UNIVERSITATEA DIN PETROSANI

TEST-ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI

Şef lucr.dr.ing. CIOLEA DANIELA IONELA

Test

ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

CADRU DICATIC: SEF LUCR DR.ING. CIOLEA DANEILA 1

 UNIVERSITATEA DIN PETROSANI
TEST-ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI

1. Termenul de „ecologie” a fost definit pentru prima data:

a) in anul 1866 de către zoologul german Ernst Haeckel
b) drept „domeniul investigării şi cunoaşterii tuturor relaţiilor animalelor cu mediul
lor anorganic şi organic de viaţă”.
c) in anul 1900 de către Platon.

2. Pornind de la originea sa, se poate spune ca ecologia este:

a) stiinţa despre gospodărirea naturii.
b) stiinta matematica.
c) stiinţă interdisciplinară.

3. In ultimul timp, ecologia pătrunde în numeroase alte domenii ştiinţifice contribuind la

dezvoltarea unor discipline noi asa cum sunt:
a) biogeografia, radioecologia, ecologia umana
b) fizica, matematica.

4. Ecologia este o ştiinţă:

a) biologică de sinteză cu un profund caracter interdisciplinar
b) care studiaza relaţiile complexe ale omului şi ale celorlalte vieţuitoare cu
mediul inconjurător planetar

5. Ecologia are ca obiect de studiu:

a) relaţiile dintre organisme şi mediul lor de viaţă,
b) funcţia şi productivitatea sistemelor biologice supraindividuale
c) a sistemelor mixte.

6. Ecologia studiază in principal:

a) Relaţiile dintre vieţuitoare (plante si animale) cu mediul lor
b) Raporturile dintre organisme şi mediul inconjurător
c) Nivelurile de organizare (populaţii, biocenoze, ecosisteme, biosfera)

7. Ecologia studiază in principal:

a) Corelaţiile dintre mediul inconjurător şi treptele supraindividuale
b) Relaţiile ce se stabilesc între organisme şi diverse comunitaţi
c) Fluxul de materie, energie şi informaţie care străbate un ecosistem bine
delimitat.

8. Unul dintre primii savanţi care a aplicat principiile ecologiei în studiile sale
hidrobiologice in România a fost:
a) Mircea Eliade
b) Grigore Antipa
c) Rusu Ioan

9. Ecologia este o ştiinţă interdisciplinară care foloseşte cunoştiinţele unor discipline ale
ştiinţelor naturii precum:
a) biochimia, fiziologia, geografia, pedologia, meteorologia, genetica, fizica, cibernetica,
climatologia, morfologia, taxonomia.
b) geografia, pedologia, meteorologia, istoria
c) morfologia, taxonomia, economia

CADRU DICATIC: SEF LUCR DR.ING. CIOLEA DANEILA 2

 UNIVERSITATEA DIN PETROSANI
TEST-ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI
10. In ecologie se disting ramuri de cercetare precum:
a) autoecologia
b) sinecologia
c) demecologia care studiază impactul demografic asupra mediului înconjurător (raporturile
populaţiilor cu anumiţi factori ecologici).

11. Autoecologia studiază:

a) relaţiile unei specii sau indivizi cu mediul lor de viată
b) factori biotici

12. Sinecologia se ocupă cu:

a) interrelaţiile factorilor de mediu cu populaţiile din cadrul biocenozei precum si
interrelaţiile dintre biocenoze in cadrul biosferei
b) litosfera

13. Demecologia studiază:

a) impactul demografic asupra mediului înconjurător
b) raporturile populaţiilor cu anumiţi factori ecologici
c) biosfera

14. Printre ramurile noi de ecologie aplicată se numara:

a) ecologie agricolă ,
b) ecologie forestieră,
c) ecologie urbană,
d) ecologia mediului ambiant,
e) ecologie umană,
f) ecologia resurselor naturale
g) nonecologia.

15. Ecologia animală este o ramura a ecologiei generale care se ocupă cu studiul:
a) animalelor dintr-o biocenoză şi a relaţiilor intra- sau interspecifice
b) factorilor abiotici

16. Ecologia umană este o altă ramură a ecologiei, care studiază:

a) relaţiile dintre oameni (ca indivizi), dintre populaţiile umane şi mediul lor
abiotic, biotic şi social.
b) vegetatia.

17. Ecologia plantelor (vegetală) se ocupa cu studiul:

a) relaţiilor dintre plante (ca indivizi), dintre populaţiile şi speciile vegetale şi mediul lor de
viaţă.
b) factorul uman.

18. Ecologia terestră este un capitol al ecologiei generale care studiază:

a) biomurile terestre
b) biotopurile acvatice.

19. Ecologia marină se ocupă cu studiul:

a) ecosistemelor marine (oceanice).
b) ecosistemelor aeriene

CADRU DICATIC: SEF LUCR DR.ING. CIOLEA DANEILA 3

 UNIVERSITATEA DIN PETROSANI
TEST-ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI
20. Ecologia industrială, este o ramură a ecologiei care studiază:
a) interacţiunile dintre ecosistemele naturale sau antropogene şi diferite industrii
b) ecositemul acvatic

21. Ecopedologia este o disciplina de sinteză intre ecologie şi pedologie, care studiază:
a) interacţiunile dintre componentele abiotice şi biotice din sol.
b) biocenoza

22. Ecosistem derivă din componentele sale:

a) oikos şi systema
b) ecologie

23. Prin ecosistem înţelegem unitatea elementară a biosferei formată dintr-un:

a) biotop, ocupat de o biocenoză.
b) Habitat

24. Un ecosistem cuprinde:

a) întreaga materie vie dintr-un spaţiu finit
b) biocenoza

25. Ecosistemul egal:

a) mediul neviu sau componenta abiotică plus mediul viu sau componenta biotică
b) biotop plus biocenoza
c) habitat

26. Ecosistemul este un sistem complex format din:

a) vieţuitoare şi mediul lor de viaţă fizico-chimic.
b) locul vietuitoarelor

27. Biocenoza este alcatuita din:

a) ansamblul de organisme vegetale şi animale care trăiesc pe un teritoriu
determinat.
b) atmosfera si litosfera.

28. Biotopul constituie:

a) condiţiile de mediu incluzând spaţiul în care trăiesc vieţuitoare cu factorii de
mediu fizici şi chimici
b) biocenoza acvatica

29. Aspectul exterior al unui ecosistem este puternic influenţat:

a) de speciile de plante care îl populează.
b) subsol.

30. Funcţionarea ecosistemului depinde de:

a) relaţiile dintre speciile biocenozei, cât şi de interacţiunea dintre acestea şi factorii
de biotop.
b) relaţiile dintre speciile biotopului

31. Ecosistemul poate asigura desfăşurarea unor funcţii esenţiale:

a) funcţia energetică, funcţia de circulaţie a materiei şi funcţia de autoreglare.
b) functia de aparare.

CADRU DICATIC: SEF LUCR DR.ING. CIOLEA DANEILA 4

 UNIVERSITATEA DIN PETROSANI
TEST-ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI
32. Se poate considera ecosistem:
a) combinaţia viaţă – mediu în care între formele de viaţă şi mediu au loc
permanente schimburi de energie şi materie.
b) schimburi de energie şi materie.

33. Intrările sunt alcătuite în principal din:

a) energia solară, precipitaţii şi substanţe organice şi minerale.
b) factori de mediu

34. Ieşirile sunt reprezentate în principal de:

a) căldură, dioxid de carbon, oxigen şi materiile pe care le antrenează apa.
b) vegetatie.

35. Biosfera, este formata dintr-o:

a) reţea de ecosisteme care se întrepătrund şi se influenţează unele pe altele.
b) hidrosfera

36. Ecosistemele:
a) nu sunt sisteme izolate (închise), ci sunt legate prin intercondiţionări reciproce.
b) sunt sisteme inchise.

37. Legăturile ecosistemului cu biosfera ca întreg sunt realizate prin:

a) fluxul de materie şi energie care formează ciclurile biogeochimice.
b) fluxul de materie

38. Ecosistemele se pot clasifica în:

a) ecosistemele naturale şi ecosisteme artificiale sau antropice.
b) ecosisteme antropice.

39. Ecosistemele naturale:

a) sunt extrem de puţine
b) locurile în care nu este sesizabilă influenţa umană.

40. Ecosistemele antropogene sunt:

a) ecosisteme în care intervenţia omului este resimţită parţial sau total.
b) putine.

41. Ecosistemul este alcătuit din două structuri funcţionale:

a) componenta abiotică si componenta biotică
b) biotop

42.Biotopul provine din greaca din cuvintele:

a) bios = viaţă, topos = loc.
b) habitat

43. Prin biotop înţelegem:

a) spaţiul în care trăiesc vieţuitoarele precum şi factorii de mediu care condiţionează
viaţa acestora.
b) factorii de mediu

CADRU DICATIC: SEF LUCR DR.ING. CIOLEA DANEILA 5

 UNIVERSITATEA DIN PETROSANI
TEST-ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI
44. Factorii de mediu sunt denumiţi:
a) factori abiotici
b) factori biotici

45. Factori abiotici se pot grupa în patru mari categorii:

a) factori climatici, factori geografici, factori mecanici şi factori chimici.
b) factori geografici, factori mecanici

46. Factorii climatici principali sunt:

a) temperatura, lumina şi umiditatea.
b) caldura, precipitatiile

47. Din punct de vedere ecologic se poate vorbi de următoarele tipuri de temperaturi:
a) temperatura zero,
b) temperatura eficientă,
c) temperatura optimă,

48. Factorii geologici, edafici şi geografici (relieful, structura şi compoziţia solul, altitudinea
ş.a.) influenţează:
a) biocenoza fiecărui ecosistem.
b) biotopul fiecărui ecosistem.

49. Factorii mecanici cuprind:

a) curenţii de aer, cursurile şi căderile de apă, puterea de eroziune a apelor curgătoare,
prezenţa valurilor
b) biocenoza fiecărui ecosistem.

50. Structura minerală a biotopului:

a) diferă de la o zonă la alta influenţând foarte mult biocenoza respectivă.
b) nu influienteaza biocenoza

51. Biocenoza este:

a) componenta vie a ecosistemului
b) comunitatea de plante şi animale care trăiesc pe un teritoriu sau habitat fizic
determinat.

52. Biocenoza cuprinde următoarele grupuri de organizare:

a) producători si consumatori
b) consumatori primari

53. În funcţie de hrana folosită consumatori se grupează în:

a) fitofage sau consumatori primari
b) carnivore sau consumatori secundari
c) detritivore sau consumatori micşti
d) descompunătorii sau consumatori terţiari

54. După modul de realizare relaţiile interspecifice dintr-o biocenoza a unui ecositem pot
fi grupate urmatoarele categorii:
a) relaţii trofice
b) relaţii topice
c) relaţii fabrice
d) relaţii de transport

CADRU DICATIC: SEF LUCR DR.ING. CIOLEA DANEILA 6

 UNIVERSITATEA DIN PETROSANI
TEST-ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI
55. In ecosistem, părţile structurale orizontale sunt:
a) bioskena, consorţiul şi sinuzia.
b) biocenoza.

56. Bioskena reprezintă:

a) un fragment minim de biotop, cu condiţii relativ omogene pentru un organism sau
un grup de organisme.
b) Microcenoză

57. Consorţiul este:

a) grupare de indivizi din diferite specii determinată de condiţiile de adăpost sau
de hrană temporare.
b) biotopul si habitatul

58. Sinuzia este:

a) alcătuită dintr-o populaţie cu rol de nucleu central care grupează în interiorul ei
populaţii din alte specii.
b) un complex de plante şi animale, dar, în practică, este dificil să se descrie
asemenea utilităţi complexe: sinuzii vegetale şi sinuzii animale.

59. În raport cu stratificarea verticală, organismele se consituie în:

a) hipogaion
b) epigaion
c) perifiton.

60. Relaţiile care se produc între indivizii aceleiaşi specii se numesc:

a) relaţii homotipice
b) relatii conventionale.

61. Relaţiile care se produc între indivizii unor specii diferite se numesc:
a) relaţii heterotipice.
b) relatii interspecifice.

62. Principalele relaţii homotipice sunt:

a) efectul de grup şi efectul de masă,
b) efectul de sera

63. Relaţiile interspecifice sunt:

a) neutralismul, cooperarea, mutualismul, comensalismul, amensalismul, parazitismul,
predatorismul şi competiţia..
b) relaţii homotipice, heterotipice.

64. Lanţurile trofice sunt:

a) căile alimentare prin care substanţa organică circulă de la o specie la alta într-un
singur sens.
b) caii de acces parazitii

65. Într-o biocenoză lanţurile trofice se pot clasifica în:

a) Lanţuri trofice erbivore
b) Lanţuri trofice
c) Lanţuri trofice parazite

CADRU DICATIC: SEF LUCR DR.ING. CIOLEA DANEILA 7

 UNIVERSITATEA DIN PETROSANI
TEST-ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI
66. Orice ecosistem îndeplineşte trei funcţii principale:
a) energetică;
b) de circulaţie a materiei;
c) de autoreglare.

67. Activitatea energetică a ecosistemelor este coordonată de cele două principii de bază
ale termodinamicii:
a) principul conservării energiei
b) principiul degradării energiei

68. În circuitul apei se disting următoarele etape principale:

a) ascensiunea vaporilor de apă în atmosferă şi deplasarea lor dintr-o zonă în alta, prin
acţiunea curenţilor atmosferici;
b) condensarea vaporilor de apă in nori;
c) precipitarea sub formă de ploaie, grindină, zăpadă;
d) scurgerea apelor pe suprafeţele terestre în pantă, prin cursurile de apă, spre oceane;
e) infiltrarea în sol a unor părţi din apa de suprafaţă, care se scurge prin cursuri subterane.

69. Circuitul azotului cuprinde două subcicluri, fiecare cu câte două faze. Primul subciclu
cuprinde următoarele două etape:
a) de fixare a N liber, în care N din aer este introdus în circuit şi
b) de nitrificarea prin care N din circuit este redat atmosferei.

70. Circuitul azotului cuprinde două subcicluri, fiecare cu câte două faze. Al doilea
subciclu care cuprinde:
a) faza de mineralizare, faza de degradare a compuşilor organici cu azot şi
b) faza de biosinteză a compuşilor organici azotaţi.

71. Faza de fixare a azotului liber din atmosferă se poate realiza prin trei căi:
a) fotochimică, electrochimică şi biologică.
b) fizica, chimica

72. Circulaţia dioxidului de carbon condiţionează în biosferă două procese biologice

fundamentale:
a) fotosinteza şi respiraţia.
b) transpiratia

73. Funcţia de autocontrol a ecosistemelor este necesară deoarece:

a) cantitatea de energie primită de un anumit ecosistem cât şi cantitatea de nutrienţi
disponibili sunt limitate;
b) supravieţuirea populaţiei şi îndeplinirea funcţiilor ei în biocenoză depinde de refacerea
(reciclarea) resurselor materiale iniţiale şi de menţinere unui anumit nivel numeric.

CADRU DICATIC: SEF LUCR DR.ING. CIOLEA DANEILA 8

 UNIVERSITATEA DIN PETROSANI
TEST-ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI

74. Factorii perturbatori ai mediului se pot clasifica în două mari grupe:

a) factori naturali, factori antropici
b) factori limitativi, factori biotici

75. Factori naturali perturbatori ai mediului sunt:

a) erupţii vulcanice şi solare;
b) cutremure catastrofale;
c) incendii;
d) inundaţii.

76. Factori antropici perturbatori ai mediului:

a) dezvoltarea agriculturii;
b) dezvoltarea industriei;
c) exploatarea rezervelor naturale etc.

77. Principalele tipuri de poluare a mediului înconjurător se clasifica in:

a) Poluarea fizică
b) Poluarea chimică
c) Poluare biologică
d) Poluare estetică

78. Poluarea fizică include:

a) poluarea radioactivă;
b) poluarea termică;
c) poluarea sonoră.

78. Poluare biologică prevede:

a) contaminare microbiologică a mediilor inhalate şi ingerate
b) modificări ale biocenozelor prin invazii de specii animale şi vegetale.

79. Din punct de vedere al protectiei mediului se impune dezvoltarea unui program vast
de măsuri care să aibă în vedere:
a) extinderea educaţiei ecologice;
b) elaborarea unei legislaţii cuprinzătoare în domeniu
c) orientarea spre tehnologii moderne nepoluante, care să prezinte o productivitate
mult mai ridicată, şi acre să asigure valorificarea integrală a materiilor prime;
d) optimizarea consumurilor de apă şi energie;
e) transportul şi depozitarea corespunzătoare a deşeurilor şi reziduurilor industriale;
f) stimularea acţiunilor de revalorificare a cât mai multe deşeuri;
g) investigarea corectă a gradului de periculozitate şi a riscurilor pe care produsele
chimice le implică pentru sănătatea omului şi mediului ambiant;
h) inventarierea precisă a tuturor activităţilor poluante şi depistarea preventivă a
tuturor posibilităţilor de apariţie a poluării.

80. Substanţele care poluează atmosfera provin din următoarele surse:

surse naturale;
a) gaze rezultate din activitati de transport ;
b) gaze şi particule provenite din activităţi caznice, etc.

81. Poluanţii atmosferici produc:

CADRU DICATIC: SEF LUCR DR.ING. CIOLEA DANEILA 9

 UNIVERSITATEA DIN PETROSANI
TEST-ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI
a) efecte directe, imediate
b) efecte indirecte, pe termen lung.

82. Între efectele indirecte, pe termen lung ale poluării atmosferei, cale mai actuale sunt:
a) efectul de seră,
b) ploile acide şi
c) degradarea păturii de ozon din stratosferă.
d) efectul de masa

83. Contaminarea apelor de suprafaţă cu ape uzate are următoarele efecte:

a) modificarea calităţilor fizice prin schimbarea: culorii, temperaturii,
conductibilităţii electrice, radioactivităţii, prin formarea de depuneri de fund, de
spumă sau de pelicule plutitoare;
b) modificarea calităţilor organoleptice;
c) distrugerea florei, faunei şi dezvoltarea cu precădere a unor anumite bacterii
printre care se pot găsii numeroşi agenţi patogeni.

84. Sursele de poluare a bazinelor naturale ale României se pot grupa după cum urmează:
a) surse de impurificare neorganizate;
b) surse de impurificare organizate.
c) surse improprii

85. Sursele de poluare a apelor cu detergenţi sunt următoarele:

a) apele menajere uzate;
b) apele industriale uzate;
c) ape industriale de la fabricile de detergenţi.

86. Din grupa poluanţilor biologici primari ai apelor fac parte:

a) bacteriile patogene din regnul salmonela ;
b) vibronul holeric;
c) bacilul tuberculozei;
d) protozoarele patogene;
e) viermii paraziţi ;
f) virusul hepatitei infecţioase ;
g) grupul organismelor coliforme ;
h) bacteriofagii, etc.

87. Printre măsuri şi strategiile de prevenire a poluării apelor se numara:

a) amenajarea complexă a bazinelor hidrografice;
b) valorificarea de noi surse de apă;
c) gestionarea fondului apelor constituit conform prevederilor legale;
d) neaplicarea legii

88. Poluarea solului poate fi poluare:

a) Fizica
b) Chimica
c) Biologica
d) Degradanta

89. Cauzele principale ale poluării solului pot fi grupate astfel:

CADRU DICATIC: SEF LUCR DR.ING. CIOLEA DANEILA 10

 UNIVERSITATEA DIN PETROSANI
TEST-ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI
a) descărcarea pe sol a rezidurilor solide menejere provenite din gospodăriile
individuale, pieţe agroalimentale, din higienizarea străzilor, etc.;
b) tratarea solurilor utilizate pentru agricultură cu diverse substanţe chimice:
îngrăşaminte, pestide, etc.;
c) depozitarea pe sol a diverselor reziduri solide sau semisolide provenite din
industrie, minerit, combinatele de creştere a animalelor, etc.

90. Măsurile prioritare de conservare a solului pot cuprinde

a) efectuarea de lucrări agricole cu utilaje şi maşini, de asolamente;
b) utilizarea unor procedee agricole cu impact redus asupra mediului;
c) intensificarea eforturilor de reîmpădurire;
d) optimizarea modului de ocupare a terenurilor;
e) revenirea la practica de rotaţie a culturilor, s.a.

91. Competiţia este:

a) interacţiunea a două populaţii care au aceleaşi necesităţi de hrană, de adăposturi,
de locuri de pontă.
b) interacţiunea a două populaţii care un au aceleaşi necesităţi de hrană, de
adăposturi, de locuri de pontă.

92. Legea ciclurilor periodice arată că:

a) în condiţii externe constante, numărul prădătorilor şi al prăzilor oscilează
periodic.
b) în condiţii externe constante, numărul prădătorilor şi al prăzilor nu oscilează.

93. Parazitismul este:

a) fenomenul prin care o specie trăieşte pe seama gazdei sale
b) fenomenul de eroziune

94. Mutualismul se mai numeste si :

a) simbioza
b) comparatie

95. Comensalismul este:

a) relaţia care se stabileşte între o specie-gazdă, care nu are nici un avantaj, şi o
specie comensală care se poate hrăni sau apăra prin intermediul speciei gazdă.
b) relatia dintre parazitii

96. Amensalismul se mai numeşte:

a) antagonism sau antibioză,
b) alelopatie.

97. Neutralismul implică:

a) lipsă de influenţă, directă sau indirectă, între două specii, o lipsă de legături şi de
afinităţi
b) implicare simultana

98. Prin efect de grup se înţelege:

a) fenomenul care intervine atunci când doi sau mai mulţi indivizi ai aceleiaşi specii
se asociază, ducând o viaţă comună.
b) fenomenul de transfer

CADRU DICATIC: SEF LUCR DR.ING. CIOLEA DANEILA 11

 UNIVERSITATEA DIN PETROSANI
TEST-ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI
99. Dupa tipurile de poluare a apelor, exista si metode de epurare, aceste sunt:
a) Epuraea fizica
b) Epuarea chimica
c) Epurarea biologica

100. Protectia mediului include simultan:

a) Protectia atmosferei
b) Protectia apelor
c) Protectia solului.

CADRU DICATIC: SEF LUCR DR.ING. CIOLEA DANEILA 12