Fenomene de transport ı̂n medii fiziologice

Claudiu Pătraşcu

2023-2024
Cuprins

Motivaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

1 Puţină matematică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.1 Cum apar derivatele ı̂n modelarea fizică a unui fenomen? . . . . . . . 7
1.1.1 Spuma de bere descreşte exponenţial . . . . . . . . . . . . . . 7
1.1.2 Golirea neforţată a unui recipient . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.2 Derivate, operatori, scalari, vectori şi tensori . . . . . . . . . . . . . . 13
1.3 Ecuaţii diferenţiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3.1 Absorbţia glucozei la nivelul intestinului . . . . . . . . . . . . 17
1.3.2 Metabolizarea glucozei şi cinetica insulinei . . . . . . . . . . . 18
1.4 Geometrie diferenţială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

2 Puţină fizică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.1 Ce este un fluid? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.2 Tensiune ı̂ntr-un fluid . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
2.3 Proprietăţi de material . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.3.1 Densitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.3.2 Vâscozitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.3.3 Mişcarea de forfecare simplă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.4 Cinematică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.5 Derivata materială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.6 Tensiune superficială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.6.1 Determinarea tensiunii corticale a leucocitelor . . . . . . . . . 32
2.7 Note suplimentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

3 Hidrostatică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
3.1 Legea hidrostaticii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
3.2 Respiraţie şi presiune intrapleurală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
3.3 Respiraţie la altitudini extreme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.4 Filtrare şi reabsorbţie la nivelul capilarelor . . . . . . . . . . . . . . . 37

4 Transport şi legi de conservare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

4.1 Teorema transportului Reynolds . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
4.2 Principiul conservării masei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
4.2.1 Ecuaţia de continuitate pentru un tub de curent . . . . . . . . 42
4.3 Principiul conservării impulsului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

2
CUPRINS : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu 3

4.3.1 Note suplimentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

5 Ecuaţia Navier-Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
5.1 Ecuaţia de mişcare a fluidelor incompresibile şi newtoniene . . . . . . 45
5.2 Numărul Reynolds . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
5.3 Ecuaţia lui Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
5.3.1 Pierderi de presiune induse de leucocitele aderente la endoteliu 53
5.3.2 Modificări ale presiunii ı̂n lungul curgerii . . . . . . . . . . . . 54
5.3.3 Estimarea pierderilor de sarcină pe valve stenozate . . . . . . 55
5.3.4 Masca Venturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
5.4 Curgere Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
5.4.1 Mişcarea cu helicitate a spermatozoizilor . . . . . . . . . . . . 57
5.5 Condiţii la limită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
5.6 Note suplimentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59

6 Soluţii analitice ale ecuaţiei Navier-Stokes . . . . . . . . . . . . . . . 63

6.1 Curgeri induse de un gradient de presiune . . . . . . . . . . . . . . . 63
6.1.1 Mişcarea Hagen-Poiseuille . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
6.1.2 Importanţa efortului de frecare la perete ı̂n context fiziologic . 67
6.2 Curgeri induse de mişcarea graniţelor solide . . . . . . . . . . . . . . 68
6.2.1 Mişcarea de forfecare simplă (mai complicat) . . . . . . . . . 68
6.2.2 Mişcarea de forfecare simplă pe o placă poroasă . . . . . . . . 68
6.2.3 Curgerea stratificată a sângelui . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
6.3 Curgeri gravitaţionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
6.3.1 Curgeri ı̂n straturi subţiri la nivelul globului ocular . . . . . . 71
6.3.2 Curgeri antrenate la peretele tractului respirator . . . . . . . . 71

7 Analiză dimensională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
7.1 Trei mărimi fizice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
7.2 Grupuri adimensionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
7.3 Adimensionalizarea ecuaţiilor de mişcare . . . . . . . . . . . . . . . . 74
7.4 Exemple din cartea bilogie etc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75

8 Bifurcaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
8.1 Bifurcaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
8.1.1 Lungime de stabilizare a curgerii . . . . . . . . . . . . . . . . 76
8.1.2 Zone de separare a curgerii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
8.1.3 Legea lui Murray . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

9 Reologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Soluţii analitice ale ecuaţiei Navier-Stokes : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu 63

Capitolul 6

Soluţii analitice ale ecuaţiei

Navier-Stokes

Sistemul de ecuaţii care descrie mişcarea fluidelor incompresibile şi newtoniene este

@v
⇢ + (v · r)v = rp + ⇢g + ⌘r2 v, (6.1)
@t
r · v = 0, (6.2)

sistem cu patru ecuaţii şi patru necunoscute (v şi p). Vom trata trei curgeri repre-
zentative:

• curgeri induse de un gradient de presiune,

• curgeri induse de mişcarea graniţelor solide
• şi curgeri gravitaţionale.

6.1 Curgeri induse de un gradient de presiune

6.1.1 Mişcarea Hagen-Poiseuille
Mişcare Poiseuille

Să tratăm ı̂ntâi un caz mai simplu al curgerilor unidirecţionale (1D) ı̂n prezenţa
unui gradient de presiune.
Plasăm un fluid ı̂ntre două plăci plane de lungime L şi lăţime l, ambele mult mai
mari ca spaţiul dintre plăci, L, l 2h (vezi figura 6.1).
Vom considera următoarele ipoteze:

• mişcare 1D, v = (vx (y), 0, 0);

• fluid incompresibil şi newtonian, r · v = 0, ¯ E = 2⌘ ¯˙ ;
• mişcare permanentă, @t (⇤) = 0;
• gradient constant de presiune ı̂n lungul curgerii dp/dx = ct.
64 Soluţii analitice ale ecuaţiei Navier-Stokes : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu

Figura 6.1: Mişcare plană Poiseuille, respectiv mişcare Hagen-Poiseuille. Se

evidenţiază distribuţia de viteză, distribuţia de eforturi, efortul de frecare la pe-
rete (WSS) şi presiunea asociată cu tensiunea arterială.

Vom proiecta ecuaţiile de mişcare pe cele trei direcţii la care vom adăuga ecuaţia de
continuitate. Obţinem

✓ ◆ ✓ ◆
@v◆x @v◆x @v◆x @v◆x @p @ 2 vx @ 2 vx @ 2 vx
⇢ ◆ + vx ◆ + vy ◆ + vz ◆ = ⇢⇢
g⇢x +⌘ + +
◆@t ◆@x ◆@y ◆@z @x @x2 @y 2 @z 2
@p
=0
@y
@p
=0
@z
@vx
= 0,
@x
Să detaliem această aproximare. Condiţia de mişcare permanentă va anula primul
termen din membrul stâng. Ceilalţi trei dispar ı̂ntrucât vy = vz = 0, iar vx este o
funcţie doar de y. Ultima observaţie ne permite să neglijăm şi termenii din mem-
brul drept. Spaţiul dintre cele două plăci fiind mic, putem neglija şi contribuţia
gravitaţiei. Ultimele trei ecuaţii arată faptul că presiunea va fi o funcţie doar de x,
iar viteza nu variază ı̂n lungul curgerii. Obţinem

d 2 vx 1 dp
2
= . (6.3)
dy ⌘ dx

Ecuaţia diferenţială poate fi integrată ştiind că gradientul de presiune este o con-
stantă. Ecuaţia diferenţială este de fapt o ı̂ntrebare care se poate formula astfel: ce
funcţie derivată de două ori va da o constantă? Soluţia ecuaţiei va fi

1 dp 2
vx = y + C1 y + C2 . (6.4)
2⌘ dx

Cele două constante de integrare se obţin prin intermediul condiţiilor la limită. Cum
Soluţii analitice ale ecuaţiei Navier-Stokes : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu 65

vx = 0 la y = h, respectiv vx = 0 la y = h, ambele condiţii de nealunecare la perete,

obţinem
1 dp 2
vx = (y h2 ), (6.5)
2⌘ dx
o distribuţie parabolică a vitezei ı̂n direcţia axei Oy (vezi figura 6.1). Putem deter-
mina trei mărimi fizice importante

• viteza maximă (la y = 0)

1 dp 2
vx (0) = h, (6.6)
2⌘ dx

• debitul Z lZ Z
h h
2l dp 3
Q= vx (y) dydz = l vx (y) dy = h, (6.7)
0 h h 3⌘ dx

• distribuţia de eforturi yx (y)

✓ ◆
1 @vx @vy dvx dp
yx = 2⌘ ˙ yx = 2⌘ + =⌘ = y, (6.8)
2 @y @x dy dx

respectiv efortul tangenţial la perete

not dp
⌧p = WSS = yx (h) = h; (6.9)
dx

Un moment! Viteza şi debitul au valori negative? E absurd! Nu şi dacă sunt
pozitive. Cum gradientul de presiune este negativ, dp/dx ⇠ (p2 p1 )/L, p2 < p1 ,
semnul minus salvează situaţia delicată ı̂n care aparent ne aflam. Efortul de frecare
este maxim la perete (WSS - Wall Shear Stress) şi zero acolo unde viteza atinge
valoarea maximă (vezi figura 6.1).

Mişcarea Hagen-Poiseuille

Acest tip de curgere este similar cu ceea ce am obţinut mai devreme, doar că de
această dată geometria plană va fi ı̂nlocuită de o geometrie cilindrică. Curgerea este
tipică vaselor capilare ı̂n următoarele ipoteze:

• fluid incompresibil şi newtonian, r · v = 0, ¯ E = 2⌘ ¯˙ ;

• mişcare permanentă @t (⇤) = 0, unidirecţională, v = (0, 0, vz ), total dezvoltată

(fără variaţie ı̂n lungul curgerii) @z vz = 0, vz = vz (r), cu simetrie axială v' = 0;

• gradient constant de presiune ı̂n lungul curgerii dp/dz = ct;

• efecte gravitaţionale neglijabile, pereţi nedeformabili şi curgere laminară, Re <

2300.
66 Soluţii analitice ale ecuaţiei Navier-Stokes : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu

Proiecţiile ecuaţiei Navier-Stokes ı̂n coordonate cilindrice sunt

✓ ◆
@v◆z @v◆z v' @v◆z @v◆z
⇢ ◆ + vr ◆ + ◆ + vz ◆
◆@t ◆@r r ◆@' ◆@z
 ✓ ◆
@p 1 @ @vz 1 @ 2 vz @ 2 vz
= +⌘ r + 2 +
@z r @r @r r @'2 @z 2
@p @p @vz
= = 0, = 0.
@r @' @z

Obţinem ✓ ◆
1 d dvz 1 dp
r = . (6.10)
r dr dr ⌘ dz
Integrând ecuaţia diferenţială vom găsi

1 dp 2
vz = r + C1 ln(r) + C2 . (6.11)
4⌘ dz

Ştim că la perete fluidul aderă, deci vz = 0 la r = R. Dar ce se ı̂ntâmplă la centru?

Pentru r = 0 logaritmul tinde către 1! Va trebui să impunem C1 = 0 pentru a
evita acest punct de singularitate. Vom obţine

1 dp 2
vz = r R2 . (6.12)
4⌘ dz

Putem determina patru mărimi fizice importante:

• viteza maximă (la r = 0)

1 dp 2
VM = vz (0) = R , (6.13)
4⌘ dz

• debitul Z Z R
1 dp 4
Q= vz dA = vz (r) 2⇡r dr = ⇡R , (6.14)
S 0 8⌘ dz

• viteza medie Z
1 1
V = vz dA = VM , (6.15)
A S 2

• efortul tangenţial
✓ ◆
1 @v◆r @vz dvz dp r
rz = 2⌘ ˙ rz = 2⌘ ◆ + =⌘ = , (6.16)
2 ◆@z @r dr dz 2

• efortul tangenţial la peretele capilarului

dp R
WSS = rz (R) = . (6.17)
dz 2

Distribuţia de viteză va fi parabolică, iar distribuţia de eforturi va fi liniară. Dacă

Soluţii analitice ale ecuaţiei Navier-Stokes : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu 67

se consideră o lungime finită a capilarului

dp p2 p1 p
⇡ = < 0, (6.18)
dz L L
debitul tranzitat prin capilar va fi

p ⇡R4
Q= , (6.19)
8⌘L

relaţie cunoscută sub numele de relaţia Hagen-Poiseuille1 . Relaţia arată faptul că
debitul tranzitat prin capilar este extrem de sensibil la o modificare a razei capila-
rului, Q / R4 . În condiţiile unui gradient constant de presiune, o creştere cu numai
1.5 % a razei capilarului induce o creştere cu 5 % a debitului. Pentru un debit dat,
efortul de frecare la perete este

4⌘Q
WSS = , (6.20)
⇡R3
de unde putem deduce faptul că efotul tangenţial scade cu creşterea razei capilarului,
WSS / 1/R atunci când se menţine debitul constant.

6.1.2 Importanţa efortului de frecare la perete ı̂n context

fiziologic
Efortul de frecare la perete ( rz |r = R ! WSS Wall Shear Stress) este un factor
determinant ı̂n funcţionarea celulelor endoteliale şi stimul mecanic ce afectează pro-
liferarea, apoptoza, migraţia şi permeabilitatea celulelor. În acelaşi timp o mărime
fizică centrală studiilor privind ateroscleroza2 .
Atunci când sângele este scos din organism pentru a putea fi procesat ı̂ntr-un
dispozitiv extracorporal, efortul tangenţial la care acesta poate fi supus este de max
100 Pa ı̂ntrucât, pentru valori mai mari, sângele poate coagula. Se poate calcula va-
loarea maximă admisibilă a diferenţei de presiune necesară pentru a extrage sângele.

PR 2L M
M = ! p= . (6.21)
L 2 R
Dacă extracţia se face cu un ac lung de 100 mm având un diametru intern de 1 mm,
obţinem aproximativ p = 40000 Pa. Pentru o seringă având diametrul pistonului
de 15 mm, forţa maximă cu care se poate trage de piston pentru a evita coagularea
sângelui va fi F ⇠ p ⇡D2 /4 ⇡ 7 N, valoare echivalentă cu forţa de greutate a unui
corp cu masa de 0.7 kg!

1
Sutera, S. P., and Skalak, R. (1993). The history of Poiseuille’s law. Annual Review of Fluid
Mechanics, 25(1), 1-20.
2
Malik J., Novakova L., Valerianova A., Chytilova E., Lejsek V., Buryskova Salajova K., Lam-
bert L., Grus T., Porizka M. and Michalek P. (2022). Wall shear stress alteration: a local risk
factor of atherosclerosis. Current Atherosclerosis Reports, 24(3), 143-151.
68 Soluţii analitice ale ecuaţiei Navier-Stokes : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu

6.2 Curgeri induse de mişcarea graniţelor solide

6.2.1 Mişcarea de forfecare simplă (mai complicat)
Plasăm un fluid ı̂ntre două plăci plane paralele la o distanţă h. Vom considera
următoarele ipoteze:

• mişcare 1D, v = (vx (y), 0, 0);

• fluid incompresibil şi newtonian, r · v = 0, ¯ E = 2⌘ ¯˙ ;
• mişcare permanentă, @t (⇤) = 0;
• gradient nul de presiune ı̂n lungul curgerii dp/dx = 0;
• placa superioară se mişcă la viteză constantă V0 ı̂n direcţia axei Ox.

Vom proiecta ecuaţiile de mişcare pe cele trei direcţii la care vom adăuga ecuaţia de
continuitate. Obţinem
✓ ◆ ✓ 2 ◆
@v◆x @v◆x @v◆
x @v◆x @p @ vx @ 2 vx @ 2 vx
⇢ ◆ + vx ◆ + vy ◆ + vz ◆ = ⇢⇢g⇢
x +⌘ + +
◆@t ◆@x ◆@y ◆@z @x @x2 @y 2 @z 2
@p @p @vx
= 0, = 0, = 0.
@y @z @x

Se ajunge la o ecuaţia diferenţială

d 2 vx
= 0 ! vx = C1 y + C2 . (6.22)
dy 2

La limită vx = 0 la y = 0 şi vx = V0 la y = h. Vom obţine

V0 V0
vx = y şi xy =⌘ . (6.23)
h h
Deja cunoaştem acest tip de mişcare. O mişcare viscometrică prin intermediul căreia
vom putea determina vâscozitatea unui fluid. Dar mai ı̂ntâi, să complicăm puţin
mişcarea de forfecare simplă.

6.2.2 Mişcarea de forfecare simplă pe o placă poroasă

Considerăm de acestă dată curgerea indusă de mişcarea unei plăci poroase cu viteză
constantă V0 ı̂n direcţia axei Ox, prin care fluidul este extras cu viteză constantă
V ⇤ (vezi figura 6.2). Vectorul viteză va avea următoarea formă

v = (vx , V ⇤ ). (6.24)

Vom presupune că viteza fluidului care curge prin plăcile poroase nu va varia pe
direcţia axei Oy (V ⇤ constantă). Proiecţia ecuaţiei Navier-Stokes pe axa Ox va fi

@vx @ 2 vx d 2 vx ⇢V ⇤ dvx
⇢V ⇤ =⌘ 2 ! = 0. (6.25)
@y @y dy 2 ⌘ dy
Soluţii analitice ale ecuaţiei Navier-Stokes : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu 69

Figura 6.2: Mişcare de forfecare simplă pe o placă poroasă şi distribuţia de viteză,
ı̂n variantă adimensională, pentru două numere Reynolds ale curgerii prin placa
poroasă.

Ecuaţia de continuitate se verifică identic (@x vx + @y V ⇤ = 0). Obţinem o ecuaţie

diferenţială pe care o vom rezolva ı̂n variantă adimensională. Pentru aceasta, pro-
punem următoarele mărimi caracteristice pentru necunoscutele şi variabilele de care
acestea depind. În cazul de faţă vom alege viteza V0 pentru vx , respectiv h pentru
y. Obţinem varianta adimensională a fiecărei mărimi prin raportare,
vx y
V̂x = , Ŷ = . (6.26)
V0 h

Varianta adimensională a ecuaţiei diferenţiale se obţine ı̂nlocuind vx ! V̂x V0 , res-

pectiv y ! Ŷ h. Vom obţine

V0 d2 V̂x ⇢V ⇤ V0 dV̂x d2 V̂x dV̂x

=0! Re = 0, (6.27)
h2 dŶ 2 ⌘h dŷ dŶ 2 dŷ

unde Re = ⇢V ⇤ h/⌘ defineşte un număr Reynolds asociat curgerii prin plăcile po-
roase.

Ecuaţia diferenţială se reduce la ecuaţia caracteristică

r2 Re r = 0 ! r1 = 0, r2 = Re, (6.28)

de unde vom obţine

V̂x = C1 + C2 eReŶ . (6.29)
Condiţia de nealunecare la peretele solid va impune cele două constante de integrare,
dar mai ı̂ntâi, să le aducem ı̂n formă adimensională. Vom obţine

y = 0, vx = 0 ! Ŷ = 0, V̂x = 0
y = h, vx = V0 ! Ŷ = 1, V̂x = 1.

Soluţia ecuaţiei diferenţiale va fi

1 eReŶ
V̂x = . (6.30)
1 eRe
70 Soluţii analitice ale ecuaţiei Navier-Stokes : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu

Orice soluţie obţinută se verifică la extreme. Spre exemplu, dacă vom considera
cazul ı̂n care plăcile nu sunt poroase, V ⇤ = 0, ar trebui să găsim relaţia (clasică de
acum) a mişcării de forfecare simplă. Pentru un astfel de caz V ⇤ = 0 deci Re = 0
ceea ce implică un caz de nedeterminare care se poate rezolva uşor, ca la liceu. Vom
obţine
1 eReŶ Ŷ eReŶ
Vˆx (Re ! 0) = lim = lim = Ŷ . (6.31)
Re!0 1 eRe Re!0 eRe
Trecând la varianta dimensională
vx y V0
Vˆx = Ŷ ! = ! vx = y, (6.32)
V0 h h

vom găsi mişcarea de forfecare simplă. O reprezentare grafică a soluţiei (6.30) pentru
două numere Reynolds este dată ı̂n figura 6.2. Pentru numere Reynolds mari ale
curgerii prin plăcile poroase, distribuţia de viteză creşte exponenţial de la zero la
V0 . La numere Reynolds mici, distribuţia de viteză tinde către o variaţie liniară,
predominând componenta mişcării de forfecare simplă.
Interludiu matematemic. Putem obţine cazul limită Re ! 0 şi fără l’Hôpital.
Vom considera Re ⌧ 1 şi dezvoltăm ı̂n serie Taylor funcţia exponenţială. Obţinem
⇣ ⌘
2 2
1 1 + ReŶ + Re Ŷ /2! + ...
Vˆx = . (6.33)
1 (1 + Re + Re2 /2! + ...)

Cum Re ⌧ 1, putem neglija termenii cu puteri mai mari sau egali cu doi. Vom găsi

ReŶ Re2 Ŷ 2 /2! ... ReŶ V0

Vˆx = = = Ŷ ! vx = y. (6.34)
Re Re2 /2! ... Re h

6.2.3 Curgerea stratificată a sângelui

Sângele se poate comporta ca un fluid stratificat. Hematiile pot fi antrenate către
centru din cauza unor forţe portante dezvoltate ı̂n apropierea graniţelor solide. Într-
o mişcare de forfecare simplă, sângele poate forma la perete două straturi de grosime
având vâscozitatea ⌘p şi un strat central de vâscozitate ⌘c (vezi figura 6.3).
Cele trei straturi pot fi considerate newtoniene, mereu separate unul faţă de
celălalt. Placa superioară, de arie A, este acţionată cu o forţă F , ceea ce va determina
placa să se mişte cu o viteză constantă V0 . Distanţa dintre cele două plăci este h.
Vâscozitatea efectivă a celor trei straturi se poate determina cu relaţia

F/A ⌘
⌘ef = = ⇣c ⌘. (6.35)
V0 /h 1 2
1 ⌘c
h ⌘p

Predicţia acestei relaţii pentru ⌘c = 10 mPa·s, respectiv ⌘p = 1 mPa·s se poate vedea

ı̂n figura 6.3. Relaţia obţinută se verifică la extreme: pentru un spaţiu ocupat doar
de fluidul cu vâscozitate ⌘c ( ! 0) predicţia tinde corect la ⌘c , respectiv pentru un
spaţiu ocupat doar de fluidul cu vâscozitate ⌘p ( ! h/2) predicţia tinde corect la
Soluţii analitice ale ecuaţiei Navier-Stokes : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu 71

Figura 6.3: Efect de stratificare a sângelui ı̂ntr-o mişcare de forfecare simplă şi
vâscozitatea efectivă dată de relaţia (6.35) ı̂n funcţie de grosimea stratului de plasmă
de la perete.

⌘p . Valorile intermediare reprezintă vâscozitatea efectivă a fluidului aflat ı̂ntre plăci

care va depinde de grosimea stratului intermediar h 2 şi de vâscozităţile celor
două fluide.

6.3 Curgeri gravitaţionale

6.3.1 Curgeri ı̂n straturi subţiri la nivelul globului ocular
6.3.2 Curgeri antrenate la peretele tractului respirator
72 Analiză dimensională : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu

Capitolul 7

Analiză dimensională

7.1 Trei mărimi fizice fundamentale

Anumite grupuri de mărimi fizice au aceeaşi valoare ı̂n orice sistem de unităţi de
măsură. Practic, nu au o unitate de măsură. Aceste grupuri se numesc grupuri sau
numere adimensionale1 . Mişcarea unui corp, fluid sau nu, implică o schimbare a
poziţiei (m - metru) ı̂n timp (s - secundă). Corpul se opune prin inerţie, concept
aflat ı̂n legătură cu masa acestuia (kg - kilogram). Cele trei unităţi de măsură
stau la baza sistemului fundamental de unităţi măsură, sistem pe baza căruia se
defineşte teoria analizei dimensionale şi a similitudinii2 . Subiectul este extrem de
vast, necesitând o abordare mult mai riguroasă comparativ cu ceea ce veţi citi aici.
Să presupunem că pierderea de sarcină hidraulică datorată frecărilor, ı̂n cazul
curgerii laminare a unui fluid, va depinde de lungimea şi diametrul capilarului, L
şi D, de viteza medie de curgere V , de densitatea şi vâscozitatea fluidului. Vom
presupune că gradientul de presiune se află ı̂ntr-o relaţie funcţională de forma

p
= f (⇢, V, D, ⌘) . (7.1)
L
Cele cinci mărimi fizice se reduc la trei mărimi fizice fundamentale (M - masă, L
- lungime şi T - timp). Relaţia funcţională poate fi rescrisă dacă se identifică cele
două (5 3 = 2) grupuri adimensionale relevante. Se vor alege trei mărimi fizice
care vor sta la baza celor două grupuri adimensionale, astfel ı̂ncât toate să conţină
cumulat cele trei mărimi fizice fundamentale identificate anterior. Se vor identifica
puterile celor trei mărimi alese astfel ı̂ncât produsul acestora cu una dintre mărimile
fizice rămase să fie adimensional,

p
⇧1 = ⇢a V b Dc , ⇧2 = ⇢a V b Dc ⌘. (7.2)
L

1
Barenblatt, G. I. (1996). Scaling, self-similarity, and intermediate asymptotics: dimensional
analysis and intermediate asymptotics (No. 14). Cambridge University Press.
2
Buckingham, E. (1914). ”On physically similar systems; illustrations of the use of dimensional
equations”. Physical Review. 4 (4): 345–376
Analiză dimensională : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu 73

Se obţine
pD
= f (Re). (7.3)
⇢V 2 L
Pentru o curgere laminară, analitic se arată faptul că

64
f (Re) = , (7.4)
Re
funcţie care se notează cu şi reprezintă coeficientul lui Darcy. Dacă vom considera
via Bernoulli pierderea de sarcină hidraulică de forma hd = p/⇢g, vom obţine

pD ⇢ghd D L V2
= ! = ! hd = , (7.5)
⇢V 2 L ⇢V 2 L D 2g

relaţie care defineşte pierderea de sarcină hidraulică distribuită (vezi relaţia (5.34)).

7.2 Grupuri adimensionale

Să pornim de la ecuaţia de mişcare a fluidelor incompresibile şi newtoniene,

@v
⇢ + (v · r)v = rp + ⇢g + ⌘r2 v, (7.6)
@t

ecuaţie valabilă local, ı̂n fiecare punct la domeniului fluid. Unitatea de măsură a
fiecărui termen: N/m3 . Pentru a obţine forţe, vom ı̂nmulţi cu volumul infinitezimal
dV. Dacă introducem o valoare caracteristică pentru fiecare necunoscută, respectiv
pentru variabilele care pot influenţa necunoscutele, vom putea evalua ca ordin de
mărime termenii din ecuaţia Navier-Stokes. Trecând de la cuvinte la ecuaţii

v ! V0 , p ! p0 ,
x ! L, r ! L 1 ,
t ! T 0 = f0 1 ,

unde V0 şi p reprezintă o viteză, respectiv o presiune, caracteristică a curgerii, L o

lungime caracteristică a geometriei, T0 un timp caracteristic, f0 o frecvenţă carac-
teristică mişcării. Evaluând fiecare termen obţinem

@v V0
Fns = ⇢ dV ⇠ ⇢ L3 ⇠ ⇢V0 f0 L3 ! forţă de inerţie nestaţionară,
@t T0
V2
Fi = ⇢(v · r) v dV ⇠ ⇢ 0 L3 ⇠ ⇢V02 L2 ! forţă de inerţie advectivă,
L
p0 3
Fp = rp dV ⇠ L ⇠ p0 L2 L2 ! forţă de presiune,
L
Fm = ⇢g dV ⇠ ⇢gL3 ! forţă masică,
V0
Fv = ⌘r2 v dV ⇠ ⌘ 2 L3 ⇠ ⌘V0 L ! forţă de frecare vâscoasă.
L
74 Analiză dimensională : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu

Se definesc:

• numărul lui Reynolds

Fi ⇢V0 L
Re = = , (7.7)
Fv ⌘
de regulă folosit pentru a ı̂ncadra curgerea (laminară sau turbulentă);

• numărul lui Euler

Fp p0
Eu = = , (7.8)
Fi ⇢V02
folosit ı̂n studiul cavitaţiei şi al pierderilor de sarcină hidraulică;

• numărul lui Froude

Fi V2
Fr = = 0, (7.9)
Fm gL
folosit ı̂n studiul curgerilor cu suprafaţă liberă’

• numărul lui Strouhal

Fns f0 L
St = = , (7.10)
Fi V0
caracteristic curgerilor nepermanente care arată o periodicitate ı̂n timp;

• numărul lui Bălan3

Fm ⇢gL2
Ba = = , (7.11)
Fv ⌘V0
caracteristic curgerilor gravitaţionale ı̂n straturi subţiri;

• numărul lui Womersley

s
p 2⇡f0 ⇢
Wo = 2⇡ Re St = L . (7.12)
⌘

caracteristic curgerilor pulsatorii prin sistemul circulator.

Toate sunt extrem de utile pentru a ı̂nţelege care sunt forţe ce determină dinamica
unui corp fluid. Pentru cazul curgerilor cu relevanţă ı̂ntr-un mediu fiziologic, nu-
merele Re şi W o sunt printre cele mai des ı̂ntâlnite. Însă identificarea grupurilor
adimensionale relevante se face prin adimensionalizarea ecuaţiilor de mişcare.

7.3 Adimensionalizarea ecuaţiilor de mişcare

Procedura de adimensionalizare a ecuaţiilor de mişcare nu este unică! Va depinde
ı̂ntodeauna de natura fenomenului studiat! Să introducem câte o scară caracteris-
tică proprie fiecărei necunoscute, respectiv variabile: L scara spaţială caracteristică
geometriei, V0 viteza caracteristică a curgerii, p0 presiunea caracteristică a curgerii.
Sub aceste scări caracteristice se pot defini variante adimensionale pentru fiecare
3
Număr adimensional introdus de autor ı̂n semn de recunoştinţă faţă de prof. Corneliu Bălan.
Analiză dimensională : FTMF - FIM - Claudiu Pătraşcu 75

mărime, astfel ı̂ncât să putem substitui ı̂n ecuaţia Navier-Stokes fiecare mărime cu
produsul dintre varianta adimensională şi scara caracteristică propusă. Vom obţine
v
v̂ = ! v = v̂V0
V0
x
x̂ = ! v = x̂L
L
t L
t̂ = ! t = t̂
L/V0 V0
p
p̂ = ! p = p̂ p0 .
p0

Operatorul r se va ı̂nlocui cu r ! r̂/L. După ı̂nlocuire, ecuaţia Navier-Stokes va

fi 
V02 @v̂ p0 V0
⇢ + (v̂ · r̂)v̂ = r̂p̂ + ⇢g + ⌘ 2 r̂2 v̂. (7.13)
L @ t̂ L L
Prin v̂ se va ı̂nţelege varianta adimensională a câmpului de viteză v; ı̂n mod analog
şi celelalte mărimi. Dacă se ı̂mparte ecuaţia cu ⌘V0 /L2 vom obţine

@v̂ Re
Re + (v̂ · r̂)v̂ = Eur̂p̂ + eg + r̂2 v̂, (7.14)
@ t̂ Fr

varianta adimensională a ecuaţiei Navier-Stokes. Nu se poate defini o scară proprie

unică pentru presiune ı̂ntrucât avem trei candidaţi: presiunea dinamică ⇢V02 , presiu-
nea hidrostatică ⇢gL sau efortul de natură vâscoasă ⌘V0 /L. În cazul ı̂n care intuim
o dominanţă a inerţiei, putem ı̂nlocui p0 cu presiunea dinamică ⇢V02 . Vom obţine

@v̂ 1 1 2
+ (v̂ · r̂)v̂ = r̂p̂ + eg + r̂ v̂. (7.15)
@ t̂ Fr Re

Interesant este cazul unor numere Reynolds mari, Re ! 1 care arată faptul că
putem neglija forţele de frecare vâscoasă. În unele cazuri această interpretare poate
da rezultate nefizice. Forma la care se reduce ecuaţia reprezintă cazul unui fluid
ideal (⌘ ! 0), deci ecuaţia lui Euler.
În cazul ı̂n care intuim o dominanţă a forţelor de frecare vâscoasă, putem ı̂nlocui
p0 cu ⌘V0 /L. Vom obţine

@v̂
Re + (v̂ · r̂)v̂ = r̂p̂ + Ba eg + r̂2 v̂. (7.16)
@ t̂

La numere Reynolds mici, Re ⌧ 1, ecuaţia se reduce la aproximaţia Stokes,

r̂p̂ + Ba eg + r̂2 v̂ = 0 ! rp + ⇢g + ⌘r2 v = 0. (7.17)

7.4 Exemple din cartea bilogie etc