Aplicatii C CPP Patrut

FIZICA
Adrian Palcu
14 ianuarie 2019
2
Prefaµ
Lecµiile de zic incluse în capitolele urm toare reprezint suportul de curs împreun
cu problemele propuse spre rezolvare la activit µile de seminar în cadrul orelor afe-
rente disciplinei Fizic alocate în programa de studiu pentru anului I al diferitelor
specializ ri (AIA, TCM, AR, IEI, IS, TTC, TDPT) ale Facult µii de Inginerie din
cadrul Universit µii Aurel Vlaicu - Arad. Materialul trateaz trei dintre capitolele
fundamentale de zic clasic : Mecanica newtonian , Termodinamica ³i Electromag-
netismul. Acesta reprezint conµinutul minimal necesar studentului spre a înµelege
³i asimila discipline de specialitate din curricula semestrelor urm toare ale specia-
liz rilor menµionate mai sus. Materialul este prezentat gradual, progresiv, pornind
de la noµiuni ³i principii de baz , avansând c tre problematici mai complexe, cu ac-
cent deopotriv pe aspectele teoretice ³i experimentale ale fenomenelor zice studiate.
Aparatul matematic implicat în abordarea conµinutului tematic este unul accesibil,
puµin peste nivelul actual al matematicii studiate la nivelul cursurilor liceale, având
în vedere c toate cursurile importante de matematic sunt prev zute în programa de
studiu simultan cu cursul de zic sau ulterior lui. Convins ind c un bun inginer va
acela care dispune de o intuiµie zic (tehnic ) temeinic antrenat , dublat de un
substanµial aparat logico-matematic necesar rezolv rii diverselor probleme concrete cu
care se confrunt , am c utat s structurez materialul inclus aici pe criteriul clarit µii ³i
ecienµei, astfel încât ecare capitol (sau secµiune) s poat parcurse autonom, s e
self-consistent ³i s ofere informaµia necesar rezolv rii tuturor problemelor propuse
ca aplicaµii la tematica expus în cadrul cursului.
3
4
Cuprins
1 Introducere 7
2 Mecanica 13
2.1 Elemente de calcul vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.2 Cinematica punctului material . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
2.2.1 Vector de poziµie. Deplasarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.2.2 Viteza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.2.3 Acceleraµia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
2.2.4 Ecuaµia orar a mi³c rii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.3 Principiile mecanicii newtoniene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.3.1 Principilul I (al inerµiei) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.3.2 Principilul II (fundamental) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.3.3 Principilul III (al acµiunilor reciproce) . . . . . . . . . . . . . . 28
2.3.4 Principilul IV (al independenµei acµiunii forµelor) . . . . . . . . 28
2.3.5 Principilul V (al condiµiilor iniµiale) . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.3.6 Mi³carea relativ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.3.7 Sisteme de referinµ inerµiale. Transform rile Galilei . . . . . . 30
2.4 Dinamica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.4.1 Integrale prime ale mi³c rii punctului material . . . . . . . . . 31
2.4.2 Integrale prime ale sistemului de puncte materiale . . . . . . . 37
2.4.3 Dinamica solidului rigid . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.5 Statica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.6 Oscilatorul armonic liniar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.6.1 Oscilatorul armonic liniar ideal . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.6.2 Oscilatorul armonic liniar real. Amortizarea oscilaµiilor . . . . 38
2.6.3 Oscilaµii forµate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.7 Elemente de zica uidelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.7.1 Presiunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.7.2 Legea lui Arhimede . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.7.3 Curgerea staµionar . Legea lui Bernoulli . . . . . . . . . . . . . 44
5
6 CUPRINS
3 Termodinamica 47
3.1 Sistem termodinamic. Procese termodinamice . . . . . . . . . . . . . . 48
3.2 Principiul zero al termodinamicii. Temperatura . . . . . . . . . . . . . 50
3.3 Transform rile simple ale gazului ideal . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
3.3.1 Transformarea izoterm . Legea Boyle-Mariotte . . . . . . . . . 52
3.3.2 Transformarea izobar . Legea Gay-Lussac . . . . . . . . . . . . 53
3.3.3 Transformarea izocor . Legea Charles . . . . . . . . . . . . . . 53
3.3.4 Transformarea general . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3.3.5 Ecuaµia termic de stare a gazului ideal . . . . . . . . . . . . . 54
3.4 Principiul I al termodinamicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3.4.1 Lucrul mecanic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
3.4.2 C ldura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.4.3 Energia intern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.4.4 Coecienµi calorici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.4.5 Transformarea adiabatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3.4.6 Transformarea politrop a gazului ideal . . . . . . . . . . . . . 61
3.4.7 Coecienµi termici ai corpului omogen . . . . . . . . . . . . . . 62
3.5 Principiul II al termodinamicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
3.5.1 Insucienµele primului principiu al termodinamicii . . . . . . . 63
3.5.2 Ciclul Carnot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
3.5.3 Teorema Carnot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
3.5.4 Motoare termice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.5.5 Entropia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.6 Principiul III al termodinamicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
3.7 Elemente de teoria cinetico-molecular . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
4 Electromagnetismul 79
Capitolul 1
Introducere
Fizica este acea ³tiinµ real care î³i propune s descrie ³i s explice fenomenele lumii
materiale, de la nivelul microscopic (atomic, nuclear, subnuclear) la cel macroscopic
(al sistemelor de dimensiune perceptibil nemijlocit omului - mecanica, termodina-
mica, electromagnetismul, optica) ³i pân la cel al Universului ca sistem zic în sine
(astrozica, cosmologia). Aceast ³tiinµ este fundamentul întregii dezvolt ri tehnolo-
gice actuale. F r zic nu s-ar putea vorbi de domeniul telecomunicaµiilor sau IT, de
industria constructoare de ma³ini, de industria aviatic , de imagistica medical sau
arhitectur , pentru a da doar câteva exemple binecunoscute de toat lumea (din mul-
titudinea domeniilor aplicative ale zicii) ³i care au intrat de ceva vreme în cotidianul
cel mai uzual al omului modern.
Materialul de faµ propune o panoramare a fundamentelor zicii clasice, absolut

indispensabile înµelegerii ³i asimil rii disciplinelor inginere³ti ulterioare, din anii supe-
riori de studiu. Abordarea concis ³i urmând logica intern a dezvolt rii domeniului
³tiinµelor zice, f r a avea pretenµia de a exhaustiv , vizeaz trei mari capitole:
mecanica newtonian , termodinamica ³i electromagnetismul.
Mecanica - fundamentat ³i elaborat în liniile ei principale de Isaac Newton la

sfâr³itul secolului al XVII-lea - este prima disciplin ³tiinµic unde se vede cu claritate
modul în care capitole consistente din matematic sunt aplicate coerent ³i ecient în
descrierea realit µilor zice. Care este fenomenologia acestor realit µi zice pe care ne
propunem s o explor m, pentru ca s o putem explica, pentru ca s o putem înµelege
³i, în cele din urm , aplica în domeniile tehnologice? Mecanica are ca obiect de studiu,
în esenµ , mi³carea corpurilor în tot ceea ce implic ea: descrierea ³i clasicarea
diverselor tipuri de mi³care, cauzele care duc la diversele tipuri de mi³care, condiµiile
ce trebuiesc îndeplinite pentru a obµine echilibrul corpurilor atât la translaµie cât ³i la
rotaµie, etc. Conceptele cu care opereaz mecanica clasic sunt relativ simple, logice ³i
au un consistent caracter intuitiv. Ele au întotdeauna un corespondent experimental
nemijlocit, pot u³or manipulate ³i explicate. Formulele matematice care descriu
diversele relaµii de cauzalitate între m rimile zice sunt relativ simple ³i sunt subiect
ale unor ecuaµii diferenµiale precise, cu mare putere predictiv . Avem la îndemân ,
7
8 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
astfel, o prim teorie ³tiinµic pe deplin închegat , capabil s explice cu succes

totalitatea datelor accesibile prin experimente de mecanic . Aceast teorie posed , în
plus, o remarcabil exibilitate ce a permis ulterior (la dou secole dinstanµ , când
realit µi experimentale noi au impus acest lucru) includerea ei ca un caz particular
(pentru viteze mult mai mici în comparaµie cu viteza luminii c = 3 · 108 ms−1 ) al
Teoriei Relativit µii Restrânse fundamentat de lucr rile lui Albert Einstein din
1905.
În interiorul mecanicii newtoniene vom distinge trei zone de explorare, dup -
nalit µile urm rite. Abordarea mecanicii începe inevitabil cu cinematica, ramur
a mecanicii care se rezum la descrierea caracteristicilor diverselor tipuri de mi³c ri
dintr-o perspectiv geometric , f r a face referire la cauzele care le determin . E
capitolul unde construim uneltele de investigaµie, unde denim conceptele pe care
urmeaz a le lega cauzal în subdomeniul pe care îl vom numi dinamica. Aici tocmai
cauzele devin obiect de studiu ³i subiect al dezvolt rii diverselor predicµii, pornind de
la anumite ipoteze sintetizate în ceea ce alc tuie³te corpusul de principii ale mecanicii.
În ne, statica se ocup cu acele condiµii particulare care asigur echilibrul diverselor
sisteme zice. Pân aici suntem în cadrul zicii teoretice, care oricât de coerent ³i de
atractiv intelectual ar , nu poate considerat ca o teorie ³tiinµic deplin înche-
gat pân nu se suprapune perfect pe întreg tabloul de date experimentale. Ceea ce
este remarcabil ³i încurajator este faptul c vreme de peste trei secole aceast teorie
a fost pe de-a-ntregul validat experimental în toate consecinµele ei, când vorbim de
mi³c ri ale corpurilor cu viteze mult sub viteza plafon a luminii.
De unde vin datele experimentale? Din interacµiuni specice între sistemul zic
supus investigaµiei ³i un aparat de m sur . F r a intra aici în detalii de subtilitate
(extrem de importante când se trece la fenomenologia cuantic ), vom preciza doar
c mecanica clasic - asemeni oric rui domeniu ³tiinµic - opereaz cu reprezent ri
ale realit µii. Se urm resc diverse propriet µi m surabile ale sistemelor zice numite
m rimi zice între care se caut relaµii specice cauzale. Aceste reprezent ri alc -
tuiesc un anume model - nu realitatea îns ³i! - care descrie cu un grad de precizie cât
mai ridicat propriet µile reale ale sistemului investigat. Evident, unele caracteristici
vor neglijate ele putând luate în considerare ulterior, ca o mic perturbaµie even-
tual la soluµia unui model ideal. Ca exemplu sugestiv, oscilatorul liniar armonic ideal
(adic f r a considera frec rile) va tratat riguros matematic obµinându-se soluµia
exact a mi³c rii sale. Ulterior, ad ungându-se forµa de frecare considerat a depinde
direct proporµional cu viteza oscilatorului, ea va altera într-o anumit m sur mi³ca-
rea periodic ideal anterior rezolvat ³i va prezice maniera în care oscilaµiile vor
(periodic sau aperiodic) amortizate în timp.
La nivelul mecanicii clasice toate m rimile zice implicate pot deduse pornind
de la trei m rimi fundamentale: lungimea, timpul ³i masa. Acestea permit, la
orice moment al dezvolt rii teoriei, vericarea într-un prim stadiu a corectitudinii
unui calcul bazat pe analiza dimensional . Astfel, orice m rime va caracterizat
din aceast perspectiv de urm toarea dimensiune:
D = lα tβ mγ
9
cu particularitatea evident c m rimile adimensionale (adic cele f r unitate de

m sur - vezi coecientul de frecare la alunecare, indicele de refracµie al unui mediu,
permitivitatea electric relativ etc.) vor avea α = β = γ = 0.
Etaloanele acestor m rimi fundamentale sunt unit µi de m sur fundamentale în
Sistemul Internaµional (SI): metrul, secunda ³i kilogramul.
[l]SI = 1m, [t]SI = 1s, [m]SI = 1kg.

La nivelul mecanicii clasice apare pentru prima oar formulat cu claritate concep-
tul de energie a unui sistem zic. Tehnic vorbind, aceasta va v zut ca m rimea
zic ce exprim posibilit µile unui sistem zic de a efectua lucru mecanic. Simplu
spus, energia e proprietatea m surabil ce d sistemului respectiv capacitatea lui de
a performa, de a pus la treab . Departe de a un simplu articiu conceptual,
aceast noµiune va un leitmotiv al tuturor celorlalte ramuri ale zicii de aici încolo.
O vom reg si ³i în termodinamic , ³i în electromagnetism, ³i în zica atomic , nu-
clear , a particulelor elementare, în zica corpului solid, în spectroscopie ³i laseri, în
zica plasmei, etc.
În încheierea acestor consideraµii generale se cuvin amintite câteva nume care au
r mas denitiv încrustate în istoria zicii. Printre pionierii mecanicii s-au aat Galileo
Galilei (1564-1642) ³i Johannes Kepler (1571-1730) - care au l sat lucr ri extrem de
valoroase în special de astronomie unde studiile ³i observaµiile lor asupra mi³c rii
corpurilor cere³ti au stat la baza conceperii de c tre Sir Isaac Newton (1643-1727)
a unei monumentale opere ³tiinµice: Philosophiae Naturalis Principia Mathematica
(1687). Aceasta a fundamentat întregul ediciu al mecanicii clasice ³i a deschis calea
unor studii ulterioare care au f cut posibil dezvoltarea ³i extinderea domeniului.
Evoluµia mecanicii de-a lungul ultimelor trei secole ³i jum tate de la apariµia lucr rii
lui Newton, a angrenat o serie impresionant de mari matematicieni ³i zicieni - Carl
Friedrich Gauss (1777-1855), Carl Gustav Jacobi (1804-1851), Daniel Bernoulli (1700-
1782), Leonhard Euler (1707-1783), Jean le Rond D'Alembert (1717-1783) , Pierre-
Simon de Laplace (1749-1827) - care ³i-au adus contribuµia la dezvoltarea ³i ranarea
abord rii mecanicii din perspectiv teoretic . Dintre ace³tia, Joseph Louis Langrange
(1736-1813) ³i William Rowan Hamilton (1805-1865) au marcat mecanica în mod
decisiv prin conceperea unor fomalisme mult mai abstracte decât cel newtonian -
formalismul lagrangean, respectiv formalismul hamiltonian. Acestea, prin eleganµa
³i exibilitatea aparatului matematic folosit, au permis avansul teoretic în domenii
conexe precum mecanica cuantic sau teoria cuantic a câmpului, ind un suport
conceptual indispensabil.
Dar mecanica în sine, cum am anticipat deja, nu este sucient pentru a explica
totalitatea fenomenelor zice ce se petrec în jurul nostru. Cu toate c gândirea ³ti-
inµic în varii domenii este impregnat - ³i chiar tributar modelului mecanicist - au
fost necesari pa³i fermi dincolo de aceast paradigm extrem de ecient ³i atractiv .
Bun oar în direcµia fenomenelor legate de structura corpurilor ³i de posibilitatea
de a interpreta macroscopic mi³c rile care au loc la nivelul microscopic al constitu-
enµilor atomo-moleculari. Vorbim de manifest ri macroscopice precum cele legate de
temperatur ³i de posibilitatea transferului de cl dur între corpuri, de trasform rile
pe care acestea le pot suferi, de posibilitatea lor de a-³i schimba starea de agregare,
de reversibilitatea sau ireversibilitatea unor anumite procese, etc. Toate acestea nu
pot explicate la nivelul mecanicii ³i de aceea a fost necesar conceperea unei noi
ramuri a zicii: Termodinamica. Faµ de toate m rimile zice cu care ne-a ob³nuit
mecanica clasic , una singur este absolut nou - temperatura - ³i sucient pentru
a îngloba noile fenomene. Pe cale de consecinµ , apare o nou form de schimb al
energiei între sistemele zice - c ldura - complet inexplicabil cu ajutorul doar al
conceptelor de mecanic . Înµelegând ³i dezvoltând o teorie coerent a fenomenelor
termice ³i a c ldurii, se deschide orizontul construirii de motoare termice pe principiul
transform rii c ldurii rezultate in procesul arderii unui combustibil în lucru mecanic,
recte în dezvoltarea unei forµe de tracµiune care s permit deplasarea vehiculului.
La unit µile de m sur din SI se adaug una nou , cea pentru temperatura abso-
lut , Kelvinul.
[T ]SI = 1K
Dezvoltat în prima jum tate a secolului al XIX-lea, termodinamica e un construct
³tiinµic datorat câtorva savanµi europeni de mare anvergur , majoritatea dintre ei
- conform uzanµelor vremii - ingineri, matematicieni, loso: Sadi Carnot (1796-
1832), Rudolf Clausius (1822-1888), William Thomson - Lord Kelvin (1824-1907),
James Prescott Joule (1818-1889), Julius Robert Meyer (1814-1878), Hermann von
Helmholtz (1821-1894), Benoît Paul Émile Clapeyron (1799-1864). Ulterior, pân
pe la începutul secolului XX, termodinamica fenomenologic ³i-a apropriat o ramur
extrem de prolic a matematicii - statistica - cu ajutorul c reia toate propriet µile ³i
cauzalit µile observate macroscopic legate de fenomenele termice au putut explicate
pe baza unei mecanici statistice aplicabil constituenµilor atomo-moleculari ai tutu-
ror sistemelor zice macroscopice. Lucr ri semnicative care au impulsionat avansul
cunoa³terii pe linia zicii statistice dator m lui Ludwig Boltzmann (1844-1906),
Josiah Willard Gibbs (1839-1903), James Clerk Maxwell (1831-1879) ³i altora dup
ei.
Cel de-al treilea domeniu al zicii clasice pe care îl vom explora în continuare
este Electromagnetismul. Atât fenomenele de electrizare cât ³i cele legate de mag-
netism au fost cunoscute înc din antichitate. O nou m rime zic se adaug în
peisaj: sarcina electric . dar din considerente istorice unitatea fundamental în SI
se consider unitatea pentru intensitatea curentului electric, amperul.
[I]SI = 1A
Sinteza lor, conceperea unei teorii unicatoare care s conrme esenµa unic a
acestor tipuri de interacµiune la distanµ , prin intermediul unei forme speciale de
existenµ a materiei numit câmp electromagnetic, o dator m lui James Clerk
Maxwell (1831-1879) care - preluând rezultatele unor pionieri ai studiului electri-
cit µii ³i magnetismului ca André-Marie Ampère (1775-1836), Charles-Augustin de
Coulomb (1736-1806), Alessandro Volta (1745-1827), Georg Simon Ohm (1789-1854),
Gustav Robert Kirchho (1824-1887), Michael Faraday (1791-1867) - a postulat ecu-
aµiile diferenµiale corecte pentru ansamblul câmpurilor electric ³i magnetic reg sind
11
prin consecinµele matematice ale acestei construcµii teoretice întreaga fenomenologie

a electromagnetismului de pân la el. Mai mult decât atât, ecuaµiile lui Maxwell pre-
zic posibilitatea propag rii undelor electromagnetice descoperite nu mult dup aceea
de Heinrich Hertz (1857-1894). De aici, tehnologia, timp de mai bine de un secol, a
preluat ³tafeta descoperirilor punând la dispoziµia omenirii o serie de aplicaµii de o
diversitate spectaculoas de la becul cu incandescenµ la tramvaiul electric, radioul,
televiziunea, telefonia (x sau mobil ), radarul, comunicaµiile prin satelit, dioda,
tranzistorul, chip-ul, computerul ³i întregul domeniu IT f r de care ast zi nu mai
putem concepe confortul vieµii moderne.
Iar ca o încununare a eforturilor gândirii ³tiinµice de mai bine de dou secole,
teoria electromagnetismului lui Maxwell ofer cadrul ideal ³i justicarea formal , de
natur matematic , pentru apariµia teoriei relativit µii restrânse care va închide cer-
cul zicii clasice prin aparenta repudiere a mecanicii newtoniene, întorcându-se la
fundamentele mecanicii pentru a spulbera caracterul absolut al spaµiului ³i timpului.
În fapt, avem conrmarea c mecanica newtonian este adev rata teorie compatibil
cu simµurile ³i capacit µile noastre de a experimenta lumea material din jurul nos-
tru. Noua mecanic relativist a lui Albert Einstein (1879-1955) va teoria adecvat
junglei particulelor elementare, o lume a dimensiunilor ³i energiilor accesibile doar
în acceleratoarele de particule sau în imensitatea mirabil a Cosmosului, acolo unde
obiectele zice sunt accelerate pân la viteze comparabile cu viteza luminii.
Capitolul 2
Mecanica
2.1 Elemente de calcul vectorial

Spaµiul zic euclidian tridimensional este fundalul matematic pe care se desf ³oar
întregul spectacol al zicii clasice. M rimile zice cu care aceasta opereaz se pre-
zint sub dou tipuri distincte de obiecte matematice: m rimi scalare (pentru care
calculul pe R este sucient) ³i m rimi vectoriale (pentru care se recurge la calculul
cu vectori tridimensionali din spaµiul vectorial euclidian E3 ).
Dac ne rezum m doar la mecanica clasic , putem da câteva exemple de m rimi
zice din ecare clas . M rimile scalare includ timpul (t), masa (m), densitatea (ρ),
volumul (V ), presiunea (p), lucrul mecanic (L) etc. M rimile vectoriale includ vectorul
→
−
r), deplasarea (4~r), viteza (~v ), acceleraµia (~a), forµa ( F ), impulsul (p~),
de poziµie (~
→
− −
→
momentul cinetic ( L ), momentul forµei (M ) etc.
E momentul aici s deschidem o parantez matemtic . Vom revizita succint prin-
cipalele deniµii ³i rezultate in algebra liniar , din teoria spaµiilor vectoriale nit
dimensionale, mai precis vom deni chiar spaµiul vectorial real tridimensional E3 ³i
vom da câteva din propriet µile sale remarcabile.
Vom deni spaµiul vectorial euclidian E3 peste corpul numerelor reale R mulµimea
obiectelor ~a, ~b, ... numite vectori împreun cu dou operaµii specice: (i) adunarea
vectorilor între ei ³i (ii) înmulµirea lor cu scalari din corpul real. Structura (E3 , +, ·)
este un spaµiu vectorial real dac respect axiomele spaµiului vectorial, ³i anume
(E3 , +) s aib structur de grup abelian:
∀ ~a, ~b ∈ E3 ⇒ ~a + ~


 G1 : b ∈ E3
∀ ~a, ~b, ~c ∈ E3 ⇒ ~a + ~b + ~c = ~a + ~b + ~c

 G2 :



 G3 : ∃ ! ~0 ∈ E3 a.i. ~a + ~0 = ~0 + ~a ∀ ~a ∈ E3 (2.1)
∀ ~a ∈ E3 ∃ ! (−~a) ∈ E3 a.i. a + (−~a) = (−~a) + ~a = ~0





 G4 :
G5 : ∀ ~a, ~b ∈ E3 ⇒ ~a + ~b = ~b + ~a

13
14 CAPITOLUL 2. MECANICA
iar (E3 , ·) multiplicarea cu scalari s aib proprietatea de închidere (M1 ), s e aso-

ciativ (M2 ), s admit element neutru (M3 ) ³i s ie biliniar (M4 -M5 ).



 M1 : ∀ ~a ∈ E3 , ∀ α ∈ R ⇒ α · ~a ∈ E3
 M2 : ∀ ~a ∈ E3 , ∀ α, β ∈ R ⇒ α · (β · ~a) = (αβ) · ~a



M3 : ∃ ! 1 ∈ R a.i. 1 · ~a = ~a · 1 = ~a ∀ ~a ∈ E3 (2.2)

M4 : ∀ ~a, ∈ E3 , ∀ α, β ∈ R ⇒ (α + β) · ~a = α · ~a + β · ~a




∀ ~a, ~b ∈ E3 , ∀ α ∈ R ⇒ α · (~a + ~b) = α · ~a + α · ~b

 M :
5
Cu aceste axiome, operaµiile de sc dere a vectorilor ³i de împ rµire a lor cu scalari

se reduc la adunarea sc z torului cu opusul desc zutului ~a − ~b = ~a + (−~b), respectiv
~
a 1

la înmulµirea cu inversul num rului real
α = α ·~ a.
Pentru spµiul vectorial euclidian E3 se pot construi subspaµii vectoriale euclidiene
unidimensionale E1 , respectiv bidimensionale E2 , pornind de la un vector oarecare
~a ∈ E3 . Astfel, vom avea
E1 (~a) = {λ · ~a, λ ∈ R}
care nu este altceva decât întreaga dreapt corespunz toare direcµiei vectorului ~a,
respectiv
n o
E1 (~a, ~b) = λ1 · ~a + λ2 · ~b, λ1 , λ2 ∈ R
care este planul acoperirii liniare a vectorilor ~a ³i ~b.

În spaµiul E3 se poate deni operaµia de produs scalar a doi vectori, extrem de
important pentru denirea unghiului (inclusiv a ortogonalit µii) dintre vectori, a
modulului unui vector, iar ulterior a unei baze ortonormate a acestui spaµiu.
Deniµie : se nume³te produs scalar al vectorilor ~a ³i ~b din E3 ,notat ~a ·~b, num rul
real s = ~a · ~b dac ³i numai dac sunt satisf cute axiomele produsului scalar:

 A1 :
 ∀ ~a, ~b ∈ E3 ⇒ ~a · ~b = ~b · ~a
A2 : ∀ ~a, ~b, ~c ∈ E3 ³i ∀ α, β ∈ R ⇒ ~c · (α~a + β~b) = α~a · ~c + β~b · ~c (2.3)
∀ ~a ∈ E3 ⇒ ~a · ~a = 0 ³i ~a · ~a = 0 ⇔ ~a = ~0

A3 :

Axioma A3 , care exprim faptul c produsul scalar este pozitiv denit, permite
denirea modulului oric rui vector din spaµiul E3 .
Deniµie : Se nume³te modulul vectorului ~a, num rul real:
√
|~a| = ~a · ~a
Intuitiv, modulul unui vector poate v zut ca lungimea segmentului orientat ce
îl reprezint în spaµiul zic tridimensional.
Cu ajutorul produsului scalar se poate deni ortogonalitatea vectorilor din spaµiul
E3 ³i, în general, unghiul dintre direcµiile a doi vectori.
2.1. ELEMENTE DE CALCUL VECTORIAL 15
Deniµie : Doi vectori ~a ³i ~b din spaµiul E3 sunt ortogonali:
~a⊥~b ⇔ ~a · ~b = 0
Deniµie : Unghiul θ =≺ (~a, ~b) dintre vectorii ~a ³i ~b aparµinând spaµiului E3 este

dat de:
~a · ~b
cos θ =
|~a| · |~b|
Asociat oric rui vector (sau, mai precis, oric rei direcµii in spaµiul euclidian tridi-
mensional E3 ) i se poate asocia un vector special de modul 1, numit versorul direcµiei
rspective. Astfel, vom avea versorul direcµiei vectorului ~a:
~a
~e~a =
|~a|
Cei mai utilizaµi versori ai mecanicii clasice (³i nu numai) sunt versorii celor trei
axe de coordonate ale oric rui sistem de referinµ Oxyz , faµ de care raport m în
mod uzual mi³c rile corpurilor în spaµiul zic tridimensional.
Fie ~e1 = ~i, ~e2 = ~j , ~e3 = ~k , versorii axelor Ox, Oy , respectiv Oz . Ei reprezint
direcµiile axelor ³i au modulul egal cu unitatea. În aceste condiµii, orice vector din
spaµiul E3 se va exprima în mod univoc cu ajutorul a trei numere reale independente
unul de celelalte, corespunz toare proiecµiilor vectorului pe cele trei axe.
Deniµie : Spunem c cei trei versori {~

i, ~j , ~k } alc tuiesc un sistem ortonormat
sau baz dac
(
~i · ~i = ~j · ~j = ~k · ~k = 1
(2.4)
~i · ~j = ~j · ~k = ~k · ~i = 0
Cu ajutorul lor se poate trece la scrierea explicit , pe componente (cu ajutorul

proiecµiilor) a oric rui vector din E3 . Astfel, pentru un vector oarecare ~a
~a = ax~i + ay~j + az~k (2.5)
este scrierea sa unic , în care ax , ay , az se numesc proiecµiile vectorului pe cele trei

axe. Ele se obµin formal ca produse directe cu versorii axelor:

~
 ~a · ~i = (ax~i + ay~j + az k) · ~i = ax

~a · j = (ax i + ay j + az~k) · ~j = ay
~ ~ ~ (2.6)
~a · ~k = (ax~i + ay~j + az~k) · ~k = az



Figura 2.1: Vectorul ~a în spaµiul E3
Pentru rigoarea expunerii, s mai preciz m un detaliu de limbaj: ~ a1 = ax~i, ~a2 =

ay~j , ~a3 = az~k se numesc componentele vectorului pe cele trei axe. Acum, evident, se
poate scrie ~ a = ~a1 +~a2 +~a3 . Importanµa acestei distincµii între proiecµii ³i componente
se va vedea când vom aborda probleme specice de compunerea forµelor.
Pentru c sunt orientaµi de-a lungul celor trei axe de coordonate ³i au modulul
1, versorii pot scri³i cu ajutorul proiecµiilor lor astfel: ~i = (1, 0, 0), ~j = (0, 1, 0),
~k = (0, 0, 1).
De aici încolo, formalismul construit astfel va prelua toate detaliile calculelor pe
care le vom opera în diverse situaµii concrete cu vectorii spaµiului E3 . Aceste calcule
se vor reduce, în esenµ , la operaµiile bine cunoscute din aritmetica simpl pe R. D m
în continuare exemplele de operaµii cu vectori prezentate anterior:
~a ± ~b = (ax ± bx )~i + (ay ± by )~j + (az ± bz )~k
α · ~a = (α · ax )~i + (α · ay )~j + (α · az )~k
~a · ~b = ax bx + ay by + az bz
√ q
|~a| = ~a · ~a = a2x + a2y + a2z
Deniµie : se nume³te produs vectorial al vectorilor ~a ³i ~b vectorul obµinut ca determi-

nantul ce are pe prima linie versorii axelor de coordonate, pe linia a doua proiecµiile
primului vector al produsului, iar pe a treia linie proiecµiile celui de-al doilea vector
al produsului.
~k

~i ~j
~ = (ay bz − az by )~i + (az bx − ax bz )~j + (ax by − ay bx )~k

~a × b = ax ay az (2.7)
bx by bz
2.1. ELEMENTE DE CALCUL VECTORIAL 17
Cu ajutorul produsului vectorial, se pot construi baxe dextrogire sau levogire

(dreapt sau stâng ). Vom da mai jos deniµia primeia, ceea de-a doua ind antisi-
metric în raport cu prima.
Deniµie : se nume³te baz dextrogir un sistem ortonormat ai c ror versori se
obµin prin produsul direct al celorlalµi versori astfel:
~e1 × ~e2 = ~e3 ~e2 × ~e3 = ~e1 ~e3 × ~e1 = ~e2

în spaµiul E3 acµioneaz un operator diferenµial asupra funcµiilor / vectorilor ale
c ror proiecµii pe axele de coordonate sunt continue, operatorul nabla
∂ ∂ ∂
∇ = ~i + ~j + ~k
∂x ∂y ∂z
El poate acµiona asupra unor scalari φ(x, y, z) ³i atunci se nume³te gradient
∂φ~ ∂φ~ ∂φ ~
∇φ = gradφ = i+ j+ k
∂x ∂y ∂z
rezultatul ind un vector. De asemenea, poate acµiona asupra unor vectori ~ =
A
Ax~i + Ay~j + Az~k e prin produs scalar cu ace³tia - ca divergenµ cu rezultat scalar
(num r real), e prin produs vectorial - ca rotor cu rezultat tot un vector
~ = divA
~= ∂Ax ∂Ay ∂Az
∇·A + +
∂x ∂y ∂z

~ = rotA
~= ∂Az ∂Ay ~ ∂Ax ∂Az ~ ∂Ay ∂Ax ~
∇×A − i+ − j+ − k
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
Exerciµii ³i probleme
1. Se dau vectorii ~a = 3~i − 4~k ³i ~b = 5~j . S se calculeze: (i) modulele celor
doi vectori |~ a| =?, |~b| =?; (ii) suma celor doi vectori ~a + ~b =? ³i modulul sumei
|~a +~b| =?; (iii) diferenµa celor doi vectori ~a −~b =? ³i modulul diferenµei |~a −~b| =?;
(iv) produsul scalar al celor doi vectori ~ a · ~b =? precum ³i unghiul dintre ei; (v)
produsul vectorial al celor doi vectori ~ a × ~b =? ³i modulul produsului vectorial
~
|~a × b| =?.
2. S se demonstreze urm toarele propriet µi ale produsului vectorial: (i) antisi-
metria produsului vectorial ~×B
A ~ = −B ~ ×A~ ; (ii) distributivitatea produsului
~ ~
vectorial faµ de adunarea vectorilor (A+ B)× C ~ = A× ~ C ~ + B×
~ C ~ ; (iii) asociativi-
tatea la înmulµirea cu scalari (αA) ~ ×B ~ = α(A
~ × B)~ ; (iv) coliniaritatea vectorilor
~
implic anularea produsului vectorial dintre ei A = λB ~ =⇒ A ~ ×B ~ = 0; (v)
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
dublul produs vectorial A × (B × C) = (A · C)B − (A · B)C ; (vi) produsul mixt

Ax Ay Az
~ · (B
~ × C)
~ = Bx By Bz = (A ~ × B)
~ ·C~.

A
Cx Cy Cz
3. Se dau vectorii ~a = 2~i, ~b = 3~j ³i ~c = 2~i − 3~j + 6~k . S se calculeze: (i) modulele
celor trei vectori |~a| =?, |~b| =?; |~c| =? (ii) suma vectori ~a + ~b + ~c =? ³i modulul
sumei |~a + b + ~c| =?; (iii) diferenµa vectorilor ~a − ~b =? respectiv ~a − ~c =? ³i
~
modulul diferenµelor |~ a − ~b| =? respectiv |~a − ~c| =? ; (iv) produsul scalar al
a · b =?,~a · ~c =?, ~b · ~c =? precum ³i unghiurile dintre ei; (v) produsul
vectori ~ ~
vectorial al vectorilor ~ a × ~b =?, ~a × ~c =?,~b × ~c =? ³i modulele acestor produse
a × b| =?, |~a × ~c| =?,|~b × ~c| =?; (vi) produsul mixt ~a · (~b × ~c) =?; (vii)
vectoriale |~ ~
dublul produs vectorial ~ a × (~b × ~c) =? precum ³i modulul s u |~a × (~b × ~c)| =?.
4. S se demonstreze analitic c |~a × ~b| = |~a| · |~b| sin θ, unde θ =≺ (~a, ~b) unghiul
dintre cei doi vectori.
2.2 Cinematica punctului material

Cinematica este capitolul mecanicii care descrie caracteristicile mi³c rii unui sistem
zic f r a intra în detaliile cauzelor care determin anumite specicit µi ale mi³c rii.
Într-un anume sens, aici se denesc, ca unelte de investigaµie, m rimile ce vor stu-
diate ³i m surate în timpul mi³c rii. De aceea, o importanµ foarte mare o vor avea
geometria, calculul vectorial ³i elemente de analiz matematic (calcul diferenµial ³i
integral). Vom vorbi despre viteze, acceleraµii, traiectorii, tipuri de mi³care (rectilinie,
curbilinie, oscilatorie liniar etc) cu accent pe analizarea diferitelor legi de mi³care spe-
cice. Pentru simplicarea discuµiilor vom recurge la modelul punctului material.
Acesta este un sistem zic ale c rui dimensiuni nu sunt relevante pentru problema de
mi³care studiat , întrucât sunt neglijabile în raport cu distanµele lui pân la celelalte
corpuri înconjur toare. Devine evident, conform deniµiei anterioare, c unul ³i ace-
la³i corp (sistem zic) poate într-o anumit situaµie considerat punct material iar
în alta nu. Spre exemplu, un automobil pe autostrad între Arad ³i Timi³oara este
un punct material, dar când îl manevr m într-o parcare sau la intrarea în garaj, nu
mai poate considerat punct material. La fel, un avion pe radarul controlorului de
trac aerian este un punct material, dar atunci când ruleaz pe pist la intrarea în
hangar nu mai poate considerat astfel.
Am f cut vorbire pân aici de mi³care asumând tacit c înµelegem cu toµii acela³i
lucru prin acest termen. În zic prin mi³carea unui corp se înµelege modicarea în
timp a poziµiei corpului respectiv faµ de un reper numit sistem de referinµ . Teh-
nic, acesta este nimic altceva decât sistemul de trei axe de coordonate din spaµiul zic
euclidian tridimensional E3 , c ruia i se ata³eaz baza dextrogir a versorilor {~i, ~j, ~k}.
Repausul, devnie clar acum, este opusul mi³c rii, adic nemodicarea în timp a pozi-
µiei corpului faµ de sistemul de referinµ . Ca terminologie, pentru un punct material
în mi³care se folose³e cuvântul binecunoscut, ³i din experienµa cotidian , de mobil.
Câteva remarci acum cu privire la sistemul de referinµ . Marele avantaj al teoriei
este c ne permite s -l alegem dup bunul plac, dup inspiraµie, pentru ecare situaµie
în parte. Desigur, dup cum se va vedea în cele ce urmeaz , alegerea o vom face în
ecare caz în parte, astfel ca descrierea mi³c rii s e cel mai convenabil exprimat ³i
2.2. CINEMATICA PUNCTULUI MATERIAL 19
avantajos exploatat matematic. În majoritatea cazurilor, sistemul de referinµ este

considerat x. Dar, apar situaµii în care la rândul lui, acesta poate s se deplaseze faµ
de alte sisteme de referinµ . Atunci lucrurile se complic ³i trebuie s manevr m cu
mare grij toate detaliile de calcul întrucât simpla intuiµie zic neind sucient pu-
tem ajunge la rezultate eronate. Chiar dac aparent plauzibile, neviabile în realitatea
zic .
Înainte de a trece propriu-zis la tehnicalit µile cinematicii punctului material, s
remarc m caracterul relativ al mi³c rii. Nu are sens s vorbim despre mi³carea
unui corp la modul absolut, în sine. Întotdeauna, mi³carea sau repausul sunt raportate
la ceva, iar acest ceva nelipsit din discuµie este sistemul de referinµ . Conceptual, la
acest stadiu suntem complet echipaµi spre a purcede la dezvoltarea detaliilor tehnice
(a se citi, matematice) necesare unui studiu riguros al cinematicii.
2.2.1 Vector de poziµie. Deplasarea

Odat considerat sistemul de refeinµ prin alegerea axelor de coordonate cu baza
dextrogir ata³at lui {~i, ~j, ~k}, prima noµiune ce se cere denit este cea de vector
de poziµie. El este denit în mod univoc în aceast baz prin cele trei coordonate
spaµiale ale sale astfel
~r = x~i + y~j + z~k (2.8)
Figura 2.2: Vectorul de poziµie
Modulul s (sau lungimea sa) se va exprima ca orice modul denit în spaµiul

vectorial euclidian E3
p
|~r| = x2 + y 2 + z 2
Problema fundamental a cinematicii este de a cunoa³te în cele din urm cum
se deplaseaz punctul material în anumite circumstanµe bine precizate (îndeob³te
stabilite de condiµiile iniµiale ale mi³c rii). Altfel spus, aceast cunoa³tere înseamn
a determina legea de mi³care a punctului material, adic expresia matematic
concret a vectorului de poziµie ca funcµie de timp ~r = ~r(t).

 x = x(t)

~r(t) ⇔ y = y(t) (2.9)

z = z(t)

Odat stabilite aceste trei ecuaµii scalare pentru proiecµiile vectorului de poziµie
pe cele trei axe de coordonate, s-a încheiat orice problem de cinematic . Dac se
elimin timpul dintr-o ecuaµie a sistemului (2.9) ³i se introduce expresia astfel obµinut
în celelalte dou ecuaµii se va ajunge la un sistem de dou ecuaµii, ecare reprezentând
o suprafaµ
(
f1 (x, y, z) = 0
f2 (x, y, z) = 0
iar intersecµia celor dou suprafeµe e chiar curba z = f (x, y) ce reprezint traiectoria
mobilului.
S presupunem acum c la dou momente distincte de timp (t0 ³i t) vectorul de
poziµie al punctului material este:
~r0 = ~r(t0 ) = x0~i + y0~j + z0~k
pentru t0 care, de obicei, se nume³te momentul de timp iniµial, respectiv
~r = ~r(t) = x(t)~i + y(t)~j + z(t)~k
la momentul curent de timp t.

Deniµie : se nume³te vector deplasare diferenµa vectorial a celor doi vectori
de poziµie:
∆~r = ~r − ~r0 (2.10)
Cum nu se pot aduna sau sc dea decâ m rimi având aceea³ dimensiune (unitate de
m sur ), rezult c atât vectorul de poziµie cât ³i vectorul deplasare vor avea aceea³i
unitate de m sur . În SI aceasta este o unitate fundamental pentru lungimi: metrul.
[~r]SI = [∆~r]SI = 1m
Explicit, vectorul deplasare va avea expresia:
∆~r = ∆x~i + ∆y~j + ∆z~k = (x − x0 )~i + (y − y0 )~j + (z − z0 )~k
Se observ c pentru orice traiectorie (traiectoria curbilinie oarecare ind cazul

cel mai general) vectorul deplasare este secant la traiectorie.
2.2.2 Viteza
Pasul urm tor în studiul cinematicii este s denim o m rime care, spre exemplu, s
permit comparaµia în ceea ce prive³te rapiditatea cu care se desf ³oar dou mi³c ri.
Deniµie : Se nume³te viteza medie vectorul denit ca raportul dintre vectorul

deplasare ³i intervalul de timp în care aceasta a avut loc
∆~r ~r − ~r0
~vm = = (2.11)
∆t t − t0
Este evident c viteza medie ind rezultatul împ rµirii vectorului deplasare (∆~
r)
cu un num r real pozitiv (∆t), ea va avea direcµia ³i sensul vectorului deplasare, adic
întotdeauna secant la traiectorie. Expresia ei analitic este
∆x~ ∆y ~ ∆z ~
~vm = i+ j+ k
∆t ∆t ∆t
unde proiecµiile vitezei medii pe cele trei axe vor în ordine
∆x ∆y ∆z
vmx = vmy = vmz =
∆t ∆t ∆t
Aceasta deniµie, de³i extrem de util , nu este întru-totul sucient . Cu toµii ³tim
c atunci când suntem c l tori (indiferent de mijlocul de transport) de-a lungul unei
deplas ri viteza nu are pe toat durata acea³i valoare (modulul) sau acea³i orientare în
spaµiu. Cu alte cuvinte, dac lu m în considerare doar viteza medie avem o descriere
global a mi³c rii. Pentru a putea descrie cinematic mi³carea la orice moment de
timp, se impune denirea unui nou tip de vitez care s exprime rapiditatea mi³c rii
la ecare moment.
Deniµie : Se nume³te vitez instantanee sau momentan m rimea zic egal

cu derivata vectorului de poziµie în raport cu timpul
d~r ~r − ~r0
~v = = lim (2.12)
dt t→t0 t − t0
Se observ imediat c viteza instantanee este o vitez medie pentru o durat de

timp innitezimal , ind obµinut prin operaµia de derivare. Deniµia deriv rii este
tocmai limita variaµiei funcµiei (în cazul acesta ~r) pentru o variaµie innitezimal a
argumentului (timpul t). De data aceasta, tocmai pentru c este o derivat , viteza
instantanee devine tangent la traiectorie.
Figura 2.3: Viteza
Expresia analitic se obµine imediat
dx~ dy ~ dz ~
~v = i+ j+ k
dt dt dt
iar proiecµiile vitezei pe cele trei axe vor acum
dx dy dz
vx = = ẋ vy = = ẏ vz = = ż
dt dt dt
unde de aici încolo vom utiliza notaµia consacrat pentru derivarea la timp prin mar-
carea unui punct deasupra m rimii ce sufer operaµia de derivare la timp. Astfel,
putem scrie pentru viteza momentan
~v = ~r˙ = ẋ~i + ẏ~i + ż~i

Modulul vitezei va , conform regulilor deprinse la studiul spaµiului vectorial E3
(realizat acum ca spaµiu tridimensional euclidian al vitezelor)
p
|~v | = ẋ2 + ẏ 2 + ż 2
În încheierea secµiunii dedicate vitezei, s menµion m c atât viteza medie cât ³i
viteza instantanee au aceea³i unitate de m sur (nefundamental în SI)
[∆~r]SI m
[v~m ]SI = [~v ]SI = =1
[∆t]SI s
2.2.3 Acceleraµia
Pentru a descrie variaµiile posibile (atât în modul cât ³i/sau în direcµie ³i sens ) ale
vitezei punctului material, vom introduce o nou m rime zic . Aceast m rime -
numit acceleraµie - va juca un rol extrem de important în studiul diverselor mi³c ri
³i va face leg tura cu dinamica (interacµiunile) la care punctul material este supus.
Deniµie : se nume³te acceleraµie m rimea zic egal cu derivata vitezei.
d~v d2~v
~a = = 2 (2.13)
dt dt
În notaµia cu punct deasupra m rimii vom avea
~a = ~v˙ = ~r¨
Unitatea de m sur (nefundamental în SI) pentru acceleraµie
[d~v ]SI m
[~a]SI = =1 2
[dt]SI s
Figura 2.4: Acceleraµia
2.2.4 Ecuaµia orar a mi³c rii

Prezint interes studiul acceleraµiei din perspectiva clasic rii diverselor tipuri de
mi³care (rectilinie, curbilinie, circular , uniform , uniform variat etc.) De aceea vom
considera cazul cel mai general al unei mi³c ri curbilinii oarecare (v.Fig.). Ne vom
focaliza pe traiectoria mobilului, anume pe arcul de cerc descris de acesta în mi³carea
sa. Lungimea arcului de cerc, presupunând c originea sistemului de referinµ va
chiar punctul de plecare, ne va da chiar ecuaµia orar a mobilului
s = s(t) (2.14)
Acum, viteza instantanee va
d~r d~r ds
~v = = = ṡ~τ (2.15)
dt ds dt
de unde, cum era de a³teptat, se vede c ea este de-a lungul direcµiei tangente de versor
tangent ~τ denit ca raportul dintre vectorul deplasare elementar (coarda subîntins
de arcul de cerc) ³i lungimea acestuia, ~τ = d~r/ds.
Figura 2.5: Vectorul tangent ³i vectorul normal
Pentru a ajunge la clasicarea mi³c rilor, vom recurge mai departe la deniµia

acceleraµiei (2.13).

d~v d d~r d d~r ds
~a = = =
dt dt dt dt ds dt
Dup un calcul simplu bazat pe regulile uzuale de derivare se ajunge la
d~τ ds
~a = s̈~τ + ṡ
ds dt
Cu puµin dexteritate geometric vom observa imediat c , dintr-o asem nare de

triunghiuri cu laturile respectiv perpendiculare) ne va rezulta c
d~τ 1
= ~ν
ds ρ
unde ρ este raza de curbur a traiectoriei iar ~ν este versorul direcµiei normale c tre
centrul de curbur . Astfel, vom avea
1
~a = s̈~τ + (ṡ)2 ~ν (2.16)
ρ
Acum se vede clar c expresia acceleraµiei conµine doi termeni distincµi, cu roluri
diferite, anume acceleraµia tangenµial respectiv acceleraµia normal ,
1 2
~aτ = s̈~τ ~aν = (ṡ) ~ν (2.17)
ρ
prima component ind responsabil exlusiv cu modicarea modulului vitezei, ceea

de-a doua cu modicarea orient rii spaµiale a acesteia. S observ m c întotdeauna
acceleraµia normal are sensul versorului ~ν adic înspre centrul de curbur al traiec-
1 2
toriei, deoarece
ρ (ṡ) = 0.
Figura 2.6: Planul osculator
Modulul acceleraµiei va calculat ca orice modul al unui vector tridimensional din

√
spaµiul E3 cu ajutorul produsului scalar al vectorului cu el insu³i |~a| = ~a · ~a ³i se va
obµine
r
1
|~a| = (s̈)2 + 2 (ṡ)4
ρ
Pe baza formulei (2.16) acum se poate face discuµia privind clasicarea tipurilor de
mi³c ri ale punctului material. Dac lipse³te componenta normal a acceleraµiei (~
aν =
0), adic acea component care exprim curbarea traiectoriei punctului material, vom
spune c avem de-a face cu mi³care rectilinie. Formal, matematic vom avea pentru
1
o astfel de mi³care o raz de curbur innit ρ → ∞, ρ → 0, rezultând
în consecinµ
- via (2.17) - ~aν = 0. La rândul ei, mi³carea rectilinie poate clasicat în
mi³care rectilinie uniform (abreviat m.r.u.) dac ~aτ = 0 ceea ce e echiva-

lent cu s̈ = 0 ³i implicit ṡ = const, sau
mi³care rectilinie uniform variat (abreviat m.r.u.v.) dac ~aτ = const 6=

0, adic s̈ = 6= 0, caz în care putem avea dou subcazuri (i) m.r.u.v.
const
accelerat , când s̈ ³i ṡ au acela³i semn (s̈ṡ > 0) iar modulul vitezei cre³te
liniar cu timpul, respectiv (i) m.r.u.v. încetinit , când s̈ ³i ṡ au semne contrare
(s̈ṡ < 0) iar modulul vitezei scade liniar cu timpul.
Un caz particular de mi³care curbilinie va acela al mi³c rii circulare uniforme,

pentru care traiectoria va un cerc de raz ρ iar ~aτ = 0 pe când, numit acum
acceleraµie centripet , ~aν = ρ1 (ṡ)2~ν 6= 0 dar constant .
1. S se deduc legea mi³c rii pentru un punct material aat în mi³care rectilinie
uniform dac se cunosc condiµiile iniµiale, respectiv vectorul de poziµie ~r0 la
momentul iniµial t0 . R: x(t) = x0 + v(t − t0 ).
2. S se deduc legea vitezei ³i legea mi³c rii pentru un punct material aat în

mi³care rectilinie uniform variat (~
a = const) dac se cunosc condiµiile iniµiale,
respectiv vectorul de poziµie ~r0 ³i viteza ~v0 la momentul iniµial t0 . R: v(t) =

v0 + a(t − t0 ); x(t) = x0 + v0 (t − t0 ) + 12 a(t − t0 )2 .
3. Pentru un punct material aat în mi³care rectilinie uniform variat se poate

deduce o relaµie (formula lui Galilei) care s nu conµin timpul, ci doar vitezele,
acceleraµia ³i spaµiul parcurs. R: v 2 = v02 + 2a(x − x0 ).
4. Un corp este aruncat vertical în sus cu viteza iniµial v0 în câmp gravitaµional

uniform de acceleraµie gravitaµional g. S se determine în lµimea maxim
atins de corp, timpul dup care revine pe sol, precum ³i viteza cu care va ciocni
solul. Se neglijeaz frec rile. Aplicaµie numeric : v0 = 10m/s, g ' 10m/s2 .
5. S se studieze mi³carea unui proiectil aruncat cu viteza iniµial v0 în câmp

gravitaµional uniform de acceleraµie gravitaµional g sub un unghi α faµ de
orizontal . Care va expresia traiectoriei proiectilului, în lµimea maxim atins
de proiectil, timpul de zbor al proiectilului, precum ³i b taia proiectilului
(adic distanµa maxim pe orizontal ). Pentru ce valoare a unghiului α se
obµine b taia maxim ? Se neglijeaz frec rile. Aplicaµie numeric : v0 = 10m/s,
g ' 10m/s2 , α = 30◦ .
2.3 Principiile mecanicii newtoniene

Orice domeniu al cunoa³terii ³tiinµice se construie³te, pas cu pas, în cadrul unei logici
exprimabile matematic, pornind de la câteva armaµii fundamentale, nedemonstrabile
care constituie postulatele, axiomele sau principiile teoriei. De la aceste principii se
deduc în formalismul riguros al matematicii consecinµele acestora. Pân aici - prin-
cipiile dimpreun cu consecinµele lor - formeaz un model. Pentru a deveni o teorie
³tiinµic în deplina putere a cuvântului, acest model trebuie s îndeplineasc simul-
tan dou condiµii foarte stricte: s descrie în totalitate tabloul de date experimentale
existent la momentul respectiv ³i s fac predicµii vericabile experimental într-un
viitor rezonabil. Dac un singur experiment contrazice predicµiile sau ipotezele mo-
delului, el va r mâne un simplu model (eventual de aplicabilitate restrâns ) f r a
deveni o teorie ³tiinµic .
2.3.1 Principilul I (al inerµiei)

Un punct material î³i va menµine starea de repaus sau de mi³care rectilinie uniform
atâta timp cât asupra lui nu vor acµiona alte corpuri care s -i schimbe aceast stare
de mi³care.
Principiul I extrapoleaz mental rezultatul unui experiment simplu, accesibil ori-
cui. S presupunem c un corp se deplaseaz pe o suprafaµ în urma unui impuls
iniµial ce i-a fost aplicat. Din experienµa observaµional oricine poate spune c dup
un timp corpul se va opri din mi³carea lui. Cauza evident a opririi corpului este
frecarea cu suprafaµa pe care se deplaseaz . Dac suprafaµ respectiv ar ³lefuit de
ecare dat tot mai mult, iar corpului i s-ar imprima mereu acela³i impuls iniµial, de
2.3. PRINCIPIILE MECANICII NEWTONIENE 27
ecare dat corpul s-ar opri dup parcurgerea unei distanµe din ce în ce mai mare.
Ce s-ar întâmpla dac suprafaµa (presupus de lungime innit ) ar putea ³lefuit
perfect, astfel încât s avem cazul ideal al elimin rii totale a frec rilor? R spunsul
de bun simµ este c mi³carea corpului ar continua la nesfâr³it f r ca viteza sa s
scad , adic s-ar deplasa rectiliniu ³i uniform, pân când un alt corp ar interacµiona
³i i-ar modica starea aceasta de mi³care. De aici decurge, ca o consecinµ imediat ,
c toate corpurile din lumea material posed o proprietate - numit inerµie - în
virtutea c reia ele î³i vor p stra întotdeauna starea de mi³care rectilinie uniform sau
de repaus în absenµa unor acµiuni exterioare. Tot inerµia este proprietatea care face
corpurile s reacµioneze la orice corp sau acµiune exterioar care ar tinde s -i modice
starea de mi³care. Iar pentru a nu r mâne doar un articiu de limbaj necesar logi-
cii interne a teoriei, inerµia este o proprietate exprimabil prin m rimea zic direct
accesibil m sur rii numit masa (inerµial ) m.
Aici e momentul s denim o nou m rime zic în stric leg tur cu inerµia
(masa) ³i mi³carea rectilinie uniform (viteza constant a mi³c rii rectilinii uniforme),
anume impulsul punctului material ca produs dintre masa inerµial ³i viteza punctului
material
p~ = m~v
Unitatea de m sur pentru impulsul punctului material în sistemul internaµional
(SI) de unit µi nu este una fundamental , ci ea este derivat :
m
p]SI = [m]SI [~v ]SI = 1kg ·
[~
s
În concluzie, acum putem spune c principiul inerµiei postuleaz invarianµa im-
pulsului punctului material în absenµa unor acµiuni exterioare care s -l modice. Ur-
meaz s claric m ce anume poate modica impulsului unui punct material. Aceast
claricare o face principiul al doilea al mecanicii newtoniene prin introducerea m rimii
zice care exprim interacµiunea dintre corpuri.
2.3.2 Principilul II (fundamental)

Principiul II introduce m rimea zic ce exprim interacµiunile dintre corpuri. Aceasta
→
−
este forµa, o m rime vectorial notat generic cu F . Pentru moment nu facem nicio
referire la natura acestei forµe. Cu alte cuvinte, la acest moment, nu prezint niciun
→
−
interes dac forµa F este de natur gravitaµional , elastic , de frecare, de tensiune în
r, de natur electromagnetic , nuclear etc., ci doar efectele dinamice pe care le pro-
duce la nivelul mi³c rii corpului asupra c ruia acµioneaz . Devine logic ca prezenµa
unei forµe care acµioneaz asupra unui corp s modice acestuia impulsul. Deci
→
− d~
p d(m~v )
F = =
dt dt
Acceleraµia imprimat unui corp este direct proporµional cu forµa care acµioneaz
asupra corpului ³i invers proporµional cu masa acestuia.
→
−
F = m · ~a
2.3.3 Principilul III (al acµiunilor reciproce)

Dac un corp acµioneaz asupra altui corp cu o forµ numit acµiune, atunci cel de-al
doilea corp va acµiona asupra primului cu o forµ egala în modul, orientat pe aceea³i
direcµie, dar de sens contrar numit reacµiune.
→
− →
−
F 12 = − F 21
2.3.4 Principilul IV (al independenµei acµiunii forµelor)

Dac mai multe forµe acµioneaz simultan asupra unui corp, atunci ecare forµ va
imprima acestuia propria ei acceleraµie independent de prezenµa celorlalte forµe, ac-
celeraµia rezultant ind suma vectorial a acceleraµiilor individuale.
F~1 = m~a1


F~2 = m~a2



. ⇒ F~1 + F~2 + . . . + F~n = m(~a1 + ~a2 + . . . + ~an ) = m~a
.
.



F~n = m~an

Evident, aceast ecuaµie vectorial va rezolvat pentru ecare caz particular în

parte trecând la calcule cu proiecµiile pe cele trei axe ale sistemului de coordonate
Oxy :

 mẍ = F1x + F2x + . . . + Fnx

mÿ = F1y + F2y + . . . + Fny

mz̈ = F1z + F2z + . . . + Fnz

unde notaµiile utilizate se explic prin sine, ẍ, ÿ ,z̈ ind proiecµiile acceleraµiei pe Ox,
Oy , respectiv Oz , iar Fix , Fiy , Fiz (cu i = 1, n) proiecµiile forµelor pe acelea³i axe.
2.3.5 Principilul V (al condiµiilor iniµiale)

F r a avea un enunµ specic, acest principiu ne furnizeaz calea concret de rezolvare
a ecuaµiilor principiului IV. Mai întâi, pentru self-consistenµa acestor ecuaµii, e natural
s facem asumpµa c forµele ce acµioneaz asupra sistemului zic supus investigaµiei
pot depinde - în principiu - de variabila timp (t), de vectorul de poziµie (~
r) ³i cel mult
r˙ ) cu timpul.
de derivata de ordinul întâi a acestuia în raport (~
m~a = F~ (t, ~r, ~r˙ )

2.3. PRINCIPIILE MECANICII NEWTONIENE 29
Dac am presupune c în expresiile concrete ale forµelor intervine ³i acceleraµia,

ca derivat de ordinul doi a vectorului de poziµrilor cu consecinµe p guboase asupra
cauzalit µii, ajung nd la contradicµia logic de a avea o dependenµ a acceleraµiei de
ea îns ³! Ceea ce ar un nonsens cauzal.
Relaµia () se traduce în o ecuaµie diferenµial de ordinul doi pentru ecare ax ,

deci în total trei ecuaµii diferenµiale de ordinul doi:

 mẍ = X(t, x, y, z, ẋ, ẏ, ż)

mÿ = Y (t, x, y, z, ẋ, ẏ, ż)

mz̈ = Z(t, x, y, z, ẋ, ẏ, ż)

care prin schimbarea de variabile x → q1 , y → q2 , z → q3 , ẋ → q4 = Q1 , ẏ → q5 = Q2 ,

ż → q6 = Q3 , ³i prin împ rµirea ecuaµiilor () în ambii membri cu masa m (scalar real
pozitiv) devin

X
 ẍ =
 m (t, x, y, z, ẋ, ẏ, ż) = Q4 (t, x, y, z, ẋ, ẏ, ż)
Y
ÿ = m (t, x, y, z, ẋ, ẏ, ż) = Q5 (t, x, y, z, ẋ, ẏ, ż)
Z

z̈ = m (t, x, y, z, ẋ, ẏ, ż) = Q6 (t, x, y, z, ẋ, ẏ, ż)

Acum este evident c am obµinut mai multe ecuaµii diferenµiale (³ase de ordinul
întâi, în loc de numai trei dar de ordinul doi), dar mai simplu de rezolvat întrucât te-
oria ecuaµiilor diferenµiale ne pune la dispoziµie tehnicile matematice necesare acestui
scop. Avem problema Cauchy
q̇i = Qi (t, x, y, z, ẋ, ẏ, ż) cu i = 1, . . . , 6
Acest sistem de ecuaµii descrie un sistem zic autonom (sau dinamic) dac
timpul nu intervine explicit în expresiile () sau un sistem zic neautonom dac
timpul apare explicit.
Soluµia acestui sistem de ecuaµii diferenµiale se obµine prin integrare - dac se

cunosc condiµiile iniµiale qi (t0 ) ≡ qi0 - ³i dac sunt întrunite anumite condiµii pentru
unicitatea ei (teorema Lipschitz). Ea se va scrie formal
q̇i = qi (t, q10 , q20 , q30 , q40 , q50 , q60 ) cu i = 1, . . . , 6
În nal, se ajunge la legea de mi³care a punctului material

 x = f1 (t, x0 , y0 , z0 , ẋ0 , ẏ0 , ż0 )

y = f2 (t, x0 , y0 , z0 , ẋ0 , ẏ0 , ż0 )

z = f3 (t, x0 , y0 , z0 , ẋ0 , ẏ0 , ż0 )

2.3.6 Mi³carea relativ

2.3.7 Sisteme de referinµ inerµiale. Transform rile Galilei
1. S se studieze mi³carea unui corp lansat cu viteza iniµial v0 de-a lungul unui
plan înclinat de unghi α dac între corp ³i plan apar forµe de frecare, coecientul
de frecare la alunecare ind µ. La ce în lµime ajunge corpul? Dup cât timp
revine corpul la baza planului înclinat? Cu ce vitez revine corpul la baza
planului înclinat? Acelea³i cerinµe în cazul în care lipsesc frec rile.
2. La capetele unui r inextensbil ³i de mas nul sunt suspendate dou corpuri de

mase m1 respectiv m2 . Firul este trecut peste un scripete ideal (f r frec ri).
Cu ce acceleraµie se va mi³ca sistemul l sat liber ³i care va tensiunea din r?
m1 −m2 2m1 m2
R: a= m1 +m2 g ; T = m1 +m2 g .
Figura 2.7: Scripete x
3. Pentru sistemul din gura (2.8) se cunosc masele corpurilor, unghiul planului
înclinat precum ³i faptul c scripetele este ideal, f r frec ri, rul ind inexten-
sibil ³i de mas nul . Care va acceleraµia sistemului, precum ³i tensiunea din
r, dac coecientul de frecare la alunecare dintre corp ³i planul nclinat este µ.
Aplicaµie numeric : m1 = 2kg, m2 = 3kg, α1 = 30◦ , µ = 0.2, g ' 10m/s2 .
Figura 2.8:
2.4. DINAMICA 31
4. Pentru sistemul din gura (2.9) se cunosc masele corpurilor, unghiurile celor
dou plane înclinate precum ³i faptul c scripetele este ideal, f r frec ri, rul
ind inextensibil ³i de mas nul . Care va acceleraµia sistemului, precum ³i
tensiunea din r. Aplicaµie numeric : m1 = 2kg, m2 = 3kg, α1 = 30◦ , α2 = 60◦ ,
2
g ' 10m/s . Se neglijeaz frec rile dintre corpuri ³i planele înclinate.
Figura 2.9: Dublu plan înclinat
2.4 Dinamica
2.4.1 Integrale prime ale mi³c rii punctului material
Dac ne focaliz m pe studiul mi³c rii unui punct material, întotdeauna pornim de la
cunoa³terea expresiei concrete a tuturor forµele care acµioneaz asupra lui. Utilizând
tehnica calcului vectorial se ajunge la g sirea rezultantei acestor forµe care, conform
principiului V al mecanicii newtoniene, poate - în principiu - depinde de timp, de
vectorul de poziµie ³i cel mult de prima derivat a vectorului de poziµie. S not m
aceast rezultant a tuturor forµelor cu F~ (t, ~r, ~r˙ ). Apoi, se va scrie expresia concret ,
pentru cazul dat, a ecuaµiei vectoriale a principiului II al mecanicii newtoniene
m~r¨ = F~ (t, ~r, ~r˙ )

care va , de fapt, un sistem de trei ecuaµii diferenµial de ordinul doi ³i va exprima
întreaga dinamic a mi³c rii punctului material. Rescrise, ele vor alc tui un sistem
de ³ase ecuaµii diferenµiale de ordinul unu. Aceste ecuaµii, tot principiul V ne spune,
vor admite - în anumite condiµii bine precizate - soluµia generic unic
~r = ~r(t, C1 , C2 , C3 , C4 , C5 , C6 )
unde cele ³ase constante Cα (cu α = 1, . . . , 6) sunt determinate de condiµiile iniµiale
ale mi³c rii, mai exact ele sunt chiar cele trei coordonate iniµiale (x0 , y0 , z0 ) ³i cele
trei proiecµii ale vitezei iniµiale (ẋ0 , ẏ0 , ż0 ) ale punctului material.
În marea majoritate a cazurilor ecuaµia diferenµial () se integreaz destul de dicil.
De aceea este foarte util dac problema concret prezint anumite particularit µi care
permit cunoa³terea anumitor integrale prime ale mi³c rii.
Deniµie : se nume³te integral prim a mi³c rii o funcµie de t, ~r, ~r˙ , care în
decursul mi³c rii î³i p streaz aceea³i valoare xat de condiµiile iniµiale.
f (t, ~r, ~r˙ ) = C unde C = f (t, ~r0 , ~r˙0 )
Dac se cunosc ³ase integrale prime ale mi³c rii, spunem c ecuaµiile de mi³care
au fost integrate complet. Chiar dac se cunosc un num r (n) de integrale prime
mai mic de ³ase, problema este simplicat în sensul c r mân de integrat un num r
mai mic de 6−n de ecuaµii diferenµiale. În general, integralele prime sunt legate de
m rimi conservate pe durata mi³c rii punctului material, dup cum se va vedea în
continuare.
2.4.1.1 Teorema impulsului

Teorema impulsului este conµinut în principiul II al mecanicii newtoniene: mi-
³carea punctului material se face astfel încât la orice moment derivata
la timp a impulsului punctului material s e egal cu rezultanta tutu-
ror forµelor ce acµioneaz asupra acestuia . Din deniµia impulsului punctului
material p~ = m~v ³i din expresia principiului II al mecanicii newtoniene F~ = p~˙, se
vede c dac forµa rezultant ce acµioneaz asupra unui punct material are anumite
caracteristici, acestea se vor reecta în expresia impulsului, mai exact vor inuenµa
viteza punctului material ³i deci tipul de mi³care al acestuia.
Spre exemplu, dac proiecµia pe o ax a rezultantei forµelor este nul , atunci pe
acea ax impulsul se va conserva, implicit proiecµia vitezei pe acea ax va constant .
Fx = 0 ⇒ px = const ⇒ vx = v0x = const
Mai mult, dac rezultanta forµelor este nul , atunci întreg impulsul se va conserva
F~ = 0 ⇒ p~ = const ⇒ ~v = ~v0 = const
Se ajunge astfel prin conservarea impulsului la stabilirea tipului de mi³care - mi-

³care rectilinie uniform - pentru care legea de mi³care este acum u³or de g sit dac
se cunosc condiµiile iniµiale (coordonatele iniµiale ³i proiecµiile vitezei iniµiale).
2.4.1.2 Teorema momentului cinetic

Vom începe prin a deni dou m rimi de interes pentru mi³carea de rotaµie a unui
punct material (³i nu numai). Dac impulsul punctului material descrie mi³carea
acestuia din punctul de vedere al translaµiilor pe cele trei axe, vom deni m rimi
echivalente care s descrie mi³carea din perspectiva rotaµiilor.
Deniµie : se nume³te moment cinetic al punctulului material (faµ de un pol
sau o ax ) m rimea zic egal cu produsul vectorial dintre vectorul de poziµie al
punctului material (în raport cu acela³i pol sau ax ) ³i impulsul punctului material
~ = ~r × p~
L
2.4. DINAMICA 33
Deniµie : se nume³te moment al forµei (faµ de un pol sau o ax ) m rimea

zic egal cu produsul vectorial dintre vectorul de poziµie al punctului de aplicaµie
al forµei (în raport cu acela³i pol sau ax ) ³i vectorul forµ
~ = ~r × F~
M
S deriv m la timp expresia momentului cinetic ():
dL~
=L ~˙ = ~r˙ × p~ + ~r × p~˙
dt
Primul termen al sumei ~ r˙ × m~r˙ evident se va anula deoarece conµine un produs
vectorial a doi vectori coliniari. Cum p ~˙ = F~ , cel de-al doilea termen va da expresia ~r ×
F~ , adic tocmai momentul forµei. Ajungem astfel la teorema momentului cinetic
care arm c mi³carea punctului material se face astfel încât (la orice moment de
timp) derivata la timp a momentului cinetic (în raport cu un pol sau ax )
este egal cu momentul forµei rezultante (în raport cu acela³i pol sau ax )
ce acµioneaz asupra punctului material .
De aici, se pot obµine în anumite cazuri particulare conservarea momentului cinetic
(sau a unor proiecµii ale sale pe axele de coordonate)
Spre exemplu, dac proiecµia pe o ax a momentului rezultantei forµelor este nul,
atunci pe acea ax momentul cinetic se va conserva.
Mx (F~ ) = 0 ⇒ Lx = const
Mai mult, dac momentul rezultantei forµelor este nul , atunci întregul moment
cinetic se va conserva
~ (F~ ) = 0
M ⇒ ~ = const
L
2.4.1.3 Teorema energiei

Ajungem acum la problema deplas rii punctului de aplicaµie al unei forµe care conduce
direct la denirea unei noi m rimi zice de proces, extrem de important în toate
domeniile zicii.
Deniµie : se nume³te lucru mecanic al unei forµe constante F~ care î³i deplaseaz
punctul de aplicaµie pe direcµia ³i în sensul forµei cu ∆x m rimea zic egal cu
produsul dintre modulul forµei ³i modulul deplas rii.
L = F · ∆x
De aici se poate exprima lucrul mecanic al unei forµe constante F~ care face un
unghi α cu direcµia de deplasare descompunând forµa în componentele ei pe axe
L = Fx · ∆x + Fy · ∆x + Fz · ∆x = Fx · ∆x
Conform deniµiei anterioare se vede cu claritate c singurul termen nenul este
primul întrucât celelalte dou componente ale forµei nu î³i deplaseaz punctul de
aplicaµie pe direcµia ³i în sensul lor. Iar pentru c Fx = F cos α se poate generaliza

deniµia lucrului mecanic al unei forµe constante oarecare.
Deniµie : se nume³te lucru mecanic al unei forµe constante F~ care î³i deplaseaz
punctul de aplicaµie m rimea zic egal cu produsul scalar dintre forµ ³i vectorul
deplasare.
L = F~ · ∆~r = F ∆r cos α
De aici, se poate generaliza aceast deniµie la orice forµ - chiar ³i pentru cele
care depind de poziµie - considerând-o aproximativ constant pentru o deplasare ele-
mentar innitezimal . Atunci lucrul mecanic elementar va
dL = F~ · d~r
iar global, expresia lucrului mecanic la deplasarea punctului de aplicaµie a forµei între
dou poziµii va suma tuturor lucrurilor mecanice elementare efectuate pe acest
parcurs.
Z ~
r2
L12 = F~ · d~r
~
r1
Din expresia () se vede c , în general, lucrul mecanic depinde de drumul urmat
între ~r1 ³i ~r2 . Cu alte cuvinte, nu în toate cazurile lucrul mecanic elementar este
o form diferenµial total exact astfel ca la integrare - independent de drumul de
urmat - rezultatul obµinut s e acela³i.
Deniµie : se nume³te energie cinetic m rimea zic egal cu semiprodusul
dintre masa punctului material ³i p tratul vitezei sale.
1
T = m(~r˙ )2
2
Cu aceast deniµie ajungem imediat la teorema energiei cinetice. S explicit m
expresia lucrului mecanic elementar
!
d~r˙

1
dL = F~ · d~r = m~r¨ · d~r = m · ~r˙ dt = d m(~r˙ )2 = dT
dt 2
Trecând la variaµii nite prin integrare
Z ~
r2
T2 − T1 = F~ · d~r
~
r1
Astfel, am reg sit teorema energiei cinetice care arm c variaµia energiei
cinetice a unui punct material este egal cu lucrul mecanic al rezultantei
forµelor ce acµioneaz asupra punctului material pe toat durata acestei
variaµii .
În natur se întâlnesc o varietate mare de tipuri de forµe: forµe potenµiale, forµe
disipative, forµe giroscopice etc. S analiz m pe rând lucrul mecanic efectuat de ecare
astfel de forµ .
2.4. DINAMICA 35
1. Forµe de tip potenµial (F~ p ). Presupunând c exist un potenµial (sau energie po-
tenµial ) de la care deriv forµa, expresia acesteia se obµine aplicând operatorul
∇ gradient pe funcµia potenµial V.

∂V ~ ∂V ∂V
F~ p = −gradV = − ~i +j + ~k
∂x ∂y ∂z
Dac expresia potenµialului prezint o dependenµ explicit de timp V (t, x, y, z)

el se va numi potenµial nestaµionar, iar dac aceast dependenµ nu exist
V (x, y, z) potenµialul este staµionar. Lucrul mecanic efectuat de o astfel de
forµ se va calcula relativ simplu

∂V ~ ∂V ∂V ~
dL = F~ p · d~r = − ~i +j + ~k (idx + ~jdy + ~kdz)
∂x ∂y ∂z
care pentru potenµiale de tip staµionar reprezint o form diferenµial total

exact .
dL = −dV
Când se trece la evaluarea lucrului mecanic nit se obµine
Z 2 Z 2
L12 = F~ p · d~r = − dV = −(V2 − V1 )
1 1
Astfel se ajunge la denirea funcµiei energie potenµial

Z
V =− F~ p · d~r + C
Se vede c aceast m rime este denit pân la o constant arbitrar C. Dac

potenµialul este nestaµionar, forµa potenµial se calculeaz similar, doar c în
expresia formei diferenµiale exacte apare ³i derivata parµial la timp.
∂V
dL = −dV + dt
∂t
2. Forµe giroscopice (F~ g ). Aceste forµe ind întotdeauna perpendiculare pe depla-

◦
s ri nu vor efectua lucru mecanic (cos 90 = 0).
3. Forµe disipative (F~ d ). Acest tip de forµe (de frecare, de vâscozitate, etc.) depind,
în general, direct proporµional de viteza punctului material
F~ d = −k~v
Pentru aceste forµe lucrul mecanic elementar se va scrie
dL = F~ d · d~r = −kv 2 dt
Acum s evalu m cazul general în care pot acµiona simultan asupra unui punct ma-
terial toate aceste tipuri de forµe. Atunci lucrul mecanic elementar total va
∂V
dL = −dV + dt + F~ d · ~v dt
∂t
Deniµie : se nume³te energie mecanic total m rimea zic egal cu suma

dintre energia cinetic ³i energia potenµial .
E =T +V
S analiz m acum variaµia energiei totale în timp
dE dT dV dL dV
= + = +
dt dt dt dt dt
care în cazul cel mai general (când asupra punctului material acµioneaz atât)forµe
potenµiale cât ³i disipative) se va expima
dE dV ∂V dV
=− + + F~ d · ~v +
dt dt ∂t dt
sau altfel scris
∂V
Ė = + F~ d · ~v
∂t
De aici se poate formula teorema conserv rii energiei totale: dac asu-

pra unui punct material acµioneaz doar forµe potenµiale staµionare ³i nu
acµioneaz forµe disipative energia total a punctului material se conserv .
dE
=0 ⇒ E = const
dt
Integrala prim a energiei va
1
E= m(ẋ2 + ẏ 2 + ż 2 ) + V (x, y, z)
2
care se conserv de-a lungul mi³c rii punctului material.

2.5. STATICA 37
2.4.1.4 Dinamica punctului material supus la leg turi

2.4.2 Integrale prime ale sistemului de puncte materiale
2.4.2.1 Teorema impulsului
2.4.2.2 Teorema momentului cinetic
2.4.2.3 Teorema energiei
2.4.3 Dinamica solidului rigid
2.5 Statica
2.6 Oscilatorul armonic liniar
Oscilatorul armonic liniar este un exemplu simplu dar extrem de util de deducere a
legii de mi³care pentru un sistem zic anume, pornind de la ecuaµia diferenµial a
principiului al II-lea al mecanicii newtoniene specic acelui sistem zic. Mai întâi,
pentru cazul ideal în care se neglijeaz în mod deliberat forµele de frecare, iar apoi
- odat elucidat cazul ideal - ad ugând ³i o forµ de frecare proporµional cu viteza
care, dup cum se va vedea, va duce la amortizarea oscilaµiilor.
2.6.1 Oscilatorul armonic liniar ideal

Modelul zic al oscilatorului armonic liniar este un corp de mas m conectat la cap tul
unui resort de constant elastic k (v. Fig.). Evident mi³carea se va face de-a lungul
unei singure axe (Oy ) sub acµiunea unei forµe de tip elastic (greutatea este permanent
anihilat de reacµiunea normal ). Cum, forµa elastic este întotdeauna opus ca sens
deform rii resortului F~el. = −k~y , vom avea pentru cazul ideal al oscilatorului f r
frecare legea a II-a a dinamicii:
mÿ = −ky
O astfel de ecuaµie diferenµial de ordinul doi pus sub forma
ÿ + ω 2 y = 0,
unde am notat ω 2 = k/m, este binecunoscut ³i studiat în teoria ecuaµiilor diferenµi-
ale. Ea are soluµia generic (se poate verica imediat)
y(t) = A sin(ωt + ϕ)
unde, în limbaj uzual, avem:
y(t) - elongaµia mi³c rii oscilatorii, adic distanµa la un moment dat t de la

începerea mi³c rii faµ de poziµia de echilibru;
A - amplitudinea mi³c rii oscilatorii, adic elongaµia maxim A = ymax (pen-

tru c −1 6 sin(ωt + ϕ) 6 +1, de unde rezult imediat −A 6 y(t) 6 +A);
ω - pulsaµia mi³c rii oscilatorii legat de perioada T efectu rii unei oscilaµii

1 2π
complete (sau de frecvenµa ν= T ) a acesteia prin formula ω = 2πν = T ;
ϕ - faza iniµial a mi³c rii oscilatorii y(0) = A sin ϕ.

De aici se poate deduce expresia vitezei oscilatorului liniar armonic ca derivata de
ordinul întâi a legii de mi³care
v = ẏ = ωA cos(ωt + ϕ)
Se observ imediat c viteza este în opoziµie de faz cu elongaµia: unde una dintre
ele este maxim sau minim cealalt trece prin valoarea zero ³i invers.
Acceleraµia este derivata de ordinul doi a legii de mi³care (sau derivata întâia a
vitezei)
a = ÿ = −ω 2 A sin(ωt + ϕ)
aceasta ind în faz cu elongaµia.
Figura 2.10: Oscilatorul liniar armonic ideal
Aceste rezultate, de³i se refer la cazul ideal au importanµa lor. Pe de o parte ne

ofer o imagine matematic adecvat mi³c rii oscilatorului liniar, pe de alta antici-
peaz comportamentul altor m rimi zice (spre exemplu din electromagnetism) care,
subiect ind al unor ecuaµii diferenµiale similare, vor oscila similar - adic armonic
(dup funcµiile armonice sin ³i cos).
2.6.2 Oscilatorul armonic liniar real. Amortizarea oscilaµiilor

Cum va complica lucrurile introducerea în ecuaµia () a unui termen suplimentar cores-
punz tor forµei de frecare? Dac presupunem c aceasta apare ca o forµ proporµional
cu viteza oscilatorului, atunci vom avea
mÿ = −ky − f v
2.6. OSCILATORUL ARMONIC LINIAR 39
ceea ce rescris devine

f k
ÿ + ẏ + y=0
m m

f k
2

Pentru simplitate, vom face notaµiile 2β = m , respectiv ω0 =
m , care acum
se va numi pulsaµie proprie a oscilatorului. Ecuaµia () devine
ÿ + 2β ẏ + ω02 y = 0
care are soluµia general (vericabil prin calcul direct)
y = C1 er1 t + C2 er2 t
unde C1 ³i C2 sunt constante arbitrare xate de condiµiile iniµiale, iar r1 ³i r2 sunt
soluµiile ecuaµiei caracteristice
2
r1,2 + 2βr1,2 + ω02 = 0
adic
q
r1,2 = −β ± β 2 − ω02
De aici, discuµia comport cazuri distincte:
1. oscilaµii amortizate neperiodice, dac β > ω0 (predomin frecarea, mediul în

care se mi³c oscilatorul prezint vâscozitate mare) soluµia devine
√ 2 2 √ 2 2
y = e−βt C1 e β −ω0 t + C2 e− β −ω0 t
ceea ce duce la o amortizare rapid , oscilatorul posibil s nu efectueze nici m car

o singur oscilaµie complet .
2. oscilaµii amortizate periodice, dac β < ω0 (frecarea nu poate neglijat , dar

predomin forµa de tip elastic care întreµine un timp oscilaµiile) soluµia devine
√ 2 2 √ 2 2
y = e−βt C1 ei ω0 −β t + C2 e−i ω0 −β t
p
Not m cu ω= ω02 − β 2 ³i aceasta va deveni noua pulsaµie a oscilaµiilor. Cvasi-
perioada acestor oscilaµii amortizate se poate deni ca
2π 2π
τ=p > T0 =
ω02 − β2 ω0
Dup câteva calcule simple ajungem la forma:
y = e−βt [(C1 + C2 ) cos ωt + i (C1 − C2 ) sin ωt]

care poate pus , cu o alegere convenabil a constantelor C1 ³i C2 , ca o oscilaµie

a c rei amplitudine scade exponenµial cu timpul.
y = Ae−βt sin ωt
Denim decrementul logaritimic ca ind logaritmul natural al raportului dintre

dou amplitudini succesive:
An+1 2πβ
δ = ln = −βτ = − p 2
An ω0 − β 2
3. mi³care aperiodic critic , dac ω02 = β 2 (vom avea r d cin dubl a ecuaµiei
caracteristice) iar legea de mi³care devine
y = e−βt (C1 t + C2 )
Figura 2.11: Oscilaµii amortizate
2.6.3 Oscilaµii forµate

Dac asupra unui oscilator liniar real (cu frecare) acµioneaz o forµ exterioar perio-
dic de tipul F sin Ωt atunci se va ajunge la oscilaµii întreµinute. Ecuaµia diferenµial
a acestora va
F
ÿ + 2β ẏ + ω02 y = sin Ωt
m
Se poate demonstra c o astfel de ecuaµie va admite o soluµie care va suma dintre
soluµia ecuaµiei omogene () pe care o vom nota y0 ³i o soluµie particular de forma
A sin(Ωt + ϕ)
y = y0 + A sin(Ωt + ϕ)
În locuind aceast soluµie generic î () ajuungem la
F
(ω02 − Ω2 )A sin(Ωt + ϕ) + 2βAΩ cos(Ωt + ϕ) = sin Ωt
m
Dup câteva manipul ri de calcul se ajunge la amplitudinea
2.7. ELEMENTE DE FIZICA FLUIDELOR 41
F
A= p
2
m (ω0 − Ω2 )2 + 4β 2 Ω2
de unde se vede c amplitudinea oscilaµiilor va depinde acum de pulsaµia forµei per-
turbatoare A = A(Ω). Pentru a vedea care este cazul ce duce la amplitudine maxim
dA
a oscilaµiilor întreµinute, se va anula derivata
dΩ = 0. Aceast situaµie va deni cazul
cunoscut în teorie drept rezonanµa . Pulsaµia de rezonanµ va
q
Ωrez = ω02 − 2β 2
Amplitudinea () corespunz toare rezonanµei va deveni acum
F
Arez = p
2mβ ω02 − β 2
Reprezentarea grac a amplitudinii în funcµie de pulsaµia perturbatoare se g se³te
în Fig.2.9
Figura 2.12: Oscilaµii forµate
2.7 Elemente de zica uidelor

Un capitol aparte al mecanicii îl constituie zica uidelor. Ce este un uid? Un
uid este un corp (sistem zic) care are proprietatea esenµial de a putea curge (spre
deosebire de corpurile solide care, evident, nu pot curge). Fluidele neavând form
proprie, ele iau întotdeauna forma recipientului (vasului) care le conµine. La cate-
goria uide se încadreaz lichidele (care au volum propriu) ³i gazele (care nu au
volum propriu, ele ocupând întregul volum pe care îl au la dispoziµie). O diferenµ
esenµial între ele o face proprietatea de compresibilitate. La compresie, lichidele
practic nu î³i modic volumul în vreme ce gazele sunt u³or compresibile. Multe
dintre propriet µile m surabile experimental ale uidelor se explic cel mai bine dac
se µine seama de structura atomo-molecular a materiei. Astfel, orice corp pe care îl
supunem experimentului zic curent la nivel macroscopic este de fapt un ansamblu

de structuri microscopice - numite atomi ³i molecule - care de regul interacµioneaz
între ele. Studiul acestor interacµiuni microscopice - pe baza unor modele in ce în
ce mai sosticate - conduce la explicarea manifest rii macroscopice perfect m sura-
bile a sistemului respectiv. Cu alte cuvinte, putem modela corpul respectiv ca un
ansamblu de puncte materiale (atomii, moleculele) care se a permanent în mi³care
³i care interacµioneaz între ele. F r a intra aici în mai multe detalii (care sunt
specice zicii statistice), vom conchide aceast scurt introducere în zica uidelor
cu dou caracteristici microscopice care inuenµeaz esenµial rezultatele m sur torilor
experimentale macroscopice. Prima este aceea c orice corp macroscopic este alc tuit
dintr-un num r imens de atomi/molecule considerate puncte materiale aate într-o
mi³care permanent . Studiul intensit µii acestei mi³c ri (cu ajutorul metodelor sta-
tistice consacrate) va deschide un nou domeniu al zicii clasice, anume termodinamica
³i zica statistic molecular . A doua caracteristic este aceea c dup intensitatea
interacµiunii dintre atomi/molecule de la nivelul microscopic se poate face clasica-
rea starilor de agregare de la nivel macroscopic. Astfel, dac forµele de interacµiune
dintre atomi/molecule sunt foarte intense posibilitµile de mi³care ale acestora se re-
duc drastic ele reducându-se la simple oscilaµii în jurul unor puncte xe (nodurile
reµelei cristaline). Macroscopic percepem un astfel de sistem ca ind solid. Dac
interacµiunile sunt ceva mai slabe, persist înc anumite limit ri de deplasare pentru
atomi/molecule, dar nu chiar atâ de drastice, astfel c se pot forma lanµuri de molecule
care s alunece peste alte lanµuri de molecule. Avem de-a face la nivel macroscopic
cu lichide. Dac interacµiunile la nivelul microscopic sunt înc ³i mai slabe, atunci
atomii/moleculele se poat deplasa cvasi-liber în întreg spaµiul avut la dispoziµie, cee
ce este perceput la nivel macroscopic ca un gaz. Studiul gazelor se va face în capitolul
urm tor rezervat termodinamicii ³i elementelor de zic statistic . Aici ne vom re-
zuma la a trece în revist câteva noµiuni fundamentale ³i legi aferente zicii lichidelor,
anume legile hidrostaticii ³i hidrodinamicii.
2.7.1 Presiunea
Din experienµa cotidian cunoa³tem faptul c la o scufundare într-un bazin, râu, ocean
etc. cu cât se ajunge mai adânc (mai jos pe veritcal ) se resimte o ap sare din partea
apei (uidului) din ce în ce mai accentuat . Aceast observaµie simpl se traduce
conceptual prin nevoia de a deni o nou m rime zic .
Deniµie : se nume³te presiune într-un punct dintr-un uid m rimea zic scalar
numeric egal cu forµa elementar ce acµioneaz normal pe unitatea de suprafaµ din
jurul punctului respectiv.
dF
p=
dS
Dac în toate punctele unei suprafeµe macroscopice S modulul forµei ce acµioneaz
normal pe suprafaµ expresia () se va scrie
F
p=
S
Presiunea se m soar cu ni³te dispozitive speciale numite manometre. Unitatea

de m sur pentru presiune este Pascalul.
[F ]SI N
[p]SI = =1 2
[S]SI m
Un pascal este presiunea exercitat uniform pe o suprafaµ de 1 metru p trat

de o forµ normal de 1 newton. Exist , desigur, în uz ³i alte unit µi de m sur
pentru presiune cum ar atmosfera (1atm ' 105 Pa), torrul (1torr ' 133.3Pa), mmHg
5
(milimetru coloan de mercur), barr (1barr ' 10 Pa), etc.
Observaµiile experimentale arat c , într-un punct, la o anumitua adâncime dintr-

un uid presiunea este aceea³i indiferent de direcµia pe care este m surat .
Astfel, la o adâncime h de la suprafaµa liber într-un uid aat în echilibru pre-

siunea hidrostatic se va putea exprima ca
p = p0 + ρgh
unde ρ este densitatea lichidului, g este acceleraµia gravitaµional a locului iar este
presiunea atmosferic deasupra suprafaµei lichidului.
Un rezultat important pentru studiul zicii lichidelor o constituie armaµia cunos-

cut sub titulatura de legea lui Pascal.
Legea lui Pascal : presiunea exercitat din exterior pe o suprafaµ oarecare dintr-
un uid incompresibil se transmite integral, cu aceea³i intensitate c tre toate punctele
lichidului, în toate direcµiile din lichid.
Se poate demonstra c relativ u³or aceast lege, pe baza legilor de conservare a
energiei. Presupunând c lucrul mecanic al forµei elementare care produce acµiunea
exterioar este dF1 dx1 = p1 dS1 dx1 , acesta se va reg si în orice alt punct din lichid,
unde vom avea pentru lucrul mecanic elementar expresia similar dF2 dx2 = p2 dS2 dx2 .
Cum lichidul este practic incompresibil, deci volumele vor egale dS1 dx1 = dS2 dx2 ,
va rezulta imediat c p1 = p2 .
Aceast lege permite conceperea unei multitudini de aplicaµii practice de la presa
hidraulic la diverse sisteme de frânare hidraulic etc.
2.7.2 Legea lui Arhimede

Vom începe prin a enunµa aceast lege, apoi vom da demonstraµia ei.
Legea lui Arhimede : un corp scufundat într-un uid este împins de jos în sus
de o forµ numeric egal cu greutatea volumului de uid dizlocuit de corp.
Figura 2.13: Legea lui Arhimede
S demonstr m expresia legii lui Arhimede. Întrucât la o adâncime arbitrar în

uid, presiunea hidrostatic are aceea³i valoare pe toate direcµiile, întotdeauna se vor
g si dou forµde presiune orizontal care s se anuleze reciproc, astfel încât forµa arhi-
medic FA va forµa vertical egal cu diferenµa forµelor de presiune corespunz toare
celor dou adâncimi
FA = F2 − F1 = (p2 − p1 )A
unde A este aria suprafeµei cilindrului imaginar, iar presiunile hidrostatice p1 ³i p2 vor
exprimate () ca p1 = ρl gh1 respectiv p2 = ρl gh2 . Deci
FA = ρl gA(h2 − h1 ) = ρl gV
Aceast forµ arhimedic poate avea diverse efecte sesizabile. Dac densitatea
corpului scufundat este mai mare decât cea a lichidului (ρ > ρl ), atunci corpul va
c dea la fundul vasului ce conµine lichidul, dar greutatea sa va p rea mai mic .
Vom numi greutate aparent Ga = G − FA . Dac densitatea corpului scufundat
forµa
este mai mic decât cea a lichidului (ρ < ρl ), atunci corpul va ridicat c tre suprafaµa
liber a lichidului de o forµ ascensional denit ca Fa = FA − G. Dac densitatea
corpului scufundat este riguros egal cu cea a lichidului (ρ = ρl ), atunci corpul se va
aa în echilibru oriunde în interiorul lichidului.
2.7.3 Curgerea staµionar . Legea lui Bernoulli

Fluidele având capacitatea de a curge, e evident c ele nu se vor aa întotdeauna în
starea de repaus, la echilibru. Care sunt fenomenele ³i legit µile care descriu curgerea
uidelor vom vedea în continuare. Mai întâi vom modela curgerea presupunând
ecare particul de lichid parcurge o anumit curb (traiectoria) care va constitui
linia de curent a particulei de lichid respective. La orice moment de timp viteza
particulei de lichid va tangent la aceast linie de curent. Lichidul ind alc tuit
dintr-o multitudine de particule, în curgere se va prezenta ca un m nunchi de linii de
curent care vor alc tui ceea ce se nume³te un tub de curent.
Mai întâi denim debitul volumic/masic de uid ca ind volumul/masa de uid

ce str bate secµiunea normal a unui tub de curent în unitatea de timp
∆V ∆m
QV = Qm =
∆t ∆t
cu unit µile lor de m sur aferente
m3 kg
[QV ]SI = [Qm ]SI =
s s
Cele dou variante de debit sunt perfect echivalente în calcule deoarece lichidele
ind incompresibile vor avea densitate constant iar ∆m = ρ∆V .
Un uid se a în curgere staµionar dac la orice moment de timp, printr-o
anumit secµiune a tubului de curent debitul volumic/masic este constant.
Figura 2.14: Fluid în curgere staµionar
Egalând debitele (A1 s1 /∆t, A2 s2 /∆t) prin dou secµiuni distincte oarecare ( de
arii A1 , A2 ) ale tubului de curent, se ajunge la ecuaµia de continuitate
A1 v 1 = A2 v 2
Acum s calcul m lucrul mecanic efectuat de forµele de presiune ³i de cele gravi-
taµionale pentru ca - via teorema variaµiei energiei cinetice - s ajungem la ecuaµia lui
Bernoulli
1
L(F1 ) + L(F2 ) + L(G) = ∆m(v22 − v12 )
2
unde
L(F1 ) = F1 v1 ∆t L(F2 ) = −F2 v2 ∆t L(G) = ∆mg(h1 − h2 )

care dup câteva calcule simple (separând tot ce µine de indicele 1 de tot ce µine de
indicele 2 ³i exploatând ecuaµia de continuitate), expresia () va deveni
1 1
p1 + ρgz1 + ρv12 = p2 + ρgz2 + ρv22
2 2
Aceasta este legea lui Bernoulli, care arm c de-a lungul unui tub de cu-
rent pentru un uid în curgere staµionar suma presiunilor este constant
1
p + ρgz + ρv 2 = const
2
1 2
unde p - presiune static , ρgz 2 ρv - presiune dinamic .
- presiune de poziµie,
Aceast lege conduce la o multitudine de aplicaµii practice de la banalul pulveri-
zator pân la zborul avionului.
Capitolul 3
Termodinamica
Termodinamica se ocup cu studiul unei noi clase de fenomene zice pentru care con-
ceptele ³i legit µile cauzale ale mecanicii clasice nu mai sunt suciente: fenomenele
termice. Spre exemplu, compresia/destinderea unui gaz dintr-un recipient, arderea
unui combustibil într-o incint închis , topirea gheµii sau vaporizarea unei cantit µi
de ap , tendinµa oric rui sistem zic de a evolua de la sine dintr-o conguraµie dat
spre una cu un grad mai mare de dezordine. Toate acestea sunt fenomene ce nu pot
explicate în cadrul limitat al mecanicii clasice ³i a m rimilor zice cu care aceasta
opereaz . Dac la nivelul mecanicii schimbul de energie dintre un sistem zic ³i lu-
mea exterioar lui putea conceput exclusiv prin efectuarea de lucru mecanic (adic
prin modicarea unor parametri de poziµie, recte prin deplasarea punctelor de aplica-
µie ale unor forµe), realitatea experimental a fenomenelor termice arat c schimbul
energetic se poate realiza ³i prin intermediul unei alte forme de energie la transfe-
rul c reia nu se constat vreo modicare a parametrilor de poziµie. Noua form a
schimbului energetic se va numi c ldura. Termodinamica, a³adar, va ³tiinµa fe-
nomenelor legate de transferul de c ldur , ca form special de schimb al energiei
pentru sistemele macroscopice. Trebuie spus de la început c în explicarea teoretic a
fenomenelor termice se va µine seama de structura microscopic (atomo-molecular )
a oric rui corp macroscopic. Ace³ti constituenµi atomo-moleculari se a într-o per-
manent mi³care de agitaµie termic . Bineînµeles c întregul construct teoretic se va
baza pe o abordare mecanicist la nivelul mi³c rii de agitaµie termic în cadrul a³a
numitei teorii cinetico-moleculare unde - pentru c avem de-a face cu sisteme cu
un num r foarte mare de atomi/molecule (v zute ca puncte materiale) - se vor utiliza
metode statistice specice. M rimea zic esenµial nou , direct accesibil m sur to-
rilor ³i care face leg tura dintre rezultatele statistice ale teoriei cinetico-moleculare ³i
fenomenologia macroscopic a proceselor termice, va temperatura. Cu cât inten-
sitatea mi³c rii de agitaµie termic este mai mare cu atât temperatura m surat a
sistemului macroscopic va mai ridicat .
47
48 CAPITOLUL 3. TERMODINAMICA
3.1 Sistem termodinamic. Procese termodinamice

Înainte de a trece propriu-zis la abordarea fenomenelor termice se impune deni-
rea/claricarea câtorva concepte esenµiale necesare în dezvolt rile ulterioare.
Deniµie : Se nume³te sistem termodinamic un corp macroscopic (sau ansamblu
de corpuri macroscopice) ale c rui dimensiuni ³i timpi de viaµ permit efectuarea unui
proces de m surare obi³nuit.
Este evident c un sistem termodinamic este alc tuit dintr-un num r nit de
subsisteme care conµin, la rândul lor, un num r foarte mare de atomi ³i molecule. Din
deniµia de mai sus sunt excluse Universul ca întreg, precum ³i sistemele constituite
dintr-un singur atom.
Deniµie : Se nume³te mediu exterior totalitatea corpurilor care nu fac parte din
sistemul termodinamic ³i cu care acesta poate ineracµiona.
Se poate face o clasicare a sistemelor termodinamice dup diverse criterii. Spre
exemplu, vom numi sistem termodinamic izolat un sistem termodinamic care nu
interacµioneaz cu mediul exterior. Dimpotriv , un sistem care poate interacµiona
cu mediul exterior se va numi sistem termodinamic neizolat. Pentru a avea
interacµiune între sistemul termodinamic ³i mediul exterior trebuie s existe contact
termodinamic. Acesta este o leg tur care permite, în principal, trei modalit µi
de interacµie: prin schimb de lucru mecanic, prin schimb de c ldur , prin schimb de
substanµ . Dac sistemul termodinamic schimb substanµ cu mediul exterior el se va
numi sistem deschis. Dac sistemul termodinamic nu schimb substanµ cu mediul
exterior el va considerat un sistem închis.
Aici se cuvine a preciza cum cuantic m cantitatea de substanµ , m rime zic
pe care o vom nota cu ν. Unitatea de m sur pentru aceast m rime zic este una
fundamental în SI, anume molul.
Deniµie : molul este cantitatea de substanµ (dintr-o anumit specie) ce conµine
un num r de molecule egal cu num rul lui Avogadro NA = 6.023 × 1023 molecule.
Pentru a evita confuziile, preciz m din start c un mol de hidrogen reprezint
aceea³i cantitate de substanµ ca un mol de plumb, sau un mol de clor, sau un mol
de oxigen, sau un mol de azot, sau un mol de sulfat de cupru, etc... Diferenµele apar
când vorbim de masa unei cantit µi de substanµ .
Deniµie : se nume³te mas molar µ a unei substanµe masa unui mol din acea
substanµ .
Evident, pentru o mas oarecare dintr-o anumit substanµ om avea relaµia
m = µν (3.1)
Pentru c masele atomilor ³i moleculelor sunt foarte mici raportate la masele

uzuale cu care oper m la nivel macroscopic (masa atomului de hidrogen este, spre
exemplu, 1u ' 1.66 × 10−27 kg) se va introduce unitatea atomic de mas 1u '
1.66 × 10−27 kg denit ca a 12-a parte din masa izotopului de carbon
12
C . Ast-
fel, masele atomice relative (A) (sau moleculare relative) vor exprimate ca numere
întregi, multipli ai unit µii atomice de mas . Spre exemplu, masa atomic relativ
a hidrogenului (H) este 1u, a oxigenului (O) este 16u, a azotului (N) este 14u, etc.
3.1. SISTEM TERMODINAMIC. PROCESE TERMODINAMICE 49
Masele moleculare relative se vor exprima corespunz tor: 2u pentru H2 , 32u pentru

O2 , 28u pentru N2 , etc. în încheierea acestor preliminarii legate de structura atomo-
molecular a sistemelor termodinamice ³i a m rimilor adecvate legate de aceast struc-
tur , vom menµiona faptul c masa unui mol dintr-o substanµ este numeric egal cu
masa molecular relativ a acelei substanµe exprimat în grame. Astfel, masa unui
mol de hidrogen va de 2g, a unui mol de oxigen de 32g, a unui mol de azot de 28g,
etc.
Din punctul de vedere macroscopic sistemele termodinamice ³i procesele la care ele
particip vor trebui caracterizate cantitativ prin ni³te propriet µi m surabile care s
caracterizeze cauzal complet sistemul termodinamic considerat ³i procesul respectiv
pe care sistemul îl parcurge. Orice teorie zic opereaz cu anumite modele prin
care se descriu realit µile zice. În cadrul acestor modele accentul cade pe anumite
propriet µi relevante, neglijându-se altele, neputând conceput o teorie exhaustiv .
Ulterior, se pot aduce unele îmbun t µiri - mici corecµii - prin considerarea µi a altor
m rimi care contribuie (mult mai slab) la fenomenele abordate. Aceast losoe de
lucru va avea rezultate spectaculoase în special în teoria cuantic . S avans m discuµia
noastr introductiv prin a considera c pentru un anumit model se poate identica
un prim set complet de m rimi care descriu fenomenologic realit µile experimentale
prin operaµii specice de m surare.
Deniµie: se numesc parametrii de stare totalitatea m rimilor zice care deter-
min în mod univoc starea unui sistem termodinamic la un moment dat.
Pentru cel mai uzual sistem termodinamic (de care ne vom ocupa pe larg în cele
ce urmeaz ) - gazul ideal - parametrii de stare ce determin în mod univoc st rile lui
vor : presiunea (p), volumul (V ), temperatura (T ). Primii doi parametri de stare
pot deniµi înc de la nivelul mecanicii, ultimul ind specic fenomenelor termice
va denit în secµiunea urm toare ( 3.2).
Deniµie: se nume³te ecuaµie de stare o leg tur funcµional între toµi parametrii
de stare ai sistemului termodinamic.
f (p, V, T ) = 0 (3.2)
Deniµie : Dac pentru ace³ti parametri de stare, odat atinse anumite valori
acestea nu se modic în timp iar în sistem nu apar uxuri ale unor m rimi, starea
sistemului termodinamic se nume³te stare de echilibru.
Deniµie : O stare a sistemului pentru care parametrii variaz de la un punct
la altul în interiorul sistemului, precum ³i în timp, starea respectiv va una de
neechilibru.
Dac ei sufer mici abateri de la anumite valori bine precizate ce caracterizeaz
starea de echilibru spunem c apar uctuaµii. Într-o bun aproximaµie macroscopic
aceste uctuaµii pot neglijate. Orice stare de echilibru a unui sistem termodinamic
închis poate reprezentat în mod univoc printr-un punct într-o diagram de tip
p − V , p − T, T − V (diagrame Clapeyron).
Se poate face ³i o alt clasicare a parametrilor de stare. Spre exemplu, dac
un sistem termodinamic (S ) este împ rµit (imaginar) în subsisteme (Si ) astfel ca
S
S= i Si iar un parametru de stare a are aceea³i valoare în oricare din subsisteme
ca ³i în sistemul iniµial a = ai pentru ∀i, el se va numi parametru intensiv. Dac

parametrul respectiv pentru sistemul iniµial are valoarea egal cu suma valorilor lui
parametru extensiv.
P
pentru ecare subsistem a= i ai atunci el se va numi Spre
exemplu, presiunea sau temperatura unui sistem termodinamic aat într-o stare de
echilibru sunt parametri intensivi, în vreme ce masa sau volumul sistemului sunt
parametri extensivi. S mai observ m c raportul a doi parametri extensivi va da ca
rezultat un parametru intensiv (exemplu: densitatea ρ = m/V ) .
Pe de alt parte, putem avea de-a face cu parametri interni - dac ei sunt deter-
minaµi exclusiv de caracteristici legate de mi³carea de agitaµie termic a moleculelor
³i atomilor ce compun sistemul termodinamic (exemplu: temperatura, presiunea),
respectiv parametri externi - dac ei sunt determinaµi exclusiv de conguraµia ³i
propriet µile mediului exterior cu care sistemul vine în contact (exemplu: volumul,
câmpuri de forµe exterioare).
Deniµie : Se nume³te proces termodinamic sau transformare de stare tre-
cerea sistemului termodinamic dintr-o stare de echilibru termodinamic în alt stare
de echilibru termodinamic, st rile intermediare putând oricât de complexe.
Deniµie : Se nume³te proces termodinamic cvasistatic acel proces termodi-
namic pentru care toate st rile intermediare prin care trece sistemul termodinamic
sunt st ri de echilibru termodinamic.
Deniµie : Se nume³te proces termodinamic reversibil acel proces termodina-
mic pentru care toate st rile intermediare prin care trece sistemul termodinamic de
la starea iniµial la cea nal sunt st ri de echilibru termodinamic, iar la revenirea din
starea nal în cea iniµial parcurge exact acelea³i s tri intermediare.
Deniµie : Se nume³te proces termodinamic ireversibil acel proces termodina-
mic pentru care st rile intermediare prin care trece sistemul sunt st ri de neechilibru
termodinamic, astfel încât nu este posibil revenirea la starea iniµial prin aceea³i
succesiune de st ri intermediare.
Deniµie : Se nume³te proces termodinamic ciclic acel proces termodinamic
pentru care starea nal coincide cu starea iniµial a sistemului termodinamic.
Încheiem acest preambul teoretic-conceptual prin a sublinia c totate procesele
reale sunt necvasistatice ³i ireversibile. Dar, pentru c ofer un bun ghidaj în descri-
erea fenomenelor reale, modelele teoretice angajate se vor folosi copios de procesele
cvasistatice reversibile întrucât acestea permit dezvoltarea unor tehnici de calcul ex-
trem de eciente cu putere mare de predicµie ³i cu impact aplicativ deosebit. Spre
exemplu chiar dac motoarele cu ardere intern reale parcurg cicluri termodinamice
ireversibile, calculul randamentului acestor motoare se face considerând c ele par-
curg ciclurile Otto, respectiv Diesel ideale, adic o succesiune închis de transform ri
cvasistatice reversibile.
3.2 Principiul zero al termodinamicii. Temperatura

Dac se aduc în contact termic dou sisteme termodinamice ele au dou posibilit µi
de a se manifesta: e (i) ambele î³i modic starea de echilibru termodinamic avut
3.2. PRINCIPIUL ZERO AL TERMODINAMICII. TEMPERATURA 51
anterior, e (ii) ambele î³i p streaz starea de echilibru termodinamic avut anterior.
S ne imagin m un mic experiment mental. Consider m trei sisteme termodina-

mice A, B ³i C. Se aduc în contact termic sistemele A ³i B. Presupunem c cea de-a
doua posibilitate este ceea ce se va observa în experimentul nostru mental. De aseme-
nea, aducând în contact termic sistemele B ³i C presupunem c se constat aceea³i
realitate observaµional , anume c cele dou sisteme termodinamice î³i p streaz sta-
rea de echilibru termodinamic avut anterior. Spunem c sistemele A ³i C , respectiv
B ³i C se a la echilibru termodinamic unul cu altul. Vom nota A ∼ B , respectiv
B ∼ C . Acum, dac sunt aduse în contact termic sistemele A ³i C , experienµa arat
c cele dou sisteme sunt în echilibru termodinamic unul cu cel lalt A ∼ C .
Aceast consecinµ logic observat experimental nu a fost niciodat contrazis de

vreun fenomen zic. Ea constituie conµinutul primei aserµiuni fundamentale a teoriei
fenomenelor termice ³i a r mas în istoria stiinµei sub denumirea de principiul zero al
termodinamicii. Cu alte cuvinte, starea de echilibru termodinamic între mai multe
sisteme este tranzitiv . De aceea principiul zero al termodinamicii se mai nume³te
principiul tranzitivit µii echilibrului termodinamic.
Acest principiu permite introducerea unei m rimi zice noi care s permit com-
pararea st rilor de echilibru ale diferitelor sisteme termodinamice. Aceasta va tem-
peratura empiric sau temperatura exprimat în grade Celsius (◦ C ).
Cum se construie³te scara Celsius (sau centigrad )? Simplu: se consider un sis-
tem termodinamic A, al c ui parametru l depinde de intensitatea mi³c rii de agitaµie
termic , i.e. de starea de echilibru termodinamic a sistemului. Aducând în contact
termic sistemul A cu gheaµa care se tope³te în condiµii normale, în urma atingerii
echilibrului termodinamic acest parametru va avea valoarea m surat l0 , iar adus în
contact termic cu apa care erbe în condiµii normale, dup ce se atinge starea de echi-
libru termodinamic acest parametru va avea valoarea m surat l100 . Atunci, pentru
orice stare de echilibu termodinamic în care valoarea m surat a parametrului este l,
vom deni temperatura empiric astfel:
l − l0
t(◦ C) = · 100 (3.3)
l100 − l0
În aceea³i paradigm se pot construi o multituine de scale termometrice, dintre

care poate amintit scara Fahrenheit. Între gradele Celsius ³i gradele Fahrenheit e
stabile³te urm toarea corespondenµ :
l l
t(◦ C) = [t(◦ F ) − 32]
100 180
sau, altfel exprimat,
1.8t(◦ C) = t(◦ F ) − 32 (3.4)

Termodinamica utilizeaz o scar a temperaturilor absolute - exprimate în unitatea

fundamental în SI, numit Kelvin - în care valoarea de zero absolut s corespund
situaµiei (ideale, niciodat atins experimental) a încet rii oric rei mi³c ri de agitaµie
termic . Ea este denit în raport cu scara Celsius astfel:
T (K) = t(◦ C) + 273.15 (3.5)
Se observ imediat c variaµiile de temperatur pe scara Celsius ³i pe scara Kelvin

sunt identice ∆T (K) = ∆t(◦ C) (ceea ce nu mai este valabil pentru comparaµia cu
◦ ◦
scara Fahrenheit ∆t( C) 6= ∆t( F )).
3.3 Transform rile simple ale gazului ideal

Toate transform rile simple ale gazului ideal sunt transform ri pe care le sufer un
sistem termodinamic închis, adic o cantitate bine precizat din acel gaz ideal. Astfel,
pentru o mas dat de gaz ideal m se menµine constant, pe rând, câte un parametru
de stare: temperatura (transformarea izoterm ), presiunea (transformarea izobar ),
respectiv volumul (transformarea izocor ). La acestea, ulterior, vom ad uga trans-
formarea adiabatic (transformarea în care sistemul închis nu schimb c ldur cu
exteriorul) ³i transformarea politrop .
3.3.1 Transformarea izoterm . Legea Boyle-Mariotte

Gazul ideal este caracterizat de m= const. ³i T = const. pe toat durata transfor-
m rii. Experimental se va constata c pentru oricare dou st ri ale acestei transfor-
m ri vom avea:
p1 V1 = p2 V2 (3.6)
3.3. TRANSFORMRILE SIMPLE ALE GAZULUI IDEAL 53
Grac, aceste transform ri se reprezint în diagrame (p - V) prin hiperbole echi-

latere. Cu cât izoterma este la o temperatur mai ridicat , cu atât mai dep rtat de
origine va hiperbola echilater .
3.3.2 Transformarea izobar . Legea Gay-Lussac

Gazul ideal este caracterizat de m = const. ³i p = const. pe toat durata transform rii.
Experimental se va constata c pentru oricare dou st ri ale acestei transform ri vom
avea:
V1 V2
= (3.7)
T1 T2
Reprezentarea grac în diagrame (p - V) a unei tranform ri izobare este o dreapt

paralel cu axa volumelor.
3.3.3 Transformarea izocor . Legea Charles

Gazul ideal este caracterizat de m= const. ³i V = const. pe toat durata transfor-
m rii. Experimental se va constata c pentru oricare dou st ri ale acestei transfor-
m ri vom avea:
p1 p2
= (3.8)
T1 T2
Reprezentarea grac în diagrame (p - V) a unei tranform ri izocore este o dreapt

paralel cu axa presiunilor.
3.3.4 Transformarea general

Gazul ideal este caracterizat doar de m= const. ceilalµi parametri de stare putând
varia liber pe toat durata transform rii. Experimental se va constata c pentru
oricare dou st ri ale acestei transform ri vom avea respectat ecuaµia Clapeyron-
Mendeleev:
p1 V1 p2 V2
= (3.9)
T1 T2
3.3.5 Ecuaµia termic de stare a gazului ideal

Fiecare stare de echilibru a unui sistem termodinamic gaz ideal este caracterizat de
a³a numita ecuaµie termic de stare
pV = νRT (3.10)
unde constanta universal a gazelor R are valoarea determinat experimental R =

8.31J/molK.
Aceste rezultate sunt obµinute fenomenologic (prin m sur tori experimentale em-
pirice), dar ele sunt conrmate cu precizie în cadrul teoriei cinetico-moleculare prin
calcul riguros pornind de la modelul asumat al gazului ideal (vezi secµiunea 3.7).
3.4 Principiul I al termodinamicii

Problema schimbului de energie dintre un sistem termodinamic ³i mediul exterior
lui este una crucial în termodinamic . Acest schimb energetic se poate realiza prin
dou modalit µi complet diferite: cu variaµia parametrilor externi ai sistemului, adic
prin lucru mecanic, respectiv f r variaµia parametrilor externi ai acestuia, adic
exclusiv prin c ldur .
3.4. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII 55
3.4.1 Lucrul mecanic

Înc din mecanic se ³tie c lucrul mecanic elementar se dene³te, atunci când punctul
~
de aplicaµie al unei forµe (F = Fx~i+Fy~j+Fz~k ) se deplaseaz (cu d~r = dx~i+ dy~j+ dz~k ),
ca
L = F~ · d~r = Fx · dx + Fy · dy + Fz · dz
Presupunând c singurul parametru extern cu care vom opera în studiul gazului
ideal va volumul acestuia, expresia lucrului mecanic elementar va deveni
1
L = p · dV (3.11)
pentru c F~ = p · S
~, iar ~ · d~r = dV .
S
E evident c aceast expresie nu reprezint o diferenµial total exact , deci in-
tegrarea ei pentru o transformare nit nu va determinat doar de st rile iniµial
(1) ³i nal (2), ci va depinde esenµial de drumul urmat. Altfel spus, lucrul mecanic
nu este o m rime de stare, ci una de proces. Ca notaµie, vom folosi pentru va-
riaµia elementar a unei m rimi, spre deosebire de d care va r mâne pentru forma
diferenµial total a unei m rimi.
Z (2)
L1→2 = p · dV (3.12)
(1)
Formal, lucrul mecanic efectuat de un sistem termodinamic este numeric egal

cu aria delimitat în diagram (p - V) de gracul transform rii pe care o percurge
sistemul ³i axa volumelor.
1 În general, oric rui parametru extern x i se poate asocia o forµ generalizat conjugat X

i i
astfel încât lucrul mecanic elementar s poat P scris ca o sum de lucruri mecanice elementare
corespunz toare ec rei forµe generalizate L = i Xi · dxi . Forµele generalizate pot depinde în
principiu de temperatur , de coordonatele generalizate, ca ³i de viteza de variaµie a acestora în
timp: Xi = Xi (T, x1 , . . . , xn , Ṫ , ẋ1 , . . . , ẋn ). Pentru transform rile cvasistatice, expresiile forµelor
generalizate se simplic în sensul c Xi = Xi (T, x1 , . . . , xn ). Pentru transfom rile nite între dou
st ri (1) ³i (2) sumarea lucrurilor mecanice se va face prin binecunoscutul procedeu al integr rii:
i Xi · dxi . Menµion m în treac t c de³i cea mai uzual pereche forµ generalizat -
R (2) P
L1→2 = (1)
parametru extern este presiunea - volumul (p - V ), iar noi ne vom ocupa exclusiv de acest caz, pot
ap rea situaµii în care acestea sunt perechile tensiunea - alungirea (comprimarea) (T - l) pentru
deform rile unor bare, re etc., tensiunea supercial - suprafaµ liber (σ - S ) pentru fenomenele
capilare, dar ³i câmpuri electrice/magnetice versus polarizare electric /magnetizare.
Convenµia de semn pentru lucrul mecanic este una logic din punctul de vedere
al ecienµei care se a³teapt de la un sistem termodinamic. Astfel, dac sistemul efec-
tueaz lucru mecanic c tre exterior el se va considera pozitiv, iar dac se efectueaz
lucru mecanic asupra sistemul el se va considera negativ.
Dac am stabilit c lucrul mecanic în termodinamic este o m rime de proces, s
vedem acum care sunt modalit µile de calcul concret a lui în diversele procese simple
pe care le poate parcurge un gaz ideal.
În transformarea izocor obµinem cel mai simplu rezultat pentru c dV ind zero
nu vom avea lucru mecanic L1→2 = 0. Pentru transformarea izobar , unde presiunea
R (2)
este constant pe toat durata transform rii, vom avea L1→2 = p (1)
dV = p(V2 −V1 ).
νRT
Un calcul integral efectiv este necesar pentru transformarea izoterm unde p= V
dV care, dup
R (2) R (2)
³i deci vom avea de evaluat expresia L1→2 = (1)
p · dV = νRT (1) V
un calcul simplu, d L1→2 = νRT ln VV21 . În toate transform rile se poate observa c
sistemul termodinamic efectueaz lucru mecanic în exterior dac ³i numai dac î³i
m re³te volumul V2 > V1 .
Pentru o transformare ciclic (v. Fig.), se vede c lucrul mecanic total efectuat
este numeric egal cu aria conturului închis a ciclului termodinamic în coordonatele
H p-
V, obµinut - conform tehnicilor din anaiza matematic - prin integrarea L= pdV .
De asemenea, devine evident c pentru a avea un lucru mecanic total pozitiv e necesar
ca ciclul termodinamic s e parcurs în sens anti-trigonometric.
3.4.2 C ldura
A³a cum am anticipat deja, exist o form nou a schimbului de energie între sistemul
termodinamic ³i mediul exterior care se face f r variaµia vreunui parametru extern.
Aceast form a schimbului de energie o vom numi c ldura ³i o vom nota Q. Precum
lucrul mecanic, ind o m rime de proces, c ldura schimbat va depinde de tipul
transform rii pe care sistemul termodinamic o parcurge între st rile iniµial (1) ³i
nal (2). C dura elementar Q, deci, nu va o diferenµial total exact iar
R (2)
pentru ecare proces în parte va trebui evaluat integrala Q1→2 = (1)
Q.
Convenµia de semn pentru c ldur este exact invers ca în cazul lucrului meca-
nic. Punctul de vedere este acum orientat spre sistemul termodinamic. Astfel, dac
sistemul cedeaz c ldur c tre exterior ea se va considera negativ Qced < 0, iar dac
prime³te (absoarbe) c ldur din exterior ea se va considera pozitiv Qabs > 0.
Fiind m rimi ale schimbului de energie, atât c ldura
2 cât ³i lucrul mecanic se vor
m sura în aceea³i unitate, anume joule [L]SI = [Q]SI = 1J .
Observaµia lui Robert Mayer c pentru procesele ciclice raportul dintre lucrul
mecanic total ³i c ldura total schimbat de sistem cu mediul exterior este acela³i
L
Q = 1, conduce direct la concluzia c pe un ciclu termodinamic Q − L = 0. Aceasta
e echivalent cu a presupune c exist o m rime zic de stare U (diferenµial total
exact ) a c rei variaµie pe un anumit proces s e chiar diferenµa dintre c ldura ³i
lucrul mecanic schimbate de sistemul termodinamic pe acel proces.
Q − L = ∆U (3.13)
3.4.3 Energia intern

Deniµie : se nume³te energie intern U m rimea zic de stare egal cu suma
tuturor energiilor cinetice ale moleculelor ce alc tuiesc sistemul termodinamic pre-
cum ³i a tuturor energiilor potenµiale de interacµiune intra-molecular sau în câmpuri
exterioare de forµe.
U = U (T, x1 , . . . , xn ) (3.14)
Energia intern este o m rime extensiv : dac un sistem termodinamic este îm-
p rµit în subsisteme, atunci energia intern a sistemului va egal cu suma energiilor
interne ale subsistemelor.
Expresia concret pe care o va lua pentru diverse sisteme termodinamice (diverse
tipuri de gaz ideal) formula (3.14) se va numi ecuaµia caloric de stare.
Evident, aceast energie intern poate cre³te dac asupra sistemului se efectueaz
lucru mecanic sau prime³te c ldur . Fiind m rime de stare, energia intern poate
scris sub forma unei diferenµiale totale exacte.
Astfel se ajunge la formularea principiului I al termodinamicii care se enunµ :
c ldura primit de un sistem termodinamic se reg se³te în cre³terea energii interne a
sistemului ³i în lucrul mecanic efectuat de acesta.
Q = ∆U + L (3.15)
Pentru un proces innitezimal, aceast expresie se va scrie:
Q = dU + pdV (3.16)
2 Istoric, c ldura a avut iniµial ca unitate de m sur caloria. Caloria reprezint c ldura necesar
unui gram de ap distilat aat la temperatura de 15 ◦ C pentru a-³i modica temperatura cu 1 grad.
O observaµie a zicianului german Robert Mayer a condus la echivalentul mecanic al c ldurii. El a
observat c pentru orice proces termodinamic ciclic raportul dintre lucrul mecanic total ³i c ldura
total schimbat de sistem cu mediul exterior este acela³i Q L
= const., mai exact valoarea acestui
raport s-a m surat a 4.18J/cal. În SI, 1cal=4.18J. Astfel s-a ajuns la concluzia c pentru procesele
ciclice Q = L.
Principiul I al termodinamicii, a³a cum este el formulat, las deschis posibilitatea

construirii unui perpetuum mobile de speµa I, adic a unei ma³ini termice care s
funcµioneze pe un ciclu termodinamic (∆U = 0) ³i s transforme integral c ldura
primit în lucru mecanic (L = Q). Un astfel de sistem termodinamic nu a putut
construit niciodat , oric t de mult c ldur ar primi un sistem termodinamic o
parte din ea se va pierde tot sub form de c ldur - de data aceasta cedat - numai
diferenµa acestor c lduri putându-se transforma în lucru mecanic. Aceste aspecte le va
reglementa principiul al doilea al termodinamicii (tot prin formul ri de interdicµie!).
O experienµ celebr efectuat de J. P. Joule a pus în evidenµ faptul c energia
intern a gazului ideal depinde exclusiv de temperatura sa, neavând nicio dependenµ
de volumul s u.
Se cufund într-un bazin cu ap dou baloane identice A ³i B, primul conµinând
aer, al doilea vidat conectate între ele printr-un tub prev zut cu robinet (ca în Fig.).
Robinetul este în poziµia închis. În bazin se introduce un termometru a c rei indicaµie
se va citi odat ce se stabile³te echilibrul termodinamic. Energia intern iniµial a
aerului din balonul A considerat gaz ideal va deci Ui = U (T, VA ).
Se deschide brusc robinetul astfel încât aerul va ocupa ambele incinte instantaneu
(destindere în vid). Deoarece destinderea are loc în vid unde pB = 0 nu se efectu-
eaz lucru mecanic ³i pentru c este brusc aerul nu schimb nici c ldur cu mediul
exterior (apa din bazin). Dup atingerea st rii de echilibru se cite³te din nou indi-
caµia termometrului. Se constat c ea este identic cu indicaµia iniµial . Conform
principiului I al termodinamicii dac Q=0 ³i L = 0 va rezulta c ³i ∆U = 0 adic
energia intern nal este identic cu cea iniµial Ui ≡ Uf . Aceasta conduce la con-
cluziile c U (T, VA+B ) ≡ U (T, VA ) respectiv U (T, pA+B ) ≡ U (T, pA ). Semnicaµia
acestui experiment este aceea c eneriga intern a gazului ideal nu depinde de volumul

∂U ∂U

∂V T =0 sau presiunea sa
∂p = 0, ci exclusiv de temperatura la care gazul se
T
a U = U (T ).
3.4.4 Coecienµi calorici

Principiul I al termodinamicii permite denirea câtorva m rimi zice direct legate de
schimbul de c ldur dintre sistemul termodinamic ³i mediul exterior ³i de maniera
în care acest schimb se realizeaz . Acestea vor de mare utilitate atunci când se
vor calcula diversele c lduri schimbate de sistemele termodinamice pe parcursul unor
cicluri termodinamice în vederea determin rii randamentului motoarelor termice ce
funcµioneaz pe transform rile ciclice respective.
Deniµie : Se nume³te capacitate caloric a unui corp m rimea zic egal cu

c ldura necesar acelui corp pentru a-³i modica temperatura cu un Kelvin.
dQ
C= (3.17)
dT
Unitatea sa de m sur este
[Q]SI J
[C]SI = =1
[T ]SI K
astfel încât vom considera c un corp are capacitatea caloric de 1 J/K dac are
nevoie de o c ldur de 1 Joule pentru a-³i modica temperatura cu 1 Kelvin.
Deniµie : Se nume³te c ldur specic a unei substanµe m rimea zic egal cu
c ldura necesar unui kilogram din acea substanµ pentru a-³i modica temperatura
cu un Kelvin.
dQ
c= (3.18)
mdT
[Q]SI J
[C]SI = =1
[m]SI [T ]SI kgK
astfel încât vom considera c o substanµ are c ldura specic de 1J/kgK dac are
nevoie de o c ldur de 1 Joule pentru ca un corp cu masa de 1 kilogram din acea
substanµ s -³i modice temperatura cu 1 Kelvin.
Deniµie : Se nume³te c ldur molar a unei substanµe m rimea zic egal cu
c ldura necesar unui mol din acea substanµ pentru a-³i modica temperatura cu un
Kelvin.
dQ
Cx = (3.19)
νdT
[Q]SI J
[C]SI = =1
[ν]SI [T ]SI molK
astfel încât vom considera c o substanµ are c ldura molar de 1J/molK dac are
nevoie de o c ldur de 1 Joule pentru ca o cantitate de 1 mol din acea substanµ s -³i
modice temperatura cu 1 Kelvin.
Aici trebuie f cut o precizare legat de c ldura molar . Pentru ecare trans-
formare particular (izobar , izoccor , politrop , etc.) pe care o sufer gazul ideal
c ldura molar va avea o valoare specic . Astfel, vom avea Cp c ldura molar a ga-
zului la presiune constant , respectiv CV c ldura molar a gazului la volum constant.
Evident, între c ldura specic ³i c ldura molar va exista relaµia
Cx = µcx
pentru diversele tipuri de procese ale gazului ideal.

Se poate obµine o relaµie între aceste c lduri molare valabil pentru gazul ideal,
numit relaµia lui Robert Mayer:
Cp = CV + R (3.20)
Aceasta se poate demonstra foarte u³or pornind de la observaµia c pentru o

transformare izocor c ldura schimbat de sistemul termodinamic la o variaµie de
temperatur ∆T este ∆QV = νCV ∆T , iar conform expresiei principiului I al termo-
dinamicii variµia energiei interne corespunzuatoare aceleia³i variaµii de temperatur
va ∆U = νCV ∆T . Acum, pentru c variaµia energiei interne este independent de
tipul de transformare, ea va avea aceea³i expresie pentru orice alt transformare ce
presupune variaµia de temperatur ∆T . Consider m acum o transformare izobar ce
produce gazului ideal aceea³i variaµie de temperatur . În acest caz c ldura schimbat
va avea expresia ∆Qp = νCp ∆T , lucrul mecanic L = p∆V = νR∆T , iar variaµia
energiei interne (independent de transformare) ∆U = νCV ∆T . Introducând aceste
expresii în formula (3.15) vom avea
νCp ∆T = νCV ∆T + νR∆T
care se reduce (dup simplicarea de rigoare) tocmai la (3.20).
3.4.5 Transformarea adiabatic

Ne propunem acum s determin m formula care guverneaz transformarea adiabatic ,
adic acea transformare a gazului ideal în care acesta nu schimb c ldur cu mediul
exterior
Q =0 (3.21)
Conform principiului I al termodinamicii, vom avea c
dU + pdV = 0 (3.22)
adic
νCV dT + pdV = 0 (3.23)
Acum diferenµiind ecuaµia termic de stare a gazului ideal (3.10) vom avea
pdV + V dp = νRdT
ceea ce - combinat cu (3.23) - conduce la
CV
(pdV + V dp) + pdV = 0
R
Dup câteva calcule simple în care se va µine seama de relaµia lui Robert Mayer
(3.20) ³i ulterior se va trece la separarea variabilelor, se ajunge la ecuaµia diferenµial
dV dp
Cp = −CV
V p
care conduce, prin integrarea între dou st ri nite, direct la ecuaµia Poisson a
transform rii adiabatice:
pV γ = const. (3.24)
Cp
unde γ=CV se nume³te indicele adiabatic al gazului ideal (³i el are valori specice
pentru diversele tipuri de substanµe).
Dac se dore³te exprimarea acestei ecuaµii în alµi parametri (T −V , p−T) se pot
obµine expresiile echivalente
1−γ
T V γ−1 = const. Tp γ = const. (3.25)
3.4.6 Transformarea politrop a gazului ideal

Aceast transformare este denit ca transformarea care se face cu schimb de c ldur
pentru o c ldur molar constant C . Atunci c ldura elementar va Q = νCdT ,
lucrul mecanic L = pdV , iar variaµia energiei interne (independent de transformare)
dU = νCV dT . Diferenµiind ecuaµia termic de stare (3.10) vom avea νRdT = pdV +
V dp. De aici se ajunge la expresia principiului I al termodinamicii care va lua forma
(C − CV )(pdV + V dp) = (Cp − CV )pdV

echivalent cu

Cp − C dV dp
+ =0 (3.26)
CV − C V p
care, integrat între dou st ri nite de echilibru, duce la ecuaµia transform rii
politrope
pV χ = const. (3.27)
unde χ este indicele politropic al transform rii

Cp − C
χ= (3.28)
CV − C
Dac se dore³te exprimarea acestei ecuaµii în alµi parametri (T −V , p−T) se pot
obµine expresiile echivalente
1−χ
T V χ−1 = const. Tp χ = const. (3.29)
Pentru valori particulare ale indicelui politropic se pot reg si cazurile binecunos-
cute:
χ = 0 (C ≡ Cp ), transformarea izobar , ecuaµia (3.27) devine p = const.
χ → ∞ (C ≡ CV ), transformarea izocor , ecuaµia (3.27) devine V = const.

1
(întrucât p χ V → 1 · V )
χ ≡ γ (C ≡ 0), transformarea adiabatic , ecuaµia (3.27) devine pV γ = const.
χ = 1 (C → ∞), transformarea izoterm , ecuaµia (3.27) devine pV = const.
În general, c ldura molar a unui proces politrop oarecare poate lua valori pe axa
real −∞ < C < +∞, existând cazuri (pentru C < 0) în care sistemul termodinamic
pierde c ldur înc lzindu-se.
3.4.7 Coecienµi termici ai corpului omogen

Plecând de la ecuaµia termic de stare pentru gazul ideal f (p, V, T ) = 0 se pot deni
trei coecienµi termici care prezint interes atunci când gazul ideal sufer anumite
transform ri simple. Forma diferenµial a ecuaµiei de stare se va scrie

∂f ∂f ∂f
df = dp + dV + dT = 0
∂p V,T ∂V T,p ∂T p,V
Acum, denim urm torii coecienµi:
Coecient de dilatare izobar

1 ∂V
α= (3.30)
V0 ∂T p
Acesta reprezint variaµia relativ a volumului sistemului termodinamic (gazul

ideal) în raport cu temperatura în condiµii izobare. Volumul V0 este volumul
gazului corespunz tor temperaturii de 0◦ C . Unitatea de m sur [α]SI = K −1 .
3.5. PRINCIPIUL II AL TERMODINAMICII 63
Coeeient de variaµie a presiunii cu temperatura

1 ∂p
β= (3.31)
p0 ∂T V
Acesta reprezint variaµia relativ a presiunii sistemului termodinamic (gazul

ideal) în raport cu temperatura în condiµii izocore. Presiunea p0 este presiunea
gazului corespunz toare temperaturii de 0◦ C . Unitatea de m sur [β]SI = K −1 .
Coecient de compresibilitate izoterm

1 ∂V
χ=− (3.32)
V ∂p T
Acesta reprezint variaµia relativ a volumului sistemului termodinamic (gazul

ideal) în raport cu presiunea luat cu semn schimbat în condiµii izoterme, astfel
ca χ > 0. Unitatea de m sur [χ]SI = P a−1 .
Se poate deduce o relaµie plecând de la deniµia acestor trei coecienµi:

∂V ∂p ∂T
= −1 (3.33)
∂p T ∂T V ∂V p
3.5 Principiul II al termodinamicii

3.5.1 Insucienµele primului principiu al termodinamicii
Principiul I al termodinamicii las câteva posibilit µi sistemelor termodinamice care
nu au fost niciodat observate în natur . Cea mai agrant discrepanµ cu datele
observaµionale este aceea c principiul I permite fenomenul de trecere spontan a
c ldurii (adic , de la sine) de pe un corp rece pe unul cald. Altfel spus, c ldura ar
putea trece de la sine dinspre un corp cu temperatura dat c tre unul cu temperatur
mai ridicat . Apoi, pentru procesele ciclice, conform principiului I al termodinamicii,
s-ar putea transforma integral în lucru mecanic c ldura absorbit de sistem f r niciun
efect colateral (de pierdere a c ldurii). Cu alte cuvinte, ar posibil construirea
unui motor termic care s funcµioneze ca perpetuum mobile de speµa a II-a, adic
un motor termic cu randament de 100%. experienµa a dovedit c a³a ceva nu este
posibil în realitate. Tot la capitolul insucienµelor principiului I se contabilizeaz
³i posibilitatea unui sistem termodinamic de a p r si de la sine o stare de echilibru
termodinamic pentru a intra într-o stare de neechilibru sau sensul de desf ³urare al
proceselor ireversibile.
Bazat pe aceste insucienµe ale principiului I, se ajunge la formularea principiului
II care (din considerente istorice) a cunoscut trei variante - toate trei cu caracter de
interdicµie, toate trei echivalente între ele.
Formularea Clausius Nu poate realizat un proces ciclic care s aib ca unic re-
zultat trecerea c ldurii de pe un corp cu temperatura dat pe un corp cu temperatur
mai ridicat .
Formularea Kelvin Nu exit niciun proces termodinamic ciclic care s aib drept
unic rezultat transformarea integral în lucru mecanic a c ldurii extrase de sistemul
termodinamic dintr-o surs de c ldur .
Formularea Carathéodory În vecin tatea oric rei st ri de echilibru termodina-

mic exist st ri ce nu pot atinse printr-o transformare adiabatic .
Randamentul unui motor termic Se poate demonstra c cele trei formul ri sunt
perfect echivalente. Ca o consecinµ a imposibilit µii ajungerii la conceperea unui
perpetuum mobile de speµa a doua, se va deni randamentul unui motor termic
ce funcµioneaz pe un proces ciclic. Acesta va un indicator de mare utilitate în
evaluarea ecacit µii motorului termic considerat. Ce prezint interes din punctul de
vedere al ecacit µii ³i se caut a maximizat? Lucrul mecanic efectuat nalmente
pe durata unui ciclu de motorul respectiv. Ce trebuie ecientizat prin minimizarea
consumului? C ldura absorbit de motor prin arderea combustibilului. Deci, deniµia
natural a randamentului va :
L
η= (3.34)
Qabs
Cum pentru un ciclu oarecare lucrul mecanic efectuat de motor este egal cu
diferenµa dintre c ldura total absorbit de acesta ³i c ldura total cedat (întru-
cât din primul principiu al termodinamicii, pentru o transformare ciclic , vom avea
∆U = Q − L = 0) va rezulta expresia randamentului doar în funcµie de c ldurile
schimbate de motor pe parcursul unui ciclu.
Qabs − |Qced | |Qced |

η= =1− (3.35)
Qabs Qabs
În continuare, vom exploata aceast expresie general a randamentului oride câte
ori vom avea posibilitatea de a calcula c ldurile schimbate de un motor termic pe
parcursul ciclului termodinamic parcurs. Vom întâlni, astfel, diverse tipuri de motoare
termice, care vor funcµiona pe diverse procese ciclice, cu diverse tipuri de combustibil
iar în funcµie de procesele de ardere a combustibilului vom evalua prin calcul în ecare
caz c ldurile schimbate ³i în nal randamentul motorului respectiv. Vom începe cu
studiul unui caz pur teoretic - cel al motorului ce funcµioneaz cu gaz ideal dup ciclul
Carnot (dou transform ri izoterme intercalate cu dou transform ri adiabatice) -
apoi vom exploata ciclul Otto (al motorului cu benzin ) ³i ciclul Diesel (al motorului
cu motorin ). Se va demonstra prin teorema lui Carnot c randamentul maxim al
unui motor biterm (cu dou surse de c ldur ) este cel al ciclului teoretic reversibil
Carnot ³i c orice motor real care funcµioneaz între temperaturile extreme ale unui
ciclu Carnot va avea randamentul mai mic decât al ciclului Carnot.
3.5.2 Ciclul Carnot

Acesta este cel mai simplu ciclu termodinamic care funcµioneaz ca motor biterm,
adic un motor care parcurge o secvenµ ciclic de patru transform ri între dou
termostate: (1 → 2) izoterm prin contactul cu o surs cald la temperatura T1 ,
(2 → 3) adiabat , (3 → 4) izoterm prin contactul cu o surs rece la temperatura T2 ,
(4 → 1) adiabat .
Pe transformarea (1 → 2), care este o destindere izoterm , sistemul termodina-

mic (gazul ideal) absoarbe de la termostatul Q1 = νRT1 ln VV21 > 0,
T1 c ldura
deci aceasta va c ldur primit . Pe transformarea (2 → 3), care este o destindere

adiabatic , sistemul nu schimb c ldur cu exteriorul, deci Q23 = 0. Pe transforma-
rea (3 → 4), care este o comprimare izoterm , sistemul termodinamic (gazul ideal)

V4
transfer termostatului T2 c ldura Q2 = νRT2 ln V3 < 0, deci aceasta va c ldur
cedat . Pe transformarea (4 → 1), care este o comprimare adiabatic , sistemul nu

schimb c ldur cu exteriorul, deci Q41 = 0. Cu identic rile c ldurilor schimbate de
mai sus, vom avea expresia randamentului acestui ciclu

V4
νRT2 ln V3
η =1−
V2
νRT1 ln V1
Acum, exploatând legile transform rii adiabatice pentru procesele 2 → 3, respectiv

4 → 1 scrise în variabile T ³i V astfel T1 V21−γ = T2 V31−γ , respectiv T1 V11−γ = T2 V41−γ ,
vom avea în nal c randamentul acestui ciclu motor este
T2
η =1− (3.36)
T1
Observaµie: randamentul ciclului Carnot nu depinde de natura substanµei folosite

(a combustibilului ce parcurge procesul ciclic) ci doar de temperaturile sursei calde ³i
sursei reci.
3.5.3 Teorema Carnot

În esenµ aceast teorem arm c dac avem mai multe motoare termice care fun-
cµioneaz între acelea³i temperaturi T1 ( a sursei calde) ³i T2 (a sursei reci), atunci
toate motoarele reversibile vor avea acela³i randament pe când randamentul motoa-
relor ireversibile nu va dep ³i niciodat randamentul motorului reversibil.
S admitem c avem dou motoare care funcµioneaz pe ciclul Carnot între cele
dou temperaturi extreme, dintre care unul reversibil (R), al doilea ireversibil (I).
Cel reversibil, pe un ciclu, va schimba c ldurile Q1 ³i Q2 , respectiv va efectua lucrul
mecanic L, iar cel ireversibil, pe un ciclu, va schimba c ldurile Q01 ³i Q02 , respectiv va
0
efectua lucrul mecanic L. Presupunem c dup efectuarea unui num r de N cicluri
reversibile ³i N0 cicluri ireversibile vom avea egalitatea N Q2 = N 0 Q02 . În aceste
condiµii, dac se inverseaz sensul de parcurgere al ciclului la motorul reversibil, iar
cel ireversibil r mâne neschimbat, lucrul mecanic pe care un astfel de motor îl va
efectua n nal va Lf = N 0 L0 − N L, adic Lf = N 0 (Q01 − Q02 ) − N (Q2 − Q1 ), ceea
ce conduce la Lf = N 0 Q01 − N Q1 .
Acest rezultat deschide dou posibilit µi:
e Lf > 0 ³i atunci ne a m în contradicµie cu principiul al II-lea al termodi-

namicii pentru c motoul astfel construit este de fapt un motor monoterm care
efectueaz lucru mecanic
r Lf ≤ 0 ³i atunci evident N 0 Q01 −N Q1 ≤ 0, adic N 0 Q01 ≤ N Q1 care împreun

0 0
cu N Q2 = N Q2 conduce la
|Q2 | |Q0 | |Q02 | |Q2 |

≤ 02 ⇒ 1− 0 ≤1−
Q1 Q1 Q1 Q1
adic ηrev ≥ ηirev . QED

3.5.4 Motoare termice

Procesele termodinamice reale sunt necvasistatice ³i ireversibile. Totu³i, ele pot
modelate cu o bun aproximaµie de procese cvasistatice reversibile care vor furniza
prin calculul direct al unor m rimi de interes informaµii preµioase despre comportarea
unor sisteme (sau ma³ini termice) bazate pe arderea unui combustibil specic.
3.5.4.1 Motorul Otto

Acesta este un motor în patru timpi cu ardere intern ce funcµioneaz cu amestecul
combustibil din vapori de benzin ³i aer dup ciclul Otto. Amestecul combustibil
este sistemul termodinamic (considerat gaz ideal) ce parcurge secvenµa ciclic de pa-
tru transform ri: (1 → 2) compresie adiabatic , (2 → 3) ardere izocor , (3 → 4)
destindere adiabatic , (4→ 1) r cire izocor .
Realizarea efectiv a motorului în patru timpi pe benzin precum ³i corespondenµa

timpilor cu mi³c rile supapelor ³i a pistonului poate urm rit în g de mai jos.
Primul timp este admisia. Supapa de admisie se deschide, în timp ce supapa de
evacuare este închis . Datorit depresiunii create, amestecul carburant va absorbit
în cilindru pe toat durata deplas rii pistonului din punctul mort superior (PMS)
c tre punctul mort inferior (PMI), moment în care supapa de admisie se închide.
Urmeaz timpul al doilea numit compresia. Ambele supape sunt închise iar pistonul
face o curs brusc din PMI pân la PMS, astfel âncât amestecul carburant nu are
timp s schimbe c ldur ind comprimat adiabatic pân la presiuni p ∼ 5 − 10 atm
³i temperaturi de t ∼ 300 − 400◦ C . Urmeaz timpul trei aprinderea ³i detenta:
ambele supape sunt închise, pistonul este în PMS, iar bujia declan³eaz explozia
(scânteia ce aprinde amestecul carburant în mod izocor pân la presiuni p ∼ 25 − 40
atm ³i temperaturi t ∼ 2000−2200◦ C ). Datorit presiunii extrem de ridicate pistonul
este împins brusc (adiabatic) c tre PMI. Aici se efectueaz lucrul mecanic util ³i de
aceea acest timp se nume³te timp motor (singurul din cei patru timpi). Când pistonul
se a în PMI începe timpul patru evacuarea. Supapa de evacuare se deschide,
presiunea atmosferic ind mult mai mic decât presiunea gazelor arse din cilindru,
acestea vor împinse în afara cilindrului au ajutorul pistonului care va efectua cursa
dinspre PMI c tre PMS. În momentul în care gazele arse au fost expulzate supapa
de evacuare se închide ³i se consider c s-a încheiat un ciclu motor, urmând ciclul
urm tor, ³i urm torul, ³i urm torul...
Se poate calcula randamentul acestui motor reversibil dac se cunoa³te raportul

de compresie (adic raportul volumelor pe care le poate ocupa amestecul carburant în
cilindru în situaµia când pistonul este în PMI V1 , respectiv în PMS V2 ). Pentru aceasta
vom trece la calculul c ldurilor schimbate de gazul ideal (amestecul combustibil) pe
cele patru transform ri spre a putea s le introducem ulterior în expresia (3.35).
Observ m imediat c gazul schimb c ldur doar pe transform rile izocore 2→3 ³i
4 → 1.
Q23 = νCV (T3 − T2 ) > 0 (3.37)
Q41 = νCV (T1 − T4 ) < 0 (3.38)
1 → 2 ³i 3 → 4 vom avea T1 V1γ−1 =

³i exploatând expresiile transform rilor adiabatice
γ−1 γ−1 γ−1
T2 V2 , respectiv T3 V3 = T4 V4 . Cum V1 ≡ V4 ³i V2 ≡ V3 vom avea dup un
calcul simplu expresia nal a randamentului ciclului Otto va
1
η =1− (3.39)
εγ−1
unde ε = V1 /V2 este raportul de compresie al motorului, adic raportul dintre volumul
maxim ³i cel minim al cilindrului.
Se remarc imediat c randamentul este cu atât mai mare cu cât raportul de

compresie este mai mare ³i c el nu depinde de temperaturile atinse pe parcurul
ciclului sau de c ldura molar a gazului.
3.5.4.2 Motorul Diesel

Acesta este de asemenea un motor în patru timpi cu ardere intern care are drept
combustibil aerul din cilindru în care se pulverizeaz pic turi de motorin ³i care
funcµioneaz dup ciclul Diesel. Combustibilul este sistemul termodinamic (considerat
gaz ideal) ce parcurge secvenµa ciclic de patru transform ri: (1 → 2) compresie
adiabatic , (2 → 3) ardere izobar , (3 → 4) destindere adiabatic , (4 → 1) r cire
izocor .
Realizarea efectiv a motorului în patru timpi pe motorin precum ³i corespon-
denµa timpilor cu mi³c rile supapelor ³i a pistonului poate urm rit în g de mai
jos.
Exist multe similaritµi cu motorul Otto, dar ³i câteva diferenµe notabile. Primul
timp este admisia. Supapa de admisie se deschide, în timp ce supapa de evacuare
este închis . Datorit depresiunii create, aerul va absorbit în cilindru pe toat
durata deplas rii pistonului din punctul mort superior (PMS) c tre punctul mort
inferior (PMI), moment în care supapa de admisie se închide. Urmeaz timpul al
doilea numit compresia. Ambele supape sunt închise iar pistonul face o curs brusc
din PMI pân la PMS, astfel âncât amestecul carburant nu are timp s schimbe
c ldur ind comprimat adiabatic pân la presiuni p ∼ 30 − 50 atm ³i temperaturi
de t ∼ 500 − 700◦ C. Urmeaz timpul trei arderea ³i detenta. Ambele supape
sunt închise, pistonul este în PMS, iar injectorul (pompa de injecµie) pulverizeaz
în cilindru pic turi ne de motorin care se autoaprind lent la presiune constant
ajungând la temperaturi t ∼ 2000◦ C. Datorit presiunii extrem de ridicate pistonul
este apoi împins brusc (adiabatic) c tre PMI unde temperatura coboar pân la
valori t ∼ 800 − 900◦ C. Pe parcursul acestui timp (compus din izobara (2 → 3) +
adiabatica (3 → 4) se efectueaz lucrul mecanic util ³i de aceea acest timp se nume³te
timp motor (singurul din cei patru timpi, ca la motorul Otto). Când pistonul se a
în PMI începe timpul patru evacuarea. Supapa de evacuare se deschide, presiunea

atmosferic ind mult mai mic decât presiunea gazelor arse din cilindru, acestea
vor împinse în afara cilindrului au ajutorul pistonului care va efectua cursa dinspre
PMI c tre PMS. În momentul în care gazele arse au fost expulzate supapa de evacuare
se închide ³i se consider c s-a încheiat un ciclu motor, urmând ciclul urm tor, ³i
urm torul, ³i urm torul...
Se poate calcula ³i pentru motorul reversibil Diesel randamentul s u.

Randamentul ciclului Diesel va
ργ−1
η =1− (3.40)
γεγ−1 (ρ− 1)
unde ε = V1 /V2 ³i ρ = V3 /V2 sunt rapoartele de compresie ale motorului. Demon-
straµia acestei formule o l s m cititorului ca exerciµiu.
3.5.4.3 Frigiderul
Pompa de c ldur ³i refrigeratorul (sau frigiderul) este un motor care funcµioneaz pe
un ciclu Carnot inversat extr gând c ldur de la sursa rece ³i cedând c ldur sursei
calde. Cum acest comportament nu este unul natural, el contravenind principiului
al II-lea al termodinamicii, rezult c pentru a parcurge un astfel de ciclu motorul
trebuie s primeasc lucru mecanic din exterior.
Se poate deni ecienµa ϕ a unei astfel de pompe de c ldur ca raportul dintre
c ldura pe care o transfer sursei calde ³i energia consumat (adic lucrul mecanic
din exterior).
|Q1 | T1
ϕ= =
L T1 − T2
Pentru frigider coecientul de performanµ K se dene³te ca raportul dintre c l-
dura pe care o absoarbe de la sursa rece ³i energia consumat (adic lucrul mecanic
din exterior).
|Q2 | T2
K= =
L T1 − T2
Se observ c ecienµa pompei de c ldur ca ³i coecientul de performanµ sunt

m rimi supraunitare.
3.5.5 Entropia
3.5.5.1 C ldura redus . Entropia
Pornim de la observaµia c de-a lungul unui proces ciclic Carnot reversibil (v. se-
cµiunea 3.5.2) suma c ldurilor reduse este nul , unde prin c ldur redus vom
înµelege m rimea zic egal cu raportul dintre c ldura schimbat de sistem cu sursa
Q
³i temperatura sursei
T . Evident, cu notaµiile din 3.5.2, vom avea
Q1 Q2
− =0
T1 T2
Presupunând acum c între acelea³i dou surse de c ldur se efectueaz un ciclu

Carnot ireversibil - via teorema Carnot - vom avea c
Q01 Q0
− 2 <0
T1 T2
Pentru orice transformare ciclic (un arbitrar , ca în g.) dac trecem la limit
prin felierea ciclului într-o mulµime de cicluri Carnot elementare vom ajunge la
inegalitatea Clausius: I
Q
60 (3.41)
T
Pentru transform rile ciclice reversibile, anularea acestei integrale pentru un con-
Q
tur închis semnic faptul c m rimea este o diferenµial total exact . Astfel,
T
ajungem s denim entropia (S ) ca funcµia de stare a c rei diferenµial total exact
este:
Q
dS = (3.42)
T
Integrând aceast expresie se ajunge la variaµia nit a entropiei pentru orice
proces:
Z (2)
Q
S2 − S1 = (3.43)
(1) T
Inversul factorului integrand pentru diferenµiala c ldurii (în transform ri reversi-
bile) este temperatura termodinamic . Pentru transformarea adiabatic rever-
sibil entropia este invariant , de aceea transformarea adiabatic se mai nume³te ³i
transformare izentrop .
3.5.5.2 Entropia gazului ideal

Se poate explicita expresia concret a acestei funcµii de stare a gazului ideal în funcµie
de parametrii de stare. S pornim de la ecuaµia primului principiu al termodinamicii,
scris cu ajutorul entropiei pentru transform rile reversibile
T dS = νCV dT + pdV (3.44)
de unde rezult imediat (f când uz de ecuaµia termic de stare a gazului ideal)
dT dV
dS = νCV + νR (3.45)
T V
Integrând (3.45) se obµine expresia
S(T, V ) = νCV ln T + νR ln V + a0 (3.46)
cu a0 constant de integrare.
Pe de alt parte, aceea³i expresie a principiului I poate pus csi sub forma
dT dp
dS = νCp − νR (3.47)
T p
Efectuând integrarea expresiei (3.47) se obµine
S(T, p) = νCp ln T − νR ln p + b0 (3.48)
cu b0 noua constant de integrare.

Combinând cele dou (3.46) ³i (3.48), dup câteva calcule simple se ajunge la
S(p, V ) = νCp ln V + νCV ln p + c0 (3.49)
L s m cititorului ca exerciµiu g sirea rela iilor între constantele a0 , b0 ³i c0 .
3.5.5.3 Legea cre³terii entropiei

Din principiul II al termodinamicii r mânem cu dou m rimi zice esenµiale: entropia
³i temperatura absolut . Inegalitatea lui Clausius (3.41) ne furnizeaz un criteriu clar
de a distinge între procesele reversibile ³i cele ireversibile, implicit stabilirea dac un
proces este posibil sau nu.
dQ dQ
H H
Pentru procesele reversibile avem c = 0, pentru cele
T ireversibile
T <
0. S consider m un proces ciclic A → B → A (g.), astfel încât A1B s e o
transformare reversibil , iar B2A una ireversibil . Pentru transformarea reversibil
A1B vom avea Z
dQrev
= SB − SA (3.50)
A1B T
iar pentru întreg ciclul ireversibil A1B2A
Z Z
dQrev dQirev
+ <0 (3.51)
A1B T B2A T
Combinând (3.50) ³i (3.51) ajungem la
Z
dQirev
SB − SA > (3.52)
A2B T
ceea ce înseamn c variaµia de entropie între dou st ri de echilibru este întotdeauna
mai mare decât integrala c ldurilor reduse pentru orice proces ireversibil care ar lega
cele dou st ri.
Ajungem astfel la formularea inegalit µii fundamentale a termodinamicii (care
înglobeaz atât procesele reversibile cât ³i pe cele ireversibile)
T dS > dU + pdV (3.53)
Dac µinem seama, din primul principiu al termodinamicii, c pentru procesele

adiabatice dU + pdV = 0, ajungem la concluzia c în toate transform rile adiabatice
ireversibile entropia sistemului termodianamic cre³te.
∆S > 0 (3.54)
Acesta este, de fapt, un criteriu de a stabili dac un proces termodinamic este

posibil sau nu.
3.5.5.4 Entropia ³i probabilitatea temodinamic

S facem urm torul experiment imaginar: consider m un gaz ideal care se a închis
într-o porµiune de volum V1 (dintr-o incint de volum V > V1 ) separat printr-un
perete desp rµitor de porµiunea vidat de volum V − V1 . Presupunând c peretele
este îndep rtat brusc are loc o destindere izoterm ireversibil în vid. În aceste
condiµii, variaµia de entropie se va scrie (conform expresiei (3.46))
V
∆S = νR ln >0 (3.55)
V1
Pentru un mol de substanµ ν = 1 vom avea NA (num rul lui Avogadro) molecule
în incint . Probabilitatea ca toate moleculele s s ae în regiunea de volum V1 (având
totu³i la dispoziµie întregul volum V, va w1 = (V1 /V )NA , iar certitudinea ca toate
moleculele s se ae în întregul volum avut la dispoziµie va w = (V /V )NA = 1.
Prespupunând c exist un volum minim V0 pe care ar putea s -l ocupe moleculele
din incint , probabilitatea atingeerii acestei st ri va w0 = (V0 /V )NA .
Deniµie : Vom numi probabilitatea termodinamic (în sensul dat de Bolt-
zmann) a unei st ri termodinamice num rul care exprim de câte ori este mai proba-
bil (w1 ) o stare termodinamic de echilibru decât starea cu probabilitatea minim
(w0 ).
w1
W1 = (3.56)
w0
Aceast m rime este legat de starea de ordine (sau de dezordine) din sistemul
termodinamic. La w0 ordine maxim (respectv dezordine minim ). La trecerea sis-
temului spre st ri cu volume mai mari gradul de dezordine cre³te. Altfel spus, cu cât
cre³te probabilitatea termodinamic W cu atât cre³te gradul de dezordine al sistemu-
lui.
Probabilitat µile termodinamice ale st rilor de volume V1 , respectiv V, din expe-
rimentul nostru mental vor
V1 NA NA NA

V V1 V
W1 = = W = (3.57)
V0 NA V0 V0

V
3.6. PRINCIPIUL III AL TERMODINAMICII 75
Pentru a recunoa³te imediat expresia variaµiei entropiei, vom calcula urm toarea

diferenµ :
ln W − ln W1 = NA (ln V − ln V1 )
Acum, dac denim constanta lui Boltzmann
R
k= (3.58)
NA
ajungem la expresia variaµiei entropiei (3.55):
∆S = k(ln W − ln W1 )
De aici se vede c variaµia entropiei unui sistem termodinamic este proporµional
cu variaµia probabilit µii sale termodinamice. Altfel spus, entropia cre³te când cre³te
probabilitatea termodinamic .
S trecem la interpretarea probabilistic a formulei entropiei
S = k ln W + S0 (3.59)
unde constanta S0 (corespunz toare st rii cu gradul de ordine cel mai ridicat) nu este
precizat !
Când un sistem este l sat liber el va evolua de la sine c tre starea de echilibru
termodinamic, adic va tinde s treac înspre st ri cu entropie mai ridicat , implicit
cu probabilitate termodinamic mai ridicat .
Aceasta permite reformularea principiului II din punct de vedere statistic astfel:
nu sunt posibile procese spontane care s aib ca rezultat cre³terea gradului de ordine
în sistem.
3.6 Principiul III al termodinamicii

Acest principiu completeaz primele principii ale termodinamicii care nu permit cu-
noa³terea valorii absolute a entropiei unei st ri de echilibru termodinamic. Studiind
diverse procese chimice precum ³i comportarea gazelor în apropierea temperaturii ab-
solute 0K, Nernst observat c pe m sur ce se ating temperaturi tot mai mici variaµiile
de entropie devin tot mai mici.
lim (S2 − S1 ) = 0 (3.60)

T →0
sau altfel spus
lim S2 = S1
T →0
adic , în apropierea temperaturii de zero absolut entropia î³i pierde caracteristicile de

funcµie de stare devenind o constant .

∂S ∂S
lim = lim =0 (3.61)
T →0 ∂p T
T →0 ∂V T
Mai mult decât atât, Max Planck a ar tat (bazat pe natura cuantic la nivel
microscopic a sistemelor termodinamice) c pentru T →0 entropia nu numai c este
constant dar chiar tinde la zero S → 0.
Teorema termic a lui Nernst (formularea principiului al III-lea al termo-

dinamicii): Izoterma de 0K coincide cu adiabata de 0K.
La 0K sistemul termodinamic se poate considera ca un cristal pur ideal, adic
atinge gradul de ordine maxim , deci S0 = 0.
Toµi coecienµii termici precum ³i c ldurile molare se vor comporta identic în
apropierea temperaturii de zero absolut, anume ei vor tinde la zero,
α → 0, β→0 pentru T →0 (3.62)
Cp → 0, CV → 0 pentru T →0 (3.63)
Imposibilitatea pe care o arm principiul III al termodinamicii este aceea ca

starea cu temperatura absolut de zero Kelvin este inaccesibil . Niciun sistem termo-
dinamic nu poate r cit pân la a adus la starea zero absolut. Se consnµe³te astfel
realitatea experimental c mi³carea de agitaµie termic nu poate înceta niciodat ,
pe cale de consecinµ nu este posibil moartea termic a universului.
Principiul al III-lea al termodinamicii conduce la imposibilitatea construirii unei
ma³ini termice care s extrag complet c ldura dintr-un corp ³i s -l r ceasc pân
la 0K. În vecin tatea lui 0K corpurile nu mai schimb c ldur . Pentru a vedea cu
claritate c aceasta este consecinµa logic a principiului III. s imagin m un ciclu
Carnot pe care îl reprezent m în diagrama T - S astfel:
Destinderea izoterm (1→ 2) la temperatura T1 a sursei calde aduce sistemului

termodinamic c ldu Q12 = Qabs . Pe adiabata sau izentropa (2 → 3) sistemul nu
schimb c ldur cu mediul exterior Q23 = 0. S presupunem acum c izoterma
(3 → 4) are loc la 0K. Ipotetic aici sistemul ar ceda sursei reci c ldura Q34 = Qced .
3.7. ELEMENTE DE TEORIA CINETICO-MOLECULAR 77
Transformarea nal (4 → 1) este tot o adiabat (izentrop ) ³i deci Q41 = 0. Acum

s contabiliz m variaµiile de entropie care pentru un proces ciclic reversibil trebuie s
dea sum nul .
∆S = ∆S12 + ∆S23 + ∆S34 + ∆S41 = 0

Evident, ∆S23 = 0, ∆S41 = 0 pentru c transform rile respective sunt izentrope.
R mânem doar cu ∆S12 6= 0 întrucât ∆S34 = 0 conform principiului III al termodi-
namicii. rezult c pentru un ciclu Carnot în care sursa rece se a la 0K s-ar viola
principiul III al termodinamicii pentru c ∆S 6= 0 pe acest proces ciclic. Colcluzia
logic este c temperatura de 0K nu poate atins .
3.7 Elemente de teoria cinetico-molecular

Capitolul 4
Electromagnetismul
79
80 CAPITOLUL 4. ELECTROMAGNETISMUL
Bibliograe
[1] H. Goldstein, C. P. Poole, J. Safko, Classical Mechanics (Pearson, 2001).
[2] B. Dem³oreanu, Mecanic teoretic (Tipograa UVT, 1991).
[3] V. Novacu, Bazele teoretice ale zicii. Vol.1: Mecanica clasic (Ed. Tehnic , 1990).
[4] A. Hristev, Mecanic ³i acustic (EDP, 1984).
[5] F. W. Sears, M. W. Zemansky, H. D. Young, Fizic (EDP, 1983).
[6] C. Kittel, Cursul de zic Berkeley. Vol. 1: Mecanica (EDP, 1981).
[7] C. Pl viµu et al., Probleme de mecanic zic ³i acustic (EDP, 1981).
[8] G. C. Moisil, Termodinamica (Editura Academiei, 1988).
81

Aplicatii C CPP Patrut

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aplicatii C CPP Patrut

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FIZICA

Materialul de faµ propune o panoramare a fundamentelor zicii clasice, absolut

Mecanica - fundamentat ³i elaborat în liniile ei principale de Isaac Newton la

astfel, o prim teorie ³tiinµic pe deplin închegat , capabil s explice cu succes

cu particularitatea evident c m rimile adimensionale (adic cele f r unitate de

[l]SI = 1m, [t]SI = 1s, [m]SI = 1kg.

prin consecinµele matematice ale acestei construcµii teoretice întreaga fenomenologie

2.1 Elemente de calcul vectorial

∀ ~a ∈ E3 ∃ ! (−~a) ∈ E3 a.i. a + (−~a) = (−~a) + ~a = ~0

iar (E3 , ·) multiplicarea cu scalari s aib proprietatea de închidere (M1 ), s e aso-

Cu aceste axiome, operaµiile de sc dere a vectorilor ³i de împ rµire a lor cu scalari

care este planul acoperirii liniare a vectorilor ~a ³i ~b.

Deniµie : Doi vectori ~a ³i ~b din spaµiul E3 sunt ortogonali:

Deniµie : Unghiul θ =≺ (~a, ~b) dintre vectorii ~a ³i ~b aparµinând spaµiului E3 este

Deniµie : Spunem c cei trei versori {~

Cu ajutorul lor se poate trece la scrierea explicit , pe componente (cu ajutorul

~a = ax~i + ay~j + az~k (2.5)

este scrierea sa unic , în care ax , ay , az se numesc proiecµiile vectorului pe cele trei

~a · ~k = (ax~i + ay~j + az~k) · ~k = az

Figura 2.1: Vectorul ~a în spaµiul E3

Pentru rigoarea expunerii, s mai preciz m un detaliu de limbaj: ~ a1 = ax~i, ~a2 =

~a ± ~b = (ax ± bx )~i + (ay ± by )~j + (az ± bz )~k

α · ~a = (α · ax )~i + (α · ay )~j + (α · az )~k

Deniµie : se nume³te produs vectorial al vectorilor ~a ³i ~b vectorul obµinut ca determi-

Cu ajutorul produsului vectorial, se pot construi baxe dextrogire sau levogire

~e1 × ~e2 = ~e3 ~e2 × ~e3 = ~e1 ~e3 × ~e1 = ~e2

2.2 Cinematica punctului material

avantajos exploatat matematic. În majoritatea cazurilor, sistemul de referinµ este

2.2.1 Vector de poziµie. Deplasarea

~r = x~i + y~j + z~k (2.8)

Figura 2.2: Vectorul de poziµie

Modulul s (sau lungimea sa) se va exprima ca orice modul denit în spaµiul

~r0 = ~r(t0 ) = x0~i + y0~j + z0~k

pentru t0 care, de obicei, se nume³te momentul de timp iniµial, respectiv

~r = ~r(t) = x(t)~i + y(t)~j + z(t)~k

la momentul curent de timp t.

∆~r = ~r − ~r0 (2.10)

Explicit, vectorul deplasare va avea expresia:

∆~r = ∆x~i + ∆y~j + ∆z~k = (x − x0 )~i + (y − y0 )~j + (z − z0 )~k

Se observ c pentru orice traiectorie (traiectoria curbilinie oarecare ind cazul

Deniµie : Se nume³te viteza medie vectorul denit ca raportul dintre vectorul

unde proiecµiile vitezei medii pe cele trei axe vor  în ordine

Deniµie : Se nume³te vitez instantanee sau momentan m rimea zic egal

Se observ imediat c viteza instantanee este o vitez medie pentru o durat de

Figura 2.3: Viteza

Expresia analitic se obµine imediat

~v = ~r˙ = ẋ~i + ẏ~i + ż~i

În notaµia cu punct deasupra m rimii vom avea

Unitatea de m sur (nefundamental în SI) pentru acceleraµie

Figura 2.4: Acceleraµia

2.2.4 Ecuaµia orar a mi³c rii

Acum, viteza instantanee va 

Figura 2.5: Vectorul tangent ³i vectorul normal

Pentru a ajunge la clasicarea mi³c rilor, vom recurge mai departe la deniµia

Dup un calcul simplu bazat pe regulile uzuale de derivare se ajunge la

Cu puµin dexteritate geometric vom observa imediat c , dintr-o asem nare de

prima component ind responsabil exlusiv cu modicarea modulului vitezei, ceea

Figura 2.6: Planul osculator

Modulul acceleraµiei va  calculat ca orice modul al unui vector tridimensional din

 mi³care rectilinie uniform (abreviat m.r.u.) dac ~aτ = 0 ceea ce e echiva-

 mi³care rectilinie uniform variat (abreviat m.r.u.v.) dac ~aτ = const 6=

Un caz particular de mi³care curbilinie va  acela al mi³c rii circulare uniforme,

2. S se deduc legea vitezei ³i legea mi³c rii pentru un punct material aat în

Materialul de faµ propune o panoramare a fundamentelor zicii clasice, absolut

astfel, o prim teorie ³tiinµic pe deplin închegat , capabil s explice cu succes

iar (E3 , ·) multiplicarea cu scalari s aib proprietatea de închidere (M1 ), s e aso-

Deniµie : Doi vectori ~a ³i ~b din spaµiul E3 sunt ortogonali:

Deniµie : Unghiul θ =≺ (~a, ~b) dintre vectorii ~a ³i ~b aparµinând spaµiului E3 este

Deniµie : Spunem c cei trei versori {~

Deniµie : se nume³te produs vectorial al vectorilor ~a ³i ~b vectorul obµinut ca determi-

Modulul s (sau lungimea sa) se va exprima ca orice modul denit în spaµiul

Se observ c pentru orice traiectorie (traiectoria curbilinie oarecare ind cazul

Deniµie : Se nume³te viteza medie vectorul denit ca raportul dintre vectorul

unde proiecµiile vitezei medii pe cele trei axe vor în ordine

Deniµie : Se nume³te vitez instantanee sau momentan m rimea zic egal

Acum, viteza instantanee va

Pentru a ajunge la clasicarea mi³c rilor, vom recurge mai departe la deniµia

prima component ind responsabil exlusiv cu modicarea modulului vitezei, ceea

Modulul acceleraµiei va calculat ca orice modul al unui vector tridimensional din

mi³care rectilinie uniform (abreviat m.r.u.) dac ~aτ = 0 ceea ce e echiva-

mi³care rectilinie uniform variat (abreviat m.r.u.v.) dac ~aτ = const 6=

Un caz particular de mi³care curbilinie va acela al mi³c rii circulare uniforme,

2. S se deduc legea vitezei ³i legea mi³c rii pentru un punct material aat în

3. Pentru un punct material aat în mi³care rectilinie uniform variat se poate

Evident, aceast ecuaµie vectorial va rezolvat pentru ecare caz particular în

Relaµia () se traduce în o ecuaµie diferenµial de ordinul doi pentru ecare ax ,

În nal, se ajunge la legea de mi³care a punctului material

2. La capetele unui r inextensbil ³i de mas nul sunt suspendate dou corpuri de

Figura 2.7: Scripete x

Deniµie : se nume³te moment al forµei (faµ de un pol sau o ax ) m rimea

Astfel se ajunge la denirea funcµiei energie potenµial

Se vede c aceast m rime este denit pân la o constant arbitrar C. Dac

2. Forµe giroscopice (F~ g ). Aceste forµe ind întotdeauna perpendiculare pe depla-

Deniµie : se nume³te energie mecanic total m rimea zic egal cu suma

Integrala prim a energiei va

y(t) - elongaµia mi³c rii oscilatorii, adic distanµa la un moment dat t de la

A - amplitudinea mi³c rii oscilatorii, adic elongaµia maxim A = ymax (pen-

ω - pulsaµia mi³c rii oscilatorii legat de perioada T efectu rii unei oscilaµii

ϕ - faza iniµial a mi³c rii oscilatorii y(0) = A sin ϕ.

2. oscilaµii amortizate periodice, dac β < ω0 (frecarea nu poate neglijat , dar

care poate pus , cu o alegere convenabil a constantelor C1 ³i C2 , ca o oscilaµie

Denim decrementul logaritimic ca ind logaritmul natural al raportului dintre

2.7 Elemente de zica uidelor

supunem experimentului zic curent la nivel macroscopic este de fapt un ansamblu