MODULE FINIT GENERATE PESTE INELE PRINCIPALE

1. Module libere
În acest curs, dacă nu se menţionează altfel, inelele sunt commutative şi unitare
cu 1 ̸= 0.
Pentru ı̂nceput vom discuta despre module libere peste inele principale (pe scurt,
PID) şi despre submodulele lor. De ce ne interesează acestea? Pentru că orice modul
este izomorf cu un modul factor al unui modul liber. Mai precis:
Proposition 1.1. Fie R un inel şi M un R-modul. Atunci există un R-modul liber
F şi un morfism surjectiv de R-module φ : F → M .
Proof. Fie (xi )i∈I un sistem de generatori pentru M şi F = R(I) . Definim φ(ei ) = xi
pentru orice i ∈ I. 
Corollary 1.2. Orice modul este izomorf cu un modul factor al unui modul liber.
Proof. Se foloseşte propoziţia anterioară şi teorema fundamentală de izomorfism
pentru module. 

Deoarece M ≃ F/L, unde L este submodul al lui F , ne ı̂ntrebăm acum ce se

poate spune despre submodulele modulelor libere. O observaţie imediată este aceea
că submodulele modulelor libere nu sunt neapărat module libere. De exemplu, orice
ideal al unui inel R este submodul al modulului liber R. Însă un ideal ̸= (0) este
R-modul liber dacă şi numai dacă este ideal principal generat de un non-divizor al
lui zero. Deci nu orice ideal este modul liber.
Examples 1.3. (i) R = Z[X], I = (2, X);
(ii) R = Z6 , I = 2̂Z6 . (În acest caz I este chiar sumand direct.)
Proposition 1.4. Fie R un inel comutativ unitar cu proprietatea că orice submodul
al unui modul liber este liber. Atunci R este PID.
Proof. Să arătăm că R este inel integru. Fie a ∈ R, a ̸= 0. Considerăm I = (a)
şi acesta trebuie să fie generat de un non-divizor al lui zero. Rezultă imediat că a
este non-divizor al lui zero, deci orice element nenul al lui R este non-divizor al lui
zero. 

Şi mai important ı̂ncă, dacă inelul este principal, atunci orice submodul al unui
modul liber este liber. Începem prin a demonstra cazul ı̂n care modulul liber este
de rang finit.
Theorem 1.5. Fie R PID, F R-modul liber de rang n şi L submodul al lui F .
Atunci L este liber de rang ≤ n.
1
2 MODULE FINIT GENERATE PESTE INELE PRINCIPALE

Proof. Vom face inducţie după n.

Dacă n = 1, atunci F ≃ R şi deci L este izomorf cu un ideal al lui R. Cum R
este PID, rezultă că L = 0 sau L ≃ R.
Dacă n > 1, fie e1 , . . . , en bază pentru F . Aşadar F = Re1 u · · · u Ren (sumă
directă internă). Fie F ′ = Re1 u · · · u Ren−1 . Avem două cazuri:
(i) L ⊂ F ′ ; se aplică ipoteza de inducţie.
(ii) L ̸⊂ F ′ ; considerăm L ∩ F ′ ⊂ F ′ şi din ipoteza de inducţie deducem că L ∩ F ′
este liber de rang m − 1 ≤ n − 1. Să observăm că 0 ̸= (L + F ′ )/F ′ ≤ F/F ′ ≃ Ren ,
deci (L + F ′ )/F ′ este liber de rang 1.
Fie f1 , . . . , fm−1 bază ı̂n L ∩ F ′ şi fm ∈ L astfel ı̂ncât fˆm este bază ı̂n (L + F ′ )/F ′ .
Se arată acum că f1 , . . . , fm este bază ı̂n L. 
Această demonstraţie se poate extinde la cazul general ı̂n care modulul liber nu
mai este neapărat de rang finit.
Theorem 1.6. Fie R PID, F R-modul liber şi L un submodul al lui F . Atunci L
este liber de rang ≤ rang F .
Proof. Fie (ei )i∈I o bază a lui F . Vom considera că I este bine ordonată, adică este
total ordonată şi orice submulţime
⊕ nevidă a⊕ sa are un cel mai mic element. Pentru
orice i ∈ I definim Fi′ = j<i Rej şi Fi = j≤i Rej = Fi′ ⊕ Rei . Să observăm că
∪
F = i∈I Fi . Definim L′i = L ∩ Fi′ şi Li = L ∩ Fi . Deoarece L′i = Li ∩ Fi′ avem că
Li /L′i = Li /Li ∩ Fi′ ≃ (Li + Fi′ )/Fi′ ≤ Fi /Fi′ ≃ Rei . Acum există două posibilităţi:
Li = L′i sau Li = L′i ⊕ Rfi unde fˆi este bază ı̂n Li /L′i .
Arătăm că L este modul liber de bază (fi ). De aici va rezulta imediat că rang L ≤
rang F . ∪
Cum F = i∈I Fi orice element x ∈ F se găseşte ı̂ntr-un Fi . Deoarece I este bine
ordonată există un cel mai mic indice i ∈ I cu proprietatea că x ∈ Fi şi notăm acest
indice cu i(x). Să observăm că dacă x ∈ L′i , atunci i(x) < i. Fie L∗ submodulul
lui L generat de toţi fi . Să presupunem că L∗ ( L. Fie j cel mai mic element
al mulţimii {i(x) : x ∈ L − L∗ } şi fie y ∈ L − L∗ cu i(y) = j. Vom avea y ∈ Lj
(deoarece i(y) = j) şi astfel y = x′ + afj cu x′ ∈ L′j şi a ∈ R. De aici obţinem
x′ = y − afj ∈ L′j şi x′ ∈ / L∗ , altfel y ∈ L∗ (deoarece fj ∈ L∗ ). Cum i(x′ ) < j, am
ajuns la o contradicţie. În concluzie, L∗ = L, deci (fi ) este un sistem de generatori
pentru L.
Rămâne de demonstrat că (fi ) este sistem liniar independent. Să presupunem că
a1 fi1 + · · · + an fin = 0. Aranjăm indicii aşa ı̂ncât i1 < · · · < in . Dacă an ̸= 0, atunci
an fin ∈ L′in ∩ Rfin = {0}, contradicţie. Deci ak = 0 pentru orice k = 1, . . . , n. 
Folosindu-ne de forma diagonal-canonică (Smith Normal Form) a matricelor cu
elemente ı̂ntr-un PID vom arăta că teorema 1.5 poate fi enunţată ı̂ntr-o formă mult
mai precisă, şi anume:
Theorem 1.7. Fie R PID, F R-modul liber de rang n şi L submodul al lui F .
Atunci există o bază f1 , . . . , fn a lui F şi di ∈ R, di ̸= 0, 1 ≤ i ≤ m ≤ n cu
d1 | · · · | dm astfel ı̂ncât d1 f1 , . . . , dm fm să fie bază pentru L.
∑
Proof. Fie x1 , . . . , xn bază a lui F şi y1 , . . . , ym bază a lui L. Scriem yi = nj=1 aij xj ,
i = 1, . . . , m. În acest fel am construit o matrice A = (aij ) ∈ Mm×n (R). Această
 MODULE FINIT GENERATE PESTE INELE PRINCIPALE 3

matrice este aritmetic echivalentă cu o matrice diagonal-canonică, deci există U ∈

GLm (R), V ∈ GLn (R) astfel ı̂ncât U AV = diag(d1 , . . . , dr ), unde di ̸= 0 şi d1 | · · · |
dr . Fie D = diag(d1 , . . . , dr ). Din U AV = D rezultă A = U −1 DV −1 . Cum
   
y1 x1
 ...  = A  ... 
ym xn
obţinem
   
y1 x1
U  ...  = DV −1  ..  .
.
ym xn
Fie    
f1 x1
 ...  := V −1  .. 
.
fn xn
şi
   
e1 y1
 ...  := U  ...  .
em ym
Din lema 1.8 rezultă că e1 , . . . , em este bază ı̂n L iar f1 , . . . , fn este bază ı̂n F .
Deoarece    
e1 f1
 ...  := D  ... 
em fn
vom avea că ei = di fi , i = 1, . . . , r şi r = m (altfel am avea vectori nuli ı̂n baza lui
L). 
Lemma 1.8. Fie R un inel comutativ ∑ unitar, M un R-modul, x1 , . . . , xn ∈ M ,
U ∈ GLn (R), U = (uij ) şi yi = nj=1 uij xj , i = 1, . . . , n. Atunci x1 , . . . , xn este
sistem de generatori (sistem liniar independent, bază) dacă şi numai dacă y1 , . . . , yn
este sistem de generatori (sistem liniar independent, bază).
Proof. Exerciţiu. 

2. Anulatori şi torsiune

Definition 2.1. Fie R un inel comutativ şi unitar, M un R-modul şi x ∈ M .
∩R (x) = {a ∈ R : ax = 0} se numeşte anulatorul lui x. Mulţimea
Mulţimea Ann
AnnR (M ) = x∈M AnnR (x) se numeşte anulatorul lui M .
Example 2.2. Considerăm Z-modulul Z4 . Avem AnnZ (2̂) = 2Z şi AnnZ (Z4 ) = 4Z.
Definition 2.3. Fie R inel integru şi M un R-modul. Un element x ∈ M se numeşte
torsionat dacă există a ∈ R, a ̸= 0 astfel ı̂ncât ax = 0. Mulţimea elementelor
torsionate se notează cu t(M ) şi se numeşte submodulul de torsiune al lui M .
4 MODULE FINIT GENERATE PESTE INELE PRINCIPALE

Example 2.4. Considerăm Z-modulul Z × Z6 . Elementul (0, 3̂) este torsionat,

deoarece 2(0, 3̂) = (0, 0̂). Pe de altă parte, elementul (1, 3̂) nu este torsionat. Avem
că t(Z × Z6 ) = {0} × Z6 .
Remarks 2.5. (i) AnnR (x) este ideal al lui R.
(ii) t(M ) este submodul al lui M .
(iii) x este torsionat dacă şi numai dacă AnnR (x) ̸= 0.
(iv) t(M/t(M )) = 0.
Definition 2.6. Fie R inel integru şi M un R-modul. Dacă t(M ) = M , atunci M
se numeşte modul de torsiune iar dacă t(M ) = 0, atunci M se numeşte modul fără
torsiune.
Example 2.7. (i) Orice grup abelian finit este Z-modul de torsiune.
(ii) Orice modul liber peste un inel integru este fără torsiune.
(iii) Q este Z-modul fără torsiune, dar nu este liber.
Proposition 2.8. Dacă R este inel integru şi M este un R-modul finit generat fără
torsiune, atunci M este izomorf cu un submodul al unui modul liber de rang finit.
Proof. Fie x1 , . . . , xn un sistem de generatori (nenuli) pentru M . Deoarece M este
fără torsiune, submulţimile {xi } sunt liniar independente. Dintre submulţimile liniar
independente ale mulţimii {x1 , . . . , xn } alegem una maximală, să zicem {x1 , . . . , xm },
1 ≤ m ≤ n. Pentru orice i ≥ 1 submulţimea {x1 , . . . , xm , xm+i } este ∑ liniar depen-
dentă, deci există ai1 , . . . , aim , ai ∈ R, ai ̸= 0, astfel ı̂ncât ai xm+i = m
j=1 aij xj . Fie
∑m
a = a1 · · · an−m . Atunci a ̸= 0 şi axm+i = j=1 bij xj , unde bij = (a/ai )aij ∈ R.
Aşadar aM ⊆ F , unde F = Rx1 + · · · + Rxm . Evident F este liber iar aplicaţia
f : M → F dată prin f (x) = ax este morfism injectiv. 
De aici se obţine că modulele finit generate şi fără torsiune peste un PID sunt
libere.
Corollary 2.9. Fie R PID şi M R-modul finit generat nenul. Dacă M este fără
torsiune, atunci M este liber.
Proof. Rezultă din propoziţia de mai sus folosind teorema 1.5. 

3. Teorema factorilor invarianţi

Mai ı̂ntâi vom arăta că orice modul finit generat peste un PID este sumă directă
finită de (sub)module ciclice.
Lemma 3.1. Un R-modul este ciclic dacă şi numai dacă este izomorf cu un R/I,
unde I este ideal al lui R.
Proof. R/I este evident R-modul ciclic. Reciproc, fie M = Rx un R-modul ciclic.
Definim φ : R → Rx prin φ(a) = ax. Acesta este un morfism surjectiv de module
şi ker φ = Ann(x), deci Rx ≃ R/ Ann(x). 
Exercise 3.2. (i) Fie M, M ′ două R-module izomorfe. Arătaţi că AnnR (M ) =
AnnR (M ′ ) şi aM ≃ aM ′ , pentru orice a ∈ R.
 MODULE FINIT GENERATE PESTE INELE PRINCIPALE 5

(ii) Arătaţi că dacă I, J sunt ideale ale unui inel comutativ unitar R care au propri-
etatea că R/I ≃ R/J (izomorfism de R-module), atunci I = J.
(iii) Daţi exemple care să arate că proprietatea de la (ii) nu este adevărată pentru
izomorfisme de inele.
Theorem 3.3. Fie R PID şi M R-modul finit generat nenul. Există x1 , . . . , xn ∈ M
astfel ı̂ncât:
(i) M = Rx1 u · · · u Rxn .
(ii) R ) Ann(x1 ) ⊇ · · · ⊇ Ann(xn ).
Proof. Deoarece M este finit generat există z1 , . . . , zn ∈ M astfel ı̂ncât M = Rz1 +
· · · + Rzn . Definim φ : F = Rn → M prin φ(ei ) = zi . Deducem că M ≃ F/L, unde
L = ker φ. Din teorema 1.7 ştim că există o bază f1 , . . . , fn a lui F şi di ∈ R, di ̸= 0,
1 ≤ i ≤ m ≤ n cu d1 | · · · | dm astfel ı̂ncât d1 f1 , . . . , dm fm să fie bază pentru L. Fie
xi = φ(fi ), i = 1, . . . , n.
Arătăm că M = Rx1 u · · · u Rxn . Deoarece φ este surjecţie rezultă M =
∑n1 + · · · + Rxn . Rămâne de arătat
Rx ∑ncă suma este directă. ∑ Fie yi ∈ Rxi cu
n
i=1 y∑
i = 0. Scriem yi = ai xi şi din i=1 ai xi = 0 deducem că i=1 ai φ(fi ) = 0,
adică
∑n
n
a f
i=1 i∑ i ∈ ker φ = L. Cum d f
1 1 , . . . , d f
m m este bază pentru L obţinem că
m
i=1 ai fi = i=1 bi di fi , aşadar ai = bi di pentru i = 1, . . . , m şi ai = 0 pentru
i = m + 1, . . . , n, deci yi = 0 pentru i = m + 1, . . . , n. Pentru i = 1, . . . , m scriem
yi = ai xi = bi di φ(fi ) = bi φ(di fi ) = 0 (deoarece di fi ∈ ker φ).
Ultimul pas al demonstraţiei este să arătăm că Ann(xi ) = (di ) pentru i = 1, . . . , m
şi Ann(xi ) = (0) pentru i = m + 1, . . . , n.
Pentru i = 1, . . . , m scriem di xi = di φ(fi ) = φ(di fi ) = 0, deci di ∈ Ann(xi ).
Reciproc, fie a ∈ Ann(x ∑i ). Rezultă că axi = 0, adică afi ∈ ker φ. Aceasta ı̂nseamnă
că putem scrie afi = m j=1 cj dj fj şi de aici obţinem a = ci di ∈ (di ).
Pentru i = m + 1, . . . , n din a ∈ Ann(xi ) obţinem, procedând ca mai sus, a = 0.
Deoarece d1 | · · · | dm şi Ann(xi ) = (di ) pentru i = 1, . . . , m, rezultă Ann(x1 ) ⊇
· · · ⊇ Ann(xm ) ) Ann(xm+1 ) = · · · = Ann(xn ) = (0). (Dacă Ann(x1 ) = R,
adică d1 este inversabil, atunci x1 = 0 şi-l putem scoate din sistemul de generatori.
Procedând astfel cu toţi xi = 0 putem presupune din start că Ann(x1 ) ̸= R.) 
Theorem 3.4. (Teorema factorilor invarianţi)
Fie R PID şi M R-modul finit generat nenul. Există m, n ∈ N, m ≤ n, există
x1 , . . . , xm ∈ M şi există d1 , . . . , dm ∈ R nenule şi neinversabile cu d1 | · · · | dm
astfel ı̂ncât:
(i) M = Rx1 u · · · u Rxn .
(ii) Ann(xi ) = (di ) pentru i = 1, . . . , m şi Ann(xi ) = (0) pentru i = m + 1, . . . , n.
Mai mult, numerele m, n şi elementele d1 , . . . , dm sunt unic determinate de M
(acestea din urmă până la o asociere ı̂n divizibilitate).
Proof. Existenţa se obţine imediat din teorema 3.3. 
Definition 3.5. Elementele d1 , . . . , dm se numesc factorii invarianţi ai lui M .
Corollary 3.6. Fie R PID şi M R-modul finit generat nenul. Atunci exisă şi sunt
unice m, n ∈ N, m ≤ n şi elementele d1 , . . . , dm ∈ R nenule şi neinversabile cu
6 MODULE FINIT GENERATE PESTE INELE PRINCIPALE

d1 | · · · | dm astfel ı̂ncât
M ≃ R/(d1 ) ⊕ · · · ⊕ R/(dm ) ⊕ Rn−m .
Remarks 3.7. (i) t(M ) = Rx1 u· · ·uRxm iar M/t(M ) ≃ Rn−m . (n−m se numeşte
rangul lui M .)
Exercise 3.8. Arătaţi că rangul unui modul finit generat M peste un PID coincide
cu numărul maxim de elemente liniar independente din M .
Exercise ⊕ 3.9. Fie M un ∏R-modul şi (Ni )i∈I o familie de R-module. Atunci
(i) HomR ( i∈I∏Ni , M ) ≃ ∏i∈I HomR (Ni , M );
(ii) HomR (M, i∈I Ni ) ≃ i∈I HomR (M, Ni ).
Exercise 3.10. Fie M un R-modul şi I ⊆ R un ideal. Atunci HomR (R/I, M ) ≃
(0 :M I), unde (0 :M I) = {x ∈ M : Ix = 0}.
Proof. Să demonstrăm unicitatea. Aceasta se reduce la a arăta că dacă
R/(d1 ) ⊕ · · · ⊕ R/(dm ) ≃ R/(d′1 ) ⊕ · · · ⊕ R/(d′m′ ),
unde d1 , . . . , dm , d′1 , . . . , d′m′ ∈ R sunt nenule şi neinversabile cu d1 | · · · | dm şi
d′1 | · · · | d′m′ , atunci m = m′ şi (d1 ) = (d′1 ), . . . , (dm ) = (d′m ).
Mai ı̂ntâi să arătăm că m = m′ . Pentru aceasta considerăm p un divizor prim al
lui d1 . Vom avea
HomR (R/(p), R/(d1 ) ⊕ · · · ⊕ R/(dm )) ≃ HomR (R/(p), R/(d′1 ) ⊕ · · · ⊕ R/(d′m′ ).
Folosind exerciţiul 3.9(ii) deducem
HomR (R/(p), R/(d1 )) ⊕ · · · ⊕ HomR (R/(p), R/(dm )) ≃
HomR (R/(p), R/(d′1 )) ⊕ · · · ⊕ HomR (R/(p), R/(d′m′ )).
Din exerciţiul 3.10 deducem că HomR (R/(p), R/(d)) ≃ (0 :R/(d) p) = {ā ∈ R/(d) :
pa ∈ (d)}. Acum sunt două posibilităţi:
(p, d) = 1, caz ı̂n care (0 :R/(d) p) = 0, sau
(p, d) ̸= 1, adică p | d, caz ı̂n care obţinem (0 :R/(d) p) = (d/p)/(d) ≃ R/(p).
Cum p a fost ales divizor al lui d1 avem că
HomR (R/(p), R/(d1 )) ⊕ · · · ⊕ HomR (R/(p), R/(dm )) ≃ (R/(p))m .
Deoarece R/(p) este corp iar izomorfismul de mai sus este izomorfism de R/(p)-spaţii
vectoriale, rezultă că p divide exact m dintre elementele d′1 , . . . , d′m′ . În particular,
m ≤ m′ . Un argument similar implică m′ ≤ m, deci egalitate.
Pentru a demonstra că (di ) = (d′i ) pentru orice i = 1, . . . , m să ı̂ncepem prin a
observa că (dm ) = (d′m ) deoarece (dm ) = AnnR (R/(d1 ) ⊕ · · · ⊕ R/(dm )) şi (d′m ) =
AnnR (R/(d′1 ) ⊕ · · · ⊕ R/(d′m )) (vezi exerciţiul 3.2(i)). Fie acum 1 ≤ j < m minimal
cu proprietatea că (dj ) ̸= (d′j ) şi fie a ∈ (dj ) \ (d′j ). Din
R/(d1 ) ⊕ · · · ⊕ R/(dm ) ≃ R/(d′1 ) ⊕ · · · ⊕ R/(d′m )
obţinem
a(R/(d1 ) ⊕ · · · ⊕ R/(dm )) ≃ a(R/(d′1 ) ⊕ · · · ⊕ R/(d′m )),
adică
a(R/(d1 )) ⊕ · · · ⊕ a(R/(dm )) ≃ a(R/(d′1 )) ⊕ · · · ⊕ a(R/(d′m )).
 MODULE FINIT GENERATE PESTE INELE PRINCIPALE 7

Dar a(R/(d)) = 0 dacă a ∈ (d), aşadar

a(R/(dj+1 )) ⊕ · · · ⊕ a(R/(dm )) ≃ a(R/(d′j )) ⊕ · · · ⊕ a(R/(d′m )).
Dacă a ̸= (d), atunci a(R/(d)) = ((a) + (d))/(d) = (a, d)/(d) ≃ R/(δ), unde δ =
d/(a, d). Obţinem astfel
R/(δj+1 ) ⊕ · · · ⊕ R/(δm ) ≃ R/(δj′ ) ⊕ · · · ⊕ R/(δm
′
),
unde δi = di / gcd(a, di ) iar δi′ = d′i / gcd(a, d′i ). Este uşor de văzut că δj+1 | · · · | δm
şi δj′ | · · · | δm
′
. Mai mult, δj′ nu este inversabil deoarece a ∈ / (d′j ). Este posibil
ca anumiţi δi , i = j + 1, . . . , m să fie inversabili, dar cu siguranţă nu toţi fiindcă
′
(δm ) = (δm ). Acum putem aplica prima parte a acestei demonstraţii ı̂n care am
arătat că un astfel de izomorfism conduce la egalitatea numărului de factori ı̂n cele
doua̧ sume directe, ceea ce ı̂n acest caz este imposibil. În concluzie, (di ) = (d′i )
pentru orice i = 1, . . . , m. 
Remark 3.11. Demonstraţia de mai sus se poate lesne generaliza pentru a obţine
următorul rezultat:
Fie R un inel comutativ unitar şi R ̸= I1 ⊇ · · · ⊇ Im ̸= 0, R ̸= J1 ⊇ · · · ⊇ Jn ̸= 0
două şiruri descrescătoare de ideale cu proprietatea că
R/I1 ⊕ · · · ⊕ R/Im ≃ R/J1 ⊕ · · · ⊕ R/Jn .
Atunci m = n şi Ii = Ji pentru orice i = 1, . . . , m.