Inteleg ca Disney urmeaza sa scoata un film “live action” cu Hercules unde semi-zeul va fi jucat de un

actor afro-american. Mi-a astra atentia postarea unui conservator din lista mea, sustinuta prin
comentarii de zeci de persoane. La o cautare simpla am gasit multe postari similare.
Nici nu vreau sa intru in ideea ca “povestea” este oricum una complet de fictiune – in mod evident
personajul Hercules nu a existat vreodata si nu exista un adevar istoric cu privire la aspectul lui.
Invocam argumente “istorice si antropologice” ca sa ne sustinem indignarea pe o miscare care vrea sa
normalizeze realitatea cotidiana prin interventiile de tipul acesta in arta cinematografica.
Ma intriga aceasta reactive de altfel foarte ipocrita:

 Nimeni nu s-a aprins cand in 2004 celebrul Brad Pitt a jucat rolul lui Ahile (un alt personaj
mitologic grec). Sansele ca in Grecia antica sa existe persoane de culoare erau mult mai mari
decat blonzi cu ochi albastri – interactiunile cu popoarele din Levant si nordul Africii fiind
mult mai frecvente decat cu popoare nordice.
 Nimeni nu se aprinde cand personaje istorice din Evul Mediu sau perioada Renasterii sunt
jucate de actori si actrite cu un corp atfeltic si cu imperfectiuni minime si de o frumusete
rapitoare. Tablourile cu personalitatile respective aratand mereu o realitate diferita
(personalitatile reale sunt de multe ori grase, prost ingrijite, fara un par aranajt, unghii facute
si corp epilat)
 Nimeni nu se aprinde ca in filme cu tenta istorica sau din genul “fantasy history” actorii sunt
foarte curati (machiajul si namolul fals nu pot reproduce realitatea unui om care nu a facut
baie de 1 an), manierati, cu un vocabular aproape impecabil, cu strazi si sate relativ decente si
nu pline de infectie.
 Nimeni nu se aprinde ca in filme vedem mereu cate un castel, sau gladire, sau drum sau
armura care nu ar avea ce cauta acolo ea nefiind specifica vremii.
 Nimeni nu se revolta cand vad caini si animale domestice care pe atunci aratau mult mai
diferit fata de prezent cand au trecut secole de imperechieri selective. Sau ca fructele si
legumele si plantele aratau diferit.
Natural oricine ar zice ca ce am scris mai sus e “too much”, ca nu e o creatie artitisca. Da, dar cand
invoci “acuratetea istorica” trebuie sa tii cont de absolut tot, nu? Si daca de fapt pe noi nu ne
intereseaza acuratetea istorica absoluta, ce ne face sa avem aceasta selectie de criterii? Oare nu
rasismul, homophobia si prejudecatile culturale?
Nu sunt de acord sa “impui” niste criterii de incluziune care sa altereze naratiunea, dar cum vom putea
vreodata sa acceptam diversitatea din jurul nostru cand noi vom vedea peste tot in creatiile modern
doar poveste segregationiste