Radu Paul Lungu

UNIVERSITATEA din BUCUREŞTI
FACULTATEA de FIZICĂ
CATEDRA de FIZICĂ TEORETICĂ şi MATEMATICI
Radu Paul LUNGU
TEORIA CUANTICĂ
A SISTEMELOR DE
PARTICULE IDENTICE
Volumul I
BUCUREŞTI
- 2011 -
Prefaţă
Prezenta lucrare se adresează ı̂n primul rând studenţilor de la masterat (studii aprofundate),
secţia Fizică teoretică; totuşi, pentru a avea o prezentare coerentă a problemelor fundamen-
tale ale Teoriei cuantice a sistemelor de particule identice, a fost necesar să se includă material
suplimentar, astfel ı̂ncât această lucrare se adresează de asemenea doctoranzilor.
Materialul conţinut ı̂n prezentul manual este rodul activităţii didactice (curs şi seminar) a
autorului ı̂n ultimii 20 de ani ı̂n domeniul Teoriei cuantice a sistemelor de particule identice. La
elaborarea acestei lucrări autorul a luat ı̂n considerare existenţa unui număr apreciabil de lucrări
diverse pe această temă, apărute ı̂n ultimii 50 de ani, dintre care se remarcă prin rigurozitate,
completitudine şi claritate ı̂n primul rând lucrarea Quantum Theory of Many Particle Systems
cu autorii A. L. Fetter şi J. D. Walecka. Totuşi, din experienţa avută ı̂n ultimii ani, legată de
predarea cursului şi seminarului de Teoria cuantică a sistemelor de particule identice, a rezultat
că utilizarea directă a unei lucrări din literatura de specialitate nu este convenabilă, deoarece ı̂n
oricare dintre lucrările de prestigiu ale acestui domeniu există foarte multe subiecte exprimate
eliptic, astfel ı̂ncât cititorul trebuie să fie capabil să adauge prin forţe proprii chestiuni suplimen-
tare, necesare ı̂nţelegerii corespunzătoare a textului. Din discuţiile avute cu mulţi studenţi, ı̂n
ultimiii ani, a rezultat că este foarte dificil să se utilizeze ı̂n mod direct chiar şi lucrarea lui Fetter
şi Walecka, fiind absolut necesar cursul predat de o persoană autorizată, aşa cum este autorul
acestei lucrări.
Pe baza observaţiei anterioare autorul a ajuns la concluzia că este necesară o lucrare ı̂n care
să se prezinte ı̂n mod coerent şi complet problemele fundamentale ale acestui domeniu, ţinând
seama de programa analitică de fizică teoretică şi de matematici pentru studenţii Facultăţii de
Fizică a Universităţii din Bucureşti. Ca urmare, autorul a căutat să prezinte materialul astfel
ı̂ncât studentul care a ajuns la masterat (sau doctorandul) să poată ı̂nţelege ı̂ntregul material,
fără să fie nevoit să consulte lucrări suplimentare. De asemenea, autorul a luat ı̂n considerare că
beneficiarii acestui manual nu sunt interesaţi să parcurgă ı̂ntregul material prezentat ı̂n această
lucrare (cu rare excepţii, care nu trebuie luate ı̂n considerare); ı̂n consecinţă, autorul a căutat
maxim posibil să redacteze capitolele lucrării astfel ı̂ncât textul din fiecare capitol sa fie cât
mai puţin posibil dependent de alte capitole corespunzătoare aceleiaşi părţi a acestei lucrări.
Pentru a realiza acest deziderat prezentarea materialului s-a făcut mai detaliat decât ı̂n alte
lucrări cu caracter de manual şi nu s-au evitat repetiţiile atunci când un text mai scurt ar fi făcut
dificilă lectura parţială a acestei lucrări; astfel s-a ajuns la o lucrare cu dimensiuni mai mari decât
lucrările similare publicate ı̂n literatură şi care conţine ı̂n mod voit redundanţe. Totuşi, avantajul
acestei prezentări este autonomia diferitelor capitole, astfel ı̂ncât este posibil să se studieze ı̂n mod
independent unele capitole ale acestei lucrări. Ca urmare a considerentelor prezentate, autorul
consideră că această lucrare este mult mai explicită şi mai clară decât restul lucrărilor, chiar dacă
preţul este dimensiunea mare a lucrării prezente.
Lucrarea este structurată ı̂n 2 volume şi materialul prezentat este organizat astfel.
Volumul 1 intitulat Formalismul general, prezintă principalele concepte, care sunt legate de
teoria perturbativă şi metoda funcţiilor Green pentru descrierea proprietăţilor unui sistem cu-
antic de particule identice, care este fie ı̂n starea fundamentală, fie la echilibru termodinamic
corespunzător unei temperaturi finite; acest volum conţine următoarele capitole.
1. Formalismul general al mecanicii cuantice care constituie o completare a cursului ge-

neral din anii II şi III, corespunzător necesităţilor prezentării teoriei perturbaţiilor pentru
funcţiile Green. Se face o prezentare generală a mecanicii cuantice ı̂n varianta ondulatorie,
i
ii
care este varianta elementară, iar apoi se construieşte fără un abuz de rigurozitate matema-
tică, formalismul general al mecanicii cuantice; aceasta implică atât formularea abstactă şi
utilizarea teoriei reprezentărilor, cât şi prezentarea principalelor proprietăţi ale formulărilor
Heisenberg şi de interacţie, pentru descrierea evoluţiei temporale a sistemului cuantic.
2. Descrierea stărilor şi observabilelor sistemelor multi-particule se prezintă iniţial, ı̂n

mod detaliat, stările uni-particulă şi descrierea stărilor sistemului cu multe particule identice
ı̂n cadrul formalismului Cuantificării I; apoi se construieşte ı̂n mod minimal formalismul
Cuantificării II, introducându-se numai acele noţiuni necesare teoriei nerelativiste pentru
sisteme de particule.
În final se deduce seria de perturbaţie Feynman-Dyson, bazată pe metoda introducerii
adiabatice a interacţiei.
3. Formalismul de temperatură nulă pentru fermioni prezintă iniţial sistemul de fermi-

oni liberi ı̂n formalismul particulă-gol, iar apoi se deduce teorema Wick. În continuare se
prezintă ı̂n mod detaliat principalele proprietăţi generale ale funcţiilor Green uni-particule
(cauzală, retardată şi avansată); apoi se construieşte ı̂n mod explicit seria de perturbaţie
pentru funcţia Green cauzală şi se deduc regulile diagramatice Feynman.
Cu ajutorul seriei de perturbaţie Feynman-Dyson se prezintă funcţia de corelaţie a fluctu-
aţiilor densităţii de particule, care este exprimată diagramatic prin polarizare.
4. Formalismul de temperatură nulă pentru bosoni se prezintă descrierea sistemului bo-

sonic ı̂n condiţii de condensare Bose-Einstein, prin utilizarea aproximaţiei Bogoliubov. Apoi
se definesc funcţiile Green şi se prezintă principalele lor proprietăţi; ı̂n mod similar cazului
fermionic se construiesc seriile de perturbaţie pentru funcţiile Green şi se deduc ecuaţiile
Dyson-Beliaev.
Rezultatele generale anterioare se particularizează pentru cazul sistemului bosonic cu inte-
racţii slabe.
5. Teoria câmpului la temperatură finită prezintă formalismul Matsubara pentru funcţiile

Green temice, ı̂mpreună cu seria de perturbaţie Feynman-Matsubara.
Apoi se studiază funcţiile Green termice de timp real şi se deduc relaţiile acestor funcţii
Green cu funcţiile Green-Matsubara.
În final se studiază funcţiile de corelaţie ale fluctuaţiilor de densitate şi polarizarea termică.
Volumul 2, intitulat Probleme speciale, prezintă chestiunile complementare fundamentale

pentru descrierea sistemelor cuantice cu particule identice; primele 3 capitole prezintă cele mai
importante metode de aproximaţie a seriei de perturbaţie pentru funcţia Green uni-particulă
cauzală, iar ultimele capitole descriu metode speciale de studiu.
6. Aproximaţia Hartree-Fock prezintă aproximaţia minimală self-consistentă (echivalentă cu

aproximaţia Hartree-Fock din fizica atomică), atât la temperatură nulă, cât şi la tempe-
ratură finită; rezultatele generale sunt particularizate pentru sisteme bosonice şi sisteme
fermionice cu interacţii slabe.
7. Aproximaţia fazelor aleatoare studiază aproximaţia diagramelor inelare pentru modelul

de gaz electronic uniform (numit modelul “jellium”), această aproximaţie fiind echivalentă
cu aproximaţia fazelor aleatoare; ı̂n cadrul acestei aproximaţii se deduce energia stării fun-
damentale a sistemului electronic şi proprietăţile termodinamice la temperatură finită ale
acestui sistem.
8. Aproximaţia scară se defineşte pentru descrierea unui sistem ı̂n care particulele interacţi-
onează prin procese de tip ciocniri ı̂ntre sfere rigide. Se construiesc seriile de perturbaţie
pentru funcţiile Green şi ecuaţiile Galitski atât ı̂n cazul sistemului fermionic, cât şi ı̂n cazul
sistemului bosonic.
9. Teoria răspunsului liniar este aproximaţia ı̂n care sistemul prezintă o perturbaţie slabă şi
mărimile sale caracteristice legate de această perturbaţie se exprimă ı̂n termeni de mărimi
iii
neperturbate; ı̂n cazul când perturbaţia este cuplată cu sistemul studiat prin fluctuaţiile de
densitate, atunci răspunsul sistemului se exprimă ı̂n termeni de funcţie de corelaţie, care este
direct legată de polarizare. Rezultatele generale se particularizează pentru gazul electronic
descris ı̂n aproximaţia fazelor aleatoare, obţinându-se ecranarea şi oscilaţiile plasmonice,
atât la temperatură nulă, cât şi la temperatură finiă.
10. Transformări canonice se prezintă ı̂n mod detaliat aproximarea Bogoliubov a hamiltonia-
nului şi apoi transformarea canonică care diagonalizează acest hamiltonian, atât ı̂n cazul
bosonic, cât şi ı̂n cazul fermionic; apoi se prezintă principalele consecinţe ale diagonalizării
specificate anterior.
11. Metoda ecuaţiei de mişcare este prezentată ı̂n cazul general, iar apoi se particularizează
pentru cele mai reprezentative situţii: fermioni liberi, electroni cu interacţii coulombiene,
bosoni supra-fluizi şi fermioni supra-conductori.
12. Fermioni ı̂n câmp extern se prezintă construcţia seriei de perturbaţie cu diagrame ar-
borescente pentru un sistem de fermioni independenţi, care interacţionează cu un câmp
extern; rezultatele generale (atât ı̂n formalismul de temperatură nulă, cât şi ı̂n formalis-
mul de temperatură finită) se particularizează pentru cazul unui cuplaj magnetic de spin,
obţinându-se magnetizarea corespunzătoare.
13. Formalismul câmpurilor cuplate este aplicat pentru cazul gazului electronic aflat ı̂n
interacţie cu vibraţiile reţelei cristaline ionice. Se studiază iniţial reţeaua ionică ı̂n aproxima-
ţia de mediu continuu elastic, obţinându-se modelul de gaz fononic ideal. Apoi se introduce
interacţia electroni-fononi ı̂n aproximaţia Fröhlich şi se construiesc seriile de perturbaţie
pentru funcţiile Green electronică şi fononică prin utilizarea metodei de renormare, atât la
temperatura nulă, cât şi la temperatură finită.
În final se prezintă principalele rezultate asupra răspunsului liniar al gazului de electroni
aflaţi ı̂n interacţie cu fononi.
A. Anexa matematică conţine prezentarea succintă şi fără rigurozitate matematică a unor
probleme de matematică pură care sunt utilizate ı̂n mod repetat ı̂n teoria cuantică a siste-
melor de particule identice.
Aceast manual va fi completat cu următoarele lucrări, care ı̂n prezent se află ı̂n curs de
redactare, ambele având ca autori Virgil Băran şi Radu Paul Lungu.
1. Bazele teoriei cuantice a sistemelor de particule identice, ı̂n care se va face o pre-
zentare mai elementară şi mai fizică a principalelor probleme asupra sistemelor cuantice
constituite din particule identice; ca urmare, această lucrare suplimentară poate fi conside-
rată o introducere ı̂n raport cu prezentul manual.
2. Aplicaţii ale teoriei cuantice a sistemelor de particule identice, ı̂n care se va utiliza
materialul prezentat ı̂n acest manual şi se vor studia sisteme complexe reprezentative: sis-
temul supra-fluid, sistemul supra-conductor, nucleul atomic; ı̂n consecinţă, această lucrare
ar trebui considerată ca fiind al treilea volum al prezentului manual.
Autorul doreşte să mulţumească ı̂n mod deosebit Domnului Profesor Dr. Virgil Băran, care
a făcut recenzia, pentru lectura atentă a acestei voluminoase lucrări şi pentru indicaţiile asupra
modificărilor de text, care au condus la o ı̂mbunătăţire semnificativă a materialului prezentat.
Septembrie, 2011 Radu Paul Lungu

Bucureşti
iv
Cuprins
Prefaţă i
I Formalismul general 1
1 Formalismul general al mecanicii cuantice 3
1.1 Fundamentele mecanicii cuantice ondulatorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Formularea generală a mecanicii cuantice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.2.1 Formularea Schrödinger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.2.2 Formularea Heisenberg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2.3 Formularea de interacţie (Dirac) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.2.4 Observaţii generale asupra formulărilor anterioare . . . . . . . . . . . . . . 22
1.3 Reprezentări ale mecanicii cuantice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.3.1 Reprezentări discrete şi continue (tratări generale) . . . . . . . . . . . . . . 22
1.3.2 Reprezentarea coordonatelor de poziţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2 Descrierea stărilor şi observabilelor sistemelor multi-particule 35

2.1 Observaţii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.2 Descrierea sistemului N -particule ı̂n Cuantificarea I-a . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.2.1 Condiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.2.2 Definirea operatorilor sistemului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.2.3 Stări proprii uni-particulă (stări impuls-spin) . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.2.4 Reprezentarea coordonatelor pentru o particulă . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.2.5 Starea sistemului multi-particule . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.3 Descrierea sistemului many-body ı̂n Cuantificarea II . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.3.1 Formalismul numerelor de ocupare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.3.2 Operatori de câmp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
2.3.3 Operatori asociaţi observabilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
2.3.4 Relaţii de comutare remarcabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
2.4 Formulările Dirac şi Heisenberg ı̂n Cuantificarea II . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
2.4.1 Observaţii preliminare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
2.4.2 Formularea de interacţie (Dirac) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
2.4.3 Formularea Heisenberg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
2.4.4 Dezvoltarea perturbativă Feynman-Dyson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
3 Formalismul de temperatură nulă pentru fermioni 107

3.1 Sistemul de fermioni liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
3.1.1 Definirea sistemului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
3.1.2 Stări excitate şi formalismul particulă-gol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
3.1.3 Contracţii şi teorema Wick . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
3.2 Funcţii Green fermionice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
3.2.1 Definiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
3.2.2 Proprietăţi generale ale funcţiilor Green uni-particulă . . . . . . . . . . . . 134
3.2.3 Funcţia Green cauzală liberă (uni-particulă) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
3.2.4 Interpretarea fizică a funcţiei Green cauzale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
v
vi CUPRINS
3.2.5 Ecuaţia de evoluţie pentru funcţia Green uni-particulă cauzală . . . . . . . 165

3.2.6 Relaţiile dintre funcţiile Green şi observabile . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
3.3 Calculul perturbaţional al funcţiei Green cauzale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
3.3.1 Funcţia Green ı̂n spaţiul coordonate-timp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
3.3.2 Funcţia Green ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198
3.4 Polarizarea şi interacţia efectivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222
3.4.1 Definiţii şi proprietăţi ı̂n spaţiul poziţii-timp . . . . . . . . . . . . . . . . . 222
3.4.2 Definiţii şi proprietăţi ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă . . . . . . . . . . . . . . . 229
3.4.3 Calculul polarizării de ordinul minim (ordinul 0) . . . . . . . . . . . . . . . 233
3.5 Funcţii de corelaţie pentru densitatea de particule . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
3.5.1 Funcţii de corelaţie pentru densităţi de observabile uni-particulă . . . . . . 247
3.5.2 Funcţii de corelaţie pentru densitatea de particule . . . . . . . . . . . . . . 248
4 Formalismul de temperatură nulă pentru bosoni 261

4.1 Formularea problemei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
4.1.1 Sistemul bosonic ı̂n starea fundamentală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
4.1.2 Aproximaţia Bogoliubov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
4.1.3 Descrierea grand-canonică a sistemului bosonic ı̂n aproximaţia Bogoliubov . 269
4.2 Funcţii Green . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277
4.2.1 Definiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277
4.2.2 Proprietăţi generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279
4.2.3 Funcţia Green liberă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 284
4.2.4 Relaţia dintre funcţia Green şi observabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286
4.3 Teoria perturbaţională pentru funcţiile Green bosonice . . . . . . . . . . . . . . . . 295
4.3.1 Probleme preliminare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
4.3.2 Analiza diagramatică ı̂n spaţiul poziţii-timp . . . . . . . . . . . . . . . . . . 298
4.3.3 Analiza diagramatică ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă . . . . . . . . . . . . . . . 318
4.3.4 Ecuaţii Dyson-Beliaev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 322
4.3.5 Relaţia Hugenholtz-Pines pentru potenţialul chimic . . . . . . . . . . . . . 335
4.4 Gazul bosonic cu interacţii slabe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 337
4.4.1 Condiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 337
4.4.2 Rezultatele teoriei perturbaţiilor ı̂n ordinul 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . 337
4.4.3 Consecinţe ale funcţiilor Green . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 338
5 Teoria câmpului la temperatură finită 341

5.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 341
5.2 Funcţii Green-Matsubara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 345
5.2.1 Definiţii şi proprietăţi generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 345
5.2.2 Ecuaţia diferenţială a funcţiei Green-Matsubara . . . . . . . . . . . . . . . 350
5.2.3 Relaţia dintre funcţiile Green-Matsubara şi observabile . . . . . . . . . . . . 353
5.2.4 Funcţia Green-Matsubara pentru sistemul liber . . . . . . . . . . . . . . . . 359
5.2.5 Calculul perturbaţional al funcţiei Green-Matsubara . . . . . . . . . . . . . 371
5.3 Funcţii Green termice de timp real . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 399
5.3.1 Definiţii şi proprietăţi generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 399
5.3.2 Reprezentarea Lehmann şi consecinţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 402
5.3.3 Ecuaţiile diferenţiale ale funcţiilor Green termice de timp real . . . . . . . . 416
5.3.4 Relaţia dintre funcţiile Green termice de timp real şi observabile . . . . . . 420
5.3.5 Funcţiile termice de timp real libere uni-particulă . . . . . . . . . . . . . . . 424
5.4 Polarizarea şi interacţia efectivă termice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 428
5.4.1 Definiţii şi proprietăţi ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timpi . . . . . . . . . . . . . 428
5.4.2 Definiţii şi proprietăţi ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă . . . . . . . . . . . . . . . 430
5.4.3 Calcului polarizării termice de ordinul zero . . . . . . . . . . . . . . . . . . 432
5.5 Funcţii de corelaţie pentru densitatea de particule . . . . . . . . . . . . . . . . . . 440
5.5.1 Funcţii de corelaţie pentru densităţi de observabile uni-particulă . . . . . . 440
5.5.2 Funcţii de corelaţie pentru densitatea de particule . . . . . . . . . . . . . . 441
CUPRINS vii
II Probleme speciale 1
Aplicarea metodelor funcţiilor Green 3
6 Aproximaţia Hartree-Fock 5
6.1 Aproximaţia Hartree-Fock ı̂n teoria sistemelor multi-particule . . . . . . . . . . . . 5
6.2 Aproximaţia Hartree-Fock ı̂n formalismul T = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
6.2.1 Condiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
6.2.2 Determinarea funcţiei Green libere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
6.2.3 Explicitarea analitică a ecuaţiilor Hartree-Fock . . . . . . . . . . . . . . . . 10
6.2.4 Forma uni-particulă a ecuaţiilor Hartree-Fock . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
6.2.5 Energia stării fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
6.2.6 Cazul sistemului fără interacţii externe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
6.3 Aproximaţia Hartree-Fock la temperatură finită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
6.3.1 Rezultate generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
6.3.2 Gazul bosonic imperfect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
6.3.3 Gazul fermionic imperfect la temperaturi mici . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
7 Aproximaţia fazelor aleatoare 41

7.1 Sistemul electronic ı̂n modelul “jellium” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
7.2 Interacţia coulombiană efectivă ı̂n aproximaţia RPA . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
7.3 Energia stării fundamentale pentru modelul jellium . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
7.3.1 Metoda Brueckner şi Gell-Mann (utilizarea self-energiei) . . . . . . . . . . . 57
7.3.2 Metoda Hubbard (utilizarea funcţiei de corelaţie a densităţii de particule) . 73
7.4 Gazul electronic la temperatură finită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
7.4.1 Condiţii şi formularea modelului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
7.4.2 Evaluarea self-energiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
7.4.3 Potenţialul grand-canonic ı̂n aproximaţia inelară (RPA) . . . . . . . . . . . 89
7.4.4 Limita clasică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
7.4.5 Limita temperaturilor joase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
8 Aproximaţia scară 119

8.1 Gaze fermionice imperfecte la temperatură nulă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
8.1.1 Ciocnirea (ı̂mprăştierea) pe o sferă rigidă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
8.1.2 Aproximaţia diagramelor scară pentru gazul fermionic imperfect . . . . . . 130
8.1.3 Ecuaţiile integrale Galitski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
8.1.4 Self-energia ı̂n aproximaţia scară şi la limita kF a ≪ 1 . . . . . . . . . . . . 148
8.1.5 Spectrul excitaţiilor elementare tip uni-particulă . . . . . . . . . . . . . . . 152
8.1.6 Energia stării fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
8.1.7 Justificarea aproximaţiei scară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
8.1.8 Aplicabilitatea teoriei Galitski şi generalizări . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
8.2 Gaze bosonice imperfecte la temperatură nulă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
8.2.1 Condiţii şi aproximaţii fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
8.2.2 Aproximaţia diagramelor scară pentru gazul bosonic imperfect . . . . . . . 165
8.2.3 Ecuaţiile Galitski bosonice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
8.2.4 Self-energiile ı̂n aproximaţia scară şi limita undelor lungi . . . . . . . . . . . 172
8.2.5 Potenţialul chimic (ı̂n aproximaţia scară) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
8.2.6 Funcţiile Green ı̂n aproximaţia scară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
8.2.7 Mărimile fizice şi corecţiile de ordin minim . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
9 Teoria răspunsului liniar 181

9.1 Cazul fermionic ı̂n formalismul de temperatură nulă . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
9.1.1 Răspunsul liniar al sistemului la o perturbaţie externă (cazul general) . . . 181
9.1.2 Exprimarea răspunsului liniar prin funcţia de corelaţie retardată . . . . . . 183
9.1.3 Cazul perturbaţiei cuplate prin densitatea de particule . . . . . . . . . . . . 185
9.2 Formalismul de temperatură finită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
9.2.1 Răspunsul liniar al sistemului la o perturbaţie externă (cazul general) . . . 188
viii CUPRINS
9.2.2 Exprimarea răspunsului liniar prin funcţia de corelaţie retardată . . . . . . 190

9.2.3 Cazul perturbaţie cuplată prin densitatea de particule . . . . . . . . . . . . 193
9.3 Răspunsul liniar al sistemului electronic cu densitate mare . . . . . . . . . . . . . . 195
9.3.1 Ecranarea gazului electronic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
9.3.2 Oscilaţii plasmonice ale gazului electronic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
9.3.3 Modele semi-clasice pentru gazul electronic . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210
9.4 Sunetul de zero (ı̂ntr-un gaz fermionic) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217
10 Transformări canonice 223

10.1 Sisteme bosonice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223
10.1.1 Condiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223
10.1.2 Aproximaţia Bogoliubov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224
10.1.3 Transformarea canonică Bogoliubov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227
10.1.4 Aproximaţia pseudo-potenţialului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
10.1.5 Comentariu asupra aproximaţiilor de ordine superioare . . . . . . . . . . . . 241
10.2 Sisteme fermionice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
10.2.1 Condiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
10.2.2 Transformarea canonică Bogoliubov-Valatin . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244
10.2.3 Determinarea coeficienţilor transformării canonice . . . . . . . . . . . . . . 255
10.2.4 Soluţiile ecuaţiior BCS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
11 Metoda ecuaţiei de mişcare 267

11.1 Principiul metodei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
11.2 Sistemul de fermioni liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270
11.3 Sistemul electronic cu interacţii coulombiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
11.4 Sistemul bosonic supra-fluid . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 284
11.5 Sistemul fermionic supraconductor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 288
12 Fermioni ı̂n câmp extern 297

12.1 Formularea problemei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297
12.2 Formalismul de temperatură nulă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 298
12.2.1 Funcţia Green liberă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 298
12.2.2 Funcţia Green şi seria de perturbaţie ı̂n spaţiul poziţii-timpi . . . . . . . . . 298
12.2.3 Funcţia Green ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 304
12.2.4 Ecuaţii Dyson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 308
12.2.5 Cazul cuplajului cu un câmp magnetic uniform . . . . . . . . . . . . . . . . 308
12.3 Formalismul de temperatură finită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 312
12.3.1 Probleme generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 312
12.3.2 Funcţia Green-Matsubara liberă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313
12.3.3 Funcţia Green-Matsubara ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timpi . . . . . . . . . . . 314
12.3.4 Funcţia Green-Matsubara ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă . . . . . . . . . . . . . 320
12.3.5 Ecuaţii Dyson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 324
12.3.6 Cazul cuplajului cu un câmp magnetic uniform . . . . . . . . . . . . . . . . 325
13 Formalismul câmpurilor cuplate 333

13.1 Modelul sistemului electroni-fononi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 333
13.1.1 Observaţii preliminare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 333
13.1.2 Dinamica reţelei ı̂n aproximaţia armonică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 334
13.1.3 Interacţia electron-fonon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 343
13.1.4 Ecuaţiile operatorului de câmp fononic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 347
13.1.5 Ecuaţiile operatorului de câmp electronic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 351
13.2 Formalismul câmpurilor cuplate la temperatură nulă . . . . . . . . . . . . . . . . . 353
13.2.1 Funcţii Green fononice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 353
13.2.2 Funcţii Green electronice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 363
13.2.3 Analiza diagramatică la temperatură nulă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 365
13.3 Formalismul câmpurilor cuplate la temperatură finită . . . . . . . . . . . . . . . . 406
13.3.1 Definiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 406
CUPRINS ix
13.3.2 Funcţii Green-Matsubara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 408

13.3.3 Formalismul câmpurilor cuplate la temperatură finită . . . . . . . . . . . . 413
13.3.4 Funcţii Green termice de timpi reali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 424
13.4 Răspunsul liniar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 434
13.4.1 Cazul temperaturii nule . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 434
13.4.2 Cazul temperaturii finite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 435
A Anexe Matematice 437

A.1 Elemente de spaţii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 437
A.1.1 Spaţiu liniar (complex) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 437
A.1.2 Spaţiu unitar (euclidian) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 438
A.1.3 Spaţiu Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 438
A.1.4 Operatori liniari ı̂n spaţii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 440
A.2 Funcţia Dirac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 443
A.3 Condiţii la limită spaţiale periodice şi consecinţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 446
A.4 Transformate Fourier spaţio-temporale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 448
A.5 Funcţii de variabilă complexă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 450
A.5.1 Probleme generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 450
A.5.2 Evaluarea unor integrale cu teorema reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . . 452
Bibliografie 457
x CUPRINS
Partea I
Formalismul general
1
Capitolul 1
Formalismul general al mecanicii

cuantice
Se vor prezenta ı̂n mod succint unele noţiuni de mecanică cuantică necesare pentru dezvoltarea
ulterioară a formalismului teoriei cuantice a sistemelor constituite din multe particule identice
(numită ı̂n limba engleză many-body theory). Pentru ı̂nceput se va face o succintă recapitulare a
fundamentelor mecanicii cuantice, varianta mecanică cuantică ondulatorie, care a fost utilizată
ı̂n cursurile precedente de mecanică cuantică, prin enunţarea principiilor (axiomatica Dirac) şi
prezentarea consecinţelor fundamentale derivate din aceste principii; această variantă ondulatorie
este considerată drept reprezentarea coordonatelor de poziţie ı̂n cadrul formalismului general al
mecanicii cuantice. După aceea, se va prezenta varianta abstractă a mecanicii cuantice, care este
necesară pentru teoria sistemelor multi-particule.
În toată această prezentare se va considera că sistemul cuantic se află ı̂ntr-o stare maximal
determinată (adică o stare pură); ca urmare, nu apar problemele suplimentare corespunzătoare
stărilor termodinamice, care sunt descrise de mecanica statistică şi care necesită introducerea
stărilor cuantice mixte.
1.1 Fundamentele mecanicii cuantice ondulatorii

Principiul 1 (al stărilor): stările posibile ale sistemului sunt caracterizate prin funcţia de
stare Ψ(q1 , . . . , qf ; t) ≡ Ψ(q; t), unde q = (q1 , . . . , qf ) este setul coordonatelor de poziţie şi
spin ale componentelor sistemului 1 . Dacă fiecare micro-sistem (= particulă) are s grade de
libertate şi sistemul total conţine N micro-sisteme, atunci numărul total al gradelor de libertate
ale sistemului este f = sN .
Funcţia de stare Ψ(q; t) are următoarele proprietăţi generale:
i. Este o funcţie complexă, adică Ψ : D → C , unde D este domeniul coordonatelor q, iar C
este corpul numerelor complexe [adică Ψ(q; t) este definită ı̂n D şi are valori ı̂n C].
ii. Setul tuturor funcţiilor de stare posibile constituie un spaţiu Hilbert 2 , notat Hq şi numit
spaţiul Hilbert (de funcţii) al stărilor sistemului.
iii. Produsul scalar ı̂ntre două funcţii de stare Ψ1 (q; t) şi Ψ2 (q; t) este, prin definiţie (se
tratează formal toate coordonatele ca fiind continue)
Z
(Ψ1 , Ψ2 ) = df q Ψ∗1 (q; t) Ψ2 (q; t) ; (1.1)
D
1 Pentru a nu complica inutil notaţiile, ı̂n această secţiune se vor trata formal coordonatele drept variabile
continue; metoda este riguros corectă numai pentru coordonatele de poziţie, deoarece coordonatele de spin sunt
variabile discrete. În Anexa A.1 se prezintă ı̂n mod succint proprietăţile spaţiilor Hilbert.
2 Prin definiţie, un spaţiu Hilbert de funcţii este un spaţiu liniar (sunt definite operaţiile de adunare ale funcţiilor
şi de ı̂nmulţire a funcţiilor cu numere complexe), unitar (este definit un produs scalar dintre două funcţii) şi este
complet (toate şirurile Cauchy de funcţii au limita ı̂n acest spaţiu), astfel ı̂ncât un astfel de spaţiu este infinit
dimensional, ı̂n sensul că există un set infinit de funcţii de bază, care sunt liniar independente (produsele scalare
ale tuturor perechilor de funcţii de bază sunt nule) şi orice funcţie din spaţiu se poate scrie ca o combinaţie liniară
a acestor funcţii de bază.
3
4 CAPITOLUL 1. FORMALISMUL GENERAL AL MECANICII CUANTICE
dacă două funcţii au produsul scalar nul, atunci aceste funcţii sunt ortogonale.
iv. Fiecare funcţie de stare este normată la unitate
Z
2
kΨk2 ≡ df q Ψ(q; t) = 1 . (1.2)
D
v. Două funcţii de stare care diferă numai printr-un factor de fază, adică Ψ(q; t) şi Ψ′ (q; t) =
iϕ
e Ψ(q; t) (unde ϕ este o mărime reală), sunt echivalente din punct de vedere fizic.
vi. Dacă { Ψα (q; t) }α este un set de funcţii de stare posibile şi { cα }α este un set de numere
complexe, atunci combinaţia liniară
X
Ψ(q; t) = cα Ψα (q; t) (1.3)
α
este de asemenea o stare posibilă a sistemului (principiul superpoziţiei).

Trebuie să se observe că proprietăţile anterioare sunt explicitări ale afirmaţiei că funcţiile de
stare aparţine unui spaţiu Hilbert.
Principiul 2 (al observabilelor) are două părţi:

a) observabilele dinamice ale unui sistem cuantic sunt reprezentate prin operatori 3 definiţi ı̂n
spaţiul Hilbert al stărilor sistemului şi aceşti operatori sunt liniari, hermitici şi au sisteme complete
de funcţii proprii;
b) operatorii observabilelor cu analog clasic se definesc utilizând principiul de corespondenţă, iar
operatorii observabilelor fără analog clasic se postulează 4 .
Asupra operatorilor asociaţi observabilelor dinamice (conform Principiului 2) trebuie să se
prezinte următoarele observaţii.
ˆ
1. În continuare se va considera formal că mărimii dinamice A ı̂i este asociat operatorul Â,
care este definit ı̂n spaţiul Hilbert (de funcţii) al stărilor sistemului Hq .
ˆ
2. Ecuaţia cu valori proprii a operatorului Â are forma
ˆ
Â uα (q) = aα uα (q) , (1.4)
unde aα este o valoare proprie, iar uα (q) este o funcţie proprie 5 .

ˆ
Conform Principiului 2, este de interes numai cazul când operatorul Â este liniar şi hermitic;
atunci ı̂n mod automat soluţiile ecuaţiei cu valori proprii (1.4) [adică valorile proprii şi funcţiile
proprii] au proprietăţi remarcabile, prezentate ı̂n continuare.
2a. Setul valorilor proprii ({aα }α – numit spectrul operatorului) este un set de numere reale;
ı̂n plus acest set este discret sau continuu (pentru simplitate se va considera formal că spectrul
operatorului este discret, ceea ce implică un indice discret 6 α).
2b. Sistemul funcţiilor proprii este un set orto-normat şi complet ı̂n spaţiul Hilbert al stărilor
Hq , adică funcţiile proprii sunt elemente ale spaţiului Hq , satisfac relaţia de orto-normare
Z

uα , uα′ ≡ df q u∗α (q) uα′ (q) = δα,α′ , (1.5a)
D
3 Un ˆ
operator Â ı̂ntr-un spaţiu Hilbert este o corespondenţă ı̂ntre funcţii ale acestui spaţiu, adică ı̂n mod explicit
ˆ
Ψ(q) → ΨA (q) = Â Ψ(q); operatorul este bine definit dacă se precizează relaţia de corespondenţă pentru toate
funcţiile spaţiului.
Pentru mecanica cuantică sunt importanţi operatorii liniari şi hermitici, care satisfac proprietăţile
ˆ ˆ ˆ
Â ca Ψa (q) + cb Ψb (q) = ca Â Ψa (q) + cb Â Ψb (q) , ∀ ca , cb ∈ C & ∀ Ψa (q), Ψb (q) ∈ Hq ,
ˆ ˆ
(Ψa , Â Ψb ) = (Â Ψa , Ψb ) , ∀ Ψa (q), Ψb (q) ∈ Hq .
4 Exemplul tipic de observabilă fără analog clasic este spinul.

5 Pentru simplitate se consideră ı̂n mod formal că spectrul valorilor proprii este nedegenerat (adică pentru
fiecare valoare proprie corespunde o singură funcţie proprie); cazul când există degenerare nu induce complicaţii
esenţiale, dar necesită utilizarea unui indice suplimentar, corespunzător degenerării, pentru funcţia proprie.
6 Cazul spectrului continuu, deşi se manipulează formal ı̂n mod analog, implică unele subtilităţi legate de faptul
că riguros vorbind funcţiile proprii nu mai sunt ı̂n spaţiul Hilbert al stărilor.
1.1. FUNDAMENTELE MECANICII CUANTICE ONDULATORII 5
(produsul scalar ı̂ntre două funcţii proprii se defineşte ı̂n mod similar cu produsul scalar dintre
două funcţii de stare) şi relaţia de completitudine
X
uα (q) u∗α (q′ ) = δ f (q − q′ ) , (1.5b)
α
unde δα,α′ este simbolul Kronecker corespunzător unei perechi de indici (pentru prima relaţie),
iar δ f (q − q′ ) ≡ δ(q1 − q1′ ) · · · δ(qf − qf′ ) este funcţia Dirac f -dimensională.
Datorită faptului că satisfac relaţiile de orto-normare şi de completitudine, setul funcţiilor
proprii {uα (q)}α este o bază ı̂n spaţiul Hq , ceea ce implică proprietatea că orice funcţie de
stare Ψ(q; t) poate fi descompusă după această bază (adică se poate exprima ca o combinaţie
liniară a funcţiilor proprii, coeficienţii fiind numere complexe şi sunt numiţi coeficienţi Fourier
generalizaţi) X
Ψ(q; t) = c(Ψ)
α (t) uα (q) , (1.6a)
α
iar aceşti coeficienţi Fourier generalizaţi se obţin prin proiectarea funcţiei de stare pe funcţia
proprie corespunzătoare
c(Ψ)
α (t) = uα , Ψ . (1.6b)
În plus, setul coeficienţilor Fourier satisface relaţia Parseval (care exprimă completitudinea se-
tului de funcţii proprii) X 2
c(Ψ)
α (t)
=1. (1.7)
α
3. Conform Principiului de corespondenţă clasică, dacă A este o observabilă cu analog clasic,

atunci mărimea clasică este o funcţie de coordonatele canonice A cl = A(p, q), iar operatorul
cuantic este aceeaşi funcţie dar ı̂n locul coordonatelor canonice sunt operatorii cuantici (de poziţie
ˆ ˆ
ˆ q̂).
şi de impuls) corespondenţi: Â = A(p̂,
Pentru exemplificare se vor prezenta expresiile operatorilor moment cinetic şi hamiltonian
pentru un sistem constituit din N particule nerelativiste, care au interacţii mutuale binare ca-
racterizate de potenţialul v(r − r′ )
N
ˆ Xˆ ˆj ,
L̂ = r̂j × p̂ (1.8a)
j=1
N 1,N
ˆ X 1 ˆ2 X ˆ
Ĥ = p̂j + v(r̂j − ˆr̂k ) . (1.8b)
j=1
2m
j, k
j<k
Principiul 3 (de cuantificare): relaţiile de comutare ale operatorilor canonici elementari

(q̂ˆj este operatorul asociat coordonatei de poziţie, iar p̂ˆj este operatorul asociat coordonatei de
impuls) sunt

q̂ˆj , q̂ˆl = p̂ˆj , p̂ˆl = ˆ0̂ , (1.9a)

q̂ˆj , p̂ˆl = i~ δjl ˆ1̂ , (1.9b)
iar pentru operatorii asociaţi observabilelor fără analog clasic relaţiile de comutare se postulează.
Relaţiile de comutare (1.9) trebuie scrise pentru variabilele canonice exprimate ı̂n coordonate
cartesiene7 şi ı̂n acest caz se obţine reprezentarea coordonate a acestor operatori (care acţionează
asupra funcţiilor de stare)
q̂ˆj = qj , (operator multiplicativ) ,

h ∂
p̂ˆj = , (operator diferenţial) .
i ∂ qj
7 Dacă se aplică unor coordonate canonice arbitrare – cum ar fi coordonatele sferice sau cilindrice – atunci
operatorii impuls pot fi patologici.

Principiul 4 (de interpretare statistică): la măsurarea unei observabile, singurele valori

apărute sunt valorile proprii ale operatorului asociat, iar probabilitatea de apariţie a unei valori
proprii este egală cu modulul pătrat al coeficientului Fourier conjugat funcţiei proprii cores-
punzătoare acelei valori proprii, coeficient obţinut la dezvoltarea funcţiei de stare a sistemului
după baza funcţiilor proprii ale operatorului asociat observabilei măsurate.
Pentru a explicita enunţul se consideră că sistemul cuantic se află ı̂n starea caracterizată de
ˆ
funcţia de stare Ψ(q; t), iar observabila măsurată A este reprezentată de operatorul Â. Conform
ˆ
discuţiei anterioare (de la Principiul 2), ecuaţia cu valori proprii a operatorului Â este (1.4) şi
funcţia de stare a sistemului are o descompunere ı̂n baza proprie a acestui operator de forma
(1.6); atunci, Principiul 4 afirmă că probabilitatea de apariţie a valorii proprii aα este
2
w(aα ) = c(Ψ)
α
. (1.10)
Se vor semnala cele mai importante consecinţe ale acestui principiu.

1. Datorită faptului că previziunile observaţiilor sunt numai de natură probabilistică, o ca-
racterizare globală a unui set constituit dintr-un număr mare de observaţii este dată de valoarea
medie; pe baza Principiului 4 se obţine că valoarea medie a măsurătorilor efectuate asupra obser-
ˆ
vabilei reprezentate de operatorul Â, când starea sistemului este caracterizată de funcţia Ψ(q; t),
are expresia
ˆ
hAiΨ = Ψ, ÂΨ , (1.11)
care este numită teorema de medie.
2. Utilizând Principiul 4 şi efectuând operaţii logice se obţine semnificaţia statistică a funcţiei
de stare: modulul pătrat al funcţiei de stare este egal cu densitatea de probabilitate de localizare
a sistemului ı̂n spaţiul configuraţiilor :
2
dw(q; t) = Ψ(q; t) df q .
Rezultatul anterior arată caracterul statistic intrinsec al mecanicii cuantice (adică informaţia
maximală, conform principiilor mecanicii cuantice, are un caracter probabilistic).
Principiul 5 (de filtrare la operaţia de măsurare): Dacă se măsoară observabila A pentru

un sistem descris de funcţia de stare Ψ(q, t) şi se obţine ca rezultat valoarea proprie aα , atunci
starea sistemului, imediat după efectuarea măsurătorii, este descrisă de proiecţia funcţiei de stare
anterioare pe sub-spaţiul valorii proprii obţinute prin măsurătoare
ˆ
P̂α Ψ(q; t)
Ψ(q; t) → Ψaα (q; t) = (1.12)
P̂ˆα Ψ(q; t)
ˆ ˆ
unde P̂α este operatorul proiector pe sub-spaţiul valorii proprii aα , iar P̂α Ψ(q; t) este norma
ˆ ˆ
funcţiei P̂α Ψ(q; t); proiectorul P̂α este definit prin acţiunea sa asupra unei funcţii arbitrare din
spaţiul Hilbert al stărilor, Φ(q), prin relaţia
ˆ
P̂α Φ(q) = uα , Φ uα (q) . (1.13)
Principiul 6 (de evoluţie) este ecuaţia de evoluţie a funcţiei de stare (ecuaţia Schrödinger)
∂ ˆ
i~ Ψ(q; t) = Ĥ Ψ(q; t) , (1.14)
∂t
care este o ecuaţie cu derivate parţiale pentru funcţia de stare; se observă că, similar cazului
clasic, evoluţia sistemului este determinată de către hamiltonian.
Pentru mecanica cuantică este convenabil să se transforme ecuaţia de evoluţie ı̂ntr-o ecuaţie
ˆ
operatorială. Ca urmare, se introduce operatorul de evoluţie, notat Û (t, t0 ), care transformă
funcţia de stare iniţială Ψ(q; t0 ) ı̂n funcţia de stare evoluată temporal Ψ(q; t), conform relaţiei
(de definiţie)
ˆ
Ψ(q; t) = Û (t, t0 ) Ψ(q; t0 ) . (1.15)
1.1. FUNDAMENTELE MECANICII CUANTICE ONDULATORII 7
Dacă se ı̂nlocuieşte definiţia (1.15) ı̂n ecuaţia de evoluţie (1.14), observând că dependenţa de
ˆ
timp este conţinută numai ı̂n operatorul de evoluţie Û (t, t0 ), rezultă o egalitate valabilă pentru
orice funcţie de stare iniţială Ψ(q; t0 ), ceea ce implică egalitatea operatorilor; atunci, rezultă
ecuaţia diferenţială a operatorului de evoluţie
∂ ˆ ˆ ˆ
i~ Û (t, t0 ) = Ĥ · Û (t, t0 ) . (1.16a)
∂t
Este important să se remarce următoarele proprietăţi ale operatorului de evoluţie, care se obţin
direct din definiţie.
• La momentul iniţial t = t0 operatorul de evoluţie este egal cu operatorul unitate

ˆ
Û (t, t0 ) = ˆ1̂ , (1.16b)
t=t0
[după cum rezultă din relaţia (1.15)].
• Operatorul de evoluţie este un operator unitar, adică satisface condiţia
ˆ ˆ
Û −1 (t, t0 ) = Û † (t, t0 ) , (1.16c)
[proprietatea rezultă din condiţia de conservare a normei funcţiei de stare (care trebuie să fie
permanent egală cu unitatea)
ˆ ˆ ˆ ˆ
Ψ , Ψ = Û Ψ0 , Û Ψ0 = Ψ0 , Û † · Û Ψ0 = Ψ0 , Ψ0 ,
ˆ ˆ ˆ ˆ
ceea ce implică Û † (t, t0 ) · Û (t, t0 ) = ˆ
1̂; analog se arată egalitatea Û (t, t0 ) · Û † (t, t0 ) = ˆ
1̂, astfel că
inversul operatorului de evoluţie este egal cu conjugatul hermitic al acestui operator].
• Operatorul de evoluţie este un operator liniar

[proprietatea este evidentă, conform definiţiei şi a principiului superpoziţiei].
Principiul 7 (de identitate): particulele identice (ca structură şi proprietăţi) sunt absolut
indiscernabile.
Conform acestui principiu, comportarea a particulelor cuantice este complet diferită de com-
portarea clasică (particulele clasice identice sunt discernabile, datorită faptului că traiectoria
clasică a fiecărei particule este bine definită principial); din contră, ı̂n cazul cuantic nu se poate
defini o traiectorie (ar fi ı̂n contradicţie cu relaţiile de nedeterminare), astfel ı̂ncât indiscernabili-
tatea absolută a particulelor identice are consecinţe esenţiale pentru sisteme formate din particule
identice care au grade de libertate de translaţie; ı̂n acest caz există posibilitatea producerii unor
permutări ı̂ntre particule, iar stările rezultate prin aceste permutări trebuie considerate ca aceeaşi
stare fizică.
Conform observaţiei precedente, pentru sisteme constituite din particule identice cu grade de
libertate translaţionale, sunt valabile următoarele consecinţe ale Principiului de identitate:
• observabilele sistemului sunt invariante (simetrice) la permutări ale particulelor,
• starea sistemului este invariantă fizic la permutări ale particulelor. Ca urmare, funcţia
de stare a sistemului total trebuie să fie simetrică sau anti-simetrică la permutări ale
coordonatelor corespunzătoare particulelor 8 .
Pentru a explicita matematic afirmaţiile anterioare, se va considera un sistem cuantic format

din N particule identice, care au grade de libertate de translaţie şi se alege o permutare π
··· N
ˆ
pentru N obiecte: π = π11 π22 ··· πN şi operatorul de permutare corespunzător Π̂ (care efectuează
ˆ ˆj
permutarea π la variabilele unei funcţii) Π̂ f (x1 , . . . , xN ) = f (xπ1 , . . . , xπN ) . Atunci, notând x̂
totalitatea operatorilor asociaţi coordonatelor de poziţie, de impuls şi de spin ale particulei ” j ”,
8 S-a arătat anterior că funcţia de stare este definită fizic numai până la un factor de fază arbitrar.
ˆ ˆ 1 , . . . , x̂
ˆ N ) şi
operatorul asociat unei mărimi dinamice a sistemului total este de forma Â = A(x̂
este invariant la permutări:
ˆ ˆ ˆ
Π̂ Â = Â . (1.17)
Analog, notând coordonatele de poziţie şi spin ale particulei ” j ” prin qj , funcţia de stare a
sistemului total, Ψ(q1 , . . . , qN ; t) ≡ Ψ(q; t) este simetrică sau anti-simetrică la permutări
ˆ
Π̂ Ψ(q; t) = ± Ψ(q; t) . (1.18)
În teoria cuantică relativistă (teoria cuantică a câmpurilor) se poate demonstra teorema spin –
statistică (datorată lui W. Pauli) 9 :
Există numai două tipuri de particule, funcţie de spinul particulelor,
a) particule cu spin ı̂ntreg (s = 0, 1, 2, . . .) numite bosoni şi
b) particule cu spin semi-ı̂ntreg (s = 12 , 32 , . . .) numite fermioni;
pentru un sistem constituit din bosoni identici funcţia de stare este simetrică la permutări
ale particulelor, iar pentru un sistem constituit din fermioni identici funcţia de stare este
anti-simetrică la permutări ale particulelor.
În plus, trebuie să se observe că pentru sistemele constituite din bosoni sau fermioni identici
(care pot efectua translaţii), datorită restricţiei asupra funcţiei de stare (a sistemului total) de
a fi simetrică (respectiv anti-simetrică) la permutări ale coordonatelor (de poziţie şi spin) ale
particulelor, rezultă că spaţiul Hilbert al stărilor fizice este numai sub-spaţiul Hilbert simetric
(s) (a)
Hq , respectiv sub-spaţiul Hilbert anti-simetric Hq .
1.2 Formularea generală a mecanicii cuantice

Prin utilizarea proprietăţilor matematice ale spaţiilor Hilbert, se poate formula ı̂ntr-o manieră
mai generală mecanica cuantică, astfel ı̂ncât mecanica ondulatorie să fie o variantă particulară
a teoriei generale. Această formulare generală, datorată ı̂n principal lui P.A.M. Dirac, este
mai abstractă, dar are avantajul introducerii unor metode specifice teoriei cuantice a sistemelor
constituite din mai multe particule identice şi teoriei cuantice de câmp.
În cadrul acestui formalism general sunt posibile mai multe formulări (sau descrieri) 10 echi-
valente ale mecanicii cuantice (se vor discuta ulterior cele mai importante formulări: formularea
Schrödinger, formularea Heisenberg şi formularea de interacţie, numită de asemenea formularea
Dirac). Pentru a asigura o corespondenţă directă cu varianta ondulatorie a mecanicii cuantice se
va prezenta iniţial formularea Schrödinger, iar ulterior se vor deduce celelalte formulări. Metoda
de expunere va fi similară cu cea utilizată anterior, pentru mecanica ondulatorie, adică se vor
prezenta principiile şi principalele consecinţe ale acestora, fără să se intre ı̂n detalii şi fără să se
discute cazurile care produc dificultăţi matematice; de aceea, expunerea va fi foarte simplificată,
astfel ca să rezulte ı̂n mod clar numai aspectele esenţiale ale mecanicii cuantice necesare pentru
a construi generalizarea teoriei la sisteme multi-particule. 11
Principala generalizare constă ı̂n a ı̂nlocui funcţiile de stare şi operatorii care acţionează asupra
acestor funcţii cu vectori abstracţi şi operatori care acţionează asupra acestor vectori.
1.2.1 Formularea Schrödinger

Principiul 1 (al stărilor): stările posibile ale sistemului sunt caracterizate prin vectorul de
stare |Ψ(t)i, care este definit ı̂ntr-un spaţiu Hilbert abstract H, numit spaţiul Hilbert al stărilor
cuantice ale sistemului. 12
9 Dacăse consideră numai teoria cuantică nerelativistă, atunci teorema spin – statistică trebuie postulată.
10 Termenul ı̂n limba engleză este picture; din nefericire, ı̂n multe lucrări scrise ı̂n limba română este utilizat
termenul reprezentare, ı̂n loc de formulare (sau descriere). Termenul “reprezentare” este nefericit, deoarece acest
cuvânt este utilizat ı̂n mecanica cuantică cu altă semnificaţie, cum se va arăta ulterior; astfel mecanica ondulatorie
este varianta ı̂n care se utilizează formalismul Schrödinger şi reprezentarea coordonate.
11 De fapt, se va utiliza maxim posibil textul anterior (cel corespunzător prezentării succinte a fundamentelor
mecanicii ondulatorii) tocmai pentru a evidenţia caracterul unitar al mecanicii cuantice.

12 În Anexa matematică A.5 se prezintă principalele proprietăţi ale spaţiilor Hilbert care sunt interesante pentru
mecanica cuantică.
1.2. FORMULAREA GENERALĂ A MECANICII CUANTICE 9
Este necesar să se evidenţieze următoarele proprietăţi esenţiale ale vectorului de stare |Ψ(t)i:
i. Pentru notarea vectorilor de stare se utilizează metoda lui Dirac, care include simbolul
vectorului (ı̂n cazul de faţă Ψ) ı̂n interiorul semnelor | i; această notaţie are avantaje pentru
mecanica cuantică (produce simplificări), dar sunt cazuri când induce ambiguităţi, de aceea este
evitată ı̂n literatura de matematică pură (unde se utilizează notaţia cu litere groase); din fericire
aceste cazuri patologice nu apar ı̂n problemele curente ale mecanicii cuantice, astfel că notaţia
Dirac este foarte mult utilizată ı̂n literatura de fizică.
ii. Spre deosebire de mecanica ondulatorie, unde funcţia de stare depindea ı̂n mod explicit
de coordonatele de poziţie, ı̂n cazul formalismului general vectorul de stare nu prezintă ı̂n mod
explicit decât o dependenţă parametrică de timp.
iii. Produsul scalar dintre doi vectori (|ψi şi |φi) ai spaţiului Hilbert H, se notează ı̂n felul
următor:

|ψi, |φi = hψ | φi . (1.19)
not
Această notaţie Dirac utilizează 2 tipuri de vectori 13 : vectorii iniţiali (numiţi vectori ket ) |ψi şi
conjugaţii lor (numiţi vectori bra) hψ| ; de asemenea, se observă că se utilizează o singură bară
verticală la mijloc, comună celor 2 vectori. 14
iv. Fiecare vector de stare are norma unitate: kΨk2 ≡ hΨ | Ψi = 1 .
v. Dacă { |Ψα (t)i }α este un set de vectori de stare posibili şi { cα }α este un set de numere
complexe, atunci combinaţia liniară
X
|Ψ(t)i = cα |Ψα (t)i (1.20)
α
este de asemenea o stare posibilă a sistemului (principiul superpoziţiei).
Principiul 2 (al observabilelor) are două părţi:

a) observabilele dinamice ale unui sistem cuantic sunt reprezentate prin operatori 15 definiţi
ı̂n spaţiul Hilbert al stărilor sistemului şi aceşti operatori sunt liniari, hermitici şi au sisteme
complete de funcţii proprii;
b) operatorii observabilelor cu analog clasic se definesc utilizând principiul de corespondenţă, iar
operatorii observabilelor fără analog clasic se postulează 16 .
Asupra operatorilor asociaţi observabilelor dinamice (conform Principiului 2) trebuie să se
prezinte următoarele observaţii.
1. În continuare se va considera formal că mărimii dinamice A ı̂i este asociat operatorul Â,
care este definit ı̂n spaţiul Hilbert (abstract) al stărilor sistemului H; se observă că notaţia Dirac
diferă de notaţia standard din matematică prin utilizarea simbolului ˆ, plasat deasupra literei
operatorului.
2. Ecuaţia cu valori proprii a operatorului Â are forma
Â |uα i = aα |uα i , (1.21)
unde aα este o valoare proprie, iar |uα i este un vectorul propriu asociat 17 .
Conform Principiului 2, este de interes numai cazul când operatorul Â este liniar, hermitic
şi cu un sistem complet de vectori proprii; atunci ı̂n mod automat soluţiile ecuaţiei cu valori
proprii (1.21) [adică valorile proprii şi vectorii proprii] au proprietăţi remarcabile, prezentate ı̂n
continuare.
13 Denumirile bra şi ket provin din limba engleză unde “paranteza” este numită “braket”; prin urmare, bra este
partea stângă, iar ket este partea dreaptă a cuvântului braket.

14 Riguros vorbind vectorii bra sunt dualii vectorilor ket, introduşi prin intermediul produsului scalar ca operaţie
liniară; totuşi, această definiţie riguroasă are dezavantajul pierderii intuitivităţii, astfel că este suficient să se
considere vectorii bra ca simplii conjugaţi ai vectorilor ket, fără să se utilizeze probleme de dualitate.
15 Un operator Â ı̂n spaţiu Hilbert este o corespondenţă ı̂ntre vectorii acestui spaţiu, adică ı̂n mod explicit cu
notaţia Dirac: |Ψi → |ΨA i = Â |Ψi.

16 Exemplul tipic de observabilă fără analog clasic este spinul.
17 Pentru simplitate se consideră ı̂n mod formal că spectrul valorilor proprii este nedegenerat (adică pentru
fiecare valoare proprie corespunde un singur vector propriu); cazul când există degenerare nu induce complicaţii
esenţiale, dar necesită utilizarea unui indice suplimentar, corespunzător degenerării, pentru vectorul propriu.
2a. Setul valorilor proprii ({aα }α – numit spectrul operatorului) este un set de numere reale;
ı̂n plus acest set este discret sau continuu (pentru simplitate se va considera formal că spectrul
operatorului este discret, ceea ce implică că α este un indice discret) 18 .
2b. Sistemul vectorilor proprii este un set orto-normat şi complet ı̂n spaţiul Hilbert al stărilor
H, adică vectorii proprii satisfac relaţia de orto-normare
h uα | uα′ i = δα,α′ , (1.22a)
şi relaţia de completitudine X X

P̂α ≡ | uα ih uα | = 1̂ , (1.22b)
α α
unde 1̂ este operatorul unitate ı̂n spaţiul Hilbert H, iar P̂α = | uα ih uα | este proiectorul pe
sub-spaţiul generat de vectorul propriu | uα i.
Demonstraţie: Proiectorul P̂α pe sub-spaţiul generat de vectorul propriu | uα i are acţiunea

asupra unui vector arbitrar |ψi din spaţiul Hilbert H dată de relaţia generală pentru un proiector:

P̂α | ψ i = h uα | ψ i| uα i = | uα ih uα | | ψ i = | uα ih uα | ψ i ,
de unde rezultă, ı̂n mod direct că P̂α = | uα ih uα | .
Datorită faptului că satisfac relaţiile de orto-normare şi de completitudine, setul vectorilor
proprii {|uα i}α este o bază ı̂n spaţiul H, ceea ce implică proprietatea că orice vector de stare |Ψ(t)i
poate fi descompus după această bază (adică se poate exprima ca o combinaţie liniară a vectorilor
proprii, coeficienţii fiind numere complexe şi sunt numiţi coeficienţi Fourier generalizaţi)
X
|Ψ(t)i = c(Ψ)
α (t) |uα i ; (1.23a)
α
aceşti coeficienţi Fourier generalizaţi se obţin prin proiectarea vectorului de stare pe vectorul
propriu corespunzător
c(Ψ)
α (t) = huα |Ψi . (1.23b)
Demonstraţie: Se efectuează produsul scalar dintre un vector propriu |uα i şi vectorul de stare
|Ψ(t)i, descompus ı̂n baza {|uα i}α , conform relaţiei (1.23a) şi se utilizează proprietatea de liniari-
tate a produsului scalar, apoi relaţia de orto-normare a vectorilor proprii:
X (Ψ) X (Ψ) X (Ψ)
huα |Ψi = huα | cα′ (t) |uα′ i = cα′ (t) huα |uα′ i = cα′ (t) δα,α′ = c(Ψ)
α (t) ;
α′ α′ α′
adică s-a obţinut rezultatul cerut.
În plus, setul coeficienţilor Fourier satisface relaţia Parseval (care exprimă completitudinea se-
tului de funcţii proprii) X 2
c(Ψ)
α (t)
=1. (1.24)
α
Demonstraţie: Se explicitează suma modulelor pătrate ale coeficienţilor Fourier generalizaţi cu

ajutorul relaţiei (1.23a)
X (Ψ) 2 X (Ψ) ∗ (Ψ) X
cα (t) = cα (t) cα (t) = hΨ|uα i huα |Ψi ,
α α α
apoi se utilizează liniaritatea produsului scalar, extrăgându-se vectorul de stare (atât bra, cât şi
ket) ı̂n exteriorul sumei şi apoi se utilizează relaţia de completitudine (1.22b), astfel că rezultă
X (Ψ) 2 nX o
cα (t) = hΨ| | uα ih uα | |Ψi = hΨ| 1̂ |Ψi = hΨ|Ψi = 1 ,
α α
unde ultima egalitate s-a obţinut luând datorită condiţiei de normare a vectorului de stare.
18 Cazul spectrului continuu, deşi se manipulează formal ı̂n mod analog, implică unele subtilităţi legate de faptul
că riguros vorbind vectorii proprii nu mai sunt ı̂n spaţiul Hilbert al stărilor.
3. Conform Principiului de corespondenţă clasică, dacă A este o observabilă cu analog clasic,

atunci mărimea clasică este o funcţie de coordonatele canonice A cl = A(p, q), iar operatorul
cuantic este aceeaşi funcţie dar ı̂n locul coordonatelor canonice sunt operatorii cuantici (de poziţie
şi de impuls) corespondenţi: Â = A(p̂, q̂).
Pentru exemplificare se vor prezenta expresiile operatorilor moment cinetic şi hamiltonian
pentru un sistem constituit din N particule nerelativiste, care au interacţii mutuale binare ca-
racterizate de potenţialul v(r − r′ )
N
X
L̂ = r̂j × p̂j , (1.25a)
j=1
XN 1,N
1 2 X
Ĥ = p̂ + v(r̂j − r̂k ) . (1.25b)
j=1
2m j
j, k
j<k
Se observă similitudinea cu expresiile corespondente din mecanica ondulatorie, reprezentate prin

relaţiile (1.8).
Principiul 3 (de cuantificare): relaţiile de comutare ale operatorilor canonici elementari

exprimaţi ı̂n coordonate cartesiene (q̂j este operatorul asociat coordonatei de poziţie, iar p̂j este
operatorul asociat coordonatei de impuls) sunt

q̂j , q̂l = p̂j , p̂l = 0̂ , (1.26a)

q̂j , p̂l = i~ δjl 1̂ , (1.26b)
iar pentru operatorii asociaţi observabilelor fără analog clasic relaţiile de comutare se postulează.
Se va arăta ulterior (când se va discuta reprezentarea coordonate de poziţie) că operatorii
abstracţi ai coordonatelor de poziţie şi de impuls au expresiile cunoscute din mecanica ondulatorie.
Principiul 4 (de interpretare statistică): la măsurarea unei observabile, singurele valori

apărute sunt valorile proprii ale operatorului asociat, iar probabilitatea de apariţie a unei valori
proprii este egală cu modulul pătrat al coeficientului Fourier conjugat vectorului propriu cores-
punzător acelei valori proprii, acest coeficient fiind obţinut la dezvoltarea vectorului de stare a
sistemului după baza vectorilor proprii ai operatorului asociat observabilei măsurate.
Pentru a explicita enunţul se consideră că sistemul cuantic se află ı̂n starea caracterizată de
vectorul de stare |Ψ(t)i, iar observabila măsurată A este reprezentată de operatorul Â. Conform
discuţiei anterioare (de la Principiul 2), ecuaţia cu valori proprii a operatorului Â este (1.21) şi
funcţia de stare a sistemului are o descompunere ı̂n baza proprie a acestui operator de forma
(1.23); atunci, Principiul 4 afirmă că probabilitatea de apariţie a valorii proprii aα este
2
w(aα ) = c(Ψ)
α
. (1.27)
Se observă că principiul se enunţă identic ca ı̂n cazul mecanicii ondulatorii; atunci valoarea medie
a măsurătorilor efectuate asupra observabilei reprezentate de operatorul Â, când starea sistemului
este caracterizată de vectorul de stare |Ψ(t)i, are expresia

hAiΨ = |Ψi , Â|Ψi ≡ hΨ| Â |Ψi , (1.28)
care este numită teorema de medie.
Principiul 5 (de filtrare la operaţia de măsurare): dacă se măsoară observabila A pentru

un sistem descris de vectorul de stare |Ψ(t)i şi se obţine ca rezultat valoarea proprie aα , atunci
starea sistemului, imediat după efectuarea măsurătorii, este descrisă de proiecţia vectorului de
stare anterior pe sub-spaţiul valorii proprii obţinute prin măsurătoare
P̂α |Ψ(t)i
|Ψ(t)i → |Ψaα (t)i = (1.29)
P̂α |Ψ(t)i
unde P̂α = |uα ihuα | este operatorul proiector pe sub-spaţiul valorii proprii aα şi a fost definit ı̂n
demonstraţia relaţiei (1.22b), iar P̂α |Ψ(t)i este norma vectorului P̂α |Ψ(t)i.
Principiul 6 (de evoluţie) stabileşte ecuaţia de evoluţie (Schrödinger) pentru vectorul de

stare
∂
i~ |Ψ(t)i = Ĥ |Ψ(t)i , (1.30)
∂t
care este o ecuaţie diferenţială ı̂n raport cu timpul pentru vectorul de stare |Ψ(t)i.
În mod similar cu mecanica ondulatorie este convenabil să se transforme ecuaţia de evoluţie
ı̂ntr-o ecuaţie operatorială. Prin urmare, se introduce operatorul de evoluţie, notat Û (t, t0 ), care
transformă vectorul de stare iniţial |Ψ(t0 )i ı̂n vectorul de stare evoluat temporal |Ψ(t)i, conform
relaţiei (de definiţie)
|Ψ(t)i = Û (t, t0 ) |Ψ(t0 )i . (1.31)
Dacă se ı̂nlocuieşte definiţia (1.31) ı̂n ecuaţia de evoluţie (1.30), observând că dependenţa de
timp este conţinută numai ı̂n operatorul de evoluţie Û (t, t0 ), rezultă o egalitate valabilă pentru
orice vector de stare iniţial |Ψ(t0 )i, ceea ce implică egalitatea operatorilor; atunci, rezultă ecuaţia
diferenţială a operatorului de evoluţie
∂ ∂
i~ Û (t, t0 )|Ψ(t0 )i = Ĥ · Û (t, t0 )|Ψ(t0 )i =⇒ i~ Û (t, t0 ) = Ĥ · Û (t, t0 ) . (1.32a)
∂t ∂t
Este important să se remarce următoarele proprietăţi ale operatorului de evoluţie, care se obţin
direct din definiţie.
• La momentul iniţial t = t0 operatorul de evoluţie este egal cu operatorul unitate

Û (t, t0 ) = 1̂ , (1.32b)
t=t0
[Proprietatea rezultă ı̂n mod direct din relaţia (1.31).]
• Operatorul de evoluţie este un operator unitar, adică satisface condiţia
Û −1 (t, t0 ) = Û † (t, t0 ) , (1.32c)
[Proprietatea rezultă din condiţia de conservare a normei vectorului de stare (care trebuie să fie
permanent egală cu unitatea)

hΨ(t) | Ψ(t)i = Û (t, t0 )|Ψ(t0 )i , Û (t, t0 )|Ψ(t0 )i = hΨ(t0 )|Û † (t, t0 ) · Û (t, t0 )|Ψ(t0 )i
= hΨ(t0 ) | Ψ(t0 )i,
ceea ce implică Û † (t, t0 ) · Û (t, t0 ) = 1̂; analog se arată egalitatea Û (t, t0 ) · Û † (t, t0 ) = 1̂, astfel că
inversul operatorului de evoluţie este egal cu conjugatul hermitic al acestui operator.]
• Inversul operatorului de evoluţie este egal cu operatorul de evoluţie având argumentele

temporale inversate:
Û −1 (t1 , t2 ) = Û (t2 , t1 ) . (1.32d)
[Proprietatea este evidentă din definiţia operatorului de evoluţie (1.31).]
• Operatorul de evoluţie satisface proprietatea grupală:
Û (t1 , t2 ) · Û (t2 , t3 ) = Û (t1 , t3 ) . (1.32e)
[Proprietatea este evidentă din definiţia operatorului de evoluţie (1.31).]
• Operatorul de evoluţie este un operator liniar.

[Proprietatea este evidentă, conform definiţiei şi a principiului superpoziţiei].
Dacă sistemul cuantic considerat este izolat, situaţia frecventă ı̂n problemele concrete de mecanică
cuantică, atunci acest sistem este conservativ şi hamiltonianul nu depinde de timp. În acest caz
ecuaţia de evoluţie (cu condiţia iniţială) are soluţia
n −i o i
Û (t, t0 ) = exp (t − t0 )Ĥ ≡ e− ~ (t−t0 )Ĥ . (1.33)
~
Demonstraţie: Se dezvoltă ı̂n serie Taylor operatorul de evoluţie faţă de valoarea t = t0 , adică
X∞
1 ∂n
Û (t, t0 ) = n
Û (t, t0 ) (t − t0 )n ;
n=0
n! ∂t t=t0
derivatele operatorului de evoluţie se calculează utilizând ecuaţia Schrödinger (1.30), ı̂mpreună cu

condiţia iniţială (1.32b); atunci se obţin ı̂n mod succesiv relaţiile

∂ −i −i −i
Û (t, t0 ) = Ĥ · Û (t, t0 ) = Ĥ · 1̂ = Ĥ
∂t t=t0 ~ t=t0 ~ ~
∂2 ∂∂ ∂ −i −i ∂

Û (t, t 0 ) = Û (t, t 0 ) = Ĥ · Û (t, t 0 ) = Ĥ Û (t, t 0 )
∂t2 t=t0 ∂t ∂t t=t0 ∂t ~ t=t0 ~ ∂t t=t0
−i 2
= Ĥ
~
..
.
−i n
∂n
Û (t, t 0 ) = Ĥ ;
∂tn t=t0 ~
ı̂n consecinţă, seria Taylor a operatorului de evoluţie devine seria de definiţie a unui operator
exponenţial, definită prin relaţia (A.29)
1 −i n 1 −i n n −i o
X∞ X∞
Û (t, t0 ) = Ĥ (t − t0 )n = Ĥ(t − t0 ) = exp (t − t0 )Ĥ .
n=0
n! ~ n=0
n! ~ ~
Principiul 7 (de identitate): particulele identice (ca structură şi proprietăţi) sunt absolut
indiscernabile.
Se observă că acest principiu are aceleaşi consecinţe ca ı̂n cazul mecanicii ondulatorii, astfel
că nu este necesar să se repete textul anterior, cu excepţia părţilor esenţiale.
Astfel, pentru sisteme constituite din particule identice cu grade de libertate translaţionale,
sunt valabile următoarele consecinţe ale Principiului de identitate:
• observabilele sistemului sunt invariante (simetrice) la permutări ale particulelor,
• starea sistemului este invariantă fizic la permutări ale particulelor.

Prin urmare, vectorul de stare a sistemului total trebuie să fie simetric sau anti-simetric la
permutări ale coordonatelor corespunzătoare particulelor.
În teoria cuantică relativistă (teoria cuantică a câmpurilor) se poate demonstra teorema spin –
statistică (datorată lui W. Pauli)
Există numai două tipuri de particule, funcţie de spinul particulelor,

a) particule cu spin ı̂ntreg (s = 0, 1, 2, . . .) numite bosoni şi
b) particule cu spin semi-ı̂ntreg (s = 12 , 32 , . . .) numite fermioni;
pentru un sistem constituit din bosoni identici vectorul de stare este simetric la permutări
ale particulelor, iar pentru un sistem constituit din fermioni identici vectorul de stare este
anti-simetric la permutări ale particulelor.
În plus, trebuie să se observe că pentru sistemele constituite din bosoni sau fermioni identici
(care pot efectua translaţii), datorită restricţiei asupra vectorului de stare (al sistemului total)
de a fi simetric (respectiv anti-simetric) la permutări ale coordonatelor (de poziţie şi spin) ale
particulelor, rezultă că spaţiul Hilbert al stărilor fizice este numai sub-spaţiul Hilbert simetric
H(s) , respectiv sub-spaţiul Hilbert anti-simetric H(a) .
Se va arăta ulterior că tratarea sistemelor de particule identice, ı̂n conformitate cu principiul
de identitate, se face mai convenabil prin aşa numita metodă a cuantificării secunde.
Concluzie asupra formulării Schrödinger Deoarece deosebirile ı̂ntre diferitele formulări ale
mecanicii cuantice se referă la modul de considerare şi descriere a evoluţiei temporale a sistemului,
se recapitulează rezultatele fundamentale ale formulării Schrödinger:
i. Vectorul de stare |Ψ(t)i conţine toată evoluţia dinamică a sistemului.
ii. Operatorii asociaţi observabilelor Â nu au variaţie temporală datorată evoluţiei dinamice

(altfel spus: aceşti operatori nu au dependenţă temporală intrinsecă); totuşi, este posibil să
se considere operatori cu dependenţă temporală datorată condiţiilor externe variabile ı̂n timp
(aceasta este o dependenţă temporală extrinsecă). Dacă se consideră un sistem izolat, atunci toate
observabilele sistemului sunt atemporale extrinsec, ceea ce corespunde la operatori atemporali.
Este necesar să se evidenţieze că principiile mecanicii cuantice (varianta generalizată) sunt ı̂n
mod esenţial identice ı̂n toate formulările, cu excepţia evoluţiei temporale; prin urmare, numai
Principiul 6 (de evoluţie) se modifică la trecerea de la formularea Schrödinger la altă formulare
(Heisenberg, sau Dirac).
Formulări ale mecanicii cuantice După cum rezultă din Principiul 4 (de interpretare sta-
tistică) al mecanicii cuantice, mărimile matematice utilizate de teoria cuantică (adică vectorii
de stare şi operatorii observabilelor) nu sunt mărimi care rezultă direct din comparaţia dintre
teorie şi experienţă. De fapt, mărimile cu semnificaţie fizică directă sunt numai valorile proprii
ale operatorilor (asociaţi observabilelor dinamice) şi modulele pătrate ale coeficienţilor Fourier
(coeficienţii de dezvoltare ai vectorului de stare după sistemele complete de vectori proprii ai
operatorilor asociaţi observabilelor). Explicitare:
A → Â Â |uα i = aα |uα i (1.34a)

X
|Ψi = cα |uα i , cα = huα |Ψi (1.34b)
α
unde semnificaţie fizică au numai mărimile aα şi |cα |2 .

Prin definiţie, o formulare ı̂nseamnă o alegere determinată a operatorilor asociaţi observabi-
lelor, a vectorilor de stare şi a legilor de evoluţie; condiţia impusă oricărei formulări este ca să
producă aceleaşi previziuni fizice ca şi formularea Schrödinger:
a) operatorii asociaţi observabilelor trebuie să aibă acelaşi spectru de valori proprii ca şi
operatorii corespondenţi din formularea Schrödinger;
b) modulul produselor scalare dintre vectorul de stare şi vectorii proprii ai observabilelor să
fie egali cu mărimile corespondente din formularea Schrödinger.
Aceste două condiţii sunt ı̂ndeplinite de o transformare unitară (adică transformare realizată
de operatorul unitar, notat R̂) simultană a vectorilor de stare şi a operatorilor asociaţi observa-
bilelor din formularea Schrödinger:
Â → ÂR = R̂ · Â · R̂† (1.35a)

|Ψi → |ΨR i = R̂ |Ψi (1.35b)
† †
R̂ · R̂ = R̂ · R̂ = 1̂ (1.35c)
Demonstraţie: Ecuaţia cu valori proprii a operatorului Schrödinger Â este dată de relaţia (1.34a);
prin aplicarea la stânga a operatorului unitar de transformare R̂, se obţine:

R̂ Â |uα i = R̂ aα |uα i ;
dar operatorul de transformare este liniar, deoarece a fost definit ca unitar şi apoi utilizând pro-
prietatea de unitaritate (1.35c), ecuaţia precedentă se rescrie ı̂n forma:
R̂ · Â · R̂† · R̂ |uα i = aα R̂ |uα i ,
care, conform definiţiilor mărimilor transformate (1.35), este echivalentă cu ecuaţia
ÂR |uR,α i = aα |uR,α i ;
dar aceasta este, prin definiţie ecuaţia cu valori proprii a operatorului transformat ÂR . Prin urmare,
s-au obţinut următoarele rezultate pentru ecuaţia cu valori proprii a operatorului transformat ÂR :
a) valorile proprii ale operatorului transformat sunt identice cu valorile proprii ale operatorului
Schrödinger (aR,α = aα );
b) vectorii proprii ai operatorului transformat rezultă prin transformarea unitară a vectorilor proprii
ai operatorului Schrödinger, după aceeaşi regulă ca şi vectorul de stare, adică: |uR,α i = R̂ |uα i.
Conform relaţiei de conjugare a vectorilor (din “ket” ı̂n “bra”) se obţine huR,α | = huα | R̂† ; atunci
coeficientul Fourier al vectorului de stare transformat (|ΨR i) faţă de vectorul propriu transformat
(|uR,α i) este
(Ψ )
cR,αα ≡ huR,α |ΨR i = huα | R̂† R̂ |Ψi = huα | R̂† · R̂ |Ψi = huα |Ψi = c(Ψ)
α ,
adică s-a obţinut invarianţa coeficientului Fourier prin transformarea unitară. Se observă că ambele
condiţii de echivalenţă fizică a formulărilor au fost demonstrate.
1.2.2 Formularea Heisenberg

Formularea Heisenberg se defineşte, din punct de vedere fizic, drept formularea ı̂n care
• vectorii de stare sunt atemporali şi
• toată evoluţia dinamică este conţinută ı̂n operatorii asociaţi observabilelor.
Prin urmare, această formulare se obţine din formularea Schrödinger prin transformarea unitară
realizată de inversul operatorului de evoluţie Schrödinger:
R̂H (t) = Û −1 (t, t0 ) = Û † (t, t0 ) = Û (t0 , t) . (1.36)
Atunci, conform relaţiei generale (1.35b), se obţine expresia vectorului de stare |ΨH i ı̂n formularea
Heisenberg:
|ΨH i ≡ R̂H (t) |Ψ(t)i = Û (t0 , t) |Ψ(t)i = |Ψ(t0 )i ; (1.37a)
se observă că vectorul de stare Heisenberg coicide cu vectorul de stare Schrödinger la momentul
iniţial t = t0 .
În mod analog, din relaţia generală (1.35a), rezultă expresia operatorului asociat unei obser-
vabile ÂH (t) ı̂n formularea Heisenberg:
†
ÂH (t) = R̂H (t) · Â · R̂H (t) = Û † (t, t0 ) · Â · Û (t, t0 ) = Û (t0 , t) · Â · Û (t, t0 ) ; (1.37b)
ı̂n cazul unui sistem conservativ (hamiltoniantl Ĥ este atemporal), utilizând expresia (1.33) a
operatorului de evoluţie, rezultă forma mai explicită a unui operator Heisenberg:
i i
ÂH (t) = e ~ (t−t0 )Ĥ · Â · e− ~ (t−t0 )Ĥ . (1.37c)
La fel ca şi pentru vectorii de stare, operatorii observabilelor ı̂n formularea Heisenberg coincid cu
operatorii corespondenţi ı̂n formularea Schrödinger la momentul iniţial t = t0 :
ÂH (t0 ) = Â ,
deoarece operatorul de evoluţie Û (t, t0 ) satisface condiţia iniţială (1.32b).

Se vor prezenta cele mai importante consecinţe ale definiţiei formulării Heisenberg.
1) Din rezultatele anterioare se observă că ı̂n formularea Schrödinger evoluţia dinamică era
integral conţinută ı̂n vectorul de stare, iar ı̂n formularea Heisenberg această evoluţie este trans-
ferată integral ı̂n operatorii asociaţi observabilelor; de asemenea, la momentul iniţial (t0 ) cele
două formulări coincid (atât vectorii de stare, cât şi operatorii asociaţi observabilelor, precum şi
vectorii lor proprii sunt egali ı̂n cele două formulări).
2) În cazul sistemului conservativ (care este singurul caz interesant pentru problemele uzuale)
operatorul de evoluţie are expresia (1.33), deci acesta este o funcţie de hamiltonianul sistemului
i
(Û (t, t0 ) = e− ~ (t−t0 )Ĥ ); deoarece un operator comută totdeauna cu funcţiile operatoriale de
acelaşi operator (adică [Â, f (Â)] = 0 ⇒ Â · f (Â) = f (Â) · Â ), rezultă că operatorul hamiltonian
este acelaşi atât ı̂n formularea Schrödinger, cât şi ı̂n formularea Heisenberg:
i i
ĤH (t) ≡ e ~ (t−t0 )Ĥ · Ĥ · e− ~ (t−t0 )Ĥ = Ĥ . (1.38)
3) Pe baza ecuaţiei diferenţiale a operatorului de evoluţie (1.32a), se obţine ecuaţia diferenţială

ı̂n raport cu timpul a unui operator Heisenberg (numită ecuaţia de evoluţie Heisenberg), ı̂n cazul
uzual când operatorul Schrödinger este atemporal şi sistemul este conservativ 19 :
∂
i~ ÂH (t) = ÂH (t) , Ĥ , (1.39)
∂t
unde [ÂH (t) , Ĥ] este comutatorul dintre operatorul observabilă Heisenberg şi hamiltonian.
Demonstraţie: Se utilizează definiţia operatorilor Heisenberg (1.37b)
∂ ∂ †
i~ ÂH (t) = i~ Û (t, t0 ) · Â · Û (t, t0 )
∂t ∂t
∂ † ∂
= i~ Û (t, t0 ) · Â · Û (t, t0 ) + Û † (t, t0 ) · Â · i~ Û (t, t0 ) ;
∂t ∂t
pe de altă parte, prin utilizarea ecuaţiei diferenţiale a operatorului de evoluţie (1.32a), se obţine
∂
i~ Û (t, t0 ) = Ĥ · Û (t, t0 ) ,
∂t
∂ † n ∂ o† †
i~ Û (t, t0 ) = − i~ Û (t, t0 ) = − Ĥ · Û (t, t0 ) = − Û † (t, t0 ) · Ĥ ,
∂t ∂t
(ultima egalitate a fost obţinută datorită proprietăţii de conjugare adjunctă a produsului de ope-
ratori şi a faptului că hamiltonianul este un operator hermitic: (Ĥ · Û )† = Û † · Ĥ † = Û † · Ĥ ).
Prin ı̂nlocuirea celor două derivate ale operatorului de evoluţie ı̂n prima ecuaţie şi utilizarea pro-
prietăţii că hamiltonianul comută cu operatorul de evoluţie (rezultat advărat numai pentru sisteme
conservative), rezultă
∂
i~ Û (t, t0 ) = − Û † (t, t0 ) · Ĥ · Â · Û (t, t0 ) + Û † (t, t0 ) · Â · Ĥ · Û (t, t0 )
∂t
= − Ĥ · Û † (t, t0 ) · Â · Û (t, t0 ) + Û † (t, t0 ) · Â · Û (t, t0 ) · Ĥ
= − Ĥ · ÂH (t) + ÂH (t) · Ĥ
Se va arăta ulterior că formularea naturală a mecanicii cuantice pentru sisteme multi-particule
este formularea Heisenberg.
1.2.3 Formularea de interacţie (Dirac)

Se consideră cazul când hamiltonianul sistemului este sumă de 2 termeni:
Ĥ = Ĥ0 + Ĥ ′ , (1.40)
unde Ĥ0 este numit hamiltonianul de bază (acesta este ı̂n mod uzual un operator atemporal
intrinsec) 20 şi Ĥ ′ este numit hamiltonianul de interacţie (sau de perturbaţie). În general, dacă
este prezent numai hamiltonianul de bază atunci se obţine o problemă cu soluţie cunoscută, dar
adăugarea hamiltonianului de interacţie face problema foarte complicată. 21
Formularea de interacţie (numită, de asemenea, formularea Dirac) este definită fizic drept
formularea de tip Heisenberg corespunzătoare cazului când hamiltonianul sistemului se reduce la
hamiltonianul de bază.
19 Cazul mai general, când operatorul observabilă Schrödinger are o dependenţă explicită de timp, conduce la
o ecuaţie diferenţială similară, dar cu un termen suplimentar; ı̂n plus, dacă sistemul nu este conservativ, atunci
hamiltonianul Heisenberg nu coicide cu hamiltonianul Schrödinger. În cazul general ecuaţia Heisenberg are forma
∂ ∂
i~ ÂH (t) = ÂH (t) , ĤH (t) + i~ Â (t) ,
∂t ∂t H
∂ ∂ Â
unde Â (t) = Û † (t, t0 )· · Û(t, t0 ) este transformata Heisenberg pentru derivata temporală a operatorului
∂t H ∂t
Schrödinger.
20 Adică operatorul Schrödinger corespunzător hamiltonianului de bază (Ĥ ) nu depinde de timp.
0
21 În cazul teoriri cuantice a sistemelor muti-particule (many-body) hamiltonianul de bază descrie sistemul de
particule fără interacţii mutuale (particule libere), iar hamiltonianul de interacţie corespunde părţii datorate
interacţiilor mutuale, sau interacţiilor particulelor sistemului cu câmpuri externe.
Conform definiţiei şi proprietăţilor formulării Heisenberg, operatorul unitar de transformare

satisface condiţia
R̂I (t) = Û0−1 (t, t0 ) = Û0† (t, t0 ) = Û0 (t0 , t) , (1.41)
unde Û0 (t, t0 ) este operatorul de evoluţie al sistemului cu hamiltonianul redus la hamiltonianul
de bază; prin urmare, Û0 (t, t0 ) satisface ecuaţia diferenţială de tip (1.32a)
∂
i~ Û0 (t, t0 ) = Ĥ0 · Û0 (t, t0 ) , (1.42a)
∂t
ı̂mpreună cu condiţia iniţială de tip (1.32b)

Û0 (t, t0 ) = 1̂ . (1.42b)
t=t0
Deoarece hamiltonianul Ĥ0 este ı̂n mod uzual un operator atemporal (ı̂n formularea Schrödinger),
atunci soluţia ecuaţiei diferenţiale a operatorului de evoluţie liber Û0 (t, t0 ), reprezentată prin
relaţiile (1.42), este similară cu expresia dată de relaţia (1.33):
n −i o i
Û0 (t, t0 ) = exp (t − t0 )Ĥ0 ≡ e− ~ (t−t0 )Ĥ0 . (1.43)
~
Prin urmare, conform relaţiei generale (1.35), vectorul de stare şi operatorul asociat unei
observabile arbitrare, ı̂n formularea Dirac, se obţin din vectorul de stare şi operatorul observabilei
din formularea Schrödinger, prin transformarea unitară, realizată de operatorul unitar R̂I (t):
i
|ΨI (t)i ≡ R̂I (t) |Ψ(t)i = Û0† (t, t0 ) |Ψ(t)i = e ~ (t−t0 )Ĥ0 |Ψ(t)i , (1.44a)
i
− ~i
ÂI (t) = R̂I (t) · Â · R̂I† (t) = Û0† (t, t0 ) · Â · Û0 (t, t0 ) = e ~ (t−t0 )Ĥ0
· Â · e (t−t0 )Ĥ0
. (1.44b)
Se vor prezenta principalele consecinţe ale definiţiei anterioare pentru formularea de interacţie.
1) Ecuaţia diferenţială a operatorilor. Pe baza ecuaţiei diferenţiale a operatorului de
evoluţie (1.32a), se obţine ecuaţia diferenţială ı̂n raport cu timpul a unui operator de interacţie
(numită ecuaţia de evoluţie Heisenberg liberă), ı̂n cazul uzual când operatorul Schrödinger (Â)
este atemporal şi sistemul de bază este conservativ (adică Ĥ0 este atemporal)
∂
i~ ÂI (t) = ÂI (t) , Ĥ0 , (1.45)
∂t
unde [ÂI (t) , Ĥ0 ] este comutatorul dintre operatorul observabilă Dirac şi hamiltonianul de bază.
Demonstraţie: Este identică cu demonstraţia pentru ecuaţia de evoluţie Heisenberg, dacă se
efectuează substituţiile: ÂH (t) prin ÂI (t), Û (t, t0 ) prin Û0 (t, t0 ) şi Ĥ prin Ĥ0 .
Se utilizează definiţia operatorilor de interacţie (1.44b)
∂ ∂ †
i~ ÂI (t) = i~ Û0 (t, t0 ) · Â · Û0 (t, t0 )
∂t ∂t
∂ † ∂
= i~ Û (t, t0 ) · Â · Û0 (t, t0 ) + Û0† (t, t0 ) · Â · i~ Û0 (t, t0 ) ;
∂t 0 ∂t
pe de altă parte, prin utilizarea ecuaţiei diferenţiale a operatorului de evoluţie (1.42a), se obţine
∂
i~ Û0 (t, t0 ) = Ĥ0 · Û0 (t, t0 ) ,
∂t
∂ † n ∂ o† †
i~ Û0 (t, t0 ) = − i~ Û0 (t, t0 ) = − Ĥ0 · Û0 (t, t0 ) = − Û0† (t, t0 ) · Ĥ0 ,
∂t ∂t
(ultima egalitate a fost obţinută datorită proprietăţii de conjugare adjunctă a produsului de opera-
tori şi a faptului că hamiltonianul este un operator hermitic: (Ĥ0 · Û0 )† = Û0† · Ĥ0† = Û0† · Ĥ0 ). Prin
ı̂nlocuirea celor două derivate ale operatorului de evoluţie ı̂n prima ecuaţie şi utilizarea proprietăţii
i
că hamiltonianul de bază comută cu operatorul de evoluţie liber, deoarece Û0 (t, t0 ) = e− ~ (t−t0 )Ĥ0 ,
rezultă
∂
i~ Û0 (t, t0 ) = − Û0† (t, t0 ) · Ĥ0 · Â · Û0 (t, t0 ) + Û0† (t, t0 ) · Â · Ĥ0 · Û0 (t, t0 )
∂t
= − Ĥ · Û0† (t, t0 ) · Â · Û0 (t, t0 ) + Û0† (t, t0 ) · Â · Û0 (t, t0 ) · Ĥ0
= − Ĥ0 · ÂI (t) + ÂI (t) · Ĥ0
2) Ecuaţia de evoluţie a vectorului de stare. Prin utilizarea ecuaţiei diferenţiale a ope-

ratorului de evoluţie liber Û0 (t, t0 ), adică ecuaţia (1.42a) şi a ecuaţiei de evoluţie a vectorului de
stare Schrödinger, ecuaţia (1.30), se obţine ecuaţia de evoluţie a vectorului de stare ı̂n formularea
de interacţie (numită ecuaţia Schwinger-Tomonaga):
∂
i~ |ΨI (t)i = ĤI′ (t) |ΨI (t)i , (1.46)
∂t
i i
unde ĤI′ (t) = e ~ (t−t0 )Ĥ0 · Ĥ ′ · e− ~ (t−t0 )Ĥ0 este hamiltonianul de interacţie (perturbaţie) ı̂n
formularea Dirac.
Demonstraţie: Vectorul de stare Dirac |ΨI (t)i este corelat cu vectorul de stare Schrödinger |Ψ(t)i
prin relaţia (1.44a): |ΨI i = Û0† (t, t0 ) |Ψ(t)i, astfel ı̂ncât rezultă că derivata temporală a vectorului
de stare Dirac satisface condiţia:
∂ n ∂ o ∂
i~ |ΨI (t)i = i~ Û0† (t, t0 ) |Ψ(t)i + Û0† (t, t0 ) i~ |Ψ(t)i ;
∂t ∂t ∂t
dar conjugatul operatorului de evoluţie liber Û0† (t, t0 ) satisface ecuaţia
∂ † n ∂ o† †
i~ Û0 (t, t0 ) = − i~ Û0 (t, t0 ) = − Ĥ0 · Û0 (t, t0 ) = − Û0† (t, t0 ) · Ĥ0 ,
∂t ∂t
iar vectorul de stare Schrödinger satisface ecuaţia (1.30)
∂
i~ |Ψ(t)i = Ĥ |Ψ(t)i = (Ĥ0 + Ĥ ′ ) |Ψ(t)i ;
∂t
prin substituirea acestor două derivate ı̂n prima ecuaţie, se obţine:
∂ n o
i~ |ΨI (t)i = − Û0† (t, t0 ) · Ĥ0 |Ψ(t)i + Û0† (t, t0 ) (Ĥ0 + Ĥ ′ ) |Ψ(t)i .
∂t
Se observă că termenii care conţin Ĥ0 se simplifică, astfel că ecuaţia anterioară devine
∂
i~ |ΨI (t)i = Û0† (t, t0 ) · Ĥ ′ |Ψ(t)i = Û0† (t, t0 ) · Ĥ ′ · Û0 (t, t0 ) · Û0† (t, t0 ) |Ψ(t)i = ĤI′ (t) |ΨI (t)i ;
∂t
adică s-a obţinut ecuaţia Schwinger-Tomonaga.
3) Operatorul de evoluţie Dirac se introduce analog cu operatorul de evoluţie din formu-

larea Schrödinger [vezi relaţia (1.31)], adică efectuează transformarea vectorului de stare Dirac
de la un moment oarecare (t′ ) 22 la un moment ulterior (t):
|ΨI (t)i = ÛI (t, t′ ) |ΨI (t′ )i . (1.47)
Dacă se ı̂nlocuieşte definiţia (1.47) ı̂n ecuaţia de evoluţie (1.46), observând că dependenţa de timp
este conţinută numai ı̂n operatorul de evoluţie ÛI (t, t′ ), rezultă o egalitate valabilă pentru orice
vector de stare iniţial |ΨI (t′ )i, ceea ce implică egalitatea operatorilor; atunci, rezultă ecuaţia
diferenţială a operatorului de evoluţie
∂
i~ ÛI (t, t′ ) = ĤI′ (t) · ÛI (t, t′ ) . (1.48)
∂t
Conform definţiei (1.47), operatorul de evoluţie Dirac satisface condiţia iniţială

ÛI (t, t′ ) = 1̂ . (1.49)
t=t′
Soluţia ecuaţiei operatoriale pentru operatorul de evoluţie Dirac, adică ecuaţia (1.48) cu condiţia
iniţială (1.49), este mult mai complicată decât ecuaţia similară pentru operatorul de evoluţie
Schrödinger al sistemului conservativ, care este descrisă de relaţia (1.32a). Principala dificultate
i i
constă ı̂n faptul că operatorul ĤI′ (t) = e ~ (t−t0 )Ĥ0 · Ĥ ′ · e− ~ (t−t0 )Ĥ0 este dependent ı̂n mod
explicit de timp, chiar dacă hamiltonianul de interacţie (sau de perturbaţie) Ĥ ′ este atemporal
22 Pentru obţinerea cazului general, s-a ales ca moment anterior t′ , care poate coicide cu momentul iniţial t ,
0
utilizat anterior pentru definirea transformărilor unitare, sau poate fi diferit de acesta.
ı̂n formularea Schrödinger, deoarece ı̂n general operatorii hamiltonian de bază Ĥ0 şi hamiltonian
de interacţie (perturbaţie) Ĥ ′ nu comută. Prin urmare, este convenabil să se transforme ecuaţia
diferenţială (1.48) ı̂ntr-o ecuaţie integrală, care poate fi rezolvată ı̂n mod iterativ; atunci, prin
integrarea ecuaţiei (1.48) ı̂ntre momentele temporale t′ şi t, se obţine
Z
′ ′ ′ i t
ÛI (t, t ) − ÛI (t , t ) = − dt1 ĤI′ (t1 ) · ÛI (t1 , t′ ) ;
~ t′
Rezultatul anterior, combinat cu condiţia iniţială (1.49), conduce la ecuaţia integrală de tip
Voltera Z
i t
ÛI (t, t′ ) = 1̂ − dt1 ĤI′ (t1 ) · ÛI (t1 , t′ ) . (1.50)
~ t′
Soluţia exuaţiei (1.50) se obţine ca o serie operatorială
X∞ n Z t Z t
1 −i
ÛI (t, t′ ) = dt1 · · · dtn T ĤI′ (t1 ) · · · ĤI′ (tn ) , (1.51)
n=0
n! ~ t′ t′
unde T[. . .] este operatorul de ordonare cronologică Dyson, care ordonează operatorii ı̂n ordine
descrescătoare cronologică, de la stânga la dreapta

T Â1 (t1 ) Â2 (t2 ) · · · Ân (tn ) = Âπ̄1 (tπ̄1 ) Âπ̄1 (tπ̄1 ) · · · Âπ̄n (tπ̄n )
tπ̄1 >tπ̄2 >···>tπ̄n
X
= θ(tπ1 − tπ2 ) · · · θ(tπn−1 − tπn ) Âπ1 (tπ1 ) Âπ2 (tπ2 ) · · · Âπn (tπn ) ;
π

ı̂n relaţia precedentă Âj (tj ) j=1,n este un set de operatori asociaţi unor observabile ale sistemului
1 2 ··· n ··· n

cuantic, Π = π1 π2 ··· πn este o permutare, iar Π̄ = π̄11 π̄22 ··· π̄n este permutarea care realizează
ordonarea cronologică.
Demonstraţie:
Soluţia ecuaţiei integrale (1.50) se poate obţine prin metoda iterativă, adică soluţia de ordinul n
este dată de soluţia de ordinul inferior, conform ecuaţiei integrale
Z
(n) i t (n−1)
ÛI (t, t′ ) = 1̂ − dt1 ĤI′ (t1 ) · ÛI (t1 , t′ ) .
~ t′
Ca urmare, se obţin următoarele rezultate:
0) Soluţia de ordinul 0 este
(0)
ÛI (t, t′ ) = 1̂ .
Z t Z t
(1) i (0) i
ÛI (t, t′ ) = 1̂ − dt1 ĤI′ (t1 ) · ÛI (t1 , t′ ) = 1̂ − dt1 ĤI′ (t1 ) .
~ t′ ~ t′

Z t
(2) i (1)
ÛI (t, t′ ) = 1̂ − dt1 ĤI′ (t1 ) · ÛI (t1 , t′ )
~ t′
Z t Z
i i t1
= 1̂ − dt1 ĤI′ (t1 ) · 1̂ − dt2 ĤI′ (t2 )
~ t′ ~ t′
Z 2 Z t Z t1
−i t −i
= 1̂ + dt1 ĤI′ (t1 ) + dt1 dt2 ĤI′ (t1 ) ĤI′ (t2 ) .
~ t′ ~ t′ t′
Termenul de ordinul 2 se poate exprima ı̂n formă simetrică astfel:

Z t Z t1
Jˆ2 (t, t′ ) ≡ dt1 dt2 ĤI′ (t1 ) ĤI′ (t2 )
t′ t′
Z t Z t1 Z t Z t2
1
= dt1 dt2 ĤI′ (t1 ) ĤI′ (t2 ) + dt2 dt1 ĤI′ (t2 ) ĤI′ (t1 )
2 t′ t′ t′ t′
Z t Z t Z t Z t
1
= dt1 dt2 θ(t1 − t2 ) ĤI′ (t1 ) ĤI′ (t2 ) + dt2 dt1 θ(t2 − t1 ) ĤI′ (t2 ) ĤI′ (t1 )
2 t′ t′ t′ t′
Z t Z t n o
1
= dt1 dt2 θ(t1 − t2 ) ĤI′ (t1 ) ĤI′ (t2 ) + θ(t2 − t1 ) ĤI′ (t2 ) ĤI′ (t1 ) ;
2 t′ t′
se observă că expresia operatorială din interiorul parantezelor acolade este, prin definiţie, produsul
cronologic al celor doi hamiltonieni de interacţie
n o
T[ĤI′ (t1 ) · ĤI′ (t2 )] = θ(t1 − t2 ) ĤI′ (t1 ) ĤI′ (t2 ) + θ(t2 − t1 ) ĤI′ (t2 ) ĤI′ (t1 )
(
ĤI′ (t1 ) · ĤI′ (t2 ) , dacă t1 > t2 ,
=
ĤI′ (t2 ) · ĤI′ (t1 ) , dacă t1 < t2 .
Ca urmare a rezultatului precedent, soluţia de ordinul 2 se exprimă ı̂n forma

Z 2 Z t Z t1
(2) ′ −i t ′ 1 −i
ÛI (t, t ) = 1̂ + dt1 ĤI (t1 ) + dt1 dt2 T ĤI′ (t1 ) · ĤI′ (t2 ) .
~ t′ 2 ~ t ′ t ′
n) Prin inducţie matematică se obţine expresia soluţiei de ordinul n; dacă soluţia de ordinul n − 1
este
Z 2 Z t Z t1
(n−1) −i t −i
ÛI (t, t′ ) = 1̂ + dt1 ĤI′ (t1 ) + dt1 dt2 ĤI′ (t1 ) ĤI′ (t2 ) + . . .
~ t′ ~ t′ t′
n−1 Z t Z tn−2
−i
+ dt1 · · · dtn−1 ĤI′ (t1 ) · · · ĤI′ (tn−1 ) ,
~ t′ t′
atunci termenul de ordinul n are expresia

Z
(n) ′ i t (n−1)
ÛI (t, t ) = 1̂ − dt1 ĤI′ (t1 ) · ÛI (t1 , t′ )
~ t′
Z Z
i t −i t1
= 1̂ − dt1 ĤI′ (t1 ) 1̂ + dt2 ĤI′ (t2 ) + . . .
~ t′ ~ t′
n−1 Z t1 Z tn−1
−i ′ ′
+ dt2 · · · dtn ĤI (t2 ) · · · ĤI (tn )
~ t′ t′
Z t 2 Z t Z t1
−i −i
= 1̂ + dt1 ĤI′ (t1 ) + dt1 dt2 ĤI′ (t1 ) ĤI′ (t2 ) + . . .
~ t′ ~ t′ t′
n Z t Z t1 Z tn−1
−i
+ dt1 dt2 · · · dtn ĤI′ (t1 ) ĤI′ (t2 ) · · · ĤI′ (tn ) ,
~ t′ t′ t′
ceea ce confirmă corectitudinea expresiei propuse pentru termenul general iterativ. În expresia
precedentă se simetrizează termenul de ordinul n, ı̂n mod similar cu operaţiile efectuate anterior
pentru termenul de ordinul 2:
Z t Z t1 Z tn−1
Jˆn (t, t′ ) ≡ dt1 dt2 · · · dtn ĤI′ (t1 ) ĤI′ (t2 ) · · · ĤI′ (tn )
t′ t′ t′
1 XZ
(n!) t Z tπ 1 Z tπn−1
= dtπ1 dtπ2 · · · dtπn ĤI′ (tπ1 ) ĤI′ (tπ2 ) · · · ĤI′ (tπn ) ,
n! π t′ t′ t′
ultima expresie a operatorului Jˆn (t, t′ ) s-a obţinut prin considerarea tuturor celor n! posibilităţi
de redefinire a variabilelor de integrare cu ajutorul tuturor permutărilor posibile; ı̂n continuare se
extind limitele de integrare, prin introducerea funcţiilor Heaviside şi apoi se observă că integralele
se pot efectua ı̂n orice ordine, astfel ı̂ncât este valabilă identitatea
Z t Z t Z t Z t
dtπ1 · · · dtπn f (tπ1 , . . . , tπn ) = dt1 · · · dtn f (tπ1 , . . . , tπn ) ,
t′ t′ t′ t′
rezultând egalităţile succesive următoare:
Jˆn (t, t′ )
(n!) Z Z t Z t
1 X t
= dtπ1 dtπ2 · · · dtπn θ(tπ1 − tπ2 ) · · · θ(tπn−1 − tπn ) ĤI′ (tπ1 ) ĤI′ (tπ2 ) · · · ĤI′ (tπn )
n! π t′ t′ t′
Z t Z t Z t (n!)
X
1
= dt1 dt2 · · · dtn θ(tπ1 − tπ2 ) · · · θ(tπn−1 − tπn ) ĤI′ (tπ1 ) ĤI′ (tπ2 ) · · · ĤI′ (tπn )
n! t′ t′ t′ π
Z t Z t Z t
1
= dt1 dt2 · · · dtn T ĤI′ (t1 ) · · · ĤI′ (tn ) ,
n! t′ t′ t′
unde ultima egalitate s-a obţinut prin utilizarea definiţiei produsului cronologic operatorial.
Ultima expresia a operatorului Jˆn (t, t′ ) se substituie ı̂n formula soluţiei de ordinul n şi rezultă la
limita n → ∞ formula (1.51).
În mod formal se poate scrie soluţia operatorului de evoluţie Dirac ca ordonarea cronologică
a operatorului exponenţial
n −i Z t o
′ ′′ ′ ′′
ÛI (t, t ) = T exp dt ĤI (t ) , (1.52)
~ t′
deoarece seria din relaţia (1.51) se poate interpreta ca dezvoltarea Taylor a funcţiei exponenţiale
ordonată cronologic. Totuşi, soluţia operatorului de evoluţie Dirac, exprimată ca serie iterativă
cu operatorul de ordonare cronologică nu este interesantă pentru aplicaţiile uzuale ale teoriei
cuantice a sistemelor multi-particule, cu excepţia unor probleme speciale; ı̂n consecinţă nu se va
face apel la relaţia (1.52).
4) Exprimarea operatorului de evoluţie Dirac prin operatori de evoluţie Schrödinger

este dată de următoarea relaţie:
ÛI (t, t′ ) = Û0† (t, t0 ) · Û (t, t′ ) · Û0 (t′ , t0 ) . (1.53)

Demonstraţie: Se utilizează legătura ı̂ntre vectorii de stare Dirac şi Schrödinger, dată de relaţia
(1.44a) şi evoluţia vectorului de stare Schrödinger prin relaţia (1.31); prin urmare, se obţin ı̂n mod
succesiv relaţiile următoare:
|ΨI (t)i = Û0† (t, t0 ) |Ψ(t)i = Û0† (t, t0 ) · Û (t, t′ ) |Ψ(t′ )i = Û0† (t, t0 ) · Û (t, t′ ) · Û0 (t′ , t0 ) |ΨI (t′ )i ,
unde ultima egalitate s-a obţinut prin inversarea relaţiei (1.44a): |Ψ(t′ )i = Û0 (t′ , t0 ) |ΨI (t′ )i.
Atunci, prin compararea ultimului rezultat cu formula de definiţie a operatorului de evoluţie Dirac,
dată de relaţia (1.47), se obţine
Û0† (t, t0 ) · Û (t, t′ ) · Û0 (t′ , t0 ) |ΨI (t′ )i = ÛI (t, t′ ) |ΨI (t′ )i ;
deoarece vectorul |ΨI (t′ )i este arbitrar, putând fi orice vector din spaţiul Hilbert al stărilor siste-
mului, rezultă egalitatea operatorială (1.53).
Din relaţia (1.53), prin alegerea t′ = t0 , se obţine rezultatul
ÛI (t, t0 ) = Û0† (t, t0 ) · Û (t, t0 ) , (1.54)
deoarece Û0 (t0 , t0 ) = 1̂.
5) Relaţia ı̂ntre formulările Heisenberg şi Dirac. Pe baza definiţiilor vectorilor de stare şi
operatorilor observabile ale formulării Heisenberg şi ale formulării Dirac ı̂n raport cu formularea
Schrödinger se obţin relaţiile ı̂ntre vectorii de stare şi ı̂ntre operatorii observabilelor corespunzători
formulărilor Heisenberg şi Dirac:
|ΨH i = ÛI† (t, t0 ) |ΨI (t)i , (1.55a)

ÂH (t) = ÛI† (t, t0 ) · ÂI (t) · ÛI (t, t0 ) ; (1.55b)
Se observă că operatorul unitar de transformare ı̂ntre mărimile formulării Heisenberg şi formulării
Dirac este inversul operatorului de evoluţie Dirac R̂H→I (t) = ÛI† (t, t0 ).
Demonstraţie: Se utilizează definiţia operatorului de evoluţie Dirac, dată de formula (1.47) şi
relaţia dintre vectorii de stare Schrödinger şi Dirac (1.44a)
|ΨI (t)i = ÛI (t, t0 ) |ΨI (t0 )i = ÛI (t, t0 ) Û0† (t0 , t0 ) |Ψ(t0 )i ;
dar operatorul de evoluţie liber satisface condiţia iniţială (1.42b), astfel ı̂ncât Û0† (t0 , t0 ) = 1̂, iar
conform relaţiei (1.37a) vectorii de stare Schrödinger şi Heisenberg coincid la momentul iniţial t0 ,
astfel că relaţia precedentă devine
|ΨI (t)i = ÛI (t, t0 ) |ΨH i ;

atunci, prin inversare se obţine relaţia (1.55a).

Pentru a determina relaţia ı̂ntre operatorii corespondenţi Heisenberg şi Dirac se utilizează relaţiile
lor de definiţie prin legăturile cu operatorul Schrödinger, date de formulele (1.37b) şi (1.44b):
†
ÂH (t) = R̂H (t) · Â · R̂H (t) = Û † (t, t0 ) · Â · Û (t, t0 ) ,
ÂI (t) = R̂I (t) · Â · R̂I† (t) = Û0† (t, t0 ) · Â · Û0 (t, t0 ) ;
ultima relaţie se poate inversa, exprimându-se operatorul Schrödinger prin operatorul corespondent
Dirac Â = Û0 (t, t0 ) · Â · Û0† (t, t0 ), astfel ı̂ncât prin substituire ı̂n prima relaţie se obţine legătura
dintre operatorii Heisenberg şi Dirac
ÂH (t) = Û † (t, t0 ) · Û0 (t, t0 ) · Â · Û0† (t, t0 ) · Û (t, t0 ) .
Pe de altă parte, conform relaţiei (1.54), produsele de operatori de evoluţie Schrödinger se exprimă
prin operatori de evoluţie Dirac Û † (t, t0 ) · Û0 (t, t0 ) = ÛI† (t, t0 ) şi Û0† (t, t0 ) · Û (t, t0 ) = ÛI (t, t0 );
atunci rezultă relaţia (1.55b).
1.2.4 Observaţii generale asupra formulărilor anterioare

Rezultatele obţinute anterior pentru cele 3 formulări importante ale mecanicii cuantice (Schrö-
dinger, Heisenberg şi Dirac) conduc la următoarele concluzii:
i. În formularea Schrödinger evoluţia dinamică a sistemului este integral conţinută ı̂n vectorul
de stare, iar operatorii asociaţi observabilelor sunt independenţi de timp pentru un sistem izolat
(dacă sistemul nu este izolat, atunci este posibil ca unii operatori care descriu cuplaje externe
ale sistemului să aibă o dependenţă temporală, dar această dependenţă nu este dată de evoluţia
intrinsecă a sistemului); ı̂n formularea Heisenberg vectorii de stare sunt atemporali şi operatorii
ataşaţi observabilelor conţin ı̂ntreaga evoluţie a sistemului (se observă că formularea Heisenberg
este mai adecvată pentru compararea cu mecanica clasică, ı̂n care referenţialul este fix şi mărimile
dinamice evoluează ı̂n timp); formularea de interacţie (Dirac) este o formulare intermediară ı̂ntre
cele două formulări anterioare, deoarece operatorii evoluează ı̂n timp ca operatori Heisenberg
liberi, iar vectorul de stare evoluează ca un vector de stare Schrödinger cu un hamiltonian de
interacţie.
ii. Cele 3 formulări sunt legate prin transformări unitare ale vectorilor de stare şi ale opera-
torilor asociaţi observabilelor; la momentul iniţial (t0 ) cele de formulări coincid.
iii. Formulările Schrödinger, Heisenberg şi Dirac produc descrieri echivalente ale sistemului
cuantic; totuşi se va arăta ulterior că pentru teoria sistemelor cuantice constituite din particule
identice este mai avantajos să se utilizeze formularea Heisenberg, iar pentru dezvoltarea unei
metode perturbaţionale este necesară utilizarea relaţiilor dintre formulările Heisenberg şi Dirac.
1.3 Reprezentări ale mecanicii cuantice

În secţiunea precedentă, când s-au prezentat formulările principale ale mecanicii cuantice,
s-a considerat că stările sistemului sunt descrise prin vectori abstracţi şi mărimile dinamice ale
sistemului sunt descrise prin operatori abstracţi, definiţi ı̂ntr-un spaţiu Hilbert. O reprezentare
a vectorilor şi a operatorilor dintr-un spaţiu Hilbert se realizează utilizând coeficienţii Fourier ai
vectorilor şi elementele de matrice ale operatorilor faţă de o bază a acestui spaţiu Hilbert.
În continuare se vor prezenta cele mai importante reprezentări ale mecanicii cuantice, ı̂n
mod succint şi fără să se utilizeze raţionamente riguroase. Se va insista ı̂n mod deosebit asupra
reprezentării coordonate de poziţie, care este formalismul mecanicii ondulatorii standard.
1.3.1 Reprezentări discrete şi continue (tratări generale)

Pentru simplitatea expunerii se vor prezenta iniţial reprezentările discrete şi continue pentru
cazurile cele mai simple; generalizările nu aduc aspecte calitative noi, dar introduc complicaţii
matematice şi implică probleme subtile, care fac dificilă ı̂nţelegerea noţiunilor de bază.
1.3. REPREZENTĂRI ALE MECANICII CUANTICE 23
Reprezentarea discretă (cazul simplu)
1. Se consideră că spaţiul Hilbert al stărilor sistemului

cuantic H are o bază numărabilă,

alcătuită din setul de vectori cu indice discret 23 E = | en i n=1,2,...,∞ . Acest sistem de vectori
ai bazei este considerat orto-normat şi este un sistem complet (deoarece aceşti vectori constituie o
bază a spaţiului Hilbert); atunci, aceşti vectori de bază satisfac relaţia de orto-normare, similară
cu relaţia (1.22a)
h en | em i = δn,m , (1.56)
şi relaţia de completitudine, similară cu relaţia (1.22b)

X X
P̂n ≡ | en ih en | = 1̂ . (1.57)
n n
unde P̂n = | en ih en | este proiectorul pe sub-spaţiul 1-dimensional generat de vectorul de bază

| en i.
2. În raport cu această bază un vector oarecare din spaţiul Hilbert, notat | Φ i, se descompune
ı̂n mod similar cu formula (1.23a)
X
|Φi = Φn | e n i , (1.58a)
n
unde coeficientul Fourier Φn are expresie similară cu formula (1.23b)
Φn = h e n | Φ i . (1.58b)
Este necesar să se observe că | Φ i este un vector arbitrar din spaţiul Hilbert H, putând fi sau un
vector de stare, sau un vector propriu.
Demonstrarea cea mai simplă a formulelor (1.58) se obţine prin utilizarea directă a relaţiei de
completitudine (1.57)
nX o X
| Φ i = 1̂ | Φ i = | en ih en | | Φ i = | en ih en | Φ i ,
n n
care arată avantajele formale ale notaţiei Dirac.
Se observă că setul coeficienţilor Fourier ai vectorului poate fi organizat ca o matrice coloană
(infinită)
 
Φ1
∞  Φ2 
 
| Φ i −→ Φ = Φn n=1 ≡  .  (1.59)
 .. 
Φ∞
Vectorul bra conjugat este

X
hΦ| = Φ∗n h en | , unde Φ∗n = h Φ | en i , (1.60)
n
ceea ce implică asocierea unei matrici linie (infinită)

∞
h Φ | −→ Φ† = Φ∗n n=1
≡ Φ∗1 , Φ∗2 , . . . , Φ∗∞ . (1.61)
23 Pentru simplitate se va utiliza un singur indice discret; totuşi, ı̂n majoritatea situaţiilor interesante este necesar
să se considere indici multipli.

3. Operaţiile vectorilor corespund la operaţii similare ale matricilor asociate.

i. Combinaţia liniară (adunarea şi multiplicarea cu numere)
X X
|Ψi = λ|Φi + λ′ |Φ′ i = |en ihen | λ|Φi + λ′ |Φ′ i = λhen |Φi + λ′ hen |Φ′ i |en i
n n
X
≡ λ Φn + λ′ Φ′n |en i (1.62)
n
P
adică |Ψi = n Ψn |en i, cu coeficientul Ψn = λ Φn + λ′ Φ′n ; rezultatul se poate scrie matricial:
|Ψi = λ|Φi + λ′ |Φ′ i −→ Ψ = λ Φ + λ′ Φ′ (1.63)
ii. Produsul scalar dintre 2 vectori

nX on X o X X
hΦ|Ψi = Φ∗n hen | Ψm |em i = Φ∗n Ψm hen |em i = Φ∗n Ψm δn,m
n m n,m n,m
X
= Φ∗n Ψn , (1.64)
n
care de asemenea, se poate scrie ca produs matricial
hΦ|Φi = Φ† · Ψ , (1.65)
unde Φ† = [Φ∗1 , Φ∗2 , . . . , Φ∗∞ ] este matricea linie definită de relaţia (1.61).
4. În mod similar vectorilor, un operator Â are elementele de matrice ı̂n baza E

Anm = | en i , Â | em i ≡ h en | Â | em i , (1.66)
astfel că acestui operator ı̂i corespunde matricea pătratică (infinită) formată din elementele ı̂n
raport cu toţi vectorii bazei
 
A11 A12 ... A1∞
∞  A21 A22 ... A2∞ 
 
Â −→ Ǎ = Anm ≡ . .. ..  (1.67)
n,m=1  .. . ... . 
A∞1 A∞2 . . . A∞∞
Operatorul conjugat hermitic are elementele de matrice corelate cu elementele de matrice ale
operatorului iniţial, prin relaţia
∗
(A† )nm = h en | Â† | em i = h em | Â | en i = (Amn )∗ , (1.68)
ceea ce ı̂nseamnă că matricea sa este conjugata hermitic a matricii operatorului iniţial (adică
transpusa şi conjugata complex):
 
A∗11 A∗21 ... A∗∞1
∞  A∗12 A∗22 ... A∗∞2 
 
Â† −→ Ǎ† = A∗mn ≡ . .. ..  (1.69)
n,m=1  .. . ... . 
A∗1∞ A∗2∞ . . . A∗∞∞
Operatorul Â se poate exprima, ı̂n mod formal, cu ajutorul matricii sale, prin introducerea relaţiei
de completitudine:
nX o nX o X X
Â = 1̂ · Â · 1̂ = |en ihen | Â · |em ihem | = |en ihen |Â|em ihem | = |en iAnm hem |
n m n,m n,m
(1.70)
5. Operaţiile dintre operatori corespund la operaţii similare ı̂ntre matricile asociate:

i. Combinaţia liniară de operatori
Ĉ = λ B̂ + λ′ B̂ ′ −→ Č = λ B̌ + λ′ B̌′ (1.71)
deoarece Cnm = λ Bnm + λ′ Bnm ′

.
ii. Produsul operatorilor corespunde la ı̂nmulţirea matricială
D̂ = Â · B̂ −→ Ď = Ǎ · B̌ , (1.72)
P∞
pentru că Dnm = k=1 Ank Bkm .
Demonstraţie: Se utilizează pentru ambii operatori reprezentarea formală (1.70), iar apoi relaţia
de orto-normare (1.56)
nX on X o X
D̂ = |en iAnk hek | |el iBlm hem | = |en iAnk hek |el iBlm hem |
n,k l,m n,k,l,m
X X nX o X
= |en i Ank δk,l Blm hem | = |en i Ank Blm hem | ≡ |en iDnm hem | .
n,k,l,m n,m k n,m
(Se observă ı̂ncă o dată avantajele notaţiei Dirac la manipulări formale.)
iii. Acţiunea unui operator asupra unui vector corespunde la ı̂nmulţirea matricilor asociate:
|ΨA i = Â |Ψi −→ ΨA = Ǎ · Ψ , (1.73)

P
deoarece (ΨA )n = m Anm Ψm .
Demonstraţie: Se utilizează reprezentarea (1.70) pentru operator şi (1.58a) pentru vector
nX oX X
|ΨA i = Â |Ψi = |en iAnm hem | Ψk |ek i = Anm Ψk |en ihem |ek i
n,m k n,m,k
X XnX o
= Anm Ψk |en iδm,k = Anm Ψm |en i
n,m,k n m
P P
adică |ΨA i = n (ΨA )n |en i, unde (ΨA )n = m Anm Ψm .
6. Concluzie
Din prezentarea anterioară au rezultat următoarele concluzii:
i. prin utilizarea unei baze vectorii sunt complet determinaţi prin coeficienţii ı̂n raport cu
vectorii bazei, iar operatorii sunt de asemenea complet determinaţi prin elementele de matrice ı̂n
raport cu vectorii bazei;
ii. setul coeficienţilor unui vector ket are structura unei matrici coloană (respectiv matrice
linie pentru un vector bra), iar setul elementelor de matrice ale unui operator definesc o matrice
pătratică;
iii. operaţiile cu vectori şi operatori sunt echivalente cu operaţii de acelaşi tip efectuate cu
matricile reprezentative (vectoriale şi operatoriale);
iv. matricile vectorilor şi operatorilor abstracţi constituie o reprezentare a acestor mărimi,
deoarece elementele de matrice sunt numere complexe;
v. formularea primară a mecanicii cuantice ı̂n varianta abstractă are avantajul că poate fi
reprezentată pe orice bază (alegerea bazei de reprezentare este dependentă de specificul proble-
mei studiate); pe de altă parte, sunt multe situaţii când raţionamentele efectuate cu mărimile
abstracte sunt mai facile, deoarece nu apar proprietăţi particulare care nu sunt importante pentru
respectivul raţionament.
Pentru generalizarea mecanicii cuantice la sisteme de particule identice reprezentările dis-
crete nu sunt interesante; totuşi, din punct de vedere pedagogic, o reprezentare discretă este
convenabilă, deoarece nu apar complicaţii matematice specifice reprezentărilor continue.
Reprezentarea continuă (cazul simplu)

1. Se consideră că spaţiul Hilbert al stărilor sistemului
cuantic H are o bază, alcătuită din
setul de vectori cu indice continuu 24 F = | fν i ν∈D (unde D este un interval al axei reale,
sau ı̂ntreaga axă reală). În mod analog cazului discret, acest sistem de vectori ai bazei este
considerat orto-normat şi este un sistem complet (deoarece aceşti vectori constituie o bază a
spaţiului Hilbert); totuşi, apar complicaţii matematice considerabile, deoarece se poate arăta că
vectorii bazei continue nu au normă finită, astfel că strict vorbind nu aparţin spaţiului Hilbert
al stărilor cuantice H. Rezolvarea problemei nu este simplă şi necesită generalizări şi construcţii
matematice complicate; de aceea se vor prezenta rezultatele utilizând argumente formale cât mai
asemănătoare cu cazul discret, dar fără rigurozitate.
Relaţia de ortonormare, se modifică astfel ı̂ncât să se includă norma infinită a fiecărui vector
al bazei, prin utilizarea funcţiei Dirac (ı̂n locul simbolului Kronecker)
h fν | fν ′ i = δ(ν − ν ′ ) ; (1.74)
relaţia de completitudine are similarităţi cu cazul discret, dar trebuie să se facă sumarea continuă,
care este o integrală ı̂n raport cu indicele
Z Z
dν P̂ν ≡ dν | fν ih fν | = 1̂ . (1.75)
D D
unde P̂ν = | fν ih fν | este proiectorul pe sub-spaţiul 1-dimensional generat de vectorul de bază

| fν i.
2. În raport cu această bază un vector oarecare din spaţiul Hilbert, notat | Φ i, se descompune
ı̂n mod similar cu formula cazului discret
Z
|Φi = dν Φ(ν) | fν i , (1.76a)
D
unde coeficientul Fourier devine o funcţie de indicele continuu, Φ(ν), şi are expresia (similar
cazului discret)
Φ(ν) = h fν | Φ i . (1.76b)
Demonstraţia simplă a formulelor (1.76) se poate face ı̂n mod formal analog cazului discret, prin
utilizarea relaţiei de completitudine (1.75)
nZ o Z Z
| Φ i = 1̂ | Φ i = dν | fν ih fν | | Φ i = dν | fν ih fν | Φ i ≡ dν Φ(ν) | fν i .
D D D
În cazul prezent setul coeficienţilor de descompunere a vectorului ı̂n raport cu baza continuă este
o funcţie de indice Φ(ν), iar setul valorilor acestei funcţii poate fi considerat ı̂n mod formal ca o
matrice continuă coloană (pentru a asigura similitudinea cu cazul discret).
Analog, un vector bra va avea descompunerea
Z Z
hΦ| = dν h Φ(ν) | fν i h fν | ≡ dν Φ∗ (ν) h fν | , (1.77)
D D
∗
iar setul valorilor funcţiei Φ (ν) se poate considera o matrice linie infinită (continuă).
3. Operaţiile vectorilor corespund la operaţii similare cu funcţiile de descompunere F .

i. Combinaţia liniară (adunarea şi multiplicarea cu numere)
Z Z

|Ψi = λ|Φi + λ′ |Φ′ i = dν |fν ihfν | λ|Φi + λ′ |Φ′ i = dν λhfν |Φi + λ′ hfν |Φ′ i |fν i
D
ZD

≡ dν λ Φ(ν) + λ′ Φ′ (ν) |fν i (1.78)
D
24 Pentru simplitate se va utiliza un singur indice continuu; totuşi, ı̂n majoritatea situaţiilor interesante este
necesar să se considere indici multipli (dintre aceşti indici unii pot fi discreţi).
R
adică |Ψi = D dν Ψ(ν)|fν i, cu coeficientul Ψ(ν) = λ Φ(ν) + λ′ Φ′ (ν).
ii. ii. Produsul scalar dintre 2 vectori se exprimă prin integrala componentelor
nZ on Z o Z Z
hΦ|Ψi = dν Φ∗ (ν)hfν | dν ′ Ψ(ν ′ )|fν ′ i = dν dν ′ Φ∗ (ν) Ψ(ν ′ )hfν |fν ′ i
D D D D
Z Z Z
′ ∗ ′ ′
= dν dν Φ (ν) Ψ(ν ) δ(ν − ν ) = dν Φ∗ (ν) Ψ(ν) , (1.79)
D D D
În acest caz notaţia matricială nu aduce avantaje, astfel ı̂ncât se vor omite variantele continue
ale expresiilor matriciale.
4. În mod similar vectorilor, un operator Â are elementele de matrice ı̂n baza continuă F

A(ν, ν ′ ) = | fν i , Â | fν ′ i ≡ h fν | Â | fν ′ i , (1.80)
astfel că acestui operator ı̂i corespunde matricea pătratică continuă, formată din elementele ı̂n
raport cu toţi vectorii bazei. Cu ajutorul acestei matrici continue se poate scrie ı̂n mod formal
operatorul ı̂n mod similar cu expresia cazului discret (1.70), utilizând relaţia de completitudine
(1.75)
nZ o nZ o Z Z
Â = 1̂ · Â · 1̂ = dν |fν ihfν | Â dν ′ |fν ′ ihfν ′ | = dν dν ′ |fν ihfν |Â|fν ′ ihfν ′ |
D D D D
Z Z
= dν dν ′ |fν iA(ν, ν ′ )hfν ′ | . (1.81)
D D
5. Operaţiile dintre operatori corespund la operatii similare ı̂ntre matricile (continue) asociate:
i. Combinaţia liniară de operatori
Ĉ = λ B̂ + λ′ B̂ ′ −→ C(ν, ν ′ ) = λ B(ν, ν ′ ) + λ′ B ′ (ν, ν ′ ) , (1.82)
rezultatul fiind evident.
ii. Produsul operatorilor corespunde la ı̂nmulţirea matricială continuă, care este o integrare
după indicele bazei
Z
D̂ = Â · B̂ −→ D(ν, ν ′ ) = dν ′′ A(ν, ν ′′ ) B(ν ′′ , ν ′ ) , (1.83)
D
Demonstraţie: Se utilizează reprezentarea formală (1.81), ı̂mpreună cu relaţile de orto-normare
(1.74) de completitudine (1.75)
Z Z Z Z
D̂ = Â · B̂ = dν dν1 |fν iA(ν, ν1 )hfν1 | · dν1′ dν ′ |fν1′ iB(ν1′ , ν ′ )hfν ′ |
D D D D
Z Z Z Z
= dν dν ′ dν1 dν1′ |fν iA(ν, ν1 )hfν1′ |fν1′ iB(ν1′ , ν ′ )hfν ′ |
ZD ZD ZD ZD
′
= dν dν dν1 dν1′ |fν iA(ν, ν1 ) δ(ν1 − ν1′ ) B(ν1′ , ν ′ )hfν ′ |
D D D D
Z Z nZ o Z Z
′
= dν dν |fν i dν1 A(ν, ν1 ) B(ν1 , ν ′ ) hfν ′ | ≡ dν dν ′ |fν iD(ν, ν ′ )hfν ′ | .
D D D D D
iii. Acţiunea unui operator asupra unui vector corespunde la ı̂nmulţirea matricilor continue
asociate: Z
|ΨA i = Â |Ψi −→ ΨA (ν) = dν ′ A(ν, ν ′ )Ψ(ν ′ ) . (1.84)
D
Demonstraţie: Se utilizează reprezentarea (1.81) pentru operator şi reprezentarea (1.76a) pentru
vector
Z Z Z
|ΨA i = Â |Ψi = dνdν ′ |fν iA(ν, ν ′ )hfν ′ | dν ′′ Ψ(ν ′′ ) | fν ′′ i
ZD ZD Z D
′
= dν dν dν |fν iA(ν, ν )Ψ(ν ′′ ) hfν ′ | fν ′′ i
′′ ′
D D D
Z Z Z
= dν dν ′ dν ′′ |fν iA(ν, ν ′ )Ψ(ν ′′ ) δ(ν ′ − ν ′′ )
ZD n DZ D
o Z
= dν dν A(ν, ν ′ )Ψ(ν ′′ ) |fν i ≡
′
dν Φ(ν)|fν i .
D D D
Reprezentanţii funcţionali ai vectorilor şi operatorilor. Anterior s-a arătat că ı̂n raport
cu o bază continuă, vectorii sunt caracterizaţi complet prin funcţii coeficienţi (matrici continue
coloană sau linie) şi operatorii sunt caracterizaţi complet prin matrici pătratice continue; relaţiile
vectoriale şi operatoriale sunt reprezentate prin relaţiile corespondente matriciale continue. Re-
prezentarea matricială continuă are avantajul similitudinii formale cu cazul discret (care este mai
simplu), dar are dezavantajul lipsei de intuitivitate; ca urmare, este mai convenabil să se consi-
dere funcţiile coeficienţi ca fiind reprezentanţii algebrici ai vectorilor şi să se introducă operatori
funcţionali care să ofere reprezentarea acţiunii operatorilor asupra vectorilor.
Ca urmare, se va considera că un vector ket |Ψi este reprezentat prin funcţia Ψ(ν), iar vectorul
bra conjugat este reprezentat prin conjugata complexă a funcţiei, adică prin Ψ∗ (ν). Un operator
abstract Â este definit prin acţiunea sa asupra vectorilor, iar reprezentantul său funcţional va
fi un operator asupra funcţiilor ce reprezintă vectorii. Conform celor enunţate anterior rezultă
următoarea construcţie logică:
i. operatorul abstract Â realizează corespondenţa vectorilor |Ψi −→ |ΨA i = Â |Ψi;
ii. vectorul |Ψi este reprezentat de funcţia Ψ(ν) = hfν |Ψi şi transformatul său |ΨA i este
reprezentat de funcţia ΨA (ν) = hfν |ΨA i; atunci, operatorul abstract Â este reprezentat de ope-
ˆ ˆ
ratorul funcţional Âν , astfel ı̂ncât se realizează corespondenţa ΨA (ν) = Âν Ψ(ν) (adică operatorul
funcţional este corespondentul ı̂n spaţiul de funcţii a operatorului abstract).
Pe baza expunerii anterioare şi a relaţiei (1.84) rezultă că operatorul funcţional are următoarea
acţiune asupra funcţiilor:
Z
ˆ
Âν Ψ(ν) ≡ ΨA (ν) = dν ′ A(ν, ν ′ ) Ψ(ν ′ ) , (1.85)
D
adică acest operator funcţional este ı̂n mod formal un operator integral. În majoritatea cazurilor
interesante pentru mecanica cuantică matricea continuă a operatorilor A(ν, ν ′ ) este singulară,
fiind exprimată prin funcţii Dirac, sau derivate ale fucţiei Dirac, astfel ı̂ncât operatorul funcţional
respectiv este un operator multiplicativ, sau un operator diferenţial.
Este important să se remarce faptul că operatorii funcţionali satisfac relaţii similare cu ope-
ratorii abstracţi pe care ı̂i reprezintă:
i. combinaţia liniară
ˆ ˆ ˆ
Ĉ = λ B̂ + λ′ B̂ ′ −→ Ĉν = λ B̂ν + λ′ B̂ν′ , (1.86)
[rezultatul este evident].

ii. produsul operatorial
ˆ ˆ ˆ
D̂ = Â · B̂ −→ D̂ν = Âν B̂ν . (1.87)
Demonstraţie: Operatorul produs D̂ are matricea egală cu integrala produsului matricilor ope-
ratorilor din produs, conform relaţiei (1.83)
Z
D(ν, ν ′ ) = dν ′′ A(ν, ν ′′ ) B(ν ′′ , ν ′ ) ;
D
pe de altă parte, operatorul funcţional care reprezintă operatorul produs D̂, acţionează asupra unei
funcţii oarecare (reprezentantul unui vector) conform relaţiei (1.85)
Z
ˆ
D̂ν Ψ(ν) = dν ′ D(ν, ν ′ ) Ψ(ν ′ ) .
D
′
Utilizând expresia matricii D(ν, ν ), rezultatul anterior devine
Z Z Z Z
ˆ
D̂ν Ψ(ν) = dν ′ dν ′′ A(ν, ν ′′ ) B(ν ′′ , ν ′ ) Ψ(ν ′ ) = dν ′′ A(ν, ν ′′ ) dν ′ B(ν ′′ , ν ′ ) Ψ(ν ′ ) ;
D D D D
ˆ
dar, conform relaţiei (1.85) ultima integrală defineşte operatorul funcţional B̂ν acţionând asupra
funcţiei Ψ(ν): Z
ˆ
dν ′ B(ν ′′ , ν ′ ) Ψ(ν ′ ) = B̂ν Ψ(ν) ≡ ΨB (ν) ,
D
ˆ
astfel ı̂ncât D̂ν Ψ(ν) se exprimă ı̂n forma
Z
ˆ ˆ ˆ ˆ
D̂ν Ψ(ν) = dν ′′ A(ν, ν ′′ ) ΨB (ν) = Âν ΨB (ν) = Âν B̂ν Ψ(ν) ,
D
ˆ
unde s-a făcut apel din nou la relaţia (1.85) pentru definiţia operatorului funcţional Âν . Deoarece
funcţia Ψ(ν) este arbitrară rezultă egalitatea operatorială cerută.
În concluzie, este necesar să se facă următoarea observaţie: prin alegerea unei reprezentări, vecto-
rii abstracţi sunt reprezentaţi prin funcţii şi operatorii abstracţi sunt reprezentaţi prin operatori
funcţionali, iar ı̂ntre setul de vectori-operatori abstracţi şi reprezentanţii lor funcţionali este un
izomorfism (adică o corespondenţă biunivocă, care conservă relaţiile ı̂ntre mărimile corespon-
dente). Datorită proprietăţilor anterioare ale mărimilor de reprezentare (funcţii şi operatori
funcţionali) rezultă că spaţiul de funcţii reprezentative este un spaţiu Hilbert, notat Hν care este
izomorf cu spaţiul Hilbert abstract al stărilor sistemului cuantic H.
1.3.2 Reprezentarea coordonatelor de poziţie

Reprezentarea coordonatelor de poziţie este reprezentarea ı̂n care baza este setul vectorilor
proprii ai operatorilor de poziţie ai particulelor 25 .
Cazul 1-dimensional
Pentru simplitate se va considera cazul cel mai simplu, când sistemul cuantic studiat conţine
o singură particulă (fără structură internă) care evoluează ı̂ntr-un spaţiu 1-dimensional nelimi-
tat; atunci sistemul posedă numai 1 grad de libertate translaţional (pe axa Ox), iar localizarea
particulei (dată de coordonata x) este caracterizată de operatorul poziţiei q̂x = x̂.
Operatorul de poziţie are ecuaţia cu valori proprii de forma
x̂ |xi = x |xi , (1.88)
unde x este valoarea proprie şi |xi este vectorul propriu al coordonatei de poziţie pentru particulă.
Studiul matematic al acestei ecuaţii implică dificultăţi importante, astfel că, se vor prezenta
rezultatele interesante pentru teoria cuantică, fără motivaţii riguroase şi considerându-se numai
situaţiile simple (care sunt realizate frecvent), dar fără să se considere cazuri speciale.
Spectrul valorilor proprii x este continuu, domeniul de valori ale coordonatei x fiind ı̂ntreaga
axă reală, dacă particula evoluează ı̂n spaţiul nelimitat (cazul cel mai simplu). Ca urmare, baza
este continuă, astfel ı̂ncât relaţiile de orto-normare şi completitudine au următoarea formă:
h x | x′ i = δ(x − x′ ) , (1.89a)
Z
dx | x ih x | = 1̂ . (1.89b)
R
Se observă că se pot aplica rezultatele generale ale subsecţiunii precedente, considerând indicele
continuu ν fiind ı̂n cazul de faţă valoarea coordonatei de poziţie x.
Un vector care caracterizează particula (vectorul de stare sau un vector propriu al unei ob-
servabile a particulei) se reprezintă ı̂n forma
Z
|ψi = dx ψ(x) | x i , unde ψ(x) = h x | ψ i . (1.90)
R
Funcţia ψ(x) se numeşte funcţie de stare dacă |ψi este de vectorul de stare, sau funcţie proprie
dacă |ψi este un vector propriu.
Produsul scalar dintre doi vectori |ψi şi |ψ ′ i se reprezintă conform relaţiei (1.79)
Z
h ψ | ψ′ i = dx ψ(x)∗ ψ ′ (x) . (1.91)
R
25 Într-otratare mai generală se include spinul ca o mărime dinamică complementară coordonatelor de poziţie;
totuşi există deosebiri esenţiale ı̂ntre coordonatele de poziţie (cu spectru continuu) şi coordonatele de spin (cu
spectru discret). Ca urmare, ı̂n discuţia din această subsecţiune se va neglija coordonata de spin a particulelor.
Operatorii fundamentali pentru particula 1-dimensională sunt operatorul coordonată de poziţie

q̂x = x̂ şi operatorul coordonată de impuls p̂x (aceştia sunt operatorii asociaţi coordonatelor
canonice ale particulei). Orice altă observabilă dinamică a particulei (cu excepţia spinului, care
ı̂nsă se neglijează) se exprimă ca funcţie de observabilele fundamentale x̂ şi p̂x .
În cazul prezent baza este continuă şi indicele este coordonata de poziţie x (adică sunt vala-
bile rezultatele reprezentării continue simple cu substituţia ν → x); prin urmare, reprezentarea
coordonatei de poziţie implică funcţii cu variabila x şi operatori funcţionali asupra acestor funcţii.
Datorită faptului că baza operatorului de poziţie este constituită din vectorii proprii, rezultă
că matricea operatorului coordonată de poziţie are următoarea formă:
x(x′ , x′′ ) ≡ h x′ | x̂ | x′′ i = x′′ h x′ | x′′ i = x′ δ(x′ − x′′ ) ; (1.92)
se observă că matricea operatorului x̂ este singulară. Atunci, conform relaţiei (1.85), acţiunea
operatorului funcţional al coordonatei de poziţie x̂ˆx este
Z Z
ˆx ψ(x) =
x̂ dx′ x(x, x′ ) ψ(x′ ) = dx′ x δ(x − x′ ) ψ(x′ ) = x ψ(x) , (1.93)
R R
adică operatorul coordonată de poziţie este un operator multiplicativ

ˆx = x .
x̂ (1.94)
Pentru celălalt operator fundamental al sistemului, deducerea expresiei matricii sale ı̂n baza
coordonate de poziţie necesită utilizarea relaţiei de comutare fundamentale, care este dată de
Principiului 3 prin relaţia (1.26)
x̂ , p̂x = i~ 1̂ . (1.95)
Utilizând relaţia de comutare se obţine matricea operatorului coordonată de impuls ı̂n baza
coordonatei de poziţie
~ ∂
px (x′ , x′′ ) ≡ h x′ | p̂x | x′′ i = δ(x′ − x′′ ) ; (1.96)
i ∂ x′
Demonstraţie:
Ca etapă preliminară se deduce relaţia de comutare a operatorului coordonată de poziţie x̂ cu o
funcţie de operatorii de poziţie şi de impuls F (x̂, p̂x ) :

∂F (x̂, px )
x̂ , F (x̂, p̂x ) − = i~ .
∂px px =p̂x
Pentru a obţine relaţia de comutare precedentă se efectuează dezvoltarea ı̂n serie Taylor a funcţiei
F (x̂, p̂x ) ı̂n raport cu variabila impuls:
∞
X 1 ∂ n F (x̂, px )
F (x̂, p̂x ) = p̂n
x
n=0
n! ∂pnx px =p̂x
şi se efectuează comutatorul, luând ı̂n considerare ca un operator comuta cu orice funcţie de acest
operator, astfel că rămân numai comutatorii dintre operatorul de poziţie şi operatorii puteri ale
impulsului:
X∞
1 ∂ n F (x̂, px )
x̂ , F (x̂, p̂x ) − = n x̂ , p̂n
x − ;
n=0
n! ∂px px =p̂x

prin metoda inducţiei matematice se obţine x̂ , p̂x − = n i~ p̂n−1
n
x , astfel că rezultă
∞ ∞
X 1 ∂ n F (x̂, px ) n−1
X 1 ∂ n F (x̂, px )
x̂ , F (x̂, p̂x ) = n n i~ p̂ x = i~ n p̂n−1
x
−
n=0
n! ∂p x p x = p̂ x n=1
(n − 1)! ∂p x p x = p̂ x
∞
X 1 ∂ m ∂F (x̂, px )
= i~ p̂m
x
m=0
m! ∂pm x ∂px px =p̂x
∂F (x̂, px )
= i~ ,
∂px px =p̂x
care este relaţia de comutare propusă anterior.

Se consideră funcţia operatorială de impuls şi dependentă de parametrul real ξ:

i
Ŝ(ξ) ≡ e− ~ ξ p̂x ;
pe baza relaţiei de comutare discutate anterior se obţine comutatorul dintre operatorul de poziţie
x̂ şi funcţia operatorială Ŝ(ξ):

∂ Ŝ(ξ) ∂ − ~i ξp i
x̂ , Ŝ(ξ) − = i~ = i~ e = ξ e− ~ ξ p̂x = ξ Ŝ(ξ) .
∂p ∂p p=p̂x
Rezultatul precedent se poate rescrie ı̂n forma

x̂ Ŝ(ξ) − Ŝ(ξ) x̂ = ξ Ŝ(ξ) =⇒ x̂ Ŝ(ξ) = Ŝ(ξ) x̂ + ξ 1̂ ,
astfel ı̂ncât se obţine

x̂ Ŝ(ξ) x′ = x′ + ξ Ŝ(ξ) x′ ,

ceea ce arată că Ŝ(ξ) x′ este un vector propriu al operatorului coordonată de poziţie corespunzător
valorii proprii x′ + ξ (adică Ŝ(ξ) se comportă ca un operator de translaţie). Dacă se face alegerea
|xi = Ŝ(x) |0i, atunci rezultă: Ŝ(ξ) |xi = |x + ξi.
Pe baza rezultatelor anterioare se obţine matricea operatorului Ŝ(ξ) ı̂n baza proprie a operatorului
de poziţie:
′

x Ŝ(ξ) x′′ = x′ x′′ = δ(x′ − x′′ − ξ) ;
dacă se alege o valoare infinitezimală δξ, atunci operatorul de translaţie se poate aproxima cu
dezvoltarea Taylor de ordinul 1
i i
Ŝ(δξ) = e− ~ δξ p̂x = 1̂ − δξ p̂x + O δξ 2
~
astfel ı̂ncât elementul de matrice devine

′
i

x Ŝ(δξ) x′′ = x′ x′′ − δξ x′ p̂x x′′ + O δξ 2 .
~
Atunci, luând ı̂n considerare că acest

element de matrice este egal cu funcţia Dirac, conform
expresiei generale obţinute anterior, x′ Ŝ(δξ) x′′ = δ(x′ − x′′ − δξ), rezultă elementul de matrice
al operatorului impuls ı̂n baza coordonate de poziţie:

′ ′′ ~ δ(x′ − x′′ − δξ) − δ(x′ − x′′ ) ~ ∂
x p̂x x = + O δξ −−−→ δ(x′ − x′′ ) ,
i − δξ δξ→0 i ∂x′
adică rezultatul cerut.
Se observă că şi ı̂n acest caz matricea operatorului studiat este singulară (apare derivata funcţiei
Dirac); atunci, utilizând relaţia (1.85) şi proprietăţile generale ale funcţiei Dirac se obţine opera-
torul funcţional al coordonatei de impuls:
Z
~ ∂ ~ ∂
p̂ˆx ψ(x) = dx′ δ(x − x′ ) ψ(x′ ) = ψ(x) , (1.97)
R i ∂x i ∂x
adică operatorul coordonată de poziţie este un operator diferenţial

~ ∂
p̂ˆx = . (1.98)
i ∂x
Aşa cu s-a menţionat anterior, toate mărimile dinamice observabile ale sistemului clasic sunt
funcţii de cele 2 variabile canonice fundamentale: variabila de poziţie qx = x şi variabila de
impuls px , adică mărimea dinamică A este de forma: A = A(x, px ); conform principiului de
corespondenţă, operatorul asociat mărimii dinamice este aceeaşi funcţie dar variabilele canonice
sunt substituite de către operatorii canonici fundamentali: Â = A(x̂, p̂x ). Operatorul funcţional
ˆ
Âx care este reprezentantul operatorului Â ı̂n reprezentarea coordonatei de poziţie, se obţine din
matricea operatorului Â ı̂n baza {|xi}x , conform relaţiei generale (1.85):
Z
ˆ
Âx Ψ(x) = dx′ hx|A|x′ i Ψ(x′ ) ; (1.99)
R
Se poate arăta, pe baza rezultatelor anterioare, că matricea operatorului Â ı̂n baza {|xi}x se
exprimă ı̂n termeni de funcţii Dirac:
~ ∂
hx|A|x′ i ≡ A(x, x′ ) = A x δ(x − x′ ), δ(x − x′ ) ,
i ∂x
26
astfel ı̂ncât integrala din formula (1.99) se efectuează ı̂n mod direct şi se obţine

ˆ ˆ p̂ˆx = A x, ~ ∂ .
Âx = A x̂, (1.100)
i ∂x
Ca exemplu, hamiltonianul particulei cu masa m şi interacţionând cu un câmp extern static,
interacţia fiind descrisă prin energia potenţială v(x) are forma:
1 ˆ2 2 −~2 ∂ 2
ˆ
Ĥx = ˆ = 1 ~ ∂
p̂x + v x̂ + v(x) = + v(x) .
2m 2m i ∂ x 2m ∂ x2
Cazul 3-dimensional pentru sistem multiparticule

Rezultatele precedente pentru cazul sistemului particulă 1-dimensională se generalizează ı̂n
mod direct la situaţia mai generală când sistemul conţine N particule care pot evolua ı̂ntr-un
spaţiu 3-dimensional corespunzător domeniului D (dacă domeniul este nelimitat atunci D = R3 ,
iar dacă domeniul este finit cu volumul V atunci D = DV ). Se vor prezenta numai rezultatele,
fără argumentări, care ar complica inutil expunerea.
Coordonatele de poziţie ale sistemului sunt descrise prin operatorii de poziţie ai particulelor
{r̂1 , r̂2 , . . . , r̂N }, unde r̂j = (x̂j , ŷj , ẑj ) ≡ (x̂1j , x̂2j , x̂3j ) este operatorul vectorial de poziţie al
particulei “ j ”. În spaţiul Hilbert al stărilor sistemului operatorii de poziţie ai particulelor au
ecuaţii cu valori proprii de forma
x̂aj |xaj i = xaj |xaj i , (a = 1, 2, 3; j = 1, 2, . . . , N ) (1.101)
unde valorile proprii xaj sunt numere reale, adică spectrele operatorilor de poziţie sunt conti-
nue. Conform Principiului 3, relaţia (1.26), toţi operatorii de poziţie sunt reciproc comutabili:
[ x̂aj , x̂a′ j ′ ] = 0̂; prin urmare, setul operatorilor de poziţie admite un sistem comun de vectori
proprii | x1 , y1 , z1 ; . . . ; xN , yN , zN i ≡ {|r1 , . . . , rN i}, astfel ı̂ncât ecuaţiile cu valori proprii ale
operatorilor de poziţie ai particulelor sunt de forma
x̂aj | x1 , y1 , z1 ; . . . ; xN , yN , zN i = xaj | x1 , y1 , z1 ; . . . ; xN , yN , zN i , (a = 1, 2, 3; j = 1, 2, . . . , N )
sau ı̂n notaţie vectorială (mai concisă)
r̂j | r1 , . . . , rN i = rj | r1 , . . . , rN i , (j = 1, 2, . . . , N ) . (1.102)
Este necesar să se observe că fiecare vector propriu | r1 , . . . , rN i are normă infinită.
Setul de vectori proprii {|r1 , . . . , rN i} este ales ca bază a spaţiului Hilbert al stărilor sistemului
N -particule; ca urmare, relaţiile de orto-normare şi de completitudine au următoarele forme, care
sunt generalizarea relaţiilor (1.89):
h r1 , . . . , rN | r′1 , . . . , r′N i = δ 3 (r1 − r′1 ) · · · δ 3 (rN − r′N ) , (1.103a)

Z Z
d3 r1 · · · d3 rN | r1 , . . . , rN ih r1 , . . . , rN | = 1̂ ; (1.103b)
D D
Se observă că ı̂n cazul studiat vectorii de bază sunt caracterizaţi de N indici vectoriali (care sunt
vectorii de poziţie ai particulelor), adică 3N indici reali.
Prin utilizarea bazei {|r1 , . . . , rN i}, vectorii sistemului (vectori proprii sau vectori de stare) au
descompunerile caracterizate de funcţii coeficienţi dependente de N variabile vectoriale, conform
generalizării relaţiei (1.90) prin utilizarea relaţiei de completitudine (1.103b)
Z Z
|Φi = d3 r1 · · · d3 rN Φ(r1 , . . . , rN ) | r1 , . . . , rN i , (1.104)
D D
26 Se vor omite calculele matematice care sunt de tipul celor utilizate anterior pentru obţinerea formulelor (1.93)
şi (1.97), deoarece aceste calcule sunt destul de lungi şi implică proprietăţi ale funcţiei Dirac.
unde funcţia coeficient Φ(r1 , . . . , rN ) = h r1 , . . . , rN |Φi este reprezentantul vectorului |Φi.

Se observă că produsul scalar dintre 2 vectori este realizat ı̂n spaţiul de funcţii reprezentative
prin intergrarea multiplă a funcţiilor corespunzătoare, ı̂n acord cu generalizarea relaţiei (1.91)
Z Z
hΦ|Φ′ i = d3 r1 · · · d3 rN Φ∗ (r1 , . . . , rN ) Φ′ (r1 , . . . , rN ) . (1.105)
D D
Operatorii funcţionali care reprezintă operatorii abstracţi sunt definiţi prin acţiunea lor asupra
funcţiilor care reprezintă vectori, conform relaţiei
Z Z
ˆ
Â{r} Φ(r1 , . . . , rN ) = d3 r′1 · · · d3 r′N h r1 , . . . , rN | Â | r′1 , . . . , r′N i Φ(r′1 , . . . , r′N ) , (1.106)
D D
care este generalizarea relaţiei (1.85), valabilă ı̂n cazul simplu cu un singur indice continuu.
Datorită faptului că baza de reprezentare este constituită din vectorii proprii ai operatorilor
de poziţie, rezultă că aceşti operatori au matrici singulare (exprimate prin produse de funcţii
Dirac)
h r1 , . . . , rN | r̂j | r′1 , . . . , r′N i = rj δ 3 (r1 − r′1 ) · · · δ 3 (rN − r′N ) , (j = 1, . . . , N ) ; (1.107)
ca urmare, prin aplicarea relaţiei generale (1.106), rezultă că acţiunea acestor operatori de poziţie
asupra funcţiilor ce reprezintă vectori este multiplicativă
ˆr̂j{r} Φ(r1 , . . . , rN ) = rj Φ(r1 , . . . , rN ) , (1.108)
adică operatorul funcţional de poziţie a unei particule este operatorul vectorial multiplicativ
ˆr̂j{r} = rj . Se observă că rezultatele sunt generalizările relaţiilor (1.92) – (1.94).
Operatorii funcţionali care reprezintă impulsurile particulelor se construiesc ı̂n mod analog
cazului particulă 1-dimensională, prin generalizarea relaţiilor (1.96) – (1.98); astfel, din relaţiile
de comutare (1.26)
[ x̂aj , p̂a′ j ′ ] = i~ δaa′ δjj ′ 1̂ ,
rezultă că singurii operatori necomutabili sunt operatorii asociaţi coordonatelor canonice conju-
gate de poziţie şi impuls (adică x̂aj şi p̂aj ): [ x̂aj , p̂aj ] = i~ 1̂. Consecinţa relaţiilor de comutare
ı̂ntre operatorii de poziţie şi de impuls este că matricea unui operator coordonată de impuls ı̂n
baza coordonate de poziţie este de forma
paj (r1 , . . . , rN ; r′1 , . . . , r′N ) ≡ h r1 , . . . , rN | p̂aj | r′1 , . . . , r′N i

~ ∂
= δ(x1 − x′1 ) δ(y1 − y1′ ) δ(z1 − z1′ ) · · · δ(xN − x′N ) δ(yN − yN ′ ′
) δ(zN − zN );
i ∂ xaj
rezultatul anterior se exprimă condensat ı̂n notaţie vectorială:
pj (r1 , . . . , rN ; r′1 , . . . , r′N ) ≡ h r1 , . . . , rN | p̂j | r′1 , . . . , r′N i

~
= ∇j δ 3 (r1 − r′1 ) · · · δ 3 (rN − r′N ) , (1.109)
i
unde ∇j este operatorul “nabla” ı̂n raport cu coordonatele de poziţie ale particulei “ j ”. Atunci,
prin utilizarea relaţiei generale (1.106), se obţine acţiunea operatorului funcţional asociat impul-
sului unei particule ca operator diferenţial (vectorial)
ˆ j{r} Φ(r1 , . . . , rN ) = ~ ∇j Φ(r1 , . . . , rN ) ,

p̂ (1.110)
i
ˆ j{r} = ~ ∇j .
adică p̂
i
În cazul mărimi dinamice arbitrare a sistemului, operatorul corespunzător este construit din
mărimea clasică, cu ajutorul principiului de corespondenţă, astfel că rezultă o funcţie de operatorii
de poziţie şi de impuls ai particulelor (care sunt operatori fundamentali)
Â = A(r̂1 , . . . , r̂N ; p̂1 , . . . , p̂N ) ;

ˆ
operatorul funcţional Â{r} corespunzător operatorului abstract Â se construieşte analog cazului
[a se vedea relaţia (1.100)], astfel că se obţine
ˆ ˆ N {r} ) = A(r1 , . . . , rN ; ~ ∇1 , . . . , ~ ∇N ) . (1.111)

ˆ 1{r} , . . . , p̂
Â{r} = A(ˆr̂1{r} , . . . , ˆr̂N {r} ; p̂
i i
Din prezentarea anterioară rezultă că mecanica cuantică ı̂n varianta ondulatorie este un for-
malism particular al mecanicii cuantice, anume este formularea Schrödinger ı̂n reprezentarea
coordonatelor de poziţie.
Este importantă observaţia că reprezentarea coordonatelor de poziţie nu este singura repre-
zentare continuă a mecanicii cuantice; o altă reprezentare continuă remarcabilă este reprezenta-
rea coordonatelor de impuls, care prezintă multe similitudini cu precedenta. Totuşi se va omite
discuţia asupra acestei reprezentări, deoarece singura reprezentare interesantă pentru generaliza-
rea teoriri cuantice la sisteme multi-particulă este reprezentarea coordonatelor de poziţie.
De asemenea, trebuie să se remarce că particulele cuantice au, alături de gradele de liber-
tate translaţionale (reprezentate de poziţiile şi impulsurile particulelor), ı̂n plus există grade de
libertate interne reprezentate de spinii particulelor (care au valori proprii discrete). Pentru a nu
complica discuţia se omite prezentarea complexă a sistemelor de particule cu translaţii şi spin.
Capitolul 2
Descrierea stărilor şi

observabilelor sistemelor
multi-particule
2.1 Observaţii generale

Mecanica cuantică standard este formulată iniţial ı̂n Cuantificarea I-a, conform căreia starea
sistemului este caracterizată de un set complet de mărimi, care descriu stările individuale ale par-
ticulelor sistemului. Totuşi, pentru sisteme constituite dintr-un număr mare de particule identice
(eventual numărul de particule poate fi variabil) – metoda Cuantificării I-a este neconvenabilă,
deoarece este foarte complicată şi excesiv de detaliată.
Ca urmare, apare necesitatea reformulării descrierii stărilor sistemului, numită uzual metoda
Cuantificării a II-a:
• se consideră iniţial că interacţiile mutuale (dintre particule) sunt absente, astfel că sistemul
este constituit din particule independente:
– se introduc stări uni-particulă,

– se exprimă starea sistemului multi-particule, prin numerele de ocupare pe stări uni-
particulă,
– se exprimă observabilele sistemului prin operatori elementari (de creare şi anihilare)
pe stări uni-particulă;
• se introduce ulterior interacţia mutuală prin tehnica adiabatică
– ca urmare, se calculează proprietăţile sistemului (cu interacţii mutuale) prin metode

de aproximaţie (perturbative, self-consistente, etc.).
2.2 Descrierea sistemului N -particule ı̂n Cuantificarea I-a

2.2.1 Condiţii
Se consideră un sistem constituit din N particule identice, independente (ulterior se va in-
troduce interacţia mutuală) şi nererativiste; ca urmare, există 2 tipuri de grade de libertate
uni-particulă:
– grade de libertate de translaţie,
– grade de libertate de de spin.
Iniţial se utilizează formularea Schrödinger, conform căreia evoluţia sistemului este conţinu-
tă numai ı̂n vectorii de stare, iar operatorii caracteristici (asociaţi observabilelor, sau operatorii
speciali) sunt intrinsec atemporali.
[ ulterior se va trece la alte formulări echivalente: Heisenberg, Dirac ].
35
36 DESCRIEREA SISTEMELOR MULTI-PARTICULE
2.2.2 Definirea operatorilor sistemului

1. Pentru particula a : Â(a) este operatorul asociat unei observabile a acestei particule, definit
ı̂n spaţiul Hilbert al stărilor particulei H(a) .
Observaţii:
i. Â(a) : H(a) → H(a) (este un operator definit ı̂n spaţiul Ha ),
ii. particulele sunt identice, astfel că
• toate spaţiile Hilbert uni-particulă {H(a) }a=1,N au aceeaşi structură,
• toţi operatorii uni-particulă {Â(a) }a=1,N au acelaşi tip de acţiune (pentru toate particulele).
2. Pentru sistemul total (constituit din N particule):

i. Spaţiul Hilbert al stărilor este produsul direct al spaţiilor Hilbert ale stărilor uni-particulă:
N
M
HN = H(a) . (2.1a)
a=1
Observaţie: spaţiile Hilbert uni-particulă se consideră disjuncte

(a) (b) ∀ a, b = 1, N
H ∩H =∅, (2.1b)
a 6= b
(unde s-a notat prin ∅ mulţimea vidă); atunci descompunerea spaţiului Hilbert total ı̂n sub-spaţii
Hilbert uni-particulă este posibilă numai dacă se consideră particulele independente.
ii. Observabilele uni-particulă se definesc prin prelungirea operatorilor Â(a) ı̂n spaţiul Hilbert
total HN , prin efectuarea produsului direct cu operatori unitate pe sub-spaţiile Hilbert cores-
punzătoare celorlalte particule ale sistemului total:
Â(a) −→ Âa = 1̂(1) ⊗ · · · ⊗ 1̂(a−1) ⊗ Â(a) ⊗ 1̂(a+1) ⊗ · · · ⊗ 1̂(N ) . (2.2)
Observaţii:
• Âa este un operator definit ı̂n spaţiul HN ; ca urmare Â(a) este restricţia lui Âa la sub-spaţiul
particulei a, adică H(a) ;
• setul de operatori uni-particulă pentru particule diferite {Âa }a=1,N este constituit din ope-
ratori reciproc comutabili:

Âa , Âb − = 0̂ , ∀ a, b = 1, N . (2.3)
iii. Operatorul total asociat unei observabile de tip uni-particulă este suma operatorilor cores-
punzători particulelor sistemului:
XN
ÂN = Âa . (2.4)
a=1
iv. Prin generalizare se introduce operatorul bi-particulă, care acţionează asupra stărilor unei
perechi de particule (un astfel de operator descrie interacţia mutuală dintre particule)
B̂ (a,b) : H(a) ⊗ H(b) → H(a) ⊗ H(b) ,
adică B̂ (a,b) este un operator definit ı̂n spaţiul Hilbert produs H(a) ⊗ H(b) .
Se efectuează extensia operatorului B̂ (a,b) la spaţiul Hilbert al sistemului total HN (prin inclu-
derea operatorilor unitate pe toate sub-spaţiile corespunzătoare celorlalte particule ale sistemului)
n O
N o
B̂ab = 1̂(c) ⊗ B̂ (a,b) .
c=1
(c6=a,b)
Pe baza definiţiilor anterioare, operatorul total asociat unei observabile de tip bi-particulă are
următoarea expresie generală
1,N
1 X
B̂N = B̂ab , (2.5)
2
a,b
unde B̂ab este operatorul din HN corespunzător perechii de particule a şi b.

2.2. DESCRIEREA SISTEMULUI N -PARTICULE ÎN CUANTIFICAREA I-A 37
2.2.3 Stări proprii uni-particulă (stări impuls-spin)

Starea proprie a unui sistem cuantic – este caracterizată de setul valorilor proprii ale unui sis-
tem complet de observabile comutabile şi este descrisă de vectorul propriu comun sistemului de
observabile comutabile.
Observaţie: sistemul vectorilor proprii comuni ai unui sistem complet de observabile comuta-
bile este o bază a spaţiului Hilbert al stărilor sistemului cuantic.
Cazul sistemului uni-particulă (particulă liberă simplă):
– gradele de libertate ale particulei sunt: de translaţie şi de spin; ca urmare, are loc factori-
zarea spaţiului Hilbert uni-particulă:
H(a) = H(a) (a)

r + Hs , (2.6)
(a) (a)
unde Hr este sub-spaţiul Hilbert al stărilor de translaţie (spaţiale) şi Hs este sub-spaţiul Hilbert
al stărilor de spin.
Un sistem complet de observabile comutabile (care caracterizează starea de translaţie-spin)
este constituit din operatorii componentelor cartesiene de impuls şi operatorul proiecţiei spinului
pe o direcţie:
{ p̂(a) (a) (a) (a)
x , p̂y , p̂z ; ŝz } ≡ { p̂
(a)
; ŝ(a)
z }
(a) (a)
unde p̂(a) este operatorul impuls al particulei (cu acţiune ı̂n Hr ), iar ŝz este operatorul com-
(a)
ponentei spinului particulei (cu acţiune ı̂n Hs ).
Ecuaţiile cu valori proprii ale observabilelor caracteristice au formele următoare:
(a)
1. În Hr este ecuaţia cu valori proprii a impulsului

(a) (a)
(a) (a) (a)
p̂α uk = ~ kα uk , (α = x, y, z) =⇒ p̂(a) uk = ~ k uk . (2.7)
Observaţii:
(a) (a)
• uk este o bază ı̂n sub-spaţiul Hilbert Hr , astfel că satisface relaţiile de orto-
normare şi de ı̂nchidere: 
(a) (a)
 Zuk uk′ = δ(k, k′ ) ,
P (a)
(a) (a) (2.8)
 u u = 1̂r ,
k k
k
unde
– δ(k, k′ ) este simbolul Kronecker δk,k′ ı̂n cazul când impulsul are spectru discret,
sau este funcţia Dirac δ(k − k′ ) ı̂n cazul când impulsul are spectru continuu de
valori
Z proprii,
P
– este sumare (pantru spectru discret), sau integrare (pentru spectru continuu),
k
(a) (a)
– 1̂r este operatorul unitate ı̂n sub-spaţiul Hr ;
• vectorul de undă k = (kx , ky , kz ) are valori discrete, sau continue, dependente de
condiţiile la limită spaţiale.
(a)
2. În Hs este ecuaţia cu valori proprii a componentei spinului
(a)
ŝ(a) χ = ~ σ χ(a) , (σ ∈ {−s, . . . , s}) . (2.9)
z σ σ
Observaţii:
(a) (a)
• χσ σ=−s,s
este o bază ı̂n sub-spaţiul Hilbert Hs , astfel că satisface relaţiile de
orto-normare şi de ı̂nchidere:
(
(a) (a)
χσ χσ′ = δσ,σ′ ,
P (a)
(a) (a) (2.10)
χσ = 1̂s ,
σ χσ
Comasarea rezultatelor precedente pentru spaţiul Hilbert uni-particulă total (stări de translaţie
şi spin):
deoarece spaţiul Hilbert al unei particule este produsul direct de spaţii Hilbert disjuncte de
(a) (a)
translaţie şi de spin, conform relaţiei (2.6), H(a) = Hr + Hs , se efectuează următoarele operaţii:
(a)
• se prelungesc operatorii p̂(a) şi ŝz ı̂n spaţiul total H(a) :
( (a)
(a)
P̂ ≡ p̂(a) ⊗ 1̂s ,
(a) (a) (a)
(2.11)
Ŝz ≡ 1̂r ⊗ ŝs ;
• se construieşte baza din H(a) prin produs direct al bazelor din sub-spaţii:
(a) (a) (a)
ϕ χσ .
kσ = uk (2.12)
Atunci rezultă următoarele consecinţe:

• ecuaţiile cu valori proprii ale operatorilor prelungiţi ı̂n spaţiul total H(a) sunt de forma
(a) (a) (a)
P̂ ϕkσ = ~k ϕkσ , (2.13a)
(a) (a)
Ŝz(a) ϕkσ = ~σ ϕkσ ; (2.13b)
(a)
• ϕ este o bază a spaţiului H(a) , astfel ı̂ncât relaţiile de orto-normare şi completitudine
kσ
au următoarele forme

(a) (a)
(a) (a)
(a) (a)
ϕkσ ϕk′ σ′ = uk uk′ χσ χσ′ = δ(k, k′ ) δσ,σ′ , (2.14a)
Z Z
X X (a)
(a) X (a)
(a) X

ϕ ϕkσ = u uk ⊗ χ(a)
σ χ(a)
σ
= 1̂(a) (a)
r ⊗ 1̂s . (2.14b)
kσ k
σ σ
k k
Sunt necesare următoarele observaţii asupra rezultatelor precedente:

• este convenabilă utilizarea unei notaţii condensate pentru impuls-spin: q ≡ (k, s), astfel
ı̂ncât vectorul propriu impuls-spin al unei particule se notează ı̂n forma:
(a) (a)
ϕ = ϕkσ ; (2.15)
q
iar relaţiile de orto-normare şi completitudine (2.14) ale bazei proprii devin

(a) (a)
 Zϕq ϕq′ = δ(q, q ′ ) ,
P (a)
(a) (2.16)
 ϕq ϕq = 1̂(a) ;
q
• sistemul total este constituit din particule identice; ca urmare, operatorii uni-particulă
(impuls şi spin) au acelaşi spectru (pentru toate particulele)
(a)
p̂ (k)
(a)
ŝs (σ)
atunci nu este necesar să se evidenţieze prin notaţie explicită indicele particulei “ a “ la
valorile spectrului impuls-spin;
• descompunerea vectorului de stare uni-particulă |ψ (a) (t)i ∈ H(a) ı̂n baza proprie
Z
(a) X (a) (a)
ψ (t) = cq (t) ϕq , (2.17)
q
(a)
(a)
unde coeficientul Fourier generalizat este cq (t) = ϕq ψ (a) (t) ;
• rezultatele anterioare se pot generaliza pentru următoarele situaţii mai complexe:
– micro-sisteme complexe (molecule/atomi cu structură internă);
– particule aflate ı̂n câmpuri externe (de exemplu: electroni de conducţie ı̂n stări Bloch).
2.2.4 Reprezentarea coordonatelor pentru o particulă

A. Reprezentarea vectorilor şi operatorilor unui sistem cuantic
Se vor relua ı̂n mod succint, problemele prezentate ı̂n capitolul anterior relativ la reprezentări
cuantice, introducând unele generalizări necesare pentru situaţiile care vor fi studiate ı̂n teoria
cuantică a sistemelor multi-particule.
Se consideră un sistem cuantic
arbitrar S, iar spaţiul Hilbert al stărilor sale va fi notat HN ;
dacă sistemul de vectori |αi α este o bază (discretă sau continuă) a spaţiului HN , atunci vectorii
setului satisfac relaţiile de orto-normare şi de completitudine generalizate:

′
 hα|α
Z i = δ(α, α′ ) ,
P (2.18)
 |αihα| = 1̂ ;
α
ı̂n relaţiile (2.18) s-au utilizat notaţii formale, care includ atât cazul discret, cât şi cazul continuu:
a) pentru cazul când α este indice discretZ simbolurile comune au semnificaţiile următoare:
′
P P
δ(α, α ) = δα,α′ (simbolul Kronecker) şi = α (sumare peste valorile indicelui discret);
α
b) pentru cazul când α este indice continuu
Z Z simbolurile comune au semnificaţiile următoare:
′ ′
P
δ(α, α ) = δ(α − α ) (funcţia Dirac) şi = dα (integrare peste valorile indicelui continuu).
α
Se vor proiecta vectorii şi operatorii pe baza specificată, obţinându-se reprezentanţii algebrici
(funcţiile şi operatorii funcţionali) faţă de baza aleasă.
1) Reprezentarea vectorilor :
Z Z
X
X
ϕ ∈ HN =⇒ ϕ = αϕ α ≡ ϕα α , (2.19)
α α

unde ϕα = α ϕ este coordonata vectorului | ϕ i ı̂n raport cu elementul | α i al bazei. Se observă
că
faţă
de o bază specificată, fiecare vector este determinat complet prin setul coordonatelor
ϕα α ; acesta este reprezentarea algebrică a vectorului faţă de baza aleasă.
2) Reprezentarea operatorilor

ϕ ∈ HN −→ Â ϕ = ϕA ≡ φ ∈ HN ; (2.20)
A not
adică un operator este o corespondenţă ı̂ntre elementele unui spaţiu (ı̂n cazul prezent este o
corespondenţă ı̂ntre vectori din spaţiul Hilbert al stărilor cuantice).
ˆ
algebric (operatorul funcţional), notat Âα corespunzător operatorului
Se defineşte operatorul
abstract Â, ı̂n baza |αi α , prin relaţia ı̂ntre componentele vectorilor:
ˆ
Â ϕ = φ =⇒ Âα ϕα = φα ; (2.21)
explicitarea operatorului algebric:

Z Z

nX o X
′
φα = α φ = α Â ϕ = α Â ϕα′ α′ = α Â α ϕα′ (2.22)
α α
(ultima egalitate s-a obţinut pe baza linearităţii operatorului Â şi a produsului scalar); luând ı̂n
considerare relaţiile (2.21) şi (2.22), se obţine:
XZ
ˆ
′
Âα ϕα = α Â α ϕα′ , (2.23)
α
adică ı̂n mod formal: reprezentantul algebric al unui operator abstract este un operator inte-
gral/matricial, având nucleul egal cu matricea operatorului ı̂n baza specificată.
3) Cazul bazei continue (se particularizează rezultatele anterioere):

Z
| ϕ i = dα ϕ(α) | α i , ϕ(α) = h α | ϕ i , (2.24)
Z
ˆ
Â | ϕ i = | ϕA i =⇒ Âα ϕ(α) = ϕA (α) = dα′ A(α, α′ ) ϕ(α′ ) (2.25)
unde A(α, α′ ) = h α | Â | α′ i.
B. Definirea bazei coordonate

Se va face ı̂n mod similar cu definirea bazei proprii impuls-spin.
i. Operatorii pentru coordonatele poziţie-spin ale unei particule sunt:
( (a)
r̂(a) = x̂(a) , ŷ (a) , ẑ (a) [ operatori ı̂n Hr ]
(a) (a) (a) (a)
ŝ(a) = ŝx , ŝy , ŝz [ operatori ı̂n Hs ]
Observaţii:
• r̂(a) este operatorul (vectorial) conjugat canonic cu operatorul impuls (al aceleiaşi particule)
p̂(a) ; ca urmare, r̂(a) şi p̂(a) sunt operatori incompatibili (ceea ce va face ca baza coordonate
şi baza proprie să fie incompatibile, dar complementare);
(a) (a) (a)
• operatorii coordonate de spin ŝx , ŝy , ŝz nu comută ı̂ntre ei, astfel că aceştia sunt
(a)
operatori incompatibili (se va alege operatorul ŝz pentru definirea stării cu coordonata de
spin specificată);
(a)
• r̂(a) , ŝz este un sistem complet de observabile compatibile ı̂n spaţiul Hilbert 1-particulă
H(a) (deoarece r̂(a) este un sistem complet de observabile compatibile ı̂n subspaţiul poziţiilor
(a) (a)
1-particulă Hr , iar ŝz este un sistem complet de observabile compatibile – de fapt este o
(a)
singură observabilă – ı̂n subspaţiul spinului 1-particulă Hr ); ca urmare, se va alege baza
coordonatelor 1-particulă ca sistemul vectorilor proprii ai operatorilor vector de poziţie şi
(a)
proiecţia spinului pe axa Oz: r̂(a) , ŝz .
ii. Ecuaţiile cu valori proprii ale operatorilor bazei de reprezentare:
• pentru operatorul vector de poziţie:
(a)
r̂(a) r(a) = r(a) r(a) , ( ı̂n Hr ) ; (2.26)
Observaţii:
– valorile proprii ale coordonatelor de poziţie (x(a) , y (a) , z (a) ) sunt numere reale care
variază continuu; atunci valoarea proprie vectorială r(a) ∈ D are spectru continuu;

– setul vectorilor proprii ai coordonatelor de poziţie r(a) r este o bază pentru sub-
(a)
spaţiul Hilbert uni-particulă Hr ; atunci sunt satisfăcute relaţiile de orto-normare şi
de completitudine:

(a) (a) (a) (a)
r1 r2 = δ 3 (r1 − r2 ) , (2.27a)
Z

d3 r(a) r(a) r(a) = 1̂(a)
r ; (2.27b)
D
• pentru operatorul proiecţie a spinului:

(a) (a)
ŝ(a)
z
s = ~s(a) s(a) , ( ı̂n Hs ) ; (2.28)
Observaţii:
– valorile proprii ale proiecţiei spinului constituie un spectru discret: s(a) ∈ {−s, . . . , s}
(2s + 1 valori);
(a)
– setul vectorilor proprii ai coordonatelor de spin s este o bază pentru sub-
s
(a)
spaţiul Hilbert uni-particulă Hs ; atunci sunt satisfăcute relaţiile de orto-normare şi
de completitudine:

(a) (a)
s1 s2 = δs(a) ,s(a) , (2.29a)
1 2
s
X (a)
(a)
s s = 1̂(a)
s ; (2.29b)
s(a) =−s
(a)
– seturile de vectori proprii de spin s(a) şi χσ sunt baze identice (conţin aceiaşi
(a)
vectori, care sunt vectorii proprii ai operatorului proiecţie a spinului ŝz , iar valorile

proprii sunt aceleaşi, adică σ = s), dar ele sunt utilizate ı̂n mod diferit; s(a) este
(a)
o bază de reprezentare, iar χσ este o bază proprie (datorită rolului lor diferit au
fost introduse cu notaţii diferite).
iii. Luând ı̂n considerare că spaţiul Hilbert total al unei particule este produsul spaţiului Hilbert
(a) (a)
de poziţii şi al spaţiului Hilbert de spin (H(a) = Hr + Hs ) rezultă că baza coordonatelor pentru
spaţiului Hilbert total este produsul direct al bazelor sub-spaţiilor componente (la fel ca ı̂n cazul
bazei proprii); atunci, un vector al bazei totale (poziţii-spin 1-particulă) este de forma
(a) (a) (a)
x ≡ r s = r(a) , s(a) ,
not

iar setul acestor vectori x(a) x este baza de reprezentare a spaţiului Hilbert pentru stările
1-particulă. Ca urmare vectorii acestei baze satisfac relaţiile de orto-normare şi de completitudine:
(a) (a)

(a) (a)
(a) (a) (a) (a) (a) (a)
x1 x2 = r1 r2 s1 s2 = δ 3 (r1 − r2 ) · δs(a) ,s(a) ≡ δ(x1 , x2 ) , (2.30a)
1 2
Z
X Z Xs
(a)
(a)
(a)
(a)
x x = d3 r(a) r(a) r(a) ⊗ s s = 1̂(a) (a)
r ⊗ 1̂s = 1̂
(a)
. (2.30b)
D
x(a) s(a) =−s
C. Reprezentarea vectorilor

1. Vectorul de stare pentru particula “ a “ este: ψ (a) ∈ H(a) ; utilizând baza coordonate

(definită anterior) x(a) x , se descompune acest vector de stare ı̂n raport cu această bază:
Z Z s
(a) X
(a) (a) (a) X
(a) (a) (a) (a) (a)
ψ = x ψ x = d3 r(a) r , s ψ r , s ; (2.31a)
D
x(a) s(a) =−s
coeficientul de dezvoltare este funcţia de stare a particulei “ a “

ψ (a) (x(a) ) ≡ ψ (a) (r(a) , s(a) ) = r(a) , s(a) ψ (a) . (2.31b)
Observaţii:

• vectorul de stare ψ (a) este reprezentat printr-o funcţie ψ (a) (x(a) );
• produsul scalar al funcţiilor de reprezentare este egal cu produsul scalar al vectorilor
corespondenţi:
Z Z
X (a) (a) ∗ (a) (a) X
(a) (a)
(a) (a)

ψ (a) , φ(a) ≡ ψ (x ) φ (x ) = ψ x x φ = ψ (a) φ(a) ;
x(a) x(a)
(2.32)
ultima egalitate s-a obţinut după utilizarea relaţiei de completitudine a vectorilor bazei de
coordonate (2.30b);
(a)
• funcţiile de stare sunt elemente ale unui spaţiu Hilbert de funcţii ψ (a) (x(a) ) ∈ Hx (numit
spaţiul Hilbert de reprezentare sau spaţiul Hilbert algebric).
2. Reprezentarea bazei proprii (baza proprie este baza impuls-spin)

Z Z
(a) X
(a) (a) (a) X (a) (a) (a)
ϕ = x ϕq x ≡ ϕq (x ) x ; (2.33)
q
x(a) x(a)
unde coeficientul de dezvoltare (care este o funcţie de coordonatele poziţie-spin x(a) ) este numit
funcţia de bază proprie

(a) (a) (a)
(a) (a)
(a) (a) (a)
ϕ(a)
q (x
(a)
) = x(a) ϕ(a)
q = r , s ϕk,σ = r uk s χσ = uk (r(a) ) χ(a) σ (s
(a)
).
(2.34)
Observaţii (asupra funcţiei de bază proprie 1-particulă):
• pentru particule identice uk (r) şi χσ (s) sunt funcţii identice pentru toate particulele, numai
variabilele sunt specifice particulelor (r(a) , s(a) ); prin urmare, se va omite indicele particulei
“ a “ la funcţii, adică ı̂n continuare se va utiliza notaţia:

 u(a) (r(a) ) = uk (r(a) )
k
ϕ(a) (x (a)
) = ϕq (x (a)
) −→ not (2.35)
q not  χ(a)
σ (s
(a)
) = χσ (s(a) )
not
• explicitarea funcţiilor proprii (spaţială şi spinorială):

1 1
uk (r) = hr|uk i =3 3/2
e ik·r = √ e ik·r (undă plană) ; (2.36)
R (2π) V V
χσ (s) = hs|χσ i = δs,σ (spinor) . (2.37)
Funcţiile spaţiale uk (r) sunt funcţile proprii ale impulsului particulei (unde plane); ı̂n cazul
când spaţiul este nelimitat (D = R3 ) atunci aceste funcţii au norma infinită, iar constanta
de normare se alege ı̂n sens Dirac, ceea ce produce factorul (2π)3/2 ; când spaţiul este limitat
la domeniul finit de volum
√ V atunci funcţiile proprii au norma finită, astfel ı̂ncât constanta
de normare se alege V .
D. Reprezentarea operatorilor
Se va discuta reprezentarea operatorilor de tip uni-particulă şi de tip bi-particulă.
1) Operatori uni-particulă
Se consideră un operator asociat cu particula “ a “, notat A(a) şi care acţionează asupra vecto-
rilor din spaţiul Hilbert H(a) , ı̂n concordanţă cu prezentarea făcută la ı̂nceputul acestei secţiuni.
Conform definiţiei, operatorul A(a) are acţiunea de tipul
(a)
Â(a) ψ (a) = ψA = φ(a) . (2.38)
Pentru a obţine reprezentantul operatorului ı̂n baza coordonate poziţie-spin, se efectuează des-
compunerile vectorilor din relaţia precedentă ı̂n această bază:
Z
(a) X (a) (a) (a)
ψ = ψ (x ) x , (2.39a)
x (a)
Z
(a) X (a) (a) (a)
φ = φ (x ) x ; (2.39b)
x(a)
prin definiţie, reprezentantul algebric (ı̂n baza coordonate) a operatorului abstract, este cores-
pondenţa ı̂ntre funcţiile care reprezintă vectorii (din relaţia operatorială):
ˆ (a)
Â(a)
x ψ (x ) = ψA (x(a) ) = φ(a) (x(a) ) .
(a) (a)
(2.40)
ˆ(a)
Pe baza relaţiilor (2.39) – (2.40) se deduce acţiunea operatorului algebric Âx :
Z
ˆ
X
(a) (a) (a)
(a) (a)
Âx(a) ψ (a) (x(a) ) = φ(a) (x(a) ) = x(a) Â(a) ψ (a) = x Â x x ψ ; (2.41)
x(a)
utilizând numai notaţii funcţionale, acţiunea operatorului se exprimă ı̂n forma

XZ
ˆ(a) (a) (a) (a) (a)
Âx ψ (x ) = A(a) (x(a) , x1 ) ψ (a) (x1 ) , (2.42)
(a)
x1
ˆ(a)
adică: operatorului abstract Â(a) ı̂i corespunde operatorul algebric (funcţional) Âx care este un
operator integral (sau matricial), având nucleul egal cu matricea operatorului abstract ı̂n baza
coordonate:
(a)
(a)
A(a) (x(a) , x1 ) = x(a) Â(a) x1 . (2.43)
Observaţii asupra operatorilor algebrici uni-particulă:
• explicitare ı̂n baza poziţii-spin (se omite indicele particulei a ):

Z s
X
ˆ
Âr,s ψ(r, s) = d3 r′ h r, s | Â | r′ , s′ i ψ(r′ , s′ ) ; (2.44)
D s′ =−s
ˆ(a) ˆ(a)
• ψ (a) (x(a) ) ∈ Hx şi Âx ψ (a) (x(a) ) = φ(a) (x(a) ) ∈ Hx , adică Âx este un operator definit ı̂n
spaţiul Hilbert de reprezentare Hx (care este un spaţiu de funcţii);
• elementele de matrice ale operatorului ı̂n baza proprie se pot exprima prin elementele
funcţionale (funcţii şi operatori funcţionali de reprezentare) (pentru simplitate se omite,
indicele particulei a)
Z X
X Z Z
X Z
X
hϕq |Â|ϕq′ i = hϕq |xihx|Â|x′ ihx′ |ϕq ′ i = ϕ∗q (x) A(x, x′ ) ϕq′ (x′ )
x x′ x x′
Z
X ˆ ˆ
= ϕ∗q (x) Âx ϕq′ (x) = ϕq , Â ϕq′ ; (2.45)
x
[ penultima egalitate s-a obţinut prin utilizarea definiţiei operatorului algebric (ca opera-
tor integral); ultima egalitate exprimă produsul scalar ı̂n spaţiul funcţiilor dependente de
coordonatele de poziţie şi spin ].
Cazuri particulare.
i. Operator independent de spin (adică operatorul are acţiune numai asupra coordonatelor de
ˆ ˆ
poziţie): Â = Â ⊗ ˆ
r,s r1̂ (ˆ
1̂ este operatorul funcţional unitate ı̂n spaţiul spinului).
s s
Exemple:
• Vectorul de poziţie r̂ ⇒ hr′ | r̂ | r′′ i = δ(r′ − r′′ ) (operator integral cu nucleu singular);
atunci operatorul funcţional este ˆr̂ = r (operator multiplicativ).
~
• Impulsul p̂ ⇒ hr′ | p̂ | r′′ i = ∇ δ(r′ − r′′ ) (operator integral cu nucleu singular); atunci
i
ˆ = ~ ∇ (operator diferenţial).
operatorul funcţional este p̂
i
• Observabilă dinamică cu analog clasic Â = A(r̂, p̂) (funcţie de operatorii vector de poziţie şi
ˆ
impuls); atunci, operatorul funcţional este de forma Âr = A(r, ~i ∇) (operator multiplicativ
şi diferenţial).
ii. Operator de spin (independent de coordonatele de poziţie):

ˆ ˆ
Âr,s = ˆ
1̂r ⊗ Âs (unde ˆ
1̂r este operatorul funcţional unitate ı̂n spaţiul poziţiilor).
ˆ
Observaţie: Âs este un operator matricial, pentru că sub-spaţiul de spin este discret.
2. Operatori bi-particulă
Se consideră un operator bi-particulă, notat B̂ (ab) , care acţionează ı̂n perechea de spaţii Hilbert
uni-particulă H(a) şi H(b) :
(ab) (ab)
B̂ (ab) ψ (ab) = ψB ≡ φ , unde ψ (ab) , φ(ab) ∈ H(a) ⊗ H(b) . (2.46)

În spaţiul Hilbert produs direct H(a) ⊗ H(b) baza coordonate poziţii-spini este x(a) , x(b) =
(a) (b)
x x ; ca urmare, se efectuează descompunerile vectorilor bi-particulă ı̂n raport cu
această bază:
Z Z
(ab) X X (ab) (a) (b) (a) (b)
ψ = ψ x ,x x ,x , (2.47a)
x (a) (b)
Z xZ
(ab) X X (ab) (a) (b) (a) (b)
φ = φ x ,x x ,x ; (2.47b)
x(a) x(b)
atunci, reprezentantul algebric (operatorul funcţional) al operatorului bi-particulă are următoarea

acţiune (prin definiţie):
ˆ(a,b)
B̂x(a) ,x(b) ψ (ab) x(a) , x(b) = φ(ab) x(a) , x(b) . (2.48)
Acţiunea explicită a operatorului algebric se obţine prin metoda similară cu cea utilizată pentru
operatorul uni-particulă:
ˆ(a,b)

B̂x(a) ,x(b) ψ (ab) x(a) , x(b) = x(a) , x(b) φ(ab)

= x(a) , x(b) B̂ (ab) ψ (ab)
Z X
X Z

(a) (b) (ab) (a) (b)
(a) (b) (ab)
= x , x B̂ x ,x
1 1 x1 , x1 ψ ,
(a) (b)
x1 x1
ˆ(a,b)
astfel că B̂x(a) ,x(b) are următoarea acţiune asupra unei funcţii bi-particule:
Z Z
ˆ(a,b) X X
(a) (b) (ab) (a) (b) (ab) (a) (b)
B̂x(a) ,x(b) ψ (ab) x(a) , x(b) = x , x B̂ x ,x
1 1 ψ x1 , x1 ; (2.49)
(a) (b)
x1 x1
adică: reprezentatntul algebric al unui operator bi-particulă (ı̂n reprezentarea coordonatelor de

poziţie-spin) este un operator dublu integral (care acţionează asupra funcţiilor de 2 variabile),
având nucleul egal cu matricea operatorului ı̂n baza coordonatelor de poziţie-spin (rezultatul este
generalizarea cazului uni-particulă).
Explicitare (se notează ı̂n mod explicit coordonatele de poziţie şi spin, dar se omit indicii
particulelor a şi b):
Z s
X Z s
X
ˆ
B̂r,s;r′ ,s′ ψ(r, s; r′ , s′ ) = d3 r1 d3 r′1 h r, s; r′ , s′ | B̂ | r1 , s1 ; r′1 , s′1 i ψ(r1 , s1 ; r′1 , s′1 ) .
D s1 =−s D s′1 =−s
(2.50)
Cazul particular interesant, care apare ı̂n cazul sistemelor ne-relativiste, este atunci când opera-
torii bi-particulă sunt operatori dependenţi de coordonatele de poziţie (cu eventuală dependenţă
de spini), dar sunt independenţi de impulsuri:
B̂ (ab) = R(r̂(a) , r̂(b) ) · S(ŝ(a) , ŝ(b) ) ;
atunci, matricea operatorului ı̂n baza coordonate de poziţie-spini este de forma următoare
h r, s; r′ , s′ | B̂ | r1 , s1 ; r′1 , s′1 i = h r, r′ | R̂(r̂, r̂′ ) | r1 , r′1 i hs, s′ | Ŝ(ŝ, ŝ′ ) |s1 , s′1 i
= δ 3 (r − r1 ) δ 3 (r′ − r′1 ) R(r, r′ ) Ss,s1 ;s′ ,s′1 ;
acţiunea operatorului se obţine prin substituirea expresiei particulare a elementului de matrice

ı̂n expresia generală (2.50) şi după efectuarea integralelor simple se obţine
s
X s
X
ˆ
B̂r,s;r′ ,s′ ψ(r, s; r′ , s′ ) = R(r, r′ ) Ss,s1 ;s′ ,s′1 ψ(r1 , s1 ; r′1 , s′1 ) ,
s1 =−s s′1 =−s
ˆ
adică B̂r,s;r′ ,s′ este un operator multiplicativ ı̂n raport cu coordonatele de poziţie şi operator
matricial ı̂n raport cu coordonatele de spin.
(a) (b)
În cazul special, când operatorul nu depinde de spini, adică S(ŝ(a) , ŝ(b) ) = 1̂s ⊗ 1̂s , matricea
de spin se simplifică la cazul banal
Ss,s1 ;s′ ,s′1 ≡ hs, s′ | Ŝ(ŝ, ŝ′ ) |s1 , s′1 i = δs,s1 δs′ ,s′1 ,
astfel ı̂ncât operatorul bi-particulă se reduce la un operator multiplicativ de coordonate:
ˆ
B̂r,s;r′ ,s′ ψ(r, s; r′ , s′ ) = R(r, r′ ) ψ(r1 , s1 ; r′1 , s′1 ) .
Observaţie: din punct de vedere fizic, operatorii bi-particulă interesanţi corespund energiilor de
interacţie dintre perechi de particule; ı̂n cazul nerelativist interacţiile sunt instantanee, ceea ce
implică independenţa de impulsuri a energiei de interacţie.
2.2.5 Starea sistemului multi-particule

Se consideră iniţial un sistem constituit din N particule identice şi independente (fără interacţii
mutuale). Situaţia considerată implică următoarele consecinţe importante:
i. deoarece particulele sistemului sunt independente, atunci spaţiul Hilbert al stărilor siste-
mului total este decompozabil ı̂n sub-spaţii Hilbert uni-particulă
N
M
HN = H(a) ;
a=1
ii. deoarece particulele sunt identice rezultă că

• sub-spaţiile Hilbert uni-particulă H(a) au structură identică;
• tipurile de stări proprii uni-particulă (numite şi moduri uni-particulă) sunt aceleaşi, pentru
toate particulele, ceea ce implică faptul că
(a)
a) vectorul propriu ϕq depinde de particula a numai prin spaţiul de definiţie;
b) funcţia proprie ϕq (x(a) ) depinde de particula a numai prin variabila x(a) .
Datorită factorizării spaţiului Hilbert total ı̂n sub-spaţii uni-particule, bazele spaţiului total se
pot alege ca produse directe de baze uni-particulă (adică fiecare vector al bazei spaţiului total
este produs direct de vectori ai bazelor uni-particulă).
a) Baza proprie ı̂n spaţiul total HN : elementele bazei sunt produse directe de vectori
proprii (impuls-spin) uni-particulă:

q 1 , . . . , q N = ϕ(1)
q1 · · · ϕ(N
qN
)
; (2.51)
setul tuturor acestor vectori proprii constituie
baza proprie liberă a sistemului N -particule (bază
de stări proprii impuls-spin): q 1 , . . . , q N {q ,...,q } .
1 N
Prin utilizarea proprietăţilor de orto-normare şi completitudine ale bazelor uni-particule,
conţinute ı̂n relaţiile (2.16), se obţin ı̂n mod direct relaţiile de orto-normare şi completitudine ale
bazei proprii totale:

q 1 , . . . , q N q ′1 , . . . , q ′N = δ(q 1 , q ′1 ) · · · δ(q N , q ′N ) , (2.52a)
X Z Z
X

··· q 1 , . . . , q N q 1 , . . . , q N = 1̂N , (2.52b)
q1 qN
unde 1̂N = 1̂(1) ⊗ · · · ⊗ 1̂(N ) este operatorul unitate ı̂n spaţiul Hilbert total HN .
b) Baza de reprezentare ı̂n spaţiul total HN (coordonate de poziţii şi spini): elementele
bazei sunt produse directe de vectori ai bazei coordonate (poziţie-spin) uni-particulă:
(1)
x , . . . , x(N ) = x(1) · · · x(N ) ; (2.53)
setul tuturor
acestor vectori
constituie baza de reprezentare a sistemului N -particule (poziţii-
spini): x(1) , . . . , x(N ) {x(1) ,...,x(N ) } .
Prin utilizarea proprietăţilor de orto-normare şi completitudine ale bazelor uni-particule,
conţinute ı̂n relaţiile (2.30), se obţin ı̂n mod direct relaţiile de orto-normare şi completitudine ale
bazei de reprezentare totale:

(N ) (1) (N ) (1) (N )
x(1)
a , . . . , xa xb , . . . , xb = δ(x(1) (N )
a − xb ) · · · δ(xa − xb ) , (2.54a)
Z
X Z
X

··· x(1) , . . . , x(N ) x(1) , . . . , x(N ) = 1̂N . (2.54b)
x(1) x(N )
c) Funcţii de stare
În cazul mai general, când sistemul conţine particule identice, dar cu interacţii mutuale, se
consideră că stările acestui sistem sunt caracterizate de vectori definiţi ı̂n acelaşi spaţiu Hilbert
HN ca şi pentru sistemul fără interacţii; altfel spus, se considerăcâ interacţiile
mutuale nu introduc
grade de libertate suplimentare. Atunci baza proprie liberă q 1 , . . . , q N {q ,...,q } şi baza de
1 N
reprezentare x(1) , . . . , x(N ) (1) {x (N ) ale sistemului de particule independente se pot utiliza
,...,x }
şi pentru sistemul cu interacţii 1 .
Se descompune vectorul de stare a sistemului total |ΨN (t)i ı̂n baza proprie liberă (a sistemului
fără interacţii) q 1 , . . . , q N (q ,...,q ) prin utilizarea formală a relaţiei de completitudine (2.52)
1 N
Z
X Z
X
|ΨN (t)i = ··· cq 1 ,...,qN (t) |q 1 , . . . , qN i , (2.55)
q1 qN
unde coeficientul Fourier generalizat este cq1 ,...,qN (t) = hq 1 , . . . , q N |ΨN (t)i.
În mod analog se descompune vectorul de stare a sistemului total |ΨN (t)i ı̂n baza de repre-
zentare (a sistemului fără interacţii) q 1 , . . . , q N {q ,...,q prin utilizarea formală a relaţiei de
1 }
completitudine (2.54)
Z
X Z
X
|ΨN (t)i = ··· ΨN (x(1) , . . . , x(N ) ) x(1) , . . . , x(N ) ,
x(1) x(N )

unde ΨN (x(1) , . . . , x(N ) ) = x(1) , . . . , x(N ) ΨN (t) este funcţia de stare a sistemului (= proiecţia
vectorului de stare ı̂n baza coordonate de pozicţie şi spin).
Dacă se utilizează descompunerea anterioară a vectorului de stare pe baza proprie liberă,
descrisă de relaţia (2.55), se obţine pentru funcţia de stare a sistemului expresia următoare:

ΨN (x(1) , . . . , x(N ) ; t) = x(1) , . . . , x(N ) ΨN (t)
Z Z

nX X o
= x(1) , . . . , x(N ) ··· cq1 ,...,qN (t) q 1 , . . . , q N
q1 qN
Z
X Z
X

= ··· cq 1 ,...,qN (t) x(1) , . . . , x(N ) q 1 , . . . , q N ; (2.56)
q1 qN
dar produsul scalar, dintre un vector al bazei proprii libere şi un vector al bazei de reprezentare
pentru sistemul total, se factorizează ı̂n produse scalare pe subspaţiile uni-particulă (conform
1 Evident că ı̂n acest caz baza proprie liberă (a sistemului fără interacţie) nu mai conţine vectori proprii ai unei
observabile pentru sistemul cu interacţii.

definiţiilor vectorilor celor două baze ale sistemului total):

(1) n
(1)
(N ) on o
x , . . . , x(N ) q 1 , . . . , q N = x ··· x ϕq · · · ϕq
1 N

(1)
(N )
= x ϕq 1 · · · x ϕqN
= ϕq1 (x(1) ) · · · ϕq N (x(N ) ) ,
unde s-a facut apel la definiţia funcţiilor proprii uni-particulă, conform relaţiilor (2.34) – (2.35).
Prin ı̂nlocuirea rezultatului precedent ı̂n expresia (2.56) se obţine exprimarea funcţiei de stare a
sistemului N -particule ı̂n termeni de funcţii proprii (impuls-spin) uni-particulă:
Z
X Z
X
ΨN (x(1) , . . . , x(N ) ; t) = ··· cq1 ,...,qN (t) ϕq1 (x(1) ) · · · ϕqN (x(N ) ) . (2.57)
q1 qN
Este necesar să se observe că, ı̂n conformitate cu Principiului indiscernabilităţii particule-
lor identice, funcţia de stare a sistemului N -particule are proprietăţi de simetrie la operaţii de
permutări ale particulelor; există 2 situaţii, determinate de tipul particulelor:
1. bosoni (particule cu spin ı̂ntreg) – când funcţia de stare ΨN (x(1) , . . . , x(N ) ; t) este simetrică
la permutări ale particulelor;
2. fermioni (particule cu spin semi-ı̂ntreg) – când funcţia de stare ΨN (x(1) , . . . , x(N ) ; t) este
anti-simetrică la permutări ale particulelor.
Din examinare expresiei (2.57) a funcţiei de stare, se observă că o permutare a particulelor
(de exemplu: a ↔ b) este echivalentă cu o permutare a indicilor proprii (impuls-spin), adică
q a ↔ q b ; ca urmare a condiţiei de simetrie (anti-simetrie) impusă funcţiei de stare, coeficienţii
Fourier trebuie să fie – simetrici la permutări ale indicilor, pentru sisteme bosonice,
– anti-simetrici la permutări ale indicilor, pentru sisteme fermionice.
Ca un caz particular, se va considera un sistem de particule independente (fără interacţii)
aflat ı̂ntr-o stare proprie (impulsuri-spini) ı̂n care cele N particule se află fiecare int-o stare
proprie; atunci setul stărilor proprii este {q1 , q 2 , . . . , q N }. Datorită identităţii particulelor, nu se
poate considera că o anumită particulă sa află ı̂nt-o anumită stare, ci trebuie combinate toate
posibilităţile ı̂n care fiecare particulă poate ocupa o anumită stare, adică trebuie să se construiască
funcţia de stare a sistemului, de tip (2.57), formându-se toate permutările ı̂ntre cele N particule
ale sistemului; ca urmare, funcţia de stare proprie a sistemului considerat (fără interacţii mutuale)
este de forma (se omite notarea variabilei temporale, deoarece s-a considerat o stare proprie a
sistemului)
N!
X
Ψq1 ,q2 ,...,qN (x(1) , . . . , x(N ) ) = cqπ1 ,...,qπN · ϕqπ1 (x(1) ) · · · ϕqπ (x(N ) ) .
N
π
unde π este o permutare a setului 1, 2, . . . , N (numărul de permutări este NN = N !)

1 2 ... N
π:
π1 π2 . . . πN
1. Cazul bosonic: coeficienţii cqπ1 ,...,qπN sunt simetrici la permutări ale indicilor şi egali, astfel
că se obţine funcţia de stare simetrizată:
X N!
1
Ψ(S)
q 1 ,q 2 ,...,qN (x
(1)
, . . . , x(N ) ) = p Q ϕq π1 (x(1) ) · · · ϕq π (x(N ) ) ,
N ! α (na !) π N

unde nα este numărul de apariţii a stării 1-particulă ϕq α (x) ı̂n setul de stări ϕq 1 (x), . . . , ϕq N (x) ;
q Y
factorul N ! (na !) rezultă din condiţia ca funcţia de stare proprie să fie normată la unitate.
α
Demonstraţie:
N! n Y
N! X
X Z
N X o
1
Ψ(S) (S)
q 1 ,...,qN , Ψq1 ,...,q N = Q ϕ∗qπa (x(a) ) ϕqπ′ (x(a) ) ;
N! α (na !)
a
π π′ a=1 q
a
| {z }
= δq π ,q ′
a π a
dar sumarea peste permutările π ′ produce termeni egali, deoarece fiecare tip de stare ϕ∗qα apare
N!
X Y
de nα ori, astfel că rezultă: δqπ1 ,qπ′ · · · q πN , q π′ = nα ! ; apoi sumarea peste permutările
1 N
π′ α
π produce N ! termeni egali, astfel că funcţia de stare simetrizată este normată

Ψq(S)
1 ,...,q N
, Ψ(S)
q1 ,...,q N = 1 .
2. Cazul fermionic: coeficienţii cqπ1 ,...,qπN sunt anti-simetrici la permutări ale indicilor (adică
pot fi egali sau să difere prin semn), astfel că se obţine
N!
1 X
Ψq1 ,q 2 ,...,qN (x(1) , . . . , x(N ) ) = √ (−1)σπ ϕq π1 (x(1) ) · · · ϕq π (x(N ) ) ,
N! π N
unde σπ este paritatea permutării π; ı̂n acest caz fiecare √ stare uni-particulă apare celQmult o
singură dată, astfel că factorul de normare este simplu N ! (adică nu mai apare termenul α nα !).
Se observă că ı̂n cazul fermionic suma peste permutări coincide cu definiţia determinantului din
algebra liniară; ca urmare, funcţia de stare proprie fermionică se poate re-scrie ı̂n forma

ϕq (x(1) ) ϕq (x(2) ) . . . ϕq (x(N ) )
1 (1) 1 1
1 ϕq2 (x ) ϕq2 (x ) . . . ϕq2 (x )
(2) (N )
(1) (N )
Ψq 1 ,q2 ,...,qN (x , . . . , x ) = √ .. .. ..
N ! . . ... .

ϕq (x(1) ) ϕq (x(2) ) . . . ϕq (x(N ) )
N N N
numit determinant Slater. Rezultatul precedent arată că sistemul nu poate conţine mai multe
particule aflate ı̂n aceeiaşi stare proprie, deoarece dacă mai mulţi indici q sunt egali, atunci
determinantul Slater conţine mai multe linii identice şi astfel are valoarea nulă; această proprietate
este ı̂n concordanţă cu principiul de excluziune Pauli.
d) Concluzii asupra metodei Cuantificării I-a:

Formalismul standard al mecanicii cuantice (numit formalismul Cuantificării I-a) este con-
venabil numai pentru descrierea stărilor unui sistem cuantic constituit dintr-un număr mic de
particule (identice sau diferite); totuşi pentru sisteme constituite din multe particule identice,
acest formalism devine foarte complicat din punct de vedere matematic (prin operaţiile de
simetrizare/anti-simetrizare a funcţiei de stare), iar pe de altă parte acest formalism este ex-
cesiv de detaliat (deoarece oferă informaţii care nu sunt interesante). Datorită identităţii fizice a
stărilor care diferă prin permutări ale particulelor, este convenabil să se renunţe la reprezentarea
coordonatelor de poziţie-spin pentru interpretarea fizică a teoriei, adică să se renunţe la utilizarea
funcţiilor de stare.
Ca urmare a observaţiilor anterioare, rezultă necesitatea reformulării descrierilor stărilor şi
observabilelor sistemului cuantic, astfel ı̂ncât
i. se includă ı̂n mod automat efectele identităţii particulelor (exprimate anterior prin pro-
prietăţi de simetrie ale funcţiei de stare),
ii. să se descrie stările şi observabilele sistemului numai utilizând informaţia utilă.
Formalismul mecanicii cuantice adptat sistemelor constituite din multe particule identice este
numit formalismul Cuantificării II ; ı̂n acest caz descrierea sistemului se face prin specificarea :
• tipurilor de stări proprii uniparticulă posibile (numite moduri) |ϕq i
• numerele de particule pe fiecare mod nq (numite numere de ocupare).
Prezentarea detaliată a formalismului Cuantificării II necesită un spaţiu de prezentare con-
siderabil, astfel că se vor arăta, ı̂n secţiunea următoare, numai principalele rezultate, fără o
argumentare riguroasă.
2.3. DESCRIEREA SISTEMULUI MANY-BODY ÎN CUANTIFICAREA II 49
2.3 Descrierea sistemului many-body ı̂n Cuantificarea II

Aşa cum s-a specificat anterior, se vor prezenta principalele rezultate, cu demonstraţii sim-
plificate, dar se vor discuta mai detaliat aspecte aplicative importante.
2.3.1 Formalismul numerelor de ocupare

Se consideră iniţial un sistem constituit din particule identice, fără interacţii mutuale; ca
urmare se pot defini şi determina stările proprii uni-particulă |ϕq i.2
Pe baza discuţiei făcute anterior, rezultă că principiul identităţii particulelor cuantice intro-
duce dificultăţi matematice considerabile când se aplică metoda standard a mecanicii cuantice
(numită Cuantificarea I) la sisteme constituite din particule identice; de fapt imposibilitatea fizică
de a face distincţie ı̂ntre stări descrise de vectori care diferă numai prin permutări ale particulelor
sistemului, conduce la concluzia că este suficient să se cunoască numai următoarele date:
1. Care sunt stările uni-particulă posibile ale sistemului (acestea au fost definite anterior fără
să fie necesar să se ia ı̂n considerare existenţa principiului de identitate); aceste stări uni-
particulă sunt caracterizate prin indicele impuls-spin q = (k, σ).
2. Câte particule există pe fiecare stare uni-particulă; numărul de particule care au starea q
se numeşte număr de ocupare a stării uni-particulă, notat prin nq .
Prin urmare, nu are importanţă care particulă se află pe o anumită stare uni-particulă, ci numai
câte particule sunt pe această stare, fără să se specifice care sunt aceste particule (deoarece
particulele sunt absolut identice şi indiscernabile).
Datorită proprietăţilor de simetrie/anti-simetrie ale vectorilor de stare la permutări ale par-
ticulelor, este necesar să se definească o ordonare a modurilor uni-particulă {q}. Este important
să se observe că mulţimea stărilor proprii uniparticulă {|ϕq i}q este ı̂n general o mulţime infinită,
eventual continuă (parţial sau total). Totuşi mulţimea indicilor {q} se poate ordona, astfel ı̂ncât
se va utiliza scrierea simbolică pentru ordonarea indicilor : {q} −→ {qα , q β , . . . , q ω } .
ord
Prin urmare, starea sistemului liber (fără interacţii
mutuale) este caracterizată prin setul
numerelor de ocupare pe fiecare mod uni-particulă: nq q .
a. Baza numerelor de ocupare

Conform discuţiei anterioare, o stare a sistemului multi-particule este caracterizată complet prin
numerele de ocupare pe toate stările uni-particulă posibile, iar vectorul corespunzător acestei
stări este notat prin
ord
O

{n} = |nq , nq , . . . , nq i = |nq i . (2.58)
α β ω
q
Observaţii:
• Se vor utiliza următoarele notaţii condensate:

{n} = nqα , nqβ , . . . , nqω un set de numere de ocupare (pe toate modurile uni-particulă);
n = ansamblul tuturor seturilor de numere de ocupare posibile.
• Valorile posibile pentru numerele de ocupare pe un mod uni-particulă sunt:

nq = 0, 1, 2, . . . , ∞ (pentru bosoni),
nq = 0, 1 (pentru fermioni).
• Starea de vid este descrisă de vectorul | Oi = | 0qα , 0qβ , . . . , 0qω i = |{nq = 0}i;
(aceasta este starea sistemului fără nici o particulă pe fiecare mod uni-particulă; adică toate
numerele de ocupare sunt nule: nq = 0 , ∀ q).
Observaţie: starea de vid nu este vectorul nul al spaţiului Hilbert | Oi 6= |∅i.
2 Ulterior se va introduce interacţia mutuală ı̂ntre particule; atunci, stările proprii uni-particulă libere nu mai
generează stări proprii ale istemului cu interacţii, dar aceste stări uni-particulcă libere rămân o bază de stări.

Spaţiul generat de setul tuturor vectorilor bazei numerelor de ocupare |{n}i n are proprietăţile
următoare.
P
• Vectorul |{n}i implică un sistem cu N = q nq particule.
P
• Setul de vectori cu suma numerelor de ocupare constantă q nq = N este o bază ı̂n spaţiul
Hilbert al stărilor sistemului cu N particule (deoarece fiecare vector |{n}i este un vector
propriu al sistemului N -particule, iar setul tuturor acestor vectori este un sistem complet
de vectori ı̂n spaţiul HN ).

• Setul de vectori |{n}i n implică stări ale sistemelor cu toate numerele de particule posibile:
N = 0, 1, 2, . . . , ∞; prin urmare, spaţiul generat de acest set total este reuniunea spaţiilor
Hilbert ale stărilor cu toate numerele de particule posibile, numit spaţiul Fock (notat F):
∞
M
F= HN ;
N =0
este important să se observe că spaţiul Fock fiind suma directă de spaţii Hilbert ale siste-
melor cu toate numerele de particule posibile, rezultă că spaţiul Fock are o structură de
spaţiu Hilbert. Mai exact, se va utiliza spaţiul Fock simetric F(S) pentru bosoni şi spaţiul
Fock anti-simetric F(A) pentru fermioni.

• Conform rezultatelor anterioare, |{n}i n este o bază a spaţiului Fock F, iar relaţiile de
ortonornare şi completitudine au următoarele forme:
Y
h{n}|{n}i = δ{n},{n′ } ≡ δnq ,n′q , (2.59a)
q
X ∞
M
|{n}ih{n}| = 1̂F = 1̂N . (2.59b)
{n} N =0
• Se observă că spaţiul Fock este decompozabil ı̂n subspaţii Fock corespunzătoare tuturor
modurilor uni-particulă: M
F= Fq
q
unde Fq este subspaţiul Fock asociat modului q (acesta nu este un spaţiu Hilbert uni-
particulă, ci poate conţine mai multe particule, dar toate aflându-se ı̂n starea q).
Se observă că setul tuturor vectorilor numerelor de ocupare pe modul uni-particulă q, adică
{|nq i} este o bază ı̂n spaţiul Fock Fq , care este asociat modului q; atunci sunt valabile
următoarele relaţii de orto-normare şi de completitudine:
hnq |n′q i = δnq ,n′q , (2.60a)

X
|nq ihnq | = 1̂q . (2.60b)
nq
• Utilizarea spaţiului Fock şi a bazei numerelor de ocupare pentru a descrie stările cuantice ale
unui sistem cu numărul de particule variabil este numit formalismul numerelor de ocupare,
care este o variantă a Metodei Cuantificării II.
• Formalismul numerelor de ocupare poate fi aplicat pentru a descrie stările unui sistem cu
N particule
P (N este fixat); totuşi, ı̂n acest caz apar dificultăţi matematice, generate de
condiţia q nq = N (care este o restricţie asupra seturilor de numere de ocupare). În

acest caz setul {n}i P nq =N este o bază a spaţiului Hilbert HN , satisfăcând următoarea
q
relaţie de completitudine
X′
|{n}ih{n}| = 1̂N , (2.61)
P {n}
( q nq =N )
(relaţia de orto-normare rămâne evident cea generală).

b. Descompunerea vectorului de stare

Prin utilizarea bazei numerelor de ocupare pentru spaţiul Hilbert HN , vectorul de stare |ΨN (t)i
se descompune astfel:
X′
|ΨN (t)i = f ({n}; t) |{n}i , (2.62)
P {n}
( q nq =N )
unde f ({n}; t) = h{n}|ΨN (t)i este reprezentantul vectorului de stare ı̂n baza numerelor de ocu-
pare (coeficientul Fourier generalizat). Este necesar să se menţioneze că este posibil să se deducă
relaţiile ı̂ntre reprezentarea coordonate (Cuantificarea I) şi reprezentarea numerelor de ocupare
(Cuantificarea II); raţionamentele sunt complexe şi rezultatele sunt complicate. Ca urmare se
vor prezenta numai cele mai importante relaţii ı̂ntre Cuantificarea I şi Cuantificarea II.
c. Operatori elementari
Deoarece ı̂n metoda Cuantificării II starea sistemului este caracterizată prin numerele de ocupare
a stărilor uni-particulă, atunci evoluţia stării implică modificări ale valorilor numerelor de ocu-
pare; ca urmare, se introduc operatorii care acţionează asupra bazei numerelor de ocupare şi care
modifică valorile acestor numere de ocupare pe stări uni-particule, aceşti operatori fiind numiţi
operatori elementari ı̂n spaţiul numerelor de ocupare.
c1) Cazul bosonic

A. Baza de stări
(a)
Se consideră stările proprii 1-particulă |ϕq i, definite prin formula (2.15) şi care satisfac relaţiile
de orto-normare şi de completitudine (2.16), astfel ı̂ncât setul tuturor acestor vectori proprii
(a) (a)
|ϕq q constituie o bază ı̂n spaţiul Hilbert al stărilor particulei “a”, H1 .
Pentru sistemul cu N particule stările proprii se obţin construind produse directe de vectori
proprii corespunzători stărilor proprii ale particulelor componente, adică vectori de tipul
(1) (2) (1) (2)
ϕq , ϕq , . . . , ϕ(N
qN
)
= ϕq1 ϕq2 · · · ϕ(N
qN
)
;
1 2
(1) (2) (N )
se observă că setul de vectori ϕq 1 , ϕq 2 , . . . , ϕqN {q} este o bază ı̂n spaţiul Hilbert al stărilor
unui sistem cu N particule, HN .
În cazul unui sistem de N bosoni identici vectorii stărilor proprii trebuie să satisfacă condiţia
de simetrie ı̂n raport cu permutările particulelor, astfel ı̂ncât sunt posibile numai stări simetrizate:
1,N
X!
(S)
Φq ···q = Ŝ+ ϕ(1) , . . . , ϕ(N ) = √1 ϕ(1) , . . . , ϕ(N ) ,
1 N q1 qN q π1 q πN
N! π
··· N

unde π = π11 π22 ··· πN este o permutare a setului de N particule.
Deoarece ı̂n cazul bosonic este posibil ca să existe mai multe particule ı̂n aceeaşi stare uni-
particulă, se consideră că starea |ϕq i apare de nq ori ı̂n setul |ϕq1 i, · · · , |ϕq N i ; ca urmare,
(S)
vectorul simetrizat Φq1 ···qN este caracterizat prin numerele de ocupare ale stărilor 1-particulă
X
nα , nβ , . . . , nω , care satisfac condiţia nq = N .
q
Prin utilizarea numerelor de ocupare se obţine următoarea relaţie de normare a vectorului
propriu simetrizat:
(S)
(S) Y
Φq ···q 2 ≡ Φ(S)
q 1 ···q N Φq 1 ···q N = nq ! . (2.63)
1 N
q
Demonstraţie:
Se efectuează ı̂n mod direct produsul scalar al vectorului simetrizat cu el ı̂nsuşi:

(S) 1 X X
(1) (1)
Φq1 ···qN Φ(S)
q 1 ···qN = ϕqπ , . . . , ϕ(N)
qπ
ϕq , . . . , ϕ(N)
′ q π′
N! π 1 N π1
N
π′
1 X X
(1) (1)
(1)
ϕq
= ϕqπ ϕqπ′ · · · ϕ(1) qπ π′
N! π 1 1 N N
π′
1 X X
= δqπ1 ,qπ′ · · · δqπN ,qπ′ ;
N! π ′
1 N
π
P Q
sumarea peste permutările π ′ produce termeni egali: δqπ1 ,qπ′ · · · δqπN ,qπ′ = nq ! iar sumarea
π′ 1 N q
ulterioară peste permutările π este banală, producând factorul N ! (= numărul de termeni), astfel
ı̂ncât se obţine:

(S) 1 XY 1 Y Y
Φq1 ···qN Φ(S)
q 1 ···q N = nq ! = N! nq ! = nq ! .
N! π q
N! q q
Pe baza proprietăţii precedente se defineşte vectorul de bază simetrizat şi normat

(S) X
. . . , nq , . . . = q 1 Φq ···q = q 1 ϕ(1) · · · ϕ(N ) , (2.64)
Q 1 N Q q π1 q πN
q nq ! N ! q nq ! π
care este considerat un vector al bazei numere de ocupare, deoarece prin simetrizare rezultă că
acest vector este caracterizat numai de către numerele de ocupare pe stările 1-particulă posibile.
Setul tuturor vectorilor anteriori (pentru toate numerele de ocupare posibile) constituie baza nu-
∞
M
(S)
merelor de ocupare | . . . , nq , . . .i {n} , care este o bază ı̂n spaţiul Fock simetric F(S) = HN ;
N =0
ca urmare, sunt valabile relaţiile de orto-normare şi de completitudine:

 hnα , nβ , . . . , nω | n′α , n′β , . . . n′ω i = δnα ,n′α δnβ ,n′β · · · δnω ,n′ω ,
 ∞ ∞ ∞
X X X (2.65)

 ··· |nα , nβ , . . . , nω ihnα , nβ , . . . , nω | = 1̂F(S) .
nα =0 nβ =0 nω =0
B. Operatori elementari
În spaţiul Fock simetric se introduc, ca operatori elementari, operatorii de creare şi de anihilare,
care acţionează asupra bazei numerelor de ocupare; astfel, operatorul de creare a unei particule
pe starea 1-particulă |ϕq i este definit prin relaţia:
p
b̂†q | . . . , nq , . . .i = 1 + nq | . . . , nq + 1, . . .i , (2.66a)
iar operatorul de anihilare a unei particule pe aceeaşi stare 1-particulă are, prin definiţie, urmă-
toarea acţiune asupra unui vector al bazei numere de ocupare:
√
b̂q | . . . , nq , . . .i = nq | . . . , nq − 1, . . .i . (2.66b)
Prin intermediul operatorilor de creare şi de anihilare se defineşte operatorul număr de particule
pe starea 1-particulă |ϕq i prin relaţia:
n̂q = b̂†q b̂q , (2.67)
astfel ı̂ncât acţiunea sa asupra unui vector al bazei numere de ocupare este
n̂q | . . . , nq , . . .i = nq | . . . , nq , . . .i . (2.68)
Demonstraţie:
Conform definiţiei, operatorul de creare b̂†q acţionând asupra vectorului | . . . , nq , . . .i ı̂l transformă
ı̂n vectorul | . . . , nq + 1, . . .i, adică acesta crează o particulă pe modul |ϕq i, lăsând nemodificate
b̂†
q
numerele de particule pe celelalte moduri: | . . . , nq , . . .i −→ | . . . , nq + 1, . . .i; ca urmare, acţiunea
sa este definită prin relaţia:
b̂†q | . . . , nq , . . .i = c(+)
nq | . . . , nq + 1, . . .i ,
(+)
unde constanta cnq va fi determinată ulterior din ecuaţia cu valori proprii a numărului de particule.
Pe baza definiţiei anterioare, elementul de matrice a operatorului de creare, ı̂n baza numerelor de
ocupare este:
Y
h. . . , n′q , . . . | b̂†q | . . . , nq , . . .i = c(+) ′ (+)
nq h. . . , nq , . . . | . . . , nq + 1, . . .i = cnq δn′q ,nq +1 δn′q ,nq .
q′ (6=q)
Prin conjugare complexă se obţine elementul de matrice al operatorului conjugat hermitic (deoarece
hψ|Â|φi∗ = hφ|Â† |ψi):
h. . . , n′q , . . . | b̂†q | . . . , nq , . . .i∗ = h. . . , nq , . . . | b̂q | . . . , n′q , . . .i

∗ Y (+) ∗
Y
= c(+)
nq δn′q ,nq +1 δn′q ,nq = cn′ −1 δnq ,n′q −1 δnq ,n′q ;
q
q′ (6=q) q′ (6=q)
din relaţia precedentă şi utilizând relaţia de completitudine a bazei numerelor de ocupare, se obţine
acţiunea operatorului b̂q asupra unui vector al bazei numerelor de ocupare:
X
b̂q | . . . , nq , . . .i = | . . . , n′q , . . .ih. . . , n′q , . . . | b̂q | . . . , nq , . . .i
{n′ }
= c(−)
nq | . . . , nq − 1, . . .i ,
(−) (+) ∗
unde cnq = cn′ −1 . Rezultatul precedent arată că b̂q se comportă ca un operator de anihilare pe
q
starea 1-particulă |ϕq i, deoarece distruge o particulă pe acest mod, lăsând nemodificate numerele
b̂q
de particule pe celelalte moduri: | . . . , nq , . . .i −→ | . . . , nq − 1, . . .i .
Pe baza rezultatelor anterioare, operatorul n̂q ≡ b̂†q b̂q are următoarea acţiune asupra unui vector
al bazei numere de ocupare:

n̂q | . . . , nq , . . .i = b̂†q b̂q | . . . , nq , . . .i = c(−) † (−) (+)
nq b̂q | . . . , nq − 1, . . .i = cnq cnq−1 | . . . , nq , . . .i ,
de unde rezultă că | . . . , nq , . . .i este un vector propriu al operatorului n̂q ; atunci, dacă se alege ca
valoare proprie numărul de ocupare, se obţine condiţia:
(+) 2
c(−) (+)
nq cnq−1 = nq =⇒ cn = nq .
q−1
(+)
Se poate alege coeficientul cnq ca fiind real şi rezultă următoarele expresii pentru coeficienţi:
(+) √ (−) (+) √
cnq = 1 + nq şi cnq = cnq −1 = nq ; ca urmare, se obţin relaţiile (2.66) şi (2.68).
Prin utilizarea acţiunilor de definiţie ale operatorilor elementari, rezultă relaţiile de comutare ale
operatorilor elementari: 3

b̂q , b̂q′ − = 0̂ = b̂†q , b̂†q ′ − , (2.69a)
†
b̂q , b̂q′ − = δq,q ′ 1̂F(S) . (2.69b)
Demonstraţie:
• Prima relaţie de comutare, pentru cazul q ′ = q este banală, deoarece orice operator comută cu el
ı̂nsuşi:
b̂q , b̂q − = b̂q b̂q − b̂q b̂q = 0̂ .
Pentru cazul q ′ 6= q, se verifică prima relaţie de comutare prin acţiunea comutatorului asupra unui
vector al bazei numere de ocupare:
√
b̂q b̂q′ | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i = nq′ b̂q | . . . , nq , . . . , nq′ − 1, . . .i
√
= nq′ nq | . . . , nq − 1, . . . , nq′ − 1, . . .i ,
√
b̂q′ b̂q | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i = nq b̂q′ | . . . , nq − 1, . . . , nq′ , . . .i
√
= nq nq′ | . . . , nq − 1, . . . , nq′ − 1, . . .i ,
de unde rezultă:

b̂q , b̂q′ | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i = b̂q b̂q′ − b̂q′ b̂q | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i = |∅i ,

pentru orice vector | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i, astfel ı̂ncât b̂q , b̂q′ = 0̂. Se observă că rezultatul
este independent de ordonarea stărilor 1-particulă |ϕq i şi |ϕq′ i, datorită proprietăţii de simetrie a
vectorului | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i.
3 Este posibil să se procedeze invers: se postulează relaţiile de comutare ale operatorilor elementari şi pe baza
acestor relaţii se construesc acţiunile operatorilor de creare şi de anihilare asupra vectorilor bazei numere de
ocupare.
• A doua relaţie de comutare se obţine direct din prima, prin conjugare hermitică:
† †
b̂q , b̂q′ = b̂q b̂q′ − b̂q′ b̂q = b̂†q′ b̂†q − b̂†q b̂†q′ = − b̂†q , b̂†q′ ,

de unde rezultă b̂†q , b̂†q′ = 0̂ .
• Pentru a treia relaţie de comutare este necesar să se considere ı̂n mod separat cazurile când q ′ 6= q
(indiferent de ordonarea stărilor) şi q ′ = q .
Dacă q ′ 6= q, atunci acţiunile produselor de operatori asupra unui vector al bazei numerelor de
ocupare sunt:
p
b̂q b̂†q′ | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i = 1 + nq ′ b̂q | . . . , nq , . . . , nq′ + 1, . . .i
q
= (1 + nq′ ) nq | . . . , nq − 1, . . . , nq′ + 1, . . .i ,
√
b̂†q′ b̂q | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i = nq b̂†q′ | . . . , nq − 1, . . . , nq′ , . . .i
q
= nq (1 + nq′ ) | . . . , nq − 1, . . . , nq′ + 1, . . .i ,
astfel că se obţine o acţiune nulă a comutatorului:

b̂q , b̂†q′ | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i = b̂q b̂†q′ − b̂†q′ b̂q | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i = |∅i ,
pentru orice vector | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i şi astfel acest comutator este nul (ordonarea stărilor este
arbitrară).
Dacă q ′ = q, atunci se obţin următoarele rezultate:
p
b̂q b̂†q | . . . , nq , . . .i = 1 + nq b̂q | . . . , nq + 1, . . .i
= (1 + nq ) | . . . , nq , . . .i ,
√
b̂†q b̂q | . . . , nq , . . .i = nq b̂†q | . . . , nq − 1, . . .i
= nq | . . . , nq , . . .i ;
atunci acţiunea comutatorului este:

b̂q , b̂†q | . . . , nq , . . .i = b̂q b̂†q − b̂†q b̂q | . . . , nq , . . .i = | . . . , nq , . . .i ,
ceea ce arată că acest operator este egal cu operatorul unitate.
Prin utilizarea rezultatelor prezentate anterior se poate demonstra următoarea proprietate:

XN
(a)
(a)
Lema 1: operatorul din Cuantificarea I ϕq ϕq l şi operatorul din Cuantificarea II
j
a=1
b̂†qj b̂ql sunt echivalenţi
N
X (a)
(a)
ϕq ϕq ⇐⇒ b̂†qj b̂ql . (2.70)
j l
a=1
Demonstraţie:
Se consideră un vector al bazei numere de ocupare, care descrie o stare cu N particule şi este definit
prin formula (2.64):
X (1)
1 ϕq
|nα , . . . , nω iP = q Q π
· · · ϕ(N)
qπ
1 N
q nq =N N! nq ! π
q
1 X (π )
= q ϕq 1 . . . ϕq(πnα ) · · · ϕq(πN −nω ) . . . ϕq(πN )
Q α α ω ω
N! | {z } | {z }
q nq ! π
nα nω
(ultima expresie s-a obţinut pe baza observaţiei că permutarea indicilor de stare este echivalentă
cu permutarea particulelor). Pentru a evalua rezultatele acţiunilor celor doi operatori specificaţi
de Lema 1 este necesar să se considere ı̂n mod separat cazurile q j 6= q l (indiferent de ordonarea
stărilor) şi q j = q l .
• În cazul q j 6= q l acţiunea operatorului din Cuantificarea I asupra vectorului bazei numere de
ocupare (specificat anterior) este:
N
X (a)
(a)
ϕq ϕql · | . . . , nqj , . . . , nql , . . .i
j
a=1
XN X (1)
(a)
(a) 1 (N)
= ϕq ϕql · q Q ϕq · · · ϕ(a)
qπa · · · ϕqπ
j π1 N
a=1 N ! n
q q ! π
XX N
1 (1)
(a) (a)
= q ϕq · · · ϕ(a) ϕql ϕqπa · · · ϕ(N)
Q π1 qj qπ
N
N! q nq ! π a=1
| {z }
= δq l ,q π
a
(se observă că proprietatea de simetrie bosonică permite scrierea vectorilor proprii 1-particulă ı̂n
orice ordonare).
Deoarece
vectorul
| . . . , nql , . . .i conţine nql stări |ϕql i, rezultă că setul indicilor de stare 1-particulă
q 1 , . . . , q N conţine nql apariţii pentru q l ; atunci, sumarea peste particule produce factorul nql :
XN
. . . δql ,qπa . . . = . . . nql . . . , astfel ı̂ncât se obţine:
a=1
N
X (a)
(a) 1 X (1)
ϕq ϕql . . . , nqj , . . . , nql , . . . = q ϕq · · · ϕ(a) nql · · · ϕ(N) .
j Q π 1
qj qπ
N q πa =qj
a=1 N! q nq ! π
Se(a)
observă
că vectorul
obţinut corespunde la o stare cu N particule ı̂n care s-a făcut substituţia:
ϕq −→ ϕ(a) q ; atunci, prin simetrizare se obţine vectorul bazei numere de ocupare, care rezultă
l j
n n →n +1
qj qj
din vectorul iniţial, cu transformările
nql → nql − 1 .
În consecinţă, vectorul obţinut prin simetrizare, conform definiţiei (2.64), este:
X (1)
ϕq · · · ϕ(a)
qj · · · ϕ(N)
qπ
π1 N q πa =qj
π
s Y
= N ! (nqj + 1)! (nql − 1)! nq ! . . . , nqj + 1, . . . , nql − 1, . . . ,
q(6=q j ,ql )
astfel ı̂ncât combinaţia factorilor de normare produce rezultatul

s Y q
nql
q Q N ! (nqj + 1)! (nql − 1)! nq ! = (nqj + 1) nql .
N ! nqj ! nql ! q(6=qj ,ql ) nq ! q(6=qj ,q l )
Ca urmare, se obţine următorul rezultat:
N
X (a)
(a) q
ϕq ϕql . . . , nqj , . . . , nql , . . . = (nqj + 1) nql | . . . , nqj + 1, . . . , nql − 1, . . .i .
j
a=1
Pe de altă parte, acţiunea operatorilor elementari asupra aceluiaşi vector produce acelaşi rezultat
ca ı̂n cazul anterior:
q
b̂†qj b̂ql | . . . , nqj , . . . , nql , . . .i = (nqj + 1) nql | . . . , nqj + 1, . . . , nql − 1, . . .i ;
prin urmare, este valabilă egalitatea:
N
X (a)
(a)
ϕq ϕql · | . . . , nqj , . . . , nql , . . .i = b̂†qj b̂ql | . . . , nqj , . . . , nql , . . .i ,
j
a=1
P
pentru orice vector al bazei numerelor de ocupare care satisface relaţia q nq = N (adică acest
vector corespunde la o stare cu N particule).
• Cazul q j = q l se tratează ı̂n mod similar cu cazul precedent:

XN XN X (1)
(a)
(a) (a)
(a) 1 (N)
ϕq ϕq
· | . . . , nq , . . .i = ϕq ϕqj · q Q ϕq · · · ϕ(a)
q πa · · · ϕq π
j j j j π1 N
a=1 a=1 N ! q nq ! π
XX N
1 (1)
(a) (a)
= q ϕq · · · ϕ(a) ϕqj ϕqπa · · · ϕ(N) ;
Q π1 qj qπ
N
N! q nq ! π a=1
| {z }
= δq j ,q π
a
deoarece vectorul | . . . , nqj , . . .i conţine nqj stări |ϕqj i, rezultă că setul indicilor de stare 1-particulă

q 1 , . . . , q N conţine nqj apariţii pentru q j ; atunci, sumarea peste particule produce factorul nqj :
XN
. . . δqj ,qπa . . . = . . . nqj . . . , astfel ı̂ncât se obţine:
a=1
XN
(a)
(a) X (1) (a)
ϕq ϕ . . . , nq , . . . = q nql ϕq · · · ϕq · · · ϕ(N)
j q j j Q π1 j q πN
q πa =qj
a=1 N ! q nq ! π

= nqj . . . , nqj , . . . ,
unde
PN ultima
(a)
expresie
a rezultat din observaţia că vectorul obţinut prin acţiunea operatorului
(a)
a=1 ϕq j ϕqj asupra vectorului . . . , nqj , . . . este vectorul iniţial multiplicat cu numărul
de ocupare a stării |ϕqj i.
Pe de altă parte, prin acţiunea operatorului număr de particule n̂qj = b̂†qj b̂qj se obţine acelaşi
rezultat:
b̂†qj b̂qj . . . , nqj , . . . = nqj . . . , nqj , . . . ,
ceea ce conduce la echivalenţa
N
X (a)
(a)
ϕq ϕqj . . . , nqj , . . . = b̂†qj b̂qj . . . , nqj , . . .
j
a=1
pentru orice vector al bazei numere de ocupare, care corespunde la o stare cu N particule.
Observaţie: din prezentarea demonstraţiei pentru Lema 1, exprimată prin relaţia (2.70), rezultă
PN (a)
(a)
că operatorul din Cuantificarea I, adică a=1 ϕqj ϕqj are acţiune echivalentă cu operato-
rul din Cuantificarea II, b̂†qj b̂qj ; totuşi, aceşti operatori nu coincid, deoarece operatorul din
(S)
Cuantificarea I este definit ı̂n spaţiul Hilbert simetric cu N particule HN , iar operatorul din
Cuantificarea II este definit ı̂n spaţiul Fock simetric F(S) .
c2) Cazul fermionic

A. Baza de stări (a)
Se consideră, la fel ca ı̂n cazul bosonic, stări proprii 1-particulă ϕq , definite prin relaţia (2.15),
(a)
iar setul acestor stări constituie o bază ı̂n spaţiul Hilbert al stărilor uni-particulă H1 , conform
relaţiilor de orto-normare şi de completitudine (2.16); atunci, vectorii de bază pentru stări cu N
particule sunt produsele directe
(1) (2)
ϕ , ϕ , . . . , ϕ(N ) = ϕ(1) ϕ(2) · · · ϕ(N ) .
q1 q2 qN q1 q2 qN
Când sistemul conţine N fermioni identici, atunci vectorii stărilor proprii trebuie să satisfacă
condiţia de anti-simetrie ı̂n raport cu permutările particulelor; ca urmare, sunt posibile numai
stări anti-simetrizate (iar ordonarea stărilor 1-particulă este esenţială):
1,N !
(A)
Φq ···q = Ŝ− ϕ(1)
1 X
1 N q 1
, . . . , ϕ (N )
q = √ (−1)σπ ϕ(1) (N )
q π1 , . . . , ϕq π ,
N
N! π N
··· N

unde π = π11 π22 ··· πN este o permutare a setului de N particule, iar σπ este paritatea acestei
permutări. Vectorul propriu anti-simetrizat se poate scrie ca un determinant (analogul determi-
nantului Slater, utilizat pentru funcţia proprie corespunzătoare):
(N )
(1)
1,N ! ϕq 1 · · · ϕq 1
(A) X (N ) 1 . .. ,
Φq ···q = √1 (−1)σπ ϕ(1)
q π1 . . . ϕq πN = ..
1 N
N ! .
N! π (N )
ϕ(1)
qN

· · · ϕq N
de unde rezultă că fiecare tip de stare 1-particulă |ϕq i poate apărea cel mult o singură dată.
Atunci, numerele de ocupare fermionice
X sunt nq = 0, 1 şi ı̂n cazul sistemului cu N fermioni,
aceste numerele satisfac condiţia: nq = N .
q
Deoarece numerele de ocupare fermionice pot avea numai valorile nq = 0, 1 rezultă că vectorul
(A)
anti-simetrizat Φq1 ...qN este normat la unitate:
(A) 2
(A) (A)
Φq ···q ≡ Φq ···q Φq ···q = 1 . (2.71)
1 N 1 N 1 N
Demonstraţie:

(A) 1 XX

Φq1 ···qN Φ(A)
q 1 ···qN = (−1)σπ +σπ′ ϕ(1) (N) (1)
q π , . . . , ϕq π ϕqπ , . . . , ϕ(N)
qπ
N! π 1 N 1 N
π′
1 XX
(1)

(1) (1)
ϕq
= (−1)σπ +σπ′ ϕ(1)
q π ϕq π ′ · · · ϕqπ π′
;
N! π 1
{z 1 }
N
π′ | | {z N }
= δq π ,q ′ = δqπ ,q ′
1 π1 1 π1
spre deosebire de cazul bosonic, ı̂n cazul fermionic sumarea după permutările π ′ are rezultat banal,
deoarece numai permutarea π ′ = π aduce contribuţie nenulă, astfel ı̂ncât se obţine:

(A) 1 XX 1 X
Φq 1 ···qN Φ(A)
q 1 ···qN = (−1)σπ +σπ′ δπ,π′ = 1=1.
N! π ′
N ! π
π
(A)
Vectorul bazei numerelor de ocupare se defineşte prin vectorul anti-simetrizat Φq1 ···qN

. . . , nq , . . . = Φ(A)
1 X (N )
q 1 ···q N = √ (−1)σπ ϕ(1)
q π1 · · · ϕq π , (2.72)
N! π N
P
unde numerele de ocupare au valorile nq = 0, 1 şi satisfac condiţia q nq = N .

În mod analog cazului bosonic, setul tuturor vectorilor | . . . , nq , . . .i {n} constituie baza
M∞
(A)
numerelor de ocupare a spaţiului Fock anti-simetric F(A) = HN ; ca urmare, sunt valabile
N =0
relaţiile de orto-normare şi de completitudine:
 ′ ′ ′
 hnXα , nβ , . . . , nω | nα , nβ , . . . nω i = δnα ,n′α δnβ ,n′β · · · δnω ,n′ω ,
X X
··· |nα , nβ , . . . , nω ihnα , nβ , . . . , nω | = 1̂F(A) . (2.73)

nα =0,1 nβ =0,1 nω =0,1
B. Operatori elementari
În spaţiul Fock anti-simetric se introduc, ı̂n mod similar cazului bosonic, operatori de creare
şi operatori de anihilare pe stări 1-particulă. Operatorul de creare a unei particule pe starea
1-particulă |ϕq i este definit prin relaţia:
p
â†q | . . . , nq , . . .i = 1 − nq (−1)Sq | . . . , nq + 1, . . .i , (2.74a)
iar operatorul de anihilare a unei particule pe aceeaşi stare 1-particulă are următoarea acţiune
asupra unui vector al bazei numere de ocupare:
√
âq | . . . , nq , . . .i = nq (−1)Sq | . . . , nq − 1, . . .i , (2.74b)
X
unde Sq ≡ nq′ este numărul de stări 1-particulă ocupate şi ordonate ı̂naintea stării |ϕq i.
q ′ (<q)
Operatorul număr de particule pe starea 1-particulă |ϕq i este:
n̂q = â†q âq , (2.75)
iar vectorii bazei numere de ocupare sunt vectori proprii ai acestui operator, conform relaţiei:
n̂q | . . . , nq , . . .i = nq | . . . , nq , . . .i . (2.76)
Demonstraţie:
â†
• Operatorul de creare â†q efectuează transformarea | . . . , nq , . . .i −→ | . . . , nq + 1, . . .i, adică acesta
q
o particulă pe starea |ϕq i, lăsând nemodificate numerele de particule pe celelalte moduri

crează

|ϕq i q′ 6=q ; totuşi, spre deosebire de cazul bosonic, sunt posibile numai 2 situaţii:
a) dacă starea |ϕq i era neocupată (adică nq = 0), atunci se crează o particula ı̂n această stare
â†q | . . . , 0q , . . .i ∼ | . . . , 1q , . . .i ,
b) dacă starea |ϕq i era ocupată, atunci operatorul de creare distruge această stare, pentru că nu
pot exista stări multiplu ocupate (conform principiului de excluziune) â†q | . . . , 1q , . . .i = |∅i ;
condiţia de anti-simetrie impune ordonarea stărilor 1-particulă, astfel ı̂ncât starea nou creată este
permutată peste toate stările ordonate anterior acestei stări (introducându-se factorul de semn
corespunzător) şi astfel acţiunea operatorului de creare se poate exprima astfel:
â†q | . . . , nq , . . .i = c(+)
nq (−1)
Sq
| . . . , nq + 1, . . .i ,
(+)
unde cnq = δnq ,0 .
Atunci elementul de matrice a operatorului de creare, ı̂n baza numere de ocupare, este
h. . . , n′q , . . . | â†q | . . . , nq , . . .i = c(+)

nq (−1)
Sq
h. . . , n′q , . . . | . . . , nq + 1, . . .i
Y
= c(+)
nq (−1)
Sq
δn′q ,nq +1 δn′q ,nq ,
q ′ (6=q)
iar prin conjugare complexă se obţine elementul de matrice al operatorului conjugat hermitic:
h. . . , n′q , . . . | â†q | . . . , nq , . . .i∗ = h. . . , nq , . . . | âq | . . . , n′q , . . .i

∗ Y
= c(+)
nq (−1)Sq δn′q ,nq +1 δn′q ,nq
q ′ (6=q)
(+) ∗
Y
= cn′ −1 (−1)Sq δnq ,n′q −1 δnq ,n′q ;
q
q ′ (6=q)
ca urmare, prin utilizarea relaţiei de completitudine, rezultă acţiunea operatorului âq :

X
âq | . . . , nq , . . .i = | . . . , n′q , . . .ih. . . , n′q , . . . | âq | . . . , nq , . . .i
{n′ }
= c(−)
nq (−1)
Sq
| . . . , nq − 1, . . .i ,
(−) (+) ∗
unde cnq = cn′ −1 = δnq −1,0 = δnq ,1 .
q
Prin urmare, operatorul âq are următoarea acţiune explicită:

âq | . . . , 0q , . . .i = |∅i ,
âq | . . . , 1q , . . .i = (−1)Sq | . . . , 0q , . . .i ;
rezultă că âq este operatorul de anihilare a unei particule.

(±)
Pentru a avea o similitudine cu cazul bosonic se reprezintă coeficienţii cnq astfel:
( √
(+)
cnq = δnq ,0 = 1 − nq ,
(−) √
cnq = δnq ,1 = nq ,
deoarece nq = 0, 1; ca urmare, se obţin relaţiile (2.74).

Cu ajutorul rezultatelor anterioare se obţine acţiunea operatorului număr de particule asupra unui
vector al bazei numere de ocupare:
√
n̂q | . . . , nq , . . .i = â†q âq | . . . , nq , . . .i = nq (−1)Sq â†q | . . . , nq − 1, . . .i
√ p
= nq 1 − (nq − 1) (−1)2Sq | . . . , nq , . . .i
p
= nq (2 − nq ) | . . . , nq , . . .i ;
p p p
deoarece nq = 0, 1, rezultă că n2q = nq , astfel ı̂ncât nq (2 − nq ) = 2nq − n2q = n2q = nq şi
rezultă ecuaţia (2.76).
Prin utilizarea acţiunilor de definiţie (2.74) ale operatorilor elementari se obţin relaţiile de anti-
comutare ale acestor operatori: 4

âq , âq′ + = 0̂ = â†q , â†q′ − , (2.77a)

âq , â†q′ + = δq,q′ 1̂F(A) . (2.77b)
Demonstraţie:
Spre deosebire de cazul bosonic, pentru fermioni ordonarea stărilor este esenţială, astfel ı̂ncât este
necesar să se examineze fiecare anti-comutator ı̂n 3 situaţii: q < q ′ , q > q ′ şi q = q ′ .
• Pentru prima relaţie de anti-comutare, ı̂n cazul q < q ′ , se obţin următoarele acţiuni ale produselor
de operatori de anihilare:
√
âq âq′ | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i = nq′ (−1)Sq′ âq | . . . , nq , . . . , nq′ − 1, . . .i
√
= nq′ nq (−1)Sq′ +Sq | . . . , nq − 1, . . . , nq′ − 1, . . .i ,
√
âq′ âq | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i = nq (−1)Sq âq′ | . . . , nq − 1, . . . , nq′ , . . .i
√
= nq nq′ (−1)Sq′ +Sq −1 | . . . , nq − 1, . . . , nq′ − 1, . . .i ,
de unde rezultă acţiunea anti-comutatorului:

âq , âq′ | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i

= âq âq′ + âq′ âq | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i
√
= nq nq′ (−1)Sq′ +Sq + (−1)Sq′ +Sq −1 | . . . , nq − 1, . . . , nq′ − 1, . . .i
= |∅i .
În cazul q > q ′ prima relaţie de anti-comutare se reduce la cazul precedent prin efectuarea
n ′
q →q
substituţiei , deoarece âq , âq′ = âq âq′ + âq′ âq = âq′ , âq .
q → q′
În cazul q = q ′ se obţine:
√
âq , âq | . . . , nq , . . .i = 2 â2q | . . . , nq , . . .i = 2 nq (−1)Sq âq | . . . , nq − 1, . . .i
p
= 2 nq (nq − 1) (−1)2Sq | . . . , nq − 1, . . .i
= |∅i ,
deoarece nq = 0, 1 .
Din analiza celor 3 cazuri rezultă că prima relaţie de anti-comutare este satisfăcută.
• A doua relaţie de anti-comutare se reduce la prima, prin conjugare hermitică:

† † † †
âq , âq′ = â†q â†q′ + â†q′ â†q = âq′ âq + âq âq′ = âq , âq′ = 0̂ .
• Pentru cazul q < q ′ produsele de operatori care intervin ı̂n a ultima relaţie de anti-comutare au
următoarele acţiuni
p
âq â†q′ | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i = 1 − nq′ (−1)Sq′ âq | . . . , nq , . . . , nq′ + 1, . . .i
q
= (1 − nq′ ) nq (−1)Sq′ +Sq | . . . , nq − 1, . . . , nq′ + 1, . . .i ,
√
â†q′ âq | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i = nq (−1)Sq â†q′ | . . . , nq − 1, . . . , nq′ , . . .i
q
= nq (1 − nq′ ) (−1)Sq′ +Sq −1 | . . . , nq − 1, . . . , nq′ + 1, . . .i ;
ca urmare, rezultă:

âq â†q′ | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i

= âq â†q′ + â†q′ âq | . . . , nq , . . . , nq′ , . . .i
q
= nq (1 − nq′ ) (−1)Sq′ +Sq + (−1)Sq′ +Sq −1 | . . . , nq − 1, . . . , nq′ + 1, . . .i
= |∅i .
4 La fel ca ı̂n cazul bosonic, este posibil să se procedeze invers: se postulează relaţiile de comutare ale operatorilor
elementari şi pe baza acestor relaţii se construesc acţiunile operatorilor de creare şi de anihilare asupra vectorilor
bazei numere de ocupare.
În cazul q > q ′ ultima relaţie de anti-comutare se reduce la cazul precedent prin efectuarea
n ′
q →q
substituţiei ′ , deoarece âq , âq′ = âq âq′ + âq′ âq = âq′ , âq .
q→q
În cazul q = q ′ ultima relaţie de anti-comutare se evaluează astfel:
p
âq â†q | . . . , nq , . . .i = 1 − nq (−1)Sq âq | . . . , nq + 1, i
p
= (1 − nq )(nq + 1) (−1)2Sq | . . . , nq , . . .i ,
√
â†q âq | . . . , nq , . . .i = nq (−1)Sq â†q | . . . , nq − 1, . . .i
p
= nq (2 − nq ) (−1)2Sq | . . . , nq , . . .i ;
ca urmare, rezultă:

âq â†q | . . . , nq , . . .i = âq â†q + â†q âq | . . . , nq , . . .i
q q
= 1 − n2q + 2nq − n2q | . . . , nq , . . .i ;
p p
dar n2q = nq şi 1 − n2q = 1 − nq , astfel că se obţine: 1 − n2q + 2nq − n2q = 1 − nq + nq = 1 şi

atunci rezultă că âq â†q = 1̂ .
Prin utilizarea rezultatelor prezentate anterior se poate demonstra următoarea proprietate (ana-
loagă cu Lema 1 bosonică):
XN
(a)
(a)
Lema 2: operatorul din Cuantificarea I ϕq ϕq l şi operatorul din Cuantificarea II
j
a=1
â†q j âql sunt echivalenţi
N
X (a)
(a)
ϕq ϕq l ⇐⇒ â†qj âq l . (2.78)
j
a=1
Demonstraţie:
Se procedează ı̂n mod similar cazului bosonic, adică se evaluează efectul acţiunilor operatorilor
asupra unui vector al bazei numere de ocupare.
Un vector al bazei numerelor de ocupare, care descrie o stare cu N particule, este definit de formula
(2.72) şi se permută vectorul stării 1-particulă curente (starea particulei “a”) la extrema stângă,
pentru a putea efectua produse scalare
1 X (a) (a+1)
| . . . , nq , . . .i = √ (−1)σπ ϕ(1)
qπ · · · ϕ(a−1)
qπ
ϕq
πa
ϕq
πa+1
· · · ϕ(N)
qπ
N! π 1 a−1 N
1 X (1) (a+1)
= √ (−1)σπ (−1)Sa ϕ(a) q πa
ϕq
π1
· · · ϕ(a−1)
qπ
ϕq
π
· · · ϕ(N)
qπ ,
N! π a−1 a+1 N
X
unde Sa = nq′ este numărul de stări ocupate care sunt ordonate ı̂naintea stării |ϕqπa i.
q ′ (<q a )
Se observă că anti-simetria vectorului propriu la permutări ale particulelor face necesar să se
analizeze ı̂n mod separat cele 3 situaţii posibile pentru operatorul din Cuantificarea I: q j < q l ,
q j > q l şi q j = q l .
• Cazul q j < q l :
N
X (a)
(a)
ϕq ϕql . . . , nq , . . .
j
a=1
N
1 X X
(a) (a) (1) (a+1)
= √ (−1)σπ (−1)Sa ϕ(a)
qj ϕql ϕqπa ϕqπ · · · ϕ(a−1)
qπ
ϕq
πa+1
· · · ϕ(N)
qπ .
N! π a=1 | {z } 1 a−1 N
= δq l ,q π
a
(1) (N)
P |ϕq i apare ı̂n setul |ϕq1 i, . . . , |ϕqN i o singură dată, sumarea peste
Deoarece fiecare stare
numărul de particule a · · · produce factorul 1 şi rezultul total se obţine prin regula de substituţie
|ϕql i → |ϕq j i (adică nql → nql − 1 şi nqj → nqj + 1):

N
X (a)
(a)
ϕq ϕq . . . , nq , . . .
j l
a=1
1 X (1) (a−1) (a+1) (N)
= √ (−1)σπ (−1)Sql ϕ(a)
qj
ϕq
π1
· · · ϕq
πa−1
ϕq
πa+1
· · · ϕq
πN
.
N! π q πa =qj
Pentru a forma vectorul corespunzător noilor numere de ocupare | . . . , nqj + 1, . . . , nql − 1, . . .i se

(a)
permută vectorul |ϕqj i până ı̂n poziţia care realizează ordonarea stărilor 1-particulă; ca rezultat
P
apare factorul de semn (−1)Sqj , unde Sqj = q′ (<q) nq′ . Conform raţionamentelor precedente,
se obţine următoarea expresie:
N
X (a)
(a)
ϕq ϕql . . . , nq , . . .
j
a=1
1 X (a) (a+1)
= (−1)Sql +Sqj √ (−1)σπ ϕ(1)
qπ · · · ϕ(a−1)
qπ
ϕq ϕq
j πa+1
· · · ϕ(N)
qπ
N! π |
1 a−1
{z
N
} qπa =qj
ordonare (q)
(A)
= (−1)
Sql +Sqj Φq ···q ,
1 N
q j →ql
(A) (A)
unde Φq1 ···qN este vectorul propriu anti-simetrizat Φq1 ···qN ı̂n care s-a efectuat substi-
qj →q l
tuţia |ϕql i → |ϕqj i ; efectul acestei substituţii este modificarea numerelor de ocupare 1-particulă:
n nq → nq − 1 care produce factorul √nq = δnq ,1
l l
p l l
nqj → nqj + 1 care produce factorul 1 − nqj = δnqj ,0
(A) q
Atunci rezultă: Φq1 ···qN = nql (1 − nq j ) | . . . , nqj + 1, . . . , nql − 1, . . .i , astfel ı̂ncât
q j →q l
N
X (a)
(a) q
ϕq ϕq
. . . , nq , . . . = nq (1 − nq ) (−1)Sql +Sqj | . . . , nq + 1, . . . , nq − 1, . . .i .
j l l j j l
a=1
Pe de altă parte, rezultatul anterior se poate obţine prin acţiunea operatorilor elementari, conform
relaţiilor (2.74)
q S +S
â†qj âql . . . , nq , . . . = nql (1 − nqj ) (−1) ql qj | . . . , nqj + 1, . . . , nql − 1, . . .i ,
P (a)
(a)
astfel ı̂ncât operatorul N ϕql din Cuantificarea I este echivalent cu operatorul â†qj âql ,
a=1 ϕq j
definit ı̂n Cuantificarea II, pentru q j < q l .
• Cazul q j > q l : se procedează ı̂n mod similar cazului anterior, astfel că se obţine:
N
X (a)
(a)
ϕq ϕq . . . , nq , . . .
j l
a=1
1 X (1) (a−1) (a+1) (N)
= √ (−1)σπ (−1)Sql ϕ(a)
qj
ϕq
π1
· · · ϕq
πa−1
ϕq
πa+1
· · · ϕq
πN
.
N! π q πa =qj
Pentru a forma vectorul corespunzător noilor numere de ocupare | . . . , nql − 1, . . . , nqj + 1, . . .i se

(a)
permută vectorul |ϕqj i până ı̂n poziţia care realizează ordonarea stărilor 1-particulă; ca rezultat
P
apare factorul de semn (−1)Sqj −1 , unde Sqj = q′ (<q) nq′ este numărul iniţial de stări ocupate
şi ordonate ı̂nainte de starea |ϕqj i (se observă că starea |ϕql i este ordonată ı̂naintea stării |ϕql i şi
are nql − 1 particule, astfel că factorul de semn are exponentul Sqj − 1).
Conform raţionamentelor precedente, rezultă următoarea expresie:
N
X (a)
(a)
ϕq ϕq . . . , nq , . . .
j l
a=1
Sql +Sqj −1 1 X (1) (a−1) (a) (a+1) (N)

= (−1) √ (−1)σπ ϕq · · · ϕq ϕq ϕq · · · ϕq
π1 πa−1 j πa+1 πN
N! π | {z } qπa =qj
ordonare (q)
(A)
= (−1) Sql +Sqj −1 Φq ···q
1 N
qj →q l
q
Sql +Sqj −1
= (−1) nql (1 − nqj ) | . . . , nqj + 1, . . . , nql − 1, . . .i .

Pe de altă parte, acţiunea operatorilor elementari â†qj şi âqj asupra vectorului . . . , nq , . . . produce
următorul rezultat:
√
â†qj âql . . . , nqj , . . . , nqj , . . . = nql (−1)Sql âql . . . , nql − 1, . . . , nqj , . . .
√ q
S −1
= nql (−1)Sql 1 − nqj (−1) qj . . . , nql − 1, . . . , nqj + 1, . . . .
PN (a)
(a)
Se obţine, ca şi ı̂n cazul anterior, echivalenţa operatorilor ϕq ϕql din Cuantificarea I şi
a=1 j
â†qj âql , definit ı̂n Cuantificarea II, pentru q j > q l .
• Cazul q j = q l se tratează ı̂n mod analog cazurilor anterioare, adică se permută la stânga starea
P scalar (aceasta este starea |ϕq i) şi după efectuarea sumării banale ı̂n
care efectuează produsul
raport cu particulele ( a · · · ) se obţine:
N
X (a)
(a)
ϕq ϕq . . . , nq , . . .
j j
a=1
1 X Sq j
(a) (1) (a+1)
= √ (−1)σπ (−1) ϕq ϕq · · · ϕ(a−1)
qπ
ϕq · · · ϕ(N)
qπ .
j π1 π
N! π
a−1 a+1 N q πa =qj
(a)
Se permută vectorul ϕqj până se obţine ordonarea stărilor 1-particulă, ceea ce produce factorul
S
(−1) qj , apoi se formează vectorul număr de particule:
N
X (a)
(a)
ϕq ϕq . . . , nq , . . .
j j
a=1
1 X 2S
(a) (a+1)
= √ (−1)σπ (−1) qj ϕ(1)
qπ · · · ϕ(a−1)
qπ
ϕq ϕq · · · ϕ(N)
qπ
N! π | {z } 1 a−1 j π a+1 N q πa =qj
=1

= nq . . . , nq , . . . .
j j
Ultimul rezultat este echivalent cu acţiunea operatorului număr de particule:

nqj . . . , nqj , . . . = n̂qj . . . , nqj , . . . = â†qj âqj . . . , nqj , . . . ;
PN (a)
(a)
ca urmare, se obţine echivalenţa ı̂ntre operatorul ϕq ϕql din Cuantificarea I şi â†qj âql ,
a=1 j
definit ı̂n Cuantificarea II, pentru cazul q j = q l .
Observaţie: la fel ca ı̂n cazul bosonic, Lema 2 afirmă numai că operatorul din Cuantificarea II
PN (a)
(a)
â†q j âql este echivalent cu operatorul din Cuantificarea I a=1 ϕq j ϕq l , ı̂n spaţiul Hilbert al
(A)
stărilor anti-simetrice N -particule HN ; totuşi, aceşti operatori nu sunt egali deoarece operatorul
(A)
din Cuantificarea I este definit ı̂n HN , iar operatorul din Cuantificarea II este definit ı̂n spaţiul
(A)
Fock anti-simetric F .
c3) Notaţie comună pentru fermioni şi bosoni

Din prezentările rezultatelor asupra operatorilor elementari, făcute pentru cazurile fermionic şi
bosonic, se observă similitudini majore şi deosebiri mici; ca urmare este posibil să se exprime
aceste rezultate ı̂n notaţie comună ambelor cazuri. În consecinţă, se va utiliza notaţia ĉq pentru
operatorul elementar (de anihilare), care este
(
b̂q (pentru bosoni) ,
ĉq = (2.79)
âq (pentru fermioni) ;
atunci operatorii elementari generali satisfac următoarele relaţii de comutare/anti-comutare:

ĉq , ĉ†q ′ ∓ = δq,q ′ 1̂ , (2.80a)
† †
ĉq , ĉq ′ ∓ = 0̂ = ĉq , ĉq′ ∓ , (2.80b)
unde [Â, B̂]∓ ≡ Â · B̂ ∓ B̂ · Â este notaţia comună pentru comutator/anti-comutator. Se observă

că relaţiile (2.80) comasează relaţiile de comutare bosonice (2.69), ı̂mpreună cu relaţiile de anti-
comutare fermionice (2.77).
Operatorul număr de particule pe modul q este definit ı̂n termeni de operatori elementari pe
modul respectiv
n̂q = ĉ†q · ĉq ; (2.81a)
se observă că definiţia anterioară comasează definiţia bosonică (2.67) şi definiţia fermionică (2.75).
Ecuaţia cu valori proprii a numărului de particule este
n̂q | . . . , nq , . . .i = nq | . . . , nq , . . .i , (2.81b)
care generalizează rezultatul bosonic (2.68) şi rezultatul fermionic (2.76).

Acţiunile operatorilor elementari asupra vectorilor de bază sunt exprimate prin relaţiile
√
ĉq | . . . , nq , . . .i = (±1)Sq nq | . . . , nq − 1, . . .i , (2.82a)
† Sq
p
ĉq | . . . , nq , . . .i = (±1) 1 ± nq | . . . , nq + 1, . . .i , (2.82b)
care generalizează definiţiile bosonică (2.66) şi fermionică (2.74).

PN (a)
(a)
De asemenea, relaţia de echivalenţă ı̂ntre operatorul Cuantificării I a=1 ϕqj ϕql şi ope-
ratorul corespondent din Cuantificarea II â†qj âql se exprimă ı̂n forma
N
X (a)
(a)
ϕ ϕ ′ ⇐⇒ ĉq† ĉq′ , (2.83)
q q
a=1
care generalizează relaţia bosonică (2.70) şi respectiv relaţia fermionică (2.78).
2.3.2 Operatori de câmp

Prin utilizarea notaţiei comune bosonică-fermionică a operatorilor elementari se poate face o
tratare comună ambelor tipuri de sisteme multi-particule (singura diferenţă este dată de carac-
terul intrinsec al operatorilor de câmp).
Pentru o exprimare cât mai concisă se vor utiliza notaţii compacte pentru indicii stărilor
proprii impuls-spin şi coordonatelor de poziţie-spin uni-particulă:
– indice de stare proprie impuls-spin 1-particulă q = (k, σ),
– coordonată poziţie-spin 1-particulă x = (r, s);
atunci, vectorul propriu 1-particulă şi funcţia proprie 1-particulă corespunzătoare sunt
| q i −→ ϕq (x) = h x | q i = uk (r) χσ (s) .
a) Definiţia operatorilor de câmp

Operatorul de câmp Ψ̂(x) şi conjugatul său hermitic Ψ̂† (x) sunt definiţi prin relaţiile condensate
Z
X
Ψ̂(x) = ϕq (x) ĉq , (2.84a)
q
Z
X
Ψ̂† (x) = ϕ∗q (x) ĉ†q . (2.84b)
q
Relaţiile anterioare de definiţie ale operatorilor de câmp se pot exprima explicit, utilizând relaţiile
(2.34) – (2.35) ale funcţiilor proprii uni-particulă (adică renunţarea la notaţia concisă):
Z X
X X
Ψ̂(r, s) = uk (r) χσ (s) ĉkσ ≡ χσ (s) ψ̂σ (r) , (2.85a)
σ σ
k
Z
X X X
Ψ̂† (r, s) = u∗k (r) χ∗σ (s) ĉ†kσ ≡ χ∗σ (s) ψ̂σ† (r) ; (2.85b)
σ σ
k
relaţiile anterioare de explicitare introduc componentele de spin ale operatorilor de câmp

Z
X
ψ̂σ (r) = uk (r) ĉkσ , (2.86a)
k
Z
X
ψ̂σ† (r) = u∗k (r) ĉ†kσ . (2.86b)
k
Coordonata de spin (s) şi indicele de spin (σ) reprezintă acceeaşi mărime, conform expresiei
spinorului Pauli pentru componenta z a operatorului de spin: χσ (s) = δσ,s ; ca urmare, operatorul
de spin (scris ı̂n mod explicit) şi componenta de spin a operatorului de câmp sunt ı̂n corespondenţa
simplă

Ψ̂(r, s) = ψ̂σ (r) ;
s=σ
se observă că singura diferenţă ı̂ntre cei doi operatori de câmp Ψ̂(r, s) şi ψ̂σ (r) este modul de
considerare a variabilei de spin: pentru operatorul de câmp este o coordonată de localizare, iar
pentru componenta de spin a operatorului de câmp este un indice de stare.
b) Proprietăţi ale operatorilor de câmp

1. Relaţiile de comutare/anti-comutare pentru operatorii de câmp:

Ψ̂(x), Ψ̂† (x′ ) ∓ = δ(x, x′ ) 1̂ , (2.87a)

Ψ̂(x) , Ψ̂(x′ ) ∓ = 0̂ = Ψ̂† (x) , Ψ̂† (x′ ) ∓ ; (2.87b)
ı̂n mod similar relaţiile de comutare/anti-comutare pentru componentele de spin ale operatorilor
de câmp sunt:

ψ̂σ (r), ψ̂σ† ′ (r′ ) ∓ = δσσ′ δ 3 (r − r′ ) 1̂ , (2.88a)

ψ̂σ (r) , ψ̂σ′ (r′ ) ∓ = 0̂ = ψ̂σ† (r) , ψ̂σ† ′ (r′ ) ∓ ; (2.88b)
Relaţiile de comutare/anti-comutare (2.87) – (2.88) rezultă ı̂n mod direct din relaţiile (2.80)
pentru operatorii elementari ı̂mpreună cu definiţiile operatorilor de câmp.
Demonstraţie:
Pentru prima relaţie de comutare/anti-comutare a operatorilor de câmp totali se utilizează defini-
ţiile (2.84) şi apoi relaţia de comutare/anti-comutare (2.80a) a operatorilor elementari:
X Z
Z X Z
X

Ψ̂(x), Ψ̂† (x′ ) ∓ = ϕq (x) ϕ∗q′ (x) ĉq , ĉ†q′ ∓ = ϕq (x) ϕ∗q (x) 1̂ ;
′
| {z }
q q q
= δq,q ′ 1̂
utilizând reprezentarea coordonate a vectorilor proprii (2.34) şi relaţia de completitudine (2.16)
se obţine relaţia de orto-normare a vectorilor bazei de reprezentare (2.30a), astfel ı̂ncât rezultă
egalităţile Z Z
X X
ϕq (x) ϕ∗q (x) = hx|ϕq ihϕ∗q |xi = hx|x′ i = δ(x, x′ )
q q
justificându-se relaţia (2.87a).

Pentru a doua relaţie de comutare/anti-comutare a operatorilor de câmp totali se procedează ı̂n
mod similar, obţinându-se rezultat nul, datorită relaţiei (2.80b):
Z X
X Z

Ψ̂(x), Ψ̂(x′ ) ∓ = ϕq (x) ϕq′ (x) ĉq , ĉ†q′ ∓ = 0̂ ,
q ′
| {z }
q
= 0̂
iar ultima relaţie (2.87) rezultă ı̂n mod direct din conjugarea hermitică a relaţiei de comutare/anti-
comutare precedentă:
† †
Ψ̂ (x), Ψ̂† (x′ ) ∓ = ∓ Ψ̂(x), Ψ̂(x′ ) ∓ = 0̂ .
Pentru relaţia (2.88a) se utilizează relaţiile (2.86) şi apoi relaţia de comutare/anti-comutare a
operatorilor elementari (2.80a) explicitată ı̂n raport cu indicii de stare 1-particulă
Z X
X Z XZ

ψ̂σ (r), ψ̂σ† ′ (r′ ) ∓ = uk (r) u∗k′ (r′ ) ĉkσ , ĉ†k′ σ ′ ∓ = δσ,σ ′ uk (r) u∗k (r′ ) 1̂ ;
′
| {z }
k k k
= δk,k′ δσ,σ′ 1̂
apoi utilizează relaţia (2.34), urmată de relaţia de completitudine (2.8), astfel ı̂ncât rezultă:
XZ Z
X
uk (r) u∗k (r′ ) = hr|uk ihuk |r′ i = hr|r′ i = δ 3 (r − r′ )
k k
şi astfel se justifică relaţia (2.88a).

Comutatorii/anti-comutatorii din relaţiile (2.88b) sunt nuli, deoarece operatorii elementari satisfac
relaţiile (2.80b):
Z X
X Z

ψ̂σ (r), ψ̂σ ′ (r′ ) ∓ = uk (r) uk′ (r′ ) ĉkσ , ĉk′ σ ′ ∓ = 0̂ .
′
| {z }
k k
= 0̂
2. Exprimarea operatorilor elementari prin operatori de câmp:

Z
X
ĉq = ϕ∗q (x) Ψ̂(x) , (2.89a)
Zx
X
ĉ†q = ϕq (x) Ψ̂† (x) . (2.89b)
x
Se observă că relaţiile (2.89) sunt inversele relaţiilor de definiţie ale operatorilor de câmp (2.84).
Demonstraţie: Produsul scalar al funcţiilor proprii uni-particulă se exprimă prin produsul scalar
al vectorilor proprii impuls-spin:
Z Z
X ∗ X
ϕq , ϕq′ ≡ ϕq (x) ϕq′ (x) = hq|xi hx|q ′ i = hq|q ′ i ≡ hϕq |ϕq ′ i = δ(q, q ′ ) ,
x x
unde s-a utilizat definiţia funcţiilor proprii (2.34) şi relaţia de completitudine (2.30b).
Atunci, utilizând relaţia precedentă, produsul scalar dintre funcţia proprie ϕq (x) şi operatorul de
câmp Ψ̂(x) este
Z Z Z Z nXZ o Z
X ∗ X X X X
ϕq , Ψ̂ ≡ ϕq (x) Ψ̂(x) = ϕ∗q (x) ϕq′ (x) ĉq′ = ϕ∗q (x) ϕq′ (x) ĉq′ = δ(q, q ′ ) ĉq′
x x q′ q′ x q′
= ĉq ,
adică s-a obţinut relaţia (2.89a); relaţia (2.89b) se obţine prin conjugarea hermitică a relaţiei
precedente.
În mod similar se deduc relaţiile de inversare explicite

Z
ĉk,σ = d3 r u∗k (r) ψ̂σ (r) ,
Z
ĉ†k,σ = d3 r uk (r) ψ̂σ† (r) .
3. Interpretarea fizică a operatorilor de câmp se obţine dacă se consideră acţiunea lor asupra
vectorilor bazei numere de ocupare; astfel
Z
X Z
X √
Ψ̂(x) |{n}i = ϕq (x) ĉq | . . . , nq , . . .i = ϕq (x) (±1)sq nq | . . . , nq − 1, . . .i .
q q
Se observă că rezultatul acestei acţiuni este o superpoziţie de stări cu N −1 particule, având fiecare
pe câte un mod (nq − 1) particule, iar coeficienţii sunt funcţiile proprii 1-particulă ϕq (x); atunci,
operatorul de câmp transformă starea proprie N -particule |{n}i ı̂nt-o stare (N − 1)-particule
|Ψ′N −1 (x)i (care nu mai este o stare proprie, deoarece este o superpoziţie de stări proprii):
Ψ̂(x) |{n}i = |Ψ′N −1 (x)i ;
ca urmare, operatorul de câmp Ψ̂(x) poate fi considerat ca operatorul de anihilare a unei particule
cu localizarea ı̂n x = (r, s), indiferent de starea proprie q a particulei.
În mod analog se arată că Ψ̂† (x) este operatorul de creare a unei particule cu localizarea ı̂n
x = (r, s), indiferent de starea proprie q a particulei.
De asemenea, componentele de spin ale operatorilor de câmp ψ̂σ (r) şi ψ̂σ† (r) sunt operatorii de
anihilare şi de creare a unei particule ı̂n punctul r şi cu numărul cuantic al proiecţiei spinului σ:
ψ̂σ (r) |ΨN i = |Ψ′N −1 i , ψ̂σ† (r) |ΨN i = |Ψ′′N +1 i .
2.3.3 Operatori asociaţi observabilelor

Se vor prezenta principalele rezultate, asupra operatorilor tip uni-particulă şi bi-particulă,
valabile pentru ambele tipuri de sisteme (bosoni sau fermioni). Deoarece deducerea expresiilor
operatorilor ı̂n formalismul Cuantificării II implică raţionamente complicate, se vor prezenta
deduceri simplificate; pe de altă parte, se vor discuta ı̂n mod detaliat proprietăţile operatorilor
uni-particulă şi bi-particulă ı̂n formalismul Cuantificării II.
În Cuantificarea I sistemul este descris ı̂n spaţiul Hilbert cu număr de particule fixat, iar
operatorii asociaţi observabilelor acţionează ı̂n acest spaţiu Hilbert, fără să modifice numărul de
particule.
În Cuantificarea II sistemul este descris ı̂n spaţiul Fock, putând avea un număr variabil de
particule, iar operatorii de bază sunt operatorii elementari (care anihilează sau crează particule pe
stări proprii uni-particulă); ca urmare, redefinirea operatorilor asociaţi observabilelor sistemului
ı̂n spaţiul Fock (care este forma Cuantificării II pentru aceşti operatori) se face ı̂n termeni de aceşti
operatori elementari, astfel ı̂ncât să se conserve numărul de particule la acţiunea operatorilor
respectivi. Prin urmare, o mărime observabilă a sistemului va fi descrisă printr-un operator ı̂n
spaţiul Hilbert (Cuantificarea I) şi aceeaşi mărime va fi descrisă printr-un operator ı̂n spaţiul
Fock (Cuantificarea II); rezultă că fiecărui operator din Cuantificarea I ı̂i corespunde un operator
ı̂n Cuantificarea II.
a) Observabile tip 1-particulă

În formalisnul Cuantificării I un operator tip uni-particulă al sistemului N -particule (bosoni sau
fermioni) este un operator definit ı̂n spaţiul Hilbert HN , fiind suma operatorilor corespunzători
fiecărei particule a sistemului, conform relaţiei (2.4)
N
X
ÂN = Âa .
QI
a=1
După cum rezultă din definiţia (2.2), Âa este extensia operatorului particulei a la spaţiul Hilbert
total HN
Â(a) −→ Âa = 1̂(1) ⊗ · · · ⊗ 1̂(a−1) ⊗ Â(a) ⊗ 1̂(a+1) ⊗ · · · ⊗ 1̂(N ) .
Â(a) este operatorul asociat particulei a, care acţionează ı̂n sub-spaţiul Hilbert al stărilor acestei
particule H(a) ; deoarece particulele sunt identice, rezultă că operatorul Â(a) are aceeaşi acţiune
pentru toate particulele sistemului, astfel că atunci când nu va fi necesară specificarea particulei,
se va utiliza notaţia simplă Â (fără indicele particulei). Reprezentantul algebric (operatorul
ˆ
funcţional) Âx ı̂n reprezentarea coordonatelor de poziţie-spin al operatorului Â este definit prin
relaţiile (2.40) şi (2.42), iar elementul de matrice ı̂n baza proprie uni-particulă (impuls-spin) al
operatorului considerat se exprimă ı̂n reprezentarea coordonatelor conform relaţiei (2.45)
Z
X
′ ˆ ˆ
hq|Â|q i ≡ hϕq |Â| ϕq ′ i = ϕ∗q (x) Âx ϕq ′ (x) ≡ ϕq , Â ϕq′ ;
x
pentru simplitate se va utiliza notaţia mai concisă | ϕq i ≡ |qi.

Expresia operatorului asociat mărimii specificate anterior, ı̂n formalismul Cuantificării II, este
Z X
X Z
Â = h q | Â | q ′ i ĉ†q ĉq ′ . (2.90)
Q II
q q′
Demonstraţie:
Se utilizează relaţia de completitudine (2.16) pentru vectorii proprii uni-particulă, astfel ı̂ncât
operatorul asociat particulei “a” se exprimă ı̂n forma următoare:
X Z XZ Z Z
(a)
(a) (a)
(a) X X
′ (a)
(a)
Âa = ϕq ϕq Âa ϕq′ ϕq′ = q Âq ϕq ϕq′ ;
| {z
}
q q ′
q q ′
= q Âq′
ı̂n consecinţă, operatorul 1-particulă ı̂n Cuantificarea I are expresia

N
X X Z
Z X N

′ X (a)
(a)
ÂN = Âa = q Âq ϕq ϕq′ .
QI
a=1 a=1
q q′
Pe de altă parte, s-a arătat (atât ı̂n cazul bosonic, cât şi ı̂n cazul fermionic) că operatorul
PN
(a) ϕ(a) (din Cuantificarea I) este echivalent cu operatorul ĉq† ĉq′ (din Cuantificarea II),
a=1 ϕq q′
conform relaţiei (2.83); atunci, operatorul din Cuantificarea II care este echivalent operatorului
ÂN are expresia (2.90).
Se observă că operatorul Â este o combinaţie liniară de produse constituite din perechi operatori
elementari de tip ĉ†q ĉq ′ , astfel că operatorul Â transformă un vector N -particulă ı̂ntr-un alt
vector N -particulă. Este necesar să se ia ı̂n consideraţie următoarea remarcă: operatorul din
Cuantificarea II (Â) nu este egal cu operatorul din Cuantificarea I (ÂN ), dar ambii reprezintă
aceeaşi mărime fizică, astfel că ei sunt echivalenţi.
Luând ı̂n considerare relaţiile dintre operatorii de câmp şi operatorii elementari, exprimate
prin formulele (2.84) şi (2.89), se poate exprima ı̂n mod echivalent operatorul observabilei tip
1-particulă ı̂n Cuantificarea II ı̂n termeni de operaratori de câmp:
XZ
ˆ
Â = Ψ̂† (x) Âx Ψ̂(x) , (2.91)
Q II
x
ˆ
unde operatorul funcţional Âx acţionează asupra coordonatelor de poziţie-spin din operatorul de
câmp Ψ̂(x), adică asupra funcţiilor ϕq (x).
Demonstraţie:
Se exprimă operatorii elementari ı̂n termeni de operatori de câmp, conform relaţiilor(2.89)
Z X
X Z Z X
X Z Z
X Z
X
Â = h q | Â | q ′ i ĉ†q ĉq′ = h q | Â | q ′ i ϕq (x) Ψ̂† (x) ϕ∗q (x′ ) Ψ̂(x′ )
q q′ q q′ x x′
Z
X Z nX
X Z
Z X o
= Ψ̂† (x) ϕq (x) h q | Â | q ′ i ϕ∗q (x′ ) Ψ̂(x′ ) .
x x′ q q′
Dar mărimea din interiorul parantezelor este elementul de matrice al operatorului pentru o particulă
Z X
X Z Z X
X Z
ϕq (x) h q | Â | q ′ i ϕ∗q (x′ ) = hx|qih q | Â | q ′ i hq ′ |x′ i = hx| Â | x′ i ;
q q′ q q′
ˆ
utilizând rezultatul anterior, iar apoi definiţia operatorului funcţional Âx , se obţine
XZ Z
X Z
X ˆ
Â = Ψ̂† (x) hx| Â | x′ iΨ̂(x′ ) = Ψ̂† (x) Âx Ψ̂(x) ,
x x′ x

Expresia operatorului 1-particulă ı̂n termeni de componente de spin ale operatorilor de câmp:
Z −s,s
X ˆ
Â = d3 r ψ̂σ† (r) Âr σ,σ′ ψ̂σ′ (r) , (2.92a)
σ,σ′
ˆ
unde Âr σ,σ′ este matricea de spin a operatorului algebric
s
X
ˆ ˆ
Âr σ,σ′ ≡ χ∗σ (s) Ârs χσ′ (s) . (2.92b)
s=−s
Demonstraţie: În expresia (2.91) a operatorului Â se exprimă operatorii de câmp prin com-
ponentele lor de spin, conform relaţiei (2.85), iar apoi se efectuează sumele după variabilele de
spin
Z
X Z s nX
X o nX o
ˆ ˆ
Â = Ψ̂† (x) Âx Ψ̂(x) = d3 r χ∗σ (s) ψ̂σ† (r) Ârs χσ′ (s) ψ̂σ′ (r)
x s=−s σ σ′
Z X n X
s o
ˆ
= d3 r ψ̂σ† (r) χ∗σ (s) Ârs χσ′ (s) ψ̂σ′ (r) ,
σ,σ′ s=−s
astfel ı̂ncât s-a obţinut relaţia cerută.

Sunt situaţii când este necesar să se separe partea operatorilor de câmp, astfel că expresia ante-
rioară a operatorului uni-particulă se poate scrie ı̂n mod formal astfel
Z X ˆ
Â = d3 r lim
′
Âr σ′ ,σ ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ (r) , (2.92c)
r →r
σ,σ′
unde operatorul funcţional a fost extras la stânga, dar pentru a evita acţiunea sa asupra opera-
torului de câmp ψ̂σ† (r), s-a schimbat variabila r, iar pentru simetrie s-au interschimbat indicii de
spin.
Observaţii:
ˆ
i. Conform definiţiei (2.92b), matricea de spin a operatorului algebric (funcţional) Âr σ′ ,σ
este o matrice ı̂n raport cu indicii de spin (σ şi σ ′ ), dar rămâne un operator funcţional (multipli-
cativ şi/sau diferenţial) ı̂n raport cu variabila de poziţie r.
ii. Deoarece operatorul Â se exprimă ca o integrală spaţială, se poate introduce densitatea
operatorului 1-particulă â(r), conform relaţiei de definiţie: 5
Z
Â = d3 r â(r) , (2.93a)
−s,s
X ˆ
â(r) = ψ̂σ† (r) Âr σ,σ′ ψ̂σ′ (r) . (2.93b)
σ,σ′
Expresia (2.93b) pentru densitatea operatorului 1-particulă este valabilă numai dacă operatorul
ˆ
algebric Âr nu conţine operaţii de derivare ı̂n raport cu variabila spaţială (situaţia este realizată
dacă operatorul este independent de impuls), dar ı̂n cazul general expresia precedentă trebuie
simetrizată, pentru a asigura hermiticitatea operatorului â(r, astfel ı̂ncât se obţine
−s,s
1 X † ˆ
â(r) = ψ̂σ (r) Âr σ,σ′ ψ̂σ′ (r) + h.c. , (2.93c)
2 ′
σ,σ
unde simbolul “h.c.” desemnează conjugatul hermitic al operatorului anterior.

5 Trebuie să se menţioneze că ı̂n situaţia când operatorul algebric conţine operaţii de derivare ı̂n raport cu
variabilele spaţiale, atunci este necesar să se simetrizeze expresia operatorului densitate, pentru a avea un operator
hermitic; totuşi pentru operatorul total Â simetrizarea nu este absolut necesară, deoarece integrarea spaţială
asigură hermiticitatea.
iii. Cazuri particulare simple (pentru operatorul algebric):

• Operator independent de spin (are acţiune numai asupra coordonatelor de poziţie, adică
ˆ ˆ
Ârs = Âr ⊗ ˆ
1̂s ; atunci, matricea de spin a operatorului algebric devine o matrice banală
s
X n X
s o
ˆ ˆ ˆ ˆ
Âr σ,σ′ = χ∗σ (s) Âr ⊗ ˆ1̂s χσ′ (s) = χ∗σ (s) χσ′ (s) Âr = δσ,σ′ Âr ,
s=−s s=−s
iar operatorul densitate se simplifică la forma următoare

X
s s
X
1 ˆ ˆ
â(r) = ψ̂σ† (r) Âr ψ̂σ (r) + h.c. −−−−−−−−→ â(r) = ψ̂σ† (r) Âr ψ̂σ (r) .
2 σ=−s
indep. impuls
σ=−s
(2.94)
• Operator de spin, independent de coordonatele de poziţie (are acţiune numai asupra vari-
ˆ ˆ
abilelor de spin) Ârs = ˆ
1̂r ⊗ Âs ; atunci, matricea de spin a operatorului algebric devine un
operator funcţional banal, adică o simplă matrice de spin
s
X n X
s o
ˆ ˆ ˆ ˆ
Âr σ,σ′ = ∗
χσ (s) 1̂r ⊗ Âs χσ (s) =
′ χ∗σ (s) Âs χσ′ (s) ˆ1̂r = Aσ,σ′ ˆ1̂r ,
s=−s s=−s
6
iar operatorul densitate se simplifică la forma următoare
−s,s
X
â(r) = ψ̂σ† (r) Aσ,σ′ ψ̂σ′ (r) . (2.95)
σ,σ′
Exemple remarcabile
a) Numărul de particule
Numărul de particule nu este descris de un operator ı̂n Cuantificarea I, pentru că se consideră
sistemul cu numărul de particule precizat ı̂ncă de la definirea sistemului; ca urmare, operatorul
număr de particule ı̂n Cuantificarea II se construieşte ı̂n mod direct din rezultatele fundamentale.
Conform relaţiei (2.81), operatorul număr de particule pe modul q este n̂q = ĉ†q ĉq ; atunci
operatorul număr total de particule (N̂ ) se obţine, prin sumarea (integrarea) pe toate modurile:
Z
X
N̂ = ĉ†q ĉq . (2.96a)
q
Rezultatul anterior se poate exprima ı̂n termeni de operatori de câmp prin formula
XZ
N̂ = Ψ̂† (x) Ψ̂(x) , (2.96b)
x
sau mai explicit, ı̂n termeni de componente de spin ale operatorilor de câmp, prin care se defineşte
operatorul densitate de particule n̂(r)
Z
N̂ = d3 r n̂(r) , (2.96c)
X
n̂(r) = ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) . (2.96d)
σ
Demonstraţie: Exprimarea operatorului 1-particulă, forma Cuantificării II, ı̂n termeni de ope-
ratori de câmp se obţine prin utilizarea relaţiei (2.91), ı̂n care apare operatorul funcţional pentru
o particulă al observabilei considerate; pe de altă parte, expresia aceluiaşi operator ı̂n termeni de
operatori elementari conţine elementul de matrice al operatorului unei particule, conform relaţiei
6 S-a utilizat relaţia (2.93b), ı̂n locul relaţiei mai generale (2.93c), deoarece ı̂n cazul prezent operatorul algebric
este un operator banal ı̂n sub-spaţiul coordonatelor de poziţie.

(2.90). Pentru a obţine operatorul (formal) asociat unei particule pentru cazul studiat, se trans-
formă relaţia (2.96a) astfel ı̂ncât să fie de tipul relaţiei (2.90):
XZ XZ X Z Z X
X Z
N̂ = ĉ†q ĉq = δ(q, q ′ ) ĉ†q ĉq′ ≡ hq| N̂ |q ′ i ĉ†q ĉq′ ;
q q q′ q q′
se observă că operatorul formal N̂ are matricea hq| N̂ |q ′ i = δ(q, q ′ ), ceea ce implică operatorul
unitate ı̂n spaţiul Hilbert 1-particulă N̂ = 1̂. Atunci, rezultă ı̂n mod direct relaţiile (2.96b) din
relaţia (2.91) şi apoi prin explicitarea coordonatelor de poziţie-spin, se obţin relaţiile (2.96c) şi
(2.96d).
b) Impulsul (total al sistemului)

În Cuantificarea I operatorul impuls total al sistemului este suma operatorilor impuls pentru
fiecare particulă, conform formulei (2.4)
N
X (a)
P̂ = P̂ ,
QI
a=1
unde operatorul impuls al unei particule este un operator independent de spin: P̂ = p̂ ⊗ 1̂s , iar
ˆ r = ~ ∇. Luând
reprezentantul algebric al operatorului impuls ı̂n reprezentarea coordonate este p̂
i
ı̂n considerare ecuaţia cu valori proprii a impulsului unei particule (2.7) şimai general
(2.13),

rezultă elementul de matrice al operatorului P̂ ı̂n baza proprie impuls-spin |qi ≡ |k, σi :
hq| P̂ |q ′ i = ~k δ(q, q ′ ) ,
deoarece |qi este un vector propriu al operatorului P̂ corespunzător valorii proprii ~k. Atunci,
conform relaţiei generale (2.90), expresia operatorului impuls total al sistemului ı̂n formalismul
Cuantificării II este
XZ X Z Z X
X Z X
X
P̂ = hq| P̂ |q ′ i ĉ†q · ĉq′ = ~k ĉ†k,σ · ĉk,σ = ~k n̂k,σ . (2.97a)
Q II
q q′ σ σ
k k
Deoarece operatorul impuls este independent de spin, conform relaţiilor (2.93) – (2.94), expresia
impulsului total ı̂n Cuantificarea II este
Z X Z
~
P̂ = d3 r ψ̂σ† (r) ∇ψ̂σ (r) ≡ d3 r p̂(r) . (2.97b)
σ
i
Operatorul densitate de impuls p̂(r) nu poate fi considerat ı̂n mod simplu ca fiind egal cu in-
tegrandul operatorului impuls total, deoarece acest rezultat nu este un operator hermitic; ca
urmare, se simetrizează operatorul precedent, conform relaţiei (2.93c), şi se obţine
~ Xn † o
p̂(r) = ψ̂σ (r) · ∇ψ̂σ (r) − ∇ψ̂σ† (r) · ψ̂σ (r) . (2.97c)
2i σ
Demonstraţie:
Pentru a obţine un operator densitate hermitic se consideră expresia operatorului impuls (2.97b)
ı̂n forma modificată (adaptată operaţiei de simetrizare)
Z n o
~ X
P̂ = d3 r ψ̂σ† (r) ∇ψ̂σ (r) + ψ̂σ† (r) ∇ψ̂σ (r) .
2i σ
Al doilea termen (din interiorul parantezelor acolade)

se transformă corespunzător unei integrări
prin părţi, adică: ψ̂σ† (r) ∇ψ̂σ (r) = ∇ ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) − ∇ψ̂σ† (r) · ψ̂σ (r); ca urmare, operatorul impuls
devine
Z Z
~ Xn † o ~ X
P̂ = d3 r ψ̂σ (r) · ∇ψ̂σ (r) − ∇ψ̂σ† (r) · ψ̂σ (r) + d3 r ∇ ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) .
2i σ 2i σ
Termenul al doilea din expresia precedentă a operatorului impuls, care este integrala spaţială a unui
gradient operatorial, se poate evalua utilizând descompunerea operatorilor de câmp ı̂n operatori
elementari, conform relaţiei (2.86), unde funcţia proprie 1-particulă este unda plană având expresia
dată de formula (2.36)
X 1
ψ̂σ (r) = uk (r) ĉkσ , uk (r) = √ eik·r ;
k
V
atunci ı̂n gradientul operatorial (din ultima expresie a impulsului) se poate separa partea opera-
torială pură
X ∗ X 1 ′
∇ ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) = ∇ uk′ (r) uk (r) ĉ†k′ σ ĉkσ = i(k′ − k) ei(k−k )·r ĉ†k′ σ ĉkσ .
′ ′
V
k,k k,k
Pe baza rezultatului precedent şi prin utilizarea relaţiei Fourier discrete (A.32), se obţine estima-
rea operatorului integrală a divergenţei produsului de operatori de câmp, (evidenţiat ı̂n expresia
transformată a operatorului impuls)
Z Z
X 1 ′
Ĵσ ≡ d3 r ∇ ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) = i(k′ − k) d3 r ei(k−k )·r ĉ†k′ σ ĉkσ = 0̂ .
V V
k,k′ | V {z }
= δk,k′
Deoarece al doilea termen din expresia modificată a operatorului impuls este nul, rezultă că ope-
ratorul impuls este exprimat numai de primul termen, iar acest termen defineşte un operator
hermitic pentru densitate, care are expresia (2.97c).
c) Energia cinetică (totală a sistemului) = hamiltonianul sistemului liber

În Cuantificarea I operatorul energie cinetică totală a sistemului este suma operatorilor energie
cinetică pentru fiecare particulă, conform formulei (2.4)
N
X
T̂ = T̂ (a) ,
QI
a=1
1 2
unde T̂ = p̂ ⊗ 1̂s este o funcţie numai de operatorul impuls şi este un operator independent
2m
de spin; atunci reprezentantul algebric (ı̂n reprezentarea coordonate) a energiei cinetice pentru
ˆ −~2 2
o particulă, este operatorul diferenţial T̂ r = ∇ . Deoarece energia cinetică este dependentă
2m
numai de operatorul impuls, rezultă că vectorii proprii ai impulsului sunt ı̂n acelaşi timp vectori
proprii
energiei astfel că elementul de matrice al operatorului T̂ ı̂n baza proprie impuls-
cinetice,
spin |qi ≡ |k, σi este
~2 k2
hq| T̂ |q ′ i = δ(q, q ′ ) ;
2m
atunci, conform relaţiei generale (2.90), expresia operatorului energie cinetică totală a sistemului
ı̂n Cuantificarea II este
Z X
X Z XZ X 2 2 Z X 2 2
X
~ k † ~ k
T̂ = hq| T̂ |q ′ i ĉ†q ĉq ′ = ĉk,σ ĉk,σ = n̂k,σ . (2.98a)
Q II
σ
2m σ
2m
q q′ k k
Deoarece operatorul energie cinetică este independent de spin, conform relaţiilor (2.93) – (2.94),
expresia energiei cinetice totale ı̂n Cuantificarea II este
Z X Z
−~2 2
T̂ = d3 r ψ̂σ† (r) ∇ ψ̂σ (r) ≡ d3 r t̂(r) . (2.98b)
σ
2m
Operatorul densitate de energie cinetică t̂(r) nu poate fi considerat ı̂n mod simplu ca fiind egal
cu integrandul operatorului impuls total, deoarece acest rezultat nu este un operator hermitic (la
fel ca ı̂n cazul impulsului); ca urmare, se simetrizează operatorul precedent şi se obţine
~2 X
t̂(r) = ∇ψ̂σ† (r) · ∇ψ̂σ (r) . (2.98c)
2m σ
Demonstraţie:
Se procedează ı̂n mod similar cu deducerea operatorului densitate de impuls (2.97c); astfel, se
efectuează o transformare a integrandului
corespunzătoare
unei integrări prin părţi
ψ̂σ† (r) ∇2 ψ̂σ (r) = ∇ · ψ̂σ† (r) ∇ψ̂σ (r) − ∇ψ̂σ† (r) · ∇ψ̂σ (r).
Atunci, operatorul energie cinetică devine
Z Z
~2 X 3 † ~2 X
T̂ = d r ∇ψ̂σ (r) · ∇ψ̂σ (r) − d3 r ∇ · ψ̂σ† (r) ∇ψ̂σ (r) .
2m σ 2m σ
În termenul al doilea se utilizează dezvoltarea operatorilor de câmp ı̂n raport cu operatorii elemen-
tari pe stări 1-particulă (2.86) şi expresiile undelor plane care reprezintă funcţiile proprii 1-particulă
cu impuls determinat (2.36); atunci integrandul termenului al doilea din expresia precedentă a ope-
ratorului energie cinetică (divergenţa operatorială) devine
X X 1 i(k−k′ )·r †
∇ · ψ̂σ† (r) ∇ψ̂σ (r) = ∇ · u∗k′ (r) ∇uk (r) ĉ†k′ σ ĉkσ = k · (k′ − k) e ĉk′ σ ĉkσ .
′ ′
V
k,k k,k
La fel ca şi ı̂n cazul operatorului impuls, ı̂n cazul prezent integrala spaţială a operatorului anterior
este operatorul nul, datorită relaţiei Fourier discrete (A.32):
Z Z
X 1 ′
K̂σ ≡ d3 r ∇ · ψ̂σ† (r) ∇ψ̂σ (r) = k · (k′ − k) d3 r ei(k−k )·r ĉ†k′ σ ĉkσ = 0̂ .
V V V
k,k′ | {z }
= δk,k′
Pe baza rezultatului precedent se obţine că operatorul energie cinetică conţine numai primul termen
(deoarece al doilea termen este nul), ceea ce implică formula (2.98c) pentru operatorul (hermitic)
densitate de energie cinetică.
d) Spinul (total al sistemului)
În Cuantificarea I operatorul proiecţia spinului total al sistemului este suma operatorilor proiecţie
a spinului pentru fiecare particulă, conform formulei (2.4)
N
X (a)
Sˆz = Sˆz ,
QI
a=1
unde operatorul proiecţie a spinului pe axa Oz al unei particule este un operator independent
de coordonatele de poziţie: Sˆz = 1̂r ⊗ ŝz . Luând ı̂n considerare ecuaţia cu valori proprii a
componentei spinului unei particule (2.9) şi mai general
(2.13),
rezultă elementul de matrice al
operatorului Sˆz ı̂n baza proprie impuls-spin |qi ≡ |k, σi :
hq| Sˆz |q ′ i = ~σ δ(q, q ′ ) ,

deoarece |qi este un vector propriu al operatorului Sˆz corespunzător valorii proprii ~σ. Atunci,
conform relaţiei generale (2.90), expresia operatorului componenta spinului total al sistemului ı̂n
Cuantificarea II este
XZ X Z Z X
X Z X
X
Sˆz = hq| Sˆz |q ′ i ĉ†q · ĉq′ = ~σ ĉ†k,σ · ĉk,σ = ~σ n̂k,σ . (2.99a)
Q II
q q′ σ σ
k k
Deoarece operatorul componentă a spinului este independent de coordonatele de poziţie (este un

operator de spin pur), matricea sa de spin ı̂n baza proprie este
s
X ˆ
Sσ,σ′ ≡ χ∗σ (s) Ŝz χσ′ (s) = hχσ |ŝz |χσ′ i = ~σ δσ,σ′ ;
s=−s
atunci, conform relaţiei generale (2.95), densitatea operatorului componentă a spinului total este
−s,s
X −s,s
X
ŝz (r) = ψ̂σ† (r) Sσ,σ′ ψ̂σ′ (r) = ~σ ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) , (2.99b)
σ,σ′ σ
iar operatorul componentă a spinului total este

Z
Sˆz = d3 r ŝz (r) . (2.99c)
a) Observabile tip 2-particulă

În formalisnul Cuantificării I un operator tip bi-particulă al sistemului N -particule (bosoni sau
fermioni) este un operator definit ı̂n spaţiul Hilbert HN , fiind suma operatorilor corespunzători
fiecărei perechi de particule a sistemului, conform relaţiei (2.5)
1,N
1 X′
B̂N = B̂ab ;
QI 2
a,b
(a6=b)
sumarea se face pe toate perechile de particule (a, b), astfel ı̂ncât este necesar factorul 12 pentru
a evita repetarea unei perechi de particule când se sumează peste
După cum rezultă din definiţie, B̂ab este extensia operatorului pentru perechea de particule a
şi b la spaţiul Hilbert total HN
n O
N o
B̂ (ab) −→ B̂ab = 1̂(c) ⊗ B̂ (a,b) .
c=1
(c6=a,b)
B̂ (ab) este operatorul asociat perechii de particule a şi b, care acţionează ı̂n produsul direct de
sub-spaţii Hilbert ale stărilor acestei perechi de particule H(a) ⊗ H(b) ; deoarece particulele sunt
identice, rezultă că operatorul B̂ (ab) are aceeaşi acţiune pentru toate perechile de particulele ale
sistemului, astfel că nu va fi necesară specificarea particulelor şi se va utiliza notaţia simplă B̂
ˆ
(fără indicii particulelor). Reprezentantul algebric (operatorul funcţional) B̂x,x′ ı̂n reprezentarea
coordonatelor de poziţie-spin al operatorului B̂ este definit prin relaţia (2.49), iar elementul
de matrice, ı̂n baza proprie bi-particulă (impuls-spin), al operatorului considerat se exprimă ı̂n
reprezentarea coordonatelor conform relaţiei
Z X
X Z
ˆ
hq 1 , q ′1 | B̂ |q 2 , q ′2 i ≡ hϕq 1 |hϕq ′1 | B̂ | ϕq ′2 i| ϕq 2 i = ϕ∗q 1 (x) ϕ∗q′1 (x′ ) B̂x,x′ ϕq ′2 (x′ ) ϕq 2 (x) ;
x x′
pentru simplitate se va utiliza notaţia mai concisă | ϕq i ≡ |qi, la fel cum s-a procedat ı̂n cazul
operatorilor tip uni-particulă.
Expresia operatorului asociat mărimii specificate anterior, ı̂n formalismul Cuantificării II, este
Z Z Z Z
1 XXXX
B̂ = h q 1 , q ′1 | B̂ | q 2 , q ′2 i ĉ†q1 ĉ†q′ ĉq ′2 ĉq2 . (2.100)
Q II 2 1
q1 q ′1 q2 q ′2
Demonstraţie:
Se generalizează metoda utilizată anterior pentru deducerea expresiei unui operator tip 1-particulă
ı̂n Cuantificarea II, adică se introduce elementul de matrice al operatorului corespunzător unei
perechi de particule cu ajutorul relaţiei de completitudine a vectorilor proprii 1-particulă (2.16):
Z
X Z Z Z
(a)
(a) X (b)
(b) X (a)
(a) X (b)
(b)
B̂ab = ϕq ϕ ϕ ϕ B̂ab
ϕ ϕ ϕ ′ ϕ ′
1 q1 q′ q′ q2
1
q2
1 q q 2 2
q1 q ′1 q2 q′2
X Z X
Z X Z
Z X

(a)
(b) (b) (a) (b)
(a)
(b)
= ϕq1 ϕq′ B̂ab ϕq′ ϕ(a)
q2
ϕq ϕ ′ ϕq ϕ ′ ;
1 q1 2 q2
1 2
q q′ q q′
| {z }
1 1 2 2
= hq 1 ,q ′1 |B̂|q2 ,q ′2 i
ca urmare, operatorul tip 2-particulă, ı̂n Cuantificarea I, se exprimă ı̂n următoarea formă:
1,N Z Z Z Z 1,N
1 X′ 1 XXXX X ′ (a) (b)
(a)
(b)
ϕq ϕ ′ ϕq ϕ ′ .
B̂N = B̂ab = hq 1 , q ′1 | B̂ |q2 , q ′2 i q1 q2
QI 2 2 1 2
a,b a,b
q1 q ′1 q2 q ′2
(a6=b) (a6=b)
Partea operatorială a operatorului precedent se prelucrează astfel:

1,N 1,N
X ′ (a) (b)
(a)
(b) X ′ (a)
(a) (b)
(b)
ϕq ϕ ′ ϕq ϕ ′ = ϕq ϕq · ϕ ′ ϕ ′
1 q1 2 q2 1 2 q1 q2
a,b a,b
(a6=b) (a6=b)
1,N 1,N
X (a)
(a) (b)
(b) X (a)
(a) (a)
(a)
= ϕq ϕ · ϕ ϕ − ϕq ϕq2 ϕq′ ϕq′
1 q2 q ′1 q′2 1
a,b a | {z 1 } 2
= δq ,q ′
2 1
N
X N N
(a)
(a) X (b)
(b) X (a)
(a)
= ϕq ϕq2 · ϕ ′ ϕ ′ − δq ,q′ ϕq ϕq′ .
1 q q 2 1 1 1 2 2
a=1 b=1 a=1
PN (a)
(a)
Apoi se utilizează relaţia de echivalenţă (2.83) ı̂ntre operatorul a=1 ϕq ϕq′ (din Cuan-
†
tificarea I) şi operatorul ĉq ĉq (din Cuantificarea II), astfel ı̂ncât se obţine operatorul echivalent
′
din Cuantificarea II:

N
X N N
(a)
(a) X (b)
(b) X (a)
(a)
ϕq ϕq · ϕ ′ ϕ ′ − δq ′ ϕq ϕq′ ⇐⇒ ĉ†q1 ĉq2 · ĉ†q′ ĉq′2 − δq2 ,q′1 ĉ†q1 ĉq′2 ;
1 2 q1 q2 2 ,q1 1 2 1
a=1 b=1 a=1
ı̂n acest operator echivalent se substituie simbolul Kronecker cu comutatorul (ı̂n cazul bosonic) sau
anti-comutatorul (ı̂n cazul fermionic) al operatorilor elementari, conform relaţiei comune (2.80a),
astfel că rezultă:
ĉ†q1 ĉq2 · ĉ†q′ ĉq′2 − δq2 ,q′1 ĉ†q1 ĉq′2 = ĉ†q1 ĉq2 · ĉ†q′ ĉq′2 − ĉ†q1 δq2 ,q′1 ĉq′2
1 1

= ĉ†q1 ĉq2 · ĉ†q′ ĉq′2 − ĉ†q1 ĉq2 , ĉ†q′ ∓ ĉq′2
1 1

= ĉ†q1 ĉq2 · ĉ†q′ ĉq′2 − ĉ†q1 ĉq2 ĉ†q′ ∓ ĉ†q′ ĉq2 ĉq′2
1 1 1
= ± ĉ†q1 ĉ†q′ ĉq2 ĉq′2

1
= ĉ†q1 ĉ†q′ ĉq′2 ĉq2 ;

1
prin substituirea ultimei forme a operatorului echivalent se obţine formula (2.100).

Se observă că ı̂n acest caz operatorul bi-particulă este o combinaţie liniară de 2 operatori de
creare, ı̂mpreună cu 2 operatori de anihilare, astfel că se conservă numărul total de particule
(rezultat care este ı̂n concordanţă cu acţiunea operatorului corespondent din Cuantificarea I).
În mod similar cazului uni-particulă, operatorii bi-particulă ı̂n Cuantificarea II se pot exprima
ı̂n termeni de operatori de câmp
Z Z
1 XX † ˆ
B̂ = Ψ̂ (x) Ψ̂† (x′ ) B̂x,x′ Ψ̂(x′ ) Ψ̂(x) , (2.101)
Q II 2
x x′
ˆ
unde operatorul funcţional B̂x,x′ acţionează asupra coordonatelor de poziţie-spin din operatorii
de câmp Ψ̂(x) şi Ψ̂(x′ ), adică asupra funcţiilor ϕq (x); se observă ı̂n plus, ordinea ı̂n care se scriu
operatorii de câmp (această ordine este importantă datorită relaţiilor de comutare bosonice, sau
de anti-comutare fermionice). Deducerea relaţiei (2.101) din relaţia (2.100) este similară (dar mai
lungă) cu demonstraţia făcută anterior pentru relaţia (2.91) ı̂n cazul operatorilor uni-particulă;
ca urmare, pentru concizia expunerii prezente, se va renunţa la această demonstraţie.
Expresia precedentă a operatorului bi-particulă se poate explicita ı̂n termeni de componente
de spin ale operatorilor de câmp, utilizând relaţiile de descompunere (2.85), astfel că se obţine
expresia următoare
Z Z −s,s
X
1 ˆ
B̂ = d3 r d3 r′ ψ̂σ† 1 (r) ψ̂σ† ′ (r′ ) B̂r,r′ σ1 ,σ2 ;σ′ ,σ′ ψ̂σ2′ (r′ ) ψ̂σ2 (r) , (2.102a)
2 ′ ′
1 1 2
σ1 ,σ1 ,σ2 ,σ2
ˆ
unde B̂r σ ′ ′ este matricea de spin a operatorului algebric
1 ,σ2 ;σ1 ,σ2
−s,s
X
ˆ ˆ
B̂r,r′ σ1 ,σ2 ;σ′ ,σ′ ≡ χ∗σ1 (s) χ∗σ1′ (s′ ) B̂rs,r′ s′ χσ2′ (s′ ) χσ2 (s) . (2.102b)
1 2
s,s′
Observaţii asupra elementelor de matrice ale operatorilor bi-particulă

1) Operatorul asociat unei perechi de particule, notat B̂ (unde se omit indicii particulelor)
acţionează ı̂n spaţiul Hilbert al stărilor celor 2 particule H ⊗ H′ (care este produsul direct de
spaţii de stări uni-particulă); pe de altă parte, vectorul bazei coordonatelor |x, x′ i = |xi|x′ i este
produsul direct dintre vectorul |xi definit ı̂n spaţiul H şi vectorul |x′ i definit ı̂n spaţiul H′ ; ı̂n
mod similar vectorul bazei proprii (impulsuri-spini) |q, q ′ i = |qi|q ′ i este produsul direct dintre
vectorul |qi definit ı̂n spaţiul H şi vectorul |qi definit ı̂n spaţiul H′ . Atunci, elementul de matrice
bi-particulă implică efectuarea operaţiilor ı̂n mod succesiv: ı̂ntâi ı̂n spaţiul H′ , iar apoi ı̂n spaţiul
H; explicitare:
hq 1 , q ′1 |B̂|q 2 , q ′2 i = hq 1 | hq ′1 |B̂|q ′2 i |q 2 i ,
(se observă că expresia din interiorul parantezelor acolade este un produs scalar ı̂n spaţiul Hilbert
H′ , iar rezultatul este un operator ı̂n spaţiul Hilbert H). În mod similar se defineşte matricea
operatorului ı̂n baza coordonatelor

hx1 , x′1 |B̂|x2 , x′2 i = hx1 | hx′1 |B̂|x′2 i |x2 i .
Relaţia
Z de completitudine a vectorilor bazei de coordonate (2.30b), scrisă fără indicii particulei
P
este |xihx| = 1̂ ; ca urmare, relaţia de completitudine pentru spaţiul produs este
x
Z X
X Z Z
nX Z
onX o
′ ′
|x, x ihx, x | = |xihx| |x′ ihx′ | = 1̂H ⊗ 1̂H′ = 1̂H⊗H′ .
x x x x′
Atunci, utilizând relaţia de completitudine bi-particulă se obţine reprezentarea coordonate pentru

elementul de matrice a operatorului bi-particulă:
X Z X
Z X Z
Z X
′ ′
hq 1 , q 1 |B̂|q 2 , q 2 i = hq 1 , q ′1 |x1 , x′1 ihx1 , x′1 |B̂|x2 , x′2 ihx2 , x′2 |q 2 , q ′2 i ;
x1 x′1 x2 x′2
dar, conform relaţiei (2.34),
hq 1 , q ′1 |x1 , x′1 i = hq 1 |x1 ihq ′1 |x′1 i = ϕ∗q1 (x1 ) ϕ∗q ′1 (x′1 )

hq 2 , q ′2 |x2 , x′2 i = hq 2 |x2 ihq ′2 |x′2 i = ϕ∗q2 (x2 ) ϕ∗q ′2 (x′2 ) ,
astfel ı̂ncât elementul de matrice anterior devine

X Z
Z X Z nX
X Z o
′ ′ ∗ ∗ ′
hq 1 , q 1 |B̂|q 2 , q 2 i = ϕq 1 (x1 ) ϕq′1 (x1 ) hx1 , x′1 |B̂|x2 , x′2 i ϕ∗q ′2 (x′2 ) ϕ∗q 2 (x2 )
x1 x′ x2 x′2
Z1
Z X
X ˆ
= ϕ∗q 1 (x1 ) ϕ∗q′1 (x′1 ) B̂x,x′ ϕ∗q ′2 (x′2 ) ϕ∗q 2 (x2 ) , (2.103)
x1 x′1
unde pentru ultima egalitate s-a utilizat definiţia (2.49) a operatorului funcţional bi-particulă.
2) În teoria nerelativistă singurii operatori bi-particulă interesanţi sunt cei care descriu inte-
racţiile dintre două particule; ı̂n acest caz operatorii pentru 2 particule sunt independenţi de
impulsuri (ceea ce semnifică interacţie instantanee) şi sunt dependenţi numai de poziţile şi spi-
ˆ ˆ ˆ
nii particulelor; ca urmare, operatorul funcţional este de forma B̂rs,r′ s′ = B̂(r, r′ )s,s′ (adică B̂
acţionează operatorial ı̂n mod nebanal numai asupra coordonatelor de spin). În acest caz ma-
tricea de spin a operatorului, definită prin relaţia (2.102b) este dependentă multiplicativ de
coordonate (nu conţine operatori de derivate spaţială):
−s,s
X
ˆ ˆ
B̂r,r′ σ ′ ′ = χ∗σ1 (s) χ∗σ1′ (s′ ) B̂rs,r′ s′ χσ2′ (s′ ) χσ2 (s) = Bσ1 ,σ2 ;σ1′ ,σ2′ (r, r′ ) , (2.104a)
1 ,σ2 ;σ1 ,σ2
s,s′
iar operatorul bi-particulă ı̂n Cuantificarea II, cu expresia generală (2.102a), are forma sim-
ˆ
plificată de faptul că B̂ se reduce la o funcţie multiplicativă dependentă ce vectorii de poziţie r
şi r′
Z Z −s,s
X
1
B̂ = 3
d r 3 ′
d r Bσ1 ,σ2 ;σ1′ ,σ2′ (r, r′ ) ψ̂σ† 1 (r) ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ2′ (r′ ) ψ̂σ2 (r) . (2.104b)
2 1
σ1 ,σ1′ ,σ2 ,σ2′
3) Cazul particular simplu: operator independent de spini (rămâne un operator multiplicativ

ı̂n vectorii de poziţie ai particulelor):
ˆ
B̂rs,r′ s′ = B(r, r′ ) · ˆ1̂s ⊗ ˆ1̂s′ ;
atunci matricea de spin este banală
ˆ
B̂r σ ′ ′ = B(r, r′ ) δσ1 ,σ1′ δσ2 ,σ2′ , (2.105a)
1 ,σ2 ;σ1 ,σ2
iar operatorul bi-particulă ı̂n Cuantificarea II are expresia simplă ı̂n termeni de componente de
spin ale operatorilor de câmp
Z Z −s,s
X
1
B̂ = d r d3 r′
3
B(r, r′ ) ψ̂σ† (r) ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ′ (r′ ) ψ̂σ (r) . (2.105b)
2
σ,σ′
Pentru a exprima operatorul B̂ ı̂n termeni de operatori elementari (ĉkσ şi ĉ†kσ ), trebuie evaluat
elementul de matrice ı̂n baza proprie, care a fost anterior transformat ı̂n termeni de funcţii proprii,
iar funcţia proprie impuls-spin a unei particule este dată de relaţia (2.34)
Z X
X Z
ˆ
hq 1 , q ′1 |B̂|q 2 , q′2 i = ϕ∗q1 (x1 ) ϕ∗q ′1 (x′1 ) B̂x,x′ ϕ∗q ′2 (x′2 ) ϕ∗q2 (x2 )
x1 x′1
Z Z X
= d3 r d3 r′ u∗k1 (r) χ∗σ1 (s) u∗k′1 (r′ ) χ∗σ1′ (s′ ) B(r, r′ ) · ˆ1̂s ⊗ ˆ1̂s′ uk′2 (r′ ) χσ2′ (s′ ) uk2 (r) χσ2 (s)
σ,σ′
X X Z Z
= χ∗σ1 (s) χσ2 (s) χ∗σ1′ (s′ ) χσ2′ (s′ ) d3 r d3 r′ B(r, r′ ) u∗k1 (r) u∗k′1 (r′ ) uk′2 (r′ ) uk2 (r)
σ σ
= δσ1 σ2 δσ1′ σ2′ B k1 k2 ,k′1 k′2 , (2.106a)
unde s-au utilizat relaţiile de orto-normare a funcţiilor proprii de spin (2.10) şi s-a introdus
matricea spaţială a operatorului B k1 k2 ,k′1 k′2 (definită cu funcţiile proprii ale impulsului):
Z Z
B k1 k2 ,k′1 k′2 = d3 r d3 r′ B(r, r′ ) u∗k1 (r) u∗k′1 (r′ ) uk′2 (r′ ) uk2 (r) . (2.106b)
Prin introducerea expresiei (2.106a) pentru elementul de matrice ı̂n formula generală (2.100) se
reduc sumele după indicii de spini, astfel ı̂ncât expresia operatorului bi-particulă devine
Z Z Z Z
1 XXXX
B̂ = h q 1 , q ′1 | B̂ | q 2 , q ′2 i ĉ†q1 ĉ†q ′ ĉq′2 ĉq2
2 1
q1 q′1 q2 q ′2
Z Z Z Z
1 XXXX X
= Bk1 k2 ,k′1 k′2 ĉ†k1 σ ĉ†k′ σ′ ĉk′2 σ′ ĉk2 σ . (2.106c)
2 1
k1 k′1 k2 k′2 σ,σ′
4) Se consideră cazul anterior (operator bi-particulă independent de spini), când sistemul este
localizat ı̂n volumul V ; atunci funcţiile proprii ale impulsului sunt undele plane cu vectorul de
undă cuantificat (2.36), astfel că elementul de matrice Bk1 k2 ,k′1 k′2 devine
Z Z
1 ′ ′ ′
Bk1 k2 ,k′1 k′2 = d3 r d3 r′ B(r, r′ ) e−i(k1 −k2 )·r−i(k1 −k2 )·r . (2.107a)
V2 V V
În plus, se consideră situaţia când operatorul bi-particulă depinde de numai de distanţa relativă
dintre particule, ceea ce implică B(r, r′ ) = B(|r − r′ |); atunci ı̂n integrala dublă a relaţiei (2.107a)
se efectuează schimbarea de variabile:

r1 = r − r′ r = r1 + r2
=⇒
r2 = r′ r′ = r2
astfel că ı̂n noile variabile, integrala dublă se factorizează ı̂n 2 integrale independente:
Z Z
1 ′ ′ ′
Bk1 k2 ,k′1 k′2 = 2 d3 r d3 r′ B(|r − r′ |) ei(k2 −k1 )·r+i(k2 −k1 )·r
V
ZV ZV
1 ′ ′
= 2 d3 r1 d3 r2 B(|r1 |) ei(k2 −k1 )·r1 +i(k2 −k1 +k2 −k1 )·r2
V
Z V V
Z
1 1 ′ ′
= d r1 B(|r1 |) ei(k2 −k1 )·r1 ·
3
d3 r′ ei(k2 −k1 +k2 −k1 )·r2 .
V V V V
Cele 2 integrale se exprimă ı̂n mod natural prin utilizarea teoriei Fourier; astfel, undele plane
(funcţiile proprii ale impulsului pentru sistemul localizat ı̂n volumul V ) satisfac relaţiile de orto-
normare şi de completitudine
Z Z
3 ∗ 1 ′
d r uk′ (r) uk (r) = d3 r ei(k−k )·r = δ k,k′ ,
V V V
X 1 X ik·(r−r′ )
∗ ′
uk (r) uk (r ) = e = δ 3 (r − r′ ) .
V
k k
În cazul localizării ı̂n domeniul finit (de volum V ), este necesar să se impună condiţii la limită
periodice pentru undele plane, astfel ı̂ncât se obţin valori discrete pentru vectorul de undă k;
prin urmare, se efectuează sumarea peste valorile vectorului de undă. 7
Datorită proprietăţilor specificate anterior ale undelor plane, se poate efectua dezvoltarea
Fourier pentru o funcţie dependentă de vectorul de poziţie, iar apoi se poate inversa transformarea
Fourier: Z
1 X ik·r
F (r) = e F̃ (k) =⇒ F̃ (k) = d3 r e−ik·r F (r) .
V V
k
Luând ı̂n considerare proprietăţile Fourier specificate anterior, prima integrală din expresia ele-
mentului de matrice defineşte transformata Fourier a funcţiei B(r), iar a doua integrală este egală
cu o funcţie Dirac; prin urmare, se obţine următorul rezultat:
1
Bk1 k2 ,k′1 k′2 = B̃(k1 − k2 ) δ k1 +k′1 ,k2 +k′2 . (2.107b)
V
Utilizând rezultatul anterior, expresia operatorului bi-particulă (2.106c), dedusă anterior numai
ı̂n condiţia ca operatorul să fie independent de spin, datorită condiţiilor suplimentare devine
1 X X 1
B̂ = B̃(k1 − k2 ) δ k1 +k′1 ,k2 +k′2 ĉ†k1 σ ĉ†k′ σ′ ĉk′2 σ′ ĉk2 σ ;
2 V 1
k1 ,k′1 ,k2 ,k′2 ′
σ,σ
Expresia precedentă se poate exprima mai convenabil introducând noi variabile de sumare pentru
vectorii de undă care să satisfacă ı̂n mod automat condiţia dată de simbolul Kronecker; astfel,

 k1 = k
k′ = k′
 1
k1 − k2 = k′1 − k′2 = q .
După efectuarea schimbării de variabile specificate, expresia operatorului bi-particulă capătă
următoarea formă
1 X X
B̂ = B̃(q) ĉ†k,σ ĉ†k′ ,σ′ ĉk′ +q,σ′ ĉk−q,σ . (2.107c)
2V ′ ′ k,k ,q σ,σ
7 Demonstrarea unor proprietăţilor ale undelor plane pentru cazul unui volum finit V este obiectul Anexei
matematice A.3.
Deoarece funcţia B depinde numai de modulul diferenţei vectorilor de poziţie, se poate arăta că
transformata sa Fourier depinde numai de modulul vectorului de undă:
B(r) = B(|r|) ≡ B(r) =⇒ B̃(q) = B̃(|q|) ≡ B̃(q) .
Este important să se evidenţieze că operatorii bi-particulă uzuali pentru sistemele fermionice şi
bosonice sunt asociaţi cu energia de interacţie mutuală dintre particulele sistemului.
5) Un exemplu remarcabil este hamiltonianul de interacţie scalară bi-particulă nerelativistă:
1,N
1 X
Ĥ int = V̂ = V̂ab ,
QI 2
a,b
(a6=b)
(2)
iar V̂ (ab) este un operator definit ı̂n spaţiul Hilbert bi-particulă Hab . Deoarece s-a considerat
că interacţia este nerelativistă, rezultă că hamiltonianul de interacţie bi-particulă este simetric
la permutările particulelor (V̂ (ab) = V̂ (ba) ) şi independent de impulsuri; ca urmare V̂ (ab) poate
depinde numai de operatorii de poziţie şi de operatorii de spin. Atunci V̂ (ab) are următoarea
formă generală:
(ab) (ab)
V̂ (ab) = v0 r̂(a) − r̂(b) ⊗ 1̂(ab)
s + v1 r̂(a) − r̂(b) ⊗ ŝ(a) · ŝ(b) ≡ V̂0 + V̂1 ,
(ab) (ab)
unde V̂0 este partea independentă de spini şi V̂1 este partea scalar-dependentă de spini.
Reprezentantul algebric (operatorul funcţional) al operatorului bi-particulă V̂ (ab) este
ˆ
V̂rs,r′ s′ = v0 (|r − r′ |) ˆ1̂ss′ + v1 (|r − r′ |) ˆŝs · ˆŝs′ ,
X
unde ˆŝs · ˆŝs′ = ŝˆα s
ŝˆα s′
, este produsul scalar al operatorilor de spin, iar matricea de
α=x,y,z
spin a operatorului funcţional este
X
ˆ ′ ′ (g)
V̂r,r′ ′ ′
= v0 (|r − r |) δ λµ δ λ′ µ′ + v1 (|r − r |) s
λµ
· s λ′ µ′ ≡ vg (|r − r′ |) Sλµ,λ′ µ′ ;
λµ,λ µ
g=0,1

ˆ
Se observă că V̂r,r′ este un operator multiplicativ ı̂n raport cu coordonatele de poziţie,
λµ,λ′ µ′
astfel ı̂ncât va fi notat vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ).
Proprietatea de simetrie la permutări ı̂ntre particule implică relaţia
vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) = vλµ,λ′ µ′ (r′ , r) .
În cazul particular important când particulele au spinul s = 12 , matricile de spin sunt
~ (α)
sα = σ ,
λµ 2 λµ
(α)
unde σλµ α=x,y,z sunt matricile Pauli:

(x) 0 1 (y) 0 i (z) 1 0
σ̌ = , σ̌ = , σ̌ = ;
1 0 −i 0 0 −1
ca urmare, produsul scalar al matricilor de spin se exprimă prin matrici Pauli

~ 2 X
(α) (α)
s λµ
· s λ′ µ′
= σλµ σλ′ µ′ .
2 α=x,y,z
În formalismul Cuantificării II hamiltonianul de interacţie se exprimă ı̂n termeni de operatori

de câmp prin relaţia (2.104b), ı̂n care este utilizată matricea de spin a operatorului funcţional

ˆ
corespunzător interacţiei bi-particulă V̂r,r′ = vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ):
λµ,λ′ µ′
Z Z X
1
V̂ = d r d3 r′
3
vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) ψ̂λ† (r) ψ̂λ† ′ (r′ ) ψ̂µ′ (r′ ) ψ̂µ (r)
Q II 2 ′ ′
λ,µ,λ ,µ
Z Z X
1
= d3 r d3 r′ v0 (r, r′ ) ψ̂λ† (r) ψ̂λ† ′ (r′ ) ψ̂λ′ (r′ ) ψ̂λ (r)
2 ′
λ,λ
Z Z X
1 ~2 X (α) (α)
+ d3 r d3 r′ v1 (r, r′ ) σλµ σλ′ µ′ ψ̂λ† (r) ψ̂λ† ′ (r′ ) ψ̂µ′ (r′ ) ψ̂µ (r) .
2 ′ ′
4 α=x,y,z
λ,µ,λ ,µ
Elementul de matrice al operatorului bi-particulă ı̂n baza impuls-spin este

1
k1 σ1 ; k′1 σ1′ V̂ k2 σ2 ; k′2 σ2′ = ve0 (k1 − k2 ) δk1 +k′1 ,k2 +k′2 δσ1 ,σ2 δσ1′ ,σ2′
V
1 ~2 X (α)
+ ve0 (k1 − k2 ) δk1 +k′1 ,k2 +k′2 σ (α) σ ′ ′
V 4 α=x,y,z σ1 σ2 σ1 σ2
X 1 (g)
= veg (k1 − k2 ) δk1 +k′1 ,k2 +k′2 Sσ1 σ2 ,σ′ σ′ ;
g=0,1
V 1 2
atunci hamiltonianul de interacţie ı̂n Cuantificarea II se exprimă ı̂n termeni de operatori elemen-
tari, prin relaţia (2.100), cu ajutorul elementelor de matrice pentru operatorul bi-particulă ı̂n
baza impuls-spin:
X X (g) 1 X
V̂ = Sσ1 σ2 ,σ′ σ′ vg (q) ĉ†k,σ1 ĉ†k′ ,σ′ ĉk′ +q,σ2′ ĉk−q,σ2
e
Q II
g=0,1 σ1 ,σ1′ ,σ2 ,σ2′
1 2 2V ′
1
k,k ,q
1 X X
= ve0 (q) ĉ†k,σ ĉ†k′ ,σ′ ĉk′ +q,σ′ ĉk−q,σ
2V
k,k′ ,q σ,σ′
1 X ~2 X (α)
X
+ σσ(α)
1 σ2
σσ′ σ′ veg (q) ĉ†k,σ1 ĉ†k′ ,σ′ ĉk′ +q,σ2′ ĉk−q,σ2 .
2V 4 1 2 1
σ1 ,σ1′ ,σ2 ,σ2′ α=x,y,z k,k′ ,q
2.3.4 Relaţii de comutare remarcabile

Se vor deduce relaţiile de comutare ale celor mai interesanţi operatori, atât prin utilizarea
operatorilor de câmp, cât şi prin utilizarea operatorilor elementari. Această prezentare va avea un
rol dublu: pe de o parte rezultatele vor fi utilizate ulterior, având deci o importanţă intrinsecă, iar
pe de altă parte, metodele utilizate vor ajuta la o mai bună ı̂nţelegere a proprietăţilor operatorilor
şi a formalismului Cuantificării II.
Operatorii fundamentali ai Cuantificării II (adică operatorii de câmp sau operatorii elemen-
tari) satisfac relaţii de comutare ı̂n cazul bosonic şi relaţii de anti-comutare ı̂n cazul fermionic, iar
pe de altă parte operatorii asociaţi observabilelor sunt constituiţi din produse de operatori fun-
damentali; de aceea, pentru a efectua comutatorii dintre un operator fundamental şi un operator
asociat unei observabile a sistemului este necesar să se descompună comutatorul unui operator
cu un produs de operatori fie ı̂n comutatori, fie ı̂n anti-comutatori. Pentru a obţine această des-
compunere se utilizează următoarea identitate operatorială, care transformă comutatorul unui
operator ı̂ntr-o sumă de comutatori, sau anti-comutatori simpli (dintre operatorul considerat şi
operatorii componenţi ai produsului operatorial):

Â , B̂ · Ĉ −
= Â , B̂ ∓
· Ĉ ± B̂ · Â , Ĉ ∓ , (2.108)
unde [Â, B̂]− ≡ Â · B̂ − B̂ · Â este comutatorul, iar [Â, B̂]+ ≡ Â · B̂ + B̂ · Â este anti-comutatorul.
Demonstraţia acestei identităţi este prezentată ı̂n Anexa A.1 pentru formula (A.9).
a) Relaţii de comutare operatori de câmp - observabile

a1. Dacă Â este un operator uni-particulă asociat unei observabile a sistemului (ı̂n acest caz
Â† = Â, adică acesta este un operator hermitic), atunci relaţia de de comutare cu componentele
de spin ale operatorilor de câmp au umătoarea formă:
X ˆ
ψ̂σ (r) , Â −
= Âr σσ′ ψ̂σ′ (r) , (2.109a)
σ′
X n o†
ˆ
ψ̂σ† (r) , Â −
=− Âr σ′ σ ψ̂σ† ′ (r) = − ψ̂σ (r) , Â − , (2.109b)
σ′
ˆ
unde Âr σσ′ este matricea de spin a operatorului algebric, definită prin relaţia (2.92b).
Demonstraţie:
Se utilizează expresia (2.92c) a operatorului observabilă uni-particulă şi se transformă comutatorul
conform identităţii (2.108)
Z X
ˆ
[ ψ̂σ (r) , Â ]− = ψ̂σ (r) , d3 r′ lim ′ Âr′′ σ ′ σ ′′ ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ ′′ (r′′ ) −
′′ r →r
σ ′ ,σ ′′
Z X ˆ
= d3 r′ lim Âr′′ σ ′ σ ′′ ψ̂σ (r) , ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ ′′ (r′′ ) −
r′′ →r′
σ ′ ,σ ′′
Z n
X ˆ o
= d3 r′ lim Âr′′ σ ′ σ ′′ ψ̂σ (r), ψ̂σ† ′ (r′ ) ∓ ψ̂σ ′′ (r′′ ) ± ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ (r), ψ̂σ ′′ (r′′ ) ∓
r′′ →r′
σ ′ ,σ ′′
Comutatorii/anti-comutatorii se obţin din relaţiile de comutare fundamentale (2.88); ca urmare,

aceşti comutatori/anti-comutatori dau următoarele rezultate:
(
ψ̂σ (r) , ψ̂σ† ′ (r′ ) ∓ = δσ ′ σ δ 3 (r′ − r) 1̂ ,
′′

ψ̂σ (r) , ψ̂σ ′′ (r ) ∓ = 0̂ ;
atunci comutatorul iniţial devine

Z X X ˆ
ˆ
[ ψ̂σ (r) , Â ]− = d3 r′ δσ ′ σ δ 3 (r′ − r) ′′lim ′ Âr′′ σ ′ ,σ ′′ ψ̂σ ′′ (r′′ ) = Âr σ,σ ′′ ψ̂σ ′′ (r) ,
r →r
σ ′ ,σ ′′ σ ′′
unde ultima egalitate s-a obţinut după trecerea la limită, urmată de integrarea spaţială şi o sumare
după indicele de spin; astfel s-a justificat primul comutator.
Pentru al doilea comutator, se face raţionamentul similar; totuşi rezultatul se poate obţine ı̂n mod
†
direct din primul rezultat, prin conjugare hermitică: [ ψ̂σ† (r) , Â ]− = − [ ψ̂σ (r) , Â ]− .
Se va particulariza rezultatul anterior pentru operatori observabile uni-particulă remarcabili.

i. Operatorul număr de particule N̂ este fără corespondent ı̂n Cuantificarea I; totuşi, aşa
cum rezultă din relaţiile (2.96), se poate considera ı̂n mod formal, că operatorul uni-particulă
corespunzător este operatorul unitate (N̂ = 1̂), astfel ı̂ncât matricea de spin a reprezentatului
ˆ
algebric pentru numărul de particule este operatorul-matrice banal N̂ σσ′ = ˆ1̂ δσσ′ ; atunci, prin
utilizarea relaţiilor de comutare generale (2.109), se obţine

ψ̂σ (r) , N̂ − = ψ̂σ (r) , (2.110a)
† †
ψ̂σ (r) , N̂ − = − ψ̂σ (r) . (2.110b)
Din relaţiile de comutare precedente rezultă că operatorul număr de particule comută cu orice
operator uni-particulă:
N̂ , Â = 0̂ .
Demonstraţie:
Conform relaţiilor (2.96c) – (2.96d), operatorul număr de particule are expresia
Z X †
N̂ = d3 r ψ̂σ (r) ψ̂σ (r) ,
σ
astfel ı̂ncât se exprimă comutatorul [N̂ , Â] ı̂n forma

Z Z X n
3
X o
[N̂ , Â] = d r ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) , Â = d3 r ψ̂σ† (r) , Â ψ̂σ (r) + ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) , Â ;
σ σ
prin utilizarea relaţiilor de comutare (2.109) se exprimă comutatorii operatorilor de câmp cu ope-
ratorul observabilă ı̂n termeni de matricea de spin a operatorului observabilă:
Z Xn X † X ˆ o
ˆ
[N̂ , Â] = d3 r (−1) Âr σσ ′ ψ̂σ ′ (r) ψ̂σ (r) + ψ̂σ† (r) Âr σσ ′ ψ̂σ ′ (r)
σ σ′ σ′
nZ X o† Z X
ˆ ˆ
=− d3 r ψ̂σ† (r) Âr σσ ′ ψ̂σ ′ (r) + d3 r ψ̂σ† (r) Âr σσ ′ ψ̂σ ′ (r)
σσ ′ σσ ′
†
= Â − Â = 0̂ ,
deoarece operatorul observabilă este hermitic.
ii. Operatorul impuls total P̂ are corespondent ı̂n Cuantificarea I un operator vectorial inde-
ˆ ~
pendent de spini, astfel că matricea de spin a operatorului uni-particulă este P̂ r σσ′ = ∇ δσσ′ ;
i
atunci relaţiile (2.109) conduc la urmaătoarele rezultate:
~
ψ̂σ (r) , P̂ ∇ ψ̂σ (r) ,
−
= (2.111a)
i
† ~
ψ̂σ (r) , P̂ − = ∇ ψ̂σ† (r) . (2.111b)
i
iii. Operatorul energie cinetică totală (hamiltonian liber) T̂ este similar operatorului im-
puls total, având ı̂n Cuantificarea I un operator scalar independent de spini, iar matricea de
ˆ −~2 2
spin a operatorului uni-particulă este T̂r σσ′ = ∇ δσσ′ ; atunci relaţiile (2.109) conduc la
2m
urmaătoarele rezultate:
−~2 2
ψ̂σ (r) , T̂
−
∇ ψ̂σ (r) ,
= (2.112a)
2m
† ~2 2 †
ψ̂σ (r) , T̂ − = ∇ ψ̂σ (r) . (2.112b)
2m
iv. Operatorul componentă a spinului total Ŝz are ı̂n Cuantificarea I un operator dependent
ˆ
numai de spini, iar matricea operatorului uni-particulă este Ŝz σσ′ = ˆ1̂r ~σ δσσ′ ; relaţiile generale
de comutare (1.88) devin ı̂n acest caz particular următoarele relaţii:

ψ̂σ (r) , Ŝz −
= ~σ ψ̂σ (r) , (2.113a)

ψ̂σ† (r) , Ŝz −
= − ~σ ψ̂σ† (r) . (2.113b)
a2. Prin utilizarea metodei anterioare, ı̂n mod repetat, cu ajutorul expresiei (2.102a), se obţin
comutatorii dintre operatorii de câmp şi operatori bi-particulă:
Z X
ˆ
ψ̂σ (r) , B̂ −
= d3 r′ ψ̂σ† ′ (r′ ) B̂r,r′ σ,σ1 ;σ′ ,σ′ ψ̂σ1′ (r′ ) ψ̂σ1 (r) , (2.114a)
1
σ′ ,σ1 ,σ1′
n o†
ψ̂σ† (r) , B̂ −
=− ψ̂σ (r) , B̂ − (2.114b)
Z X ˆ
= − d3 r′ ψ̂σ† 1 (r) ψ̂σ† ′ (r′ ) B̂r′ ,r σ′ ,σ′ ;σ,σ1 ψ̂σ′ (r′ ) , (2.114c)
1 1
σ′ ,σ1 ,σ1′
Demonstraţie:
Operatorul bi-particulă are expresia generală ı̂n Cuantificarea II dată de relaţia (2.102), astfel ı̂ncât
comutatorul operatorului de câmp cu operatorul bi-particulă este
h Z Z X
1 ˆ
ψ̂σ (r) , B̂ − = ψ̂σ (r) , d3 r1 d3 r′1 ψ̂σ† 1 (r1 ) ψ̂σ† ′ (r′1 ) B̂r1 ,r′1 σ ,σ ;σ ′ ,σ ′
2 ′ ,σ ,σ ′
1 1 2 1 2
σ1 ,σ1 2 2
i
× ψ̂σ2′ (r′1 ) ψ̂σ2 (r1 )
−
Z Z X
1 3 3 ′ ˆ
= d r1 d r1 lim B̂r2 ,r′2 σ ,σ ;σ ′ ,σ ′
2 r 2 →r
′ ,σ ,σ ′ r′ →r′
1 1 2 1 2
σ1 ,σ1 2 2 2 1
h i
× ψ̂σ (r) , ψ̂σ† 1 (r1 ) ψ̂σ† ′ (r′1 ) ψ̂σ2′ (r′2 ) ψ̂σ2 (r2 ) .
1 −
Comutatorul operatorului de câmp ψ̂σ (r) cu cei 4 operatori

de
câmp
ai operatorului
bi-particulă
se descompune ı̂n 2 comutatori, conform relaţiei Â, B̂ Ĉ − = Â, B̂ − Ĉ + B̂ Â, Ĉ −
h i h i
ψ̂σ (r) , ψ̂σ† 1 (r1 ) ψ̂σ† ′ (r′1 ) ψ̂σ2′ (r′2 ) ψ̂σ2 (r2 ) = ψ̂σ (r) , ψ̂σ† 1 (r1 ) ψ̂σ† ′ (r′1 ) ψ̂σ2′ (r′2 ) ψ̂σ2 (r2 )
1 − 1 −
h i
+ ψ̂σ1 (r1 ) ψ̂σ ′ (r1 ) ψ̂σ (r) , ψ̂σ2′ (r′2 ) ψ̂σ2 (r2 ) ,
† † ′
1 −
iar apoi se descompun cei 2 comutatori obţinuţi anterior ı̂n comutatori/anti-comutatori fundamen-
tali, prin utilizarea identităţii (2.108):
h i i
ψ̂σ (r) , ψ̂σ† 1 (r1 ) ψ̂σ† ′ (r′1 ) = ψ̂σ (r) , ψ̂σ† 1 (r1 ) ± ψ̂σ† ′ (r′1 ) ∓ ψ̂σ† 1 (r1 ) ψ̂σ (r) , ψ̂σ† ′ (r′1 )
1 − 1 1 ±
3
= δσσ1 δ (r − r1 ) ∓ ψ̂σ† ′ (r′1 ) ψ̂σ† 1 (r1 )
δσσ1′ δ (r − , 3
r′1 )
1
h i
ψ̂σ (r) , ψ̂σ2′ (r′2 ) ψ̂σ2 (r2 ) = ψ̂σ (r) , ψ̂σ2′ (r′2 ) ± ψ̂σ2 (r2 ) ∓ ψ̂σ2′ (r′2 ) ψ̂σ (r) , ψ̂σ2 (r2 ) ±
−
=0,
unde rezultatul comutatorilor fundamentali este dat de relaţiile (2.88). Atunci, comutatorul opera-
torilor de câmp are expresia (se repoziţionează operatorul funcţional care conţine posibile operaţii
de derivare, astfel ı̂ncât se poate efectua trecerea la limită):
h i
ψ̂σ (r) , ψ̂σ† 1 (r1 ) ψ̂σ† ′ (r′1 ) ψ̂σ2′ (r′2 ) ψ̂σ2 (r2 )
1 −
n o
†
= δσσ1 δ (r − r1 ) ψ̂σ ′ (r1 ) ∓ ψ̂σ1 (r1 ) δσσ1′ δ 3 (r − r′1 ) ψ̂σ2′ (r′2 ) ψ̂σ2 (r2 ) ,
3 ′ †
1
astfel ı̂ncât comutatorul iniţial devine:

Z Z X n o
1
ψ̂σ (r) , B̂ − = d3 r1 d3 r′1 δσσ1 δ 3 (r − r1 ) ψ̂σ† ′ (r′1 ) ∓ δσσ1′ δ 3 (r − r′1 ) ψ̂σ† 1 (r1 )
2 ′ ′
1
σ1 ,σ1 ,σ2 ,σ2
ˆ
× B̂r1 ,r′1 σ ,σ ;σ ′ ,σ ′ ψ̂σ2′ (r′1 ) ψ̂σ2 (r1 )
1 2 1 2
Z X
1 3 ′ ˆ
= d r1 ψ̂σ† ′ (r′1 ) B̂r,r′1 σ,σ ;σ ′ ,σ ′ ψ̂σ2′ (r′1 ) ψ̂σ2 (r)
2 ′ ,σ ,σ ′
1 2 1 2
σ1 2 2
Z X
1 ˆ
∓ d3 r1 ψ̂σ† 1 (r1 ) B̂r1 ,r σ ,σ ;σ ′ ,σ ′ ψ̂σ2′ (r) ψ̂σ2 (r1 )
2 ′
1 2 2 | {z }
σ1 ,σ2 ,σ2
= ∓ψ̂σ2 (r1 ) ψ̂σ′ (r)
2
Z
1n 3 ′
X ˆ
= d r ψ̂σ† ′ (r′ ) B̂r,r′ ′
σ,σ1 ;σ ′ ,σ1
′
ψ̂σ1′ (r ) ψ̂σ1 (r)
2 ′
σ ′ ,σ1 ,σ1
Z X o
ˆ
∓ d3 r′ ψ̂σ† ′ (r′ ) B̂r′ ,r σ ′ ,σ ′ ;σ,σ ψ̂σ1′ (r′ ) ψ̂σ1 (r) ,
1 1
′
σ ′ ,σ1 ,σ1
unde ı̂n primul termen s-a efectuat redefinirea variabilelor de intergrare-sumare (r′1 , σ1′ , σ2 , σ2′ ) →
(r′ , σ ′ , σ1 , σ1′ ), iar ı̂n al doilea termen s-a efectuat redefinirea variabilelor de intergrare-sumare
(r1 , σ1 , σ2′ , σ2 ) → (r′ , σ ′ , σ1 , σ1′ ).
Deoarece matricea de spin a operatorului funcţional bi-particulă este simetrică la permutarea vari-
ˆ ˆ
abilelor B̂r′ ,r σ ′ ,σ ′ ;σ,σ = B̂r,r′ σ,σ ;σ ′ ,σ ′ , rezultă că al doilea termen este egal cu primul, astfel
1 1 1 1
ı̂ncât se obţine rezultatul (2.114a).
În particular, considerând cazul particular pentru hamiltonianul de interacţie bi-particulă nere-
ˆ
lativist V̂ −→ V̂rr′ σ1 σ2 ,σ′ σ′ = vσ1 σ2 ,σ1′ σ2′ (r, r′ ) se obţin relaţiile de comutare:
1 2
Z X

ψ̂σ (r) , V̂ −
= d3 r′ vσσ1 ,σ′ σ1′ (r, r′ ) ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ1′ (r′ ) ψ̂σ1 (r) ,
σ′ ,σ1 ,σ1′
Z X

ψ̂σ† (r) , V̂ −
=− d3 r′ vσ′ σ1′ ,σσ1 (r′ , r) ψ̂σ† 1 (r) ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ′ (r′ )
1
σ′ ,σ1 ,σ1′
Z X
=− d3 r′ vσσ1 ,σ′ σ1′ (r, r′ ) ψ̂σ† 1 (r) ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ′ (r′ ) ,
1
σ′ ,σ1 ,σ1′
unde ultima egalitate s-a obţinut luând ı̂n considerare simetria potenţialului biparticulă ı̂n raport
cu permutarea particulelor.
Pe baza relaţiilor (2.114) se poate arăta că operatorul număr de particule comută cu orice
operator observabilă bi-particulă:
N̂ , B̂ = 0̂ .
Demonstraţie:
Se utilizează expresia operatorului număr de particule ı̂n
termeni de operatori
de câmp
(2.96)
şi
se descompune comutatorul produsului conform relaţiei ÂB̂ , Ĉ − = Â B̂ , Ĉ − + Â , Ĉ − B̂:
Z X † Z Xn † o

N̂ , B̂ − = d3 r ψ̂σ (r) ψ̂σ (r) , V̂ − = d3 r ψ̂σ (r) ψ̂σ (r) , B̂ − + ψ̂σ† (r) , B̂ − ψ̂σ (r) ;
σ σ
apoi, prin utilizarea relaţiilor de comutare (2.114), se obţine:

Z Xn † Z X
ˆ
N̂ , B̂ − = d3 r ψ̂σ (r) d3 r′ ψ̂σ† ′ (r′ ) B̂r,r′ σ,σ ′ ′ ψ̂σ1′ (r′ ) ψ̂σ1 (r)
1 ;σ ,σ1
σ ′
σ ′ ,σ1 ,σ1
Z X o
ˆ
− d3 r′ ψ̂σ† 1 (r) ψ̂σ† ′ (r′ ) B̂r′ ,r σ ′ ,σ ′ ;σ,σ ψ̂σ ′ (r′ ) ψ̂σ (r) ;
1 1 1
′
σ ′ ,σ1 ,σ1
se observă că prin redenumirea variabilelor de integrare-sumare şi utilizarea relaţiei de simetrie la
permutări pentru matricea de spin a operatorului interacţie bi-particulă, al doilea termen devine
egal cu primul termen, astfel ı̂ncât rezultatul este nul.
b) Relaţii de comutare operatori elementari - observabile

b1. Pentru o observabilă uni-particulă, operatorul din Cuantificarea II se exprimă ı̂n termeni
de operatori elementari (pe stări proprii uni-particulă) conform relaţiei (2.90); atunci rezultă
comutatorii
Z
X

ĉq , Â − = h q | Â | q ′ i ĉq′ , (2.115a)
q′
Z n
X o†
ĉ†q , Â −
=− h q ′ | Â | q i ĉ†q′ = − ĉq , Â − , (2.115b)
q′
Demonstraţia se realizează utilizând expresia (2.90) a operatorului uni-particulă

Z X
X Z

ĉq , Â − = ĉq , h q | Â | q ′ i ĉ†q ĉq′
q q′
Z X
X Z

= h q | Â | q ′ i ĉq , ĉ†q ĉq′ ;
q q′
prin utilizarea descompunerii (2.108) pentru comutatori cu produse de operatori se obţine:

ĉq , ĉ†q ĉq′ = ĉq , ĉ†q ∓ ĉq′ ± ĉ†q ĉq , ĉq′ ∓ = δ(q, q ′ ) 1̂ · ĉq′ ± ĉ†q · 0̂ = δ(q, q ′ ) ĉq′ ;
atunci, prin substituirea expresiei comutatorului şi efectuarea sumării-integrării peste valorile q ′ ,
rezultă (2.115a).
Relaţia de comutare (2.115b) se deduce ı̂n mod analog, sau se utilizează observaţia că acest comu-
tator se poate deduce din precedentul, prin conjugare hermitică.
Se vor particulariza relaţiile de comutare generale pentru operatori uni-particulă remarcabili.

i. Operatorului număr de particule N̂ ı̂i corespunde operatorul N̂ = 1̂, astfel ı̂ncât matricea
ı̂n baza proprie impuls-spin este banală: h q | N̂ | q ′ i = δ(q, q ′ ); ca urmare, rezultă următoarele
relaţii de comutare:

ĉq , N̂ − = ĉq ′ , (2.116a)
† †
ĉq , N̂ − = − ĉq . (2.116b)
ii. Operatorului impuls total P̂ ı̂i corespunde operatorul P̂, iar vectorii proprii impuls-spin
| q i sunt vectorii săi proprii; ca urmare, matricea ı̂n baza proprie impuls-spin este diagonală:
h q | P̂ | q ′ i = ~k δ(q, q ′ ) şi rezultă următoarele relaţii de comutare:

ĉq , P̂ −
= ~k ĉq′ , (2.117a)

ĉ†q , P̂ −
= − ~k ĉ†q . (2.117b)
iii. Operatorul energie cinetică totală (hamiltonianul sistemului liber) T̂ are proprietăţi si-
1 2
milare cu impulsul total, deoarece operatorul corespunzător unei particule este T̂ = P̂ ;
2m
~2 k2
atunci elementul de matrice ı̂n baza proprie (impuls-spin) este h q | T̂ | q ′ i = δ(q, q ′ ), iar
2m
comutatorii cu operatorii elementari au următoarele expresii:
~2 k2

ĉq , T̂ −
ĉq′ , = (2.118a)
2m
† ~2 k2 †
ĉq , T̂ − = − ĉ . (2.118b)
2m q
iv. Operatorul componentei spinului total Ŝz are corespondent operatorul pentru o particulă
Ŝz care are drept vectorii proprii impuls-spin {| q i}; atunci elementele de matrice sunt diagonale:
h q | Ŝz | q ′ i = ~σ δ(q, q ′ ), iar comutatorii cu operatorii elementari au următoarele expresii:

ĉq , Ŝz −
= ~σ ĉq′ , (2.119a)

ĉ†q , Ŝz −
= −~σ ĉ†q . (2.119b)
b2. Pentru un operator bi-particulă, având ı̂n Cuantificarea II expresia (2.100), se obţin urmă-
toarele rezultate pentru comutatorii cu operatorii fundamentali:
Z X
X Z XZ

ĉq , B̂ − = h q, q ′ | B̂ | q 1 , q ′1 i ĉ†q′ ĉq′1 ĉq1 , (2.120a)
q′ q1 q ′1
Z X
Z X
Z n
† X o†
ĉq , B̂ − = − h q 1 , q ′1 | B̂ | q, q ′ i ĉ†q1 ĉ†q′ ĉq ′ = − ĉq , B̂ − , (2.120b)
1
q′ q1 q ′1
Demonstraţie:
Se utilizează expresia operatorului bi-particulă ı̂n termeni de operatori elementari şi se separă
partea operatorială (comutatorul operatorului elementar cu cei 4 operatori elementari proveniţi de
la operatorul bi-particulă):
h Z Z Z Z i
1 XXXX
ĉq , B̂ −
= ĉq , h q 1 , q ′1 | B̂ | q 2 , q ′2 i ĉ†q1 ĉ†q′ ĉq′2 ĉq2
2 1 −
q1 q ′1 q2 q ′2
Z Z Z Z
1 XXXX
= h q 1 , q ′1 | B̂ | q 2 , q ′2 i ĉq , ĉ†q1 ĉ†q′ ĉq′2 ĉq2 − ;
2 1
q1 q ′1 q2 q ′2
comutatorul se descompune ı̂n 2 comutatori, iar apoi se continuă descompunerea ı̂n comutatori,
sau anti-comutatori elementari, care se evaluează conform relaţiilor (2.80):

ĉq , ĉ†q1 ĉ†q′ ĉq′2 ĉq2 −
= ĉq , ĉ†q1 ĉ†q′ − ĉq′2 ĉq2 + ĉ†q1 ĉ†q′ ĉq , ĉq′2 ĉq2 −
1 1 1
n o
= ĉq , ĉ†q1 ± ĉ†q′ ∓ ĉ†q1 ĉq , ĉ†q′ ± ĉq′2 ĉq2
1 1
| {z } | {z }
= δ(q,q 1 ) 1̂ = δ(q,q′1 ) 1̂
n o
+ ĉ†q1 ĉ†q′ ĉq , ĉq′2 ± ĉq2 ∓ ĉq′2 ĉq , ĉq2 ±
1
| {z } | {z }
= 0̂ = 0̂
n o
= δ(q, q 1 ) ĉ†q′ ∓ ĉ†q1 δ(q, q ′1 ) ĉq′2 ĉq2 ;
1
atunci, prin utilizarea rezultatului precedent se obţine:

Z Z Z
1 nX X X
ĉq , B̂ − = h q , q ′1 | B̂ | q 2 , q ′2 i ĉ†q′ ĉq′2 ĉq2
2 1
q′1 q2 q′2
X Z
Z X
Z X o
∓ h q 1 , q | B̂ | q 2 , q ′2 i ĉ†q1 ĉq′2 ĉq2 ;
q1 q2 q ′2
ı̂n al doilea termen se permută ultimii doi operatori elementari, apoi se redenumesc indicii şi se
utilizează simetria elementului de matrice al operatorului bi-particulă ı̂n raport cu permutarea
indicilor
XZ X Z XZ Z X
X Z
Z X
∓ h q 1 , q | B̂ | q 2 , q ′2 i ĉ†q1 ĉq′2 ĉq2 = h q 1 , q | B̂ | q 2 , q ′2 i ĉ†q1 ĉq2 ĉq′2
′
| {z } ′
q1 q2 q2 q1 q2 q2
= ∓ĉq 2 ĉq ′
2
Z X
X Z
Z X
= h q , q ′1 | B̂ | q 2 , q ′2 i ĉ†q′ ĉq′2 ĉq2 ;
1
q ′1 q2 q ′2
se observă că ı̂n urma operaţiilor efectuate, al doilea termen este egal cu primul, astfel ı̂ncât relaţia
(2.120a) este demonstrată.
Prin utilizarea relaţiilor de comutare (2.115), respectiv (2.120), se poate demonstra că operatorul
număr de particule comută cu operatorii observabilelor uni-particulă şi bi-particulă (regăsindu-
se astfel rezultate deduse anterior prin utilizarea operatorilor de câmp, ı̂n locul operatorilor
elementari):

N̂ , Â = 0̂ ,

N̂ , B̂ = 0̂ .
Operatorul număr de particule are următoarea proprietate: orice vector de stare pentru N
particule (|ΨN i) este un vector propriu al operatorului număr de particule, conform relaţiei
N̂ |ΨN i = N |ΨN i .
Demonstraţie:
Se consideră iniţial un vector propriu al bazei numerelor de ocupare cu proprietatea
că suma
numerelor de ocupare pe toate modurile uni-particulă este N : | . . . , nq , . . .iP n =N ≡ |{n}N i ;
q q
acest vector propriu al bazei numerelor de ocupare este ı̂n mod evident un vector propriu al
operatorului număr de particule, corespunzător valorii proprii N :
X X
N̂ {n}N = n̂q | . . . , nq , . . .iP n =N = nq | . . . , nq , . . .iP n =N
q q q q
q q
nX o
= nq | . . . , nq , . . .iP = N {n}N .
q nq =N
q
Conform relaţiei (2.61), setul vectorilor |{n}N i este o bază ı̂n spaţiul Hilbert al stărilor unui sistem
cu N particule; atunci orice vector din acest spaţiu (care poate fi un vector de stare al sistemului
N -particule) se poate descompune după această bază:
X
ΨN = c{n} {n}N .
P {n}
q nq =N
Utilizând descompunerea precedentă şi luând ı̂n considerare că vectorii de bază sunt vectori proprii
ai operatorului liniar N̂ corespunzător valorii proprii N (aceeaşi pentru toţi vectorii), se obţine:
n X o X X
N̂ ΨN = N̂ c{n} {n}N = c{n} N̂ {n}N = c{n} N {n}N
P {n} P {n} P {n}
q nq =N q nq =N q nq =N
X o
=N c{n} {n}N = N ΨN .
P {n}
q nq =N
Se utilizează proprietatea precedentă şi relaţia de comutare a operatorului număr de particule cu

operatorul de câmp (2.110a)

ψ̂σ (r) , N̂ − ≡ ψ̂σ (r) N̂ − N̂ ψ̂σ (r) = ψ̂σ (r) =⇒ N̂ ψ̂σ (r) = ψ̂σ (r) N̂ − ψ̂σ (r) ;
atunci, acţiunea operatorului număr de particule asupra vectorului ψ̂σ (r) |ΨN i este
N̂ ψ̂σ (r) |ΨN i = ψ̂σ (r) N̂ |ΨN i − ψ̂σ (r) |ΨN i = (N − 1) ψ̂σ (r) |ΨN i ,
adică vectorul ψ̂σ (r) |ΨN i este un vector propriu al lui N , corespunzător valorii proprii (N − 1);
ca urmare ψ̂σ (r) |ΨN i = |Ψ′(N −1) i, care este o stare (N − 1)-particule.
2.4 Formulările Dirac şi Heisenberg ı̂n Cuantificarea II

2.4.1 Observaţii preliminare
Anterior, s-a făcut o prezentare generală a formalismului Cuantificării II, utilizând ı̂n mod
tacit formularea Schrödinger.
Se consideră sistemul constituit din N particule identice (bosoni sau fermioni) 8 care au
translaţii nerelativiste (ı̂ntr-o incintă de volum V ) şi există interacţii mutuale binare. În formu-
larea Schrödinger hamiltonianul sistemului precizat anterior este
Ĥ = Ĥ0 + Ĥ1 , (2.121)
unde Ĥ0 = T̂ este hamiltonianul sistemului liber (operator uni-particulă), iar Ĥ1 = V̂ este
hamiltonianul interacţiilor mutuale (operator bi-particulă).
Dacă se consideră sistemul liber (fără interacţii mutuale, când hamiltonianul se reduce la Ĥ0 ),
atunci sunt valabile următoarele rezultate (care au fost discutate ı̂n secţiunea precedentă):

• baza de stări 1-particulă este |qi ,

• baza de operatori elementari (pe stări 1-particulă) este ĉq , ĉ†q .
8 Se poate face o tratare comună a ambelor tipuri de sisteme, singura diferenţă formală fiind semnul din relaţiile
de comutare/anti-comutare fundamentale ale operatorilor elementari, sau ale operatorilor de câmp.

2.4. FORMULĂRILE DIRAC ŞI HEISENBERG ÎN CUANTIFICAREA II 87
Hamiltonianului liber
• În Cuantificarea I este suma operatorilor energie cinetică pentru fiecare particulă a siste-
mului
N
X
Ĥ0 = Ĥ0a ,
QI
a=1
2
unde Ĥ0a = T̂a = P̂ a /(2m); deoarece particulele sunt identice, operatorii Ĥ0a au aceleaşi
proprietăţi pentru toate particulele, astfel ı̂ncât se va omite indicele de particulă când se
vor evidenţia proprietăţi generale ale acestui operator.
Luând ı̂n considerare că Ĥ0 este o funcţie de operatorul impuls P̂, rezultă că vectorii proprii
impuls-spin sunt, de asemenea, vectori proprii ai hamiltonianului liber; atunci, ecuaţia cu
valori proprii a hamiltonianului liber pentru o particulă este de forma următoare:
Ĥ0 |qi = εq |qi ,
~2 k2
unde εq ≡ ~ ωq = ; rezultă că matricea operatorului hamiltonian liber 1-particulă este
2m
hq|Ĥ0 |qi = ~ ωq δq,q ′ .
• În Cuantificarea II hamiltonianul liber este exprimat ı̂n termeni de operatori elementari,
sau componente de spin ale operatorilor de câmp prin relaţiile (2.90) şi (2.92):
X
Ĥ0 = ~ ωq ĉ†q ĉq , (2.122a)
Q II
q
Z X −~2 2
= d3 r ψ̂σ† (r) ∇ ψ̂σ (r) . (2.122b)
Q II
σ
2m
Este important să se remarce faptul că rezultatele anterioare, valabile pentru cazul cel mai simplu
(când particulele sistemului au translaţii libere) se pot generaliza la situaţia când există ı̂n plus
o interacţie a fiecărei particule cu un câmp extern; ı̂n acest ultim caz hamiltonianul sistemului
(numit ı̂ncă liber ) este Ĥ0 = T̂ + Û (unde Û este hamiltonianul de interacţie cu câmpul extern).
Hamiltonianul liber generalizat este descris de un operator tip uni-particulă, dar stările sale
proprii (notate q) nu mai sunt stări proprii de impuls-spin [ q 6= (k, σ)], iar energiile proprii
(notate εq ≡ ~ ωq ) nu mai sunt energiile de translaţie [ εq 6= ~2 k 2 /(2m)].
2.4.2 Formularea de interacţie (Dirac)

1. Definiţie: formularea Dirac se obţine din formularea Schrödinger prin transformarea unitară
i
a vectorilor şi operatorilor realizată de operatorul unitar R̂I (t) = exp t Ĥ0 , conform definiţiei
~
generale (1.43), deoarece hamiltonianul liber este atemporal şi s-a făcut alegerea momentului
iniţial t0 = 0.
Atunci, vectorul de stare şi operatorii observabilelor se transformă conform definiţiei (1.44)

Ψ(t) −→ ΨI (t) = e ~i tĤ0 Ψ(t) , (2.123a)
i
tĤ0 − ~i tĤ0
Â −→ ÂI (t) = e ~ Â e . (2.123b)
Operatorii formulării Dirac satisfac ecuaţia diferenţială (1.45) cu condiţia limită că la momen-
tul iniţial operatorul Dirac coincide cu operatorul Schrödinger; atunci, ı̂n cazul prezent ecuaţia
diferenţială şi condiţia limită pentru operatorii Dirac sunt următoarele:
∂
i~ ÂI (t) = ÂI (t) , Ĥ0 , (2.124a)
∂t
ÂI (0) = Â . (2.124b)
2. Operatori elementari Dirac se obţin prin particularizarea relaţiei generale (2.123b)

i i
ĉqI (t) = e ~ tĤ0 ĉq e− ~ tĤ0 , (2.125a)
i
− ~i tĤ0
ĉ†qI (t) =e ~ tĤ0
ĉ†q e . (2.125b)
Operatorul elementar Dirac de anihilare ĉqI (t) satisface ecuaţia diferenţială cu condiţia limită
(2.124), care ı̂n cazul studiat este
∂
i~ ĉqI (t) = ~ ωq ĉqI (t) , (2.126a)
∂t
ĉqI (0) = ĉq . (2.126b)
Demonstraţie:
Conform ecuaţiei generale (2.124a), operatorul elementar de anihilare satisface ecuaţia diferenţială
∂
i~ ĉqI (t) = ĉqI (t) , Ĥ0 .
∂t
Comutatorul [ ĉqI (t), Ĥ0 ] se calculează ı̂n mod explicit prin reducere la comutatorul similar din
formularea Schrödinger:
i i i i
ĉqI (t) , Ĥ0 = ĉqI (t) Ĥ0 − Ĥ0 ĉqI (t) = e ~ tĤ0 ĉq e− ~ tĤ0 Ĥ0 − Ĥ0 e ~ tĤ0 ĉq e− ~ tĤ0
i i
= e ~ tĤ0 ĉq Ĥ0 − Ĥ0 ĉq e− ~ tĤ0
i i
= e ~ tĤ0 ĉq , Ĥ0 e− ~ tĤ0 ;
comutatorul operatorilor Schrödinger se obţine utilizând faptul că hamiltonianul liber este energia
cinetică totală, iar apoi relaţia (2.118), astfel ı̂ncât rezultă:
~2 k2
ĉq , Ĥ0 = ĉq , T̂ = ĉq = ~ ωq ĉq ;
2m
atunci, prin substituirea rezultatului pentru comutatorul precedent ı̂n expresia iniţială, se obţine
i i
ĉqI (t) , Ĥ0 = e ~ tĤ0 ~ ωq ĉq′ e− ~ tĤ0 = ~ ωq ĉq′ I (t) .
Ecuaţia diferenţială (operatorială) (2.126) are soluţia
ĉqI (t) = e−i ωq t ĉq . (2.127)
Demonstraţie:
Din ecuaţia diferenţială (2.126a) se obţine derivata de ordin arbitrar a operatorului ĉqI (t):
∂ ∂n
ĉqI (t) = − i ωq ĉqI (t) =⇒ ĉqI (t) = (− i ωq )n ĉqI (t) ;
∂t ∂ tn
atunci, dezvoltarea ı̂n serie Taylor a operatorului conduce la următorul rezultat:
X∞ X∞ X∞
1 ∂n n 1 n n 1
ĉqI (t) = n
ĉqI (t) t = (− i ω q ) ĉq t = (− i ωq t)n ĉq
n=0
n! ∂ t t=0
n=0
n! n=0
n!
= e−i ωq t ĉq .
Din rezultatele precedente s-a obţinut forma explicită a operatorilor elementari ı̂n formularea
Dirac:
ĉqI (t) = e−i ωq t ĉq ,

ĉ†qI (t) = e i ωq t ĉ†q ;
se observă că operatorii elementari Dirac diferă de operatorii corespondenţi Schrödinger numai
prin exponenţiala complexă, astfel că din relaţiile de comutare (2.80) pentru operatorii Schrödin-
ger se obţin relaţiile de comutare/anti-comutare pentru operatorii elementari Dirac:
′
ĉqI (t) , ĉ†q′ I (t′ ) ∓ = e−i ωq (t−t ) δ(q, q ′ ) 1̂ , (2.128a)
† †
ĉqI (t) , ĉq′ I (t′ ) ∓ = 0̂ = ĉqI (t) , ĉq ′ I (t′ ) ∓ . (2.128b)
În particular, relaţiile de comutare/anti-comutare sincrone (pentru operatorii elementari Dirac)

sunt similare cu relaţiile corespondente pentru operatorii Schrödinger (2.80):

ĉqI (t) , ĉ†q′ I (t) ∓ = δ(q, q ′ ) 1̂ , (2.129a)
† †
ĉqI (t) , ĉq′ I (t) ∓ = 0̂ = ĉqI (t) , ĉq ′ I (t) ∓ . (2.129b)
3. Operatori de câmp
Conform definiţiei operatorilor Dirac (1.44b), a dependenţei temporale a operatorilor elementari
Dirac (2.127) şi a formei funcţiilor proprii de impuls (unde plane pentru cazul domeniu spaţial
limitat la volumul V ) se obţin expresiile componentelor de spin ale operatorilor de câmp
i i
X 1 X i(k·r−ωq t)
ψ̂σI (r, t) ≡ e ~ tĤ0 ψ̂σ (r) e− ~ tĤ0 = uk (r) ĉkσI (t) = √ e ĉkσ , (2.130a)
k
V k
† i i
X 1 X −i(k·r−ωq t) †
ψ̂σI (r, t) ≡ e ~ tĤ0 ψ̂σ† (r) e− ~ tĤ0 = u∗k (r) ĉ†kσI (t) = √ e ĉkσ . (2.130b)
k
V k
Prin utilizarea relaţiilor de comutare Schrödinger (2.88) şi a expresiilor (2.130) se obţin relaţiile
generale de comutare/anti-comutare ale componentelor de spin pentru operatorii de câmp:
1 X i[k·(r−r′ )−ωq (t−t′ )]
ψ̂σI (r, t), ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) ∓
e
= δσσ′ 1̂ , (2.131a)
V
k
†
ψ̂σI (r, t) , ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) ∓ = 0̂ = ψ̂σI (r, t) , ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) ∓ ; (2.131b)
ı̂n particular, relaţiile de comutare/anti-comutare sincrone sunt similare relaţiilor corespondente

din formularea Schrödinger:

ψ̂σI (r, t), ψ̂σ† ′ I (r′ , t) ∓ = δσσ′ δ(r − r′ ) 1̂ , (2.132a)
†
ψ̂σI (r, t) , ψ̂σ′ t (r′ , t) ∓ = 0̂ = ψ̂σI (r, t) , ψ̂σ† ′ ,I (r′ , t) ∓ ; (2.132b)
Operatorii de câmp totali ı̂n formularea Dirac, conform relaţiilor (2.85), au următoarele expresii
generale
X
Ψ̂I (r, s; t) = χσ (s) ψ̂σI (r, t) , (2.133a)
σ
X
Ψ̂†I (r, s; t) = †
χ∗σ (s) ψ̂σI (r, t) . (2.133b)
σ
4. Observabile
Observabilele uni-particule se exprimă ı̂n Cuantificarea II, atât ı̂n termeni de operatori elementari
pe stări proprii uni-particulă, cât şi ı̂n termeni de componente de spin ale operatorilor de câmp.
În formularea Schrödinger sunt valabile expresiile (2.90) şi respectiv (2.92)
XX
Â = h q | Â | q ′ i ĉ†q ĉq ,
Q II
q q′
Z X ˆ
= d3 r ψ̂σ† (r) Âr σ,σ′ ψ̂σ′ (r) .
Q II
σ,σ′
Prin aplicarea transformării unitare de trecere la formularea Dirac (2.123b) se transformă opera-
torii din spaţiul Fock (adică operatorii elementari, respectiv operatorii de câmp, dar funcţiile de
coordonate poziţie-spin şi operatorii funcţionali asupra acestor funcţii rămân nemodificaţi; atunci
un operator uni-particulă are următoarele expresii ı̂n Cuantificarea II, formularea Dirac:
XX
ÂI (t) = h q | Â | q ′ i ĉ†qI (t) ĉqI (t) , (2.134a)
Q II
q q′
Z X † ˆ
= d3 r ψ̂σI (r, t) Âr σ,σ′ ψ̂σ′ I (r, t) . (2.134b)
Q II
σ,σ′
Observabilele bi-particule sunt similare; astfel, ı̂n formularea Schrödinger un operator bi-particulă
are expresia (2.100) ı̂n termeni de operatori elementari pe stări uni-particulă şi respectiv (2.102)
ı̂n termeni de componente de spin ale operatorilor de câmp:
1 XXXX
B̂ = h q 1 , q ′1 | B̂ | q 2 , q ′2 i ĉ†q1 ĉ†q′ ĉq ′2 ĉq2 ,
Q II 2 ′ ′
1
q q 1 q1 2 q2
Z Z −s,s
X
1 ˆ
= d r 3
d r3 ′
ψ̂σ† 1 (r) ψ̂σ† ′ (r′ ) B̂r,r′ σ1 ,σ2 ;σ′ ,σ′ ψ̂σ2′ (r′ ) ψ̂σ2 (r) .
Q II 2 1 1 2
σ1 ,σ1′ ,σ2 ,σ2′
Prin aplicarea transformării unitare se obţine operatorul ı̂n formularea Dirac:

1 XXXX
B̂I (t) = h q 1 , q ′1 | B̂ | q 2 , q ′2 i ĉ†q 1 I (t) ĉ†q′ I (t) ĉq′2 I (t) ĉq 2 I (t) , (2.135a)
Q II 2 ′ ′
1
q q 1 q1 2 q2
Z Z −s,s
X
1 ˆ
= d3 r d3 r′ ψ̂σ† 1 I (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t) B̂r,r′ σ ′ ′ ψ̂σ2′ I (r′ , t) ψ̂σ2 I (r, t) .
Q II 2 1 1 ,σ2 ;σ1 ,σ2
σ1 ,σ1′ ,σ2 ,σ2′
(2.135b)
5. Hamiltonianul sistemului
Conform definiţiei anterioare a sistemului, hamiltonianul are două contribuţii, iar ı̂n formularea
Schrödinger acest operator este atemporal fiind exprimat prin relaţia (2.121): Ĥ = Ĥ0 + Ĥ1 , unde
Ĥ0 este hamiltonianul sistemului liber (un operator uni-particulă), iar Ĥ1 = V̂ este hamiltonianul
de interacţie ı̂ntre particule (un operator bi-particulă).
Deoarece transformarea unitară este generată de hamiltonianul sistemului liber, atunci ope-
ratorii Schrödinger şi Dirac sunt egali 9
i i
Ĥ0I (t) ≡ e ~ tĤ0 Ĥ0 e− ~ tĤ0 = Ĥ0 .
Hamiltonianul de interacţie descrie interacţii instantanee ı̂ntre particulele sistemului, astfel că
operatorii pentru perechile de particule sunt independenţi de impulsuri, ceea ce implică operatori
funcţionali multiplicativi ı̂n coordonatele de poziţie ale particulelor (şi eventual dependenţi de
spinii particulelor); atunci, hamiltonianul de interacţie ı̂n formularea Schrödinger este de forma
(2.104b):
Z Z −s,s
X
1
V̂ = d3 r d3 r′ Vσ1 ,σ2 ;σ1′ ,σ2′ (r, r′ ) ψ̂σ† 1 (r) ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ2′ (r′ ) ψ̂σ2 (r) ,
2 1
σ1 ,σ1′ ,σ2 ,σ2′
iar operatorul corespunzător ı̂n formularea Dirac se obţine din precedenta expresie ı̂n mod similar
cazului general şi este dat de relaţia (2.135):
Z Z −s,s
X
1
V̂I (t) = d3 r d3 r′ Vσ1 ,σ2 ;σ1′ ,σ2′ (r, r′ ) ψ̂σ† 1 I (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t) ψ̂σ2′ I (r′ , t) ψ̂σ2 I (r, t) .
2 1
σ1 ,σ1′ ,σ2 ,σ2′
(2.136)
9 Dacă se utilizează expresiile (2.122) pentru hamiltonianul sistemului liber ı̂n formularea Schrödinger, atunci
P †
se obţin expresii analoage pentru operatorul din formularea Dirac: Ĥ0I (t) = q ~ ωq ĉqI (t) ĉqI (t), respectiv
† 2
(r, t) −~
R 3 P
Ĥ0I (t) = d r σ ψ̂σI 2m
∇2 ψ̂σI (r, t). Totuşi, dacă se explicitează operatorii elementari, conform relaţiei
(2.127), sau operatorii de câmp, conform relaţiei (2.130), atunci rezultă simplificarea factorilor temporali şi in final
se obţin expresiile hamiltonianului liber din formularea Schrödinger.
Pentru aplicaţii ulterioare (dezvoltarea perturbativă a funcţiilor Green) este convenabil să se
introducă notaţii 4-dimensionale poziţii-timp, prin analogie cu notaţiile teoriei relativiste 10
• 4-vectorul spaţio-temporal: x = (r, t),
• integrala 4-dimensională spaţio-temporală:

Z Z Z ∞
4 3
d x ··· = d r dt · · ·
−∞
• matricea de spin a potenţialului static 2-particulă (neretardat):
Uσ1 ,σ2 ;σ1′ ,σ2′ (x, x′ ) = Vσ1 ,σ2 ;σ1′ ,σ2′ (r, r′ ) δ(t − t′ )
Pentru a utiliza notaţiile 4-dimensionale se consideră integrala temporală a hamiltonianului de

interacţie al formulării Dirac:
Z ∞ Z ∞ Z Z −s,s
X
1
dt Ĥ1I (t) = dt d3 r d3 r′ Vσ1 ,σ2 ;σ1′ ,σ2′ (r, r′ )
−∞ 2 −∞ σ1 ,σ1′ ,σ2 ,σ2′
× ψ̂σ† 1 I (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t) ψ̂σ2′ I (r′ , t) ψ̂σ2 I (r, t)

1
Z Z ∞ Z Z ∞ −s,s
X
1
= d3 r dt d3 r′ dt′ Vσ1 ,σ2 ;σ1′ ,σ2′ (r, r′ ) δ(t − t′ )
2 −∞ −∞ σ1 ,σ1′ ,σ2 ,σ2′
× ψ̂σ† 1 I (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) ψ̂σ2′ I (r′ , t′ ) ψ̂σ2 I (r, t)

1
Z Z −s,s
X
1 †
= d4 x d4 x′ Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ ) ψ̂λI (x) ψ̂λ† ′ I (x′ ) ψ̂µ′ I (x′ ) ψ̂µI (x) , (2.137)
2
λ,µ,λ′ ,µ′
unde ı̂n ultima egalitate s-a făcut redenumirea indicilor de spin: σ1 = λ, σ1′ = λ′ , σ2 = µ, σ2′ = µ′ .
6. Vectorul de stare şi operatorul de evoluţie

Conform rezultatelor generale, vectorul de stare al formulării Dirac se obţine prin transformarea
unitară R̂I (t) din vectorul de stare al formulării Schrödinger, conform relaţiei (1.44a):
i
|ΨI (t)i ≡ R̂I (t) |ΨS (t)i = Û0† (t, t0 ) |ΨS (t)i = e ~ (t−t0 )Ĥ0 |ΨS (t)i ;
atunci rezultă ecuaţia de evoluţie a vectorului de stare Dirac (1.46)
∂
i~ |ΨI (t)i = Ĥ1I (t) |ΨI (t)i ,
∂t
numită ecuaţia Schwinger-Tomonaga.
Este convenabil să se descrie evoluţia vectorului de stare prin acţiunea operatorului de evoluţie
ÛI (t, t′ ), definit prin relaţia (1.47)
|ΨI (t)i = ÛI (t, t0 ) |ΨI (t0 )i .

11
Operatorul de evoluţie pentru vectorul de stare Dirac are următoarele proprietăţi importante:
1. ÛI (t, t′ ) este un operator unitar: ÛI† (t, t′ ) = ÛI−1 (t, t′ );
2. ÛI (t, t′ ) are proprietăţi grupale: ÛI (t, t′ ) = ÛI (t, t′′ ) · ÛI (t′′ , t′ );
10 Aceste notaţii au fost iniţial utilizate ı̂n electrodinamica cuantică, care este o teorie manifest relativistă;
ulterior, electrodinamica cuantică a fost generalizată ca o teorie cuantică de câmp şi teoria many-body a fost
construită ca varianta nerelativistă a teoriei cuantice de câmp.
11 Se vor rescrie rezultatele prezentate anterior ı̂n Capitolul 1, cu schimbări minore de notaţie: t′ va fi ı̂nlocuit
cu t0 şi Ĥ ′ va fi notat Ĥ1 .

3. ÛI (t, t′ ) este legat de operatorul de evoluţie Schrödinger prin relaţia (1.53):
ÛI (t, t′ ) = Û0† (t, t0 ) · ÛS (t, t′ ) · Û0 (t′ , t0 ) ;
4. ÛI (t, t0 ) satisface ecuaţia diferenţială (1.48) cu condiţia iniţială (1.49):
∂
i~ ÛI (t, t0 ) = Ĥ1I (t) · ÛI (t, t0 ) ,
∂t
ÛI (t0 , t0 ) = Iˆ .
Ecuaţia diferenţială cu condiţia iniţială se poate transforma ı̂n ecuaţia integrală (1.50):
Z t
i
ÛI (t, t0 ) = Iˆ − dt′ Ĥ1I (t′ ) · ÛI (t′ , t0 ) ,
~ t0
care are soluţia perturbativă dată de relaţia (1.51):
X∞ n Z t Z t
1 −i
ÛI (t, t0 ) = dt1 · · · dtn T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) ,
n=0
n! ~ t0 t0
unde T[. . .] este operatorul de ordonare cronologică Dyson, care ordonează operatorii ı̂n
ordine descrescătoare cronologică, de la stânga la dreapta.
În cazul când se consideră operatori elementari, sau operatori de câmp, cu dependenţă temporală,
atunci operatorul de ordonare cronologică T[. . .] este definit ı̂n funcţie de tipul particulelor (bosoni
sau fermioni). Astfel, se consideră setul de operatori elementari, sau operatori de câmp tempo-
rali (adică ı̂n formularea Dirac, sau ı̂n formularea Heisenberg): Â1 (t1 ) , Â2 (t2 ) , . . . , Ân (tn ) ;
atunci acţiunea operatorului cronologic asupra produsului de operatori este produsul de operatori
reordonaţi ı̂n ordine cronologică (de la dreapta spre stânga), cu factorul de semn al permutării
necesare reordonării operatorilor pentru cazul fermionic, dar fără factor de semn ı̂n cazul bosonic:

T Â1 (t1 ) Â2 (t2 ) . . . Ân (tn ) = (±1)σπ Âπ1 (tπ1 ) · Âπ2 (tπ2 ) · · · · · Âπn (tπn ) , (2.138)
tπ1 >tπ2 >···>tπn

unde π este permutarea π = π11 π22 ··· n
··· πn care realizează ordonarea cronologică a operatorilor,
σπ este paritatea permutării π, iar semnul “+” corespunde cazului bosonic, ı̂n timp ce semnul
“−” corespunde cazului fermionic.
Se observă următoarele proprietăţi generale ale operatorului de ordonare cronologică:
i. T este o operaţie comutativă pentru bosoni, dar este o operaţie anti-comutativă pentru
fermioni
T B̂(t′ ) · Â(t) = ± T Â(t) · B̂(t′ ) ; (2.139)
ii. T este o operaţie distributivă faţă de adunare:

T (Â + B̂)(Ĉ + D̂) = T ÂĈ + T ÂD̂ + T B̂ Ĉ + T B̂ D̂ ; (2.140)
iii. observabilele (de exemplu hamiltonianul) conţin numai produse cu un număr par de opera-
tori (elementari sau de câmp); ca urmare, permutarea pentru ordonarea cronologică a operatorilor
hamiltonieni de interacţie este totdeauna pară:

T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) = +Ĥ1I (tπ1 ) · · · Ĥ1I (tπn ) . (2.141)
tπ1 >···>tπn
2.4.3 Formularea Heisenberg

Se consideră sistemul definit anterior care conţine N particule cu translaţii ı̂n volumul V
şi care au interacţii mutuale; atunci hamiltonianul sistemului este atemporal, fiind definit prin
relaţia (2.121).
Formularea Heisenberg a fost definită anterior, ı̂n Capitolul 1 (ı̂mpreună cu formularea Dirac,
astfel că se vor prezenta numai principalele rezultate.
Vectorul de stare şi operatorii observabilelor se obţin din formularea Schrödinger prin trans-
formarea unitară R̂H (t) = Û −1 (t, t0 ), conform relaţiei (1.36); ca urmare, relaţiile ı̂ntre vectorii
de stare şi ı̂ntre operatorii observabilelor, ı̂n cele două formulări, sunt date de relaţiile (1.37):
|ΨH i ≡ R̂H (t) |Ψ(t)i = Û (t0 , t) |Ψ(t)i = |Ψ(t0 )i ,

†
ÂH (t) = R̂H (t) · Â · R̂H (t) = Û † (t, t0 ) · Â · Û (t, t0 ) = Û (t0 , t) · Â · Û (t, t0 ) .
Rezultă că vectorul de stare Heisenberg este atemporal, iar operatorii observabilelor conţin
ı̂ntreaga evoluţie dinamică a sistemului; iar ecuaţia diferenţială a unui operator Heisenberg este
(1.39):
∂
i~ ÂH (t) = ÂH (t) , Ĥ .
∂t
Deoarece s-a considerat că ı̂ntregul hamiltonian al sistemului este atemporal, rezultă că operatorul
unitar de transformare (care este inversul operatorului de evoluţie al formulării Schrödinger) are
i
expresia R̂H (t) = e ~ (t−t0 )Ĥ .
Operatorii fundamentali ı̂n formalismul Cuantificării II, adică operatorii elementari pe stările
uni-particulă se obţin ı̂n formularea Heisenberg din operatorii corespondenţi ai formulării Schrö-
dinger, conform relaţiei generale (1.37)
i i
ĉqH (t) = e ~ tĤ ĉq e− ~ tĤ , (2.142a)
i
− ~i tĤ
ĉ†qH (t) =e ~ tĤ
ĉ†q e . (2.142b)
Operatorul de anihilare ĉqH (t) satisface ecuaţia diferenţială (1.39) cu condiţia iniţială de coinci-
denţă cu operatorul Schrödinger
∂
i~ ĉqH (t) = ĉqH (t) , Ĥ ,
∂t
ĉqH (0) = ĉq .
Spre deosebire de operatorii elementari ı̂n formularea Dirac, ı̂n cazul operatorilor elementari ai
formulării Heisenberg nu se poate determina (ı̂n general) soluţia ecuaţiei diferenţiale, deoarece
comutatorul dintre operatorul elementar şi hamiltonianul total nu produce un rezultat simplu
(datorită hamiltonianului de interacţie); ca urmare, expresii explicite ale operatorilor elementari
ai formulării Heisenberg nu se pot obţine ı̂n general. Consecinţa absenţei unor expresii explicite
pentru operatorii elementari ai formulării Heisenberg este absenţa unor rezultate explicite pentru
comutatorii operatorilor elementari Heisenberg.
În mod analog, operatorii de câmp ai formulării Heisenberg sunt definiţi prin formulele
i i
X
ψ̂σH (r, t) = e ~ tĤ ψ̂σ (r) e− ~ tĤ = uk (r) ĉkσH (t) , (2.143a)
k
i
X
† − ~i tĤ
ψ̂σH (r, t) =e ~ tĤ
ψ̂σ† (r) e = u∗k (r) ĉ†kσH (t) . (2.143b)
k
La fel ca ı̂n cazul operatorilor elementari, operatorii de câmp ai formulării Heisenberg nu au

expresii explicite ı̂n cazul general. 12
Pentru aplicaţii ulterioare ale teoriei many-body (dezvoltarea de perturbaţie a funcţiilor
Green) sunt importante relaţiile ı̂ntre mărimile formulărilor Heisenberg şi Dirac; deoarece aceste
relaţii au fost discutate anterior, ı̂n Capitolul 1, se vor prezenta numai rezultatele:
• vectorii de stare sunt legaţi prin relaţia (1.55a):
|ΨH i = ÛI† (t, t0 ) |ΨI (t)i ;
• operatorii observabilelor sunt legaţi prin relaţia (1.55b):
ÂH (t) = ÛI† (t, t0 ) · ÂI (t) · ÛI (t, t0 ) ;

12 De fapt, tocmai absenţa unor soluţii explicite pentru ecuaţiile diferenţiale Heisenberg face necesară dezvoltarea
teoriei perturbative.
• operatorul de evoluţie Dirac ÛI (t, t′ ) şi operatorul de evoluţie Schrödinger ÛS (t, t′ ) sunt
corelaţi prin formula generală (1.53)
ÛI (t, t′ ) = Û0† (t, t0 ) · Û (t, t′ ) · Û0 (t′ , t0 ) ,
care devine pentru alegerea t′ = t0 relaţia (1.54):
ÛI (t, t0 ) = Û0† (t, t0 ) · Û (t, t0 ) ,
unde Û (t, t′ ) este operatorul de evoluţie al sistemului fără interacţii mutuale (când hamil-
tonianul se reduce la Ĥ0 .
În concluzie se remarcă următoarele proprietăţi ale formulărilor discutate anterior:
– la momentul iniţial (t = t0 ) cele 3 formulări coincid;
– algebra operatorilor este invariabilă la transformări unitare; ca urmare, ecuaţia cu valori
proprii a unui operator are acelaşi spectru de valori proprii ı̂n toate formulările, iar vectorii proprii
sunt corelaţi la fel ca vectorii de stare;
– pentru sistemul liber (când sunt absente interacţiile mutuale Ĥ1 ) formularea Dirac coincide
cu formularea Heisenberg; ca urmare, pentru un sistem cu interacţii mutuale, operatorii Dirac
sunt operatori Heisenberg liberi (adică operatori Heisenberg ai sistemului când dispar interacţiile
mutuale).
2.4.4 Dezvoltarea perturbativă Feynman-Dyson

A. Aplicarea adiabatică a perturbaţiei
Se consideră sistemul definit anterior (cu hamiltonianul Ĥ = Ĥ0 + Ĥ1 ), pentru care interacţia
mutuală (Ĥ1 ) este considerată o perturbaţie; ca urmare, sistemul liber (cu hamiltonianul Ĥ0 )
este considerat ca fiind sistemul neperturbat. Metoda de aplicare adiabatică a perturbaţiei este
o tehnică matematică care generează stări proprii ale sistemului cu interacţii pornind de la stări
proprii ale sistemului liber.
a. Enunţarea problemei
Se consideră iniţial formularea Schrödinger:
• Pentru sistemul liber se consideră rezolvabilă problema ecuaţiei cu valori proprii a energiei;
adică ecuaţia
Ĥ0 |Φα i = Eα0 |Φα i (2.144)
0
are soluţie cunoscută: Eα , |Φα i α .
Pentru sistemul cu interacţii (când hamiltonianul este Ĥ = Ĥ0 + Ĥ1 ), problema stărilor
proprii ale energiei (date de soluţia ecuaţiei Ĥ|Ψα i = Eα |Ψα i) nu este rezolvabilă.
• Se introduce interacţia ı̂n mod adiabatic 13 , adică se ı̂nlocuieşte hamiltonianul de interacţie
(operator atemporal) cu un operator temporal care variază lent ı̂n timp:
(ε) (ε)
Ĥ −→ ĤS (t) = Ĥ0 + e−ε|t| Ĥ1 ≡ Ĥ0 + Ĥ1S (t) , (2.145)
unde ε > 0 este un parametru pozitiv şi mic, numit parametru adiabatic.
Se observă următoarele proprietăţi:
• Prin modificarea hamiltoniamului de interacţie s-a transformat problema fizică atemporală
ı̂ntr-o problemă fictivă dependentă de timp; pentru concizia exprimării se va utiliza denu-
mirea sistem adiabatic pentru sistemul fictiv care are hamiltonianul modificat adiabatic,
faţă de hamiltonianul fizic atemporal.
13 Termenul adiabatic a fost introdus ı̂n fizică pentru situaţii când schimbul de căldură era absent; de fapt,
termenul provine din limba greacă, unde adiabatos ı̂nseamnă impenetrabil. Datorită faptului că procesul adiabatic
din termodinamică se desfăşura foarte lent, prin abuz de limbaj, s-a introdus termenul adiabatic pentru cazul când
anumiţi parametri ai sistemului studiat variază foarte lent; această ultimă accepţiune, din mecanică, este valabilă
ı̂n cazul prezent.
• La momentele trecut infinit şi viitor infinit interacţia dispare:

(ε)
lim ĤS (t) = Ĥ0 ;
t→±∞
iar la momentul t = 0 hamiltonianul conţine ı̂ntreaga interacţie

(ε)
lim ĤS (t) = Ĥ0 + Ĥ1 = Ĥ .
t→0
• Când se trece la limita parametrului adiabatic nul, dispare dependenţa temporală şi se
obţine hamiltonianul fizic:
(ε)
lim ĤS (t) = Ĥ0 + Ĥ1 = Ĥ ;
ε→0
(ε)
atunci se vor efectua calcule cu hamiltonianul adiabatic ĤS (t) pentru o valoare fixată a
parametrului adiabatic (ε > 0), iar ı̂n final se trece la limita ε → 0.
(ε)
• Problema sistemului cu hamiltonian adiabatic ĤS (t) reprezintă o problemă cu hamiltonian
total dependent de timp, dar hamiltonianul liber (Ĥ0 ) rămâne atemporal; ca urmare, se va
căuta rezolvarea problemei ı̂n formularea Dirac.
În formularea Dirac hamiltonianul sistemului devine
(ε) (ε) i (ε) i (ε)
ĤS (t) −→ ĤI (t) = e ~ tĤ0 ĤS (t) e− ~ tĤ0 = Ĥ0 + Ĥ1I (t) , (2.146)
(ε)
unde Ĥ1I (t) = e−ε|t| Ĥ1I (t).
Hamiltonianului adiabatic ı̂i corespunde operatorul de evoluţie adiabatic ı̂n formularea Dirac
(ε)
ÛI (t, t′ ), care este operatorul de evoluţie Dirac pentru problema sistemului cu hamiltonianul
Ĥ (ε) (t); ca urmare, vectorul de stare Dirac al sistemului adiabatic evoluează ı̂n timp conform
relaţiei
(ε) (ε) (ε)
|ΨI (t)i = ÛI (t, t0 ) |ΨI (t0 )i . (2.147)
Operatorul de evoluţie Dirac al sistemului adiabatic satisface o ecuaţie integrală de tipul (1.50),
(ε)
dar corespunzător hamiltonianului de interacţie modificat adiabatic (Ĥ1I (t)); ca urmare, soluţia
perturbativă a ecuaţiei integrale este de tipul relaţiei (1.51):
X∞ n Z t Z t
(ε) 1 −i (ε) (ε)
ÛI (t, t0 ) = dt1 · · · dtn T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn )
n=0
n! ~ t0 t0
X∞ n Z t Z t
1 −i Pn
= dt1 · · · dtn e−ε j=1 |tj | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) , (2.148)
n=0
n! ~ t0 t0
unde ı̂n ultima egalitate s-au extras exponenţialele adiabatice (care sunt numere reale) din ope-
ratorul de ordonare cronologică.
Conform prezentării anterioare, ı̂n formularea Dirac sistemul adiabatic are următoarele pro-
prietăţi relativ la evoluţia temporală:
• Sunt importante 2 probleme cu valori proprii ale energiei sistemului fizic:
– pentru sistemul liber: Ĥ0 |Φα i = Eα0 |Φα i;
– pentru sistemul cu interacţii: Ĥ |Ψα i = Eα |Ψα i.
• La momentul iniţial t0 = −∞ sistemul este liber (fără interacţii) şi evoluează adiabatic,
ajungând la momentul final t = 0 să conţină ı̂ntreaga interacţie.
• Se consideră că la momentul iniţial (t0 = −∞), când sistemul este liber (pentru acest
sistem formulările Dirac şi Heisenberg coincid), acest sistem se află ı̂ntr-o stare proprie a
energiei |Φ α i; ca urmare, vectorul de stare Dirac iniţial este acest vector propriu al energiei:
|ΨαI (t0 )i t =−∞ = |Φα i.
0
Ulterior, la momente de timp t > t0 , vectorul de stare al sistemului adiabatic evoluează sub
acţiunea operatorului de evoluţie Dirac adiabatic:

(ε) (ε) (ε) (ε)
|ΨαI (t)i = ÛI (t, t0 ) |ΨαI (t0 )i = ÛI (t, −∞) |Φα i . (2.149)
t0 =−∞
În final, la momentul t = 0 sistemul conţine ı̂ntreaga interacţie, iar pe de altă parte mărimile
formulărilor Dirac şi Heisenberg coincid (prin construcţie); ca urmare vectorul de stare
Heisenberg al sistemului adiabatic este egal cu evoluatul temporal (până la momentul t = 0)
al vectorului de stare Dirac:
(ε) (ε) (ε)
|ΨαH i = |ΨαI (0)i = ÛI (0, −∞) |Φα i . (2.150)
• Atunci se pune problema proprietăţilor vectorului evoluat adiabatic dintr-o stare proprie a
(ε)
sistemului liber, adică vectorul |ΨαH i; mai exact, se pune problema dacă acest vector poate
fi un vector propriu al hamiltonianului total pentru sistemul fizic.
În plus, utilizarea momentului t0 = −∞, face posibil ca să apară mărimi divergente când
se efectuează trecerea la limită ε → 0.
Răspunsul la problemele semnalate anterior este dat de teorema Gell-Mann şi Low.
b. Teorema Gell-Mann şi Low

Vectorul obţinut prin evoluţia adiabatică a unui vector propriu al hamiltonianului sistemului
liber şi care este renormat devine la limita nulă a parametrului adiabatic un vector propriu al
hamiltonianului total (cu interacţie):
(ε)
ÛI (0, −∞) |Φα i |Ψα i
lim (ε)
≡ este un vector propriu al lui Ĥ , (2.151a)
ε→0+ hΦα |ÛI (0, −∞) |Φα i symb hΦα |Ψα i
adică, ı̂n notaţie simbolică

|Ψα i |Ψα i
Ĥ = Eα . (2.151b)
hΦα |Ψα i hΦα |Ψα i
Observaţii:
i. Vectorul propriu al hamiltonianului sistemului liber |Φα i evoluează adiabatic (de la mo-
(ε) (ε)
mentul t0 = −∞, până la momentul t1 = 0) către vectorul |ΨαH i = ÛI (0, −∞) |Φα i
(ε) (ε)
|Φα i −→ |ΨαH i = ÛI (0, −∞) |Φα i ;
ad
la limita ε → 0+ , acest vector nu are sens matematic, deoarece conţine o fază divergentă, mai
exact Cα
(ε)
|ΨαH i ≈ e−i ε |χ(ε)
α i, pentru ε ≈ 0 ,
(ε)
unde Cα este o mărime independentă de parametrul adiabatic, iar |χα i are limită finită la
(ε)
anularea parametrului adiabatic: |χα i −→ |χα i (vector finit). Atunci, introducerea numitorului
ε→0
(ε)
hΦα |ΨαH i elimină faza divergentă ı̂nainte de trecerea la limită (ε → 0), astfel ı̂ncât mărimea
(ε) (ε)
ÛI (0, −∞) |Φα i |ΨαH i |Ψα i
(ε)
≡ (ε)
−→
hΦα |ÛI (0, −∞) |Φα i hΦα |ΨαH i ε→0 hΦα |Ψα i
este un vector bine definit, fără fază divergentă; acesta este uzual numit vectorul Gell-Mann şi
Low.
ii. Teorema afirmă ı̂n plus că vectorul Gell-Mann şi Low este un vector propriu al hamilto-
nianului sistemului fizic care conţine interacţiile mutuale dintre particule.
iii. Teorema Gell-Mann şi Low este valabilă, ı̂n mod analog, dacă se alege t0 = +∞ (ı̂n acest
caz evoluţia sistemului este inversată temporal), adică
(ε)
ÛI (0, +∞) |Φα i |Ψ+αi
lim ≡ este un vector propriu al lui Ĥ .
ε→0+ (ε)
hΦα |ÛI (0, +∞) |Φα i symb hΦα |Ψ+
αi
iv. Cazul interesant este atunci când vectorul propriu al sistemului liber se alege să fie vectorul
stării fundamentale |Φ0 i; atunci, pentru un sistem nerelativist N -particule, ı̂n absenţa unui
câmp magnetic extern, starea fundamentală a sistemului cu interacţii (|Ψ0 i) este nedegenerată
şi se poate arăta că vectorul Gell-Mann şi Low este vectorul stării fundamentale a sistemului cu
interacţii mutuale. Ca urmare, ı̂n acest caz vectorii obţinuţi, fie prin evoluţie de la t0 = −∞, fie
prin evoluţie de la t0 = +∞, sunt echivalenţi
|Ψ−0i |Ψ+0i
⇐⇒ ,
hΦ0 |Ψ−
0i hΦ0 |Ψ+
0i
şi ambii sunt vectori ai stării fundamentale pentru sistemul cu interacţii.

Demonstraţie:
• Se aplică operatorul (Ĥ0 − Eα0 1̂) vectorului de stare Heisenberg evoluatul adiabatic al vectorului
propriu Dirac, care este definit prin formula (2.150):
(ε) (ε)
(Ĥ0 − Eα0 1̂) |ΨαH i = (Ĥ0 − Eα0 1̂) ÛI (0, −∞) |Φα i
(ε) (ε)
= Ĥ0 ÛI (0, −∞) |Φα i − Eα0 ÛI (0, −∞) |Φα i ;
dar |Φα i este vector propriu al hmiltonianului liber Ĥ0 corespunzător valorii proprii Eα0 , astfel
ı̂ncât al doilea termen se exprimă ı̂n mod echivalent astfel:
(ε) (ε) (ε)
Eα0 ÛI (0, −∞) |Φα i = ÛI (0, −∞) Eα0 |Φα i = ÛI (0, −∞) Ĥ0 |Φα i
şi mărimea considerată iniţial se exprimă ı̂n termeni de comutatorul dintre hamultonianul siste-
mului liber şi operatorul de evoluţie adiabatic Dirac:
(ε) (ε) (ε) (ε)
(Ĥ0 − Eα0 1̂) |ΨαH i = Ĥ0 ÛI (0, −∞) |Φα i − ÛI (0, −∞) Ĥ0 |Φα i = Ĥ0 , ÛI (0, −∞) − |Φα i .
(ε)
• Comutatorul Ĥ0 , ÛI (0, −∞) − se evaluează utilizând seria de perturbaţie (2.148) a operatorului
(ε)
adiabatic de evoluţie Dirac ÛI (0, −∞):
nZ 0 Z 0 h
(ε) X∞
1 −i Pn i
Ĥ0 , ÛI (0, −∞) − = dt1 · · · dtn e−ε j=1 |tj | Ĥ0 , T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn )
n=0
n! ~ −∞ −∞ −
Z Z h
∞
X 1 −i n 0 0 Pn i
= dt1 · · · dtn e−ε j=1 |tj | T Ĥ0 , Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) − ,
n=0
n! ~ −∞ −∞
unde ı̂n ultima egalitate s-a introdus operatorul atemporal Ĥ0 ı̂n interiorul ordonării cronologice.
Comutatorul hamiltonianului liber cu produsul celor n hamiltonieni de interacţie se descompune
ı̂ntr-o sumă de n termeni conţinând fiecare un comutator simplu:

Ĥ0 , Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) −

= Ĥ0 , Ĥ1I (t1 ) − Ĥ1I (t2 ) · · · Ĥ1I (tn ) + . . . + Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn−1 ) Ĥ0 , Ĥ1I (tn ) −
n
X
= Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tk−1 ) Ĥ0 , Ĥ1I (tk ) − Ĥ1I (tk+1 ) · · · Ĥ1I (tn ) ;
k=1
dar comutatorul hamiltonianului liber cu hamiltonianul de interacţie ı̂n formularea Dirac se exprimă
cu ajutorul ecuaţiei de evoluţie a operatorilor Dirac (2.124):
∂
Ĥ0 , Ĥ1I (tk ) −
= −i~ Ĥ1I (tk ) ,
∂tk
astfel ı̂ncât produsul cronologic al comutatorului se exprimă ca suma derivatelor temporale ale
produsului cronologic constituit din hamiltonieni de interacţie:
h i hX
n
~ ∂ i
T Ĥ0 , Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) − = T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tk−1 ) Ĥ1I (tk ) Ĥ1I (tk+1 ) · · · Ĥ1I (tn )
i ∂tk
k=1
~X ∂ h i
n
= T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) ,
i ∂tk
k=1
unde operaţia de derivare temporală se poate extrage ı̂n exteriorul ordonării temporale, deoarece
un singur termen din produsul hamiltonienilor de interacţie, anume Ĥ1I (tk ), este dependent de
variabila de derivare tk .
Se observă, de asemenea, că termenul de ordinul 0 din dezvoltarea de perturbaţie a operatorului
adiabatic de evoluţie Dirac este operatorul banal, astfel ı̂ncât comutatorul hamiltonianului liber
cu acest operator este nul: [Ĥ0 , 1̂]− = 0̂ ; ca urmare, seria de perturbaţie a comutatorului dintre
hamiltonianul liber şi operatorul adiabatic de evoluţie Dirac nu conţine contribuţia de ordinul 0.
Pe baza rezultatelor anterioare, comutatorul dintre hamiltonianul liber şi operatorul adiabatic de
evoluţie Dirac se exprimă astfel:
(ε)
Ĥ0 , ÛI (0, −∞) −
nZ 0 Z 0
~X ∂ h i
X∞ Pn n
1 −i
= dt1 · · · dtn e−ε j=1 |tj | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) ;
n=1
n! ~ −∞ −∞ i k=1 ∂tk
deoarece prin derivările temporale se obţin termenii egali, atunci, prin redenumirea variabilelor
temporale de integrare se obţine
nZ 0 Z 0
∂ h i
X∞
(ε) 1 −i Pn
~
Ĥ0 , ÛI (0, −∞) −
= dt1 · · · dtn e−ε j=1 |tj | n T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn )
n=1
n! ~ −∞ −∞ i ∂tk
X∞ (n−1) Z 0 Z 0 Pn−1
1 −i
=− dt1 · · · dtn−1 e−ε j=1 |tj |
n=1
(n − 1)! ~ −∞ −∞
Z 0 h i
∂
× dtn e−ε|tn | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn−1 ) Ĥ1I (tn ) .
−∞ ∂tn
Integrala după variabila tn se efectuează prin metoda integrării prin părţi:

Z 0 0 Z 0
∂
dtn e−ε|tn | Â(tn ) = e εtn Â(tn ) − dtn ε e−ε|tn | Â(tn )
−∞ ∂tn −∞ −∞
Z 0
= Â(0) − ε dtn e−ε|tn | Â(tn ) ,
−∞
adică ı̂n cazul studiat se obţine

Z 0 h i
∂
dtn e−ε|tn | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn−1 ) Ĥ1I (tn )
−∞ ∂tn
h i Z 0 h i
= T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn−1 ) Ĥ1I (0) − ε dtn e−ε|tn | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn−1 ) Ĥ1I (tn )
−∞
h i Z 0 h i
= Ĥ1 T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn−1 ) − ε dtn e−ε|tn | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) ,
−∞
unde ı̂n primul termen Ĥ1I (0) = Ĥ1 se aduce iniţial ı̂n poziţia stângă (ı̂n interiorul produsului
cronologic), iar apoi acest operator atemporal poate fi extras ı̂n exteriorul produsului cronologic.
După prelucrările ultimei integrale temporale, comutatorul dintre hamiltonianul liber şi operatorul
adiabatic de evoluţie Dirac devine
(ε)
Ĥ0 , ÛI (0, −∞) −
∞
X (n−1)Z 0 Z 0 Pn−1
1 −i
=− dt1 · · · dtn−1 e−ε j=1 |tj |
n=1
(n − 1)! ~ −∞ −∞
n h i Z 0 h io
× Ĥ1 T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn−1 ) − ε dtn e−ε|tn | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn )
−∞
∞
X (n−1)Z 00 Z
Pn−1 h i
1 −i
= −Ĥ1 dtn−1 e−ε j=1 |tj | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn−1 )
dt1 · · ·
n=1
(n − 1)! ~ −∞ −∞
X∞ (n−1)Z 0 Z 0 Pn h i
1 −i
+ε dt1 · · · dtn e−ε j=1 |tj | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) .
n=1
(n − 1)! ~ −∞ −∞
În primul termen din ultima expresie a comutatorului se face redenumirea variabilei de sumare
n − 1 = m, astfel că se obţine seria perturbativă a operatorului adiabatic de evoluţie Dirac (2.148):
∞
X (n−1)Z 0 Z 0 Pn−1 h i
1 −i
−Ĥ1 dt1 · · · dtn−1 e−ε j=1 |tj | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn−1 )
n=1
(n − 1)! ~ −∞ −∞
X∞ m Z 0 Z 0 Pm h i
1 −i
= −Ĥ1 dt1 · · · dtm e−ε j=1 |tj | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tm )
m=0
m! ~ −∞ −∞
(ε)
= −Ĥ1 ÛI (0, −∞) .
În al doilea termen din ultima expresie a comutatorului se prelucrează factorul numeric
(n−1) n n
1 −i n −i ~ 1 −i
= = i~ n,
(n − 1)! ~ n! ~ −i n! ~
astfel ı̂ncât termenul al doilea se exprimă ı̂n forma:
X∞ (n−1)Z 0 Z 0 Pn h i
1 −i
ε dt1 · · · dtn e−ε j=1 |tj | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn )
n=1
(n − 1)! ~ −∞ −∞
∞
X 1 −i nZ 0 Z 0 Pn h i
= i~ε dt1 · · · dtn e−ε j=1 |tj | n T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) ;
n=1
n! ~ −∞ −∞
ı̂n expresia precedentă se observă că termenul corespunzător valorii n = 0 are contribuţie nulă,
astfel ı̂ncât se poate efectua sumarea de la n = 0. Pentru a reduce seria perturbativă din al doilea
termen se introduce constanta de cuplaj variabilă ı̂n hamiltonianul de interacţie, adică se consideră
Ĥ1 = g ĥ, unde g este constanta de cuplaj. Ca urmare, se absoarbe factorul n prin operaţia de
derivare ı̂n raport cu constanta de cuplaj:
h i h i
n T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) = n g n T ĥ1I (t1 ) · · · ĥ1I (tn )
∂ n h i
=g g T ĥ1I (t1 ) · · · ĥ1I (tn )
∂g
∂ h i
=g T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) ;
∂g
atunci termenul al doilea devine:
X∞ nZ 0 Z 0 Pn h i
1 −i
i~ε dt1 · · · dtn e−ε j=1 |tj | n T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn )
n=0
n! ~ −∞ −∞
nZ 0 Z 0
∂ h i
X∞ Pn
1 −i
= i~ε dt1 · · · dtn e−ε j=1 |tj | g T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn )
n=0
n! ~ −∞ −∞ ∂g
∞ Z Z h i
∂ X 1 −i
n 0 0 Pn
= i~ε g dt1 · · · dtn e−ε j=1 |tj | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn )
∂g n=0 n! ~ −∞ −∞
∂ (ε)
= i~ε g Û (0, −∞) .
∂g I
Se utilizează expresiile determinate anterior pentru cei doi termeni ai comutatorului, astfel că se
obţine expresia compactă:
(ε) (ε) ∂ (ε)
Ĥ0 , ÛI (0, −∞) = −Ĥ1 ÛI (0, −∞) + i~ε g Û (0, −∞) .
− ∂g I
• Revenind la expresia iniţială se substituie rezultatul precedent pentru comutatorul dintre hamilto-
nianul liber şi operatorul adiabatic de evoluţie Dirac:
(ε) (ε)
Ĥ0 − Eα0 1̂ |ΨαH i = Ĥ0 , ÛI (0, −∞) − |Φα i
(ε) ∂ (ε)
= −Ĥ1 ÛI (0, −∞) |Φα i + i~ε g Û (0, −∞) |Φα i
∂g I
(ε) ∂ (ε)
= −Ĥ1 |ΨαH i + i~ε g |ΨαH i ,
∂g
(ε) (ε)
unde ı̂n ultima egalitate s-a utilizat relaţia (2.150): |ΨαH i = ÛI (0, −∞) |Φα i.
Deoarece hamiltonianul total al sistemului fizic este Ĥ = Ĥ0 + Ĥ1 , relaţia anterioară se poate
exprima ı̂n mod echivalent ı̂n următoarele forme:
(ε) ∂ ∂ (ε)
(ε)
Ĥ − Eα0 1̂ |ΨαH i = i~ε g |ΨαH i ⇐⇒ Ĥ − Eα0 1̂ − i~ε g |ΨαH i = |∅i ,
∂g ∂g
care este numită relaţia fundamentală Gell-Mann şi Low, care este valabilă ı̂n condiţiile hipotezei
Gell-Mann şi Low: teoria perturbaţiilor are sens ı̂n orice ordin.
Se observă că ı̂n relaţia fundamentală Gell-Mann şi Low nu se poate efectua ı̂n mod direct limita
(ε)
ε → 0, adică hipoteza |ΨαH i −→ |ΨαH i (= finit) este falsă, deoarece se obţine rezultatul absurd
ε→0
(ε)
Ĥ |ΨαH i = Eα0 |ΨαH i; proprietatea precedentă poate fi explicată numai dacă vectorul |ΨαH i nu
este bine definit la limita ε → 0.
• Din relaţia fundamentală Gell-Mann şi Low rezultă 2 consecinţe importante:
hΦα |
1. Dacă se ı̂nmulţeşte scalar relaţia fundamentală Gell-Mann şi Low cu vectorul bra (ε)
,
hΦα |ΨαH i
atunci se obţine:
hΦα | (ε) hΦα | ∂ (ε)
(ε)
Ĥ − Eα0 1̂ |ΨαH i = (ε)
i~ε g |ΨαH i ;
hΦα |ΨαH i hΦα |ΨαH i ∂g
membrul stâng al ecuaţiei precedente se prelucrează astfel:

hΦα | (ε) 1 (ε)
(ε)
Ĥ − Eα0 1̂ |ΨαH i = (ε)
hΦα | Ĥ0 + Ĥ1 − Eα0 1̂ |ΨαH i
hΦα |ΨαH i hΦα |ΨαH i
1 n (ε) o
(ε)
= (ε)
hΦα | Ĥ0 − Eα0 |ΨαH i + hΦα | Ĥ1 |ΨαH i
hΦα |ΨαH i
(ε)
hΦα | Ĥ1 |ΨαH i
= (ε)
,
hΦα |ΨαH i
unde s-a utilizat ecuaţia cu valori proprii a hamiltonianului liber, scrisă pentru vectorul bra:
hΦα | Ĥ0 = hΦα | Eα0 ;
membrul drept se poate exprima ca o derivată logaritmică:
∂ (ε)
g hΦα |ΨαH i
hΦα | ∂ (ε) ∂g ∂ (ε)
(ε)
i~ε g |ΨαH i = i~ε (ε)
= i~ε g lnhΦα |ΨαH i ,
hΦα |ΨαH i ∂g hΦα |ΨαH i ∂g
deoarece vectorul propriu al sistemului liber este independent de constanta de cuplaj, astfel ı̂ncât
∂
hΦα | = 0.
∂g
Prin egalarea expresiilor obţinute anterior pentru cei doi membrii, rezultă relaţia singularităţii :
(ε)
∂ (ε) hΦα | Ĥ1 |ΨαH i
i~ε g lnhΦα |ΨαH i = (ε)
.
∂g hΦα |ΨαH i
Din relaţia singularităţii rezultă că proiecţia vectorului Haisenberg al sistemului adiabatic pe vec-
torul propriu al sistemului liber are o dependenţă ı̂n raport cu parametrul adiabatic, la limita
(ε) −i
infinitezimală, de tipul: hΦα |ΨαH i ≈ exp Cα , unde Cα este o mărime independentă de
ε→0 ε
parametrul adiabatic ε; deoarece vectorul propriu al sistemului liber nu depinde de parametrul
(ε)
adiabatic, rezultă că dependenţa presupusă anterior pentru produsul scalar hΦα |ΨαH i este dato-
(ε)
rată ı̂n mod exclusiv vectorului |ΨαH i, ceea ce implică proprietatea că acest vector are un factor
(ε) −i
de fază singular la limita anulării parametrului adiabatic: |ΨαH i −→ e ~ Cα |χα i.
ε→0
(ε)
Pentru a verifica hipoteza enunţată anterior asupra comportării vectorului |ΨαH i la limita ε → 0,
se utilizează metoda reducerii la absurd: se consideră hipoteza ca fiind valabilă şi se verifică
valabilitatea ei din ecuaţia singularităţii. În aceste condiţii se observă că mărimea din membrul
(ε)
drept al ecuaţiei singularităţii (ε)
este finită la limita ε → 0, deoarece factorul de fază
hΦα |ΨαH i
(ε)
divergent se simplifică, fiind conţinut numai ı̂n vectorul |ΨαH i:
(ε)
(ε)
≡ ∆Eα(ε) (g) −→ ∆Eα (g) = finit ;
hΦα |ΨαH i ε→0
atunci ecuaţia singularităţii se exprimă ı̂n forma
∂ (ε)
i~ε g lnhΦα |ΨαH i = ∆Eα(ε) (g) ≈ ∆Eα (g) ,
∂g ε≈0
de unde rezultă
Z (ε) Z
(ε) 1 ∆Eα (g) 1 ∆Eα (g) −i
lnhΦα |ΨαH i = dg ≈ dg ≡ Cα (g) ,
i~ε g ε≈0 i~ε g ε
adică
−i
(ε) Cα (g)
hΦα |ΨαH i ≈ e ε ,
ε≈0
ceea ce confirmă hipoteza enunţată anterior.

∂
(ε)
|ΨαH i
2. Se aplică operatorul Gell-Mann şi Low Ĥ − Eα0 1̂ − i~ε g vectorului (ε)
(numit, de
∂g hΦα |ΨαH i
asemenea, vectorul Gell-Mann şi Low ):
∂ |ΨαH i
(ε)
Ĥ − Eα0 1̂ − i~ε g
∂g hΦα |Ψ(ε) i
αH
(ε) (ε)
|ΨαH i ∂ |ΨαH i
= Ĥ − Eα0 1̂ (ε)
− i~ε g
(ε)
hΦα |ΨαH i ∂g hΦα |ΨαH i
1 (ε) 1 ∂ n ∂ 1 o
(ε) (ε)
= (ε)
Ĥ − Eα0 1̂ |ΨαH i − i~ε (ε)
g |ΨαH i − i~ε g (ε)
|ΨαH i
hΦα |ΨαH i hΦα |ΨαH i ∂g ∂g hΦα |Ψ i
αH
∂ (ε)
g hΦα |ΨαH i
1 0 ∂ (ε) ∂g (ε)
= (ε)
Ĥ − E α 1̂ − i~ε g |Ψ αH i +i~ε (ε) 2
|ΨαH i
hΦα |ΨαH i | ∂g hΦ α |Ψ i
{z } αH
=0
n ∂ o |Ψ(ε) i
(ε) αH
= i~ε g lnhΦα |ΨαH i (ε)
,
∂g hΦα |ΨαH i
unde s-a utilizat relaţia fundamentală Gell-Mann şi Low pentru anularea primului termen.
Prin combinarea rezultatelor obţinute pentru cele două consecinţe ale relaţiei fundamentale Gell-
Mann şi Low, rezultă egalitatea (numită ecuaţia Gell-Mann şi Low ):
∂ |ΨαH i
(ε)
hΦα | Ĥ1 |ΨαH i |ΨαH i
(ε) (ε)
Ĥ − Eα0 1̂ − i~ε g = ,
∂g hΦα |Ψ(ε) i (ε)
hΦα |ΨαH i
(ε)
hΦα |ΨαH i
αH
care se poate scrie, ı̂n mod echivalent, ı̂n forma

n hΦα | Ĥ1 |ΨαH i o |ΨαH i
(ε) (ε)
∂
(ε)
|ΨαH i
Ĥ − Eα0 1̂ + (ε) (ε)
= i~ε g .
hΦα |ΨαH i hΦα |ΨαH i ∂g hΦα |Ψ(ε) i
αH
Pe baza rezultatelor precedente se poate efectua trecerea la limită ε → 0:
a) vectorul Gell-Mann şi Low are o limită finită (şi bine definită, fără fază divergentă)
(ε)
|ΨαH i |ΨαH i
(ε)
−→ ,
hΦα |ΨαH i ε→0 hΦα |ΨαH i
(ε)
fiindcă |ΨαH i are ca unică singularitate un factor de fază divergent, care se simplifică, deoarece
acest vector este prezent atât la numărător cât şi la numitor;
b) elementul de matrice normat al hamiltonianului de interacţie
(ε) (ε)
hΦα | Ĥ1 |ΨαH i |ΨαH i |ΨαH i hΦα | Ĥ1 |ΨαH i
(ε)
= hΦα | Ĥ1 (ε)
−→ hΦα | Ĥ1 ≡
hΦα |ΨαH i hΦα |ΨαH i ε→0 hΦα |ΨαH i hΦα |ΨαH i
are sens la limita anulării parametrului adiabatic, deoarece se simplifică factorul de fază
divergent;
c) derivata vectorului Gell-Mann şi Low ı̂n raport cu constanta de cuplaj este finită la limita
parametrului adiabatic nul:
(ε) (ε)
∂ |ΨαH i ∂ |ΨαH i
g −→ finit =⇒ i~ε g −→ 0 .
∂g hΦα |Ψ(ε) i ε→0 ∂g hΦα |Ψ(ε) i ε→0
αH αH
Atunci prin trecerea la limită nulă pentru parametrul adiabatic, ecuaţia Gell-Mann şi Low devine:
n hΦα | Ĥ1 |ΨαH i o |ΨαH i
(ε) (ε)
Ĥ − Eα0 1̂ + (ε) (ε)
=0,
care este ecuaţia cu valori proprii a hamiltonianului sistemului cu interacţii:
(ε) (ε)
|ΨαH i |ΨαH i
Ĥ (ε)
= Eα (ε)
,
unde
(ε)
Eα = Eα0 + (ε)
.
hΦα |ΨαH i
(ε)
|ΨαH i
În concluzie, s-a demonstrat că Eα este valoare proprie, iar vectorul Gell-Mann şi Low (ε)
hΦα |ΨαH i
este vector propriu al hamiltonianului total Ĥ.
B. Dezvoltarea ı̂n serie de perturbaţie Feynman-Dyson

Prin utilizarea teoremei Gell-Mann şi Low se poate obţine dezvoltarea ı̂n serie de perturbaţie
a produsului cronologic de operatori Heisenberg mediat pe starea fundamentală; seria de pertur-
baţie implică o sumare de termeni care sunt medii pe starea fundamentală a sistemului liber (fără
interacţii mutuale).
Teorema Feynman
Media pe starea fundamentală (pentru sistemul cu interacţii) a produsului cronologic de operatori
Heisenberg se exprimă prin medii pe starea fundamentală a sistemului liber de produse cronologice
de operatori Dirac, prin relaţia următoare:

hΨ0 |T B̂H (t) · ĈH (t′ ) |Ψ0 i
hΨ0 |Ψ0 i
Z Z ∞
1 −i n ∞
X∞

dt1 · · · dtn hΦ0 |T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) · B̂I (t) · ĈI (t′ ) |Φ0 i
n! ~ −∞ −∞
= n=0 ∞ . (2.152)
X 1 −i m Z ∞ Z ∞

dt1 · · · dtm hΦ0 | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tm ) |Φ0 i
m=0
m! ~ −∞ −∞
Demonstraţie:
Se consideră cazul când starea fundamentală a sistemului cu interacţii este nedegenerată (situaţia
uzuală pentru un sistem de particule nerelativiste); ı̂n aceste condiţii vectorul Gell-Mann şi Low
(ε)
|Ψ0 i
|Ψ0 ε i ≡ (ε)
, la limita nulă a parametrului adiabatic ε → 0, este vectorul stării fundamen-
hΦ0 |Ψ0 i
tale (ı̂n formularea Heisenberg). Deoarece vectorul Gell-Mann şi Low nu are norma unitate, adică
(ε) (ε)
hΨ0 | |Ψ0 i
hΨ0 ε |Ψ0 ε i = (ε) (ε)
6= 1, pentru calcului mediei pe starea fundamentală (reprezen-
hΦ0 |Ψ0 i∗ hΦ0 |Ψ0 i
tată de către vectorul Gell-Mann şi Low) se ı̂mparte elementul de matrice la norma vectorului
Gell-Mann şi Low şi ı̂n final se trece la limita nulă pentru parametrul adiabatic, adică media unei
mărimi pe starea fundamentală se calculează cu formula următoare:
(ε) (ε)
hΨ0 | |Ψ0 i
(ε)
Â (ε)

hΨ0 | Â |Ψ0 i hΨ0 ε | Â |Ψ0 ε i hΦ0 |Ψ0 i∗ hΦ0 |Ψ0 i
A 0= = lim = lim (ε) (ε)
.
hΨ0 |Ψ0 i ε→0 hΨ0 ε |Ψ0 ε i ε→0 hΨ0 | |Ψ0 i
(ε) (ε)
hΦ0 |Ψ0 i∗ hΦ0 |Ψ0 i
(ε)
În expresia precedentă se observă că se pot simplifica factorii hΦ0 |Ψ0 i (şi conjugatul său complex)
(ε)
de la numărătorul şi de la numitorul fracţiei, deoarece prezenţa vectorului |Ψ0 i la numitor asigură
simplificarea factorului de fază divergent ı̂nainte de trecerea la limita nulă a parametrului adiabatic;
atunci, media pe starea fundamentală considerată anterior se poate scrie mai simplu astfel:
(ε) (ε)

hΨ0 | Â |Ψ0 i hΨ0 | Â |Ψ0 i
A 0= = lim (ε) (ε)
,
hΨ0 |Ψ0 i ε→0 hΨ0 |Ψ0 i
(ε) (ε)
unde |Ψ0 i = ÛI (0, ±∞)|Φ0 i.
Se aplică rezultatul general obţinut anterior pentru produsul cronologic de operatori Heisenberg:
(ε) (ε)

hΨ0 | T B̂H (t) · ĈH (t′ ) |Ψ0 i hΨ0 | T B̂H (t) · ĈH (t′ ) |Ψ0 i
T B̂H (t) · ĈH (t′ ) 0 = = lim (ε) (ε)
.
hΨ0 |Ψ0 i ε→0 hΨ0 |Ψ0 i
Pentru explicitare, se face apel la proprietatea de nedegenerare a stării fundamentale, ceea ce

implică egalitatea vectorilor evoluaţi adiabatic (din starea fundamentală liberă) atât din trecutul
infinit, cât şi din viitorul infinit; atunci, ı̂n formula precedentă pentru media pe starea fundamentală
(ε) (ε)
se va considera vectorul ket egal cu evoluatul din trecutul infinit |Ψ0 i = ÛI (0, −∞) |Φ0 i, iar vec-
(ε) (ε) † (ε)†
torul bra egal cu evoluatul din viitorul infinit hΨ0 | = ÛI (0, +∞)|Φ0 i = hΦ0 | ÛI (0, +∞).
Se aplică alegerea precedentă a vectorilor care reprezintă starea fundamentală pentru produsul
scalar de la numitorul formulei pentru media operatorilor ordonaţi cronologic, astfel ı̂ncât rezultă
(ε) (ε) (ε)† (ε) (ε)
hΨ0 |Ψ0 i = hΦ0 | ÛI (0, +∞) · ÛI (0, −∞) |Φ0 i = hΦ0 | ÛI (+∞, −∞)|Φ0 i ,
unde ultima egalitate s-a obţinut prin utilizarea proprietăţilor grupale ale operatorului de evoluţie
(ε)† (ε) (ε) (ε) (ε)
Dirac adiabatic: ÛI (0, +∞) · ÛI (0, −∞) = ÛI (+∞, 0) · ÛI (0, −∞) = ÛI (+∞, −∞).
Pentru numărătorul mediei produsului cronologic se observă că operatorii Heisenberg se pot ex-
prima prin operatori Dirac, conform relaţiei (1.55) şi cu alegerea t0 = 0, adică ı̂n mod explicit
ÂH (t) = ÛI† (t, 0) ÂI (t) ÛI (t, 0), iar apoi operatorii de evoluţie Dirac (apăruţi prin transformarea
precedentă) se pot reordona ı̂n interiorul produsului cronologic (deoarece se permută un număr
par de operatori bosonici/fermionici), astfel ı̂ncât efectul lor total este operatorul unitate, datorită
proprietăţilor grupale:

T B̂H (t) · ĈH (t′ ) = T ÛI† (t, 0) B̂I (t) ÛI (t, 0) · ÛI† (t′ , 0) ĈI (t′ ) ÛI (t′ , 0)

= T ÛI† (t, 0) ÛI (t, 0) · ÛI† (t′ , 0) ÛI (t′ , 0) · B̂I (t) ĈI (t′ )

= T ÛI (0, t) ÛI (t, 0) · ÛI (0, t′ ) ÛI (t′ , 0) ·B̂I (t) ĈI (t′ )
| {z } | {z }
=1̂ =1̂
′

= T B̂I (t) · ĈI (t ) .
În continuare se procedează ı̂n mod similar cu operaţiile efectuate pentru numitorul mediei produ-
sului cronologic:
(ε) (ε) (ε)† (ε)
hΨ0 | T B̂H (t) · ĈH (t′ ) |Ψ0 i = hΦ0 | ÛI (0, +∞) T B̂I (t) · ĈI (t′ ) ÛI (0, −∞) |Φ0 i ;
dacă se consideră operatorii de evoluţie Dirac adiabatici

ca având (ε)
dependenţa temporală dată de
(ε)† (ε)† (ε)
al doilea argument, atunci ÛI (0, +∞) = ÛI (0, t1 )t =+∞ şi ÛI (0, −∞) = ÛI (0, t2 )t =−∞ ;
1 2
ca urmare, se pot introduce operatorii de evoluţie Dirac adiabatici ı̂n interiorul operatorului de
ordonare cronologică (deoarece t1 = ∞ > t, t′ > t2 = −∞), iar apoi se pot reordona aceşti operatori
de evoluţie (deoarece implică permutări de operatori bosonici/fermionici ı̂n număr par) şi ı̂n final
se utilizează compunerea operatorilor de evoluţie:
(ε) (ε) (ε)† (ε)
hΨ0 | T B̂H (t) · ĈH (t′ ) |Ψ0 i = hΦ0 | T ÛI (0, +∞) B̂I (t) · ĈI (t′ ) ÛI (0, −∞) |Φ0 i
(ε)† (ε)
= hΦ0 | T ÛI (0, +∞) ÛI (0, −∞) B̂I (t) · ĈI (t′ ) |Φ0 i
(ε) (ε)
= hΦ0 | T ÛI (+∞, 0) ÛI (0, −∞) B̂I (t) · ĈI (t′ ) |Φ0 i
(ε)
= hΦ0 | T ÛI (+∞, −∞) B̂I (t) · ĈI (t′ ) |Φ0 i .
Prin utilizarea expresiilor anterioare ale numărătorului şi numitorului, se obţine exprimarea mediei
(pe starea fundamentală a sistemului cu interacţii) a produsului cronologic de operatori Heisenberg
ı̂n termeni de mărimi ale sistemului liber:

(ε) (ε)

hΨ0 | T B̂H (t) · ĈH (t′ ) |Ψ0 i
T B̂H (t) · ĈH (t′ ) 0 = lim (ε) (ε)
ε→0 hΨ0 |Ψ0 i
(ε)
hΦ0 | T ÛI (+∞, −∞) B̂I (t) · ĈI (t′ ) |Φ0 i
= lim (ε)
ε→0 hΦ0 | ÛI (+∞, −∞)|Φ0 i
(ε)
Operatorul de evoluţie ÛI (+∞, −∞) are expresia dată de seria de perturbaţie (2.148), astfel
ı̂ncât atât numărătorul, cât şi numitorul mediei anterioare se exprimă prin seriile de perturbaţie
corespunzătoare; după efectuarea trecerii la limită a parametrului adiabatic (ε → 0) se obţine
rezultatul

′ hΦ0 | T ÛI (+∞, −∞) B̂I (t) · ĈI (t′ ) |Φ0 i
T B̂H (t) · ĈH (t ) 0 = .
hΦ0 | ÛI (+∞, −∞)|Φ0 i
În expresia anterioară seria de perturbaţie a numărătorului este

hΦ0 | T ÛI (+∞, −∞) B̂I (t) · ĈI (t′ ) |Φ0 i
X∞ nZ ∞ Z ∞
1 −i
= dt1 · · · dtn hΦ0 | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) B̂I (t) · ĈI (t′ ) |Φ0 i
n=0
n! ~ −∞ −∞
∞
X
≡ (BC)(n) ,
n=0
iar pentru numitor seria de perturbaţie este
hΦ0 | ÛI (+∞, −∞)|Φ0 i

∞
X nZ ∞ Z ∞ X∞
1 −i
= dt1 · · · dtm hΦ0 | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tm ) |Φ0 i ≡ S (m) .
m=0
n! ~ −∞ −∞ m=0
S-a justificat astfel teorema Feynman, care este rezultatul fundamental pentru dezvoltarea de
perturbaţie a funcţiilor Green ı̂n formalismul de temperatură nulă.
În concluzie, se observă că metoda aplicării adiabatice a perturbaţiei a permis să se obţină expri-
marea mediilor pentru sistemul cu interacţii mutuale prin mărimi ale sistemului fără interacţii,
ceea ce implică serii de perturbaţie.
Dacă se consideră ı̂n mod explicit hamiltonianul interacţiilor mutuale ca operator bi-particulă,
atunci integrala temporală a acestui operator este dată de expresia (2.137); prin ı̂nlocuirea ex-
presiilor hamiltonienilor de interacţie ı̂n formula de dezvoltare perturbativă Feynman (2.152),
se observă că matricile de spin pot fi extrase ı̂n exteriorul produsului scalar, astfel că rămân ı̂n
interiorul acestui produs numai operatorii de câmp. După aceste operaţii formula de dezvoltare
perturbativă explicită devine:
∞
X
(BC)(n)
hΨ0 |T B̂H (t) · ĈH (t′ ) |Ψ0 i n=0
= ∞ , (2.153a)
hΨ0 |Ψ0 i X
S (m)
m=0
unde termenul de perturbaţie de ordinul n de la numărător are expresia

Z Z Z Z
1 −i n
−s,s
X −s,s
X
(BC)(n) = d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n ···
n! 2~
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1 λn ,µn ,λ′n ,µ′n
× Uλ1 ,µ1 ;λ′1 ,µ′1 (x1 , x′1 ) · · · Uλn ,µn ;λ′n ,µ′n (xn , x′n )

× hΦ0 | T ψ̂λ† 1 I (x1 ) ψ̂λ† ′ I (x′1 ) ψ̂µ′1 I (x′1 ) ψ̂µ1 I (x1 ) · · ·
1

× ψ̂λ† n I (xn ) ψ̂λ† ′n I (x′n ) ψ̂µ′n I (x′n ) ψ̂µn I (xn ) B̂I (t) ĈI (t′ ) |Φ0 i , (2.153b)
iar termenul de perturbaţie de ordinul m de la numitor are expresia

Z Z Z Z
1 −i m
−s,s
X −s,s
X
S (m) = d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xm d4 x′m ···
m! 2~
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1 λm ,µm ,λ′m ,µ′m
× Uλ1 ,µ1 ;λ′1 ,µ′1 (x1 , x′1 ) · · · Uλm ,µm ;λ′m ,µ′m (xm , x′m )

1

× ψ̂λ† m I (xm ) ψ̂λ† ′ I (x′m ) ψ̂µ′m I (x′m ) ψ̂µm I (xm ) |Φ0 i . (2.153c)
m
Capitolul 3
Formalismul de temperatură nulă

pentru fermioni
3.1 Sistemul de fermioni liberi

3.1.1 Definirea sistemului
a) Condiţii :
Se consideră sistemul constituit din N fermioni identici cu proprietăţile
– fiecare particulă are masa m şi spinul s = 1/2;
– particulele efectuează translaţii nerelativiste ı̂n incinta cu volumul V ; 1
– nu există interacţii mutuale ı̂ntre particule şi nici interacţii cu câmpuri externe; 2
– sistemul se află ı̂n stări cuantice pure (starea fundamentală, sau stări excitate), astfel ı̂ncât
se utilizează tratarea mecanică a problemei, fără introducerea unor metode statistice.
Se vor utiliza rezultatele din capitolul precedent, particularizate pentru sistemul fermionic
studiat.
b) Rezultate fundamentale
1. Stările proprii ale unei particule sunt stări proprii de impuls şi o componentă a spinului; astfel vec-
torul propriu impuls-spin al unei particule este |k, σi = |ki|σi, iar valorile proprii corespunzătoare
sunt
– pentru impuls pk = ~k, unde valorile componentelor vectorului de undă sunt determinate
de condiţiile limită spaţiale,
– pentru componenta spinului szσ = ~σ, unde numărul cuantic al componentei spinului are
valorile σ = ±1.
În reprezentarea coordonate, stările proprii sunt caracterizate de funcţiile proprii uni-particulă
(proiecţia vectorului propriu pe vectorul bazei de reprezentare poziţii-spin), conform relaţiilor
(2.34)
ϕkσ (r, s) = h r, s | ϕk,σ i = uk (r) χσ (s) .
Se prezintă cele mai importante proprietăţi ale funcţiilor proprii uni-particulă.
• Funcţiile proprii spaţiale sunt unde plane

1
uk (r) = √ e ik·r .
V
Deoarece se consideră sistemul omogen spaţial, există simetrie la translaţii spaţiale; ca ur-
mare, se pot impune condiţii periodice funcţiei proprii spaţiale, rezultând valori cuantificate
(discrete) pentru componentele impulsului:
1 În general se alege incinta de formă cubică pentru a impune condiţii simple la limită asupra funcţiilor proprii
ale impulsului, care determină spectrul valorilor proprii ale impulsului.

2 Se pot include câmpuri externe, dar atunci stările proprii ale unei particule nu mai sunt stări proprii ale
impulsului; pe de altă parte, interacţia mutuală poate fi introdusă ulterior, prin metoda adiabatică, conducând la
rezultate perturbative.
107
108 CAPITOLUL 3. FORMALISMUL DE TEMPERATURĂ NULĂ PENTRU FERMIONI
2π
kα = gα , unde α = x, y, z şi gx , gy , gz sunt numere ı̂ntregi.
L
În Anexa matematică A.3 se prezintă deducerea cuantificării valorilor componentelor cartesiane
ale vectorului de undă.
Luând ı̂n consideraţie cuantificarea valorilor proprii ale vectorului de undă rezultă că su-
marea peste valorile posibile ale vectorului de undă devine o integrală la limita sistemelor
macroscopice (limita termodinamică), conform relaţiei de transformare sume-integrale:
Z
1 X 1
f (k) = d3 kf (k) .
V LT (2π)3 R3
k
Demonstraţie: În Anexa Matematică A.3 este prezentatca deducerea relaţiei precedente, care
este formula (A.31).
• Funcţiile proprii ale componentei spinului sunt din punct de vedere algebric matrici coloană
de ordinul 2 (spinori Pauli), deoarece componenta spinului are 2 valori discrete (s = ±1):
1
χ+1 (s) ≡ η↑ (s) = 0
0
χ−1 (s) ≡ η↓ (s) = 1
adică: χ+1 (+1) = 1, χ+1 (−1) = 0 şi χ−1 (+1) = 0, χ−1 (−1) = 1; rezultatele precedente se
pot scrie ı̂n mod condensat utilizând simbolul Kronecker: χσ (s) = δσ,s , (σ, s = ±1).

Setul funcţiilor proprii ϕ kσ (r, s) kσ sunt o bază ı̂n spaţiul Hilbert al funcţiilor uni-particulă
de poziţii-spin, conform relaţiilor de orto-normare şi completitudine:
Z X
d3 r ϕ∗kσ (r, s) ϕ k′ σ′ (r, s) = δσσ′ δ kk′ ,
V s=±1
X X
ϕ∗kσ (r, s) ϕ kσ (r′ , s′ ) = δss′ δ(r − r′ ) .
k σ=±1
2. Baza de operatori este constituită din operatorii elementari pe stări 1-particulă.

În formularea Schrödinger operatorii elementari sunt â kσ şi â†kσ (aceştia sunt operatori fer-
mionici anti-comutativi); componentele de spin ale operatori lor de câmp se exprimă ı̂n termeni
de operatorii elementari, conform relaţiilor (2.86):
X
ψ̂σ (r) = uk (r) â kσ ,
k
X
ψ̂σ† (r) = u∗k (r) â†kσ .
k
În formularea Dirac (pentru sistemul liber formularea Dirac coincide cu formularea Heisen-
berg) operatorii elementari au dependenţă temporală simplă, conform relaţiilor (2.127):
â kσI (t) = e−i ωk t â kσ ,

â†kσI (t) = e i ωk t â†kσ ,
iar componentele de spin ale operatorilor de câmp au expresiile date de relaţiile (2.130):
X 1 X i(k·r−ωk t)
ψ̂σI (r, t) = u k (r) â kσI (t) = √ e âkσ ,
k
V k
†
X 1 X −i(k·r−ωk t) †
ψ̂σI (r, t) = u∗k (r) â†kσI (t) = √ e â kσ .
k
V k
3.1. SISTEMUL DE FERMIONI LIBERI 109
3. Hamiltonianul (liber):
i. În Cuantificarea I este operatorul tip uni-particulă
N
X 1 2
Ĥ0 = Ĥ0j , unde Ĥ0 = T̂ = p̂ ⊗ 1̂s ,
QI
j=1
2m
(adică este operatorul energie cinetică, fiind independent de spin). Ca urmare, ecuaţia cu valori
proprii a energiei pentru o particulă este
Ĥ0 |k, σi = εk |k, σi ,
~2 k2
unde εk = ≡ ~ωk este valoarea proprie a energiei (care este degenerată, deoarece este
2m
independentă de spin σ şi de orientarea vectorului de undă k).
ii. În Cuantificarea II, hamiltonianul sistemului ı̂n formularea Schrödinger este dat de relaţia
(2.122a):
XX X
Ĥ0 = h k, σ|Ĥ0 | k′ , σ ′ i â†k,σ â k′ ,σ′ = εk â†k,σ â k,σ ;
Q II
k,σ k′ ,σ′ k,σ
ı̂n formularea Dirac (= Heisenberg) hamiltonianul rămâne un operator atemporal (pentru că este
egal cu hamiltoniamul din formularea Schrödinger:
X
Ĥ0I (t) = εk â†k,σI (t) â k,σI (t) = Ĥ0
k,σ
4. Starea fundamentală a sistemului de fermioni liberi este, prin definiţie, starea corespunzătoare
energiei minime posibile a sistemului.
Anterior s-a arătat că principiul de identitate a particulelor fermionice implică anti-simetria
funcţiei de stare a sistemului la permutări ale particulelor; ı̂n cazul sistemului de particule fermio-
nice fără interacţii aceste particule sunt independente, astfel ı̂ncât se pot defini stări uni-particulă.
Atunci, condiţia de anti-simetrie la permutări ale particulelor conduce la Principiul de excluziune:
un sistem constituit din fermioni independenţi are fiecare stare uni-particulă ocupată cu cel mult
o particulă, sau starea uni-particulă respectivă poate fi neocupată. În consecinţă, numerele de
ocupare pe stările uni-particulă au numai 2 valori posibile: n kσ = 0, 1.
Ca urmare a principiului de excluziune, rezultă că ı̂n starea fundamentală (cu energie mi-
nimă) un sistem fermionic conţinând N particule, are toate stările uni-particulă cu energie mică
ocupate şi toate stările cu energie mare sunt neocupate; deoarece energia uni-particulă εk este
funcţie crescătoate de modulul vectorului de undă, rezultă că starea fundamentală a sistemului
de fermioni independenţi este caracterizată prin următoarea proprietate:
– există o valoare specială a mărimii vectorului de undă kF numită vectorul de undă Fermi şi
corespunzător energia uni-particulă εF ≡ εkF numită energia Fermi;
– toate stările uni-particulă (k, σ) cu k < kF sunt ocupate;
– toate stările uni-particulă (k, σ) cu k > kF sunt neocupate.
În general energia Fermi este energia uni-particulă maximă a stărilor ocupate, când sistemul
se află ı̂n starea fundamentală;ca urmare, ı̂n spaţiul vectorului de undă (spaţiul k) se defineşte
suprafaţa Fermi prin relaţia εk |k|=kF = εF . Pentru cazul studiat (sistem de fermioni liberi, fără
~2 2
câmpuri externe) energia Fermi are expresia εF = k , astfel că suprafaţa Fermi este o sferă
2m F
cu raza kF (numită sfera Fermi).
Pe baza discuţiei anterioare rezultă că numerele de ocupare pe stări uni-particulă când sistemul
se află ı̂n starea fundamentală sunt descrise de formula n0kσ = θ(kF − |k|), unde θ(x) este funcţia
treaptă Heaviside. 3
3 Funcţia Heaviside se defineşte astfel:
(
1, dacă x > 0 ,
θ(x) =
0, dacă x < 0 .
Datorită proprietăţii setului numerelor de ocupare, rezultă că vectorul stării fundamentale
este n O o n O o
|Φ0 i = {n0 } = | 1 kσ i ⊗ | 0 kσ i .
kσ kσ
(k<kF ) (k>kF )
Rezultatul anterior se poate scrie ı̂n mod echivalent prin acţiunile operatorilor de creare cores-
punzători stărilor ocupate
Y † Y
|Φ0 i = â kσ |Oi = θ(kF − |k|) â†kσ |Oi ,
kσ kσ
(k<kF )
unde |Oi este vectorul stării de vid (care descrie sistemul fără particule).
Numărul de undă Fermi (kF ) şi energia stării fundamentale (E00 ) sunt dependente de densi-
tatea particulelor n = N/V :
1/3
kF = 3π 2 n , (3.1)
3 ~2 kF2
E00 = N εF , εF = . (3.2)
5 2m
Demonstraţie:
Numărul total de particule ale sistemului este egal cu suma numerelor de ocupare pe toate stările
uni-particulă; sumarea după numărul de spin produce factorul 2, iar sumarea după vectorul de
undă se transformă ı̂n integrală (la limita termodinamică), conform relaţiei (A.31), rezultând
X 0 XX Z
V
N= n kσ = θ(kF − k) = 2 3
d3 k θ(kF − k) ;
σ
LT (2π) R 3
kσ k
integrala după vectorul de undă se efectuează ı̂n coordonate sferice (k = (k, θ, φ), iar elementul
diferenţial este d3 k = k2 dk dθ dφ), astfel ı̂ncât integralele unghiulare produc factorul 4π, iar
integrala după modulul vectorului de undă este elementară
Z ∞ Z π Z 2π Z ∞ Z kF
2V 2 V 2 V V k3
N= 3
dk k dθ dφ θ(k F −k) = 3
4π dk k θ(k F −k) = 2
dk k2 = 2 F ;
8π 0 0 0 4π 0 π 0 π 3
deci se obţine kF3 = 3π 2 N/V = 3π 2 n.

Calculul energiei stării fundamentale se efectuează ı̂n mod similar cazului precedent; astfel, energia
stării fundamentale a sistemului este suma contribuţiilor de la toate stările uni-particulă ocupate
X X X ~2 k2 Z
~2 V
E00 = εk n0kσ = θ(kF − k) = 2 d3 k k2 θ(kF − k) ;
kσ σ k
2m LT 2m (2π)3 R3
integrala se efectuează ı̂n coordonate sferice, iar integralele unghiulare produc din nou factorul 4π
Z ∞ Z π Z 2π Z ∞
~2 V ~2 V
E00 = dk k 2
dθ dφ k 2
θ(k F − k) = 4π dk k4 θ(kF − k)
2m 4π 3 0 0 0 2m 4π 3 0
Z kF
~2 V 4 ~2 V kF5
= dk k = ;
2m π 2 0 2m π 2 5
~2 kF2 V kF3
atunci, folosind expresiile anterioare pentru εF şi kF , rezultă E00 = = εF 3
5
N.
2m 5π 2
Impulsul total al sistemului ı̂n starea fundamentală este nul
X XX X
P0 = ~k n0kσ = ~k θ(kF − k) = 2 ~k = 0 , (3.3)
kσ σ k k
(k<kF )
deoarece pentru fiecare vector k există vectorul opus corespondent (−k), astfel că suma fiecărei
perechi este nulă.
În mod similar, componenta spinului total este nulă
X n X oX
Sz0 = ~σ n0kσ = ~ σ θ(kF − k) = 0 , (3.4)
kσ σ=±1 k
deoarece suma de spin este nulă, iar suma după vectorii de undă este finită (de fapt această sumă
este N/2).
Este necesar să se remarce faptul că a considera sistemul ı̂n starea fundamentală, corespunde
din punctul de vedere al mecanicii statistice cu situaţia când sistemul se află la temperatura nulă;
aceasta este explicaţia terminologiei formalismul de temperatură nulă.
3.1.2 Stări excitate şi formalismul particulă-gol

1. Reprezentarea excitaţiilor prin perechi particule - goluri
Când sistemul fermionic se află ı̂n starea fundamentală, toate stările uni-particulă cu energie
mai mică decât energia Fermi sunt ocupate, iar toate stările uni-particulă cu energie mai mare
decât energia Fermi sunt neocupate. O stare excitată a sistemului este o stare cu energie mai
mare decât energia stării fundamentale; atunci, se poate considera că stările excitate se obţin din
starea fundamentală, prin tranziţii ale particulelor peste sfera Fermi; ı̂n acest caz fiecare tranziţie
este considerată o excitaţie a sistemului.
În cazul unei excitaţii simple o singură particulă efectuează o tranziţie peste sfera Fermi,
iar toate celelalte particule se află ı̂n stări uni-particulă corespunzătoare stării fundamentale a
sistemului (adică ı̂n interiorul sferei Fermi). Se observă că prin tranziţia

(ki , σi ) −→ (kf , σf )
ki <kF kf >kF
s-a creat o particulă ı̂n starea (kf , σf ) şi s-a anihilat o particulă ı̂n starea (ki , σi ); rezultatul este
echivalent cu crearea unui gol ı̂n starea (ki , σi ).
În figura 3.1 este ilustrată ı̂n mod schematic producerea unei excitaţii particulă-gol, prin efec-
tuarea unei tranziţii i → f de către o particulă a sistemului, aflat iniţial ı̂n starea fundamentală.
ε ε
εF εF
Figura 3.1: Reprezentarea schematică pentru crearea unei exitaţii particulă-gol. Iniţial sistemul
se afla ı̂n starea fundamentală şi fiecare nivel energetic era ocupat cu câte 2 particule, având
spinii opuşi; ı̂n starea finală o particulă efectuază o tranziţie peste nivelul Fermi şi se crează un
gol.

Sistemul cu excitaţia |kf , σf ip , |ki , σi ig are următoarele caracteristici:
• Impulsul
– particula excitată are impulsul pp = ~kf ,

– golul are impulsul pg = −~ki (deoarece este absenţa unei particule ı̂n această stare);
atunci, luând ı̂n considerare că ı̂n starea fundamentală impulsul total al sistemului este
nul, conform relaţiei (3.3), se poate determina impulsul sistemului (cu particula excitată şi
golul) prin reducere la starea fundamentală:
X X
P= ~k nkσ = ~k + ~kf − ~ki = P0 + pp + pg = pp + pg ,
kσ k
(k<kF )
deoarece P0 = 0; astfel starea cu particula excitată şi golul are un impuls total egal cu
impulsul celor 2 excitaţii.
• Componenta spinului
– particula excitată are componenta spinului sp = ~σf ,

– golul are componenta spinului sg = −~σi (deoarece este absenţa unei particule ı̂n
această stare);
atunci, luând ı̂n considerare că ı̂n starea fundamentală componenta spinului total al siste-
mului este nul, conform relaţiei (3.4), se poate determina componenta spinului sistemului
(cu particula excitată şi golul) prin reducere la starea fundamentală:
X X
Sz = ~σ nkσ = ~σ + ~σf − ~σi = Sz0 + sp + sg = sp + sg ,
kσ k
(k<kF )
deoarece Sz0 = 0; astfel starea cu particula excitată şi golul are componenta spinului total
egală cu componenta spinului celor 2 excitaţii.
• Energia
– particula excitată are energia εp = εkf ,

– golul are energia εg = −εki (deoarece este absenţa unei particule ı̂n această stare);
atunci, luând ı̂n considerare că ı̂n starea fundamentală energia totală al sistemului este E00 ,
se poate determina energia sistemului (cu particula excitată şi golul) prin reducere la starea
fundamentală:
X X
E= εk nkσ = εk + εkf − εki = E00 + εp + εg ;
kσ k
(k<kF )
astfel starea cu particula excitată şi golul are energia egală cu energia celor 2 excitaţii
adăugată la energia stării fundamentale.
Pe baza rezultatelor anterioare, se observă că sistemul cu un număr mic de excitaţii (adică aflat
ı̂n stări slab excitate) se poate caracteriza ı̂n mod convenabil numai prin specificarea
– particulelor excitate (aflate ı̂n stări peste sfera Fermi) şi
– golurilor (din interiorul sferei Fermi),
iar restul particulelor (din interiorul sferei Fermi) au contribuţie banală.
2. Definirea formalismului particulă - gol

Pe baza observaţiilor anterioare asupra stărilor slab excitate ale sistemelor fermionice, rezultă
că este convenabil să se redefinească mărimile acestui sistem, pentru a elimina (ı̂n mod formal)
proprietăţile stării fundamentale. 4 Atunci se redefinesc mărimile sistemului fermionic astfel.
• Starea fundamentală
Y este considerată stare de vid (renormată), având vectorul de stare
|Φ0 i = θ(kF − |k|) â†kσ |Oi.
kσ
4 Redefinireaproblemei pentru un sistem nerelativist de particule fermionice este similară cu situaţia naturală
din electrodinamica cuantică.
• Nivelele energetice sunt redefinite faţă de energia Fermi (care este considerată energie eta-
lon); atunci, energia de excitaţie (particulă excitată sau gol) este
~ Ωk = ε k − ε F . (3.5)
Observaţie: conform definiţiei, energia redefinită este pozitivă pentru particulă excitată şi
negativă pentru gol:
(
> 0 , pentru k > kF (pulsaţia particulei)
~ Ωk = ~ ω k − ε F =
< 0 , pentru k < kF (pulsaţia golului) .
(Altfel spus: stările renormate de particule excitate au energie pozitivă, iar stările renormate
de goluri au energie negativă.)
• Operatorii elementari sunt reconsideraţi ca
– operatori de particule, pentru k > kF ,

– operatori de goluri, pentru k < kF .
Cu observaţia că un operator de creare/anihilare a unei particule ı̂n starea (k, σ) este
echivalent operatorului de anihilare/creare de gol ı̂n starea (−k, −σ); atunci, operatorii
elementari sunt redefiniţi astfel:
(
α̂ k,σ , pentru k > kF ,
â kσ = † (3.6a)
β̂−k,−σ , pentru k < kF ;
(
† α̂†k,σ , pentru k > kF ,
â kσ = (3.6b)
β̂−k,−σ , pentru k < kF .
Se observă că
– operatorii α̂ k,σ şi α̂†k,σ sunt definiţi pentru k > kF , fiind operatori elementari de
particule (excitate),
– operatorii β̂ k,σ şi β̂ †k,σ sunt definiţi pentru k < kF , fiind operatori elementari de goluri.
Redefinirea operatorilor elementari are următoarele consecinţe importante:

i. Relaţiile de anti-comutare:
• pentru k, k ′ > kF :
(
α̂ k,σ , α̂†k′ ,σ′ + = â k,σ , â†k′ ,σ′ + = δ k,k′ δσ,σ′ 1̂
(3.7a)
α̂ k,σ , α̂ k′ ,σ′ + = â k,σ , â k′ ,σ′ + = 0̂
• pentru k, k ′ < kF :
(
β̂ k,σ , β̂ †k′ ,σ′ + = â†−k,−σ , â−k′ ,−σ′ + = δ k,k′ δσ,σ′ 1̂
(3.7b)
β̂ k,σ , β̂ k′ ,σ′ + = â†−k,−σ , â†−k′ ,−σ′ + = 0̂
• pentru k > kF şi k ′ < kF :

(
α̂ k,σ , β̂ †k′ ,σ′ + = â k,σ , â−k′ ,−σ′ + = 0̂
(3.7c)
α̂ k,σ , β̂ k′ ,σ′ + = â k,σ , â†−k′ ,−σ′ + = 0̂
Se observă că relaţiile de anti-comutare se conservă faţă de transformarea (redefinirea) ope-

ratorilor elementari; ca urmare, această transformare este canonică.
ii. Acţiunea operatorilor redefiniţi asupra stării fundamentale:

• pentru k > kF Y
α̂ k,σ |Φ0 i = â k,σ θ(kF − k ′ ) â†k,σ |Oi = | ∅ i , (3.8a)
k′ ,σ′
pentru că |Φ0 i nu conţine particule cu k > kF ;

• pentru k < kF Y
β̂ k,σ |Φ0 i = â−k,−σ θ(kF − k ′ ) â†k,σ |Oi = | ∅ i , (3.8b)
k′ ,σ′
pentru că |Φ0 i are toate stările k < kF ocupate (absenţa golurilor).
Ca urmare, starea fundamentală se comportă ca o stare de vid (faţă de operatorii redefiniţi).
3. Operatorii număr de particule şi hamiltonianul

A. Operatorul număr de particule a fost definit pentru un sistem fermionic prin relaţiile (2.75)
şi (2.96a); pentru a exprima acest operator ı̂n termeni de operatorii elementari redefiniţi se separă
stările de particule excitate şi stările de goluri
X † X † X †
N̂ = â k,σ â k,σ = â k,σ â k,σ + â k,σ â k,σ .
k,σ k,σ k,σ
(k<kF ) (k>kF )
Prima sumă conţine stările de goluri (k < kF ), astfel că se exprimă ı̂n termeni de operatori
elementari de goluri
X † X †
X † X X †
â k,σ â k,σ = β̂−k,−σ β̂−k,−σ = 1̂ − β̂−k,−σ β̂−k,−σ = 1̂ − β̂ k,σ β̂ k,σ ;
k,σ k,σ k,σ k,σ k,σ
(k<kF ) (k<kF ) (k<kF ) (k<kF ) (k<kF )
a doua egalitate a fost obţinută prin reordonarea operatorilor de goluri utilizând relaţia de anti-
† † †
comutare (3.7b) [β̂−k,−σ , β̂−k,−σ ]+ ≡ β̂−k,−σ β̂−k,−σ + β̂−k,−σ β̂−k,−σ = 1̂, iar ı̂n ultima sumă
s-au redefinit indicii de sumare (−k, −σ) → (k, σ), luând ı̂n considerare simetria la reflexie a
sferei Fermi. În rezultatul precedent se observă că prima sumă conţine N termeni (numărul de
stări din interiorul sferei Fermi), astfel că
X
θ(kF − k) 1̂ = N 1̂ .
k,σ
A doua sumă din expresia operatorului număr de particule conţine stările de particule excitate
(k > kF ), astfel că se exprimă ı̂n termeni de operatori elementari de particule
X † X †
â k,σ â k,σ = α̂ k,σ α̂ k,σ ;
k,σ k,σ
(k>kF ) (k>kF )
se observă că ı̂n acest caz nu a fost necesar să se reordoneze operatorii. Pe baza rezultatelor
precedente operatorul număr de particule se exprimă ı̂n următoarea formă:
X † X †
N̂ = N 1̂ − β̂ k,σ β̂ k,σ + α̂ k,σ α̂ k,σ . (3.9a)
k,σ k,σ
(k<kF ) (k>kF )
În expresia pentru operatorul număr de particule se observă că cele două sumări definesc operatori
pe stări de goluri şi respectiv pe stări de particule excitate; ca urmare, se introduc următoarele
definiţii:
i. operatorul număr de particule excitate
X
N̂p = θ(k − kF ) α̂†k,σ α̂ k,σ ;
k,σ
ii. operatorul număr de goluri

X
N̂g = θ(kF − k) β̂ †k,σ β̂ k,σ .
k,σ
Atunci expresia (3.9a) pentru operatorul număr total de particule ale sistemului fermionic devine
N̂ = N 1̂ + N̂p − N̂g . (3.9b)
Dacă sistemul fermionic conţine N particule, atunci stările sistemului sunt descrise de vectori de
stare definiţi ı̂n spaţiul Hilbert HN ; ca urmare pentru un vector de stare al sistemului |ΨN i ∈ HN ,
operatorul număr total de particule N̂ are următoarea acţiune:
N̂ |ΨN i = N |ΨN i .
Pe de altă parte, utilizând relaţia (3.9b), rezultă

N̂ |ΨN i = N 1̂ + N̂p − N̂g |ΨN i = N |ΨN i + N̂p |ΨN i − N̂g |ΨN i ;
atunci, prin compararea ultimelor două rezultate se obţine
N̂p |ΨN i = N̂g |ΨN i ,
adică N̂p şi N̂g au acţiuni egale ı̂n spaţiul Hilbert HN (numărul de particule excitate este egal cu
numărul de goluri, deoarece sunt create ı̂n perechi).
B. Hamiltonianul sistemului se prelucrează ı̂n mod similar cu operatorul număr de particule,
prezentat anterior; pentru a exprima acest operator ı̂n termeni de operatorii elementari redefiniţi
se separă stările de particule excitate şi stările de goluri
X X X
Ĥ0 = εk â†k,σ â k,σ = εk â†k,σ â k,σ + εk â†k,σ â k,σ .
k,σ k,σ k,σ
(k<kF ) (k>kF )
Prima sumă conţine stările de goluri (k < kF ), astfel că se exprimă ı̂n termeni de operatori
elementari de goluri
X X X
εk â†k,σ â k,σ = †
εk β̂−k,−σ β̂−k,−σ = εk β̂ k,σ β̂ †k,σ ,
k,σ k,σ k,σ
(k<kF ) (k<kF ) (k<kF )
unde pentru ultima egalitate s-a efectuat reindicierea (−k, −σ) → (k, σ), luând ı̂n considerare
faptul că εk este invariant la această operaţie; apoi se reordonează operatorii elementari, conform
relaţiei de anti-comutare β̂ k,σ β̂ †k,σ = 1̂ − β̂ †k,σ β̂ k,σ şi se exprimă energiile uni-particulă εk prin
pulsaţiile de particule sau goluri, conform relaţiei (3.5):
X X X X X
εk β̂ k,σ β̂ †k,σ = εk 1̂ − εk β̂ †k,σ β̂ k,σ = εk 1̂ − (εF + ~ Ωk ) β̂ †k,σ β̂ k,σ ;
k,σ k,σ k,σ k,σ k,σ
(k<kF ) (k<kF ) (k<kF ) (k<kF ) (k<kF )
ı̂n expresia precedentă se observă Pcă prima sumă (care este proporţională cu operatorul unitate)
este energia stării fundamentale k,σ θ(kF −k) εk = E00 şi prima parte din a doua sumă (care este
P
proporţională cu energia Fermi) este operatorul număr de goluri k,σ θ(kF − k) β̂ †k,σ β̂ k,σ = N̂g ,
astfel ı̂ncât contribuţia termenului corespunzător stărilor uni-particulă din interiorul sferei Fermi
la hamiltonian este
X X
εk â†k,σ â k,σ = E00 1̂ − εF N̂g + (−~ Ωk ) β̂ †k,σ β̂ k,σ .
k,σ k,σ
(k<kF ) (k<kF )
A doua sumă din expresia hamiltonianului conţine stările de particule excitate (k > kF ), astfel
că se exprimă ı̂n termeni de operatori elementari de particule şi apoi se exprimă energiile uni-
particulă ı̂n termeni de pulsaţii ale particulelor excitate, conform relaţiei (3.5)
X X X
εk â†k,σ â k,σ = εk α̂†k,σ α̂ k,σ = (εF + ~ Ωk ) α̂†k,σ α̂ k,σ
k,σ k,σ k,σ
(k>kF ) (k>kF ) (k>kF )
X
= εF N̂p + ~ Ωk α̂†k,σ α̂ k,σ ;
k,σ
(k>kF )
se observă că ı̂n acest caz nu a fost necesar să se reordoneze operatorii şi s-a utilizat proprieta-
tea că prima sumă (care este proporţională cu energia Fermi) este operatorul număr de goluri
P †
k,σ θ(kF − k) β̂ k,σ β̂ k,σ = N̂g .
Pe baza rezultatelor anterioare se obţine expresia hamiltonianului sistemului fermionic ı̂n
termeni de operatori elementari pe stări uni-particule corespunzătoare particulelor excitate şi
golurilor
X X
Ĥ0 = E00 1̂ + εF N̂p − N̂g + θ(kF − k) (−~ Ωk ) β̂ †k,σ β̂ k,σ + θ(k − kF ) ~ Ωk α̂†k,σ α̂ k,σ .
k,σ k,σ
(3.10a)
Este convenabil să se redefinească hamiltonianul, astfel ı̂ncât să descrie numai excitaţiile siste-
mului; astfel, se iau ı̂n considerare următoarele proprietăţi:
i. se exclude energia stării fundamentale,
(p)
ii. se defineşte energia particulei excitate ı̂n raport cu energia Fermi: εk ≡ εk − εF = ~ Ωk ,
(g)
iii. se defineşte energia golului ı̂n raport cu energia Fermi: εk ≡ −(εk − εF ) = −~ Ωk
(se observă că εk < εF astfel că se consideră energia golului o mărime pozitivă),
iv. ı̂n spaţiul stărilor sistemului cu N particule (HN ) operatorii N̂p şi N̂g au acţiuni egale.
Ca urmare se redefineşte hamiltonianul prin excluderea energiei stării fundamentale şi a terme-
nilor dependenţi de operatorii numere de excitaţii (particule şi goluri); atunci se obţine hamilto-
nianul excitaţiilor sistemului de fermioni liberi ı̂n formalismul particulă-gol:
X (g) † X (p) †
Ĥ0′ ≡ Ĥ0 − E00 1̂ − εF N̂p − N̂g = εk β̂ k,σ β̂ k,σ + εk α̂ k,σ α̂ k,σ . (3.10b)
k,σ k,σ
(k<kF ) (k>kF )
4. Operatori elementari ı̂n formulări Dirac

Formularea Dirac a fost definită pentru vectori de stare şi pentru operatori ca o transformare
unitară din formularea Schrödinger, generată de hamiltonianul sistemului liber Ĥ0 , prin formulele
(2.123); ı̂n consecinţă, operatorii formulării Dirac satisfac ecuaţia diferenţială cu condiţie iniţială
date de relaţiile (2.124). În particular, operatorii elementari Dirac sunt definiţi prin formulele
(2.126) şi au expresia explicită dată de relaţia (2.127).
Datorită redefinirii hamiltonianului, se introduce formularea Dirac de excitaţii pentru ope-
ratori, ca o formulare de tip Dirac, dar generată de hamiltonianul de excitaţii (hamiltonianul
redefinit); astfel, un operator al acestei formulări este definit prin relaţia
i ′ i ′
ÂI ′ (t) = e ~ tĤ0 Â e− ~ tĤ0 (3.11)
şi satisface o ecuaţie diferenţială similară cu ecuaţia (2.124a), adică
∂
i~ ÂI ′ (t) = ÂI ′ (t) , Ĥ0′ − . (3.12)
∂t
Se observă că operatorul Dirac ÂI (t) nu coincide cu operatorul Dirac de excitaţie ÂI ′ (t), deoarece
hamiltonienii generatori ai transformărilor unitare sunt diferiţi.
În formalismul particulă-gol există două tipuri de operatori elementari: α̂ k,σ (pentru parti-
cule) şi β̂ k,σ (pentru goluri).
Operatorul elementar pentru goluri ı̂n formularea Dirac de excitaţie este definit prin formula
(3.11), astfel că satisface ecuaţia diferenţială
∂
i~ β̂ k,σI ′ (t) = −~ Ωk β̂ k,σI ′ (t) . (3.13)
∂t
Demonstraţie:
Conform relaţiei (3.12), operatorul elementar de goluri ı̂n formularea Dirac de excitaţie satisface
ecuaţia diferenţială
∂ i ′ i ′
i~ β̂ k,σI ′ (t) = β̂ k,σI ′ (t) , Ĥ0′ − = e ~ tĤ0 β̂ k,σ , Ĥ0′ − e− ~ tĤ0 ;
∂t
comutatorul se evaluează prin utilizarea expresiei hamiltonianului de excitaţii (3.10b)

X (g) X (p)
β̂ k,σ , Ĥ0′ −
= εk′ β̂ k,σ , β̂ †k′ ,σ ′ β̂ k′ ,σ ′ −
+ εk ′ β̂ k,σ , α̂†k′ ,σ ′ α̂ k′ ,σ ′ −
;
k′ ,σ ′ k′ ,σ ′
(k′ <kF ) (k′ >kF )
prin utilizarea relaţiilor de anti-comutare (3.7) şi a identităţii operatoriale (2.108), se obţin rezul-
tatele pentru comutatori

β̂ k,σ , β̂ †k′ ,σ ′ β̂ k′ ,σ ′ −
= β̂ k,σ , β̂ †k′ ,σ ′ + · β̂ k′ ,σ ′ − β̂ †k′ ,σ ′ · β̂ k,σ , β̂ k′ ,σ ′ +
= δ k,k′ δσ,σ ′ 1̂ · β̂ k′ ,σ ′ − β̂ †k′ ,σ ′ · 0̂ = δ k,k′ δσ,σ ′ β̂ k′ ,σ ′ ,

β̂ k,σ , α̂†k′ ,σ ′ α̂ k′ ,σ ′ −
= β̂ k,σ , α̂†k′ ,σ ′ + · α̂ k′ ,σ ′ − α̂†k′ ,σ ′ · β̂ k,σ , α̂ k′ ,σ ′ +
= 0̂ · α̂ k′ ,σ ′ − α̂†k′ ,σ ′ · 0̂ = 0̂ ,
astfel ı̂ncât comutatorul total este

X (g) (g)
β̂ k,σ , Ĥ0′ −
= εk′ δ k,k′ δσ,σ ′ β̂ k′ ,σ ′ = εk β̂ k,σ = −~ Ωk β̂ k,σ .
k′ ,σ ′
(k′ <kF )
Revenind la derivata operatorului elementar de gol, se obţine rezultatul cerut
∂ i ′ i ′
i~ β̂ k,σI ′ (t) = e ~ tĤ0 − ~ Ωk β̂ k,σ e− ~ tĤ0 = −~ Ωk β̂ k,σI ′ (t) .
∂t
Prin rezolvarea ecuaţiei diferenţiale se obţin operatorii de anihilare şi de creare a unui gol
(
β̂ k,σI ′ (t) = e iΩk t β̂ k,σ ,
(Ωk < 0) . (3.14)
β̂ †k,σI ′ (t) = e−iΩk t β̂ †k,σ ,
Demonstraţia este similară cu cea prezentată pentru justificarea formulei (2.127), astfel că se va
omite repetarea acelor raţionamente.
În mod analog operatorul elementar pentru particule ı̂n formularea Dirac de excitaţie satisface
ecuaţia diferenţială
∂
i~ α̂ k,σI ′ (t) = ~ Ωk α̂ k,σI ′ (t) , (3.15)
∂t
iar prin rezolvarea ecuaţiei diferenţiale se obţin operatorii de anihilare şi de creare a unei particule
excitate

α̂ k,σI ′ (t) = e−iΩk t α̂ k,σ ,
(Ωk > 0) . (3.16)
α̂†k,σI ′ (t) = e iΩk t α̂†k,σ ,
Demonstaţiile pentru relaţiile (3.15) şi (3.16) sunt analoage cu demonstraţiile pentru formulele
corespondente din cazul operatorilor elementari de goluri, adică pentru formulele (3.13) şi (3.14);
de acea se va omite prezentarea acestor demonstraţii.
Pentru a obţine diferenţele ı̂ntre operatorii elementari Dirac de excitaţie şi operatorii elemen-
tari Dirac (propriu zişi) corespondenţi, se prezintă expresiile operatorilor Dirac, prin particulari-
zarea formulei (2.127):

α̂ k,σ = â k,σ k>kF −→ α̂ k,σI (t) = â k,σI (t)k>kF = e−iωk t α̂ k,σ ,

β̂ k,σ = â†
−k,−σ k<kF −→ β̂ k,σI (t) = â†−k,−σI (t)k<kF = e iωk t β̂ k,σ ;
prin compararea expresiilor precedente ale operatorilor α̂ k,σI (t) şi β̂ k,σI (t) cu expresiile corespon-
dente ale operatorilor α̂ k,σI ′ (t) şi β̂ k,σI ′ (t), date de relaţiile (3.14) şi (3.16), rezultă că singura
diferenţă este pulsaţia: ωk (pentru operatorii Dirac veritabili) este ı̂nlocuită prin Ωk (pentru
operatorii Dirac de excitaţii).
5. Operatori de câmp
În formularea Schrödinger se separă componentele de spin ale operatorilor de câmp ı̂n părţi de
goluri şi părţi de particule:
X X †
X (−) (+)
ψ̂σS (r) = uk (r) â k,σ = uk (r) β̂−k,−σ + uk (r) α̂ k,σ ≡ ψ̂σS (r) + ψ̂σS (r) , (3.17)
k k k
(k<kF ) (k>kF )
†
X X X (−)† (+)†
ψ̂σS (r) = u∗k (r) â†k,σ = u∗k (r) β̂−k,−σ + u∗k (r) α̂†k,σ ≡ ψ̂σS (r) + ψ̂σS (r) , (3.18)
k k k
(k<kF ) (k>kF )
unde
(−)
X †
ψ̂σS (r) = θ(kF − k) uk (r) β̂−k,−σ este partea creare goluri a operatorului de câmp,
k
(+)
X
ψ̂σS (r) = θ(k − kF ) uk (r) α̂ k,σ este partea anihilare particule a operatorului de câmp,
k
(−)†
X
ψ̂σS (r) = θ(kF − k) u∗k (r) β̂−k,−σ este partea anihilare goluri a operatorului de câmp,
k
(+)†
X
ψ̂σS (r) = θ(k − kF ) u∗k (r) α̂†k,σ este partea creare particule a operatorului de câmp.
k
Prin efectuarea transformării unitare generată de hamiltonianul excitaţiilor Ĥ0′ se obţin compo-
nentele de spin ale operatorilor de câmp ı̂n formularea Dirac de excitaţie:
(
(−) (+)
ψ̂σI ′ (r, t) = ψ̂σI ′ (r, t) + ψ̂σI ′ (r, t) ,
† (−)† (+)† (3.19)
ψ̂σI ′ (r, t) = ψ̂σI ′ (r, t) + ψ̂σI ′ (r, t) ,
unde părţile de creare şi anihilare pentru goluri şi pentru particule au expresiile:
operatorul creare de goluri:
(−)
X †
X 1 i(k·r−Ωk t) †
ψ̂σI ′ (r, t) = θ(kF − k) uk (r) β̂−k,−σI ′ (t) = θ(kF − k) e β̂−k,−σ ,
V
k k
operatorul anihilare de particule:
(+)
X X 1 i(k·r−Ωk t)
ψ̂σI ′ (r, t) = θ(k − kF ) uk (r) α̂k,σI ′ (t) = θ(k − kF ) e α̂k,σ ,
V
k k
operatorul anihilare de goluri:
(−)†
X X 1 −i(k·r−Ωk t)
ψ̂σI ′ (r, t) = θ(kF − k) u∗k (r) β̂−k,−σI ′ (t) = θ(kF − k) e β̂−k,−σ ,
V
k k
operatorul creare de particule:
(+)†
X X 1 −i(k·r−Ωk t) †
ψ̂σI ′ (r, t) = θ(k − kF ) u∗k (r) α̂†k,σI ′ (t) = θ(k − kF ) e α̂k,σ .
V
k k
Sunt importante următoarele observaţii asupra părţilor de creare şi anihilare ale operatorilor de
câmp:
i. În formalismul particulă-gol operatorii de câmp sunt operatori micşti, fiind decompozabili
ı̂ntr-o parte de creare şi o parte de anihilare, iar descompunerea este unică.
ii. Părţile de anihilare ale operatorilor de câmp distrug starea fundamentală:
(
(+)
ψ̂σI ′ (r, t) |Φ0 i = | ∅ i ,
(−)† (3.20)
ψ̂σI ′ (r, t) |Φ0 i = | ∅ i .
Demonstraţia este simplă, deoarece ı̂n starea fundamentală nu există nici particule excitate (ı̂n
exteriorul sferei Fermi), nici goluri (ı̂n interiorul sferei Fermi), astfel că acţiunile operatorilor de
anihilare produc vectorul nul al spaţiului Fock.
(−) (−)†
iii. ψ̂σI ′ (r, t) şi ψ̂σI ′ (r, t) sunt operatori de goluri, care au pulsaţie negativă (Ωk < 0), iar
(+) (+)†
ψ̂σI ′ (r, t) şi ψ̂σI ′ (r, t) sunt operatori de particule, care au pulsaţie pozitivă (Ωk > 0); aceasta
este explicaţia notaţiei utilizate pentru aceşti operatori. 5
†
iv. Operatorii de câmp din formularea Dirac propriu zisă (ψ̂σI şi ψ̂σI ) au descompuneri
analoage ı̂n parte de creare şi parte de anihilare pentru particule şi pentru goluri, singura diferenţă
(faţă de operatorii Dirac de excitaţie) fiind pulsaţia: Ωk → ωk .
Prin utilizarea expresiilor explicite şi a relaţiilor de anti-comutare pentru operatorii elemen-
tari (3.7) rezultă următoarele relaţii de anti-comutare pentru părţile de creare sau anihilare de
particule sau goluri ale operatorilor de câmp:
(−) (−)† 1 X ′ ′
ψ̂σI ′ (r, t) , ψ̂σ′ I ′ (r′ , t′ )+
= δσσ′ θ(kF − k) e i[ k·(r−r )−Ωk (t−t )] 1̂ , (3.21a)
V
k
(+) (+)† ′ ′ 1 X ′ ′
ψ̂σI ′ (r, t) , ψ̂σ′ I ′ (r , t ) + = δσσ′ θ(k − kF ) e i[ k·(r−r )−Ωk (t−t )] 1̂ , (3.21b)
V
k
(−) (−) ′ ′ (+) (+)
ψ̂σI ′ (r, t) , ψ̂σ′ I ′ (r , t ) + = 0̂ = ψ̂σI ′ (r, t) , ψ̂σ′ I ′ (r′ , t′ ) + , (3.21c)
(−) (+) (−) (+)†
ψ̂σI ′ (r, t) , ψ̂σ′ I ′ (r′ , t′ ) + = 0̂ = ψ̂σI ′ (r, t) , ψ̂σ′ I ′ (r′ , t′ ) + , (3.21d)
celelalte relaţii de anticomutare posibile se obţin prin conjugarea hermitică a relaţiilor precedente.
Se observă că singurii anti-comutatori nenuli sunt ı̂ntre operatorii conjugaţi.
Demonstraţie:
Se va justifica ı̂n mod succint numai prima relaţie de anti-comutare, deoarece restul relaţiilor de
anti-comutare se justifică ı̂n mod analog.
Deoarece partea de creare de goluri a operatorului de câmp ı̂n formularea Dirac de excitaţie este
(−)
X †
ψ̂σI ′ (r, t) = θ(kF − k) uk (r) β̂−k,−σI ′ (t) ,
k
iar partea de anihilare de goluri ı̂n formularea Dirac de excitaţie se obţine prin conjugare hermitică
din operatorul precedent; atunci anti-comutatorul acestor doi operatori este
(−) (−)† XX ′
ψ̂σI ′ (r, t) , ψ̂σ ′ I ′ (r′ , t′ ) + = θ(kF − k) θ(kF − k′ ) uk (r) u∗k′ (r′ ) e−iΩk t+iΩk′ t
k k′
†
× β̂−k,−σ , β̂−k′ ,−σ ′ +
| {z }
=δσ,σ′ δ k,k′
X ′
= δσ,σ ′ θ(kF − k) uk (r) u∗k (r′ ) e−iΩk (t−t )
k
X ′
)+Ωk (t−t′ )
= δσ,σ ′ θ(kF − k) e−i[ k·(r−r
k
Pentru operatorii formulării Dirac propriu zise sunt valabile relaţii de anti-comutare similare, cu
singura deosebire că apare ωk ı̂n loc de Ωk :
(−) (−)† 1 X ′ ′
ψ̂σI (r, t) , ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) +
θ(kF − k) e i[ k·(r−r )−ωk (t−t )] 1̂ ,
= δσσ′ (3.22a)
V
k
(+) (+)† ′ ′ 1 X ′ ′
ψ̂σI (r, t) , ψ̂σ′ I (r , t ) + = δσσ′ θ(k − kF ) e i[ k·(r−r )−ωk (t−t )] 1̂ , (3.22b)
V
k
(−) (−) ′ ′ (+) (+)
ψ̂σI (r, t) , ψ̂σ′ I (r , t ) + = 0̂ = ψ̂σI (r, t) , ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) + , (3.22c)
(−) (+) (−) (+)†
ψ̂σI (r, t) , ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) + = 0̂ = ψ̂σI (r, t) , ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) + . (3.22d)
Mai există 6 relaţii de anti-comutare, care se obţin din precedentele prin conjugare hermitică.
5 De fapt, notaţia provine din electrodinamica cuantică, unde golurile sunt anti-particule cu energii negative.
3.1.3 Contracţii şi teorema Wick

A. Produse normale şi contracţii
Se consideră cazul studiat anterior, adică sistemul constituit din fermioni liberi, care este
descris ı̂n formalismul particulă-gol.
S-a arătat că formalismul particulă-gol conduce la următoarele proprietăţi importante:
• se redefinesc operatorii elementari, ca fiind operatori de particule, sau operatori de goluri,
• operatorii de câmp se descompun ı̂n mod unic ı̂n parte de creare şi parte de anihilare (de
particule sau goluri),
• părţile de anihilare (ale operatorilor de câmp) distrug starea fundamentală a sistemului.
A1. Produse ordonate de operatori fermionici

Se consideră un set de operatori fermionici dependenţi de timp: Âj (tj ) j=1,2,...,n ; aceşti opera-
tori pot fi operatori elementari, sau părţi de creare/anihilare ale operatorilor de câmp.
Produs T (ordonare cronologică) 6

Acţiunea operatorului cronologic asupra produsului de operatori specificaţi anterior este produsul
de operatori reordonaţi ı̂n ordine cronologică (de la dreapta spre stânga), cu factorul de semn al
permutării necesare reordonării operatorilor:

T Â1 (t1 ) Â2 (t2 ) . . . Ân (tn ) = (−1)σπ Âπ1 (tπ1 ) · Âπ2 (tπ2 ) · · · Âπn (tπn ) , (3.23)
tπ1 >tπ2 >···>tπn

unde π este permutarea π = π11 π22 ··· n
··· πn care realizează ordonarea cronologică a operatorilor,
iar σπ este paritatea permutării π.
Se observă următoarele proprietăţi generale ale operatorului de ordonare cronologică:
i. T este o operaţie anti-comutativă

T B̂(t′ ) · Â(t) = − T Â(t) · B̂(t′ ) .
ii. T este o operaţie distributivă faţă de adunare:

T (Â + B̂)(Ĉ + D̂) = T ÂĈ + T ÂD̂ + T B̂ Ĉ + T B̂ D̂ ;
ca urmare, se poate defini produsul cronologic pentru operatorii de câmp totali.

iii. Dacă setul de operatori {Aj } conţine operatori cu timpi egali, atunci ordonarea cronologică
păstrează ordinea iniţială a operatorilor care au acelaşi timp; ca urmare, se poate defini produsul
cronologic pentru observabile.
iv. Produsul cronologic este dependent numai de relaţiile de ordine ı̂ntre timpii operatorilor,
dar nu depinde de natura dependenţei temporale a operatorilor; ca urmare, produsul cronologic
se defineşte ı̂n mod identic pentru operatori Dirac, sau pentru operatori Heisenberg.
Produs N (ordonare normală)

Acţiunea operatorului de ordonare normală asupra produsului de operatori specificaţi anterior
este produsul de operatori reordonaţi astfel ı̂ncât la stânga se află operatorii de creare, iar la
dreapta se află operatorii de anihilare şi se introduce factorul de semn al permutării necesare
reordonării operatorilor:

N Â1 Â2 . . . Ân = (−1)σπ′ Âπ1′ · · · Âπk′ · Âπk+1
′ · · · Âπn′ (3.24)
| {z } | {z }
op. creare op. anihilare

unde π ′ este permutarea π ′ = π11′ π22′ ··· n
··· πn′ care realizează ordonarea operatorilor, iar σπ′ este pa-
′
ritatea permutării π . Se observă că ordonarea normală nu ia ı̂n considerare eventuala dependenţă
6 Acest produs cronologic de operatori a fost definit anterior prin relaţia (2.138) pentru cazul general când
sistemul de particule identice putea fi bosonic, sau fermionic. Ca urmare se vor particulariza rezultatele generale
pentru cazul fermionic.
temporală a operatorilor, astfel că s-a omis să se noteze variabilele temporale ale operatorilor;
adică singurul criteriu de reordonare este caracterul operatorului (de creare, sau de anihilare);
atunci, ordonarea normală este aceeaşi pentru operatori indiferent de formularea ı̂n care sunt
consideraţi (Schrödimger, Heisenberg, sau Dirac).
Ca urmare a definiţiei, operatorul de ordonare normală are următoarele proprietăţi generale:
• N este o operaţie anti-comutativă

N B̂(t′ ) · Â(t) = − N Â(t) · B̂(t′ ) .
• N este o operaţie distributivă faţă de adunare:

N (Â + B̂)(Ĉ + D̂) = N ÂĈ + N ÂD̂ + N B̂ Ĉ + N B̂ D̂ ;
ca urmare, se poate defini produsul normal pentru operatorii de câmp totali.
• Produsul normal nu efectuează reordonarea operatorilor de acelaşi tip (adică operatorii

de creare rămân la ordonarea iniţială şi operatorii de anihilare sunt de asemenea lăsaţi ı̂n
ordonarea iniţială).
• Media pe starea fundamentală a unui produs ordonat normal este nulă

hΦ0 | N Â1 · · · Ân |Φ0 i = 0 . (3.25)
Demonstraţie:
Conform relaţiei (3.20), operatorii de anihilare prin acţiune asupra vectorului ket al stării fun-
damental produc vectorul nul: Âa |Φ0 i = | ∅ i (adică distrug starea fundamentală); deoarece conju-
gatul hermitic al unui operator de anihilare este un operator de creare, prin conjugare hermitică
a relaţiei precedente se obţine că operatorii de creare acţionând asupra vectorului bra al stării
fundamentale produc, de asemenea, vectorul nul: hΦ0 |Âc = h ∅ | (ı̂n acest caz se consideră că ope-
ratorul acţionează la stânga). Pentru claritate, se va nota cu indice superior tipul operatorului
după ordonarea normală: Âcj (dacă operatorul este de creare) şi respectiv Âaj (dacă operatorul este
de anihilare).
Conform definiţiei, prin ordonare normală, toţi operatorii de creare sunt permutaţi la stânga ope-
ratorilor de anihilare; ı̂n cazul general, când setul de operatori conţine p operatori de creare şi q
operatori de anihilare, se obţine

hΦ0 | N Â1 · · · Âp+q |Φ0 i = (−1)σπ hΦ0 |Âcπ1 · · · Âcπq · Âaπq+1 · · · Âaπq+p |Φ0 i
= (−1)σπ hΦ0 |Âcπ1 · · · Âcπq | ∅ i = 0 ,
deoarece Âaπq+1 · · · Âaπq+p |Φ0 i = | ∅ i.

Dacă setul de operatori conţine numai operatori de anihilare, atunci ordonarea normală nu modifică
ordinea iniţială a operatorilor, astfel ı̂ncât se obţine ı̂n mod direct rezultatul nul:

hΦ0 | N Â1 · · · Âp |Φ0 i = hΦ0 |Âa1 · · · Âap |Φ0 i = hΦ0 | ∅ i = 0 ,
Dacă setul de operatori conţine numai operatori de creare, atunci de asemenea, ordonarea normală
nu modifică ordinea iniţială a operatorilor, iar operatorii de creare produc vectorul nul prin acţiune
la stânga:

hΦ0 | N Â1 · · · Âq |Φ0 i = hΦ0 |Âc1 · · · Âcq |Φ0 i = h ∅ |Φ0 i = 0 .
În continuare se vor aplica proprietăţile generale ale produselor cronologice şi normale pentru
cazul când se consideră părţi de creare/anihilare ale operatorilor de câmp. Pentru concizia
exprimării este convenabil să se utilizeze o notaţie simplificată, care să evidenţieze numai carac-
teristicile interesante ale operatorilor:
– se utilizează notaţia 4-dimensională pentru coordonatele spaţio-temporale x = (r, t);
– se notează printr-un indice general inferior (literă) setul constituit din indicele de spin,
indicele de formulare (Heisenberg sau Dirac), indicele de semn al pulsaţiei (adică indicele pentru
parte de creare/anihilare) şi eventualul indice de conjugare hermitică;

(±) (±)†
ca urmare, se va nota ψ̂b (x) pentru ψ̂σI ′ (r, t) sau ψ̂σI ′ (r, t). 7
Cu notaţia simplificată precedentă, produsele cronologic şi normal pentru 2 operatori părţi
de creare/anihilare au următoarele expresii explicite:

T ψ̂a (x) · ψ̂b (x′ ) = θ(t − t′ ) ψ̂a (x) · ψ̂b (x′ ) − θ(t′ − t) ψ̂b (x′ ) · ψ̂a (x)
(
ψ̂a (x) · ψ̂b (x′ ) , pentru t > t′ ,
= (3.26)
−ψ̂b (x ) · ψ̂a (x) , pentru t′ > t ;
′
(
′
−ψ̂b (x′ ) · ψ̂a (x) , pentru (a, b) ∈ {(+, −), (+, +†), (−†, −), (−†, +†)} ,
N ψ̂a (x) · ψ̂b (x ) =
ψ̂a (x) · ψ̂b (x′ ) , pentru (a, b) ∈ restul 12 perechi
(3.27)
Se observă că singurele produse normale cu inversie (şi schimbare de semn) sunt de forma Âa Âc ;
ı̂n restul cazurilor, când produsele sunt cu una din formele Âc Âa , Âc Âc sau Âa Âa nu se produce
inversie 8 .
A2. Contracţii de operatori fermionici

Prin definiţie, contracţia a doi operatori este diferenţa dintre produsul cronologic şi produsul
normal ale celor doi operatori:

Â B̂ = T Â · B̂ − N Â · B̂ . (3.28)
Se observă că operatorii contractaţi sunt indicaţi prin linia superioară de contracţie.
Proprietăţi generale ale contracţiilor:
1. anti-comutativitate: Â B̂ = −B̂ Â;
2. distributivitate faţă de adunare: Â (B̂ + Ĉ) = Â B̂ + Â Ĉ.
Aceste proprietăţi rezultă din faptul că ambele produse (atât produsul cronologic, cât şi produsul
normal) sunt anti-comutative şi distributive faţă de adunare.
Conform definiţiei, contracţia este termenul suplimentar produs la rearanjarea operatorilor
prin transformarea produsului cronologic ı̂n produs normal:

T Â · B̂ = N Â · B̂ + Â B̂ .
Se consideră contracţii fundamentale, contracţiile dintre părţile de creare/anihilare ale operatori-

lor de câmp; prin evaluare explicită rezultă că aceste contracţii fundamentale sunt proporţionale
cu anti-comutatorii operatorilor respectivi:

ψ̂a (x) ψ̂b (x′ ) = θ(t − t′ ) ψ̂a (x) , ψ̂b (x′ ) + , pentru produs N cu inversie (4 cazuri) (3.29a)

ψ̂a (x) ψ̂b (x′ ) = − θ(t′ − t) ψ̂a (x) , ψ̂b (x′ ) + , pentru produs N fără inversie (12 cazuri)
(3.29b)
Demonstraţie:
Se consideră cazul când ordonarea normală a produsului se face cu inversia operatorilor, adică
7 S-a considerat că se va lucra cu operatori ı̂n formularea Dirac de excitaţii, dar notaţia este valabilă şi pentru
operatori Dirac propriu zişi sau operatori Heisenberg.

8 Există 12 perechi posibile care corespund la absenţa inversiei pentru ordonarea normală:
(−, +), (−, −†), (+†, +), (+†, −†) sunt produse de tipul Âc Âa ,
(−, −), (−, +†), (+†, −), (+†, +†) sunt produse de tipul Âc Âc ,
(+, +), (+, −†), (−†, +), (−†, −†) sunt produse de tipul Âa Âa .

N ψ̂a (x) · ψ̂b (x′ ) = − ψ̂b (x′ ) · ψ̂a (x) (acest rezultat este posibil când ψ̂a (x) este un operator de
anihilare, iar ψ̂b (x′ ) este un operator de creare); atunci contracţia celor 2 operatori este

ψ̂a (x) ψ̂b (x′ ) = T ψ̂a (x) · ψ̂b (x′ ) − N ψ̂a (x) · ψ̂b (x′ )
= θ(t − t′ ) ψ̂a (x) ψ̂b (x′ ) − θ(t′ − t) ψ̂b (x′ ) ψ̂a (x) − (−1) ψ̂b (x′ ) ψ̂a (x) .
Pe baza identităţii matematice θ(x) + θ(−x) = 1 ı̂n expresia precedentă se simplifică termenii
proporţionali cu factorul θ(t′ − t), astfel că rezultă anti-comutatorul operatorilor:
ψ̂a (x) ψ̂b (x′ ) = θ(t − t′ ) ψ̂a (x) ψ̂b (x′ ) − θ(t′ − t) ψ̂b (x′ ) ψ̂a (x)
+ θ(t − t′ ) ψ̂b (x′ ) ψ̂a (x) + θ(t′ − t) ψ̂b (x′ ) ψ̂a (x)

= θ(t − t′ ) ψ̂a (x) ψ̂b (x′ ) + ψ̂b (x′ ) ψ̂a (x)

= θ(t − t′ ) ψ̂a (x) , ψ̂b (x′ ) + .
Cazul când ordonarea normală nu produce inversia operatorilor se tratează ı̂n mod similar:

ψ̂a (x) ψ̂b (x′ ) = T ψ̂a (x) · ψ̂b (x′ ) − N ψ̂a (x) · ψ̂b (x′ )
= θ(t − t′ ) ψ̂a (x) ψ̂b (x′ ) − θ(t′ − t) ψ̂b (x′ ) ψ̂a (x) − ψ̂a (x) ψ̂b (x′ )
= θ(t − t′ ) ψ̂a (x) ψ̂b (x′ ) − θ(t′ − t) ψ̂b (x′ ) ψ̂a (x)
− θ(t − t′ ) ψ̂a (x) ψ̂b (x′ ) − θ(t′ − t) ψ̂a (x) ψ̂b (x′ )

= −θ(t′ − t) ψ̂a (x) ψ̂b (x′ ) + ψ̂b (x′ ) ψ̂a (x)

= −θ(t′ − t) ψ̂a (x) , ψ̂b (x′ ) + .
Dacă se consideră operatorii fundamentali ca fiind părţi de creare/anihilare a operatorilor Dirac

(propriu zişi), atunci relaţiile de anti-comutare (3.22) arată că singurii anti-comutatori nenuli sunt
(+) (+)†
ı̂ntre operatorii conjugaţi hermitic, adică ψ̂σI (r, t) şi ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) (pentru care produsul normal,
(−)
pornind de la ordonarea ı̂n care au fost scrişi anterior, implică inversie), respectiv ψ̂σI (r, t) şi
(−)†
ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) (pentru care produsul normal, pornind de la ordonarea ı̂n care au fost scrişi anterior,
nu implică inversie); ca urmare, contracţiile fundamentale pentru operatori Dirac au următoarele
expresii:
(+) (+)† (+) (+)†
ψ̂σI (r, t) ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) = +θ(t − t′ ) ψ̂σI (r, t) , ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) +
1 X ′ ′
= θ(t − t′ ) δσσ′ θ(k − kF ) e i[ k·(r−r )−ωk (t−t )] 1̂ , (3.30a)
V
k
(−) (−)† (+) (+)†

ψ̂σI (r, t) ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) = − θ(t′ − t) ψ̂σI (r, t) , ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) +
1 X ′ ′
= − θ(t′ − t) δσσ′ θ(kF − k) e i[ k·(r−r )−ωk (t−t )] 1̂ , (3.30b)
V
k
iar restul contracţiilor fundamentale sunt nule (există 6 perechi distincte de contracţii fundamen-
tale nule).
Prin utilizarea descompunerilor componentelor de spin totale ale operatorilor de câmp ı̂n
părţi de creare şi de anihilare, exprimate prin relaţiile (3.19), iar apoi utilizând proprietatea
de distributivitate a contracţiilor ı̂n raport cu adunarea, rezultă expresiile contracţiilor dintre
componentele de spin totale ale operatorilor de câmp:
ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) = − ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) ψ̂σI (r, t)

1 X i[ k·(r−r′ )−ωk (t−t′ )]
= δσσ′ e
V
k

× θ(t − t′ ) θ(k − kF ) − θ(t′ − t) θ(kF − k) 1̂ , (3.31a)
ψ̂σI (r, t) ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) = 0̂ , (3.31b)

†
ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) = 0̂ . (3.31c)
Demonstraţie:
Se consideră prima contracţie dintre operatorii ψ̂σI (r, t) şi ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ), care se decompun prin
formule similare cu relaţiile (3.19); atunci contracţia ı̂ntre aceşti operatori se descompune ı̂n sumă
de contracţii ale părţilor de creare/anihilare ale operatorilor de câmp, datorită distributivităţii
operaţiei de contractare:
(+) (+)† (+) (−)†
ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) = ψ̂σI (r, t) ψ̂σ ′ I (r′ , t′ ) + ψ̂σI (r, t) ψ̂σ ′ I (r′ , t′ )
(−) (+)† (−) (−)†
+ ψ̂σI (r, t) ψ̂σ ′ I (r′ , t′ ) + ψ̂σI (r, t) ψ̂σ ′ I (r′ , t′ ) ;
prima şi ultima contracţie au expresiile date de formulele (3.30a) şi respectiv (3.30b), iar a doua
şi a treia contracţie sunt nule; ca urmare, contracţia operatorilor de câmp consideraţi iniţial este
1 X ′ ′
ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) = θ(t − t′ ) δσσ ′ θ(k − kF ) e i[ k·(r−r )−ωk (t−t )] 1̂ + 0̂ + 0̂
V
k
′ 1 X ′ ′
− θ(t − t ) δσσ ′ θ(kF − k) e i[ k·(r−r )−ωk (t−t )] 1̂ ,
V k
astfel ı̂ncât se obţine rezultatul cerut.
Contracţia ı̂ntre operatorii de câmp ψ̂σI (r, t) şi ψ̂σ ′ I (r′ , t′ ) se calculează ı̂n mod similar, dar ı̂n
acest caz toate cele 4 contracţii, obţinute prin descompuneri, sunt nule
(+) (+) (+) (−)
ψ̂σI (r, t) ψ̂σ ′ I (r′ , t′ ) = ψ̂σI (r, t) ψ̂σ ′ I (r′ , t′ ) + ψ̂σI (r, t) ψ̂σ ′ I (r′ , t′ )
(−) (+) (−) (−)
+ ψ̂σI (r, t) ψ̂σ ′ I (r′ , t′ ) + ψ̂σI (r, t) ψ̂σ ′ I (r′ , t′ )
= 0̂ .
† †
Contracţia ψ̂σI (r, t) ψ̂σ ′ I (r′ , t′ ) se reduce la contracţia ψ̂σ ′ I (r′ , t′ ) ψ̂σI (r, t), datorită proprietăţii de
anti-comutativitate.
†
Contracţia ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) se obţine ı̂n mod similar cu contracţia ψ̂σI (r, t) ψ̂σ ′ I (r′ , t′ ) şi este
nulă.
Observaţii:
i. Contracţiile operatorilor de câmp sunt de forma


 ψ̂σI (x) ψ̂ † ′ (x′ ) = − ψ̂ † ′ (x′ ) ψ̂σI (x) ∼ 1̂ ,
 σ I σ I


 †
ψ̂σI (x) ψ̂σ′ I (x′ ) = ψ̂σI (x) ψ̂σ† ′ I (x′ ) = 0̂ .
Se observă că aceste contracţii sunt proporţionale cu operatorul unitate (constanta de propor-
ţionalitate putând fi nulă), adică sunt operatori banali. Atunci, se notează valoarea acestor
contracţii prin simbolul ψψ ′ (este un număr complex), astfel ı̂ncât se pot exprima contracţiile
ı̂ntre operatori de câmp prin expresia ψ̂ ψ̂ ′ = ψψ ′ 1̂.
ii. Rezultatele anterioare sunt analoage pentru operatorii Dirac de excitaţii, cu singura deo-
sebire asupra pulsaţiei: ωk se substituie prin Ωk .
iii. Expresiile contracţiilor ı̂ntre operatorii de câmp ai formulării Dirac se pot scrie ı̂n mod
condensat prin introducerea funcţiei Green cauzale libere, definită ca media pe starea fundamen-
tală a sistemului fermionic liber pentru produsul cronologic al operatorilor de câmp ı̂n formularea
Dirac (Heisenberg liberă):

0 ′ ′ hΦ0 | T ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) |Φ0 i
Gσσ′ (r, t; r , t ) ≡ − i . (3.32)
hΦ0 |Φ0 i
Atunci, prin utilizarea proprietăţilor contracţiilor rezultă că funcţia Green liberă este egală (până
la un factor banal) cu contracţia operatorilor de câmp care definesc funcţia Green:
1 X i[ k·(r−r′ )−ωk (t−t′ )]
G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) = − i δσσ′ e
V
k

× θ(t − t′ ) θ(k − kF ) − θ(t′ − t) θ(kF − k) 1̂ . (3.33)
Demonstraţie:
Produsul cronologic al operatorilor de câmp de la numărător se transformă ı̂n produs normal cu
ajutorul contracţiei operatorilor:

T ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) = N ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) + ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) ;
Prin mediere pe starea fundamentală, produsul normal dă rezultat nul

hΦ0 | N ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) |Φ0 i = 0 ,
conform proprietăţii generale a produsului normal, exprimată prin relaţia (3.25). Pe de altă parte,
contracţia operatorilor de câmp este proporţională cu operatorul unitate, conform relaţiei (3.31a):
ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) = ψσI (r, t) ψσ† ′ I (r′ , t′ ) 1̂ ,
unde valoarea contracţiei este

1 X i[ k·(r−r′ )−ωk (t−t′ )]
ψσI (r, t) ψσ† ′ I (r′ , t′ ) = δσσ ′ e θ(t − t′ ) θ(k − kF ) − θ(t′ − t) θ(kF − k) ;
V k
atunci, media pe starea fundamentală a contracţiei este
hΦ0 | ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ )|Φ0 i = ψσI (r, t) ψσ† ′ I (r′ , t′ ) hΦ0 |Φ0 i .
Pe baza rezultatelor precedente se obţine că funcţia Green liberă este legată de valoarea contracţiei
operatorilor de câmp prin relaţia
G0σσ ′ (r, t; r′ , t′ ) = − i ψσI (r, t) ψσ† ′ I (r′ , t′ ) .
Se observă că definiţia funcţiei Green libere, relaţia (3.32), a considerat cazul general când vec-
torul stării fundamentale a sistemului liber are o normă arbitrară (dar finită).
Pe baza rezultatelor precedente, contracţiile fundamentale (ale operatorilor de câmp ı̂n for-
mularea Dirac) sunt operatori banali şi se exprimă cu ajutorul funcţiei Green cauzale libere:
ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) = i G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) 1̂ , (3.34a)
ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) ψ̂σI (r, t) = − i G0σ′ σ (r′ , t′ ; r, t) 1̂ , (3.34b)

†
ψ̂σI (r, t) ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) = ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) = 0̂ . (3.34c)
Se definesc următoarele generalizări pentru contracţiile operatorilor.

i. Deoarece contracţia unei perechi de operatori de câmp P̂ Q̂ = P Q 1̂ este un operator
banal (adică operatorul este proporţional cu operatorul unitate), atunci se poate extrage valoarea
numerică a contracţiei ı̂n exteriorul unui produs normal:

N Â · · · Ô P̂ Q̂ R̂ · · · Ẑ = P Q N Â · · · Ô R̂ · · · Ẑ . (3.35)
ii. În interiorul unui produs normal, constituit din mai mulţi operatori, se defineşte contracţia
ı̂ntre operatori nevecini considerând permutarea (ı̂n interiorul produsului normal) care aduce
operatorii ı̂n poziţii vecine şi se introduce factorul de semn corespunzător parităţii permutării:

N ÂB̂ Ĉ · · · P̂ Q̂R̂ · · · Ẑ = (−1)σπ N ÂB̂ Q̂Ĉ · · · P̂ R̂ · · · Ẑ = (−1)σπ BQ N ÂĈ · · · P̂ R̂ · · · Ẑ .
(3.36)
iii. În interiorul unui produs normal se pot considera contracţii multiple; exemplu:

N ÂB̂ Ĉ · · · P̂ Q̂R̂ · · · Ẑ . (3.37)
B. Teorema Wick

Se consideră un set de operatori dependenţi de timp F̂1 (t1 ) , . . . , F̂n (tn ) ; este necesar să
se precizeze următoarele proprietăţi ale setului de operatori specificat anterior:
– rezultatele vor fi valabile, indiferent de tipul dependenţei temporale a operatorilor, adică
aceşti operatori pot fi definiţi sau ı̂n formularea Dirac, sau ı̂n formularea Heisenberg; 9
– deoarece se vor aplica operaţii de ordonare cronologică, ordonare normală şi contracţii (care
sunt operaţii distributive faţă de adunare) se poate considera că operatorii setului specificat sunt
operatori de câmp.
Prin utilizarea proprietăţilor fundamentale ale produsului cronologic (produs T), produsului
normal (produs N) şi contracţiilor se deduc următoarele identităţi operatoriale:
Lema Wick Produsul normal al unui set de operatori, multiplicat la dreapta cu un operator
care are timpul anterior timpilor operatorilor din setul aflat ı̂n interiorul produsului normal, este
egal cu produsul normal al setului de operatori completat la dreapta cu operatorul suplimentar la
care se adaugă suma produselor normale ale setului de operatori, ı̂n care operatorul suplimentar
este contractat ı̂n mod succesiv cu fiecare operator din setul specificat anterior.

N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) B̂(t)
t<tj (j=1,...,n)
X n

= N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) B̂(t) + N F̂1 (t1 ) · · · F̂j (tj ) · · · F̂n (tn ) B̂(t) . (3.38)
j=1
Demonstraţie:
Se consideră că setul de operatori din interiorul produsului normal conţine l operatori de creare şi
m = n − l operatori de anihilare; atunci produsul normal al setului de operatori consideraţi este

N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) = (−1)σπ F̂π1 (tπ1 ) · · · F̂πl (tπl ) F̂πl+1 (tπl+1 ) · · · F̂πn (tπn )
| {z } | {z }
operatori de creare operatori de anihilare
≡ (−1)σπ Ĉ1 (t′1 ) . . . Ĉl (t′l ) · Âm (t′′m ) . . . Â1 (t′′1 ) ,
unde
Ĉj (t′j ) = F̂πj (tπj ) , j = 1, l ,
Âk (t′′k ) = F̂πn−k+1 (tπn−k+1 ) , k = 1, m .
a) În cazul când B̂ este un operator de anihilare (adică B̂ = Â ) se obţin relaţiile:

N F̂1 (t1 ) . . . F̂n (tn ) B̂(t) = (−1)σπ Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Â1 (t′′1 ) Â(t) ,

N F̂1 (t1 ) . . . F̂n (tn ) B̂(t) = (−1)σπ Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Â1 (t′′1 ) Â(t) ,
F̂j (tj ) B̂(t) = T[F̂j (tj ) B̂(t)] − N[F̂j (tj ) B̂(t)] = F̂j (tj ) B̂(t) − F̂j (tj ) B̂(t) = 0̂ ,

unde Π = π11 π21 ... n
... πn este permutarea care realizează ordonarea operatorilor de creare la dreapta;
ı̂n expresia ultimei contracţii s-a luat ı̂n considerare că tj > t şi că B̂ este un operator de anihilare.
Atunci, lema Wick este banală, deoarece cele două produse normale sunt egale şi toate contracţiile
suplimentare sunt nule:

N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) B̂(t) = N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) B̂(t) .
t<tj (j=1,...,n)
b) În cazul când B̂ este un operator de creare (adică B̂ = Ĉ ) se obţin relaţiile:

N F̂1 (t1 ) . . . F̂n (tn ) B̂(t) = (−1)σπ Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Â1 (t′′1 ) Ĉ(t) ,

N F̂1 (t1 ) . . . F̂n (tn ) B̂(t) = (−1)σπ +m Ĉ1 (t′1 ) Â(t) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Â1 (t′′1 ) ,
F̂j (tj ) B̂(t) = T[F̂j (tj ) B̂(t)] − N[F̂j (tj ) B̂(t)]

(
= F̂j (tj ) B̂(t) − F̂j (tj ) B̂(t) = 0̂ , dacă F̂j (tj ) = operator de creare ,
=
tj >t = F̂j (tj ) B̂(t) + B̂(t) F̂j (tj ) , dacă F̂j (tj ) = operator de anihilare .
9 Pentru aplicaţii va fi interesant cazul când operatorii sunt ı̂n formularea Dirac.
Conform rezultatului precedent, contacţia dintre un operator al produsului normal şi operatorul
suplimentar (care este un operator de creare) are proprietatea 10 :
– dacă operatorul din produs este un operator de creare (F̂j = Ĉj ), atunci contracţia este nulă:
F̂j B̂ = 0̂;
– dacă operatorul din produs este un operator de anihilare (F̂j = Âj ), atunci contracţia este egală
cu anti-comutatorul operatorilor: F̂j B̂ = F̂j B̂ + B̂ F̂j , astfel ı̂ncât rezultă F̂j B̂ = −B̂ F̂j + F̂j B̂.
Folosind proprietatea anterioară se comută operatorul suplimentar B̂(t) ≡ Ĉ(t) la stânga, peste
ultimul operator din produsul ordonat normal Â1 (t′′1 ):

N F̂1 (t1 ) . . . F̂n (tn ) B̂(t)
= (−1)σπ Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Â2 (t′′2 ) Â1 (t′′1 ) Ĉ(t)
n o
= (−1)σπ Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Â2 (t′′2 ) − Ĉ(t) Â1 (t′′1 ) + Â1 (t′′1 ) Ĉ(t)
= (−1)σπ +1 Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Â2 (t′′2 ) Ĉ(t) Â1 (t′′1 )
+(−1)σπ Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Â2 (t′′2 ) Â1 (t′′1 ) Ĉ(t) ;
ı̂n primul termen obţinut anterior, prin comutarea operatorului Ĉ(t) peste operatorul Â1 (t′′1 ), se
efectuează comutarea acestui operator peste operatorul Â2 (t′′2 ), utilizând aceeaşi metodă ca ı̂n cazul
precedent:
(−1)σπ +1 Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Â3 (t′′3 ) Â2 (t′′2 ) Ĉ(t) Â1 (t′′1 )
n o
= (−1)σπ +1 Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Â3 (t′′3 ) − Ĉ(t) Â2 (t′′2 ) + Â2 (t′′2 ) Ĉ(t) Â1 (t′′1 )
= (−1)σπ +2 Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Â3 (t′′3 ) Ĉ(t) Â2 (t′′2 ) Â1 (t′′1 )
+(−1)σπ +1 Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Â3 (t′′3 ) Â2 (t′′2 ) Ĉ(t) Â1 (t′′1 ) ;
se continuă procedeul anterior, efectuând comutările operatorului Ĉ(t) peste toţi operatorii de
anihilare a produsului ordonat normal, astfel ı̂ncât se obţine:

N F̂1 (t1 ) . . . F̂n (tn ) B̂(t)
= (−1)σπ Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Â2 (t′′2 ) Â1 (t′′1 ) Ĉ(t)
+(−1)σπ +1 Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Â3 (t′′3 ) Â2 (t′′2 ) Ĉ(t) Â1 (t′′1 ) + . . .
+(−1)σπ +j−1 Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Âj+1 (t′′j+1 ) Âj (t′′j ) Ĉ(t) Âj−1 (t′′j−1 ) · · · Â1 (t′′1 )
+ . . . + (−1)σπ +m−1 Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) Ĉ(t) Âm−1 (t′′m−1 ) · · · Â1 (t′′1 )
+(−1)σπ +m Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Ĉ(t) Âm (t′′m ) . . . Â1 (t′′1 )
= (−1)σπ +m Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Â(t) Âm (t′′m ) . . . Â1 (t′′1 )
m
X
+ (−1)σπ +j−1 Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Âj+1 (t′′j+1 ) Âj (t′′j ) Ĉ(t) Âj−1 (t′′j−1 ) · · · Â1 (t′′1 ) .
j=1
Primul termen al ultimei expresii este un produs de operatori ordonaţi normal, astfel ı̂ncât se
poate exprima cu ajutorul operaţiei de ordonare normală, revenind la notaţia iniţială şi eliminând
factorul de semn prin permutarea operatorului suplimentar Ĉ(t) la extrema dreaptă:

(−1)σπ +m Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Â(t) Âm (t′′m ) . . . Â1 (t′′1 ) = N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) B̂(t) ;
al doilea termen al ultimei expresii este sumă de termeni care sunt fiecare un produs de operatori
ordonaţi normal, astfel ı̂ncât şi aceşti termeni se pot exprima mai convenabil prin permutarea
operatorului contractat Ĉ(t) la extrema dreaptă:
(−1)σπ +j−1 Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Âj+1 (t′′j+1 ) Âj (t′′j ) Ĉ(t) Âj−1 (t′′j−1 ) · · · Â1 (t′′1 )

= (−1)σπ N Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Âj+1 (t′′j+1 ) Âj (t′′j ) Âj−1 (t′′j−1 ) · · · Â1 (t′′1 ) Ĉ(t) .
10 Pentru simplificarea scrierii se omit argumentele temporale
Prin adunarea rezultatelor precedente se obţine

N F̂1 (t1 ) . . . F̂n (tn ) B̂(t)

= N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) B̂(t)
Xm

+ (−1)σπ N Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Âj+1 (t′′j+1 ) Âj (t′′j ) Âj−1 (t′′j−1 ) · · · Â1 (t′′1 ) Ĉ(t) .
j=1
Pentru a absorbi factorul de semn datorat permutărilor care realizează ordonarea normală a ope-
ratorilor din setul iniţial se adaugă contracţiile nule dintre operatorii de creare şi operatorul supli-
mentar, astfel ı̂ncât rezultă:

N F̂1 (t1 ) . . . F̂n (tn ) B̂(t)

= N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) B̂(t)
l
X
+ (−1)σπ N Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉk−1 (t′k−1 ) Ĉk (t′k ) Ĉk+1 (t′k+1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Â1 (t′′1 ) Ĉ(t)
k=1
Xm

+ (−1)σπ N Ĉ1 (t′1 ) · · · Ĉl (t′l ) Âm (t′′m ) . . . Âj+1 (t′′j+1 ) Âj (t′′j ) Âj−1 (t′′j−1 ) · · · Â1 (t′′1 ) Ĉ(t) ;
j=1
se observă că ultimele două sume implică toate contracţiile posibile ale operatorului suplimentar
B̂(t) = Ĉ(t) cu toţi operatorii produsului normal iniţial (atât cu operatorii de creare, cât şi cu
operatorii de anihilare); atunci, se poate elimina restricţia ı̂ntre operatorii produsului iniţial (ca
operatori de creare la stânga şi operatori de anihilare la dreapta) şi se revine la ordonarea iniţială
a acestor operatori, astfel ı̂ncât se absoarbe factorul de semn:

N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) B̂(t)
t<tj (j=1,...,n)
X n

= N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) B̂(t) + N F̂1 (t1 ) · · · F̂j (tj ) · · · F̂n (tn ) B̂(t) ;
j=1
se observă că rezultatul este identic cu relaţia (3.38).
Lema Wick generalizată Produsul normal al unui set de operatori, care conţine contracţii,
multiplicat la dreapta cu un operator care are timpul anterior timpilor operatorilor din setul aflat
ı̂n interiorul produsului normal, este egal cu produsul normal al setului de operatori, conţinând
contracţiile anterioare, completat la dreapta cu operatorul suplimentar, la care se adaugă suma
produselor normale ale setului de operatori, care conţin de asemenea contracţiile anterioare şi ı̂n
care operatorul suplimentar este contractat ı̂n mod succesiv cu fiecare operator din set care nu
fusese inclus ı̂ntr-o contracţie anterioară.

N F̂1 (t1 ) · · · F̂k (tk ) · · · F̂l (tl ) · · · F̂n (tn ) B̂(t)
t<tj (tj =1,...,n)

= N F̂1 (t1 ) · · · F̂k (tk ) · · · F̂l (tl ) · · · F̂n (tn ) B̂(t)
n
X
+ N F̂1 (t1 ) · · · F̂j (tj ) · · · F̂k (tk ) · · · F̂l (tl ) · · · F̂n (tn ) B̂(t) . (3.39)
j=1
(j6=k,l)
Relaţia (3.39) ilustrează lema Wick generalizată pentru cazul cel mai simplu, când produsul
normal iniţial conţine o singură contracţie; generalizarea pentru cazul când produsul normal
conţine mai multe contracţii este simplă.
Demonstraţie:
Pentru demonstrarea lemei Wick generalizate argumentele temporale ale operatorilor nu au nici
un rol, astfel ı̂ncât pentru simplificarea notaţiei se va omite notarea acestor argumente temporale.
Se multiplică egalitatea afirmată de lema Wick (3.38) cu contracţia F̂k F̂l , adică

F̂k F̂l N F̂1 · · · F̂k−1 F̂k+1 · · · F̂l−1 F̂l+1 · · · F̂n B̂ t<t
j

= F̂k F̂l N F̂1 · · · F̂k−1 F̂k+1 · · · F̂l−1 F̂l+1 · · · F̂n B̂
n
X ′
+F̂k F̂l N F̂1 · · · F̂j · · · F̂j−1 F̂j+1 · · · F̂l−1 F̂l+1 · · · F̂n B̂ .
j=1
(j6=k,l
Deoarece contracţiile operatorilor de câmp F̂k F̂l sunt operatori banali (adică acestea sunt fie nule,
fie proporţionale cu operatorul unitate) se poate introduce contracţia externă ı̂n toate produsele
ordonate normal şi se permută operatorii F̂j şi F̂k ı̂n interiorul produsului N până la obţinerea
aranjării dorite; ı̂n fiecare termen se efectuează acelaşi număr de permutări, astfel ı̂ncât se produce
acelaşi factor de semn:

(−1)P N F̂1 · · · F̂k · · · F̂l · · · F̂n B̂(t)
t<tj (tj =1,...,n)
n
X

= (−1)P N F̂1 · · · F̂k · · · F̂l · · · F̂n B̂ + (−1)P N F̂1 · · · F̂j · · · F̂k · · · F̂l · · · F̂n B̂ .
j=1
(j6=k,l)
Se simplifică factorul de semn şi se obţine egalitatea Wick generalizată.
Teorema Wick Produsul cronologic al unui set de operatori este egal cu produsul normal
al acestui set de operatori la care se adaugă suma produselor normale ale setului de operatori
care conţin toate contracţiile posibile de operatori:

T F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) = N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) + CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) , (3.40)

unde CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) este suma produselor normale ale setului de operatori cu toate
contracţiile posibile ale operatorilor interiori (se omit argumentale temporale, deoarece sunt fără
importanţă pentru ordonarea normală):
1,n
X
CN F̂1 , . . . , F̂n ≡ N F̂1 · · · F̂j · · · F̂l · · · F̂n
j,l
1,n X
X 1,n

+ N F̂1 · · · F̂j · · · F̂k · · · F̂l · · · F̂m · · · F̂n + · · ·
j,l k,m
(6=j,l)
Demonstraţie:
Se consideră iniţial că setul de operatori {F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn )} este constituit din părţi de creare
sau de anihilare ale unor operatori de câmp şi se utilizează metoda inducţiei matematice.
Pentru cazul când sunt n = 2 operatori se utilizează definiţia contracţiei:

T F̂1 (t1 ) F̂2 (t2 ) = N F̂1 (t1 ) F̂2 (t2 ) + F̂1 (t1 ) F̂2 (t2 )

= N F̂1 (t1 ) F̂2 (t2 ) + N F̂1 (t1 ) F̂2 (t2 ) ,
unde ultima egalitate s-a obţinut luând ı̂n considerare faptul că o contracţie este un operator banal
(adică este nul sau proporţional cu operatorul unitate), astfel ı̂ncât se poate include contracţia ı̂n
interiorul operaţiei de ordonare normală; ca urmare, s-a obţinut rezultatul teoremei Wick pentru
cazul n = 2.
Se consideră, prin hipoteză că egalitatea teoremei Wick este valabilă pentru cazul când sunt n
operatori:

T F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) = N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) + CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn )
şi se efectuează operaţiile corespunzătoare deducerii egalităţii teoremei Wick pentru cazul când
sunt n + 1 operatori.
Se alege iniţial operatorul suplimentar, F̂n+1 (tn+1 ), cu timpul anterior tuturor timpilor operato-
rilor din setul iniţial: tn+1 < tj , (j = 1, n ) şi se multiplică egalitatea precedentă la dreapta cu
operatorul suplimentar:

T F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 )
tn+1 <tj (j=1,...,n)

= N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 ) + CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 ) .
În termenul care conţine produsul cronologic operatorul suplimentar se poate include ı̂n interiorul
operaţiei de ordonare cronologică, deoarece acest operator este la dreapta şi are timpul cel mai
mic:

T F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 ) = T F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) · F̂n+1 (tn+1 ) , (tn+1 < tj ) .
În termenul care conţine produsul normal, operatorul suplimentar se poate include ı̂n interiorul
operaţiei de ordonare normală, conform lemei Wick (3.38):

N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 )
tn+1 <tj (j=1,...,n)
n
X
= N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 ) + N F̂1 (t1 ) · · · F̂j (tj ) · · · F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 ) .
j=1

CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) este suma produselor normale ale setului de operatori cu toate contracţiile
posibile ale operatorilor interiori; se consideră un termen din această sumă (s-a ales spre exem-
plificare cazul când există 2 contracţii), multiplicat la dreapta cu operatorul suplimentar, care are
timpul mai mic decât timpii tuturor operatorilor din interiorul operaţiei de ordonare normală şi se
aplică lema Wick generalizată (3.39):

N F̂1 (t1 ) · · · F̂j (tj ) · · · F̂k (tk ) · · · F̂l (tl ) · · · F̂m (tm ) · · · F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 )
tn+1 <tj (j=1,...,n)

= N F̂1 (t1 ) · · · F̂j (tj ) · · · F̂k (tk ) · · · F̂l (tl ) · · · F̂m (tm ) · · · F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 )
n
X ′
+ N F̂1 (t1 ) · · · F̂j (tj ) · · · F̂k (tk ) · · · F̂p (tp ) · · · F̂l (tl ) · · · F̂m (tm ) · · · F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 ) ;
p=1
(p6=j,k,l,m)

Se adună contribuţia tuturor termenilor care constituie CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) , conform rezulta-
tului precedent şi se obţine:

CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 )
tn+1 <tj (j=1,...,n)
h i n o
n+1
= N CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 ) + CN CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) , F̂n+1 (tn+1 ) ,
unde
h i
– N CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 ) este suma termenilor din CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) , ı̂n
care fiecare termen component este multiplicat la dreapta cu operatorul F̂n+1 (tn+1 ) şi apoi
este efectuată ordonarea normală;
n o
n+1
– de asemenea, CN CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) , F̂n+1 (tn+1 ) este suma tuturor termenilor obţi-

nuţi din setul CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) unde se contractă fiecare operator necontractat anterior
cu operatorul suplimentar F̂n+1 (tn+1 ).
Pe baza rezultatelor anterioare se obţine egalitatea următoare:

T F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) · F̂n+1 (tn+1 )
tn+1 <tj (j=1,...,n)
n
X
= N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 ) + N F̂1 (t1 ) · · · F̂j (tj ) · · · F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 )
j=1
h i n o
n+1
+N CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 ) + CN CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) , F̂n+1 (tn+1 ) .
Se observă că ultimii 3 termeni din egalitatea precedentă reprezintă suma produselor normale cu
toate contracţiile posibile efectuate cu operatori ai setului {F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ), F̂n+1 (tn+1 )}

CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ), F̂n+1 (tn+1 )
Xn

= N F̂1 (t1 ) · · · F̂j (tj ) · · · F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 )
j=1
h i n o
n+1
+ N CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 ) + CN CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) , F̂n+1 (tn+1 ) ,
deoarece
n
X
– N F̂1 (t1 ) · · · F̂j (tj ) · · · F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 ) conţine toţi termenii ı̂n care operatorul supli-
j=1
mentar F̂n+1 (tn+1 ) se contractă cu fiecare operator din setul {F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn )}, fără să
existe alte contracţii;
h i
– N CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 ) conţine toţi termenii ı̂n care se efectuează contracţii
numai ı̂ntre operatori ai setului {F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn )};
n o
n+1
– CN CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) , F̂n+1 (tn+1 ) conţine toţi termenii ı̂n care operatorii din setul
{F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn )} se contractă ı̂ntre ei şi operatorul suplimentar F̂n+1 (tn+1 ) este contractat
cu operatori din setul anterior care nu fuseseră contractaţi;
atunci, prin adunarea celor 3 contribuţii specificate anterior se obţine suma tuturor termenilor care
conţin toate contracţiile posibile ale setului de operatori {F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ), F̂n+1 (tn+1 )}.
S-a obţinut rezultatul

T F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) · F̂n+1 (tn+1 )
tn+1 <tj (j=1,...,n)
n o
= N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) F̂n+1 (tn+1 ) + CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ), F̂n+1 (tn+1 ) ,
care este egalitatea teoremei lui Wick pentru n + 1 operatori, cu condiţia ca operatorul din extrema
dreaptă a produsului (ı̂n toţi termenii) să aibă timpul mai mic decât timpii celorlalţi operatori.
Restricţia privind valoarea variabilei temporale a ultimului operator din dreapta se poate ridica
prin reordonarea simultană a operatorilor din toţi termenii; ı̂n acest caz apare acelaşi factor de
semn, care se poate simplifica ulterior.
S-a demonstrat teorema Wick pentru cazul când operatorii consideraţi sunt părţi de creare sau de
anihilare ale operatorilor de câmp. Toatuşi, operaţiile de ordonare cronologică, ordonare normală şi
contractare sunt toate operaţii distributive faţă de adunarea operatorială; ca urmare, teorema Wick
este valabilă ı̂n cazul mai general când operatorii consideraţi {F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn )} sunt operatori
de câmp (totali).
Teorema Wick are următoarea consecinţă foarte importantă: media pe starea fundamentală
(a sistemului de fermioni liberi) a unui produs cronologic de operatori de câmp ı̂n formularea
Dirac este egală cu suma tuturor contracţiilor totale ale operatorilor din setul produsului:

hΦ0 | T F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) |Φ0 i = C F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) hΦ0 |Φ0 i , (3.41)

unde C F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) este suma tuturor contracţiilor totale ale setului de operatori din
produs.
Demonstraţie:
Conform teoremei Wick, media pe starea fundamentală a produsului cronologic de operatori este

hΦ0 | T F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) |Φ0 i = hΦ0 | N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) |Φ0 i + hΦ0 | CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) |Φ0 i .
Dar media pe starea fundamentală a sistemului fermionic liber a unui produs normal de operatori
de câmp este nul, conform relaţiei (3.25), astfel că primul termen hΦ0 | N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) |Φ0 i este
nul
hΦ0 | N F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) |Φ0 i = 0 .

Termenul al doilea CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) conţine două tipuri de contracţii: incomplete şi to-
tale. Pentru o contracţie incompletă există operatori ı̂n interiorul produsului normal care nu sunt
contractaţi; de exemplu, se consideră cazul când există 2 contracţii ı̂ntr-un produs cu n > 2 ope-
ratori:

hΦ0 | N F̂1 (t1 ) · · · F̂j (tj ) · · · F̂l (tl ) · · · F̂k (tk ) · · · F̂m (tm ) · · · F̂n (tn ) |Φ0 i

= (−1)σ Fj (tj )Fl (tl ) Fk (tk )Fm (tm ) hΦ0 | N F̂1 (t1 ) · · · F̂p (tp ) · · · F̂n (tn ) |Φ0 i =0.
p6=j,k,l,m
Ultima egalitate a ilustrat un produs normal cu 2 contracţii, care nu este o contracţie totală; deo-
arece contracţiile sunt proporţionale cu operatorul unitate, atunci valoarea lor (numărul complex)
se poate extrage ı̂n exteriorul produsului-N, iar ca rezultat rămâne media pe starea fundamentală
liberă a unui produs normal de operatori, care este nul.
Pentru o contracţie totală, toţi operatorii sunt perechi de operatori contractaţi, astfel că prin
extragerea valorilor contracţiilor rămâne numai operatorul unitate, iar rezultatul medierii produce
norma vectorului stării fundamentale libere:

hΦ0 | N F̂1 · · · F̂j · · · F̂k · · · F̂l · · · F̂m · · · F̂n |Φ0 i = F1 Fj · · · Fk Fl · · · Fm Fn hΦ0 |Φ0 i .

Din discuţia anterioară rezultă că din suma hΦ0 | CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) |Φ0 i sunt nuli toţi ter-
menii care nu sunt contracţii totale, iar contribuţia globală a termenilor contracţii totale este

hΦ0 | CN F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) |Φ0 i = C F̂1 (t1 ), . . . , F̂n (tn ) hΦ0 |Φ0 i.
Se observă că pentru a fi posibilă o contracţie totală nenulă este necesar ca numărul de operatori
de câmp să fie par (n = 2p), astfel ca toţi operatorii să poată forma perechi; mai mult, datorită
relaţiilor (3.34) pentru contracţiile operatorilor de câmp, este necesar ca produsul de operatori
†
de câmp să conţină un număr egal de operatori ψ̂σI (r, t) şi hermiticii conjugaţi ψ̂σI (r, t). Atunci
singura situaţie care conduce la un rezultat nenul din teorema Wick este de forma

hΦ0 | T ψ̂1 · · · ψ̂n ψ̂1̄† · · · ψ̂n̄† |Φ0 i = C ψ̂1 · · · ψ̂n ψ̂1̄† · · · ψ̂n̄† hΦ0 |Φ0 i
X
= ψ1 ψπ† 1̄ · · · ψn ψπ† n̄ hΦ0 |Φ0 i ;
π
valorile contracţiilor de forma ψp ψπ† p̄ sunt egale cu funcţii Green cauzale libere, conform relaţiei
ψp ψπ† p̄ = i G0 (p, πp̄ ) .

Ca urmare, media pe starea fundamentală a sistemului de fermioni liberi a unui produs constituit
dintr-un număr par de operatori de câmp Dirac, dintre care jumătate sunt operatori ψ̂σI (r, t), iar
cealaltă jumătate sunt operatori hermitic conjugaţi ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) se exprimă ca o sumă de produse
de funcţii Green libere.
3.2 Funcţii Green fermionice

3.2.1 Definiţii
Se consideră cazul general (faţă de secţiunea precedentă) când particulele sistemului de fer-
mioni pot avea atât interacţii mutuale, cât şi interacţii cu câmpuri externe statice; atunci hamil-
tonianul sistemului total este
Ĥ = Ĥ0 + Ĥ1 , (3.42)
unde Ĥ0 este hamiltonianul sistemului de fermioni liberi, iar Ĥ1 este hamiltonianul de interacţie.
Datorită proprietăţilor simple ale sistemului fără interacţii, se efectuează cuantificarea pe stări
uni-particulă libere (k, σ); atunci, sunt valabile următoarele rezultate:
– funcţiile proprii uni-particulă impuls-spin sunt ϕ kσ (r, s);
– operatorii elementari pe stări uni-particulă sunt â kσ şi â†kσ ;
P
– componenta de spin a operatorului de câmp Schrödinger este ψ̂σ (r) = u k (r) âkσ , iar ı̂n
k
P
formularea Dirac operatorul precedent devine ψ̂σI (r, t) = u k (r) âkσI (t) .
k
3.2. FUNCŢII GREEN FERMIONICE 133
Ecuaţiile cu valori proprii ale energiei au următoarele forme:

i. Pentru sistemul liber
Ĥ0 |Φα i = Eα0 |Φα i , (3.43a)

unde sistemul vectorilor proprii |Φα i α este o bază ı̂n spaţiul Fock FN ; starea fundamentală a
sistemului liber are energia E00 şi vectorul de stare (formularea Heisenberg) |Φ0 i.
i. Pentru sistemul cu interacţii
Ĥ |Ψα i = Eα |Ψα i , (3.43b)

unde sistemul vectorilor proprii |Ψα i α este o bază ı̂n spaţiul Fock FN ; starea fundamentală a
sistemului cu interacţii are energia E0 şi vectorul de stare (formularea Heisenberg) |Ψ0 i. Conform
teoremei Gell-Mann şi Low, vectorul |Ψ0 i se poate construi din vectorul |Φ0 i prin aplicarea
adiabatică a perturbaţiei.
Funcţii Green uni-particulă

1. Funcţia Green uni-particulă cauzală (numită, de asemenea, propagatorul Feynman) este media
pe starea fundamentală a sistemului cu interacţii pentru produsul cronologic al operatorilor de
câmp ı̂n formularea Heisenberg:

′ ′ hΨ0 | T ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
Gσσ′ (r, t; r , t ) ≡ − i . (3.44)
hΨ0 |Ψ0 i
Se observă că funcţia Green uni-particulă cauzală are expresii diferite ı̂n funcţie de relaţia dintre
argumentele temporale:


 hΨ0 | ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i


 − i ≡ G> ′ ′
σσ′ (r, t; r , t ) , pentru t > t
′
 hΨ0 |Ψ0 i
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) =




 hΨ0 | ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ψ̂σH (r, t) |Ψ0 i
+ i ≡ G< ′ ′
σσ′ (r, t; r , t ) , pentru t < t
′
hΨ0 |Ψ0 i
= θ(t − t′ ) G> ′ ′ ′ < ′ ′
σσ′ (r, t; r , t ) + θ(t − t) Gσσ′ (r, t; r , t ) .
2. Funcţiile Green uni-particulă retardată G(R) şi avansată G(A) se definesc ı̂n termeni de anti-
comutator al operatorilor de câmp:
† ′ ′

(R)
hΨ 0 | ψ̂σH (r, t) , ψ̂σ ′ H (r , t )
+
|Ψ0 i
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) ≡ − i θ(t − t′ ) , (3.45a)
hΨ0 |Ψ0 i

(A) ′ ′ ′
hΨ0 | ψ̂σH (r, t) , ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) + |Ψ0 i
Gσσ′ (r, t; r , t ) ≡ + i θ(t − t) , (3.45b)
hΨ0 |Ψ0 i
Se observă că funcţiile Green uni-particulă retardată şi avansată se pot exprima cu ajutorul
funcţiilor Green auxiliare G> şi G< :
(R)
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = θ(t − t′ ) G> ′ ′ < ′ ′
σσ′ (r, t; r , t ) − Gσσ′ (r, t; r , t ) ,
(A)
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = − θ(t′ − t) G> ′ ′ < ′ ′
σσ′ (r, t; r , t ) − Gσσ′ (r, t; r , t ) .
Funcţii Green multi-particule

Funcţia Green bi-particulă cauzală este
′ ′ ′ ′
GII
σ1 σ2 ,σ1′ σ2′ (r1 , t1 ; r2 , t2 | r1 , t1 ; r2 , t2 )

hΨ0 | T ψ̂σ1 H (r1 , t1 ) ψ̂σ2 H (r2 , t2 ) ψ̂σ† ′ H (r′2 , t′2 ) ψ̂σ† ′ H (r′1 , t′1 ) |Ψ0 i
≡ (− i)2 2 1
, (3.46)
hΨ0 |Ψ0 i
iar funcţia Green n-particulă cauzală este
Gσn1 ...σn ,σ1′ ...σn′ (r1 , t1 ; . . . ; rn , tn | r′1 , t′1 ; . . . ; r′n , t′n )

hΨ0 | T ψ̂σ1 H (r1 , t1 ) · · · ψ̂σn H (rn , tn ) ψ̂σ† n′ H (r′n , t′n ) · · · ψ̂σ† ′ H (r′1 , t′1 ) |Ψ0 i
n
≡ (− i) 1
(3.47)
hΨ0 |Ψ0 i
Se observă ordonările operatorilor de câmp ı̂n definiţiile funcţiilor Green multi-particule. Ma-
joritatea proprietăţilor fizice ale sistemului se obţin cu ajutorul funcţiilor Green uni-particulă,
iar pe de altă parte, funcţiile Green multi-particule au proprietăţi complicate; ca urmare, se vor
prezenta numai proprietăţile importante ale funcţiilor Green uni-particulă.
3.2.2 Proprietăţi generale ale funcţiilor Green uni-particulă

A. Proprietăţi de simetrie
Teorema 1 (simetria la translaţii temporale)
Dacă hamiltonianul sistemului este atemporal, atunci funcţiile Green uni-particulă depind de
argumentele temporale numai prin diferenţa lor:
(γ) (γ) (γ)
Ĥ = indep.(t) =⇒ Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = Gσσ′ (r, t − t′ ; r′ , 0) ≡ Gσσ′ (r, r′ ; t − t′ ) , (γ = x, R, A) .
(3.48)
Demonstraţie:
Când hamiltonianul sistemului este atemporal, conform relaţiei (2.143), operatorul de câmp ı̂n
i i
formularea Heisenberg are expresia ψ̂σH (r, t) = e ~ tĤ ψ̂σ (r) e− ~ tĤ ; pe de altă parte vectorul
stării fundamentale a sistemului este un vector propriu al hamiltonianului, conform ecuaţiei (3.43b):
Ĥ |Ψ0 i = E0 |Ψ0 i. Atunci, ı̂n componenta G> a funcţiilor Green se poate explicita dependenţa
temporală:
hΨ0 |Ψ0 i iG> ′ ′ † ′ ′
σσ ′ (r, t; r , t ) = hΨ0 | ψ̂σH (r, t) ψ̂σ ′ H (r , t ) |Ψ0 i
i i i ′ i ′
= hΨ0 | e ~ tĤ ψ̂σ (r) |e− ~ tĤ{ze ~ t Ĥ} ψ̂σ† ′ (r′ ) e− ~ t Ĥ |Ψ0 i
| {z } | {z }
i i (t−t′ )Ĥ
E t =e ~ − i E0 t′
= e ~ 0 hΨ0 | =e ~ |Ψ0 i
i E (t−t′ ) i (t−t′ )Ĥ
−~
=e ~ 0 hΨ0 | ψ̂σ (r) e ψ̂σ† ′ (r′ ) |Ψ0 i .
În mod similar se procedează cu cealaltă componentă a funcţiilor Green G< :

hΨ0 |Ψ0 i (−i)G< ′ ′ † ′ ′
σσ ′ (r, t; r , t ) = hΨ0 | ψ̂σ ′ H (r , t ) ψ̂σH (r, t) |Ψ0 i
i ′ i ′
= e− ~ E0 (t−t ) hΨ0 | ψ̂σ† ′ (r′ ) e ~ (t−t )Ĥ ψ̂σ (r) |Ψ0 i .
Se observă că ambele componente au dependenţa temporală de tipul t − t′ , iar funcţiile Green
(cauzală, retardată şi avansată) sunt exprimate prin funcţiile G> şi G< multiplicate cu funcţii
Heaviside θ(t − t′ ) sau θ(t′ − t); atunci cele 3 funcţii Green uni-particulă depind numai de diferenţa
timpilor t − t′ .
Teorema 2 (simetria la translaţii spaţiale)

Dacă sistemul este omogen, atunci funcţiile Green uni-particulă depind de argumentele spaţiale
numai prin diferenţa lor:
(γ) (γ) (γ)
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = Gσσ′ (r − r′ , t; 0, t′ ) ≡ Gσσ′ (r − r′ ; t, t′ ) , (γ = c, R, A) . (3.49)
Demonstraţie:
Un sistem omogen are aceleaşi proprietăţi ı̂n orice punct, astfel că proprietăţile sistemului sunt
invariante la operaţii de translaţie spaţială; deoarece generatorul translaţiilor spaţiale este impulsul
total
al
sistemului, atunci rezultă că hamiltonianul şi impulsul total sunt operatori comutabili:
Ĥ, P̂ − = 0̂. În cazul când operatorii Ĥ şi P̂ comută, atunci ei au un sistem comun de vectori

proprii, notat |Ψα i , iar ecuaţiile cu valori proprii corespunzătoare sunt:
Ĥ |Ψα i = Eα |Ψα i ,
P̂ |Ψα i = P α |Ψα i ;
ı̂n starea fundamentală |Ψ0 i valoarea proprie a energiei sistemului este E0 , iar impulsul total
al sistemului are valoarea proprie nulă P 0 = 0. Utilizând proprietatea impulsului total de a fi
generatorul translaţiilor spaţiale, se poate arăta că operatorul de câmp ı̂n punctul r se obţine din
operatorul de câmp ı̂n originea sistemului de axe 0 prin transformarea unitară
i i
ψ̂σ (r) = e− ~ r·P̂ ψ̂σ (0) e ~ r·P̂ .
Justificarea relaţiei precedente se poate face prin utilizarea identităţii operatoriale Baker-Campbell-
Hausdorff (numită, de asemenea lema Hadamard)
1 1 1h i
e−Â B̂ eÂ = B̂ + [B̂, Â] + [B̂, Â], Â + [[B̂, Â], Â], Â + · · · + ... [B̂, Â], Â . . . Â + · · ·
2 3! n! | {z }
n
a cărei demonstraţie este prezentată ı̂n Anexa A.1, pentru formula (A.13).
i
Prin aplicarea identităţii Baker-Campbell-Hausdorff la cazul studiat, adică pentru Â = r · P̂ şi
~
B̂ = ψ̂σ (0), se obţine:
i i i 1 h i i i
e− ~ r·P̂ ψ̂σ (0) e ~ r·P̂ = ψ̂σ (0) + ψ̂σ (0) , r · P̂ + ψ̂σ (0) , r · P̂ , r · P̂ + · · ·
~ 2 ~ ~
Pe de altă parte, comutatorul operatorului de câmp cu operatorul impuls total a fost calculat
anterior, vezi formula (2.111a), 11 astfel că se obţin ı̂n mod succesiv următoarele rezultate pentru
comutatorii din identitatea Baker-Campbell-Hausdorff
i

ψ̂σ (0) , r · P̂ = r · ∇′ ψ̂σ (r′ ) ,
~ r′ =0
h i i i h i i

ψ̂σ (0) , r · P̂ , r · P̂ = r · ∇′ ψ̂σ (r′ ) , r · P̂ = (r · ∇′ )2 ψ̂σ (r′ ) ,
~ ~ ~ ′
r =0 r′ =0
..
.
atunci, seria Baker-Campbell-Hausdorff pentru cazul prezent devine dezvoltarea ı̂n serie Taylor
pentru operatorul de câmp

i i 1
e− ~ r·P̂ ψ̂σ (0) e ~ r·P̂ = ψ̂σ (0) + r · ∇′ ψ̂σ (r′ ) + (r · ∇′ )2 ψ̂σ (r′ ) + · · · = ψ̂σ (r) ,
r′ =0 2 r′ =0
astfel că s-a justificat formula de legătură ı̂ntre operatorul de câmp ı̂n punctul r se obţine din
operatorul de câmp ı̂n originea sistemului de axe 0.
Cu ajutorul formulei anterioare, se poate explicita dependenţa de variabilele spaţiale ale compo-
nentei G> , ı̂n mod similar cu operaţiile efectuate pentru teorema precedentă:
hΨ0 |Ψ0 i iG> ′ ′ † ′ ′

σσ ′ (r, t; r , t ) = hΨ0 | ψ̂σH (r, t) ψ̂σ ′ H (r , t ) |Ψ0 i
i i i ′ i ′
= hΨ0 | e ~ tĤ ψ̂σ (r) e− ~ tĤ e ~ t Ĥ ψ̂σ† ′ (r′ ) e− ~ t Ĥ |Ψ0 i
i i i i i ′ i ′ i ′ i ′
= hΨ0 | e ~ tĤ e− ~ r·P̂ ψ̂σ (0) e ~ r·P̂ e− ~ tĤ e ~ t Ĥ e− ~ r ·P̂
ψ̂σ† ′ (0) e ~ r ·P̂ e− ~ t Ĥ |Ψ0 i
i i i i i ′ i ′ i ′ i ′
= hΨ0 | e− ~ r·P̂ e ~ tĤ ψ̂σ (0) e− ~ tĤ e ~ r·P̂ e− ~ r ·P̂
e ~ t Ĥ ψ̂σ† ′ (0) e− ~ t Ĥ e ~ r ·P̂
|Ψ0 i
i r·P̂
−~ i r·P̂ i r′ ·P̂
−~ i r′ ·P̂
= hΨ0 | e ψ̂σH (0, t) e ~ e ψ̂σ† ′ H (0, t′ ) e ~ |Ψ0 i ;
11 Conform relaţiilor generale (2.92) şi (2.94), un operator 1-particulă independent de spin se exprimă ı̂n forma
Z Z
X ˆ X ˆ † ′
Â = d3 r †
ψ̂σ (r) Âr ψ̂σ (r) = d3 r lim Âr ψ̂σ (r ) ψ̂σ (r) ,
r′ →r
σ σ
astfel ı̂ncât operatorul, impuls total al sistemului, definit prin formula (2.97b), devine
Z X ~ ′ † ′′
P̂ = d3 r′ lim ∇ ψ̂σ ′ (r ) ψ̂σ ′ (r′ ) .
′
r′′ →r′ i
σ
Se utilizează formula (2.108), ı̂n varianta fermionică, şi se transformă comutatorul unui operator cu un produs de
alţi 2 operatori ı̂n anti-comutatori:

Â , B̂ Ĉ − = Â , B̂ + Ĉ − B̂ Â , Ĉ + .
Pe baza rezultatelor precedente se obţine

i
Z
†
X
d3 r′ lim r · ∇′ ψ̂σ (0) , ψ̂σ ′′ ′

ψ̂σ (r) , r · P̂ − = ′ (r ) ψ̂σ ′ (r ) − ;
~ r′′ →r′
σ′
† ′′ ′
3 ′′ ′
comutatorul din expresia anterioară se reduce la forma: ψ̂σ (0) , ψ̂σ ′ (r ) ψ̂σ ′ (r ) − = δσ,σ ′ δ (r ) ψ̂σ ′ (r ) astfel
ı̂ncât comutatorul anterior devine:
i
Z Z
ψ̂σ (r) , r · P̂ − = r · d3 r′ lim ∇′ δ3 (r′ ) ψ̂σ (r′ ) = r · d3 r′ δ3 (r′ ) ∇′ ψ̂σ (r′ ) = r · ∇′ ψ̂σ (r′ ) ′

.

~ r′′ →r′ r =0
penultima egalitate s-a obţinut prin comutarea exponenţialelor dependente de hamiltonian cu cele
dependente de impulsul total, iar pentru ultima egalitate s-a aplicat definiţia operatorilor Heisen-
berg.
În continuare se consideră acţiunile operatorilor impuls, astfel că rezultă
i i i ′ i ′
hΨ0 |Ψ0 i iG> ′ ′
σσ ′ (r, t; r , t ) = hΨ0 | e
− ~ r·P̂
e− ~ r ·P̂} ψ̂σ† ′ H (0, t′ ) e ~ r ·P̂ |Ψ0 i
ψ̂σH (0, t) |e ~ r·P̂ {z
| {z } | {z }
i (r−r′ )·P̂
= hΨ0 | =e ~ =|Ψ0 i
i (r−r′ )·P̂
= hΨ0 | ψ̂σH (0, t) e ~ ψ̂σ† ′ H (0, t′ ) |Ψ0 i ;
i ′ i ′ i i
·P̂ ·P0
se observă că e ~ r |Ψ0 i = e ~ r |Ψ0 i = |Ψ0 i şi la fel hΨ0 | e− ~ r·P̂ = e− ~ r·P0 hΨ0 | = hΨ0 |,
deoarece P0 = 0.
În mod similar se procedează cu cealaltă componentă a funcţiilor Green G< :
hΨ0 |Ψ0 i (−i)G< ′ ′ † ′ ′

σσ ′ (r, t; r , t ) = hΨ0 | ψ̂σ ′ H (r , t ) ψ̂σH (r, t) |Ψ0 i
i ′
= hΨ0 | ψ̂σ† ′ H (0, t′ ) e− ~ (r−r )·P̂
ψ̂σH (0, t) |Ψ0 i .
Se observă că ambele componente au dependenţa spaţială de tipul r − r′ , iar funcţiile Green
(cauzală, retardată şi avansată) sunt exprimate prin funcţiile G> şi G< multiplicate cu funcţii
Heaviside θ(t − t′ ) sau θ(t′ − t); atunci cele 3 funcţii Green uni-particulă depind numai de diferenţa
vectorilor de poziţie r − r′ .
Teorema 3 (dezvoltare Fourier)

Dacă hamiltonianul este atemporal şi sistemul este omogen, atunci funcţiile Green uni-particulă
depind numai de diferenţele variabilelor spaţio-temporale:
(γ) (γ) (γ)
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = Gσσ′ (r − r′ , t − t′ ; 0, 0) ≡ Gσσ′ (r − r′ , t − t′ ) , (γ = c, R, A) ; (3.50)
ı̂n consecinţă, funcţiile Green uni-particulă sunt dezvoltabile Fourier spaţio-temporal ı̂n mod
simplu:
Z
(γ) 1 X ∞ dω i( k·r−ωt) e(γ)
Gσσ′ (r; t) = e Gσσ′ (k, ω) , (3.51a)
V −∞ 2π
k
Z Z ∞
d3 k dω i( k·r−ωt) e(γ)
= e Gσσ′ (k, ω) , (γ = c, R, A) ,
LT R3 (2π)3 −∞ 2π
iar transformarea inversă este

Z Z ∞
e(γ)′ (k, ω) =
G d3 r
(γ)
dt e−i( k·r−ωt) Gσσ′ (r, t) , (γ = c, R, A) , (3.51b)
σσ
−∞
unde integrarea spaţială se face ı̂n volumul V , iar la limita termodinamică (LT) se extinde la
ı̂ntregul spaţiu (V → ∞). Această teoremă este consecinţa celor două teoreme anterioare, astfel
că nu sunt necesare justificări suplimentare.
Observaţii asupra transformărilor Fourier

1) Pentru sistemul de fermioni cu spinul s = 21 , fiecare funcţie Green uni-particulă (cauzală,
retardată sau avansată) este o matrice de ordinul 2 ı̂n raport cu indicii de spin, iar transformatele
lor Fourier au aceeaşi proprietate:
h i h i
(γ) e (γ) (k, ω) = G(γ)′ (k, ω)
G(γ) (r, t) = Gσσ′ (r, t) =⇒ G σσ , (γ = c, R, A) .
σ,σ′ =±1 σ,σ′ =±1
Conform teoremei Pauli, un sistem complet ı̂n spaţiul matricilor de ordinul 2 este setul format
dim matricea identitate (Ǐ2 ) şi matricile Pauli σ̌ (x) , σ̌ (y) , σ̌ (z) :

1 0 0 1 0 −i 1 0
Ǐ2 = , σ̌ (x) = , σ̌ (y) = , σ̌ (z) = ;
0 1 1 0 i 0 0 −1
Pe baza proprietăţii matricilor Pauli, matricile transformatelor Fourier ale funcţiilor Green uni-
particulă se exprimă astfel:
X (γ)
e (γ) (k, ω) = a(γ) (k, ω) Ǐ2 +
G b(α) (k, ω) σ̌ (α)
α=x,y,z
≡a (γ)
(k, ω) Ǐ2 + b(γ) (k, ω) · σ̌ , (γ = c, R, A) .
Cazuri particulare:
• Dacă sistemul este izotrop, atunci hamiltonianul sistemului este invariant la rotaţii şi ı̂n
consecinţă funcţile Green şi transformatele lor Fourier sunt scalari, sau pseudo-scalari; ca
urmare, transformatele Fourier ale funcţiilor Green sunt de forma:
e (γ) (k, ω) = A(γ) (|k|, ω) Ǐ2 + B (γ) (|k|, ω) k · σ̌ , (γ = c, R, A) ,

G (α)
deoarece produsul scalar k· σ̌ este singura combinatiţie scalară (sau pseudo-scalară) pe care
o poate realiza setul matricilor Pauli considerate ca o matrice vectorială.
• Dacă sistemul este izotrop şi invariant la reflexii spaţiale, atunci funcţiile Green uni-
particulă şi transformatele lor Fourier sunt mărimi scalare, deoarece acestea ar trebui să fie
invariante atât la rotaţii cât şi la reflexii. Deoarece k · σ̌ este un pseudo-scalar, atunci este
(γ)
necesar ca B(α) (|k|, ω) = 0 şi astfel transformatele Fourier ale funcţiilor Green uni-particulă
se reduc la forma
Ge (γ) (k, ω) = A(γ) (|k|, ω) Ǐ2 , (γ = c, R, A) ,
adică matricile sunt diagonale faţă de indici de spin:

(γ) e (γ)′ (k, ω) = δσσ′ G
e σ(γ) (k, ω) , (γ = c, R, A) ; (3.52a)
Gσσ′ (r, t) = δσσ′ G(γ)
σ (r, t) =⇒ G σσ
ı̂n acest caz se utilizează funcţii Green scalare, obţinute prin sumarea elementelor diagonale:
1 X (γ) e (γ) (k, ω) = 1
X
e(γ) (k, ω) , (γ = c, R, A) .
G(γ) (r, t) = G (r, t) =⇒ G G
2 σ=±1 σ 2 σ=±1 σ
(3.52b)
• Rezultatul precedent este de asemenea valabil pentru un sistem conservativ, omogen, izo-
trop, cu simetrie la reflexii spaţiale, care este constituit din particule fermionice cu spinul
s; ı̂n acest caz funcţiile Green uni-particulă şi transformatele lor Fourier sunt diagonale ı̂n
indicii de spin, astfel ı̂ncât se utilizează transformatele Fourier ale funcţiilor Green scalare,
definite prin sumarea elementelor diagonale:
Xs
1
G(γ) (r, t) = G(γ) (r, t)
2s + 1 σ=−s σσ
Xs
e(γ) (k, ω) = 1 e (γ) (k, ω) , (γ = c, R, A) .
=⇒ G G
2s + 1 σ=−s σσ
2) Exprimarea funcţiilor Greeen ı̂n termeni de operatori elementari (cazul sistemului omogen).
Dacă se consideră că sistemul este omogen, fără să se ia ı̂n considerare eventuala independenţă
temporală a hamiltonianului, atunci conform Teoremei 2 funcţiile Green depind de diferenţa
(c,R,A)
vectorilor de poziţie şi de timpi: Gσσ′ (r − r′ ; t, t′ ); ca urmare, se poate efectua transformarea
Fourier simplă spaţială (se consideră cazul sistemului ı̂n volumul V finit): 12
(γ) 1 X ik·(r−r′ ) (γ)

Gσσ′ (r − r′ ; t, t′ ) = e Gσσ′ (k; t, t′ ) , (γ = c, R, A) .
V
k
12 Se observă că ı̂n acest caz funcţiile Green uni-particulă depind ı̂n mod separat de cele două variabile temporale,
astfel ı̂ncât pentru transformarea Fourier temporală este necesar să se considere o transformare Fourier dublă
(pentru fiecare variabilă temporală ı̂n mod separat).
Pe de altă parte, componentele de spin ale operatorilor de câmp ı̂n formularea Heisenberg sunt
definite ı̂n termeni de operatori elementari prin relaţiile generale (2.143), care ı̂n cazul fermionic
devin
X 1 X ik·r
ψ̂σH (r, t) = u k (r) â kσH (t) = √ e â kσH (t) ;
k
V k
se observă că operatorul elementar â kσH (t) poate fi considerat componenta spaţială Fourier a
operatorului de câmp ψ̂σH (r, t). Prin utilizarea descompunerii operatorilor de câmp ı̂n operatori
elementari se obţine o dezvoltare Fourier spaţială dublă a funcţiei Green uni-particulă cauzală:

′ ′ hΨ0 | T ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
Gσσ′ (r, t; r , t ) = − i
hΨ0 |Ψ0 i

1 X X ′ ′ hΨ0 | T â kσH (t) · â†k′ σ′ H (t′ ) |Ψ0 i
= e i(k·r−k ·r ) (−i) ;
V ′
hΨ0 |Ψ0 i
k k
se observă că operaţia de ordonare cronologică este liniară, astfel ı̂ncât s-au putut extrage sumele
şi exponenţialele Fourier ı̂n exteriorul operatorului T.
Deoarece s-a considerat că sistemul este omogen, atunci funcţia Green are o dezvoltare Fourier
spaţială simplă, aşa cum s-a arătat anterior; ı̂n aceste condiţii, pentru a compara expresia aceleiaşi
funcţii Green ı̂n termeni de operatori elementari, scrisă ca transformată Fourier spaţială dublă,
se va scrie ı̂n mod formal transformata Fourier dublu-spaţială pentru funcţia Green:
1 X ik·(r−r′ ) 1 XX ′
Gσσ′ (r − r′ ; t, t′ ) = e Gσσ′ (k; t, t′ ) = δ k,k′ e ik·(r−r ) Gσσ′ (k; t, t′ ) .
V V ′
k k k
Atunci, dacă se compară expresiile precedente ale funcţiei Green pentru sistemul omogen (ca
transformări Fourier dublu-spaţiale), se obţine

hΨ0 | T â kσH (t) · â†k′ σ′ H (t′ ) |Ψ0 i
(−i) = δ k,k′ Gσσ′ (k; t, t′ ) ;
hΨ0 |Ψ0 i
prin urmare, rezultă expresia transformatei Fourier spaţiale a funcţiei Green ı̂n termeni de ope-
ratori elementari:

′ hΨ0 | T â kσH (t) · â†kσ′ H (t′ ) |Ψ0 i
Gσσ′ (k; t, t ) = (−i) . (3.53)
hΨ0 |Ψ0 i
În cazul când sistemul este omogen şi ı̂n plus are hamiltonianul independent de timp şi este
izotrop, atunci funcţia Green depinde de diferenţa variabilelor temporale şi este diagonală ı̂n
indici de spini; ca urmare, funcţia Green sclară are următoarea dezvoltare Fourier spaţială:
Xs
1 1 X ik·r
G(r, t) ≡ Gσσ (r, t) = e G(k, t) , (3.54a)
2s + 1 σ=−s V
k
s s
1 X 1 X hΨ0 | T â kσH (t) · â†kσH (0) |Ψ0 i
G(k, t) = Gσσ (k, t) = (−i) . (3.54b)
2s + 1 σ=−s 2s + 1 σ=−s hΨ0 |Ψ0 i
Rezultate similare se obţin pentru transformatele Fourier spaţiale ale funcţiilor Green retardată
şi avansată.
B. Reprezentarea Lehmann şi proprietăţi analitice

1. Formularea problemei
Reprezentarea Lehmann este o exprimare formală a funcţiilor Green, ı̂n termeni de mărimi ale
stărilor proprii ale sistemului; aceste mărimi proprii nu se pot determina ı̂n mod explicit, dar
expresiile obţinute permit deducerea unor proprietăţi generale importante ale funcţiilor Green.
Se consideră cazul când sistemul, constituit din N fermioni cu interacţii mutuale, este con-
servativ (hamiltonianul este atemporal şi omogen; ca urmare hamiltonianul sistemului este in-
variant la translaţii temporale şi spaţiale.13 În aceste condiţii operatorii număr de particule N̂ ,
hamiltonian Ĥ şi impuls total P̂ sunt observabile compatibile (adică operatorii respectivi sunt
comutabili); atunci setul acestor operatori {N̂ , Ĥ, P̂} au un sistem comun de vectori proprii,
notat {|N, αi}. Ecuaţiile cu valori proprii pentru operatorii setului specificat anterior sunt:
N̂ |N, αi = N |N, αi ,
Ĥ |N, αi = Eα(N ) |N, αi ,
P̂ |N, αi = P(N
α
)
|N, αi .
Setul vectorilor proprii comuni {|N, αi} este o bază ı̂n spaţiul Fock, conform relaţiilor de orto-
normare şi completitudine (scrise ı̂n mod formal):
h N, α |N ′ , α′ i = δN,N ′ δ(α, α′ ) ,
∞ X
X Z)
(N
|N, αihN, α| = 1̂ .
N =0 α
Starea fundamentală a sistemului este |Ψ0 i = |N, 0i, iar valorile proprii corespunzătoare ale
(N )
energiei şi impulsului sunt (E0 , P0 = 0).
2. Dezvoltarea formală a funcţiilor Green ı̂n baza proprie

Cele 3 funcţii Green uni-particulă au următoarele expresii
hΨ0 | ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i

Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = − i θ(t − t′ )
hΨ0 |Ψ0 i
hΨ0 | ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ψ̂σH (r, t) |Ψ0 i
+ i θ(t′ − t) ,
hΨ0 |Ψ0 i
(R) hΨ0 | ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = − i θ(t − t′ )
hΨ0 |Ψ0 i
hΨ0 | ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ψ̂σH (r, t) |Ψ0 i
− i θ(t − t′ ) ,
hΨ0 |Ψ0 i
(A) hΨ0 | ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = + i θ(t′ − t)
hΨ0 |Ψ0 i
hΨ0 | ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ψ̂σH (r, t) |Ψ0 i
+ i θ(t′ − t) .
hΨ0 |Ψ0 i
Se observă că cele 3 funcţii Green pot fi exprimate simultan cu următoarea notaţie comună:
(γ) hΨ0 | ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i

Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = − i λ(+)
γ θ[λ(+) ′
γ (t − t )]
hΨ0 |Ψ0 i
hΨ0 | ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ψ̂σH (r, t) |Ψ0 i
− i λγ(−) θ[λγ(−) (t − t′ )] ,
hΨ0 |Ψ0 i
(+) (−)
unde γ = c, R, A şi coeficienţii λγ şi λγ au pentru cele 3 funcţii Green următoarele valori:
(+) (−)
λc = +1 , λc = −1 , pentru funcţia Green cauzală ,
(+) (−)
λR = +1 , λR = +1 , pentru funcţia Green retardată ,
(+) (−)
λA = −1 , λA = −1 . pentru funcţia Green avansată .
13 Este posibil să se deducă reprezentarea Lehmann ı̂n condiţii mai generale, când sistemul este neomogen, dar
conservativ (sau chiar neconservativ).

Pentru a efectua dezvoltarea formală a celor două medii pe starea fundamentală se exprimă ope-
ratorii de câmp Heisenberg prin operatori Schrödinger localizaţi ı̂n originea axelor de coordonate:
i i i i i i
ψ̂σH (r, t) = e ~ tĤ ψ̂σ (r) e− ~ tĤ = e ~ tĤ e− ~ r·P̂ ψ̂σ (0) e ~ r·P̂ e− ~ tĤ ,
i ′ i ′ i ′ i ′ i ′ i ′
ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) = e ~ t Ĥ ψ̂σ† ′ (r′ ) e− ~ t Ĥ = e ~ t Ĥ e− ~ r ·P̂ ψ̂σ† ′ (0) e ~ r ·P̂ e− ~ t Ĥ ;
atunci, prin substituirea operatorilor de câmp şi ţinând cont de comutativitatea operatorilor Ĥ
cu P̂ pe de o parte, iar pe de altă parte luând ı̂n considerare acţiunile acestor operatori asupra
vectorului stării fundamentale, primul element de matrice devine:
hΨ0 | ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i

i i i i i ′ i ′ i ′ i ′
= hN, 0| e ~ tĤ e− ~ r·P̂ ψ̂σ (0) e| ~ r·P̂ e− ~ tĤ ·{ze ~ t Ĥ e− ~ r ·P̂} ψ̂σ† ′ (0) e ~ r ·P̂ e− ~ t Ĥ |N, 0i
| {z } | {z }
i [(r−r′ )·P̂−(t−t′ )Ĥ]
i E (N ) t =e ~ i (N ) ′
=e ~ 0 hN,0| = e − ~ E0 t
|N,0i
(N )
i
(t−t′ ) i ′ ′
=e ~ E0 hN, 0| ψ̂σ (0) e ~ [(r−r )·P̂−(t−t )Ĥ]
ψ̂σ† ′ (0) |N, 0i ;
pentru ultima egalitate s-au utilizat următoarele rezultate:

i i i (N ) i i (N )
hN, 0| e ~ tĤ e− ~ r·P̂ = e ~ E0 t e− ~ r·P0 hN, 0| = e ~ E0 t hN, 0|
şi la fel
i ′ i ′ i ′ i (N ) ′ i (N ) ′
e ~ r ·P̂ e− ~ t Ĥ |N, 0i = e ~ r ·P0 e− ~ E0 t |N, 0i = e− ~ E0 t |N, 0i,
deoarece P0 = 0.
În continuare se introduce relaţia de completitudine a setului de vectori proprii şi apoi se efectu-
ează acţiunile operatorilor hamiltonian şi impuls total asupra acestor vectori, astfel ı̂ncât rezultă:
hΨ0 | ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i

(N )
i
(t−t′ ) i ′ ′
= e ~ E0 hN, 0| ψ̂σ (0) e ~ [(r−r )·P̂−(t−t )Ĥ] ψ̂σ† ′ (0) |N, 0i
Z)
∞ (N
X X
′
(N )
i
(t−t′ ) i ′ ′
= e ~ E0 hN, 0| ψ̂σ (0) e ~ [(r−r )·P̂−(t−t )Ĥ] |N ′ , αihN ′ , α|ψ̂σ† ′ (0) |N, 0i
N ′ =0 α
Z)
∞ (N
X X
′
′ (N ′ ) (N )
i
)(t−t′ )]
= e ~ [Pα ·(r−r )−(Eα −E0
hN, 0| ψ̂σ (0)|N ′ , αihN ′ , α|ψ̂σ† ′ (0) |N, 0i ;
N ′ =0 α
se observă că ambele elemente de matrice sunt nenule numai când N ′ = N +1, deoarece operatorul
ψ̂σ (0) acţionând asupra vectorului N ′ -particule ı̂l transformă ı̂ntr-un vector (N ′ −1)-particule, iar
operatorul ψ̂σ† ′ (0) acţionând asupra vectorului N -particule ı̂l transformă ı̂ntr-un vector (N + 1)-
particule:

hN, 0| ψ̂σ (0) |N ′ , αi = δN ′ ,N +1 hN, 0| ψ̂σ (0) |N + 1, αi ,
hN ′ , α| ψ̂σ† ′ (0) |N, 0i = δN ′ ,N +1 hN + 1, α| ψ̂σ† ′ (0) |N, 0i .
În consecinţă, se reduce sumarea după numerele de particule la valoarea N ′ = N + 1 şi se obţine
următoarea expresie a primului element de matrice
hΨ0 | ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i

(NZ+1)
X i ′ (N )
(N +1)
−E0 )(t−t′ )]
= e ~ [Pα ·(r−r )−(Eα hN, 0| ψ̂σ (0)|N + 1, αihN + 1, α|ψ̂σ† ′ (0) |N, 0i .
α
Al doilea element de matrice se obţine ı̂n mod similar, astfel că se va prezenta direct rezultatul
fără deducere:
hΨ0 | ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ψ̂σH (r, t) |Ψ0 i

X∞ (NX Z ′)
i ′ (N ′ ) (N ) ′
= e ~ [Pα ·(r −r)−(Eα −E0 )(t −t)] hN, 0| ψ̂σ† ′ (0)|N ′ , αihN ′ , α|ψ̂σ (0) |N, 0i ;
N ′ =0 α
ı̂n acest caz elementele de matrice hN, 0| ψ̂σ† ′ (0)|N ′ , αi şi hN ′ , α|ψ̂σ (0) |N, 0i sunt nenule numai
când N ′ = N − 1, astfel că rezultatul final este următorul:
hΨ0 | ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ψ̂σH (r, t) |Ψ0 i
(NZ−1)
X ′ (N −1) (N )
i
−E0 )(t−t′ )]
= e− ~ [Pα ·(r−r )−(Eα hN, 0| ψ̂σ† ′ (0)|N − 1, αihN − 1, α|ψ̂σ (0) |N, 0i .
α
Adunând cele două rezultate pentru elementele de matrice, se obţine expresia dezvoltării formale
pentru cele 3 funcţii Green uni-particulă (γ = c, R, A):
(γ) (γ)
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) ≡ Gσσ′ (r − r′ , t − t′ )
′
= − i λ(+)
γ θ[λ(+)
γ (t − t )]
(NZ+1)
X i ′ (N )
(N +1)
−E0 )(t−t′ )]
× e ~ [Pα ·(r−r )−(Eα
α
hN, 0| ψ̂σ (0)|N + 1, αihN + 1, α|ψ̂σ† ′ (0) |N, 0i

×
hΨ0 |Ψ0 i
− i λγ(−) θ[λγ(−) (t − t′ )]
(NZ−1)
X ′ (N −1) (N )
i
−E0 )(t−t′ )]
× e− ~ [Pα ·(r−r )−(Eα
α
hN, 0| ψ̂σ† ′ (0)|N − 1, αihN − 1, α|ψ̂σ (0) |N, 0i

× . (3.55)
hΨ0 |Ψ0 i
3. Transformatele Fourier spaţio-temporale ale funcţiilor Green

Conform relaţiei precedente, (3.55), funcţiile Green uni-particulă depind numai de diferenţele
coordonatelor de poziţie şi timp, astfel ı̂ncât se poate efectua o transformare Fourier simplă
spaţio-temporală; considerând sistemul conţinut ı̂n volumul finit V , conform formulei (3.51b),
transformata Fourier pentru funcţiile Green uni-particulă este
Z Z ∞
Ge (γ)′ (k, ω) = d3
r
(γ)
dt e−i( k·r−ωt) Gσσ′ (r, t)
σσ
V −∞
(NZ+1) Z
X
= −i d3 r e i(Pα /~−k)·r
V
α
Z ∞ − i[ω−(E (N +1) −E (N ) )/~]t
× λ(+)
γ dt θ λ(+)
γ t e
α 0
−∞
hN, 0| ψ̂σ (0)|N + 1, αihN + 1, α|ψ̂σ† ′ (0) |N, 0i

×
hΨ0 |Ψ0 i
(NZ−1) Z
X
−i d3 r e−i(Pα /~+k)·r
V
α
Z ∞ (N −1) (N )
× λγ(−) dt θ λγ(−) t e− i[ω+(Eα −E0 )/~]t
−∞
hN, 0| ψ̂σ† ′ (0)|N − 1, αihN − 1, α|ψ̂σ (0) |N, 0i

× , (γ = c, R, A) .
hΨ0 |Ψ0 i
Integralele spaţiale şi temporale se calculează conform următoarelor formule:
Z
I(k) ≡ d3 r e ik·r = V δ k,0 ,
V
Z ∞
±i
K± (ω) ≡ dτ θ(±τ ) e iωτ = ;
−∞ ω ± iη η→0+
pentru ultima egalitate se consideră că trecerea la limită η → 0+ se face după efectuarea unei
integrale ı̂n raport cu variabila ω (adică este o limită slabă).
Demonstraţia primei integrale este prezentată ı̂n Anexa A.3 corespunzător formulei (A.32), iar
pentru a doua integrală justificarea este prezentaă ı̂n Anexa A.5 corespunzător formulei (A.46).
Cu ajutorul integralelor auxiliare I(k) şi K± (ω) se explicitează transformata Fourier a funcţiilor
Green uni-particulă:
e (γ)′ (k, ω)
G σσ
(NZ+1) (N +1) (N )
X Pα Eα − E0
= −i I − k λ(+)
γ K (+)
λγ
ω −
~ ~
α
hN, 0| ψ̂σ (0)|N + 1, αihN + 1, α|ψ̂σ† ′ (0) |N, 0i

×
hΨ0 |Ψ0 i
(NZ−1) (N −1) (N )
X Pα Eα − E0
(−)
−i I + k λγ Kλ(−) ω +
~ γ ~
α
hN, 0| ψ̂σ† ′ (0)|N − 1, αihN − 1, α|ψ̂σ (0) |N, 0i

×
hΨ0 |Ψ0 i
(NZ+1)
X i hN, 0| ψ̂σ (0)|N + 1, αihN + 1, α|ψ̂σ† ′ (0) |N, 0i
= −i V δ Pα ,~k (N +1) (N )
ω−
Eα −E0 (+)
+ iλγ η hΨ0 |Ψ0 i
α ~
(NZ−1)
X i hN, 0| ψ̂σ† ′ (0)|N − 1, αihN − 1, α|ψ̂σ (0) |N, 0i
−i V δ Pα ,−~k (N −1) (N )
ω+
Eα −E0 (−)
+ iλγ η hΨ0 |Ψ0 i
α ~
unde ı̂n ultima expresie se consideră ı̂n mod tacit că este efectuată limita slabă η → 0+ .
Expresia anterioară pentru transformata Fourier a funcţiilor Green uni-particulă se scrie ı̂n
mod concis, prin introducerea următoarelor notaţii condensate:
i. datorită factorilor Kronecker δ Pα ,±~k se efectuează o sumare parţială peste stările α ale
sistemului cu (N ± 1) particule,
astfel că se va utiliza următoarea notaţie explicită pentru vectorii
proprii rezultaţi: |N ± 1, αiPα =±~k ≡ |N ± 1, α, ±ki;
ii. elementele de matrice definesc coeficienţii de pondere
hN, 0| ψ̂σ (0)|N + 1, αihN + 1, α|ψ̂σ† ′ (0) |N, 0i

aσσ′ (k, α) = V
hΨ0 |Ψ0 i Pα =~k
(N ) (N +1) (N +1) (N )
hΨ0 | ψ̂σ (0)|N + 1, Eα , ~kihN + 1, Eα , ~k|ψ̂σ† ′ (0) |Ψ0 i
=V (N ) (N )
, (3.56a)
hΨ0 |Ψ0 i
hN, 0| ψ̂σ† ′ (0)|N − 1, αihN − 1, α| ψ̂σ (0)|N, 0i
bσσ′ (k, α) = V (N ) (N )

hΨ0 |Ψ0 i Pα =−~k
(N ) (N −1) (N −1) (N )
hΨ0 | ψ̂σ† ′ (0)|N − 1, Eα , −~kihN − 1, Eα , −~k|ψ̂σ (0) |Ψ0 i
=V (N ) (N )
; (3.56b)
hΨ0 |Ψ0 i
iii. diferenţele de energie se pot exprima prin energiile de excitaţie ale sistemului:
(N ) (N +1) (N +1) (N )
Eα(N +1) − E0 = (Eα(N +1) − E0 ) + (E0 − E0 ) = ǫ(N
α
+1)
+ µN = ~ ωα(N +1) + µ ,
(3.57a)
(N ) (N −1) (N ) (N −1)
Eα(N −1) − E0 = (Eα(N −1) − E0 ) − (E0 − E0 ) = ǫ(N
α
−1)
− µN −1 = ~ ωα(N −1) − µ ,
(3.57b)
(N ′ ) (N ′ ) (N ′ )
unde Eα − E0 = ǫα este energia unei excitaţii a sistemului ce conţine N ′ particule, iar
(N ′ +1) (N ′ )
µN ′ = E0 − E0 este potenţialul chimic al sistemului cu N ′ particule (energia necesară
adăugării unei particule suplimentare ı̂n sistem; ı̂n cazul când sistemul conţine un număr mare
de particule, se poate face aproximaţia µN −1 = µN ≡ µ; se observă, de asemenea, că pulsaţiile de

(N ′ ) (N ′ )
excitaţii ωα sunt pozitive (deoarece E0 este energia minimă a sistemului cu N ′ particule).
Prin utilizarea notaţiilor condensate. definite anterior, expresia transformatei Fourier a
funcţiilor Green uni-particulă capătă următoarea formă (γ = c, R, A):
(NX
Z+1) (NZ−1)
X
e(γ)′ (k, ω) = lim aσσ′ (k, α) bσσ′ (k, α)
Gσσ (+)
+ (−)
;
η→0+ ω − ωα + µ/~) + iλγ η ω + ωα − µ/~) + iλγ η
α α
(±)
din expresia precedentă (comună celor 3 funcţii Green), prin explicitarea coeficienţilor λγ , se
obţine reprezentarea Lehmann a funcţiilor Green uni-particulă cauzală, retardată şi avansată:
(N
XZ+1) (NZ−1)
X
e σσ′ (k, ω) = lim aσσ′ (k, α) bσσ′ (k, α)
G + , (3.58a)
η→0+ ω − ωα + ωF ) + iη ω + ωα − ωF ) − iη
α α
(N
XZ+1) X (NZ−1)
e (R)′ (k, ω) = lim aσσ′ (k, α) bσσ′ (k, α)
G σσ + , (3.58b)
η→0+ ω − ωα + ωF ) + iη ω + ωα − ωF ) + iη
α α
(N
XZ+1) (NZ−1)
X
e (A)′ (k, ω) = lim aσσ′ (k, α) bσσ′ (k, α)
G σσ + , (3.58c)
η→0+ ω − ωα + ωF ) − iη ω + ωα − ωF ) − iη
α α
unde s-a utilizat notaţia ωF = µ/~ (deoarece pentru sistemul fără interacţii mutuale, potenţialul
chimic coincide cu energia Fermi).14
Prin compararea celor 3 expresii se observă că transformatele Fourier ale funcţiilor Green uni-
particulă, explicitate ı̂n sensul reprezentării Lehmann, diferă numai prin factorii de convergenţă
infinitezimali (±iη).
De asemenea, din definiţiile coeficienţilor ponderi, (3.56), rezultă următoarele relaţii de con-
jugare: ∗
aσσ′ (k, α) = aσ′ σ (k, α)
b∗σσ′ (k, α) = bσ′ σ (k, α) ,
astfel ı̂ncât transformatele Fourier ale funcţiilor Green retardată şi avansată satisfac relaţia
(R)
e ′ (k, ω) ∗ = G
G e(A)
σσ σ′ σ (k, ω) .
4. Consecinţe ale reprezentării Lehmann

a) Proprietăţi analitice (ca funcţii de variabilă complexă)
Se consideră ı̂n locul pulsaţiei ω variabila complexă z = ω + iγ şi se efectuează continuarea
analitică ı̂n planul complex a transformatelor Fourier pentru funcţiile Green uni-particulă ı̂n
reprezentarea Lehmann G e σσ′ (k, ω), G e(A)′ (k, ω).
e (R)′ (k, ω) şi G
σσ σσ
Transformata Fourier a funcţiei Green cauzală este dată de relaţia (3.58a), astfel ı̂ncât conti-
nuarea sa analitică este
(NXZ+1) (NZ−1)
X
e aσσ′ (k, α) bσσ′ (k, α)
Gσσ′ (k, z) = lim + ;
η→0+ z − ωα + ωF ) + iη z + ωα − ωF ) − iη
α α
eσσ′ (k, z) are singularităţi de tip poli simpli izolaţi:

se observă că funcţia G
(
(−) (N +1) (N +1)
zα = ωF + ωα − iη = ~1 εα − iη ,
(+) (N −1) 1 (N −1)
zα = ωF − ωα + iη = ~ εα + iη ,
(N +1) (N +1)
unde εα = µ + ~ ωα este energia de excitaţie prin adăugarea unei particule (N → N + 1),
(N −1) (N −1)
iar εα = µ − ~ ωα este energia de excitaţie prin extragerea unei particule (N → N − 1);
14 Pentru sistemul cu interacţii mutuale starea sistemului nu este decompozabilă ı̂n stări uni-particulă; cel mult
ı̂n cadrul unor aproximaţii de tip câmp mediu se pot considera stări uni-particulă efective. Atunci ı̂n mod riguros
nu se poate defini o energie Fermi, dar potenţialul chimic este o mărime a sistemului cu sens termodinamic
(macroscopic), care există indiferent de considerarea interacţiilor.
γ = Im(z) γ = Im(z)
(A)
zα
ω = Re(z) ω = Re(z)
ωF ωF
(R)
zα
Figura 3.2: Singularităţile transformatelor Fourier ale funcţiilor Green uni-particulă. În figura
eσσ′ (k, z); ı̂n figura din dreapta sunt ilustraţi
din stânga sunt ilustraţi polii funcţiei cauzale G
(R)
polii funcţiei retardate (zα ) care au fost figuraţi prin discuri negre, ı̂mpreună cu polii funcţiei
(R)
avansate (zα ) care au fost figuraţi prin cruci oblice.
adică singularităţile funcţiei G eσσ′ (k, z) sunt energiile de excitaţie la adăugarea, sau la extragerea
unei particule (adică la crearea unui gol).
Se observă că polii sunt ı̂n vecinătatea axei reale şi
– pentru ω < ωF singularităţile sunt deasupra axei reale,
– pentru ω > ωF singularităţile sunt sub axa reală;
ca urmare, G e σσ′ (k, z) este o funcţie meromorfă (are singularităţi numai poli izolaţi), dar nu este
o funcţie analitică ı̂n nici ı̂n semiplanul superior Im(z) > 0, nici ı̂n semiplanul inferior Im(z) < 0.
În figura 3.2 stânga este ilustrat setul singularităţilor funcţiei G eσσ′ (k, z).
e (R)
Transformata Fourier a funcţiei Green retardată Gσσ′ (k, z) are proprietăţi similare cu cele ale
transformatei Fourier pentru funcţia Green cauzală, dar singularităţile sunt poli simpli localizaţi
sub axa reală:
(R) (N ±1)
zα = ωF ± ωα − iη ;
e (R)
atunci, funcţia Gσσ′ (k, z) este o funcţie meromorfă ı̂n planul complex, dar este analitică ı̂n semi-
planul superior Im(z) > 0.
În mod similar, transformata Fourier a funcţiei Green avansată G e (A)′ (k, z) are proprietăţi
σσ
similare cu cele ale transformatei Fourier pentru funcţia Green cauzală, dar singularităţile sunt
poli simpli localizaţi deasupra axei reale:
(A) (N ±1)
zα = ωF ± ωα + iη ;
(A)
e ′ (k, z) este o funcţie meromorfă ı̂n planul complex, dar este analitică ı̂n se-
atunci, funcţia G σσ
miplanul inferior Im(z) > 0. În figura 3.2 dreapta sunt ilustrate seturile de singularităţi ale
funcţiilor Ge (R)′ (k, z) şi Ge(A)′ (k, z).
σσ σσ
Pe de altă parte, pentru valori reale şi mai mari ca pulsaţia Fermi ale variabilei z (adică:
z = ω > ωF ) transformatele Fourier ale funcţiilor Green cauzală şi retardată [ G e σσ′ (k, z) şi
e (R)
Gσσ′ (k, z) ] au aceleaşi singularităţi (provenite de la primii termenii) şi diferă numai prin factorii
de convergenţă din termenii secunzi, iar această diferenţă este fără importanţă (deoarece se
poate efectua limita η → 0 pentru contribuţiile din aceşti termeni); atunci, se poate considera că
funcţiile respective sunt egale:
G e(R)′ (k, z) ,
eσσ′ (k, z) = G (pentru z = ω < ωF ) .
σσ
În mod similar se poate face discuţia pentru valori reale ale variabilei z şi mai mici ca pulsaţia
Fermi; ı̂n acest caz transformatele Fourier ale funcţiilor Green cauzală şi avansată sunt egale:
G e(A)′ (k, z) ,
eσσ′ (k, z) = G (pentru z = ω < ωF ) .
σσ
b) Limita termodinamică
La limita termodinamică (macroscopică) volumul şi numerele de particule ale sistemului devin
extrem de mari, putând fi considerate din punct de vedere matematic ca infinite (totuşi raportul
lor, care este densitatea de particule rămâne finit). În aceste condiţii spectrul de energie al
sistemului devine continuu, astfel ı̂ncât sumările după stările proprii ale sistemului devin integrale
după nivelele energetice. Proprietatea anterioară se exprimă prin următoarea relaţie:
XZ Z ∞
f (Eα ) = dω g(ω) f (~ ω) ,
LT 0
α
unde g(ω) este densitatea nivelelor de energie (ı̂n scara pulsaţiilor ω).
Demonstraţie:
Numărul de stări proprii ale sistemului cu energie (Eα = ~ ωα ) cel mult egală cu valoarea E = ~ ω
este Z Z
X X
N = 1 = θ(ω − ωα ) ;
ωα <ω
α α
atunci densitatea de stări, definită ca derivata numărului de stări ı̂n raport cu pulsaţia, este
Z Z
∂N (ω) X ∂ θ(ω − ωα ) X
g(ω) ≡ = = δ(ω − ωα ) ,
∂ω ∂ω
α α
′
deoarece derivata funcţiei Heaviside este funcţia Dirac: θ (x) = δ(x).
Se consideră energiile proprii ale sistemului ca fiind pozitive, astfel ı̂ncât este valabilă egalitatea
banală Z ∞
dω δ(ω − ωα ) = 1 ,
0
cu ajutorul căreia suma după energiile proprii se transformă (ı̂n mod formal) ı̂n integrală după
pulsaţii:
XZ XZ Z ∞ Z ∞ X Z
f (Eα ) = f (~ ωα ) dω δ(ω − ωα ) = dω δ(ω − ωα ) f (~ωα )
0 0
α α α
Z ∞ Z
X Z ∞
= dω f (~ω) δ(ω − ωα ) = dω f (~ω) g(ω) .
0 0
α
Luând ı̂n considerare relaţia de transformare a sumei după stări proprii ı̂n integrală după pulsaţii,
expresia anterioară a transformatelor Fourier pentru funcţiile Green uni-particulă devine la limita
termodinamică următoarea expresie (γ = c, R, A):
(N
XZ+1) (NZ−1)
X
e (γ)′ (k, ω) = lim aσσ′ (k, α) bσσ′ (k, α)
G σσ (+)
+ (−)
η→0+ ω − ωα + ωF ) + iλγ η ω + ωα − ωF ) + iλγ η
α α
Z ∞
′ g(ω ′ ) aσσ′ (k, ω ′ ) ′
g(ω ) bσσ′ (k, ω ) ′
= lim dω (+)
+ (−)
.
LT η→0+ 0 ω− ω′ + ωF ) + iλγ η ω + ω ′ − ωF ) + iλγ η
Se definesc coeficienţii pondere la limita termodinamică prin relaţiile

Aσσ′ (k, ω ′ ) = g(ω ′ ) aσσ′ (k, ω ′ )
Bσσ′ (k, ω ′ ) = g(ω ′ ) bσσ′ (k, ω ′ )
astfel că rezultă reprezentarea Lehmann la limita termodinamică pentru transformatele Fourier
ale funcţiilor Green uni-particulă:
Z ∞
eσσ′ (k, ω) = lim Aσσ′ (k, ω ′ ) Bσσ′ (k, ω ′ )
G dω ′ + , (3.59a)
LT η→0+ 0 ω − ω ′ + ωF ) + iη ω + ω ′ − ωF ) − iη
Z ∞
e(R)′ (k, ω) = lim ′ Aσσ′ (k, ω ′ ) Bσσ′ (k, ω ′ )
G σσ dω + , (3.59b)
LT η→0+ 0 ω − ω ′ + ωF ) + iη ω + ω ′ − ωF ) + iη
Z ∞
e (A) ′ Aσσ′ (k, ω ′ ) Bσσ′ (k, ω ′ )
Gσσ′ (k, ω) = lim dω + , (3.59c)
LT η→0+ 0 ω − ω ′ + ωF ) − iη ω + ω ′ − ωF ) − iη
Expresiile reprezentării Lehmann la limita termodinamică arată că seturile de singularităţi de
tip poli izolaţi devin seturi continui de poli (această mulţime continuă de puncte singulare este o
tăietură ı̂n planul complex):
γ γ γ
eσσ′ (k, z)
G e (R)′ (k, z)
G e (A)′ (k, z)
G
σσ σσ
ω ω ω
ωF ωF ωF
Figura 3.3: Singularităţile transformatelor Fourier ale funcţiilor Green uni-particulă la limita
termodinamică; figura din stânga ilustrează funcţia Green cauzală, figura centrală ilustrează
funcţia Green retardată, iar figura din dreapta ilustrează funcţia Green avansată.
• Transformata Fourier a funcţiei Green cauzale are un set continuu de poli ı̂n vecinătatea
infinitezimală a axei reale; acest set continuu de poli are 2 subseturi:
– subsetul de poli continui deasupra axei reale (pentru valori ale pulsaţiei mai mici decât
pulsaţia Fermi),
– subsetul de poli continui sub axa reală (pentru valori ale pulsaţiei mai mari decât
pulsaţia Fermi).
• Transformata Fourier a funcţiei Green retardate are un set continuu de poli ı̂n vecinătatea
infinitezimală a axei reale; acest set continuu de poli are 2 subseturi care se află ambele sub
axa reală.
• Transformata Fourier a funcţiei Green avansate are un set continuu de poli ı̂n vecinătatea
infinitezimală a axei reale; acest set continuu de poli are 2 subseturi care se află ambele
deasupra axei reale.
În figura 3.3 sunt ilustrate singularităţile transformatelor Fourier ale funcţiilor Green uni-particulă
la limita termodinamică.
c) cazul sistemului izotrop

Dacă sistemul este nu numai conservativ şi omogen (adică are simetrie ı̂n raport cu translaţiile
temporale şi spaţiale), dar ı̂n plus este izotrop (adică are simetriile suplimentare la rotaţii şi
reflexii spaţiale), atunci, conform relaţiei (3.52), funcţiile Green uni-particulă au matrici de spin
diagonale:
e (γ)′ (k, ω) = δσσ′ G
G e(γ)
σσ (k, ω) , (γ = c, R, A) ,
σσ
şi se utilizează funcţia Green scalară (cauzală, retardată, sau avansată):

X
e(γ) (k, ω) = 1
G e (γ) (k, ω) , (γ = c, R, A) ;
G
2 σ=±1 σσ
(s-a considerat cazul uzual când fermionii au spin s = 1/2).

Transformatele Fourier ale funcţiilor Green scalare se obţin din formula comună celor 3 funcţii
Green uni-particulă (γ = c, R, A):
(NX
Z+1) P (NZ−1) P
1
aσσ (k, α) X 1
e (γ) (k, ω) = lim 2 σ 2 σ bσσ (k, α)
G (+)
+ (−)
;
η→0+ ω − ωα + ωF ) + iλγ η ω + ωα − ωF ) + iλγ η
α α
se definesc coeficienţii ponderi corespunzători funcţiilor Green scalare prin formulele următoare
1 X
a(k, α) ≡ aσσ (k, α) ,
2 σ=±1
1 X
b(k, α) ≡ bσσ (k, α) ;
2 σ=±1
atunci, transformatele funcţiilor Green scalare, pentru cazul considerat, au următoarea expresie
comună (γ = c, R, A):
(NX
Z+1) (NZ−1)
X
e(γ) (k, ω) = lim a(k, α) b(k, α)
G (+)
+ (−)
. (3.60)
η→0+ ω − ωα + ωF + iλγ η ω + ωα − ωF + iλγ η
α α
Luând ı̂n considerare expresiile (3.56) ale coeficienţilor ponderi aσσ′ (k, α) şi bσσ′ (k, α), se obţin
expresiile pentru cazul funcţiilor Green scalare:
(N ) (N +1) (N +1) (N )
V X hΨ0 | ψ̂σ (0)|N + 1, Eα , ~kihN + 1, Eα , ~k|ψ̂σ† (0) |Ψ0 i
a(k, α) = (N ) (N )
2 σ=±1 hΨ0 |Ψ0 i
(N ) (N +1) 2
V X hΨ0 | ψ̂σ (0)|N + 1, Eα , ~ki
= (N ) (N )
, (3.61a)
2 σ=±1 hΨ |Ψ i 0 0
(N ) (N −1) (N −1) (N )
V X hΨ0 | ψ̂σ† (0)|N − 1, Eα , −~kihN − 1, Eα , −~k|ψ̂σ (0) |Ψ0 i
b(k, α) = (N ) (N )
2 σ=±1 hΨ0 |Ψ0 i
(N ) † (N −1) 2
V X hΨ0 | ψ̂σ (0)|N − 1, Eα , −~ki
= (N ) (N )
. (3.61b)
2 σ=±1 hΨ0 |Ψ0 i
Se observă că pentru cazul izotrop coeficienţii ponderi scalari sunt numere reale: a(k, α) ∈ R şi
b(k, α) ∈ R; ca urmare, rezultă relaţia de conjugare:
(R)
e (k, ω) ∗ = G
G e (A) (k, ω) .
Dacă se consideră sistemul conservativ, omogen şi izotrop la limita termodinamică, atunci ex-
presiile pentru transformatele Fourier ale funcţiilor Green uni-particulă se obţin din expresiile
corespomdente ante limită termodinamică (adică funcţiile Green scalare pentru sistemul izotrop)
prin transformarea sumărilor pe stările proprii ale sistemului cu integrări ı̂n raport cu pulsaţia
Z ∞
e(γ) (k, ω) = lim A(k, ω ′ ) B(k, ω ′ )
G dω ′ (+)
+ (−)
, (3.62)
η→0+ 0 ω − ω ′ + ωF + iλγ η ω + ω ′ − ωF + iλγ η
unde (γ = c, R, A) şi coeficienţii ponderi sunt reali şi au expresiile

(N ) (N +1) 2
V X hΨ0 | ψ̂σ (0)|N + 1, Eα , ~ki
A(k, α) = g(ω) a(k, α) = g(ω) (N ) (N )
, (3.63a)
2 σ=±1 hΨ0 |Ψ0 i
(N ) (N −1) 2
V X hΨ0 | ψ̂σ† (0)|N − 1, Eα , −~ki
B(k, α) = g(ω) b(k, α) = g(ω) (N ) (N )
. (3.63b)
2 σ=±1 hΨ |Ψ i 0 0
În această ultimă situaţie, când sistemul este conservativ, omogen, izotrop şi la limita termodina-
mică rezultă relaţiile de dispersie pentru transformatele Fourier ale funcţiilor Green uni-particulă
retardată şi avansată:
Z e (R) (k, ω ′ )}
e (R) (k, ω)} = − 1 ∞ ′ Im{G
Re{G − dω , (3.64a)
π −∞ ω − ω′
Z ∞ e (A) ′
e (A) (k, ω)} = + 1 − dω ′ Im{G (k, ω )} .
Re{G (3.64b)
π −∞ ω−ω ′
Funcţia Green cauzală are o relaţie de dispersie anomală

Z e ω ′ )}
e 1 ∞ ′ Im{G(k,
Re{G(k, ω)} = − − dω sgn(ω − ω ′ ) ,
π −∞ ω − ω′
deoarece nu este o funcţie analitică ı̂n nici unul din semiplanele complexe.
Demonstraţie:
Se consideră cazul funcţiei Green retardată, a cărei transformată Fourier are expresia
Z ∞
e(R) (k, ω) = lim A(k, ω ′ ) B(k, ω ′ )
G dω ′ + ;
η→0+ 0 ω − ω ′ − ωF + i η ω + ω ′ − ωF + i η
se extinde integrala după pulsaţii şi apoi se face apel la formula Sohotski-Weierstrass:
Z ∞
e (R) ′ θ(ω ′ ) A(k, ω ′ ) θ(ω ′ ) B(k, ω ′ )
G (k, ω) = lim dω +
η→0+ −∞ ω − ω ′ − ωF + i η ω + ω ′ − ωF + i η
Z ∞ h i
1
= dω ′ θ(ω ′ ) A(k, ω ′ ) P ′
− iπδ(ω − ω ′ − ωF )
−∞ ω − ω − ωF
h 1 i
′ ′ ′
+ θ(ω ) B(k, ω ) P − iπδ(ω + ω − ωF )
ω + ω ′ − ωF
Z ∞ Z ∞
θ(ω ′ ) A(k, ω ′ ) θ(ω ′ ) B(k, ω ′ )
= − dω ′ ′ −ω
+ − dω ′
−∞ ω − ω F −∞ ω + ω ′ − ωF
Z ∞
− iπ dω ′ θ(ω ′ ) A(k, ω ′ ) δ(ω − ω ′ − ωF )
−∞
Z ∞
− iπ dω ′ θ(ω ′ ) B(k, ω ′ ) δ(ω + ω ′ − ωF ) .
−∞
În primele două integrale (părţi principale ı̂n sens Cauchy) se fac schimbări de variabile
Z ∞ Z ∞
θ(ω ′ ) A(k, ω ′ ) θ(ω1 − ωF ) A(k, ω1 − ωF )
− dω ′ ′
=′ − dω1
−∞ ω − ω − ω F ω 1 =ω +ω F −∞ ω − ω1
Z ∞ ′ ′ Z ∞
θ(ω ) B(k, ω ) θ(ωF − ω2 ) B(k, ωF − ω2 )
− dω ′ = − dω2 ;
−∞ ω + ω ′ − ωF ω2 =ωF −ω′ −∞ ω − ω2
iar ultimele integrale (care conţin funcţii Dirac) sunt banale:

Z ∞
−iπ dω ′ θ(ω ′ ) A(k, ω ′ ) δ(ω − ω ′ + ωF ) = −iπ θ(ω − ωF ) A(k, ω − ωF ) ,
−∞
Z ∞
−iπ dω ′ θ(ω ′ ) B(k, ω ′ ) δ(ω + ω ′ − ωF ) = −iπ θ(ωF − ω) B(k, ωF − ω) .
−∞
Se redenumesc variabilele de integrare ω1 = ω2 = ω ′ şi se adună rezultatele celor 4 integrale, astfel

că rezultă:
Z ∞
e (R) (k, ω) = θ(ω ′ − ωF ) A(k, ω ′ − ωF ) + θ(ωF − ω ′ ) B(k, ωF − ω ′ )
G dω ′
−∞ ω − ω′

− iπ θ(ω − ωF ) A(k, ω − ωF ) + θ(ωF − ω) B(k, ωF − ω) .
e (R) (k, ω) sunt

Atunci părţile reală şi imaginară ale funcţiei G
Z ∞
e (R) (k, ω) =
θ(ω ′ − ωF ) A(k, ω ′ − ωF ) + θ(ωF − ω ′ ) B(k, ωF − ω ′ )
Re G dω ′ ,
−∞ ω − ω′

Im G e (R) (k, ω) = −iπ θ(ω − ωF ) A(k, ω − ωF ) + θ(ωF − ω) B(k, ωF − ω) ;
din expresiile precedente rezultă ı̂n mod direct relaţia de dispersie a funcţiei Green retardate.
Relaţia de dispersie a funcţiei Green avansate se deduce ı̂n mod analog.
Comportarea asimptotică
e (γ) (k, ω) −→ 1
G , (γ = c, R, A) . (3.65)
ω→∞ ω
Demonstraţie:
Pentru deducerea comportării asimptotice a transformatelor funcţiilor Green uni-particulă nu este
necesar să se considere nici cazul izotrop, nici limita termodinamică; mai mult, deşi deducerea
acestei comportări asimptotice se poate face plecând de la reprezentarea Lehmann (3.58), totuşi este
mai simplu să se deducă o reprezentare Lehmann fără să se efectueze ı̂n mod explicit transformarea
Fourier spaţială, efectuându-se astfel numai transformarea Fourier temporală.
Conform relaţiei (3.55), funcţiile Green uni-particulă pentru sisteme conservative şi omogene, de-
(γ) (γ)
pind numai de diferenţele coordonatelor spaţio-temporale Gσσ ′ (r, t; r′ , t′ ) = Gσσ ′ (r − r′ , t − t′ ); ca
urmare, expresia comună a acestor funcţii Green se poate scrie ı̂n următoarea formă:
(γ) hΨ0 | ψ̂σH (∆r, ∆t) ψ̂σ† ′ H (0, 0) |Ψ0 i

Gσσ ′ (∆r, ∆t) = − i λ(+)
γ θ[λ(+)
γ (∆t)]
hΨ0 |Ψ0 i
hΨ0 | ψ̂σ† ′ H (∆r, ∆t) ψ̂σH (0, 0) |Ψ0 i
− i λ(−)
γ θ[λ(−)
γ (∆t)] ,
hΨ0 |Ψ0 i
Se explicitează elementele de matrice numai ı̂n raport cu diferenţa timpilor, fără să se expliciteze
dependenţele spaţiale, utilizând o metodă similară cu cea folosită pentru deducerea reprezentării
Lehmann generale. Astfel, se exprimă operatorii de câmp Heisenberg prin operatori Schrödinger, se
utilizează relaţia de completitudine a spaţiului Fock şi acţiunea hamiltonianului asupra vectorilor
bazei spaţiului Fock; pentru primul element de matrice rezultă egalităţile următoare:
i i
hΨ0 | ψ̂σH (∆r, ∆t) ψ̂σ† ′ H (0, 0) |Ψ0 i = hΨ0 | e ~ (∆t)Ĥ ψ̂σ (∆r) e− ~ (∆t)Ĥ ψ̂σ† ′ (0) |Ψ0 i
XZ
i (N ) i
= e ~ E0 ∆t hΨ0 | ψ̂σ (∆r)|N ′ , αihN ′ , α| e− ~ (∆t)Ĥ ψ̂σ† ′ (0) |Ψ0 i
N ′ ,α
Z
X i (N ) (N ′ )
= e ~ (E0 −Eα )∆t
hΨ0 | ψ̂σ (∆r)|N ′ , αihN ′ , α| ψ̂σ† ′ (0) |Ψ0 i ;
N ′ ,α
ı̂n mod analog se obţine al doilea element de matrice

Z
X i i
hΨ0 | ψ̂σ† ′ H (0, 0) ψ̂σH (∆r, ∆t) |Ψ0 i = hΨ0 | ψ̂σ† ′ (0) |N ′ , αihN ′ , α| e ~ (∆t)Ĥ ψ̂σ (∆r) e− ~ (∆t)Ĥ |Ψ0 i
N ′ ,α
Z
X i (N ′ ) (N )
= e ~ (Eα −E0 )∆t
hΨ0 | ψ̂σ† ′ (0)|N ′ , αihN ′ , α| ψ̂σ (∆r) |Ψ0 i .
N ′ ,α
Prin utilizarea rezultatelor precedente expresia funcţiilor Green devine:

(γ)
Gσσ ′ (∆r, ∆t)
XZ n ′ ′ †
i (E (N ) −E (N ) )∆t hΨ0 | ψ̂σ (∆r)|N , αihN , α| ψ̂ ′ (0) |Ψ0 i
′
= (− i)λ(+)
γ θ[λ(+)
γ (∆t)] e
−~ α 0 σ
hΨ0 |Ψ0 i
N ′ ,α
i (N ′ ) (N ) hΨ0 | ψ̂σ† ′ (0)|N ′ , αihN ′ , α| ψ̂σ (∆r) |Ψ0 i o

−i λ(−)
γ θ[λ(−)
γ (∆t)] e
~
(Eα −E0 )∆t
.
hΨ0 |Ψ0 i
Transformata Fourier a funcţiilor Green este definită prin relaţia

Z Z ∞
e (γ)′ (k, ω) =
G d3 (∆r) d(∆t) e−i( k·∆r−ω∆t) Gσσ ′ (∆r, ∆t) ,
(γ)
σσ
V −∞
astfel ı̂ncât prin introducerea expresiei anterioare a funcţiilor Green se pot explicita integralele
temporale:
Z Z
X Z ∞ (N ′ ) (N )
e (γ)′ (k, ω) =
G d3 (∆r) e−ik·∆r (− i)λ(+)
γ d(∆t) θ[λ(+)
γ (∆t)] e
i[ω−(Eα −E0 )/~]∆t
σσ
V −∞
N ′ ,α
hΨ0 | ψ̂σ (∆r)|N ′ , αihN ′ , α| ψ̂σ† ′ (0) |Ψ0 i

×
hΨ0 |Ψ0 i
Z ∞
(N ′ ) (N )
(−)
− i λγ d(∆t) θ[λγ (∆t)] e i[ω+(Eα −E0 )/~]∆t
(−)
−∞

hΨ0 | ψ̂σ† ′ (0)|N ′ , αihN ′ , α| ψ̂σ (∆r) |Ψ0 i
× .
hΨ0 |Ψ0 i
(±)
Integralele temporale se exprimă cu ajutorul funcţiei K± (ω) definite anterior, deoarece λγ = ±1:
Z ∞
(N ′ ) (N ) ′ (N)
−iλ d(∆t) θ[λ(∆t)] e i[ω∓(Eα −E0 )/~]∆t = − i λ Kλ ω ∓ (Eα(N ) − E0 )/~
−∞
1
= (N ′ ) (N)
;
ω∓ (Eα − E0 )/~ + iλη
ca urmare, transformatele Fourier ale funcţiilor Green au următoarea expresie:
Z
e (γ ′ (k, ω) =
G d3 (∆r) e−ik·∆r
σσ
V
Z
X 1 hΨ0 | ψ̂σ (∆r)|N ′ , αihN ′ , α| ψ̂σ† ′ (0) |Ψ0 i
× (N ′ ) (N) (+)
ω− (Eα − E0 )/~ + iλγ η hΨ0 |Ψ0 i
N ′ ,α

1 hΨ0 | ψ̂σ† ′ (0)|N ′ , αihN ′ , α| ψ̂σ (∆r) |Ψ0 i
+ (N ′ ) (N) (−)
.
ω + (Eα − E0 )/~ + iλγ η hΨ0 |Ψ0 i
Expresia anterioară se poate trece la limita asimptotică ω → ∞; ı̂n acest caz numitorii fracţiilor se
reduc la termenul ω, astfel că G e (γ)′ (k, ω) devine
σσ
Z
Ge(γ)′ (k, ω) ≈ 1 d3 (∆r) e−ik·∆r
σσ ω→∞ ω V
Z
X hΨ0 | ψ̂σ (∆r)|N ′ , αihN ′ , α| ψ̂σ† ′ (0) |Ψ0 i hΨ0 | ψ̂σ† ′ (0)|N ′ , αihN ′ , α| ψ̂σ (∆r) |Ψ0 i
× + .
hΨ0 |Ψ0 i hΨ0 |Ψ0 i
N ′ ,α
Se observă că ı̂n expresia precedentă se poate extrage numitorul şi se ia ı̂n considerare relaţia de
completitudine a setului de vectori {|N ′ , αi}N ′ ,α :
Z
e (γ) 1 1
Gσσ ′ (k, ω) ≈ d3 (∆r) e−ik·∆r
ω→∞ ω V hΨ0 |Ψ0 i
XZ Z
X
× hΨ0 | ψ̂σ (∆r) |N ′ , αihN ′ , α| ψ̂σ† ′ (0) |Ψ0 i + hΨ0 | ψ̂σ† ′ (0) |N ′ , αihN ′ , α| ψ̂σ (∆r) |Ψ0 i ;
N ′ ,α N ′ ,α
| {z } | {z }
=1 =1
ca urmare, mărimea din interiorul parantezelor acolade se reduce la anti-comutatorul operatorilor

de câmp a căror valoare este dată de relaţia (2.88a) fermionică:

hΨ0 | ψ̂σ (∆r) ψ̂σ† ′ (0) |Ψ0 i + hΨ0 | ψ̂σ† ′ (0) ψ̂σ (∆r) |Ψ0 i = hΨ0 | ψ̂σ (∆r) , ψ̂σ† ′ (0) + |Ψ0 i
= δσσ ′ δ(∆r) hΨ0 |Ψ0 i .
e (γ)′ (k, ω) şi se obţine compor-

Rezultatul anterior se introduce ı̂n expresia precedentă a funcţiei G σσ
tarea asimptotică a transformatelor Fourier ale funcţiilor Green uni-particulă:
Z
Ge(γ)′ (k, ω) ≈ 1 d3 (∆r) e−ik·∆r δσσ ′ δ(∆r) =
1
δσσ ′ .
σσ ω→∞ ω V ω
Funcţiile Green scalare sunt definite pentru un sistem izotrop prin relaţia (3.52b), astfel că din
rezultatul precedent se obţine următoarea comportare asimptotică a funcţiilor Green scalare:
X (γ) X 1
e (γ) (k, ω) = 1
G e σ (k, ω) ≈ 1
G δσσ =
1
.
2 σ=±1 ω→∞ 2
σ=±1
ω ω
D. Relaţii de salt
Funcţia Green cauzală uni-particulă este definită prin relaţia (3.44), care prin explicitarea
ordonării temporale devine:
hΨ0 | ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i

Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = −i
t>t′ hΨ0 |Ψ0 i
hΨ0 | ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ψ̂σH (r, t) |Ψ0 i

Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = +i ;
t<t′ hΨ0 |Ψ0 i
se observă că pentru valori egale ale variabilelor temporale (t = t′ ) funcţia Green cauzală nu este
bine definită, fiind discontinuă; ca urmare, saltul funcţiei Green se defineţe astfel:

∆Gσσ′ (r; r′ ) ≡ Gσσ′ (r, t; r′ , t + ε) − Gσσ′ (r, t; r′ , t − ε) . (3.66)
ε→0+
Prin substituirea expresiilor precedente ale funcţiei Green cauzale ı̂n relaţia de salt şi trecere la
limită (ε → 0) rezultă anti-comutatorul sincron al operatorilor de câmp:
† ′

hΨ 0 | ψ̂σH (r, t) , ψ̂σ ′ H (r , t)
+
|Ψ0 i
∆Gσσ′ (r; r′ ) = − i ;
hΨ0 |Ψ0 i
dar anti-comutatorul sincron al operatorilor de câmp Heisenberg se reduce la anti-comutatorul
operatorilor corespondenţi Schrödinger:

ψ̂σH (r, t) , ψ̂σ† ′ H (r′ , t) + = ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t) + ψ̂σ† ′ H (r′ , t) ψ̂σH (r, t)
i i i i
= e ~ tĤ ψ̂σ (r) e− ~ tĤ e ~ tĤ ψ̂σ† ′ (r′ ) e− ~ tĤ
i i i i
+ e ~ tĤ ψ̂σ† ′ (r′ ) e− ~ tĤ e ~ tĤ ψ̂σ (r) e− ~ tĤ
i i
= e ~ tĤ ψ̂σ (r) ψ̂σ† ′ (r′ ) + ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ (r) e− ~ tĤ
i i
= e ~ tĤ δσ,σ′ δ(r − r′ ) e− ~ tĤ
= δσ,σ′ δ(r − r′ ) .
Atunci saltul funcţiei Green cauzale este
∆Gσσ′ (r; r′ ) = − i δσ,σ′ δ(r − r′ ) . (3.67a)
Funcţia Green retardată, definită prin relaţia (3.45a), are următoarea explicitare temporală:

(R) ′ ′
hΨ0 | ψ̂σH (r, t) , ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) + |Ψ0 i
Gσσ′ (r, t; r , t ) ′ = − i ,
t>t hΨ0 |Ψ0 i

Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) ′ = 0 ;
t<t
atunci saltul acestei funcţii Green este

′
hΨ0 | ψ̂σH (r, t) , ψ̂σ† ′ H (r′ , t) + |Ψ0 i
∆Gσσ′ (r; r ) = − i = − i δσ,σ′ δ(r − r′ ) , (3.67b)
hΨ0 |Ψ0 i
rezultat identic cu cel pentru funcţia Green cauzală.
În mod simialar, funcţia Green avansată, definită prin relaţia (3.45b), are expresia explicită

(A)
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) =0,
t>t′

′ ′
hΨ0 | ψ̂σH (r, t) , ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) + |Ψ0 i
Gσσ′ (r, t; r , t ) ′ = + i ;
t<t hΨ0 |Ψ0 i
ca urmare se obţine aceeaşi expresia a saltului la valori egale ale variabilelor temporale, ca şi
pentru cazurile anterioare:
(A)
∆Gσσ′ (r; r′ ) = − i δσ,σ′ δ(r − r′ ) . (3.67c)
În concluzie, cele 3 funcţii Green uni-particulă, deşi au definiţii diferite, totuşi au salturi egale
ı̂n punctul de discontinuitate.
3.2.3 Funcţia Green cauzală liberă (uni-particulă)

Sistemul de fermioni liberi a fost studiat anterior, astfel că se vor utiliza rezultatele respective.
Funcţiile Green uni-particulă (cauzală, retardată şi avansată) se pot determina ı̂n mod explicit
prin mai multe metode de deducere. Se vor prezenta 2 metode echivalente pentru calculul funcţiei
Green cauzale: utilizarea rezultatelor obţinute pentru contracţiile componentelor de câmp şi
metoda de evaluare directă din definiţiile funcţiilor Green ı̂n termeni de părţi de creare şi de
anihilare ale operatorilor de câmp. Se observă că relaţiile generale ale sistemului fermionic cu
posibile interacţii mutuale sunt valabile, de asemenea, pentru sistemul liber, dar apar unele
particularităţi: ı̂n această situaţie vectorul stării fundamentale (notat ı̂n general prin |Ψ0 i) se
notează prin |Φ0 i, iar operatorii Heisenberg devin operatori Dirac.
a. Metoda contracţiilor
Funcţia Green cauzală liberă se defineşte prin relaţia generală (3.44) particularizată la cazul
sistemului liber
hΦ0 | T ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) |Φ0 i
G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) ≡ − i . (3.68)
hΦ0 |Φ0 i
Produsul cronologic al operatorilor de câmp, de la numărător, se transformă ı̂n produs normal
cu ajutorul contracţiei operatorilor:

T ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) = N ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) + ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) ;
Prin mediere pe starea fundamentală, produsul normal dă rezultat nul

hΦ0 | N ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) |Φ0 i = 0 ,
conform proprietăţii generale a produsului normal, exprimată prin relaţia (3.25). Pe de altă
parte, contracţia operatorilor de câmp este proporţională cu operatorul unitate, conform relaţiei
(3.31a):
ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) = ψσI (r, t) ψσ† ′ I (r′ , t′ ) 1̂ ,
unde valoarea contracţiei este
1 X i[ k·(r−r′ )−ωk (t−t′ )]
ψσI (r, t) ψσ† ′ I (r′ , t′ ) = δσσ′ e θ(t − t′ ) θ(k − kF ) − θ(t′ − t) θ(kF − k) ;
V
k
atunci, media pe starea fundamentală a contracţiei este
hΦ0 | ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ )|Φ0 i = ψσI (r, t) ψσ† ′ I (r′ , t′ ) hΦ0 |Φ0 i .
Pe baza rezultatelor precedente se obţine că funcţia Green liberă este legată de valoarea contracţiei
operatorilor de câmp prin relaţia G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) = − i ψσI (r, t) ψσ† ′ I (r′ , t′ ) , astfel că expresia
funcţiei Green cauzale libere este
−i X i[ k·(r−r′ )−ωk (t−t′ )]
G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) = δσσ′ e θ(t−t′ ) θ(k −kF )−θ(t′ −t) θ(kF −k) ; (3.69)
V
k
explicitare: 
 −i X ′ ′


 = ′ δσσ′ e i[ k·(r−r )−ωk (t−t )] ,

 t>t V

 k
 (k>kF )
G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) =

 −i X

 ′ ′

 = ′ δσσ′ e i[ k·(r−r )−ωk (t−t )] ,

 t>t V
 k
(k<k) F
Din relaţia anterioară rezultă că funcţia Green cauzală liberă este diagonală ı̂n indicii de spin
şi depinde numai de diferenţele coordonatelor de poziţie-timp, astfel ı̂ncât se poate efectua o
dezvoltare Fourier spaţio-temporală simplă, conform relaţiilor (3.51):
G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) = δσσ′ G0 (r − r′ , t − t′ )

Z
1 X ∞ dω i[ k·(r−r)−ω(t−t′ )] e 0
= δσσ′ e G (k, ω) .
V −∞ 2π
k
Transformata Fourier a funcţiei Green cauzală liberă are expresia
1
e 0 (k, ω) =
G . (3.70)
ω − ωk + i η sgn(k − kF ) η→0+
Demonstraţie:
Se efectuează transformarea Fourier, conform relaţiei generale (3.51b) şi se substituie expresia
(3.69) pentru G0σσ ′ (r, t; r′ , t′ ):
Z Z ∞
e 0σσ ′ (k, ω) =
G d3 r dt e−i( k·r−ωt) G0σσ ′ (r, t)
V −∞
Z Z ∞
= d3 r dt e−i( k·r−ωt)
V −∞
−i X i( k′ ·r−ωk′ t)
× e θ(t) θ(k′ − kF ) − θ(−t) θ(kF − k′ )
V
k′
Xn ′ Z Z ∞
1 ′
= −i θ(k − kF ) d3 r e i(k −k)·r dt θ(t) e i(ω−ωk′ )t
′
V V −∞
k
Z Z ∞ o
1 ′
− θ(kF − k′ ) d3 r e i(k −k)·r dt θ(−t) e−i(ω−ωk′ )t
V V −∞
integralele spaţiale şi cele temporale se efectuează ı̂n mod similar cu metoda utilizată pentru
deducerea reprezentării Lehmann, adică
Z
′
d3 r e i(k −k)·r
= I(k′ − k) = V δ k′ ,k ,
V
Z ∞
±i
dt θ(±t) e i(ω−ωk′ )t = K± (ω − ωk′ ) = ;
−∞ ω − ωk′ ± i η η→0+
ca urmare se obţine următorul rezultat:

Xn ′ i −i o

e 0σσ ′ (k, ω) = −i
G θ(k − kF ) δ k′ ,k − θ(kF − k′ ) δ k′ ,k
ω − ω + iη k′ ω − ωk − i η η→0+
′
k′
n θ(k − k ) θ(kF − k) o
F
= + ,
ω − ωk + i η ω − ωk − i η η→0+
care este echivalent cu expresia (3.70).
b. Metoda deducerii directe)

Se explicitează operaţia de ordonare cronologică ı̂n formula de definiţie a funcţiei Green pentru
sistemul liber, dată de formula (3.68), astfel că rezultă:

G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) = −i
hΦ0 |Φ0 i
−i
= θ(t − t′ ) hΦ0 | ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) |Φ0 i
hΦ0 |Φ0 i

− θ(t′ − t) hΦ0 | ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) ψ̂σI (r, t) |Φ0 i .
Operatorii de câmp ı̂n formularea Dirac au descompuneri similare cu operatorii corespondenţi din
formularea Schrödinger ı̂n părţi de goluri şi părţi de particule, conform relaţiilor (3.17) – (3.18):
i i (−) (+)
ψ̂σI (r, t) = e ~ tĤ0 ψ̂σS (r) e− ~ tĤ0 = ψ̂σI (r, t) + ψ̂σI (r, t) ,
† † i i (−)† (+)†
ψ̂σI (r, t) = e ~ tĤ0 ψ̂σS (r) e− ~ tĤ0 = ψ̂σI (r, t) + ψ̂σI (r, t) .
Pe de altă parte, aceste descompuneri sunt similare cu cele corespunzătoare operatorilor de câmp
ı̂n formularea Dirac de excitaţie, date de formulele (3.19); ca urmare, părţile de de creare şi
anihilare pentru goluri şi pentru particule au expresiile:

(−) 1 X †
ψ̂σI (r, t) = θ(kF − k) e i(k·r−ωk t) β̂−k,−σ (operatorul creare de goluri) ,
V
k
(+) 1 X
ψ̂σI (r, t) = θ(k − kF ) e i(k·r−ωk t) α̂k,σ (operatorul anihilare de particule) ,
V
k
(−)† 1 X
ψ̂σI (r, t) = θ(kF − k) e−i(k·r−ωk t) β̂−k,−σ (operatorul anihilare de goluri) ,
V
k
(+)† 1 X
ψ̂σI (r, t) = θ(k − kF ) e−i(k·r−ωk t) α̂†k,σ (operatorul creare de particule) .
V
k
Conform definiţiilor, părţile de goluri şi de particule ale operatorilor de câmp au următoarele
proprietăţi:
i. părţile de anihilare ale operatorilor de câmp distrug starea fundamentală:
(
(+)
ψ̂σI (r, t) |Φ0 i = | ∅ i ,
(−)†
ψ̂σI (r, t) |Φ0 i = | ∅ i ,
relaţiile precedente fiind similare cu relaţiile (3.20);

ii. aceşti operatori satisfac relaţiile de anti-comutare (3.22).
Se efectuează descompunerile operatorilor de câmp, astfel ı̂ncât prima medie din expresia de
definiţie a funcţiei Green pentru sistemul liber devine:
(−) (+) (−)† (+)†
hΦ0 | ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) |Φ0 i = hΦ0 | ψ̂σI (r, t) + ψ̂σI (r, t) ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) + ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) |Φ0 i
(+) (+)†
= hΦ0 | ψ̂σI (r, t) ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) |Φ0 i
(−)†
deoarece operatorii de goluri precedenţi distrug starea fundamentală ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) |Φ0 i = | ∅ i şi
(−)
hΦ0 | ψ̂σI (r, t) = h∅|; apoi se utilizează relaţia de anti-comutare (3.22b) pentru operatorii de
particule, astfel ı̂ncât se obţine
(+) (+)† (+)† (+)
hΦ0 | ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) |Φ0 i = hΦ0 | ψ̂σI (r, t) , ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) − ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) ψ̂σI (r, t) |Φ0 i
1 X ′ ′
= δσσ′ θ(k − kF ) e i[ k·(r−r )−ωk (t−t )] 1̂ , hΦ0 |Φ0 i ,
V
k
deoarece anti-comutatorul este un operator banal, iar al doilea termen este nul, pentru că
(+)
ψ̂σI (r, t) |Φ0 i = | ∅ i.
În mod similar se evaluează a doua medie din expresia de definiţie a funcţiei Green pentru
sistemul liber:
(−)† (+)† (−) (+)
hΦ0 | ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) ψ̂σI (r, t) |Φ0 i = hΦ0 | ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) + ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) ψ̂σI (r, t) + ψ̂σI (r, t) |Φ0 i
(−)† (−)
= hΦ0 | ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) ψ̂σI (r, t) |Φ0 i ;
se observă că ı̂n acest caz operatorii de psarticule precedenţi distrug starea fundamentală, deoa-
(+−) (+)†
rece ψ̂σI (r, t) |Φ0 i = | ∅ i şi hΦ0 | ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) = h∅|. Apoi se utilizează relaţia de anti-comutare
(3.22a) pentru operatorii de goluri şi se obţine
(−)† (−) (−) (−)†
hΦ0 | ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) ψ̂σI (r, t) |Φ0 i = hΦ0 | ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) , ψ̂σI (r, t) − ψ̂σI (r, t) ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) |Φ0 i
1 X ′ ′
= δσσ′ θ(kF − k) e i[ k·(r−r )−ωk (t−t )] 1̂ , hΦ0 |Φ0 i ;
V
k
ı̂n ultima expresie anti-comutatorul este un operator banal, iar al doilea termen este nul, pentru
(−)†
că ψ̂σ′ I (r′ , t′ ) |Φ0 i = | ∅ i.
Pe baza rezultatelor anterioare se obţine expresia funcţiei Green a sistemului liber:
−i X i[ k·(r−r′ )−ωk (t−t′ )]
G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) = δσσ′ e θ(t−t′ ) θ(k −kF )−θ(t′ −t) θ(kF −k) , (3.71)
V
k
care este identică cu formula (3.69).

În continuare se obţine transformata Fouriei a funcţiei Green libere, G e0 (k, ω), prin aceleaşi
operaţii ca ı̂n metoda contracţiilor (prezentată anterior), rezultând expresia (3.70).
c. Funcţiile Green libere retardată şi avansată

În mod similar cu funcţia Green cauzală liberă se deduc expresiile funcţiilor Green libere retardată
şi avansată. Rezultatele cele mai simple sunt pentru transformatele Fourier spaţio-temporale, care
au expresiile următoare:
1
e0 R′ (k, ω) = δσσ′
Gσσ , (3.72a)
ω − ωk + i η η→0+
1
e0σσA′ (k, ω) = δσσ′
G . (3.72b)
ω − ωk − i η η→0+
3.2.4 Interpretarea fizică a funcţiei Green cauzale

A. Funcţia Green cauzală ı̂n spaţiul poziţii-timp
Funcţia Green cauzală uni-particulă are expresii diferite, ı̂n funcţie de relaţia dintre variabilele
temporale, după cum rezultă din definiţie, (3.44):


 hΨ0 | ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i


 − i , pentru t > t′ ,
 hΨ0 |Ψ0 i
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) =




 hΨ0 | ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ψ̂σH (r, t) |Ψ0 i
+ i , pentru t < t′ .
hΨ0 |Ψ0 i
Pentru a obţine interpretarea fizică a expresiilor precedente se utilizează următoarele condiţii:
• Se lucrează ı̂n formularea Dirac (care este formularea Heisenberg pentru sistemul liber);
atunci
– |Φ0 i este vectorul stării fundamentale a sistemului liber (când formularea Heisenberg
coincide cu formularea Dirac),
– |Ψ0 i este vectorul stării fundamentale a sistemului cu interacţii (ı̂n formularea Heisen-
berg).
• Se consideră iniţial că sistemul este liber (fără interacţii mutuale) şi se introduce interacţia
mutuală prin metoda adiabatică:
– la momentul iniţial t = ±∞ sistemul este liber şi evoluează (ı̂nainte sau ı̂napoi) către
momentul final t = 0, când sistemul conţine ı̂ntreaga interacţie;
(ε)
– operatorul de evoluţie ÛI (t1 , t2 ) este dependent de parametrul adiabatic ε, care trece
la limita nulă ı̂n rezultatele finale.
– conform teoremei Gell-Mann şi Low vectorul stării fundamentale a sistemului liber
(considerat ca vector de stare a sistemului adiabatic la momentul iniţial t = ±∞)
evoluează ı̂n mod adiabatic (până la momentul final t = 0) către vectorul Gell-Mann
şi Low, care este vectorul stării fundamentale a sistemului cu interacţii:
(ε)
(t0 =±∞) → (t1 =0) |Ψ0 i ÛI (0, ±∞)|Φ0 i
|Φ0 i −−−−−−−−−−−−→ ≡ lim .
ad. hΦ0 |Ψ0 i ε→0+ hΦ0 |Û (ε) (0, ±∞)|Φ0 i
I
– Relaţiile ı̂ntre operatorii formulării Heisenberg şi operatorii corespondenţi ai formulării

Dirac adiabatică sunt următoarele
(ε) (ε) (ε) (ε)
ÂH (t) = ÛI (0, t) ÂIε (t) ÛI (t, 0) =⇒ ÂIε (t) = ÛI (t, 0) ÂH (t) ÛI (0, t) .
Cazul t > t′ :
Vectorul stării fundamentale, la momentul t′ este evoluatul adiabatic de la momentul t0 = 0 al
vectorului Gell-Mann şi Low:
(ε) (ε) (ε) (ε) (ε)
|Ψ0I (t′ )i = ÛI (t′ , 0) |Ψ0I (0)i = ÛI (t′ , 0) |Ψ0H i ,
(ε)
unde |Ψ0H i este vectorul Gell-Mann şi Low ı̂nainte de efectuarea limitei ε → 0, adică
(ε) (ε)
(ε) ÛI (0, ±∞)|Φ0 i |Ψ0 i
|Ψ0H i = (ε)
≡ (ε)
.
hΦ0 |ÛI (0, ±∞)|Φ0 i hΦ0 |Ψ0 i
Se adaugă o particulă la momentul t′ ı̂n punctul r′ cu spinul σ ′ ; atunci vectorul de stare se
modifică sub acţiunea operatorului de câmp de creare ψ̂σ† ′ (r′ ):
(ε) (ε) (ε)
|Ψ0I (t′ )i −→ |ΨI (r′ , σ ′ ; t′ )i = ψ̂σ† ′ Iε (r′ , t′ ) |Ψ0I (t′ )i
(ε) (ε) (ε) (ε)
= ÛI (t′ , 0) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ÛI (0, t′ ) · ÛI (t′ , 0) |Ψ0H i
| {z }
= 1̂
(ε) (ε)
= ÛI (t′ , 0) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0H i .
Evoluţia temporală (de la momentul t′ până la momentul t) a stării cu particula suplimentară
este dată de vectorul
(ε) (ε) (ε) (ε) (ε) (ε)
|ΨI (r′ , σ ′ ; t′ → t)i = ÛI (t, t′ ) |ΨI (r′ , σ ′ ; t′ )i = ÛI (t, t′ ) ÛI (t′ , 0) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0H i
| {z }
(ε)
= ÛI (t,0)
(ε) (ε)
= ÛI (t, 0) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0H i .
Pe de altă parte, vectorul de stare al sistemului la momentul t, dacă la acest moment se adaugă
o particulă suplimentară ı̂n punctul r şi cu spinul σ (sistemul aflându-se anterior ı̂n starea fun-
damentală) este
(ε) † (ε) † (ε) (ε) (ε) (ε)
|ΨI (r, σ; t)i = ψ̂σI (r, t) |Ψ0I (t)i = ÛI (t, 0) ψ̂σH (r, t) ÛI (0, t) · ÛI (t, 0) |Ψ0H i
ε
| {z }
= 1̂
(ε) † (ε)
= ÛI (t, 0) ψ̂σH (r, t) |Ψ0H i ;
ca urmare vectorul bra conjugat vectorului ket precedent este
(ε) (ε) (ε)
hΨI (r, σ; t)| = hΨ0H | ψ̂σH (r, t) ÛI (o, t) .
Pe baza rezultatelor anterioare se poate deduce amplitudinea de probabilitate ca particula supli-
mentară, creată la momentul t′ ı̂n (r′ , σ ′ ) să ajungă la momentul t ı̂n (r, σ): aceasta este proiecţia
(ε) (ε)
vectorului |ΨI (r′ , σ ′ ; t′ → t)i pe vectorul |ΨI (r, σ; t)i (ı̂n plus, deoarece vectorul de stare nu
este normat, se ı̂mparte la norma sa şi ı̂n final se efectuează limita adiabatică nulă) 15
(ε) (ε)
hΨI (r, σ; t)|ΨI (r′ , σ ′ ; t′ → t)i
Pp (r′ , σ ′ ; t′ ) → (r, σ; t) = lim (ε) (ε)
;
ε→0+ hΨ0I (t)|Ψ0I (t)i
ı̂n expresia amplitudinii de probabilitate precedente se ı̂nlocuiesc vectorii de stare Dirac prin
expresiile legate de vectorul stării fundamentale (Heisenberg), apoi se simplifică operatorii de
evoluţie conform proprietăţii grupale:
(ε) (ε) (ε) (ε)
hΨ0H | ψ̂σH (r, t) ÛI (o, t) · ÛI (t, 0) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0H i
Pp (r′ , σ ′ ; t′ ) → (r, σ; t) = lim (ε) (ε) (ε) (ε)
ε→0+ hΨ0H | ÛI (0, t) · ÛI (t, 0) |Ψ0H i
(ε) (ε)
hΨ0H | ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0H i
= lim (ε) (ε)
;
ε→0+ hΨ0H | |Ψ0H i
15 Amplitudinea de probabiliate a unui eveniment P(e) determină probabilitatea de realizare a acestui eveniment
p(e), conform relaţiei generale din mecanica cuantică: p(e) = |P(e)|2 . Pe de altă parte, dacă sistemul se află ı̂n
starea descrisă prin vectorul de stare |Ψi, atunci amplitudinea de probabilitate ca să fie realizată starea descrisă
de vectorul |Φi este P(Ψ → Φ) = hΦ|Ψi.
(ε)
apoi se substituie vectorul de stare |Ψ0H i prin expresia Gell-Mann şi Low, se simplifică termenii
de la numitori hΦ0 |Ψ(ε) i şi ı̂n final se trece la limita nulă pentru parametrul adiabatic, astfel ı̂ncât
rezultă
(ε)
hΨ0 | |Ψ(ε) i
(ε)
ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) (ε)
hΨ0 |Φ0 i hΦ0 |Ψ0 i
Pp (r′ , σ ′ ; t′ ) → (r, σ; t) = lim (ε)
ε→0+ hΨ(ε) | |Ψ0 i
(ε) (ε)
hΨ0 | ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ )|Ψ0 i
= ;
hΨ0 |Ψ0 i
expresia finală a amplitudinii de probabilitate pentru propagarea unei particule suplimentare

(r′ , σ ′ ; t′ ) → (r, σ; t) este identică cu expresia funcţiei Green cauzale pentru cazul t > t′ , astfel
ı̂ncât este valabilă egalitatea:

Pp (r′ , σ ′ ; t′ ) → (r, σ; t) = i Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) ′ .
t>t
Cazul t < t′ :
Se tratează ı̂n mod similar cu cazul anterior. Vectorul stării fundamentale, la momentul t este
evoluatul adiabatic de la momentul t0 = 0 al vectorului Gell-Mann şi Low:
(ε) (ε) (ε) (ε) (ε)
|Ψ0I (t)i = ÛI (t, 0) |Ψ0I (0)i = ÛI (t, 0) |Ψ0H i ,
(ε)
unde |Ψ0H i este vectorul Gell-Mann şi Low ı̂nainte de efectuarea limitei ε → 0. Se crează un
gol la momentul t ı̂n punctul r cu spinul σ; atunci vectorul de stare se modifică sub acţiunea
operatorului de câmp de anihilare ψ̂σ (r):
(ε) (ε) (ε)

|Ψ0I (t)i −→ | ΨI (r, σ; t)i = ψ̂σIε (r, t) |Ψ0I (t)i
(ε) (ε) (ε) (ε)
= ÛI (t, 0) ψ̂σH (r, t) ÛI (0, t) · ÛI (t, 0) |Ψ0H i
| {z }
= 1̂
(ε) (ε)
= ÛI (t, 0) ψ̂σH (r, t) |Ψ0H i .
Evoluţia temporală (de la momentul t până la momentul t′ ) a stării cu golul creat este dată de
vectorul
(ε) (ε) (ε) (ε) (ε) (ε)
| ΨI (r, σ; t → t′ )i = ÛI (t′ , t) | ΨI (r, σ; t)i = ÛI (t′ , t) ÛI (t, 0) ψ̂σH (r, t) |Ψ0H i
| {z }
(ε)
= ÛI (t′ ,0)
(ε) (ε)
= ÛI (t′ , 0) ψ̂σH (r, t) |Ψ0H i .
Pe de altă parte, vectorul de stare al sistemului la momentul t′ , dacă la acest moment se crează
un gol ı̂n punctul r′ şi cu spinul σ ′ (sistemul aflându-se anterior ı̂n starea fundamentală) este
(ε) (ε) (ε) (ε) (ε) (ε)
| ΨI (r′ , σ ′ ; t′ )i = ψ̂σ′ Iε (r′ , t′ ) |Ψ0I (t)i = ÛI (t′ , 0) ψ̂σ′ H (r′ , t′ ) ÛI (0, t′ ) · ÛI (t′ , 0) |Ψ0H i
| {z }
= 1̂
(ε) (ε)
= ÛI (t′ , 0) ψ̂σ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0H i ;
ca urmare vectorul bra conjugat vectorului ket precedent este

(ε) (ε) (ε)
h ΨI (r′ , σ ′ ; t′ )| = hΨ0H | ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ÛI (o, t) .
Pe baza rezultatelor anterioare se poate deduce amplitudinea de probabilitate ca golul, creat

la momentul t ı̂n (r, σ) să ajungă la momentul t′ ı̂n (r′ , σ ′ ): aceasta este proiecţia vectorului
(ε) (ε)
| ΨI (r, σ; t → t′ )i pe vectorul | ΨI (r′ , σ ′ ; t′ )i (ı̂n plus, deoarece vectorul de stare nu este normat,
se ı̂mparte la norma sa şi ı̂n final se efectuează limita adiabatică nulă)
(ε) (ε)
h ΨI (r′ , σ ′ ; t′ )| ΨI (r, σ; t → t′ )i
Pg (r, σ; t) → (r′ , σ ′ ; t′ ) = lim (ε) (ε)
;
ε→0+
h Ψ0I (t)| Ψ0I (t)i
ı̂n expresia amplitudinii de probabilitate precedente se ı̂nlocuiesc vectorii de stare Dirac prin
expresiile legate de vectorul stării fundamentale (Heisenberg), apoi se simplifică operatorii de
evoluţie conform proprietăţii grupale:
(ε) (ε) (ε) (ε)
hΨ0H | ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ÛI (o, t′ ) · ÛI (t′ , 0) ψ̂σH (r, t) |Ψ0H i
Pg (r, σ; t) → (r′ , σ ′ ; t′ ) = lim (ε) (ε) (ε) (ε)
ε→0+ hΨ0H | ÛI (0, t′ ) · ÛI (t′ , 0) |Ψ0H i
(ε) (ε)
hΨ0H | ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ψ̂σH (r, t) |Ψ0H i
= lim (ε) (ε)
;
ε→0+ hΨ0H | |Ψ0H i
(ε)
apoi se substituie vectorul de stare |Ψ0H i prin expresia Gell-Mann şi Low, se simplifică termenii
de la numitori hΦ0 |Ψ(ε) i şi ı̂n final se trece la limita nulă pentru parametrul adiabatic, astfel ı̂ncât
rezultă
(ε)
hΨ0 | |Ψ(ε) i
(ε)
ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ψ̂σH (r, t) (ε)
Pg (r, σ; t) → (r′ , σ ′ ; t′ ) = lim (ε)
ε→0+ hΨ(ε) | |Ψ0 i
(ε) (ε)
hΨ0 | ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ψ̂σH (r, t)|Ψ0 i
= ;
hΨ0 |Ψ0 i
expresia finală a amplitudinii de probabilitate pentru propagarea unui gol (r, σ; t) → (r′ , σ ′ ; t′ )
este identică cu expresia funcţiei Green cauzale pentru cazul t < t′ , astfel ı̂ncât este valabilă
egalitatea:

Pg (r, σ; t) → (r′ , σ ′ ; t′ ) = −i Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) .
t<t′
În concluzie, funcţia Green uni-particulă cauzală este propagatorul unei particule suplimen-
tare (faţă de starea fundamentală) pentru t > t′ şi este propagatorul unui gol (creat ı̂n starea
fundamentală) pentru t < t′
(
′ ′ = −i Pp (r′ , σ ′ ; t′ ) → (r, σ; t) pentru t > t′ ,
Gσσ′ (r, t; r , t ) = (3.73)
= +i Pg (r, σ; t) → (r′ , σ ′ ; t′ ) pentru t < t′ ;
datorită acestei proprietăţi funcţia Green cauzală este numită propagatorul Feynman. Se observă
că se poate interpreta, ı̂n mod convenţional, propagarea golului ca fiind echivalentă cu propagarea
unei particule inversată temporal.
A. Funcţia Green cauzală ı̂n spaţiul impuls-timp

Se poate face o discuţie analoagă pentru transformata Fourier spaţială a funcţiei Green cauzale
(cazul sistemului omogen):

′ hΨ0 | T â kσH (t) · â†kσH (t′ ) |Ψ0 i
Gσσ (k; t, t ) = (−i)
hΨ0 |Ψ0 i


 hΨ0 | â kσH (t) · â†kσH (t′ ) |Ψ0 i
− i = −i Pp (k, σ; t′ → t) dacă t > t′ ,
= hΨ 0 |Ψ 0 i (3.74)

 hΨ | â† (t′ ) · â kσH (t) |Ψ0 i
+ i 0 kσH ′
= i Pg (k, σ; t → t ) ′
dacă t < t ;
hΨ0 |Ψ0 i
unde Pp (k, σ; t′ → t) este amplitudinea probabilităţii de propagare a unei particule ı̂n starea
proprie (k, σ), de la momentul t′ până la momentul t, iar Pg (k, σ; t → t′ ) este amplitudinea
probabilităţii de propagare a unui gol ı̂n starea proprie (k, σ), de la momentul t până la t′ .
Conform reprezentării Lehmann, transformata Fourier spaţio- Im(z)

e
temporală a funcţiei Green cauzale Gσσ (k, ω) este o funcţie me- ω A z
A
romorfă ı̂n planul complex al variabilei pulsaţie (ω → z = ω + iγ), γA
având poli izolaţi deasupra axei reale pentru ω < ωF şi poli izolaţi
sub axa reală pentru ω > ωF . În cazul utilizării bazei de stări ωF Re(z)
exacte ale sistemului, singularităţile funcţiei Green sunt locali- γR
zate ı̂n vecinătatea infinitezimală a axei reale. Totuşi ı̂n cazurile ωR zR
sistemelor cu interacţii mutuale nu se pot determina stările pro-
prii ale sistemului, astfel ı̂ncât reprezentarea Lehmann exactă nu
poate fi obţinută practic. În aceste situaţii singura posibilitate Figura 3.4: Singularităţi ale
de a obţine informaţii utile asupra sistemului este să se efectueze funcţiei Green G(k,
e z).
aproximaţii; ca rezultat al unei metode de aproximaţie transformata Fourier a funcţiei Green
cauzală este de asemenea o funcţie meromorfă (ı̂n planul complex al variabilei z = ω + iγ), dar
polii se află la distanţe finite de axa reală.
Se consideră cazul elementar al unei perechi de poli, situaţie prezentată ı̂n figura 3.4:
• zA = ωA + i γA , unde ωA < ωF şi γA > 0 (pol situat deasupra axei reale şi la stânga
pulsaţiei Fermi);
• zR = ωR − i γR , unde ωR > ωF şi γR > 0 (pol situat sub axa reală şi la dreapta pulsaţiei
Fermi).
(Cazul când există mai multe perechi de poli se reduce la cazul elementar, prin tratarea fiecărei
perechi ı̂n mod separat.)
Pentru simplificarea discuţiei se va considera cazul sistemului izotrop, astfel ı̂ncât funcţiile
Green uni-particulă sunt diagonale ı̂n indicii de spin, ceea ce permite să se utilizeze funcţiile
Green scalare.
Interpretarea fizică a singularităţilor funcţiei Green este dată de următoarea teoremă:
Teorema Galitski - Migdal: Dacă polii funcţiei Green sunt aproape de axa reală (dar la
distanţe finite) şi se consideră momente de timp suficient de mari, atunci transformata Fourier
spaţială a funcţiei Green cauzale G(k, t) descrie propagarea amortizată a unei particule (pentru
timpi pozitivi) sau propagarea amortizată a unui gol (pentru timpi negativi), cu energia egală cu
partea reală a polului şi constanta de amortizare egală cu partea imaginară a polului.
Explicitarea teoremei Galitski - Migdal:

• Conform ipotezei, transformata Fourier spaţio-temporală a funcţiei Green cauzale (conti-
e z) are ca singularităţi polii simpli
nuată analitic ı̂n planul complex al pulsaţiei) G(k,

– zA (deasupra axei reale) cu reziduul Res G(k, e z A ) ≡ aA ,

– zR (sub axa reală) cu reziduul Res G(k, e z R ) ≡ aR .
• Condiţiile de apropiere faţă de axa reală şi de timpi suficient de lungi se exprimă prin
inegalităţile următoare:
 1  1

 ωF − ωA ≫ , 
 ωR − ωF ≫ ,
|t| & | t|
 1  1
 γA ≪ ;  γR ≪ .
|t| |t|
(Adică magnitudinea timpilor este determinată de mărimile polilor.)

• Pentru timpi suficient de mari (ı̂n sensul inegalităţilor anterioare) transformata Fourier
spaţială a funcţiei Green cauzală G(k, t) are următoarele expresii asimptotice:

e zR ) e−izR t = −i aR e−iωR t−γR t ,
G(k, t) ≈ − i Res G(k,
t>0
e zA ) e−izA t = +i aA e−iωA t−γA |t| .
G(k, t) ≈ + i Res G(k,
t<0
Deoarece transformata Fourier spaţială a funcţiei Green cauzale G(k, t) este propagatorul unei
particule (pentru timpi pozitivi), sau propagatorul unui gol (pentru timpi negativi) ı̂n starea
proprie de impuls-spin (k, σ), rezultă următoarea consecinţă importantă a teoremei Galitski-
Migdal:
i. propagatorul unei particule, adică amplitudinea de probabilitate ca o particulă, creată la
momentul t0 = 0 ı̂ntr-o stare proprie impuls-spin uni-particulă (k, σ), să se propage ı̂n aceeaşi
stare până la momentul t, are expresia
Pp (k, σ; 0 → t) = aR e−iωR t−γR t , (t > 0) ; (3.75a)
ii. propagatorul unui gol, adică amplitudinea de probabilitate ca un gol, creat la momentul
t < 0 ı̂ntr-o stare proprie impuls-spin uni-particulă (k, σ), să se propage ı̂n aceeaşi stare până la
momentul t′ = 0, are expresia
Pg (k, σ; t → 0) = aA e−iωA t−γA |t| , (t < 0) . (3.75b)
Se observă că evoluţia particulei sau a golului ı̂ntr-o stare proprie uni-particulă este amortizată,
având energia şi constanta de amortizare date de părţile reală şi imaginară ale polului funcţiei
Green G(k,e ω) continuată analitic ı̂n planul complex. Prin urmare, un sistem cu interacţii are
excitaţii elementare de tip uni-particulă (particulă suplimentară sau gol) cu timp de viaţă finit
(adică acestea sunt stări instabile, sau cel mult metastabile).
Pe de altă parte, teorema Galitski-Migdal nu este ı̂n contradicţie cu reprezentarea Lehmann
exactă. În cazul reprezentării Lemann exacte, se utilizează stări proprii ale sistemului cu interacţii
(fără să se pună problema posibilităţii de determinare efectivă a acestor stări, se consideră nu-
mai faptul că aceste stări există fizic) şi se obţine că transformata Fourier spaţio-temporală a
funcţiei Green cauzale are poli ı̂n vecinătatea infinitezimală a axei reale; ca urmare, teorema
Galitski-Migdal interpretează acest rezultat că reprezintă stări particulă (sau gol) cu constantă
de amortizare infinitezimală, adică timpi de viaţă infinit de lungi, ceea ce corespunde la stări
stabile. Rezultatul anterior este ı̂n concordanţă cu ipoteza iniţială că aceste stări sunt efectiv
stări proprii (deci stabile, fără amortizare) ale sistemului.
Demonstraţie:
• După cum s-a arătat anterior, când s-au discutat consecinţele reprezentării Lehmann asupra pro-
prietăţilor analitice ale transformatelor Fourier pentru funcţiile Green uni-particulă, transformata
Fourier a funcţiei Green cauzală este practic egală cu transformata Fourier a funcţiei Green avan-
sată la frecvenţe mici şi de asemenea, această transformată Fourier a funcţiei Green cauzală este
egală cu transformata Fourier a funcţiei Green retardate la frecvenţe mari:
(
Ge (A) (k, ω) , pentru ω < ωF ,
e
G(k, ω) =
e
G(R) (k, ω) , pentru ω > ωF .
Transformata Fourier a funcţiei Green avansate, continuată analitic ı̂n planul complex al frecvenţei
e (A) (k, z) este o funcţie analitică ı̂n semiplanul inferior Imz < 0 şi este o funcţie meromorfă ı̂n
G
semiplanul superior Imz > 0 (unde poate avea un set de poli simpli şi izolaţi deasupra axei reale).
În mod analog transformata Fourier a funcţiei Green retardată, continuată analitic ı̂n planul com-
e(R) (k, z) este o funcţie analitică ı̂n semiplanul superior Imz > 0 şi este o funcţie
plex al frecvenţei G
meromorfă ı̂n semiplanul inferior Imz < 0 (unde poate avea un set de poli simpli şi izolaţi sub axa
reală).
Ca urmare a relaţiilor specificate anterior ı̂ntre transformatele Fourier ale funcţiilor Green uni-
particulă, polii transformatei Fourier a funcţiei Green cauzală, care au partea reală mai mică decât
frecvenţa Fermi, sunt egali cu polii corespondenţi ai transformatei Fourier pentru funcţia Green
avansată şi polii transformatei Fourier a funcţiei Green cauzală, care au partea reală mai mare
decât frecvenţa Fermi, sunt egali cu polii corespondenţi ai transformatei Fourier pentru funcţia
Green retardată. Pentru simplitatea expunerii se consideră cazul când G e (A) (k, z) are un singur pol
(zA = ωk + iγk ) şi Ge (R) (k, z) are, de asemenea, un singur pol (zR = ωk − iγk ). Cazul general, când
există seturi de poli, se tratează ı̂n mod analog, deoarece se poate efectua analiza similară pentru
fiecare pol ı̂n mod separat.
Funcţia Green cauzală depinde numai de diferenţa coordonatelor de poziţie şi timp, astfel ı̂ncât
poate fi transformată Fourier spaţio-temporal, conform relaţiei (3.51), sau numai spaţial, conform
relaţiei (3.54):
 XZ ∞
 1 dω i(k·r−ωt e

V e G(k, ω) ,
−∞ 2π
G(r, t) = 1 Xk

 e ik·r G(k, t) ;

V k
din rezultatele precedente se obţine relaţia ı̂ntre cele două transformate Fourier:
Z ∞
dω −iωt e
G(k, t) = e G(k, ω) .
−∞ 2π
e
Transformata Fourier spaţio-temporală a funcţiei Green cauzală G(k, ω) se poate ı̂nlocui cu trans-
e (A)
formata Fourier a funcţiei Green avansată G (k, ω) la frecvenţe mici şi se poate ı̂nlocui cu trans-
e (R) (k, ω) la frecvenţe mari; atunci relaţia ı̂ntre trans-
formata Fourier a funcţiei Green retardată G
formatele Fourier se exprimă astfel:
Z ωF Z ∞
dω −iωt e (A) dω −iωt e (R)
G(k, t) = e G (k, ω) + e G (k, ω) .
−∞ 2π ωF 2π
Motivaţia pentru exprimarea transformatei Fourier spaţiale a funcţiei Green cauzală G(k, t) prin
transformatele Fourier spaţio-temporale ale funcţiilor Green avansată şi retardată este bazată pe
faptul că se vor efectua integralele ı̂n planul complex şi se vor utiliza proprietăţile analitice ale
e (A) (k, z) şi G
funcţiilor G e (R) (k, z), care sunt mai simple decât proprietăţile analitice ale funcţiei
e
G(k, z), deoarece aceste două funcţii sunt analitice fiecare ı̂n unul dintre semiplanele frecvenţei
ca variabilă complexă. Prin urmare, se va exprima transformata Fourier a funcţiei Green prin
integralele efectuate ı̂n planul complez al variabilei z:
Z ωF Z ∞
dz −izt e (A) dz −izt e (R)
G(k, t) = e G (k, z) + e G (k, z) .
−∞ 2π ωF 2π
De asemenea, este necesar să se observe că efectuarea integralelor specificate anterior se face ı̂n mod
diferit pentru valorile pozitive (t > 0) şi pentru valorile negative (t < 0) ale variabilei temporale,
deoarece factorul exponenţial e−izt = e−iωt eγt are comportarea determinată de semnul variabilei
temporale pe cercul de la infinit din planul complex |z| → ∞.
• Pentru valori pozitive ale variabilei temporale t > 0, factorul exponenţial este
−izt = −i(ω + iγ)t = −iωt + γt ,
ceea ce implică convergenţa integralelor numai ı̂n semi-planul inferior Imz < 0; ca urmare se vor
deforma contururile de integrare, astfel ı̂ncât să se utilizeze semicercul de la infinit al semi-planului
inferior (vezi Anexa matematică A.5).
e (A) (k, z), care este olomorfă ı̂n semi-planul inferior; ca
Integrala cu frecvenţe mici conţine funcţia G
urmare, se poate deforma conturul de integrare z = −∞ → ωF , conform figurii 3.5, devenind arcul
de cerc de la infinit C1′ ı̂mpreună cu semi-dreapta paralelă cu axa imaginară (ωF − i∞) → ωF :
Z ωF Z Z ωF
dz −izt e (A) dz −izt e (A) dz −izt e (A)
e G (k, z) = e G (k, z) + e G (k, z) .
−∞ 2π ′
C1 2π ωF −i∞ 2π
(A)
zk
ωF
ω
(R)
zk
C1′ C2′
Figura 3.5: Contururile de integrare pentru cazul t > 0.

În integrala pe arcul de cerc de la infinit C1′ funcţia Ge (A) (k, z) satisface proprietatea asimptotică
(3.65), astfel ı̂ncât integrala este nulă, conform lemei Jordan (vezi Anexa matematică A.5):
Z Z
dz −izt e (A) dz −izt 1
e G (k, z) ≈ e =0;
′
C1 2π |z|→∞ C1′ 2π |z|
ca urmare prima integrală se reduce la integrarea pe semi-dreapta paralelă cu axa imaginară:

Z ωF Z ωF
dz −izt e (A) dz −izt e (A)
e G (k, z) = e G (k, z) .
−∞ 2π ωF −i∞ 2π
Integrala cu frecvenţe mari conţine o funcţie meromorfă ı̂n semi-planul inferior, care are un pol
simplu ı̂n punctul zR = ωk − iγk (γk > 0); atunci integrala se evaluează cu ajutorul teoremei
reziduurilor (vezi Anexa matematică A.5): porţiunea z = ωF → ∞ de pe semiaxa reală pozitivă
este substituită prin conturul obţinut prin completarea semi-dreptei specificate anterior cu arcul de
cerc C2′ ı̂mpreună cu semi-dreapta paralelă cu axa imaginară z = (ωF − i∞) → ωF , obţinându-se
conturul ı̂nchis C2 (care este parcurs ı̂n sens negativ) şi apoi se scad contribuţiile suplimentare,
adăugate anterior pentru a obţine conturul ı̂nchis din jurul polului:
Z ∞
dz −izt e (R)
e G (k, z)
ωF 2π
I Z Z ωF
dz −izt e (R) dz −izt e (R) dz −izt e (R)
= e G (k, z) − e G (k, z) − e G (k, z) .
C2 2π C2′ 2π ωF −i∞ 2π
În ultima relaţie prima integrală este egală cu reziduul integrandului cu semn schimbat (deoarece
contutrul este parcurs ı̂n sens negativ):
I
dz −izt e (R) (R)
e G (k, z) = −i Res e−izt G e(R) (k, z) = −i e−izR t Res G
e (k, zR ) ;
C2 2π zR
a doua integrală din relaţia specificată anterior se efectuează pe arcul de cerc de la infinit C2′ ,
e (R) (k, z) satisface proprietatea asimptotică (3.65), astfel ı̂ncât integrala este nulă,
unde funcţia G
conform lemei Jordan:
Z Z
dz −izt e (A) dz −izt 1
e G (k, z) ≈ e =0;
C ′ 2π |z|→∞ C ′ 2π |z|
2 2
ca urmare integrala la frecvenţe mari se reduce la reziduul polului din care se scade integrarea pe
semi-dreapta paralelă cu axa imaginară:
Z ∞ Z ωF
dz −izt e(R) (R) dz −izt e (R)
e G (k, z) = −i e−izR t Res G e (k, zR ) − e G (k, z) .
ωF 2π ωF −i∞ 2π
Adunând contribuţiile celor două integrale se obţine următoarea expresie pentru transformata
Fourier a funcţiei Green cauzale la valori pozitive ale variabilei temporale:
Z ωF
(R) dz −izt e (R)
G(k, t) = −i e−izR t Res Ge (k, zR ) − e e(A) (k, z) .
G (k, z) − G
t>0 ωF −i∞ 2π
• Pentru valori negative ale variabilei temporale t < 0, factorul exponenţial este
−izt = −i(ω + iγ)t = −iωt − γ|t| ,
ceea ce implică convergenţa integralelor numai ı̂n semi-planul superior Imz > 0; ca urmare se vor
deforma contururile de integrare, astfel ı̂ncât să se utilizeze semicercul de la infinit al semi-planului
superior.
e (R) (k, z), care este olomorfă ı̂n semi-planul superior;
Integrala de frecvenţe mari conţine funcţia G
ca urmare, se poate deforma conturul de integrare z = ωF → ∞, conform figurii 3.6, devenind arcul
de cerc de la infinit C2′′ ı̂mpreună cu semi-dreapta paralelă cu axa imaginară ωF → (ωF + i∞):
Z ∞ Z Z ωF +i∞
dz −izt e (R) dz −izt e (R) dz −izt e (R)
e G (k, z) = e G (k, z) + e G (k, z) .
ωF 2π ′′ 2π
C2 ωF 2π
C1′′ C2′′
(A)
zk
ωF ω
(R)
zk
Figura 3.6: Contururile de integrare pentru cazul t < 0.
e (R) (k, z) satisface proprietatea asimptotică

În integrala pe arcul de cerc de la infinit C2′′ funcţia G
(3.65), astfel ı̂ncât integrala este nulă, conform lemei Jordan:
Z Z
dz −izt e (R) dz −izt 1
e G (k, z) ≈ e =0;
′
C2 2π |z|→∞ C2′′ 2π |z|
ca urmare integrala cu frecvenţe mari se reduce la integrarea pe semi-dreapta paralelă cu axa

imaginară:
Z ∞ Z ωF +i∞
dz −izt e(R) dz −izt e (R)
e G (k, z) = e G (k, z) .
ωF 2π ωF 2π
Integrala cu frecvenţe mici conţine o funcţie meromorfă ı̂n semi-planul superior, care are un pol
simplu ı̂n punctul zA = ωk + iγk (γk > 0); atunci integrala se evaluează cu ajutorul teoremei
reziduurilor: porţiunea z = −∞ → ωF de pe semiaxa reală este substituită prin conturul obţinut
prin completarea semi-dreptei specificate anterior cu arcul de cerc C1′′ ı̂mpreună cu semi-dreapta
paralelă cu axa imaginară z = ωF → (ωF + i∞), obţinându-se conturul ı̂nchis C1 (care este
parcurs ı̂n sens pozitiv) şi apoi se scad contribuţiile suplimentare, adăugate anterior pentru a
obţine conturul ı̂nchis din jurul polului:
Z ωF
dz −izt e (A)
e G (k, z)
−∞ 2π
I Z Z ωF +i∞
dz −izt e (A) dz −izt e (A) dz −izt e(A)
= e G (k, z) − e G (k, z) − e G (k, z) .
C1 2π C1′′ 2π ωF 2π
În ultima relaţie prima integrală este egală cu reziduul integrandului:

I
dz −izt e (A) (R)
e G (k, z) = i Res e−izt G e (A) (k, z) = i e−izA t Res G
e (k, zA ) ;
C1 2π zA
a doua integrală din relaţia specificată anterior se efectuează pe arcul de cerc de la infinit C1′′ ,
e (A) (k, z) satisface proprietatea asimptotică (3.65),
unde funcţia G astfel ı̂ncât integrala este nulă,
conform lemei Jordan:
Z Z
dz −izt e (R) dz −izt 1
e G (k, z) ≈ e =0;
′′
C1 2π |z|→∞ C1′′ 2π |z|
ca urmare prima integrală se reduce reziduul polului din care se scade integrarea pe semi-dreapta
paralelă cu axa imaginară:
Z ωF Z ωF +i∞
dz −izt e (A) (A) dz −izt e(A)
e G (k, z) = i e−izA t Res G e (k, zA ) − e G (k, z) .
−∞ 2π ωF 2π
Adunând contribuţiile celor două integrale se obţine următoarea expresie pentru transformata
Fourier a funcţiei Green cauzale la valori negative ale variabilei temporale:
Z ωF +i∞
(A) dz −izt e (R)
G(k, t) e (k, zA ) +
= i e−izA t Res G e e (A) (k, z) .
G (k, z) − G
t<0 ωF 2π
• Anterior s-au transformat integralele care definesc transformata Fourier spaţială a funcţiei Green,
astfel ı̂ncât s-au obţinut următoarele rezultate:
Z ωF
(R) dz −izt e (R)
G(k, t) = −i e−izR t Res G e (k, zR ) − e G (k, z) − Ge(A) (k, z) ,
t>0 ωF −i∞ 2π
Z ωF +i∞
dz −izt e(R)
G(k, t) = i e−izA t Res Ge (A) (k, zA ) + e e (A) (k, z) ,
G (k, z) − G
t<0 ωF 2π
care sunt independente de poziţiile polilor şi de mărimea variabilei temporale.

În continuare se va arăta că pentru poli apropiaţi de axa reală şi valori suficient de mari pen-
tru variabila temporală contribuţiile integralelor pe semidreptele paralele cu axa imaginară sunt
neglijabile, astfel ı̂ncât rămân numai contribuţiile reziduurilor. Mai exact, dacă sunt satisfăcute
condiţiile
|εk − υ|
|t| ≡ |ωk − ωF | |t| ≫ 1 & γk |t| ≪ 1 ,
~
(unde ωk este partea reală şi γk este mărimea părţii imaginare a polului pentru transformata
Fourier a funcţiei Green avansate sau retardate), atunci rezultă
Z ω
F
dz −izt e(R) −izR t (R)
e G (k, z) − e (A) (k, z)
G ≪ e Res e (k, zR ) ,
G

ωF −i∞ 2π t>0
Z ω +i∞
F
dz (A)
e−izt G e(R) (k, z) − G
e (A) (k, z) ≪ e−izA t Res Ge (k, zA ) .
2π
ωF t<0
• Pentru a demonstra prima inegalitate se analizează integrala pe semi-dreapta paralelă cu axa

imaginară şi situată ı̂n semi-planul inferior, când se consideră valori pozitive pentru variabila
temporală (t > 0):
Z ωF
dz −izt e (R) e (A) (k, z)

e G (k, z) − G
ωF −i∞ 2π
Z
−i 0 (R)
e (k, ωF − iγ) − G e (A) (k, ωF − iγ)

= dγ e−i(ωF −iγ)t G
2π ∞
Z
i −iωF t ∞ (R)
e (k, ωF − iγ) − G e (A) (k, ωF − iγ)

= e dγ e−γt G
2π 0
unde s-a luat ı̂n considerare proprietatea z = ωF − iγ pe traiectoria de integrare.

Pentru porţiunea din traiectoria de integrare aflată departe de axa reală, adică pentru valori mari
ale variabilei de integrare (γ ≫ 1) se pot utiliza expresiile asimptotice ale transformatelor Fourier
pentru funcţiile Green avansată şi retardată, conform relaţiei (3.65), astfel ı̂ncât integrandul are o
valoare neglijabilă:
(R) 1 1
e (k, ωF − iγ) − G
e−γt G e (A) (k, ωF − iγ) ≈ e−γt − −→ 0 ;
|z|≫1 ωF − iγ ωF − iγ
prin urmare, contribuţia dominantă la integrală provine de la porţiunea de traiectorie aflată ı̂n
vecinătatea axei reale (adică γ < γk ). În acest caz se aproximează integrala la contribuţia porţiunii
dominate şi se utilizează expresia asimptotică a integrandului pentru regiunea considerată:
Z ∞ Z γk Z γk Z ∞
dγ f (γ) ≈ dγ f (γ) ≈ dγ f0 (γ) ≈ dγ f0 (γ) ,
0 0 0 0
(R)
e (k, ωF − iγ) − G
unde f (γ) ≡ e−γt G e (A) (k, ωF − iγ) , iar f (γ) ≈ f0 (γ) este expresia aproxi-
γ≪γk
mativă a integrandului pentru valori mici ale variabilei γ; se observă că se poate extinde integrala
la valori mari ale variabilei, ı̂n hipoteza că funcţia de aproximaţie pentru integrand f0 (γ) este
neglijabilă pentru valori mari ale variabilei γ.
Funcţia de aproximaţie f0 (γ) pentru valori mici ale variabilei γ se determină astfel:
– pentru γ < γk se poate aproxima G e (R) (k, z) prin dezvoltarea Laurent de ordin minim ı̂n
vecinătatea polului său zR = ωk − iγk :
(R)
(R)
e (R) (k, z) ≈ ak
G , unde ak
(R) e (k, zR ) ;
≡ Res G
z − zR
– aproximaţia pentru funcţia G e(A) (k, z) se determină din aproximaţia precedentă a funcţiei
e (R)
retardate G (k, z), prin utilizarea relaţiei de conjugare ı̂n cazul când frecvenţa este reală:
(R)
e (A) (k, ω) = G
G e (k, ω) ∗ ; deoarece reziduul transformatei Fourier a funcţiei Green retar-
(R)
date este un număr real (ak ∈ R), rezultă următoarea aproximaţie pentru transformata
Fourier a funcţiei Green avansate:
(R) n a(R) o∗ (R)

ak
(R)
G e (k, ω) ∗ ≈
e (A) (k, ω) = G k
= =⇒ e (A) (k, z) = ak
G ;
∗ ∗
ω − zR ω − zR z − zR
– prin utilizarea aproximaţiilor anterioare pentru cele două transformate Fourier ale funcţiilor
Green retardată şi avansată, se obţine expresia aproximaţiei pentru funcţia integrand:
(R)
f (γ) ≡ e−γt G e (k, ωF − iγ) − G e (A) (k, ωF − iγ)
n (R)
ak ak
(R) o
≈ e−γt −
(ωF − iγ) − (ωk − iγk ) (ωF − iγ) − (ωk + iγk )
n 1 1 o
−γt (R)
=e ak −
(ωF − ωk − iγ) + iγk (ωF − ωk − iγ) − iγk
−γt (R) −2iγk
=e ak
(ωF − ωk − iγ)2 + γk2
(R) −2iγk
≈ e−γt ak ≡ f0 (γ) ,
(ωF − ωk )2
unde ultima aproximaţie a fost efectuată luând ı̂n considerare hipoteza iniţială:
ωF − ωk ≫ γk > γ.
Pe baza rezultatului precedent se obţine aproximaţia integralei ı̂n condiţiile hipotezelor formulate
iniţial (adică |(ωk − ωF )t| ≫ 1 şi γk |t| ≪ 1):
Z ωF Z ∞
dz −izt e (R)
e (A) (k, z) ≈ i e−iωF t (R) −2iγk
e G (k, z) − G dγ e−γt ak
ωF −i∞ 2π 2π 0 (ω F − ω k )2
Z ∞
1 (R) γk
= ak dγ e−γt e−iωF t
π (ωF − ωk )2 0
| {z }
= 1/t
1 (R) γk t
= ak e−iωF t
π (ωF − ωk )2
(R) 1 γk t
= ak e−i(εk /~−iγk )t e i(εk −µ)t/~+γk t .
π (ωF − ωk )2
Pe baza expresiei aproximative a integralei se obţine:

Z ω 1
F
dz −izt e (R) (R) γk t
e G (k, z) − e (A) (k, z)
G ≈ ak e−i(εk /~−iγk )t e γk t
− 2
ωF −i∞ 2π t>0
π (ω F ω k )

(R)
≪ ak e−i(εk /~−iγk )t ,
1 γk t
deoarece, conform hipotezelor enunţate iniţial, este valabilă relaţia e γk t ≪ 1.
π (ωF − ωk )2
Prin urmare s-a obţinut inegalitatea cerută pentru cazul t > 0.
• Inegalitatea corespunzătoare cazului t < 0 se obţine ı̂n mod analog situaţiei precedente.
3.2.5 Ecuaţia de evoluţie pentru funcţia Green uni-particulă cauzală

Funcţia Green cauzală uni-particulă este definită prin relaţia (3.44)

Gσσ′ (r, t; r , t ) = − i .
hΨ0 |Ψ0 i
Deoarece se vor efectua operaţii de derivare ı̂n raport cu variabilele funcţiei Green Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ),
care este constituită din mărimi ale formulării Heisenberg, este necesar să se ia ı̂n considerare
ecuaţiile diferenţiale ale vectorilor şi ale operatorilor acestei formulări, conform relaţiilor (1.37)
şi (1.39):
∂
i~ |ΨH i = 0 ,
∂t
∂
i~ ÂH (t) = ÂH (t) , Ĥ − = Â , Ĥ − (t) ,
∂t H
unde comutatorul operatorului Â xu hamiltonianul se poate evalua ı̂n formularea Schrödinger,

conform definiţiei (1.37c) a operatorului Heisenberg:
i i i i
ÂH (t) , Ĥ −
= ÂH (t) · Ĥ − Ĥ · ÂH (t) = e ~ tĤ Â e− ~ tĤ · Ĥ − Ĥ · e ~ tĤ Â e− ~ tĤ
i i
= e ~ tĤ Â Ĥ − Ĥ Â e− ~ tĤ .
Pe de altă parte, prin efectuarea comutatorilor implicaţi de derivatele operatorilor de câmp se va

genera funcţia Green bi-particulă cauzală, care este definită prin relaţia (3.46)
′ ′ ′ ′
GII
σ1 σ2 ,σ1′ σ2′ (r1 , t1 ; r2 , t2 | r1 , t1 ; r2 , t2 )

hΨ0 | T ψ̂σ1 H (r1 , t1 ) · ψ̂σ2 H (r2 , t2 ) · ψ̂σ† ′ H (r′2 , t′2 ) · ψ̂σ† ′ H (r′1 , t′1 ) |Ψ0 i
≡− 2 1
.
hΨ0 |Ψ0 i
Pentru a deduce ecuaţia de evoluţie a funcţiei Green cauzale este necesar să se definească hamilto-
nianul sistemului (care va fi utilizat pentru explicitarea ecuaţiilor diferenţiale ale operatorilor de
câmp). Se consideră situaţia generală când particulele sistemului au interacţii mutuale (care sunt
interacţii binare, dependente eventual de spini) şi de asemenea, interacţionează cu un câmp ex-
tern (aceste interacţii pot fi dependente de spini); atunci hamiltonianul sistemului este constituit
din 3 termeni:
Ĥ = T̂ + Û + V̂ ,
unde T̂ este hamiltonianul cinetic (hamiltonianul perticulelor libere), Û este hamiltonianul de
cuplaj cu câmpul extern şi V̂ este hamiltonianul interacţiilor mutuale dintre particule. În for-
malismul Cuantificării II operatorii componenţi ai hamiltoniamului au următoarele expresii (ı̂n
termeni de operatori de câmp şi ı̂n formularea Schrödinger):
i. hamiltonianul cinetic este definit prin relaţia (2.122b)
Z X −~2 2
T̂ = Ĥ0 = d3 r ψ̂σ† (r) ∇ ψ̂σ (r) ,
V σ
2m
ii. hamiltonianul de cuplaj cu un câmp PN extern este descris de un operator tip uni-particulă,
care ı̂n Cuantificarea I are forma UˆN = j=1 u(r̂j , ŝj ); atunci, pe baza expresiei generale pentru
operatori uni-particulă (2.92), se obţine forma operatorului ı̂n Cuantificarea II:
Z X
Û = d3 r ψ̂σ† (r) uσσ′ (r) ψ̂σ′ (r) ,
V σ,σ′
iii. hamiltonianul interacţiilor mutuale dintre particule (considerate binare, statice şi eventual
dependente de spini) este descris de formula (2.136)
Z Z X
1
V̂ = d3 r d3 r′ Vσ1 ,σ2 ;σ1′ ,σ2′ (r, r′ ) ψ̂σ† 1 (r) ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ2′ (r′ ) ψ̂σ2 (r) .
2 V V ′ ′
1
σ1 ,σ1 ,σ2 ,σ2
Se utilizează expresiile anterioare ale părţilor de hamiltonian şi relaţiile de comutare (2.112),
(2.109), (2.114)
∂
i~ ψ̂σ (r) = ψ̂σ (r) , Ĥ − (t)
∂t H

= ψ̂σ (r) , T̂ − + ψ̂σ (r) , Û − + ψ̂σ (r) , V̂ − (t) ;
H
apoi, se transformă operatorii de câmp rezultaţi ı̂n operatori ai formulării Heisenberg, astfel ı̂ncât
se obţine forma explicită a ecuaţiei diferenţiale a operatorului de câmp:
∂ −~2 2 X
i~ ψ̂σ (r) = ∇ ψ̂σH (r, t) + uσσ′ (r) ψ̂σ′ H (r, t)
∂t 2m ′
σ
Z X
+ d r 3 ′
Vσ,σ1 ;σ′ ,σ1′ (r, r′ ) ψ̂σ† ′ H (r′ , t) ψ̂σ1′ H (r′ , t) ψ̂σ1 H (r, t) . (3.76)
V σ′ ,σ1 ,σ1′
Pentru a obţine derivata temporală a funcţiei Green cauzale se utilizează relaţia generală de
derivare temporală a unui produs cronologic de operatori fermionici (elementari sau de câmp):
∂ h ∂ i
i~ T Â(t) · B̂(t′ ) = i~ δ(t − t′ ) Â(t) , B̂(t) + + T i~ Â(t) · B̂(t′ ) .
∂t ∂t
Demonstraţie:
Se utilizează definiţia explicită a produsului cronologic exprimat ı̂n termeni de funcţii Heaviside:

T Â(t) · B̂(t′ ) = θ(t − t′ ) Â(t) · B̂(t′ ) − θ(t′ − t) B̂(t′ ) · Â(t) ;
atunci derivata ı̂n raport cu variabila t este
∂ n ∂ θ(t − t′ ) ∂ θ(t′ − t)
i~ T Â(t) · B̂(t′ ) = i~ Â(t) · B̂(t′ ) − B̂(t′ ) · Â(t)
∂t ∂t ∂t
∂ ∂ o
+ θ(t − t′ ) Â(t) · B̂(t′ ) − θ(t′ − t) B̂(t′ ) · Â(t)
∂t ∂t

= i~ δ(t − t′ ) Â(t) · B̂(t′ ) + δ(t′ − t) B̂(t′ ) · Â(t)
n ∂ ∂ o
+ i~ θ(t − t′ ) Â(t) · B̂(t′ ) − i~ θ(t′ − t) B̂(t′ ) · Â(t)
∂t ∂t
′
′ ′

= i~ δ(t − t ) Â(t) · B̂(t ) + B̂(t ) · Â(t)
n ∂ ∂ o
+ θ(t − t′ ) i~ Â(t) · B̂(t′ ) − θ(t′ − t) B̂(t′ ) · i~ Â(t)
∂t ∂t
h ∂ i
′ ′ ′
= i~ δ(t − t ) Â(t) , B̂(t ) + + T i~ Â(t) · B̂(t ) ,
∂t
adică se obţine relaţia cerută. Se observă că pentru obţinerea rezultatului precedent s-au utilizat
următoarele proprietăţi ale funcţiei Dirac:
∂ θ(t − t′ )
= δ(t − t′ ) ,
∂t
δ(t′ − t) = δ(t − t′ ) .
Prin utilizarea identităţii operatoriale precedente se obţine următoarea expresie pentru derivata
temporală a produsului cronologic de operatori de câmp:
∂
i~ T ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) = i~ δ(t − t′ ) ψ̂σH (r, t) , ψ̂σ† ′ H (r′ , t) +
∂t
h ∂ i
+ T i~ ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) .
∂t
În primul termen anti-comutatorul sincron al operatorilor de câmp Heisenberg se reduce la anti-
comutatorul corespondent al operatorilor de câmp Schrödinger, care are rezultatul dat de relaţia
(2.88a) fermionică:

ψ̂σH (r, t) , ψ̂σ† ′ H (r′ , t) + = ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t) + ψ̂σ† ′ H (r′ , t) · ψ̂σH (r, t)
i i i i
= e ~ tĤ ψ̂σ (r) e− ~ tĤ · e ~ tĤ ψ̂σ† ′ (r′ ) e− ~ tĤ
i i i i
+ e ~ tĤ ψ̂σ† ′ (r′ ) e− ~ tĤ · e ~ tĤ ψ̂σ (r) e− ~ tĤ
i i
= e ~ tĤ ψ̂σ (r) ψ̂σ† ′ (r′ ) + ψ̂σ† ′ H (r′ , t) ψ̂σH (r, t) e− ~ tĤ
i i
= e ~ tĤ ψ̂σ (r) , ψ̂σ† ′ (r′ ) + e− ~ tĤ
i i
= e ~ tĤ δσσ′ δ(r − r′ ) 1̂ e− ~ tĤ
= δσσ′ δ(r − r′ ) 1̂ .
Al doilea termen se transformă luând ı̂n considerare ecuaţia diferenţială a operatorului de câmp
şi apoi proprietatea de liniaritate a operatorului de ordonare cronologică
h ∂ i
T i~ ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ )
∂t
hn −~2 X
=T ∇2 ψ̂σH (r, t) + uσλ′ (r) ψ̂λ′ H (r, t)
2m
λ′
Z X o i
+ d3 r′′ Vσ,µ;λ′ ,µ′ (r, r′′ ) ψ̂λ† ′ H (r′′ , t) ψ̂µ′ H (r′′ , t) ψ̂µH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ )
V λ′ ,µ,µ′
−~ 2 X
= ∇2 T ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) + uσλ′ (r) T ψ̂σH (r, t) ψ̂λ† ′ H (r′ , t′ )
2m
λ′
Z X
+ d3 r′′ Vσ,µ;λ′ ,µ′ (r, r′′ ) T ψ̂λ† ′ H (r′′ , t) ψ̂µ′ H (r′′ , t) ψ̂µH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ )
V λ′ ,µ,µ′
−~ 2 X
= ∇2 T ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) + uσλ′ (r) T ψ̂σH (r, t) ψ̂λ† ′ H (r′ , t′ )
2m
λ′
Z X
− d3 r′′ Vσ,µ;λ′ ,µ′ (r, r′′ ) T ψ̂µH (r, t) ψ̂µ′ H (r′′ , t) ψ̂λ† ′ H (r′′ , t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ,
V λ′ ,µ,µ′
unde ı̂n interiorul ultimului operator de ordonare cronologică s-a efectuat o permutare impară a
operatorilor de câmp.
Pe baza rezultatelor anterioare se obţine derivata temporală a funcţiei Green cauzală uni-
particulă:

∂ ′ ′ ∂ hΨ0 | T ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
i~ Gσσ′ (r, t; r , t ) = i~ (− i)
∂t ∂t hΨ0 |Ψ0 i
−i ∂
= hΨ0 | i~ T ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
hΨ0 |Ψ0 i ∂t
−i
= hΨ0 | i~ δ(t − t′ ) ψ̂σH (r, t) , ψ̂σ† ′ H (r′ , t) + |Ψ0 i
hΨ0 |Ψ0 i
−i h ∂ i
+ hΨ0 | T i~ ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i ;
hΨ0 |Ψ0 i ∂t
apoi, prin introducerea expresiilor determinate anterior pentru anti-comutator şi pentru derivata
produsului cronologic, se obţine rezultatul următor:
∂
i~ Gσσ′ (r, t; r′ , t′ )
∂t
−i
= hΨ0 | i~ δ(t − t′ ) δσσ′ δ(r − r′ ) 1̂ |Ψ0 i
hΨ0 |Ψ0 i
−i n −~2 X
+ hΨ0 | ∇2 T ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) + uσλ′ (r) T ψ̂σH (r, t) ψ̂λ† ′ H (r′ , t′ )
hΨ0 |Ψ0 i 2m
λ′
Z X o
− d3 r′′ Vσ,µ;λ′ ,µ′ (r, r′′ ) T ψ̂µH (r, t) ψ̂µ′ H (r′′ , t) ψ̂λ† ′ H (r′′ , t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
V λ′ ,µ,µ′

′ −~2 2
′ hΨ0 | T ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
= ~ δσσ′ δ(r − r ) δ(t − t ) + ∇ (−i)
2m hΨ0 |Ψ0 i
h i
† ′ ′
X hΨ0 | T ψ̂σH (r, t) ψ̂λ′ H (r , t ) |Ψ0 i
+ uσλ′ (r) (−i)
hΨ0 |Ψ0 i
λ′
Z † †
X ′′ ′′ ′ ′
′′ hΨ0 | T ψ̂µH (r, t) ψ̂µ H (r , t) ψ̂λ′ H (r , t) ψ̂σ′ H (r , t ) |Ψ0 i
′
3 ′′
+i d r Vσ,µ;λ′ ,µ′ (r, r ) ;
V ′ ′
hΨ0 |Ψ0 i
λ ,µ,µ
se observă că s-au format ı̂n membrul drept al relaţiei precedente, funcţii Green cauzale uni-
particulă şi bi-particulă, astfel ı̂ncât derivata funcţiei Green se exprimă ı̂n forma:
∂
i~ Gσσ′ (r, t; r′ , t′ )
∂t
−~2 2 X
= ~ δσσ′ δ(r − r′ ) δ(t − t′ ) + ∇ Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) + uσλ′ (r) Gλσ′ (r, t; r′ , t′ )
2m ′ λ
Z X
3 ′′ ′′ ′′ ′ ′ ′′ +
−i d r Vσ,µ;λ′ ,µ′ (r, r ) GII
µµ′ ,σ′ λ′ (r, t; r , t| r , t ; r , t ) ,
V λ′ ,µ,µ′
unde s-a utilizat notaţia t+ = t + η , (η → 0+ ), pentru a indica ordonarea iniţială a operatorilor

de câmp sincroni, când operatorul de creare se afla iniţial la stânga.
Astfel s-a obţinut ecuaţia de evoluţie a funcţiei Green cauzale uni-particulă:
∂ ~2 2 X
i~ + ∇ Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) − uσλ′ (r) Gλσ′ (r, t; r′ , t′ ) (3.77a)
∂t 2m ′
λ
Z X
= ~ δσσ′ δ(r − r′ ) δ(t − t′ ) − i d3 r′′ Vσ,µ;λ′ ,µ′ (r, r′′ ) GII ′′ ′ ′ ′′ +
µµ′ ,σ′ λ′ (r, t; r , t| r , t ; r , t ) .
V λ′ ,µ,µ′
Se observă că ecuaţia de evoluţie a funcţiei Green cauzală uni-particulă este o ecuaţie diferenţială
ı̂n raport cu coordonatele spaţio-temporale (ı̂n raport cu timpul este o ecuaţie diferenţială de ordi-
nul 1), iar ı̂n membrul drept apare termenul singular exprimat prin funcţii Dirac spaţio-temporale
(proprietate caracteristică pentru funcţiile Green ı̂n general) şi suplimentar apare funcţia Green
cauzală bi-particulă (multiplicată cu potenţialul de interacţie dintre două particule). În mod ana-
log (dar calculele sunt considerabil mai lungi) se poate obţine ecuaţia de evoluţie pentru funcţia
Green cauzală bi-particulă; ı̂n acest caz ecuaţia diferenţială este dependentă de funcţia Green
cauzală 3-particule. Procedeul poate continua (deşi devine extrem de complex din punctul de
vedere matematic) şi ecuaţia de evoluţie a funcţiei Green cauzale n-particule este dependentă de
toate funcţiile Green cauzale de ordin inferior, dar şi de funcţia Green cauzală (n + 1)-particule;
prin urmare, se obţine un lanţ de ecuaţii diferenţiale cuplate de ordin infinit. De aceea se poate
determina funcţia Green uni-particulă ca soluţie a ecuaţiei de evoluţie, numai dacă se efectuează o
aproximare, astfel ca lanţul de ecuaţii de evoluţie succesive să se oprească la un anumit ordin (de
preferinţă cât mai mic). Metoda de aproximare depinde de caracteristicile sistemelor particulare
considerate, astfel că nu se poate considera o metodă generală de aproximare.
În plus, este necesar să se observe că ecuaţia de evoluţie fiind o ecuaţie diferenţială ı̂n raport
cu timpul, este necesar să se precizeze condiţiile la limită temporale; aceste condiţii sunt relaţiile
de salt (3.67).
Ecuaţia de evoluţie se simplifică ı̂n cazul particular când interacţiile (externe şi interne) sunt
independente de spini; atunci matricile de spin ale potenţialelor de interacţie sunt diagonale ı̂n
indicii de spin
uσλ (r) = δσ,λ u(r) ,
Vσ,µ;λ′ ,µ′ (r, r′′ ) = δσ,µ δλ′ ,µ′ v(r, r′′ ) ;
ca rezultat ecuaţia de evoluţie a funcţiei Green cauzale uni-particulă se simplifică la următoarea
formă:
n ∂ ~2 2 o
i~ + ∇ − u(r) Gσσ′ (r, t; r′ , t′ )
∂t 2m Z X
= ~ δσσ′ δ(r − r′ ) δ(t − t′ ) − i d3 r′′ v(r, r′′ ) GII ′′ ′ ′ ′′ +
σλ,σ′ λ (r, t; r , t| r , t ; r , t ) . (3.77b)
V λ
Rezultatul precedent se simplifică mai mult ı̂n cazul sistemului liber, când interacţiile sunt ab-
sente; atunci se consideră potenţiale nule, u(r) = 0 şi V(r, r′′ ) = 0, obţinându-se ecuaţia de
evoluţie pentru funcţia Green cauzală uni-particulă liberă:
n ∂ ~2 2 o 0
i~ + ∇ Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = ~ δσσ′ δ(r − r′ ) δ(t − t′ ) . (3.78)
∂t 2m
(Evident, ecuaţia precedentă se poate deduce ı̂n mod direct prin metoda utilizată la deducerea
ecuaţiei generale.)
3.2.6 Relaţiile dintre funcţiile Green şi observabile

Se va arăta că mediile pe starea fundamentală a sistemului se pot exprima ı̂n termeni de
funcţii Green cauzale.
A. Observabile 1-particulă
În Cuantificarea II şi ı̂n formularea Schrödinger, operatorul asociat unei observabile 1-particulă
este de forma (2.92) – (2.93), ceea ce conduce la expresia următoare ı̂n formularea Heisenberg:
Z −s,s
X Z X
ˆ ˆ
ÂH (t) = 3
d r ψ̂σ† ′ H (r, t) Âr σ′ ,σ ψ̂σH (r, t) = d3 r lim
′
Âr σ′ ,σ ψ̂σ† ′ H (r′ , t) ψ̂σH (r, t)
V V r →r
σ,σ′ σ,σ′
Z
≡ d3 r âH (r, t) ,
V
unde âH (r, t) este densitatea operatorului 1-particulă (este posibil ca acest operator să fie neher-
mitic, conform relaţiilor (2.93) ):
X ˆ
âH (r, t) = lim
′
Âr σ′ ,σ ψ̂σ† ′ H (r′ , t) ψ̂σH (r, t) .
r →r
σ,σ′
Media pe starea fundamentală a sistemului pentru densitatea observabilei 1-particulă este

hΨ0 | âH (r, t) |Ψ0 i
â(r, t) 0
= ; (3.79)
hΨ0 |Ψ0 i
ˆ
deoarece operatorul algebric (funcţional) Âr σ′ ,σ acţionează numai asupra coordonatelor de
poziţie şi a indicilor de spini ai operatorilor de câmp, dar nu afectează vectorii de stare, rezultă
că se poate extrage acest operator algebric ı̂n exteriorul produsului scalar (al operaţiei de mediere)
şi rezultă

X ˆ hΨ0 | ψ̂σ† ′ H (r′ , t) ψ̂σH (r, t) |Ψ0 i
â(r, t) 0 = lim Âr ′
σ ,σ
.
r′ →r ′
hΨ0 |Ψ0 i
σ,σ
Media produsului de operatori de câmp sincroni se poate exprima ca un produs cronologic

ψ̂σ† ′ H (r′ , t) ψ̂σH (r, t) = −T ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t+ ) , (unde t+ = t + ε , ε → 0+ ) astfel că se
obţine funcţia Green uni-particulă cauzală

hΨ0 | ψ̂σ† ′ H (r′ , t) ψ̂σH (r, t) |Ψ0 i hΨ0 | T ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t+ ) |Ψ0 i
=− = − i Gσ′ σ (r, t; r′ , t+ ) ;
hΨ0 |Ψ0 i hΨ0 |Ψ0 i
atunci, densitatea operatorului observabilă 1-particulă are expresia:

X ˆ
â(r, t) 0 = − i lim
′
Âr σ,σ′ Gσ′ σ (r, t; r′ , t+ ) . (3.80a)
r →r
σ,σ′
Cazuri particulare:
ˆ ˆ
• operator independent de spini Âr σ′ ,σ = δσ,σ′ Âr , astfel ı̂ncât formula (3.80a) devine

ˆ X
â(r, t) 0
= − i lim
′
Âr Gσσ (r, t; r′ , t+ ) . (3.80b)
r →r
σ
ˆ
• operator independent de coordonate (adică operator pur de spin) Âr σ′ ,σ = Aσσ′ ˆ1̂r , astfel
că rezultă a sumare pe indicii de spini (se poate efectua limita r′ → r, deoarece nu există
operaţii de derivare spaţială)

X
â(r, t) 0 = − i Aσ,σ′ Gσ′ σ (r, t; r, t+ ) . (3.80c)
σ,σ′
Utilizând expresia mediei densităţii observabilei, se obţine media observabilei 1-particulă

Z Z X ˆ

A(t) 0 = d3 r a(r, t) 0 = − i d3 r lim ′
Âr σ,σ′ Gσ′ σ (r, t; r′ , t+ ) . (3.81)
V V r →r
σ,σ′
Exemple remarcabile
P
• densitatea de particule: este reprezentată de operatorul n̂(r) = σ ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r), conform
relaţiei (2.96), astfel că operatorul algebric (funcţional) corespunzător este operatorul uni-
ˆ ˆ
tate (N̂rs = ˆ 1̂rs ) şi matricea sa de spin este N̂r σ′ ,σ = δσσ′ ˆ1̂r ; ı̂n acest caz densitatea
medie de particule se obţine fie prin particularizarea formulei (3.80b), fie prin particulari-
zarea formulei (3.80c), astfel că rezultă

X
n̂(r, t) 0 = − i Gσσ (r, t; r, t+ ) ; (3.82)
σ
P
• densitatea de spin: este reprezentată de operatorul sˆz (r) = σ ~ σ ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r), conform
relaţiei (2.99), astfel că operatorul algebric (funcţional) corespunzător este un operator pur
ˆ ˆ
de spin (Ŝ = ˆ 1̂ · ŝˆ ) şi matricea sa de spin este Sˆ
rs r s = ~ σ δ ′ ˆ1̂ ; ı̂n acest caz r σ′ ,σ σσ r
densitatea medie de spin se obţine prin particularizarea formulei (3.80b)

X
sz (r, t) 0 = − i ~ σ Gσσ (r, t; r, t+ ) ; (3.83)
σ
• hamiltonianul cinetic: are operatorul algebric rezultat din relaţia (2.98), fiind un operator
ˆ −~2 2
independent de spini; prin urmare, matricea de spin este T̂r σ′ ,σ = δσσ′ ∇ , astfel
2m
ı̂ncât energia cinetică medie (ı̂n starea fundamentală a sistemului) este
Z X −~2

T 0 = − i d3 r lim ∇2 Gσσ (r, t; r′ , t+ ) . (3.84)
V r′ →r
σ
2m
Se va considera numai cazul când operatorul algebric este un operator multiplicativ ı̂n co-
ordonatele de poziţie (putând avea dependenţă de spini), adică nu conţine operaţii de derivare
spaţială; situaţia este ilustrată de hamiltonianul interacţiilor mutuale, iar aceste interacţii ı̂n cazul
nerelativist sunt instantanee, adică independente de impulsuri.
Expresia ı̂n Cuantificarea II a unei observabile 2-particulă este dată (ı̂n formularea Schrödin-
ger) prin relaţia (2.102), astfel ı̂ncât operatorul corespunzător ı̂n formularea Heisenberg este
Z Z −s,s
X
1 ˆ
B̂H (t) = 3
d r d r 3 ′
ψ̂σ† 1 H (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t) B̂r,r′ σ1 ,σ2 ;σ′ ,σ′ ψ̂σ2′ H (r′ , t) ψ̂σ2 H (r, t) ;
2 V V
1 1 2
σ1 ,σ1′ ,σ2 ,σ2′
iar ı̂n cazul considerat operatorul funcţional este un operator multiplicativ ı̂n raport cu variabilele
ˆ
spaţiale: B̂r,r′ σ1 ,σ2 ;σ′ ,σ′ = Bσ1 ,σ2 ;σ1′ ,σ2′ (r, r′ ). Valoarea medie, pe starea fundamentală a siste-
1 2
mului, pentru observabila 2-particulă B este definită la fel ca ı̂n cazul observabilei 1-particulă,
adică

hΨ0 | B̂H (t) |Ψ0 i
B̂(t) 0
=
hΨ0 |Ψ0 i
Z Z X
1
= d3 r d3 r′ Bσ1 ,σ2 ;σ1′ ,σ2′ (r, r′ )
2 V V σ1 ,σ1′ ,σ2 ,σ2′
hΨ0 | ψ̂σ† 1 H (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t) ψ̂σ2′ H (r′ , t) ψ̂σ2 H (r, t) |Ψ0 i
× 1
.
hΨ0 |Ψ0 i
Produsul operatorilor de câmp de la numărător se pot aranja astfel ı̂ncât ca să se obţină ordonarea
cronologică care defineşte funcţia Green cauzală bi-particulă:

ψ̂σ† 1 H (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t) ψ̂σ2′ H (r′ , t) ψ̂σ2 H (r, t) = T ψ̂σ2 H (r, t) ψ̂σ2′ H (r′ , t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t+ ) ψ̂σ† 1 H (r, t+ ) ,
1 1
ı̂n relaţia precedentă s-au introdus valori crescute ı̂n mod infinitezimal la unele variabile temporale
(t → t+ = t + ε , ε → 0+ ) pentru a menţine ordonarea iniţială a operatorilor de câmp. Atunci
media pe starea fundamentală a produsului de operatori de câmp este egală cu funcţia Green
cauzală bi-particulă:
hΨ0 | ψ̂σ† 1 H (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t) ψ̂σ2′ H (r′ , t) ψ̂σ2 H (r, t) |Ψ0 i
1
hΨ0 |Ψ0 i

hΨ0 | T ψ̂σ2 H (r, t) ψ̂σ2′ H (r′ , t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t+ ) ψ̂σ† 1 H (r, t+ ) |Ψ0 i
1
=
hΨ0 |Ψ0 i
′ + ′ +
= − GII
σ2 σ2′ ,σ1 σ1′ (r, t; r , t| r, t ; r , t ) ;
prin urmare, media pe starea fundamentală a unei observabile 2-particulă se exprimă (ı̂n cazul
general) prin funcţia Green cauzală bi-particulă:
Z Z X

−1
B(t) 0 = d3 r d3 r′ Bσ1 ,σ2 ;σ1′ ,σ2′ (r, r′ ) GII ′ + ′ +
σ2 σ2′ ,σ1 σ1′ (r, t; r , t| r, t ; r , t ) . (3.85)
2 V V ′ ′ σ1 ,σ1 ,σ2 ,σ2
Cazul particular interesant pentru observabilele bi-particule este hamiltonianul interacţiilor mu-
tuale dintre particulele sistemului; ı̂n acestă situaţie, relaţia generală precedentă devine
Z Z X

−1
V (t) 0 = d r d3 r′
3
Vσ1 ,σ2 ;σ1′ ,σ2′ (r, r′ ) GII ′ + ′ +
σ2 σ2′ ,σ1 σ1′ (r, t; r , t| r, t ; r , t )
2 V V ′ ′
σ1 ,σ1 ,σ2 ,σ2
Z XZ X
−1
= d3 r d3 r′ Vσ,µ;λ′ ,µ′ (r, r′ ) GII ′ + ′ +
µµ′ ,σλ′ (r, t; r , t| r, t ; r , t ) .
2 V σ V ′ ′ λ ,µ,µ
Datorită ecuaţiei de evoluţie a funcţiei Green cauzale uni-particulă, media hamiltonianului de

interacţie se poate exprima numai prin funcţia Green uni-particulă; acesta este un caz excepţional,
deoarece, ı̂n general o observabilă 2-particulă nu se poate exprima prin funcţia Green uni-
particulă.
Totuşi, media hamiltonianului de interacţie se poate obţine ı̂n termeni de funcţia Green uni-
particulă, ı̂n mod echivalent, fără utilizarea ecuaţiei de evoluţie (3.77a). Pentru simplitate, se
consideră cazul când sunt absente interacţiile externe şi pa baza ecuaţiei diferenţiale a operatorului
de câmp (3.76) se obţine
Z ∂
X −~2 2
d3 r′ Vσ1 ,σ2 ;σ1′ ,σ2′ (r, r′ ) ψ̂σ† ′ H (r′ , t) ψ̂σ2′ H (r′ , t) ψ̂σ2 H (r, t) = i~ + ∇ ψ̂σ1 H (r, t)
V ′ ′
1 ∂t 2m
σ2 ,σ1 ,σ2
apoi se utilizează expresia precedentă şi formula (2.136) pentru hamiltonianul de interacţie, astfel
ı̂ncâ se exprimă V̂ similar unui operator uni-particulă
Z Z X
1
V̂ = d r d3 r′
3
Vσ1 ,σ2 ;σ1′ ,σ2′ (r, r′ ) ψ̂σ† 1 (r) ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ2′ (r′ ) ψ̂σ2 (r)
2 V V
1
σ1 ,σ1′ ,σ2 ,σ2′
Z X Z X
1
= d3 r ψ̂σ† 1 (r) d3 r′ Vσ1 ,σ2 ;σ1′ ,σ2′ (r, r′ ) ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ2′ (r′ ) ψ̂σ2 (r)
2 V σ1 V ′ ′
1
σ1 ,σ2 ,σ2
Z ∂
1 X † −~2 2
= d3 r ψ̂σ1 H (r, t) i~ + ∇ ψ̂σ1 H (r, t)
2 V σ1
∂t 2m
Z ∂
1 X −~2 2 † ′ ′

= d3 r lim i~ + ∇ T ψ̂σ 1 H (r, t) · ψ̂ σ (r , t ) .
2 V σ ′
r′ →r
+
∂t 2m 1
t →t
Atunci media pe starea fundamentală a hamiltonianului de interacţie devine

Z ∂

−i X ~2 2 D † ′ ′
E
V (t) 0 = d3 r lim i~ + ∇ T ψ̂σ1 H (r, t) · ψ̂σ (r , t ) ;
2 V r′ →r
σ ′ +
∂t 2m 1
t →t
dar media produsului cronologic al operatorilor de câmp este funcţia Green uni-particulă, astfel
că se obţine
Z ∂

−i X ~2 2
V (t) 0 = d3 r lim i~ + ∇ Gσσ (r, t; r′ , t′ ) . (3.86)
2 V σ ′
r′ →r
+
∂t 2m
t →t
Rezultatul remarcabil al ultimei realaţii este posibilitatea de a exprima energia stării fundamen-
tale a sistemului cu interacţii ı̂n termeni de funcţia Green cauzală uni-particulă
Z ∂
−i X ~2 2
E0 = d3 r lim i~ − ∇ Gσσ (r, t; r′ , t′ ) . (3.87)
2 V r′ →r
σ ′ +
∂t 2m
t →t
Demonstraţie: Pe baza relaţiilor (3.84) şi (3.86) se obţine

Z X

−~2 2
E0 = H 0 = T 0 + V 0 = − i d3 r lim ∇ Gσσ (r, t; r′ , t+ )
V σ
′
r →r 2m
t′ →t+
Z X
−i ∂ ~2
+ d3 r lim i~ + ∇2 Gσσ (r, t; r′ , t′ )
2 V σ
′
r →r ∂t 2m
t′ →t+
Z X
−i ∂ ~2
= d3 r lim i~ − ∇2 Gσσ (r, t; r′ , t′ ) .
2 V σ
′
r →r ∂t 2m
t′ →t+
adică s-a obţinut relaţia cerută.
C. Cazul sistemului conservativ şi omogen

În cazul când sistemul este conservativ şi omogen, atunci funcţia Green uni-particulă depinde
numai de diferenţa coordonatelor de poziţie-timp, astfel ı̂ncât se poate efectua o transformare
Fourier spaţio-temporală simplă, conform relaţiei (3.51)
Z
′ ′ ′ ′ 1 X ∞ dω i[ k·(r−r′ )−ω(t−t′ )] e
Gσσ′ (r, t; r , t ) = Gσσ′ (r − r , t − t ) = e Gσσ′ (k, ω) ;
V −∞ 2π k
atunci, expresiile anterioare ale mediilor pe starea fundamentală pentru observabilele sistemului
capătă forme mai convenabile.
a. Numărul de particule
Numărul de particule ale sistemului se obţine din expresia densităţii, dată de formula (3.82)
Z

N= d3 r n̂(r, t) 0
V
Z X
= − i d3 r lim
′
Gσσ (r, t; r′ , t′ )
V r →r
σ t′ →t+η
Z X Z
3 1 X ∞ dω i[ k·(r−r′ )−ω(t−t′ )] e
= −i d r lim e Gσσ (k, ω)
V r′ →r V −∞ 2π
σ t′ →t+η k
X 1 X Z ∞ dω Z ′ ′
= −i d3 r lim e σσ (k, ω) ;
e ik·(r−r ) ′ lim e−iω(t−t ) G
σ
V −∞ 2π V
′
r →r t →t+η
k
integrala spaţială produce volumul V , iar limita temporală produce factorul de convergenţă ca-
racterizat prin parametrul η :
Z Z
ik·(r−r′ )
d3 r lim
′
e = d3 r = V ,
V r →r V
′
′
lim e−iω(t−t ) = lim e iωη .
t →t+η η→0+
Prin urmare, rezultă următoarea expresie a numărului de particule ı̂n termeni de transformata
Fourier a funcţiei Green cauzale:
X Z ∞ dω X
N = − i lim e iωη eσσ (k, ω) ,
G (3.88)
η→0+ −∞ 2πk σ
care la limita termodinamică devine

Z Z
d3 k ∞
dω iωη X e
N = − i lim V 3
e Gσσ (k, ω) .
LT η→0+ R3 (2π) −∞ 2π σ
b. Energia stării fundamentale Se obţine din formula (3.87) prin transformări similare
cu cazul precedent:
Z ∂
−i X ~2 2
E0 = d3 r lim i~ − ∇ Gσσ (r, t; r′ , t′ )
2 V r′ →r
σ t′ →t+
∂t 2m
Z ∂ Z
−i X ~2 2 1 X ∞ dω i[ k·(r−r′ )−ω(t−t′ )] e
= d3 r lim i~ − ∇ e Gσσ (k, ω)
2 V r′ →r
σ t′ →t+
∂t 2m V −∞ 2π
k
Z Z ∂
−i 1 X ∞ dω ~2 2 ik·(r−r′ ) −iω(t−t′ ) X e
= d3 r lim i~ − ∇ e e Gσσ (k, ω) ;
2 V −∞ 2π V r′ →r ∂t 2m σ
k ′ +
t →t
după efectuarea operaţiilor de derivări spaţiale şi temporale, se poate trece la limită şi apoi se
efectuează integrala spaţială, astfel că rezultă următoarele egalităţi
Z ∂ ~2 2 ik·(r−r′ ) −iω(t−t′ )
d3 r lim i~ − ∇ e e
V r′ →r
′ +
∂t 2m
t →t
Z ~2 k 2 ik·(r−r′ ) −iω(t−t′ )
= d3 r lim ~ ω + e e
V r′ →r
′ +
2m
t →t
Z
~2 k 2 ′ ′
= ~ω + d3 r lim e ik·(r−r ) ′lim+ e−iω(t−t )
2m V r ′ →r
t →t
~2 k 2

= ~ω + V e iωη .
2m η→0+
Atunci, se substituie reazultatul precedent şi rezultă expresia energiei stării fundamentale a sis-
temului ı̂n termeni de transformată Fourier a funcţiei Green cauzale uni-particulă
−i X Z ∞ dω ~2 k 2 X e
E0 = lim e iωη ~ ω + Gσσ (k, ω) , (3.89)
2 η→0+ −∞ 2π 2m σ
k
care la limita termodinamică devine

Z Z ∞
−i d3 k dω iωη ~2 k 2 X e
E0 = lim V 3
e ~ ω + Gσσ (k, ω) .
LT 2 η→0+ R3 (2π) −∞ 2π 2m σ
D. Teorema Pauli
Se consideră un sistem fizic, având hamiltonianul
Ĥ = Ĥ0 + V̂ ,
unde Ĥ0 este hamiltonianul sistemului liber (fără interacţii) şi V̂ este hamiltonianul de interacţie;
atunci, ecuaţiile cu valori proprii ale sistemului liber şi ale sistemului cu interacţii sunt:

Ĥ0 Ψ0α = Eα0 Ψ0α ,
Ĥ |Ψα i = Eα Ψα .
Se consideră un sistem auxiliar, asociat sistemului fizic, care are o constantă de cuplaj (notată
λ) variabilă; atunci, hamiltonianul acestui sistem este
Ĥ(λ) = Ĥ0 + λ V̂ ≡ Ĥ0 + V̂ (λ) ,
iar ecuaţia cu valori proprii ale energiei are următoarea formă:

Ĥ(λ) Ψα (λ) = Eα (λ) Ψα (λ) .
Se observă că sistemul auxiliar devine sistemul liber la limita când constanta de cuplaj este nulă
(λ = 0) şi acest sistem auxiliar devine sistemul cu interacţii pentru valoarea unitate a constan-
tei de cuplaj (λ = 1); ı̂n consecinţă, soluţiile ecuaţiei cu valori proprii ale sistemului auxiliar
({Eα (λ), |Ψα (λ)i}α ) devin soluţiile sistemului liber ({Eα0 , |Ψ0α i}α ) pentru λ → 0 şi respectiv
soluţiile sistemului cu interacţii ({Eα , |Ψα i}α ) la limita λ → 1.
Teorema Pauli afirmă următoarea proprietate:
Energia stării fundamentale a sistemului cu interacţii diferă de energia stării fundamentale
a sistemului fără interacţii prin integrala ı̂n raport cu constanta de cuplaj a mediei pe starea
fundamentală a hamiltonianului de interacţie considerate pentru sistemul auxiliar:
Z 1

0 dλ Ψ0 (λ)V̂ (λ)Ψ0 (λ)
E0 = E0 +
. (3.90)
0 λ Ψ0 (λ)Ψ0 (λ)
Demonstraţie:
Se consideră ecuaţia cu valori proprii a energiei pentru sistemul auxiliar
Ĥ(λ) |Ψα (λ)i = Eα (λ) |Ψα (λ)i
atunci elementul de matrice al hamiltonianului de interacţie hΨα (λ)|Ĥ(λ)|Ψα (λ)i pentru sistemul
auxiliar este exprimat prin valoarea proprie a energiei corespunzătoare vectorului propriu ales
hΨα (λ)|Ĥ(λ)|Ψα (λ)i = Eα (λ) hΨα (λ)|Ψα (λ)i ;
ca urmare, valoarea proprie a energiei se poate rescrie ı̂n următoarea formă
hΨα (λ)|Ĥ(λ)|Ψα (λ)i
Eα (λ) = .
hΨα (λ)|Ψα (λ)i
Se efectuează derivarea ı̂n raport cu constanta de cuplaj a energiei proprii a sistemului auxiliar,
luând ı̂n considerare relaţia precedentă:
∂ Eα (λ) 1 ∂ ∂ 1
= hΨα (λ)|Ĥ(λ)|Ψα (λ)i + hΨα (λ)|Ĥ(λ)|Ψα (λ)i
∂λ hΨα (λ)|Ψα (λ)i ∂ λ ∂ λ hΨα (λ)|Ψα (λ)i
1 n ∂hΨ (λ)| ∂|Ψα (λ)i
α
= Ĥ(λ)|Ψα (λ)i + hΨα (λ)|Ĥ(λ)
hΨα (λ)|Ψα (λ)i ∂λ | {z } | {z } ∂λ
= Eα (λ)|Ψα (λ)i = Eα (λ)hΨα (λ)|
∂ Ĥ(λ) o
hΨα (λ)|Ĥ(λ)|Ψα (λ)i ∂
+ hΨα (λ)| |Ψα (λ)i − hΨα (λ)|Ψα (λ)i ;
∂ λ
| {z } hΨα (λ)|Ψα (λ)i2 ∂λ
= V̂
prin utilizarea ecuaţiei cu valori proprii ale energiei şi observând că derivata hamiltonianului este
egală cu hamiltonianul de interacţie al sistemului fizic, expresia precedentă devine
∂ Eα (λ) 1 n ∂hΨ (λ)| ∂|Ψα (λ)i
α
= Eα (λ)|Ψα (λ)i + Eα (λ)hΨα (λ)
∂λ hΨα (λ)|Ψα (λ)i ∂λ ∂λ
o E (λ) hΨ (λ)|Ψ (λ)i ∂
α α α
+ hΨα (λ)| V̂ |Ψα (λ)i − hΨα (λ)|Ψα (λ)i
hΨα (λ)|Ψα (λ)i2 ∂λ
Eα (λ) n ∂hΨ (λ)| ∂|Ψα (λ)i o
α
= |Ψα (λ)i + hΨα (λ)
hΨα (λ)|Ψα (λ)i | ∂λ {z ∂λ }
= ∂∂λ hΨα (λ)|Ψα (λ)i
hΨα (λ)| V̂ |Ψα (λ)i Eα (λ) ∂

+ − hΨα (λ)|Ψα (λ)i
hΨα (λ)|Ψα (λ)i hΨα (λ)|Ψα (λ)i ∂ λ
hΨα (λ)| V̂ |Ψα (λ)i
= ,
hΨα (λ)|Ψα (λ)i
unde ultima egalitate s-a obţinut prin reducerea termenilor egali care conţineau derivata normei
vectorului propriu.
Atunci se integrează rezultatul precedent ı̂n raport cu constanta de cuplaj
Z 1 Z 1
∂ Eα (λ) hΨα (λ)| V̂ |Ψα (λ)i
dλ = dλ ;
0 ∂λ 0 hΨα (λ)|Ψα (λ)i
dar membrul stâng se reduce la diferenţa energiilor proprii pentru sistemul fizic:
Z 1
∂ Eα (λ)
dλ = Eα (1) − Eα (0) = Eα − Eα0 ,
0 ∂λ
ı̂n membrul drept se formează hamiltonianul de interacţie al sistemului auxiliar V̂ (λ) = λ V̂ :

Z 1 Z 1
hΨα (λ)| V̂ |Ψα (λ)i dλ hΨα (λ)|λ V̂ |Ψα (λ)i
dλ =
0 hΨα (λ)|Ψα (λ)i 0 λ hΨα (λ)|Ψα (λ)i
astfel că ı̂n final se obţine următoarea egalitate:
Z 1 Z 1
dλ hΨα (λ)|V̂ (λ) |Ψα (λ)i dλ
(λ)
Eα − Eα0 = ≡ Vλ α .
0 λ hΨα (λ)|Ψα (λ)i 0 λ
Rezultatul teoremei Pauli se obţine considerând starea fundamentală (care este o stare proprie a
sistemului): α = 0.
Consecinţe ale teoremei Pauli:

i. Teorema Pauli permite calculul energiei stării fundamentale a sistemului cu interacţii dacă
se pot evalua elementele de matrice ale hamiltonianului de interacţie hΨα (λ)|V̂ (λ) |Ψα (λ)i pentru
toate valorile constantei de cuplaj λ ∈ [0, 1].
ii. Dacă se consideră sistemul fără interacţii externe, atunci V̂ corespunde interacţiilor mutuale
dintre particule (interacţii binare); pentru sistemul auxiliar funcţia Green cauzală uni-particulă
(λ)
corespunzătoare valorii λ a constantei de cuplaj, se notează prin Gσσ (r, t; r′ , t′ ); atunci, prin
aplicarea teoremei Pauli şi a formulei (3.86) pentru exprimarea energiei de interacţie medie pe
starea fundamentală a sistemului cu constanta de cuplaj λ, se obţine:
Z 1 Z 1 Z ∂
dλ
(λ) dλ −i X ~2 2 (λ)
0
E0 − E0 = Vλ 0 = d3 r lim i~ + ∇ Gσσ (r, t; r′ , t′ ) ;
0 λ 0 λ 2 V σ ′
r′ →r
+
∂t 2m
t →t
(3.91a)
ı̂n cazul sistemului omogen, efectuând transformarea Fourier pentru funcţia Green, rezultă
Z 1 X Z ∞ dω
0 dλ −i ~2 k 2 X e(λ)
E0 − E0 = lim e iωη ~ ω − Gσσ (k, ω) , (3.91b)
0 λ 2 η→0+ −∞ 2π k
2m σ
respectiv la limita termodinamică

Z Z Z
1
dλ −i d3 k dω iωη
∞
~2 k 2 X e(λ)
E0 − E00 = lim V 3
e ~ω − Gσσ (k, ω) ;
LT 0 λ 2 η→0+ R3 (2π) −∞ 2π 2m σ
se observă diferenţa de semn la termenul cinetic faţă de formula (3.89), deoarece formulele (3.86) şi
(3.87) pentru energia de interacţie şi respectiv pentru energia totală diferă prin semnul termenului
cinetic.
3.3. CALCULUL PERTURBAŢIONAL AL FUNCŢIEI GREEN CAUZALE 177
3.3 Calculul perturbaţional al funcţiei Green cauzale

Anterior s-au prezentat proprietăţile generale importante ale funcţiilor Green, ı̂n particular
funcţia Green uni-particulă cauzală. Dacă se consideră sistemul fără interacţii, atunci este posibil
să se deducă ı̂n mod explicit funcţiile Green uni-particulă (numite funcţii Green libere). Totuşi,
când se consideră sisteme cu interacţii mutuale ı̂ntre particule, atunci calculul direct al funcţiilor
Green este imposibil; ca urmare, este necesar să se considere metoda perturbaţională de evaluare
a funcţiei Green cauzală uni-particulă, ca o serie cu termeni exprimaţi prin medii ale sistemului
liber.
În continuare se va considera un sistem fermionic nerelativist, ı̂n care particulele au interacţii
mutuale binare (eventual dependente de spini), dar ı̂n absenţa unor câmpuri externe. 16 Atunci,
hamiltonianul sistemului este
Ĥ = Ĥ0 + Ĥ1 ≡ T̂ + V̂ ,
unde Ĥ0 ≡ T̂ este hamiltonianul liber (adică hamiltonianul cinetic) şi Ĥ1 ≡ V̂ este hamiltonianul
de interacţie, definit prin formulele (2.104b) şi (2.136) adaptate.
3.3.1 Funcţia Green ı̂n spaţiul coordonate-timp

A. Exprimarea perturbaţională a funcţiei Green cauzale
Funcţia Green cauzală uni-particulă este definită prin relaţia (3.44)

Gσσ′ (r, t; r , t ) = − i ,
hΨ0 |Ψ0 i
adică este media pe starea fundamentală a produsului cronologic de operatori de câmp (ı̂n for-
mularea Heisenberg). Conform teoremei Feynman, reprezentată prin relaţia (2.152), se poate
exprima această medie a produsului cronologic de operatori printr-o serie (infinită) ı̂n care inter-
vin numai mărimi ale sistemului liber; prin adaptarea formulei Feynman la cazul funcţiei Green
cauzale uni-particulă, adică punând B̂ = ψ̂σ (r) şi Ĉ = ψ̂σ† ′ (r′ ), se obţine
∞
X (n)
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ )
′ ′ hΨ0 |T ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i n=0
Gσσ′ (r, t; r , t ) = − i = ∞ ,
hΨ0 |Ψ0 i X
S (m)
m=0
(n)
unde termenii de perturbaţie de la numărător Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) şi numitor S (m) au expresiile
Z Z ∞
(n) −i −i n ∞
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = dt1 · · · dtn hΦ0 | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) |Φ0 i
n! ~ −∞ −∞
1 −i mZ ∞ Z ∞

S (m) = dt1 · · · dtm hΦ0 | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tm ) |Φ0 i ;
m! ~ −∞ −∞
dacă se explicitează hamiltonienii de interacţie, conform relaţiei (2.136) şi se utilizează (pentru
concizia exprimării) notaţia 4-dimensională conform relaţiei (2.137), atunci seriile de perturbaţie
sunt de tipul (2.153)
Z Z Z Z
(n) −i −i n X X
Gσσ′ (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n ···
n! 2~ ′ ′ ′ ′λ1 ,µ1 ,λ1 ,µ1 λn ,µn ,λn ,µn

1

× ψ̂λ† n I (xn ) ψ̂λ† ′ I (x′n ) ψ̂µ′n I (x′n ) ψ̂µn I (xn ) ψ̂σI (x) ψ̂σ† ′ I (x′ ) |Φ0 i ,
n
16 Este posibil să se deducă seria de perturbaţie pentru cazuri mai complexe (interacţii multiple, interacţii cu un
sistem bosonic), sau pentru cazul când există câmpuri externe; totuşi prezentarea acestor situaţii suplimentare ar
mări ı̂n mod considerabil spaţiul necesar unei expuneri inteligibile.
Z Z Z Z
1 −i m X X
S (m) = d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xm d4 x′m ···
m! 2~
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1 λm ,µm ,λ′m ,µ′m

1

× ψ̂λ† m I (xm ) ψ̂λ† ′m I (x′m ) ψ̂µ′m I (x′m ) ψ̂µm I (xm ) |Φ0 i .
Termenii de perturbaţie prezentaţi anterior conţin produse cronologice cu un număr par de ope-
ratori de câmp (ı̂n formularea Dirac) mediate pe starea fundamentală liberă; conform teoremei
Wick, reprezentată prin relaţia (3.41), aceste medii de produse cronologice sunt egale cu suma
tuturor contracţiilor totale ale operatorilor de câmp componenţi, notată C{· · · }. Prin urmare,
cele 2 serii de perturbaţie se rescriu astfel:
Z Z Z Z
(n) ′ −i −i n X X
Gσσ′ (x, x ) = d x1 d x1 · · · d xn d4 x′n
4 4 ′ 4
···
n! 2~ ′ ′ ′ ′ λ1 ,µ1 ,λ1 ,µ1 λn ,µn ,λn ,µn
× U (x1 , x′1 ) · · ·
λ1 ,µ1 ;λ′1 ,µ′1 Uλn ,µn ;λ′n ,µ′n (xn , x′n )
†
× C ψ̂λ1 I (x1 ), ψ̂λ† ′ I (x′1 ), ψ̂µ′1 I (x′1 ), ψ̂µ1 I (x1 ), . . . ,
1

× ψ̂λ† n I (xn ), ψ̂λ† ′n I (x′n ), ψ̂µ′n I (x′n ), ψ̂µn I (xn ), ψ̂σI (x), ψ̂σ† ′ I (x′ ) hΦ0 |Φ0 i , (3.92a)
Z Z Z Z
1 −i m X X
S (m)
= 4
d x1 d4 x′1 ··· 4
d xm d4 x′m ···
m! 2~
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1 λm ,µm ,λ′m ,µ′m

× C ψ̂λ† 1 I (x1 ), ψ̂λ† ′ I (x′1 ), ψ̂µ′1 I (x′1 ), ψ̂µ1 I (x1 ), . . . ,
1

× ψ̂λ† m I (xm ), ψ̂λ† ′ I (x′m ), ψ̂µ′m I (x′m ), ψ̂µm I (xm ) hΦ0 |Φ0 i . (3.92b)
m
Observaţii asupra formulelor de perturbaţie (3.92):

i. Contracţiile ı̂ntre operatorii de câmp sunt nenule numai dacă perechea de operatori conţine
un operator de creare şi un operator de anihilare (ı̂n acest caz contracţia este egală cu funcţia
Green liberă), conform relaţiilor (3.34):
ψ̂σI (x) ψ̂σ† ′ I (x′ ) = − ψ̂σ† ′ I (x′ ) ψ̂σI (x) = i G0σσ′ (x, x′ ) 1̂ ,
†
ii. Toţi termenii de perturbaţie conţin ca factor comun norma stării fundamentale libere
hΦ0 |Φ0 i, care astfel se simplifică din expresia perturbativă a funcţiei Green
iii. S-a exprimat funcţia Green cauzală (definită prin operatori Heisenberg mediaţi pe starea
fundamentală cu interacţie) prin seria de perturbaţie care conţine operatori Dirac mediaţi pe
starea fundamentală liberă; ca rezultat, fiecare termen de perturbaţie conţine o combinaţie de
funcţii Green libere şi potenţiale de interacţie.
Expresiile termenilor de perturbaţie de ordin inferior

Termenii de la numitor S (m) au următoarele expresii ı̂n primele 2 ordine de perturbaţie:
i. Termenul de ordin 0 este banal (pentru că nu conţine operatori de câmp)
S (0) = hΦ0 |Φ0 i .
ii. Termenul de ordinul 1 conţine 2 perechi de operatori de câmp, asfel că sunt posibile 2
tipuri de contracţii totale (se omite subscriptul “1”, deoarece este inutil):
Z Z X
−i †
S (1) = d4 x d4 x′ Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ ) C ψ̂λI (x) ψ̂λ† ′ I (x′ ) ψ̂µ′ I (x′ ) ψ̂µI (x) hΦ0 |Φ0 i ,
2~ ′ ′ λ,µ,λ ,µ
iar contracţia totală are următoarele contribuţii nenule

†
C ψ̂λI (x) ψ̂λ† ′ I (x′ ) ψ̂µ′ I (x′ ) ψ̂µI (x)
†
= ψλI (x) ψλ† ′ I (x′ ) ψµ′ I (x′ ) ψµI (x) + ψλI
†
(x) ψλ† ′ I (x′ ) ψµ′ I (x′ ) ψµI (x)
= − i G0µλ′ (x, x′ ) i G0µ′ λ (x′ , x) + i G0µλ (x, x) i G0µ′ λ′ (x′ , x′ ) ;
prin urmare, termenul de ordinul 1 se exprimă ı̂n următoarea formă:
(1)
S (1) = Sa(1) + Sb hΦ0 |Φ0 i , (3.93a)
unde cele 2 contribuţii la termenul de ordinul 1 sunt
Z Z X
−i
Sa(1) = d4 x d4 x′ Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ ) G0µλ′ (x, x′ ) G0µ′ λ (x′ , x) , (3.93b)
2~
λ,µ,λ′ ,µ′
Z Z X
(1) i
Sb = d4 x d4 x′ Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ ) G0µλ (x, x) G0µ′ λ′ (x′ , x′ ) . (3.93c)
2~ ′ ′ λ,µ,λ ,µ
iii. Termenul de ordinul 2 conţine 2 × 4 = 8 operatori de câmp (4 perechi de operatori de

câmp)
Z Z Z Z
1 −i 2 X X
S (2) = d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2
2 2~ ′ ′ ′ ′
λ1 ,µ1 ,λ1 ,µ1 λ2 ,µ2 ,λ2 ,µ2
× Uλ1 ,µ1 ;λ′1 ,µ′1 (x1 , x′1 ) Uλ2 ,µ2 ;λ′2 ,µ′2 (x2 , x′2 )

× C ψ̂λ† 1 I (x1 ) ψ̂λ† ′ I (x′1 ) ψ̂µ′1 I (x′1 ) ψ̂µ1 I (x1 )
1

× ψ̂λ† 2 I (x2 ) ψ̂λ† ′ I (x′2 ) ψ̂µ′2 I (x′2 ) ψ̂µ2 I (x2 ) hΦ0 |Φ0 i
2
Prin aplicarea teoremei Wick se obţin 4! = 24 termeni (dintre care unii sunt egali); ı̂n acest caz
este dificil să se obţină prin calcul analitic direct setul de termeni. În ordinele superioare situaţia
se complică foarte mult (de exemplu, ı̂n ordinul 3 apar 6! = 720 termeni).
(n)
Termenii de la numărător Gσσ′ (x, x′ ) sunt mai complicaţi, deoarece este prezentă o pereche de ope-
ratori de câmp ı̂n plus. Ca urmare, se prezintă expresiile pentru primele 2 ordine de perturbaţie:
i. Termenul de ordinul 0 conţine o singură contracţie, astfel că se obţine funcţia Green liberă:
(0)
Gσσ′ (x, x′ ) = − i C ψ̂σI (x) ψ̂σ† ′ I (x′ ) hΦ0 |Φ0 i = − i ψσI (x) ψσ† ′ I (x′ ) hΦ0 |Φ0 i
= G0σσ′ (x, x′ ) hΦ0 |Φ0 i , (3.94)
ii. Termenul de ordinul 1 conţine 4 + 2 = 6 operatori de câmp (se omit subscripte la indicii
de spin, deoarece sunt inutili):
Z Z X
(1) ′ −i
Gσσ′ (x, x ) = − i d x1 d4 x′1
4
Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x1 , x′1 )
2~ ′ ′
λ,µ,λ ,µ
†
× C ψ̂λI (x1 ) ψ̂λ′ I (x1 ) ψ̂µ′ I (x′1 ) ψ̂µI (x1 ) ψ̂σI (x) ψ̂σ† ′ I (x′ ) hΦ0 |Φ0 i ,
† ′
deoarece sunt 3 perechi de operatori de câmp, contracţia totală conţine 3! = 6 contribuţii nenule:
†
C ψ̂λI (x1 ) ψ̂λ† ′ I (x′1 ) ψ̂µ′ I (x′1 ) ψ̂µI (x1 ) ψ̂σI (x) ψ̂σ† ′ I (x′ )
n o
†
= ψλI (x1 ) ψλ† ′ I (x′1 ) ψµ′ I (x′1 ) ψµI (x1 ) + ψλI †
(x1 ) ψλ† ′ I (x′1 ) ψµ′ I (x′1 ) ψµI (x1 ) ψσI (x) ψσ† ′ I (x′ )
n o
†
+ ψσI (x) ψλI (x1 ) ψλ† ′ I (x′1 ) ψµ′ I (x′1 ) ψµI (x1 ) ψσ† ′ I (x′ ) + ψλ† ′ I (x′1 ) ψµ′ I (x′1 ) ψµI (x1 ) ψσ† ′ I (x′ )
n o
− ψσI (x) ψλ† ′ I (x′1 ) ψλI
†
(x1 ) ψµ′ I (x′1 ) ψµI (x1 ) ψσ† ′ I (x′ ) + ψλI
†
(x1 ) ψµ′ I (x′1 ) ψµI (x1 ) ψσ† ′ I (x′ )
n o
= − i G0µ′ λ (x′1 , x1 ) i G0µλ′ (x1 , x′1 ) + i G0µλ (x1 , x1 ) i G0µ′ λ′ (x′1 , x′1 ) i G0σσ′ (x, x′ )
n o
+i G0σλ (x, x1 ) − i G0µ′ λ′ (x′1 , x′1 ) i G0µσ′ (x1 , x′ ) + i G0µλ′ (x1 , x′1 ) i G0µ′ σ′ (x′1 , x′ )
n o
−i G0σλ′ (x, x′1 ) − i G0µ′ λ (x′1 , x1 ) i G0µσ′ (x1 , x′ ) + i G0µλ (x1 , x1 ) i G0µ′ σ′ (x′1 , x′ ) ;
ca urmare, termenul de ordinul 1 se exprimă prin următoarea formă:

n
(1) (1a) (1b) (1c) (1d)
Gσσ′ (x, x′ ) = Gσσ′ (x, x′ ) + Gσσ′ (x, x′ ) + Gσσ′ (x, x′ ) + Gσσ′ (x, x′ )
o
(1e) (1f )
+ Gσσ′ (x, x′ ) + Gσσ′ (x, x′ ) hΦ0 |Φ0 i , (3.95a)
unde cele 6 contribuţii au următoarele expresii:

Z Z X
(1a) ′ ′ −i
0
Gσσ′ (x, x ) = Gσσ′ (x, x ) d x1 d4 x′1
4
Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x1 , x′1 ) G0µλ′ (x1 , x′1 ) G0µ′ λ (x′1 , x1 ) (3.95b)
2~
λ,µ,λ ,µ′
′
Z Z X
(1b) i
Gσσ′ (x, x′ ) = G0σσ′ (x, x′ ) d4 x1 d4 x′1 Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x1 , x′1 ) G0µλ (x1 , x1 ) G0µ′ λ′ (x′1 , x′1 ) (3.95c)
2~
λ,µ,λ ,µ′
′
Z Z X
(1c) −i 4
Gσσ′ (x, x′ ) = d x1 d4 x′1 Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x1 , x′1 ) G0σλ (x, x1 ) G0µσ′ (x1 , x′ ) G0µ′ λ′ (x′1 , x′1 ) (3.95d)
2~
λ,µ,λ ,µ′
′
Z Z X
(1d) i
Gσσ′ (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x1 , x′1 ) G0σλ (x, x1 ) G0µλ′ (x1 , x′1 ) G0µ′ σ′ (x′1 , x′ ) (3.95e)
2~
λ,µ,λ ,µ′
′
Z Z X
(1e) i
Gσσ′ (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x1 , x′1 ) G0σλ′ (x, x′1 ) G0µ′ λ (x′1 , x1 ) G0µσ′ (x1 , x′ ) (3.95f)
2~
λ,µ,λ ,µ′
′
Z Z X
(1f ) −i 4
Gσσ′ (x, x′ ) = d x1 d4 x′1 Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x1 , x′1 G0σλ′ (x, x′1 ) G0µ′ σ′ (x′1 , x′ ) G0µλ (x1 , x1 ). (3.95g)
2~ ′ ′
λ,µ,λ ,µ
Din expresiile contribuţiilor precedente rezultă următoarele observaţii:

(1a) (1b)
– Gσσ′ (x, x′ ) şi Gσσ′ (x, x′ ) se factorizează ı̂n funcţia Green liberă G0σσ′ (x, x′ ) şi termenii de
ordinul 1 ai numitorului:
(1a)
Gσσ′ (x, x′ ) = Sa(1) G0σσ′ (x, x′ ) ,
(1b) (1)
Gσσ′ (x, x′ ) = Sb G0σσ′ (x, x′ ) .
– deoarece (x; λ, µ) şi (x′ ; λ′ , µ′ ) sunt variabile interne (de integrare/sumare) rezultă că urmă-
toarele contribuţii sunt egale
(1c) (1f )
Gσσ′ (x, x′ ) = Gσσ′ (x, x′ ) ,
(1d) (1e)
Gσσ′ (x, x′ ) = Gσσ′ (x, x′ ) .
iii. Termenul de ordinul 2 conţine 2 × 4 + 2 = 10 operatori de câmp (5 perechi de operatori

de câmp)
Z Z Z Z
(2) ′ −i −i n X X
Gσσ′ (x, x ) = d x1 d x1 · d x2 d4 x′2
4 4 ′ 4
n! 2~ ′ ′ ′ ′ λ1 ,µ1 ,λ1 ,µ1 λ2 ,µ2 ,λ2 ,µ2
× Uλ1 ,µ1 ;λ′1 ,µ′1 (x1 , x′1 ) · Uλ2 ,µ2 ;λ′2 ,µ′2 (x2 , x′2 )

× C ψ̂λ† 1 I (x1 ) ψ̂λ† ′ I (x′1 ) ψ̂µ′1 I (x′1 ) ψ̂µ1 I (x1 )
1

× ψ̂λ† 2 I (x2 ) ψ̂λ† ′ I (x′2 ) ψ̂µ′2 I (x′2 ) ψ̂µ2 I (x2 ) ψ̂σI (x) ψ̂σ† ′ I (x′ ) hΦ0 |Φ0 i ;
2
ı̂n acest caz prin aplicarea teoremei Wick se obţin 5! = 120 termeni (dintre care unii sunt egali).
Este evident că deducerea directă (prin calcul analitic) este extrem de dificilă pentru a obţine
termenii de ordine superioare. Din acest motiv se utilizează metoda propusă de Feynman:
– se efectuează o analiză generală a seriei de perturbaţie, evidenţiind posibilităţile de aranjare
analitică a elementelor componente ale termenilor de perturbaţie (adică funcţiile Green libere şi
potenţialele de interacţie),
– se estimează numărul de termeni egali ai fiecărei expresii distincte a seriei de perturbaţie,
– se asociază elemetelor constitutive fiecărei părţi din termenii perturbaţionali o imagine
diagramatică, ceea ce facilitează foarte mult determinarea formelor analitice ale termenilor de
perturbaţie.
Funcţii Green cu timpi egali

Prin definiţie,
funcţia Green cauzală uni-particulă cu valori egale pentru variabilele temporale,
G0σσ′ (x, x′ )t=t′ , este ambiguă faţă de ordonarea cronologică (de fapt, funcţia Green cauzală
uni-particulă este discontinuă pentru timpi egali); ca urmare, când se efectuează contractarea
operatorilor de câmp cu timpi egali şi apoi se interpretează contracţia ca fiind egală cu funcţia
Green, atunci este necesar să se păstreze ordinea iniţială a operatorilor de câmp. Pentru a clarifica
modul de ordonare corect pentru operatorii de câmp cu timpi egali, se consideră expresiile iniţiale
din seria de perturbaţie, ı̂nainte de aplicarea teoremei Wick; astfel, se observă că o pereche de
operatori de câmp (creare-anihilare) cu timpi egali poate apărea numai cu operatori provenind din
acelaşi hamiltonian de interacţie. Pentru concretizare se consideră un hamiltonian de interacţie
şi contracţiile posibile ale operatorilor săi:
Z ∞ Z Z X
1 †
dt Ĥ1I (t) = d x d4 x′
4
U(x, x′ )λ,µ;λ′ ,µ′ ψ̂λI (x) ψ̂λ† ′ I (x′ ) ψ̂µ′ I (x′ ) ψ̂µI (x)
−∞ 2 ′ ′
λ,µ,λ ,µ
−→ ψλ† (x) ψλ† ′ (x′ ) ψµ′ (x′ ) ψµ (x) & ψλ† (x) ψλ† ′ (x′ ) ψµ′ (x′ ) ψµ (x)
−→ ψλ† (x) ψλ† ′ (x′ ) ψµ′ (x′ ) ψµ (x) & ψλ† (x) ψλ† ′ (x′ ) ψµ′ (x′ ) ψµ (x)
Se observă că toate contracţiile efectuate cu operatori ai hamiltonianului de interacţie considerat

au acelaşi timp, fie ı̂n mod explicit (când au aceleaşi variabile spaţio-temporale x), fie datorită
potenţialului de interacţie instantanee Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ ) = Vλ,µ;λ′ ,µ′ (r, r′ ) δ(t − t′ ). În toate cazurile
contracţiile implică operatorul de creare la stânga şi operatorul de anihilare la dreapta; atunci,
pentru a putea aplica ı̂n mod automat contractarea corectă, cu păstrarea ordinii iniţiale a ope-
ratorilor, se preferă să se diferenţieze timpii astfel ı̂ncât să fie aranjat operatorul de creare la
stânga, adică să aibă un timp infinitezimal mai mare:

ψσ† ′ (x′ ) · · · ψσ (x)t′ =t = ψσ† ′ (x′ ) · · · ψσ (x)t′ =t+ = −i G0σσ′ (x, x′ )t′ =t+ · · ·
Observaţie: funcţia Green cauzală uni-particulă liberă cu ambele variabile spaţio-temporale egale
este reductibilă la densitatea de particule a sistemului fără interacţii:
hΦ0 |ψ̂σ† ′ (r, t+ )ψ̂σ (r, t)|Φ0 i

G0σσ′ (x, x) ≡ G0σσ′ (r, t; r, t+ ) = +i = i δσ,σ′ n0σ (r) 0 , (3.96)
hΦ0 |Φ0 i
iar pentru un sistem omogen şi izotrop densitatea de particule cu o anumită componentă a spinului
este constantă (se consideră cazul când particulele au numărul de spin s = 12 ):

0 1 1 N
nσ (r) 0 = h n i0 = .
2 2 V
Teorema Brueckner (ı̂n limba engleză linked cluster expansion)

Seria de perturbaţie a funcţiei Green de la numărător, Gσσ′ (x, x′ ) conţine 2 tipuri de termeni:
• termeni nelegaţi care sunt decompozabili ı̂n produse independente formate din
– o parte care conţine operatorii de câmp externi ψ̂σ (x) şi ψ̂σ† ′ (x′ ) (ı̂n plus există posibile
contribuţii de la hamiltonieni de interacţie),
– o parte care conţine numai contribuţii de la hamiltonienii de interacţie (dar nu conţine
contribuţia operatorilor de câmp externi);
• termeni legaţi care nu sunt decompozabili ı̂n produse independente.
Teorema Brueckner afirmă următoarele: termenii nelegaţi se factorizează, astfel ı̂ncât contribuţia
lor totală este egală cu seria de perturbaţie de la numitor S
Gσσ′ (x, x′ ) = S Gσσ

c ′
′ (x, x ) , (3.97)
c ′
unde Gσσ ′ (x, x ) este contribuţia totală a termenilor legaţi.
Demonstraţie:
Pentru a obţine factorizarea afirmată de teorema Brueckner nu este necesar să se expliciteze ha-
miltonienii de perturbaţie (dar se ţine seama de faptul că aceşti hamiltonieni de perturbaţie sunt
integrale spaţio-temporale şi sumări de spini ai produselor dintre potenţialul de interacţie şi ope-
ratori de câmp).
Atunci, termenul de la numitorul expresiei perturbative are următoarea formă generală:
Z Z ∞
1 −i m ∞
X∞

S= dt1 · · · dtm hΦ0 | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tm ) |Φ0 i
m=0
m! ~ −∞ −∞
X∞ Z ∞ Z ∞
1 −i m
= dt1 · · · dtm C Ĥ1I (t1 ), . . . , Ĥ1I (tm ) hΦ0 |Φ0 i ,
m=0
m! ~ −∞ −∞

unde, prin aplicarea teoremei Wick pentru produsul cronologic, C Ĥ1I (t1 ), . . . , Ĥ1I (tm ) este suma
contracţiilor totale ale operatorilor de câmp din setul hamiltonienilor de interacţie specificaţi,
multiplicate cu produse de potenţiale de interacţie (care sunt şi matrici de spin), iar ı̂n plus se
efectuează integrări spaţio-temporale şi sumări de spini.
În mod similar termenul de la numărătorul seriei perturbative este
Z Z ∞
−i −i n ∞
X∞

Gσσ ′ (x, x′ ) = dt1 · · · dtn hΦ0 | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) ψ̂σI (x) ψ̂σ† ′ I (x′ ) |Φ0 i
n=0
n! ~ −∞ −∞
X∞ Z ∞ Z ∞
−i −i n
= dt1 · · · dtn C Ĥ1I (t1 ), . . . , Ĥ1I (tn ), ψ̂σI (x), ψ̂σ† ′ I (x′ ) hΦ0 |Φ0 i .
n=0
n! ~ −∞ −∞

În expresia precedentă se separă ı̂n setul C · · · } termenii legaţi şi cei nelegaţi de operatorii de
câmp externi ψ̂σ şi ψ̂σ† ′ ; se observă că există următoarele elemente de legătură:
– contracţii ı̂ntre operatori de câmp (este singura legătură ı̂ntre operatori din hamiltonieni de
interacţie diferiţi, sau ı̂ntre operatori din hamiltonieni de ı̂nteracţie şi operatorii externi);
– matricile potenţiale de interacţie, ı̂mpreună cu integrări spaţio-temporale şi sumări de spini
(este legătura ı̂ntre operatori de câmp din acelaşi hamiltonian de interacţie).
Atunci un termen legat conţine toate elementele unui set de hamiltonieni de interacţie (ı̂mpreună
cu operatorii externi); se va nota suma tuturor contracţiilor totale legate, ı̂mpreună cu operaţiile
suplimentare (multiplicări cu potenţiale de interacţie, sumări şi integrări) prin

Cc Ĥ1I (t1 ), . . . , Ĥ1I (tp ), ψ̂σI (x), ψ̂σ† ′ I (x′ ) ,
ı̂n expresia precedentă s-a considerat că termenul anterior include toate elementele unui set de p
hamiltonieni de interacţie.
Pentru termenul de ordinul n (de la numărător), dacă se consideră un termen legat de ordinul p,
atunci
– rămân nelegaţi de operatorii externi toţi termenii din (n − p) hamiltonieni de interacţie,

– deoarece hamiltonienii interni diferă ı̂n termenii perturbaţionali numai prin variabile in-
terne (care sunt variabile de sumare-integrare), rezultă că pentru o alegere p hamiltonieni
de interacţie legaţi şi (n − p) hamiltonieni de interacţie nelegaţi, se produc Nn,p = Cnp ter-
meni egali (ca efect al integrărilor temporale), unde Cnp este numărul de combinări pentru n
obiecte luate câte p.
Pe baza observaţiilor precedente şi ţinând cont de faptul că termenii legaţi pot avea ordinele
p = 1, 2, . . . , n, se factorizează integrala temporală multiplă a termenului perturbaţional de ordinul
n de la numărător astfel:
Z ∞ Z ∞

dt1 · · · dtn C Ĥ1I (t1 ), . . . , Ĥ1I (tn ), ψ̂σI (x), ψ̂σ† ′ I (x′ )
−∞ −∞
n
X Z ∞ Z ∞
= Cnp dt1 · · · dtp Cc Ĥ1I (t1 ), . . . , Ĥ1I (tp ), ψ̂σI (x), ψ̂σ† ′ I (x′ )
p=0 −∞ −∞
Z ∞ Z ∞
× dtp+1 · · · dtn C Ĥ1I (tp+1 ), . . . , Ĥ1I (tn ) .
−∞ −∞
Se utilizează rezultatul anterior, astfel ı̂ncât seria perturbaţională de la numărător se exprimă prin
separarea termenilor legaţi de termenii nelegaţi:
Z Z ∞
−i −i n ∞
X∞

Gσσ ′ (x, x′ ) = dt1 · · · dtn C Ĥ1I (t1 ), . . . , Ĥ1I (tn ), ψ̂σI (x), ψ̂σ† ′ I (x′ ) hΦ0 |Φ0 i
n=0
n! ~ −∞ −∞
X∞ Xn Z ∞ Z ∞
−i −i n n!
= dt1 · · · dtp Cc Ĥ1I (t1 ), . . . , Ĥ1I (tp ), ψ̂σI (x), ψ̂σ† ′ I (x′ )
n=0
n! ~ p=0
p! (n − p)! −∞ −∞
Z ∞ Z ∞

× dtp+1 · · · dtn C Ĥ1I (tp+1 ), . . . , Ĥ1I (tn ) hΦ0 |Φ0 i .
−∞ −∞
Expresia precedentă se factorizează prin utilizarea următoarei identităţi matematice:

X∞ n ∞ X ∞ ∞ ∞
1 nX n! X ap+m X ap X am
a An Bb−p = Ap Bm = Ap Bm ;
n=0
n! p=0
p! (n − p)! p=0 r=0
p! m! p=0
p! m=0
m!
atunci se obţine
Z Z
−i −i p
∞
X ∞ ∞
Gσσ ′ (x, x′ ) = dt1 · · · dtp Cc Ĥ1I (t1 ), . . . , Ĥ1I (tp ), ψ̂σI (x), ψ̂σ† ′ I (x′ )
p=0
p! ~ −∞ −∞
Z Z
−i −i m
∞
X ∞ ∞
× dt′1 · · · dt′m C Ĥ1I (t′1 ), . . . , Ĥ1I (t′m ) hΦ0 |Φ0 i .
m=0
m! ~ −∞ −∞
Se observă că suma după m este identică cu dezvoltarea perturbativă a numitorului (adică S), iar
sumarea după p este de tipul seriei de la numărător, ı̂n care se consideră numai termenii legaţi;
astfel s-a obţinut rezultatul afirmat de teoremă.
Din demonstraţia teoremei Brueckner rezultă expresia contribuţiei totale a termenilor legaţi:
Z Z
−i −i p
∞
X ∞ ∞
c
Gσσ ′
′ (x, x ) = dt1 · · · dtp Cc Ĥ1I (t1 ), . . . , Ĥ1I (tp ), ψ̂σI (x), ψ̂σ† ′ I (x′ ) .
p=0
p! ~ −∞ −∞
Teorema Brueckner simplifică ı̂n mod considerabil seria de perturbaţie pentru funcţia Green
cauzală uni-particulă, deoarece termenii nelegaţi de la numărător se factorizează şi se simplifică cu
numitor, ca rezultat rămânând numai contribuţia termenilor legaţi; atunci, seria de perturbaţie
a funcţiei Green este de forma (3.92a), considerându-se că există contribuţii numai de la termeni
legaţi:
∞
X (n)
Gσσ′ (x, x′ ) = Gσσ
c ′
′ (x, x ) = Gσσ′ (x, x′ ) , (3.98a)
n=0
unde termenul perturbaţional de ordinul n (explicitat pentru interacţie bi-particulă) are expresia
Z Z Z Z
(n) ′ −i −i n X X
Gσσ′ (x, x ) = d x1 d x1 · · · d xn d4 x′n
4 4 ′ 4
···
n! 2~ ′ ′ ′ ′ λ1 ,µ1 ,λ1 ,µ1 λn ,µn ,λn ,µn

× Cc ψ̂λ† 1 I (x1 ), ψ̂λ† ′ I (x′1 ), ψ̂µ′1 I (x′1 ), ψ̂µ1 I (x1 ), . . . ,
1
o
× ψ̂λ† n I (xn ), ψ̂λ† ′ I (x′n ), ψ̂µ′n I (x′n ), ψ̂µn I (xn ), ψ̂σI (x), ψ̂σ† ′ I (x′ ) . (3.98b)
n
B. Diagrame Feynman ı̂n spaţiul coordonate-timp

Metoda diagramatică a fost introdusă ı̂n electrodinamica cuantică de către Feynman şi apoi
a fost generalizată ı̂n teoria cuantică a câmpurilor şi adaptată cazului nerelativist pentru teoria
cuantică a sistemelor multi-particule (ı̂n engleză many-body). Diagrama este o imagine asociată
fiecărui termen din seria de perturbaţie pentru o mărime fizică; ca urmare, tipul diagramelor (ca
structură topologică şi ca interpretare fizică) este dependent de următorii factori:
– mărimea calculată (funcţie Green, funcţie de corelaţie, energie),
– tipul particulelor,
– tipul interacţiilor.
Se vor prezenta diagramele Feynman pentru funcţia Green cauzală uni-particulă asociată unui
sistem de fermioni nerelativişti şi cu interacţii binare statice.
1. Elementele fundamentale de corespondenţă sunt constituite din limiile particulă şi liniile de
interacţie, conform următorului tabel de corespondenţă:
x σ
– linia fermionică reprezintă funcţia Green cauzală liberă: = G0σσ′ (x, x′ )
6
x′ σ′
λ′ = Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ )

– linia de interacţie reprezintă potenţialul de interacţie: xI µ x′
λ
µ′
I
(la linia de interacţie s-au figurat şi linille particulă care sunt legate de capetele liniei de interacţie,
dar aceste linii particulca cu fac parte din elementul de diagramă numit linie de interacţie); se
efectuează integrări peste coordonatele spaţio-temporale interne şi sumări peste indicii de spin
interni.
Ca rezultat, fiecare termen din seria de perturbaţie a funcţiei Green se poate figura cu o
diagramă şi reciproc fiecare diagramă (cu topologie corectă) reprezintă un termen posibil din
seria de perturbaţie a funcţiei Green cauzale.
2. Exemple
• Funcţia Green liberă cu variabile egale:
G0σσ′ (x, x) = G0σσ′ (r, t; r, t+ ) −→ linie fermionică ı̂nchisă (loop simplu)
σ
x
σ′
• Termenii de ordinul 1 pentru S, conform relaţiilor (3.93):

Z Z X
−i
Sa(1) = d4 x d4 x′ Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ ) λ λ′
2~ −→ x x′
λ,µ,λ′ ,µ′ µ µ′
× G0µλ′ (x, x′ ) G0µ′ λ (x′ , x)
Z Z X
(1) i λ λ′
Sb = 4
d x d4 x′ Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ ) x x′
2~ −→
λ,µ,λ′ ,µ′ µ µ′
× G0µλ (x, x) G0µ′ λ′ (x′ , x′ )
Observaţie: diagramele corespunzătoare termenilor seriei de la numitor (pentru S) se numesc
diagrame de vid.
• Termenii de ordinul 1 pentru numărătorul funcţiei Green sunt daţi de relaţiile (3.95):
x σ
(1a) (1) λ λ′
Gσσ′ (x, x′ ) = Sa G0σσ′ (x, x′ ) −→ x1 x′1
µ µ′
x′ σ′
x σ
(1b) (1) λ λ′
Gσσ′ (x, x′ ) = Sb G0σσ′ (x, x′ ) −→ x1 x′1
µ µ′
x′ σ′
x σ
λ λ′
−→ x1 x′1
Z Z µ µ′
(1c) −i X
Gσσ′ (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x1 , x′1 )
2~
λ,µ,λ′ ,µ′
× G0σλ (x, x1 ) G0µσ′ (x1 , x′ ) G0µ′ λ′ (x′1 , x′1 )

x′ σ′
x σ
λ′ λ
−→ x′1 x1
µ′ µ
Z Z X
(1f ) −i
Gσσ′ (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x1 , x′1 )
2~
λ,µ,λ′ ,µ′
× G0σλ′ (x, x′1 ) G0µ′ σ′ (x′1 , x′ ) G0µλ (x1 , x1 )

x′ σ′
x σ
λ
x1
µ
−→
Z Z X λ′
(1d) i x′1
Gσσ′ (x, x′ ) = 4
d x1 d4 x′1 Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x1 , x′1 ) µ′
2~
λ,µ,λ′ ,µ′
× G0σλ (x, x1 ) G0µλ′ (x1 , x′1 ) G0µ′ σ′ (x′1 , x′ )

x′ σ′
x σ
λ′
x′1
µ′
−→
Z Z X λ
(1e) i x1
Gσσ′ (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x1 , x′1 ) µ
2~
λ,µ,λ′ ,µ′
× G0σλ′ (x, x′1 ) G0µ′ λ (x′1 , x1 ) G0µσ′ (x1 , x′ )

x′ σ′
Observaţii:
i. G(1a) şi G(1b) au diagrame nelegate (adică diagramele corespunzătoare conţin unităţi ne-
legate de restul diagramei prin linii particulă sau de interacţie); conform teoremei Brueckner,
contribuţia diagramelor nelegate se factorizează şi astfel se reduce termenul de vid.
ii. G(1c) şi G(1f ) au diagrame (legate) topologic identice (expresiile analitice sunt echivalente);
aceşti termeni reprezintă interacţia directă de ordinul minim.
iii. G(1d) şi G(1e) au diagrame (legate) topologic identice (expresiile analitice sunt echivalente);
aceşti termeni reprezintă interacţia de schimb de ordinul minim.
iv. Pe baza rezultatelor precedente, funcţia Green ı̂n aproximaţia de ordinul 1, se scrie astfel:

G = G0 + G(1) = G0 + 2 G(1c) + G(1d) .
I
• Termenii de ordinul 2 pentru funcţia Green sunt reprezentaţi prin 10 tipuri topologic dis-
tincte de diagrame legate, fiecare diagramă având multiplicitate (corespund la mai mulţi termeni
analitici egali); ı̂n figura 3.7 sunt ilustrate toate diagramele topologic distincte de ordinul 2.
Datorită multiplicităţilor diagramelor, nu s-au indicat coordonatele de poziţie-timp sau indicii de

spin.
Figura 3.7: Diagramele de ordinul 2 pentru funcţia Green
3. Factorul diagramei
Variabilele interne (coordonatele de poziţie-timp şi indicii de spin se integrează/sumează, astfel
ı̂ncât sunt permutabile; ca urmare, apar factori multiplicativi pentru fiecare tip de integrală
(topologic distinctă), datorită permutărilor posibile ale variabilelor interne.
O diagramă de ordinul n conţine următoarele elemente:
– 2 variabile externe (x şi x′ ), cărora le corespund 2 puncte externe;
– 2n variabile interne, cărora le corespund 2n puncte interne (numite vertexuri);
– 2n + 1 funcţii Green libere, cărora le corespund 2n + 1 linii particulă (dintre care 2 linii sunt
legate de punctele externe, iar restul 2n − 1 sunt linii interne);
– n potenţiale de interacţie, cărora le corespund n linii de interacţie.
Factorul de multiplicitate al unei diagrame se determină din următoarele contribuţii.
• Există contribuţii identice de la toate diagramele topologic identice care diferă numai
prin
permutări ale variabilelor hamiltonienilor de interacţie (variabilele interne), adică
(xj , λj , µj ; x′j , λ′j , µ′j ) j=1,...,n . Aceasta corespunde la permutări ı̂ntre hamiltonienii de
interacţie {Ĥ1I (tj )}; deoarece fiecare hamiltonian de interacţie conţine 4 operatori de câmp
(număr par), rezultă că la permutări ı̂ntre aceşti hamiltonieni de interacţie nu apare factor
de semn (ı̂n produsul cronologic). Numărul de permutări ı̂ntre n hamiltonieni de interacţie
este n!, astfel ı̂ncât factorul de multiplicitate al diagramei de ordinul n faţă de permutări
ı̂ntre hamiltonienii de interacţie este
(n)
fH = n! .
• Există contribuţie identică de la toate diagramele topologic identice care diferă numai prin
permutări ale variabilelor unui hamiltonian de interacţie, adică (xj , λj , µj ) ↔ (x′j , λ′j , µ′j ):
†
Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ ) ψλI (x) ψλ† ′ I (x′ ) ψµ′ I (x′ ) ψµI (x)
= Uλ′ ,µ′ ;λ,µ (x′ , x) ψλ† ′ I (x′ ) ψλI
†
(x) ψµI (x) ψµ′ I (x′ ) ,
pentru că potenţialul de interacţie este simetric la permutări şi se efectuează 2 anti-comutări
ale operatorilor de câmp, care produc factorul de semn total = (−1)2 = 1.
Deoarece numărul de permutări ı̂n interiorul celor n hamiltonieni de interacţie este 2n ,
rezultă că factorul de multiplicitate al diagramei de ordinul n faţă de permutări interne ı̂n
hamiltonienii de interacţie este:
fp(n) = 2n .
x x
x1
x′1
xb
xa xl
xn
x′n
x′ x′
Figura 3.8: Topologia liniilor fermionice pentru o buclă. Deoarece liniile de interacţie nu au
nici un rol ı̂n raţionamentul prezent, s-au ilustrat ı̂n mod incomplet aceste linii de interacţie. În
partea stângă este cazul unei diagrame fără bucle (un singur şir de linii fermionice succesive), iar
ı̂n partea dreaptă s-a format o buclă prin mutarea unor linii fermionice.
• fiecare linie fermionică (care reprezintă o funcţie Green liberă) provine dintr-o contracţie a
unei perechi de operatori de câmp (anihilare-creare) ψψ † = iG0 , astfel că are o contribuţie
cu factorul i; deoarece diagrama conţine 2n + 1 linii fermionice (interne şi externe), atunci
factorul complex al diagramei de ordinul n este
fc(n) = i2n+1 = (−1)n i .
• Fiecare buclă fermionică ı̂nchisă (numită loop) implică un număr impar de contracţii inver-
sate (iniţial contracţiile apar ı̂n forma ψψ † ); atunci, fiecare buclă fermionică introduce un
factor de semn faţă de cazul fără bucle. Prin urmare, factorul de semn al diagramei faţă
de numărul de bucle (loop) este
(n)
fL = (−1)L , L = numărul de bucle .
Demonstraţie:
Factorul de semn al buclelor provine din produsul cronologic (mai exact, din ordonarea efectuată la
contracţia operatorilor); de aceea, acest factor de semn este independent de matricea potenţialului
de interacţie şi de permutările ı̂ntre diferiţii hamiltonieni de interacţie. În consecinţă, se consideră
ı̂n mod detaliat numai partea operatorială din termenul de ordinul n, care prin contracţii, determină
topologia liniilor fermionice. Pornind de la ordonarea iniţială a operatorilor de câmp (cei conţinuţi
ı̂n setul de operatori de interacţie urmaţi de perechea de operatori externi), se aduce ı̂n fiecare set
de 4 operatori conţinuţi ı̂ntr-un hamiltonian de interacţie ultimul operator pe poziţia a II-a; apoi
operatorul extern de anihilare se comută la stânga peste toţi operatorii proveniţi din hamiltonienii
de interacţie, astfel ı̂ncât să ajungă pe prima poziţie din stânga; deoarece toate aceste operaţii
implică un număr par de permutări, atunci factorul de semn este +1 şi operaţiile specificate
anterior sunt ilustrate prin următoarele formule (pentru simplitate s-a specificat fiecare operator
de câmp intern printr-un indice, iar operatorii externi s-au notat fără indici):

Cc ψ̂1† ψ̂1†′ ψ̂1′ ψ̂1 · ψ̂2† ψ̂2†′ ψ̂2′ ψ̂2 · · · ψ̂n† ψ̂n† ′ ψ̂n′ ψ̂n · ψ̂ ψ̂ † = Cc ψ̂1† ψ̂1 ψ̂1†′ ψ̂1′ · · · ψ̂n† ψ̂n ψ̂n† ′ ψ̂n′ · ψ̂ ψ̂ †

= Cc ψ̂ ψ̂1† ψ̂1 ψ̂1†′ ψ̂1′ · · · ψ̂n† ψ̂n ψ̂n† ′ ψ̂n′ ψ̂ †
a) În cazul absenţei buclelor, diagrama este constituită din un şir de linii fermionice succesive (de
la x până la x′ ; liniile de interacţie leagă diferitele puncte interne din linia fermionică, dar prezenţa
lor este fără importanţă ı̂n discuţia prezentă. Situaţia este ilustrată ı̂n figura 3.8, partea stângă.
Şirul de linii fermionice succesive se obţine dacă se formează contracţiile ı̂n mod succesiv la ultima
ordonare obţinută anterior:
Cc {· · · } −→ ψ ψ1† ψ1 ψ1†′ ψ1′ · · · ψl† ψl ψl†′ ψl′ · · · ψn† ψn ψn† ′ ψn′ ψ †

Se observă că toate contracţiile sunt de forma ψψ † = iG0 ; ca urmare, factorul de semn este ı̂n
acest caz: fL = +1.
b) Se consideră acum cazul cu o buclă fermionică: această situaţie se poate obţine din cazul
anterior, prin extragerea punctelor xa , xb , . . . , xl din şirul anterior de puncte; atunci, rămân n − l
puncte interne pe şirul de linii x′ → x (linia principală) şi 1 buclă cu l puncte. Se observă că există
legături ı̂ntre linia principală şi buclă, realizate prin linii de interacţie (pentru că diagrama este
legată), dar aceste linii de interacţie sunt fără nici un rol ı̂n discuţia prezentă.
Este convenabil să se reindicieze punctele interne {1, 2, . . . , n} asfel ı̂ncât
– pe linia principală sunt punctele: {1, . . . , m} (m = n − l);

– pe buclă sunt punctele {1′ , . . . , l′ }.
Deoarece linia principală se formează prin contracţiile succesive ale operatorilor primului set (cu m
puncte legate de punctele externe), iar bucla se formează prin contracţiile operatorilor din al doilea
set (cu l puncte legate numai ı̂ntre ele), atunci setul de contracţii este de următorul tip (se notează
contracţiile operatorilor pe linia principală cu linie de legătură deasupra şi contracţiile operatorilor
din buclă cu linie de legătură dedesupt):
Cc {· · · } = ψ ψ1† ψ1 ψ2† ψ2 · · · ψj† ψj ψ1†′ ψ1′ ψk† ψk · · · ψl†′ ψl′ · · · †

ψm ψm ψ † ;
(se observă că s-au evidenţiat punctele 1, 2, j, k, m de pe linia principală şi punctele 1′ , l′ din buclă).
Se comută operatorii contractaţi astfel ı̂ncât să se separe cele două grupuri (linia principală şi
bucla); se observă că această operaţie implică o permutare pară astfel că nu se introduce factor de
semn. Ca rezultat se obţine:
Cc {· · · } = ψ ψ1† ψ1 ψ2† ψ2 · · · ψj† ψj ψk† ψk · · · ··· †

ψm ψm ψ † · ψ1†′ ψ1′ ψ2†′ ψ2′ · · · ψl†′ ψl′ .
Se observă că primul termen (care produce linia fermionică principală) are factorul de semn +1,
deoarece toate contracţiile sunt de tipul ψ ψ † ; al doilea termen (care produce bucla) necesită
comutarea primului operator din stânga peste toţi ceilalţi operatori, astfel ca să ajungă ı̂n poziţia
din dreapta:
ψ1†′ ψ1′ ψ2†′ ψ2′ · · · ψl†′ ψl′ = − ψ1′ ψ2†′ ψ2′ · · · ψl†′ ψl′ ψ1†′
deoarece permutarea este impară, apare factorul de semn −1.

În concluzie, s-a arătat că la formarea unei bucle se introduce un factor de semn (−1); generalizarea
pentru cazul când sunt prezente L bucle este evidentă.
Pe baza rezultatelor anterioare se obţine factorul total al unei diagrame de ordinul n pentru
funcţia Green
(n) (n) (n)
fj = fH fp(n) fc(n) fLj = n! 2n (−1)n i (−1)Lj .
4. Termenul de ordinul n din seria de perturbaţie a funcţiei Green

Conform relaţiei (3.98b), termenul de ordinul n are expresia
Z Z Z Z
(n) −i −i n X X
Gσσ′ (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n ···
n! 2~
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1 λn ,µn ,λ′n ,µ′n

× Cc ψ̂λ† 1 I (x1 ), ψ̂λ† ′ I (x′1 ), ψ̂µ′1 I (x′1 ), ψ̂µ1 I (x1 ), . . . ,
1

× ψ̂λ† n I (xn ), ψ̂λ† ′ I (x′n ), ψ̂µ′n I (x′n ), ψ̂µn I (xn ), ψ̂σI (x), ψ̂σ† ′ I (x′ ) .
n
În expresia precedentă se observă următoarele proprietăţi:

i. Prin efectuarea contracţiilor totale Cc {· · · } se obţine un set de termeni, iar fiecare termen se
poate reprezenta diagramatic print-un set de linii fermionice; dacă se consideră integrările spaţio-
temporale şi sumările de spini, atunci rezultă un set de termeni care au imagini diagramatice
de tipul sistem de linii fermionice şi de interacţie legate. Conform discuţiei precedente, există
un subset de termeni distincţi analitic, ceea ce corespunde la diagrame topologic diferite, iar
fiecare termen distinct are oanumită multiplicitate. Ca urmare, se vor considera numai termenii
(n)
distincţi, indiciaţi prin j, care au factori de multiplicitate determinaţi anterior fj ; se va nota
(n,j)
expresia analitică a tipului de diagramă j prin Dσσ′ (x, x′ | x1 λ1 µ1 , . . . , xn λn µn ).
ii. Dacă se combină factorul diagramei de tipul j cu factorul general al termenului perturba-
ţional de ordinul n, atunci rezultă:
−i −i n (n) −i −i n i n
· fj = · n! 2n (−1)n i (−1)Lj = (−1)Lj ,
n! 2~ n! 2~ ~
care este factorul efectiv al termenului de tip j pentru ordinul n.
Pe baza observaţiilor precedente, temenul de ordinul n din seria de perturbaţie a funcţiei
Green se poate scrie ı̂n mod condensat, astfel:
(n)
X Z Z Z Z X X
(n) i n
Gσσ′ (x, x′ ) = (−1)Lj d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n ···
~
j λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1 λn ,µn ,λ′n ,µ′n
(n,j)
× Dσσ′ (x, x′ | x1 λ1 µ1 , . . . , xn λn µn ) . (3.99a)
Pentru o exprimare compactă se introduce notaţia prescurtată a coordonatelor de poziţie-timp-

spin interne:
– x, ≡ (x1 , λ1 ,Zµ1 ), . . .Z, (xn , λn , µn ) Z (adică setul tuturor coordonatelor interne);
Z λ, µ Z
– d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n · · · ≡ d8n x · · · (setul integralelor spaţio-temporale peste
coordonatele
X interne), X X
– ··· ··· ≡ · · · (setul sumărilor de spini interni).
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1 λn ,µn ,λ′n ,µ′n (λ,µ)
Atunci, expresia termenului perturbaţional de ordinul n al funcţiei Green, dată de relaţia
(3.99a), se scrie ı̂n mod condensat astfel:
(n)
X Z X
(n) i n (n,j)
Gσσ′ (x, x′ ) = (−1) Lj
d8n x Dσσ′ (x, x′ | x, λµ) . (3.99b)
j
~
(λ,µ)
4. Regulile Feynman pentru construcţia diagramatică a seriei de perturbaţie a funcţiei Green

Pe baza discuţiei anterioare se pot obţine termenii de perturbaţie ai funcţiei Green utilizând
metoda diagramatică iniţiată de Feynman. Prin această metodă se stabileşte un set de reguli
topologice de construcţie grafică (diagramatică) şi reguli de corespondenţă analitică pentru dia-
grame. Ca rezultat, se obţin termenii de perturbaţie ai funcţiei Green fără să se mai efectueze
deducerea analitică, prin aplicarea directă a teoremei Wick şi apoi identificarea termenilor egali.
1. Se figurează toate diagramele legate şi topologic distincte de ordinul n.
Elementele unei diagrame sunt:
x σ
– linie fermionică = funcţie Green liberă = G0σσ′ (x, x′ )

6
x′ σ′
λ′ = Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ )

– linie de interacţie = matricea potenţialului de interacţie xI µ x′
λ
µ′
I
Topologia diagramelor este dată prin următoarele proprietăţi:

– diagrama este legată (puncte legate prin linii particulă şi linii de interacţie) şi are 2 puncte
externe;
(
incident x′ 6σ′
– punctele externe sunt legate de restul diagramei prin linii particulă
x σ
emergent
6
– există 2n puncte interne (un punct intern este numit vertex ) I λ

x µ

(se observă că un vertex este intersecţia unei linii particulă incidente, unei linii particulă
emergente şi a unei linii de interacţie;
– există următoarele linii: 2n + 1 linii particulă (2 linii externe şi 2n − 1 linii interne),
n linii de interacţie;
– structura generală topologică a diagramei este ilustrată ı̂n figura următoare:
x σ
unde partea internă, numită inserţie de self-energie este legată
de liniile externe prin 2 puncte şi conţine ı̂n interior:
x1 λ1 * 2 puncte externe (x1 , λ1 ) şi (x′n , λ′n ) legate de liniile externe,
* 1 linie fermionică principală (x1 → x′n ), care se poate reduce
x′n µ′n la un punct dacă (x1 , λ1 ) = (x′n , λ′n ),
* ramificaţii cu linii de interacţie şi bucle fermionice legate de
linia principală prin linii de interacţie.
x′ σ′
2. Se efectuează corespondenţa analitică a diagramei; ca rezultat se obţine expresia analitică
(n,j) (n)
Dσσ′ (x, x′ |x, λµ) şi factorul diagramei fj = ( ~i )n (−1)Lj .
3. Se efectuează (pentru fiecare tip de diagramă)

– integrările
Z peste
Z coordonatele
Z Zspaţio-temporale
Z interne (sunt 2n integrale 4-dimensionale)
d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n · · · ≡ d8n x · · ·
– sumările
Xpeste indiciiX
de spin interni
X(sunt 4n sume):
··· ··· ≡ ···.
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1 λn ,µn ,λ′n ,µ′n (λ,µ)
4. Se sumează toţi termenii de ordinul n (proveniţi de la toate diagramele de ordinul n topologic

distincte) şi se obţine termenul perturbaţional de ordinul n al funcţiei Green, conform
relaţiei (3.99b):
(n)
X Z X
(n) i n (n,j)
Gσσ′ (x, x′ ) = (−1) Lj
d8n x Dσσ′ (x, x′ |x, λµ) .
j
~
(λ,µ)
5. Interpretarea funcţiei Green cu timpi egali (există 2 situaţii):

– buclă simplă
λ
x = G0λµ (x, x) = G0λµ (r, t; r, t+ ) ;
µ
– linie fermionică cu capetele legate de o linie de interacţie
λ
x
µ
= Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) G0λµ (x, x′ ) = Vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) δ(t − t′ ) G0λµ (r, t; r′ , t+ ) .

λ′
x′ µ′
Observaţii:
i. Regulile Feynman oferă o scriere unică a diagramelor corespunzătoare termenilor din seria
de perturbaţie a funcţiei Green (fiecare diagramă corespunde la o expresie unic determinată
de regulile Feynman); ca urmare, se obţine o procedură simplă de a calcula termenii seriei de
perturbaţie a funcţiei Green.
ii. Funcţia Green cauzală liberă (ı̂n spaţiul coordonate de poziţie-timp) G0σσ′ (r, t; r;′ , t′ ) are
expresii distincte pentru t > t′ şi t < t′ ; deoarece fiecare contribuţie la termenul perturbaţional
de ordinul n conţine 2n + 1 funcţii Green libere şi 2n integrale temporale, rezultă un număr
mare de posibilităţi la integrările temporale (situaţia devine complicată ı̂n ordinele superioare de
perturbaţie). De aceea, pentru sistemele conservative şi omogene este preferabil să se efectueze
calculul transformatei Fourier a funcţiei Green G e 0 ′ (k, ω), care are o expresie unică faţă de
σσ
variabila ω.
iii. În cazul când interacţiile mutuale sunt independente de spini apar simplificări; regulile
Feynman simplificate sunt similare cu cele prezentate la pagina 207 pentru diagramele din spaţiul
impuls-frecvenţă, care permit deducerea seriei de perturbaţiepentru transformata Fourier (spaţio-
temporală) a funcţiei Green cauzale 1-particulă.
C. Self-energia şi ecuaţia Dyson

Aşa cum s-a evidenţiat anterior, structura topologică generală unei diagrame de ordinul n
pentru funcţia Green implică
• 2 linii externe (x, σ ′ → x′n , µ′n & x1 , λ1 → x, λ)
• o parte internă (numită inserţia de self-energie)
– legată de liniile externe prin punctele (x1 , λ1 şi x′n , σn′ ),
– conţine o linie principală, de la (x′n , σn′ ) până la (x1 , λ1 ); această linie principală se
poate reduce la un punct, dacă (x′n , σn′ ) ≡ (x1 , λ1 ); ı̂n plus, există ramificaţii (adică
bucle fermionice legate de linia principală prin linii de interacţie);
inserţia de self-energie pentru diagrama de ordinul n, tipul j (ı̂ntre punctele specificate an-
(n,j)
terior) se notează prin Mλ1 µ′ (x1 , x′n ); totuşi, ı̂n majoritatea lucrărilor despre teoria cuantică
n
a sistemelor multi-particule, self-energia se notează prin Σ, ı̂n loc de M .
Atunci, contribuţia j a termenului de ordinul n (unde n ≥ 1) se scrie ı̂n următoarea formă:
Z Z X
(n,j) (n,j)
Gσσ′ (x, x ) = d x1 d4 x′n
′ 4
G0σλ1 (x, x1 ) Mλ1 µ′ (x1 , x′n ) G0µ′n σ′ (x′n , x′ )
n
λ1 ,µ′n
x σ
x1 λ1
şi are reprezentarea diagramatică (n, j)

x′n µ′n
x′ σ′
Luând ı̂n considerare că termenul de ordinul 0 este funcţia Green liberă (G(0) = G0 ) şi
redenumind variabilele interne din expresia anterioară (x′n , µ′n ) = (x′1 , µ′1 ), se obţine pentru funcţia
Green expresia
(n)
∞ X
X (n,j)
Gσσ′ (x, x′ ) = Gσσ′ (x, x′ )
n=0 j
(n)
∞ X
X (n,j)
= G0σσ′ (x, x′ ) + Gσσ′ (x, x′ )
n=1 j
(n) Z
∞ X Z
X X (n,j)
= G0σσ′ (x, x′ ) + 4
d x1 d4 x′1 G0σλ1 (x, x1 ) Mλ1 µ′ (x1 , x′1 ) G0µ′1 σ′ (x′1 , x′ )
1
n=1 j λ1 ,µ′1
Z Z X nX (n)
∞ X o
(n,j)
= G0σσ′ (x, x′ ) + 4
d x1 d4 x′1 G0σλ1 (x, x1 ) Mλ1 µ′ (x1 , x′1 ) G0µ′1 σ′ (x′1 , x′ )
1
λ1 ,µ′1 n=1 j
Suma tuturor inserţiilor de self-energie se numeşte self-energia totală x1 λ1

∞ X (n)
X (n,j)
Mλ1 µ′ (x1 , x′1 ) ≡ Mλ1 µ′1 (x1 , x′1 ), care este reprezentată prin diagrama
1
n=1 j x′1 µ′1
Ca urmare, prin sumarea tuturor părţilor interne din termenii perturbaţionali, se poate scrie
funcţia Green ı̂n următoarea formă:
Z Z X
′
G σσ′ (x, x ) = G0σσ′ (x, x′ ) + 4
d x1 d4 x′1 G0σλ1 (x, x1 ) Mλ1 λ′1 (x1 , x′1 ) G0λ′1 σ′ (x′1 , x′ ) . (3.100)
λ1 ,λ′1
Pentru a obţine reprezentarea diagramatică a relaţiei precedente, se utilizează următoarele ima-

gini diagramatice:
x σ
• funcţia Green (exactă) Gσσ′ (x, x′ ) −→ reprezentare diagramatică:
x′ σ′
x σ
• funcţia Green liberă G0σσ′ (x, x′ ) −→ reprezentare diagramatică:
x′ σ′
x1 λ1
• self-energia Mλ1 µ′1 (x1 , x′1 ) −→ reprezentare diagramatică:
x′1 µ′1
atunci, relaţia (3.100) are reprezentarea diagramatică ilustrată ı̂n figura 3.9. Se observă că pe
diagramă integrările şi sumările peste variabilele interne sunt sub-ı̂nţelese.
x σ x σ x σ
x1 λ1
= +
x′1 µ′1
x′ σ′ x′ σ′ x′ σ′
Figura 3.9: Imaginea diagramatică a exprimării funcţiei Green prin self-energia totală.
Clasificarea inserţiilor de self-energie:

i. inserţie proprie de self-energie (numită de asemenea, inserţie irreductibilă de self-energie)
este o inserţie de self-energie nedecompozabilă ı̂n inserţii de self-energie prin eliminarea unei linii
fermionice (adică dacă se elimină una dintre liniile fermionice ale diagramei ce reprezintă o inserţie
proprie de self-energie, rezultă o diagramă care nu este constituită din 2 inserţii de self-energie
independente);
ii. inserţie reductibilă de self-energie este o inserţie de self-enegie care este decompozabilă ı̂n
2 inserţii de self-enegie prin eliminarea unei linii fermionice.
Exemple:
– inserţii irreductibile de self-energie cu ordinul 1
M (1d) −→ ; M (1s) −→
(toate inserţiile de self-energie cu ordinul 1 sunt irreductibile)

– inserţii irreductibile de self-energie cu ordinul 2
; ; ;
; ; ;
– inserţii reductibile de self-energie cu ordinul 2
; ; ; ;
(s-au figurat liniile fermionice care pot fi eliminate, fiind intersectate printr-o linie ondulată).
Observaţii:
i. Nu există inserţii reductibile de self-energie cu ordinul 1, dar pentru ordinele superioare
(n ≥ 2) inserţiile de self-energie sunt fie irreductibile, fie reductibile.
ii. Ca structură topologică, o inserţie reductibilă de self-energie este constituită din m ≥ 2
părţi (care sunt inserţii irreductibile, sau reductibile de self-energie) legate prin linii fermionice.
Reprezentarea diagramatică a cazului când inserţia reductibilă este constituită din 2 inserţii
irreductibile:
, unde o inserţie irreductibilă este reprezentată prin diagrama .
Prin repetarea raţionamentului anterior, rezultă că orice inserţie reductibilă de self-energie este
o ı̂nşiruire de inserţii irreductibile de self-energie, legate prin linii fermionice.
Self-energia proprie (notată M ∗ ) este suma tuturor inserţiilor irreductibile de self-enegie (pen-
tru toate ordinele perturbaţionale):
x σ
∞ X
X
∗ ′ ∗(n,j)
Mσσ ′ (x, x ) = Mσσ′ (x, x′ ) −→ reprezentare diagramatică:
n=1 j
x′ σ′
Seria self-energiei: self-energia totală este egală cu suma tuturor repetiţiilor posibile de self-
energii proprii (legate prin funcţii Green libere = linii fermionice):
Z Z X
Mσσ′ (x, x′ ) = Mσσ
∗ ′
′ (x, x ) + d4 x1 d4 x′1 Mσλ ∗
1
(x, x1 ) G0λ1 λ′1 (x1 , x′1 ) Mλ∗′1 σ′ (x′1 , x′ )
λ1 ,λ′1
Z Z Z Z X X
+ d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 ∗
Mσλ1
(x, x1 ) G0λ1 λ′1 (x1 , x′1 ) Mλ∗′1 λ2 (x′1 , x2 )
λ1 ,λ′1 λ2 ,λ′2
× G0λ2 λ′2 (x2 , x′2 ) Mλ∗′2 σ′ (x′2 , x′ ) + · · · ; (3.101)
x σ
x σ x1 λ1
x σ x σ x′1 λ′1
x1 λ1
reprezentare diagramatică: = + + + ...
′ ′ x′1 λ′1
x σ ′
x σ ′
x′2 λ′2
x′2 λ′2
x′ σ′
x′ σ′
Demonstraţie:
Conform definiţiei, self-energia totală este suma tuturor inserţiilor de self-energie
(n)
∞ X
X (n,j)
Mσσ ′ (x, x′ ) = Mσσ ′ (x, x′ ) .
n=1 j
Fiecare termen M (n,j) este fie reductibil, fie irreductibil:
– dacă termenul este irreductibil, atunci acesta contribuie ı̂n mod direct la self-energia proprie
(n,j) ∗(n,j)
M ∗ , adică Mσσ ′ (x, x′ ) = Mσσ ′ (x, x′ );
– dacă termenul este reductibil, atunci acesta se descompune ı̂ntr-o parte irreductibilă şi o parte
(irreductibilă sau reductibilă), iar aceste părţi sunt legate cu o linie fermionică.
Explicitarea situaţiei când termenul este reductibil:

Z Z X ∗(m,i)
(n,j) r(n,j) (n−m,l) ′
Mσσ ′ (x, x′ ) ≡ Mσσ ′ (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 Mσλ (x, x1 ) G0λλ′ (x1 , x′1 ) Mλ′ σ ′ (x1 , x′ ) ,
λ,λ′
x σ
x σ
x1 σ1
ceea ce corespunde la diagrama =

′ ′
x′1 ′
σ1
x σ
x′ σ ′
(Evident partea irreductibilă este de ordinul m < n .)
Se face separarea termenilor irreductibili de termenii reductibili:
(n)
∞ X (n)
∞ X
X ∗(n,j)
X r(n,j)
Mσσ ′ (x, x′ ) = Mσσ ′ (x, x′ ) + Mσσ ′ (x, x′ ) .
n=1 j n=2 j
Primul termen, care conţine suma tuturor inserţiilor irreductibile, este egal cu sef-energia proprie
(n)
∞ X
X ∗(n,j)
Mσσ ′ (x, x′ ) = Mσσ
∗ ′
′ (x, x ) .
n=1 j
În al doilea termen, care conţine suma tuturor inserţiilor reductibile, se face separarea unei părţi
irreductibile din fiecare inserţie, conform procedurii prezentate anterior:
(n)
∞ X (n) Z
∞ X Z
X r(n,j)
X X ∗(m,i) (n−m,l) ′
Mσσ ′ (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 Mσλ (x, x1 ) G0λλ′ (x1 , x′1 ) Mλ′ σ ′ (x1 , x′ ) ;
n=2 j n=2 i,l∈j λ,λ′
apoi se observă că sumarea iniţială se descompune ı̂n 2 sumări independendente:
(n)
∞ X (m)
∞ X (p)
∞ X
X X X
f (m, i) g(n − m, l) = f (m, i) g(n − m, l)
n=2 i,l∈j m=1 i p=1 l
adică
(n)
∞ X
X r(n,j)
Mσσ ′ (x, x′ )
n=2 j
Z Z (n)
∞ X
XX ∗(m,i) (n−m,l) ′
= d4 x1 d4 x′1 Mσλ (x, x1 ) G0λλ′ (x1 , x′1 ) Mλ′ σ ′ (x1 , x′ )
λ,λ′ n=2 i,l∈j
Z Z (m) ∞ (p)
∞ X
XX X X ∗(m,i) (p,l)
= d4 x1 d4 x′1 Mσλ (x, x1 ) G0λλ′ (x1 , x′1 ) Mλ′ σ ′ (x′1 , x′ )
λ,λ′ m=1 i p=1 l
Z Z Xn X (m)
∞ X o nX (p)
∞ X o
∗(m,i) (p,l)
= d4 x1 d4 x′1 Mσλ (x, x1 ) G0λλ′ (x1 , x′1 ) Mλ′ σ ′ (x′1 , x′ ) .
λ,λ′ m=1 i p=1 l
Se observă că prima sumare este egală cu self-energia proprie, iar a doua sumare conţine atât
termeni irreductibili, cât şi termeni reductibili (de fapt, suma acestor termeni este egală cu self-
energia totală); atunci expresia anterioară se exprimă ı̂n mod condensat astfel:
(n)
∞ X
X Z Z X ∗
r(n,j)
Mσσ ′ (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 Mσλ (x, x1 ) G0λλ′ (x1 , x′1 ) Mλ′ σ ′ (x′1 , x′ ) .
n=2 j λ,λ′
Adunând cele două rezultate anterioare, se obţine următoarea ecuaţie a self-energiei

Z Z X ∗
∗ ′
′ (x, x ) + d4 x1 d4 x′1 Mσλ (x, x1 ) G0λλ′ (x1 , x′1 ) Mλ′ σ ′ (x′1 , x′ ) .
λ,λ′
Se repetă procedeul anterior pentru self-energia totală din interiorul integralei, astfel că rezultă
expresia
Z Z X
∗ ′
′ (x, x ) + d4 x1 d4 x′1 ∗
Mσλ 1
(x, x1 ) G0λ1 λ′1 (x1 , x′1 )
λ1 ,λ′1
n Z Z X o
× Mλ∗′1 σ ′ (x′1 , x′ ) + d4 x2 d4 x′2 Mλ∗′1 λ2 (x′1 , x2 ) G0λ2 λ′2 (x2 , x′2 )Mλ′2 σ ′ (x′2 , x′ ) ;
λ2 ,λ′2
apoi se continuă procedeul anterior şi se obţine seria infinită care reprezintă ecuaţia self-energiei
(3.101).
Self-energia satisface următoarea ecuaţie

Z Z X
′
′ ∗
Mσσ (x, x ) = Mσσ′ (x, x ) + d x1 d4 x′1
′ 4 ∗
Mσλ (x, x1 ) G0λλ′ (x1 , x′1 ) Mλ′ σ′ (x′1 , x′ ) , (3.102)
λ,λ′
numită ecuaţia Dyson pentru self-energie; se observă că ecuaţia Dyson pentru self-energie este
o ecuaţie integrală dependentă de self-energia proprie. Reprezentarea diagramatică a ecuaţiei
Dyson pentru self-energie este ilustrată ı̂n figura 3.10.
Demonstrarea ecuaţiei Dyson pentru energie a fost făcută anterior, când s-a dedus seria self-
energiei, astfel ı̂ncât se evită repetiţia.
x σ
x σ x σ
x1 λ1
= +
′ ′ x′1 λ′1
x σ′ x σ′
x′ σ′
Figura 3.10: Ecuaţia Dyson pentru self-energie.
Ecuaţia Dyson pentru funcţia Green (numită simplu ecuaţia Dyson)

Z Z X
′
Gσσ′ (x, x ) = Gσσ′ (x, x ) + d x1 d4 x′1
0 ′ 4
G0σλ1 (x, x1 ) Mλ∗1 λ′1 (x1 , x′1 ) Gλ′1 σ′ (x′1 , x′ ) . (3.103)
λ1 ,λ′1
Demonstraţie:
Se exprimă funcţia Green prin self-energia totală şi apoi se utilizează ecuaţia Dyson pentru self-
energie:
Z Z X 0
Gσσ ′ (x, x′ ) = G0σσ ′ (x, x′ ) + d4 x1 d4 x′1 Gσλ1 (x, x1 ) Mλ1 λ′1 (x1 , x′1 ) G0λ′1 σ ′ (x′1 , x′ )
λ1 ,λ′1
Z Z X n
= G0σσ ′ (x, x′ ) + d4 x1 d4 x′1 G0σλ1 (x, x1 ) Mλ∗1 λ′1 (x1 , x′1 )
λ1 ,λ′1
Z Z X o
+ d4 x2 d4 x′2 Mλ∗1 λ2 (x1 , x2 ) G0λ2 λ′2 (x2 , x′2 ) Mλ′2 λ′1 (x′2 , x′1 ) G0λ′1 σ ′ (x′1 , x′ ) ;
λ2 ,λ′2
se efectuează sumările-integrările ı̂n mod separat

Z Z X 0
Gσσ ′ (x, x′ ) = G0σσ ′ (x, x′ ) + d4 x1 d4 x′1 Gσλ1 (x, x1 ) Mλ∗1 λ′1 (x1 , x′1 ) G0λ′1 σ ′ (x′1 , x′ )
λ1 ,λ′1
Z Z Z Z X X
+ d4 x 1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2
λ1 ,λ′1 λ2 ,λ′2
× G0σλ1 (x, x1 ) Mλ∗1 λ2 (x1 , x2 ) G0λ2 λ′2 (x2 , x′2 ) Mλ′2 λ′1 (x′2 , x′1 ) G0λ′1 σ ′ (x′1 , x′ ) ,
ı̂n ultimul termen se face schimbarea de variabile interne: (122′ 1′ ) → (11′ 22′ ):
Z Z Z Z X X 0
d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 Gσλ1 (x, x1 )Mλ∗1 λ2 (x1 , x2 )G0λ2 λ′2 (x2 , x′2 )Mλ′2 λ′1 (x′2 , x′1 )G0λ′1 σ ′ (x′1 , x′ )
λ1 ,λ′1 λ2 ,λ′2
Z Z Z Z X X 0
= d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 Gσλ1 (x, x1 )Mλ∗1 λ′1 (x1 , x′1 )G0λ′1 λ2 (x′1 , x2 )Mλ2 λ′2 (x2 , x′2 )G0λ′2 σ ′ (x′2 , x′ )
λ1 ,λ′1 λ2 ,λ′2
atunci, se poate da factor comun din integrale, astfel că se obţine

Z Z X 0
Gσσ ′ (x, x′ ) = G0σσ ′ (x, x′ ) + d4 x1 d4 x′1 Gσλ1 (x, x1 ) Mλ∗1 λ′1 (x1 , x′1 )
λ1 ,λ′1
n Z Z X 0 o
× G0λ′1 σ ′ (x′1 , x′ ) + d4 x2 d4 x′2 Gλ′1 λ2 (x′1 , x2 ) Mλ2 λ′2 (x2 , x′2 ) G0λ′2 σ ′ (x′2 , x′ ) ;
λ2 ,λ′2
mărimea din interiorul parantezelor acolade este funcţia Green, conform relaţiei (3.100) şi ı̂n con-
secinţă, rezultă ecuaţia Dyson.
Reprezentarea diagramatică a acestei ecuaţii este ilustrată ı̂n figura 3.11.

x σ x σ x σ
x1 λ1
= +
x′1 λ′1
x′ σ′ x′ σ′ x′ σ′
Figura 3.11: Ecuaţia Dyson pentru funcţia Green.
Observaţii asupra ecuaţiei Dyson.

i. Ecuaţia Dyson (pentru funcţia Green) este o ecuaţie integrală, având ca nucleu self-energia
proprie multiplicată cu funcţia Green liberă.
ii. Dacă se aplică ı̂n mod iterativ ecuaţia Dyson, rezultă exprimarea funcţiei Green ca o
serie infinită cu termeni având succesiuni self-energii proprii legate prin funcţii Green libere; este
convenabil să se justifice rezultatul pe cale diagramatică:
= + + + + ....
Prin urmare, ecuaţia Dyson implică o sumare pe toate clasele de diagrame irreductibile (şi iterate
ı̂n număr infinit).
iii. Dacă se consideră o aproximare pentru self-energia proprie, atunci prin intermediul ecuaţiei
Dyson se efectuează o sumare pe o clasă infinită de diagrame (care conţin un număr arbitrar de
iteraţii ale self-energiei proprii).
De exemplu, se consideră aproximaţia de ordinul 1 pentru self-energia proprie M ∗ :
M ∗ ≈ M1∗ = +
atunci, aproximaţia Dyson pentru funcţia Green este reprezentată ı̂n figura 3.12.
Pe baza reprezentării diagramatice, ilustrată ı̂n Figura 3.12, rezultă că, ı̂n aproximaţia de ordinul
1 pentru self-enegia proprie, sunt valabile următoarele proprietăţi ale termenilor perturbaţionali
pentru funcţia Green cauzală 1-particulă:
= + 1 = + 1 + ....
≈ + +
1
≈ + + + + + +
1
(1) (2)
G0 G1 G1
Figura 3.12: Aproximaţia Dyson pentru funcţia Green, când se consideră aproximaţia de ordinul 1
pentru self-energia proprie.
(1)
– termenul perturbaţional de ordinul 1, G1 , este exact ;
(2)
– termenul perturbaţional de ordinul 2, G1 , este o aproximaţie.
Din exemplul precedent, se observă că aproximaţia de ordinul m pentru self-energia proprie (M ∗ )
conduce, prin intermediul ecuaţiei Dyson, la o serie de perturbaţie pentru funcţia Green, ı̂n care
– termenii de ordinele n ≤ m sunt exacţi,
– termenii de ordinele n ≥ m sunt aproximaţi, deoarece aceşti termeni nu conţin contribuţia
părţilor irreductibile de ordinele m′ > m la self-energia proprie.
iv. Utilitatea ecuaţiei Dyson constă, ı̂n primul rând, ı̂n faptul că generează o serie de aproxi-
maţie de ordin infinit pentru funcţia Green.
v. Prin compararea ecuaţiei Dyson (3.103) cu expresia funcţiei Green ı̂n termeni de self-energia
totală (3.100), rezultă următoarea identitate:
Z X Z X
d4 x′1 Mλ1 λ′1 (x1 , x′1 ) G0λ′1 σ′ (x′1 , x′ ) = d4 x′1 Mλ∗1 λ′1 (x1 , x′1 ) Gλ′1 σ′ (x′1 , x′ ) .
λ1 ,λ′1 λ1 ,λ′1
3.3.2 Funcţia Green ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă

A. Observaţii preliminare
Funcţia Green liberă G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) are expresii diferite pentru t > t′ şi t < t′ ; ca urmare, apar
dificultăţi la calculul integraleleor temporale, atunci când se explicitează termenii perturbaţionali
ai funcţiei Green (exacte).
În cazul sistemelor conservative (omogene sau neonogene spaţial) hamiltonianul sistemului Ĥ
este atemporal, astfel ı̂ncât funcţia Green (liberă şi exactă) depinde numai de diferenţa variabilelor
temporale Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = Gσσ′ (r, t−t′ ; r′ , 0); consecinţa acestei proprietăţi este posibilitatea de
a efectua o transformare Fourier temporală simplă, rezultând o transformată Fourier dependentă

de o singură frecvenţă: Gσσ′ (r, r′ ; ω).
Cazul mai particular, dar ı̂ntâlnit ı̂n mod frecvent ı̂n aplicaţii importante, este atunci când sis-
temul este atât conservativ, cât şi omogen; atunci, conform relaţiei (3.51), funcţia Green depinde
numai de diferenţele variabilelor spaţio-temporale, astfel ı̂ncât se poate efectua o transformare
Fourier spaţio-temporală simplă:
Z
1 X ∞ dω i( k·r−ωt) e
Gσσ′ (r; t) = e Gσσ′ (k, ω) ,
V −∞ 2π
k
Z Z ∞
d3 k dω i( k·r−ωt) e
= e Gσσ′ (k, ω) ,
LT R3 (2π)3 −∞ 2π
iar transformarea Fourier inversă este

Z Z ∞
Ge σσ′ (k, ω) = d3 r dt e−i( k·r−ωt) Gσσ′ (r, t) ,
−∞
ı̂ntregul spaţiu (V → ∞).
În cazul particular al sistemului liber, transformata Fourier a funcţiei Green libere are o
expresie simplă faţă de variabila ω
1
e 0σσ′ (k, ω) = δσ,σ′
G ,
conform relaţiei (3.70).
Pentru simplificarea formulelor este convenabil să se utilizeze notaţii 4-dimensionale (se va
considera limita termodinamică):
Z Z Z ∞
• 4-coordonata x ≡ (r, t) şi integrala corespunzătoare d4 x . . . = d3 r dt . . . ;
R3 −∞
Z 4 ZZ ∞ 3
d k d k dω
• 4-impulsul k ≡ (k, ω) şi integrala corespunzătoare 4
. . . = 3
... ;
(2π) R3 (2π) −∞ 2π
pentru potenţialul de interacţie se va utiliza notaţia alternativă a 4-impulsului q ≡ (q, ν) ;
• produsul scalar 4-dimensional k · r = k · r − ωt.
Utilizând notaţia 4-dimensională, se definesc funcţii Dirac corespunzătoare:
Z Z ∞ Z
4 3 d3 r dt i(k·r−ωt) d4 x ik·x
δ (k) ≡ δ (k) δ(ω) = 3
e ≡ e ,
R3 (2π) −∞ 2π (2π)4
Z Z ∞ Z
d3 k dω i(k·r−ωt) d4 k ik·x
δ 4 (x) ≡ δ 3 (r) δ(t) = 3
e ≡ e ;
R3 (2π) −∞ 2π (2π)4
de asemenea, se scriu dezvoltările Fourier 4-dimensionale (la limita termodinamică) pentru funcţia
Green şi matricea potenţialului de interacţie:
Z
d4 k ik·(x−x′ ) e
Gσσ′ (x, x′ ) = Gσσ′ (x − x′ ) = e Gσσ′ (k) ,
(2π)4
Z 4
d q iq·(x−x′ ) e
Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Vλµ,λ′ µ′ (r − r′ ) δ(t − t′ ) = Uλµ,λ′ µ′ (x − x′ ) = e Uλµ,λ′ µ′ (q) ;
(2π)4
Z
eσσ′ (k) =
G d4 x e−ik·x Gσσ′ (x) ,
Z Z Z ∞
Ueλµ,λ′ µ′ (q) = d4 x e−iq·x Uλµ,λ′ µ′ (x)= d3 r dt e−iq·r−νt Vλµ,λ′ µ′ (r) δ(t)
R3 −∞
Z Z ∞
= d r e−iq·r Vλµ,λ′ µ′ (r)
3
dt e iνt δ(t) ;
3
|R {z } | −∞ {z }
e
=V =1
λµ,λ′ µ′ (q)
se observă că transformata Fourier spaţio-temporală a matricii potenţialului de interacţie este

independentă de frecvenţa ν, depinzând numai de vectorul de undă q
eλµ,λ′ µ′ (q) ,
Ueλµ,λ′ µ′ (q) ≡ Ueλµ,λ′ µ′ (q, ν) = V
deoarece s-a considerat o interacţie statică.

Pentru a obţine transformatele Fourier ale termenilor de perturbaţie pentru funcţia Green se
utilizează proprietăţile de convoluţie ale transformatelor Fourier:
P1:
Z Z
d x1 · · · d4 xn F0 (x − x1 ) F1 (x1 − x2 ) · · · Fn−1 (xn−1 − xn ) Fn (xn − x′ )
4
Z
= e F0 (k) Fe1 (k) · · · Fen (k) ; (3.104a)
(2π)4
P2:
Z Z
d4 x1 · · · d4 xn F1 (x1 − x2 ) F2 (x2 − x3 ) · · · Fn−1 (xn−1 − xn ) Fn (xn − x1 )
Z
= δ 4 (0) d4 k Fe1 (k) Fe2 (k) · · · Fen (k) ; (3.104b)
P3:
Z
d4 x F1 (x1 − x) F2 (x − x2 ) · · · F3 (x − x3 )
Z 4 Z 4 Z 4
d k1 d k2 d k3
= (2π)4 δ 4 (−k1 + k2 + k3 ) e ik1 ·x1 Fe1 (k1 ) e ik2 ·x2 Fe2 (k2 ) e ik3 ·x3 Fe3 (k3 ) .
(2π)4 (2π)4 (2π)4
Demonstraţia proprietăţilor de convoluţie anterioare ale transformatelor Fourier 4-dimensionale

este prezentată ı̂n Anexa A.4 pentru relaţiile (A.38)
B. Construcţia diagramelor pentru transformatele Fourier ale funcţiei Green

Seria de perturbaţie a funcţiei Green (forma analitică) este dată de formula (3.99)
X (n)
∞ X Z X (n)
∞ X
X
′ i n (n,j) (n,j)
Gσσ′ (x, x ) = (−1) Lj
d8n x Dσσ′ (x, x′ | x, λµ) ≡ Gσσ′ (x, x′ ) .
n=0 j
~ n=0 j
(λ,µ)
(n,j)
Termenul de ordinul n şi tipul j, care este notat prin Gσσ′ (x, x′ ) are o diagramă cu structura
topologică ilustrată ı̂n figura alăturată.
Proprietăţi topologice ale diagramei:
• 2 puncte externe (x, σ) şi (x′ , σ ′ ), care sunt legate de restul diagramei x σ
prin 2 linii externe: (x′ , σ ′ ) → (x′n , λ′n ) şi (x1 , λ1 ) → (x, σ) ;

x1 λ1
• partea internă (inserţia de self-energie , care conţine
– 2 vertexuri externe (x1 , λ1 ) şi (x′n , λ′n ), legate de liniile externe
x′n µ′n
– conţine ı̂n interior 1 linie principală (x′1 , λ′n ) → (x1 , λ1 ) (eventual re-
dusă la un punct, dacă x′n ≡ x1 ) şi eventuale ramificaţii (bucle fermionice
legate de linia principală prin linii de interacţie), ı̂mpreună cu linii de x′ σ′
interacţie ı̂ntre puncte interne.

Proprietăţi Fourier ale elementelor de diagrame:
x′ λ Z
d4 k ik·(x−x′ ) e 0
– linie particulă −→ G0λµ′ (x, x′ ) = e Gλµ′ (k) ;
6 (2π)4
x µ ′
( ′
– punctul incident x′ 6µ′ contribuie cu factorul e−ik·x ,
=⇒ se observă că
x λ
– punctul emergent contribuie cu factorul e ik·x ;
6
Z
λ′ d4 q iq·(x−x′ ) e
– linie de interacţie xI µ x′
λ
µ′ −→ Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ ) = e Uλ,µ;λ′ ,µ′ (q)
I (2π)4
′
=⇒ se observă că linia de interacţie contribuie cu factorul e iq·(x−x ) ;
x1 µ1
– vertex (= punct intern) I

x λ λ3
x
µ µ3 3
I
x2 λ2
este legat de alte 3 puncte (interne sau externe) prin 2 linii particulă şi o linie de interacţie
=⇒ contribuţia dependentă de x a celor 3 puncte: G0µ1 λ (x1 , x) e−ik·x
′
G0µλ2 (x, x2 ) e ik ·x
Uλ,µ;λ3 ,µ3 (x, x3 ) e iq·x
Deoarece o variabilă a unui vertex (cazul variabilei x ı̂n exemplul considerat) este variabilă internă,
se efectuează integrarea peste această variabilă; conform proprietăţii P3, rezultatul integrării este
producerea unei funcţii Dirac
Z Z
′
d4 x G0µ1 λ (x1 , x) G0µλ2 (x, x2 ) Uλ,µ;λ3 ,µ3 (x, x3 ) ∼ d4 x e i(−k+k +q)·x = (2π)4 δ 4 (k − k′ − q) .
Demonstraţie:
Z
d4 x G0µ1 λ (x1 , x) G0µλ2 (x, x2 ) Uλ,µ;λ3 ,µ3 (x, x3 )
Z Z Z 4 ′
d4 k ik·(x1 −x) e 0 d k ′
e 0µλ (k′ )
= d4 x e G µ λ (k) · e ik ·(x−x2 ) G
(2π)4 1
(2π)4 2
Z
d4 q iq·(x−x′ ) e
× e Uλ,µ;λ3 ,µ3 (q)
(2π)4
Z Z 4 ′ Z
d4 k d k d4 q i(k·x1 −k′ ·x2 −q·x3 ) e 0 e 0µλ (k′ ) Ueλ,µ;λ ,µ (q)
= e Gµ1 λ (k) G 3 3
(2π)4 (2π)4 (2π)4 2
Z
′
× d4 x e i(−k+k +q)·x)
| {z }
= (2π)4 δ(k−k′ −q)
Deoarece există integralele după cele trei 4-impulsuri, prezenţa funcţiei Dirac produce relaţia de
conservare
k = k′ + q ;
atunci, se observă că se poate reinterpreta elementul de diagramă corespunzător unui vertex:
µ1
– liniile de particule şi liniile de interacţie au asociate fiecare câte un
kIλ q
λ3
4-impuls orientat,
– cele trei 4-impulsuri asociate unui vertex satisfac relaţia de conservare; k′ µ µ3
λ2
rezultatul este ilustrat ı̂n figura din dreapta.
Efectuarea transformărilor Fourier pentru funcţiile Green libere şi pentru potenţialele de interacţie
dintr-un termen perturbaţional de ordinul n al funcţiei Green.
i. Diagrama asociată termenului G(n,j) are următoarele elemente:
• Np = 2n + 1 linii particulă (2 linii externe şi 2n − 1 linii interne),
Ni = n linii de interacţie;
fiecare linie (particulă/interacţie), prin transformare Fourier, introduce o integrală peste
4-impuls, atunci numărul total de 4-impulsuri introduse prin transformări Fourier este
Nk = Np + Ni = 3n + 1; pe de altă parte, transformatele Fourier G e0 şi Ue au aceiaşi

0
indici de spini ca G şi U; prin urmare, transformarea Fourier nu are nici un efect asupra
indicilor de spini.
• Nv = 2n vertexuri (şi 2 puncte externe); deoarece integralele peste coordonatele xj ale

vertexurilor afectează numai exponenţialele transformărilor Fourier, dar nu afectează tras-
formatele Fourier (G e0 şi Ue), rezultă Nc = 2n relaţii de conservare ale 4-impulsurilor ı̂n
fiecare vertex, exprimate prin funcţii Dirac.
ii. Pentru un sistem conservativ şi omogen funcţia Green este transformabilă Fourier, conform
relaţiei (3.51)
Z
Gσσ′ (x, x′ ) = e Gσσ′ (k) ,
(2π)4
iar această proprietate generală este valabilă pentru fiecare termen din seria de perturbaţie, adică
Z
(n,j) d4 k ik·(x−x′ ) e (n,j)
Gσσ′ (x, x′ ) = e Gσσ′ (k) .
(2π)4
Conform observaţiilor anterioare, după efectuarea următoarelor operaţii:

– transformările Fourier pentru funcţiile Green libere şi potenţialele de interacţie,
– integrările peste coordonatele vertexurilor,
– integrările parţiale peste 4-impulsuri, astfel ı̂ncât să se elimine toate funcţiile Dirac
(care reprezintă relaţiile de conservare),
(i)
se obţine o expresie a termenului G(n,j) , care conţine Nk = (3n + 1) − 2n = (n + 1) 4-impulsuri
independente.
(n,j)
Pe de altă parte, Gσσ′ (x, x′ ) depinde de coordonata x numai prin factorul e ik·x , care pro-
vine din funcţia Green reprezentată prin linia externă emergentă G0σλ1 (x, x1 ); de asemenea, acest
′
termen perturbaţional depinde de coordonata x′ numai prin factorul e−ik·x , care provine din
funcţia Green reprezentată prin linia externă incidentă G0λ′n σ′ (x′n x′ ). Totuşi, forma finală a ter-
menului perturbaţional discutat implică o transformare Fourier simplă, ceea ce conduce la ega-
litatea 4-vectorilor externi: kin = kout ≡ k. Atunci numărul total de 4-impulsuri independente
(i)
(Nk = n + 1) trebuie interpretat astfel:
– există N (int) = n 4-impulsuri interne,
– există un singur 4-impuls extern, care este 4-impulsul general al transformatei Fourier pentru
funcţia Green.
Ca urmare a analizei precedente, rezultă că termenul perturbaţional al transformatei Fourier
e(n,j) (int)
pentru funcţia Green G σσ′ (k), conţine N = n integrale după 4-impulsurile interne indepen-
dente.
iii. Deoarece transformările Fourier (G0 , U) −→ (G e0 , U)
e conservă indicii de spin, rezultă
invarianţa relaţiilor reciproce ı̂ntre funcţiile Green libere - potenţiale de interacţie şi transforma-
tele lor Fourier corespondente. De aceea, se poate transpune metoda diagramatică asociată ter-
menilor perturbaţionali din spaţiul coodonatelor poziţie-timp, la o metodă diagramatică similară
asociată transformatelor Fourier spaţio-temporale pentru termenii perturbaţionali corespondenţi;
acestea se vor numi diagrame Feynman ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă.
Elementele diagramelor:
n σ
linia fermionică reprezintă e 0 ′ (k)
– =G
transformata Fourier a funcţiei Green cauzală liberă: 6k σσ
σ′
n q
linia de interacţie reprezintă Iλ λ′
= Ueλ,µ;λ′ ,µ′ (q)
– µ µ′
transformata Fourier a potenţialul de interacţie:
I
Diagramele ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă au aceeaşi structură topologică cu diagramele corespon-
dente din spaţiul coordonatelor, ceea ce implică expresii corespondente pentru formulele analitice
ale diagramelor:
(n,j) e (n,j)
Dσσ′ (x, x′ | x, λµ) −→ D σσ′ (k | q, λµ) ;
(n,j) (n,j)
e ′ (k | q, λµ) are expresie analoagă cu D ′ (x, x′ | x, λµ) dar elementele diagramelor
adică D σσ σσ
(liniile particulă şi de interacţie) sunt re-interpretate şi integrările peste variabilele interne sunt
diferite.
Conform observaţiilor precedente, termenul perturbaţional al funcţiei Green determină trans-
formata sa Fourier astfel:
i n Z X (n,j)
(n,j) ′
Gσσ′ (x, x ) = (−1) Lj
d8n x Dσσ′ (x, x′ | x, λµ)
~
(λ,µ)
Z Z 4n
d4 k ik·(x−x′ ) i n Lj d q X e (n,j)
= 4
e (−1) Dσσ′ (k | q, λµ) ,
(2π) ~ (2π)4n
(λ,µ)
Z
unde q este setul 4-impulsurilor interne, iar d4n q · · · este integrala multiplă (de ordin 4n)
peste toate cele n 4-impulsuri interne; rezultatul anterior este echivalent cu expresia componentei
Fourier a termenului perturbaţional:
i n Z 4n
e (n,j) Lj d q X e (n,j)
G σσ ′ (k) = (−1) Dσσ′ (k| q, λµ) .
~ (2π)4n
(λ,µ)
iv. Funcţia Green liberă cu timpi egali este realizată ı̂n 2 situaţii (după cum s-a arătat
anterior):
– linie particulă ı̂nchisă
λ
x = G0λµ (x, x) = G0λµ (r, t; r, t+ ) ;
µ
λ
x
µ
= Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) G0λµ (x, x′ ) = Vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) δ(t − t′ ) G0λµ (r, t; r′ , t+ ) .

λ′
′
x µ′
Deoarece t+ = t + η , η → 0+ , transformarea Fourier a funcţiei Green libere cu timpi egali

este de forma:
Z 3 Z ∞
0 ′ + 0 ′ + d k dω i[k·(r−r′ )−ω(t−t′ )] e 0
Gσσ′ (r, t; r , t ) = Gσσ′ (r − r , t − t ) = e Gσσ′ (k, ω)
(2π)3 −∞ 2π
Z
d4 k iωη ik·(r−r′ ) e0
= e e Gσσ ′ (k) .
(2π)4 t′ =t, η→0+
Când se efectuează transformarea Fourier a termenului perturbaţional pentru funcţia Green,

rezultă posibilitatea realizării integralelor peste coordonatele interne spaţio-temporale (acestea
sunt integrale de exponenţiale), care produc funcţii Dirac ce exprimă relaţii de conservare ale
4-impulsurilor ı̂n vertexuri; totuşi, aceste operaţii nu afectează factorul e iωη .
Atunci, se poate considera că transformata Fourier a funcţiei Green libere cu timpi egali
include factorul exponenţial specificat anterior:

e 0 ′ (k)
G0σσ′ (r, t; r′ , t+ ) −→ e iωη G .
σσ
tr.F. η→0+
Ca urmare a observaţiilor precedente, rezultă regulile Feymnan ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă.
Regulile Feynman pentru diagramele din spaţiul impuls-frecvenţă (adică regulile Feyn-
man pentru construcţia termenilor de perturbaţie ai transformatelor Fourier ale funcţiei Green)
n σ
linia fermionică reprezintă e 0 ′ (k)
a) =G
transformata Fourier a funcţiei Green cauzală liberă: 6k σσ
σ′
Observaţie: funcţia Green liberă cu timpi egali (realizată fie prin linia fermionică ı̂nchisă,
fie prin linia fermionică cu capetele legate de o linie de interacţie) corespunde următoarei
transformate Fourier: e iωη G e 0 ′ (k) .
σσ
η→0+
n q ′
linia de interacţie reprezintă I λµ λµ′ = Ueλ,µ;λ′ ,µ′ (q)
b)
I
Observaţie: deoarece potenţialul de interacţie este static, rezultă că transformata sa Fourier
eλµ,λ′ µ′ (q).
este independentă de frecvenţă: Ueλµ,λ′ µ′ (q) ≡ Ueλµ,λ′ µ′ (q, ν) = V

– fiecare diagramă ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă are topologie identică cu diagrama corespon-
dentă din spaţiul coordonate de poziţie-timp;
externe; (
incident k 6 σ′
σ
emergent k
6
k λ q
– există 2n puncte interne (un punct intern este numit vertex ) ′ Iµ
k
σ
k unde partea internă, numită inserţie de self-energie este legată de liniile

λ1 externe prin 2 puncte şi conţine ı̂n interior:
– 1 linie fermionică principală, având 4-impulsul k (este posibil ca linia
k
fermionică principală să se reducă la un punct),
µ′n – ramificaţii cu linii de interacţie şi bucle legate de linia principală prin
k linii de interacţie.
σ′
2. Se atribuie pentru fiecare linie fermionică şi de interacţie câte un 4-impuls; consecinţa
integrărilor peste coordonatele de poziţie-timp şi a relaţiilor de conservare ale 4-impulsurilor
(exprimate prin funcţii Dirac), rezultă
e0 ;
– liniile fermionice externe au 4-impulsul general al transformatei Fourier G
– 4-impulsurile liniilor interne (fermionice şi de interacţie) satisfac relaţii de conservare ı̂n
fiecare vertex; ca urmare, numărul de 4-impulsuri interne independente este n.
3. Se efectuează corespondenţa analitică a diagramei, astfel că rezultă

e(n,j)
– expresia analitică a setului de linii particulă şi de interacţie Dσσ′ (k | q, λµ),
i n
(n)
– factorul diagramei fj = (−1)Lj (acest factor este identic cu factorul corespondent
~
pentru diagramele din spaţiul coordonatelor poziţie-timp).

– integrări peste 4-impulsurile interne independente (sunt n integrale 4-dimensionale)
Z Z Z
d4 q1 d4 qn d4n q
··· ... ≡ ...
(2π)4 (2π)4 (2π)4n
– sumări peste indicii de spini interni (sunt 4n sumări)

X X X
··· ... ≡ ... .
λ1 λ′1 µ1 µ′1 λn λ′n µn µ′n (λ,µ)
5. Se sumează toţi termenii de ordinul n (proveniţi de la toate diagramele topologic distincte);

ca rezultat se obţine termenul perturbaţional de ordinul n al transformatei Fourier a funcţiei
Green cauzale uni-particulă:
(n)
X Z
e (n)′ (k) = i n d4n q X e (n,j)
G σσ (−1)Lj Dσσ′ (k | q, λµ) . (3.105)
j
~ (2π)4n
(λ,µ)
Se observă următoarele proprietăţi ale analizei diagramatice ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă:

– regulile Feynman conduc la o scriere unică a termenilor perturbaţionali pentru transformata
Fourier a funcţiei Green;
– calculul diagramatic pentru transformata Fourier a funcţiei Green G e este mai simplu decât
calculul funcţiei Green G, deoarece integralele după frecvenţe nu trebuie descompuse ı̂n 2 sub-
integrale, ca ı̂n cazul integralelor temporale.
Cazul interacţiilor independente de spini

În acest caz mărimile caracteristice ale sistemului au matrici diagonale ı̂n indicii de spini; ca
urmare, funcţia Green liberă şi potenţialul de interacţie au transformate Fourier de forma
e 0 ′ (k) = δσσ′ G
G e0 (k) ,
σσ
e
Ueλµ,λ′ µ′ (q) = δλµ δλ′ µ′ U(q) .
Proprietăţile de diagonalitate ale funcţiei Green şi ale matricii potenţialului de interacţie au
următoarea interpretare diagramatică:
σ
e0 ′ (k)
=G egalitatea indicilor de spini de la capete, dată de simbolul Kronecker δσσ′
6
k σσ
′
σ
q egalitatea indicilor de spini din ambele capete, dată de egalita-

I λµ λ′
= Ueλ,µ;λ′ ,µ′ (q) tea indicilor de spini de la capete, dată de simbolurile Kronecker
µ′
I δλµ şi δλ′ µ′ .
Lemă: factorul introdus de buclele fermionice este

L
fL = (−1)(2s + 1) ,
unde s este numărul cuantic de spin al particulelor şi L este numărul de bucle fermionice.
Demonstraţie:
În cazul studiat este de interes numai efectul sumărilor peste indicii de spin, astfel ı̂ncât efectele
contracţiilor şi integrărilor sunt neinteresante; prin urmare, se va nota numai partea din termenul
perturbaţional care implică indicii de spini, fără să se noteze restul operaţiilor. Prin contracţii se
obţin funcţii Green libere, astfel ı̂ncât sumele după indicii de spini conţin un produs de funcţii
Green libere şi potenţiale de interacţie.
a) Cazul când diagrama nu are bucle fermionice (L = 0).
În această situaţie toate punctele se află pe linia fermionică, iar liniile de interacţie leagă diferite
puncte interne. În figura 3.13, imaginea din stânga, este ilustrată diagrama corespunzătoare ter-
menului perturbaţional considerat. Partea interesană, a expresiei acestui termen perturbaţional,
este de forma:
X
S= δσλ1 G e 0 (k) δµ λ′ G
e 0 (k1 ) · · · δµ λ′ G
e 0 (k2n−1 ) δµ′ σ ′ G
e 0 (k)
1 1 n n n
λ,µ
e 1 ) δλ′ µ′ δλ µ U(q
× δλ1 µ1 δλ′j µ′j U(q e 2 ) · · · δλn µn δλ′ µ′ Ue(qn−1 ) δλ′ µ′ δλ′ µ′ U(q
e n) .
1 1 l l k k n n 1 1
σ σ
λ1 λ1
µ1 µ1
λ′1
µ′1 µ′′
2
λ′′
2
µ′′
1
λ′′
1
λ′′
l ′′
µl
λ′n
λ′n
′
µ′n
σ′ µn σ′
Figura 3.13: Efectul sumărilor de spini
Se grupează simbolurile Kronecker şi se extrag termenii scalari (transformatele Fourier ale funcţiilor
Green libere şi potenţialelor de interacţie); apoi se efectuează sumările de spin din produsul sim-
bolurilor Kronecker; deoarece numărul de sumări de spini este Ns = 4n, iar numărul de simboluri
Kronecker este Nδ = (2n + 1) + 2n = 4n + 1, se obţine
X X
S= ··· e0 · U}
δσλ δλ µ δµ λ′ δλ′ µ′ · · · δλn µn δµ λ′ δλ′ µ′ δµ′ σ ′ {G e
1 1 1 1 1 1 1 n n n n n
λ1 µ1 λ′1 µ′1 λ1 µ1 λ′1 µ′1
e 0 · Ue} ,
= δσσ ′ {G
unde s-a notat prin {G e0 · U}

e produsul transformatelor Fourier ale funcţiilor Green şi potenţialelor
de interacţie. Se observă că ı̂n acest caz efectul sumărilor peste indicii de spini este banal.
b) Cazul când diagrama are L = 1 bucle.
Se consideră că această diagramă s-a obţinut din precedenta prin extragerea l puncte de pe linia
principală şi formarea unei bucle cu aceste puncte; atunci, pe linia principală sunt Np = 2+(2n−l)
puncte, iar bucla are Nb = l puncte. Liniile de interacţie leagă diferite puncte interne, fie situate
pe linia principală, fie situate pe buclă, fie legând un punct de pe linia principală de un alt punct
de pe buclă; pentru problema factorului de spin nu are importanţă modul cum sunt aranjate liniile
de interacţie. Partea interesantă este dată numai de modul cum se sumează simbolurile Kronecher
ı̂n raport cu indicii de spin.
În mod similar cazului precedent, se scrie numai partea din expresia analitică a diagramei care
implică sumările de spin; ı̂n cazul prezent, după rearanjări astfel ca să se separe simbolurile Kro-
necker corespunzătoare liniei principale, de cele corespunzătoare buclei (ı̂n plus, s-au redenumit
indicii de spin din buclă), partea dependentă de spin are forma următoare:
X
S′ = δσλ1 δλ1 µ1 δµ1 λ′1 δλ′1 µ′1 · · · δλ′n µ′n δµ′n σ ′ ·
λ,µ
e 0 · Ue} ;
× δµ′′1 λ′′1 δλ′′1 µ′′2 δµ′′2 λ′′2 · · · δµ′′l λ′′l δλ′′l µ′′1 {G
se observă că se factorizează sumările de spin ı̂n parte corespunzătoate liniei principale şi parte
corespunzătoare buclei:
X′
S′ = δσλ1 δλ1 µ1 δµ1 λ′1 δλ′1 µ′1 · · · δλ′n µ′n δµ′n σ ′ ·
λ1 ,µ1 ,...,λ′n ,µ′n
X
× e0 · U}
δµ′′1 λ′′1 δλ′′1 µ′′2 δµ′′2 λ′′2 · · · δµ′′l λ′′l δλ′′l µ′′1 {G e
λ′′ ′′ ′′ ′′
1 ,µ1 ,...,λl ,µl
e0 · U}
≡ Sp′ Sb′ {G e ,
X′
unde prima sumare implică numai indicii de spin ai liniei principale.
Sumările de spin pe linia principală sunt similare cazului precedent, astfel ı̂ncât rezultatul final
este un simbol Kronecker:
X′
Sp′ = δσλ1 δλ1 µ1 δµ1 λ′1 δλ′1 µ′1 · · · δλ′n µ′n δµ′n σ ′ = δσσ ′ ;
λ1 ,µ1 ,...,λ′n ,µ′n
sumările pe buclă conţin 2l sume pe un produs de 2l simboluri Kronecker, astfel ı̂ncât se obţine
X s
X
Sb′ = δµ′′1 λ′′1 δλ′′1 µ′′2 δµ′′2 λ′′2 · · · δµ′′l λ′′l δλ′′l µ′′1 = δλ′′1 λ′′1 = 2s + 1 .
λ′′ ′′ ′′ ′′
1 ,µ1 ,...,λl ,µl λ′′
1 =−s
Atunci, ı̂ntreaga sumare peste indicii de spini produce rezultatul
e 0 · U}
S ′ = δσσ ′ (2s + 1) {G e .
În mod analog, pentru o diagramă cu L bucle, rezultatul sumărilor după indicii de spin este:
X
′
SL = e0 · U}
{. . .} = δσσ ′ (2s + 1)L {G e .
λ,µ
Anterior, când s-au prezentat regulile Feynman ı̂n spaţiul coordonatelor de poziţie-timp, s-a arătat
că fiecare buclă produce un factor de semn (−1), deoarece formarea buclei implică o contracţie
inversată a operatorilor de câmp.
În concluzie, fiecare termen perturbaţional al funcţiei Green este diagonal ı̂n indicii de spin şi
factorul total al unei bucle (după efectuarea sumărilor peste indicii de spin) este fb = (−1)(2s + 1);
L
atunci, pentru o diagramă cu L bucle, factorul total este fL = (−1)(2s + 1) .
Regulile Feynman simplificate (omiterea indicilor de spini)
1. Este similară cu prima regulă (generală), dar diagramele nu au incluşi indicii de spin; atunci
semnificaţia elementelor de diagramă este:
linie particulă e 0 (k)

=G
6
k
q
e
linie de interacţie I = U(q)
I
2. Este identică cu regula a doua (generală).
3. Corespondenţa analitică a diagramei este dată de expresia produsului de transformate

Fourier ale funcţiilor Green libere (corespunzătoare liniilor particulă) şi ale potenţialelor
e (n,j) (k | q); factorul diagramei este
de interacţie (corespunzătoare liniilor de interacţie): D
i n L
f (n,j) =
j
− (2s + 1) .
~
4. Se efectuează integrările peste 4-impulsurilor interne independente:
Z Z Z
d4 q1 d4 qn d4n q
··· ... ≡ ...
(2π)4 (2π)4 (2π)4n

Green cauzale uni-particulă:
(n)
X Z
e(n,j) i n Lj d4n q e (n,j)
Gσσ′ (k) = δσσ′ (−1)(2s + 1) D (k | q) .
j
~ (2π)4n
Observaţie: s-au prezentat simplificările asupra seriei de perturbaţie pentru transformata Fourier
a funcţiei Green ı̂n cazul când interacţiile sunt independente de spini; simplificări analoage se
produc, de asemenea, pentru seria de perturbaţie (şi corespunzător pentru diagramele asociate)
a funcţiei Green ı̂n spaţiul coordonatelor poziţie-timp.
C. Self-energia şi ecuaţia Dyson ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă

Observaţie preliminară: rezultatele se pot obţie prin 2 metode echivalente:
a) deducerea directă ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă (analog metodei utilizate anterior ı̂n spaţiul
poziţii-timp);
b) transformarea Fourier a rezultatelor din spaţiul poziţii-timp.
Existenţa rezultatelor similare pentru self-energie, atât ı̂n spaţiul poziţii-timp, cât şi ı̂n spaţiul
impuls-frecvenţă, este datorat proprietăţii diagramelor asociate termenilor perturbaţionali, care
au aceeaşi structură topologică ı̂n cele două spaţii. În vederea unei prezentări explicite, se va
utiliza metoda deducerii directe a self-energiei şi apoi a ecuaţiei Dyson ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă.
1. Definiţia self-energiei (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă)
σ
k
λ
(n, j)
Structura generală topologică a diagramelor de ordinul n este de tipul:
′
λ
k
σ′
X
e (n,j)
ceea ce corespunde la expresia analitică: G f(n,j)
e 0 (k) M e0
σσ′ (k) = G σλ λλ′ (k) Gλ′ σ′ (k) ;
λ,λ′
partea internă din diagramă (legată de punctele externe prin 2 linii particulă) este numită inserţie
de self-energie (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă), notată prin M f(n,j)
λλ′ (k). Se observă că, datorită
conservării 4-impulsului ı̂n vertexuri, inserţia de self-energie are 4-impulsul extern.
Pe baza definiţiei anterioare, transformata Fourier a funcţiei Green rezultă prin sumarea
tuturor termenilor de perturbaţie, luând ı̂n considerare că termenul de ordinul 0 este transformata
Fourier a funcţiei Green libere:
(n)
∞ X
X
eσσ′ (k) =
G e (n,j)
G σσ′ (k)
n=0 j
(n)
∞ X
X X
e0 ′ (k) +
=G G f(n,j)
e0 (k) M e0
σσ σλ λλ′ (k) Gλ′ σ′ (k) .
n=1 j λ,λ′
Self-energia (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) se defineşte ca suma tuturor inserţiilor de self-enegie ı̂n
spaţiul impuls-frecvenţă (pentru toate ordinele teoriei perturbaţiilor):
(n)
∞ X
X
fλλ′ (k) =
M f(n,j)
M λλ′ (k) ;
n=1 j
atunci, transformata Fourier a funcţiei Green se exprimă ı̂n termeni de funcţia Green liberă şi
self-energie (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă):
X
G e0σσ′ (k) +
eσσ′ (k) = G e0σλ (k) M
G e0λ′ σ′ (k) .
fλλ′ (k) G (3.106a)
λ,λ′
Pentru reprezentarea diagramatică a relaţiei (3.106a) se utilizează imaginile diagramatice :

σ
e σσ′ (k)
transformata Fourier a funcţiei Green exacte G −→ k
σ′
σ
e0 ′ (k)
transformata Fourier a funcţiei Green libere G −→
σσ k
σ′
fλλ′ (k)
self-energia ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă M −→ k
λ′
Atunci, ecuaţia (3.106a) are reprezentarea diagramatică ilustrată ı̂n figura 3.14.
σ σ σ
k
λ
k = k + k
λ′
k
σ′ σ′ σ′
Figura 3.14: Imaginea diagramatică a exprimării transformatei Fourier a funcţiei Green prin
self-energia totală.
Deoarece funcţia Green liberă (şi de asemenea, transformata sa Fourier) este diagonală ı̂n
indicii de spin Ge 0 ′ (k) = δσσ′ G e0 (k), rezultă că se pot efectua ı̂n mod banal sumările de spin ı̂n
σσ
relaţia (3.106a), astfel ı̂ncât această relaţie devine
G e 0 (k) + G
eσσ′ (k) = δσσ′ G e 0 (k) M e 0 (k) .
fσσ′ (k) G (3.106b)
fσσ′ (k) este
Pe baza relaţiei (3.106) se poate arăta că self-energia ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă M
transformata Fourier a self-energiei (ı̂n spaţiul poziţii-timp).
Demonstraţie:
Se efectuează transformarea Fourier urmată de utilizarea relaţiei (3.106a)
Z
Gσσ ′ (x, x′ ) = e Gσσ ′ (k)
(2π)4
Z
d4 k ik·(x−x′ ) n e 0 X 0
e σλ (k) M e0λ′ σ ′ (k)
fλλ′ (k) G
o
= 4
e Gσσ ′ (k) + G
(2π)
λ,λ′
X Z 4
d k ik·(x−x′ ) e 0 fλλ′ (k) G e 0λ′ σ ′ (k) .
= G0σσ ′ (x − x′ ) + 4
e Gσλ (k) M
′
(2π)
λ,λ
Integrala după 4-impuls, care conţine self-energia (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) se poate transforma
utilizând proprietăţile de convoluţie ale transformatei Fourier, exprimate prin proprietatea P1,
pentru cazul n = 2, când se alege F0 = G0σλ , F1 = Mλλ′ (transformata Fourier inversă a funcţiei
fλλ′ ) şi F2 = G0λ′ σ ′ :
M
Z 4 Z Z
d k ik·(x−x′ ) e 0 e 0λ′ σ ′ (k) = d4 x1 d4 x2 G0σλ (x−x1 ) Mλλ′ (x1 −x2 ) G0λ′ σ ′ (x2 −x′ ) .
fλλ′ (k) G
e G σλ (k) M
(2π)4
Pe de altă parte, expresia funcţiei Green ı̂n termeni de self-energie este dată de relaţia (3.100)
XZ 4 Z 4 ′ 0
Gσσ ′ (x, x′ ) = G0σσ ′ (x, x′ ) + d x1 d x1 Gσλ (x, x1 ) Mλλ′ (x1 , x′1 ) G0λ′ σ ′ (x′1 , x′ ) ,
λ,λ′
astfel ı̂ncât, din compararea rezultatului anterior cu relaţia (3.100), se obţine că pentru sisteme
omogene self-energia depinde numai de diferenţa coordonatelor spaţio-temporale, fiind dezvoltabilă
Fourier ı̂n mod simplu:
Z 4
d k ik·(x1 −x′1 ) f
Mλλ′ (x1 , x′1 ) = Mλλ′ (x1 − x′1 ) = e Mλλ′ (k) .
(2π)4
k
σ λ1
k k
σ σ λ1 λ′1
k = k + k + k + ...
λ′1
′ ′
σ σ λ2
k k
λ′2
σ′
k
σ′
Figura 3.15: Reprezentarea diagramatică a exprimării self-energiei ı̂n termeni de self-energie

proprie şi funcţii Green libere.
2. Clasificarea inserţiilor de self-energie

Inserţiile de self-energie se clasifică ı̂n reductibile şi irreductibile, ı̂n mod analog cu situaţia din
cazul spaţiului poziţii-timp, deoarece structurile topologice ale diagramelor ı̂n spaţiile impuls-
frecvenţă şi poziţii-timp sunt identice.
Self-energia proprie (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) este suma tuturor inserţiilor irreductibile de
self-energie:
(n)
∞ X
X
f∗ ′ (x) =
M f∗(n,j)
M (x) ,
σσ σσ′
n=1 j
şi are reprezentarea diagramatică prin imaginea alăturată k .

′
σ
Analog cazului din spaţiul poziţii-timp, structura topologică generală a

inserţiilor reductibile de energie este o succesiune de inserţii irreductibile de k
self-energie
k
• toate cu acelaşi 4-impuls k,
k
• legate prin linii particulă (care au de asemenea, acelaşi 4-impuls) k.
k
Proprietatea anterioară este consecinţa directă a conservărilor de 4-impuls ı̂n
fiecare vertex. În figura din dreapta este reprezentată o inserţie reductibilă de
k
self-energie care este decompozabilă ı̂n 3 inserţii irreductibile de self-energie.
3. Ecuaţia Dyson pentru self-energie

Pe baza observaţiilor anterioare şi procedând ı̂n mod similar cu deducerea prezentată pentru
cazul spaţiului poziţii-timp, se obţine expresia self-energiei ı̂n termeni de funcţii Green libere şi
self-energii proprii:
X
M f∗ ′ (k) +
fλλ′ (k) = M f∗ (k) G
M e 0 ′ (k) M
f∗′ ′ (k)
λλ λλ1 λ1 λ1 λ1 λ
λ1 ,λ′1
X
+ M e0 ′ (k) M
f∗ (k) G e 0 ′ (k) M
f∗′ (k) G f∗′ ′ (k) + . . . (3.107)
λλ1 λ1 λ1 λ1 λ2 λ2 λ2 λ2 λ
λ1 ,λ′1 ,λ2 ,λ′2
adică: self-energia este egală cu suma tuturor repetiţiilor posibile de self-energii proprii, legate
prin funcţii Green libere (toate mărimile au acelaşi 4-impuls). Reprezentarea diagramatică a
relaţiei (3.107) este ilustrată ı̂n figura 3.15.
Prin utilizare recursivă a relaţiei (3.107), se obţine
M fλλ
fλλ′ (k) = M ∗
′ (k)
X n X o
+ M e 0 ′ (k) M
f∗ (k) G f∗′ ′ (k) + f∗′ (k) G
M e0 ′ (k) M
f∗′ ′ (k) + . . .
λλ1 λ1 λ1 λ1 λ λ1 λ2 λ2 λ2 λ2 λ
λ1 ,λ′1 λ2 ,λ′2
dar cantitatatea din interiorul parantezelor acolate a relaţiei precedente este egală cu self-energia,
conform relaţiei (3.107), astfel că se obţine ecuaţia Dyson pentru self-energie
X
M fλλ
fλλ′ (k) = M ∗
′ (k) +
fλλ
M ∗ e 0 ′ (k) M
(k) G fλ′ λ′ (k) . (3.108)
1 λ1 λ1 1
λ1 ,λ′1
Sunt importante următoarele observaţii asupra ecuaţiei Dyson pentru self-energie:

– Reprezentarea diagramatică a ecuaţiei Dyson pentru self-energie ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă
este ilustrată ı̂n figura 3.16.
k
λ λ λ1
k = k + k
λ′1
λ′ λ′
k
′
λ
Figura 3.16: Reprezentarea diagramatică a ecuaţiei Dyson pentru self-energie ı̂n spaţiul impuls-
frecvenţă.
– Ecuaţia Dyson pentru self-energie ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă este o ecuaţie algebrică (ma-
tricială) pentru self-energia totală, ı̂n termeni de self-energia proprie şi funcţia Green liberă 17 .

Dacă se introduc matricile de spin pentru self-energie şi pentru funcţia Green liberă: Me = M fσσ′ ,

Me∗ = M f∗ ′ şi G
e0 = G e0 ′ , atunci ecuaţia Dyson pentru self-energie are următoarea exprimare
σσ σσ
matricială:

e
M(k) e ∗ (k) + M
=M e ∗ (k) · G
e 0 (k) · M(k)
e =⇒ e ∗ (k) · G
I−M e 0 (k) · M(k)
e e ∗ (k) ,
=M
care are soluţia

e
M(k) = I−M e 0 (k) −1 · M
e ∗ (k) · G e ∗ (k) .
4. Ecuaţia Dyson pentru transformata Fourier a funcţiei Green

are următoarea expresie
X
G e0σσ′ (k) +
e σσ′ (k) = G e0σλ (k) M
G fλλ
∗ e
′ (k) Gλ′ σ ′ (k) . (3.109)
λ,λ′
Demonstraţie:
Se exprimă transformata Fourier a funcţiei Green ı̂n termeni de self-energie, conform relaţiei
17 În spaţiul poziţii-timp ecuaţia Dyson era o ecuaţie integrală şi matricială, dar prin transformarea Fourier
convoluţia s-a transformat ı̂n produs.

(3.106), iar apoi se utilizează ecuaţia Dyson pentru self-energie, reprezentată prin relaţia (3.108)
X 0
G e 0σσ ′ (k) +
e σσ ′ (k) = G Ge σλ (k) M e 0λ′ σ ′ (k)
fλλ′ (k) G
λ,λ′
X n X ∗ o
e 0σσ ′ (k) +
=G e 0σλ (k) M
G fλλ
∗
′ (k) + fλλ (k) G
M e0λ λ′ (k) M
fλ′ λ′ (k) Ge 0λ′ σ ′ (k)
1 1 1 1
λ,λ′ λ1 ,λ′1
X
e 0σσ ′ (k) +
=G e 0σλ (k) M
G fλλ
∗ e 0λ′ σ ′ (k)
′ (k) G
λ,λ′
X X
+ e 0σλ (k) M
G fλλ
∗ e 0λ λ′ (k) M
′ (k) G fλ′ λ′ (k) G
e0λ′ σ ′ (k) ;
1 1 1
λ,λ′ λ1 ,λ′1
ı̂n ultimul termen se redenumesc indicii de spin interni (λ1 , λ′1 , λ′ ) → (λ′ , λ1 , λ′1 ), astfel că se pot
regrupa ultimii 2 termeni, care produc funcţia Green, conform relaţiei (3.106):
X 0 n X 0 o
G e 0σσ ′ (k) +
e σσ ′ (k) = G e σλ (k) M
G fλλ
∗
′ (k) Ge 0σσ ′ (k) + e σλ (k) M
G fλλ′ (k) G e 0λ′ σ ′ (k)
λ,λ′ λ,λ′
X
= e 0σσ ′ (k)
G + e 0σλ (k)
G fλλ
M ∗
′ (k) e λ′ σ ′ (k) .
G
λ,λ′
Observaţii asupra ecuaţiei Dyson pentru transformata Fourier a funcţiei Green.

i. Reprezentarea diagramatică a ecuaţiei (3.109) este ilustrată ı̂n figura 3.17.
σ σ σ
k
λ1
k = k + k
λ′1
k
σ′ σ′ σ′
Figura 3.17: Reprezentarea diagramatică a ecuaţiei Dyson pentru transformata Fourier a funcţiei
Green.
ii. Ecuaţia Dyson pentru transformata Fourier a funcţiei Green este o ecuaţie algebrică

e
(matricială ı̂n indicii de spini) pentru funcţia G(k). e = G
Utilizând matricile de spini G eσσ′ ,

e0 = G
G e0 δσσ′ = G e0 I şi M
e∗ = M f∗ ′ atunci ecuaţia Dyson pentru transformata Fourier a
σσ
funcţiei Green are următoarea exprimare matricială:
e
G(k) e 0 (k) + G
=G e 0 (k) · M
e ∗ (k) · G(k)
e e0 (k) I + G
=G e0 (k) M
e ∗ (k) · G(k)
e
h 1 i
=⇒ I−M e ∗ (k) · G(k)
e =I,
Ge 0 (k)
care are soluţia

h 1 i−1
e
G(k) = e ∗ (k)
I−M . (3.110)
e0 (k)
G
iii. Prin compararea expresiilor transformatei Fourier a funcţiei Green, date de relaţiile (3.106)
şi (3.106), rezultă următoarea egalitate:
X X
M e 0λ′ σ′ (k) =
fλλ′ (k) G fλλ
M ∗ e
′ (k) Gλ′ σ ′ (k) . (3.111)
λ′ λ′
5. Consecinţele ecuaţiei Dyson pentru sisteme cu interacţii independente de spini

Dacă interacţiile mutuale dintre particulele sistemului sunt independente de spini, atunci toate
matricile de spini sunt diagonale; ı̂n acest caz G e
e λ′ σ′ (k) = δλ′ σ′ G(k) f∗′ ′ (k) = δλ′ σ′ G
şi M e∗ (k).
λσ
Ecuaţia Dyson (3.109) devine o ecuaţie scalară:
e
G(k) e 0 (k) + G
=G e 0 (k) M
f∗ (k) G(k)
e
care are soluţia

Ge 0 (k) 1
e
G(k) = = .
e0 (k) M
1−G f∗ (k) 1 f∗ (k)
−M
e 0 (k)
G
Luând ı̂n considerare că transformata Fourier a funcţiei Green liberă are expresia (3.70)
1
e0 (k, ω) =
G ,
rezultă că transformata Fourier a funcţiei Green exacte, ca soluţie a ecuaţiei Dyson, are expresia:

1
e
G(k, ω) = , (3.112)
f ∗
ω − ωk − M (k, ω) + i η sgn(k − kF ) η→0+
6. Interpretarea self-energiei ı̂n sensul teoremei Galitski-Migdal
Conform teoremei Galitski-Migdal, dacă transformata Fourier a funcţiei Green cauzală uni-
particulă prelungită analitic ı̂n planul complex al pulsaţiei G(k,e z) are singularităţi poli simpli
zk = ωk + iγk apropiaţi de axa reală, atunci aceşti poli conţin caracteristicile stărilor excitate ale
sistemului de tip stări cuasi-particule (sau cuasi-goluri) metastabile; astfel, partea reală a polului
este legată de energia cuasi-particulei εk = ~ ω k , iar partea imaginară a polului este legată de
timpul de viaţă al cuasi-particulei (inversul constantei de amortizare) τk = 1/γk .
Conform expresiei transformatei Fourier a funcţiei Green, ca soluţie a ecuaţiei Dyson, relaţia
(3.112), ecuaţia pentru polii transformatei Fourier a funcţiei Green este

z − ωk − M f∗ (k, z) + i η sgn(k − kF ) =0; (3.113)
η→0+
se observă că factorul de convergenţă nu are nici un rol ı̂n ecuaţia (3.113), astfel ı̂ncât ecuaţia
pentru determinarea polului se rescrie ı̂n forma
f∗ (k, ω k + iγk ) = 0 .
(ω k + iγk ) − ωk − M
Dacă se consideră polii aproape de axa reală, atunci γk ≪ ωk , şi ı̂n consecinţă, părţile reală şi
imaginară ale polilor se obţin ı̂n mod aproximativ din următoarele ecuaţii:
∗
ω k − ωk − Re Mf (k, ω k ) = 0 , (3.114a)
∗
f
Im M (k, ω k )
γk = . (3.114b)
∂ f∗ (k, ω)
1− Re M
∂ω ω=ω k
Demonstraţie:
Se dezvoltă self-energia ı̂n serie Taylor, aproximaţia de ordinul 1, ı̂n jurul valorii ω k , iar apoi se
separă părţile reală şi imaginară:

M f∗ (k, ω k ) + iγk ∂ M
f∗ (k, ω k + iγk ) = M f∗ (k, ω) + ...
∂ω ω=ωk
∗ ∗
= Re Mf (k, ω k ) + i Im M f (k, ω k )
h ∂ ∗ ∂ ∗ i
+ iγk Re M f (k, ω) + i Im Mf (k, ω) + ...
∂ω ω=ωk ∂ω ω=ωk
h i
= Re M f∗ (k, ω k ) − γk ∂ Im M f∗ (k, ω)
∂ω ω=ωk
h ∂ i
+ i Im M f∗ (k, ω k ) + γk Re M f∗ (k, ω) + ...
∂ω ω=ωk
Atunci, prin substituirea expresiei aproximate a self-energiei ı̂n ecuaţia polilor şi separarea părţilor
reală şi imaginară, rezultă sistemul de ecuaţii:
∗ ∗
f (k, ω k ) + γk ∂ Im M
ω k − ωk − Re M f (k, ω) + ... = 0 ,
∂ω ω=ωk
∗ ∗
f (k, ω k ) − γk ∂ Re M
γk − Im M f (k, ω) + ... = 0 .
∂ω ω=ωk
Sistemul de ecuaţii precedent se aproximează luând ı̂n considerare că partea imaginară a polului
este mică ı̂n raport cu partea reală (γk ≪ ω k ), astfel ı̂ncât rezultă ecuaţiile
∗
f (k, ω k ) = 0 ,
ω k − ωk − Re M
h ∂ ∗ i ∗
γk 1 − f (k, ω)
Re M f (k, ω k ) = 0 ,
− Im M
∂ω ω=ωk
care sunt echivalente cu sistemul (3.114).
Se observă că prima ecuaţie a sistemului (3.114) este o ecuaţie pentru partea reală a polului ω k ,
iar cea de a doua ecuaţie permite obţinerea părţii imaginare a polului γk , dacă s-a determinat
anterior partea reală a acestui pol.
D. Energia stării fundamentale pentru sistem conservativ şi omogen
Se consideră cazul când sistemul este conservativ şi omogen (din punct de vedere spaţial),
iar interacţiile sunt independente de spini. Atunci funcţia Green şi self-energia sunt diagonale
ı̂n indicii de spini, iar această proprietate este valabilă de asemenea, pentru transformatele lor
Fourier; ca urmare, se va nota simplu partea scalară a transformatelor Fourier prin G(k, e ω) şi
f
respectiv M (k, ω), iar sumările după indicii de spin produc factorul (2s + 1):
s
X s
X
eσσ (k, ω) =
G e ω) = (2s + 1) G(k,
δσσ G(k, e ω) .
σ=−s σ=−s
Transformata Fourier a funcţiei Green exacte, ca soluţie a ecuaţiei Dyson, are expresia (3.112):
1
e ω) =
G(k, ,
f∗ (k, ω) + i η sgn(k − kF )
ω − ωk − M η→0+
unde ωk este pulsaţia corespunzătoare energiei unei particule libere, care este definită conform
~2 k2
relaţiei ~ ωk = εk = .
2m
Energia stării fundamentale a sistemului se poate calcula, fie prin utilizarea indirectă a ecuaţiei
de evoluţie pentru funcţia Green, fie cu ajutorul teoremei Pauli.
a) Metoda utilizării indirecte a ecuaţiei de evoluţie pentru funcţia Green

Energia stării fundamentale a sistemului are la limita termodinamică expresia dată de relaţia
(3.87), care prin efectuarea sumării peste indicii de spin şi a substituirii transformatei Fourier a
funcţiei Green, devine:
Z Z ∞
−i d3 k dω iωη ~2 k 2 X e
E0 = lim V 3
e ~ ω + Gσσ (k, ω)
LT 2 η→0+ R3 (2π) −∞ 2π 2m σ
Z Z ∞
−i d3 k dω iωη (~ ω + ~ ωk )
= (2s + 1) V lim
3 η→0+
e .
2 R 3 (2π) −∞ 2π f ∗
ω − ωk − M (k, ω) + i η sgn(k − kF )
Fracţia din ultima expresie se poate transforma astfel:
(~ ω + ~ ωk )
f ∗
ω − ωk − M (k, ω) + i η sgn(k − kF )
ω − ωk − Mf∗ (k, ω) + i ηk + 2 ωk + M
f∗ (k, ω) − i ηk
=~
ω − ωk − M f∗ (k, ω) + i ηk
n 2 ωk + Mf∗ (k, ω) i ηk o
=~ 1+ −
ω − ωk − Mf∗ (k, ω) + i ηk f∗ (k, ω) + i ηk
ω − ωk − M
~ f∗
= ~ + 2 ~ ωk + M (k, ω) G(k, e ω) ,
e ω) − i ~ ηk G(k,
2
e ω). Deoarece
unde s-a notat ηk ≡ η sgn(k−kF ) şi s-a utilizat din nou expresia (3.112) pentru G(k,
e
ultimul termen are contribuţie nulă i~ηk G(k, ω) → 0, integrala după pulsaţie devine:
Z ∞
dω iωη (~ ω + ~ ωk )
lim e
η→0+ −∞ 2π f ∗
ω − ωk − M (k, ω) + i η sgn(k − kF )
Z ∞ Z ∞
dω iωη dω iωη ~ f∗
e ω) ;
= ~ lim e + 2 lim e ~ ωk + M (k, ω) G(k,
η→0+ −∞ 2π η→0+ −∞ 2π 2
Primul termen este nul, deoarece integrala este egală cu funcţia Dirac de argument nenul:
Z ∞
dω iωη
lim e = lim δ(η) = 0 ,
η→0+ −∞ 2π η→0+
astfel ı̂ncât expresia energiei stării fundamentale devine

Z Z ∞
d3 k dω iωη ~ f∗
e ω)
E0 = − i(2s + 1)V lim 3
e εk + M (k, ω) G(k,
η→0+ R3 (2π) −∞ 2π 2
Z
d4 k iωη ~ f∗ e
= − i(2s + 1)V lim 4
e εk + M (k) G(k) . (3.115)
η→0+ (2π) 2
a) Metoda utilizării teoremei Pauli

Prin utilizarea teoremei Pauli rezultă diferenţa dintre energiile stărilor fundamentale ale sistemu-
lui cu interacţie şi sistemului liber, dată de relaţia (3.91b), care limita termodinamică devine:
Z 1 Z Z ∞
dλ −i d3 k dω iωη ~2 k 2 X e(λ)
E0 − E00 = lim V 3
e ~ ω − Gσσ (k, ω) .
LT 0 λ 2 η→0+ R3 (2π) −∞ 2π 2m σ
Se procedează ı̂n mod similar cu cazul precedent, adică se efectuează sumarea peste indicii de spin
şi se utilizează expresia (3.112) pentru transformata Fourier a funcţiei Green (corespunzătoare
unei constante de cuplaj λ), astfel ı̂ncât funcţia integrand devine:
~2 k 2 X e (λ)
~ω − Gσσ (k, ω)
2m σ
= ~(ω − ωk ) (2s + 1) Ge (λ)

σσ (k, ω)
ω − ωk
= (2s + 1) ~
f ∗
ω − ωk − Mλ (k, ω) + i η sgn(k − kF )
h f∗ (k, ω)
M i ηk i
λ
= (2s + 1) ~ 1 + −
ω − ωk − M f∗ (k, ω) + i ηk ω − ωk − M f∗ (k, ω) + i ηk
λ
h i λ
= (2s + 1) ~ 1 + Mf∗ (k, ω) G e (λ) (k, ω)
e(λ) (k, ω) − i ηk G
λ
h i
= (2s + 1) ~ 1 + Mfλ∗ (k, ω) Ge(λ) (k, ω) ,
unde M f∗ (k, ω) este self-energia proprie pentru sistemul cu constanta de cuplaj λ, s-a utilizat
λ
notaţia η sgn(k − kF ) ≡ ηk şi apoi s-a luat ı̂n considerare faptul că termenul ηk G e(λ) (k, ω) se
anulează la limita η → 0.
Prin substituirea rezultatului anterior ı̂n expresia diferenţei de energii ale stărilor fundamen-
tale, se obţine:
Z 1 Z Z ∞
0 2s + 1 dλ d3 k h dω iωη
E0 − E0 = − i V lim
3 η→0+
e ~
2 0 λ R 3 (2π) −∞ 2π
Z ∞ i
dω iωη f∗ e (λ) (k, ω)
+ lim e ~ Mλ (k, ω) G
η→0+ −∞ 2π
Z 1 Z Z ∞
2s + 1 dλ d3 k dω iωη f∗ e(λ) (k, ω) ,
= −i V lim 3
e ~ Mλ (k, ω) G
2 η→0 + 0 λ R3 (2π) −∞ 2π
Z ∞
dω iωη
deoarece termenul lim e = lim δ(η) = 0, funcţia Dirac având ı̂n acest caz argu-
η→0+ −∞ 2π η→0+
mentul nenul.
Ca rezultat, energia stării fundamentale a sistemului cu interacţii se poate exprima ı̂n urmă-
toarea formă:
Z 1 Z Z ∞
2s + 1 dλ d3 k dω iωη f∗ e(λ) (k, ω)
E0 = E00 − i V lim 3
e ~ Mλ (k, ω) G
2 η→0+ 0 λ R3 (2π) −∞ 2π
Z 1 Z
0 2s + 1 dλ d4 k iωη f∗ e(λ) (k) .
= E0 − i V lim e ~ Mλ (k) G (3.116a)
2 η→0+ 0 λ (2π)4
Observaţii asupra relaţiei (3.116a):

f∗ (k) G
i. Conform relaţiei (3.111), are loc egalitatea M e(λ) (k) = M
fλ (k) Ge 0 (k), astfel ı̂ncât
λ
energia stării fundamentale se poate exprima ı̂n termeni de self-energia totală a sistemului cu
constanta de cuplaj variabilă:
Z 1 Z
2s + 1 dλ d4 k iωη f e 0 (k) .
E0 = E00 − i V lim e ~ Mλ (k) G
2 η→0+ 0 λ (2π)4
ii. Diferenţa energiilor stărilor fundamentale pentru sistemul cu interacţii, respectiv sistemul
liber, se poate exprima astfel:
Z 1 Z Z 1
i~ dλ d4 k iωη f e 0 (k) ≡ dλ (λ)
E0 − E00 = V − (2s + 1) lim e Mλ (k) G δE0 , (3.116b)
2 0 λ η→0+ (2π)4 0 λ
unde Z
(λ) 2s + 1 d4 k iωη f e0 (k) .
δE0 = −i V lim e ~ Mλ (k) G (3.116c)
2 η→0+ (2π)4
(λ)
Termenul δE0 are interpretarea diagramatică ilustrată ı̂n figura din dreapta.
Se observă următoarele caracteristici:
– factorul −(2s + 1) apare datorită existenţei buclei formate din linia par- k k
ticulă şi self-enegia totală, ı̂mpreună cu independenţa de spini a interacţiilor;
– diagrama considerată ı̂n acest caz are o topologie diferită de topologia
diagramelor pentru funcţiile Green, deoarece nu există punctele externe.
E. Aproximaţia de ordinul 1 pentru funcţia Green şi consecinţe

Se consideră cazul când interacţiile mutuale dintre particule sunt statice şi independente de
spini; atunci este convenabil să se utilizeze regulile Feynman simplificate şi să se lucreze direct
cu mărimile sclare (funcţii Green, potenţialul de interacţie şi self-energia). De asemenea, se
consideră sistemul conservativ şi omogen, astfel ı̂ncât se vor utiliza transformatele Fourier ale
funcţiilor Green (pentru concizia exprimări se vor denumi simplu funcţii Green).
În aproximaţia de ordinul 1, funcţia Green (partea scalară) este
e
G(k) e 0 (k) + G
≈G e (1) (k) ,
1
e0 (k) este funcţia Green liberă, iar termenul de ordinul 1, G

unde G e (1) (k), are 2 contribuţii, conform
expresiilor (3.95):
Ge(1) (k) = Ge(1d) (k) + G
e (1s) (k) ,
unde Ge(1d) (k) este termenul de ordinul 1 pentru interacţia directă, iar G
e (1s) (k) este termenul de
ordinul 1 pentru interacţia de schimb.
Se vor deduce expresiile celor 2 termeni de ordinul 1 ai funcţei Green, prin utilizarea metodei
diagramatice. Diagramele celor 2 termeni sunt ilustrate ı̂n figura 3.18, unde diagrama din stânga
corespunde termenului direct, iar diagrama din dreapta corespunde termenului de schimb.
k
k
q=0
k′ k′ q
k
k
Figura 3.18: Diagramele termenilor de ordinul 1 pentru funcţia Green.
• Din diagrama termenului direct rezultă expresia

Z 4 ′
e (1d) i d k e e 0 (k) e iω′ η G
e0 (k) G e0 (k′ )
G (k) = − (2s + 1) lim U(0) G
~ η→0+ (2π)4
Z 4 ′
e 0 −i e d k ′
e 0 (k′ ) · G
e 0 (k)
= G (k) · (2s + 1) U(0) lim e iω η G (3.117a)
~ η→0+ (2π)4
≡G e 0 (k) · M
f(1d) (k) · G
e 0 (k) ,
f(1d) (k) este self-energia de ordinul 1 pentru interacţia directă:

unde M
Z 4 ′
Mf(1d) (k) = −i (2s + 1) U(0)
e lim
d k ′
e 0 (k′ ) .
e iω η G (3.117b)
~ η→0+ (2π)4
• În mod similar, din diagrama termenului de schimb rezultă expresia

Z 4 ′
e (1s) (k) = i lim
G
d k e
U(k − k′ ) G e0 (k) Ge0 (k) e iω′ η G
e0 (k′ )
~ η→0+ (2π) 4
Z 4 ′
=Ge0 (k) · i lim d k e ′
e0 (k′ ) · G
U (k − k′ ) e iω η G e0 (k) (3.118a)
~ η→0+ (2π)4
≡Ge0 (k) · M
f(1s) (k) · G
e 0 (k) ,
f(1s) (k) este self-energia de ordinul 1 pentru interacţia de schimb:

unde M
Z 4 ′
f(1s) (k) = i lim
M
d k e ′
e0 (k′ ) .
U(k − k′ ) e iω η G (3.118b)
~ η→0+ (2π) 4
Prin ı̂nsumarea rezultatelor precedente rezultă termenul total de ordinul 1 pentru funcţia Green:
e (1) (k) = G
G e0 (k) · M
f(1) (k) · G
e0 (k) ,
unde self-energia de ordinul 1 este

f(1) (k) = M
M f(1d) (k) + M
f(1s) (k)
Z 4 ′
i d k ′
= lim e 0 (k′ ) − (2s + 1) U(0)
e iω η G e e − k′ ) .
+ U(k
~ η→0+ (2π) 4
Deoarece s-a considerat interacţia dintre particule ca fiind statică, rezultă că transformata Fourier
a potenţialului de interacţie este independentă de frecvenţă (aşa cum s-a arătat anterior când
s-au prezentat proprietăţile generale ale transformării Fourier): Ue(q) ≡ V(q,e ω) = V(q);e atunci,
prin explicitare faţă de impulsul 3-dimensional şi frecvenţă, self-energia are expresia
Z 3 ′ Z ∞
f (1) i d k dω ′ iω′ η e 0 ′ ′ e e − k′ )

M (k, ω) = lim e G (k , ω ) − (2s + 1) V(0) + V(k
~ η→0+ (2π)3 −∞ 2π
Z 3 ′ Z ∞
i d k e

e − k′ ) lim dω ′ iω′ η e 0 ′ ′
= − (2s + 1) V(0) + V(k e G (k , ω ) .
~ (2π)3 η→0+ −∞ 2π
Integrala după pulsaţii (frecvenţe) are următorul rezultat:

Z ∞
dω iωη e 0
lim e G (k, ω) = i θ(kF − k) . (3.119)
η→0+ −∞ 2π
Demonstraţie: Se utilizează expresia transformatei Fourier a funcţiei Green libere (3.70), astfel
ı̂ncât se obţine
Z Z
∞
dω iωη e 0 dω iωη n θ(k − kF )
∞
θ(kF − k) o
lim e G (k, ω) = lim e +
η→0+ −∞ 2π η→0+ −∞ 2π ω − ωk + i η ω − ωk − i η
Z ∞
dω e iωη
= θ(k − kF ) lim
η→0+ −∞ 2π ω − ωk + i η
Z ∞
dω e iωη
+ θ(kF − k) lim .
η→0+ −∞ 2π ω − ωk − i η
Integralele după frecvenţe sunt exprimate de formula

Z (
∞
(1) dω e iωη 0, pentru + ,
J± (a) ≡ lim =
η→0+ −∞ 2π ω − a ± i η i, pentru − ,
care este demonstrată ı̂n Anexa matematică A.5, pentru formula (A.47); atunci, prin utilizarea
rezultatelor pentru integrala după frecvenţă, se obţine:
Z ∞
dω iωη e 0 (1) (1)
lim e G (k, ω) = θ(k − kF ) J+ (ωk ) + θ(kF − k) J− (ωk ) = i θ(kF − k) ,
η→0+ −∞ 2π
Prin utilizarea relaţiei (3.119), self-energia de ordinul 1 devine:

Z
f(1) (k, ω) = d3 k′ e

e − k′ ) .
~M 3
(2s + 1) V(0) − V(k (3.120)
k′ <kF (2π)
Observaţii asupra self-energiei ı̂n aproximaţia de ordinul 1:

i. Self-energia (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) ı̂n aproximaţia de ordinul 1 este independentă de
f(1) (k, ω) = M
frecvenţă (pulsaţie): M f(1) (k).
ii. Partea din self-energie corespunzătoare interacţiei directe este
Z Z
f (1d) d3 k′ e e d3 k′
~M (k, ω) = 3
(2s + 1) V(0) = V(0) (2s + 1) 3
k′ <kF (2π) k′ <kF (2π)
e 1 X
= V(0) (2s + 1) 1
V ′
k
(k′ <kF )
e N e
= V(0) = V(0) n.
V
iii. Partea din self-energie corespunzătoare interacţiei de schimb este
Z
f(1s) (k, ω) = − d3 k′ e
~M 3
V(k − k′ ) .
′
k <kF (2π)
iv. Deoarece potenţialul de interacţie dintre particule este dependent numai de distanţa dintre
aceste particule (V(r − r′ ) = V(|r − r′ |)), rezultă că transformata sa Fourier este o mărime reală
e
(V(q) ∈ R) şi ı̂n consecinţă, self-energia (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) ı̂n aproximaţia de ordinul 1,
este o mărime reală, dependentă numai de vectorul de undă k.
Consecinţe ale aproximaţiei de ordinul 1

Funcţia Green ı̂n aproximaţia de ordinul 1 este
n 0 2 o
Geσσ′ (k) ≈ δσσ′ G e0 (k) + ~ M
f(1) (k, ω) G
e (k) , (3.121)
1
1. Proprietăţile stărilor excitate se deduc cu ajutorul teoremei Galitski-Migdal, considerând

ecuaţia singularităţilor funcţiei Green (3.113)
f∗ (k, z) = 0 ;
z − ωk − M
ı̂n cazul aproximaţiei de ordinul 1, self-energia este self-energie proprie (nu există inserţii reduc-
tibile de self-enegie ı̂n ordinul 1): M f(1)∗ (k, ω) = M
f(1) (k).
Se observă că self-energia, ı̂n aproximaţia de ordinul 1, este independentă de frecvenţă, astfel
că ecuaţia singularităţilor funcţiei Green ı̂n ordinul 1 devine:
f(1) (k) = 0 ,
z − ωk − M
cu soluţia
f(1) (k) .
zk = ωk + M
Rezultatul anterior arată că soluţia este reală, astfel ı̂ncât se obţin următoarele caracteristici ale
excitaţiilor elementare:
• energia (este partea reală a polului)
f(1) (k)
ǫk = ~ Re(zk ) = ~ ωk + ~ M
Z
e d3 k′
= εk + n V(0) − ve(k − k′ ) ; (3.122a)
k′ <kF (2π)3
• constanta de amortizare (este partea imaginară a polului) γk = 0, adică timpul de viaţă al

excitaţiei este
1
τk = =∞. (3.122b)
γk
Se observă că, ı̂n aproximaţia de ordinul 1, stările excitate se comportă ca stări stabile (sunt
neamortizate), la fel ca stările particulelor reale.
2. Numărul de particule pentru sistemul ı̂n starea fundamentă este exprimat ı̂n termeni de
funcţie Green prin relaţia (3.88)
X Z ∞ dω X
N = − i lim e iωη e σσ (k, ω)
G
η→0+
k −∞ 2π σ
Z Z ∞
d3 k dω iωη X e
= − i lim V 3
e Gσσ (k, ω) .
LT η→0+ R3 (2π) −∞ 2π σ
Conform ecuaţiei Dyson, transformata Fourier a funcţiei Green este dată de relaţia (3.112), astfel
ı̂ncât numărul mediu de particule este
Z Z ∞
d3 k dω iωη X 1

N = − i lim V e ;
η→0+ R3 (2π)
3
−∞ 2π ω − ω − f
M ∗ (k, ω) + i η sgn(k − k )
σ k F η→0+
ı̂n aproximaţia de ordinul 1 self-energia este independentă de frecvenţă, astfel ı̂ncât, după sumarea
banală ı̂n raport cu indicii de spini, rezultă:
Z Z ∞
d3 k dω e iωη
N = − i (2s + 1) V lim .
(2π) 3 η→0+ 2π f (1)
R 3 −∞ ω − ωk − M (k) + i η sgn(k − kF ) η→0+
Integrala după frecvenţe se calculează explicitând factorul de semn şi apoi utilizând expresia
f(1) (k), conform
energiei excitaţiilor elementare ı̂n ordinul 1, adică ǫk = ~ Re(zk ) = ~ ωk + ~ M
relaţiei (3.122a):
Z ∞ Z ∞
dω e iωη dω e iωη
= θ(k − kF ) lim
−∞ 2π ω − ωk − M f(1) (k) + i η sgn(k − kF ) η→0+ −∞ 2π ω − ǫk /~ + i η
Z ∞
dω e iωη
+ θ(kF − k) lim ;
η→0+ −∞ 2π ω − ǫk /~ − i η
prin utilizarea reprezentării integrale a funcţiei Heaviside, cele 2 integrale după frecvenţe dau
rezultatele
Z ∞
(1) dω e iωη
J+ (εk /~) ≡ lim =0,
η→0+ −∞ 2π ω − ǫk /~ + i η
Z ∞
(1) dω e iωη
J+ (εk /~) ≡ lim =i,
η→0+ −∞ 2π ω − ǫk /~ − i η
aşa cum s-a arătat anterior, la demonstrarea relaţiei (3.119) şi s-a demonstrat ı̂n Anexa matema-
tică A.3; atunci, pe baza rezultatelor precedente, se obţine
Z
d3 k (1) (1)
N = − i (2s + 1) V 3
θ(k − kF ) J+ (εk /~) + θ(kF − k) J− (εk /~)
R3 (2π)
Z
d3 k
= − i (2s + 1) V 3
θ(k − kF ) · 0 + θ(kF − k) · i
R3 (2π)
Z
d3 k
= (2s + 1) V 3
k<kF (2π)
Z π Z 2π Z kF
(2s + 1) V
= dθ sin θ dφ dk k 2
(2π)3 0 0 0
(2s + 1) V kF
= 2π
(2π)3 3
2s + 1 3
= k V , (3.123)
6π 2 F
Pentru cazul când particulele au spinul s = 21 , rezultă mărimea vectorului Fermi pentru sistemul
cu interacţii, ı̂n aproximaţia de ordinul 1
N 1/3 1/3
kF = 3π 2 = 3π 2 n ,
V
care este egal cu mărimea impulsului Fermi pentru sistemul fără interacţii, conform relaţiei (3.1).
Explicaţia rezultatului precedent este următoarea:
– conform relaţiei (3.122a), energiile stărilor excitate ale sistemului ı̂n aproximaţia de ordinul
1 diferă de energiile particulelor sistemului liber numai prin self-energia de ordinul 1, care este
o funcţie numai de vectorul de undă; ca urmare, există o corespondenţă biunivocă ı̂ntre energia
particulei libere şi energia de excitaţie a sistemului (ı̂n aproximaţia de ordinul 1) pentru o valoare
a vectorului de undă;
– vectorul Fermi are mărimea dată numai de numărul de nivele energetice ocupate când siste-
mul se Paflă
Pı̂n starea fundamentală,Pdeoarece este valabilă expresia (ante limita termodinamică):
N = σ k θ(kF − k) = (2s + 1) k θ(kF − k);
– deoarece s-a considerat numărul de particule ca fiind acelaşi atât pentru sistemul liber, cât
şi pentru sistemul cu interacţii, rezultă că ambele sisteme au acelaşi număr de nivele energetice
ocupate ı̂n stările lor fundamentale;
– atunci rezultă că cele două valori pentru mărimile vectorilor Fermi trebuie să fie egale.
3. Energia stării fundamentale (ı̂n aproximaţia de ordinul 1) se deduce ı̂n mod similar cu
deducerea precedentă a numărului de particule. Astfel, prin utilizarea expresiei (3.115) şi a
transformatei Fourier pentru funcţia Green ca soluţie a ecuaţiei Dyson, conform relaţiei (3.112),
se obţine următoarea expresie pentru energia stării fundamentale a sistemului:
Z Z ∞
d3 k
dω iωη ~ f∗
e ω)
E0 = − i(2s + 1) V lim 3
η→0+ R3 (2π)
−∞ 2π 2
Z Z ∞ ~ f∗
d3 k dω iωη εk + M (k, ω)
= − i(2s + 1) V lim e 2
η→0+ R3 (2π)3 −∞ 2π f∗ (k, ω) + i η sgn(k − kF )
ω − ωk − M
În aproximaţia de ordinul 1 self-energia este independentă de frecvenţă M f∗ (k, ω) ≈ M

f(1) (k),
astfel că se poate efectua integrala după frecvenţă ı̂n mod similar cazului precedent:
Z Z ~ f(1)
d3 k ∞
dω iωη εk + M (k)
E0 = − i(2s + 1) V lim e 2
3 f(1) (k) + i η sgn(k − kF )
η→0+ R3 (2π) −∞ 2π ω − ωk − M
Z Z ∞
d3 k ~ f(1) dω e iωη
= − i(2s + 1) V 3
εk + M (k) lim
R3 (2π) 2 η→0+ −∞ 2π ω − ω − M
k
f(1) (k) + i η sgn(k − kF )
Z 3
d k ~ f(1)
= − i(2s + 1) V 3
εk + M (k) i θ(kF − k) .
R3 (2π) 2
Atunci, energia stării fundamentale a sistemului cu interacţii, ı̂n aproximaţia de ordinul 1, este
Z
d3 k ~ f(1)
E0 = (2s + 1) V 3
εk + M (k) . (3.124)
(k<kF ) (2π) 2
Se observă că expresia precedentă, ante limita termodinamică, se poate scrie ı̂n forma
X X ~ f(1)
E0 = εk + M (k) ;
σ
2
k
(k<kF )
deoarece energia unei stări excitate a sistemului (ı̂n aproximaţia de ordinul 1), conform relaţiei
(3.122a), este ǫk = εk + ~ Mf(1) (k), atunci energia stării fundamentale a sistemului cu interacţii
nu este egală cu suma energiilor stărilor excitate
X X X X
E0 6= ǫk = f(1) (k) .
εk + ~ M
σ k σ k
(k<kF ) (k<kF )
Explicaţia este următoarea:

- ı̂n expresia energiilor excitaţiilor sistemului ǫk = εk + ~ Mf(1) (k), termenul εk corespunde
energiei unei particule libere, iar termenul ~ M f(1) (k) corespunde efectului interacţiilor dintre
particule asupra unei excitaţii;
– deoarece excitaţiile sistemului se comportă ca particule, rezultă că energiile corespunzătoare
pot fi tratate ca energii de particule;
– conform interpretării excitaţiilor ca particule, termenul ~ M f(1) (k) poate fi considerat ca
energia de interacţie dintre două particule care reprezintă excitaţii;
– atunci energia totală a sistemului va fi suma enegiilor particulelor libere la care se adaugă
suma energiilor de interacţie dintre perechile de particule;
– ca urmare apare factorul 1/2 corespunzător numărului de perechi de particule Np = N/2.
3.4 Polarizarea şi interacţia efectivă

3.4.1 Definiţii şi proprietăţi ı̂n spaţiul poziţii-timp
Metoda diagramatică permite sumări peste clase de diagrame, utilizând ecuaţii de tip Dyson
(utilizare iterativă a unor părţi de diagrame), astfel ı̂ncât este necesar să se definească părţi de
diagrame dintre diferite vertexuri (puncte interne ale diagramelor).
A. Polarizarea
La prezentarea făcută pentru funcţia Green s-a definit inserţia de self-energie x σ
ca partea de diagramă dintre 2 vertexuri, care este legată de restul diagramei
prin 2 linii particulă; self-energia totală, notată Mσσ′ (x, x′ ), a fost definită ca
suma tuturor inserţiilor de self-energie topologic distincte şi a fost reprezentată
diagramatic prin imaginea ilustrată ı̂n figura din dreapta. x′ σ′
În mod similar se defineşte inserţia de polarizare ca fiind partea de diagramă aflată ı̂ntre 2
vertexuri şi legată de restul diagramei prin 2 linii de interacţie. O inserţie de polarizare de
(n,j)
ordinul n (ı̂n sensul teoriei perturbaţiilor) şi tipul j (ca topologie) se notează prin Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ),
unde (λ, µ) sunt indicii de spin ai matricii potenţialului de interacţie pentru punctul x şi (λ′ , µ′ )
sunt indicii de spin ai matricii potenţialului de interacţie pentru punctul x′ :
λ λ′
(n,j) x (n, j) x′
Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) −→ µ µ′
Polarizarea totală se defineşte ca suma tuturor inserţiilor de polarizare topologic distincte:
(n)
∞ X
X λ λ′
′ (n,j) x x′
Πλµ,λ′ µ′ (x, x ) = Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) −→ µ µ′
n=0 j
Observaţii asupra topologiei polarizării:

– fiecare inserţie de polarizare are diagrama legată construită ı̂ntre 2 vertexuri şi conectată
de restul diagramei prin 2 linii de interacţie (externe) la fiecare vertex;
– liniile de interacţie sunt considerate ca linii externe pentru inserţia de polarizare, deci nu
sunt incluse ı̂n inserţia de polarizare considerată;
– topologia unui vertex este definită ca intersecţia dintre
(
1 linie particulă incidentă,
1 linie particulă emergentă, −→ I λ
x µ ;
1 linie de interacţie
ca urmare, la fiecare vertex extern, inserţia de polarizare conţine 2 linii particulă (ca linii interne);
– ordinul inserţiei de polarizare este egal cu numărul de linii de interacţie interne.
Exemple de inserţii de polarizare (pentru simplitate se omit indicii de spini şi coordonatele punc-
telor):
– ordinul 0:
– ordinul 1:
3.4. POLARIZAREA ŞI INTERACŢIA EFECTIVĂ 223
Clasificarea inserţiilor de polarizare (se face analog cu clasificarea inserţiilor de self-energie):

i. inserţie reductibilă de polarizare este o inserţie de polarizare decompozabilă ı̂n 2 inserţii de
polarizare prin eliminarea unei linii de interacţie interne;
ii. inserţie irreductibilă de polarizare este o inserţie de polarizare nedecompozabilă ı̂n 2 inserţii
de polarizare prin eliminarea vreunei linii de interacţie interne.
Exemple:
– inserţii de polarizare irreductibile sunt inserţia de polarizare de ordinul 0 şi primele 5
inserţii de polarizare de ordinul 1, figurate anterior;
– inserţii de polarizare reductibile de ordinul 0 nu există, iar ı̂n ordinul 1
numai ultima inserţie de polarizare figurată anterior este reductibilă, după
cum se poate constata din figura alăturată, deoarece prin eliminarea liniei
de interacţie interne, se formează 2 inserţii de polarizare de ordinul 0.
În mod similar cu cazul self-energiei, structura topologică a unei inserţii de polarizare reductibile
este de tipul următor: inserţia de polarizare este constituită din m ≥ 2 părţi irreductibile, care
sunt legate prin linii de interacţie; ı̂n figura de mai jos este ilustrat cazul când s-a considerat
m = 3 (pentru simplitate, s-au omis indicii de spin şi coordonatele punctelor):
∗(n,j)
unde o inserţie de polarizare irreductibilă este figurată ca = Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ).
Polarizarea proprie este suma tuturor inserţiilor irreductibile de polarizare

(n)
∞ X
X ∗(n,j)
Π∗λµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) , (3.125)
n=0 j
′
λ
fiind figurată ca Π∗λµ,λ′ µ′ (x, x′ ) −→ µ
x x′µλ′ .
Ecuaţia polarizării se obţine din definiţia polarizării totale, ca suma tuturor inserţiilor de
polarizare (atât irreductibile, cât şi reductibile)
(n)
∞ X
X (n,j)
Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) . (3.126)
n=0 j
(n,j)
Se observă că fiecare termen Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) este fie irreductibil, fie reductibil:
a) dacă termenul este irreductibil, atunci acest termen contribuie ı̂n mod direct la polarizarea
proprie Π∗ :
(n,j) ∗(n,j)
Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) ;
irred
b) dacă termenul este reductibil, atunci se descompune ı̂ntr-o parte irreductibilă (de ordinul
m şi tipul i) şi o parte care poate fi sau irreductibilă, sau reductibilă (de ordinul n − m şi tipul
l), iar aceste 2 părţi sunt legate cu o linie de interacţie:
(n,j) r(n,j)
Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ )
red
Z Z X ∗(m,i) (n−m,l)
= d4 x1 d4 x′1 Πλµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Πλ′ µ′ ,λ′ µ′ (x′1 , x′ ) ,
1 1
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
iar această ultimă situaţie (cazul reductibil) are următoarea reprezentare diagramatică:
λ λ′ λ x1λ1 λ′1 ′ λ′
x x′ ′
= x x1 x′
µ µ µ µ1 µ′1 µ′
În suma de definiţie a polarizării totale, reprezentată de relaţia (3.126), se face separarea terme-
nilor irreductibili de termenii reductibili:
(n)
∞ X (n)
∞ X
X ∗(n,j)
X r(n,j)
Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) + Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ )
n=0 j n=0 j
Primul termen (suma inserţiilor de polarizare irreductibile) este prin definiţie polarizarea proprie
(n)
∞ X
X ∗(n,j)
Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Π∗λµ,λ′ µ′ (x, x′ ) ;
n=0 j
al doilea termen conţine inserţii de polarizare reductibile, astfel că se pot extrage inserţiile irre-
ductibile conforn descompunerii precedente, iar apoi se poate suma ı̂n mod separat pe inserţiile
irreductibile şi pe restul inserţiilor, deoarece sumarea totală se efectuează ı̂n toate ordinele teoriei
perturbaţiilor:
(n)
∞ X
X r (n,j)
Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ )
n=0 j
(n) Z
∞ X Z
X X ∗(m,i) (n−m,l)
= 4
d x1 d4 x′1 Πλµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Πλ′ µ′ ,λ′ µ′ (x′1 , x′ )
1 1
n=0 j λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
Z Z X nX (m)
∞ X o
∗(m,i)
= d4 x1 d4 x′1 Πλµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 )
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1 m=0 i
nX (p)
∞ X o
(p,l)
× Πλµ,λ1 µ1 (x′1 , x′ )
p=0 l
Z Z X
= d4 x1 d4 x′1 Π∗λµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Π′λ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ ) ,
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
unde ı̂n ultima egalitate s-a utilizat definiţia polarizării proprii (pentru prima sumare), iar a doua
∞ X (p)
X (p,l)
′ ′ ′
sumare a fost notată prin Πλ′ µ′ ,λ′ µ′ (x1 , x ) = Πλµ,λ1 µ1 (x, x1 ). Se observă că termenul
1 1
p=0 l
Π′λ′ µ′ ,λ′ µ′ (x′1 , x′ )
conţine o sumare infinită (ı̂n toate ordinele teoriei perturbaţiilor) de inserţii
1 1
reductibile, sau irreductibile de polarizare, astfel că acest termen are proprietăţile polarizării
totale (de fapt, se poate arăta că acest termen este egal cu polarizarea totală).
Atunci, prin adunarea rezultatelor precedente, rezultă că polarizarea totală se poate scrie ı̂n forma
Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Π∗λµ,λ′ µ′ (x, x′ )

Z Z X
+ d4 x1 d4 x′1 Π∗λµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Π′λ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ ) .
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
Se repetă procedeul anterior pentru termenul Π′λ′ µ′ ,λ′ µ′ (x′1 , x′ ), prin extragerea părţilor irre-
1 1
ductibile şi apoi sumarea lor separată, astfel ı̂ncât se obţine o separare completă a termenilor
irreductibili, obţinându-se o serie infinită:
Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Π∗λµ,λ′ µ′ (x, x′ )

Z Z X
+ d4 x1 d4 x′1 Π∗λµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Π∗λ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ )
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
+ ... (3.127)
care este ecuaţia polarizării totale. Conform rezultatului precedent, polarizarea totală este egală
cu suma tuturor repetiţiilor de polarizări proprii, legate prin potenţiale de interacţie (legăturile
se realizează prin integrale după coordonatele spaţio-temporale şi prin sumări după indicii de
spin). Imaginea diagramatică a ecuaţiei polarizării este ilustrată ı̂n figura de mai jos (pentru
simplificarea exprimării s-au omis coordonatele spaţio-temporale şi indicii de spin):
= + + + ....
Prin utilizarea recursivă a ecuaţiei polarizării se obţine ecuaţia Dyson pentru polarizare
Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Π∗λµ,λ′ µ′ (x, x′ )

Z Z X
+ d4 x1 d4 x′1 Π∗λµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Πλ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ ) ,
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
(3.128)
care are următoarea imagine diagramatică:
λ λ′ λ λ′ λ λ λ′1 λ′
µ x x′ µ′ = µ x x′ µ′ + µ x x1 µ11 µ′1 x′1 x′ µ′
Demonstraţie:
Se efectuează transformarea ecuaţiei polarizării prin extragere de factor comun ı̂n termenii de
ordine n ≥ 1:
Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Π∗λµ,λ′ µ′ (x, x′ )

Z Z X
+ d4 x1 d4 x′1 Π∗λµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Π∗λ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ )
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
Z Z Z Z X
+ d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 Π∗λµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 )
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
λ2 ,λ′2 ,µ2 ,µ′2
× Π∗λ′1 µ′1 ,λ2 µ2 (x′1 , x2 ) Uλ2 µ2 ,λ′2 µ′2 (x2 , x′2 ) Π∗λ′2 µ′2 ,λ′ µ′ (x′2 , x′ )
+ ...
= Π∗λµ,λ′ µ′ (x, x′ )
Z Z X
+ d4 x1 d4 x′1 Π∗λµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 )
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
n
× Π∗λ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ )
Z Z X
+ d x2 d4 x′2
4
Π∗λ′1 µ′1 ,λ2 µ2 (x′1 , x2 ) Uλ2 µ2 ,λ′2 µ′2 (x2 , x′2 ) Π∗λ′2 µ′2 ,λ′ µ′ (x′2 , x′ )
λ2 ,λ′2 ,µ2 ,µ′2
o
+ ...
= Π∗λµ,λ′ µ′ (x, x′ )
Z Z X
+ d4 x1 d4 x′1 Π∗λµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Π∗λ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ ) ,
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
unde ultima egalitate s-a obţinut deoarece cantitatea din interorul parantezelor acolade este egală
cu polarizarea totală, conform relaţiei (3.127).
Din prezentarea anterioară rezultă că polarizarea are proprietăţi similare cu self-energia.
B. Interacţia efectivă
Interacţia efectivă este, prin definiţie, suma tuturor părţilor legate de diagrame, aflate ı̂ntre 2
vertexuri şi conectate de aceste vertexuri prin 2 linii de interacţie; aceste linii (de legătură cu
vertexurile externe) sunt considerate linii interne, adică sunt incluse ı̂n interacţia efectivă.
Observaţii generale asupra interacţiei efective:
λ′
xI µ x′
λ
i. Notaţie şi reprezentare diagramatică: Vλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ ) −→ µ′
I
ii. Conform definiţiei, ı̂n ordinul minim (ordinul 1) interacţia efectivă este potenţialul interac-
ţiei fizice bi-particulă (care este reprezentat prin linia de interacţie); ı̂n ordinele superioare (n ≥ 2)
se includ toate inserţiile de polarizare legate de vertexurile extreme prin 2 linii de interacţie.
Atunci, interacţia efectivă este exprimată ı̂n termeni de polarizare totală şi are următoarea re-
prezentare diagramatică:
λ λ′ λ λ′ λ λ1 λ′1 λ′
x ′ x′ = x ′ x′ + x x1 x′1 x′
µ µ µ µ µ µ1 µ′1 µ′
iar, pe baza regulilor Feynman, se obţine corespondenţa analitică:
Vλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ )

Z Z X
+ d4 x1 d4 x′1 Uλµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Πλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Uλ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ ) .
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
(3.129)
iii. Interacţia efectivă este rezultatul sumării peste o clasă de diagrame (ı̂n mod analog cu
funcţia Green exactă, care este reprezentată printr-o linie particulă “efectivă”). Pe baza analogiei
formale cu funcţia Green, interacţia fizică bi-particulă (din seria de perturbaţie) este interpretată
ca “interacţie liberă”: Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = V0λµ,λ′ µ′ (x, x′ ).
iv. Utilitatea folosirii interacţiei efective: se permite introducerea unor aproximaţii asupra
unor părţi de diagrame şi ı̂n anumite condiţii se poate interpreta ca o interacţie bi-particulă care
include efectul interacţiilor cu restul particulelor sistemului.
Ecuaţia Dyson pentru interacţia efectivă:
Vλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = V0λµ,λ′ µ′ (x, x′ )

Z Z X
+ d4 x1 d4 x′1 V0λµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Π∗λ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Vλ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ ) ,
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
(3.130)
iar imaginea diagramatică este:
λ λ′ λ λ′ λ λ1 λ′1 λ′
x x′ = x x′ + x x1 x′1 x′
µ µ′ µ µ′ µ µ1 µ′1 µ′
Demonstraţie:
Se utilizează ecuaţia interacţiei efective (3.129), ı̂n care se ı̂nlocuieşte polarizarea prin ecuaţia
Dyson corespunzătoare:
Vλµ,λ′ µ′ (x, x′ )
Z Z X
= Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) + d4 x 1 d4 x′1 Uλµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Πλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Uλ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ )
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
Z Z X n
= Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) + d4 x 1 d4 x′1 Uλµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Π∗λ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 )
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
Z Z X o
+ d4 x2 d4 x′2 Π∗λ1 µ1 ,λ2 µ2 (x1 , x2 ) Uλ2 µ2 ,λ′2 µ′2 (x2 , x′2 ) Πλ′2 µ′2 ,λ′1 µ′1 (x′2 , x′1 )
λ2 ,λ′2 ,µ2 ,µ′2
× Uλ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ )

Z Z X
= Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) + d4 x 1 d4 x′1 Uλµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Π∗λ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Uλ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ )
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
Z Z Z Z X X
+ d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 Uλµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Π∗λ1 µ1 ,λ2 µ2 (x1 , x2 )
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1 λ2 ,λ′2 ,µ2 ,µ′2
× Uλ2 µ2 ,λ′2 µ′2 (x2 , x′2 ) Πλ′2 µ′2 ,λ′1 µ′1 (x′2 , x′1 ) Uλ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ ) ;
ı̂n ultima sumă se redenumesc indicii (atât pentru coordonatele spaţio-temporale, cât şi pentru
spini): (1, 2, 2′ , 1′ ) −→ (1, 1′ , 2, 2′ ), astfel că se poate extrage factorul comun al ultimilor 2 termeni
Vλµ,λ′ µ′ (x, x′ )
Z Z X n
= Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) + d4 x1 d4 x′1 Uλµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Π∗λ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Uλ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ )
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
Z Z X o
+ d4 x2 d4 x′2 Uλ′1 µ′1 ,λ2 µ2 (x′1 , x2 ) Πλ2 µ2 ,λ′2 µ′2 (x2 , x′2 ) Uλ′2 µ′2 ,λ′ µ′ (x′2 , x′ ) .
λ2 ,λ′2 ,µ2 ,µ′2
Se observă că mărimea din interiorul parantezelor acolade este egală cu interacţia efectivă, conform
ecuaţiei (3.129); atunci, rezultă ecuaţia Dyson pentru interacţia efectivă.
Observaţii:
– este posibilă o deducere directă a ecuaţiei Dyson prin utilizarea exclusivă a metodei diagra-
matice;
– ecuaţia Dyson pentru interacţia efectivă este o ecuaţie integrală (ı̂n raport cu coordonatele
spaţio-temporale) şi matricială (ı̂n raport cu indicii de spini), având nucleul proporţional cu
polarizarea proprie;
– se observă o similitudine formală ı̂ntre ecuaţiile Dyson pentru funcţia Green şi pentru
interacţia efectivă: pentru funcţia Green termenul exterior integralei este funcţia Green liberă
şi nucleul este proporţional cu self-enegia proprie, iar pe de altă parte, pentru interacţia efec-
tivă termenul exterior integralei este interacţia liberă şi nucleul este proporţional cu polarizarea
proprie.
Problema factorului diagramelor pentru polarizare

Anterior s-au dedus regulile de corespondenţă analitică a diagramelor pentru seria de perturbaţie
a funcţiei Green. În acest caz linia particulă corespunde unei funcţii Green libere şi linia de
interacţie corespunde unui potenţial de interacţie bi-particulă; deoarece fiecare hamiltonian de
i
interacţie (care produce o linie de interacţie) conţine factorul , rezultă că un termen pertur-
i n ~
(n,j)
baţional de ordinul n are factorul general fG = (−1)Lj . Pentru self-energie regulile de
~
corespondenţă diagramatică sunt aceleaşi ca şi pentru funcţia Green, deci factorul general al unei
(n,j) (n,j)
diagrame pentru self-energie este fM = fG (la fel ca pentru funcţia Green).
Atunci când s-a definit interacţia efectivă ı̂n termeni de interacţie liberă şi polarizare, s-a
considerat că linia de interacţie (atât cea efectivă, cât şi cea liberă) reprezintă potenţialul de
i
interacţie corespunzător, fără factorul ; ca urmare, acest factor este inclus ı̂n polarizare. Pentru
~
explicitare se consideră diagrama de definiţie a interacţiei efective (pentru simplificarea expunerii
s-au omis coordonatele spaţio-temporale, indicii de spini şi s-a notat ı̂n mod simbolic operaţia
totală corespunzătoare integrărilor şi sumărilor din ultimul termen):
= +
Z
U P
V U ΠU
i i i 2
~ ~ ~
Se observă că atât termenul V, cât şi termenul U avuseseră iniţial factorul hamiltonianului de
i i 2
interacţie , iar termenul cu integrale-sume avusese din aceleaşi motive factorul , deoarece
~ ~
i
există 2 linii de interacţie libere ı̂n exteriorul polarizării. Deoarece factorul este eliminat la
~
corespondenţa analitică a diagramei pentru interacţia efectivă, rezultă că la termenul cu integrale-
i
sume rămâne un factor care se include ı̂n definiţia analitică a polarizării; prin urmare, factorul
~
general al unei diagrame de polarizare este factorul calculat după regulile Feynman şi multiplicat
i
cu :
~
(n,j) i (n,j) i n+1
fΠ = fG = (−1)Lj .
~ ~
C. Tensorul funcţie dielectrică generalizată

În spaţiul coordonatelor de poziţie-timp, tensorul funcţie dielectrică generalizată este un tensor
de ordinul 2 ı̂n raport cu perechi de indici de spin, astfel că o componentă a sa este notată
κλµ,λ′ µ′ (x, x′ ); ca urmare, tensorul funcţie dielectrică generalizată este

K(x, x′ ) = κλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) λ,µ,λ′ ,µ′ =−s,...,s .
Prin definiţie, inversul tensorului funcţie dielectrică generalizată (numit de asemenea, tensorul
funcţiei de răspuns) exprimă legătura dintre interacţia efectivă şi interacţie liberă, conform relaţiei
Z X
Vλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = d4 x′′ κ−1 ′′ ′′ ′
λµ,λ′′ µ′′ (x, x ) Uλ′′ µ′′ ,λ′ µ′ (x , x ) . (3.131)
λ′′ ,µ′′
Din relaţia de definiţie (3.131), rezultă că tensorul funcţie dielectrică generalizată caracterizează
modificarea interacţiei bi-particulă datorită efectului interacţiilor celor două particule cu restul
particulelor sistemului, aşa numita polarizare a sistemului 18 .
Inversul tensorului funcţie dielectrică generalizată se poate determina pe baza relaţiei de
definiţie (3.131) şi exprimând interacţia efectivă ı̂n termeni de interacţie liberă şi polarizare
totală, conform relaţiei (3.129):
Vλµ,λ′ µ′ (x, x′ )
Z Z X
= Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) + d4 x1 d4 x′1 Uλµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Πλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Uλ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ )
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
Z Xn
= d4 x′1 δλλ′1 δµµ′1 δ 4 (x − x′1 )
λ′1 ,µ′1
Z X o
+ d4 x1 Uλµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Πλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Uλ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ )
λ1 ,µ1
Z X
≡ d4 x′1 κ−1 ′ ′ ′
λµ,λ′ µ′ (x, x1 ) Uλ1 µ1 ,λ′ µ′ (x1 , x ) ,
′ ′
1 1
λ′1 ,µ′1
de unde rezultă
Z X
κ−1 ′ 4 ′
λµ,λ′ µ′ (x, x1 ) = δλλ1 δµµ1 δ (x − x1 ) +
′ ′ d4 x1 Uλµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Πλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) . (3.132)
1 1
λ1 ,µ1
Prin utilizarea ecuaţiei Dyson pentru polarizare, se obţine ecuaţia Dyson pentru inversul tenso-
rului funcţie dielectrică generalizată:
κ−1 ′ 4 ′
λµ,λ′ µ′ (x, x ) = δλλ′ δµµ′ δ (x − x ) (3.133)
Z Z X
+ d4 x1 d4 x′1 Uλµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Π∗λ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) κ−1 ′ ′
λ′ µ′ ,λ′ µ′ (x1 , x ) .
1 1
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1
18 Terminologia utilizată provine din cazul comportării sistemelor electrizabile sub acţiunea forţelor electrostatice;
dacă se consideră sisteme omogene şi izotrope, atunci relaţia dintre potenţialul electrostatic pentru 2 sarcini
punctuale aflate ı̂n vid şi localizate ı̂n punctele r şi respectiv r′ şi potenţialul acelor sarcini aflate ı̂ntr-un mediu
dielectric (şi localizate ı̂n aceleaşi puncte), când sunt prezente sarcini suplimentare (care interacţionează cu sarcinile
considerate iniţial), este
V0 (r, r′ )
V (r, r′ ) = ,
ε
unde ε este permitivitatea electrică relativă a mediului. Rezultatul se generalizează pentru cazul mediilor ani-
zotrope, când permitivitatea dielectrică relativă devine un tensor, cât şi pentru cazul mai general când relaţia
precedentă devine nelocală (atunci apare integrarea spaţială). Este necesar totuşi, să se observe că permitivitatea
dielectică relativă utilizată ı̂n electostatică nu coincide cu funcţia dielectică utilizată ı̂n teoria sistemelor multi-
particule, deoarece permitivitatea dielectică este un tensor cu componente cartesiene, iar funcţia dielectrică este
un tensor ı̂n indicii de spin. O explicaţie fizică a funcţiei dielectice se obţine ı̂n mod natural prin utilizarea teoriei
răspunsului liniar al sistemului de particule la o mică perturbaţie externă.
Demonstraţie:
Inversul tensorului funcţie dielectrică generalizată are expresia (3.132)
Z X
κ−1
λµ,λ′ µ′ (x, x ′
) = δ λλ ′ δµµ′ δ 4
(x − x′
) + d4 x1 Uλµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Πλ1 µ1 ,λ′ µ′ (x1 , x′ ) ;
λ1 ,µ1
dar polarizarea totală se poate exprima cu ajutorul ecuaţiei Dyson pentru polarizare
Πλ1 µ1 ,λ′ µ′ (x1 , x′ ) = Π∗λ1 µ1 ,λ′ µ′ (x1 , x′ )

Z Z X
+ d4 x2 d4 x3 Π∗λ1 µ1 ,λ2 µ2 (x1 , x2 ) Uλ2 µ2 ,λ3 µ3 (x2 , x3 ) Πλ3 µ3 ,λ′ µ′ (x3 , x′ )
λ2 ,µ2 ,λ3 ,µ3
Z X
4
= d x2 Π∗λ1 µ1 ,λ2 µ2 (x1 , x2 )
λ2 ,µ2
n Z X o
× δλ2 λ′ δµ2 µ′ δ 4 (x2 − x′ ) + d4 x3 Uλ2 µ2 ,λ3 µ3 (x2 , x3 ) Πλ3 µ3 ,λ′ µ′ (x3 , x′ )
λ3 ,µ3
Z X
= d4 x 2 Π∗λ1 µ1 ,λ2 µ2 (x1 , x2 ) κ−1 ′
λ2 µ2 ,λ′ µ′ (x2 , x ) ,
λ2 ,µ2
unde ultima egalitate s-a obţinut cu ajutorul relaţiei (3.132).
3.4.2 Definiţii şi proprietăţi ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă

Polarizarea, interacţia efectivă şi funcţia dielectrică generalizată ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă se
obţin din mărimile corespondente din spaţiul poziţii-timp, prin transformări Fourier; ca urmare
definiţiile şi proprietăţile mărimilor specificate (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) sunt similare cu cele
din spaţiul poziţii-timp, care au fost prezentate anterior.
A. Polarizarea (Π) e
Inserţia de polarizare este definită ca partea legată de diagramă (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă), care
este aflată ı̂ntre 2 vertex şi este legată de restul diagramei prin 2 linii de interacţie (considerate
drept linii externe, deci nefăcând parte din inserţia de polarizare considerată).
Observaţii.
i. Definiţia inserţiei de polarizare este similară cu cea pentru mărimea corespondentă din
spaţiul poziţii-timp; ca urmare, topologia diagramelor pentru inserţiile de polarizare ı̂n spaţiul
impuls-frecvenţă este identică cu topologia diagramelor pentru inserţiile de polarizare corespon-
dente ı̂n spaţiul poziţii-timp. O inserţie de polarizare (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) de ordinul n
şi specia j se notează prin simbolul Π e (n,j)′ ′ (q) şi se reprezintă diagramatic astfel:
λµ,λ µ
q λ λ′ q
(n, j) ′
µ µ
ii. Clasificarea inserţiilor de polarizare ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă este identică cu clasificarea
inserţiilor de polarizare ı̂n spaţiul poziţii timp:
• inserţie irreductibilă – care nu poate fi descompusă ı̂n 2 inserţii de pola-
rizare prin eliminarea vreunei linii de interacţie interne,
• inserţie reductibilă – care poate fi descompusă ı̂n 2 inserţii de polari-
zare (irreductibile sau reductibile) prin eliminarea unei liniii de interacţie
interne.
iii. O inserţie de polarizare reductibilă are diagrama constituită dintr-o ı̂nşiruire de inserţii
de polarizare irreductibile, legate prin linii de interacţie; datorită condiţiei de conservare a 4-
impulsului ı̂n fiecare vertex, toate elementele (liniile de interacţie ale legăturilor şi inserţiile
irreductibile de polarizare) au acelaşi 4-impuls. În figura de mai jos este ilustrat cazul când
descompunerea se face ı̂n m = 3 inserţii irreductibile.
= q q
q q q q
Polarizarea (totală) este suma tuturor inserţiilor de polarizare posibile (ı̂ntre 2 vertexuri):
(n)
∞ X
X q λ λ′ q
e λµ,λ′ µ′ (q) =
Π e (n,j)′ ′ (q)
Π −→
λµ,λ µ µ µ′
n=0 j
Polarizarea proprie este suma tuturor inserţiilor irreductibile de polarizare posibile (ı̂ntre 2 ver-
texuri):
∞ X (n)
X q λ λ′ q
e ∗ ′ ′ (q) =
Π e ∗(n,j)′ ′ (q) −→
Π
λµ,λ µ λµ,λ µ ′
µ µ
n=0 j
Polarizarea totală Π e λµ,λ′ µ′ (q) şi polarizarea proprie Π e ∗ ′ ′ (q) ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă
λµ,λ µ
sunt transformatele Fourier ale polarizării totale Πλµ,λ µ (x, x′ ) şi respectiv ale polarizării proprii
′ ′
Π∗λµ,λ′ µ′ (x, x′ ) din spaţiul poziţii-timp:

Z 4
Πλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Πλµ,λ′ µ′ (x − x′ ) = e Πλµ,λ′ µ′ (q) , (3.134a)
(2π)4
Z 4
d q iq·(x−x′ ) e ∗
Π∗λµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Π∗λµ,λ′ µ′ (x − x′ ) = e Πλµ,λ′ µ′ (q) , (3.134b)
(2π)4
Proprietatea anterioară este o consecinţă directă a proprietăţilor de convoluţie pentru transfor-
marea Fourier.
Ecuaţia polarizării ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă (adică exprimarea polarizării totale ı̂n termeni de
polarizarea proprie) are următoarea expresie:
X
e ∗ ′ ′ (q) +
e λµ,λ′ µ′ (q) = Π e∗ e e∗
Π λµ,λ µ Π λµ,λ1 µ1 (q) Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (q) Πλ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (q) + . . . , (3.135)
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1
adică: polarizarea totală este egală cu suma tuturor repetiţiilor de polarizări proprii legate prin
potenţiale de interacţie (legăturile se realizează prin multiplicare matricială ı̂n raport cu indicii de
spin), iar toate elementele având acelaşi 4-impuls. Reprezentarea diagramatică a relaţiei (3.135)
este dată ı̂n figura de mai jos:
q q
= q q
+ q q q
+ ....
q q q q
Demonstraţia pentru ecuaţia polarizării, exprimată prin relaţia (3.135), se poate efectua ı̂n 2
moduri:
a) fie se utilizează metoda de deducere directă ı̂n mod similar celei efectuate ı̂n cazul cores-
pondent pentru spaţiul poziţii-timp,
b) fie se efectuează transformarea Fourier a relaţiei (3.127).
Pentru concizia prezentării se omite deducerea relaţiei (3.135), considerând că demonstraţia este
facilă.
Ecuaţia Dyson pentru polarizare (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) este
X
e λµ,λ′ µ′ (q) = Π
Π e ∗λµ,λ′ µ′ (q) + e ∗λµ,λ µ (q) Ueλ µ ,λ′ µ′ (q) Π
Π e λ′ µ′ ,λ′ µ′ (q) (3.136)
1 1 1 1 1 1 1 1
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1
şi are reprezentarea diagramatică ilustrată ı̂n figura de mai jos:

λ λ′ λ λ′ λ λ1 λ′1 λ′
µ µ′ = µ µ′ + µ µ1 q µ′1 µ′
q q q q
În mod similar cu ecuaţia (3.135), demonstraţia ecuaţiei Dyson pentru polarizare ı̂n spaţiul
impuls-frecvenţă, se poate realiza prin 2 metode echivalente:
a) se efectuează deducerea directă utilizând ı̂n mod recursiv ecuaţia polarizării (3.135), simi-
lar cu metoda utilizată anterior ı̂n spaţiul poziţii-timp pentru deducerea relaţiei corespondente
(3.127);
b) se efectuează transformarea Fourier a ecuaţiei Dyson pentru polarizare ı̂n spaţiul poziţii-
timp (3.127).
Pentru concizia prezentării, analog cazului precedent, se omite deducerea relaţiei (3.136), consi-
derând că demonstraţia este facilă.
B. Interacţia efectivă (V) e

Interacţia efectivă (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) este, prin definiţie, suma tuturor părţilor de
diagrame legate, aflate ı̂ntre 2 vertexuri şi având partea internă conectată la aceste vertexuri
prin 2 linii de interacţie (considerate linii interne ale interacţiei efective).
Observaţii:
e λµ,λ′ µ′ (q) Iλ q
λ′

1. Notaţie şi reprezentare diagramatică: V −→ µ µ′
I
e λµ,λ′ µ′ (q) este transformata Fourier a interacţiei efective (din spaţiul poziţii-timp):
2. V
Z 4
Vλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Vλµ,λ′ µ′ (x − x′ ) = e Vλµ,λ′ µ′ (q) .
(2π)4
3. Exprimarea interacţiei efective prin polarizarea totală (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă):
X
Ve λµ,λ′ µ′ (q) = Ueλµ,λ′ µ′ (q) + e λ µ ,λ′ µ′ (q) Ueλ′ µ′ ,λ′ µ′ (q) ,
Ueλµ,λ1 µ1 (q) Π (3.137)
1 1 1 1 1 1
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1
iar reprezentarea diagramatică este ilustrată ı̂n figura următoare.

λ λ′ λ λ′ λ λ1 λ′1 λ′
µ q µ′ = µ q µ ′ + µ q µ1 µ′1 q µ′
q
Demonstraţia pentru ecuaţia polarizării, exprimată prin relaţia (3.137), se poate efectua ı̂n 2
moduri:
Pentru concizia prezentării se omite deducerea relaţiei (3.137), la fel ca ı̂n cazurile precedente,
considerând că demonstraţia este facilă.
Ecuaţia Dyson pentru interacţia efectivă (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă):
X
e λµ,λ′ µ′ (q) = Ueλµ,λ′ µ′ (q) + e∗
Ueλµ,λ1 µ1 (q) Π e
V λ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (q) Vλ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (q) , (3.138)
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1
iar reprezentarea diagramatică este ilustrată ı̂n figura următoare.

λ λ′ λ λ′ λ λ1 λ′1 λ′
q µ′ = µ q µ ′ + µ q µ1 µ′1 q µ′
µ
q
Demonstraţia pentru ecuaţia Dyson, exprimată prin relaţia (3.138), se poate efectua ı̂n 2 moduri:
Pentru concizia prezentării se omite deducerea relaţiei (3.137), la fel ca şi ı̂n cazurile precedente,
deoarece se consideră că demonstraţia este facilă.
Consecinţe ale ecuaţiei Dyson pentru interacţia efectivă:
i. Ecuaţia Dyson este o ecuaţie algebrică, fiind o ecuaţie matricială ı̂n raport cu indicii de
spin; se observă că prin transformarea Fourier ecuaţia integrală a devenit o ecuaţie algebrică,
ceea ce este un mare avantaj al utilizării spaţiului impuls-frecvenţă, faţă de spaţiul poziţii-timp.
Aceeaşi proprietate o are şi ecuaţia Dyson pentru polarizare (3.136).
Dacă se introduc matricile de spin pentru potenţialele de interacţie şi polarizare

U(q) ≡ Ueλµ,λ′ µ′ (q) ,

V(q) ≡ V e λµ,λ′ µ′ (q) ,
∗
P(q) ≡ Π e λµ,λ′ µ′ (q) ,
atunci ecuaţia Dyson (3.138) se exprimă ı̂n mod compact ca o ecuaţie matricială:

V(q) = U(q) + U(q) · P(q) · V(q) =⇒ I − U(q) · P(q) · V(q) = U(q) ,
care are soluţia

−1
V(q) = I − U(q) · P(q) · U(q) . (3.139)
Trebuie să se remarce că o ecuaţie similară se poate scrie pentru matricea polarizării, astfel că
prin rezolvarea ecuaţiei (3.136) ı̂n exprimarea explicită matricială, rezultă soluţia:
−1 ∗
P(q) = P∗ (q) + P∗ (q) · U(q) · P(q) =⇒ P(q) = I − P∗ (q) · U(q) · P (q) .
ii. S-a arătat anterior (la prezentarea metodei diagramatice ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă),
că transformata Fourier a potenţialului interacţiei bi-particulă este independent de frecvenţă
Ueλµ,λ′ µ′ (q) = Ueλµ,λ′ µ′ (q, ν) = veλµ,λ′ µ′ (q), deoarece s-a considerat interacţia statică (adică in-
stantanee). Totuşi, transformata Fourier a funcţiei Green libere G e 0 ′ (k, ω) depinde de frecvenţă,
σσ
e ∗
astfel ı̂ncât polarizarea proprie Πλµ,λ′ µ′ (q, ν) depinde, de asemenea, de frecvenţă (deoarece di-
agrama unei inserţii de polarizare conţine cel puţin 2 linii particulă); atunci, datorită ecuaţiei
Dyson pentru interacţia efectivă (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă), rezultă că potenţialul interacţiei
efective este dependent de frecvenţă: V e λµ,λ′ µ′ (q, ν); acest rezultat se poate inter-
e λµ,λ′ µ′ (q) = V
preta ı̂n sensul că interacţia efectivă nu este o interacţie instantanee.
C. Tensorul funcţie dielectrică generalizată (e κ−1 )

În spaţiul poziţii-timp tensorul funcţie dielectrică generalizată este definit prin relaţia integrală
(3.131); prin efectuarea transformării Fourier se obţine relaţia corespondentă ı̂n spaţiul impuls-
frecvenţă, care este o relaţie simplă (multiplicativă şi matricială): 19
X
e λµ,λ′ µ′ (q) = e−1 e ′′ ′′ ′ ′
V κ λµ,λ′′ µ′′ (q) Uλ µ ,λ µ (q) ; (3.140a)
λ′′ ,µ′′
dacă se introduce
matricea
tensorului funcţie dielectrică generalizată (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă)
K(q) = κ eλµ,λ′ µ′ (q) , atunci relaţia (3.140a) se scrie, utilizând notaţii matriciale, ı̂n mod mai
compact:
V(q) = K−1 (q) · U(q) . (3.140b)
Prin utilizarea notaţiei matriciale, din soluţia ecuaţiei Dyson pentru interacţia efectivă, relaţia
−1
(3.139), V(q) = I − U(q) · P(q) · U(q), rezultă că tensorul funcţie dielectrică generalizată este
K(q) = I − U(q) · P(q) , (3.141a)

adică ı̂n notaţie explicită cu indicii de spini
X
κλµ,λ′ µ′ (q) = δλλ′ δµµ′ − Ueλµ,λ′′ µ′′ (q) Π
e ∗λ′′ µ′′ ,λ′ µ′ (q) . (3.141b)
λ′′ ,µ′′
Rezultatul (3.141b) se putea obţine, ı̂n mod echivalent, prin efectuarea transformării Fourier a
relaţiei corespondente din spaţiul poziţii-timp, adică din relaţia (3.132).
D. Cazul interacţiei independente de spini

Dacă interacţiile bi-particulă sunt independente de spini, atunci matricea de spin a potenţialului
de interacţie bi-particulă este diagonală ı̂n indicii de spin şi ı̂n consecinţă, transformata sa Fourier
este, de asemenea, diagonală ı̂n indicii de spin:
Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = δλ,µ δλ′ ,µ′ U(x, x′ ) =⇒ Ueλµ,λ′ µ′ (q) = δλ,µ δλ′ ,µ′ Ue(q) ;
există o simplificare suplimentară, datorată faptului că transformata Fourier a potenţialul de

e
interacţie este independent de frecvenţă: U(q) e ν) = e
≡ U(q, v (q).
19 Se observă că similitudinea cu definiţia electrodinamică clasică se realizează ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă.
De asemenea, funcţia Green liberă şi transformata sa Fourier sunt diagonale ı̂n indicii de spini:
e0 ′ (q) = δσ,σ′ G
G0σσ′ (x, x′ ) = δσ,σ′ G0 (x, x′ ) =⇒ G e 0 ′ (q) .
σσ σσ
Deoarece polarizarea proprie este construită ı̂n termeni de funcţii Green libere şi potenţiale
de interacţie (care au ambele matrici de spin diagonale), rezultă că şi polarizarea proprie este
diagonală ı̂n indicii de spini:
Π∗λµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = δλ,µ δλ′ ,µ′ Π∗ (x, x′ ) =⇒ e ∗λµ,λ′ µ′ (q) = δλ,µ δλ′ ,µ′ Π
Π e ∗ (q) .
Rezultatul este valabil, de asemenea, pentru polarizarea totală.

Atunci rezultă că toate matricile de spini sunt diagonale (inclusiv interacţia efectivă), astfel
ı̂ncât relaţiile matriciale devin simple relaţii scalare.
Ecuaţia Dyson pentru interacţia efectivă, (3.138), devine
e
V(q) = ve(q) + ve(q) Π e
e ∗ (q)V(q) ,
cu soluţia
e ve(q)
V(q) = . (3.142)
1 − ve(q) Πe ∗ (q)
Relaţia (3.140) pentru definiţia funcţiei dielectrice generalizate devine:
e 1
V(q) = ve(q) ,
κ
e(q)
astfel ı̂ncât prin comparaţie cu soluţia ecuaţiei Dyson, se obţine
κ e ∗ (q) .
e(q) = 1 − ve(q) Π (3.143)
Rezultatul precedent se putea obţine ı̂n mod direct din expresia matricială (3.141).
Pe de altă parte, ecuaţia Dyson pentru polarizare (3.136), devine ı̂n cazul independenţei de
spin a interacţiilor, ecuaţia scalară
e
Π(q) e ∗ (q) + Π
=Π e ∗ (q) ve(q) Π(q)
e ,
care are soluţia

Πe ∗ (q)
e
Π(q) = .
1−e
v (q) Πe ∗ (q)
Se observă că din relaţia (3.143) se poate exprima polarizarea proprie ı̂n termeni de funcţia
dielectrică generalizată
Πe ∗ (q) = 1 − eκ(q)
,
ve(q)
astfel ı̂ncât polarizarea totală se poate exprima, de asemenea, ı̂n termeni de funcţia dielectrică
generalizată:
e 1 1−e κ(q) 1 h 1 i
Π(q) = = −1 . (3.144)
κ
e(q) ve(q) ve(q) κ
e(q)
3.4.3 Calculul polarizării de ordinul minim (ordinul 0)

Polarizarea de ordinul 0 ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă, pentru cazul când interacţiile sunt inde-
pendente de spini, este notată prin Πe 0 (q) ≡ Π
e 0 (q, ν) şi este definită prin diagrama
q

k k+q k = (k, ω)
q = (q, ν)
q
Pentru a obţine corespondenţa analitică a diagramei polarizării de ordinul 0 este necesar să se
determine factorul diagramei; conform regulilor Feynman şi a discuţiei anterioare privind factorul
suplimentar a diagramelor de polarizare, ı̂n cazul prezent factorul diagramei este
i
fΠ0 = (−1) (2s + 1) ,
~
unde:
• factorul (−1) provine de la bucla fermionică din diagramă;
• factorul (2s + 1) provine de la sumarea după indicii de spin, conform regulilor Feynman
simplificate (pentru interacţii independente de spini);
i
• factorul este termenul suplimentar pentru diagramele de polarizare.
~
Atunci, expresia analitică a polarizării de ordinul 0 (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) este
Z
e 0 e 0 i d4 k e 0 e0 (k + q)
Π (q, ν) ≡ Π (q) = (−1) (2s + 1) G (k) G
~ (2π)4
Z Z ∞
−i d3 k dω e 0 e0 (k + q, ω + ν) .
= (2s + 1) 3
G (k, ω) G (3.145)
~ R 3 (2π) −∞ 2π
Luând ı̂n considerare expresia transformatei Fourier a funcţiei Green libere

h θ(k − k )
e 0 F θ(kF − k) i
G (k, ω) = +
ω − ωk + iη ω − ωk − iη η→0+
şi apoi efectuând integralele după frecvenţă, se obţine
2s + 1
Z
d3 k n −1 1 o
e 0
Π (q, ν) = θ(kF − k) θ(|k + q| − kF ) + ,
~ R3 (2π)
3 ν + ωq,k − iη ν + ωq,k + iη η→0+
(3.146)
unde ωq,k ≡ ω k+q − ω k .
Demonstraţie:
Produsul celor 2 funcţii Green libere se descompune ı̂n sumă de 4 termeni:
e0 (k, ω) G
G e0 (k + q, ω + ν)
h θ(k − k )
F θ(kF − k) ih θ(|k + q| − kF ) θ(kF − |k + q|) i
= + +
ω − ω k + iη ω − ω k − iη (ω + ν) − ω k+q + iη (ω + ν) − ω k+q − iη η→0+
h θ(k − kF ) θ(|k + q| − kF ) θ(k − kF ) θ(kF − |k + q|)
= +
(ω − ω k + iη)(ω + ν − ω k+q + iη) (ω − ω k + iη)(ω + ν − ω k+q − iη)
θ(kF − k) θ(|k + q| − kF ) θ(kF − k) θ(kF − |k + q|) i
+ + .
(ω − ω k − iη)(ω + ν − ω k+q + iη) (ω − ω k − iη)(ω + ν − ω k+q − iη) η→0+
Cele 4 integrale ı̂n raport cu frecvenţa se efectuează prin introducerea factorului de convergenţă
eiωη şi utilizarea teoriei funcţiilor de variabile complexe; ı̂n Anexa matematică A.4 este prezen-
(2)
tată deducerea funcţiei Jλ,µ (a, b), care realizează evaluarea integralelor după frecvenţe specificate
anterior, prin formula (A.48):
Z ∞
(2) dω 1
Jλ,µ (a, b) ≡
−∞ 2π (ω − a + iλη)(ω − b + iµ η) η→0+
Z ∞
dω eiωτ
= lim
η→0+ −∞ 2π (ω − a + iλη)(ω − b + iµ η)
τ →0+


 =0, pentru λ = +1 & µ = +1 ,


 pentru λ = −1 & µ = −1 ,
= 0 ,


= = i
 , pentru λ = +1 & µ = −1 ,

 b − a + iη η→0+

 i

= , pentru λ = −1 & µ = +1 ,
a − b + iη η→0+
Atunci, polarizarea de ordinul 0 (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) se scrie ı̂n forma

Z
e 0 (q, ν) = −i (2s + 1) d3 k
Π 3
~ R3 (2π)
Z ∞
dω 1
× θ(k − kF ) θ(|k + q| − kF )
−∞ 2π (ω − ω k + iη)(ω + ν − ω k+q + iη)
Z ∞
dω 1
+ θ(k − kF ) θ(kF − |k + q|)
−∞ 2π (ω − ω k + iη)(ω + ν − ω k+q − iη)
Z ∞
dω 1
+ θ(kF − k) θ(|k + q| − kF )
−∞ 2π (ω − ω k − iη)(ω + ν − ω k+q + iη)
Z ∞
dω 1
+ θ(kF − k) θ(kF − |k + q|)
2π (ω − ω k − iη)(ω + ν − ω k+q − iη)
−∞ η→0+
Z
−i d3 k n (2)
= (2s + 1) 3
θ(k − kF ) θ(|k + q| − kF ) J++ (ω k , ω k+q − ν)
~ R3 (2π)
(2)
+ θ(k − kF ) θ(kF − |k + q|) J+− (ω k , ω k+q − ν)
(2)
+ θ(kF − k) θ(|k + q| − kF ) J−+ (ω k , ω k+q − ν)
o
(2)
+ θ(kF − k) θ(kF − |k + q|) J−− (ω k , ω k+q − ν) ;
(2)
ı̂n continuare se utilizează expresiile (A.48) pentru funcţiile Jλ,µ (a, b), astfel că se obţine:
Z
e 0 2s + 1 d3 k θ(k − kF ) θ(kF − |k + q|) θ(kF − k) θ(|k + q| − kF )
Π (q, ν) = 3
− + .
~ R3 (2π) ν − (ω k+q − ω k ) − iη ν − (ω k+q − ω k ) + iη η→0+
Prin schimbarea de variabilă k → k′ = −(k + q) şi apoi folosind faptul că pulsaţia depinde numai
de modulul vectorului de undă: ω k = ω|k| , se transformă prima integrală astfel:
Z Z
d3 k θ(k − kF ) θ(kF − |k + q|) d3 k′ θ(| − k′ − q| − kF ) θ(kF − | − k′ |)
3
= 3
R3 (2π) ν − (ω k+q − ω k ) − 2iη R3 (2π) ν − (ω−k′ − ω−k′ −q ) − 2iη
Z 3 ′
d k θ(|k′ + q| − kF ) θ(kF − |k′ |)
= 3
R3 (2π) ν + (ω k′ +q − ω k′ ) − 2iη
Z 3
d k θ(kF − k) θ(|k + q| − kF )
= 3
,
R3 (2π) ν + (ω k+q − ω k ) − 2iη
unde ı̂n ultima egalitate s-a redenumit variabila de integrare: k′ → k .

Atunci, rezultă următoarea expresie a polarizării de ordinul 0:
Z
e 0 (q, ν) = (2s + 1) d3 k
Π 3
θ(kF − k) θ(|k + q| − kF )
~ R3 (2π)
n −1 1 o
× + ,
ν + (ω k+q − ω k ) − iη ν − (ω k+q − ω k ) + iη η→0+
se observă că rezultatul anterior este identic cu relaţia (3.146), dacă se utilizează notaţia concisă:
ωq,k ≡ ω k+q − ω k .
Observaţii asupra expresiei (3.146):

i. Dacă se explicitează pulsaţiile, arunci mărimea ωq,k are următoarea expresie:
1 1 ~ ~ ~ q2
ω q,k = ε k+q − ε k = (k + q)2 − (k)2 = k·q+ ;
~ ~ 2m 2m m 2
ii. Dacă ı̂n relaţia (3.146) se aduc la numitorul comun cele două fracţii din interiorul paran-
tezelor acolade, se obţine următoarea expresie echivalentă pentru polarizarea de ordinul 0:
Z
e 0 2s + 1 d3 k 2(ωq,k − iη) o
Π (q, ν) = θ(kF − k) θ(|k + q| − kF ) 2 ;
~ R3 (2π)
3 ν − (ωq,k − iη)2 η→0+
expresia anterioară arată următoarele proprietăţi ale polarizării de ordinul 0:

e 0 (q, ν) este funcţie pară ı̂n raport cu frecvenţa: Π

• Π e 0 (q, ν) = Π
e 0 (q, −ν), astfel ı̂ncât este
suficient să se studieze numai cazul când frecvenţa este pozitivă ν > 0;
• la frecvenţe foarte mari polarizarea de ordinul 0 are următoarea expresie asimptotică:
Z
e 0 (q, ν) ≈ 1 2s + 1 d3 k 1
Π θ(kF − k) θ(|k + q| − kF ) (2ωq,k) ∼ 2 .
ν→∞ ν 2 ~ R3 (2π)
3 ν
iii. Prin utilizarea formulei Sohotski-Weierstrass

1 1
lim =P ∓ iπ δ(ω) , (limită slabă) ,
η→0+ ω ± iη ω
1
unde P este partea principală ı̂n sens Cauchy a integralei, se poate efectua separarea părţii
ω
reale de partea imaginară a (transformatei Fourier) a polarizării de ordinul 0; astfel cantitatea
din interiorul parantezelor acolade se scrie ı̂n forma
−1 1
+
ν + ωq,k − iη ν + ωq,k + iη
h 1 i h 1 i
=− P + iπ δ(ν + ωq,k) + P − iπ δ(ν − ωq,k )
ν + ωq,k ν − ωq,k
1 1
=P − − iπ δ(ν − ωq,k) + δ(ν + ωq,k )
ν − ωq,k ν + ωq,k
2ω
q,k
=P 2 2 − iπ δ(ν − ωq,k ) + δ(ν + ωq,k ) ,
ν − ωq,k
e 0 (q, ν) are expresia

astfel că Π
Z
e 0 (q, ν) = 2s + 1 d3 k
Π 3
θ(kF − k) θ(|k + q| − kF )
~ R3 (2π)
n 2ω o
q,k
× P 2 2 − iπ δ(ν − ω q,k ) + δ(ν + ω q,k ) ,
ν − ωq,k
din care rezultă părţile reală şi imaginară:

Z 3
0
Re Π e (q, ν) = 2s + 1 − d k θ(kF − k) θ(|k + q| − kF ) 2 ωq,k , (3.147a)
3 2
ν 2 − ωq,k
~ R3 (2π)
Z
0
e
2s + 1 d3 k
Im Π (q, ν) = −π 3
θ(kF − k) θ(|k + q| − kF ) δ(ν − ωq,k ) + δ(ν + ωq,k ) .
~ R3 (2π)
(3.147b)
A. Calculul părţii reale

Partea reală a transformatei Fourier pentru polarizarea de ordinul 0 are expresia (3.147a),
unde este prezent un produs de 2 funcţii Heaviside; este convenabil să se transforme această
expresie astfel ı̂ncât să rămână numai o singură funcţie Heaviside; pentru a realiza această condiţie
se utilizează proprietatea θ(x) + θ(−x) = 1, astfel că a doua funcţie Heaviside se ı̂nlocuieşte prin
complementara ei: θ(|k + q| − kF ) = 1 − θ(kF − |k + q|) şi expresia părţii reale se descompune
ı̂n 2 integrale:
Z
0
e
2s + 1 d3 k 2 ωq,k
Re Π (q, ν) = − 3
θ(kF − k) 2 2
~ R3 (2π) ν − ωq,k
Z
2s + 1 d3 k 2 ωq,k
− − 3
θ(kF − k) θ(kF − |k + q|) 2 2
~ R 3 (2π) ν − ωq,k
Dacă se efectuează schimbarea de variabilă k → k′ = −(k+q), atunci mărimea ωq,k se transformă

astfel:
ωq,k ≡ ω k+q − ω k = ω−k′ − ω−k′ −q = ω k′ − ω k′ +q = −ωq,k′ ;
atunci, efectuând schimbarea de variabilă specificată anterior, ı̂n integrala celui de al doilea
termen, se obţine:
Z Z
d3 k 2 ωq,k d3 k′ −2 ωq,k′
− 3
θ(kF − k) θ(kF − |k + q|) 2 2 = − 3
θ(kF − |k′ + q|) θ(kF − k ′ ) 2 2
R3 (2π) ν − ω q,k R3 (2π) ν − ωq,k ′
Z 3
d k 2 ωq,k
=−− 3
θ(kF − |k + q|) θ(kF − k) 2 2
R 3 (2π) ν − ωq,k
se observă că prin schimbarea de variabilă integrala a devenit egală cu opusa sa, astfel că această
integrală este nulă.
Din rezultatul anterior, expresia părţii reale se reduce la primul termen, care se rescrie revenind
la fracţii simple:
Z 3
0
e (q, ν) = 2s + 1 − d k θ(kF − k) 2 ωq,k
Re Π 3 2
ν 2 − ωq,k
~ R3 (2π)
Z n o
2s + 1 d3 k 1 1
= − 3
θ(kF − k) −
~ R3 (2π) ν − ωq,k ν + ωq,k
Z ( )
2s + 1 d3 k 1 1
= − θ(kF − k) − ,
~ R3 (2π)
3 ~ q2 ~ q2
ν− k·q+ ν+ k·q+
m 2 m 2
~ q2
unde ı̂n ultima formă s-a ı̂nlocuit ωq,k prin expresia explicită: ωq,k = k·q+ .
m 2
Integrala se efectuează ı̂n coordonate sferice, alegând axa polară paralelă cu vectorul q (adică
qkOz):
3
d k = k 2 dk sin θ dθ dφ ,
k = (k, θ, φ) −→
k · q = k q cos θ ;
atunci, partea reală este exprimată prin integrala triplă:
Z kF Z π Z 2π
0 2s + 1 1
e
Re Π (q, ν) = 2
− dk k − dθ sin θ dφ
~ (2π)3 0 0 0
( )
1 1
× − ;
~ q2 ~ q2
ν− k q cos θ + ν+ k q cos θ +
m 2 m 2
deoarece integrandul este independent de coordonata azimutală (φ), rezultă că integrala cores-
punzătoare este banală, producând rezultatul 2π, iar pentru coordonata polară se efectuează
schimbarea de variabilă cos θ = u, astfel ı̂ncât se obţine:
Z kF (Z Z 1 )
0 2s + 1 1 1
e (q, ν) = 2 −m du du
Re Π (2π) − dk k − +−
~ (2π)3 0 ~ k q −1 u + q − mν −1 u +
q
+
mν
2k ~kq 2k ~kq
Integralele ı̂n raport cu variabila u se efectuează prin metode elementare, deoarece sunt de
următorul tip:
Z 1 Z a−ε Z 1
du du du
− = lim +
−1 u − a ε→0 −1 u−a u−a
a+ε
= lim ln − ε − ln − 1 − a + + ln 1 − a − ln ε

ε→0

1 − a
= ln .
1 + a
Se observă că partea principală a integralei, ı̂n sens Cauchy, produce acelaşi rezultat ca şi integrala
obişnuită, deoarece este o singularitate logaritmică, care se auto-anihilează. Ca urmare, partea
integralelor ı̂n raport cu variabila u produce următorul rezultat:

1 q2 mν 1 q2 mν
Z 1 Z 1 1+ − 1+ +
du du k 2 ~q k 2 ~q
− + − = ln + ln
q mν q mν 2 2
−1 u + − −1 u + + −1 + 1 q − mν −1 + 1 q + mν
2k ~kq 2k ~kq
k 2 ~q k 2 ~q
q2 mν q2 mν

= ln k + − − ln − k + −
2 ~q 2 ~q
q2 mν q2 mν

+ ln k + + − ln − k + + .
2 ~q 2 ~q
Atunci, după efectuarea integralelor ı̂n raport cu variabilele unghiulare, expresia transformatei
Fourier a polarizării de ordinul 0 se reduce la o sumă integrale simple ı̂n raport cu modulul
vectorului de undă
0
Re Πe (q, ν)
Z kF q2 Z kF
2s + 1 m mν
q2 mν
= − − dk k ln k + − + − dk k ln k − −
~ 4π 2 ~ q 0 2 ~q 0 2 ~q
Z kF q2 Z kF
mν
q2 mν
− − dk k ln k + + + − dk k ln k − +
0 2 ~q 0 2 ~q
Z kF

Se observă că cele 4 integrale rămase sunt de tipul − dk k ln k + α; atunci, o evaluare explicită
0
a acestui tip de integrală conduce la următorul rezultat:
Z kF
k 2 − α2 α2 k 2 − 2 α kF
− dk k ln k + α = F ln kF + α + ln α − F .
0 2 2 4
Demonstraţie:
Primitiva funcţiei considerate este
Z

F(k) = dk k ln k + α
şi se calculează utilizând metoda de integrare prin părţi; se face următoarea alegere

  dk

 du =
 u = ln k + α  k+α
=⇒
 
 2
dv = k dk  v= k

2
R R
astfel ı̂ncât, formula de integrare prin părţi du v = u v − dv u devine ı̂n cazul prezent
Z
k2 dk k2
F(k) = ln k + α − ;
2 k+α 2
integrala se efectuează prin metode elementare, astfel ı̂ncât se obţine:
Z
k2 − α2 k2 − 2 α k
F(k) = dk k ln k + α = ln k + α − .
2 4
Integrala parte principală, ı̂n sens Cauchy, este prin definiţie
Z kF Z −α−ε Z
kF
− dk k ln k + α = lim dk k ln k + α + dk k ln k + α ;
0 ε→0 0 −α+ε
prin utilizarea primitivei, determinată anterior, se separă termenul care corespunde părţii principale
a integralei ı̂n sens Cauchy:
Z kF

− dk k ln k + α = lim F(−α − ε) − F(0) + F(kF ) − F(−α + ε)
0 ε→0

= F(kF ) − F(0) + lim F(−α − ε) − F(−α + ε) ;
ε→0
termenii corespunzători limitelor integralei totale produc următorul rezultat:
kF2 − α2 k2 − 2 α k α2
F(kF ) − F(0) = ln kF + α − F + ln α ,
2 4 2
iar termenii care conţin parametrul infinitezimal dau contribuţie nulă:

lim F(−α − ε) − F(−α + ε)
ε→0
n (−α + ε)2 − α2 (−α + ε)2 − 2 α (−α + ε)
= lim ln (−α + ε) + α −
ε→0 2 4
(−α − ε)2 − α2 (−α − ε)2 − 2 α (−α − ε) o
− ln (−α − ε) + α +
2 4
n ε(ε − 2 α) 3 α2 − 4 α ε + ε2 ε(ε + 2 α) 3 α2 + 4 α ε + ε2 o
= lim ln ε − − ln − ε −
ε→0 2 4 2 4

= lim 2 α ε ln ε + 1 = 0 .
ε→0
Atunci, prin adunarea rezultatelor precedente, se obţine rezultatul afirmat anterior.
Se observă că, ı̂n expresia părţii reale a polarizării de ordinul 0, cei 4 termeni pot fi grupaţi câte
2, astfel ı̂ncât apar sume parţiale de tipul următor:
Z kF Z kF

−− dk k ln k + α + − dk k ln k − α
0 0
h k 2 − α2 α2 k 2 − 2 α kF i
=− F ln kF + α + ln α − F
2 2 4
h k 2 − α2 α 2 k 2
+ 2 α kF i
+ F ln kF − α + ln α − F
2 2 4
kF2 − α2 k − α
F
= ln − α kF
2 kF + α

2 1 α2 1 − α/kF α
= kF 1 − 2 ln − ,
2 k F 1 + α/kF kF
unde integralele
qau fost ı̂nlocuite prin rezultatele obţinute anterior. Atunci, prin ı̂nlocuirea para-
mν
metrului α cu ± , se obţine:
2 ~q
0 2
e (q, ν) = 2s + 1 m kF
Re Π
~ 2
4π ~ q
 q mν
 1 − −
1h q mν 2 i q mν
2k ~kF q
× 1− − ln qF mν − 2kF − ~kF q

 2 2k ~k q −
F F
1 + 2k ~kF q
qF mν 
1 − + 
1h q mν 2 i 2k ~kF q
q mν 
+ 1− + ln qF
mν − +
2 2kF ~kF q 1 + + 2kF ~kF q 
2k ~kF q
F
2s + 1 m kF kF
=
~ 4π 2 ~ q
 q mν
 1 − −
 q 1 h q mν 2 i
2k ~kF q
× − + 1− − ln qF mν

 kF 2 2kF ~kF q 1 + −
2kF ~kF q
q
mν 
1 −
1 h q mν 2 i + 
2kF ~kF q
+ 1− + ln q
mν  ,

2 2kF ~kF q 1 + + 
2k ~k q
F F
sau expresia echivalentă, care este mai convenabilă

 q mν
 1 − −
0  h mν 2 i
Re Πe (q, ν) = (2s + 1) m kF −1 +
kF
1 −
q
− ln

2kF ~kF q

4π 2 ~2  2q 2kF ~kF q 1 + q mν
 −
2kF ~kF q
q
mν 
1 −
kF h q mν 2 i + 
2kF ~kF q
+ 1− + ln q
mν  .

2q 2kF ~kF q 1 + + 
2k ~k q
F F
(3.148a)
Deoarece expresia anterioară este complicată, se preferă o exprimare adimensionalizată; atunci

se introduc următoarele variabile adimensionale:
q
qe = ,
kF
ν ν
νe = = ;
2 ωF ~ kF2 /m
prin utilizarea variabilelor adimensionale rezultă
q mν qe νe
± = ±
2kF ~kF q 2 qe
astfel ı̂ncât expresia părţii reale a polarizării se rescrie ı̂n forma adimensionalizată:
0 n o
e (q, ν) = (2s + 1) m kF − 1 + 1 F qe − νe + 1 F qe + νe
Re Π , (3.148b)
4π 2 ~2 2 qe 2 qe 2 qe 2 qe
unde 1 + x

F (x) ≡ (1 − x2 ) ln , (3.148c)
1−x
este funcţia caracteristică a polarizării. Expresia părţii reale a polarizării se simplifică ı̂n urmă-
toarele cazuri asimptotice:
1. Limita frecvenţelor foarte mici ν → 0 (adică νe ≪ qe); ı̂n acest caz se obţine
 
 1 − q 
0 (2s + 1) m kF  kF q 2 2kF

Re Π e (q, 0) = −1 + 1− ln , (3.149a)
2
4π ~ 2  q 2kF 1 + q 
 
2k F
sau ı̂n notaţie adimensională:

0 n
e (q, 0) = (2s + 1)mkF − 1 + 1 qe2 1 − qe/2 o
Re Π 2 2
1− ln
4π ~ qe 4 1 + qe/2
(2s + 1)mkF n 1 qeo (2s + 1)mkF
= −1+ F ≡ g(e
q) , (3.149b)
4π 2 ~2 qe 2 2π 2 ~2
unde g(e
q ) este funcţia caracteristică a polarizării de ordinul 0 la limita frecvenţei nule:
−1 1 x 1 1 x2 2 − x
g(x) ≡ + F =− + 1− ln . (3.149c)
2 2x 2 2 2x 4 2+x
Funcţia g(x) are următoarele expresii asimptotice:
g(x) ≈ −1 + O(x2 ) , pentru x ≪ 1 ,

1 x−2 h |x − 2| i
g(x) ≈ − + ln , pentru |x − 2| ≪ 1 ,
2 4 4
4
g(x) ≈ − 2 , pentru x ≫ 1 .
3x
2. Limita vectorilor de undă foarte mici (q → 0, sau mai exact qe ≪ νe)

0 2 2
e (q, ν) ≈ (2s + 1)mkF 2 qe 1 + 3 qe .
Re Π (3.150)
q→0 2
4π ~ 2 3 νe2 5 νe2
3. Limita concertată a vectorilor şi frecvenţelor foarte mici, dar cu raport finit, adică q → 0
νe
şi ν → 0, dar ≡ x = fixat; ı̂n acest caz se obţine
qe
0 h q i
e (q, ν) ≈ (2s + 1)mkF − 2 + νe ln 1 + νe/e
Re Π
4π 2 ~2 qe 1 − νe/eq
(2s + 1)mkF h 1 + x i (2s + 1)mkF

≡ 2 2
− 2 + x ln ≡− π f (x) , (3.151a)
4π ~ 1−x 4π 2 ~2
unde f (x) este definită prin formula
2 x 1 + x
f (x) ≡ 1 − ln . (3.151b)
π 2 1−x
B. Calculul părţii imaginare

Partea imaginară a transformatei Fourier pentru polarizarea de ordinul 0 are expresia (3.147b):
Z
0
e (q, ν) = −π 2s + 1 d3 k
Im Π 3
θ(kF − k) θ(|k + q| − kF ) δ(ν − ωq,k ) + δ(ν + ωq,k ) ;
~ R3 (2π)
Pentru a calcula partea imaginară a polarizării de ordinul 0 se face apel la următoarele observaţii:
i. s-a arătat anterior că Π e 0 (q, −ν) = Πe 0 (q, ν) (adică funcţia este pară ı̂n raport cu frecvenţa),
astfel ı̂ncât este suficient să se studieze doar domeniul de valori pentru frecvenţe pozitive (ν > 0);
ii. efectul celor două funcţii Heaviside este de a limita domeniul de integrare pentru vectorul
de undă conform condiţiilor: |k| < kF şi |k + q| > kF ; dar datorită condiţiilor precedente, se
~
obţine: ωq,k = ω k+q − ω k = (k + q)2 − k 2 > 0, astfel ı̂ncât pentru frecvenţe pozitive are
2m
contribuţie nenulă numai prima funcţie Dirac δ(ν − ωq,k).
Pe baza observaţiilor anterioare, rezultă că expresia părţii imaginare a polarizării de ordinul
0, pentru frecvenţe pozitive este:
Z
0 2s + 1 d3 k
e
Im Π (q, ν) = −π θ(kF − k) θ(|k + q| − kF ) δ(ν − ωq,k )
3
ν>0 ~ R3 (2π)
Pentru a evalua integrala după vectorul de undă se explicitează argumentul funcţiei Dirac
~ q2 h ~ q 2 i m mν q q
ωq,k = k·q+ =⇒ δ(ν − ωq,k ) = δ ν − k·q+ = δ − −k· ,
m 2 m 2 ~q ~q 2 q
1
unde ultima egalitate s-a obţinut utilizând proprietatea funcţiei Dirac δ(ax) = δ(x).
a
Atunci, expresia părţii imaginare a polarizării de ordinul 0 devine:
Z
0 (2s + 1)m mν q q
e
Im Π (q, ν) =− d3
k θ(kF − k) θ(|k + q| − kF ) δ − − k · . (3.152)
ν>0 8π 2 ~2 q R3 ~q 2 q
Dacă se alege originea axelor de coordonate (ı̂n spaţiul vectorului de undă) ı̂n originea vectorului
k şi axa polară Oz paralelă cu vectorul q, atunci rezultatul integrării ı̂n raport cu vectorul de
undă se obţine luând ı̂n considerare efectul funcţiilor Heaviside şi Dirac:
• funcţia θ(kF − k) implică integrarea numai ı̂n interiorul sferei de rază kF centrată ı̂n origine,
definită prin ecuaţia |k| ≤ kF ; se va nota acest domeniu prin int S(kF , 0);
• funcţia θ(|k + q| − kF ) implică integrarea numai ı̂n exteriorul sferei de rază kF centrată
ı̂n punctul cu vectorul de poziţie −q, definită prin ecuaţia |k + q| ≥ kF ; se va nota acest
domeniu prin ext S(kF , −q);
mν q q q mν q
• funcţia δ −
−k· implică integrare pe planul definit prin ecuaţia k · = − ;
~q 2 q q ~q 2
acest plan este situat faţă de origine la distanţa (care este lungimea perpendicularei
din
mν q q q mν q
punct pe plan) d = − şi are normala n = ; se va nota acest plan prin Π , − .
~q 2 q q ~q 2
În figura 3.19 este ilustrat un plan definit prin ecuaţia r · n = d.

Conform proprietăţilor specificate anterior, integrala din formula (3.152) este egală cu integrala
din funcţia Dirac pe domeniul permis de funcţiile Heaviside D = int S(kF , 0) ∩ ext S(kF , −q)
Z mν q q
I(q, ν) ≡ d3 k θ(kF − k) θ(|k + q| − kF ) δ − −k·
3 ~q 2 q
ZR mν
q q
= d3 k δ − −k·
D ~q 2 q
= A Π∩D ,
adică I(q, ν) este egală cu aria porţiunii din planul Π aflată ı̂n interiorul domeniului D. Prin
urmare, calculul integralei I(q, ν) se poate obţine prin metode geometrice (ı̂n locul integrării
directe).
Există 2 situaţii diferite:
1. q > 2kF =⇒ sferele S(kF , 0) şi S(kF , −q) sunt disjuncte (distanţa dintre centrele lor este
mai mare decât suma razelor sferelor);
2. q < 2kF =⇒ sferele S(kF , 0) şi S(kF , −q) se intersectează (distanţa dintre centrele lor
este mai mică decât suma razelor sferelor).
1. Cazul q > 2kF

Condiţia ca intersecţia planului Π cu domeniul permis de funcţiile Heaviside D să fie nevidă
(adică Π ∩ D 6= ∅) este ca acest plan să intersecteze sfera S(kF , 0); această situaţie se realizează
dacă distanţa planului până
mν la qorigine
este mai mică decât raza sfere (care este egală cu modulul

vectorului Fermi): d = − < kF . În figura 3.20 este desenată o secţiune centrală prin cele
~q 2
2 sfere, ı̂mpreună cu planul Π (sferele sunt reprezentate prin cercuri, iar planul printr-o dreaptă).
Intersecţia planului Π cu sfera S(kF , 0) este discul circular cu raza

s
q mν q 2
r = kF2 − d2 = kF2 − −
~q 2
atunci, aria acestui disc [care este egală cu valoarea integralei I(q, ν) ] este
h mν q 2 i
A Π∩D = π r2 = π kF2 1 − − .
~qkF 2kF
z
n
p
d
r
0
x y
Figura 3.19: Ilustrarea planului definit prin normala şi distanţa până ı̂n origine.
q
ΠM
r
Π
k
d kF
O
S(kF , 0)
q Πm
−q
kF
S(kF , −q)
Figura 3.20: Secţiunea centrală prin sferele şi planul definite de integrala părţii imaginare a
polarizării de ordinul 0. Poziţiile extreme ale planului Π sunt reprezentate prin linii punctate şi
sunt denumite ΠM , respectiv Πm . Intersecţia planului Π cu sfera S(kF , 0) este reprezentată prin
linia groasă, dar ı̂n spaţiu această intersecţie este un disc circular.
mν q

În cazul când − ≥ kF , planul Π este fie deasupra planului ΠM , fie sub planul Πm ,
~q 2
astfel ı̂ncât intersecţia planului Π cu sfera S(kF , 0) este vidă (Π∩D = ∅), iar aria corespunzătoare
este nulă: A Π∩D = 0.
Prin ı̂nsumarea rezultatelor precedente, se obţine valoarea integralei pentru cazul considerat:
 mν

h mν q 2 i q
πkF2 1 − − , pentru − <1
~qkF 2kF ~qk 2kF
I(q, ν) = mν
F
q
q>2kF 
0 , pentru − >1.
~qkF 2kF
2. Cazul q < 2kF

În acest caz, domeniul permis de funcţiile Heaviside D este reprezentat ı̂n figura 3.21 prin partea
nehaşurată. Condiţia ca planul Π să aibă intersecţie nenulă cu domeniul D (adică Π ∩ D 6= ∅)
este ca planul să fie situat sub planul Π1 şi deasupra planului Π3 , reprezentaţi ı̂n figura 3.21;
această situaţie impune ca distanţa de la origine la planul Π să satisfacă condiţia:
q mν q
− < − < kF .
2 ~q 2
q mν q
Se observă că condiţia inferioară: −
< − implică ν > 0, astfel ı̂ncât această condiţie este
2 ~q 2
automat ı̂ndeplinită prin considerarea frecvenţelor pozitive (ν > 0).
Pe de altă parte, din examinarea figurii 3.22, se observă că există 2 subcazuri:
1. situaţia când planul π este aflat ı̂ntre planele Π1 şi Π2 , ceea ce implică inegalităţile
mν q
−(q − kF ) < − < kF ;
~q 2
2. situaţia când planul π este aflat ı̂ntre planele Π2 şi Π3 , ceea ce implică inegalităţile
q mν q
− < − < −(q − kF ) .
2 ~q 2
q
Π1
S(kF , 0)
kF
O q − kF
Π2 q/2
q/2
q Π3
kF
O′
S(kF , −q)
Figura 3.21: Ilustrarea domeniului D care este reprezentat prin partea nehaşurată; de aseme-
nea, s-au reprezentat diferitele distanţe care determină sub-domeniile şi ariile care sunt egale cu
valoarea integralei.
2a. Sub-cazul când planul Π este deasupra planului Π2

În această situaţie sunt satisfăcute următoarele inegalităţi:
(  q
q < 2kF  <2,
mν q =⇒ kF
−(q − kF ) < − < kF  1 − q < mν − q <1.
~q 2 kF ~qkF 2kF
Din figura 3.22 stânga, se observă că intersecţia planului Π cu domeniul permis D este intersecţia
acestui plan cu interiorul sferei S(kF , 0) [adică Π ∩ D = Π ∩ S(kF , 0)], care este discul circular
cu raza s
q mν q 2
r = kF − d2 = kF2 −
2 −
~q 2
atunci, aria acestui disc [care este egală cu valoarea integralei I(q, ν) ] este
h mν q 2 i
A Π∩D = π r2 = π kF2 1 − − .
~qkF 2kF
Se observă că acest sub-caz are aceleaşi formule analitice ca şi cazul 1.
2b. Sub-cazul când planul Π este sub planului Π2
În această situaţie sunt satisfăcute următoarele inegalităţi:
(  q
q < 2kF  <2,
kF mν
− <
q mν q
− < −(q − kF ) =⇒
 q q q
2 ~q 2 < − <1− .
2kF ~qkF 2kF kF
Din figura 3.22 dreapta, se observă că intersecţia planului Π cu domeniul permis D este intersecţia
interiorul sferei S(kF , 0) şi ı̂n acelaşi timp cu exteriorul sferei S(kF , −q) [adică
acestui plan cu
Π ∩ D = Π ∩ S(kF , 0) ∩ S(kF , −q) ], iar rezultatul este coroana circulară cu razele
p
rM = p kF2 − d2 ,
rm = kF2 − d21 ,
unde d este distanţa de la centrul sferei S(kF , 0) la planul Π şi d1 este distanţa de la centrul
sferei S(kF , −q) la planul Π. Conform figurii 3.22 dreapta, cele două distanţe sunt
 mν
 q q mν
 d= − = − ,
~q 2 2 ~q
 mν q
 d1 = q − d = + ;
~q 2
q q
ΠM
Π
d S(kF , 0) S(kF , 0)
kF k O
O kF k
d ΠM
Πm
Π
q q
Πm
d1
kF
O′ −q
O′ −q
kF
S(kF , −q) S(kF , −q)
Figura 3.22: Secţiunea centrală prin sfere şi planul de intersecţie ı̂n cazul sferelor intersectabile.
Figura din dreapta arată o situaţie tipică când planul intersectează numai sfera superioară; figura
din stânga ilustrează o situaţie când planul intersectează ambele sfere.
atunci, aria acestei coroane circulare [care este egală cu valoarea integralei I(q, ν) ] este
h mν q 2 i h mν q 2 i mν
2 2
A Π∩D = π rM − π rm = π kF2 − − − π kF2 − + = 2π .
~q 2 ~q 2 ~
mν q

În cazul când planul Π este deasupra planului Π1 , din figura 3.21, adică − > kF ,
~q 2
intersecţia este vidă şi aria corespunzătoare este nulă A Π∩D = 0; ultimul caz posibil, când
mν q q
planul Π este sub planul Π3 , din figura 3.21, adică − < − , corespunde de asemenea
~q 2 2
unei intersecţii vide, dar inegalitatea anterioară implică frecvenţe negative, astfel ı̂ncât această
situaţie nu necesită să fie luată ı̂n considerare ı̂n mod separat.
Prin ı̂nsumarea rezultatelor precedente, se obţine valoarea integralei pentru acest al doilea
caz:
 mν q

 0 , pentru − >1,

 ~qkF 2kF
 h mν q 2 i q mν q

I(q, ν) = πkF2 1 − − , pentru 1 − < − <1,
q<2kF 
 ~qkF 2kF kF ~qkF 2kF

 mν −q mν q q
2π , pentru < − < 1− .
~ 2kF ~qkF 2kF kF
În concluzie, luând ı̂n considerare toate posibilităţile, se obţine următoarea expresie a părţii
imaginare pentru polarizarea de ordinul 0:
0
Im Π e (q, ν)
ν>0
 mν q

 0 dacă − ≥1,

 ~qkF 2kF





  mν q h q i

 

 
 − ∈ 1 − ,1

 
 ~qkF 2kF kF

 

 h mν 
 & q < 2k ,
 (2s + 1)m
2 q 2 i
= − kF 1 − − dacă
 8π~2 q ~qkF 2kF 
 mν q

 

 
 − ∈ − 1, 1

 
 ~qkF 2kF

 


 & q > 2k ,
 


  mν q h −q q i

 (2s + 1)m 2mν − ∈ , 1−
 ~qkF 2kF 2kF 2kF
− 8π~2 q

~
dacă
 & q < 2k .
(3.153)
f (e
ν) f (e
ν)
qe > 2 qe < 2
1
2 − qe
qe
νe νe
qe2 qe2 qe2 qe2 qe2
− qe + qe qe − qe +
2 2 2 2 2
Figura 3.23: Graficele funcţiei f (eν ) pentru cele două cazuri: qe > 2 la stânga şi respectiv qe < 2 la
dreapta.
Prin utilizarea aceloraşi notaţii adimensionale, ca cele folosite anterior la exprimarea părţii reale,
adică
q
qe = ,
kF
ν mν
νe = = ,
2 ωF ~ kF2
se obţine expresia adimensionalizată a părţii imaginare pentru polarizarea de ordinul 0 la frecvenţă

pozitivă (ν > 0):
 

  (2s + 1)mkF h νe qe2 i νe qe

 = − 1 − − , dacă − ∈ (−1, 1) ,

 = 8π~2 qe qe 2 qe 2

 qe>2 νe qe

 = 0 , dacă − ≥ 1 ;

 qe 2




0 
Im Π e (q, ν) =  (2s + 1)mkF h νe qe2 i νe qe

 
= − 1 − − , dacă − ∈ (1 − qe), 1] ,

 
 8π~2 qe qe 2 qe 2

  h qe i

 (2s + 1)mkF νe qe

 = = − 2 ν
e , dacă − ∈ − , (1 − q
e ) ,
 qe<2
 8π~2 qe qe 2 2

 



 
= 0 , νe qe
dacă − ≥ 1 .
qe 2
(3.154)
Pentru a obţine o reprezentare grafică a rezultatului precedent, este convenabil să se utilizeze
funcţia adimensională de frecvenţă (la o valoare fixată a vectorului de undă)
−8π~2 0
e (q, ν)

ν) ≡
f (e Im Π
(2s + 1)mkF
din expresiile conţinute ı̂n relaţia (3.154), rezultă următoarele expresii explicite pentru funcţia
f (e
ν ):
  νe

  qe2 1 qe2 qe2

  = 1 − − , dacă − qe < νe < + qe ,

 = qe 2 qe 2 2

 qe>2  qe2
qe2

 = 0 ,

 dacă νe < − qe & νe > + qe ;

 2 2



f (e
ν) =  1 qe2

 
 = 2 νe , dacă 0 < νe < qe − ,
 

  qe
 2


 νe qe2 1 qe2 qe2

 = = 1− − , dacă qe − < νe < qe + ,
 qe<2 
 qe 2 qe 2 2

 

 
 qe2
 = 0 , dacă νe > qe + .
2
3.5. FUNCŢII DE CORELAŢIE PENTRU DENSITATEA DE PARTICULE 247
În mod similar cu prezentarea părţii reale, se obţin expresiile asimptotice ale părţii imaginare ale
polarizării de ordinul 0.
1. Limita frecvenţelor foarte mici ν → 0 (adică νe ≪ qe); ı̂n acest caz se obţine
0
Im Π e (q, 0) = 0 . (3.155)
2. Limita vectorilor de undă foarte mici (q → 0, sau mai exact qe ≪ νe)
0
Im Πe (q, ν) = 0 . (3.156)
3. Limita concertată a vectorilor şi frecvenţelor foarte mici, dar cu raport finit, adică q → 0
νe
şi ν → 0, dar ≡ x = fixat; ı̂n acest caz se obţine
qe

 νe
0 0 , dacă
qe
>1,
Im Π e (q, ν) ≈ (3.157)
− (2s + 1)mkF νe , dacă νe < 1 .

4π~2 qe qe qe
C. Rezumatul expresiilor asimptotice

Luând ı̂n considerare expresiile asimptotice pentru partea reală (3.149) – (3.151) şi cele pentru
partea imaginară (3.155) – (3.157), rezultă următoarele expresii asimptotice totale ale transfor-
matei Fourier pentru polarizarea de ordinul 0:
e 0 (q, 0) = (2s + 1)mkF g(e
Π q) , (3.158a)
4π 2 ~2
2
e 0 (q, ν) ≈ (2s + 1)mkF 2 qe ,
Π (3.158b)
q→0 4π 2 ~2 3 νe2

e 0 (q, ν) ≈ − (2s + 1)mkF π f νe + i θ 1 − νe νe ,
Π (3.158c)
q,ν→0 4π 2 ~2 qe qe qe
unde:
1 x2 1 − x/2
g(x) = −1 + 1− ln ,
x 4 1 + x/2
2 x 1 + x
f (x) = 1 − ln ,
π 2 1−x
conform relaţiilor (3.149c) şi respectiv (3.151b).
3.5 Funcţii de corelaţie pentru densitatea de particule

3.5.1 Funcţii de corelaţie pentru densităţi de observabile uni-particulă
Se consideră cazul general corespunzător la două observabile uni-particulă Â şi B̂; conform
relaţiei generale (2.93a), cele două observabile uni-particulă sunt decompozabile ı̂n densităţi:
Z
Â = d3 r â(r) ,
Z
B̂ = d3 r b̂(r) ,
unde operatorii densităţi ale observabilelor, â(r) şi b̂(r), ı̂n formularea Schrödinger, se exprimă ı̂n
ˆ
termeni de operatori de câmp conform relaţiei (2.93b), dacă operatorul algebric (Âr şi respectiv
ˆ
B̂r ) nu conţine operaţii de derivare spaţială:
−s,s
X ˆ
â(r) = ψ̂σ† (r) Âr σ,σ′ ψ̂σ′ (r) ,
σ,σ′
−s,s
X ˆ
b̂(r) = ψ̂σ† (r) B̂r σ,σ′ ψ̂σ′ (r) ;
σ,σ′
ı̂n cazul mai general, când operatorii algebrici conţin operaţii de derivare spaţială, pentru a avea
operatori hermitici care să reprezinte densităţile de observabile, este necesar să se definească
densităţile observabilelor astfel:
1n † o
−s,s
X ˆ
â(r) = ψ̂σ (r) Âr σ,σ′ ψ̂σ′ (r) + h.c. ,
2
σ,σ′
1n † o
−s,s
X ˆ
b̂(r) = ψ̂σ (r) B̂r σ,σ′ ψ̂σ′ (r) + h.c. ,
2
σ,σ′
unde prin “h.c.” se ı̂nţelege conjugatul hermitic al operatorului anterior.

Mediile pe starea fundamentală a sistemului (cu interacţii) pentru densităţile uni-particulă
definite anterior sunt

hΨ0 | â(r) |Ψ0 i
a(r) 0 ≡ ,
hΨ0 |Ψ0 i

hΨ0 | b̂(r) |Ψ0 i
b(r) 0 ≡ ;
hΨ0 |Ψ0 i
se definesc operatorii fluctuaţii ale densităţilor prin relaţiile:

δâ(r) = â(r) − a(r) 0 1̂ ,

δ b̂(r) = b̂(r) − b(r) 0 1̂ .
Operatorii Heisenberg pentru fluctuaţiile de densităţi ale operatorilor uni-particulă consideraţi
se obţin conform relaţiei generale (1.50), ı̂n care se alege t0 = 0:
i i
δâH (r, t) = e ~ tĤ δâ(r) e− ~ tĤ
i i
δ b̂H (r, t) = e ~ tĤ δ b̂(r) e− ~ tĤ .
Funcţiile de corelaţie importante asociate fluctuaţiilor densităţilor de observabile uni-particulă se
definesc ı̂n mod analog cu funcţiile Green; astfel funcţia de corelaţie cauzală pentru fluctuaţiile
densităţilor de observabile uni-particulă δâ(r) şi δ B̂(r) este

′ ′ hΨ0 |T δâH (r, t) · δ b̂H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
Cab (r, t; r , t ) ≡ (−i) ; (3.159a)
hΨ0 |Ψ0 i
(R) (A)
ı̂n mod similar se definesc funcţiile de corelaţie retardată Cab şi avansată Cab pentru operatorii
specificaţi anterior:

(R) ′ ′ ′
hΨ0 | δâH (r, t) , δ b̂H (r′ , t′ ) − |Ψ0 i
Cab (r, t; r , t ) ≡ (−i) θ(t − t ) , (3.159b)
hΨ0 |Ψ0 i

(A) ′ ′ ′
hΨ0 | δâH (r, t) , δ b̂H (r′ , t′ ) − |Ψ0 i
Cab (r, t; r , t ) ≡ (+i) θ(t − t) . (3.159c)
hΨ0 |Ψ0 i
Se observă că funcţia de corelaţie cauzală este definită ı̂n termeni de produs cronologic al ope-
ratorilor fluctuaţii ale densităţilor observabilelor, ı̂n timp ce funcţiile de corelaţie retardată şi
avansată sunt definite ı̂n termeni de comutator al acelor operatori.
Deşi se pot obţine unele proprietăţi pentru cazul general al funcţiilor de corelaţie, situaţia
cea mai interesantă pentru aplicaţii este corespunzătoare fluctuaţiilor densităţii de particule;
ca urmare, se vor prezenta ı̂n detaliu principalele proprietăţi ale acestor funcţii de corelaţie
particulare.
3.5.2 Funcţii de corelaţie pentru densitatea de particule

A. Definiţii şi proprietăţi generale
Operatorul densitate de particule a fost definit prin relaţia (2.96)
X
n̂(r) = ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) ;
σ
se observă că operatorul este hermitic, n̂(r) = n̂† (r), astfel ı̂ncât nu este necesară operaţia su-
plimentară de simetrizare. Operatorul Heisenberg (pentru densitatea de particule) este definit
conform relaţiei generale pentru alegerea t0 = 0:
i i
n̂H (r, t) = e ~ tĤ n̂(r) e− ~ tĤ .
Densitatea medie (a numărului de particule) pe starea fundamentală este

hΨ0 | n̂H (r, t)|Ψ0 i
n(r, t) 0 = ;
hΨ0 |Ψ0 i

se observă că densitatea medie de particule este independentă de timp n(r, t) 0 = n(r) 0 ,
deoarece
i i
hΨ0 | n̂H (r, t)|Ψ0 i = hΨ0 | e ~ tĤ n̂(r) e− ~ tĤ |Ψ0 i = hΨ0 | n̂(r)|Ψ0 i .
Operatorul fluctuaţie pentru densitatea de particule este definit ı̂n formulările Schrödinger şi
Heisenberg prin relaţiile

δn̂(r) ≡ n̂(r) − n(r) 0 1̂ ,
i i

δn̂H (r, t) = e ~ tĤ δn̂(r) e− ~ tĤ = n̂H (r, t) − n(r) 0 1̂ .
Funcţia de corelaţie cauzală pentru fluctuaţiile numerelor de particule (numită, de asemenea
propagatorul de polarizare) este definită prin relaţia:

′ ′ hΨ0 | T δn̂H (r, t) · δn̂H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
Cn (r, t; r , t ) ≡ −i ; (3.160a)
hΨ0 |Ψ0 i
ı̂n mod similar, funcţia de corelaţie retardată pentru fluctuaţiile numerelor de particule este
definită astfel:

(R) ′ ′ ′
hΨ0 | δn̂H (r, t) , δn̂H (r′ , t′ ) − |Ψ0 i
Cn (r, t; r , t ) ≡ −i θ(t − t ) . (3.160b)
hΨ0 |Ψ0 i
Observaţii asupra definiţiilor:
i. Este posibil să se definească funcţia de corelaţie avansată, dar aceasta nu este utilă ı̂n
majoritatea aplicaţiilor, astfel ı̂ncât, pentru concizia expunerii se renunţă la prezentarea acestei
funcţii suplimentare.
ii. Funcţiile de corelaţie pentru densitatea numărului de particule au definiţii analoage cu
funcţiile Green (dar există deosebiri ı̂n natura operatorilor utilizaţi), astfel ı̂ncât există proprietăţi
similare ı̂ntre aceste funcţii de corelaţie şi proprietăţi corespondente ale funcţiilor Green.
iii. O deosebire importantă a funcţiilor de corelaţie pentru fluctuaţiile densităţii de particule,
faţă de funcţiile Green, constă ı̂n faptul că operatorul fluctuaţie a densităţii δn̂ conţine un număr
par de operatori de câmp, astfel ı̂ncât operatorul de ordonare cronologică T nu introduce factor
de semn.
iv. Comutatorul operatorilor fluctuaţii de densitate este egal cu comutatorul operatorilor den-
sitate de particule, deoarece diferenţa dintre aceşti operatori este un operator banal (proporţional
cu operatorul unitate, care deci comută cu orice operator):

δn̂H (r, t) , δn̂H (r′ , t′ ) − = n̂H (r, t) − n(r) 0 1̂ , n̂H (r′ , t′ ) − n(r) 0 1̂ −

= n̂H (r, t) , n̂H (r′ , t′ ) − ;
ca urmare, funcţia de corelaţie retardată se poate defini ı̂n mod echivalent, utilizând densităţile
de particule, ı̂n locul fluctuaţiilor acestor densităţi.
Proprietăţi generale
1. Cazul sistemului conservativ şi omogen, atunci hamiltonianul sistemului este atemporal şi invari-
ant la translaţii spaţiale; ca urmare, funcţiile de corelaţie (cauzală şi retardată) pentru fluctuaţiile
densităţii de particule depind numai de diferenţele coordonatelor spaţio-temporale
Cn (r, t; r′ , t′ ) = Cn (r − r′ , t − t′ ; 0, 0) ,
Cn(R) (r, t; r′ , t′ ) = Cn(R) (r − r′ , t − t′ ; 0, 0) ;
atunci, este posibilă o transformare Fourier spaţio-temporală simplă:

Z
1 X ∞ dω i[ k·(r−r′ )−ω(t−t′ )] e
Cn (r, t; r′ , t′ ) = e Cn (k, ω)
V −∞ 2π
k
Z Z ∞
d3 k dω i[ k·(r−r′ )−ω(t−t′ )] e
= e Cn (k, ω) , (3.161a)
LT R3 (2π)3 −∞ 2π
Z
1 X ∞ dω i[ k·(r−r′ )−ω(t−t′ )] e (R)
Cn(R) (r, t; r′ , t′ ) = e Cn (k, ω)
V −∞ 2π
k
Z Z ∞
d3 k dω i[ k·(r−r′ )−ω(t−t′ )] e(R)
= 3
e Cn (k, ω) . (3.161b)
LT R3 (2π) −∞ 2π
Demonstraţia este analoagă cu cea prezentată pentru funcţiile Green, formulele (3.49) – (3.50).
2. Reprezentarea Lehmann (pentru sistem conservativ şi omogen): conform definiţiilor, funcţiile de
corelaţie cauzală şi retardată au următoarele expresii explicite ı̂n raport cu operaţiile suplimentare
din definiţii (ordonare temporală sau comutator):
hΨ0 | δn̂H (r, t) δn̂H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
Cn (r, t; r′ , t′ ) = − i θ(t − t′ )
hΨ0 |Ψ0 i
hΨ0 | δn̂H (r′ , t′ ) δn̂H (r, t) |Ψ0 i
− i θ(t′ − t) ,
hΨ0 |Ψ0 i
hΨ0 | δn̂H (r, t) δn̂H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
Cn(R) (r, t; r′ , t′ ) = − i θ(t − t′ )
hΨ0 |Ψ0 i
′ ′
hΨ 0 | δn̂ H (r , t ) δn̂H (r, t) |Ψ0 i
+ i θ(t − t′ ) .
hΨ0 |Ψ0 i
Se observă că cele două expresii precedente se pot comasa ı̂n următoarea expresie comună:
n hΨ0 | δn̂H (r, t) δn̂H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
(c)
CnR (r, t; r′ , t′ ) = − i θ(t − t′ )
hΨ0 |Ψ0 i
hΨ0 | δn̂H (r′ , t′ ) δn̂H (r, t) |Ψ0 i o
± θ ∓ (t′ − t) , (3.162)
hΨ0 |Ψ0 i
unde semnul superior corespunde funcţiei de corelaţie cauzală, iar semnul inferior corespunde
funcţiei de corelaţie retardată.
Deducerea reprezentării Lehmann pentru funcţiile de corelaţie ale densităţii de particule:
Deducerea este asemănătoare cu cea făcută pentru funcţiile Green uni-particulă.
În condiţiile când sistemul este conservativ şi omogen, rezultă că hamiltonianul Ĥ, operatorul
impuls total P̂ şi operatorul număr de particule N̂ sunt un sistem de observabile
compatibile,

astfel ı̂ncât aceşti operatori au un sistem comun de vectori proprii, notat prin |N, Eα , Pα i , care
constituie o bază ı̂n spaţiul Fock, conform relaţiei
h N, Eα , Pα |N ′ , Eα′ , Pα′ i = δN,N ′ δ(α, α′ )
∞ X
X Z
(N)
|N, Eα , Pα ihN, Eα , Pα | = 1̂ ;
N=0 α
Ecuaţiile cu valori proprii ale energiei şi impulsului total sunt

Ĥ |N, Eα , Pα i = Eα |N, Eα , Pα i ,
P̂ |N, Eα , Pα i = Pα |N, Eα , Pα i ;
pentru starea fundamentală |N, E0 , P0 i ≡ |Ψ0 i, valoarea proprie a energiei este E0 (energia stării
fundamentale), iar valoarea proprie a impulsului este nulă P0 = 0.
Se explicitează dependenţa spaţio-temporală a operatorului fluctuaţie de densitate

i i i i

δn̂H (r, t) = n̂H (r, t) − n(r) 0 1̂ = e ~ tĤ e− ~ r·P̂ n̂(0) e ~ r·P̂ e ~ tĤ − n 0 1̂
i i
i i
= e ~ tĤ e− ~ r·P̂ n̂(0) − n 0 1̂ e ~ r·P̂ e ~ tĤ
i i i i
≡ e ~ tĤ e− ~ r·P̂ δn̂(0) e ~ r·P̂ e ~ tĤ ,
unde s-a utilizat proprietatea

de
omogenitate

spaţială a sistemului, care implică o densitate de
particule constantă: n(r, t) 0 = n(r) 0 = n 0 .
În elementul de matrice de la numărătorul primului termen se explicitează operatorii fluctuaţie
de densitate şi apoi se utilizează ecuaţiile cu valori proprii ale energiei şi impulsului pe starea
fundamentală:
hΨ0 | δn̂H (r, t) δn̂H (r′ , t′ ) |Ψ0 i

i i i i i ′ i ′ i ′ i ′
= hΨ0 | e ~ tĤ e− ~ r·P̂ δn̂(0) e ~ r·P̂ e− ~ tĤ · e ~ t Ĥ e− ~ r ·P̂
δn̂(0) e ~ r ·P̂ e− ~ t Ĥ |Ψ0 i
i ′ i ′ i
= e ~ E0 (t−t ) hΨ0 | δn̂(0) e− ~ (t−t )Ĥ e ~ (r−r)·P̂ δn̂(0) |Ψ0 i ;
apoi se introduce relaţia de completitudine ı̂n interiorul elementului de matrice şi se face apel la
ecuaţiile cu valori proprii ale energiei şi impulsului:
hΨ0 | δn̂H (r, t) δn̂H (r′ , t′ ) |Ψ0 i

X∞ (NXZ ′)
i ′ i ′ i
= e ~ E0 (t−t ) hΨ0 | δn̂(0) e− ~ (t−t )Ĥ e ~ (r−r)·P̂ |N ′ , Eα , Pα ihN ′ , Eα , Pα | δn̂(0) |Ψ0 i
N ′ =0 α
Z )
∞ (N
X X
′
i ′ i ′
= e− ~ (Eα −E0 )(t−t ) e ~ Pα ·(r−r ) hΨ0 | δn̂(0) |N ′ , Eα , Pα ihN ′ , Eα , Pα | δn̂(0) |Ψ0 i .
N ′ =0 α
Deoarece operatorul densitate de particule (şi de asemenea operatorul fluctuaţie a densităţii de par-
ticule) are elemente de matrice nenule numai pentru vectori corespunzători la numere de particule
egale, rezultă
hΨ0 | δn̂(0) |N ′ , Eα , Pα i = hN ′ , Eα , Pα | δn̂(0) |Ψ0 i∗ ∼ δN ′ ,N ,
astfel că elementul de matrice considerat anterior se simplifică ı̂n următoarea formă:
Z
(N)
X i ′ i ′ 2
hΨ0 | δn̂H (r, t) δn̂H (r′ , t′ ) |Ψ0 i = e− ~ (Eα −E0 )(t−t ) e ~ Pα ·(r−r ) hΨ0 | δn̂(0) |N, Eα , Pα i .
α
În mod similar se obţine pentru elementul de matrice de la numărătorul celui de-al doilea termen,
expresia
Z
(N)
X i ′ i ′ 2
hΨ0 | δn̂H (r′ , t′ ) δn̂H (r, t) |Ψ0 i = e ~ (Eα −E0 )(t−t ) e− ~ Pα ·(r−r ) hΨ0 | δn̂(0) |N, Eα , Pα i .
α
Atunci, pe baza rezultatelor anterioare, s-a obţinut descompunerea funcţiilor de corelaţie ı̂n baza
proprie energie-impuls:
Z n
(N) 2
(Rc ) ′ ′
X ′ i (E −E )(t−t′ )
−~ i P ·(r−r′ ) hΨ0 | δn̂(0) |N, Eα , Pα i
Cn (r, t; r , t ) = − i θ(t − t ) e α 0
e ~ α
hΨ0 |Ψ0 i
α
2 o
i ′ i ′ hΨ0 | δn̂(0) |N, Eα , Pα i
± θ ∓ (t′ − t) e ~ (Eα −E0 )(t−t ) e− ~ Pα ·(r−r ) .
hΨ0 |Ψ0 i
Se observă că cele două funcţii de corelaţie depind numai de diferenţa coordonatelor spaţio-
temporale
(c) (c)
CnR (r, t; r′ , t′ ) = CnR (r − r′ , t − t′ ) ,
astfel ı̂ncât se pot efectua transformări Fourier spaţio-temporale simple:
c
Z Z ∞
en(R) (k, ω) = (c)
C d3 r dt e−i( k·r−ωt) CnR (r, t)
V −∞
2 Z
X
Z
(N)
hΨ0 | δn̂(0) |N, Eα , Pα i
Z ∞
= −i d3 r e i(Pα /~−k)·r dt θ(t) e− i[ω−(Eα −E0 )/~]t
hΨ0 |Ψ0 i V −∞
α

hΨ0 | δn̂(0) |N, Eα , Pα i2 Z Z ∞
± d3 r e−i(Pα /~+k)·r dt θ(∓t) e− i[ω+(Eα −E0 )/~]t ;
hΨ0 |Ψ0 i V −∞
integralele spaţială şi temporală se calculează pe baza formulelor stabilite la deducerea relaţiilor
(3.56) – (3.58) pentru reprezentarea Lehmann a funcţiilor Greem 1-particulă:
Z
I(k) ≡ d3 r e ik·r = V δ k,0 ,
V
Z ∞
±i
K± (ω) ≡ dτ θ(±τ ) e iωτ = ,
−∞ ω ± iη η→0+
astfel ı̂ncât expresiile funcţiilor de corelaţie devin:

Z
(N) 2
c
en(R) (k, ω) = − i
X hΨ0 | δn̂(0) |N, Eα , Pα i i
C V δ Pα ,~k
hΨ0 |Ψ0 i Eα − E0
α ω− + iη
~

hΨ0 | δn̂(0) |N, Eα , Pα i2 i
− V δ Pα ,−~k
ω+ ∓ iη η→0+
~
Z
(N,k)
X hΨ0 | δn̂(0) |N, Eα , ~ki2 1

= V
α ω− + iη η→0+
~
Z
(N,−k)
X hΨ0 | δn̂(0) |N, Eα , −~ki2
1
− V ,
α ω+ ∓ iη η→0+
~
care este o reprezentare Lehmann pentru funcţiile de corelaţie ale fluctuaţiilor de densitate, cauzală
şi retardată.
Pe baza rezultatului precedent se pot scrie reprezentările Lehmann ale funcţiilor de corelaţie
pentru fluctuaţiile de densitate, cauzală şi retardată, ı̂n forma:
Z Z
(N,k)
X A(k, α)
(N,−k)
X B(k, α)
en (k, ω) =
C (k)
− (k)
, (3.163a)
ω − ωα + iη ω + ωα − iη η→0+
α α
Z Z
(N,k)
X A(k, α)
(N,−k)
X B(k, α)
en (k, ω) =
(R)
C (k)
− (k)
, (3.163b)
ω − ωα + iη ω + ωα + iη η→0+
α α
(k)
unde coeficienţii de pondere A(k, α), B(k, α) şi pulsaţiile proprii ωα sunt definiţi prin expresiile

hΨ0 | δn̂(0) |N, Eα , ~ki2
A(k, α) = V , (3.164a)
hΨ0 |Ψ0 i

hΨ0 | δn̂(0) |N, Eα , −~ki2
B(k, α) = V , (3.164b)
hΨ0 |Ψ0 i
Eα − E0
ωα(k) = >0. (3.164c)
~ ±k
Expresiile anterioare ale reprezentării Lehmann se pot scrie ı̂n mod formal ca integrale după
frecvenţe, prin utilizarea relaţiei
Z
(N,±k)
X Z Z
(N,±k)
dω ′ X
∞
f (α, ±k; ωα(k) ) = f (α, ±k; ω ′ ) 2π δ ω ′ − ωα(k) ;
−∞ 2π
α α
atunci, rezultă reprezentările Lehmann echivalente:

Z ∞ ′ n
en (k, ω) = dω an (k, ω ′ ) bn (k, ω ′ ) o
C − , (3.165a)
−∞ 2π ω − ω ′ + iη ω − ω ′ − iη η→0+
Z ∞ ′ n
en(R) (k, ω) = dω an (k, ω ′ ) bn (k, ω ′ ) o
C − , (3.165b)
−∞ 2π ω − ω ′ + iη ω − ω ′ + iη η→0+
unde noile ponderi sunt legate de precedenţii coeficienţi de pondere prin relaţiile
Z Z 2 Eα − E0
(N,k) (N,k)
X X hΨ0 | δn̂(0)|N, Eα , ~ki
an (k, ω ′ ) = A(k, α) 2π δ ω ′ − ωα(k) = V 2π δ ω ′ − ,
hΨ0 |Ψ0 i ~
α α
(3.166a)
Z
(N,−k) Z
(N,−k)
X X hΨ0 | δn̂(0)|N, Eα , −~ki2 Eα − E0
bn (k, ω ′ ) = B(k, α) 2π δ ω ′ + ωα(k) = V 2π δ ω ′ + .
hΨ0 |Ψ0 i ~
α α
(3.166b)
Consecinţe ale reprezentărilor Lehmann.

i. Proprietăţile analitice (ca funcţii de variabilă complexă) se obţin ı̂n mod analog cu
proprietăţile corespondente ale funcţiilor Green (care au fost prezentate anterior). Astfel, se
efectuează prelungirea analitică a frecvenţei (pulsaţiei) ı̂n planul complex: ω → z = ω + iγ.
Din expresiile (3.163) rezultă:
en (k, z) are poli simpli, deasupra şi
• transformata Fourier a funcţiei de corelaţie cauzală C
sub axa reală (ı̂n vecinătatea infinitezimală):
(−) (k)
* zα = ωα − η (de la primul termen),
(+) (−k)
* zα = ωα + η (de la al doilea termen);
en (k, z) este o funcţie meromorfă ı̂n planul complex al variabilei z;
ca urmare, C
en(R) (k, z) are poli simpli numai sub
• transformata Fourier a funcţiei de corelaţie retardată C
(±) (±k)
axa reală (ı̂n vecinătatea infinitezimală): zα = ± ωα − η;
ca urmare, C en(R) (k, z) este o funcţie olomorfă ı̂n semiplanul superior Im{z} > 0 şi este o
funcţie meromorfă ı̂n semiplanul inferior Im{z} < 0.
Din expresia de definiţie (3.164c)
~ ωα(±k) = Eα(N,±k) − E0N ≡ ǫα

(±k)
,
rezultă că aceasta este energia de excitaţie pentru stări N -particule, având impulsul ±k şi cuplate
de starea fundamentală a sistemului prin fluctuaţiile de densitate ale particulelor. Se observă
că, spre deosebire de excitaţiile sistemului evidenţiate de reprezentările Lehmann ale funcţiilor
Green uni-particulă (când excitaţiile sistemului erau de tipul particulă-gol), ı̂n cazul excitaţiilor
evidenţiate de funcţiile de corelaţie ale fluctuaţiilor de densitate aceste excitaţii reprezintă stări
colective ale sistemului N -particule.
ii. Relaţia ı̂ntre funcţiile de corelaţie cauzală şi retardată pentru fluctuacţiile densităţii
de particule se obţine prin deducerea relaţiilor ı̂ntre părţile lor reale şi imaginare.
Pentru obţinerea părţilor reală şi imaginară ale funcţiilor de corelaţie considerate, se observă
că ponderile A(k, α) şi B(k, α), respectiv an (k, ω ′ ) şi bn (k, ω ′ ), sunt mărimi reale, după cum
rezultă din relaţiile (3.164) şi respectiv (3.166).
Deoarece funcţia de corelaţie retardată are polii numai sub axa reală, atunci expresia (3.165b)
se poate rescrie ı̂n forma echivalentă:
Z ∞ ′
e (R) dω an (k, ω ′ ) − bn (k, ω ′ )
Cn (k, ω) = lim ;
η→0+ −∞ 2π ω − ω ′ + iη
se separă părţile reală şi imaginară, prin utilizarea formulei Sohotski-Weierstrass 20

1 1
lim =P ∓ iπ δ(ω) ,
η→0+ ω ± iη ω
Z ∞ ′ ′ ′
Ce(R) (k, ω) = − dω an (k, ω ) − bn (k, ω ) − i 1 an (k, ω ′ ) − bn (k, ω ′ ) ,
n ′
−∞ 2π ω−ω 2
20 Formula Sohotski-Weierstrass a fost prezentată ı̂n Anexa matematică A.2.
asfel că rezultă

Z ∞ ′ ′ ′
e (R) (k, ω)} = − dω an (k, ω ) − bn (k, ω ) ,
Re{C (3.167a)
n ′
−∞ 2π ω−ω
1
en(R) (k, ω)} = − an (k, ω ′ ) − bn (k, ω ′ ) .
Im{C (3.167b)
2
Funcţia de corelaţie cauzală nu este o funcţie analitică ı̂n nici unul dintre semiplanele complexe,
astfel ı̂ncât prin utilizarea formulei Sohotski-Weierstrass ı̂n relaţia (3.165a), urmată de separarea
părţilor reală şi imaginară, se obţine
Z ∞ ′
e dω an (k, ω ′ ) − bn (k, ω ′ ) 1
Cn (k, ω) = − ′
− i an (k, ω ′ ) + bn (k, ω ′ ) ,
−∞ 2π ω − ω 2
de unde rezultă
Z ∞ ′
e dω an (k, ω ′ ) − bn (k, ω ′ )
Re{Cn (k, ω)} = − (3.167c)
−∞ 2π ω − ω′

en (k, ω)} = − 1 an (k, ω ′ ) + bn (k, ω ′ ) .
Im{C (3.167d)
2
(k) Eα − E0
Deoarece ωα = > 0, se observă că ponderile an (k, ω) şi bn (k, ω), definite prin relaţiile
~
(3.166), satisfac condiţiile:
(
(k)
an (k, ω) ∼ δ ω − ωα an (k, ω) ∼ θ(ω)
(k) =⇒
bn (k, ω) ∼ θ(−ω)
bn (k, ω) ∼ δ ω + ωα
adică an (k, ω) este nenul numai pentru frecvenţe pozitive, iar bn (k, ω) este nenul numai pentru
frecvenţe negative.
Din compararea expresiilor părţilor reale, (3.167a) şi (3.167c), rezultă că cele două funcţii de
corelaţie au părţi reale egale:
(R)
Re Cen (k, ω) = Re C en (k, ω) ; (3.168a)
pentru părţile imaginare, din compararea expresiilor (3.167b) şi (3.167d), ı̂mpreună cu utilizarea
proprietăţilor de anulare ale ponderilor an (k, ω) şi bn (k, ω), se obţine:
 (R)
 = − 1
a n (k, ω) = Im e
C n (k, ω) ,
Im C en (k, ω) = ω>0 2
ω>0
 = − 1 bn (k, ω) = −Im C en(R) (k, ω)
2 ;
ω<0 ω<0
atunci relaţia globală ı̂ntre părţile imaginare ale funcţiilor de corelaţie considerate este
(R)
Im C en (k, ω) = sgn(ω) Im C e (k, ω) , (3.168b)
n
adică părţile imaginare sunt egale pentru frecvenţe (pulsaţii) pozitive şi diferă prin semn pentru
frcvenţe (pulsaţii) negative.
iii. Relaţiile de dispersie se obţin din expresiile precedente pentru părţilor reale şi imaginare
ale celor două funcţii de corelaţie.
În cazul funcţiei de corelaţie retardată, din relaţiile (3.167a) şi (3.167b) rezultă relaţia de
dispersie ı̂ntre partea reală şi partea imaginară a acestei funcţii de corelaţie (ı̂n sensul Kramers-
Kronig):
Z (R)
(R) 1 ∞ ′ Im C en (k, ω ′ )
e
Re Cn (k, ω) = − − dω . (3.169a)
π −∞ ω − ω′
Pentru funcţia de corelaţie cauzală părţile reală şi imaginară au expresiile (3.167c) şi (3.167d);
ı̂n acest caz nu se poate deduce o relaţie de dispersie normală ı̂ntre părţile reală şi imaginară;
totuşi, luând ı̂n considerare relaţiile (3.168) ı̂ntre cele două funcţii de corelaţie, se poate obţine o
relaţie de dispersie anomală:
Z ∞
1 sgn(ω ′
) Im en (k, ω ′ )
C
Re Cen (k, ω) = − − dω ′
. (3.169b)
π −∞ ω − ω′
3. Relaţii de simetrie pentru funcţia de corelaţie cauzală: rezultă din definiţia (3.160a)

′ ′ hΨ0 | T δn̂H (r, t) · δn̂H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
Cn (r, t; r , t ) ≡ −i
hΨ0 |Ψ0 i
şi prin luarea ı̂n consideraţie a faptului că operatorul de ordonare cronologică nu introduce factor
de semn la reordonarea operatorilor fluctuaţii de densitate δn̂H (r, t); atunci, rezultă relaţia de
simetrie
Cn (r, t; r′ , t′ ) = Cn (r′ , t′ ; r, t) . (3.170)
În cazul unui sistem conservativ şi omogen spaţial, când funcţia de corelaţie pentru fluctuaţiile
de densitate depinde numai de diferenţa coordonatelor spaţio-temporale
Cn (r, t; r′ , t′ ) = Cn (r − r′ , t − t′ ) ,
proprietatea de simetrie, evidenţiată anterior, devine

Cn (r, t; r′ , t′ ) = Cn (r − r′ , |t − t′ |) .
B. Calculul perturbaţional al funcţiei de corelaţie cauzale

Funcţia de corelaţie cauzală pentru fluctuaţiile densităţii de particule se poate calcula pertur-
bativ, utilizând metode diagramatice de vizualizare a termenilor de perturbaţie, datorită relaţiei
cu polarizarea totală, conform teoremei Hubbard.
Teorema Hubbard X
Cn (x, x′ ) = ~ Πσσ,σ′ σ′ (x, x′ ) ≡ ~ Π(x, x′ ) , (3.171)
σ,σ′
unde x ≡ (r, t), iar Π(x, x′ ) este urma de spin a polarizării totale ı̂ntre punctele x şi x′ .
Demonstraţie:

Operatorul fluctuaţie de densitate (ı̂n formularea Heisenberg) este δn̂H (x) = n̂H (x) − n(x) 0 1̂,

unde n̂H (x) este operatorul densitate de particule, iar n(x) 0 este media densităţii de particule ı̂n
starea fundamentală:
X †
n̂H (x) = ψ̂σH (x) ψ̂σH (x) ,
σ

hΨ0 | n̂H (x) |Ψ0 i
n(x) 0 = ;
hΨ0 |Ψ0 i
deoarece termenii care conţin medii pe starea fundamentală implică operatori banali (proporţionali
cu operatorul unitate), operaţia de ordonare temporală a produsului de 2 operatori fluctuaţii de
densitate acţionează nebanal numai asupra operatorilor densitate de particule, atunci se separă
produsele cu operatori densitate de ceilalţi termeni (produse de medii pe starea fundamentală sau
produse cu o medie pe starea fundamentală şi un operator densitate) şi se obţine rezultatul

T δn̂H (x) · δn̂H (x′ ) = T n̂H (x) − n(x) 0 1̂ n̂H (x′ ) − n(x′ ) 0 1̂

= T n̂H (x) · n̂H (x′ ) − n(x) 0 n̂H (x′ ) − n(x′ ) 0 n̂H (x) + n(x) 0 n(x′ ) 0 1̂

= T n̂H (x) · n̂H (x′ ) − n(x) 0 n̂H (x′ ) − n(x′ ) 0 n̂H (x) + n(x) 0 n(x′ ) 0 1̂ .
Atunci, funcţia de corelaţie a fluctuaţiilor de densitate se poate scrie ı̂n forma

hΨ0 |T δn̂H (x) · δn̂H (x′ ) Ψ0 i
iCn (x, x′ ) =
hΨ0 |Ψ0 i

hΨ0 |T n̂H (x) · n̂H (x′ ) Ψ0 i
hΨ0 |n̂H (x′ )|Ψ0 i
′ hΨ0 |n̂H (x)|Ψ0 i
= − n(x) 0 − n(x ) 0
hΨ0 |Ψ0 i hΨ0 |Ψ0 i hΨ0 |Ψ0 i
| {z } | {z }

= n(x′ ) = n(x)
0 0

hΨ0 |Ψ0 i
+ n(x) 0 n(x′ ) 0
hΨ0 |Ψ0 i
| {z }
=1
′

hΨ0 |T n̂H (x) · n̂H (x ) Ψ0 i

= − n(x) 0 n(x′ ) 0 .
hΨ0 |Ψ0 i
Se efectuează dezvoltarea perturbativă pentru mediile pe starea fundamentală, a operatorilor Hei-

senberg şi apoi se aplică teorema Wick, urmată de separarea termenilor legaţi de cei nelegaţi, ı̂n
mod similar cu operaţiile efectuate pentru demonstrarea teoremei Brueckner, ı̂n cazul seriei de
perturbaţie a funcţiei Green cauzală uni-particulă.
Pentru media densităţii de particule pe starea fundamentală, prin aplicarea teoremei Feynman
(2.152), se obţine:

hΨ0 | n̂H (x) |Ψ0 i
n(x) 0 =
hΨ0 |Ψ0 i
Z Z ∞
1 −i n ∞
X∞
1
= dt1 · · · dtn hΦ0 | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) · n̂H (x) |Φ0 i
S n=0 n! ~ −∞ −∞
∞ Z Z
1 X 1 −i n ∞ ∞
= dt1 · · · dtn C Ĥ1I (t1 ) , · · · , Ĥ1I (tn ) , n̂H (x) hΦ0 |Φ0 i ,
S n=0 n! ~ −∞ −∞
unde S = hΦ0 | ÛI (+∞, −∞)|Φ0 i, iar ultima egalitate s-a obţinut prin aplicare teoremei Wick,
C{· · · } fiind suma tuturor contracţiilor produse cu operatorii consideraţi ı̂n interiorul parantezelor
acolade. Apoi, se realizează separarea termenilor legaţi, prin contracţii, ı̂ntre operatori de câmp
din n̂I (x) (adică punctul extern) de operatori de câmp din hamiltonienii de interacţie Ĥ1I (tj ), de
termenii nelegaţi de punctul extern (ı̂n mod analog cu operaţia făcută la demonstrarea teoremei
Brueckner), iar termenii nelegaţi dau o contribuţie totală egală cu numitorul S, astfel ı̂ncât rămâne
numai contribuţia termenilor legaţi de punctul extern:
Z Z ∞
1 X 1 −i p ∞
∞

n(x) 0 = dt1 · · · dtp Cc Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tp ) , n̂H (x)
S p=0 p! ~ −∞ −∞
Z Z ∞
1 −i r ∞
X∞

× dt1 · · · dtr Cc Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tr ) hΦ0 |Φ0 i
p=0
r! ~ −∞ −∞
| {z }
=S
Z Z ∞
1 −i p ∞
X∞

= dt1 · · · dtp Cc Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tp ) , n̂H (x) ,
p=0
p! ~ −∞ −∞

unde Cc Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tp ) , n̂H (x) este suma tuturor contracţiilor totale ale operatorilor de
câmp din hamiltonienii de interacţie, iar 2 operatori de câmp ai hamiltonienilor de interacţie sunt
†
contractaţi fiecare cu unul dintre operatorii de câmp externi ψ̂σH (x) şi ψ̂σH (x).
În mod similar se procedează cu media pe starea fundamentală a produsului cronologic de ope-
ratori densitate de particule, ı̂n care pentru ı̂nceput se aplică teorema Feynman de dezvoltare
perturbativă, apoi se efectuează contracţiile ı̂ntre operatorii de câmp şi se aplică teorema Wick
prin care rămân numai contracţiile totale, iar apoi se separă termenii nelegaţi de cei legati de
punctele externe x şi x′ :

hΨ0 |T n̂H (x) · n̂H (x′ ) Ψ0 i
hΨ0 |Ψ0 i
Z Z ∞
1 X 1 −i n ∞
∞

= dt1 · · · dtn hΦ0 | T Ĥ1I (t1 ) · · · Ĥ1I (tn ) · n̂H (x) · n̂H (x′ ) |Φ0 i
S n=0 n! ~ −∞ −∞
X∞ Z ∞ Z ∞
1 1 −i n
= dt1 · · · dtn C Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tn ) , n̂H (x) , n̂H (x′ ) hΦ0 |Φ0 i
S n=0 n! ~ −∞ −∞
X∞ Z ∞ Z ∞
1 1 −i p
= dt1 · · · dtp Cc Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tp ) , n̂H (x) , n̂H (x′ )
S p=0 p! ~ −∞ −∞
∞
X 1 −i r Z ∞ Z ∞

× dt1 · · · dtr Cc Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tr ) hΦ0 |Φ0 i
p=0
r! ~ −∞ −∞
| {z }
=S
Z Z ∞
1 −i p ∞
X∞

= dt1 · · · dtp Cc Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tp ) , n̂H (x) , n̂H (x′ ) ,
p=0
p! ~ −∞ −∞

unde Cc Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tp ) , n̂H (x) , n̂H (x′ ) este suma tuturor contracţiilor totale şi legate, care
ı̂n plus sunt legate de punctele externe x şi x′ ; se observă că ı̂n toate ordinele de perturbaţie apar
2 tipuri de termeni:
– termeni legaţi de ambii operatori densitate de particule n̂H (x) şi n̂H (x′ ) [= termeni total
legaţi],
– termeni legaţi separat cu operatorul n̂H (x) (pe de o parte) şi cu operatorul n̂H (x′ ) (pe de altă
parte), astfel ı̂ncât aceşti termeni sunt factorizabili ı̂n produs de 2 părţi independente.
Atunci se efectuează separarea termenilor total legaţi de termenii factorizabili şi se face resumarea
fiecărui set de termeni:

hΨ0 |T n̂H (x) · n̂H (x′ ) Ψ0 i
hΨ0 |Ψ0 i
Z Z ∞
1 −i p ∞
X∞

= dt1 · · · dtp C′′c Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tp ) , n̂H (x) , n̂H (x′ )
p=0
p! ~ −∞ −∞
X∞ Z ∞ Z ∞
1 −i p
+ dt1 · · · dtp C′c Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tp ) , n̂H (x) , n̂H (x′ ) .
p=0
p! ~ −∞ −∞

unde C′′c Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tp ) , n̂H (x) , n̂H (x′ ) este suma tuturor contracţiilor total legate de am-

bele puncte externe, iar C′c Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tp ) , n̂H (x) , n̂H (x′ ) este suma contracţiilor legate şi
factorizabile.
Termenul factorizabil conţine produse de independente (atât prin contracţii, cât şi prin integrări
temporale), astfel ı̂ncât se poate separa ı̂ntr-un produs de 2 părţi independente:
Z Z ∞
1 −i p ∞
X∞

dt1 · · · dtp C′c Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tp ) , n̂H (x) , n̂H (x′ )
p=0
p! ~ −∞ −∞
X 1 −i p X r Z ∞
∞ p Z ∞

= Cp dt1 · · · dtr C′c Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tr ) , n̂H (x) ·
p=0
p! ~ r=0 −∞ −∞
Z ∞ Z ∞

× dtr+1 · · · dtp C′c Ĥ1I (tr+1 ), · · · , Ĥ1I (tp ) , n̂H (x′ ) ;
−∞ −∞
pe baza identităţii utilizate anterior la demonstrarea teoremei Brueckner

∞ p ∞ X p ∞ ∞
X 1 pX r X 1 r p−r p! X 1 r X 1 s
a Cp Ar Bp−r = a a Ar Bp−r = a Ar · a Bs ,
p=0
p! r=0 p=0 r=0
p! r! (p − r)! r=0
r! s=0
s!
se separă suma anterioară ı̂n 2 sume independente:

Z Z ∞
1 −i p ∞
X∞

dt1 · · · dtp C′c Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tp ) , n̂H (x) , n̂H (x′ )
p=0
p! ~ −∞ −∞
X∞ Z ∞ Z ∞
1 −i r
= dt1 · · · dtr Cc Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tr ) , n̂H (x) ·
r=0
r! ~ −∞ −∞
| {z }

= n(x)
Z Z
1 −i s
∞
X ∞ ∞
× dt1 · · · dts Cc Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (ts ) , n̂H (x′ )
s=0
s! ~ −∞ −∞
| {z }

= n(x′ )

= n(x) n(x) ,
unde ultima egalitate s-a obţinut observând că fiecare din cele 2 sume sunt egale cu media pe starea
fundamentală a densităţii de particule. Atunci media produsului cronologic de operatori densitate
de particule se scrie ı̂n forma:

hΨ0 |T n̂H (x) · n̂H (x′ ) Ψ0 i
hΨ0 |Ψ0 i
Z Z ∞
1 −i p ∞
X∞

= dt1 · · · dtp C′′c Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tp ) , n̂H (x) , n̂H (x′ ) + n(x) n(x) .
p=0
p! ~ −∞ −∞
Pe baza rezultatului precedent se obţine că funcţia de corelaţie cauzală pentru fluctuaţiile densităţii
de particule se reduce la suma termenilor complet legaţi de cele 2 puncte externe:

hΨ0 |T n̂H (x) · n̂H (x′ ) Ψ0 i

iCn (x, x′ ) = − n(x) 0 n(x′ ) 0
hΨ0 |Ψ0 i
Z Z ∞
1 −i p ∞
X∞

= dt1 · · · dtp C′′c Ĥ1I (t1 ), · · · , Ĥ1I (tp ) , n̂H (x) , n̂H (x′ ) .
p=0
p! ~ −∞ −∞
Prin explicitarea hamiltonienilor de interacţie şi a operatorilor densitate de particule ı̂n termeni de
operatori de câmp se obţine o expresie similară cu cea corespunzătoare funcţiei Green (3.98):
Z Z Z Z
−i −i p
XX ∞ X X
Cn (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xp d4 x′p ···
′ p=0
p! 2~ ′ ′ ′ ′
σ,σ λ1 ,µ1 ,λ1 ,µ1 λp ,µp ,λp ,µp
×U λ1 ,µ1 ;λ′1 ,µ′1 (x1 , x′1 )

··· U λp ,µp ;λ′p ,µ′p (xp , x′p )
† †
× Cc ψ̂λ1 I (x1 ) , ψ̂λ′ I (x′1 ) , ψ̂µ′1 I (x′1 ) , ψ̂µ1 I (x1 ) , . . . ,
1
× ψ̂λ† p I (xp ) , ψ̂λ† ′ I (x′p ) , ψ̂µ′p I (x′p ) , ψ̂µp I (xp ) ,

p
o
× ψ̂σI (x) , ψ̂σI (x) , ψ̂σ ′ I (x′ ) , ψ̂σ† ′ I (x′ ) ;
†
spre deosebire de funcţia Green, ı̂n cazul prezent apar 2 + 2 = 4 operatori de câmp externi şi sunt
2 puncte externe.
Se efectuează reprezentarea diagramatică a termenilor de perturbaţie pentru funcţia de corelaţie a
fluctuaţiilor de densitate Cn :
i. diagramele conţin următoarele elemente:
x σ
– linia fermionică reprezintă funcţia Green cauzală liberă: = G0σσ ′ (x, x′ )

6
x′ σ′
λ′
– linia de interacţie reprezintă potenţialul de interacţie: xI µ x′ = Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ )
λ
µ′
I
ii. Topologia unei diagrame de ordinul p are următoarele proprietăţi:
– 4p + 4 operatori de câmp (jumătate din ei sunt operatori de creare şi cealaltă jumătate sunt
operatori de anihilare), care produc prin contracţii 2p + 2 linii particulă (dintre acestea, 2 + 2
sunt linii externe şi 2(p − 1) sunt linii interne);
– p potenţiale de interacţie, care produc p linii de interacţie;
– 2p vertexuri şi 2 puncte externe.
Se observă că diagrama considerată este similară cu diagrama unei inserţii de polarizare.
Pentru a determina relaţia ı̂ntre funcţia de corelaţie pentru fluctuaţiile densităţii de particule şi
polarizare este necesar să se determine factorul multiplicativ al unei diagrame.
Pentru un termen perturbaţional de ordinul p al unei diagrame pentru funcţia de corelaţie a
fluctuaţiilor de densitate sunt următoarele contribuţii la factorul multiplicativ:
(p)
– factorul de multiplicitate faţă de permutări ı̂ntre hamiltonienii de interacţie este fH = p!,
– factorul de multiplicitate faţă de permutări interne ı̂n fiecare hamiltonian de interacţie este
(p)
fπ = 2p ,
(p)
– factorul dat de liniile particulă este fG = i2p+2 = (−1)p+1 ,
(p)
– factorul dat de buclele fermionice este fL = (−1)L ;
(p) −i −i p
atunci, luând ı̂n considerare factorul general al unui termen de ordinul p, care este f0 = ,
p! 2~
rezultă factorul total al diagramei pentru funcţia de corelaţie:
(p,j) (p) (p) (p) (p) ip+1

fC = f0 · fH fπ(p) fG fL = (−1)L ;
~p
pe de altă parte, la pagina 228 s-a stabilit factorul multiplicativ al unei diagrame de polarizare ca
fiind i p+1
(p,j)
fΠ = (−1)L ;
~
atunci rezultă următoarea relaţie ı̂ntre factorii multiplicativi corespondenţi:
(p,j) (p,j)
fC = ~ fΠ .
În final, luând ı̂n considerare că Cn şi Π sunt descrise prin acelaşi tip de diagrame, dar indicii de
spin la fiecare punct extern sunt egali şi se sumează peste valorile lor, pentru a obţine funcţia de
corelaţie, rezultă următoarea relaţie:
(p)
∞ X
XX Z X
(p,j)
Cn (x, x′ ) = fC d8p x Pσσ,σ ′σ ′ (x, x′ ; λ, µ)
σ,σ ′ p=0 j λ,µ
X
= ~ Πσσ,σ ′σ ′ (x, x′ ) ,
σ,σ ′
′
unde Pσσ,σ ′ σ ′ (x, x ; λ, µ) este expresia diagramei pentru polarizare (sau pentru funcţia de corelaţie);
adică s-a obţinut relaţia afirmată de teorema Hubbard.
C. Funcţia de corelaţie cauzală pentru fluctuaţiile densităţii de particule ı̂n cazul

sistemului liber
Dacă se consideraă sistemul fără interacţii mutuale ı̂ntre particule (adică sistemul liber ), atunci
formularea Heisenberg este identică cu formularea Dirac, astfel ı̂ncât definiţia funcţiei de corelaţie
pentru fluctuaţiile densităţii de particule este:

0 ′ hΦ0 | T δn̂I (x) · δn̂I (x′ ) |Φ0 i
Cn (x, x ) ≡ −i . (3.172)
hΦ0 |Φ0 i
Produsul operatorilor fluctuaţii de densitate se pot exprima ı̂n termeni de operatori densitate şi
medii pe starea fundamentală a densităţii, aşa cu s-a procedat ı̂n demonstraţia teoremei Hubbard:

δn̂I (x) · δn̂I (x′ ) = n̂I (x) · n̂I (x′ ) − n(x) 0 n̂I (x′ ) − n(x′ ) 0 n̂I (x) + n(x) 0 n(x′ ) 0 1̂ ,
astfel ı̂ncât funcţia de corelaţie a fluctuaţiilor de particule devine:

hΦ0 | T n̂I (x) · n̂I (x′ ) |Φ0 i

i Cn0 (x, x′ ) = − n(x) 0 n(x′ ) 0 .
hΦ0 |Φ0 i
Dar media densităţii pe starea fundamentală se exprimă prin funcţia Green cu timpi egali:
†

hΦ0 | n̂I (x) |Φ0 i X hΦ0 | ψ̂σI (x) ψ̂σI (x) |Φ0 i X
n(x) 0 = = = −i Gσσ (x, x+ ) .
hΦ0 |Φ0 i σ
hΦ 0 |Φ 0 i σ
Produsul cronologic de operatori densitate se transformă, conform teoremei Wick, ı̂n sumă de
contracţii totale, care sunt egale cu funcţii Green libere:
†
hΦ0 | T n̂I (x) · n̂I (x′ ) |Φ0 i X hΦ0 | T ψ̂σI (x) ψ̂σI (x) · ψ̂σ† ′ I (x′ ) ψ̂σ′ I (x′ ) |Φ0 i
=
hΦ0 |Φ0 i hΦ0 |Φ0 i
σ,σ′
X †
= C ψ̂σI (x) , ψ̂σI (x) , ψ̂σ† ′ I (x′ ) , ψ̂σ′ I (x′ )
σ,σ′
X
= ψσ† (x)ψσ (x)ψσ† ′ (x′ )ψσ′ (x′ ) + ψσ† (x)ψσ (x)ψσ† ′ (x′ )ψσ′ (x′ )
σ,σ′
X X X
= (−i)G0σσ′ (x, x′ ) iG0σ′ σ (x′ , x) + (−i)G0σσ (x, x) (−i)G0σ′ σ′ (x′ , x′ )
σ,σ′ σ σ′
X

= G0σσ′ (x, x′ ) · G0σ′ σ (x′ , x) + n(x) 0 n(x′ ) 0
σ,σ′

= (2s + 1) G0 (x, x′ ) G0 (x′ , x) + n(x) 0 n(x′ ) 0 ,
unde ultima egalitate s-a obţinut luând ı̂n considerare proprietatea funcţiei Green libere, care
este diagonală ı̂n indicii de spin: G0σσ′ (x, x′ ) = δσσ′ G0 (x, x′ ).
Atunci, rezultă expresia funcţiei de corelaţie a fluctuaţiilor de densitate pentru sistemul liber,
ı̂n termeni de funcţii Green libere:
Cn0 (x, x′ ) = −i (2s + 1) G0 (x, x′ ) G0 (x′ , x) . (3.173)
Din rezultatul precedent, prin utilizarea teoremei Hubbard, rezultă polarizarea de ordinul 0:
1 0 −i
Π0 (x, x′ ) = Cn (x, x′ ) = (2s + 1) G0 (x, x′ ) G0 (x′ , x) . (3.174)
~ ~
Deoarece sistemul liber este conservativ şi omogen din punct de vedere spaţial, rezultă că se pot
efectua transformări Fourier spaţio-temporale simple pentru funcţia de corelaţie a fluctuaţiilor
de densitate, respectiv pentru polarizarea liberă. În Subsecţiunea 3.4.3 s-a dedus expresia trans-
formatei Fourier a funcţiei de corelaţie de ordinul 0.
D. Observaţii finale
Rezultatele generale prezentate anterior asupra funcţiei de corelaţie pentru fluctuaţiile de
densitate se simplifică ı̂n următoarele cazuri particulare importante:
i. dacă sistemul este conservativ şi omogen, atunci este convenabil să se efectueze transformări
Fourier spaţio-temporale, deoarece expresiile transformatelor Fourier sunt mai simple;
ii. ı̂n cazul când interacţiile dintre particulele sistemului sunt independente de spin, atunci se
pot utiliza regulile Feynman simplificate, astfel că dispar toate proprietăţile matriciale ı̂n raport
cu indicii de spin.
Funcţia de corelaţie cauzală pentru fluctuaţiile densităţii de particule poate fi calculată per-
turbativ, iar termenii de perturbaţie au imagine diagramatică, fiind legaţi ı̂n mod direct de
polarizare. Spre deosebire de funcţia precedentă, funcţia de corelaţie retardată a fluctuaţiilor de
densitate nu poate fi calculată perturbativ, astfel ı̂ncât această funcţie de corelaţie se determină
prin relaţia sa cu funcţia de corelaţie cauzală; pe de altă parte, funcţia de corelaţie retardată are o
importanţă fizică, deoarece această mărime intervine ı̂n expresiile răspunsului linear al sistemului
la perturbaţii slabe care sunt cuplate prin densitatea particulelor.
Capitolul 4
Formalismul de temperatură nulă

pentru bosoni
4.1 Formularea problemei

4.1.1 Sistemul bosonic ı̂n starea fundamentală
Se consideră un sistem constituit din N particule bosonice nerelativiste având masa m şi fără
spin (s = 0); sistemul se află ı̂n incinta cubică cu latura L, adică volumul incintei este V = L3 .
Limita termodinamică se obţine pentru

N →∞ N
dar = n fixat şi finit.
V →∞ V
Sistemul liber (fără interacţii) este gazul bosonic ideal, care are următoarele proprietăţi.
i. Starea uni-particulă este caracterizată de vectorul de undă k, iar o stare pură a ı̂ntregului
sistem este caracterizată prin numerele de particule aflate pe fiecare stare uni-particulă (nk care
sunt numerele de ocupare); ca urmare, vectorul de stare al sistemului este | . . . , nk , . . .i.
ii. Operatorii elementari de anihilare b̂ k şi de creare b̂†k pe stări uni-particulă satisfac relaţiile
de comutare (2.69): (
b̂ k , b̂†k′ − = δ k,k′ 1̂ ,

b̂ k , b̂ k′ − = b̂†k , b̂†k′ − = 0̂ ;
acţiunile operatorilor elementari asupra unui vector de stare corespunzător la numere de ocupare
determinate sunt date de relaţiile (2.66):
√
b̂ k | . . . , nk , . . .i = n k | . . . , nk − 1, . . .i ,
† √
b̂ k | . . . , nk , . . .i = n k + 1 | . . . , nk + 1, . . .i .
iii. Dacă sistemul se află la limita termodinamică şi la temperaturi suficient de joase (adică
pentru T < Tc , unde Tc este temperatura critică a gazului bosonic ideal considerat) starea
fundamentală uni-particulă (care are vectorul de undă cu valoare nulă k = 0, ceea ce corespunde
stării de repaus) este macroscopic ocupată, adică numărul
mediu de particule care se află ı̂n
repaus este aproape egal cu numărtul total de particule: N0 . N . Când sistemul se află
la temperatura nulă (T = 0), atunci acest sistem se află ı̂n starea fundamentală, care pentru
gazul bosonic ideal corespunde la situaţia ı̂n care toate particulele se află ı̂n starea fundamentală
uni-particulă (adică sunt ı̂n repaus):

n0 = N ,
n k = 0 , k 6= 0 ;
ca urmare, vectorul stării fundamentale a gazului bosonic ideal este

Φ0 (N ) = N , 0 , 0 , . . . . (4.1)
261
262 CAPITOLUL 4. FORMALISMUL DE TEMPERATURĂ NULĂ PENTRU BOSONI
Conform relaţiilor generale, operatorii elementari au următoarele acţiuni asupra vectorului stării
fundamentale, definită prin formula (4.1):
√
b̂0 | Φ0 (N ) i = N | Φ0 (N − 1) i ,
√ (4.2a)
b̂†0 | Φ0 (N ) i = N + 1 | Φ0 (N + 1) i ;

b̂ k | Φ0 (N ) i = | ∅ i ,
pentru k 6= 0 (4.2b)
b̂†k | Φ0 (N ) i = |N, 0, . . . , 1k , . . .i .
Există deosebiri fundamentale ı̂ntre proprietăţile gazului ideal fermionic şi ale gazului ideal bo-
sonic la temperatura nulă (când sistemele se află ı̂n stările lor fundamentale).
• Gazul ideal fermionic are starea fundamentală starea Fermi ı̂n care toate stările uni-particulă
cu energii mici sunt ocupate (ε0k < ǫF ), iar toate celelalte stări uni-particulă cu energii mari
(ε0k > ǫF ) sunt neocupate: n k = θ(kF − k);
Stările excitate sunt descrise ı̂n mod convenabil prin formalismul particulă-gol (care este o
transformare canonică a operatorilor din descrierea sistemului numai ı̂n termeni de parti-
cule); atunci este posibil să se separe părţile de creare şi părţile de anihilare ale operatorilor
de câmp, astfel ı̂ncât se pot defini contracţii şi se poate deduce teorema Wick, deoarece ope-
ratorii de anihilare redefiniţi (de particulă excitată şi de gol) distrug starea fundamentală
a sistemului.
Deoarece numerele de ocupare pe stări uni-particulă au valorile nk = 0, 1 rezultă că fiecare
mod uni-particulă are o contribuţie la mărimile termodinamice ale sistemului proporţională
cu inversul numărului de particule (1/N ).
• Gazul ideal bosonic are starea fundamentală realizată ca o condensare totală pe modul uni-
particulă fundamental (toate particulele se află ı̂n starea uni-particulă fundamentală şi nu
există particule cu stări excitate), astfel ı̂ncât numărul de ocupare pe stări uni-particulă
este: n k = N δk,0 .
În acest caz este imposibil să se introducă formalismul particulă-gol şi nu se pot descompune
operatorii de câmp ı̂n părţi de creare şi părţi de anihilare; ca urmare, nu se pot defini
contracţii şi există operatori elementari care nu anihilează starea fundamentală a sistemului
(anume b̂0 ). Consecinţa directă a acestor proprietăţi este imposibilitatea formulării unei
teoreme de tip Wick.
Sistemul cu interacţii ı̂n starea fundamentală are proprietăţi asemănătoare cu sistemul liber;
ı̂n acest caz modul fundamental (k = 0) are contribuţie macroscopică, iar toate modurile excitate
(k 6= 0) au contribuţii invers proporţionale cu numărul de particule (∼ 1/N ), analog cazului
fermionic.
Deoarece nu se poate formula o teoremă de tip Wick, nu este posibil să se aplice teoria
perturbaţiilor prin simplă analogie cu cazul fermionic; ca urmare, este necesar să se reformuleze
problema pentru a putea utiliza teoria perturbaţiilor la aplicarea interacţiei. Reformularea pro-
blemei ia ı̂n considerare proprietatea specifică sistemelor bosonice, pentru care este necesar să
se considere 2 tipuri de moduri uni-particulă: modul fundamental (k = 0) şi modurile excitate
(k 6= 0); ı̂n plus este necesar să se ia ı̂n considerare faptul că sistemul bosonic efectuează tranziţia
de fază corespunzătoare condensării la o temperatură finită (Tc ) numai la limita termodinamică,
astfel ı̂ncât pentru construcţia unei metode perturbative adaptată la sistemul bosonic este necesar
să se efectueze limita termodinamică.
Pe baza observaţiilor precedente se va construi metoda perturbativă bosonică prin următoarea
procedură:
i. se separă modul uni-particulă fundamental faţă de celelalte moduri uni-particulă (modurile
excitate);
ii. se introduc operatori elementari intensivi pe modul fundamenntal (adică adaptaţi situaţiei
când modul fundamental are ocupare macroscopică);
iii. se trece la limita termodinamică;
iv. se aplică teoria perturbaţiilor pentru modurile excitate.
4.1. FORMULAREA PROBLEMEI 263
4.1.2 Aproximaţia Bogoliubov

A. Operatori elementari intensivi (pe modul fundamental) sunt definiţi astfel:
1
ξˆ ≡ √ b̂0 , (4.3a)
V
1
ξˆ† ≡ √ b̂†0 , (4.3b)
V
Pe baza definiţiei anterioare, operatorii elementari intensivi asociaţi modului uni-particulă fun-
damental, au următoarele proprietăţi importante.
1. Relaţia de comutare:
1
ξ̂ , ξ̂ † − = 1̂ = 0̂ . (4.4)
V LT
2. Acţiunile asupra vectorului stării fundamentale:
r
N √
ˆ
ξ Φ0 (N ) = Φ0 (N − 1) = n Φ0 (N ) , (4.5a)
V LT
r
N + 1 √
ξ̂ † Φ0 (N ) = Φ0 (N + 1) = n Φ0 (N ) , (4.5b)
V LT
Observaţii:
†
a. La limita termodinamică operatorii
intensivi ξ̂ şi ξ̂ sunt comutabili şi nu modifică starea

fundamentală (a sistemului liber) Φ0 (N ) .
b. În cazul sistemului cu interacţii mutuale ı̂ntre particule,
există particule pe moduri excitate
când sistemul se află ı̂n starea fundamentală Ψ0 (N ) (care este un efect al interacţiilor); media
pe starea fundamentală (cu interacţie) a produsului de operatori elementari intensivi este:

1
N0
Ψ0 (N ) ξ̂ † ξˆ Ψ0 (N ) = Ψ0 (N ) b̂†0 b̂0 Ψ0 (N ) = ≡ n0 , (4.6)
V V
unde n0 < n ≡ N/V (densitatea totală de particule).
c. Operatorii de câmp se descompun ı̂n parte condensată şi parte excitată:
X eik·r 1 X′ eik·r
ψ̂(r) = √ b̂ k = √ b̂0 + √ b̂ k ;
k
V V k
V
(k6=0)
luând ı̂n considerare definiţia (4.3) şi introducând partea excitată a operatorului de câmp
X′ eik·r
ϕ̂(r) ≡ √ b̂ k , (4.7)
k
V
(k6=0)
se obţine
ψ̂(r) = ξˆ + ϕ̂(r) , (4.8)
care este descompunerea operatorului de câmp.
B. Aproximaţia Bogoliubov consideră că operatorii elementari intensivi ai modului fun-

damental sunt operatori banali: √
ξˆ ≈ ξ̂ † ≈ n0 1̂ . (4.9)
Observaţii asupra aproximaţiei Bogoliubov:
i. această aproximaţie este valabilă la limita termodinamică şi la temperatură nulă (T = 0),
când are loc condensarea bosonică şi sistemul poate prezenta numai excitaţii slabe;
ii. aproximaţia Bogoliubov implică o tratare simplificată a modului fundamental (se neglijează
fluctuaţiile numărului de ocupare), dar modurile excitate sunt tratate exact;
iii. cuantificarea sistemului este efectuată pe baza liberă (care este o bază completă), dar
sistemul poate avea interacţii mutuale;
iv. la temperatura nulă (T = 0) sistemul liber are toate particulele condensate: n0 = n, dar
sistemul cu interacţii are particule excitate, astfel ı̂ncât n0 < n.
C. Consecinţe ale aproximaţiei Bogoliubov
C1. Operatorul de câmp are descompunerea (4.8), astfel ı̂ncât prin aproximaţia (4.9)
acest operator devine:
√
ψ̂(r) = ξ̂ + ϕ̂(r) = n0 1̂ + ϕ̂(r) . (4.10)
Observaţie: integrala spaţială a părţii excitate a operatorului de câmp, definită prin relaţia (4.7),
este nulă: Z X′ 1 Z X′ √
d3 r ϕ̂(r) = √ d3 r eik·r b̂ k = V δk,0 b̂ k = 0̂ .
V V V
k | {z } k
(k6=0) (k6=0)
= V δk,0
C2. Operatorul număr de particule este definit prin formulele (2.96), adaptate la cazul
spinului nul; se utilizează aproximaţia (4.10) pentru operatorii de câmp şi se ia ı̂n considerare
anularea integralei spaţiale a părţii excitate a operatorului de câmp, astfel că se obţine:
Z Z
√ √
N̂ = d3 r ψ̂ † (r) ψ̂(r) ≈ d3 r n0 1̂ + ϕ̂† (r) n0 1̂ + ϕ̂(r)
V V
Z Z Z Z
√
3
= n0 d r 1̂ + n0 d r ϕ̂ (r) + d r ϕ̂(r) + d3 r ϕ̂† (r) ϕ̂(r) ;
3 † 3
V V
| {z } | {z } | V {z } V
=V = 0̂ = 0̂
integrala produsului de părţi excitate ale operatorilor de câmp se reduce la operatori elementari:
Z X′ 1 Z X′ †
′
3 †
d r ϕ̂ (r) ϕ̂(r) = d3 r ei(k−k )·r b̂†k′ b̂ k = b̂ k b̂ k ,
V V V
k,k′
′
| {z } k
(k6=0)
(k,k 6=0) = δk,k′
iar astfel operatorul număr de particule se exprimă numai cu ajutorul operatorilor elementari pe
stările excitate: X′ †
N̂ ≈ N0 1̂ + b̂ k b̂ k ≡ N̂0 + N̂ ′ , (4.11)
k
(k6=0)
unde s-a utilizat identitatea: n0 V = N0 ; ı̂n relaţia (4.11) N̂ ≈ N0 1̂ este operatorul

Z număr de
X †
′
particule condensate (aproximat ca un operator banal), iar N̂ = b̂ k b̂ k = d r ϕ̂† (r) ϕ̂(r)
3
k V
(k6=0)
este operatorul număr de particule excitate.
Se observă că rezultatul (4.11) s-ar fi putut obţine ı̂n mod direct, fără utilizarea operatorilor de
câmp, adică prin exprimarea operatorului număr de particulă ı̂n termeni de operatori elementari:
X X′
N̂ = b̂†k b̂ k = b̂†0 b̂0 + b̂†k b̂ k = N̂0 + N̂ ′ .
k k
(k6=0)
C3. Hamiltonianul sistemului liber (hamiltonianul cinetic) se obţine din formula gene-
rală (2.98), adaptată la cazul spinului nul, ı̂n care se efectuează aproximaţia Bogoliubov (4.10)
pentru operatorii de câmp, ı̂n mod similar cu tratarea anterioară a operatorului număr de parti-
cule:
Z Z
−~2 2 √ −~2 2 √
Ĥ0 = T̂ = d3 r ψ̂ † (r) ∇ ψ̂(r) ≈ d3 r n0 1̂ + ϕ̂† (r) ∇ n0 1̂ + ϕ̂(r)
V 2m V 2m
Z 2
√ −~
= d3 r n0 1̂ + ϕ̂† (r) ∇2 ϕ̂(r)
V 2m
Z Z
√ −~2 2 −~2 2
= n0 d3 r ∇ ϕ̂(r) + d3 r ϕ̂† (r) ∇ ϕ̂(r)
V 2m V 2m
Integralele se efectuează utilizând descompunerea Fourier a părţilor de excitaţie ale operatorilor

de câmp (4.7):
Z X′ 1 Z X′ ~ 2 k 2 1 Z
−~2 2 −~2 2 ik·r
d3 r ∇ ϕ̂(r) = √ d3 r ∇ e b̂ k = √ d3 r eik·r b̂ k
V 2m V V 2m 2m V V
k k | {z }
(k6=0) (k6=0)
= V δk,0
X′ ~ 2 k 2 √
= V δk,0 b̂ k = 0̂ ;
2m
k
(k6=0)
Z X′ 1 Z
† −~2 2 ′ −~2 2 ik·r †
3
d r ϕ̂ (r) ∇ ϕ̂(r) = d3 r e−ik ·r ∇ e b̂ k′ b̂ k
V 2m ′
V V 2m
k,k
(k,k′ 6=0)
X′ ~ 2 k 2 1 Z ′
= d3 r ei(k−k )·r b̂†k′ b̂ k
2m V V
k,k′
′
| {z }
(k,k 6=0) = V δk,k′
X′
= ε0k b̂†k b̂ k ,
k
(k6=0)
~2 k 2
unde ε0k = este energia unei particule libere. Ca urmare a rezultatelor anterioare, hamilto-
2m
nianul cinetic al sistemului are expresia:
Z X′
−~2 2
T̂ = d3 r ϕ̂† (r) ∇ ϕ̂(r) = ε0k b̂†k b̂ k , (4.12)
V 2m
k
(k6=0)
adică T̂ are contribuţie numai de al modurile

uni-particulă excitate, deoarece energia stării fun-
damentale uni-particulă este nulă: ε0k k=0 = 0.
Se observă că rezultatul (4.12) s-ar fi putut obţine ı̂n mod direct, fără utilizarea operatorilor de
câmp, adică prin exprimarea operatorului hamiltonian cinetic ı̂n termeni de operatori elementari:
X X′ X′
T̂ = ε0k b̂†k b̂ k = ε00 b̂†0 b̂0 + ε0k b̂†k b̂ k = ε0k b̂†k b̂ k .
k k k
(k6=0) (k6=0)
C4. Hamiltonianul de interacţie corespunde interacţiilor mutuale de tip bi-particulă,

având expresia de tipul (2.105); se substituie operatorii de câmp prin aproximaţia (4.10) şi se
dezvoltă expresia ı̂n produse de părţi necondensate ale operatorilor de câmp (prin dezvoltarea
celor 4 operatori de câmp se obţin 16 termeni):
Z Z
1
V̂ = d r d3 r′ v(r − r′ ) ψ̂ † (r) ψ̂ † (r′ ) ψ̂(r′ ) ψ̂(r)
3
2 V
Z ZV
1 √ √ √ √
≈ d r d3 r′ v(r − r′ )
3
n0 1̂ + ϕ̂† (r) n0 1̂ + ϕ̂† (r′ ) n0 1̂ + ϕ̂(r′ ) n0 1̂ + ϕ̂(r)
2 V V
Z Z 3/2 Z Z
n20 3 ′ ′ n0
= 3
d r d r v(r − r ) 1̂ + d r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r) + ϕ̂† (r′ ) + ϕ̂(r) + ϕ̂(r′ )
3
2 V V 2 V V
Z Z
n0 †
+ d r d r v(r − r ) ϕ̂ (r) ϕ̂ (r ) + ϕ̂† (r) ϕ̂(r′ ) + ϕ̂† (r) ϕ̂(r)
3 3 ′ ′ † ′
2 V V

+ ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r′ ) + ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r) + ϕ̂(r′ ) ϕ̂(r)
√ Z Z
n0
+ d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r′ ) + ϕ̂† (r) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r) + ϕ̂† (r) ϕ̂(r′ ) ϕ̂(r)
2 V V
Z Z
1
+ ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r′ ) ϕ̂(r) + d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r′ ) ϕ̂(r) .
2 V V
În dezvoltarea precedentă a hamiltonianului de interacţie după părţile excitate ale operatorilor de
câmp, s-au obţinut termeni de ordinele 0, 1, 2, 3, şi 4 ı̂n produse de părţi excitate ale operatorilor
de câmp. Termenii celor 5 ordine specificate anterior au următoarele proprietăţi:
• Ordinul 0 este un operator banal care are coreficientul
Z Z
n20
d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ≡ E0 .
2 V V
• Ordinul 1 conţine 4 termeni care sunt nuli, deoarece integrala spaţială a părţii excitate a
unui operator de câmp este nulă; se explicitează primul termen:
Z Z Z Z
d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r) = d3 r1 v(r1 ) d3 r2 ϕ̂† (r2 ) = 0̂ ,
V V V
|V {z }
= 0̂
(unde integrala dublă s-a decuplat prin schimbarea de variabile r1 = r − r′ , r2 = r′ ), iar

pentru ceilalţi 3 termeni explicitările sunt similare.
• Ordinul 2 conţine 6 termeni, care se pot grupa ı̂n 4 tipuri:
Z Z
n0
d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂(r′ ) ϕ̂(r) ≡ V̂1 ,
2 V
Z Z V
n0
d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r) ϕ̂† (r′ ) ≡ V̂2 ,
2 V
Z ZV Z Z
n0 n0 1
d r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r) ϕ̂(r′ ) =
3
d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r) ≡ V̂3 ,
2 V 2 2
Z ZV ZV ZV
n0 3 ′ ′ † n0 1
3
d r d r v(r − r ) ϕ̂ (r) ϕ̂(r) = d r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r′ ) ≡ V̂4 ;
3
2 V V 2 V V 2
tipurile V̂1 şi V̂2 conţin câte un termen, iar tipurile V̂3 şi V̂4 conţin câte 2 termeni.
• Ordinul 3 conţine 4 termeni care se pot grupa ı̂n 2 tipuri (fiecare tip conţine 2 termeni):
√ Z Z √ Z Z
n0 n0
d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r′ ) = d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r)
2 V V 2 V V
1
≡ V̂5 ,
√ Z Z √2 Z Z
n0 3 ′ ′ † ′ n0
3
d r d r v(r − r ) ϕ̂ (r) ϕ̂(r ) ϕ̂(r) = d r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r′ ) ϕ̂(r)
3
2 V V 2 V V
1
≡ V̂6 .
2
• Ordinul 4 conţine un singur termen:

Z Z
1
d r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r′ ) ϕ̂(r) ≡ V̂7 .
3
2 V V
Pe baza rezultatelor precedente hamiltonianul de interacţie se scrie ca sumă de 8 termeni:

V̂ = E0 1̂ + V̂1 + V̂2 + V̂3 + V̂4 ) + V̂5 + V̂6 + V̂7 . (4.13)
Este convenabil să se efectueze o reprezentare diagramatică a termenilor hamiltonianului de

interacţie; astfel se definesc următoarele elemente:
r r′
∗ = v(r − r′ ) linie de interacţie,
r
∗ = ϕ̂(r) şi = ϕ̂† (r) părţi de linii particulă ı̂n stare excitată,
r
√ √
∗ = ξˆ ≈ n0 1̂ şi = ξˆ ≈ n0 1̂ părţi de linii particulă ı̂n stare condensată.

Atunci termenii hamiltonianului de interacţie au următoarele expresii analitice şi reprezentări

diagramatice:
Z Z
n2
E0 1̂ = 0 d3 r d3 r′ v(r − r′ ) −→ rI r′ (4.14a)
2 V V I
Z Z
n0
V̂1 = d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂(r′ ) ϕ̂(r) −→ rI r′ (4.14b)
2 V
Z Z V I
n0
V̂2 = d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r) ϕ̂† (r′ ) −→ rI r′ (4.14c)
2 V V I
Z Z
V̂3 = n0 d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r) −→ rI r′ (4.14d)
Z V
ZV I
V̂4 = n0 d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r) ϕ̂(r) −→ rI r′ (4.14e)
V
Z V
Z I
√
V̂5 = n0 d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r) −→ rI r′ (4.14f)
ZV
ZV I
√
V̂6 = n0 d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r) ϕ̂(r′ ) ϕ̂(r) −→ rI r′ (4.14g)
Z V
Z V I
1
V̂7 = d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r′ ) ϕ̂(r) −→ rI r′ (4.14h)
2 V V I
C5. Hamiltonianul sistemului (ı̂n aproximaţia Bogoliubov) este suma dintre hamilto-
nianul liber (cinetic), având expresia (4.12), şi hamiltonianul de interacţie, care are expresia
(4.13):
7
X
Ĥ = Ĥ0 + V̂ = E0 1̂ + T̂ + V̂j , (4.15)
j=1
unde ı̂n ultima expresie s-a separat termenul operator banal din hamiltonianul de interacţie.
Se observă următoarele consecinţe ale hamiltonianului definit prin formula (4.15).
• Energia stării fundamentale a sistemului este E0 , fiind astfel deplasată faţă de energia stării
fundamentale a sistemului liber (care este nulă); prin efectuarea schimbării de variabile
r1 = r − r′ , r2 = r′ integrala dublă din formula (4.14a) se factorizează, astfel ı̂ncât se obţine
că energia stării fundamentale a sistemului cu interacţii este proporţională cu transformata
Fourier a potenţialului de interacţie (la valoarea nulă a vectorului de undă) şi cu pătratul
numărului de particule condensate:
Z Z Z Z
n2 n2 N2
E0 = 0 d3 r d3 r′ v(r − r′ ) = 0 d3 r1 v(r1 ) d3 r2 = 0 ve(0) . (4.16)
2 V V 2 V 2V
| {z } | V {z }
=v
e(0) =V
• Comutatorul operatorului număr de particule cu hamiltonianul (ı̂n aproximaţia Bogoliubov)

nu este nul :
N̂ , Ĥ − 6= 0̂ , (4.17)
deoarece
′ numărul de particule excitate nu comută cu termenii hamiltonianului de interacţie:
N̂ , V̂j − 6= 0̂. Totuşi, la tratarea exactă (când operatorii corespunzători stării fundamen-
tală uni-particulă, adică operatorii condensaţi, nu sunt aproximaţi
prin operatori banali)
operatorul număr de particule comută cu hamiltonianul: N̂ , Ĥ − = 0̂.
Datorită faptului că numărul de particule nu comută cu hamiltonianul (ı̂n aproximaţia
Bogoliubov) rezultă că numărul de particule (ale sistemului bosonic cu interacţii) nu se
conservă; ca urmare, se poate considera numai o conservare ı̂n medie a numărului de par-
ticule:

N = N0 + N ′ , (4.18)
unde h. . .i = hΨ0 | . . . |Ψ0 i este media pe starea fundamentală a sistemului cu interacţii
mutuale. Relaţia (4.18) este o condiţie suplimentară pentru numărul de particule N ; această
condiţie suplimentară introduce dificultăţi ı̂n studierea proprietăţilor sistemului considerat

ı̂n aproximaţia Bogoliubov. Pentru a elimina aceste dificultăţi se utilizează formalismul
grand-canonic (când sistemul este ı̂n contact cu un rezervor de particule care impune o
valoare fixată pentru potenţialul chimic), ı̂n locul formalismului canonic (când sistemul
este ı̂nchis, astfel ı̂ncât numărul de particule este constant).
C6. Starea de vid

Pentru sistemul de bosoni liberi (fără interacţii mutuale) starea fundamentală este realizată când
toate particulele sunt condensate (adică se află ı̂n starea fundamentală uni-particulă), astfel ı̂ncât
vectorul de stare corespunzător este: |Φ0 (N )i = |N, 0, 0, . . .i, adică numărul de ocupare a unei
stări uni-particulă este n0k = N δ k,0 .
Prin aproximaţia √ Bogoliubov se elimină operatorii elementari pe modul fundamental uni-particulă
(b̂0 ≈ b̂†0 ≈ N 1̂), dar se păstrează operatorii elementari pe modurile uni-particulă excitate

b̂ k , b̂†k k ; Ca urmare, operatorii elementari de anihilare excitaţi distrug starea fundamentală
liberă a sistemului, conform relaţiei (4.2):
b̂ k | Φ0 (N ) i = | ∅ i , ∀ k 6= 0 .
Rezultatul precedent este analog cu proprietatea esenţială a stării fundamentale a sistemului

de fermioni liberi, care este considerată stare de vid fermionică. Pe baza similitudinii cu cazul
fermionic, se defineşte starea de vid a sistemului bosonic ı̂n aproximaţia Bogoliubov ca fiind starea
fundamentală a sistemului bosonic liber:

0 ≡ Φ0 (N ) . (4.19)
Observaţii:
i. Se poate face o analogie ı̂ntre sistemele fermionice şi sistemele bosonice:
• Pentru fermioni se poate construi formalismul particulă-gol, care este o transformare cano-
nică urmată de o renormare. În acest caz se introduce starea de vid şi se efectuează separarea
operatorilor de câmp ı̂n parte de creare şi parte de anihilare (prin acţiunile asupra stării de
vid); ca urmare, se poate defini operatorul de ordonare normală şi operaţia de contracţie
operatorială, astfel ı̂ncât se poate deduce teorema Wick, care permite construirea seriilor
de perturbaţie ı̂n sens Feynman-Dyson.
• Pentru bosoni nu se poate aplica ı̂n mod direct metoda utilizată la sistemele fermionice,
dar prin aproximaţia Bogoliubov se poate introduce o stare de vid, astfel ı̂ncât se poate
deduce o teoremă de tip Wick care asigură construcţia unei teorii de perturbaţie analoagă
cazului fermionic.
ii. Energia medie pe starea de vid (starea fundamentală a sistemului liber) este egală cu deplasarea
energiei stării fundamentale datorită interacţiilor mutuale dintre particulele sistemului (pentru
sistemul fără interacţii mutuale energia stării fundamentale este nulă):

0 Ĥ 0 = E0 . (4.20)
Demonstraţie:
Conform relaţiei (4.15), media hamiltonianului pe starea fundamentală a sistemului liber este
n X o
h0|Ĥ|0i = hΦ0 (N )| E0 1̂ + T̂ + V̂j |Φ0 (N )i
j=1,7
X
= E0 hΦ0 (N ) | Φ0 (N )i + hΦ0 (N )| T̂ |Φ0 (N )i + hΦ0 (N )| V̂j |Φ0 (N )i
| {z } | {z } j=1,7 | {z }
=1 =0 =0
= E0 .
4.1.3 Descrierea grand-canonică a sistemului bosonic ı̂n aproximaţia

Bogoliubov
S-a arătat anterior că ı̂n aproximaţia Bogoliubov numărul de particule ale sistemului nu este
constant, astfel ı̂ncât este convenabil să se utilizeze formalismul grand-canonic, ı̂n care sistemul
este ı̂n contact cu un rezervor de particule, care fixează valoarea potenţialului chimic µ.
Hamiltonianul grand-canonic al sistemului este definit prin relaţia:
K̂ ≡ Ĥ − µ N̂ . (4.21)
A. Tratarea exactă a sistemului (fără utilizarea aproximaţiei Bogoliubov) implică următoa-

rele consideraţii.
i. Operatorii număr de particule şi hamiltonian definesc hamiltonianul grand-canonic:

N̂ = N̂0 + N̂ ′
=⇒ K̂ = (T̂ + V̂ ) − µ(N̂0 + N̂ ′ ) .
Ĥ = T̂ + V̂

ii. Operatorii exacţi N̂ şi Ĥ comută: N̂ , Ĥ − = 0̂, astfel ı̂ncât N̂ este o observabilă
conservativă. Consecinţa comutării anterioare este că hamiltonianul grand-canonic comută cu
operatorul număr de particule:
K̂ , N̂ − = 0̂ ;
atunci este posibil să se separe problema cu valori proprii a hamiltonianului grand-canonic K̂ ı̂n
sub-spaţii corespunzătoare la numere de particule specificate HN .
iii. Ecuaţia cu valori proprii a hamiltonianului grand-canonic este de forma:
K̂ |Ψj i = Kj |Ψj i ;
dacă se consideră sub-spaţiul numărului de particule N , adică HN , atunci ecuaţia cu valori proprii
a hamiltonianului grand-canonic devine:
(
Kj (µ, V, N ) |Ψj (N )i
K̂ |Ψj (N )i =
(Ĥ − µ N̂ ) |Ψj (N )i = Ej (V, N ) − µ N |Ψj (N )i
astfel ı̂ncât valoarea proprie este
Kj (µ, V, N ) = Ej (V, N ) − µ N . (4.22)
Observaţii asupra valorii proprii Kj (µ, V, N ):
• Deoarece µ este potenţialul chimic, atunci când sistemul se află limita termodinamică şi
este ı̂n starea fundamentală (care corespunde la temperatura nulă) este valabilă relaţia
∂E(V, N ) ∂E0 (V, N )
µ T =0 = = ; (4.23)
∂N T =0 ∂N
aceasta este o ecuaţie pentru numărul de particule N (T = 0, V, µ), adică se determină
sub-spaţiul HN care satisface relaţia termodinamică.
• Dacă |Ψ0 (N )i este vectorul stării fundamentale (ı̂n sub-spaţiul HN ), atunci
K0 (µ, V, N ) ≡ E0 (V, N ) − µ N = min.
pentru o valoare fixată a numărului de particule N ; condiţia de minim ı̂n raport cu N este
∂K0 (µ, V, N ) ∂E0 (V, N )
= −µ=0,
∂N ∂N
iar această condiţie ı̂mpreună cu ecuaţia numărului de particule N (T = 0, V, µ) (4.23),
implică faptul că valoarea proprie fundamentală K0 (µ, V, N ) are un minim absolut.
Vectorul stării fundamentale
a hamiltonianului grand-canonic ı̂n sub-spaţiul HN (0,V,µ) este
|Ψ0 (µ)i ≡ |Ψ0 (N )iN =N (T =0,V,µ) , astfel ı̂ncât valoarea proprie corespunzătoare este
K0 (µ, V, N ) = hΨ0 (µ)| K̂ |Ψ0 (µ)i = min.

iv. Potenţialul grand-canonic al sistemului la temperatura nulă este definit prin relaţia:

Ω(T = 0, V, µ) = (E − T S − µ N )T =0 = (E − µ N )T =0 = K0 (µ, V, N ) min ;
ca urmare, se obţine condiţia termodinamică de minimizare a potenţialului termodinamic:
Ω(T = 0, V, µ) = hΨ0 (µ)| K̂ |Ψ0 (µ)i = min. (4.24)
Observaţie: dacă se efectuează operaţia de derivare a potenţialului grand-canonic ı̂n raport cu
potenţialul chimic, utilizând expresia anterioară, atunci se obţine:
∂Ω(T, V, µ) ∂
− =− hΨ0 (µ)| K̂ |Ψ0 (µ)i
∂µ T =0 ∂µ

−∂ K̂ ∂hΨ0 (µ)| ∂|Ψ0 (µ)i
= hΨ0 (µ)| |Ψ0 (µ)i − K̂ |Ψ0 (µ)i + hΨ0 (µ)| K̂ ;
∂µ ∂µ ∂µ
ı̂n expresia precedentă primul termen este egal cu numărul mediu de particule
−∂ K̂

hΨ0 (µ)| |Ψ0 (µ)i = hΨ0 (µ)| N̂ |Ψ0 (µ)i = N ,
∂µ
iar al doilea termen, prin utilizarea ecuaţiei cu valori proprii a hamiltonianului grand-canonic şi
a proprietăţii vectorilor proprii de a avea normă constantă, este nul

∂hΨ0 (µ)| ∂|Ψ0 (µ)i
K̂ |Ψ0 (µ)i + hΨ0 (µ)| K̂
∂µ ∂µ

∂hΨ0 (µ)| ∂|Ψ0 (µ)i

= K0 (µ, V, N ) min |Ψ0 (µ)i + hΨ0 (µ)|
∂µ ∂µ
∂
= K0 (µ, V, N ) min hΨ0 (µ)|Ψ0 (µ)i
∂µ
=0,
astfel ı̂ncât se obţine relaţia termodinamică:
∂Ω(T, V, µ)

− = N .
∂µ T =0
Prin tratarea exactă a problemei (când b̂0 şi b̂†0 sunt consideraţi operatori bosonici nebanali)
există 2 descrieri posibile pentru stările sistemului:
a) descrierea canonică (ı̂n care numărul de particule este fixat), având ca operator principal
hamiltonianul Ĥ,
b) descrierea grand-canonică (ı̂n care potenţialul chimic este fixat), având ca operator prin-
cipal hamiltonianul grand-canonic K̂.
Totuşi, descrierea grand-canonică este mai avantajoasă, deoarece este aplicabilă ı̂n cazul când
sistemul este tratat ı̂n aproximaţia Bogoliubov (atunci numărul de particule nu mai este constant).
B. Tratarea sistemului ı̂n aproximaţia Bogoliubov
B1. Hamiltonianul grand-canonic

Operatorii număr de particule şi hamiltonian sunt aproximaţi prin formulele (4.11) şi (4.15)
N̂ ≈ N̂0 + N̂ ′ ,
7
X
Ĥ ≈ E0 1̂ + T̂ + V̂j ,
j=1
astfel ı̂ncât hamiltonianul grand-canonic, definit prin formula (4.21), devine:

7
X
K̂ ≈ K̂B = (E0 − µ N ) 1̂ + (T̂ − µ N̂ ′ ) + V̂j
j=1
≡ K 0 1̂ + K̂0′ + K̂1′ , (4.25a)

unde ı̂n ultima formă a hamiltonianului grand-canonic s-au separat termenul operator banal K 0 1̂,
operator tip uni-particulă (diagonal) K̂0′ şi operatorii nediagonali K̂1′ :
K 0 ≡ E0 − µ N ,
X′ Z −~2
K̂0′ ≡ T̂ − µ N̂ ′ = (ε0k − µ) b̂†k b̂ k = d3 r ϕ̂† (r) ∇2 − µ ϕ̂(r) ,
V 2m
k
7
X
K̂1′ ≡ V̂j .
j=1
Se observă că descompunerea hamiltonianul grand-canonic (4.25) se poate interpreta ı̂n 2 moduri
echivalente:
i. descompunere ı̂n parte liberă K̂0 ≡ K 0 1̂ + K̂0′ şi parte de interacţie nebanală K̂1′ :
K̂B = K̂0 + K̂1′ ; (4.25b)
ii. descompunere ı̂n parte banală K 0 1̂ şi parte nebanală K̂ ′ ≡ K̂0′ + K̂1′ :
K̂B = K 0 1̂ + K̂ ′ . (4.25c)
B2. Formularea Heisenberg grand-canonică (aproximată) este definită ı̂n mod ana-
log cu formularea Heisenberg canonică (propriu zisă), dar rolul hamiltonianului este luat de
hamiltonianul grand-canonic aproximat şi nu implică o evoluţie reală a sistemului; ca urmare, un
operator Heisenberg grand-canonic este definit prin formula:
i i
b̂K (t) ≡ e ~ tK̂B b̂S e− ~ tK̂B , (4.26a)
unde b̂S este operatorul ı̂n formularea Schrödinger. Se observă că trecerea de la formularea
Schrödinger la formularea Heisenberg grand-canonică este o transformare unitară cu generatorul
K̂B . Dacă se ia ı̂n considerare descompunerea (4.25c) a hamiltonianului grand-canonic, rezultă
că partea banală a hamiltonianului grand-canonic nu contribuie la transformarea unitară consi-
derată:
i 0 ′ i 0 ′ i ′ i ′
b̂K (t) ≈ e ~ t(K 1̂+K̂ ) b̂S e− ~ t(K 1̂+K̂ ) = e ~ tK̂ b̂S e− ~ tK̂ , (4.26b)
deoarece operatorul banal K0 1̂ comută cu orice operator.
În particular, operatorul de câmp Heisenberg grand-canonic este:
i i √
ψ̂K (r, t) = e ~ tK̂ ξˆ + ϕ̂(r) e− ~ tK̂ ≈ n0 1̂ + ϕ̂K (r, t) , (4.27)
unde partea condensată a fost aproximată conform relaţiei (4.9), astfel că nu depinde de coordo-
natele de poziţie şi timp.
Hamiltonianul grand-canonic ı̂n aproximaţia Bogoliubov K̂B este un operator hermitic, care
are un sistem complet de vectori proprii; ecuaţia sa cu valori proprii are următoarea expresie:
e =K
K̂B |Ψi e |Ψi
e .
Vectorul stării fundamentale al hamiltonianului grand-canonic ı̂n aproximaţia Bogoliubov este

notat prin |Oi (adică K̂B |Oi = K e 0 |Oi), iar acest vector are următoarele proprietăţi importante:
i. |Oi este diferit de vectorul stării fundamentale a hamiltonianului grand-canonic exact,
notat anterior prin |Ψ0 i, deoarece K̂B 6= K̂;
ii. hamiltonianul
grand-canonic
ı̂n aproximaţia Bogoliubov nu comută cu operatorul număr
de particule ( K̂B , N̂ − 6= 0̂), astfel că |Oi nu este un vector propriu al operatorului N̂ ;
iii. mediile părţilor excitate ale operatorilor de câmp pe starea fundamentală a hamiltonianului
grand-canonic ı̂n aproximaţia Bogoliubov sunt nule:
hO| ϕ̂K (r, t) |Oi = hO| ϕ̂†K (r, t) |Oi = 0 . (4.28)

Demonstraţie:
Operatorul impuls total al sistemului este definit prin relaţia (2.97), care devine ı̂n cazul prezent
X X′
P̂ = ~ k b̂†k b̂ k = ~ k b̂†k b̂ k ;
k k
(k6=0)
se observă că starea condensată are contribuţie nulă, astfel ı̂ncât operatorul impuls nu este afectat
de aproximaţia Bogoliubov (care modifică numai operatorii condensaţi); ca urmare, comutatorii
impulsului cu operatorii elementari condensaţi (fără aproximaţia Bogoliubov) sunt nuli:

P̂ , b̂0 − = 0̂ ,

P̂ , b̂†0 − = 0̂ .
Deoarece
√ aproximaţia Bogolibov ı̂nlocuieşte operatorii condensaţi prin operatori banali (adică
b̂0 ≈ N0 1̂), rezultă că relaţiile de comutare anterioare sunt valabile, de asemenea, ı̂n aproximaţia
Bogolibov; ı̂n consecinţă operatorul impuls total are aceleaşi relaţii de comutare atât cu opera-
torul exact cât şi cu aproximaţia sa, adică aproximaţia Bogoliubov nu afectează proprietăţile de
invarianţă la translaţii ale sistemului.
Consecinţa directă a proprietăţii anterioare este comutabilitatea operatorilor impuls şi hamiltonian
grand-canonic ı̂n aproximaţia Bogoliubov:

P̂ , K̂B − = 0̂ ,
ceea ce implică faptul că aceşti operatori au un sistem comun de vectori proprii.
În particular, vectorul stării fundamentale a hamiltonianului grand-canonic aproximat, adică |Oi,
este de asemenea vector propriu al impulsului, având valoarea proprie nulă (P0 = 0):
P̂ |Oi = |∅i ;
ı̂n consecinţă, |Oi este invariant la translaţii spaţiale.
Comutatorii impulsului cu operatorii elementari corespunzători stărilor excitate au următoarele
expresii:
X′ X′ n o
P̂, b̂†k − = ~ k′ b̂†k′ b̂ k′ , b̂†k − = ~ k′ b̂†k′ b̂ k′ , b̂†k − + b̂†k′ , b̂†k − b̂ k′ = ~ k b̂†k ,
k′ k′
| {z } | {z }
(k6=0) (k6=0) = δk′ ,k 1̂ = 0̂
X′ X′ n o
′
P̂, b̂ k −
= ~k b̂†k′ b̂ k′ , b̂ k −
= ′
~ k b̂†k′ b̂ k′ , b̂ k − + b̂†k′ , b̂ k − b̂ k′ = −~ k b̂ k .
k′ k′
| {z } | {z }
(k6=0) (k6=0) = 0̂ =−δk′ ,k 1̂
Se aplică operatorii din relaţiile de comutare anterioare asupra vectorului stării fundamentale a
hamiltonianului grand-canonic aproximat şi rezultă:

P̂ b̂†k − b̂†k P̂ |Oi = ~ k b̂†k |Oi , P̂ b̂†k |Oi = ~ k b̂†k |Oi ,
=⇒
P̂ b̂ k − b̂†k P̂ |Oi = −~ k b̂ k |Oi , P̂ b̂ k |Oi = −~ k b̂ k |Oi ;
rezultatele precedente arată că b̂†k |Oi ≡ |φ k i este un vector propriu al impulsului corespunzător va-
lorii proprii ~ k, iar b̂ k |Oi ≡ |φ−k i este de asemenea un vector propriu al impulsului corespunzător
valorii proprii −~ k.
Pe baza rezultatelor anterioare se poate evalua media pe starea fundamentală aproximată |Oi a
părţii excitate a operatorului de câmp:
i i X′ eik·r i i
hO| ϕ̂K (r, t) |Oi = hO| e ~ tK̂B ϕ̂(r) e− ~ tK̂B |Oi = √ hO| e ~ tK̂B b̂ k e− ~ tK̂B |Oi
k
V | {z } | {z }
i tK
f − i tK
f
= hO| e ~ 0 =e ~ 0 |Oi
X′ eik·r
= √ hO| b̂ k |Oi
k
V
X′ eik·r
= √ hO | φ−k i = 0 ,
k
V
unde ultima egalitate s-a obţinut pe baza ortogonalităţii dintre vectorii |Oi şi | φ−k i, care sunt
ambii vectori proprii ai impulsului corespunzători la valori proprii diferite.
În mod similar se arată anularea mărimii hO| ϕ̂†K (r, t) |Oi.
B3. Formularea Dirac grand-canonică (aproximată) se bazează pe descompunerea

(4.25b) a hamiltonianului grand-canonic ı̂n aproximaţia Bogoliubov:
K̂ ≈ K̂B = K̂0 + K̂1′ ,
unde
K̂0 = K 0 1̂ + (T̂ − µ N̂ ′ ) = K 0 1̂ + K̂0′ este partea de bază a hamiltonianului grand-canonic,
X
K̂ ′ = V̂j este partea de interacţie (de perturbaţie) a hamiltonianului grand-canonic, care
j=1,7
conţine numai termenii nebanali ai hamiltonianului de interacţie, deoarece termenul banal (E0 )
este inclus ı̂n partea de bază.
Operatorii formulării Dirac grand-canonice sunt definiţi ı̂n mod similar cu operatorii formulării
Dirac canonice (propriu zise) prin substituirea hamiltonianului de bază cu hamiltonianul grand-
canonic de bază:
i i
b̂K0 (t) ≡ e ~ tK̂0 b̂S e− ~ tK̂0 . (4.29a)
Se observă că transformarea operatorilor din formularea Schrödinger la formularea Dirac grand-
canonică este o transformare unitară, având ca generator partea de bază a hamiltonianului grand-
canonic K̂0 ; deoarece operatorul K̂0 este suma dintre un operator banal (K 0 1̂) şi un operator
nebanal (K̂ ′ ) rezultă că numai partea nebanală contribuie la operatorii formulării Dirac grand-
canonice
i 0 ′ i 0 ′ i ′ i ′
b̂K0 (t) = e ~ t(K 1̂+K̂0 ) b̂S e− ~ t(K 1̂+K̂0 ) = e ~ tK̂0 b̂S e− ~ tK̂0 , (4.29b)
deoarece operatorii banali comută cu orice alt operator.

În particular, operatorii de câmp ı̂n formularea Dirac grand-canonică au expresia:
i i √
ψ̂K0 (r, t) = e ~ tK̂0 ξˆ + ϕ̂(r) e− ~ tK̂0 ≈ n0 1̂ + ϕ̂K0 (r, t) , (4.30)
unde partea condensată a fost aproximată conform relaţiei (4.9), astfel că nu depinde de coordo-
natele de poziţie şi timp.
Din definiţia (4.29) rezultă ecuaţia diferenţială şi condiţia la limită (condiţia iniţială) pentru
un operator din formularea Dirac grand-canonică (cazul când operatorul formulării Schrödinger
este atemporal):
∂ i i
i~ b̂K0 (t) = e ~ tK̂0 b̂S , K̂0 − e− ~ tK̂0 , (4.31a)
∂t

b̂K0 (t) t=0
= b̂S . (4.31b)
Demonstraţie:
Prin efectuarea derivării temporale ı̂n relaţia (4.29a) se obţine:
∂ ∂ ~i tK̂0 i i i i i
i~ b̂K (t) = i ~ e b̂S e− ~ tK̂0 = − e ~ tK̂0 K̂0 b̂S e− ~ tK̂0 + e ~ tK̂0 b̂S K̂0 e− ~ tK̂0
∂t 0 ∂t
i i
= e ~ tK̂0 b̂S , K̂0 − e− ~ tK̂0 .
Condiţia iniţială se verifică ı̂n mod direct, deoarece

operatorul unitar de transformare devine
i
operatorul unitate la momentul iniţial: e ~ tK̂0 t=0 = 1̂.
Pentru partea excitată a operatorului de câmp ecuaţia diferenţială (4.31a) devine
∂ −~2
i~ ϕ̂K0 (r, t) = ∇2 − µ ϕ̂K0 (r, t) . (4.32)
∂t 2m
Demonstraţie:
Conform ecuaţiei (4.31), ecuaţia diferenţială a părţii excitate a operatorului de câmp este:
∂ i i
i~ ϕ̂K0 (r, t) = e ~ tK̂0 ϕ̂(r) , K̂0 − e− ~ tK̂0 .
∂t
Partea de bază a hamiltonianului grand-canonic are următoarea expresie ı̂n termeni de operatori
de câmp:
Z −~2
K̂0 = K 0 1̂ + d3 r′ ϕ̂† (r′ ) ∇2r′ − µ ϕ̂(r′ )
V 2m
Z −~2
= K 0 1̂ + d3 r′ lim ∇2r′′ − µ ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r′′ ) ;
V r′′ →r′ 2m
atunci, comutatorul dintre operatorii ϕ̂(r) şi K̂0 se evaluează prin descompunere ı̂n comutatori
fundamentali:
Z −~2

ϕ̂(r) , K̂0 − = d3 r′ ′′lim ′ ∇2r′′ − µ ϕ̂(r) , ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r′′ ) −
V r →r 2m
Z −~2 n o

= d3 r′ ′′lim ′ ∇2r′′ − µ ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂(r′′ ) − + ϕ̂(r) , ϕ̂† (r′ ) − ϕ̂(r′′ )
V r →r 2m | {z } | {z }
= 0̂ = δ(r−r′ ) 1̂
Z −~2
= d3 r′ δ(r − r′ ) ′′lim ′ ∇2r′′ − µ ϕ̂(r′′ )
V r →r 2m
Z −~2
= d3 r′ δ(r − r′ ) ∇2r′ − µ ϕ̂(r′ )
V 2m
−~2
= ∇2r − µ ϕ̂(r) .
2m
Pe baza rezultatului anterior, ecuaţia diferenţială iniţială devine:
∂ i
−~2 i
−~2
i~ ϕ̂K0 (r, t) = e ~ tK̂0 ∇2r − µ ϕ̂(r) e− ~ tK̂0 = ∇2r − µ ϕ̂K0 (r, t) ,
∂t 2m 2m
care este rezultatul (4.32).
În mod similar, ecuaţia diferenţială a unui operator elementar (pe o stare excitată) este
∂
i~ b̂ kK0 (t) = ε0k − µ b̂ kK0 (t) . (4.33)
∂t
Demonstraţie:
Ecuaţia diferenţială a operatorului elementar b̂ kK0 (t) se obţine prin particularizarea ecuaţiei (4.31):
∂ i i
i~ b̂ kK0 (t) = e ~ tK̂0 b̂ k , K̂0 − e− ~ tK̂0 .
∂t
Hamiltonianul grand-canonic de bază, exprimat ı̂n termeni de operatori elementari, are expresia:
X′
K̂0 = K 0 1̂ + ε0k′ − µ b̂†k′ b̂ k′ ,
k′
(k6=0)
astfel ı̂ncât comutatorul din ecuaţia diferenţială specificată anterior se evaluează ı̂n felul următor:
X′
b̂ k , K̂0 −
= ε0k′ − µ b̂ k , b̂†k′ b̂ k′ −
k′
(k6=0)
X′ n o
= ε0k′ − µ b̂ k , b̂†k′ − b̂ k′ + b̂†k′ b̂ k , b̂ k′ −
k′
| {z } | {z }
(k6=0) = δk,k′ 1̂ = 0̂

= ε0k − µ b̂ k .
Atunci ecuaţia diferenţială devine:
∂ i i
i~ b̂ kK0 (t) = e ~ tK̂0 ε0k − µ b̂ k e− ~ tK̂0 = ε0k − µ b̂ kK0 (t) ,
∂t
Se observă că operatorii elementari satisfac o ecuaţie diferenţială cu condiţie iniţială de tipul
(2.126), astfel ı̂ncât soluţia este de tipul (2.127):
i 0
b̂ kK0 (t) = e− ~ (εk −µ)t b̂ k . (4.34a)
Cu ajutorul soluţiei precedente se obţine expresia părţii excitate a operatorului de câmp ı̂n
formularea Dirac grand-canonică:
X′ eik·r 1 X′ ik·r− i (ε0k −µ)t
ϕ̂K0 (r, t) = √ b̂ kK0 (t) = √ e ~ b̂ k . (4.34b)
k
V V k
(k6=0) (k6=0)
Pe de altă parte, hamiltonianul grand-canonic de bază comută cu operatorul număr de parti-

cule:
K̂0 , N̂ − = K 0 1̂ + (T̂ − µ N̂ ′ ) , (N0 1̂ + N̂ ′ ) − = T̂ , N̂ ′ − = 0̂ ; (4.35)
ı̂n consecinţă, stările proprii ale operatorului K̂0 au număr de particule N fixat (se observă că
necomutabilitatea dintre hamiltonianul grand-canonic total ı̂n aproximaţia Bogoliubov K̂B şi
operatorul numărul de particule N̂ provine numai de la termenul de interacţie K̂1′ ).
Starea fundamentală a sistemului liber cu N particule este definită ca stare de vid bosonic
|Φ0 (N )i ≡ |0i, prin relaţia (4.19), deoarece este distrusă de operatorii elementari de anihilare ai
stărilor uni-particulă excitate, conform relaţiei (4.2): b̂ k |0i = |∅i. Atunci vectorul stării de vid
bosonic este vector propriu al hamiltonianului grand-canonic liber K̂0 = K 0 1̂ + (T̂ − µ N̂ ′ ):
n X′ o
K̂0 |0i = (E0 − µ N0 ) 1̂ + (ε0k − µ) b̂†k b̂ k |0i = (E0 − µ N0 ) |0i , (4.36)
k
(k6=0)
de unde rezultă că valoarea proprie fundamentală a hamiltonianului grand-canonic liber este
K 0 = E0 − µ N0 . (4.37)
B4. Relaţia ı̂ntre formulările Heisenberg şi Dirac grand-canonice

Transformările
vectorilor de stare şi ale operatorilor carefac trecerile de la
formularea Schrödinger
|ΨS (t)i, b̂S la formulările Heisenberg grand-canonică |ΨK (t)i, b̂K (t) şi Dirac grand-canonică

|ΨK0 (t)i, b̂K0 (t) sunt definite prin următoarele formule:
 i
 |ΨK (t)i = e ~ tK̂ |ΨS (t)i ,

|ΨS (t)i, b̂S −→
 i i
b̂K (t) = e ~ tK̂ b̂S e− ~ tK̂ ;
 i
 |ΨK0 (t)i = e ~ tK̂0 |ΨS (t)i ,
−→
 i i
b̂K0 (t) = e ~ tK̂0 b̂S e− ~ tK̂0 ;
Din relaţiile precedente se obţine relaţia directă dintre operatorul ı̂n formularea Heisenberg grand-
canonică şi operatorul corespondent ı̂n formularea Dirac grand-canonică:
i i i i i i
b̂S = e− ~ tK̂0 b̂K0 (t) e ~ tK̂0 =⇒ b̂K (t) = e ~ tK̂0 e− ~ tK̂0 b̂K0 (t) e ~ tK̂0 e− ~ tK̂0 .
Prin analogie cu formalismul canonic se introduce operatorul de evoluţie Dirac grand-canonic

i i i
ÛK (t, t0 ) ≡ e ~ tK̂0 e− ~ (t−t0 )K̂ e− ~ t0 K̂0 , (4.38)
care este analogul operatorului canonic definit prin relaţia (1.53). Cu ajutorul operatorului
ÛK (t, t0 ), relaţia dintre operatorii Heisenberg şi Dirac grand-canonici devine:
b̂K (t) = ÛK (0, t) b̂K0 (t) ÛK (t, 0) . (4.39)

Operatorul de evoluţie Dirac grand-canonic are următoarele proprietăţi importante.

1. ÛK (t, t0 ) este un operator unitar
† −1
ÛK (t, t0 ) = ÛK (t, t0 ) ; (4.40)
2. ÛK (t, t0 ) are proprietatea grupală:

ÛK (t1 , t2 ) · ÛK (t2 , t3 ) = ÛK (t1 , t3 ) ; (4.41)
3. ÛK (t, t0 ) satisface condiţia iniţială

ÛK (t, t) = 1̂ ; (4.42)
4. ÛK (t, t0 ) satisface ecuaţia diferenţială

∂ ′
i~ ÛK (t, t0 ) = K̂1K (t) ÛK (t, t0 ) . (4.43)
∂t 0
Demonstraţie:
Se efectuează derivarea temporală a operatorului de evoluţie Dirac grad-canonic definit prin
formula (4.38):
∂ i i i i i i
i~ ÛK (t, t0 ) = e ~ tK̂0 (−K̂0 ) e− ~ (t−t0 )K̂ e− ~ t0 K̂0 + e ~ tK̂0 K̂ e− ~ (t−t0 )K̂ e− ~ t0 K̂0
∂t
i i i i i
= e ~ tK̂0 K̂ − K̂0 e−i ~ tK̂0 · |e ~ tK̂0 e− ~ (t−t{z
0 )K̂
e− ~ t0 K̂0}
= ÛK (t,t0 )
i tK̂ i t K̂
=e ~ 0
K̂1′ −~
e 0 0
ÛK (t, t0 ) ,
unde ı̂n ultima egalitate s-a luat ı̂n considerare relaţia (4.25b) K̂ ≈ K̂B = K̂0 + K̂1′ ; rezultatul
este echivalent relaţiei (4.43).
Ecuaţia diferenţială (4.43) cu condiţia iniţială (4.42) sunt formal similare cu ecuaţia (1.48)
ı̂mpreună cu condiţia (1.49), care conduc la ecuaţia integrală (1.50), astfel ı̂ncât ecuaţia
diferenţială şi condiţia iniţială specificate anterior sunt echivalente cu ecuaţia integrală
Z
i t ′ ′
ÛK (t, t0 ) = 1̂ − dt K̂1K0 (t′ ) ÛK (t′ , t0 ) . (4.44)
~ t0
5. Ecuaţia integrală (4.44) se poate rezolva prin metoda perturbativă ı̂n mod similar cu ecuaţia
(1.50), rezultând o serie perturbativă de tipul (1.51):
Z Z t
1 −i n t
X∞
′ ′

ÛK (t, t0 ) = dt1 . . . dtn T K̂1K (t1 ) . . . K̂1K (tn ) . (4.45)
n=0
n! ~ t0 t0
0 0
Observaţii: rezultatele anterioare sunt analoage cu cele din formalismul canonic (utilizat pentru
sistemele fermionice); totuşi operatorul de evoluţie Dirac bosonic ÛK (t, t0 ) nu reprezintă un
operator de evoluţie temporală pentru stările sistemului bosonic.
Rezultatele anterioare conduc la o analogie formală ı̂ntre formulările canonice (Heisenberg
şi Dirac) pentru sistemele fermionice şi formulările grand-canonice corespondente (Heisenberg şi
Dirac) pentru sistemele P bosonice; ı̂n consecinţă, se poate efectua introducerea interacţiei pentru
sistemul liber (K̂1′ = V̂j ) prin metoda adiabatică ı̂n mod similar cu metoda utilizată ı̂n
j=1,7
Subsecţiunea 2.4.4:
• la momentul t = −∞ sistemul este fără interacţii şi se află ı̂n starea fundamentală |0i,
• se introduce ı̂n mod adiabatic interacţia astfel ı̂ncât la momentul t = 0 sistemul conţine
ı̂ntreaga interacţie mutuală şi se află ı̂n starea fundamentală |Oi.
Ca urmare se obţine un rezultat analog teoremei Gell-Mann şi Low, care a fost exprimat prin
relaţia (2.151), dar ı̂n prezent acest rezultat este reformulat pentru condiţii grand-canonice bo-
sonice:
|Oi ÛK (0 ± ∞)| 0 i
= , (4.46)
h0|Oi h 0 | ÛK (0 ± ∞)| 0 i
care este vectorul stării fundamentale a hamiltonianului grand-canonic K̂.
4.2. FUNCŢII GREEN 277
B5. Potenţialul termodinamic grand-canonic

Formalismul grand-canonic este utilizat deoarece ı̂n aproximaţia Bogoliubov numărul de parti-
cule ale sistemului (N ) nu este constant; dacă sistemul se află ı̂n starea fundamentală (adică la
temperatura nulă) şi este la limita termodinamică (adică este un sistem macroscopic), atunci
potenţialul grand-canonic este media pe starea fundamentală a hamiltonianului grand-canonic:
hO|K̂|Oi
Ω(T = 0, V, N ) = . (4.47)
hO|Oi
Deoarece expresiile vectorului |Oi şi operatorului K̂ conţin parametrul N0 , atunci acest parametru
se determină din condiţia de minim a potenţialului termodinamic:
∂ Ω(T = 0, V, µ; N0 )
=0, (4.48)
∂N0
care este o ecuaţie cu soluţia N0 (V, µ).
Dacă se utilizează expresia (4.47) pentru potenţialul termodinamic grand-canonic, unde ha-
miltonianul grand-canonic este K̂ = Ĥ − µ N̂ = (T̂ + V̂ ) − µ(N0 1̂ + N̂ ′ ) şi se ia ı̂n considerare
proprietatea că vectorul stării fundamentale (cu interacţie) are norma hO|Oi independentă de
parametrul N0 , atunci se obţine:

∂ K̂
∂ V̂
O O O − µ O
∂Ω ∂ hO|K̂|Oi
= =
∂N 0 =
∂N0
,
∂N0 ∂N0 hO|Oi O O hO|Oi
de unde rezultă condiţia

∂ V̂
O O
∂N0
µ= . (4.49)
hO|Oi
4.2 Funcţii Green

4.2.1 Definiţii
Funcţia Green uni-particulă cauzală (pentru un sistem de bosoni fără spini) se defineşte ı̂n
mod similar cazului fermionic:
†
′ ′ hO| T ψ̂K (r, t) ψ̂K (r′ , t′ ) |Oi
G(r, t; r , t ) ≡ −i , (4.50)
hO|Oi

unde T . . . este operatorul de ordonare cronologică bosonic, a cărui acţiune asupra unui produs
de operatori elementari (sau operatori de câmp) este

T b̂(t) · B̂(t′ ) = θ(t − t′ ) b̂(t) · B̂(t′ ) + θ(t′ − t) B̂(t) · b̂(t′ ) ,
(adică nu se introduc factori de semn la reordonarea operatorilor).

În aproximaţia Bogolibov funcţia Green are forma
G(r, t; r′ , t′ ) ≈ −i n0 + G′ (r, t; r′ , t′ ) , (4.51)
unde G′ (r, t; r′ , t′ ) este funcţia Green necondensată:

′ ′ ′ hO| T ϕ̂K (r, t) ϕ̂†K (r′ , t′ ) |Oi
G (r, t; r , t ) ≡ −i . (4.52)
hO|Oi
Demonstraţie:
Prin utilizarea aproximaţiei Bogoliubov pentru operatorii de câmp (4.10) se obţine
† √ √
T ψ̂K (r, t) ψ̂K (r′ , t′ ) ≈ T n0 1̂ + ϕ̂K (r, t) n0 1̂ + ϕ̂†K (r′ , t′ )
√
= n0 1̂ + n0 ϕ̂K (r, t) + ϕ̂†K (r′ , t′ ) + T ϕ̂K (r, t) ϕ̂†K (r′ , t′ ) ;
atunci, funcţia Green se obţine prin medierea pe starea fundamentală a produsului cronologic
anterior:

√ hO| ϕ̂K (r, t)|Oi hO| ϕ̂†K (r, t)|Oi hO| T ϕ̂K (r, t) ϕ̂†K (r′ , t′ ) |Oi
G(r, t; r′ , t′ ) ≈ −i n0 −i n0 + −i ;
hO|Oi hO|Oi hO|Oi
datorită condiţiei (4.28) termenii liniari ı̂n părţile excitate ale operatorilor de câmp se anulează:
hO| ϕ̂K (r, t)|Oi = 0 şi hO| ϕ̂†K (r, t)|Oi = 0, astfel ı̂ncât rezultă relaţia (4.51).
Datorită neconservării numărului de particule (consecinţă a aproximaţiei Bogolibov) se introduc

funcţiile Green uni-particulă anomale:

′ ′ ′ hO| T ϕ̂K (r, t) ϕ̂K (r′ , t′ ) |Oi
G12 (r, t; r , t ) ≡ −i , (4.53a)
hO|Oi
†
hO| T ϕ̂K (r, t) ϕ̂†K (r′ , t′ ) |Oi
G′21 (r, t; r′ , t′ ) ≡ −i . (4.53b)
hO|Oi
Se observă că funcţiile Green anomale sunt specifice sistemelor bosonice care prezintă fenomenul
de condensare, dar nu au corespondent fermionic.
Este convenbil să se utilizeze notaţia 4-vectorială x = (r, t) şi să se trateze simultan funcţiile
Green uni-particulă prin utilizarea notaţiei matriciale Beliaev; astfel se defineşte câmpul matricial

ϕ̂K (r, t)
Φ̂K (x) ≡ † (4.54a)
ϕ̂K (r, t)
care este o matrice coloană de ordinul 2, cu elementele Φ̂1K (x) = ϕ̂K (x) şi Φ̂2K (x) = ϕ̂†K (x);
câmpul matriceal conjugat este reprezentat de matricea linie de ordinul 2:
†
Φ̂K (x) ≡ ϕ̂†K (r, t) ϕ̂K (r, t) . (4.54b)
Funcţia Green matricială este definită ı̂n termeni de câmpuri matriciale:

†
hO| T Φ̂K (x) Φ̂K (x′ ) |Oi
G′ (x, x′ ) ≡ −i . (4.55)
hO|Oi
Se observă că funcţia Green matricială este o matrice pătrată de ordinul 2:

′ ′
′ ′
′ ′
hO| T Φ̂αK (r, t) Φ̂†βK (r′ , t′ ) |Oi
G (x, x ) = Gαβ (x, x ) α,β=1,2 =⇒ Gαβ (x, x ) ≡ −i ;
hO|Oi
explicitare:

hO| T ϕ̂K (x) ϕ̂†K (x′ ) |Oi
G′11 (x; x′ )
≡ −i ≡ G′ (x; x′ ) , (4.56a)
hO|Oi
†
′ ′ hO| T ϕ̂K (x) ϕ̂K (x′ ) |Oi
G22 (x; x ) ≡ −i ≡ G′ (x′ ; x) , (4.56b)
hO|Oi

′ ′ hO| T ϕ̂K (x) ϕ̂K (x′ ) |Oi
G12 (x; x ) ≡ −i ≡ G′′ (x; x′ ) , (4.56c)
hO|Oi
†
′ ′ hO| T ϕ̂K (x) ϕ̂†K (x′ ) |Oi ∗
G21 (x; x ) ≡ −i ≡ − G′′ (x; x′ ) . (4.56d)
hO|Oi
Adică matricea funcţiei Green bosonice este

′ ′

G ′′(x; x ′) ∗ G′′ (x; x′ )
G′ (x, x′ ) = ; (4.57)
− G (x; x ) G′ (x′ ; x)
se observă că elementele diagonale ale matricii G′ (x, x′ ) sunt funcţia Green normală, iar elementele
nediagonale sunt funcţiile Green anomale.
4.2.2 Proprietăţi generale

Elementul de matrice al funcţiei Green bosonice are următoarea expresie explicită:
G′αβ (r, t; r′ , t′ )
−i n o
= θ(t − t′ ) hO| Φ̂αK (r, t) Φ̂†βK (r′ , t′ )|Oi + θ(t′ − t) hO| Φ̂†βK (r′ , t′ ) Φ̂αK (r, t)|Oi
hO|Oi
≡ θ(t − t′ ) G′αβ >
(r, t; r′ , t′ ) + θ(t′ − t) G′αβ
<
(r, t; r′ , t′ ) . (4.58)
Se vor evidenţia proprietăţile importante ale funcţiilor Green bosonice uni-particulă din formalis-
mul de temperatură nulă, care prezintă similitudini cu proprietăţile funcţiilor Green uni-particulă
fermionice.
A. Proprietăţi de simetrie
A1. Teorema de invarianţă temporală: dacă hamiltonianul grand-canonic este invariant la
translaţii temporale, atunci funcţiile Green uni-particulă depind numai de diferenţa coordonatelor
temporale:
K̂ ≡ Ĥ − µ N̂ = atemporal =⇒ G′αβ (r, t; r′ , t′ ) = G′αβ (r, t − t′ ; r′ , 0) . (4.59)
Demonstraţie:
Operatorii de câmp ı̂n formularea Heisenberg grand-canonică sunt definiţi prin formula
i i
Φ̂αK (r, t) = e ~ tK̂B Φ̂α (r) e− ~ tK̂B ,
iar vectorul stării fundamentale |Oi este vector propriu al hamiltonianului grand-canonic (apro-
ximat): K̂B |Oi = K e 0 |Oi; atunci, mediile pe starea fundamentală ale produselor de operatori
de câmp, care apar ı̂n definiţia (4.58) a funcţiilor Green, au următoarele dependenţe explicite ı̂n
raport cu coordonatele temporale:
i i i ′ K̂ i ′
hO| Φ̂αK (r, t) Φ̂†βK (r′ , t′ )|Oi = hO| e ~ tK̂B Φ̂α (r) e− ~ tK̂B · e ~ t B
Φ̂†β (r′ ) e− ~ t K̂B |Oi
i e ′ i ′
= e ~ K0 (t−t ) hO| Φ̂α (r) e− ~ (t−t )K̂B Φ̂†β (r′ ) |Oi ,
i ′ i ′ i i
hO| Φ̂†βK (r′ , t′ ) Φ̂αK (r, t)|Oi = hO| e ~ t K̂B Φ̂†β (r′ ) e− ~ t K̂B · e ~ tK̂B Φ̂α (r) e− ~ tK̂B |Oi
i e ′ i ′
= e− ~ K0 (t−t ) hO| Φ̂†β (r′ ) e ~ (t−t )K̂B Φ̂α (r) |Oi ;
se observă că cele două elemente de matrice care conţin coordonatele temporale (t şi t′ ), depind
numai de diferenţa t − t′ .
A2. Teorema de invarianţă spaţială: dacă sistemul este omogen din punct de vedere spaţial,
atunci funcţiile Green uni-particulă depind numai de diferenţa vectorilor de poziţie:
K̂ = invariant la translaţii spaţiale =⇒ G′αβ (r, t; r′ , t′ ) = G′αβ (r − r′ , t; 0, t′ ) . (4.60)
Demonstraţie:
În demonstraţia formulei (3.49), care constituie teorema de invarianţă spaţială a funcţiilor Green ı̂n
cazul fermionic, s-a arătat că operatorul impuls total al sistemului n P̂ este generatorul
o translaţiilor
−i
sistemului, iar operatorul de translaţii spaţiale este T̂ (r) = exp P̂ · r ; atunci, translaţia
~
spaţială a vectorilor şi operatorilor se obţine ca o transformare unitară realizată de operatorul
T̂ (r):

| 0 i −→ | r i = T̂ (r) | 0 i ,
b̂(0) −→ b̂(r) = T̂ (r) b̂(0) T̂ † (r) .
În particular, pentru operatorii de câmp este valabilă următoarea relaţie:
i i
Φ̂α (r) = e− ~ r·P̂ Φ̂α (0) e ~ r·P̂ .
Dacă sistemul este omogen din punct de vedere spaţial, atunci acesta este invariant
la translaţii
şi astfel hamiltonianul grand-canonic K̂ comută cu operatorul impuls: K̂ , P̂ − = 0̂. Pe de altă
parte, aşa cu s-a arătat la demonstrarea relaţiilor (4.28), operatorul impuls nu conţine operatori
elementari condensaţi, astfel ı̂ncât aproximaţia Bogolibov nu afectează proprietăţile de invarianţă
la translaţii ale sistemului; ca urmare, hamiltonianul grand-canonic
ı̂n aproximaţia Bogoliubov
K̂B comută, de asemenea, cu operatorul impuls: K̂B , P̂ − = 0̂ şi astfel cei doi operatori au
un sistem de vectori proprii comuni. Atunci, vectorul stării fundamentale Bogolibov |Oi este un
vector propriu pentru operatorul P̂, corespunzător valorii proprii nule:
P̂ |Oi = | ∅ i , ( P0 = 0 ) .
Se aplică proprietatea anterioară pentru explicitarea elementelor de matrice din expresiile funcţiilor
Green, care sunt dependente de vectorii de poziţie:
i i i ′ i ′
hO| Φ̂αK (r, t) Φ̂†βK (r′ , t′ )|Oi = hO| e− ~ r·P̂ Φ̂αK (0, t) e ~ r·P̂ · e− ~ r ·P̂
Φ̂†βK (0, t′ ) e ~ r ·P̂
|Oi
i (r−r′ )·P̂
−~
= hO| Φ̂αK (0, t) e Φ̂†βK (0, t′ ) |Oi ,
i r′ ·P̂ i r′ ·P̂ i r·P̂ i
hO| Φ̂†βK (r′ , t′ ) Φ̂αK (r, t)|Oi = hO| e ~ Φ̂†βK (0, t′ ) e −~
·e ~ Φ̂αK (0, t) e− ~ r·P̂ |Oi
i ′
= hO| Φ̂†βK (0, t′ ) e ~ (r−r )·P̂
Φ̂αK (0, t) |Oi ;
se observă că cele două elemente de matrice care conţin vectorii de poziţie (r şi r′ ), depind numai
de diferenţa r − r′ .
A3. Teorema de transformare Fourier dacă sistemul este conservativ (se află ı̂n condiţii
externe atemporale) şi este omogen din punct de vedere spaţial, atunci funcţiile Green depind
numai de diferenţele coordonatelor spaţio-temporale
G′αβ (r, t; r′ , t′ ) = G′αβ (r − r′ , t − t′ ; 0, 0) ,
astfel ı̂ncât sunt posibile transformări Fourier spaţio-temporale simple:

Z
1 X′ ∞ dω ik·(r−r′ )−iω(t−t′ ) e′
G′αβ (r − r′ , t − t′ ) = e Gαβ (k, ω)
V −∞ 2π
k
(k6=0)
Z Z ∞
d3 k dω ik·(r−r′ )−iω(t−t′ ) e ′
= 3
e Gαβ (k, ω) ; (4.61a)
LT R3 (2π) −∞ 2π
iar transformarea Fourier inversă este dată de relaţia:

Z Z ∞
Ge′ (k, ω) = d3
r dt e−ik·r+iωt G′αβ (r, t) . (4.61b)
αβ
V −∞
Demonstraţie:
Rezultatul teoremei prezente se obţine ı̂n mod direct prin aplicarea celor două teoreme anterioare
şi apoi utilizând definiţiile transformării Fourier.
A4. Exprimarea funcţiilor Green cu operatori elementari

Pentru o exprimare condensată se introduce matricea coloană a operatorilor elementari (ı̂n mod
similar cu matricea coloană a operatorilor de câmp):

b̂ k
B̂ k ≡ , (4.62)
b̂†k
care este o matrice de ordinul 2, cu elementele B̂ k,1 = b̂ k şi B̂ k,2 = b̂†k .

Prin utilizarea descompunerii (4.7) a operatorului de câmp şi a definiţiei (4.54) se obţine
descompunerea matricială
X′ eik·r X′ eik·r
ϕ̂K (r, t) = √ b̂ kK (t) =⇒ Φ̂K (r, t) = √ B̂ kK (t) . (4.63)
k
V k
V
(k6=0) (k6=0)
Se consideră cazul când sistemul este omogen din punct de vedere spaţial, fără să se facă hipoteze
cu privire la comportarea sistemului ı̂n raport cu translaţiile temporale; atunci, conform teoremei
de invarianţă la translaţii spaţiale, funcţiile Green depind numai de diferenţa vectorilor de poziţie,
astfel ı̂ncât se poate efectua transformarea Fourier spaţială simplă a funcţiei Green matriciale:
1 X′ ik·(r−r′ ) ′
G′αβ (r, t; r′ , t′ ) = G′αβ (r − r′ , t; 0, t′ ) = e Gαβ (k; t, t′ )
V
k
(k6=0)
1 X′ i(k·r−k′ ·r′ ) ′
= e δk,k′ Gαβ (k; t, t′ ) ,
V ′
k,k
(k6=0)
′
unde Gαβ (k; t, t′ ) este transformata spaţială a funcţiei Green matriciale. Pe de altă parte, prin
substituirea operatorilor de câmp prin dezvoltările ı̂n operatori elementari (4.63), se obţine
†
hO| T Φ̂K (r, t) Φ̂K (r′ , t′ ) |Oi
G′αβ (r, t; r′ , t′ ) = −i
hO|Oi
†
1 X′ i(k·r−k′ ·r′ ) hO| T B̂ kK (t) B̂ k′ K (t′ ) |Oi
= e (−i) .
V ′
hO|Oi
k,k
(k6=0)
Se egalează cele două expresii echivalente ale funcţiei Green şi se ia ı̂n considerare proprietatea
1
sistemului de funcţii Fourier uk (r) ≡ √ eik·r , care este un sistem liniar independent, astfel că
V
rezultă egalitatea:
†
hO| T B̂ kK (t) B̂ k′ K (t′ ) |Oi ′
(−i) = δk,k′ Gαβ (k; t, t′ ) ,
hO|Oi
din care rezultă
†
′ hO| T B̂ kK (t) B̂ kK (t′ ) |Oi
Gαβ (k; t, t′ ) = (−i) , (4.64a)
hO|Oi
1 X′ ik·(r−r′ ) ′
G′αβ (r, t; r′ , t′ ) = e Gαβ (k; t, t′ ) . (4.64b)
V
k
(k6=0)
A5. Paritatea funcţiilor Green anomale

Funcţiile Green anomale sunt simetrice ı̂n raport cu permutarea coordonatelor spaţio-temporale

′ ′ hO| T ϕ̂K (x) ϕ̂K (x′ ) |Oi
G12 (x, x ) = −i = G′12 (x′ , x) , (4.65a)
hO|Oi

hO| T ϕ̂K (x) ϕ̂K (x′ ) |Oi
G′21 (x, x′ ) = −i = G′21 (x′ , x) ; (4.65b)
hO|Oi
ı̂n consecinţă, transformatele Fourier spaţio-temporale sunt funcţii pare ı̂n raport cu setul coor-
donatelor impuls-frecvenţă:
e′ (−k, −ω) = G
G e ′ (k, ω) , (α, β) = (12), (21) . (4.66)
αβ αβ
Demonstraţie:
Paritatea funcţiilor Green anomale ı̂n raport cu permutarea coordonatelor spaţio-temporale rezultă
direct din definiţia produsului cronologic bosonic, care nu introduce factor de semn la permutările
operatorilor.
Pentru a exprima ı̂n mod condensat formulele care implică transformările Fourier spaţio-temporale,
este convenabil să se utilizeze, la fel ca ı̂n cazul fermionic, notaţii 4-dimensionale pentru impuls-
frecvenţă: k ≡ (k, ω), la fel ca notaţia pentru poziţie-timp x ≡ (r, t); atunci relaţia de paritate
ı̂n spaţiul poziţii-timp este: G′αβ (x, x′ ) = G′αβ (x − x′ ) = G′αβ (x′ − x), iar această proprietate se
repercutează asupra transformatei Fourier:
Z Z Z
′
e ′αβ (k) =
G d4 x e−ik·x G′αβ (x) = d4 x e−ik·x G′αβ (−x) = e ′αβ (−k) ,
d4 x eik·x G′αβ (x′ ) = G
unde s-a efectuat schimbarea de variabilă x′ = x; rezultatul este relaţia (4.66).
B. Reprezentarea Lehmann
B1. Se consideră că sistemul este omogen (din punct de vedere spaţial) şi se află ı̂n condiţii ex-
terne atemporale; ca urmare, hamiltonianul grand-canonic (atât cel exact, cât şi cel ı̂n aproximaţia
Bogolibov) este invariant la translaţii spaţiale şi temporale. Deoarece funcţiile Green sunt definite
ı̂n aproximaţia Bogolibov, pentru reprezentările Lehmann ale acestor funcţii Green va fi intere-
sant numai hamiltonianul grand-canonic ı̂n aproximaţia Bogoliubov. Luând ı̂n considerare că
hamiltonianul grand-canonic şi impulsul total comută
K̂B , P̂ ]− = 0̂, rezultă că aceşti operatori
au un set comun de vectori proprii, notat |npi n,p , care este un sistem complet ı̂n spaţiul Fock
al sistemului; ecuaţiile cu valori proprii ale operatorilor specificaţi anterior au următoarele forme:
P̂ | np i = p | np i ,
K̂B | np i = Kn,p | np i ,
iar relaţiile de orto-normare şi completitudine ale sistemului de vectori proprii comuni sunt
h np | n′ p′ i = δn,n′ δp,p ,
X
| np ih np | = 1̂ .
n,p
B2. Pe baza proprietăţilor specificate anterior se efectuează descompunerea elementelor de

matrice ale funcţiilor Green, care sunt conţinute ı̂n formula (4.58).
Astfel primul element de matrice se prelucrează ı̂n modul următor:
i. se utilizează definiţia operatorilor de câmp ı̂n formularea Heisenberg grand-canonică şi
transformarea unitară de translaţie spaţială,
ii. se utilizează acţiunile operatorilor K̂B şi P̂ asupra stării fundamentale |Oi,

iii. se introduce relaţia de completitudine a bazei |npi n,p şi se utilizează ecuaţiile cu valori
proprii ale operatorilor K̂B şi P̂.
Ca urmare a operaţiilor specificate anterior, se obţin următoarele egalităţi:
hO| Φ̂αK (r, t) Φ̂†βK (r′ , t′ )|Oi

i i i i i ′ i ′ i ′ i ′
= hO| e ~ tK̂B e− ~ r·P̂ Φ̂α (0) e ~ r·P̂ e− ~ tK̂B e ~ t K̂B e− ~ r ·P̂ Φ̂†β (0) e ~ r ·P̂ e− ~ t K̂B |Oi
i ′ i ′ i ′
= e ~ K0 (t−t ) hO| Φ̂α (0) e ~ (r−r )·P̂ e− ~ (t−t )K̂B Φ̂†β (0) |Oi
i ′ X i ′ i ′
= e ~ K0 (t−t ) hO| Φ̂α (0) e ~ (r−r )·P̂ e− ~ (t−t )K̂B | np ih np | Φ̂†β (0) |Oi
n,p
X i ′ i ′ i ′
= e ~ K0 (t−t ) e ~ p·(r−r ) e− ~ Knp (t−t ) hO| Φ̂α (0) | np ih np | Φ̂†β (0) |Oi .
n,p
În mod similar se obţine expresia celui de-al doilea element de matrice:
hO| Φ̂†βK (r′ , t′ ) Φ̂αK (r, t)|Oi

X i ′ i ′ i ′
= e ~ K0 (t −t) e ~ p·(r −r) e− ~ Knp (t −t) hO| Φ̂†β (0) | np ih np | Φ̂α (0) |Oi .
n,p
Atunci, pe baza celor două rezultate precedente, din formula (4.58), se obţine:
G′αβ (r, t; r′ , t′ )
−i n o
= θ(t − t′ ) hO| Φ̂αK (r, t) Φ̂†βK (r′ , t′ )|Oi + θ(t′ − t) hO| Φ̂†βK (r′ , t′ ) Φ̂αK (r, t)|Oi
hO|Oi
−i X n i ′ i ′
= θ(t − t′ ) e− ~ (Knp −K0 )(t−t ) e ~ p·(r−r ) hO| Φ̂α (0) | np ih np | Φ̂†β (0) |Oi
hO|Oi n,p
i ′ i ′
o
+ θ(t′ − t) e ~ (Knp −K0 )(t−t ) e− ~ p·(r−r ) hO| Φ̂†β (0) | np ih np | Φ̂α (0) |Oi ,
sau, echivalent, ı̂n exprimare matricială şi evidenţiind ı̂n mod direct dependenţa funcţiilor Green
numai de diferenţele coordonatelor spaţio-temporale (ceea ce este ı̂n concordanţă cu rezultatele
generale exprimate prin teorema de transformare Fourier):
†
Xn
′ ′ ′ ′ − ~i (Knp −K0 )(t−t′ ) ~i p·(r−r′ ) hO| Φ̂(0) | np ih np | Φ̂ (0) |Oi
G (r − r , t − t ) = −i θ(t − t ) e e
n,p
hO|Oi
†
′ i ′
− ~i p·(r−r′ ) hO| Φ̂ (0) | np ih np | Φ̂(0) |Oi o
+ θ(t − t) e ~ (Knp −K0 )(t−t ) e ,
hO|Oi
(4.67)
B3. În expresia (4.67) se efectuează transformarea Fourier spaţio-temporală simplă (notaţie
matricială):
Z Z ∞
G′ (r − r′ , t − t′ ) = 3
e G (k, ω)
LT R3 (2π) −∞ 2π
Z Z ∞
=⇒ G e ′ (k, ω) = d3 r dt e−ik·r+iωt G′ (r, t) .
V −∞
Pentru obţinerea expresiei generale a transformatei Fourier a matricii funcţiei Green, se utilizează
expresia (4.67), iar integralele spaţiale şi temporale se efectuează cu ajutorul formulelor
Z
I(k) ≡ d3 r e ik·r = V δ k,0 ,
V
Z ∞
±i
K± (ω) ≡ dτ θ(±τ ) e iωτ = ,
−∞ ω ± iη η→0+
care au fost demonstrate ı̂n Anexa matematică A.3 prin formula (A.32), respectiv ı̂n Anexa
matematică A.5 prin formula (A.46); ca urmare, se obţine
e ′ (k, ω)
G
X hO| Φ̂(0) | np ih np | Φ̂† (0) |Oi Z i
Z ∞
1
= 3
d re ~ (p−k)·r (−i) dt θ(t) e i[ω− ~ (Knp −K0 )]t
hO|Oi −∞
n,p |V {z } | {z }
= V δp,k

1
= J+ ω− ~ [Knp −K0 ]
† Z Z ∞
hO| Φ̂ (0) | np ih np | Φ̂(0) |Oi i 1
+ d3 r e− ~ (p+k)·r (−i) dt θ(−t) e i[ω+ ~ (Knp −K0 )]t
hO|Oi −∞
|V {z } | {z }
= V δp,−k

1
= J− ω+ ~ [Knp −K0 ]
X hO| Φ̂(0) | n, k ih n, k | Φ̂† (0) |Oi 1

=V 1
n
hO|Oi ω− ~ (Kn,p − K0 ) + i η
†
hO| Φ̂ (0) | n, −k ih n, −k | Φ̂(0) |Oi 1
− , (4.68)
hO|Oi ω − ~1 (Kn,−p − K0 ) − i η
care este reprezentarea Lehmann a funcţiilor Green uni-particulă bosonice.

Explicitare pe componentele matricii, conform relaţiilor (4.56):
X hO| ϕ̂(0) | n, k ih n, k | ϕ̂† (0) |Oi 1

e′ (k, ω) = V
G
n
hO|Oi ω − ~1 (Kn,p − K0 ) + i η

hO| ϕ̂† (0) | n, −k ih n, −k | ϕ̂(0) |Oi 1
− 1 ,
hO|Oi ω − ~ (Kn,−p − K0 ) − i η
X hO| ϕ̂(0) | n, k ih n, k | ϕ̂(0) |Oi 1
e′ (k, ω) = V
G12
n
hO|Oi ω − ~1 (Kn,p − K0 ) + i η

hO| ϕ̂(0) | n, −k ih n, −k | ϕ̂(0) |Oi 1
− ,
hO|Oi ω − ~1 (Kn,−p − K0 ) − i η
X hO| ϕ̂† (0) | n, k ih n, k | ϕ̂† (0) |Oi 1
e′ (k, ω) = V
G21 1
n
hO|Oi ω− ~ (Kn,p− K0 ) + i η
† †

hO| ϕ̂ (0) | n, −k ih n, −k | ϕ̂ (0) |Oi 1
− .
hO|Oi ω − ~1 (Kn,−p − K0 ) − i η
Observaţii asupra reprezentării Lehmann:

i. Toate funcţiile Green uni-particulă au aceleaşi singularităţi ı̂n planul complex rezultat prin
prelungirea analitică a frecvenţei ω → z ∈ C:
± 1
zn,k = (Kn,±k − K0 ) ± i η ≡ ωn,±k ± i η ,
~
care sunt poli simpli; frecvenţele rezonante ωn,±k = ~1 (Kn,±k −K0 ) constituie spectrul excitaţiilor
elementare ale sistemului.
ii. Reziduurile ı̂n poli ai transformatelor Fourier ale funcţiilor Green au următoarele expresii:

′ hO| ϕ̂(0) n, ±ki2
e (k, ω)
Res G ± =V ∈R,
z=zn,k hO|Oi

′
e (k, ω) ± hO| ϕ̂(0) n, ±kihn, ±k ϕ̂(0) n, ±ki
Res G12 z=z
=V ,
n,k hO|Oi

′
e (k, ω) ± hO| ϕ̂† (0) n, ±kihn, ±k ϕ̂† (0) n, ±ki
Res G21 z=z
=V .
n,k hO|Oi
se observă că reziduurile

funcţiilor
′ Green anomale sunt corelate prin operaţia de conjugare com-
plexă: Res G e ′12 (k, ω) = Res G e21 (k, ω) ∗ .
4.2.3 Funcţia Green liberă

Când sistemul este liber, atunci sunt absente interacţiile mutuale ı̂ntre particulele
X sistemului;
ca urmare, hamiltonianul de interacţie, descris prin formula (4.15), Ĥ1 = E0 1̂ + V̂ este nul
j=1,7
şi formulările Heisenberg şi Dirac sunt identice. În aceste condiţii hamiltonianul grand-canonic
(ı̂n aproximaţia Bogoliubov), descris ı̂n general prin formulele (4.25), este
0
K̂B = K̂0 = −µ N0 1̂ + K̂0′ = −µ N0 1̂ + (T̂ − µ N̂ ′ ) ,
iar starea fundamentală liberă, conform definiţiei (4.19) |Φ0 (N )i = | 0 i, este stare de vid.
Prin particularizarea definiţiei generale (4.55), funcţia Green matricială (parte necondensată)
uni-particulă a sistemului liber este
†
0 ′ h 0 | T Φ̂K0 (x) Φ̂K0 (x′ ) | 0 i
G (x, x ) ≡ −i ; (4.69)
h0|0i
explicitare:

0 ′ ′
h 0 | T ϕ̂K0 (r, t) ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) | 0 i
G (r, t; r , t ) ≡ −i ,
h0|0i

0 ′ ′ h 0 | T ϕ̂K0 (r, t) ϕ̂K0 (r′ , t′ ) | 0 i
G12 (r, t; r , t ) ≡ −i ,
h0|0i
†
h 0 | T ϕ̂K0 (r, t) ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) | 0 i
G021 (r, t; r′ , t′ ) ≡ −i .
h0|0i
Prin calcul direct se obţine expresia părţii necondensate a funcţiei Green cauzale uni-particulă
libere:
−i X′ ik·(r−r′ ) − i (ε0k −µ)(t−t′ )
G0 (r, t; r′ , t′ ) = e e ~ θ(t − t′ ) . (4.70)
V
k
(k6=0)
Demonstraţie:
Prin explicitarea operaţiei de ordonare cronologică, expresia de definiţie a funcţiei Green libere
devine:
−i n o
G0 (r, t; r′ , t′ ) = θ(t−t′ ) h 0 | ϕ̂K0 (r, t) ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) | 0 i+θ(t−t′) h 0 | ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) ϕ̂K0 (r, t) | 0 i .
h0|0i
Dar conform relaţiei (4.34b) părţile necondensate ale operatorilor de câmp ı̂n formularea Dirac
grand-canonică au expresiile
1 X′ ik·r− ~i (ε0k −µ)t

ϕ̂K0 (r, t) = √ e b̂ k ,
V k
(k6=0)
∗ 1 X′ −ik·r′ + ~i (ε0k −µ)t′ †
ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) = ϕ̂K0 (r′ , t′ ) = √ e b̂ k ,
V k
(k6=0)
iar operatorii de anihilare necondensaţi distrug starea fundamentală, conform relaţiei (4.2):
b̂ k | 0 i = | ∅ i .
Atunci elemente de matrice din expresia de definiţie a funcţiei Green, pe baza rezultatelor prece-
dente, au expresiile următoare:
1 X′ ′
·r′ ) i 0 0 ′
h 0 | ϕ̂K0 (r, t) ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) | 0 i = ei(k·r−k e− ~ [(εk −µ)t−(εk′ −µ)t ] h 0 | b̂ k b̂†k′ | 0 i ,
V
k,k′
(k,k′ 6=0)
1 X′ ′
·r′ ) i 0 0 ′
h 0 | ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) ϕ̂K0 (r, t) | 0 i = ei(k·r−k e− ~ [(εk −µ)t−(εk′ −µ)t ] h 0 | b̂†k′ b̂ k | 0 i ;
V
k,k′
(k,k′ 6=0)
cu ajutorul relaţiei de comutare fundamentală a operatorilor elementari şi utilizând proprietatea

(4.2) a operatorilor de anihilare se obţine:

h 0 | b̂ k b̂†k′ | 0 i = h 0 | δk,k′ 1̂ + b̂†k′ b̂ k | 0 i = δk,k′ h 0 | 0 i ,
h 0 | b̂†k′ b̂ k | 0 i = 0 .
Ca urmare, elementele de matrice ale funcţiei Green devin:
1 X′ ik·(r−r′ ) − ~i (ε0k −µ)(t−t′ )

h 0 | ϕ̂K0 (r, t) ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) | 0 i = e e h0|0i ,
V k
(k6=0)
h 0 | ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) ϕ̂K0 (r, t) | 0 i = 0 ;
atunci, prin substituirea expresiilor precedente ale elementelor de matrice ı̂n formula de definiţie
explicită a funcţiei Green, rezultă expresia (4.70).
Observaţii:
i. Funcţia Green cauzală liberă este proporţională cu funcţia Heaviside pentru prima variabilă
temporală mai mare: G0 (r, t; r′ , t′ ) ∼ θ(t − t′ ); ca urmare, lipseşte termenul corespunzător pro-
pagării inversate temporal, care ar fi proporţional cu θ(t′ − t). Rezultă că funcţia Green cauzală
bosonică liberă conţine numai propagarea ı̂nainte temporală, ceea ce implică absenţa propagării
unui gol (deosebire faţă de cazul fermionic).
ii. Expresia (4.70) arată că funcţia Green cauzală liberă depinde numai de deferenţele coor-
donatelor spaţiale şi temporale G0 (r, t; r′ , t′ ) = G0 (r − r′ , t − t′ ); atunci se poate efectua trans-
formarea Fourier spaţio-temporală simplă, iar transformata Fourier are expresia:
e0 (k, ω) = 1
G . (4.71)
ω − ~1 (ε0k − µ) + i η
Demonstraţie:
Se utilizează definiţia transformatei Fourier, expresia (4.70) a funcţiei Green cauzale şi expresiile
integralelor I(k) şi K± (ω), care au fost folosite anterior pantru deducerea reprezentării Lehmann,
astfel că se obţine:
Z Z ∞
e 0 (k, ω) =
G d3 r dt e−ik·r+iωt G0 (r, t)
V −∞
X′ 1 Z 3 i(k′ −k)·r Z ∞
1 0

= d re (−i) dt θ(t) ei ω− ~ (εk′ −µ) t
V
k′ | V {z } |
−∞
{z }
(k′ 6=0)
=δ ′

k ,k 1 [ε0 −µ]
= J+ ω− ~
k ′
X′ i
= δk′ ,k (−i) ,
ω − 1~ (ε0k′ − µ) + i η
k′
(k′ 6=0)
iar ultima expresie conduce direct la rezultatul (4.71).

Funcţiile Green anomale libere sunt nule:
G012 (r, t; r′ , t′ )
−i n o
= θ(t − t′ ) h 0 | ϕ̂K0 (r, t) ϕ̂K0 (r′ , t′ ) | 0 i +θ(t − t′ ) h 0 | ϕ̂K0 (r′ , t′ ) ϕ̂K0 (r, t) | 0 i
h0|0i | {z } | {z }
=0 =0
=0,
G021 (r, t; r′ , t′ )
−i n o
= θ(t − t′ ) h 0 | ϕ̂†K0 (r, t) ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) | 0 i +θ(t − t′ ) h 0 | ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) ϕ̂†K0 (r, t) | 0 i
h0|0i | {z } | {z }
=0 =0
=0.
Ca urmare, matricea funcţiei Green liberă uni-particulă este diagonală:
0 " #
G (x − x′ ) 0 Ge0 (k) 0
0 ′
G (x, x ) = =⇒ e (k) =
G 0
0 G0 (x′ − x) 0 e0 (−k) .
G
(4.72)
4.2.4 Relaţia dintre funcţia Green şi observabile

Se va arăta că mediile unor observabile importante pe starea fundamentală a sistemului se
pot exprima ı̂n termeni de funcţie Green uni-particulă, ı̂n mod asemănător cazului fermionic, dar
prin formule mai complicate, deoarece se utilizează aproximaţia Bogolibov.
Operatorul asociat unei observabile de tip uni-particulă, ı̂n termeni de operatori de câmp, se
exprimă prin formulele (2.92) – (2.93), adaptate cazului când spinul este nul, din care rezultă
următoarea expresie pentru operatorul din formularea grand-canonică:
Z Z
† ˆ ˆ † ′
b̂K (t) = d3 r ψ̂K (r, t) Âr ψ̂K (r, t) = d3 r lim
′
Âr ψ̂K (r , t) ψ̂K (r, t) .
V V r →r
Media pe starea fundamentală (ı̂n aproximaţia Bogoliubov) a observabilei specificate anterior

este
Z † ′

hO| b̂K (t) |Oi ˆ hO| ψ̂K (r , t) ψ̂K (r, t) |Oi
A 0= = d3 r lim Â r
hO|Oi V r′ →r hO|Oi
Z † ′ ′
ˆ hO| ψ̂K (r , t ) ψ̂K (r, t) |Oi
= d3 r lim lim Âr ,
V r′ →r t′ →t+ hO|Oi
unde ı̂n ultima egalitate s-a introdus timpul infinitezimal crescut, t+ , pentru a asigura ordonarea
cronologică a operatorilor de câmp; atunci, media produsului de operatori de câmp este egală
cu funcţia Green cauzală, conform definiţiei (4.50), astfel ı̂ncât media observabilei uni-particulă
devine: Z

ˆ
A 0= d3 r lim
′
lim Âr i G(r, t; r′ , t′ ) .
V r →r t′ →t+
Datorită aproximaţiei Bogoliubov, se utilizează funcţia Green necondensată, conform relaţiei

ˆ
(4.51) şi se ia ı̂n considerare faptul că operatorul funcţional Âr nu conţine operaţii de derivare
temporală, astfel ı̂ncât se poate efectua trecerea la limită t → t+ ; ca urmare, expresia precedentă
se rescrie ı̂n următoarea formă echivalentă:
Z

ˆ
A 0= d3 r lim
′
Âr n0 + i G′ (r, t; r′ , t+ ) . (4.73)
V r →r
Observaţii:
i. Rezultatul este analog cazului fermionic, dar se face separarea părţii condensate (care nu
are corespondent fermionic).
ii. În cazul când sistemul este omogen, se poate exprima media precedentă prin transformata
Fourier a funcţiei Green necondensate:
Z h Z i

3 ˆ 1 X′ ∞ dω ik·(r−r′ )−iω(t−t′ ) e ′
A 0= d r lim Âr n 0 + i e G (k, ω)
V r′ →r V −∞ 2π
′
t →t + k
(k6=0)
Z Z
ˆ i X′ ∞ dω iωη e′ ˆ ′ ′
= V Âr n0 + e G (k, ω) d3 r lim Âr eik·(r−r )−iω(t−t ) .
V −∞ 2π V r′
→r
k ′
t →t
(k6=0)
Exemple remarcabile:
• Operatorul număr de particule este definit prin formula (2.96):
Z
N̂ = d3 r ψ̂ † (r) ψ̂(r) ,
V
ˆ
astfel ı̂ncât operatorul funcţional este N̂r = ˆ1̂; atunci numărul mediu de particule ı̂n starea
fundamentală este
Z Z

ˆ
N 0= d r N̂r n0 + i G(r, t; r, t ) = N0 + d3 r i G(r, t; r, t+ ) .
3 +
(4.74a)
V V
În cazul sistemului omogen rezultatele precedente se pot exprima mai convenabil ı̂n termeni
de transformată Fourier a funcţiei Green:
Z Z

i X′ ∞ dω iωη e′
N 0 = N0 + e G (k, ω) d3 r
V −∞ 2π V
k
(k6=0)
X′ Z ∞
dω iωη e ′
= N0 + i e G (k, ω) (4.74b)
k −∞ 2π
(k6=0)
Z Z ∞
d3 k dω iωη e ′
= N0 + iV 3
e G (k, ω) . (4.74c)
LT R3 (2π) −∞ 2π
Se observă că funcţia Green necondensată depinde parametric de potenţialul chimic µ şi
de numărul de particule condensate N0 (prin intermediul hamiltonianului grand-canonic

K̂); atunci, numărul mediu de particule va depinde, de asemenea, de aceşti parametri:
N 0 = N (T = 0, V, µ; N0 ), iar
din acestă expresie, prin inversare, se obţine potenţialul
chimic la temperatura nulă: µ T =0 (V, N ; N0 ).
• Hamiltonianul cinetic este definit prin formula (2.98):
Z
−~2 2
T̂ = d3 r ψ̂ † (r) ∇ ψ̂(r) ,
V 2m
ˆ −~2 2
astfel ı̂ncât operatorul funcţional este T̂r = ∇ ; atunci, energia cinetică medie ı̂n starea
2m
fundamentală este
Z Z

−~2 2 ′ +
−~2 2
T 0= 3
d r lim ∇ n 0 + i G(r, t; r , t ) = d3
r lim ∇ i G(r, t; r′ , t+ ) .
V r′ →r 2m V r′ →r 2m
(4.75a)
Se observă că partea condensată nu are contribuţie, deoarece energia unei particule con-
densate este nulă (ε00 = 0).
În cazul sistemului omogen rezultatele precedente se pot exprima mai convenabil ı̂n termeni
de transformată Fourier a funcţiei Green:
Z Z

i X′ ∞ dω iωη e′ −~2 2 ik·(r−r′ )−iω(t−t′ )
T 0= e G (k, ω) d3 r lim ∇ e ;
V −∞ 2π V r′ →r 2m
k ′
t →t
(k6=0)
dar ı̂n ultima integrală se efectuează operaţia de derivare şi apoi se poate face trecerea la
limită (prin care exponenţiala devine unitatea):
Z Z
3 −~2 2 ik·(r−r′ )−iω(t−t′ ) ~2 k 2 3 ~2 k 2
d r lim ∇ e = d r = V ;
V r′ →r 2m 2m V 2m
′
t →t
ca urmare, se obţine:

X′ Z ∞
dω iωη e ′ ~2 k 2
T 0
=i e G (k, ω) , (4.75b)
k −∞ 2π 2m
(k6=0)
Z Z ∞
d3 k dω iωη e′ ~2 k 2
= iV 3
e G (k, ω) . (4.75c)
LT R3 (2π) −∞ 2π 2m
B. Energia potenţială medie (pe starea fundamentală)

B1. Operatorul hamiltonian de interacţie, ı̂n aproximaţia Bogoliubov, este dat de formula (4.13):

V̂ = E0 1̂ + V̂1 + V̂2 + V̂3 + V̂4 ) + V̂5 + V̂6 + V̂7 ;
pentru a deduce expresia energiei potenţiale medii (pe starea fundamentală) se observă că me-
toda utilizată anterior pentru sistemele fermionice (adică exprimarea energiei potenţiale medii ı̂n
termeni de funcţie Green cauzală bi-particulă, urmată de deducerea ecuaţiei diferenţiale a funcţiei
Green cauzală uni-particulă, pentru a exprima ı̂n final energia potenţială medie ı̂n termeni de
funcţie Green cauzală uni-particulă) este neconvenabilă (şi dificilă), deoarece:
i. hamiltonianul de interacţie (ı̂n aproximaţia Bogoliubov) nu este un operator 2-particulă,
ii. ecuaţia de evoluţie a funcţiei Green cauzale este complicată;
ca urmare, este mai convenabil să se utilizeze o metodă artificială, bazată pe ecuaţia diferenţială
a părţii necondensate a operatorului de câmp.
B2. Ecuaţia diferenţială (de evoluţie) a produsului de părţi necondensate conjugate ale opera-
torilor de câmp este
Z ∂
~2 2
d3 r lim i~ + ∇ r + µ ϕ̂†K (r′ , t′ ) ϕ̂K (r, t)
V r′
′
→r ∂t 2m
t →t
= 2 V̂2K (t) + V̂3K (t) + V̂4K (t) + 2 V̂5K (t) + V̂6K (t) + 2 V̂7K (t) , (4.76)

unde V̂jK (t) j=1,7 sunt termenii hamiltonianului de interacţie ı̂n aproximaţia Bogolibov, definiţi
prin formulele (4.14).
Demonstraţie:
Partea necondensată a operatorului de câmp ı̂n formularea Heisenberg grand-canonică este definită
prin particularizarea formulei (4.26a):
i i
ϕ̂K (r, t) = e ~ tK̂ ϕ̂(r) e− ~ tK̂ ,
de unde rezultă ecuaţia diferenţială a acestui operator
∂ i i
i~ ϕ̂K (r, t) = ϕ̂K (r, t) , K̂ − = e ~ tK̂ ϕ̂(r) , K̂ − e− ~ tK̂ .
∂t
Hamiltonianul grand-canonic ı̂n aproximaţia Bogoliubov este definit prin formula (4.25)
K̂ = K 0 1̂ + K̂0′ + K̂1′ ,
unde
K 0 = E0 − µ N0 ,
Z −~2
′
K̂0 = d3 r′ ϕ̂† (r′ ) ∇2r′ − µ ϕ̂(r′ ) ,
V 2m
7
X
K̂1′ = V̂j ;
j=1
termenii operatoriali ai hamiltonianului de interacţie (ı̂n aproximaţia Bogoliubov) au expresiile

(4.14b) – (4.14h):
Z Z
n0
V̂1 = d3 r′ d3 r′′ v(r′ − r′′ ) ϕ̂(r′′ ) ϕ̂(r′ ) ,
2 V
Z ZV
n0 3 ′
V̂2 = d r d3 r′′ v(r′ − r′′ ) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂† (r′′ ) ,
2 V V
Z Z
V̂3 = n0 d3 r′ d3 r′′ v(r′ − r′′ ) ϕ̂† (r′′ ) ϕ̂(r′ ) ,
ZV ZV
3 ′
V̂4 = n0 d r d3 r′′ v(r′ − r′′ ) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r′ ) ,
V V
Z Z
√
V̂5 = n0 d r d3 r′′ v(r′ − r′′ ) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂† (r′′ ) ϕ̂(r′ ) ,
3 ′
ZV ZV
√
V̂6 = n0 d r d3 r′′ v(r′ − r′′ ) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r′′ ) ϕ̂(r′ ) ,
3 ′
Z V Z V
1
V̂7 = d3 r′ d3 r′′ v(r′ − r′′ ) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂† (r′′ ) ϕ̂(r′′ ) ϕ̂(r′ ) .
2 V V
Deoarece partea operatorial banală a hamiltonianului grand-canonic comută cu orice operator,

rezultă că relaţia de comutare a părţii necondensate a operatorului
de câmp cu hamiltonianul
grand-canonic se descompune ı̂n comutatorii cu termenii K̂0′ şi V̂j j=1,7 :
7
X

ϕ̂(r) , K̂ −
= ϕ̂(r) , K̂0′ − + ϕ̂(r) , V̂j − .
j=1
Comutatorii din relaţia precedentă se evaluează pe baza relaţiilor de comutare dintre părţile ne-
condensate ale operatorilor de câmp:

ϕ̂(r) , ϕ̂(r′ ) −
= ϕ̂† (r) , ϕ̂† (r′ ) − = 0̂ ,

ϕ̂(r) , ϕ̂† (r′ ) −
= δ(r − r′ ) 1̂ .
Atunci comutatorii anteriori produc următoarele rezultate:

Z n
−~2 2
ϕ̂(r) , K̂0′ − = d3 r′ ϕ̂(r) , ϕ̂† (r′ ) − ∇r′ − µ ϕ̂(r′ )
V | {z } 2m
= δ(r−r′ ) 1̂
−~2 o
+ ϕ̂† (r′ ) ∇2r′ − µ ϕ̂(r) , ϕ̂(r′ ) −
2m | {z }
= 0̂
−~2
= ∇2r − µ ϕ̂(r) ,
2m
Z Z n
n0 o
ϕ̂(r) , V̂1 −
= d3 r′ d3 r′′ v(r′ − r′′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂(r′′ ) − ϕ̂(r′ ) + ϕ̂(r′′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂(r′ ) −
2 V V | {z } | {z }
= 0̂ = 0̂
= 0̂ ,
Z Z n
n0 o
ϕ̂(r) , V̂2 −
= d3 r′ d3 r′′ v(r′ − r′′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂† (r′′ ) − ϕ̂† (r′ ) + ϕ̂† (r′′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂† (r′ ) −
2 V V | {z } | {z }
= δ(r−r′ ) 1̂ = δ(r−r′ ) 1̂
Z
= n0 d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r′ ) ,
V
Z Z n
o
ϕ̂(r) , V̂3 −
= n0 d3 r′ d3 r′′ v(r′ − r′′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂† (r′ ) − ϕ̂(r′′ ) + ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂(r′′ ) −
V V | {z } | {z }
= δ(r−r′ ) 1̂ = 0̂
Z
3 ′ ′ ′
= n0 d r v(r − r ) ϕ̂(r ) ,
V
Z Z n
o
ϕ̂(r) , V̂4 −
= n0 d3 r′ d3 r′′ v(r′ − r′′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂† (r′ ) − ϕ̂(r′ ) + ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂(r′ ) −
V V | {z } | {z }
= δ(r−r′ ) 1̂ = 0̂
Z
= n0 d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂(r) ,
V
Z Z n
√ 3 ′

ϕ̂(r) , V̂5 −
= n0 d r d3 r′′ v(r′ − r′′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂† (r′ ) ϕ̂† (r′′ ) −
ϕ̂(r′ )
V V
o
+ ϕ̂† (r′ ) ϕ̂† (r′′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂(r′ ) −
| {z }
= 0̂
Z Z n
√ 3 ′ 3 ′′ ′ ′′ † ′ † ′′
= n0 d r d r v(r − r ) ϕ̂(r) , ϕ̂ (r ) − ϕ̂ (r )
V V | {z }
= δ(r−r′ ) 1̂
o
+ ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂† (r′′ ) − ϕ̂(r′ )
| {z }
= δ(r−r′′ ) 1̂
Z Z
√ √
= n0 d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r) + n0 d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r′ ) ,
V V
Z Z n
√
ϕ̂(r) , V̂6 −
= n0 d3 r′ d3 r′′ v(r′ − r′′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂† (r′ ) − ϕ̂(r′′ ) ϕ̂(r′ )
V V | {z }
= δ(r−r′ ) 1̂
o
+ ϕ̂ (r′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂(r′′ ) ϕ̂(r′ ) −
†
| {z }
= 0̂
Z
√ 3 ′ ′ ′
= n0 d r v(r − r ) ϕ̂(r ) ϕ̂(r) ,
V
Z Z n
1
ϕ̂(r) , V̂7 −
= d3 r′ d3 r′′ v(r′ − r′′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂† (r′ ) ϕ̂† (r′′ ) −
ϕ̂(r′′ ) ϕ̂(r′ )
2 V V
o
+ ϕ̂† (r′ ) ϕ̂† (r′′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂(r′′ ) ϕ̂(r′ ) −
| {z }
= 0̂
Z Z n
1
= d3 r′ d3 r′′ v(r′ − r′′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂† (r′ ) −
ϕ̂† (r′′ )
2 V V | {z }
= δ(r−r′ ) 1̂
o
+ ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r) , ϕ̂† (r′′ ) − ϕ̂(r′′ ) ϕ̂(r′ )
| {z }
= δ(r−r′′ ) 1̂
Z
= d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r′ ) ϕ̂(r′ ) ϕ̂(r) .
V
Cu ajutorul rezultatelor anterioare, ecuaţia diferenţială a părţii necondensate a operatorului de

câmp devine:
n −~2 Z Z
∂ i
i~ ϕ̂K (r, t) = e ~ tK̂ ∇2r − µ ϕ̂(r) + n0 d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r′ ) + n0 d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂(r′ )
∂t 2m V V
Z Z
3 ′ ′ √ 3 ′ ′ † ′
+ n0 d r v(r − r ) ϕ̂(r) + n0 d r v(r − r ) ϕ̂ (r ) ϕ̂(r)
V V
Z Z
√ √
+ n0 d r v(r − r ) ϕ̂ (r ) ϕ̂(r ) + n0 d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂(r′ ) ϕ̂(r)
3 ′ ′ † ′ ′
V V
Z o i
3 ′ ′ † ′ ′ − ~ tK̂
+ d r v(r − r ) ϕ̂ (r ) ϕ̂(r ) ϕ̂(r) e
V
−~2 Z
= ∇2r − µ ϕ̂K (r, t) + n0 d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂†K (r′ , t)
2m V
Z Z
+ n0 d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂K (r′ , t) + n0 d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂K (r, t)
V V
Z Z
√ √
+ n0 d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂†K (r′ , t) ϕ̂K (r, t) + n0 d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂†K (r′ , t) ϕ̂K (r′ , t)
ZV Z V
√ 3 ′ ′ ′
+ n0 d r v(r − r ) ϕ̂K (r , t) ϕ̂K (r, t) + d r v(r − r′ ) ϕ̂†K (r′ , t) ϕ̂K (r′ , t) ϕ̂K (r, t)
3 ′
V V
Prin multiplicare la stânga cu operatorul ϕ̂†K (r, t)

şi integrare spaţială a ecuaţiei precedente, se
obţine
Z
∂
d3 r ϕ̂†K (r, t) i~ ϕ̂K (r, t)
V ∂t
Z −~2 Z Z
3 † 2
= d r ϕ̂K (r, t) ∇r − µ ϕ̂K (r, t) + n0 3
d r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂†K (r, t) ϕ̂†K (r′ , t)
V 2m
| V V
{z }
= 2 V̂2
Z Z Z Z
+ n0 d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂†K (r, t) ϕ̂K (r′ , t) + n0 d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂†K (r, t) ϕ̂K (r, t)
V V V V
| {z } | {z }
= V̂3 = V̂4
Z Z
√
+ n0 d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂†K (r, t) ϕ̂†K (r′ , t) ϕ̂K (r, t)
V V
| {z }
= V̂5
Z Z
√ 3
+ n0 d r d r v(r − r′ ) ϕ̂†K (r, t) ϕ̂†K (r′ , t) ϕ̂K (r′ , t)
3 ′
V V
| {z }
= V̂5
Z Z
√ 3
+ n0 d r d r v(r − r′ ) ϕ̂†K (r, t) ϕ̂K (r′ , t) ϕ̂K (r, t)
3 ′
V V
| {z }
= V̂6
Z Z
+ d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂†K (r, t) ϕ̂†K (r′ , t) ϕ̂K (r′ , t) ϕ̂K (r, t) ,
V V
| {z }
= 2 V̂7
iar rezultatul precedent este echivalent cu relaţia (4.76).

B3. Prin conjuarea hermitică a ecuaţiei (4.76) se obţine ecuaţia diferenţială (de evoluţie) ad-
junctă:
Z
∂ ~2 2
d3 r lim − i~ ′
+ ∇r′ + µ ϕ̂†K (r′ , t′ ) ϕ̂K (r, t)
V r′ →r
′
∂t 2m
t →t
= 2 V̂1K (t) + V̂3K (t) + V̂4K (t) + V̂5K (t) + 2 V̂6K (t) + 2 V̂7K (t) , (4.77)
Demonstraţie:
Se efectuează conjugarea hermitică a membrului stâng al ecuaţiei (4.76) şi se obţine:
Z ∂ ∗
~2 2
d3 r lim i~ + ∇ r + µ ϕ̂†
K (r′ ′
, t ) ϕ̂K (r, t)
V r′ →r ∂t 2m
t′ →t
Z
∂ ~2 2
= d3 r lim − i~ + ∇r + µ ϕ̂†K (r, t) ϕ̂K (r′ , t′ )
V
′
r →r ∂t 2m
t′ →t
Z
∂ ~2 2
= d3 r lim − i~ ′ + ∇r′ + µ ϕ̂†K (r′ , t′ ) ϕ̂K (r, t) ,
V
′
r →r
′
∂t 2m
t →t
unde ultima egalitate s-a obţinut prin schimbarea de variabile (r, r′ ) → (r′ , r). Pe de altă parte
operatorii din membrul drept al ecuaţiei (4.76) se transformă prin conjugare hermitică astfel:
†
2 V̂2K (t) + V̂3K (t) + V̂4K (t) + 2 V̂5K (t) + V̂6K (t) + 2 V̂7K (t)
= 2 V̂1K (t) + V̂3K (t) + V̂4K (t) + V̂5K (t) + 2 V̂6K (t) + 2 V̂7K (t) ;
ca urmare, se obţine relaţia (4.77).
B4. Suma celor două ecuaţii diferenţiale (de evoluţie), adică (4.76) şi (4.77), produce ecuaţia
Z
1 ∂ ∂ ~2 2 ∂ V̂K (t)
3
d r lim i~ − ′ + ∇r + ∇r′ + 2 µ ϕ̂†K (r′ , t′ ) ϕ̂K (r, t) = 2 V̂K (t) − n0
2
,
2 V ′
r →r
′
∂t ∂t 2m ∂ n0
t →t
(4.78)
Demonstraţie:
Se sumează relaţiile (4.76) şi (4.77) şi se obţine:
Z
∂ ~2 2 ∂ ~2 2
d3 r lim i~ + ∇ r + µ + − i~ + ∇ r′ + µ ϕ̂†K (r′ , t′ ) ϕ̂K (r, t)
V r′ →r
′
∂t 2m ∂t′ 2m
t →t
= 2 V̂1K (t) + 2 V̂2K (t) + 2 V̂3K (t) + 2 V̂4K (t) + 3 V̂5K (t) + 3 V̂6K (t) + 4 V̂7K (t)
Termenii potenţiali din membrul drept al egalităţii precedente se pot exprima ı̂n mod condensat
prin operatorul hamiltonian de interacţie
V̂ = E0 1̂ + V̂1K (t) + V̂2K (t) + V̂3K (t) + V̂4K (t) + V̂5K (t) + V̂6K (t) + V̂7K (t)
şi a derivatei sale ı̂n raport cu densitatea de particule n0 ; pentru aceasta se observă că termenii
hamiltonianului de interacţie au următoarele dependenţe ı̂n raport cu densitatea de particule n0 :
– E0 ∼ n20 ,
– V̂1 , V̂2 , V̂3 , V̂4 ∼ n0 ,
3/2
– V̂5 , V̂6 ∼ n0 ,
– V̂7 este independent de n0 ;
atunci este valabilă următoarea identitate:

∂ V̂
2 V̂ − n0 = 2 E0 1̂ + 2 (V̂1 + V̂2 + V̂3 + V̂4 ) + 2 (V̂5 + V̂6 ) + 2 V̂7
∂n0
1
− 2 E0 1̂ + (V̂1 + V̂2 + V̂3 + V̂4 ) + (V̂5 + V̂6 )
2
3
= (V̂1 + V̂2 + V̂3 + V̂4 ) + (V̂5 + V̂6 ) + 2 V̂7 ,
2
astfel că rezultă relaţia (4.78).
B5. Se efectuează medierea relaţiei (4.78) pe starea fundamentală (aproximată) a sistemului,

conform definiţiei

hO| b̂K (t) |Oi
A 0≡ ,
hO|Oi
astfel că se obţine următoarea egalitate:

∂V
2 V 0 − n0
∂n0 0
Z
1 3 ∂ ∂ ~2 2 2
hO| ϕ̂†K (r′ , t′ ) ϕ̂K (r, t) |Oi
= d r lim i~ − + ∇r + ∇r′ + 2 µ ;
2 V r′ →r
′
∂t ∂t′ 2m hO|Oi
t →t
media produsului de părţi necondensate ale operatorilor de câmp este egală cu funcţia Green
necondensată pentru cazul când t′ > t, conform definiţiei (4.52), astfel ı̂ncât egalitatea anterioară
devine relaţia dintre media energiei potenţiale şi funcţia Green:

∂V
2 V 0 − n0
∂ n0 0
Z
1 ∂ ∂ ~2 2
= 3
d r lim i~ − + ∇r + ∇r′ + 2 µ i G′ (r, t; r′ , t′ ) .
2
(4.79)
2 V r′ →r ∂t ∂t′ 2m
t′ →t+
C. Energia medie şi potenţialul grand-canonic

C1. Potenţialul termodinamic grand-canonic la limita temperaturii nule este egal cu media pe
starea fundamentală a hamiltonianului grand-canonic, conform relaţiei (4.47):

Ω(T = 0, V, µ) = K 0 = H 0 − µ N 0 = T 0 + V 0 − µ N 0 ;
ı̂n aproximaţia Bogoliubov valorile medii au dependenţă parametrică de numărul de particule
condensate N0 , iar condiţia de echilibru se exprimă prin minimizarea potenţialului grand-canonic
ı̂n raport cu acest număr de particule condensate, conform relaţiei (4.48), din care rezultă formula
de reprezentare a potenţialului chimic, exprimată prin relaţia (4.49):

∂V 1 ∂V
µ(T = 0, V ; N0 ) = = . (4.80)
∂N0 V ∂n0
C2. Energia medie ı̂n starea fundamentală se obţine prin medierea hamiltonianului:

E≡ H 0= T 0+ V 0.
Termenii componenţi ai energiei medii se exprimă ı̂n termeni de funcţia Green necondensată ı̂n
modul următor:
• numărul mediu de particule este exprimat prin formula (4.74a), din care rezultă integrala
spaţială a funcţiei Green:
Z Z

3 +

N 0 = N0 + d r i G(r, t; r, t ) =⇒ d3 r i G(r, t; r, t+ ) = N 0 − N0 ;
V V
• energia cinetică medie este exprimată prin formula (4.75a):

Z

−~2 2
T 0= d3 r lim ∇ i G(r, t; r′ , t+ ) ;
V r′ →r 2m
• energia potenţială medie rezultă din formula (4.79):

Z

1 ∂ ∂ ~2 2
V 0= d3 r lim i~ − ′
+ ∇ r + ∇2
r ′ i G′ (r, t; r′ , t′ )
4 V r′ →r ∂t ∂t 2m
t′ →t+
Z
1 3 + ∂V
+ µ d r i G(r, t; r, t ) + n0 ;
2 V ∂ n0 0
ı̂n al doilea termen din formula precedentă media derivatei hamiltonianului de interacţie
este exprimată prin potenţialul chimic, conform relaţiei (4.80) şi integrala spaţială a funcţiei
Green se exprimă prin numerele de particule, astfel ı̂ncât acest termen se exprimă numai
ı̂n termeni de numărul mediu de particule:
Z
∂V
N0

µ d3 r i G(r, t; r, t+ ) + n0 = µ N 0 − N0 + V µ=µ N 0;
V ∂ n0 0 V
ca urmare, energia potenţială medie are expresia

Z

1 ∂ ∂ ~2 2 1

V 0= 3
d r lim i~ − ′ + 2
∇r + ∇r′ i G′ (r, t; r′ , t′ ) + µ N 0 .
4 V r′ →r
′ +
∂t ∂t 2m 2
t →t
Pe baza rezultatelor anterioare se obţine următoarea expresie a energiei medii:

Z
1
1 ∂ ∂ −~2
E= µ N 0+ d3 r lim i~ − ′
+ 3 ∇ 2
r − ∇ 2
r′ i G′ (r, t; r′ , t′ ) . (4.81)
2 4 V r′ →r
′ +
∂t ∂t 2m
t →t
C3. Potenţialul grand-canonic se obţine din expresia precedentă a energiei medii:

ΩT =0 = H 0 − µ N 0
Z
−1
1 ∂ ∂ −~2
= µ N 0+ d3 r lim i~ − ′
+ 3 ∇ 2
r − ∇2
r′ i G′ (r, t; r′ , t′ ) .
2 4 V r′ →r
′ +
∂t ∂t 2m
t →t
(4.82)
C4. În cazul sistemului omogen din punct de vedere spaţial şi conservativ este convenabil să se
efectueze transformarea Fourier spaţio-temporală şi astfel integrala din formulele (4.81) – (4.82)
devine:
Z
∂ ∂ −~2
d3 r lim i~ − ′
+ 3 ∇ 2
r − ∇ 2
r′ i G′ (r, t; r′ , t′ )
V r′ →r ∂t ∂t 2m
t′ →t+
Z
1 X′ ∞ dω e ′
= i G (k, ω)
V −∞ 2π
k
(k6=0)
Z n ∂ ∂ −~2 2 o ′ ′
× d3 r lim i~ − ′ + 3 ∇r − ∇2r′ e−ik·(r−r )+iω(t−t ) ;
V
′
r →r
′ +
∂t ∂t 2m
t →t
integrala spaţială din expresia precedentă conduce la următorul rezultat

Z n ∂ ∂ −~2 o ′ ′
d3 r lim i~ − ′
+ 3 ∇2
r − ∇ 2
r′ e−ik·(r−r )+iω(t−t )
V
′
r →r ∂t ∂t 2m
t′ →t+
Z n o n
~2 ~2 k 2 o iωη
= d3 r ~(ω + ω) + (3 k 2 − k 2 ) eiωη = 2V ~ ω + e ,
V 2m 2m
astfel că integrala iniţială devine:

Z
∂ ∂ −~2 2
3
d r lim i~ − ′ + 2
3 ∇r − ∇r′ i G′ (r, t; r′ , t′ )
V r′ →r ∂t ∂t 2m
t′ →t+
X′ Z ∞ dω n ~2 k 2 o iωη e ′
= 2i ~ω + e G (k, ω)
k −∞ 2π 2m
(k6=0)
Z Z
d3 k dω n
∞
~2 k 2 o iωη e′
= 2iV 3
~ω + e G (k, ω) .
LT R3 (2π) −∞ 2π 2m
4.3. TEORIA PERTURBAŢIONALĂ PENTRU FUNCŢIILE GREEN BOSONICE 295
Pe baza rezultatului precedent se obţin expresiile energiei medii şi potenţialului grand-canonic:
Z Z ∞
1 iV d3 k dω n ~2 k 2 o iωη e ′
E= µN + 3
~ω + e G (k, ω) , (4.83a)
2 2 R3 (2π) −∞ 2π 2m
Z Z ∞
−1 iV d3 k dω n ~2 k 2 o iωη e′
ΩT =0 = µN + ~ ω + e G (k, ω) . (4.83b)
2 2 R3 (2π)3 −∞ 2π 2m
4.3 Teoria perturbaţională pentru funcţiile Green bosonice

4.3.1 Probleme preliminare
A. S-a arătat anterior că funcţia Green necondensată G′ (x, x′ ) permite deducerea următoarelor
caracteristici ale sistemului bosonic aflat ı̂n starea fundamentală:
i. valorile medii (ı̂n starea fundamentală cu interacţii) ale observabilelor remarcabile,
ii. spectrul excitaţiilor elementare (din reprezentarea Lehmann).
La temperatura nulă este prezent fenomenul de condensare bosonică, astfel ı̂ncât este necesar
să se aplice aproximaţia Bogoliubov, ı̂n care se consideră o tratare macroscopică a modului
uni-particulă condensat, dar modurile uni-particulă excitate sunt tratate exact; ca urmare, se
utilizează formalismul grand-canonic şi se introduc funcţii Green anomale. Prin această metodă
se poate trata problema necondensată ı̂n mod analog cazului fermionic.
Funcţia Green (necondensată) ı̂n spaţiul poziţii-timpi conţine numai termenul de propagare
temporală directă , deoarece G0 (r, t; r′ , t′ ) ∼ θ(t − t′ ); ca urmare, este absent termenul de pro-
pagare inversată temporal (de tip gol). În spaţiul impuls-frecvenţă, transformata Fourier spaţio-
temporală a funcţiei Green are expresia (4.71)
e′ (k, ω) = 1 1 0
G , ωk0 ≡ (ε − µ) .
ω − ωk0 + i η ~ k
Funcţiile Green anomale pentru sistemul liber sunt nule: G012 = G021 = 0.
B. Teoria de dezvoltare perturbativă pentru funcţiile Green se construieşte ı̂n mod similar cu
cazul fermionic.
i. Se consideră iniţial (la momentul t = −∞) sistemul fără interacţii (adică sistemul liber),
care se află ı̂n starea fundamentală pentru N particule: |0i = |Φ0 (N )i.
ii. Se introduce interacţia mutuală ı̂ntre particule prin metoda adiabatică, astfel ı̂ncât la
momentul t = 0 sistemul are ı̂ntreaga interacţie; atunci, se poate deduce, prin argumente similare
cu cele utilizate ı̂n cazul fermionic, teorema Gell-Mann şi Low ı̂n varianta grand-canonică (4.46),
conform căreia vectorul stării fundamentale a sistemului fără interacţii, |0i evoluează adiabatic
către vectorul stării fundamentale a sistemului cu interacţii:
(ε)
|Oi ÛK (0, −∞) |0i
|0i −→ ≡ lim .
h0|Oi ε→0 h0| Û (ε) (0, −∞) |0i
K
iii. Deoarece relaţia ı̂ntre operatorul ı̂n formularea Heisenberg grand-canonică şi operatorul
ı̂n formularea Dirac grand-canonică este (4.39)
b̂K (t) = ÛK (0, t) · b̂K0 (t) · ÛK (t, 0) ,
unde operatorul de evoluţie Dirac are expresia (4.45)

Z Z t
1 −i n t
X∞
′ ′

ÛK (t, t0 ) = dt1 . . . dtn T K̂1K (t1 ) . . . K̂1K (tn ) ,
n=0
n! ~ t0 t0
0 0
rezultă seria de perturbaţie de tip Feynman-Dyson analoagă cazului fermionic (2.152):

hO|T B̂K (t) · ĈK (t′ ) |Oi
hO|Oi
X 1 −i nZ ∞
∞ Z ∞
′
′
dt1 · · · dtn h0|T K̂1K (t1 ) · · · K̂1K (tn ) · B̂K0 (t) · ĈK0 (t′ ) |0i
n! ~ −∞ −∞
0 0
= n=0 ∞ Z Z ∞ . (4.84)
X 1 −i m ∞ ′
dt1 · · · ′
dtm h0|T K̂1K0 (t1 ) · · · K̂1K0 (tm ) |0i
m=0
m! ~ −∞ −∞
C. Pentru un set de părţi necondensate ale operatorilor de câmp se definesc produsele ordonate
(cronologic şi normal) ı̂n mod similar cazului fermionic:
• produsul cronologic reordonează operatorii astfel ı̂ncât argumentele temporale scad de la
stânga spre dreapta:

T ϕ̂1 (t1 ) · · · ϕ̂n (tn ) = ϕ̂π1 (tπ1 ) · · · ϕ̂πn (tπn )tπ >···>tπ , (4.85a)
1 n
• produsul normal reordonează operatorii, astfel ı̂ncât toţi operatorii de anihilare sunt la
dreapta operatorilor de creare (se omit argumentele temporale, deoarece ı̂n cazul prezent
acestea sunt nesemnificative):

N ϕ̂1 · · · ϕ̂n = ϕ̂π1 · · · ϕ̂πl · ϕ̂πl+1 · · · ϕ̂πn . (4.85b)
| {z } | {z }
Observaţii asupra produselor cronologic şi normal:

i. la ordonările T şi N, operatorii de câmp bosonici sunt comutativi;
ii. operatorii de anihilare distrug starea fundamentală (a sistemului fără interacţii)
X′ eik·r
ϕ̂(r) | 0 i = √ b̂ k | 0 i = | ∅ i ;
k
V
(k6=0)
ca urmare, media pe starea fundamentală liberă a produsului normal de operatori Dirac grand-
canonici este nulă:
h 0 | N ϕ̂1 · · · ϕ̂n | 0 i = 0 .
Contracţia unei perechi de părţi necondensate ale operatorilor de câmp este, prin definiţie,
diferenţa dintre produsul cronologic şi produsul normal ale perechii de operatori considerate:

ϕ̂1 ϕ̂2 ≡ T ϕ̂1 ϕ̂2 − N ϕ̂1 ϕ̂2 . (4.86)
Contracţiile fundamentale ı̂ntre părţile necondensate ale operatorilor de câmp Dirac grand-
canonici sunt:
ϕ̂K0 (r, t) ϕ̂K0 (r′ , t′ ) = ϕ̂†K0 (r, t) ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) = 0̂ , (4.87a)
ϕ̂K0 (r, t) ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) = i G0 (r, t; r′ , t′ ) 1̂ , (4.87b)
ϕ̂†K0 (r, t) ϕ̂K0 (r′ , t′ ) = i G0 (r′ , t′ ; r, t) 1̂ . (4.87c)

Demonstraţie:
Părţile necondensate ale operatorilor de câmp, ı̂n formularea Dirac grand-canonică, sunt date
formula (4.34b):
1 X′ ik·r− ~i (ε0k −µ)t
ϕ̂K0 (r, t) = √ e b̂ k ,
V k
(k6=0)
1 X′ −ik·r+ ~i (ε0k −µ)t †

ϕ̂†K0 (r, t) = √ e b̂ k ;
V k
(k6=0)
atunci, comutatorii ı̂ntre operatorii specificaţi anterior produc următoarele rezultate:

1 X′ ′
·r′ )− ~
i [(ε0 −µ)t+(ε0 −µ)t′ ]
ϕ̂K0 (r, t) , ϕ̂K0 (r′ , t′ ) −
= ei(k·r+k k k′ b̂ k , b̂ k′ −
= 0̂ ,
V
k,k′
(k,k′ 6=0)
1 X′ ′
·r′ )+ ~
i [(ε0 −µ)t+(ε0 −µ)t′ ]
ϕ̂†K0 (r, t) , ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) −
= e−i(k·r+k k k′ b̂†k , b̂†k′ −
= 0̂ ,
V
k,k′
(k,k′ 6=0)
1 X′ ′
·r′ )+ ~
i [(ε0 −µ)t−(ε0 −µ)t′ ]
ϕ̂K0 (r, t) , ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) −
= e−i(k·r−k k k′ b̂ k , b̂†k′ −
V
k,k′
(k,k′ 6=0)
1 X′ −ik·(r−r′ )+ ~i (ε0k −µ)(t−t′ )

= e 1̂ .
V
k
(k6=0)
Prin explicitarea produselor cronologice şi normale, urmată de utilizarea relaţiilor de comutare
precedente, se obţin contracţiile fundamentale:

ϕ̂K0 (r, t) ϕ̂K0 (r′ , t′ ) = θ(t − t′ ) ϕ̂K0 (r, t) ϕ̂K0 (r′ , t′ ) + θ(t′ − t) ϕ̂K0 (r′ , t′ ) ϕ̂K0 (r, t)

− θ(t − t′ ) + θ(t′ − t) ϕ̂K0 (r, t) ϕ̂K0 (r′ , t′ )

= θ(t′ − t) ϕ̂K0 (r, t) , ϕ̂K0 (r′ , t′ ) − = 0̂ ,

ϕ̂†K0 (r, t) ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) = θ(t − t′ ) ϕ̂†K0 (r, t) ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) + θ(t′ − t) ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) ϕ̂†K0 (r, t)

− θ(t − t′ ) + θ(t′ − t) ϕ̂†K0 (r, t) ϕ̂†K0 (r′ , t′ )

= θ(t′ − t) ϕ̂K0 (r, t) , ϕ̂K0 (r′ , t′ ) − = 0̂ ,

ϕ̂K0 (r, t) ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) = θ(t − t′ ) ϕ̂K0 (r, t) ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) + θ(t′ − t) ϕ̂†K0 (r′ , t′ ) ϕ̂K0 (r, t)

− θ(t − t′ ) + θ(t′ − t) ϕ̂†K0 (r, t) ϕ̂K0 (r′ , t′ )

= θ(t − t′ ) ϕ̂K0 (r, t) , ϕ̂K0 (r′ , t′ ) −
1 X′ −ik·(r−r′ )+ ~i (ε0k −µ)(t−t′ )
= θ(t − t′ ) e 1̂ = i G0 (r, t; r′ , t′ ) 1̂ ,
V k
(k6=0)

ϕ̂†K0 (r, t) ϕ̂K0 (r′ , t′ ) = θ(t − t ) ϕ̂†K0 (r, t) ϕ̂K0 (r′ , t′ ) + θ(t′ − t) ϕ̂K0 (r′ , t′ ) ϕ̂†K0 (r, t)
′

− θ(t − t′ ) + θ(t′ − t) ϕ̂†K0 (r, t) ϕ̂K0 (r′ , t′ )

= θ(t′ − t) ϕ̂K0 (r′ , t′ ) , ϕ̂K0 (r, t) −
1 X′ −ik·(r′ −r)+ ~i (ε0k −µ)(t′ −t)
= θ(t′ − t) e 1̂ = i G0 (r′ , t′ ; r, t) 1̂ .
V k
(k6=0)
Rezultatele precedente justifică formulele (4.87).
În concluzie, contacţiile ı̂ntre operatori de acelaşi tip (ambii de creare, sau ambii de anihilare)
sunt nule, iar contracţiile dintre operatori de tip diferit sunt operatori banali având coeficienţii
funcţii Green libere.
Pe baza proprietăţilor generale ale contracţiilor se poate deduce consecinţa teoremei Wick ı̂n
cazul bosonic:
Media pe starea fundamentală liberă a produsului cronologic de părţi necondensate

ale operatorilor de câmp ı̂n formularea Dirac grand-canonică este proporţională cu
suma tuturor contracţiilor totale ale setului de operatori consideraţi:

h 0 | T F̂1 (t1 ) · · · F̂n (tn ) | 0 i = C F1 (t1 ), . . . , Fn (tn ) h 0 | 0 i , (4.88)
unde Fj (tj ) este partea necondensată a unui operator de câmp (de creare, sau de anihilare) ı̂n
formularea Dirac grand-canonică,1 iar C · · · este suma tuturor contracţiilor totale ale setului
de operatori aflaţi ı̂ntre parantezele acolade.
1 Adică Fj (tj ) = ϕ̂K0 (rj , tj ), sau Fj (tj ) = ϕ̂†K (rj , tj ).
0
Demonstrarea teoremei Wick pentru cazul bosonic, precum şi a consecinţei specificate anterior,
este similară cu demonstraţia pentru cazul fermionic, care a condus la relaţia (3.41), astfel că se
omite prezentarea acestei demonstraţii pentru a evita repetiţiile simple.
Se observă că rezultatele generale bosonice pentru părţile necondensate ale operatorilor de câmp
sunt analoage cu rezultatele corespondente fermionice ı̂n formalismul particulă-gol; ca urmare, se
va putea construi o teorie perturbativă cu imagine diagramatică ı̂n cazul bosonic, prin analogie cu
cazul fermionic (totuşi ı̂n cazul bosonic apar complicaţii suplimentare, datorită funcţiilor Green
anomale).
D. Hamiltonianul grand-canonic de interacţie ı̂n aproximaţia Bogoliubov K̂1′ este definit prin
formula (4.25) şi relaţiile (4.13) – (4.14); este convenabil să se utilizeze o notaţie condensată,
astfel ı̂ncât K̂1′ se scrie ı̂n următoarea formă:
7
X 7 Z
X Z

K̂1′ = V̂j = d3 r d3 r′ v(r − r′ ) Pj ϕ̂† (r), ϕ̂† (r′ ), ϕ̂(r′ ), ϕ̂(r) ,
j=1 j=1 V V

unde Pj ϕ̂† (r), ϕ̂† (r′ ), ϕ̂(r′ ), ϕ̂(r) este un produs de 2 operatori (pentru V̂1 , V̂2 , V̂3 şi V̂4 ), sau
de 3 operatori (pentru V̂5 şi V̂6 ), sau de 4 operatori (pentru V̂7 ), conform definiţiilor (4.14) ale
√
termenilor V̂j (de asemenea, Pj {. . .} este proporţional cu puteri ale mărimii n0 ).
În dezvoltarea perturbativă apare integrala temporală a hamiltonianului de interacţie ı̂n for-
mularea Dirac, iar aceasta se poate exprima mai simetric introducând ı̂n mod artificial a doua
integrală temporală:
Z ∞
′
dt K̂1K 0
(t)
−∞
7 Z
X ∞ Z Z

= dt d r d3 r′ v(r − r′ ) Pj ϕ̂† (r, t), ϕ̂† (r′ , t), ϕ̂(r′ , t), ϕ̂(r, t)
3
j=1 −∞ V V
7 Z
X ∞ Z Z ∞ Z
′

= dt 3
d r dt d3 r′ v(r − r′ ) δ(t − t′ ) Pj ϕ̂† (r, t), ϕ̂† (r′ , t′ ), ϕ̂(r′ , t′ ), ϕ̂(r, t) ;
j=1 −∞ V −∞ V
expresia precedentă se exprimă ı̂n mod condensat prin utilizarea notaţiei artificiale 4-dimensionale
x = (r, t) şi U(x, x′ ) = v(r − r′ ) δ(t − t′ ), care a fost folosită de asemenea, ı̂n cazul fermionic;
atunci se obţine:
Z ∞ 7 Z
X Z
′

dt K̂1K 0
(t) = 4
d x d4 x′ U(x, x′ ) Pj ϕ̂† (x), ϕ̂† (x′ ), ϕ̂(x′ ), ϕ̂(x) . (4.89)
−∞ j=1
În expresiile precedente s-a utilizat notaţia simplificată ϕ̂K0 (x) ≡ ϕ̂(x), pentru a simplifica for-
mulele, deoarece argumentul 4-dimensional al operatorului de câmp (x) arată ı̂n mod indirect că
operatorul este ı̂n formularea Dirac. În continuare se va utiliza ı̂n mod consecvent această notaţie
simplificată.
4.3.2 Analiza diagramatică ı̂n spaţiul poziţii-timp

A. Seriile de perturbaţie pentru funcţiile Green
Conform definiţiei (4.52) şi dezvoltării perturbative Feynman-Dyson bosonică (4.84), funcţile
Green necondensate (normaă şi anomale) au următoarea serie de perturbaţie apriorică
∞
X (n)
Gαβ (r, t; r′ , t′ )
′ ′ ′ hO| T ϕ̂K (r, t) ϕ̂†K (r′ , t′ ) |Oi n=0 Gαβ (r, t; r′ , t′ )
Gαβ (r, t; r , t ) = −i = ∞ ≡ ,
hO|Oi X S
S (m)
m=0
(4.90)
unde
Z Z ∞
(m) 1 −i m ∞ ′ ′

S = dt1 . . . dtm ( 0 |T K̂1K (t1 ) · · · K̂1K (tm ) | 0 i
m! ~ −∞
0 0
Z Z −∞ XZ Z
1 −i n X
= d x1 d4 x′1 · · ·
4
d4 xm d4 x′m U(x1 , x′1 ) · · · U(xm , x′m )
m! ~ j1 jn
†
† ′ ′
× h 0 |T Pj1 ϕ̂ (x1 ), ϕ̂ (x1 ), ϕ̂(x1 ), ϕ̂(x1 ) · · · Pjn ϕ̂† (xm ), ϕ̂† (x′m ), ϕ̂(x′m ), ϕ̂(xm ) | 0 i ,
(4.91a)
(n)
Gαβ (r, t; r′ , t′ )
Z Z ∞
−i −i n ∞ ′
= dt1 . . . dtn ( 0 |T K̂1K ′
(t1 ) · · · K̂1K (tn ) Φ̂αK0 (r, t) Φ̂†βK0 (r′ , t′ ) | 0 i
n! ~ −∞
0 0
Z Z −∞ XZ Z
1 −i n X
= d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n U(x1 , x′1 ) · · · U(xn , x′n )
n! ~ j1 jn
†
† ′ ′
× h 0 |T Pj1 ϕ̂ (x1 ), ϕ̂ (x1 ), ϕ̂(x1 ), ϕ̂(x1 ) · · · Pjn ϕ̂† (xn ), ϕ̂† (x′n ), ϕ̂(x′n ), ϕ̂(xn )

× Φ̂αK0 (r, t) Φ̂†βK0 (r′ , t′ ) | 0 i . (4.91b)
Observaţii asupra dezvoltării perturbaţionale:
i. Termenii de perturbaţie sunt exprimaţi prin medii pe starea fundamentală liberă a produ-
selor cronologice de operatori de câmp necondensaţi ı̂n formularea Dirac; atunci, se poate aplica
consecinţa teoremei Wick (varianta bosonică), astfel ı̂ncât aceşti termeni perturbaţionali se ex-
primă prin funcţii Green libere. Ca urmare, se poate utiliza analogia cu cazul fermionic şi se
poate construi imaginea diagramatică a seriei de perturbaţie.
ii. În mod similar cu cazul fermionic, este valabilă varianta bosonică a teoremei Brueckner :
termenul de la numărătorul formulei de dezvoltare perturbativă Gαβ (r, t; r′ , t′ ) se factorizează ı̂n
(c)
termeni legaţi Gαβ (r, t; r′ , t′ ) şi termenii nelegaţi, care sunt egali cu numitorul S
Gαβ (x, x′ ) = Gαβ
c
(x, x′ ) · S . (4.92)
Demonstraţia este identică cu cea prezentată ı̂n cazul fermionic, pentru rezultatul (3.97), astfel că
se va omite repetiţia.
Teorema Brueckner simplifică deducerea seriei de perturbaţie efective pentru funcţiile Green
bosonice, deoarece singura contribuţie la seria de perturbaţie provine de la termenii legaţi, pentru
că termenii nelegaţi ai numărătorului se simplifică cu numitorul; ca urmare, seria de perturbaţie
efectivă pentru una dintre funcţiile Green bosonice este de forma:
∞
X (n)
G′αβ (x, x′ ) = Gαβ
c
(x, x′ ) = Gαβ (x, x′ ) , (4.93a)
n=0
unde termenul perturbaţional de ordinul n are expresia
Z Z XZ Z
(n) 1 −i n X
Gαβ (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n U(x1 , x′1 ) · · · U(xn , x′n )
n! ~ j1 jn
n
× Cc Pj1 ϕ̂† (x1 ), ϕ̂† (x′1 ), ϕ̂(x′1 ), ϕ̂(x1 ) , · · · , Pjn ϕ̂† (xn ), ϕ̂† (x′n ), ϕ̂(x′n ), ϕ̂(xn )
o
× Φ̂αK0 (x), Φ̂†βK0 (x′ ) . (4.93b)
La fel ca ı̂n cazul fermionic, Cc {. . .} desemnează suma tuturor contracţiilor totale şi legate ale
setului de operatori aflaţi ı̂n interiorul parantezelor acolade.
B. Termenii perturbaţionali de ordin inferior (n ≤ 2)

Termenul perturbaţional total de ordinul n pentru un element al funcţiei Green matriciale are
expresia (4.93b), care se poate scrie ı̂n mod condensat astfel:
Z Z ∞
(n) −i −i n ∞
′ c
′
Gαβ (x, x ) = dt1 . . . dtn T K̂1K ′
(t1 ) . . . K̂1K (tn ) Φ̂αK0 (x) Φ̂†βK0 (x′ ) 0 .
n! ~ −∞ −∞
0 0
(4.94)
Hamiltonianul grand-canonic de interacţie este suma celor 7 termeni nebanali ai hamiltonianului

de interacţie (canonic), conform definiţiilor (4.25):
7
X
′
K̂1K 0
(t) = V̂jK0 (t) ;
j=1
Pentru a facilita analiza perturbaţională se utilizează reprezentarea diagramatică a termenilor

hamiltonianului de interacţie conform observaţiei prezentate la introducerea expresiilor (4.14);
astfel se definesc următoarele elemente:
x x′
∗ = U(x, x′ ) linie de interacţie,
x
∗ = ϕ̂(x) şi = ϕ̂† (x) părţi de linii particulă ı̂n stare excitată,
x
√ √
∗ = ξˆ ≈ n0 1̂ şi = ξˆ ≈ n0 1̂ părţi de linii particulă ı̂n stare condensată.

Atunci, conform relaţiilor (4.14), termenii hamiltonianului de interacţie au următoarele expresii
analitice şi reprezentări diagramatice:
Z Z
1 √ 2
V̂1K0 (t) = d4 x d4 x′ n0 U(x, x′ ) ϕ̂(x′ ) ϕ̂(x) −→ xI x′
2
I
Z Z
1 √ 2
V̂2K0 (t) = d x d4 x′ ϕ̂† (x) ϕ̂† (x′ ) U(x, x′ )
4
n0 −→ xI x′
2 I
Z Z
√ √
V̂3K0 (t) = d4 x d4 x′ ϕ̂† (x′ ) n0 U(x, x′ ) ϕ̂(x) n0 −→ xI x′
I
Z Z
√ √
V̂4K0 (t) = n0 d x d4 x′ ϕ̂† (x) n0 U(x, x′ ) n0 ϕ̂(x)
4
−→ xI x′
I
Z Z
√ √
V̂5K0 (t) = n0 d3 x d3 x′ ϕ̂† (x) ϕ̂† (x′ ) U(x, x′ ) n0 ϕ̂(x) −→ xI x′
V V I
Z Z
√ √
V̂6K0 (t) = n0 d x d3 x′ ϕ̂† (x) ϕ̂(x′ ) U(x, x′ ) ϕ̂(x) n0
3
−→ xI x′
V V I
Z Z
1
V̂7K0 (t) = d4 x d4 x′ ϕ̂† (x) ϕ̂† (x′ ) U(x, x′ ) ϕ̂(x′ ) ϕ̂(x)
xI −→ x′
2
I
Potenţialul de interacţie ı̂n notaţia 4-dimensională are expresia U(x, x′ ), astfel ı̂ncât satisface
relaţia de simetrie: U(x, x′ ) = U(x′ , x).
B1. Funcţia Green normală G′ (x, x′ )
0. În ordinul 0 se obţine funcţia Green liberă:

G(0) (x, x′ ) = − i T ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0 = G0 (x, x′ ) . (4.95)
1. În ordinul 1 operatorii ordonaţi cronologic includ hamiltonianul de interacţie, care implică
7 termeni:
Z
−i ∞
′ c
G(1) (x, x′ ) = − i dt1 T K̂1K 0
(t1 ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
~ −∞
X −1 Z ∞
7

c X7
(1)
= dt1 T V̂jK0 (t1 ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0 ≡ Gj (x, x′ )
j=1
~ −∞ j=1
Prin utilizarea expresiilor (4.14) pentru termenii hamiltonianului de interacţie, rezultă că numai
(1) (1)
contribuţiile G3 (x, x′ ) şi G4 (x, x′ ) sunt nenule, astfel ı̂ncât se obţine:
(1) (1)
G(1) (x, x′ ) = G3 (x, x′ ) + G4 (x, x′ ) , (4.96a)
unde cei doi termeni au următoarele expresii cu reprezentările diagramatice corespunzătoare:
x
Z Z
(1) 1
G3 (x, x′ ) = d4 x d4 x′ G0 (x, x1 ) U(x1 , x′1 ) G0 (x′1 , x′ ) n0 −→ x1 x′1
~
x′
(4.96b)
x
Z Z
(1) 1
G4 (x, x′ ) = 4
d x d4 x′ G0 (x, x1 ) U(x1 , x′1 ) G0 (x1 , x′ ) n0 −→ x1 x′1
~
x′
(4.96c)
(1) (1) (1) (1)
Este important să se remarce că termenii G1 ,
şi G2 , G5 G6
sunt nuli deoarece hamiltonienii
de interacţie corespondenţi (V̂1 , V̂2 , V̂5 şi V̂6 ) implică neconservarea numărului de particule,
fiindcă aceştia nu conţin perechi de operatori de câmp necondensaţi conjugaţi; pe de altă parte
(1)
termenul G7 are contribuţie nulă, deoarece implică propagatori de goluri, care sunt absenţi ı̂n
cazul bosonic.
Demonstraţie:
1. Termenul produs de partea V̂1 a hamiltonianului de interacţie are contribuţie nulă, deoarece V̂1
conţine 2 operatori de anihilare, astfel ı̂ncât prin aplicarea teoremei Wick bosonice rezultă termeni
care au fiecare câte o contracţie ı̂ntre 2 operatori de anihilare:
Z Z
(1) −1
c
G1 (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 U(x1 , x′1 ) n0 T ϕ̂K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x′1 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
2~
Z Z n
−1
= d4 x1 d4 x′1 U(x1 , x′1 ) n0 ϕ̂K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x) · ϕ̂K0 (x′1 ) ϕ̂†K0 (x′ )
2~
o
+ ϕ̂K0 (x1 ) ϕ̂†K0 (x′ ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′1 )
=0.
2. Termenul produs de partea V̂2 a hamiltonianului de interacţie are contribuţie nulă (ı̂n mod
similar cu termenul precedent), deoarece V̂2 conţine 2 operatori de creare, astfel ı̂ncât prin aplicarea
teoremei Wick bosonice rezultă termeni care au fiecare câte o contracţie ı̂ntre 2 operatori de creare:
Z Z
(1) −1
c
G2 (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 U(x1 , x′1 ) n0 T ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂†K0 (x′1 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
2~
Z Z n
−1
= d4 x1 d4 x′1 U(x1 , x′1 ) n0 ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x) · ϕ̂†K0 (x′1 ) ϕ̂†K0 (x′ )
2~
o
+ ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂†K0 (x′ ) · ϕ̂†K0 (x) ϕ̂K0 (x′1 )
=0.
3. Termenul produs de partea V̂3 a hamiltonianului de interacţie se reduce la un produs de 2

contracţii nenule, care sunt egale cu produsul a două funcţii Green libere:
Z Z
(1) −1
c
G3 (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 U(x1 , x′1 ) n0 T ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x′1 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
~
Z Z
−1
= d4 x1 d4 x′1 U(x1 , x′1 ) n0 ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x′1 ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ )
~ | {z }
= iG0 (x,x1 ) iG0 (x′1 ,x′ )
Z Z
1
= d4 x1 d4 x′1 U(x1 , x′1 ) n0 G0 (x, x1 ) G0 (x′1 , x′ ) ;
~
se observă că s-a obţinut formula (4.96b), care are interpretarea diagramatică figurată anterior.
4. Termenul produs de partea V̂4 a hamiltonianului de interacţie se reduce la un produs de 2
contracţii nenule, care sunt egale cu produsul a două funcţii Green libere (ı̂n mod similar cu
termenul precedent):
Z Z
(1) −1
c
G4 (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 U(x1 , x′1 ) n0 T ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x1 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
~
Z Z
−1
= d x1 d4 x′1 U(x1 , x′1 ) n0 ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ )
4
~ | {z }
= iG0 (x,x1 ) iG0 (x1 ,x′ )
Z Z
1
= d4 x1 d4 x′1 U(x1 , x′1 ) n0 G0 (x, x1 ) G0 (x1 , x′ ) ;
~
se observă că s-a obţinut formula (4.96c), iar interpretarea diagramatică a fost figurată anterior.
5. Termenul produs de partea V̂5 a hamiltonianului de interacţie are contribuţie nulă, deoarece
media produsului cronologic conţine un număr impar de operatori de câmp (3 operatori de creare
şi 2 operatori de anihilare), astfel ı̂ncât prin aplicarea teoremei Wick bosonice rămâne un operator
de creare neı̂mperechiat, care produce rezultatul total nul:
Z Z
(1) −1 √
c
G5 (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 U(x1 , x′1 ) n0 T ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂†K0 (x′1 ) ϕ̂K0 (x′1 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0 = 0 .
~
6. Termenul produs de partea V̂6 a hamiltonianului de interacţie are contribuţie nulă (ı̂n mod
similar cu cazul precedent), deoarece media produsului cronologic conţine un număr impar de
operatori de câmp (2 operatori de creare şi 3 operatori de anihilare), astfel ı̂ncât prin aplicarea
teoremei Wick bosonice rămâne un operator de anihilare neı̂mperechiat, care produce rezultatul
total nul:
Z Z
(1) −1 √
c
G6 (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 U(x1 , x′1 ) n0 T ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x′1 ) ϕ̂K0 (x1 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0 = 0 .
~
7. Termenul produs de partea V̂7 a hamiltonianului de interacţie conţine 3 perechi de operatori
de câmp şi este similar cu termenul corespondent din cazul fermionic; ca urmare, prin aplicarea
teoremei Wick, se obţin 2 termeni care conţin fiecare câte 3 funcţii Green libere:
Z Z
(1) −1
c
G7 (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 U(x1 , x′1 ) T ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂†K0 (x′1 ) ϕ̂K0 (x′1 ) ϕ̂K0 (x1 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
2~
Z Z
i
= d4 x1 d4 x′1 U(x1 , x′1 ) G0 (x, x1 ) G0 (x′1 , x′1 ) G0 (x1 , x′ )
2~
Z Z
i
+ d4 x1 d4 x′1 U(x1 , x′1 ) G0 (x, x1 ) G0 (x1 , x′1 ) G0 (x1 , x′ )
2~
(1) (1)
≡ G7d (x, x′ ) + G7s (x, x′ ) ;
cei 2 termeni au următoarele imagini diagramatice
(1) (1)
G7d (x, x′ ) = & G7s (x, x′ ) =
care sunt similare cazului fermionic. Diagramele precedente arată că funcţia Green interioară are
timpi egali, ceea ce implică propagarea unei perechi particulă-gol; deoarece ı̂n cazul bosonic nu
există propagare de goluri, aceşti 2 termeni sunt nuli.
2. În ordinul 2 operatorii ordonaţi cronologic includ produsul a 2 hamiltonieni de interacţie,
care implică 7 × 7 = 49 termeni:
Z Z ∞
−i −i 2 ∞
′ c
(2) ′
G (x, x ) = dt1 dt2 T K̂1K ′
(t1 ) K̂1K (t2 ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
2 ~ −∞ −∞
0 0
1,7
X Z ∞ Z ∞
−i −i 2
c
= dt1 dt2 T V̂jK0 (t1 ) V̂lK0 (t2 ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
2 ~ −∞ −∞
j,l
1,7
X (2)
≡ Gjl (x, x′ ) .
j,l
Prin utilizarea expresiilor (4.14) pentru termenii hamiltonianului de interacţie, rezultă că numai
8 termeni ai funcţiei Green de ordinul 2 sunt nenuli, iar aceştia conţin 3 perechi de termeni egali:
(2) (2) (2) (2) (2) (2)
G12 = G21 , G34 = G43 şi G56 = G65 ; ca urmare, se obţine:
(1) (1) (1) (1) (1) (1)
G(2) (x, x′ ) = G12 (x, x′ ) + G21 (x, x′ ) + G34 (x, x′ ) + G43 (x, x′ ) + G56 (x, x′ ) + G65 (x, x′ )
(1) (1)
+ G33 (x, x′ ) + G44 (x, x′ ) , (4.97a)
În relaţia anterioară primele 3 perechi de funcţii Green, grupate ı̂n interiorul parantezelor acolade,
(2) (2) (2) (2) (2) (2)
conţin termeni egali: G12 (x, x′ ) = G21 (x, x′ ), G34 (x, x′ ) = G43 (x, x′ ), G56 (x, x′ ) = G65 (x, x′ );
ultimii 2 termeni (care sunt, de asemenea incluşi ı̂n interiorul parantezelor acolade , sunt ı̂nsă
(2) (2)
distincţi G33 (x, x′ ) 6= G44 (x, x′ ). Cele 3 perechi de termeni egali au următoarele expresii cu
reprezentările diagramatice corespunzătoare:
(2) (2)
G12 (x, x′ ) + G21 (x, x′ )
Z Z Z Z
1
= 2 d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 G0 (x, x1 ) U(x1 , x′1 ) n0 G0 (x2 , x′1 ) U(x2 , x′2 ) n0 G0 (x′2 , x′ )
~
x
x2 x′2
−→ ; (4.97b)
x1 x′1
x′
(2) (2)
G34 (x, x′ ) + G43 (x, x′ )
Z Z Z Z
1
= 2 d x1 d x1 d x2 d4 x′2 G0 (x, x1 ) U(x1 , x′1 ) n0 G0 (x′1 , x2 ) U(x2 , x′2 ) n0 G0 (x2 , x′ )
4 4 ′ 4
~
Z Z Z Z
1
+ 2 d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 G0 (x, x1 ) U(x1 , x′1 ) n0 G0 (x1 , x2 ) U(x2 , x′2 ) n0 G0 (x′2 , x′ )
~
x x
x1 x′1 x1 x′1
−→ + ; (4.97c)
x2 x′2 x2 x′2
x′ x′
(2) (2)
G56 (x, x′ ) + G65 (x, x′ )
Z Z Z Z
i √ √
= 2 d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 G0 (x, x1 ) n0 U(x1 , x′1 ) G0 (x1 , x′2 ) G0 (x′1 , x2 ) U(x2 , x′2 ) n0 G0 (x′2 , x′ )
~
Z Z Z Z
i √ √
+ 2 d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 G0 (x, x1 ) n0 U(x1 , x′1 ) G0 (x1 , x2 ) G0 (x′1 , x′2 ) U(x2 , x′2 ) n0 G0 (x′2 , x′ )
~
x x
x′1 x1 x1 x′1
−→ + ; (4.97d)
x2 x′2 x2 x′2
x′ x′
de asemenea, cei 2 termeni distincţi au următoarele expresii cu reprezentările diagramatice res-

pective:
Z Z Z Z
(2) 1
G33 (x, x′ ) = 2 d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 G0 (x, x1 ) U(x1 , x′1 ) n0 G0 (x′1 , x2 ) U(x2 , x′2 ) n0 G0 (x′2 , x′ )
~
x
x1 x′1
−→ ; (4.97e)
x2 x′2
x′
Z Z Z Z
(2) 1
G44 (x, x′ ) = 2 d x1 d x1 d x2 d4 x′2 G0 (x, x1 ) U(x1 , x′1 ) n0 G0 (x1 , x2 ) U(x2 , x′2 ) n0 G0 (x2 , x′ )
4 4 ′ 4
~
x
x1 x′1
−→ . (4.97f)
x2 x′2
x′
Demonstraţie:
Pentru a simplifica discuţia se elimină din start termenii care sunt nuli deoarece nu conţin un
număr egal de operatori de creare şi de anihilare, astfel ı̂ncât nu se pot forma contracţii totale ı̂n
sensul teoremei Wick; astfel rezultă următorii 36 de termeni a priori nuli:
(2) (2) (2) (2) (2) (2)
G11 (x, x′ ) , G13 (x, x′ ) , G14 (x, x′ ) , G15 (x, x′ ) , G16 (x, x′ ) , G17 (x, x′ ) ;
(2) (2) (2) (2) (2) (2)
(2) (2) (2) (2)
G31 (x, x′ ) , G32 (x, x′ ) , G35 (x, x′ ) , G36 (x, x′ ) ;
(2) (2) (2) (2)
G41 (x, x′ ) , G42 (x, x′ ) , G45 (x, x′ ) , G46 (x, x′ ) ;
(2) (2) (2) (2) (2) (2)
(2) (2) (2) (2) (2) (2)
(2) (2) (2) (2)
G71 (x, x′ ) , G72 (x, x′ ) , G75 (x, x′ ) , G76 (x, x′ ) .
Prin excluderea termenilor care nu conţin un număr egal de operatori de câmp conjugaţi, rămân
de analizat următorii 13 termeni:
(2) (2) (2) (2) (2) (2) (2)
G12 (x, x′ ), G21 (x, x′ ) ; G33 (x, x′ ), G34 (x, x′ ), G37 (x, x′ ) ; G43 (x, x′ ), G44 (x, x′ ),
(2) (2) (2) (2) (2) (2)
G47 (x, x′ ) ; G56 (x, x′ ), G65 (x, x′ ) ; G73 (x, x′ ), G74 (x, x′ ), G77 (x, x′ ) .
Prin considerarea simetriei potenţialului de interacţie ı̂n raport cu permutarea variabilelor, se

(2) (2) (2) (2)
obţin următoarele 5 perechi de termeni egali: G12 (x, x′ ) = G21 (x, x′ ), G34 (x, x′ ) = G43 (x, x′ ),
(2) ′ (2) ′ (2) ′ (2) ′ (2) ′ (2) ′
G56 (x, x ) = G65 (x, x ), G37 (x, x ) = G73 (x, x ) şi G47 (x, x ) = G74 (x, x ); ca urmare, rămân numai
8 termeni distincţi, posibil nenuli:
(2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2)
G12 (x, x′ ), G34 (x, x′ ), G56 (x, x′ ), G37 (x, x′ ), G47 (x, x′ ), G33 (x, x′ ), G44 (x, x′ ), G77 (x, x′ ).
Dintre aceşti 8 termeni este posibil ca să fie unii nuli, datorită condiţiei de absenţă a golurilor ı̂n
cazul bosonic. Condiţia de absenţă a golurilor implică interdicţia următoarelor tipuri de contracţii:
1. coordonatele spaţio-temporale ale operatorilor corespund la acelaşi punct ϕ̂† (x) ϕ̂(x), care se
reprezintă diagramatic printr-o linie de particulă necondensată ı̂nchisă: ;
2. operatorii contractaţi au acelaşi timp, prin faptul că imaginea diagramatică a contracţiei
(funcţia Green liberă) este reprezentată prin linia particulă cu capetele legate de o linie de
interacţie: U(x, x′ ) ϕ̂† (x) ϕ̂(x′ ) = ;
3. pereche de contacţii reprezentate prin linii particulă ı̂ntre 2 puncte:
ϕ̂† (x) ϕ̂(x) ϕ̂† (x′ ) ϕ̂(x′ ) = ;
4. pereche de contracţii inversate ı̂ntre perechi de puncte legate prin linii de interacţie:
ϕ̂† (x2 ) ϕ̂(x′2 ) ϕ̂† (x′1 ) ϕ̂(x1 ) =
ϕ̂† (x2 ) ϕ̂(x3 ) ϕ̂† (x1 ) ϕ̂(x1 ) =
Ca urmare, singurele contracţii permise ı̂ntre perechi de puncte (de condiţia de absenţă a golurilor
bosonice) sunt de tipul:
ϕ̂† (x2 ) ϕ̂† (x′2 ) ϕ̂(x1 ) ϕ̂(x′1 ) =
Cei 8 termeni distincţi posibili nenuli se evaluează prin utilizarea teoremei Wick bosonice astfel.
1. Termenii corespunzători părţilor V̂1 şi V̂2 ale hamiltonianului de interacţie sunt
(2) (2)
G12 (x, x′ ) = G21 (x, x′ )
Z Z ∞
−i −i 2 ∞
c
= dt1 dt2 T V̂1K0 (t1 ) V̂2K0 (t2 ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
2 ~ −∞ −∞
Z Z Z Z
i 1 4 4 ′ 4
= d x1 d x 1 d x 2 d4 x′2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 )
2 ~2 4

c
× T ϕ̂K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x′1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂†K0 (x′2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0 .
Prin aplicarea teoremei Wick, media produsului cronologic se reduce la funcţii Green libere (se
reţin numai termenii legaţi ):

c
T ϕ̂K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x′1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂†K0 (x′2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
= ϕ̂(x1 ) ϕ̂(x′1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂† (x′2 ) ϕ̂(x) ϕ̂† (x′ ) + ϕ̂(x1 ) ϕ̂(x′1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂† (x′2 ) ϕ̂(x) ϕ̂† (x′ )
+ ϕ̂(x1 ) ϕ̂(x′1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂† (x′2 ) ϕ̂(x) ϕ̂† (x′ ) + ϕ̂(x1 ) ϕ̂(x′1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂† (x′2 ) ϕ̂(x) ϕ̂† (x′ )
= iG0 (x, x2 ) iG0 (x′1 , x′2 ) iG0 (x1 , x′ ) + iG0 (x, x2 ) iG0 (x1 , x′2 ) iG0 (x′1 , x′ )
+ iG0 (x, x′2 ) iG0 (x′1 , x2 ) iG0 (x1 , x′ ) + iG0 (x, x′2 ) iG0 (x1 , x2 ) iG0 (x′1 , x′ ) .
Se substituie rezultatul precedent ı̂n expresia părţii considerate a funcţiei Green şi pe baza relaţiilor
de simetrie rezultă că cei 4 termeni sunt egali, astfel ı̂ncât se obţine:
(2) (2)
G12 (x, x′ ) = G21 (x, x′ )
Z Z Z Z
i 4 4 ′ 4
= d x1 d x 1 d x 2 d4 x′2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 )
8 ~2

× iG0 (x, x2 ) iG0 (x′1 , x′2 ) iG0 (x1 , x′ ) + iG0 (x, x2 ) iG0 (x1 , x′2 ) iG0 (x′1 , x′ )

+ iG0 (x, x′2 ) iG0 (x′1 , x2 ) iG0 (x1 , x′ ) + iG0 (x, x′2 ) iG0 (x1 , x2 ) iG0 (x′1 , x′ )
Z Z Z Z
1 4 4 ′ 4
= d x 1 d x1 d x2 d4 x′2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 ) G0 (x, x1 ) G0 (x′1 , x2 ) G0 (x′2 , x′ ) ;
2 ~2
atunci, suma celor 2 termeni egali (G012 şi G021 ) are expresia şi imaginea diagramatică date de
relaţia (4.97b).
(2) (2)
G34 (x, x′ ) = G43 (x, x′ )
Z Z ∞
−i −i 2 ∞
c
2 ~ −∞ −∞
Z Z Z Z
i 4 4 ′ 4
= d x1 d x1 d x2 d4 x′2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 )
2 ~2

c
× T ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x′1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂K0 (x2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0 .
În mod similar cazului anterior, se aplică teorema Wick pentru media produsului cronologic, astfel
ı̂ncât termenii legaţi se exprimă prin funcţii Green libere (ı̂n acest caz există numai 2 termeni
legaţi):

† c
T ϕ̂K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x′1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂K0 (x2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
= ϕ̂† (x1 ) ϕ̂(x′1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂(x2 ) ϕ̂(x) ϕ̂† (x′ ) + ϕ̂† (x1 ) ϕ̂(x′1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂(x2 ) ϕ̂(x) ϕ̂† (x′ )
= iG0 (x, x1 ) iG0 (x′1 , x2 ) iG0 (x2 , x′ ) + iG0 (x, x2 ) iG0 (x2 , x1 ) iG0 (x′1 , x′ ) .
Se substituie rezultatul precedent ı̂n expresia părţii considerate a funcţiei Green, astfel ı̂ncât se
obţine:
(2) (2)
G34 (x, x′ ) = G43 (x, x′ )
Z Z Z Z
i 4 4 ′ 4
= d x1 d x 1 d x2 d4 x′2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 )
8 ~2

× iG0 (x, x1 ) iG0 (x′1 , x2 ) iG0 (x2 , x′ ) + iG0 (x, x2 ) iG0 (x2 , x1 ) iG0 (x′1 , x′ )
Z Z Z Z
1 4 4 ′ 4
= d x 1 d x1 d x 2 d4 x′2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 ) G0 (x, x1 ) G0 (x′1 , x2 ) G0 (x2 , x′ )
2 ~2
Z Z Z Z
1 4 4 ′ 4
+ d x 1 d x 1 d x 2 d4 x′2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 ) G0 (x, x2 ) G0 (x2 , x1 ) G0 (x′1 , x′ ) ;
2 ~2
atunci, după interschimbarea variabilelor interne ı̂n a doua integrală cuadruplă, suma celor 2
termeni egali (G034 şi G043 ) are expresia şi imaginea diagramatică date de relaţia (4.97c).
3. Termenul corespunzător părţii V̂3 a hamiltonianului de interacţie este
Z Z ∞
(2) −i −i 2 ∞
c
G33 (x, x′ ) = dt1 dt2 T V̂3K0 (t1 ) V̂3K0 (t2 ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
2 ~ −∞ −∞
Z Z Z Z
i 4 4 ′ 4
2 ~2

c
× T ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x′1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂K0 (x′2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0 .
În mod similar cazurilor anterioare, se aplică teorema Wick pentru media produsului cronologic,
astfel ı̂ncât termenii legaţi se exprimă prin funcţii Green libere (ı̂n acest caz există numai 2 termeni
legaţi):

† c
T ϕ̂K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x′1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂K0 (x′2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
= ϕ̂† (x1 ) ϕ̂(x′1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂(x′2 ) ϕ̂(x) ϕ̂† (x′ ) + ϕ̂† (x1 ) ϕ̂(x′1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂(x′2 ) ϕ̂(x) ϕ̂† (x′ )
= iG0 (x, x1 ) iG0 (x′1 , x2 ) iG0 (x′2 , x′ ) + iG0 (x, x2 ) iG0 (x′2 , x1 ) iG0 (x′1 , x′ ) .
obţine:
(2) (2)
G34 (x, x′ ) = G43 (x, x′ )
Z Z Z Z
i 4 4 ′ 4
8 ~2

× iG0 (x, x1 ) iG0 (x′1 , x2 ) iG0 (x′2 , x′ ) + iG0 (x, x2 ) iG0 (x′2 , x1 ) iG0 (x′1 , x′ )
Z Z Z Z
1
= d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 ) G0 (x, x1 ) G0 (x′1 , x2 ) G0 (x′2 , x′ )
2 ~2
Z Z Z Z
1
+ d x1 d x1 d x2 d4 x′2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 ) G0 (x, x2 ) G0 (x′2 , x1 ) G0 (x′1 , x′ ) ;
4 4 ′ 4
2 ~2
atunci, după interschimbarea variabilelor interne ı̂n a doua integrală cuadruplă, datorită simetriei
potenţialului de interacţie la permutarea coordonatelor, cei doi termeni sunt egali, astfel ı̂ncât G033
are expresia şi imaginea diagramatică date de relaţia (4.97e).
Z Z ∞
(2) −i −i 2 ∞
c
2 ~ −∞ −∞
Z Z Z Z
i 4 4 ′ 4
2 ~2

c
× T ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂K0 (x2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0 .
În mod similar cazurilor anterioare, se aplică teorema Wick pentru media produsului cronologic,
astfel ı̂ncât termenii legaţi se exprimă prin funcţii Green libere (ı̂n acest caz există numai 2 termeni
legaţi):

† c
T ϕ̂K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂K0 (x2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
= ϕ̂† (x1 ) ϕ̂(x1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂(x2 ) ϕ̂(x) ϕ̂† (x′ ) + ϕ̂† (x1 ) ϕ̂(x1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂(x2 ) ϕ̂(x) ϕ̂† (x′ )
= iG0 (x, x1 ) iG0 (x1 , x2 ) iG0 (x2 , x′ ) + iG0 (x, x2 ) iG0 (x2 , x1 ) iG0 (x1 , x′ ) .
obţine:
(2) (2)
G34 (x, x′ ) = G43 (x, x′ )
Z Z Z Z
i 4 4 ′ 4
= d x1 d x 1 d x2 d4 x′2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 )
8 ~2

× iG0 (x, x1 ) iG0 (x1 , x2 ) iG0 (x2 , x′ ) + iG0 (x, x2 ) iG0 (x2 , x1 ) iG0 (x1 , x′ )
Z Z Z Z
1 4 4 ′ 4
= d x 1 d x1 d x 2 d4 x′2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 ) G0 (x, x1 ) G0 (x1 , x2 ) G0 (x2 , x′ )
2 ~2
Z Z Z Z
1 4 4 ′ 4
+ d x 1 d x 1 d x 2 d4 x′2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 ) G0 (x, x2 ) G0 (x2 , x1 ) G0 (x1 , x′ ) ;
2 ~2
atunci, după interschimbarea variabilelor interne ı̂n a doua integrală cuadruplă, cei doi termeni
sunt egali, astfel ı̂ncât G044 are expresia şi imaginea diagramatică date de relaţia (4.97f).
(2) (2)
G56 (x, x′ ) = G65 (x, x′ )
Z Z ∞
−i −i 2 ∞
c
2 ~ −∞ −∞
Z Z Z Z
i 4 4 ′ 4 √ √
= d x 1 d x 1 d x 2 d4 x′2 n0 U(x1 , x′1 ) n0 U(x2 , x′2 )
2 ~2

c
× T ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x′1 ) ϕ̂K0 (x1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂†K0 (x′2 ) ϕ̂K0 (x′2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0 .
În cazul prezent produsul cronologic conţine 4 operatori de creare şi 4 operatori de anihilare, astfel
ı̂ncât deducerea prin metoda analitică este foarte laborioasă, deoarece există 4! = 24 de termeni
obţinuţi prin aplicarea directă a teoremei Wick bosonică; dintre aceşti termeni trebuie excluşi aceia
care corespund la diagrame nelegate şi de asemenea, termenii care implică propagare de goluri.
Datorită motivelor expuse anterior, este convenabil să se deducă termenii care au contribuţie la
această parte a funcţiei Green utilizând metoda diagramatică:
– se figurează diagramele care reprezintă cele două părţi ale hamiltonianului de interacţie (ı̂n
cazul prezent sunt V̂5 şi V̂6 ), ı̂mpreună cu diagramele care reprezintă câmpurile externe (adică
ϕ̂(x) şi ϕ̂† (x);
– se combină elementele diagramatice anterioare, astfel ı̂ncât să se obţină diagrame legate şi
fără propagare de goluri.
Atunci, se obţine următorul rezultat diagramatic:
x
x x
x1 x′1
x1 x′1 x1 x′1

† 0
ϕ1 ϕ1′ ϕ1 ϕ†2 ϕ†2′ ϕ2′ ϕϕ† c = = +
x2 x′2 x2 x′2
x2 x′2
x′ x′
x′
c
Pe baza rezultatului precedent se obţine expresia mediei produsului cronologic ı̂n termeni de funcţii
Green libere:

† c
T ϕ̂ (x1 ) ϕ̂(x′1 ) ϕ̂(x1 ) · ϕ̂† (x2 ) ϕ̂† (x′2 ) ϕ̂(x′2 ) · ϕ̂(x) ϕ̂† (x′ ) 0
= ϕ̂† (x1 ) ϕ̂(x′1 ) ϕ̂(x1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂† (x′2 ) ϕ̂(x′2 ) ϕ̂(x) ϕ̂† (x′ )
+ ϕ̂† (x1 ) ϕ̂(x′1 ) ϕ̂(x1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂† (x′2 ) ϕ̂(x′2 ) ϕ̂(x) ϕ̂† (x′ )
= iG0 (x, x1 ) iG0 (x1 , x′2 ) iG0 (x′1 , x2 ) iG0 (x′2 , x′ ) + iG0 (x, x1 ) iG0 (x1 , x2 ) iG0 (x′1 , x′2 ) iG0 (x′2 , x′ ) .
Se substituie rezultatul anterior ı̂n expresia părţii considerate a funcţiei Green, astfel ı̂ncât se
obţine:
(2) (2)
G56 (x, x′ ) = G65 (x, x′ )
Z Z Z Z
i 4 4 ′ 4 √ √
= d x 1 d x 1 d x 2 d4 x′2 n0 U(x1 , x′1 ) n0 U(x2 , x′2 )
2 ~2

× G0 (x, x1 ) G0 (x1 , x′2 ) G0 (x′1 , x2 ) G0 (x′2 , x′ ) + G0 (x, x1 ) G0 (x1 , x2 ) G0 (x′1 , x′2 ) G0 (x′2 , x′ ) ;
atunci, suma celor 2 termeni egali (G056 şi G065 ) are expresia şi imaginea diagramatică date de
relaţia (4.97d).
(2) (2)
G37 (x, x′ ) = G73 (x, x′ )
Z Z ∞
−i −i 2 ∞
c
2 ~ −∞ −∞
Z Z Z Z
i 1 4 4 ′ 4 n0
= d x 1 d x 1 d x2 d4 x′2 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 )
2 ~2 4 2

c
× T ϕ̂K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x′1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂†K0 (x′2 ) ϕ̂K0 (x′2 ) ϕ̂K0 (x2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0 .
Se observă că produsul cronologic conţine 4 operatori de creare şi 4 operatori de anihilare, astfel
ı̂ncât este convenabil să se determine rezultatul acestei mărimi cu ajutorul metodei diagramatice; ca
urmare, media acestui produs se obţine din combinarea elementelor diagramatice aflate ı̂n interiorul
parantezelor drepte, cu condiţiile ca să se obţină diagrame legate şi fără propagări de goluri:
x1 x′1

† 0
ϕ1 ϕ1′ ϕ†2 ϕ†2′ ϕ2′ ϕ2 ϕ ϕ† c =
x2 x′2
x′
c
Se observă că este imposibil să se construiască o diagramă legată şi fără propagatori de goluri cu
elementele anterioare; atunci, media produsului cronologic considerat este nulă şi astfel termenii
corespunzători ai funcţiei Green sunt nuli:
(2) (2)
G37 (x, x′ ) = G73 (x, x′ ) = 0 .
(2) (2)
G47 (x, x′ ) = G74 (x, x′ )
Z Z ∞
−i −i 2 ∞
c
2 ~ −∞ −∞
Z Z Z Z
i 1 4 4 ′ 4 n0
= d x 1 d x 1 d x2 d4 x′2 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 )
2 ~2 4 2

c
× T ϕ̂K0 (x1 ) ϕ̂K0 (x1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂†K0 (x′2 ) ϕ̂K0 (x′2 ) ϕ̂K0 (x2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0 .
Se observă că produsul cronologic conţine 4 operatori de creare şi 4 operatori de anihilare, astfel
ı̂ncât este convenabil să se determine rezultatul acestei mărimi cu ajutorul metodei diagramatice (la
fel ca ı̂n cazul precedent); ı̂n consecinţă, media acestui produs se obţine din combinarea elementelor
diagramatice aflate ı̂n interiorul parantezelor drepte, cu condiţiile ca să se obţină diagrame legate
şi fără propagări de goluri:
x1 x′1

† 0
ϕ1 ϕ1 ϕ†2 ϕ†2′ ϕ2′ ϕ2 ϕ ϕ† c =
x2 x′2
x′
c
elementele anterioare; atunci, media produsului cronologic considerat este nulă şi astfel termenii
corespunzători ai funcţiei Green sunt nuli:
(2) (2)
G47 (x, x′ ) = G74 (x, x′ ) = 0 .

Z Z ∞
(2) −i −i 2 ∞
c
2 ~ −∞ −∞
Z Z Z Z
i 1 4 4 ′ 4
= d x 1 d x 1 d x 2 d4 x′2 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 )
2 ~2 4

× T ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂†K0 (x′1 ) ϕ̂K0 (x′1 ) ϕ̂K0 (x1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂†K0 (x′2 ) ϕ̂K0 (x′2 ) ϕ̂K0 (x2 )
c
× ϕ̂K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0 .
În acest caz analiza directă este mai dificilă decât ı̂n cazurile anterioare, deoarece sunt prezenţi
5 operatori de anihilare şi 5 operatori de creare. Totuşi, o simplificare considerabilă se produce,
deoarece acest termen conţine numai contribuţii necondensate şi are coresponent fermionic; ca
urmare, se produc aceleaşi diagrame ca cele din cazul fermionic. Există 10 tipuri de diagrame
fermionice de ordinul 2 legate; pentru a testa existenţa propagatorilor de goluri se figurează aceste
diagrame cu liniile de interacţie orizontale:
Se observă că toate diagramele anterioare conţin propagatori de goluri, astfel ı̂ncât contibuţia
fiecărui termen este nulă; prin urmare
(2)
G77 (x, x′ ) = 0 .
B2. Funcţiile Green anomale G′′ (x, x′ ) şi G′′′ (x, x′ )

Conform aproximaţiei Bogoliubov există două funcţii Green anomale, care sunt corelate prin
relaţiile de definiţie (4.56):

′′ ′ hO| T ϕ̂K (x) ϕ̂K (x′ ) |Oi
G (x, x ) = −i = G′12 (x, x′ ) ,
hO|Oi

′′′ ′ hO| T ϕ̂†K (x) ϕ̂†K (x′ ) |Oi ∗
G (x, x ) = −i = G′21 (x, x′ ) = − G′′ (x, x′ ) .
hO|Oi
Conform relaţiei generale de dezvoltare perturbativă (4.94), prima funcţie Green anomală are
următoarea expresie pentru termenul perturbaţional de ordinul n:
Z Z ∞
′′(n) ′ 1 −i n ∞
′ ′
c
G (x, x ) = dt1 . . . dtn T K̂1K (t1 ) . . . K̂1K (tn ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′ ) 0 .
n! ~ −∞ −∞
0 0
Din formula precedentă rezultă expresiile termenilor perturbaţionali de ordin inferior.
0. Termenul de ordinul 0 este nul:

c
G′′(0) (x, x′ ) = −i T ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′ ) 0 = 0 . (4.98)
1. În ordinul 1, din cele 7 contribuţii posibile, există un singur termen nenul, anume cel
provenit din partea V̂2 a hamiltonianului de interacţie:
x x′
Z Z
1
G′′(1) (x, x′ ) = d4 x d4 x′ G0 (x, x1 ) G0 (x′ , x′1 ) U(x1 , x′1 ) n0 −→ x1 x′1
~
(4.99)
Demonstraţie:
Conform relaţiei de dezvoltare perturbativă (4.94), termenul de ordinul 1 este constituit din
contribuţia celor 7 părţi ale hamiltonianului de interacţie:
Z
−i ∞
′ c
G′′ (1) (x, x′ ) = −i dt1 T K̂1K 0
(t1 ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′ ) 0
~ −∞
X7 Z 7
−1 ∞
c X ′′ (1)
= dt1 T V̂jK0 (t1 ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′ ) 0 ≡ Gj (x, x′ ) .
j=1
~ −∞ j=1
Din examinarea expresiilor termenilor hamiltonianului de interacţie, rezultă că există numai un
singur termen care satisface condiţia ca să se obţină contracţii totale nenule, prin aplicarea teoremei
Wick bosonice: V̂2 . Atunci, aproximaţia de ordinul 1 a primei funcţii Green anomale este
′′ (1)
G′′ (1) (x, x′ ) = G2 (x, x′ )
Z Z
−1
c
= d4 x1 d4 x′1 n0 U(x1 , x′1 ) T ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂†K0 (x′1 ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′ ) 0 .
2~
Media produsului cronologic se descompune ı̂n contracţii, care sunt egale cu funcţii Green libere

† c
T ϕ̂K0 (x1 ) ϕ̂†K0 (x′1 ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′ ) 0 = ϕ̂† (x1 ) ϕ̂† (x′1 ) ϕ̂(x) ϕ̂(x′ ) + ϕ̂† (x1 ) ϕ̂† (x′1 ) ϕ̂(x) ϕ̂(x′ )
= iG0 (x, x1 ) iG0 (x′ , x′1 ) + iG0 (x, x′1 ) iG0 (x′ , x1 ) .
′′ (1)
Prin substituirea rezultatului precedent ı̂n expresia funcţiei G2 (x, x′ ) se obţine
Z Z
′′ (1) 1
G2 (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 n0 U(x1 , x′1 ) G0 (x, x1 ) G0 (x′ , x′1 ) + G0 (x, x′1 ) G0 (x′ , x1 ) ;
2~
dar cei doi termeni din expresia precedentă sunt egali, astfel ı̂ncât se obţine rezultatul (4.99).
2. În ordinul 2 se obţin 5 contribuţii nenule distincte:

′′(2) ′′(2)
G′′(2) (x, x′ ) = G′′(2)
a (x, x′ ) + Gb (x, x′ ) + G′′(2)
c (x, x′ ) + Gd (x, x′ ) + G′′(2)
e (x, x′ ) , (4.100a)
unde termenii componenţi au următoarele expresii şi imagini diagramatice:

Z Z Z Z
1
G′′(2)
a (x, x′
) = d4
x1 d4 ′
x1 d4
x 4 ′ 0 0 ′ ′ ′ 0 ′ ′
2 d x2 G (x, x1 ) G (x , x2 ) n0 U(x1 , x1 ) n0 U(x2 , x2 ) G (x2 , x1 )
~2
Z Z Z Z (4.100b)
′′(2) 1
′ 4 4 ′
Gb (x, x ) = 2 d x1 d x1 d x2 d x2 G (x, x2 ) G (x , x1 ) n0 U(x1 , x1 ) n0 U(x2 , x2 ) G (x2 , x′1 )
4 4 ′ 0 0 ′ ′ ′ 0 ′
~
(4.100c)
x x′ x x′
′′(2)
x2 x′2 ′′(2)
x1 x′1
Ga (x, x′ ) = , Gb (x, x′ ) = ;
x1 x′1 x2 x′2
Z Z Z Z
1
G′′(2)
c (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 G0 (x, x1 ) G0 (x′ , x2 ) n0 U(x1 , x′1 ) n0 U(x2 , x′2 ) G0 (x2 , x′1 )
~2
Z Z Z Z (4.100d)
′′(2) 1
Gd (x, x′ ) = 2 4
d x1 d4 x′1 4
d x2 d4 x′2 0
G (x, x2 ) G (x 0 ′
, x1 ) n0 U(x1 , x′1 ) n0 U(x2 , x′2 ) G0 (x2 , x′1 )
~
(4.100e)
x x′ x x′
x2 x′2 x1 x′1
′′(2) ′′(2)
Gc (x, x′ ) = , Gd (x, x′ ) = ;
x1 x′1 x2 x′2
Z Z Z Z
1
G′′(2)
e (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 G0 (x, x1 ) G0 (x′ , x′1 ) U(x1 , x′1 )
~2
× G0 (x1 , x2 ) G0 (x′1 , x′2 ) U(x2 , x′2 ) (4.100f)
x x′
x1 x′1
′′(2)
Ge (x, x′ ) = .
x2 x′2
Demonstraţie:
În ordinul 2 operatorii ordonaţi cronologic includ produsul a 2 hamiltonieni de interacţie, care
implică 7 × 7 = 49 termeni:
Z Z ∞
−i −i 2 ∞
′ c
G′′(2) (x, x′ ) = dt1 dt2 T K̂1K0
′
(t1 ) K̂1K 0
(t2 ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′ ) 0
2 ~ −∞ −∞
Z Z ∞
−i −i 2 ∞
1,7
X
c
= dt1 dt2 T V̂jK0 (t1 ) V̂lK0 (t2 ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′ ) 0
j,l
2 ~ −∞ −∞
1,7
X ′′(2)
≡ Gjl (x, x′ ) .
j,l
Se procedează ı̂n mod analog cu tratarea efectuată anterior pentru funcţia Green normală, adică
se transformă mediile produselor cronologice de operatori necondensaţi ı̂n contracţii totale, care se
reduc la funcţii Green libere; ı̂n cazul prezent condiţia de a forma contracţii totale nemule, produce
numai următorii termeni nenuli (s-a luat ı̂n considerare proprietatea de simetrie):
′′(2) ′′(2) ′′(2) ′′(2) ′′(2) ′′(2) ′′(2)
G23 = G32 , G24 = G42 , G27 = G72 , G55 .
′′(2) ′′(2)
G23 (x, x′ ) = G32 (x, x′ )
Z Z ∞
−i −i 2 ∞
c
2 ~ −∞ −∞
Z Z Z Z
i 1 4 4 ′ 4
2 ~2 4

c
× T ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂†K0 (x′1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂K0 (x′2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′ ) 0 .
reţin numai termenii legaţi şi fără contracţii ı̂ntre operatori conjugaţi cu timpi egali, care se reduc
la propagatori de goluri):

† c
T ϕ̂K0 (x1 ) ϕ̂†K0 (x′1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂K0 (x′2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′ ) 0
= ϕ̂† (x1 ) ϕ̂† (x′1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂(x′2 ) ϕ̂(x) ϕ̂(x′ ) + ϕ̂† (x1 ) ϕ̂† (x′1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂(x′2 ) ϕ̂(x) ϕ̂(x′ )
+ ϕ̂† (x1 ) ϕ̂† (x′1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂(x′2 ) ϕ̂(x) ϕ̂(x′ ) + ϕ̂† (x1 ) ϕ̂† (x′1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂(x′2 ) ϕ̂(x) ϕ̂(x′ )
= iG0 (x, x2 ) iG0 (x′2 , x′1 ) iG0 (x′ , x1 ) + iG0 (x, x2 ) iG0 (x′2 , x1 ) iG0 (x′ , x′1 )
+ iG0 (x, x1 ) iG0 (x′2 , x′1 ) iG0 (x′ , x2 ) + iG0 (x, x′1 ) iG0 (x′2 , x1 ) iG0 (x′ , x2 ) .
′′(2)
Se substituie rezultatul precedent ı̂n expresia părţii G23 a funcţiei Green şi pe baza relaţiilor de
simetrie a potenţialului de interacţie rezultă că primii doi termeni sunt egali şi ultimii doi termeni
sunt de asemenea egali, astfel ı̂ncât se obţine:
′′(2) ′′(2)
G23 (x, x′ ) = G23 (x, x′ )
Z Z Z Z
i 4 4 ′ 4
8 ~2

× iG0 (x, x2 ) iG0 (x′1 , x′2 ) iG0 (x1 , x′ ) + iG0 (x, x2 ) iG0 (x1 , x′2 ) iG0 (x′1 , x′ )

+ iG0 (x, x′2 ) iG0 (x′1 , x2 ) iG0 (x1 , x′ ) + iG0 (x, x′2 ) iG0 (x1 , x2 ) iG0 (x′1 , x′ )
Z Z Z Z
1 4 4 ′ 4
= d x1 d x1 d x2 d4 x′2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 ) G0 (x, x1 ) G0 (x′1 , x2 ) G0 (x′2 , x′ )
2 ~2
Z Z Z Z
1 4 4 ′ 4
+ d x 1 d x 1 d x 2 d4 x′2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 ) G0 (x, x1 ) G0 (x′1 , x2 ) G0 (x′2 , x′ ) ;
2 ~2
′′(2) ′′(2)
atunci, suma celor 2 termeni egali (G23 şi G23 ) are expresia şi imaginea diagramatică sumei
′′(2) ′′(2)
Ga + Gb , conform cu relaţiile (4.100b) şi (4.100c).
2. Termenii corespunzători părţilor V̂2 şi V̂4 ale hamiltonianului de interacţie se tratează ı̂n
mod similar cu termenii anteriori; astfel ı̂n cazul prezent aceşti termeni au expresiile de definiţie
următoare:
′′(2) ′′(2)
G24 (x, x′ ) = G42 (x, x′ )
Z Z ∞
−i −i 2 ∞
c
2 ~ −∞ −∞
Z Z Z Z
i 1 4 4 ′ 4
= d x1 d x1 d x2 d4 x2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 )
2 ~2 4

c
× T ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂†K0 (x′1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂K0 (x2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′ ) 0 .
reţin numai termenii legaţi şi fără contracţii ı̂ntre operatori conjugaţi cu timpi egali, care se reduc
la propagatori de goluri):

† c
T ϕ̂K0 (x1 ) ϕ̂†K0 (x′1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂K0 (x2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′ ) 0
= ϕ̂† (x1 ) ϕ̂† (x′1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂(x2 ) ϕ̂(x) ϕ̂(x′ ) + ϕ̂† (x1 ) ϕ̂† (x′1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂(x′2 ) ϕ̂(x) ϕ̂(x′ )
+ ϕ̂† (x1 ) ϕ̂† (x′1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂(x2 ) ϕ̂(x) ϕ̂(x′ ) + ϕ̂† (x1 ) ϕ̂† (x′1 ) ϕ̂† (x2 ) ϕ̂(x2 ) ϕ̂(x) ϕ̂(x′ )
= iG0 (x, x2 ) iG0 (x2 , x′1 ) iG0 (x′ , x1 ) + iG0 (x, x2 ) iG0 (x2 , x1 ) iG0 (x′ , x′1 )
+ iG0 (x, x1 ) iG0 (x2 , x′1 ) iG0 (x′ , x2 ) + iG0 (x, x′1 ) iG0 (x2 , x1 ) iG0 (x′ , x2 ) .
′′(2)
Se substituie rezultatul precedent ı̂n expresia părţii G24 a funcţiei Green şi pe baza relaţiilor de
simetrie a potenţialului de interacţie rezultă că primii doi termeni sunt egali şi ultimii doi termeni
sunt de asemenea egali, astfel ı̂ncât se obţine:
′′(2) ′′(2)
G24 (x, x′ ) = G24 (x, x′ )
Z Z Z Z
i 4 4 ′ 4
8 ~2

× iG0 (x, x2 ) iG0 (x′1 , x2 ) iG0 (x1 , x′ ) + iG0 (x, x2 ) iG0 (x1 , x2 ) iG0 (x′1 , x′ )

+ iG0 (x, x2 ) iG0 (x′1 , x2 ) iG0 (x1 , x′ ) + iG0 (x, x2 ) iG0 (x1 , x2 ) iG0 (x′1 , x′ )
Z Z Z Z
1
= d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 ) G0 (x, x1 ) G0 (x′1 , x2 ) G0 (x2 , x′ )
2 ~2
Z Z Z Z
1 4 4 ′ 4
+ d x1 d x1 d x2 d4 x′2 n20 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 ) G0 (x, x1 ) G0 (x′1 , x2 ) G0 (x2 , x′ ) ;
2 ~2
′′(2) ′′(2)
atunci, suma celor 2 termeni egali (G24 şi G24 ) are expresia şi imaginea diagramatică sumei
′′(2) ′′(2)
Gc + Gd , conform cu relaţiile (4.100d) şi (4.100e).
3. Termenii corespunzători părţilor V̂2 şi V̂7 ale hamiltonianului de interacţie au expresia de
definiţie:
′′(2) ′′(2)
G27 (x, x′ ) = G72 (x, x′ )
Z Z ∞
−i −i 2 ∞
c
2 ~ −∞ −∞
Z Z Z Z
i 1 4 4 ′ 4
= d x1 d x1 d x2 d4 x2 n0 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 )
2 ~2 4

c
× T ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂†K0 (x′1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂†K0 (x′2 ) ϕ̂K0 (x′2 ) ϕ̂K0 (x2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′ ) 0 .
În acest caz produsul cronologic conţine 4 operatori de creare şi 4 operatori de anihilare, astfel
ı̂ncât este convenabil să se determine rezultatul acestei mărimi cu ajutorul metodei diagramatice;
astfel, media acestui produs se obţine din combinarea elementelor diagramatice aflate ı̂n interiorul
parantezelor drepte, cu condiţiile ca să se obţină diagrame legate şi fără propagări de goluri:
x′ x
x′ x x′ x x′ x x′ x
x1 x′1 = x1 x′1 + x1 x′1 + x1 x′1 + x1 x′1
x2 x′2 x2 x′2 x2 x′2 x2 x′2
x2 x′2
c
Se observă că cei 4 termeni sunt egali, deoarece potenţialul de interacţie este simetric la permutarea
′′(2) ′′(2)
variabilelor; ca urmare, suma celor doi termeni egali (G27 şi G72 ) are expresia şi imaginea
′′(2)
diagramatică a termenului Ge , conform cu relaţia (4.100f).

Z Z ∞
(2) −i −i 2 ∞
c
G55 (x, x′ ) = dt1 dt2 T V̂5K0 (t1 ) V̂5K0 (t2 ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′ ) 0
2 ~ −∞ −∞
Z Z Z Z
i 1 4 4 ′ 4 n0
= d x1 d x1 d x2 d4 x′2 U(x1 , x′1 ) U(x2 , x′2 )
2 ~2 4 2

c
× T ϕ̂†K0 (x1 ) ϕ̂†K0 (x′1 ) ϕ̂K0 (x′1 ) · ϕ̂†K0 (x2 ) ϕ̂†K0 (x′2 ) ϕ̂K0 (x′2 ) · ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′ ) 0 .
În acest caz produsul cronologic conţine 4 operatori de creare şi 4 operatori de anihilare, astfel
ı̂ncât este convenabil să se determine rezultatul acestei mărimi cu ajutorul metodei diagramatice
(la fel ca ı̂n cazul precedent); atunci, media acestui produs se obţine din combinarea elementelor
diagramatice aflate ı̂n interiorul parantezelor drepte, cu condiţiile ca să se obţină diagrame legate
şi fără propagări de goluri:
x′ x

† † 0 x1 x′1
ϕ1 ϕ1′ ϕ1′ ϕ†2 ϕ†2′ ϕ2′ ϕ ϕ′ c =
x2 x′2
c
elementele anterioare; ca urmare, media produsului cronologic considerat este nulă şi astfel acest
(2)
termen al funcţiei Green este nul: G55 (x, x′ ) = 0 .
A doua funcţie Green anomală are următoarea expresie pentru termenul perturbaţional de
ordinul n:
Z Z ∞
1 −i n ∞
′ c
G′′′(n) (x, x′ ) = dt1 . . . dtn T K̂1K ′
(t1 ) . . . K̂1K (tn ) ϕ̂†K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
n! ~ −∞ −∞
0 0
şi este legată de prima funcţie Green anomală prin relaţia (4.56):
∗
G′′′ (x, x′ ) ≡ G′21 (x, x′ ) = − G′′ (x′ , x) .
Atunci se pot utiliza rezultatele obţinute anterior pentru prima funcţie Green anomală, astfel ı̂ncât
se vor prezenta expresiile termenilor perturbativi de ordine inferioare, ı̂mpreună cu imaginile lor
diagramatice, fără să se repete deducerile corespunzătoare.
0. Termenul de ordinul 0 este nul:

c
G′′′(0) (x, x′ ) = −i T ϕ̂†K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0 = 0 . (4.101)
1. În ordinul 1, din cele 7 contribuţii posibile, există un singur termen nenul, anume cel
provenit din partea V̂1 a hamiltonianului de interacţie:
Z
−1 ∞
c
G′′′(1) (x, x′ ) = dt1 T V̂1K0 (t1 ) ϕ̂†K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
~ −∞
Z Z
1
= d4 x d4 x′ n0 U(x1 , x′1 ) G0 (x1 , x) G0 (x′ , x′1 ) −→ x1 x′1
~
x x′
(4.102)
2. În ordinul 2 se obţin 5 contribuţii nenule distincte:

Z Z
−i −i 2 ∞ ∞
′ c
G ′′′(2) ′
(x, x ) = dt1 dt2 T K̂1K ′
(t1 ) K̂1K (t2 ) ϕ̂†K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
2 ~ −∞ −∞
0 0
′′′(2) ′′′(2)
= G′′′(2)
a (x, x′ ) + Gb (x, x′ ) + G′′′(2)
c (x, x′ ) + Gd (x, x′ ) + G′′′(2)
e (x, x′ ) , (4.103a)
unde termenii componenţi au următoarele expresii şi imagini diagramatice:

Z Z Z Z
1
G′′′(2)
a (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 G0 (x1 , x) G0 (x2 , x′ ) n0 U(x1 , x′1 ) n0 U(x2 , x′2 ) G0 (x′1 , x′2 )
~2
(4.103b)
Z Z Z Z
′′′(2) 1
Gb (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 G0 (x2 , x) G0 (x1 , x′ ) n0 U(x′1 , x1 ) n0 U(x2 , x′2 ) G0 (x′1 , x′2 )
~2
(4.103c)
x1 x2 x′2 x2 x′2
′′′(2) ′′′(2)
Ga (x, x′ ) = , Gb (x, x′ ) = ;
x′1 x1 x′1
x x′ x x′
Z Z Z Z
1
G′′′(2)
c (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 G0 (x1 , x) G0 (x2 , x′ ) n0 U(x′1 , x1 ) n0 U(x2 , x′2 ) G0 (x′1 , x2 )
~2
(4.103d)
Z Z Z Z
′′′(2) 1
Gd (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 G0 (x2 , x) G0 (x1 , x′ ) n0 U(x′1 , x1 ) n0 U(x2 , x′2 ) G0 (x′1 , x2 )
~2
(4.103e)
x1 x2 x2 x′2
′′′(2) ′′′(2)
Gc (x, x′ ) = , Gd (x, x′ ) = ;
x′1 x′2 x1 x′1
x x′ x x′
Z Z Z Z
1
G′′′(2)
e (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 G0 (x1 , x) G0 (x′1 , x′ ) U(x1 , x′1 )
~2
× G0 (x2 , x1 ) G0 (x′2 , x′1 ) U(x2 , x′2 ) (4.103f)
x1 x′1
′′′(2)
Ge (x, x′ ) = .
x2 x′2
x x′
Contribuţiile la termenul de ordinul 2 au următoarele semnificaţii:
′′′(2) ′′′(2) ′′′(2) ′′′(2) ′′′(2)

G13 (x, x′ ) = G31 (x, x′ ) =⇒ G13 (x, x′ ) + G31 (x, x′ ) = G′′′(2)
a (x, x′ ) + Gb (x, x′ )
′′′(2) ′′′(2) ′′′(2) ′′′(2) ′′′(2)
G14 (x, x′ ) = G41 (x, x′ ) =⇒ G14 (x, x′ ) + G41 (x, x′ ) = G′′′(2)
c (x, x′ ) + Gd (x, x′ )
′′′(2) ′′′(2) ′′′(2) ′′′(2)
G17 (x, x′ ) = G71 (x, x′ ) =⇒ G17 (x, x′ ) + G71 (x, x′ ) = G′′′(2)
e (x, x′ ) .
Se observă că există o analogie complementară ı̂ntre expresiile şi imaginile diagramatice ale
termenilor perturbativi corespondenţi pentru cele două funcţii Green anomale.
C. Regulile Feynman pentru funcţiile Green bosonice ı̂n spaţiul poziţii-timp

Pe baza rezultatelor obţinute pentru termenii de ordin inferior şi utilizând, de asemenea,
corespondenţa cu teoria perturbativă din formalismul fermionic de temperatură nulă, rezultă
următoarele reguli pentru construcţia diagramatică a seriilor de perturbaţie pentru funcţiile Green
uni-particulă bosonice.
1. Elementele unei diagrame sunt:
x
– linie particulă necondensată = = G0 (x, x′ )
6
x′
..
.. √
..
– linie particulă condensată = ..6 = n0
..
.
– linie de interacţie = xI x′ = U(x, x′ )

I
2. Topologia diagramelor este dată prin următoarele proprietăţi:

externe (x şi x′ );
(
incident 6x′
x
emergent
6
– există 2n puncte interne (un punct intern este numit vertex ) xI

– există următoarele linii:
• n linii de interacţie,
• 2n + 1 + c/2 linii particulă (dintre care sunt 2 linii externe de particule necondensate),
iar c este numărul de linii de particule condensate (acestea sunt ı̂n număr par); adică
diagrama conţine
– c linii particulă condensate,
– 2 linii particulă necondensate externe,
– 2n − 1 − c/2 linii particulă necondensate interne.
Condiţii topologice generale ale diagramelor (pentru funcţia Green normală şi pentru func-
ţiile Green anomale):
– diagrama este legată,
– numărul total de linii incidente este egal cu numărul total de linii emergente,
– liniile particulă necondensate au numai propagare temporală directă, ceea ce semnifică
absenţa propagatorilor de goluri [deoarece G0 (r, t; r′ , t′ ) ∼ θ(t − t′ )].
Ca urmare a proprietăţilor generale evidenţiate anterior, structurile topologice ale terme-
nilor celor 3 funcţii Green bosonice au următoarele forme:
x x x′
G′(n) (x, x′ ) = ; G′′(n) (x, x′ ) = ; G′′′(n) (x, x′ ) = .
x x′
x′
Absenţa propagării temporale inversate implică eliminarea unei clase de diagrame care erau
prezente ı̂n formalismul fermionic; ca urmare
• nu există contracţii ı̂n interiorul hamitonienilor de interacţie V̂ , atunci când se aplică
teorema Wick bosonică pentru exprimarea termenilor de perturbaţie prin funcţii Green
libere;
• nu există contribuţii ı̂n care linia particulă necondensată să fie o linie inchisă, sau să
aibă ambele capete unite prin aceeaşi linie de interacţie;
• apar numai diagramele care au toate liniile particulă necondensate având numai pro-
pagarea temporală directă (faţă de integrarea temporală internă).
Atunci rezultă că pentru funcţia Green normală bosonică G′ (x, x′ ) toate diagramele fermi-
onice de primele 2 ordine sunt nule.
3. Factorul diagramei de ordinul n este
i n
f (n) = (−i)c/2 , (4.104)
~
unde c este numărul de linii bosonice condensate.
Demonstraţie: Termenul de ordinul n al funcţiei Green matriciale este
Z Z
(n) 1 −i n ∞ ∞
′ c
Gαβ (x, x′ ) = dt1 . . . dtn T K̂1K0
′
(t1 ) . . . K̂1K0
(tn ) Φ̂αK0 (x) Φ̂βK0 (x′ ) 0 .
n! ~ −∞ −∞
Se observă că se pot efectua următoarele operaţii care lasă invariantă expresia funcţiei Green:
′
– Setul celor n hamiltonieni de interacţie ordonaţi cronologic K̂1K 0
(tj ) j=1,n pot fi aran-
jaţi ı̂n n! moduri diferite şi produc contribuţii egale; ca urmare, apare factorul multipli-
cativ ı̂n raport cu permutările hamiltonienilor de interacţie:
(n)
fK = n!
(rezultatul este analog cazului fermionic şi este valabil numai pentru diagrame legate).
X7
– Hamiltonianul de interacţie are 7 termeni: K̂1′ = V̂j ; aceşti termeni au următoa-
j=1
rele proprietăţi ı̂n raport cu permutările variabilelor interne:
∗ termenii V̂1 , V̂2 şi V̂7 sunt simetrici ı̂n raport cu permutarea variabilelor interne
x ⇆ x′ şi astfel au un coeficient = 12 ,
∗ termenii V̂3 , V̂4 V̂5 şi V̂6 sunt asimetrici ı̂n raport cu permutarea variabilelor interne
x ⇆ x′ şi astfel au un coeficient = 1;

deoarece aceşti termeni V̂j j=1,7 sunt integraţi după variabilele interne, rezultă că ter-
menii simetrici dau 2 contribuţii egale, astfel ı̂ncât dispare factorul = 21 ı̂n rezultatul
final; ı̂n consecinţă, fiecare integrală topologic distinctă are factorul unitate
(n)
fV =1.
– Fiecare linie de particulă necondensată este o funcţie Green liberă: iG0 , care introduce
factorul complex = i; deoarece numărul de linii necondensate este Nn = 2n + 1 − c/2
(unde c este numărul de linii condensate), rezultă factorul complex
fc(n) = i2n+1−c/2 = (−1)n i (−i)c/2 .

Pe baza observaţiilor anterioare rezultă factorul total al unei diagrame de ordinul n:
1 −i n (n) (n) (n) −i n
f (n) = · fK fV fc = (−i)c/2 .
n! ~ ~
4. Se efectuează integrările peste variabilele interne, astfel ı̂ncât expresia termenului pertur-
baţional de ordinul n al funcţiei Gren este
(n)
X Z
′ (n)
G (n)
(x, x ) = fj d8n x′ D(n,j) (x′ | x, x′ ) , (4.105)
j
unde D(n,j) (x′ | x, x′ ) este expresia analitică a diagramei de ordinul n şi tipul j.
4.3.3 Analiza diagramatică ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă

Pentru sisteme conservative şi omogene (din punct de vedere spaţial) funcţiile Green uni-
particulă depind numai de diferenţele coordonatelor spaţiale şi temporale, astfel ı̂ncât se poate
efectua transformarea Fourier spaţio-temporală simplă, conform relaţiei (4.61a):
Z
1 X′ ∞ dω ik·(r−r′ )−iω(t−t′ ) e′
G′αβ (r − r′ , t − t′ ) = e Gαβ (k, ω)
V −∞ 2π
k
(k6=0)
Z Z ∞
= 3
e Gαβ (k, ω) ,
LT R3 (2π) −∞ 2π
sau ı̂n notaţie 4-dimensională

Z
d4 k −k·(x−x′ ) e′
G′αβ (x −x) =′
e Gαβ (k) .
LT (2π)4
Pentru funcţia Green liberă expresia transformatei Fourier este (4.71)
e0 (k, ω) = 1 1 0
G , ωk0 ≡ (ε − µ) .
ω − ωk0 + i η ~ k
În mod similar cu cazul fermionic se analizează comportarea 4-impulsulrilor ı̂n vertexuri, la
transformarea Fourier; totuşi ı̂n cazul bosonic situaţia este mai complicată, deoarece există 4
tipuri de vertexuri, ı̂n funcţie de tipul liniilor de particule (necondensate sau condensate):
I , I , I , I .

Se observă că prin transformarea Fourier, liniile legate de un vertex au următoarele contribuţii:
Z
x d4 k k·(x− ·) e0
• linie particulă necondenstată incidentă = G0 (x, ·) = e G (k),
(2π)4
Z
0 d4 k −k·(x− ·) e 0
• linie particulă necondenstată emergentă = G (·, x) = e G (k),
x (2π)4
√
• linie particulă condensată (incidentă sau emergentă) = n0 −→ 4-impuls nul,
Z
x d4 q q·(x− ·) e
• linie de interacţie = U(x, ·) = e U(q) .
(2π)4
Deoarece se efectuează integrarea
Z spaţio-temporală pentru coordonatele fiecărui vertex (acestea
sunt coordonate interne) d4 x . . ., rezultă conservarea 4-impulsului ı̂n fiecare vertex (ı̂n mod
analog cazului fermionic).
Se observă că o linie necondensată are 4-impulsul nenul (k 6= 0), pe când o linie condensată
are 4-impulsul nul (k = 0); ca urmare, o linie de interacţie nu poate lega 3 linii condensate şi o
singură linie necondensată, adică următoarele elemente de diagrame sunt imposibile:
I I
I I
Pe de altă parte, s-a arătat anterior că hamiltonianul de interacţie nu conţine aceste tipuri de
termeni.
La fel ca ı̂n cazul fermionic 4-impulsurile externe sunt egale şi fixate: kin = kout = k.
Transformata Fourier a unei funcţii Grenn G e ′ (k) are seria de perturbaţie cu termenii analogi
αβ
funcţiei Green din spaţiul poziţii-timp G′αβ (x − x′ ), iar diagramele corespunzătoare sunt topologic
identice.
B. Regulile Feynman ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă

Pe baza analogiei cu cazul fermionic se prezintă ı̂n mod succint regulile Feynman pentru
diagramele asociate termenilor perturbativi ai funcţiilor Green uni-particulă bosonice ı̂n spaţiul
impuls-frecvenţă.
1. Se figurează toate diagramele legate şi topologic distincte de ordinul n care au următoarele
elemente:
q
e
• linie de interacţie I = U(q) = ve(q)
I
• linie particulă necondensată e0 (k)

=G
6k
√
• linie particulă condensată = n0
60
2. Topologia unei diagrame de ordinul n este identică cu topologia diagramei corespondente

din spaţiul poziţii-timp, fiind caracterizată prin următoarele proprietăţi:
• diagrama conţine n linii de interacţie, c linii de particule condensate şi 2n + 1 − c/2

linii de particule necondensate,
• diagrama este legată, nu conţine linii de goluri şi numărul de linii incidente este egal
cu numărul de linii emergente.
3. Fiecare linie (de particulă necondensată sau de interacţie) are asociat un 4-impuls, iar liniile
de particulă condensată au 4-impuls nul; aceste 4-impulsuri satisfac următoarele condiţii:
• ı̂n fiecare vertex este satisfăcută condiţia de conservare a 4-impulsurilor,

• pe liniile externe 4-impulsurile sunt egale (pentru funcţiile Green anomale 4-impulsu-
rile externe sunt opuse); ca urmare, structurile generale ale termenilor pentru funcţiile
Green corespund la următoarele diagrame:
k k −k
e ′ (k) =
G e′′ (k) =
G e ′′′ (k) =
G .
k k −k
• Se efectuează integrările pentru toate 4-impulsurile interne independente.
4. Factorul total al unei diagrame de ordinul n şi care conţine c linii de particule condensate
este acelaşi ca ı̂n cazul diagramelor din spaţiul poziţii-timp, adică:
i n
f (n) = (−i)c/2 .
~
5. Termenul perturbaţional de ordinul n al unei funcţii Green (normale sau anomale) se obţine
X Z
e(n) (k) = (n) d4n q (n)
G fj D (k | q) ,
αβ
j
(2π)4n j
(n)
unde Dj (k | q) este expresia analitică a diagramei.
C. Exemple: funcţiile Green de ordine inferioare

A1. Funcţia Green normală ı̂n ordinul 2 se exprimă ı̂n forma următoare:
e′ (k) = G
G e (0) (k) + G
e (1) (k) + G
e (2) (k) + . . . (4.106)
unde termenii primelor 2 ordine perturbative au următoarele expresii şi imagini diagramatice:
e(0) (k) =
G e0 (k) ;
=G (4.107)
k
k k q=0
e(1) (k) =
G k +
k k
i e √ n0 G
e 0 (k) √n0 U(k) e 0 (k) + i (−i) G
e 0 (k) G
e0 (k) U(0)
e √ 2
= (−i) G n0
~ ~
0
e0 (k) n0 ve(0) + ve(k) G
=G e (k) ; (4.108)
~
k k
k k q=0
k
e(2) (k) =
G + +
−k k k
k k k
k
k k
k k
k q=0
+ k + k q=0
k
k k
k
k k+q
q
−q k+q
+ k−q q + q
q
k
k
i 2 n
= e 0 (k) ve2 (k) G
(−i)2 n20 G e0 (−k) + ve(k) ve(0) G e 0 (k) + ve(k) ve(0) Ge0 (k)
~ o
e0 (k) + e
+ ve2 (k) G v 2 (0) Ge0 (k) G e0 (k)
i 2 Z 4 n
e0 (k) d q e0 (k − q) G e0 (q)
+ (−i) n0 G ve2 (k) G
~ (2π)4
o
+ ve(q) ve(k + q) G e0 (k + q) G e0 (−q) G e 0 (k)
2h i
e n e0 (−k) + 2 e e 0 (k) + ve2 (k) G e0 (k) + ve2 (0) Ge 0 (k)
= G (k) 20 ve2 (k) G
0
v (k) ve(0) G
~
Z 4 h
i n0 d q i
+ 2 2 e 0 e 0 e 0
ve (k) G (k − q) G (q) + ve(q) ve(k + q) G (k + q) G (−q) G e 0 e0 (k) .
~ (2π)4
(4.109)
A2. Prima funcţie Green anormală exprimată perturbaţional ı̂n ordinul 2 este
e′′ (k) = G
G e ′′(0) (k) + G
e′′(1) (k) + G
e′′(2) (k) + . . . (4.110)
unde, ı̂n acest caz, termenii primelor 2 ordine perturbative au expresiile ı̂mpreună cu imaginile
diagramatice următoare:
e′′(0) (k) = 0 ;
G (4.111)
k −k
e′′(1) (k) =
G k
e 0 (k) n0 ve(k) G
=G e 0 (−k) ; (4.112)
~
−k k −k
k k q=0
k −k k
e′′(2) (k) =
G + k +
−k −k
k k k
k k −k
q=0 q
−k
+ k + k−q −k + q
k k−q

e 0 (k) n20 h 2 e0 (−k) + ve2 (k) Ge0 (−k) + ve(k) ve(0) G
e0 (−k) + ve(k) ve(0) G
e0 (k)
i
=G v
e (k) G
~2
Z
i n0 d4 q e 0 e 0 e0 (−k) .
+ 2 ve(q) ve(k − q) G (k − q) G (−k + q) G (4.113)
~ (2π)4
A3. A doua funcţie Green anormală ı̂n ordinul 2 este
e′′′ (k) = G
G e ′′′(0) (k) + G
e′′′(1) (k) + G
e ′′′(2) (k) + . . . (4.114)
unde termenii primelor 2 ordine perturbative au următoarele expresii şi imagini diagramatice:
e ′′′(0) (k) = 0 ;
G (4.115)
e ′′′(1) (k) =
G k
k −k
e0 (k) n0 ve(k) G
=G e0 (−k) ; (4.116)
~
−k k k
e ′′′(2) (k) =
G + k +
−k −k
−k k q=0
k −k k
−k k −k
k k−q
+ k + k−q −k + q
q=0 q
−k
k k −k

e0 (k) n20 h 2 e0 (−k) + ve2 (k) Ge0 (−k) + e e0 (−k) + ve(k) ve(0) G
e 0 (k)
i
=G v
e (k) G v (k) v
e (0) G
~2
Z
i n0 d4 q e0 (k − q) Ge0 (−k + q) G e 0 (−k) .
+ 2 v
e (q) v
e (k − q) G (4.117)
~ (2π)4
4.3.4 Ecuaţii Dyson-Beliaev

Seriile de perturbaţie ale funcţiilor Green uni-particulă bosonice (normală şi anomale) ı̂n
ordinele inferioare (n ≤ 2) se exprimă diagramatic ı̂n forma
G′ ≡ = + +
+ + + + + + + +...
G′′ ≡ = + + + + + +...
G′′′ ≡ = + + + + + +...
Observaţie: pentru concizia exprimării s-a omis notarea coordonatelor spaţio-temporale ı̂n dia-
gramele reprezentative.
Fenomenul de condensare bosonică are ca efect neconservarea numărului de particule; ca
urmare, ı̂n diagramele termenilor perturbaţionali ai funcţiilor Green liniile particulelor neconden-
sate pot avea ı̂ntreruperi ı̂n vertexuri, continuându-se cu linii de particule condendate (deosebire
faţă de cazul fermionic).
B. Self-energiile Beliaev (normală şi anomale)

Structura topologică a diagramelor pentru funcţiile Green bosonice uni-particulă permite
introducerea self-energiei ı̂n mod analog cazului fermionic, pentru că toţi termenii diagramatici
au 2 linii externe, dar apar mărimi anomale fără analog fermionic.
Prin urmare, se definesc următoarele mărimi:
• inserţia de self-energie este o parte a diagramei legată de restul diagramei prin 2 linii de
particulă necondensate,
• inserţie proprie (irreductibilă) de self-energie este o inserţie de self-energie care nu poate fi
descompusă ı̂n două inserţii de self-energie prin eliminarea unei linii de particulă neconden-
sată,
• inserţie reductibilă de self-energie este o inserţie de self-energie decompozabilă ı̂n două
inserţii de self-energie prin eliminarea unei linii de particulă necondensată,
• self-energia este suma tuturor inserţiilor de self-energie (self-energia este notată M ),
• self-energia proprie este suma tuturor inserţiilor proprii de self-energie (self-energia proprie
este notată M ∗ ).
Inserţiile de self-energie pentru funcţia Green normală ı̂n primele 2 ordine perturbaţionale sunt
următoarele (ı̂n diagrame inserţiile de self-energie s-au evidenţiat prin linii ı̂ntrerupte):
• ı̂n ordinul 1 sunt numai inserţii proprii
• ı̂n ordinul 2, primele 5 diagrame conţin inserţii de self-energie reductibile
• ı̂n ordinul 2, ultimele 2 diagrame conţin inserţii proprii de self-energie
Există 3 tipuri de inserţii de self-energie (ı̂n funcţie de caracteristicile liniilor externe):

1. inserţie normală M11 are următoarele linii externe:
- linie particulă necondensată incidentă,
M11 =
- linie particulă necondensată emergentă,
- 2 linii particulă condensate;
2. inserţie anomală de prima specie M12 are următoarele linii externe:
- 2 linii particulă necondensate emergente, M12 =
3. inserţie anomală de specia a doua M21 are următoarele linii externe:
- 2 linii particulă necondensate incidente, M21 =
Inserţiile irreductibile ı̂n primele 2 ordine perturbaţionale:

• inserţii normale
– ordinul 1 1 = = + =
– ordinul 2 2 = +
• inserţii anomale de prima specie
– ordinul 1 1 =
– ordinul 2 2 =
• inserţii anomale de specia a doua
– ordinul 1 1 =
– ordinul 2 2 =
Pe baza rezultatelor precedente se obţin self-energiile proprii normală şi anomale ı̂n aproximaţia
de ordinul 2:
∗
• M11 ≡ = + + + + ...
∗
• M12 ≡ = + + ...
∗
• M21 ≡ = + + ...
∗
Observaţie: self-energiile proprii Mαβ nu conţin liniile particule condensate (şi nu se efectuează
integrări peste coordonatele punctelor externe); totuşi, liniile particulelor condensate şi factorul
diagramei sunt incluse.
C. Ecuaţiile Dyson-Beliaev
Datorită faptului că ı̂n cazul bosonic sunt 4 funcţii Green uni-particulă (2 funcţii normale şi
2 funcţii anomale), generalizarea ecuaţiei Dyson fermionice la cazul bosonic implică un set de
ecuaţii cuplate ı̂n termeni de funcţii Green şi self-energii proprii. Este convenabil să se utilizeze
metoda diagramatică, pentru enunţarea şi demonstrarea ecuaţiilor Dyson bosonice, numite ecuaţii
Dyson-Beliaev.
Cele 4 funcţii Green se figurează astfel:
G′11 = G′12 = G′21 = G′22 =
unde, conform relaţiilor de definiţie a funcţiei Green matriciale (4.56), elementele precedente au
următoarele semnificaţii (pentru cazul când se consideră spaţiul poziţii-timp):
• G′11 (x, x′ ) = G′ (x, x′ ) este funcţia Green normală directă,
• G′22 (x′ , x) = G′ (x, x′ ) este funcţia Green normală inversată,
• G′12 (x, x′ ) = G′′ (x, x′ ) este funcţia Green anomală de prima specie,
∗
• G′21 (x, x′ ) = − G′′ (x, x′ ) este funcţia Green anomală de specia a doua;
de asemenea, pentru cele 3 self-energii proprii s-au definit anterior simbolurile diagramatice:
∗ ∗ ∗
M11 = M12 = M21 =
∗ ∗ ∗
unde M11 este self-energia proprie normală, iar M12 şi M21 sunt self-energiile anomale.
Este important să se remarce că elementele diagramatice anterioare, atât pentru funcţiile
Green, cât şi pentru self-energiile proprii sunt valabile fie ı̂n spaţiul poziţii-timp, fie ı̂n spaţiul
impuls-frecvenţă; ı̂n cazul când aceste elemente de diagrame se referă la spaţiul poziţii-timp
atunci se introduc coordonatele punctelor, iar dacă respectivele elemente de diagrame se referă
la spaţiul impuls-frecvenţă, atunci fiecare linie particulă necondensată sau de interacţie are un
4-impuls care satisface condiţile de conservare ı̂n vertexurile la care este legată linia respectivă
(se va arăta ulterior, că self-energia ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă are un 4-impuls general, la fel ca
ı̂n cazul fermionic).
Cu ajutorul elementelor de diagrame anterioare, ecuaţiile Dyson-Beliaev au următoarea formă

(rezultat valabil atât ı̂n spaţiul poziţii-timp, câtşi ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă):
= + +
= +
= +
= + +
Demonstraţie:
Pentru concizia expunerii se va prezenta deducerea ecuaţiilor Dyson-Beliaev cu metoda diagrama-
tică şi se va limita seria de perturbaţia la aproximaţia de ordinul 2; este posibil să se generalizeze
rezultatele pentru ı̂ntraga serie de perturbaţie (ı̂n toate ordinele), ı̂n mod similar cu deducerea
ecuaţiei Dyson fermionice, dar expunerea generală este foarte lungă, astfel ı̂ncât va fi omisă.
Funcţiile Green (normală şi anomale) au seriile de perturbaţie (ı̂n aproximaţia de ordinul 2) pre-
zentate diagramatic la pagina 322. Se figurează din nou aceste diagrame efectuând următoarele
modificări (care produc diagrame echivalente cu diagramele iniţiale:
i. se separă termenul de ordinul 0,
ii. se extrag liniile externe, care se dau factori comuni la un set de diagrame reprezentând inserţiile
de self-energie,
iii. la inserţiile de self-energie se figurează complet liniile particulă necondensate, dar se omit
săgeţile de pe liniile de interacţie (deoarece nu sunt semnificative),
iv. la inserţiile de self-energie se figurează cu linii scurte liniile de particule condensate,
v. se grupează termenii astfel ı̂ncât să se poată suma ı̂n mod convenabil inserţiile de self-energie.
Ordinul perturbaţional al unei inserţii de self-energie este indicat ı̂n interiorul diagramei respective
(pentru ordinul 2 se utilizează cifra romană “II”, iar pentru setul primelor 2 ordine se utilizează
cifra arabă “2”). Calculele se vor efectua considerând ı̂n mod consecvent aproximaţia maximă ı̂n
ordinul 2, astfel ı̂ncât toate contribuţiile posibile având ordine perturbaţionale superioare se vor
omite ı̂n mod sistematic.
0. Funcţiile Green ı̂n aproximaţia de ordinul 1 au următoarele diagrame
= + + = =
1 1 1
iar diagramele de ordinul 1 pentru self-energii sunt
1 = + 1 = 1 =
1. Funcţia Green normală (ı̂n aproximaţia de ordinul 2) are următoarele contribuţii, care sunt
ilustrate diagramatic:
= + + + + + + + + +
În diagrama precedentă cele 3 grupări de inserţii de self-energii sunt egale cu termenul de ordinul 1,
termenul de ordinul 2 şi succesiunea de 2 termeni de ordinul 1 ai self-energiei normale:
+ = I
+ = II
+ + + =
Atunci, suma celor 3 termeni din interiorul parantezelor drepte, ı̂mpreună cu liniile externe produc
următoarele rezultate:
I I I
I + II + = 2 + = 2 + = 2
I I I
unde ultimul rezultat s-a obţinut luând ı̂n considerare definiţia diagramatică a funcţiei Green
normale ı̂n ordinul 1:
= + I
1
Pe de altă parte, ultimul termen al diagramei funcţiei Green normale conţine self-energia anomală
de prima specie şi funcţia Green anomală de specia a doua (ambele ı̂n ordinul 1):
= 1 1 = 1
1
În final, pe baza rezultatelor obţinute pentru termenii al doilea şi al treilea, funcţia Green normală
(ı̂n aproximaţia de ordinul 2) are diagrama:
= + 2 + 1
2
1 1
care este diagrama corespunzătoare primei ecuaţii Dyson-Beliaev.

2. Funcţia Green anomală de prima specie (ı̂n aproximaţia de ordinul 2) are următoarele contri-
buţii, care sunt ilustrate diagramatic:
= + + + + +
Primul termen este constituit dintr-o funcţie Green liberă, suma celor două inserţii de self-energie
normale de ordinul 1 şi funcţia Green anomală de prima specie ı̂n ordinul 1:
+ = 1 = 1
1
1
Al doilea termen are 2 părţi; prima parte are self-energia anomală de prima specie ı̂n ordinul 2:
+ = 2
partea a doua este constituită din self-energia anomală de prima specie ı̂n ordinul 1 şi din self-enegia
normală ı̂n ordinul 1 legată de o funcţie Green liberă:
+ = I I
Atunci al doilea termen are următoarea contribuţie diagramatică:
2 + I I = 2
Adunând cele două contribuţii se obţine diagrama pentru a doua ecuaţie Dyson-Beliaev.
3. Funcţia Green anomală de specia a doua (ı̂n aproximaţia de ordinul 2) are următoarele
contribuţii, care sunt ilustrate diagramatic:
= + + + + +
Primul termen este constituit dintr-o funcţie Green liberă, suma celor două inserţii de self-energie
normale de ordinul 1 şi funcţia Green anomală de a doua specia ı̂n ordinul 1:
+ = 1 = 1
1
1
Al doilea termen are 2 părţi; prima parte are self-energia anomală de specia a doua ı̂n ordinul 2:
+ = 2
partea a doua este constituită din self-energia anomală de specia a doua ı̂n ordinul 1 şi din self-
enegia normală ı̂n ordinul 1 legată de o funcţie Green liberă:
+ = I I
Atunci al doilea termen are următoarea contribuţie diagramatică:
2 + I I = 2
Adunând cele două contribuţii se obţine diagrama pentru a treia ecuaţie Dyson-Beliaev.
Explicitare ı̂n spaţiul poziţii-timp
Z Z
G′11 (x, x′ ) = G0 (x, x′ ) + d4 x1 ∗
d4 x′1 G0 (x1 , x′1 ) M11 (x1 , x′1 ) G′11 (x′1 , x′ )
Z Z
+ 4
d x1 d4 x′1 G0 (x1 , x′1 ) M12
∗
(x1 , x′1 ) G′21 (x′1 , x′ ) , (4.118a)
x x
x
x
x1 x1
cu reprezentarea diagramatică = + + ;
x′1 x′1
x′ x′
x′ x′
Z Z
G′11 (x, x′ ) = G0 (x, x′ ) + d4 x1 d4 x′1 G0 (x1 , x′1 ) M11
∗
(x1 , x′1 ) G′11 (x′1 , x′ )
Z Z
+ 4
d x1 d4 x′1 G0 (x1 , x′1 ) M12
∗
(x1 , x′1 ) G′21 (x′1 , x′ ) , (4.118b)
x x
x
x1 x1
cu reprezentarea diagramatică = + ;
x′1 x′1
x′
x′ x′
Z Z
G′11 (x, x′ ) 0 ′
= G (x, x ) + 4
d x1 ∗
d4 x′1 G0 (x1 , x′1 ) M11 (x1 , x′1 ) G′11 (x′1 , x′ )
Z Z
+ d4 x1 d4 x′1 G0 (x1 , x′1 ) M12
∗
(x1 , x′1 ) G′21 (x′1 , x′ ) , (4.118c)
x x
x
x1 x1
x′1 x′1
x′
x′ x′
Z Z
G′11 (x, x′ ) 0 ′
= G (x, x ) + 4
d x1 d4 x′1 G0 (x1 , x′1 ) M11
∗
(x1 , x′1 ) G′11 (x′1 , x′ )
Z Z
+ d4 x1 d4 x′1 G0 (x1 , x′1 ) M12
∗
(x1 , x′1 ) G′21 (x′1 , x′ ) , (4.118d)
x x
x x
x1 x1
cu reprezentarea diagramatică = + + .
x′1 x′1
x′
x′
x′ x′
Rezultatele anterioare se pot exprima ı̂n mod condensat utilizând notaţii matriciale:
• conform definiţiei (4.57), funcţia Green matricială (care include atât funcţiile Green nor-
male, cât şi funcţiile Green anomale) este
′
G (x; x′ ) G′12 (x; x′ )
G′ (x, x′ ) = ,
G′21 (x; x′ ) G′ (x′ ; x)
adică G′11 (x; x′ ) = G′ (x; x′ ) şi G′22 (x; x′ ) = G′ (x′ ; x);
• funcţia Green liberă matricială, conform relaţiei (4.72), este
0
0 ′ G (x − x′ ) 0
G (x, x ) = ;
0 G0 (x′ − x)
• ı̂n spiritul definiţiilor precedente se introduce matricea self-energtiei proprii:

∗
M11 (x; x′ ) M12
∗
(x; x′ )
M∗ (x, x′ ) = ∗ , (4.119)
M21 (x; x′ ) M11
∗
(x′ ; x)
∗ ∗
adică M22 (x; x) = M11 (x′ ; x).
Atunci, ecuaţiile Dyson bosonice ı̂n spaţiul poziţii-timp (4.118), numite ı̂n mod uzual ecuaţiille
Dyson-Beliaev, se exprimă ı̂n mod condensat ı̂n forma matricială
Z Z
G′ (x, x′ ) = G0 (x, x′ ) + d4 x1 d4 x′1 G0 (x, x1 ) M∗ (x1 , x′1 ) G′ (x′1 , x′ ) . (4.120)
D. Ecuaţii Dyson-Beliaev ı̂n spaţiul impulsului

Se consideră că sistemul studiat este conservativ şi omogen, astfel ı̂ncât sunt posibile trans-
formările Fourier spaţio-temporale simple pentru funcţiile Green şi self-energii:
Z " #
d4 k ik·(x−x′ ) e ′ e′ (k) G
G e ′12 (k)
′ ′ ′ ′
Gαβ (x, x ) = Gαβ (x − x ) = e e ′
Gαβ (k) =⇒ G (k) = e ′
(2π)4 G21 (k) G e′ (−k) ,
Z " #
d4 k ik·(x−x′ ) e 0 e 0 (k)
G 0
0 ′ 0 ′
Gαβ (x, x ) = Gαβ (x − x ) = e Gαβ (k) =⇒ G e (k) =
0
(2π)4 0 e0 (−k) ,
G
Z " #
d4 k ik·(x−x′ ) f∗ f∗ (k) M
M f∗ (k)
∗ ′ ∗ ′
Mαβ (x, x ) = Mαβ (x − x ) = e f ∗
Mαβ (k) =⇒ M (k) = f∗ 11 12
(2π)4 M21 (k) M f∗ (k) .
22
∗
După cum rezultă din definiţia (4.119), M22 (x, x′ ) = M11
∗
(x′ , x), astfel că prin transformare Fourier
f∗ (k) = M
se obţine M f∗ (−k).
22 11
Elementele matricilor anterioare se reprezintă diagramatic astfel:
k −k
e ′ (k) = k
• G , e′ (k) =
G , e′ (k) =
G , e′ (−k) = −k ;
G
12 21
−k k
e 0 (k) =
• G , e0 (−k) =
G ;
k −k
k −k
k −k
f∗
• M (k) = , f∗ (k)
M = , f∗ (k)
M = , f∗
M (−k) = .
12 21
−k k
k −k
Prin transformarea Fourier a ecuaţiei (4.120) se obţine forma matricială a ecuaţiilor Dyson-Beliaev
ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă:
e ′ (k) = G
G e 0 (k) + G
e 0 (k) · M
f ∗ (k) · G
e ′ (k) . (4.121)
Prin explicitarea elementelor de matrice se obţin ecuaţiile Dyson-Beliaev explicite ı̂n spaţiul
impuls-frecvenţă:
e′ (k) = G
G e 0 (k) + G
e 0 (k) M
f11
∗ e ′ (k) + G
(k) G e0 (k) M
f12
∗ e′21 (k) ,
(k) G (4.122a)
k k
cu reprezentarea diagramatică k = k + + ;
−k
k
k
e′12 (k) = G
G e 0 (k) M
f11
∗ e ′12 (k) + G
(k) G e0 (k) M
f12
∗ e′ (−k) ,
(k) G (4.122b)
k k k
k −k
−k
−k −k
e ′ e 0 f∗ e ′ e 0 f∗ e ′
G21 (k) = G (−k) M21 (k) G (k) + G (−k) M11 (−k) G21 (k) , (4.122c)
−k −k −k
−k
k k
k
e ′ (−k) = G
G e 0 (−k) + G
e 0 (−k) M
f∗ (−k) G
e ′ (−k) + G
e0 (−k) M
f∗ (k) G
e ′ (k) , (4.122d)
11 21 12
−k −k
cu reprezentarea diagramatică −k = −k + + .
k
−k
−k
(4.122e)
Observaţie: ecuaţiile Dyson-Beliaev sunt un set de ecuaţii cuplate, iar soluţia iterativă este setul
dezvoltărilor perturbative pentru funcţiile Green bosonice uni-particulă.
Soluţia ecuaţiilor Dyson-Beliaev ı̂n termeni de self-energiile proprii se obţine ı̂n mod con-
venabil prin utilizarea relaţiilor matriciale; astfel ecuaţia (4.121) se rescrie ı̂n forma

e 0 (k) · M
I−G f ∗ (k) · G
e ′ (k) = G
e 0 (k) ,
care are soluţia

e ′ (k) = I − G
G f ∗ (k) −1 · G
e 0 (k) · M e 0 (k) . (4.123)
e 0·M
Pentru determinarea soluţiei explicite este necesar să se obţină inversa matricii I − G f ∗ ; astfel
matricea studiată este:
" 0 # " #
1 0 Ge (k) 0 f∗ (k) M
M f∗ (k)
I−G e (k) · M
0 f (k) =
∗
− 11 12
0 1 0 e 0 (k) · M
G f∗ (k) M f∗ (−k)
21 11
" #
1−G e0 (k) M
f∗ (k) −Ge 0 (k) M
f∗ (k)
11 12
= e 0 (−k) Mf∗ (k) 1 − G e 0 (−k) Mf∗ (−k) ;
−G 21 11
determinantul acestei matrici este:

∆ ≡ det I − G e 0 (k) · M
f ∗ (k)

= 1−G e 0 (k) Mf11 ∗
(k) 1 − G e 0 (−k) M
f11
∗
(−k) − Ge 0 (k) Mf12
∗
(k) Ge0 (−k) M
f21
∗
(k)
=Ge (k) G
0 e (−k)
0
hM f∗ (−k) f∗ (k) i
1 M
× − 11
− 11 + M f∗ (k) M f∗ (−k) − M f∗ (k) Mf∗ (k) ;
11 11 12 21
Ge0 (k) G e 0 (−k) e 0 (k)
G e 0 (−k)
G
ca urmare, inversa matricii specificate anterior este
" #
−1 1 1−G e0 (−k) Mf∗ (−k) e0 (k) M
G f∗ (k)
I−G e 0 (k) · M
f ∗ (k) = 11 12
∆ e 0 (−k) M
G f∗ (k) 1−G f∗ (k) .
e 0 (k) M
21 11
Atunci soluţia ecuaţiei Dyson-Beliaev matriciale este

" #
Ge′ (k) G e ′ (k)
e (k) ≡
G ′ 12
Ge′ (k) G e′ (−k)
21
" # " #
1 1−G e0 (−k) M f∗ (−k) e 0 (k) M
G f∗ (k) e 0 (k)
G 0
11 12
= · e 0 (−k)
∆ e 0 (−k) M
G f21∗
(k) 1−G e0 (k) M
f11∗
(k) 0 G
 
e0 (k) G
G e0 (−k) n 1 o e 0 (k) G
G e0 (−k)
 f ∗
− M11 (−k) f ∗
M12 (k) 
 ∆ Ge0 (−k) ∆ 
= e (k) G
0 e (−k)
0 e (k) G
0 e (−k)
0 n o  .
 G f ∗ G 1 f ∗ 
M21 (k) − M11 (−k)
∆ ∆ e 0
G (−k)
(4.124)
Pentru exprimarea succintă a funcţiilor Green, deduse din relaţia (4.124), se observă că inversa
transformatei Fourier a funcţiei Green libere este
1 1 1 0
≡ =ω− εk − µ + i η ,
e0 (k)
G e 0 (k, ω)
G ~
conform relaţiei (4.71); de asemenea, se introduc următoarele mărimi

1 f∗ f∗ (−k) ,

S(k) ≡ M11 (k) + M 11 (4.125a)
2
1 f∗ f11
∗

A(k) ≡ M11 (k) − M (−k) , (4.125b)
2
de unde rezultă
f11
M ∗ f11
(k) M ∗
(−k) = S 2 (k) − A2 (k) . (4.126)
Se observă că funcţiile Green depind de mărimea
−∆
D(k) ≡
e 0 e0 (−k)
G (k) G
−1 hM
f11
∗
(−k) f∗ (k) i
M
= + − 11 − Mf11
∗ f11
(k) M ∗ f12
(−k) − M ∗ f21
(k) M ∗
(k) ;
e 0 e 0
G (k) G (−k) e 0
G (k) e 0
G (−k)
cu ajutorul mărimilor S(k) şi A(k) se exprimă mărimea D(k) ı̂n forma:
2 2
f∗ (k, ω) M
D(k, ω) = ω − A(k, ω) + ~1 ε0k − µ − S(k, ω) + M f∗ (k, ω) . (4.127)
12 21
Pe baza rezultatelor anterioare se obţin expresiile funcţiilor Green bosonice ı̂n termeni de self-
energiile proprii:
−1 f∗ (−k)
+M 11 1

e
G 0 (−k) ω+ ε0k − µ + S(k, ω) − A(k, ω)
e′ (k, ω) =
G = ~
, (4.128)
−∆ D(k, ω)
e 0 e0 (−k)
G (k) G
f∗ f∗
e′ (k, ω) = − M12 (k, ω) = −M12 (k, ω) ,
G (4.129)
12
−∆ D(k, ω)
e 0 e 0
G (k) G (−k)
f∗ f∗
e′ (k, ω) = − M21 (k, ω) = −M21 (k, ω) .
G (4.130)
21
−∆ D(k, ω)
e 0 (k) G
G e 0 (−k)
E. Observaţii asupra transformatelor Fourier ale self-energiilor

E1. Expresiile ı̂n ordinul minim (adică ordinul 1) se obţin utilizând aproximaţiile de ordi-
nul 1 ale funcţiilor Green şi ale ecuaţiilor Dyson-Beliaev.
i. Funcţia Green normală ı̂n aproximaţia de ordinul 1 are expresia dată de relaţiile (4.107) şi
(4.108):
0
e (1) (k) ≈ G
G e0 (k) n0 ve(0) + ve(k) G
e 0 (k) + G e (k) .
1 ~
Pe de altă parte, prima ecuaţie Dyson (4.122a) este
e ′ (k) = G
G e 0 (k) + G
e 0 (k) M
f∗ (k) G
e′ (k) + G
e0 (k) M
f∗ (k) G
e ′ (k) .
11 12 21
Deoarece ordinul minim al self-energiei este ordinul 1, rezultă că ı̂n al doilea şi al treilea termen
cele două funcţii Green (normală şi anomală) trebuie să fie considerate ı̂n ordinul 0; conform
relaţiei (4.108) funcţia Green normală ı̂n ordinul 0 este funcţia Green liberă, iar conform relaţiei
(4.115) a doua funcţie Green anomală ı̂n ordinul 0 este nulă:
e ′ (k) ≈ G
G e0 (k) ,
0
e ′21 (k) ≈ 0 .
G
0
Atunci ı̂n relaţia (4.122a), aproximată la ordinul 1, numai al doilea termen contribuie la self-
energie (pentru că al treilea termen este nul), astfel că rezultă:

f∗ (k) ≈ n0 ve(0) + ve(k) .
M (4.131)
11
1 ~
ii. Prima funcţie Green anomală ı̂n aproximaţia de ordinul 1 are expresia dată de relaţiile
(4.111) şi (4.112):
G e0 (k) n0 ve(k) G
e(1) (k) ≈ G e 0 (−k) .
12 1 ~
Pe de altă parte, a doua ecuaţie Dyson (4.122b) este
e′ (k) = G
G e 0 (k) M
f∗ (k) G
e′ (k) + G
e0 (k) M
f∗ (k) G
e′ (−k) .
12 11 12 12
Deoarece ordinul minim al self-energiei este ordinul 1, rezultă că cele două funcţii Green (normală
şi anomală) trebuie să fie considerate ı̂n ordinul 0; conform relaţiei (4.108) funcţia Green normală
ı̂n ordinul 0 este funcţia Green liberă, iar conform relaţiei (4.112) prima funcţie Green anomală
ı̂n ordinul 0 este nulă:
e′ (−k) ≈ G
G e 0 (−k) ,
0
e′ (k) ≈ 0 .
G12
0
Atunci ı̂n relaţia (4.122b), aproximată la ordinul 1, numai al doilea termen contribuie la self-
energie (pentru că primul termen este nul), astfel că rezultă:
f12
∗ n0
M (k) ≈ ve(k) . (4.132)
1 ~
iii. A doua funcţie Green anomală ı̂n aproximaţia de ordinul 1 are expresia dată de relaţiile
(4.115) şi (4.116):
G e0 (−k) n0 ve(k) G
e(1) (k) ≈ G e0 (k) .
21
1 ~
Pe de altă parte, a treia ecuaţie Dyson (4.122c) este
e′ (k) = G
G e 0 (−k) M
f∗ (k) G
e′ (k) + G
e0 (−k) M
f∗ (−k) G
e′ (k) .
21 21 11 21
Deoarece ordinul minim al self-energiei este ordinul 1, rezultă că cele două funcţii Green (normală
şi anomală) trebuie să fie considerate ı̂n ordinul 0, la fel ca ı̂n cazurile anterioare; conform relaţiei
(4.108) funcţia Green normală ı̂n ordinul 0 este funcţia Green liberă, iar conform relaţiei (4.115)
a doua funcţie Green anomală ı̂n ordinul 0 este nulă:
e ′ (k) ≈ G
G e0 (k) ,
0
e ′ (k) ≈ 0 .
G 21
0
Atunci ı̂n relaţia (4.122b), aproximată la ordinul 1, numai primul termen contribuie la self-energie
(pentru că al doilea este nul), astfel că rezultă:
f21
∗ n0
M (k) ≈ ve(k) . (4.133)
1 ~
Se observă că cele 3 self-energii proprii ı̂n ordinul 1 sunt independente de frecvenţă:

~Mf∗ (k) ≈ n0 ve(0) + ve(k) ,
11
1
f∗ (k) ≈ n0 e
~M v (k)
12
1
f∗ (k) .
≈ ~M 21
1
E2. Teoremă: self-energiile anomale ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă sunt egale

f21
M ∗ f21
(k) = M ∗
(k) . (4.134)
Demonstraţie:
Diagramele pentru transformatele Fourier ale funcţiilor Green anomale ı̂n primele două ordine de
peturbaţie, conform relaţiilor (4.112), (4.113), (4.116) şi (4.117) sunt:
k −k
e ′12 (k) ≈
G
0
k −k k −k k −k k −k k −k
e ′12 (k) ≈
G
1
e ′21 (k) ≈
G
0
k −k
e ′21 (k) ≈
G
1
k −k k −k k −k k −k k −k
Din rezultatele precedente se observă că diagramele primelor 2 ordine de perturbaţie pentru prima
funcţie Green anomală G e ′12 (k) sunt identice cu diagramele primelor 2 ordine de perturbaţie pentru
a doua funcţie Green anomală G e ′21 (k); deoarece inversarea diagramelor implică inversarea tuturor
liniilor de particule necondensate (liniile de interacţie sunt simetrice la inversare), această operaţie
se obţine prin substituţiile k → −k; atunci este valabilă egalitatea (cel puţin pentru primele 2
ordine ale teoriei perturbaţiilor):
f12
M ∗ f21
(k) = M ∗
(−k) .
Rezultatul precedent se poate generaliza pentru toate ordinele perturbaţionale, astfel ı̂ncât este
valabil pentru self-energiile anomale exacte.
Pe de altă parte, conform relaţiilor (4.65), funcţiile Green anomale sunt simetrice la permutarea
argumentelor:
G′12 (x, x′ ) = G′12 (x′ , x) ,

G′21 (x, x′ ) = G′21 (x′ , x) ,
de unde rezultă că transformatele lor Fourier sunt funcţii pare, conform relaţiilor (4.66):
e ′12 (k) = G
G e ′12 (−k) ,
e ′21 (k) = G
G e ′21 (−k) .
Din soluţia ecuaţiilor Dyson-Beliaev, (4.129) – (4.130), rezultă că transformatele Fourier ale self-
energiilor anomale sunt corelate de transformatele Fourier ale funcţiilor Green anomale prin funcţia
D(k):
f12
M ∗ e ′12 (k) ,
(k) = −D(k) G
f21
M ∗ e ′21 (k) .
(k) = −D(k) G
Deoarece funcţia D(k) este pară, D(−k) = D(k), rezultă paritatea transformatelor Fourier ale
self-energiilor anomale
f12
M ∗ f12
(−k) = M ∗
(k) ,
f21
M ∗ f21
(−k) = M ∗
(k) .
Atunci combinând ultimul rezultat cu relaţia anterioară, se obţine:
f12
M ∗ f21
(k) = M ∗ f21
(−k) = M ∗
(k) ,
adică s-a obţinut relaţia (4.134).
4.3.5 Relaţia Hugenholtz-Pines pentru potenţialul chimic

Potenţialul chimic se poate reprezenta ca media derivatei hamiltonianului de interacţie ı̂n
raport cu numărul de particule condensate, conform relaţiei (4.49):

∂ V̂
O O
∂N0
µ= .
hO|Oi
Prin utilizarea seriei de perturbaţie de tip Feynman-Dyson, la fel ca ı̂n relaţia (4.84), se obţine
seria de perturbaţie pentru potenţialul chimic:
Z Z ∞
1 −i n ∞
X∞
′ ′
∂ V̂K0
dt1 · · · dtn h0|T K̂1K (t1 ) · · · K̂1K (tn ) · (0) |0i
n=0
n! ~ −∞ −∞
0 0
∂N0
µ= Z Z ∞ .
1 −i m ∞
X∞
′ ′

dt1 · · · dtm h0|T K̂1K0 (t1 ) · · · K̂1K0 (tm ) |0i
m=0
m! ~ −∞ −∞
În seria de perturbaţie a potenţialului chimic efectuează următoarele operaţii:

• se aplică teorema Wick bosonică, astfel că se obţine reprezentarea diagramatică pentru
termenii de perturbaţie,
• se aplică varianta bosonică a teoremei Brueckner, prin care se realizează anihilarea terme-
nilor nelegaţi cu numitorul.
În urma efectuării operaţiilor precedente se obţine seria de perturbaţie efectivă a potenţialului
chimic:
Z Z ∞
1 −i n ∞
X∞

′ ∂ V̂K0
µ= dt1 · · · dtn 0 T K̂1K ′
(t1 ) · · · K̂1K (tn ) · (0) 0 c , (4.135)
n=0
n! ~ −∞ −∞
0 0
∂N0
ı̂n care apar numai termenii corespunzători diagramelor legate.

Din expresia perturbativă a potenţialului chimic se obţine teorema Hugenholtz-Pines:
f∗ (0) − ~ M
µ = ~M f∗ (0) , (4.136)
11 12
prin care potenţialul chimic se exprimă ı̂n termeni de self-energii proprii.

Demonstraţie:
Se va prezenta deducerea relaţiei Hugenholtz-Pines utilizând aproximaţia de ordin minim (ordi-
nul 0) a teoriei perturbaţiilor. Atunci

∂ V̂

µ ≈ 0 0 = 1 0 ∂ V̂ 0 .
0 ∂N0 V ∂n0
Hamiltonianul de interacţie este constituit din 8 termeni, conform relaţiilor (4.13) – (4.14):
7
X
V̂ = E0 1̂ + V̂j ,
j=1
iar aceşti termeni au următoarele dependenţe ı̂n raport cu densitatea de particule condensate:
– E0 ∼ n20 ,
– V̂1 ∼ V̂2 ∼ V̂3 ∼ V̂4 ∼ n0 ,
√
– V̂5 ∼ V̂6 ∼ n0 ,
– V̂7 este independent de n0 ;
atunci derivata hamiltonianului de interacţie este
∂ V̂ 1 1
= 2 E0 1̂ + (V̂1 + V̂2 + V̂3 + V̂4 ) + (V̂5 + V̂6 ) ,
∂n0 n0 2
iar potenţialul chimic ı̂n aproximaţia de ordinul 0 este
2 E0
1
1

µ≈ 0 0 + 0 (V̂1 + V̂2 + V̂3 + V̂4 ) 0 + 0 (V̂5 + V̂6 ) 0 .
0 N0 N0 N0
Expresiile (4.13) ale termenilor hamiltonianului de interacţie arată că toţi termenii nebanali sunt
ordonaţi normal, astfel că mediile acestor termeni pe starea fundamentală liberă sunt nule:

0 V̂j 0 = 0 , j = 1, 7 ;
4.4. GAZUL BOSONIC CU INTERACŢII SLABE 337
pe de altă parte, termenul banal (care are media nenulă) care coeficientul
Z Z
n2 N2
E0 = 0 d3 r d3 r′ v(r − r′ ) = 0 ve(0) .
2 2V
Cu rezultatele precedente se obţine următoarea expresie a potenţialului chimic (ı̂n ordinul 0):
2 N02
µ≈ ve(0) = n0 ve(0) .
0 N0 2 V
Rezultatul anterior se corelează cu expresiile (4.131) şi (4.132) ale transformatelor Fourier pentru
self-energiile proprii ı̂n ordinul 1, astfel că rezultă formula (4.136).
Se poate arăta că teorema Hugenholtz-Pines este valabilă ı̂n toate ordinele teoriei perturbaţiilor,
dar demonstraţia cazului general este foarte laborioasă, astfel că va fi omisă.
4.4 Gazul bosonic cu interacţii slabe

4.4.1 Condiţii
Se consideră un sistem de bosoni rarefiat (cu densitate n mică) şi cu interacţii slabe (se
consideră cazul când interacţiile sunt repulsive sau atractive şi au raza de acţiune a0 ).
În condiţiile enunţate potenţialul de interacţie v(r) este nesingular, deci are o transformată
Fourier regulată e v (q); atunci condiţiile de rarefiere şi de interacţii slabe se exprimă prin relaţia
~2 1
ve(0) ≪ .
m a20 n0
Datorită faptului că interacţiile mutuale sunt slabe, se poate utiliza tratarea perturbaţională
ı̂n ordinul 1.
4.4.2 Rezultatele teoriei perturbaţiilor ı̂n ordinul 1

Transformatele Fourier ale self-energiilor au expresiile (4.131) şi (4.132)-(4.133):

~M f11
∗
(k) ≈ n0 ve(0) + ve(k) ,
1
f12
~M ∗ f21
(k) = ~ M ∗
(k) ≈ n0 e
v (k) .
1
Coeficienţii S(k, ω) şi A(k, ω), definiţi prin relaţiile (4.125) au următoarele expresii ı̂n ordi-
nul 1:
1 f∗ f11
∗

f11
∗

S(k, ω) ≡ M11 (k, ω) + M (k, ω) = M (k, ω) ≈ n0 ve(0) + ve(k) , (4.137)
2 1
1 f∗
f∗ (k, ω) ≈ 0 .
A(k, ω) ≡ M11 (k, ω) − M 11 (4.138)
2 1
Potenţialul chimic, datorită teoremei Hugenholtz-Pines (4.136) este (ı̂n aproximaţia de ordi-
nul 1):
µ = ~M f11
∗ f12
(0) − ~ M ∗
(0) ≈ n0 ve(0) . (4.139)
1
Din rezultatele precedente se obţine aproximaţia de ordinul 1 pentru coeficientul D(k, ω),
definit prin relaţia (4.127):
2 2
f∗ (k, ω) M
D(k, ω) ≡ ω − A(k, ω) + ~1 ε0k − µ − S(k, ω) + M f∗ (k, ω)
12 21
1 2
≈ ω 2 − 2 ε0k + 2 n0 ve(0) ε0k . (4.140)
1 ~
În expresia precedentă mărimea dependentă numai de vectorul de undă este
q 2 2 q
Ek ≡ ε0k + n0 ve(k) − n0 ve(k) = ε0k ε0k + 2 n0 ve(k) , (4.141)
1
astfel ı̂ncât expresia (4.140) devine: D(k, ω) ≈ ω 2 − ~2 Ek2 .
1
Pe baza rezultatelor anterioare transformatele Fourier ale funcţiilor Green, care au expresiile
generale (4.128) – (4.129), capătă următoarele expresii ı̂n aproximaţia de ordinul 1

e ′ ω + ~1 ε0k − µ + S(k, ω) − A(k, ω) ω + ~1 ε0k + n0 e
v (k)
G (k, ω) = ≈ , (4.142)
D(k, ω) 1 ω 2 − ~12 Ek2
f∗ −1
e ′ (k, ω) = −M21 (k, ω) ≈ ~ n0 ve(k) .
G (4.143)
12
D(k, ω) 1 ω 2 − ~12 Ek2
În expresiile funcţiilor Green este convenabil să se efectueze descompunerea ı̂n termeni cu câte
un singur pol, conform reprezentărilor Lehmann (4.68), adică să se rescrie expresiile (4.142) –
(4.143) ı̂n forma:
e′ (k, ω) = a(k) b(k)

G 1 + 1 ,
ω− ~ Ek + iη ω− ~ Ek −iη
e′12 (k, ω) = c(k) d(k)
G 1 + 1 ;
ω− ~ Ek + iη ω− ~ Ek −iη
prin operaţii algebrice simple se determină coeficienţii descompunerilor Lehmann:
a(k) = u2k , b(k) = −vk2 , c(k) = −uk vk , d(k) = uk vk ,
unde coeficienţii uk şi vk au expresiile:

s
ε0k + n0 ve(k) 1
uk ≡ + , (4.144a)
2 Ek 2
s
ε0k + n0 ve(k) 1
vk ≡ − . (4.144b)
2 Ek 2
Atunci, funcţiile Green ı̂n aproximaţia de ordinul 1 au următoarele expresii de tip Lehmann:
e ′ (k, ω) ≈ u2k vk2

G 1 − 1 , (4.145)
1 ω− ~ Ek+iη ω − −iη
~ Ek
e ′12 (k, ω) ≈ −uk vk uk vk e ′21 (k, ω) ;

G + =G (4.146)
1 ω − 1 Ek + i η ω − 1
E − i η
~ ~ k
4.4.3 Consecinţe ale funcţiilor Green

A. Spectrul excitaţiilor elementare se obţine din reprezentarea Lehmann, ı̂n care polii
funcţiilor Green uni-particulă sunt egali cu energiile excitaţiilor elementare; adică polii specificaţi
anterior sunt de forma zk = ~1 (Knk − K0 )± i η, iar atunci energia de excitaţie este εk = Knk − K0 .
În cazul prezent, din formulele (4.145) – (4.146), se obţine expresia energiei de excitaţie
q
εk = Ek ≡ ε0k ε0k + 2 n0 ve(k) , (4.147)
Z
~2 k 2
unde ε0k = este energia unei particule libere, iar ve(k) = d3 r eik·r v(r) este transformata
2m
Fourier a potenţialului de interacţie bi-particulă.
Expresia (4.147) a energiei excitaţiei elementare se poate aproxima ı̂n cele două cazuri asimptotice:
lungimi de undă mari (k → 0) şi lungimi de undă mici (k → ∞).
• În limita lungimilor de undă mari (k → 0), din formula (4.147) se obţine:
r r
~2 k 2 h ~2 k 2 i n0 ve(0)
Ek = + 2 n0 ve(k) ≈ ~ k . (4.148)
2m 2m k→0 m
4.4. GAZUL BOSONIC CU INTERACŢII SLABE 339
Observaţii:
– relaţia de dispersie (la limita lungimilor de undă mari) este liniară (de tip fononic):
1
ωk = Ek ≈ c k , (4.149)
~ k→0
unde c este viteza caracteristică:

r
n0 ve(0)
c≡ ; (4.150)
m
– expresia vitezei caracteristice (c) arată că teoria este definită numai pentru cazul când
transformata
Z Fourier a potenţialului de interacţie este pozitivă pentru argument nul:
3
ve(0) ≡ d r v(r), ceea ce implică interacţie repulsivă;
– viteza caracteristică (c) a fost dedusă ı̂n mod formal din expresia spectrului de excitaţii
uni-particulă; pe de altă parte, dacă se efectuează studiul răspunsului liniar al siste-
mului se obţin excitaţii colective de tip unde sonore, astfel ı̂ncât c este viteza sunetului
ı̂n gazul bosonic (adică viteza de propagare a undelor de compresie).
Expresia vitezei sunetului ı̂n gazul bosonic este similară cu viteza sunetului de zero ı̂ntr-un
gaz fermionic neutru, la limita cuplajului puternic: 2
r
n0 ve(0) ~2
c0 ≈ , pentru ve(0) ≫ .
m m kF
• Limita lungimilor de undă mici (k → ∞) este interesantă pentru cazul când interacţia este
repulsivă şi cu rază scurtă de acţiune, adică sunt satisfăcute condiţiile:
~2
ve(0) > 0 , n0 ve(0) ≪ ;
m a0
ı̂n această situaţie condiţia lungimilor de undă mici este:
r
~2 k 2 m
≫ 2 n0 ve(k) =⇒ k≫ n0 e
v (0) . (4.151)
2m ~2
În condiţiile specificate anterior spectrul de energie al excitaţiilor elementare are următoarea
formă asimptotică (la lungimi de undă mici):
r
~2 k 2 h ~2 k 2 i ~2 k 2
Ek = v (k) ≈
+ 2 n0 e + n0 ve(k) . (4.152)
2m 2m k→∞ 2m
Observaţie: spectrul excitaţiilor este de tip uni-particulă (spectru pătratic ı̂n raport cu
~2 k 2
vectorul de undă), fiind constituit ca suma dintre energia unei particule libere ε0k = şi
′
2m
un termen suplimentar ε ≡ n0 ve(k), care este datorat interacţiilor cu particulele condensate.
B. Numărul de particule necondensate se obţine ı̂n termeni de transformata Fourier a

funcţiei Green normale, pe baza relaţiei (4.74c):
Z Z ∞

N 0 = N0 + iV 3
e G (k, ω) .
LT R3 (2π) −∞ 2π
În aproximaţia de ordinul 1 funcţia Green are expresia (4.145), astfel ı̂ncât integrala după
frecvenţă devine:
Z ∞ Z ∞ Z ∞
dω iωη e′ dω eiωη dω eiωη
e G (k, ω) ≈ u2k 1 − vk
2
1 ;
−∞ 2π 1 −∞ 2π ω − ~ Ek + i η −∞ 2π ω − ~ Ek − i η
2 În Capitolul 9 din partea a treia a acestei lucrări se va prezenta teoria răspunsului liniar şi ı̂n particular se va
discuta sunetul de zero ı̂ntr-un gaz fermionic neutru.

Cele două integrale după frecvenţă, obţinute anterior, sunt de tipul integralelor K± (ω), care au
fost discutate la deducerea reprezentărilor Lehmann şi care sunt justificate ı̂n Anexa matematică
A.3 pentru formula (A.46); atunci rezultă:
Z ∞
dω eiωη
1 = K+ (Ek /~) = 0 ,
−∞ 2π ω − ~ Ek + i η
Z ∞
dω eiωη
1 = K− (Ek /~) = i ;
−∞ 2π ω − ~ Ek − i η
atunci integrala după frecvenţă a funcţiei Green este

Z ∞
dω iωη e ′
e G (k, ω) ≈ −i vk2 ,
−∞ 2π 1
iar densitatea de particule necondensate devine:

Z
′ N′ N − N0 d3 k 2
n ≡ = ≈ v .
3 k
(4.153)
V V 1 R3 (2π)
Observaţii asupra densităţii de particule necondensate.
• Conform relaţiei (4.153), vk2 = f (k) este funcţia de distribuţie (după impuls) a particulelor
necondensate, pentru cazul când interacţiile mutuale sunt slabe (astfel ı̂ncât să fie vala-
bilă aproximaţia perturbaţională de ordinul 1) şi când sistemul bosonic se află ı̂n starea
fundamentală.
• Explicitare, conform relaţiei (4.144b)

ε0k + n0 ve(k) 1 1 ε0k + n0 ve(k)
f (k) ≡ vk2 = − = q −1 . (4.154)
2 Ek 2 2 ε0k ε0k + 2 n0 ve(k)
• Comportarea asimptotică la lungimi de undă mari (adică la valori mici ale impulsului):
r
1 n0 ve(k) 1 m n0 ve(k) 1
f (k) ≈ p −1 ≈ 2 2
∼ , (4.155)
k→0 2 0
εk 2 n0 ve(k) 2 ~ k k
ceea ce implică o creştere nelimitată a funcţiei de distribuţie f (k) la limita k → 0; din punct
de vedere fizic această comportare a funcţiei de distribuţie pentru particulele necondensate
corespunde unei ocupări macroscopice a stării fundamentale uni-particulă, care este starea
condensată.
• La limita interacţiei neglijabile ve(k) → 0, funcţia de distribuţie necondensată devine:

1 ε0k
f (k) ≈ q −1 =0, (4.156)
2 ε0 )2
k
adică se obţine rezultatul gazului bosonic ideal: la temperatura nulă toate particulele se
află ı̂n starea condensată (N = N0 ), astfel ı̂ncât nu există particule necondensate (N ′ = 0).
Din rezultatele anterioare asupra funcţiei de distribuţie pentru particulele necondensate f (k),
rezultă că interacţia mutuală dintre particule modifică starea fundamentală a sistemului bosonic,
astfel ı̂ncât există particule necondensate la temperatura nulă (când sistemul se află ı̂n starea
fundamentală).
Capitolul 5
Teoria câmpului la temperatură

finită
5.1 Introducere
Se consideră un sistem de particule identice, bosoni sau fermioni, ı̂n condiţii de echilibru ter-
modinamic. În formalismul Cuantificării a II-a sistemele pot avea un număr variabil de particule,
astfel ı̂ncât este natural să se considere distribuţia statistică grand-canonică, când sistemul este
ı̂n contact cu un rezervor termic şi de particule, care este caracterizat prin temperatura T şi
potenţialul chimic µ (se utilizează notaţia β ≡ 1/(kB T ), unde kB este constanta Boltzmann);
atunci cunt valabile următoarele rezultate:
– hamiltonianul grand-canonic
K̂ ≡ Ĥ − µ N̂ , (5.1)
– funcţia de partiţie grand-canonică

Z = Tr e−β K̂ , (5.2)
– operatorul statistic grand-canonic
1 −β K̂
̺ˆ = e , (5.3)
Z
– media grand-canonică a unei observabile

A = Tr ̺ˆ · Â , (5.4)
– relaţia termodinamică fundamentală (expresia statistică a potenţialului grand-canonic Ω)
−1
Ω(T, µ, V ) = ln Z , (5.5)
β
de unde se poate scrie operatorul statistic ı̂n forma
̺ˆ = e β Ω e−β K̂ . (5.6)
Pentru a construi serii de perturbaţie pentru diferite mărimi este convenabil să se definească
formulări speciale pentru operatori, ı̂n care să apară hamiltonianul grand-canonic ı̂n locul hamil-
tonianului propriu-zis şi să se ı̂nlocuiască exponenţialele complexe e±itĤ/~ cu exponenţiale reale
e±τ K̂/~ ; acest mod de a defini formulări pentru operatori este numai un artificiu matematic care
va permite construirea unor serii de perturbaţie, dar nu reprezintă evoluţii temporale. Ca urmare,
se definesc formulări temice numai pentru operatori, fără să se definească vectori de stare pentru
aceste formulări.
341
342 CAPITOLUL 5. TEORIA CÂMPULUI LA TEMPERATURĂ FINITĂ
Formularea Heisenberg termică (altfel numită formularea Heisenberg-Matsubara) defineşte

operatori dependenţi parametric de variabila reală τ (numit pseudo-timp) prin formula:
τ τ
ÂK̄ (τ ) ≡ e ~ K̂ Â e− ~ K̂ . (5.7)
Din definiţia anterioară rezultă următoarele consecinţe:
τ
• Pentru parametru real τ ∈ R, operatorul exponenţial e ~ K̂ nu este un operator unitar, astfel
† †
ı̂ncât: Â†K̄ (τ ) = ÂK̄ (−τ ) 6= ÂK̄ (τ ) .
• Dacă se consideră un parametru imaginar τ = it, atunci operatorul de transformare devine
unitar; mai mult, dacă se substituie hamiltonianul grand-canonic cu hamiltonianul propriu-
zis (K̂ → Ĥ), atunci rezultă formularea Heisenberg.
• Ecuaţia diferenţială, cu condiţia iniţială:
∂
~ ÂK̄ (τ ) = K̂ , ÂK̄ (τ ) − , (5.8a)
∂τ
ÂK̄ (0) = Â . (5.8b)
Demonstraţie:
∂ τ τ τ τ
~ Â (τ ) = K̂ · e ~ K̂ Â e− ~ K̂ − e ~ K̂ Â e− ~ K̂ · K̂ = K̂ · ÂK̄ (τ ) − ÂK̄ (τ ) · K̂ .
∂τ K̄

Observaţie: K̂ , ÂK̄ (τ ) −
= K̂ , Â − K̄
.
• În particular, operatorii de câmp Heisenberg termici sunt definiţi prin formulele:
τ τ
ψ̂σK̄ (r, τ ) = e ~ K̂ ψ̂σ (r) e− ~ K̂ , (5.9a)
τ τ
ψ̂σ† K̄ (r, τ ) =e ~ K̂ ψ̂σ† (r) e− ~ K̂ . (5.9b)
Formularea Dirac termică (altfel numită formularea Dirac-Matsubara).

Se consideră hamiltonianul decompozabil ı̂n 2 părţi:
Ĥ = Ĥ0 + Ĥ ′ ,
unde ı̂n mod uzual Ĥ0 este hamiltonianul sistemului liber (acesta este un operator uni-particulă),
iar Ĥ ′ = V̂ este hamiltonianul de interacţie (un operator bi-particulă pentru interacţii mutuale,
sau un operator uni-particulă pentru interacţii cu câmpuri externe); atunci, hamiltonianul grand-
canonic se descompune ı̂n mod similar:
(
′ ′ K̂0 = Ĥ0 − µN̂ ,
K̂ = (Ĥ0 − µN̂ ) + Ĥ ≡ K̂0 + K̂ =⇒ (5.10)
K̂ ′ = Ĥ ′ = V̂ .
Operatorul Dirac termic este definit prin formula:

τ τ
ÂK̄0 (τ ) ≡ e ~ K̂0 Â e− ~ K̂0 , (5.11)
şi satisface ecuaţia diferenţială, cu condiţia iniţială:
∂
~ ÂK̄0 (τ ) = K̂0 , ÂK̄0 (τ ) − , (5.12a)
∂τ
ÂK̄0 (0) = Â . (5.12b)
În particular, se definesc operatorii de câmp Dirac termici ψ̂σK̄0 (r, τ ) şi ψ̂σ† K̄0 (r, τ ), ı̂n mod analog
cu operatorii Heisenberg termici.
Operatorul caracteristic Dirac termic este definit prin formula:
τ τ −τ ′ τ′
Û(τ, τ ′ ) ≡ e ~ K̂0 e− ~ K̂
e− ~ K̂0 ; (5.13)
se observă că operatorul Û(τ, τ ′ ) este analogul formal al operatorului de evoluţie Dirac ÛI (t, t′ ),
5.1. INTRODUCERE 343
Sunt importante următoarele proprietăţi ale operatorului caracteristic Dirac termic:

• Proprietăţi grupale: (
Û−1 (τ1 , τ2 ) = Û(τ2 , τ1 ) ,
(5.14a)
Û(τ1 , τ2 ) · Û(τ2 , τ3 ) = Û(τ1 , τ3 ) .
• Este un operator ne-unitar:
Û† (τ1 , τ2 ) = Û(−τ2 , −τ1 ) = Û−1 (−τ1 , −τ2 ) 6= Û−1 (τ1 , τ2 ) . (5.14b)
• Satisface condiţia limită:

Û(τ, τ ) = 1̂ . (5.14c)
• Satisface ecuaţia diferenţială:

∂
~ Û(τ, τ ′ ) = −K̂K̄
′
(τ ) · Û(τ, τ ′ ) . (5.14d)
∂τ 0
Demonstraţie:
∂ τ τ −τ ′ τ′ τ τ −τ ′ τ′
~ Û(τ, τ ′ ) = e ~ K̂0 K̂0 e− ~ K̂ e− ~ K̂0 − e ~ K̂0 K̂ e− ~ K̂ e− ~ K̂0
∂τ
τ τ τ τ −τ ′ τ′
= e ~ K̂0 (K̂0 − K̂) e− ~ K̂0 e| ~ K̂0 e− ~{z K̂ e− ~ K̂0} ;
| {z }
= −K̂ ′ (τ ) = Û(τ,τ0 )
K̄0
• Ecuaţia diferenţială, ı̂mpreună cu condiţia limită sunt echivalente cu ecuaţia integrală

Z
1 τ ′ ′
Û(τ, τ0 ) = 1̂ − dτ K̂K̄0 (τ ′ ) · Û(τ ′ , τ0 ) , (5.14e)
~ τ0
care este o ecuaţie integrală de tip Voltera.

• În situaţiile fizice hamiltonianul de interacţie K̂ ′ = V̂ este un operator mărginit, astfel ı̂ncât
ecuaţia integrală are soluţia iterativă
Z Z τ
1 −1 n τ
X∞
′ ′

Û(τ, τ0 ) = dτ1 · · · dτn Tτ K̂K̄ (τ1 ) · · · K̂K̄ (τn ) , (5.14f)
n=0
n! ~ τ0 τ0
0 0

unde Tτ · · · este operatorul de ordonare cronologică termic (ı̂n raport cu parametrul real
τ , definit ı̂n mod analog cu operatorul de ordonare cronologică Dyson:

Tτ Â1 (τ1 ) · Â2 (τ2 ) · · · Ân (τn ) = (±1)σπ Âπ1 (τπ1 ) · Âπ2 (τπ2 ) · · · Âπn (τπn ) ,
τπ1 >τπ2 >···>τπn

unde Â1 , . . . , Ân sunt operatori elementari, sau operatori de câmp, Π = π1,1 , π22,, ..., n
..., πn
este permutarea care realizează ordonare cronologică, σπ este paritatea permutării, iar
semnul + este pentru bosoni şi semnul − este pentru fermioni;
operatorii K̂ ′ conţin un număr par de operatori de câmp, astfel ı̂ncât factorul de semn este
pozitiv ı̂n toate situaţiile: (±1)σπ = +1.
Consecinţe ale definiţiei operatorului caracteristic Dirac termic

1. Relaţia ı̂ntre operatorii termici Heisenberg şi Dirac:
ÂK̄ (τ ) = Û(0, τ ) · ÂK̄0 (τ ) · Û(τ, 0) . (5.15)
Demonstraţie:
Operatorul termic Dirac asociat operatorului Â este definit prin relaţia (5.11), de unde, prin
inversare se obţine:
τ τ τ τ
ÂK̄0 (τ ) = e ~ K̂0 Â e− ~ K̂0 =⇒ Â = e− ~ K̂0 ÂK̄0 (τ ) e ~ K̂0 ;
atunci, prin ı̂nlocuirea operatorului Â ı̂n relaţia de definiţie a operatorului termic Heisenberg (5.7),
rezultă:
τ τ
ÂK̄ (τ ) = e ~ K̂ Â e− ~ K̂
τ τ τ τ
= e ~ K̂ e− ~ K̂0 ÂK̄0 (τ ) e ~ K̂0 e− ~ K̂ ;
dar conform definiţiei (5.13), produsele exponenţialelor din relaţia precedentă sunt
τ τ
e ~ K̂ e− ~ K̂0 = Û(0, τ ) ,
τ τ
e ~ K̂0 e− ~ K̂ = Û(τ, 0) ,
astfel că rezultă relaţia (5.15).
2. Exprimarea operatorului statistic ı̂n funcţie de operatorul statistic al sistemului liber:
̺ˆ = e β(Ω−Ω0 ) ̺ˆ0 Û(~β, 0) . (5.16)
Demonstraţie:
Operatorul statistic grand-canonic al sistemului cu interacţii poate fi scris ı̂n forma (5.6)
1 −β K̂
̺ˆ = e = e β Ω e−β K̂ ;
Z
ı̂n mod similar, pentru sistemul liber (fără interacţii) operatorul statistic grand-canonic este
1 −β K̂0
̺ˆ0 = e = e β Ω0 e−β K̂0 ,
Z0
de unde exponenţiala grand-canonică a sistemului liber se scrie ı̂n termeni de operatorul statistic
corespondent:
e−β K̂0 = e−β Ω0 ̺ˆ0 .
Pe de altă parte, operatorul caracteristic Dirac termic la valori τ1 = ~β şi τ2 = 0, conform relaţiei
de definiţie (5.13), este:
Û(~β, 0) = e β K̂0 e−β K̂ =⇒ e−β K̂ = e−β K̂0 Û(~β, 0) = e−β Ω0 ̺ˆ0 Û(~β, 0) ;
atunci, operatorul statistic grand-canonic al sistemului cu interacţii devine:
̺ˆ = e β Ω e−β K̂ = e−β Ω e β K̂0 Û(~β, 0) = e−β Ω e−β Ω0 ̺ˆ0 Û(~β, 0) ,
adică relaţia cerută.
3. Dezvoltarea perturbativă a potenţialului grand-canonic:

Z Z ~β
1 −1 n ~β
X∞

′
e−β(Ω−Ω0 ) = dτ1 · · · dτn Tτ K̂K̄ ′
(τ1 ) · · · K̂K̄ (τn ) 0 , (5.17)
n=0
n! ~ 0 0
0 0

unde Ω0 este potenţialul grand-canonic al sistemului liber şi ... 0
= Tr ̺ˆ0 . . . este media
grand-canonică a sistemului liber.
Demonstraţie:
Potenţialul grand-canonic al sistemului cu interacţii este legat de funcţia de partiţie grand-canonică,
conform relaţiei (5.5), care are expresia de definiţie (5.2), iar exponenţiala grand-canonică se poate
scrie ı̂n termeni de operatorul caracteristic termic, conform demonstraţiei anterioare pentru formula
(5.16):
n o n o
e−βΩ = Z = Tr e−β K̂ = Tr e−β K̂0 Û(~β, 0) ;
se ı̂nlocuieşte operatorul caracteristic termic prin seria sa de perturbaţie (5.14f)

Z Z ~β
1 −1 n ~β n o
X∞
′
e−βΩ = dτ1 · · · dτn Tr e−β K̂0 Tτ K̂K̄ (τ 1 ) · · · K̂ ′
K̄ (τ n ) ;
n=0
n! ~ 0 0
0 0
5.2. FUNCŢII GREEN-MATSUBARA 345
deoarece operatorul statistic grand-canonic al sistemului liber este ̺ˆ0 = e β Ω0 e−β K̂0 , integrandul
se poate scrie ı̂n termeni de medie grand-canonică liberă:
n ′ o n ′ o
Tr e−β K̂0 Tτ K̂K̄ 0
′
(τ1 ) · · · K̂K̄0
(τn ) = e−β Ω0 Tr ̺ˆ0 Tτ K̂K̄ 0
′
(τ1 ) · · · K̂K̄ 0
(τn )

′
= e−β Ω0 Tτ K̂K̄0
′
(τ1 ) · · · K̂K̄0
(τn ) 0 ,
astfel ı̂ncât rezultă relaţia cerută.
4. Valorile medii grand-canonice se pot exprima ı̂n mod echivalent, fie utilizând operatori ai
formulării Schrödinger (fizice), fie utilizând operatori Heisenberg termici:

A = Tr ̺ˆ · Â = Tr ̺ˆ · ÂK̄ (τ ) . (5.18)
Demonstraţie:
τ
Rezultatul este datorat faptului că operatorul de transformare Heisenberg termic e ~ K̂ comută cu
operatorul statistic ̺ˆ = e−β K̂ /Z şi apoi proprietăţii urmei (trace) a unui produs de operatori de a
fi invariantă la permutări circulare ale operatorilor:

n1 o n1 τ τ
o n1 τ τ
o
A = Tr ̺ˆ Â = Tr e−β K̂ Â = Tr e−β K̂ e− ~ K̂ e ~ K̂ Â = Tr e−β K̂ e ~ K̂ Â e− ~ K̂
Z Z Z

= Tr ̺ˆ ÂK̄ (τ ) .
În mod similar se obţine rezultatul analog pentru mediile grand-canonice ale sistemului liber:

A 0 = Tr ̺ˆ0 · Â = Tr ̺ˆ0 · ÂK̄0 (τ ) . (5.19)
5.2 Funcţii Green-Matsubara

5.2.1 Definiţii şi proprietăţi generale
A. Definiţii
Funcţiile Green-Matsubara se definesc ı̂n mod similar cu funcţiile Green cauzale ale formalis-
mului fermionic de temperatură nulă, dar ı̂n acest caz se utilizează operatori Heisenberg termici
şi medierea este grand-canonică.
Funcţia Green-Matsubara 1-particulă este

Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) ≡ − Tτ ψ̂σK̄ (r, τ ) · ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ ) . (5.20)
Din definiţia precedentă rezultă următoarele explicitări:

Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = − Tr ̺ˆ Tτ ψ̂σK̄ (r, τ ) · ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )
h
= −e βΩ θ(τ − τ ′ ) Tr e−β K̂ ψ̂σK̄ (r, τ ) · ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )
i
± θ(τ ′ − τ ) Tr e−β K̂ ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ ) · ψ̂σK̄ (r, τ )

 = − e βΩ Tr e−β K̂ ψ̂σK̄ (r, τ ) · ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ ) ≡ Gσσ > ′ ′
′ (r, τ ; r , τ )
τ >τ ′
=
 = ∓ e βΩ Tr e−β K̂ ψ̂ † ′ (r′ , τ ′ ) · ψ̂σK̄ (r, τ ) ≡ Gσσ < ′ ′
′ (r, τ ; r , τ )
′
τ <τ σ K̄
unde semnul superior este valabil ı̂n cazul bosonic, iar semnul inferior este valabil ı̂n cazul fermi-
onic.
Prin generalizare, funcţia Green-Matsubara bi-particulă se defineşte prin relaţia următoare:
GσII1 σ2 ,σ1′ σ2′ (r1 , τ1 ; r2 , τ2 |r′1 , τ1′ ; r′2 , τ2′ )

≡ (−1)2 Tτ ψ̂σ1 K̄ (r1 , τ1 )ψ̂σ2 K̄ (r2 , τ2 )ψ̂σ† ′ K̄ (r′2 , τ2′ )ψ̂σ† ′ K̄ (r′1 , τ1′ ) . (5.21)
2 1
B. Proprietăţi generale ale funcţiei Green-Matsubara uni-particulă

1. Invarianţa la translaţii ale pseudo-timpului:
Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = Gσσ′ (r, τ − τ ′ ; r′ , 0) ≡ Gσσ′ (r, r′ ; τ − τ ′ ) ; (5.22)
se observă că funcţia Green-Matsubara uni-particulă depinde numai de diferenţa celor două
variabile pseudo-temporale.
Demonstraţie:
Această proprietate rezultă ı̂n mod direct din definiţia operatorilor Heisenberg termici şi comu-
tativitatea ı̂ntre operatorul statistic cu operatorul exponenţial Heisenberg termic. Pentru partea
τ > τ ′ se obţin egalităţile următoare:
> ′ ′ βΩ

Gσσ ′ (r, τ ; r , τ ) = − e Tr e−β K̂ ψ̂σ K̄ (r, τ ) · ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )
τ τ τ′ τ′
= − e βΩ Tr e−β K̂ e ~ K̂ ψ̂σ (r) e− ~ K̂ · e ~ K̂ ψ̂σ† ′ (r′ ) e− ~ K̂
τ −τ ′ τ −τ ′
= − e βΩ Tr e−β K̂ e ~ K̂ ψ̂σ (r) e− ~ K̂ · ψ̂σ† ′ (r′ )

= − e βΩ Tr e−β K̂ ψ̂σ K̄ (r, τ − τ ′ ) · ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , 0) ;
ı̂n mod similar, se arată pentru partea τ < τ ′ aceeaşi proprietate:
< ′ ′ βΩ
Gσσ ′ (r, τ ; r , τ ) = ∓ e Tr e−β K̂ ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ ) · ψ̂σ K̄ (r, τ )
τ′ τ′ τ τ
= ∓ e βΩ Tr e−β K̂ e ~ K̂ ψ̂σ† ′ (r′ ) e− ~ K̂ · e ~ K̂ ψ̂σ (r) e− ~ K̂
τ −τ ′ τ −τ ′
= ∓ e βΩ Tr e−β K̂ ψ̂σ† ′ (r′ ) · e ~ K̂ ψ̂σ (r) e− ~ K̂

= ∓ e βΩ Tr e−β K̂ ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , 0) · ψ̂σ K̄ (r, τ − τ ′ ) ;
atunci, funcţia Green-Matsubara are proprietatea cerută.
2. Relaţia de salt:

∆Gσσ′ (r, r′ ) ≡ lim Gσσ′ (r, r′ ; η) − Gσσ′ (r, r′ ; −η) = −δσ,σ′ δ 3 (r − r′ ) . (5.23)
η→0+
Demonstraţie:
Se utilizează expresiile celor două părţi ale funcţiei Green-Matsubara şi apoi comutatorul bosonic,
sau anti-comutatorul fermionic, al operatorilor de câmp ı̂n formularea Schrödinger, exprimaţi prin
relaţia (2.88):
∆Gσσ ′ (r, r′ ) = Gσσ

> ′ < ′
′ (r, r ; 0) − Gσσ ′ (r, r ; 0)

= − e βΩ Tr e−β K̂ ψ̂σ K̄ (r, 0) · ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , 0) ± e βΩ Tr e−β K̂ ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , 0) · ψ̂σ K̄ (r, τ )

= − Tr ̺ˆ ψ̂σ (r) , ψ̂σ† ′ (r′ ) ∓
̺} δσ,σ ′ δ 3 (r − r′ ) = −δσ,σ ′ δ 3 (r − r′ ) ,
= − Tr{ˆ
̺} = 1.
deoarece operatorul statistic are urma unitate Tr{ˆ
3. Proprietatea de periodicitate:

 (
 Gσσ′ (r, τ ; r′ , 0) = ± Gσσ′ (r, τ ; r′ , ~β) , + → bosoni
τ ∈(0,~β) unde: (5.24)
 − → fermioni
 Gσσ′ (r, 0; r′ , τ ′ ) ′ = ± Gσσ′ (r, ~β; r′ , τ ′ ) ,
τ ∈(0,~β)
adică funcţia Green-Matsubara pentru bosoni este periodică ı̂n raport cu fiecare variabilă pseudo-
temporală, iar funcţia Green-Matsubara pentru fermioni este anti-periodică ı̂n raport cu fiecare
variabilă pseudo-temporală, iar pentru ambele cazuri perioada pseudo-temporală este ∆τ = ~β.
Demonstraţie:
În primul caz prima variabilă pseudo-temporală este mai mare (τ > τ ′ = 0) şi se permută ı̂n mod
circular operatorii, astfel ı̂ncât operatorul cu timpul mic să ajungă ı̂n stânga (acest operator are
pseudo-timpul nul, astfel ı̂ncât devine operator Schrödinger):

Gσσ ′ (r, τ ; r′ , 0) >
= Gσσ ′
′ (r, τ ; r , 0) = − e
βΩ
Tr e−β K̂ ψ̂σ K̄ (r, τ ) · ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , 0)
τ ∈(0,~β)

= − e βΩ Tr ψ̂σ† ′ (r′ ) e−β K̂ ψ̂σ K̄ (r, τ ) ;
apoi se introduce la stânga operatorul unitate 1̂ = e−β K̂ e β K̂ şi se interpretează operatorul exponen-
ţial grand-canonic ca un operator de transformare Heisenberg termică cu pseudo-timpul τβ = ~β:
ψ̂σ† ′ (r′ ) e−β K̂ = e−β K̂ e β K̂ ψ̂σ† ′ (r′ ) e−β K̂ = e−β K̂ ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , ~β) ;
atunci, funcţia Green-Matsubara devine:

Gσσ ′ (r, τ ; r′ , 0) = − e βΩ Tr e−β K̂ ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , ~β) ψ̂σ K̄ (r, τ )
τ ∈(0,~β)

= − e βΩ (±1) Tr e−β K̂ Tτ ψ̂σ K̄ (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , ~β) = ± Gσσ ′ (r, τ ; r′ , ~β) ,
unde ı̂n a doua egalitate s-a introdus factorul de semn bosonic-fermionic, deoarece operatorul din
stânga are pseudo-timpul mai mare.
În al doilea caz prima variabilă pseudo-temporală este mai mică (0 = τ < τ ′ ) şi se efectuează
operaţii similare primului caz, adică iniţial se permută ı̂n mod circular operatorii, astfel ı̂ncât
operatorul cu pseudo-timpul nul (care se poate considera operator ı̂n formularea Schrödinger) să
fie la stânga, apoi se transformă operatorul din stânga ı̂n operator Heisenberg termic cu pesudo-
timpul τβ = ~β şi se observă că ı̂n ultima situaţie operatorii sunt ordonaţi cronologic:

Gσσ ′ (r, 0; r′ , τ ′ ) <
= Gσσ ′ ′
′ (r, 0; r , τ ) = ∓ e
βΩ
Tr e−β K̂ ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ ) ψ̂σ K̄ (r, 0)
τ ′ ∈(0,~β)

= ∓ e βΩ Tr ψ̂σ (r) e−β K̂ ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )

= ∓ e βΩ Tr e−β K̂ e β K̂ ψ̂σ (r) e−β K̂ ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )

= ∓ e βΩ Tr e−β K̂ ψ̂σ K̄ (r, ~β) ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )
= ± Gσσ ′ (r, ~β; r′ , τ ′ ) .
Consecinţe al proprietăţii de periodicitate şi invarianţă la translaţii pseudo-temporale:

 (
Gσσ′ (r, τ ; r′ , 0)

 ′

 Gσσ′ (r, τ ; r , 0) =
 ± Gσσ′ (r, τ ; r′ , ~β) ′
 = ± Gσσ (r, τ − ~β; r , 0)
τ ∈(0,~β) ′




 =⇒ Gσσ′ (r, r′ ; τ ) = ± Gσσ′ (r, r′ ; τ − ~β) ,
( τ ∈(0,~β)
 Gσσ′ (r, −τ ′ ; r′ , 0)

 ′ ′

 G σσ ′ (r, 0; r , τ ) =



τ ′ ∈(0,~β) ± Gσσ′ (r, ~β; r′ , τ ′ ) = ± Gσσ′ (r, ~β − τ ′ ; r′ , 0)


 =⇒ Gσσ′ (r, r′ ; τ ) = ± Gσσ′ (r, r′ ; τ + ~β) ;
τ ∈(−~β,0)
Din rezultatele precedente se obţin relaţiile de periodicitate ı̂n raport cu diferenţa variabilelor
pseudo-temporale:
Gσσ′ (r, r′ ; 0+ ) = ±Gσσ′ (r, r′ ; −~β)
(5.25)
Gσσ′ (r, r′ ; 0− ) = ±Gσσ′ (r, r′ ; ~β)
sau ı̂n mod echivalent

Gσσ′ (r, r′ ; −~β + τ ) = Gσσ′ (r, r′ ; ~β − τ ) , (5.26)
τ →0+ τ →0+
adică: funcţia Green-Matsubara este periodică la limitele intervalului pseudo-temporal (pentru

ambele cazuri, atât bosoni, cât şi fermioni); dar pe de altă parte, funcţia Green-Matsubara este
periodică (respectiv anti-periodică) faţă de fiecare variabilă pseudo-temporală.
Pe baza proprietăţii anterioare, rezultă teorema de dezvoltare ı̂n serie Fourier :

∞
1 X −iωn (τ −τ ′ )
Gσσ′ (r, r′ ; τ − τ ′ ) = e G σσ′ (r, r′ ; ωn ) , (5.27a)
~β n=−∞
Z ~β
′
G σσ′ (r, r′ ; ωn ) = dτ e iωn (τ −τ ) Gσσ′ (r, r′ ; τ ) , (5.27b)
0
unde frecvenţele (pulsaţiile) ωn au expresiile


 2π
 n bosoni ,
ωn = ~β 2π (5.27c)

 n + 12 fermioni .
~β
Demonstraţie:
Se definesc frecvenţele (pulsaţiile) bosonico-fermionice apriorice prin formula
πn
ωn ≡ , n∈Z
~β
şi se consideră variabila pseudo-temporală definită ı̂n intervalul τ ∈ (−~β, ~β).

Cu mărimile precedente se construiesc funcţiile Fourier :
πn
un (τ ) = e i ~β τ = e i ωn τ ,
care sunt o bază ı̂n spaţiul funcţiilor periodice de variabila τ , conform relaţiilor de orto-normare şi
completitudine:
Z ~β

un , un′ ≡ dτ u∗n (τ ) un′ (τ ) = 2~β δn,n′ ,
−~β
X∞
u∗n (τ ) un′ (τ ′ ) = 2~β δ(τ − τ ′ ) .
n=−∞
Demonstrarea relaţiei de orto-normare se realizează prin calcul direct:

Z ~β Z ~β Z ~β
iπ ′
dτ u∗n (τ ) un′ (τ ) = dτ e i(ωn′ −ωn )τ = dτ e ~β (n −n)τ ;
−~β −~β −~β
ı̂n cazul n = n′ integrala este banală:

Z ~β Z ~β
iπ ′
dτ e ~β (n −n)τ = dτ = 2~β ,
−~β n=n′ −~β
iar ı̂n cazul n 6= n′ integrala dă rezultatul nul:

Z ~β h i
iπ (n′ −n)τ 1 iπ (n′ −n)τ ~β ~β ′ ′
dτ e ~β = iπ e ~β = ′
e iπ(n−n ) − e−iπ(n−n ) = 0 .
−~β n6=n′
~β
′
(n − n ) −~β iπ(n − n )
Relaţia de completitudine rezultă din următoarea identitate matematică:

∞
X
e2πinx = δ(x) , pentru x ∈ (−1, 1) ;
n=−∞
atunci, se obţin egalităţile succesive:

∞
X ∞
X 2iπ n(τ ′ −τ )
τ′ − τ
u∗n (τ ) un′ (τ ′ ) = e 2~β =δ = 2~β δ(τ − τ ′ ) ,
n=−∞ n=−∞
2~β
1 1
unde ultima egalitate s-a obţinut utilizând formula δ(−ax) = δ(−x) = δ(x).
a a
Luând ı̂n considerare că funcţia Green-Matsubara este periodică
cu perioada
∆τ = 2~β se poate
restrânge domeniul diferenţei de pseudo-timpi la intervalul − ~β, ~β , astfel ı̂ncât prin utilizarea
relaţiei de completitudine a sistemului de funcţii Fourier, rezultă formula de dezvoltare Fourier

generală:
Z ~β
Gσσ ′ (r, r′ ; τ ) = dτ ′ δ(τ − τ ′ ) Gσσ ′ (r, r′ ; τ ′ )
−~β
∞ Z ~β
1 X ∗
= un (τ ) dτ ′ un′ (τ ′ ) Gσσ ′ (r, r′ ; τ ′ )
2~β n=−∞ −~β
∞ Z
1 X −iωn τ 1 ~β ′ iωn τ ′
= e dτ e Gσσ ′ (r, r′ ; τ ′ )
~β n=−∞ 2 −~β
∞
1 X −iωn τ
≡ e G σσ ′ (r, r′ ; ω n ) ,
~β n=−∞
unde transformata Fourier (generală) a funcţiei Green-Matsubara este

Z
1 ~β
G σσ ′ (r, r′ ; ω n ) = dτ e iωn τ Gσσ ′ (r, r′ ; τ )
2 −~β
Z 0 Z ~β
1
= dτ e iωn τ Gσσ ′ (r, r′ ; τ ) + dτ e iωn τ Gσσ ′ (r, r′ ; τ ) .
2 −~β 0
Prin luarea ı̂n consideraţie a proprietăţii de periodicitate/anti-periodicitate a funcţiei Green-

Matsubara Gσσ ′ (r, r′ ; τ ) ± Gσσ ′ (r, r′ ; τ + ~β), prima integrală se transformă ı̂ntr-o formă similară
cu a doua integrală, prin schimbarea de variabilă τ → τ ′ = τ + ~β
Z 0 Z 0
dτ e iωn τ Gσσ ′ (r, r′ ; τ ) = ± dτ e iωn τ Gσσ ′ (r, r′ ; τ + ~β)
−~β −~β
Z ~β
−iω n ~β
= ±e dτ e iωn τ Gσσ ′ (r, r′ ; τ ) ;
0
deoarece ω n ~β = πn, expresia transformatei Fourier generale devine:

Z
1 ~β
G σσ ′ (r, r′ ; ω n ) = 1 ± e−iπn dτ e iωn τ Gσσ ′ (r, r′ ; τ ) .
2 0
Cazul bosonic corespunde semnului +, astfel ı̂ncât se obţine:

(
1 −iπn 1 , pentru n = număr par ,
1+e =
2 0 , pentru n = număr impar ,
iar frecvenţele (pulsaţiile) bosonice sunt pare:
2π
ωn ≡ ω 2n = n;
~β
ı̂n acest caz transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara se exprimă ı̂n forma
 Z ~β
= dτ e iωn τ Gσσ ′ (r, r′ ; τ ) , pentru n = 2n′ (număr par)
G σσ ′ (r, r′ ; ω n ) = 0

=0, pentru n = 2n′ + 1 (număr impar) .
Cazul fermionic corespunde semnului −, astfel ı̂ncât se obţine:
(
1 −iπn 0 , pentru n = număr par ,
1−e =
2 1 , pentru n = număr impar ,
iar frecvenţele (pulsaţiile) fermionice sunt impare:
π
ωn ≡ ω 2n+1 = (2n + 1) ;
~β
ı̂n acest caz transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara se exprimă ı̂n forma

= 0 , pentru n = 2n′ (număr par)
′ Z ~β
G σσ ′ (r, r ; ω n ) =
= dτ e iωn τ Gσσ ′ (r, r′ ; τ ) , pentru n = 2n′ + 1 (număr impar) .
0
În concluzie, transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara se poate obţine ı̂n mod convenabil

prin integrarea pe intervalul pseudo-temporal 0, ~β , iar ı̂n acest caz frecvenţele bosonice sunt
pare şi frecvenţele fermionice sunt impare.
4. Cazul sistemului omogen, din punct de vedere spaţial (se subı̂nţelege că sistemul este şi
conservativ), implică un hamiltonian grand-canonic K̂ invariant la translaţii spaţiale; atunci
procedând ı̂n mod similar cu tratarea funcţiilor Green fermionice ı̂n formalismul de temperatură
nulă, rezultă că funcţia Green-Matsubara depinde numai de diferenţa coordonatelor de poziţie
(şi de diferenţa coordonatelor pseudo-temporale):
Gσσ′ (r, r′ ; τ − τ ′ ) = Gσσ′ (r − r′ ; τ − τ ′ ) ;
ca urmare, funcţia Green-Matsubara are o dezvoltare Fourier spaţială şi pseudo-temporală simplă:
Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = Gσσ′ (r − r′ ; τ − τ ′ )
∞
1 X 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ ) e
= e Gσσ′ (k, ωn ) , (5.28)
V ~β n=−∞
k
unde transformata Fourier este dată de relaţia

Z Z ~β
Geσσ′ (k, ωn ) = d3 r dτ e−ik·r+iωn τ Gσσ′ (r, τ ) . (5.29)
V 0
Observaţii:
i. Frecvenţele funţiei Green-Matsubara sunt pare pentru bosoni şi impare pentru fermioni

 2π
 n bosoni ,
ωn = 2π~β

 n + 12 fermioni .
~β
ii. În cazul limitei termodinamice, sumarea după vectorul de undă devine o integrare:
Z
1 X d3 k
... = ...
V LT R3 (2π)3
k
5. În cazul sistemului izotrop şi cu interacţii independente de spin, funcţia Green-Matsubara este
diagonală ı̂n indicii de spin:
Gσσ′ (r, τ ; r′ τ ′ ) = δσσ′ G(r, τ ; r′ τ ′ ) . (5.30)
5.2.2 Ecuaţia diferenţială a funcţiei Green-Matsubara

A. Se consideră cazul general când sistemul are interacţii mutuale binare şi interacţii cu un câmp
extern; atunci, hamiltonianul grand-canonic al sistemului este:

K̂ = Ĥ0 + Û + V̂ − µN̂ , (5.31)
unde
• Ĥ0 este hamiltonianul cinetic
Z X −~2 2
Ĥ0 = d3 r ψ̂σ† (r) ∇ ψ̂σ (r) ,
σ
2m r
• Û este hamiltonianul de interacţie cu câmpul extern (se consideră interacţia de tip uni-
particulă şi dependentă de spin):
Z X
Û = d3 r ψ̂σ† (r) uσσ′ (r) ψ̂σ′ (r) ,
σ,σ′
• V̂ este hamiltonianul de interacţie mutuală bi-particulă, dependent de spini:

Z Z X
1
V̂ = d r d3 r′
3
ψ̂λ† (r) ψ̂λ† ′ (r′ ) Vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) ψ̂µ′ (r′ )ψ̂µ (r) ,
2 ′ ′λ,λ ,µ,µ
• N̂ este operatorul număr de particule:

Z X
N̂ = d3 r ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) .
σ
B. Ecuaţia diferenţială a operatorului de câmp Heisenberg termic se obţine prin particularizarea

ecuaţiei generale (5.8) şi luând ı̂n considerare observaţia ulterioară acestei ecuaţii generale:
∂
~ ψ̂σK̄ (r, τ ) = K̂ , ψ̂σK̄ (r, τ ) − = K̂ , ψ̂σ (r) − (τ )
∂τ K̄
Comutatorul operatorului de câmp cu hamiltonianul grand-canonic se obţine din rezultatele an-

terioare (2.112), (2.109), (2.114) şi (2.110):

K̂ , ψ̂σ (r) − = T̂ , ψ̂σ (r) − + Û , ψ̂σ (r) − + V̂ , ψ̂σ (r) − − µ N̂ , ψ̂σ (r) − ,
unde
~2 2

T̂ , ψ̂σ (r) ∇ ψ̂σ (r) ,
=
− 2m r
X
Û , ψ̂σ (r) − = − uσλ (r) ψ̂λ (r)
λ
Z X

V̂ , ψ̂σ (r) −
=− d3 r′′ ψ̂λ† ′ (r′′ ) Vσµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) ψ̂µ′ (r′′ )ψ̂µ (r)
µ,λ′ ,µ′

N̂ , ψ̂σ (r) −
= − ψ̂σ (r) .
Atunci, ecuaţia diferenţială a operatorului de câmp este:
∂ ~2 X
~ ψ̂σK̄ (r, τ ) = ∇2r + µ ψ̂σK̄ (r, τ ) − uσλ (r) ψ̂λK̄ (r, τ )
∂τ 2m
λ
Z X
− d3 r′′ Vσµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) ψ̂λ† ′ K̄ (r′′ , τ ) ψ̂µ′ K̄ (r′′ , τ ) ψ̂µK̄ (r, τ ) . (5.32)
µ,λ′ ,µ′
C. Pentru a obţine ecuaţia diferenţială a funcţiei Green-Matsubara se utilizează rezultatul de-

rivării unui produs cronologic de operatori:
∂ ∂ n o
Tτ Â(τ ) B̂(τ ′ ) = θ(τ − τ ′ ) Â(τ ) B̂(τ ′ ) ∓ θ(τ ′ − τ ) B̂(τ ′ ) Â(τ )
∂τ ∂τ n o
= δ(τ − τ ′ ) Â(τ ) B̂(τ ′ ) ∓ B̂(τ ′ ) Â(τ )
n ∂ Â(τ ) ∂ Â o
+ θ(τ − τ ′ ) B̂(τ ′ ) ± θ(τ ′ − τ ) B̂(τ ′ )
∂τ ∂τ
h ∂ Â(τ ) i
= δ(τ − τ ′ ) Â(τ ) , B̂(τ ) ∓ + Tτ B̂(τ ′ ) .
∂τ
Atunci, derivata funcţiei Green-Matsubara este
∂ ∂ n o
~ Gσσ′ (r, τ ; r′ τ ′ ) = − ~ Tr ̺ˆ Tτ ψ̂σK̄ (r, τ ) · ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )
∂τ ∂τ
n ∂ o
= − Tr ̺ˆ ~ Tτ ψ̂σK̄ (r, τ ) · ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )
n ∂τ o
= − Tr ̺ˆ ~ δ(τ − τ ′ ) ψ̂σK̄ (r, τ ) , ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ) ∓
n h ∂ ψ̂ (r, τ ) io
− Tr ̺ˆ Tτ ~ σK̄
ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ ) .
∂τ
În primul termen se extrage ı̂n exteriorul urmei operatoriale factorul ~ δ(τ − τ ′ ), iar comutatorul
sincron al operatorilor de câmp Heisenberg termici se reduce la comutatorul operatorilor de câmp
corespondenţi ai formulării Schrödinger fizice:

τ τ
ψ̂σK̄ (r, τ ) , ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ) ∓ = e ~ K̂ ψ̂σ (r) , ψ̂σ† ′ (r′ ) ∓ e− ~ K̂
τ τ
= e ~ K̂ δσσ′ δ 3 (r − r′ ) 1̂ e− ~ K̂
= δσσ′ δ 3 (r − r′ ) 1̂ ,
astfel ı̂ncât primul termen devine:
n o
− Tr ̺ˆ ~ δ(τ − τ ′ ) ψ̂σK̄ (r, τ ) , ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ) ∓ = −~ δ(τ − τ ′ ) δσσ′ δ 3 (r − r′ ) Tr{̺ˆ}
= −~ δσσ′ δ 3 (r − r′ ) δ(τ − τ ′ ) ,
unde s-a utilizat proprietatea de normare a operatorului statistic Tr{̺ˆ} = 1.
În al doilea termen se utilizează ecuaţia diferenţială a operatorului de câmp, dedusă anterior:
n h ∂ ψ̂ (r, τ ) io
ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )
∂τ
n h ~2 io
= − Tr ̺ˆ Tτ ∇2r + µ ψ̂σK̄ (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )
n h X2m io
+ Tr ̺ˆ Tτ uσλ (r) ψ̂λK̄ (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )
λ
n hZ X io
+ Tr ̺ˆ Tτ d3 r′′ Vσµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) ψ̂λ† ′ K̄ (r′′ , τ ) ψ̂µ′ K̄ (r′′ , τ ) ψ̂µK̄ (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )
µ,λ′ ,µ′
~2 n h io
=− ∇2r + µ Tr ̺ˆ Tτ ψ̂σK̄ (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )
2m n h io
X
+ uσλ (r) Tr ̺ˆ Tτ ψ̂λK̄ (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )
λ
Z X n h io
+ d3 r′′ Vσµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) Tr ̺ˆ Tτ ψ̂λ† ′ K̄ (r′′ , τ ) ψ̂µ′ K̄ (r′′ , τ ) ψ̂µK̄ (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ ) ;
µ,λ′ ,µ′
ı̂n ultima
n hegalitate primii 2 termeni io conţin funcţia Green-Matsubara uni-particulă
Tr ̺ˆ Tτ ψ̂σK̄ (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ ) = −Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ), iar al treilea termen conţine funcţia
Green-Matsubara bi-particulă

Tr ̺ˆ Tτ ψ̂λ† ′ K̄ (r′′ , τ ) ψ̂µ′ K̄ (r′′ , τ ) ψ̂µK̄ (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )

= ± Tr ̺ˆ Tτ ψ̂µK̄ (r, τ ) ψ̂µ′ K̄ (r′′ , τ ) ψ̂λ† ′ K̄ (r′′ , τ + ) ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )
II ′′ ′ ′ ′′ +
= ± Gµσ ′ ,µ′ λ′ (r, τ ; r , τ |r , τ ; r , τ ),
astfel ı̂ncât acest al doilea termen devine:
n h ∂ ψ̂ (r, τ ) io
ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )
∂τ
~2 X
= ∇r + µ Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) −
2
uσλ (r) Gλσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ )
2m
λ
Z X
3 ′′
± d r ′′
Vσµ,λ′ µ′ (r, r ) Gµσ′ ,µ′ λ′ (r, τ ; r′′ , τ |r′ , τ ′ ; r′′ , τ + ); .
II
µ,λ′ ,µ′
Prin ı̂nsumarea rezultatelor anterioare se obţine ecuaţia diferenţială a funcţiei Green-Matsubara

uni-particulă:
∂
~ Gσσ′ (r, τ ; r′ τ ′ ) = −~ δσσ′ δ 3 (r − r′ ) δ(τ − τ ′ )
∂τ
~2 X
+ ∇2r + µ Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) − uσλ (r) Gλσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ )
2m
λ
Z X
± d3 r′′ Vσµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) Gµσ
II ′′ ′ ′ ′′ +
′ ,µ′ λ′ (r, τ ; r , τ |r , τ ; r , τ ),
µ,λ′ ,µ′
sau forma echivalentă

∂ −~2 2 X
~ + ∇r − µ Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) + uσλ (r) Gλσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) (5.33)
∂τ 2m
λ
Z X
= −~ δσσ′ δ (r − r ) δ(τ − τ ) ± d3 r′′
3 ′ ′
Vσµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) Gµσ II ′′ ′ ′ ′′ +
′ ,µ′ λ′ (r, τ ; r , τ |r , τ ; r , τ ).
µ,λ′ ,µ′
În cazul sistemului liber (absenţa interacţiilor mutuale şi a câmpului extern), ecuaţia diferenţială
devine: ∂
−~2 2 0 ′ ′ 3 ′ ′
~ + ∇r − µ Gσσ ′ (r, τ ; r , τ ) = − ~ δσσ ′ δ (r − r ) δ(τ − τ ) . (5.34)
∂τ 2m
5.2.3 Relaţia dintre funcţiile Green-Matsubara şi observabile

Se va arăta că, ı̂n mod similar formalismului fermionic de temperatură nulă, mediile grand-
canonice ale observabilelor sistemului se pot exprima ı̂n termeni de funcţii Green-Matsubara.
A. Observabilă uni-particulă este reprezentată de un operator (formularea Schrödinger),

având forma dată de relaţia (2.92), astfel ı̂ncât operatorul Heisenberg termic are expresia:
Z X † Z X
ˆ ˆ
ÂK̄ (τ ) = d3 r ψ̂σ′ K̄ (r, τ ) Âr σ′ ,σ ψ̂σK̄ (r, τ ) = d3 r lim
′
Âr σ′ ,σ ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ) ψ̂σK̄ (r, τ ) .
r →r
σ,σ′ σ,σ′
Atunci, media grand-canonică a observabilei uni-particulă se obţine cu ajutorul funcţiei Green-

Matsubara ı̂n forma următoare:
Z X ˆ

A = ∓ d3 r lim′
lim+ Âr σ′ ,σ Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) . (5.35)
′ r →r τ →τ
σ,σ′
Demonstraţie:
Se utilizează definiţia mediei grand-canonice ı̂n forma (5.18) şi apoi se substituie expresia opera-
torului uni-particulă ı̂n formularea Heisenberg termică

A = Tr ̺ˆ Â = Tr ̺ˆ ÂK̄ (τ )
Z X ˆ
= d3 r lim
′
Âr σ ′ ,σ Tr ̺ˆ ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ) ψ̂σ K̄ (r, τ ) ;
r →r
σ,σ ′
pentru a introduce ordonarea cronologică, cerută de definiţia funcţiei Green-Matsubara, se măreşte

ı̂n mod infinitezimal pseudo-timpul primului operator de câmp:

Tr ̺ˆ ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ) ψ̂σ K̄ (r, τ ) = lim Tr ̺ˆ ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ ) ψ̂σ K̄ (r, τ )
τ ′ →τ +

= ± lim Tr ̺ˆ Tτ ψ̂σ K̄ (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ )
τ ′ →τ +
= ∓ lim Gσσ ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) ;

τ ′ →τ +
ı̂n final, prin substituirea ultimului rezultat ı̂n formula mediei grand-canonice, se obţine expresia
(5.35).
Cazuri particulare remarcabile:

– operator independent de spini
Z

ˆ X
A =∓ d3 r lim
′
Âr Gσσ (r, τ ; r′ , τ + ) ;
r →r
σ
– operator dependent numai de variabilele de spin

Z X

A = ∓ d3 r Aσ′ σ Gσσ′ (r, τ ; r, τ + ) .
σ,σ′
Exemple:
i. numărul mediu de particule
Z X

N =∓ d3 r Gσσ (r, τ ; r, τ + ) ; (5.36a)
σ
ii. componenta de spin medie

Z X

Sz = ∓ d3 r ~ σ Gσσ′ (r, τ ; r, τ + ) ; (5.36b)
σ,σ′
iii. energia cinetică medie

Z X −~2

T =∓ d3 r lim ∇2r Gσσ (r, τ ; r′ , τ + ) . (5.36c)
′r →r
σ
2m
B. Observabilă bi-particulă (cazul când operatorul este multiplicativ ı̂n coordonatele de

poziţie, adică nu conţine operaţii de derivare spaţială) este reprezentată ı̂n formularea Schrödinger
prin operatorul, dat de relaţia (2.104), astfel ı̂ncât operatorul Heisenberg termic este
Z Z X
1
B̂ = d3 r d3 r′ Bλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) ψ̂λ† K̄ (r, τ ) ψ̂λ† ′ K̄ (r′ , τ ) ψ̂µ′ K̄ (r′ , τ ) ψ̂µK̄ (r, τ ) .
2 ′ ′
λ,µ,λ ,µ
Valoarea medie a observabilei se poate exprima ı̂n termeni de funcţia Green-Matsubara bi-
particulă astfel:
Z Z X

1
B = d3 r d3 r′ Bλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) Gµµ
II ′
′ ,λλ′ (r, τ ; r , τ | r, τ
+ ′ +
;r ,τ ) . (5.37)
2 ′ ′ λ,µ,λ ,µ
Demonstraţie:
Conform definiţiei media observabilei considerate se exprimă ı̂n termeni de operatorul Heisenberg
termic:

B = Tr ̺ˆ B̂ = Tr ̺ˆ B̂K̄ (τ )
Z Z X
1
= d3 r d3 r′ Bλµ,λ′ µ′ (r, r′ )
2
λ,µ,λ′ ,µ′

× Tr ̺ˆ ψ̂λK̄ (r, τ ) ψ̂λ† ′ K̄ (r′ , τ ) ψ̂µ′ K̄ (r′ , τ ) ψ̂µK̄ (r, τ ) ;
†
apoi se fac reordonări ale operatorilor de câmp pentru a forma funcţia Green-Matsubara bi-
particulă

Tr ̺ˆ ψ̂λ† K̄ (r, τ ) ψ̂λ† ′ K̄ (r′ , τ ) ψ̂µ′ K̄ (r′ , τ ) ψ̂µK̄ (r, τ )

= + Tr ̺ˆ ψ̂λ† ′ K̄ (r′ , τ ) ψ̂λ† K̄ (r, τ ) ψ̂µK̄ (r, τ ) ψ̂µ′ K̄ (r′ , τ )

= Tr ̺ˆ ψ̂µK̄ (r, τ ) ψ̂µ′ K̄ (r′ , τ ) ψ̂λ† ′ K̄ (r′ , τ + ) ψ̂λ† K̄ (r, τ + )
II ′ + ′ +
= Gµµ ′ ,λλ′ (r, τ ; r , τ | r, τ ; r , τ ) ;
atunci, prin substituirea ultimului rezultat ı̂n expresia mediei observabilei bi-particulă se obţine
relaţia (5.37).
Cazul particular interesant este când se consideră energia de interacţie mutuală medie
Z Z X

1
V = d3 r d3 r′ Vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) Gµµ
II ′
′ ,λλ′ (r, τ ; r , τ | r, τ
+ ′ +
;r ,τ ) ;
2 ′ ′ λ,µ,λ ,µ
ı̂n situaţia când sistemul este izolat (nu există câmpuri externe), prin utilizarea ecuaţiei diferenţi-
ale a funcţiei Green-Matsubara uni-particulă [adică ecuaţia (5.33) cu uσλ (r) = 0], se poate elimina
funcţia Green-Matsubara bi-particulă, astfel ı̂ncât să se exprime energia de interacţie mutuală
medie numai ı̂n termeni de funcţia Green-Matsubara uni-particulă; astfel, expresia precedentă a
energiei de interacţie se scrie in forma
Z X Z X

±1
V = d3 r lim lim (±1) d3 r′′ Vλµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) Gµµ
II ′′ ′ ′′ ′
′ ,λλ′ (r, τ ; r , τ | r, τ ; r , τ ) ;
2 ′
r →r τ →τ
′ +
′ ′
λ µ,λ ,µ
dar, pe baza ecuaţiei diferenţiale a funcţiei Green-Matsubara (5.33), ultima integrală din relaţia
precedentă este
Z X
(±1) d3 r′′ Vλµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) Gµµ
II ′′ ′ ′′ ′
′ ,λλ′ (r, τ ; r , τ | r, τ ; r , τ )
µ,λ′ ,µ′
∂ −~2 2
= ~ + ∇r − µ Gλλ (r, τ ; r′ , τ ′ ) + ~ δλλ δ 3 (r − r′ ) δ(τ − τ ′ ) ;
∂τ 2m
ca urmare, energia de interacţie medie devine
Z X n ∂ o

±1 −~2 2 ′ ′ ′ ′
V = d3 r lim ~ + ∇ r − µ Gλλ (r, τ ; r , τ ) + ~ δ λλ δ 3
(r − r ) δ(τ − τ ) .
2 r′ →r ∂τ 2m
λ τ →τ
′ +
Deoarece ı̂nainte de trecererea la limită cele 2 funcţii Dirac spaţio-pseudo-temporale sunt nule,
rezultă următoarea expresie a mediei energiei de interacţie:
Z X ∂

±1 −~2 2
V = d3 r lim lim ~ + ∇ r − µ Gσσ (r, τ ; r′ , τ ′ ) . (5.38)
2 σ
r′ →r τ ′ →τ + ∂τ 2m
Pe de altă parte, energia de interacţie, care este un operator 2-particulă şi se exprimă prin produse
de 4 operatori de câmp, se poate reduce la o expresie care conţine numai produse de 2 operatori
de câmp, similar unui operator 1-particulă; este important să se evidenţieze că această propri-
etate este posibilă numai pentru energia de interacţie bi-particulă şi numai dacă hamiltonianul
sistemului conţine doar operatori 1-particulă şi 2-particulă (de fapt, singurul operator 2-particulă
din hamiltonian trebuie să fie hamiltonianul de interacţie). 1 Pentru simplitate se va considera
că este absent câmpul extern (uσσ′ (r) = 0); atunci, se poate obţine rezultatul specificat anterior
dacă se separă operatorul stâng din expresia hamiltonianului de interacţie
Z Z X
1
V̂ = d3 r d3 r′ ψ̂λ† (r) ψ̂λ† ′ (r′ ) Vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) ψ̂µ′ (r′ ) ψ̂µ (r)
2 ′ ′
λ,λ ,µ,µ
Z X Z X †
1
= d3 r ψ̂σ† (r) · d3 r′ ψ̂λ′ (r′ ) Vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) ψ̂µ′ (r′ ) ψ̂µ (r) ;
2 σ ′ ′
λ ,µ,µ
apoi se utilizează ecuaţia diferenţială a operatorului de câmp (5.32), unde s-a considerat că este
absent câmpul extern, uσσ′ (r) = 0, astfel că rezultă
Z X
− d3 r′′ Vσµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) ψ̂λ† ′ K̄ (r′′ , τ ) ψ̂µ′ K̄ (r′′ , τ ) ψ̂µK̄ (r, τ )
µ,λ′ ,µ′
∂ ~2 2
= ~ − ∇r − µ ψ̂σK̄ (r, τ ) .
∂τ 2m
Ca urmare, operatorul V̂K̄ (τ ) se exprimă ı̂n forma

Z X † ∂
−1 ~2 2
V̂K̄ (τ ) = d3 r ψ̂σK̄ (r, τ ) ~ − ∇r − µ ψ̂σK̄ (r, τ )
2 σ
∂τ 2m
Z X n
−1 ∂ ~2 2
= d3 r lim lim ~ − ∇r − µ ψ̂σ† K̄ (r′ , τ ′ ) ψ̂σK̄ (r, τ ) .
2 σ
r′ →r τ ′ →τ ∂τ 2m
1 Situaţia este similară cu cea discutată ı̂n cazul sistemelor fermionice ı̂n formalismul de temperatură nulă,
prezentat ı̂n Subsecţiunea 3.2.6.

În vederea introducerii funcţiei Green uni-particulă se exprimă produsele operatorilor de câmp,
ψ̂σ† K̄ (r′ , τ ′ ) ψ̂σ′ K̄ (r, τ ), ca produse ordonate cronologic cu operatorul de creare, ψ̂σ† K̄ (r′ , τ ′ ), la
dreapta 2 astfel că se obţine următoarea expresie pentru hamiltonianul de interacţie
Z X n ∂
∓1 ~2 2
V̂K̄ (τ ) = d3 r lim lim ~ − ∇r − µ T ψ̂σK̄ (r, τ )ψ̂σ† K̄ (r′ , τ ′ ) ;
2 σ
′
r →r τ →τ
′ + ∂τ 2m
atunci, luând ı̂n consideraţie definiţia funcţiei Green-Matsubara, (5.20), energia medie de interacţie
se exprimă ı̂n forma
Z n ∂ D

∓1 X ~2 2 † ′ ′
E
V = d3 r lim lim ~ − ∇ − µ T ψ̂σK̄ (r, τ ) ψ̂ (r , τ )
2 σ
r′ →r τ ′ →τ + ∂τ 2m r σK̄
Z X n ∂
∓1 ~2 2
= d3 r lim lim ~ − ∇r − µ Gσσ (r, τ ; r′ τ ′ ) .
2 σ
r′ →r τ ′ →τ + ∂τ 2m
care este identică cu relaţia (5.38).
C. Energia medie (cazul absenţei interacţiilor externe)

Prin combinarea relaţiilor (5.36a) şi (5.38) rezultă energia medie a sistemului ı̂n termeni de funcţia
Green-Matsubara uni-particulă:

E = T + V
Z h −~2 1 ∂ ~2 2 i X
= ∓ d3 r lim lim ∇2
r + − ~ + ∇ + µ Gσσ (r, τ ; r′ , τ ′ )
r′ →r τ ′ →τ + 2m 2 ∂τ 2m r σ
Z 2 X
∓1 ∂ −~
= d3 r lim lim −~ + ∇2 + µ Gσσ (r, τ ; r′ , τ ′ ) . (5.39)
2 r′ →r τ ′ →τ + ∂τ 2m r σ
5. Potenţialul grand-canonic (teorema Peierls)

Se procedează ı̂n mod similar cu teorema Pauli din formalismul de temperatură nulă, prin intro-
ducerea unei constante de cuplaj variabilă. Astfel, se introduce hamiltonianul auxiliar
Ĥ(λ) = Ĥ0 + λ Ĥ1 ,
care implică hamiltonianul grand-canonic auxiliar

K̂(λ) = (Ĥ0 − N̂ ) + λ Ĥ1 ≡ K̂0 + λ K̂1 = K̂0 + K̂1 (λ) .
Se observă că acest hamiltonian grand-canonic auxiliar satisface următoarele condiţii asimptotice:
i. K̂(0) = K̂0 , adică la limita constantei de cuplaj nulă se obţine hamiltonianul grand-canonic
al sistemului liber;
ii. K̂(1) = K̂0 + K̂1 = K̂, adică la limita constantei de cuplaj unitate se obţine hamiltonianul
grand-canonic al sistemului cu interacţie.
Funcţia de partiţie grand-canonică a sistemului auxiliar are expresia
nX∞
1 n o X ∞
(−β)n
Zλ = Tr e−β K̂(λ) = Tr − β K̂(λ) = Tr (K̂0 + λK̂1 )n
n=0
n! n=0
n!
şi potenţialul grand-canonic corespunzător se obţine din funcţia de partiţie anterioară conform
relaţiei generale
−1
Ωλ = ln Zλ .
β
Pe baza rezultatelor anterioare se obţine derivata potenţialului grand-canonic ı̂n raport cu con-
stanta de cuplaj:
∞
∂Ωλ −1 1 ∂Zλ −1 X (−β)n ∂
= = Tr (K̂0 + λK̂1 )n ;
∂λ β Zλ ∂λ βZλ n=0 n! ∂λ
2 Operaţia de ordonare cronologică specificată introduce o schimbare de semn ı̂n cazul fermionic.
derivata urmei pentru puterea unui operator se exprimă ı̂n mod compact, pe baza proprietăţii de
invarianţă a urmei la permutări circulare ale operatorilor din produs:
∂ n∂ Â(λ) o n ∂ Â(λ) n−2 o n ∂ Â(λ)o

Tr Ân (λ) = Tr Ân−1 (λ) + Tr Â(λ) Â (λ) + . . . + Tr Ân−1 (λ)
∂λ ∂λ ∂λ ∂λ
n ∂ Â(λ) o
= n Tr Ân−1 (λ) ,
∂λ
astfel ı̂ncât pentru potenţialul grand-canonic considerat anterior, se obţine:
∞
∂Ωλ −1 X (−β)n
= n Tr (K̂0 + λK̂1 )n−1 K̂1
∂λ βZλ n=0 n!
−1 n X (−β)n
∞ o
= Tr (K̂0 + λK̂1 )n−1 K̂1
βZλ n=1
(n − 1)!
−1 n X∞
(−β K̂λ )m o
= Tr (−β) K̂1
βZλ m=0
m!
1 n o
= Tr e−β K̂λ K̂1 .
Zλ
Pe de altă parte, operatorul statistic grand-canonic al sistemului auxiliar este ̺ˆλ = e−β K̂λ /Zλ ,
astfel ı̂ncât derivata potenţialului grand-canonic se exprimă ı̂n termeni de medie grand-canonică
∂ Ωλ n o 1 n o 1

= Tr ̺ˆλ K̂1 = Tr ̺ˆλ λK̂1 = K1 (λ) λ .
∂λ λ λ
Prin integrarea ı̂n raport cu constanta de cuplaj variabilă a relaţiei precedente se obţine:


 = Ω λ
− Ω λ
= Ω − Ω0
Z 1 
 λ=1 λ=0
∂ Ωλ
dλ = Z 1 Z 1
0 ∂λ 
 dλ
dλ


= K1 (λ) λ = H1 (λ) λ ,
0 λ 0 λ
unde s-a ţinut cont de faptul că pentru λ = 1 sistemul auxiliar devine sistemul cu interacţia fizică,
iar pentru λ = 0 sistemul auxiliar devine sistemul liber.
Rezultatul precedent se exprimă ı̂n mod echivalent ı̂n forma teoremei Peierls:
Z 1
dλ

Ω = Ω0 + H1 (λ) λ , (5.40)
0 λ
unde:
• Ω(T, µ, V ) este potenţialul grand-canonic al sistemului cu interacţii, având hamiltonianul

grand-canonic K̂ = K̂0 + K̂1 ;
• Ω0 (T, µ, V ) este potenţialul grand-canonic al sistemului liber, având hamiltonianul grand-

canonic K̂0 ;
• Ĥ1 (λ) = λĤ1 = λV̂ este hamiltonianul de interacţie multiplicat cu constanta de cuplaj
variabilă (adică este hamiltonianul de interacţie al sistemului auxiliar);
• h. . .iλ este media grand-canonică calculată cu operatorul statistic al sistemului auxiliar ̺ˆλ .
Se observă că rezultatul afirmat de teorema Peierls este analogul teoremei Pauli (3.90).
Dacă se adaptează relaţia (5.38) pentru sistemul auxiliar, atunci energia de interacţie medie
a acestui sistem este
Z X ∂

±1 −~2 2
H1 (λ) λ = d3 r lim lim ~ + ∇r − µ (λ)
Gσσ (r, τ ; r′ , τ ′ ) ,
2 σ
r′ →r τ ′ →τ + ∂τ 2m
(λ)
unde Gσσ (r, τ ; r′ , τ ′ ) este funcţia Green-Matsubara pentru sistemul auxiliar. Atunci, pe baza
teoremei Peierls, potenţialul grand-canonic al sistemului cu interacţii se exprimă ı̂n următoarea
formă:
Z 1 Z X ∂
dλ ±1 −~2 2
Ω = Ω0 + d3 r lim lim ~ + ∇r − µ (λ)
Gσσ (r, τ ; r′ , τ ′ ) . (5.41)
0 λ 2 σ
r′ →r τ ′ →τ + ∂τ 2m
E. Cazul sistemului omogen din punct de vedere spaţial, permite transformarea Fourier
a funcţiei Green-Matsubara, conform relaţiei (5.28), astfel ı̂ncât mediile grand-canonice se pot
exprima mai simplu ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă (discretă).
Numărul mediu de particule se obţine din relaţia (5.36a), ı̂n care τ + = τ + η (unde η → 0+ ):
Z X

N = ∓ d3 r Gσσ (r, τ ; r, τ + )
V σ
Z X 1 X 1 X iωn η e
=∓ d3 r lim e Gσσ (k, ωn )
V η→0+ V ~β n
| {z } σ k
=V
X 1 X iωn η X e
=∓ lim e Gσσ (k, ωn ) , (5.42a)
η→0+ ~β n σ
k
Z
d3 k 1 X iωn η X e
= ∓V 3
lim e Gσσ (k, ωn ) . (5.42b)
LT R3 (2π) η→0+ ~β n σ
Energia medie se obţine ı̂n mod analog, din relaţia (5.39):

Z X

∓1 ∂ −~2 2
E = d3 r lim lim − ~ + ∇ + µ Gσσ (r, τ ; r′ , τ ′ )
2 r′ →r τ ′ →τ + ∂τ 2m r σ
∓1 1 X 1 X X e
= Gσσ (k, ωn )
2 V ~β n σ
k
Z
∂ −~2 2 ′ ′
× d3 r lim lim − ~ + ∇ r + µ e ik·(r−r )−iωn (τ −τ ) ;
V r′ →r ′
τ →τ + ∂τ 2m
după efectuarea derivărilor se pot efectua trecerile la limită, astfel ı̂ncât integrala spaţială devine:
Z
∂ −~2 2 ′ ′
d3 r lim lim − ~ + ∇ r + µ e ik·(r−r )−iωn (τ −τ )
V r′ →r τ ′ →τ ∂τ 2m
Z 2 2
~ k ′ ′
= d3 r i~ωn + + µ e ik·(r−r )−iωn (τ −τ ) ′
V 2m r = r , τ ′ =τ +η
2 2 Z
~ k
= i~ωn + + µ e iωn η d3 r .
2m
| V{z }
=V
Atunci se obţin următoarele expresii pentru energia medie:

∓1 X 1 X iωn η ~2 k 2 X
E = lim e i~ωn + +µ Geσσ (k, ωn ) , (5.43a)
2 η→0+ ~β
n
2m σ
k
Z
∓V d3 k 1 X iωn η ~2 k 2 X
= 3
lim e i~ω n + + µ Geσσ (k, ωn ) . (5.43b)
LT 2 R3 (2π) η→0+ ~β n 2m σ
În mod similar cu calculul energiei medii se tratează potenţialul grand-canonic, obţinut prin
utilizarea teoremei Peierls:
Z 1
dλ 1 X 1 X iωn η ~2 k 2 X
Ω = Ω0 ∓ lim e i~ωn − +µ Geσσ (k, ωn ) , (5.44a)
0 λ 2 k η→0+ ~β n 2m σ
Z 1 Z
dλ V d3 k 1 X iωn η ~2 k 2 X
= Ω0 ∓ 3
lim e i~ωn − +µ Geσσ
(λ)
(k, ωn ) . (5.44b)
LT 0 λ 2 R 3 (2π) η→0 + ~β n
2m σ
Se observă că singura diferenţă formală ı̂ntre energia medie şi potenţialul grand-canonic este sem-
nul termenului cinetic; evident, potenţialul grand-canonic implică ı̂n mod suplimentar integrarea
după constanta de cuplaj şi utilizează funcţia Green-Matsubara corespunzătoare constantei de
cuplaj variabilă.
5.2.4 Funcţia Green-Matsubara pentru sistemul liber

A. Calcului direct
Se consideră sistemul constituit din particule nerelativiste identice, fără interacţii (bosoni
sau fermioni) şi plasat ı̂n incinta cu volumul V ı̂n stări de echilibru corespunzătoare condiţiilor
externe grand-canonice (temperatură şi potenţial chimic fixate de către un rezervor extern); ı̂n
aceste condiţii se pot defini stări uni-particulă, care au următoarele caracteristici:
• hamiltonianul (operatorul algebric ı̂n reprezentarea coordonatelor de poziţie-spin)
ˆ −~2 2
Ĥr = ∇ (este hamiltonianul de translaţie, independent de spin);
2m r
• funcţii de stare (ı̂n reprezentarea coordonatelor de poziţie-spin), conform relaţiei (2.34)
e ik·r
ϕkσ (r, s) = χσ (s) ≡ uk (r) χσ (s);
V
~2 k 2
• energia (de translaţie) εk = ≡ ~ωk ;
2m
• operatori elementari ĉ kσ (de anihilare) şi ĉ†kσ (de creare).
Observaţie: formalismul particulă-gol nu este util pentru descrierea stărilor de echilibru ale sis-
temului aflat la temperatură finită. X
Hamiltonianul sistemului (ı̂n Cuantificarea II) este Ĥ0 = T̂ = εk ĉ†kσ ĉ kσ , iar hamiltonia-
k,σ
nul grand-canonic, conform relaţiilor (2.96) şi (2.122), este
X
K̂0 = Ĥ0 − N̂ = (εk − µ) ĉ†kσ ĉ kσ .
k,σ
Operatorii de câmp (componente de spin) ı̂n formularea Schrödinger sunt definiţi ı̂n termeni de
operatori elementari pe stările uni-particulă, conform relaţiilor (2.86):
1 X ik·r 1 X −ik·r †
ψ̂σ (r) = √ e ĉ kσ & ψ̂σ† (r) = √ e ĉ kσ .
V k V k
Operatorul număr de particule pe o stare uni-particulă este n̂ kσ = ĉ†kσ ĉ kσ , fiind definit prin
relaţia (2.81) şi are următoarele proprietăţi:
• ecuaţia cu valori proprii este dată de relaţia (2.82)

n̂ kσ {n} = n kσ {n} ;
• valorile proprii (numerele de particule posibile pe stări uni-particulă specificate) sunt

– n kσ = 0, 1, . . . , ∞ (pentru bosoni),
– n kσ = 0, 1 (pentru fermioni);

• setul vectorilor proprii {n} constituie o bază ı̂n spaţiul Fock (numită baza numerelor
de ocupare), conform relaţiilor (2.59);
• hamiltonianul grand-canonic se poate exprima mai compact ı̂n termeni de operatori numere
de particule X
K̂0 = (εk − µ) n̂ kσ .
k,σ
Media grand-canonică a unei mărimi caracteristice a sistemului este

1
A 0 = Tr ̺ˆ0 Â = Tr e−β K̂0 Â ,
Z0
1 −β K̂0
unde Z0 = Tr e−β K̂0 este funcţia de partiţie a sistemului (liber) şi ̺ˆ0 = e este opera-
Z0
torul statistic grand-canonic al sistemului (liber).
Funcţia de partiţie a sistemului liber se calculează prin evaluare ı̂n baza numerelor de ocupare,
când se obţine factorizarea ı̂n funcţii de partiţie asociate fiecărui tip de stare uni-particulă:
X
P
Z0 = Tr e−β K̂0 = {n} e−β k,σ (εk −µ) n̂kσ {n}
{n}
X P
= e−β k,σ (εk −µ) nkσ
{n}
YnX o Y (kσ)
= e−β (εk −µ) nkσ ≡ Z0 ,
k,σ nkσ k,σ
(kσ)
unde Z0 este funcţia de partiţie grand-canonică asociată modului uni-particulă (k, σ).
(kσ)
• Pentru bosoni Z0 se calculează luând ı̂n considerare valorile posibile ale numerelor de
ocupare nkσ = 0, 1, 2, . . . , ∞; ca urmare, se obţine o progresie geometrică
∞
X 1
rn =
n=0
1−r
a cărei raţie r = e−β (εk −µ) trebuie să fie subunitară (această condiţie implică valori negative
pentru potenţialul chimic) şi se obţine:
∞
X
(kσ) 1
Z0 = e−β (εk −µ) nkσ = .
nkσ =0
1 − e−β (εk −µ)
• Pentru fermioni numerele de ocupare pot avea numai 2 valori (nkσ = 0, 1) astfel ı̂ncât
funcţia de partiţie uni-mod este
(kσ)
X
Z0 = e−β (εk −µ) nkσ = 1 + e−β (εk −µ) .
nkσ =0,1
Cele două situaţii se pot comasa prin următoarea expresie comună:

(kσ) ∓1
Z0 = 1 ∓ e−β (εk −µ) ,
unde semnul superior “–” corespunde cazului bosonic, iar semnul inferior “+” corespunde cazului
fermionic.
Valoarea medie grand-canonică a numărului de particule pe modul uni-particulă (k, σ) se
calculează cu formula generală şi evaluând urma operatorială ı̂n baza numerelor de ocupare,
astfel ı̂ncât se obţine factorizarea similară cu cea obţinută la calcului funcţiei de partiţie:

1 1 X
P
nkσ 0 = Tr e−β K̂0 n̂kσ = {n} e−β k′ ,σ′ (εk′ −µ) n̂k′ σ′ n̂kσ {n}
Z0 Z0
{n}
1 X −β Pk′ ,σ′ (εk′ −µ) nk′ σ′
= e nkσ
Z0
{n}
Y X X
1 ′
= e−β (εk′ −µ) nk′ σ′ e−β (εk −µ) nkσ nkσ
Z0 ′ ′ n n
k ,σ k′ σ′ kσ
1 X
= (kσ)
e−β (εk −µ) nkσ nkσ ,
Z0 nkσ
unde ultima egalitate s-a obţinut prin utilizarea factorizării funcţiei de partiţie ı̂n contribuţii
Q (kσ)
uni-mod (Z0 = k,σ Z0 ), urmată de simplificarea contribuţiilor (factorizate) pe toate mo-
durile diferite de modul interesant [adică (k′ , σ ′ ) 6= (k, σ)]. Luând ı̂n considerare expresia de
(kσ) P
definiţie a funcţiei de partiţie a modului interesant (Z0 = nkσ e−β (εk −µ) nkσ ), se observă
că numărătorul rezultatului precedent este egal cu derivata aceste funcţii de partiţie uni-mod ı̂n
raport cu potenţialul chimic entropic βµ:
X X (kσ)
∂ ∂ Z0
e−β (εk −µ) nkσ nkσ = e−β (εk −µ) nkσ = ;
nkσ
∂(βµ) n ∂(βµ)
kσ
atunci, valoarea medie a numărului de ocupare devine:

(kσ)
(kσ)

1 ∂ Z0 ∂ ln Z0 ∂
nkσ 0 = (kσ) = = (∓1) ln 1 ∓ e−β (εk −µ) ,
Z ∂(βµ) ∂(βµ) ∂(βµ)
0
sau, prin efectuarea derivării si a simplificărilor se obţine:

1
nkσ 0 = ≡ n0kσ , (5.45)
e β (εk −µ) ∓ 1
care este funcţia de distribuţie Bose-Einstein pentru bosoni (semnul superior) şi respectiv funcţia
de distribuţie Fermi-Dirac pentru fermioni (semnul inferior).
Media grand-canonică a produsului de operatori elementari se calculează ı̂n mod asemănător
cu calcului precedent pentru numărul mediu de ocupare. Pentru produsul operator de creare +
operator de anihilare se obţine:
† 1 1 X
P
ckσ ck′ σ′ 0 = Tr e−β K̂0 ĉ†kσ ĉk′ σ′ = {n} e−β k′′ ,σ′′ (εk′′ −µ) n̂k′′ σ′′ ĉ†kσ ĉk′ σ′ {n}
Z0 Z0
{n}
1 X −β Pk′′ ,σ′′ (εk′′ −µ) nk′′ σ′′

= e {n}ĉ†kσ ĉk′ σ′ {n} .
Z0
{n}
Elementul de matrice al produsului de operatori elementari are expresii diferite ı̂n funcţie de
relaţia ı̂ntre stările uni-particulă ale operatorilor elementari consideraţi.
• Dacă cele două stări uni-particulă sunt diferite (k′ , σ ′ ) 6= (k, σ), atunci operatorul ĉk′ σ′
distruge o particulă pe starea (k′ , σ ′ ) ı̂n vectorul ket (din dreapta), iar operatorul ĉ†kσ prin
acţiune la stânga distruge o particulă pe starea (k, σ) ı̂n vectorul bra (din stânga), conform
relaţiilor (2.83); ca urmare, se obţine

{n}ĉ†kσ ĉk′ σ′ {n} ′ ′
= . . . , nkσ , . . . , nk′ σ′ , . . . ĉ†kσ ĉk′ σ′ . . . , nkσ , . . . , nk′ σ′ , . . .
(k ,σ )6=(k,σ)
√ √
= (±1)Skσ nkσ (±1)Sk′ σ′ nk′ σ′

× . . . , nkσ − 1, . . . , nk′ σ′ , . . . . . . , nkσ , . . . , nk′ σ′ − 1, . . .
=0,
deoarece vectorii obţinuţi sunt ortogonali.

• Dacă cele două stări sunt identice (k′ , σ ′ ) ≡ (k, σ), atunci produsul operatorilor elementari
este egal cu operatorul număr de particule ĉ†kσ ĉkσ = n̂kσ , astfel ı̂ncât prin utilizarea ecuaţiei
cu valori proprii (2.82) şi a normării la unitate a vectorilor bazei numere de ocupare, rezultă:

†
{n}ĉ†kσ ĉk′ σ′ {n} = . . . , n kσ , . . . ĉ ĉkσ . . . , nkσ , . . .
kσ
(k′ ,σ′ )≡(k,σ)

= {n}n̂kσ {n} = nkσ .
Cele două rezultate precedente se pot exprima ı̂mpreună ı̂n forma:

{n}ĉ†kσ ĉk′ σ′ {n} = δ k,k′ δσ,σ′ nkσ ,
astfel ı̂ncât media produsului de operatori elementari consideraţi anterior devine:

† 1 X −β Pk′′ ,σ′′ (εk′′ −µ) nk′′ σ′′
ĉkσ ĉk′ σ′ 0 = e δ k,k′ δσ,σ′ nkσ = δ k,k′ δσ,σ′ n0kσ . (5.46)
Z0
{n}
Pentru celălalt produs, operator de anihilare + operator de creare, se obţine rezultatul prin uti-
lizarea relaţiei de comutare/anti-comutare a operatorilor elementari prin care se obţine produsul
considerat anterior:
1 1
ckσ c†k′ σ′ 0 = Tr e−β K̂0 ĉkσ ĉ†k′ σ′ = Tr e−β K̂0 δk,k′ δσ,σ′ 1̂ ± ĉ†k′ σ′ ĉkσ
Z0 Z0
1 1
= δk,k′ δσ,σ′ Tr e−β K̂0 ± Tr e−β K̂0 ĉ†k′ σ′ ĉkσ ;
Z0 Z0
se observă că primul termen din relaţia precedentă se simplifică datorită condiţiei de normare a
operatorului statistic liber
1
Tr e−β K̂0 = Tr ̺ˆ0 = 1 ,
Z0
iar al doilea termen se reduce la rezultatul primului produs de operatori elementari, care a fost
discutat anterior:
1

Tr e−β K̂0 ĉ†k′ σ′ ĉkσ = c†k′ σ′ ckσ 0 = δk,k′ δσ,σ′ n0kσ ;
Z0
atunci se obţine următorul rezultat pentru acest al doilea tip de produs de operatori elementari:

ckσ c†k′ σ′ 0 = δk,k′ δσ,σ′ (1 ± n0kσ ) . (5.47)
Pentru sistemul liber operatorii formulării Heisenberg termice coincid cu operatorii formulării
Dirac termice, fiind definiţi prin relaţia (5.7)
τ τ
ÂK̄0 (τ ) ≡ e ~ K̂0 Â e− ~ K̂0
şi satisfăcând ecuaţia diferenţială cu condiţia limită (5.8):
∂
~ ÂK̄0 (τ ) = K̂0 , ÂK̄0 (τ ) − = K̂0 , Â − K̄0 (τ ) ,
∂τ
ÂK̄0 (0) = Â .
Pentru operatorul elementar ĉkσ se evaluează comutatorul cu hamiltonianul grand-canonic pe

baza relaţiilor de comutare (2.118) şi (2.116):

K̂0 , ĉkσ − = T̂ , ĉkσ − − µ N̂ , ĉkσ − = −εk ĉkσ + µ ĉkσ = −(εk − µ) ĉkσ ;
ca urmare, operatorul Heisenberg termic ĉkσK̄0 (τ ) satisface următoarea ecuaţie diferenţială cu

condiţia limită
∂
~ ĉkσK̄0 (τ ) = K̂0 , ĉkσK̄0 (τ ) − = K̂0 , ĉkσ − K̄ (τ ) = −(εk − µ) ĉkσK̄0 (τ ) ,
∂τ 0
ĉkσK̄0 (0) = ĉkσ ,
care are soluţia

εk − µ
ĉkσK̄0 (τ ) = e−ωk τ ĉkσ , unde ω k ≡ ωk − µ/~ = . (5.48a)
~
În mod analog se obţine dependenţa pseudo-temporală a celuilalt operator elementar ı̂n formu-
larea Heisenberg termică:
ĉ†kσK̄0 (τ ) = e ωk τ ĉ†kσ . (5.48b)
Operatorii de câmp ı̂n formularea Heisenberg liberă (adică Dirac) termică se obţin pe baza
rezultatelor precedente:
1 X ik·r 1 X ik·r−ωk τ
ψ̂σK̄0 (r, τ ) = √ e ĉ kσK̄0 (τ ) = √ e ĉ kσ , (5.49a)
V k V k
1 X −ik·r † 1 X −ik·r+ωk τ †
ψ̂σ† K̄0 (r, τ ) = √ e ĉ kσK̄0 (τ ) = √ e ĉ kσ . (5.49b)
V k V k
Funcţia Green-Matsubara a sistemului liber are, prin definiţie, următoarea expresie:

0
Gσσ ′ ′
′ (r, τ ; r , τ ) = − Tr ̺ ˆ0 Tτ ψ̂σK̄0 (r, τ ) ψ̂σ† K̄0 (r′ , τ ′ )

= − θ(τ − τ ′ ) Tr ̺ˆ0 ψ̂σK̄0 (r, τ ) ψ̂σ† K̄0 (r′ , τ ′ )

∓ θ(τ ′ − τ ) Tr ̺ˆ0 ψ̂σ† K̄0 (r′ , τ ′ ) ψ̂σK̄0 (r, τ ) .
Prima urmă operatorială (medie grand-canonică) se evaluează prin utilizarea expresiilor operato-
rilor de câmp Heisenberg termici (5.49), şi apoi a mediei grand-canonice a produsului de operatori
elementari (5.47), astfel ı̂ncât rezultă:
1 X i(k·r−k′ ·r′ )−(ωk τ −ωk′ τ ′ )
Tr ̺ˆ0 ψ̂σK̄0 (r, τ ) ψ̂σ† K̄0 (r′ , τ ′ ) = e Tr ̺ˆ0 ĉkσ ĉ†k′ σ′
V ′ k,k
1 X i(k·r−k′ ·r′ )−(ωk τ −ωk′ τ ′ )
= e δk,k′ δσ,σ′ (1 ± n0kσ )
V ′ k,k
1 X ik·(r−r′ )−ωk (τ −τ ′ )
= e (1 ± n0kσ ) δσ,σ′ ;
V
k
Cea de-a doua urmă operatorială se evaluează ı̂n mod similar ce precedenta, prin utilizarea
expresiilor operatorilor de câmp Heisenberg termici (5.49), şi apoi a mediei grand-canonice a
produsului de operatori elementari (5.46), astfel ı̂ncât se obţine:
1 X i(k·r−k′ ·r′ )−(ωk τ −ωk′ τ ′ )
Tr ̺ˆ0 ψ̂σ† K̄0 (r′ , τ ′ ) ψ̂σK̄0 (r, τ ) = e Tr ̺ˆ0 ĉ†k′ σ′ ĉkσ
V ′ k,k
1 X i(k·r−k′ ·r′ )−(ωk τ −ωk′ τ ′ )
= e δk,k′ δσ,σ′ n0kσ
V ′
k,k
1 X ik·(r−r′ )−ωk (τ −τ ′ ) 0
= e nkσ δσ,σ′ ;
V
k
Pe baza rezultatelor anterioare se obţine expresia funcţiei Green-Matsubara ı̂n spaţiul poziţii-
pseudo-timpi:
′ ′ −1 X ik·(r−r′ )−ωk (τ −τ ′ )
0
Gσσ ′ (r, τ ; r , τ ) = δσ,σ ′ e θ(τ − τ ′ ) (1 ± n0kσ ) ± θ(τ ′ − τ ) n0kσ . (5.50)
V
k
Se observă că funcţia Green-Matsubara liberă este de forma

0 ′ ′ 0 ′ ′
Gσσ ′ (r, τ ; r , τ ) = δσ,σ ′ G (r − r , τ − τ ) ,
adică satisface proprietăţile generale de simetrie ale funcţiei Green-Matsubara, iar partea scalară
este
−1 X ik·r−ωk τ
G 0 (r, τ ) = e θ(τ ) (1 ± n0kσ ) ± θ(−τ ) n0kσ .
V
k
Datorită dependenţei de diferenţele coordonatelor spaţiale şi diferenţa pseudo-timpilor funcţia

Green-Matsubara liberă este dezvoltabilă Fourier, conform relaţiei generale (5.28):
∞
0 ′ ′ 1 X 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ ) e0
Gσσ ′ (r, τ ; r τ ) = e Gσσ′ (k, ωn ) .
V ~β n=−∞
k
Transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara liberă se calculează cu formula generală (5.29)

Z Z ~β
Geσσ
0
′ (k, ωn ) =
3
d r dτ e−ik·r+iωn τ Gσσ
0
′ (r, τ )
V 0
Z Z ~β
−1 X ik′ ·r−ωk′ τ
= d3 r dτ e−ik·r+iωn τ δσσ′ e θ(τ ) (1 ± n0k′ σ ) ± θ(−τ ) n0k′ σ
V 0 V ′k
X 1 Z ′
= δσσ′ (−1) d3 r e i(k −k)·r
V V
k′
Z ~β Z ~β
× (1 ± n0k′ σ ) dτ θ(τ ) e(iωn −ωk′ )τ ± n0k′ σ dτ θ(−τ ) e (iωn −ωk′ )τ
;
0 0
Cele 3 integrale care apar ı̂n expresia anterioară se evaluează astfel:

1. Z
1 ′
d3 r e i(k −k)·r = δ k,k′ ,
V V
aşa cu s-a arătat la deducerea reprezentării Lehmann pentru funcţiile Green uni-particulă ı̂n
formalismul fermionic de temperatură nulă, prin funcţia I(k);
2.
Z ~β Z ~β
(iωn −ωk′ )τ e(iωn −ωk′ )τ τ =~β e(iωn −ωk′ )~β − 1
dτ θ(τ ) e = dτ e(iωn −ωk′ )τ = = ;
0 0 iωn − ω k′ τ =0 iωn − ωk′
3. Z ~β
dτ θ(−τ ) e(iωn −ωk′ )τ = 0 ,
0
pentru că funcţia Heaviside θ(−τ ) este nulă pe intervalul de integrare, care implică numai valori
pozitive ale pseudo-timpului.
Atunci, prin includerea rezultatelor integrărilor se obţine:
e(iωn −ωk )~β − 1

Geσσ
0 0
′ (k, ωn ) = δσσ ′ (−1)(1 ± nkσ )
iωn − ω k
1
= δσσ′ (1 ± nkσ ) 1 − e iωn ~β e−ωk ~β ;
0
iωn − ω k
Numărul mediu de particule pe o stare uni-particulă n0kσ este funcţia de distribuţie Bose-Einstein
sau Fermi-Dirac, astrfel că rezultă:
1 e β(εk −µ) e β~ωk 1

n0kσ = =⇒ 1 ± n0kσ = = β~ω = ,
e β(εk −µ) ∓1 e β(εk −µ)∓1 e k ∓ 1 1 ∓ e−β~ωk
unde ωk = (εk − µ)/~; pe de altă parte, ωn = (π/~β)n, unde n este par pentru bosoni şi impar
pentru fermioni, astfel ı̂ncât
(
iωn ~β e iπ2n = +1 bosoni
e = =⇒ e iωn ~β = ±1 .
e iπ(2n+1) = −1 fermioni
Atunci, prin considerarea celor 2 observaţii precedente, rezultă

1
(1 ± n0kσ ) 1 − e(iωn −ωk )~β = −β~ω
1 − (±1) e−ωk ~β = 1 ,
1∓e k
astfel ı̂ncât expresia finală pentru transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara uni-particulă
corespunzătoare sistemului liber este
1
Geσσ
0
′ (k, ωn ) = δσσ ′ , (5.51)
iωn − ωk
unde ω k ≡ (εk − µ)/~.
B. Rezolvarea ecuaţiei diferenţiale

Ecuaţia diferenţială a funcţiei Green-Matsubara pentru sistemul liber este relaţia (5.34)
∂ −~2 2
0 ′ ′ 3 ′ ′
~ + ∇r − µ Gσσ ′ (r, τ ; r , τ ) = − ~ δσσ ′ δ (r − r ) δ(τ − τ ) .
∂τ 2m
Pentru rezolvarea acestei ecuaţii se utilizează metoda transformării Fourier, observând că ambii
membrii ai ecuaţiei diferenţiale depind numai de diferenţele coordonatelor spaţiale şi diferenţa
pseudo-timpilor.
În membrul stâng se efectuează transformarea Fourier a funcţiei Green-Matsubara liberă,
conform relaţiei (5.28):
∞
0 ′ ′ 1 X 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ ) e0
Gσσ ′ (r, τ ; r , τ ) = e Gσσ′ (k, ωn ) ,
V ~β n=−∞
k
astfel ı̂ncât membrul stâng al ecuaţiei diferenţiale devine:

∂ −~2 2 ∞
1 X 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ )
0 ′ ′
~ + ∇r − µ Gσσ ′ (r, τ ; r , τ ) = e
∂τ 2m V ~β n=−∞
k
~2 k 2
× − i~ ωn + − µ Geσσ
0
′ (k, ωn ) .
2m
Pentru membrul drept se face apel la reprezentări Fourier ale funcţiilor Dirac spaţială şi
pseudo-temporală.
• Se utilizează următoarea identitate matematică
∞
X
e 2πi x n = δ(x) , pentru x ∈ (−1, 1) ;
n=∞
2π
atunci, pentru (τ − τ ′ ) ∈ (−~β, ~β) ı̂n cazul bosonic şi când ωn = n, se obţine
~β
1 X −iωn (τ −τ ′ ) 1 X −i ~β
2π
n(τ −τ ′ ) 1 X 2πi τ ′~β
−τ
n 1 τ′ − τ
e = e = e = δ = δ(τ − τ ′ );
~β n ~β n ~β n ~β ~β
pentru cazul fermionic cu acelaşi interval pseudo-temporal (τ − τ ′ ) ∈ (−~β, ~β) şi când
2π
ωn = (n + 21 ), se obţine
~β
iπ ′
1 X −iωn (τ −τ ′ ) 1 X −i ~β
2π
(n+ 12 )(τ −τ ′ ) e− ~β (τ −τ ) X 2πi τ ~β ′ −τ
n
e = e = e
~β n ~β n ~β n
1 − ~β τ′ − τ
iπ
(τ −τ ′ )
= e δ = δ(τ − τ ′ ) ,
~β ~β
unde pentru ultima egalitate s-a utilizat identitatea f (x) δ(x − x0 ) = f (x0 ) δ(x − x0 ).
Se observă că pentru ambele cazuri se obţine acelaşi rezultat :
1 X −iωn (τ −τ )
e = δ(τ − τ ′ ) .
~β n
• Pentru funcţia Dirac spaţială se utilizează identitatea

Z ∞
dk ikx
e = δ(x) ,
−∞ 2π
de unde rezultă
Z
d3 k ik·(r−r′ ) 1 X ik·(r−r′ )
δ 3 (r − r′ ) = 3
e = e .
R3 (2π) ante LT V
k
Atunci membrul drept al ecuaţiei diferenţiale are următoarea transformare Fourier:

1 X 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′)
− ~ δσσ′ δ 3 (r − r′ ) δ(τ − τ ′ ) = e (−~ δσσ′ ) .
V ~β n
k
Se substituie reprezentările Fourier pentru ambii membrii ai ecuaţiei diferenţiale, astfel ı̂ncât se
obţine
1 X 1 X −ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ )
∞
~2 k 2
e − i~ωn + − µ Geσσ
0
′ (k, ωn )
V ~β n=−∞ 2m
k
1 X 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ )
= e (−~ δσσ′ ) .
V ~β n
k
Deoarece sistemul Fourier este ortonormat, rezultă egalitatea coeficienţilor Fourier

~2 k 2
− i~ωn + − µ Geσσ
0
′ (k, ωn ) = −~ δσσ ′ ,
2m
astfel ı̂ncât se obţine
1
Geσσ
0
′ (k, ωn ) = δσσ ′ ,
1 ~2 k 2
iωn − −µ
~ 2m
care este echivalentă cu relaţia (5.51).
C. Mediile grand-canonice ale observabilelor remarcabile pentru sistemul liber

Se utilizează rezultatele generale obţinute anterior pentru numărul mediu de particule şi
energia medie ı̂n cazul unui sistem arbitrar şi se particularizează aceste rezultate pentru sistemul
liber, având expresii explicite pentru funcţia Green-Matsubara liberă.
C1. Calculul cu funcţia Green-Matsubara ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timp

Numărul mediu de particule se obţine din relaţia generală (5.36), care ı̂n cazul sistemului liber
devine Z Z

X X
N 0 = ∓ d3 r 0
Gσσ (r, τ ; r, τ + ) = ∓ d3 r δσ,σ G 0 (0, −η) ;
σ σ
Funcţia Green-Matsubara liberă ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timp are expresia (5.50), care pentru
situaţia prezentă devine:
−1 X ωk η −1 X ω η 0 −1 X
G 0 (0, −η) = e (1 ± n0k ) θ(−η) ± n0k θ(η) = e k nk −→ (±n0k ) ,
V V η→0 V
k k k
deoarece θ(−η) = 0, θ(η) = 1 şi se poate efectua trecerea la limită η → 0; ca urmare numărul
mediu de particule este
Z

−1 X X X
N 0 = ∓ d3 r (±n0k ) = n0k . (5.52)
V σ
k k,σ
Energia medie se obţine ı̂n mod similar, pe baza relaţiei generale (5.39), ı̂n care funcţia Green-
Matsubara liberă are expresia (5.50):
Z ∂ X

±1 ~2 2
E = d3 r lim lim ~ + ∇r − µ 0
Gσσ (r, τ ; r′ , τ ′ )
2 r′ →r τ ′ →τ ∂τ 2m σ
Z ∂
±1 X 3 ~2 2
= d r lim lim ~ + ∇ r − µ
2 σ r′ →r τ ′ →τ ∂τ 2m
−1 X ik·(r−r′ )−ωk (τ −τ ′ )
× δσ,σ e θ(τ − τ ′ ) (1 ± n0kσ ) ± θ(τ ′ − τ ) n0kσ
V
k
X Z ∂
±1 −1 ~2 2 ′ ′
= d3 r lim lim ~ + ∇ r − µ e ik·(r−r )−ωk (τ −τ ) θ(τ − τ ′ ) ± n0kσ ;
2 V r ′ →r τ ′ →τ ∂τ 2m
k,σ
se efectuează operaţiile de derivare, iar apoi se pot face trecerile la limită r′ → r şi τ ′ → τ + η
(unde ı̂n final η → 0+ ), astfel ı̂ncât rezultă:
∂ ~2 2 ′ ′
lim lim ~ + ∇r − µ e ik·(r−r )−ωk (τ −τ ) θ(τ − τ ′ ) ± n0kσ
′ ′
r →r τ →τ ∂τ 2m

ik·(r−r′ )−ω k (τ −τ ′ ) ~2 k 2 ′ 0
∂ θ(τ − τ ′ )
= lim lim e − ~ω k − − µ θ(τ − τ ) ± nkσ + ~
r′ →r τ ′ →τ 2m ∂τ
h i
ωk η 0
= lim e (−~ω k − εk − µ) θ(−η) ± nkσ + ~ δ(η)
η→0+
= −2 εk (±n0k ) ,
unde pentru ultima egalitate s-a făcut apel la următoarele proprietăţi: θ(−η) = 0, δ(η) = 0 şi
−~ωk − εk − µ = −εk + µ − εk − µ = −2 εk . Atunci, prin utilizarea rezultatului anterior, energia
medie devine: Z

±1 X −1 X
E = d3 r (−2) εk (±n0k ) = εk n0k . (5.53)
2 V V
k,σ k,σ
C2. Calculul cu funcţia Green-Matsubara ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă

Numărul mediu de particule se obţine din relaţia generală (5.42) ı̂n care se utilizează expresia
transformatei Fourier a funcţiei Green-Matsubara liberă (5.51):

X 1 X iωn η X e0 X 1 X iωn η X 1
N =∓ lim e Gσσ (k, ωn ) = ∓ lim e δσσ
η→0+ ~β n σ
η→0+ ~β
n σ
iω n − ωk
k k
X 1 X e iωn η
=∓ lim . (5.54)
η→0+ ~β n iωn − ωk
k,σ
Energia medie se obţine ı̂n mod similar din relaţia generală (5.43)

∓1 X 1 X iωn η ~2 k 2 X
E = lim e i~ωn + +µ Geσσ
0
(k, ωn )
2 η→0+ ~β n 2m σ
k
∓1 X 1 X iωn η X 1
= lim e i~ωn + εk + µ δσσ
2 η→0+ ~β n σ
iω n − ωk
k
∓1 X 1 X iωn η i~ωn + εk + µ
= lim e ;
2 η→0+ ~β n iωn − ω k
k,σ
dar fracţia din expresia precedentă se transformă astfel:

i~ωn + εk + µ iωn + (εk + µ)/~ 2 εk /~ 2 εk
=~ =~ 1+ =~+ .
iωn − ω k iωn − (εk − µ)/~ iωn − ω k iωn − ω k
Atunci, energia medie devine

∓1 X 1 X iωn η h 2 εk i
E = lim e ~+
2 η→0+ ~β
n
iωn − ωk
k,σ
∓~ X 1 X iωn η X 1 X iωn η εk
= lim e ∓ lim e ;
2 η→0+ ~β
n
η→0+ ~β
n
iωn − ω k
k,σ k,σ
primul termen din expresia precedentă este nul, deoarece

1 X iωn η
lim e = lim δ(−η) = 0 ,
η→0+ ~β n η→0+
astfel ı̂ncât expresia finală pentru energia medie este:

X 1 X e iωn η
E =∓ εk lim . (5.55)
η→0+ ~β n iωn − ω k
k,σ
C3. Suma după frecvenţe

Din compararea rezultatelor obţinute ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timp (5.52) – (5.53) cu rezultatele
corespondente obţinute ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă (5.54) – (5.55) se obţine următoatea relaţie:
1 X iωn η e0 1 X e iωn η ∓1
lim e G (k, ωn ) = lim = ∓n0kσ = β~ω , (5.56)
η→0+ ~β n η→0+ ~β
n
iω n − ω k e k ∓ 1
numită suma după frecvenţe a funcţiei Green-Matsubara.

Această sumă după frecvenţe se poate demonstra prin calcul direct, fiind un caz particular al
următoarei egalităţi matematice:
 2π
 −→ −
pentru ωn = ~β n


1 X e iωn η 1
lim = β~x0
, unde (5.57)
η→0+ ~β iω n − x0 1 ∓ e 

n
pentru ωn = 2π n + 1

−→ +
~β 2
Demonstraţie:
Pentru demonstrarea regulilor de sumare se vor utilza variante ale teoremei Jordan din teoria
funcţiilor de variabilă complexă, care este discutată ı̂n Anexa matematică A.5.
• Metoda de deducere a regulilor de sumare este următoarea:

se determină o funcţie auxiliară de variabilă complexă, care satisface condiţiile
– suma reziduurilor funcţiei este seria din regula de sumare,

– integrala ı̂n planul complex a funcţiei auxiliare este calculabilă.
2π
• În cazul bosonic frecvenţele sunt pare ωn = n, iar seria (ı̂nainte de trecerea la limită) este
~β
1 X e iωn η
Sη = .
~β n iωn − x0
Funcţia auxiliară este

1 eηz
f (z) = .
e ~βz − 1 z − x0
Această funcţie are următoarele proprietăţi:
– f (z) este o funcţie meromorfă cu poli simpli:


 zx = x 0
2π
 ~βzn = i2πn −→ zn = i n = iωn .
~β
– Reziduurile funcţiei ı̂n poli sunt:

e ηx
Res f (zx ) =
e ~βx−1

1 eηz e ηzn
Res f (zn ) = (z − zn ) f (z) = (z − zn ) =
z→zn e~βz − 1 z − x0 z→zn ~β e~βzn (zn − x)
iωn η
e
= ,
~β(iωn − x0 )
unde pentru ultimul reziduu s-a calculat limita cu regula l’Hôpital şi s-a utilizat egalitatea
~βzn = i2πn .
Din rezultatul precedent se obţine

X 1 X e iωn η
Res f (zx ) = = Sη .
n
~β n iωn − x
Se alege drept traiectorie de integrare, cercul centrat ı̂n originea planului complex şi cu raza R,
notat CR ; ı̂n figura 5.1 este ilustrat cercul pe care se efectuează integrarea şi sunt figuraţi polii din
Imz
C
zn = iωn
zx = x0 Rez
Figura 5.1: Traiectoria de integrare pentru stabilirea regulii de sumare ı̂n cazul bosonic.
interior. Atunci integrala funcţiei pe conturul ı̂nchis C este egală cu suma reziduurilor din interior,
astfel ı̂ncât la limita cercului de rază infinită se obţine:
I h X∞
i n e ηx0 o
lim dz f (z) = 2πi Res f (zx ) + Res f (zn ) = 2πi ~βx + Sη .
R→∞ CR n=−∞
e −1
Pe de altă parte, prin aplicarea lemei Jordan se arată că integrala precedentă se anulează la limita
cercului de rază infinită: I
lim dz f (z) = 0 ;
R→∞ CR
ı̂n consecinţă se obţine suma seriei din regula de sumare (ı̂nainte de trecerea la limită η → 0):
e ηx0 e ηx0
+ Sη = 0 =⇒ Sη = .
e~βx0 − 1 1 − e~βx0
Pentru a arăta că integrala pe cercul CR se anulează la limita R → ∞ se procedează astfel.
– Funcţia f (z) se exprimă ı̂n mod explicit ı̂n raport cu părţile reală şi imaginară ale variabilei
complexe z = x + iy
1 eηz eηx eiηy

f (z) ≡ = ~βx i~βy .
e~βz − 1 z − x0 e e − 1 (x − x0 + iy)
Din expresia precedentă se observă că funcţia f (z) are comportări diferite la infinit (ı̂n planul
complex) ı̂n funcţie de semnul părţii reale a variabilei, adică x; ca urmare integrala pe cercul C
se descompune ı̂n integrala pe semicercul pentru care x > 0 şi integrala pe semicercul pentru
care x < 0: I Z Z
dz f (z) = dz f (z) + dz f (z) .
+ −
CR CR CR
– Pe semicercul cu valori pozitive pentru x se prelucrează funcţia f (z) astfel:

1 1
f (z) = e−(~β−η)z ≡ g1 (z) e−λ1 z ,
z − x0 1 − e−~νz
1 1
unde g1 (z) ≡ şi λ1 = ~β − η > 0.
z − x0 1 − e−~νz
+
Se observă că funcţia g1 (z) se comportă pe semicercul CR , la valori mari ale razei, ı̂n forma:

g1 (z) = 1 1 1
=
1
<
1

1
≈
1
;
z − x0 1 − e−~νz z − x0 1 − e−~βx e−i~βy |z| 1 − e−i~βy |z|
+
ca urmare, funcţia g1 (z) converge uniform către valoarea nulă pe semicercul CR , când raza
creşte la infinit (R → ∞).
Atunci, conform lemei Jordan varianta II (prezentată ı̂n Anexa matematică A.5), integrala
tinde la zero: Z
dz g1 (z) e−λ1 z −→ 0 .
+
CR R→∞
– Pe semicercul cu valori negative pentru x funcţia f (z) se prelucrează ı̂n mod similar:
1 1
f (z) = e ηz ≡ g2 (z) e−λ2 z ,
z − x0 e ~νz − 1
1 1
unde g2 (z) ≡ şi λ2 = η > 0.
z − x0 e ~νz − 1
−
Se observă că funcţia g2 (z) se comportă pe semicercul CR , la valori mari ale razei, ı̂n forma:

g2 (z) = 1 1 1
=
1
<
1

1
≈
1
;
z − x0 e ~νz −1 z − x0 e ~βx e i~βy −1 |z| e i~βy − 1 |z|
−
ca urmare, funcţia g2 (z) converge uniform către valoarea nulă pe semicercul CR , când raza
creşte la infinit (R → ∞).
Atunci, conform lemei Jordan varianta I (prezentată ı̂n Anexa matematică A.5), integrala
tinde la zero: Z
dz g2 (z) e−λ2 z −→ 0 .
−
CR R→∞
În concluzie, deoarece pe ambele semicercuri integralele tind către valori nule, integrala totală
devine nulă când raza cercului creşte la valoarea infinită.
2π
• În cazul fermionic frecvenţele sunt impare ωn = n + 12 , iar seria (ı̂nainte de trecerea la limită)
~β
este
1 X e iωn η
Sη = .
~β n iωn − x0
Funcţia auxiliară este
1 eηz
h(z) = .
e~βz + 1 z − x0
Această funcţie are următoarele proprietăţi:
– h(z) este o funcţie meromorfă cu poli simpli:


 zx = x 0
2π
 ~βzn = iπ(2n + 1) −→ zn = i (n + 12 ) = iωn .
~β
– Reziduurile funcţiei ı̂n poli sunt:

e ηx
Res h(zx ) =
e~βx −1

1 eηz e ηzn
Res h(zn ) = (z − zn ) h(z) = (z − zn ) =
z→zn e~βz + 1 z − x0 z→zn ~β e~βzn (zn − x)
iωn η
e
=− ,
~β(iωn − x0 )
unde pentru ultimul reziduu s-a calculat limita cu regula l’Hôpital şi s-a utilizat egalitatea
~βzn = i2π(n + 21 ), astfel ı̂ncât e~βzn = −1.
Din rezultatul precedent se obţine

X 1 X e iωn η
Res h(zx ) = − = −Sη .
n
~β n iωn − x
Se alege drept traiectorie de integrare, cercul centrat ı̂n originea planului complex şi cu raza R,
notat CR ; ı̂n figura 5.2 este ilustrat cercul pe care se efectuează integrarea şi sunt figuraţi polii din
interior. Atunci integrala funcţiei pe conturul ı̂nchis C este egală cu suma reziduurilor din interior,
astfel ı̂ncât la limita cercului de rază infinită se obţine:
I h X∞
i n e ηx0 o
lim dz h(z) = 2πi Res h(zx ) + Res h(zn ) = 2πi ~βx − Sη .
R→∞ C
R n=−∞
e +1
Pe de altă parte, prin aplicarea lemei Jordan se arată că integrala precedentă se anulează la limita
cercului de rază infinită: I
lim dz h(z) = 0 ;
R→∞ CR
Imz
C
zn = iωn
zx = x0 Rez
Figura 5.2: Traiectoria de integrare pentru stabilirea regulii de sumare ı̂n cazul fermionic.
Demonstraţia este similară cu cea din cazul bosonic, astfel că se omite prezentarea acestui caz.
ı̂n consecinţă se obţine suma seriei din regula de sumare (ı̂nainte de trecerea la limită η → 0):
e ηx0 e ηx0
− Sη = 0 =⇒ Sη = .
e~βx0 +1 1 + e~βx0
5.2.5 Calculul perturbaţional al funcţiei Green-Matsubara

A. Contracţii termice şi teorema Bloch-De Dominicis
Contracţia termică dintre doi operatori Dirac termici este, prin definiţie, media grand-canonică
liberă a produsului cronologic termic al operatorilor Dirac termici consideraţi:

A(τ ) B(τ ′ ) = Tτ [ ÂK̄0 (τ ) B̂K̄0 (τ ′ )] 0 = Tr ̺ˆ0 Tτ [ ÂK̄0 (τ ) B̂K̄0 (τ ′ )] . (5.58)
def.
Se observă că definiţia contracţiei termice este similară cu definiţia valorii contracţiei din forma-
lismul de temperatură nulă fermionic, adică:

AB = hΨ0 | T[Â B̂] |Ψ0 i − hΨ0 | N[Â B̂ ]|Ψ0 i = hΨ0 | T[Â B̂] |Ψ0 i = T[Â B̂] 0 .
Conform definiţiei, contracţiile termice au următoarele proprietăţi (care sunt similare cu pro-
prietăţile contracţiilor din formalismul de temperatură nulă):
1. distributivitate faţă de adunare,
2. dacă se consideră operatori elementari (sau operatori de câmp), atunci contracţia este
comutativă pentru operatori bosonici şi respectiv anti-comutativă pentru operatori fermionici.
Operatorii elementari ı̂n formularea Dirac termică au expresiile (5.48)

ĉkσK̄0 (τ ) = e−ωk τ ĉkσ εk − µ
, ωk = ;
ĉ†kσK̄0 (τ ) = e ωk τ ĉ†kσ ~
atunci, utilizând valorile medii grand-canonice pentru produse ale operatorilor elementari, date
de relaţiile (5.46) – (5.47) se obţin valorile contracţiilor operatorilor elementari:

ckσ (τ ) ck′ σ′ (τ ′ ) = Tr ̺ˆ0 Tτ [ ĉkσK̄0 (τ ) ĉk′ σ′ K̄0 (τ ′ ) ]
′

= e−ωk τ −ωk′ τ θ(τ − τ ′ ) c kσ c k′ σ′ 0 ± θ(τ ′ − τ ) c k′ σ′ c kσ 0
| {z } | {z }
=0 =0
=0; (5.59a)

c†kσ (τ ) c†k′ σ′ (τ ′ ) = Tr ̺ˆ0 Tτ [ ĉ†kσK̄0 (τ ) ĉ†k′ σ′ K̄0 (τ ′ ) ]
′

= e−ωk τ −ωk′ τ θ(τ − τ ′ ) c†kσ c†k′ σ′ 0 ± θ(τ ′ − τ ) c†k′ σ′ c†kσ 0
| {z } | {z }
=0 =0
=0; (5.59b)

ckσ (τ ) c†k′ σ′ (τ ′ ) = Tr ̺ˆ0 Tτ [ ĉkσK̄0 (τ ) ĉ†k′ σ′ K̄0 (τ ′ ) ]
′

= e−ωk τ −ωk′ τ θ(τ − τ ′ ) c kσ c†k′ σ′ 0 ± θ(τ ′ − τ ) c†k′ σ′ c kσ 0
| {z } | {z }
= δk,k′ δσσ′ (1±n0kσ ) = δk,k′ δσσ′ n0kσ
(τ −τ ′ )

= δk,k′ δσσ′ e−ωk (1 ± n0kσ ) θ(τ − τ ′ ) ± n0kσ θ(τ ′ − τ ) ; (5.59c)

c†kσ (τ ) ck′ σ′ (τ ′ ) = Tr ̺ˆ0 Tτ [ ĉ†kσK̄0 (τ ) ĉk′ σ′ K̄0 (τ ′ ) ]
′

= e−ωk τ −ωk′ τ θ(τ − τ ′ ) c†kσ c k′ σ′ 0 ± θ(τ ′ − τ ) c k′ σ′ c†kσ 0
| {z } | {z }
= δk,k′ δσσ′ n0kσ = δk,k′ δσσ′ (1±n0kσ )
′
= δk,k′ δσσ′ e−ωk (τ −τ )
n0kσ θ(τ − τ ′ ) ± (1 ± n0kσ ) θ(τ ′ − τ ) ; (5.59d)
Deoarece operatorii de câmp ı̂n formularea Heisenberg termică se exprimă ı̂n termeni de operatori
elementari, conform relaţiilor (5.49), prin utilizarea contracţiilor operatorilor elementari, se obţin
contracţiile operatorilor de câmp:
1 X i(k·r+k′ ·r′ )
ψσ (r, τ ) ψσ′ (r′ , τ ′ ) = e ckσ (τ ) ck′ σ′ (τ ′ ) = 0 , (5.60a)
V ′k,k
1 X −i(k·r+k′ ·r′ ) †
ψσ† (r, τ ) ψσ† ′ (r′ , τ ′ ) = e ckσ (τ ) c†k′ σ′ (τ ′ ) = 0 , (5.60b)
V ′k,k
1 X i(k·r−k′ ·r′ )
ψσ (r, τ ) ψσ† ′ (r′ , τ ′ ) = e ckσ (τ ) c†k′ σ′ (τ ′ )
V ′k,k
δσσ′ X ik·(r−r′ )−ωk (τ −τ ′ )
= e (1 ± n0kσ ) θ(τ − τ ′ ) ± n0kσ θ(τ ′ − τ ) ,
V
k
(5.60c)
1 X i(−k·r+k′ ·r′ ) †
ψσ† (r, τ ) ψσ′ (r′ , τ ′ ) = e ckσ (τ ) ck′ σ′ (τ ′ )
V ′ k,k
δσσ′ X −ik·(r−r′ )+ωk (τ −τ ′ ) 0
= e nkσ θ(τ − τ ′ ) ± (1 ± n0kσ ) θ(τ ′ − τ ) ,
V
k
(5.60d)
Pe de altă parte, ultimile 2 contracţii se reduc la funcţii Green-Matsubara, ceea ce se verifică şi
prin compararea expresiilor din relaţiile (5.60c) – (5.60d) cu expresia (5.50):

ψσ (r, τ ) ψσ† ′ (r′ , τ ′ ) = Tr ̺ˆ0 Tτ ψ̂σK̄0 (r, τ ) ψ̂σ† K̄0 (r′ , τ ′ ) = − Gσσ
0 ′ ′
′ (r, τ ; r , τ ) , (5.61a)

ψσ† (r, τ ) ψσ′ (r′ , τ ′ ) = Tr ̺ˆ0 Tτ ψ̂σ† K̄0 (r, τ ) ψ̂σK̄0 (r′ , τ ′ ) = ∓ Gσ0′ σ (r′ , τ ′ ; r, τ ) . (5.61b)
Din relaţiile (5.60) – (5.61) se observă următoarea proprietate a contracţiilor operatorilor de

câmp:
– contracţiile ı̂ntre operatori de câmp de acelaşi tip (ambii sunt operatori de anihilare, sau
ambii sunt operatori de creare) sunt nule;
– contracţiile ı̂ntre operatori de câmp de tip diferit (unul este operator de anihilare, iar celălalt
este operator de creare) sunt egale, până la un semn, cu funcţia Green-Matsubara.
Importanţa contracţiilor termice este relevată de următoarea teoremă, care stă la baza calcu-
lului de perturbaţie:
Teorema Bloch – De Dominicis (numită de asemenea Teorema Wick termică)

Media grand-canonică pe sistemul liber a unui produs cronologic de operatori de câmp ı̂n for-
mularea Dirac termică este egal cu suma tuturor contracţiilor termice totale ale operatorilor din
respectivul produs:

Tτ [ Â(τa ) · B̂(τb ) · · · Ẑ(τz ) ] 0 = C Â(τa ), B̂(τb ), . . . , Ẑ(τz ) , (5.62)
unde

Â(τa), B̂(τb ), . . . , Ẑ(τz ) sunt operatori de câmp ı̂n formularea Dirac termică (ı̂n număr par),
· · · 0 = Tr{̺ˆ0 · · · } este media grand-canonică pe sistemul liber,
C{· · · } este suma tuturor contracţiilor termice totale ale operatorilor de câmp componenţi.
Observaţii:
• În operaţia de sumare peste toate contracţiile posibile C{· · · }, la aducerea operatorilor
contractaţi ı̂n poziţii vecine (prin permutări peste operatorii intermediari)
– operatorii bosonici sunt comutativi,

– operatorii fermionici sunt anti-comutativi.
• Operaţiile de ordonare cronologică Tτ [· · · ] şi contractare totală C{· · · } sunt operaţii distri-
butive.
• Teorema Bloch - De Dominicis este analoagă cu teorema Wick mediată pe starea fundamen-
tală.
Demonstraţie:
• Se consideră relaţii ı̂ntre operatorii elementari pentru cazul particular când τ > τ ′ ; ı̂n aceste condiţii
se obţin următoarele rezultate:
– Din relaţiile (5.59) rezultă contracţiile ı̂ntre operatorii elementari:
ckσ (τ ) ck′ σ ′ (τ ′ ) = c†kσ (τ ) c†k′ σ ′ (τ ′ ) = 0 ,

′
ckσ (τ ) c†k′ σ ′ (τ ′ ) = δk,k′ δσσ ′ e−ωk (τ −τ )
(1 ± n0kσ ) ,
′
c†kσ (τ ) ck′ σ ′ (τ ′ ) = δk,k′ δσσ ′ e−ωk (τ −τ )
n0kσ ;
ı̂n expresiile anterioare apar mărimile
1 e β~ωk 1
(1 ± n0kσ ) = 1 ± = β~ω =
e β~ωk ∓ 1 e k ∓ 1 1 ∓ e−β~ωk
1 ∓1
n0kσ = β~ω =
e k ∓ 1 1 ∓ e β~ωk
astfel ı̂ncât se pot scrie contracţiile precedente ı̂n forma
ckσ (τ ) ck′ σ ′ (τ ′ ) = c†kσ (τ ) c†k′ σ ′ (τ ′ ) = 0 ,

′ 1
ckσ (τ ) c†k′ σ ′ (τ ′ ) = δk,k′ δσσ ′ e−ωk (τ −τ )
,
1 ∓ e−β~ωk
′ ∓1
c†kσ (τ ) ck′ σ ′ (τ ′ ) = δk,k′ δσσ ′ e−ωk (τ −τ )
.
1 ∓ e β~ωk
– Operatorii elementari ı̂n descrierea Dirac termică au expresiile (5.48)

(
ĉkσ K̄0 (τ ) = e−ωk τ ĉkσ ,
ĉ†kσ K̄ (τ ) = e ωk τ ĉ†kσ ;
0
din care rezultă relaţiile de comutare

ĉkσ K̄0 (τ ) , ĉk′ σ ′ K̄0 (τ ′ ) ∓
= ĉ†kσ K̄ (τ ) , ĉ†k′ σ ′ K̄ (τ ′ ) ∓ = 0̂ ,
0 0
−ω k (τ −τ ′ )
ĉkσ K̄0 (τ ) , ĉ†k′ σ ′ K̄ (τ ′ ) ∓ = δk,k′ δσσ ′ e 1̂ ,
0
−ω k (τ −τ ′ )
ĉ†kσ K̄ (τ ) , ′
ĉk′ σ ′ K̄0 (τ ) ∓
= ∓ δk,k′ δσσ ′ e 1̂ ,
0
unde s-au utilizat relaţiile de comutare ale operatorilor elementari ı̂n formularea Schrödinger
(2.80).
– Prin compararea expresiilor anterioare ale contracţiilor (pentru cazul τ > τ ′ ) şi ale relaţiilor
de comutare, rezultă:

ĉkσ K̄0 (τ ) , ĉk′ σ ′ K̄0 (τ ′ ) = 1 ∓ e−β~ωk ckσ (τ ) ck′ σ ′ (τ ′ ) 1̂ = 0̂ ,
∓ τ >τ ′
†
ĉkσ K̄ (τ ) , ĉ†k′ σ ′ K̄ (τ ′ ) ∓ τ >τ ′ = 1 ∓ e β~ωk c†kσ (τ ) c†k′ σ ′ (τ ′ ) 1̂ = 0̂ ,
0 0

ĉkσ K̄0 (τ ) , ĉ†k′ σ ′ K̄ (τ ′ ) ∓ τ >τ ′ = 1 ∓ e−β~ωk ckσ (τ ) c†k′ σ ′ (τ ′ ) 1̂ ,
0
†
ĉkσ K̄ (τ ) , ĉk′ σ ′ K̄0 (τ ′ ) ∓ τ >τ ′ = 1 ∓ e β~ωk c†kσ (τ ) ck′ σ ′ (τ ′ ) 1̂ .
0
– Operatorii elementari ı̂n formularea Dirac termică comută cu operatorul statistic al sistemului
liber ̺ˆ0 = e−β K̂0 /Z0 conform relaţiilor:
τ τ e−β K̂0 e−β K̂0 τ~ K̂0 β K̂0 τ

ĉkσ K̄0 (τ ) ̺ˆ0 = e ~ K̂0 ĉkσ e− ~ K̂0 = e e ĉkσ e− ~ K̂0 e−β K̂0
Z0 Z0 | {z }
= ĉkσK̄ (~β)
0
−β K̂0
e τ K̂
= e−β~ωk e ~ 0 ĉkσ e−β K̂0
Z0 | {z }
= ĉkσK̄ (τ )
0
−β~ωk
=e ̺ˆ0 ĉkσ K̄0 (τ ) ,
τ τ e−β K̂0 e−β K̂0 τ~ K̂0 β K̂0 † − ~τ K̂0 −β K̂0
ĉ†kσ K̄ (τ ) ̺ˆ0 = e ~ K̂0 ĉ†kσ e− ~ K̂0 = e e ĉkσ e e
0 Z0 Z0 | {z }
†
= ĉ (~β)
kσK̄0
e−β K̂0 β~ωk ~τ K̂0 † −β K̂0

= e e ĉkσ e
Z0 | {z }
†
= ĉ (τ )
kσK̄0
= e β~ωk ̺ˆ0 ĉ†kσ K̄ (τ ) .

0
– Rezultatele anterioare se pot exprima ı̂n notaţie condensată, astfel ı̂ncât să se includă ambele
tipuri de operatori (atât de anihilare, cât şi de creare) prin aceleaşi formule; astfel se introduc
(
ĉkσ
α̂j = , (notaţie comună pentru operatorii elementari)
ĉ†kσ
(
−1 , pentru ĉkσ
λj =
+1 , pentru ĉ†kσ
ωj = ω̄k ;
atunci operatorii elementari ı̂n formularea Dirac termică se scriu

( )
ĉkσ K̄0 (τ ) = e−ωk τ ĉkσ
α̂j (τ ) = = e λj ωj τ α̂j
ĉ†kσ K̄ (τ ) = e ωk τ ĉ†kσ
0
şi relaţiile de comutare/anti-comutare precedente se scriu

α̂j (τ ) , α̂l (τ ′ ) ∓ = 1 ∓ e λj ~βωj αj (τ ) αl (τ ′ ) 1̂ ,
′ τ >τ
α̂j (τ ) ̺ˆ0 = e λj β~ωj ̺ˆ0 α̂j (τ ) .
În mod similar se exprimă prin notaţie comună operatorii de câmp:

(
ϕk (r) , pentru ĉkσ
χj =
ϕ∗k (r) , pentru ĉ†kσ
 X 
 ϕk (r) ĉkσ K̄0 (τ ) 
 ψ̂σ K̄0 (r, τ ) =
 
 X
Â(τ ) = †
X
k
† = χj α̂j (τ ) .
 ∗
 ψ̂σ K̄0 (r, τ ) =
 ϕk (r) ĉkσ K̄ (τ ) 
 j
0
k
• Cu ajutorul relaţiilor condensate prezentate anterior se poate demonstra teorema Bloch – De

Dominicis; pentru aceasta se observă că este suficient să se considere cazul când operatorii sunt
ordonaţi ı̂n raport cu variabilele pseudo-temporale, adică să se presupună că ı̂n relaţia (5.62) sunt
satisfăcute inegalităţile: τa ≥ τb ≥ · · · ≥ τz , deoarece ı̂n caz contrar se efectuează permutări ı̂n
ambii membrii ai egalităţii (5.62) pentru a obţine ordonările dorite şi apare acelaşi factor de semn,
care se poate simplifica ulterior; ca urmare, membrul stâng ale relaţiei (5.62) se scrie ı̂n următoarea
formă:

Tτ [ Â(τa ) · B̂(τb ) · · · Ẑ(τz ) ] 0 = Â(τa ) · B̂(τb ) · · · Ẑ(τz ) 0
X
= χja χjb . . . χjz Tr ̺ˆ0 α̂ja (τa ) α̂jb (τb ) · · · α̂jz (τz ) .
ja ,jb ,··· ,jz
• Comutatorul/anti-comutatorul dintre doi operatori elementari este

α̂j (τ ) , α̂j ′ (τ ′ ) ∓ ≡ α̂j (τ ) α̂j ′ (τ ′ ) ∓ α̂j ′ (τ ′ ) α̂j (τ ) ,
de unde rezultă, pentru cazul când τ > τ ′ , exprimarea comutării celor doi operatori cu ajutorul
contracţiei dintre aceşti operatori:

α̂j (τ ) α̂j ′ (τ ′ ) = α̂j (τ ) , α̂j ′ (τ ′ ) ∓ ± ∓α̂j ′ (τ ′ ) α̂j (τ )

= 1 ∓ e λj ~βωj αj (τ ) αl (τ ′ ) 1̂ ± ∓α̂j ′ (τ ′ ) α̂j (τ ) .
Se aplică rezultatul precedent pentru comutarea primului operator elementar din stânga, adică
α̂ja (τa ) peste vecinul său din dreapta α̂jb (τb ):

Tr ̺ˆ0 α̂ja (τa ) α̂jb (τb ) α̂jc (τc ) · · · α̂jz (τz )

= 1 ∓ e λja ~βωja Tr ̺ˆ0 αja (τa ) αjb (τb ) α̂jc (τc ) · · · α̂jz (τz )

± Tr ̺ˆ0 α̂jb (τb ) α̂ja (τa ) α̂jc (τc ) · · · α̂jz (τz ) ;
se continuă operaţie anterioară şi se comută ı̂n mod succesiv operatorul α̂ja (τa ) către dreapta,
peste toţi ceilalţi operatori elementari, astfel ı̂ncât rezultă nz termeni (unde nz este numărul de
operatori elementari din setul considerat):



± 1 ∓ e λja ~βωja Tr ̺ˆ0 α̂jb (τb ) αja (τa ) αjc (τc ) · · · α̂jz (τz )

+ . . . + (±1)nz −2 1 ∓ e λja ~βωja Tr ̺ˆ0 α̂jb (τb ) α̂jc (τc ) · · · α̂jy (τy ) αja (τa ) αjz (τz )

+(±1)nz −1 Tr ̺ˆ0 α̂jb (τb ) α̂jc (τc ) · · · α̂jz (τz ) α̂ja (τa ) ;
ı̂n ultimul termen obţinut anterior se utilizează proprietatea de invarianţă a urmei operatoriale
ı̂n raport cu o permutare circulară a produsului de operatori, astfel ı̂ncât operatorul α̂ja (τa ) să
ajungă la stânga, iar apoi se efectuează comutarea acestui operator cu operatorul statistic ̺ˆ0 :

Tr ̺ˆ0 α̂jb (τb ) α̂jc (τc ) · · · α̂jz (τz ) α̂ja (τa ) = Tr α̂ja (τa ) ̺ˆ0 α̂jb (τb ) α̂jc (τc ) · · · α̂jz (τz )

= e λja β~ωja Tr ̺ˆ0 α̂ja (τa ) α̂jb (τb ) α̂jc (τc ) · · · α̂jz (τz )
şi se observă că s-a obţinut o urmă operatorială identică cu urma operatorială iniţială.
Prin utilizarea ultimului rezultat se obţine:



± 1 ∓ e λja ~βωja Tr ̺ˆ0 α̂jb (τb ) αja (τa ) αjc (τc ) · · · α̂jz (τz )

+ . . . + (±1)nz −2 1 ∓ e λja ~βωja Tr ̺ˆ0 α̂jb (τb ) α̂jc (τc ) · · · α̂jy (τy ) αja (τa ) αjz (τz )

+(±1)nz −1 e λja β~ωja Tr ̺ˆ0 α̂ja (τa ) α̂jb (τb ) α̂jc (τc ) · · · α̂jz (τz ) .
Pentru a avea un rezultat nenul (al egalităţii Bloch – De Dominicis) este necesar ca numărul
operatorilor de anihilare să fie egal cu numărul operatorilor de creare, adică s-a presupus că numărul
de operatori nz este par ; ca urmare, factorul de semn al ultimului termen din relaţia anterioară
este (±1)nz −1 = ±1. De asemenea, se utilizează definiţia contracţiei pentru operatori nevecini şi se
rearanjează operatorii contractaţi din interiorul urmelor operatoriale, astfel ı̂ncât aceşti operatori
să fie ı̂n aceeaşi ordonare ca ı̂n situaţia iniţială; atunci factorul de semn este absorbit ı̂n operaţia
de reordonare şi egalitatea anterioară devine:



+ 1 ∓ e λja ~βωja Tr ̺ˆ0 αja (τa ) α̂jb (τb ) αjc (τc ) · · · α̂jz (τz )

+ . . . + 1 ∓ e λja ~βωja Tr ̺ˆ0 αja (τa ) α̂jb (τb ) α̂jc (τc ) · · · αjz (τz )

± e λja β~ωja Tr ̺ˆ0 α̂ja (τa ) α̂jb (τb ) α̂jc (τc ) · · · α̂jz (τz ) .
Se trece ultimul termen ı̂n membrul stâng şi se observă că cele două urme operatoriale sunt identice,
iar ı̂n membrul drept se extrage factorul comun 1 ∓ e λja ~βωja , astfel ı̂ncât se obţine:

1 ∓ e λja ~βωja Tr ̺ˆ0 α̂ja (τa ) α̂jb (τb ) α̂jc (τc ) · · · α̂jz (τz )
n

+ Tr ̺ˆ0 αja (τa ) α̂jb (τb ) αjc (τc ) · · · α̂jz (τz )
o
+ . . . + Tr ̺ˆ0 αja (τa ) α̂jb (τb ) α̂jc (τc ) · · · αjz (τz ) ;
se simplifică factorul comun al ambilor membri şi se obţine

n
Tr ̺ˆ0 α̂ja (τa ) α̂jb (τb ) α̂jc (τc ) · · · α̂jz (τz ) = Tr ̺ˆ0 αja (τa ) αjb (τb ) α̂jc (τc ) · · · α̂jz (τz )

+ Tr ̺ˆ0 αja (τa ) α̂jb (τb ) αjc (τc ) · · · α̂jz (τz ) + . . .
o
+ Tr ̺ˆ0 αja (τa ) α̂jb (τb ) α̂jc (τc ) · · · αjz (τz ) ;
• În fiecare termen din membrul

drept, care conţine o contracţie, se extrage contracţia ı̂n exteriorul
urmei operatoriale Tr ̺ˆ0 . . . şi rezultă un termen analog celui iniţial, dar care conţine nz − 2
operatori; apoi se repetă procedeul până la obţinerea contracţiilor totale (situaţia este posibilă,
pentru că s-a presupus că nz este un număr par).

În final, partea necontractată este Tr ̺ˆ0 = 1, pentru fiecare termen considerat, astfel ı̂ncât media
grand-canonică a produsului de operatori elementari ordonaţi pseudo-cronologic este egală cu suma
tuturor contracţiilor totale posibile ı̂ntre operatorii elementari ai setului considerat:

Tr ̺ˆ0 α̂ja (τa ) α̂jb (τb ) α̂jc (τc ) · · · α̂jz (τz ) = C α̂ja (τa ) , α̂jb (τb ) , α̂jc (τc ) , · · · , α̂jz (τz ) .
• Pe baza rezultatului anterior se revine la media grand-canonică a produsului de operatori de câmp

(consideraţi ordonaţi pseudo-cronologic) şi pe baza proprietăţii de distributivitate a operaţiei ce
contracţie se obţine:

X
Tτ [ Â(τa ) · B̂(τb ) · · · Ẑ(τz ) ] 0 = χja χjb . . . χjz Tr ̺ˆ0 α̂ja (τa ) α̂jb (τb ) · · · α̂jz (τz )
ja ,jb ,...,jz
X
= χja χjb . . . χjz C α̂ja (τa ) , α̂jb (τb ) , · · · , α̂jz (τz )
ja ,jb ,...,jz
nX X X o
=C χja α̂ja (τa ) , χjb α̂jb (τb ) , · · · , χjz α̂jz (τz )
ja jb jz

= C Â(τa ), B̂(τb ), · · · , Ẑ(τz ) ,
care este egalitatea (5.62).
B. Analiza diagramatică ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timpi

B1. Dezvoltarea perturbativă a funcţiei Green-Matsubara uni-particulă
Se consideră un sistem constituit din particule identice (bosoni sau fermioni) cu interacţii
mutuale; atunci, hamiltonianul sistemului este decompozabil ı̂n parte liberă şi parte de interacţie:
Ĥ = Ĥ0 + V̂ , iar hamiltonianul grand-canonic, definit prin relaţia (5.10), are aceeaşi proprietate:
K̂ ≡ Ĥ − µN̂ = K̂0 + V̂ ;
hamiltonianul grand-canonic al sistemului cu interacţii (K̂) generează formularea Heisenberg

termică pentru operatori, conform relaţiei (5.7), iar hamiltonianul sistemului liber (K̂0 ) generează
formularea Dirac termică pentru operatori, conform relaţiei (5.11).
Operatorul caracteristic Dirac termic U(τ, τ ′ ), definit prin formula (5.13), determină relaţia
ı̂ntre operatorii corespondenţi formulărilor Heisenberg şi Dirac termice, conform relaţiei (5.15):
ÂK̄ (τ ) = Û(0, τ ) · ÂK̄0 (τ ) · Û(τ, 0) .
Dezvoltarea perturbativă pentru mărimile caracteristice sistemului, ı̂n formalismul de tempera-

tură finită, este determinată de seria perturbativă a operatorului caracteristic Dirac dată de
relaţia (5.14):
Z Z τ
1 −1 n τ
X∞

Û(τ, τ0 ) = dτ1 · · · dτn Tτ V̂K̄0 (τ1 ) · · · V̂K̄0 (τn ) .
n=0
n! ~ τ0 τ0
Operatorul statistic al sistemului cu interacţii (ˆ

̺) se exprimă ı̂n termeni de operatorul statistic
al sistemului liber (ˆ
̺0 ) şi de operatorul caracteristic Dirac termic prin relaţia (5.16)
̺ˆ = e β(Ω−Ω0 ) ̺ˆ0 Û(~β, 0) ,
unde Ω este potenţialul grand-canonic al sistemului cu interacţii, iar Ω0 este potenţialul grand-
canonic al sistemului liber.
O consecinţă importantă a dezvoltării perturbative pentru operatorul caracteristic Dirac ter-
mic (5.14) este seria de perturbaţie a potenţialului grand-canonic (5.17):
Z Z ~β
1 −1 m ~β
X∞

e−β(Ω−Ω0 ) = dτ1 · · · dτm Tτ V̂K̄0 (τ1 ) · · · V̂K̄0 (τm ) 0 .
m=0
m! ~ 0 0
Seria de perturbaţie pentru un produs cronologic de 2 operatori Heisenberg termici este dată de
teorema Feynman-Matsubara:

Tr ̺ˆ Tτ [B̂K̄ (τ ) · ĈK̄ (τ ′ )] (5.63)
′
τ,τ ∈[0,~β]
Z Z ~β
1 −1 n ~β
X∞

= eβ(Ω−Ω0 ) dτ1 · · · dτn Tr ̺ˆ0 Tτ V̂K̄0 (τ1 ) · · · V̂K̄0 (τn ) · B̂K̄0 (τ ) ĈK̄0 (τ ′ ) ,
n=0
n! ~ 0 0
unde pseudo-timpii τ şi τ ′ sunt definiţi ı̂n intervalul [ 0, ~β ].

Demonstraţie simplificată:
În interiorul produsului cronologic operatorii Heisenberg termici se pot transforma ı̂n operatori
Dirac termici, conform relaţiei (5.15)
Tτ [ B̂K̄ (τ ) · ĈK̄ (τ ′ ) ] = Tτ [ Û(0, τ ) B̂K̄0 (τ ) Û(τ, 0) · Û(0, τ ′ ) ĈK̄0 (τ ′ ) Û(τ ′ , 0) ]

= Tτ [ Û(0, τ ) Û(τ, 0) · B̂K̄0 (τ ) · Û(0, τ ′ ) Û(τ ′ , 0) · ĈK̄0 (τ ′ ) ]
= Tτ [ B̂K̄0 (τ ) ĈK̄0 (τ ′ ) ] ,
unde operatorii caracteristici conţin un număr par de operatori de câmp, astfel ı̂ncât nu s-au intro-
dus factori de semn la permutări şi apoi s-a utilizat proprietatea grupală a operatorului caracteristic
Dirac termic: Û(0, τ ) Û(τ, 0) = Û(0, 0) = 1̂.
Atunci, media grand-canonică a produsului cronologic de operatori Heisenberg se poate exprima
prin mărimi corespondente ale sistemului liber, utilizând rezultatul anterior şi relaţia (5.16):

Tr ̺ˆ Tτ [B̂K̄ (τ ) · ĈK̄ (τ ′ )] = e β(Ω−Ω0 ) Tr ̺ˆ0 Û(~β, 0) Tτ [ B̂K̄0 (τ ) · ĈK̄0 (τ ′ ) ] ;
′
τ,τ ∈[0,~β]
′
deoarece ~β > τ, τ , se poate introduce operatorul caracteristic Dirac termic ı̂n interiorul produsului
cronologic (la stânga):

Tr ̺ˆ Tτ [B̂K̄ (τ ) · ĈK̄ (τ ′ )] = e β(Ω−Ω0 ) Tr ̺ˆ0 Tτ [ Û(~β, 0) B̂K̄0 (τ ) · ĈK̄0 (τ ′ ) ] ,
τ,τ ′ ∈[0,~β]
apoi se substituie acest operator prin seria sa perturbativă (5.14) şi se obţine formula (5.63).
Dacă se combină formula Feynman-Matsubara (5.63) cu formula de dezvoltare perturbativă a

potenţialului grand-canonic (5.17), se obţine

Tr ̺ˆ Tτ [B̂K̄ (τ ) · ĈK̄ (τ ′ )]
′ τ,τ ∈[0,~β]
Z Z ~β
1 −1 n ~β
X∞

dτ1 · · · dτn Tr ̺ˆ0 Tτ V̂K̄0 (τ1 ) · · · V̂K̄0 (τn ) · B̂K̄0 (τ ) ĈK̄0 (τ ′ )
n! ~ 0 0
= n=0 ∞ Z Z ~β .
X 1 −1 m ~β
dτ1 · · · dτm Tr ̺ˆ0 Tτ V̂K̄0 (τ1 ) · · · V̂K̄0 (τm )
m=0
m! ~ 0 0
Funcţia Green-Matsubara uni-particulă, definită prin formula

Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = − Tr ̺ˆ Tτ ψ̂σK̄ (r, τ ) · ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ ) ,
se dezvoltă ı̂n serie de perturbaţie utilizând teorema Feynman-Matsubara cu B̂ = ψ̂ şi Ĉ = ψ̂ † :
Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ )
Z Z
1 −1 n
X∞ ~β ~β
dτ1 · · · dτn Tr ̺ˆ0 Tτ V̂K̄0 (τ1 ) · · · V̂K̄0 (τn ) ψ̂σK̄0 (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄0 (r′ , τ ′ )
n=0
n! ~ 0 0
=− Z Z ~β
1 −1 m ~β
X∞

dτ1 · · · dτm Tr ̺ˆ0 Tτ V̂K̄0 (τ1 ) · · · V̂K̄0 (τm )
m=0
m! ~ 0 0
(5.64)
∞
X (n)
G σσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ )
n=0
≡ ∞ .
X
S (m)
m=0
Se observă că rezultatul este analog cu dezvoltarea perturbativă a funcţiei Green cauzală fermi-
onică ı̂n formalismul de temperatură nulă.
În cazul când interacţiile mutuale sunt bi-particulă, statice (nerelativiste) şi sunt absente
câmpuri externe, hamiltonianul de interacţie este de forma (ca operator Schrödinger)
Z Z X
1
V̂ = d3 r d3 r′ Vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) ψ̂λ† (r) ψ̂λ† ′ (r′ ) ψ̂µ′ (r′ ) ψ̂µ (r) ,
2 ′ ′ λ,µ,λ ,µ
iar integrala pseudo-temporală, care intervine ı̂n seria de perturbaţie, este

Z ~β
dτ · · · V̂K̄0 (τ )
0
Z Z Z ~β X
1
= d3 r d3 r′ dτ · · · Vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) ψ̂λ† K̄0 (r, τ ) ψ̂λ† ′ K̄0 (r′ , τ ) ψ̂µ′ K̄0 (r′ , τ ) ψ̂µK̄0 (r, τ )
2 0 λ,µ,λ′ ,µ′
Z Z Z ~β Z ~β X
1 3 ′
= 3
d r d r dτ dτ ′ · · · Vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) δ(τ − τ ′ )
2 0 0 λ,µ,λ′ ,µ′
× ψ̂λ† K̄0 (r, τ ) ψ̂λ† ′ K̄0 (r′ , τ ′ ) ψ̂µ′ K̄0 (r′ , τ ′ ) ψ̂µK̄0 (r, τ ) ; (5.65a)
ı̂n manieră similară cu formalismul fermionic de temperatută nulă este convenabil să se introducă
o notaţie concisă, analoagă notaţiei 4-dimensionale:
x ≡ (r, τ )
Z Z Z ~β
d4 x . . . ≡ d3 r dτ . . .
0
Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) ≡ Vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) δ(τ − τ ′ )
atunci, integrala anterioară a hamiltonianului de interacţie se scrie ı̂n mod compact

Z ~β Z Z X
1
dτ · · · V̂K̄0 (τ ) = d4 x d4 x′ · · · Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) ψ̂λ† K̄0 (x) ψ̂λ† ′ K̄0 (x′ ) ψ̂µ′ K̄0 (x′ ) ψ̂µK̄0 (x)
0 2 ′ ′ λ,µ,λ ,µ
(5.65b)
Cu ajutorul notaţiei pseudo 4-dimensională termenii de perturbaţie de la numărătorul şi respectiv
numitorul funcţiei Green-Matsubara se scriu ı̂n mod explicit, ı̂n cazul interacţiei bi-particulă:
Z Z Z Z
(n) −1 −1 n X X
G σσ′ (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 )
n! 2~
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1 λn ,µn ,λ′n ,µ′n

† †
× · · · Uλn µn ,λ′n µ′n (xn , x′n ) Tτ [ ψ̂λ1 K̄0 (x1 ) ψ̂λ′ K̄0 (x′1 ) ψ̂µ′1 K̄0 (x′1 ) ψ̂µ1 K̄0 (x1 )
1

† †
× · · · ψ̂λn K̄0 (xn ) ψ̂λ′ K̄0 (xn ) ψ̂µ′n K̄0 (xn ) ψ̂µn K̄0 (xn ) · ψ̂σK̄0 (x) ψ̂σ† ′ K̄0 (x′ ) ] 0 ,
′ ′
n
Z Z Z Z
1 −1 m X X
S (m) = d4 x1 d4 x′1 ··· d4 xm d4 x′m Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 )
m! 2~
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1 λm ,µm ,λ′m ,µ′m

× · · · Uλm µm ,λ′m µ′m (xm , x′m ) Tτ [ ψ̂λ† 1 K̄0 (x1 ) ψ̂λ† ′ K̄0 (x′1 ) ψ̂µ′1 K̄0 (x′1 ) ψ̂µ1 K̄0 (x1 )
1

× · · · ψ̂λ† m K̄0 (xm ) ψ̂λ† ′ K̄0 (x′m ) ψ̂µ′m K̄0 (x′m ) ψ̂µm K̄0 (xm ) ] 0 ,
m

unde s-a utilizat notaţia Tr ̺ˆ0 · · · = · · · 0 pentru media grand-canonică pe sistemul liber.
În continuare se utilizează teorema Bloch – De Dominicis (5.62), prin care mediile grand-
canonice ale produselor cronologice termice se transformă ı̂n suma tuturor contracţiilor totale
ale operatorilor componenţi, astfel ı̂ncât termenii perturbaţionali de la numărătorul şi numitorul
seriei de perturbaţie a funcţiei Green-Matsubara devin:
Z Z Z Z
(n) −1 −1 n X X
G σσ′ (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 )
n! 2~ ′ ′ ′ ′
λ1 ,µ1 ,λ1 ,µ1 λn ,µn ,λn ,µn
† †
′
× · · · Uλn µn ,λ′n µ′n (xn , xn ) C ψ̂λ1 K̄0 (x1 ) , ψ̂λ′ K̄0 (x1 ) , ψ̂µ′1 K̄0 (x′1 ) , ψ̂µ1 K̄0 (x1 ) ,
′
1

× . . . , ψ̂λ† n K̄0 (xn ) ψ̂λ† ′ K̄0 (x′n ) , ψ̂µ′n K̄0 (x′n ) , ψ̂µn K̄0 (xn ) , ψ̂σK̄0 (x) , ψ̂σ† ′ K̄0 (x′ ) ,
n
(5.66a)
Z Z Z Z
1 −1 m X X
S (m)
= 4
d x1 d4 x′1 ··· 4
d xm d4 x′m Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 )
m! 2~
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1 λm ,µm ,λ′m ,µ′m

× · · · Uλm µm ,λ′m µ′m (xm , x′m ) C ψ̂λ† 1 K̄0 (x1 ) , ψ̂λ† ′ K̄0 (x′1 ) , ψ̂µ′1 K̄0 (x′1 ) , ψ̂µ1 K̄0 (x1 ) ,
1

× . . . , ψ̂λ† m K̄0 (xm ) , ψ̂λ† ′ K̄0 (x′m ) , ψ̂µ′m K̄0 (x′m ) , ψ̂µm K̄0 (xm ) . (5.66b)
m
Prin compararea rezultatelor precedente (5.66), cu termenii perturbaţionali ai funcţiei Green uni-
particulă cauzală din formalismul de temperatură nulă (3.92), se obţine următoarea concluzie:
– seria de perturbaţie pentru funcţia Green-Matsubara uni-particulă este de acelaşi tip cu
seria de perturbaţie pentru funcţia Green uni-particulă cauzală din formalismul de temperatură
nulă fermionic;
– structura algebrică a teoremei Bloch – De Dominicis este identică cu structura algebrică a
teoremei Wick (adică ı̂n ambele cazuri se obţin contracţii ı̂ntre acelaşi tip de operatori de câmp);
– contracţiile termice ale operatorilor de câmp se exprimă prin funcţii Green-Matsubara li-
bere (sau sunt nule), ı̂n mod analog contracţiilor corespondente din formalismul fermionic de
temperatură nulă, când contracţiile nenule se reduc la funcţii Green cauzale libere;
– atunci se poate stabili o corespondenţă directă ı̂ntre elementele analitice ale termenilor
perturbaţionali din relaţiile (5.66) şi (3.92):
• fiecărei contracţii termice nenule ψλK̄0 (x) ψλ† ′ K̄0 (x′ ), care se reduce la o funcţie Green-
0 ′ † ′
Matsubara liberă −Gλλ ′ (x, x ), ı̂i corespunde contracţia fermionică ψλI (x) ψλ′ I (x ), care se
0
reduce la o funcţie Green cauzală liberă i Gλλ′ (x, x);
• fiecărui potenţial de interacţie termic Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) ≡ Vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) δ(τ − τ ′ ) ı̂i corespunde
poatenţialul de interacţie sincron Uλµ,λ′ µ′ (x, x) ≡ Vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) δ(t − t′ );
Z Z Z ~β
• fiecărei integrări spaţio-pseudo-temporale d4 x . . . ≡ d3 r dτ . . . ı̂i corespunde inte-
Z Z Z ∞ 0
grarea spaţio-temporală d4 x . . . ≡ d3 r dτ . . .
−∞
• sumările după indicii de spin sunt identice ı̂n cele două cazuri;
−1 n −i n
• factorului numeric ı̂i corespunde factorul ;
~ ~
• factorul general al funcţiei Green-Matsubara (−1) are corespondentul (−i) la funcţia Green
fermionică cauzală.
Pe baza concluziei precedente rezultă că termenii de perturbaţie ai funcţiei Green-Matsubara

admit o interpretare diagramatică analoagă cu interpretarea diagramatică a termenilor de per-
turbaţie pentru funcţia Green cauzală fermionică din formalismul de temperatură nulă:
a) elementele unei diagrame termice sunt
– linia particulă, care reprezintă o funcţie Green-Matsubara liberă,
– linia de interacţie, care reprezintă matricea potenţialului de interacţie termic;
b) topologia unei diagrame pentru seria de perturbaţie a funcţiei Green-Matsubara este iden-
tică cu topologia diagramei pentru termenul de perturbaţie corespondent al funcţiei Green cauzale
fermionice din formalismul de temperatură nulă.
Consecinţa importantă a analogiei dintre seriile de perturbaţie pentru funcţiile Green-Matsubara
şi respectiv Green fermionică la temperatura nulă, este teorema Brueckner termică:
Termenii perturbaţionali de la numărător sunt de 2 tipuri: termeni legaţi şi ter-

meni care conţin părţi nelegate (termeni decompozabili); contribuţia totală a părţilor
nelegate se factorizează şi această contribuţie este egală cu numitorul, astfel ı̂ncât
contribuţia efectivă la funcţia Green-Matsubara este dată numai de termenii legaţi
de la numărător:
∞
X
′ (n) (c)
G σσ′ (x, x ) ≡ G σσ′ (x, x′ ) = G σσ′ (x, x′ ) · S , (5.67)
n=0
∞
X
(c)
unde G σσ′ (x, x′ ) este contribuţia totală a termenilor perturbaţionali legaţi şi S = S (m) este
m=0
numitorul din relaţia (5.64).
Prin utilizarea teoremei Brueckner termice seria de perturbaţie a funcţiei Green-Matsubara
(5.64) se reduce numai la contribuţia termenilor perturbaţionali legaţi de la numărător
∞
X (n)
Gσσ′ (x, x′ ) = Gσσ′ (x, x′ ) , (5.68a)
n=0
unde termenul perturbaţional de ordinul n efectiv este constituit numai din contribuţii legate:
(n) (n,c)
Gσσ′ (x, x′ ) = G σσ′ (x, x′ )
Z Z ~β
−1 −1 n ~β c
= dτ1 · · · dτn Tr ̺ˆ0 Tτ V̂K̄0 (τ1 ) · · · V̂K̄0 (τn ) ψ̂σK̄0 (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄0 (r′ , τ ′ ) 0
n! ~
Z0 Z 0 Z Z
−1 −1 n X X
= d x1 d4 x′1
4
· · · d4 xn d4 x′n Uλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 )
n! 2~ ′ ′ ′ ′
† †
× · · · Uλn µn ,λ′n µ′n (xn , xn ) Cc ψ̂λ1 K̄0 (x1 ) , ψ̂λ′ K̄0 (x1 ) , ψ̂µ′1 K̄0 (x′1 ) , ψ̂µ1 K̄0 (x1 ) ,
′ ′
1

× . . . , ψ̂λ† n K̄0 (xn ) ψ̂λ† ′ K̄0 (x′n ) , ψ̂µ′n K̄0 (x′n ) , ψ̂µn K̄0 (xn ) , ψ̂σK̄0 (x) , ψ̂σ† ′ K̄0 (x′ ) ; (5.68b)
n

ı̂n ultima egalitate Cc . . .} este suma tuturor contracţiilor totale corespunzătoare termenilor
legaţi (connected ı̂n limba engleză).
Regulile Feynman pentru construcţia diagramatică a seriei de perturbaţie a funcţiei Green-Matsubara

permit să se obţină termenii de perturbaţie ai funcţiei Green-Matsubara utilizând metoda diagra-
matică iniţiată de Feynman. Această metodă stabileşte un set de reguli topologice de construcţie
grafică (diagramatică) şi reguli de corespondenţă analitică pentru diagrame. Ca rezultat, se obţin
termenii de perturbaţie ai funcţiei Green-Matsubara fără să se mai efectueze deducerea analitică
prin aplicarea directă a teoremei Bloch – De Dominicis şi apoi identificarea termenilor egali.
Deoarece deducerea regulilor Feynman pentru diagramele funcţiei Green-Matsubara este simi-
lară cu deducerea regulilor Feynman pentru funcţia Green cauzală din formalismul fermionic de
temperatură nulă, se utilizează analogia specificată anterior şi se prezintă aceste reguli Feynman
fără repetarea deducerii lor.
x σ
0 ′
– linie fermionică = funcţie Green-Matsubara liberă = Gσσ ′ (x, x ) ,
6
x′ σ′
λ′ = Vλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ )

– linie de interacţie = matricea potenţialului de interacţie xI µ x′
λ
µ′
I

externe;
(
x σ
emergent
6
– există 2n puncte interne (un punct intern este numit vertex ) xI λµ

x σ unde partea internă, numită inserţie de self-energie, este legată de
liniile externe prin 2 puncte şi conţine ı̂n interior:
x1 λ1 – 1 linie particulă principală (x1 → x′1 )
– ramificaţii cu linii de interacţie şi bucle legate de linia prin-
cipală prin linii de interacţie;
x′n µ′n
este posibil ca cele 2 puncte externe ale inserţiei să coincidă (adică
x1 = x′1 ), iar inserţia de self-energie să conţină numai o ramificaţie,
x′ σ′ legată de punctul extern print-o linie de interacţie.
2. Se efectuează corespondenţa analitică a diagramei; ca rezultat se obţine expresia anali-
(n,j) (n,j)
tică Dσσ′ (x, x′ |x1 λ1 µ1 , . . . , xn λn µn ) ≡ Dσσ′ (x, x′ |x, λµ), unde s-a utilizat notaţia concisă
pentru setul tuturor variabilelor interne (x, λµ) ≡ {(x1 λ1 µ1 ), . . . , (xn λn µn )}.
3. Factorul diagramei se calculează ı̂n mod similar cu metoda utilizată ı̂n formalismul fermionic
de temperatură nulă (există deosebiri minore):
(n)
• factorul de multiplicitate la permutări ı̂ntre hamiltonienii de interacţie: fΠ = n! ;
• factorul de multiplicitate la permutări ı̂n interiorul fiecărui hamiltonian de interacţie

(n)
fp = 2n ;
(n)
• factorul de semn produs de fiecare funcţie Green-Matsubara fG = (−1)2n−1 = −1 ;
(n)
• factorul de semn dat de buclele (linii particule ı̂nchise) fL = (±1)L , unde semnul
“+” corespunde sistemului bosonic şi semnul “–” corespunde sistemului fermionic;
(n) −1 −1 n
• factorul aprioric (dat de dezvoltarea analitică de perturbaţie) f0 = ;
n! 2~
adunând contribuţiile precedente la factorul aprioric se obţine
−1 n
(n) (n) (n) (n) (n)
fj = f0 · fΠ · fp(n) · fG · fL = (±1)Lj .
~

– integrările peste
Z coordonatele
Z Zspaţio-pseudo-temporale
Z Z interne (există 2n integrale 4-
4 4 ′ 4 4 ′ 8n
dimensionale): d x1 d x1 · · · d xn d xn · · · ≡ d x···
– sumările
X peste indicii
X de spin X interni (există 4n sume):
··· ··· ≡ ···.
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1 λn ,µn ,λ′n ,µ′n (λ,µ)
5. Se sumează toţi termenii de ordinul n (proveniţi de la toate diagramele de ordinul n topologic

distincte) şi se obţine termenul perturbaţional de ordinul n al funcţiei Green-Matsubara:
(n) Z
(n)
X −1 n X (n,j)
Gσσ′ (x, x′ ) = (±1) Lj
d8n x Dσσ′ (x, x′ | x, λµ) . (5.69)
j
~
(λ,µ)
6. Interpretarea funcţiei Green-Matsubara liberă cu pseudo-timpi egali (există 2 situaţii):

– buclă simplă
λ 0 0
x = Gλµ (x, x) = Gλµ (r, τ ; r, τ + ) ;
µ
λ
x
µ
= Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) Gλµ

0
(x, x′ ) = Vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) δ(τ − τ ′ ) Gλµ
0
(r, τ ; r′ , τ + ) .
λ′
′
x µ′
În ambele cazuri (când pseudo-timpii au valori egale) funcţia Green-Matsubara liberă se consideră
cu al doilea pseudo-timp infinitesimal mai mare:

0 ′ 0 +
Gσσ ′ (x, x )
′
= Gσσ ′ (r, τ ; r, τ ). (5.70)
τ =τ
În cazul când interacţiile sunt independente de spini regulile Feynman diagramatice se simplifică
(ı̂n mod similar cu situaţia din formalismul fermionic de temperatură nulă). Diagramele se
simplifică pentru că nu se mai notează indicii de spin şi se consideră ı̂n mod direct rezultatele
sumărilor după indicii de spin.
1. Diagramele rămân cu aceeaşi topologie, dar corespondenţa analitică a elementelor unei
diagrame se simplifică:
– linia particulă este funcţia Green-Matsubara scalară liberă G 0 (x, x′ );
– linia de interacţie este potenţialul de interacţie U(x, x′ ).
2. Corespondenţa analitică a diagramei se simplifică prin faptul că nu mai apar indicii de spin
şi se notează prin D(n,j) (x, x′ | x);
3. Factorul diagramei se amplifică prin includerea contribuţiei sumărilor de spin, astfel că se
−1 n L
(n)
obţine: fj = ± (2s + 1) , unde L este numărul de bucle (linii particulă ı̂nchise);
~
motivaţia este identică cu cea prezentată ı̂n formalismul fermionic de temperatură nulă,
astfel ı̂ncât se omite repetarea ei.
4. Se efectuează integrările peste coordonatele spaţiale şi pseudo-temporale interne (dar nu
se mai efectuează sumările peste indicii de spin, deoarece aceste sumări au fost realizate
atunci când s-a calculat factorul diagramei).
5. Prin sumarea tuturor diagramelor topologic distincte, se obţine termenul perturbaţional de
ordinul n al funcţiei Green-Matsubara:
(n) Z
(n)
X −1 n Lj
Gσσ′ (x, x′ ) = δσσ′ − (2s + 1) d8n x D(n,j) (x, x′ |x) . (5.71)
j
~
6. Funcţia Green-Matsubara liberă cu pseudo-timpi egali se interpretează ca având al doi-

lea pseudo-timp infinitezimal mai mare (adică regula generală rămâne neschimbată prin
considerarea cazului simplificat când interacţiile sunt independente de spini).
Observaţii:
– Regulile Feynman oferă o scriere unică a diagramelor corespunzătoare termenilor din seria
de perturbaţie a funcţiei Green-Matsubara (fiecare diagramă corespunde la o expresie unic de-
terminată de regulile Feynman); ca urmare, se obţine o procedură simplă de a calcula termenii
seriei de perturbaţie a funcţiei Green-Matsubara.
0 ′ ′
– Funcţia Green-Matsubara cauzală liberă (ı̂n spaţiul poziţie-pseudo-timp) Gσσ ′ (r, τ ; r; , τ )
′ ′
are expresii distincte pentru τ > τ şi τ < τ , conform formulei (5.50); deoarece fiecare contribuţie
la termenul perturbaţional de ordinul n conţine 2n + 1 funcţii Green-Matsubara libere şi 2n
integrale pseudo-temporale, rezultă un număr mare de posibilităţi la integrările pseudo-temporale
(situaţia devine complicată ı̂n ordinele superioare de perturbaţie). De aceea, pentru sistemele
conservative şi omogene este preferabil să se efectueze calculul transformatei Fourier a funcţiei
Green Geσσ0
′ (k, ωn ), care are o expresie unică faţă de variabila ωn , conform formulei (5.51).
Exemplu de aplicare a regulilor Feynman pentru construcţia diagramatică a termenilor pertur-

baţionali pentru funcţia Green-Matsubara: aproximaţia de ordinul 1 ı̂n cazul interacţiei indepen-
dente de spini.
Deoarece diagramele pentru funcţia Green-Matsubara sunt topologic identice cu diagramele
pentru funcţia Green cauzală fermionică ı̂n formalismul de temperatură nulă, se utilizează rezul-
tatele determinate anterior pentru sisteme fermionice; atunci, rezultă că termenii perturbaţionali
de ordinul 1 sunt descrişi prin termenul interacţiei directe şi termenul interacţiei de schimb ale
căror diagrame sunt reprezentate ı̂n figura 5.3. Conform regulilor Feynman, aplicate pentru
diagrama din figura 5.3 stânga, termenul interacţiei directe are expresia:
Z Z
−1
G (1d) (x, x′ ) = ±(2s + 1) d4 x1 d4 x′1 U(x1 , x′1 ) G 0 (x, x1 ) G 0 (x′1 , x′1 ) G 0 (x1 , x′ )
~
Z Z
2s + 1
4 0
= d x1 G (x, x1 ) (∓1) d4 x′1 U(x1 , x′1 ) G 0 (x′1 , x′1 ) G 0 (x1 , x′ )
~
Z Z Z
2s + 1 4
= d4 x1 d4 x′1 G 0 (x, x1 ) (∓1) δ (x1 − x′1 ) d4 x′′ U(x1 , x′′ ) G 0 (x′′ , x′′ ) G 0 (x′1 , x′ ).
~
(5.72a)
În mod similar, termenul interacţiei de schimb se obţine cu ajutorul regulilor Feynman aplicate
pentru diagrama din dreapta a figurii 5.3:
Z Z
′ −1
G (1s)
(x, x ) = d x1 d4 x′1 U(x, x′ ) G 0 (x, x1 ) G 0 (x1 , x′1 ) G 0 (x′1 , x′ )
4
~
Z Z
−1
= d4 x1 d4 x′1 G 0 (x, x1 ) U(x, x′ ) G 0 (x1 , x′1 ) G 0 (x′1 , x′ ) . (5.72b)
~
x x
y y′
y′
x′ x′
Figura 5.3: Diagramele pentru termenul interacţiei directe (ı̂n stânga) şi pentru termenul
interacţiei de schimb (ı̂n dreapta).
Contribuţia perturbaţională la funcţia Green-Matsubara ı̂n ordinul 1 se obţine prin adunarea

celor două contribuţii evidenţiate anterior:
G (1) (x, x′ ) = G (1d) (x, x′ ) + G (1s) (x, x′ )
Z Z
= d4 x1 d4 x′1 G 0 (x, x1 ) M(1) (x1 , x′1 ) G 0 (x′1 , x′ ) , (5.73a)
unde M(1) (x1 , x′1 ) este self-energia ı̂n aproximaţia de ordinul 1, care are expresia
Z
1
M(1) (x1 , x′1 ) = (∓1)(2s + 1) δ 4 (x1 − x′1 ) d4 x′′ U(x1 , x′′ ) G 0 (x′′ , x′′ ) − U(x1 , x′1 ) G 0 (x1 , x′1 ) .
~
(5.73b)
Expresia precedentă pentru self-energia de ordinul 1 are următoarea expresie explicită ı̂n termeni
de vectori de poziţie şi pseudo-timpi:
~ M(1) (r1 , τ1 ; r′1 , τ1′ )
Z Z
′ ′ 3 ′′
3
= ∓δ (r − r ) δ(τ − τ ) (2s + 1) d r dτ ′′ v(r1 , r′′ ) δ(τ1 − τ ′′ ) G 0 (r′′ , τ ′′ ; r′′ , τ+
′′
)
−v(r1 , r′1 ) δ(τ1 − τ1′ ) G 0 (r1 , τ1 ; r′1 , τ1+ )

n Z
= δ(τ1 − τ1′ ) ∓ δ 3 (r1 − r′1 ) (2s + 1) d3 r′′ v(r1 , r′′ ) G 0 (r′′ , τ1 , r′′ , τ1+ )
o
− v(r1 , r′1 ) G 0 (r1 , τ1 ; r′1 , τ1+ ) .
B2. Self-energia şi ecuaţia Dyson

Deoarece topologia diagramelor din formalismul de temperatură finită este identică cu topolo-
gia diagramelor din formalismul fermionic de temperatură nulă, se obţin rezultate identice pentru
self-energie (diferă numai natura mărimilor). În consecinţă, se vor prezenta numai rezultatele,
fără demonstraţie, pentru a nu repeta raţionamentele anterioare.
• inserţia de self-energie este partea din diagrama pentru funcţia Geen-Matsubara aflată ı̂n
interiorul liniilor externe (liniile externe nu fac parte din inserţia de self-energie).
Clasificare:
– inserţii irreductibile de self-energie,
– inserţii reductibile de self-energie.
• Self-energia totală este suma tuturor inserţiilor de self-energie (ı̂n toate ordinele teoriei
x1 λ1
perturbaţiilor): Mλ1 µ′1 (x1 , x′1 ) −→ reprezentare diagramatică:
x′1 µ′1
Self-energia proprie este suma tuturor inserţiilor irreductibile de self-energie (ı̂n toate ordi-
x1 λ1
nele teoriei perturbaţiilor): M∗λ1 µ′ (x1 , x′1 ) −→ reprezentare diagramatică:
1
x′1 µ′1
• Funcţia Green-Matsubara se exprimă ı̂n termeni de self-energia totală prin următoarea

relaţie:
Z Z X
′ ′
G σσ′ (x, x ) = 0
Gσσ ′ (x, x ) + d x14
d4 x′1 0
Gσλ1
(x, x1 ) Mλ1 λ′1 (x1 , x′1 ) Gλ0′1 σ′ (x′1 , x′ ) ,
λ1 ,λ′1
(5.74)
a cărei deducere este similară cu deducerea relaţiei (3.100) ı̂n formalismul fermionic de
temperatură nulă. Imaginea diagramatică a relaţiei (5.74) este ilustrată ı̂n figura 5.4.
x σ x σ x σ
x1 λ1
= +
x′1 µ′1
x′ σ′ x′ σ′ x′ σ′
Figura 5.4: Imaginea diagramatică a exprimării funcţiei Green-Matsubara prin self-energia totală.
• Seria self-energiei:
Z Z X
′
Mσσ′ (x, x ) = M∗σσ′ (x, x′ ) + d x14
d4 x′1 M∗σλ1 (x, x1 ) Gλ01 λ′1 (x1 , x′1 ) M∗λ′1 σ′ (x′1 , x′ )
λ1 ,λ′1
Z Z Z Z X X
+ d x14
d4 x′1 d x2 d4 x′2
4
M∗σλ1 (x, x1 ) Gλ01 λ′1 (x1 , x′1 )
λ1 ,λ′1 λ2 ,λ′2
× M∗λ′1 λ2 (x′1 , x2 ) Gλ02 λ′2 (x2 , x′2 ) M∗λ′2 σ′ (x′2 , x′ ) + · · · ; (5.75)
adică: self-energia totală este egală cu suma tuturor repetiţiilor posibile de self-energii
proprii (legate prin funcţii Green-Matsubara libere = linii particulă); reprezentarea diagra-
matică este ilustrată ı̂n figura următoare:
x σ
x σ x1 λ1
x σ x σ x′1 λ′1
x1 λ1
= + + + ...
′ ′ x′1 λ′1
x σ ′
x σ ′
x′2 λ′2
x′2 λ′2
x′ σ′
x′ σ′
• Ecuaţia Dyson pentru self-energie:

Z Z X
Mσσ′ (x, x′ ) = M∗σσ′ (x, x′ ) + d4 x1 d4 x′1 M∗σλ (x, x1 ) Gλλ
0 ′ ′ ′
′ (x1 , x1 ) Mλ′ σ ′ (x1 , x ) ,
λ,λ′
(5.76)
care are următoarea imaginea diagramatică:
x σ
x σ x σ
x1 λ1
= +
′ ′ x′1 λ′1
x σ ′
x σ ′
x′ σ′
• Ecuaţia Dyson pentru funcţia Green-Matsubara:

Z Z X
′ 0 ′
Gσσ′ (x, x ) = Gσσ′ (x, x ) + d x1 d4 x′1
4 0
Gσλ1
(x, x1 ) M∗λ1 λ′1 (x1 , x′1 ) Gλ′1 σ′ (x′1 , x′ ) , (5.77)
λ1 ,λ′1
a cărei imagine diagramatică este ilustrată ı̂n figura 5.5.
x σ x σ x σ
x1 λ1
= +
x′1 λ′1
x′ σ′ x′ σ′ x′ σ′
Figura 5.5: Ecuaţia Dyson pentru funcţia Green-Matsubara.
Demonstraţiile pentru relaţiile (5.74) – (5.77) sunt similare cu demonstraţiile pentru relaţiile
corespondente din formalismul de temperatură nulă, astfel ı̂ncât se omite prezentarea lor, pentru
a evita repetiţii banale.
C. Analiza diagramatică ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă

C1. Transformarea Fourier pentru seria de perturbaţie a funcţiei Green-Matsubara uni-particulă
Se consideră cazul sistemelor omogene din punct de vedere spaţial, cu interacţii mutuale bi-
particulă şi ı̂n absenţa câmpurilor externe.
Transformarea Fourier pentru funcţia Green-Matsubara este definită prin relaţia (5.28):
Z ∞
d3 k 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ ) e
Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = 3
e Gσσ′ (k, ωn ) ,
LT R3 (2π) ~β n=−∞
unde frecvenţele (pulsaţiile) au expresia


 2π
 ωn = n, bosoni ,
~β
 2π
 ωn = n + 21 , fermioni .
~β
Transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara liberă are expresia (5.51):

1
Geσσ
0
′ (k, ωn ) = δσσ ′ , ω k ≡ (εk − µ)/~ .
iωn − ωk
Se efectuează ı̂n mod similar transformarea Fourier pentru potenţialul de interacţie termic
Uλµ,λ′ µ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = vλµ,λ′ µ′ (r − r′ ) δ(τ − τ ′ ):
Z
1 X iq·(r−r′ ) d3 q iq·(r−r′ )
vλµ,λ′ µ′ (r − r′ ) = e veλµ,λ′ µ′ (q) = e veλµ,λ′ µ′ (q) ,
V LT R3 (2π)3
k
∞
1 X −iνn (τ −τ ′ )
pentru τ, τ ′ ∈ [0, ~β] =⇒ (τ − τ ′ ) ∈ [−~β, ~β] =⇒ δ(τ − τ ′ ) = e ,
~β n=−∞
unde dezvoltarea ı̂n serie Fourier pentru funcţia Dirac a fost dedusă la pagina 365, când s-a obţinut
transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara prin metoda rezolvării ecuaţiei diferenţiale (s-a
notat prin νn frecvenţa bosonică/fermionică). Atunci, din rezultatele precedente se obţine:
Z ∞
d3 q 1 X iq·(r−r′ )−iνn (τ −τ ′ )
Uλµ,λ′ µ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = e veλµ,λ′ µ′ (q) . (5.78)
LT R3 (2π)3 ~β
n=−∞
Din expresia (5.78) a transformării Fourier pentru potenţialul de interacţie rezultă că transfor-
mata Fourier Ueλµ,λ′ µ′ (q, νn ) = veλµ,λ′ µ′ (q) este independentă de frecvenţă.
C2. Efectuarea transformării Fourier spaţială (continuă) şi pseudo-temporală (discretă) pentru toate
elementele dintr-un termen de perturbaţie a funcţiei Green-Matsubara.
Un termen de ordinul n din seria de perturbaţie a funcţiei Green-Matsubara are forma (5.69)
−1 n Z X (n,j)
(n,j)
Gσσ′ (x, x′ ) = (±1)Lj d8n x Dσσ′ (x, x′ | x, λµ) ,
~
(λ,µ)
(n,j)
unde Dσσ′ (x, x′ | x, λµ) este expresia analitică a elementelor diagramei (linii particulă şi linii de
(n,j)
interacţie). Termenul de ordinul n şi tipul j, care este notat prin Gσσ′ (x, x′ ) are o diagramă cu
structura topologică ilustrată ı̂n figura alăturată.
Proprietăţi topologice ale diagramei:
x σ
• 2 puncte externe (x, σ) şi (x′ , σ ′ ), care sunt legate de restul diagramei
prin 2 linii externe: (x′ , σ ′ ) → (x′1 , λ′1 ) şi (x1 , λ1 ) → (x, σ) ;
x1 λ1
• partea internă (inserţia de self-energie, care conţine:

– 2 vertexuri externe (x′1 , λ1 ) şi (x′1 , λ′1 ), legate de liniile externe x′n µ′n
– conţine ı̂n interior 1 linie principală (x′1 , λ′1 ) → (x1 , λ1 ) (eventual re-
dusă la un punct, dacă x′1 ≡ x1 ) şi posibile ramificaţii (bucle fermionice x′ σ′
legate de linia principală prin linii de interacţie), ı̂mpreună cu linii de
interacţie ı̂ntre puncte interne.
Numărul total de linii particulă interne este Np = (2n − 1), iar numărul total de linii de
interacţie (care sunt incluse ı̂n inserţia de self-energie) este Ni = n. Ca urmare, numărul
total de linii (particulă şi de interacţie) este Nl = 2 + (2n − 1) + n = 3n + 1, ceea ce implică
(3n + 1) transformări Fourier.
Proprietăţi Fourier ale elementelor de diagrame:
x λ Z 3 ∞
0 ′ d k 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ ) e0
– linie particulă −→ Gλµ ′ (x, x ) = e Gλµ′ (k, ωn ) ;
6 (2π)3 ~β n=−∞
x′ µ′
( ′ ′
– punctul incident x′ 6µ′ contribuie cu factorul e−ik·r +iωn τ ,
=⇒ se observă că
x λ
– punctul emergent contribuie cu factorul e ik·r−iωn τ .
6
λ′
– linie de interacţie xI µ x′
λ
µ′
I Z ∞
d3 q 1 X iq·(r−r′ )−iνn (τ −τ ′ ) e
−→ Uλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ ) = e Uλ,µ;λ′ ,µ′ (q);
(2π)3 ~β n=−∞
(
– punctul stâng xI µ
λ ′ ′
contribuie cu factorul e−ik·r +iνn τ ,
=⇒ se observă că λ′
– punctul drept x′ contribuie cu factorul e ik·r−iνn τ .
µ′
I
Deoarece transformările Fourier sunt urmate de integrări peste coordonatele interne ale celor 2n
vertexuri, este important să se determine efectele integrării peste coordonatele unui vertex.
x1 µ1
– vertex (= punct intern) Ix λ λ3
x3µ µ3
I
x2 λ2
este legat de alte 3 puncte (interne sau externe) prin 2 linii particulă şi o linie de interacţie
⇒ contribuţia dependentă de x ≡ (r, τ ) ı̂n vertex: Gµ01 λ (r1 , τ1 ; r, τ ) e−ik·r+iωn τ
′
0
Gµλ 2
(r, τ ; r2 , τ2 ) e ik ·r−iωn τ
Uλ,µ;λ3 ,µ3 (r, τ ; r3 , τ3 ) e iq·r−iνn τ
Pentru a obţine efectele integrării peste variabilele interne, este convenabil să se introducă
funcţia vertex (de ordinul 0) 3
Γµ01 ,λ2 ,λ3 µ3 (r1 , τ1 ; r2 , τ2 |r3 , τ3 )
Z Z ~β X
3
= d r dτ Gµ01 λ (r1 , τ1 ; r, τ ) Gµλ
0
2
(r, τ ; r2 , τ2 ) Uλµ,λ3 µ3 (r, τ ; r3 , τ3 ) . (5.79)
0 λ′ ,µ′
Luând ı̂n considerare contribuţiile funcţiilor Green-Matsubara şi a potenţialului de interacţie la

variabilele vertexului (r, τ ), ı̂n urma integrării spaţiale şi pseudo-temporale peste coordonatele
vertexului, se obţine
Z Z ~β
′
Γ 0 ∼ d3 r e i(−k+k +q)·r dτ e−i(−ωn +ωn′ +νn′′ )τ = (2π)3 δ(−k + k′ + q) ~β δ−ωn +ωn′ +νn′′ ,
0
astfel ı̂ncât rezultă conservarea impulsului şi frecvenţei ı̂n fiecare vertex:
−k + k′ + q = 0
−ωn + ωn′ + νn′′ = 0 .
Consecinţele relaţiilor de conservare impuls-frecvenţă ı̂n vertexuri:
k, ωn
q, νn′′
i. Diagrama părţii de vertex ı̂n spaţiul (k, ωn )
k′ , ωn′
ii. Impulsul-frecvenţa liniei de interacţie:

 q = k − k′ ,
2π (5.80)
 νn′′ = ωn − ωn′ = (n − n′ ) ;
~β
se observă că frecvenţa liniei de interacţie este pară, adică este o frecvenţă bosonică ı̂n ambele
situaţii (atât pentru bosoni, cât şi pentru fermioni).
iii. Numărul relaţiilor de conservare este egal cu numărul de vertexuri, adică Nv = 2n;
rezultă atunci că numărul de impulsuri-frecvenţe independente, rezultate ı̂n urma integrărilor
spaţio-pseudo-temporale, urmate de aplicarea relaţiilor de conservare impuls-frecvenţă rezultate,
este Nqν = (3n + 1) − 2n = n + 1. Dintre aceste n + 1 impulsuri-frecvenţe independente trebuie să
se separe impulsul-frecvenţa generală a transformării Fourier pentru funcţia Green-Matsubara,
deoarece rezultatul transformărilor Fourier pentru funcţiile Green-Matsubara libere şi pentru
potenţialele de interacţie, urmate de integrările peste coordonatele spaţiale şi pseudo-temporale
ale vertexurilor, iar apoi eliminarea a 2n impulsuri-frecvenţe interne prin aplicarea relaţiilor de
conservare, se obţine funcţia Green-Matsubara ı̂n forma (5.28):
Z ∞
′ ′ d3 k 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ ) e
Gσσ (r, τ ; r , τ ) =
′ e Gσσ′ (k, ωn ) ;
LT R3 (2π)3 ~β
n=−∞
3 Pentru aplicaţii avansate, ı̂n special teoria renormării, se introduc funcţii vertex de ordin superior.
prin urmare, liniile particulă legate de punctele externe au acelaşi impuls-frecvenţă k, ωn , care
este impuls-frecvenţa generală a transformării Fourier. Atunci, numărul de impulsuri-frecvenţe
interne independente este Nint = n.
Transformata Fourier pentru funcţia Green-Matsubara liberă cu pseudo-timpi egali este defi-
nită prin relaţia (5.70)
0 ′ 0 +
Gσσ ′ (x, x )
′
= Gσσ ′ (r, τ ; r, τ );
τ =τ
această situaţie apare diagramatic pentru o buclă simplă , sau pentru o linie particulă cu
capetele legate de o linie de interacţie .
Atunci, transformarea Fourier se efectuează luând ı̂n considerare că pseudo-timpii se află ı̂n
relaţia τ − τ+ = −η (unde ı̂n final se efectuează trecerea la limită η → 0+ ):
Z ∞
0 ′ ′ d3 k 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ+ ) e0
Gσσ′ (r, τ ; r , τ ) ′ = 3
e Gσσ′ (k, ωn )
τ =τ R3 (2π) ~β n=−∞
Z ∞
d3 k 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ ) iωn η e0
= 3
e e Gσσ ′ (k, ω )
n ;
R3 (2π) ~β n=−∞ τ =τ ′
ca urmare, transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara cu pseudo-timpi egali are factorul

de convergenţă e iωn η :

′
0
Gσσ ′
′ (r, τ ; r , τ ) −→ e iωn η Geσσ
0
′ (k, ωn ) . (5.81)
τ =τ ′
C3. Regulile Feynman pentru diagrame ale funcţiei Green-Matsubara ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă
n σ
linia particulă reprezintă transformata Fourier a e0
a)
funcţiei Green-Matsubara cauzală liberă: k, ωn = Gσσ′ (k, ωn )
6
σ′
Observaţie: funcţia Green-Matsubara liberă cu pseudo-timpi egali (realizată fie prin linia
particulă ı̂nchisă, fie prin linia particulă cu capetele legate de o linie de interacţie) cores-

punde următoarei transformate Fourier: e iωn η Ge0 ′ (k, ωn )
σσ .
η→0+
n q, ν ′
linia de interacţie reprezintă I λµ n λµ′ = Ueλ,µ;λ′ ,µ′ (q, νn )
b)
I
Observaţie: deoarece potenţialul de interacţie este static, rezultă că transformata sa Fourier
este independentă de frecvenţă: Ueλµ,λ′ µ′ (q, νn ) = veλµ,λ′ µ′ (q).

– fiecare diagramă ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă are topologie identică cu diagrama corespon-
dentă din spaţiul coordonate de poziţie-pseudo-timp;
externe; ( ′
incidentă k , ωn′ 6 σ′
σ
emergentă k, ωn
6
k, ωn q, νn′′
– există 2n puncte interne (un punct intern este numit vertex ) Iλµ
k′ , ωn
′
σ
k, ωn unde partea internă, numită inserţie de self-energie este legată de liniile

λ1 externe prin 2 puncte şi conţine ı̂n interior:
k, ωn – 1 linie fermionică principală, având 4-impulsul k, ωn ,
µ′n
– ramificaţii cu linii de interacţie şi bucle legate de linia principală
prin linii de interacţie;
k, ωn este posibil ca cele 2 puncte externe ale inserţiei să coincidă, iar inserţia
σ′ de self-energie să conţină numai o ramificaţie, legată de punctul extern
printr-o linie de interacţie.
2. Se atribuie pentru fiecare linie particulă şi fiecare linie de interacţie câte un impuls-frecvenţă;
consecinţa integrărilor peste coordonatele de poziţie şi pseudo-timp, urmate de utilizarea
relaţiilor de conservare ale impulsurilor şi frecvenţelor (exprimate prin funcţii Dirac), produc
– liniile particulă externe au impulsul şi frecvenţa generale ale transformatei Fourier Ge0 ;
– impulsurile şi frecvenţele liniilor interne (particulă şi de interacţie) satisfac relaţii de con-
servare ı̂n fiecare vertex; ca urmare, numărul de impulsuri-frecvenţe interne independente
este n.
3. Se efectuează corespondenţa analitică a diagramei, astfel că rezultă:
e (n,j)
– expresia analitică a setului de linii particulă şi de interacţie Dσσ′ (k, ωn | qν, λµ), unde
s-au introdus următoarele notaţii concise: q este setul impulsurilor interne independente,
ν este setul frecvenţelor interne independente, λµ este setul indicilor de spin interni.
−1 n
(n)
– factorul diagramei fj = (±1)Lj (acest factor este identic cu factorul corespondent
~
pentru diagramele din spaţiul coordonatelor poziţie-pseudo-timp).
– integrări peste impulsurile interne independente şi sumări peste frecvenţele interne (sunt
n integrale 3-dimensionale şi n sumări)
Z 3 Z 3 Z
d q1 1 X d qn 1 X X d3n q
· · · . . . ≡ n . . .
(2π)3 ~β n (2π)3 ~β n ~β (2π)3
1 n ν

X X X
··· ... ≡ ... .

Green-Matsubara uni-particulă:
(n) Z
(n)
X −1 n X d3n q X (n,j)
Geσσ′ (k, ωn ) = (±1)Lj n e ′ (k, ωn | qν, λµ) .
Dσσ (5.82)
j
~ ~β (2π)3 (λ,µ)
ν
Se observă următoarele proprietăţi ale analizei diagramatice ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă:

– regulile Feynman conduc la o scriere unică a termenilor perturbaţionali pentru transformata
Fourier a funcţiei Green-Matsubara;
– calculul diagramatic pentru transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara Ge este mai
simplu decât calculul funcţiei Green-Matsubara G, deoarece sumările după frecvenţe nu trebuie
descompuse ı̂n 2 părţi, ca ı̂n cazul integralelor pseudo-temporale.
În cazul când sistemul conţine interacţii independente de spini apar simplificări, deoarece
se pot efectua sumările după indicii de spin ı̂n manieră generală şi se obţin regulile Feynman
simplificate:
1. Figurarea diagramelor sa face la fel ca ı̂n cazul general, dar nu se mai notează indicii de spin;
ca urmare, linia particulă cu impuls-frecvenţa (k, ωn ) reprezintă transformata Fourier a
funcţiei Green-Matsubara liberă scalară Ge0 (k, ωn ), iar linia de interacţie cu impuls-frecvenţa
(q, νn ) reprezintă transformata Fourier a potenţialului de interacţie ve(q).
2. Atribuirea impulsurilor şi frecvenţelor pe liniile interne se face la fel ca ı̂n cazul general.
3. Expresia analitică a setului de linii particulă şi de interacţie este De (n,j) (k, ωn | qν), adică
nu mai apar indicii de spini; factorul multiplicativ aldiagramei
n include rezultatul general
(n) −1 Lj
al sumărilor după indicii de spin, astfel ı̂ncât fj = ± (2s + 1) , unde Lj este
~
numărul de bucle formate din linii particule, semnul pozitiv corespunde cazului bosonic,
iar semnul negativ corespunde cazului fermionic (ı̂n plus, apare simbolul Kronecker pentru
indicii de spin externi δσσ′ ).
4. Se efectuează integrările peste coordonatele interne şi sumările peste frecvenţele interne; nu
se mai efectuează sumările de spin, deoarece efectele acestor sumări au fost introduse ı̂n
factorul multiplicativ general.
5. Prin sumarea tuturor termenilor corespunzători diagramelor topologic distincte de ordinul
n, se obţine contribuţia perturbaţională de ordinul n la transformata Fourier a funcţiei
Green-Matsubara:
(n) Z
(n,j)
X −1 n Lj X d3n q
Geσσ′ (k, ωn ) = δσσ′ ± (2s + 1) e (n,j) (k, ωn | qν) .
n D (5.83)
j
~ ~β (2π)3
ν
C4. Self-energia şi ecuaţii Dyson

Rezultatele se pot obţine prin 2 metode echivalente:
1. deducerea directă ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă, ı̂n mod analog cu deducerea realizată anterior
ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timp;
2. transformarea Fourier a rezultatelor din spaţiul poziţii-pseudo-timp.
Raţionamentele sunt analoage cu cele prezentate anterior la formalismul fermionic de temperatură
nulă; atunci, se vor prezenta numai rezultatele, fără demonstraţii (pentru a elimina repetiţiile).
Deoarece se consideră sistemul conservativ şi omogen, rezultă că self-energia (ı̂n spaţiul poziţii-
pseudo-timpi) depinde numai de diferenţa coordonatelor spaţiale şi pseudo-temporale, astfel ı̂ncât
este posibilă o transformare Fourier simplă (se consideră limita termodinamică):
Z ∞
′ ′ d3 k 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ ) f
M σσ′ (r, τ ; r , τ ) = 3
e Mσσ′ (k, ωn ) . (5.84)
R3 (2π) ~β n=−∞
Transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara se exprimă ı̂n termeni de funcţia Green-Matsu-

bara liberă şi self-energie (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă):
X
Geσσ′ (k, ωn ) = Geσσ
0
′ (k, ωn ) + Geσλ
0
(k, ωn ) Mfλλ′ (k, ωn ) Ge0′ ′ (k, ωn ) .
λ σ (5.85a)
λ,λ′
Deoarece funcţia Green-Matsubara liberă (şi de asemenea, transformata sa Fourier) este diagonală
ı̂n indicii de spin Geσσ
0 e0
′ (k, ωn ) = δσσ ′ G (k, ωn ), rezultă că se pot efectua ı̂n mod banal sumările
de spin ı̂n relaţia (5.85a), astfel ı̂ncât această relaţie devine
fσσ′ (k, ωn ) Ge0 (k, ωn ) .

Geσσ′ (k, ωn ) = δσσ′ Ge0 (k, ωn ) + Ge0 (k, ωn ) M (5.85b)
Pentru reprezentarea diagramatică a relaţiei (5.85a) se utilizează imaginile diagramatice :

transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara exactă Geσσ′ (k, ωn ) −→ k, ωn
σ′
σ
transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara libere Geσσ

0
′ (k, ωn ) −→ k, ωn
σ′
λ
fλλ′ (k, ωn )
self-energia ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă M −→ k, ωn
λ′
Atunci, ecuaţia (5.85a) are reprezentarea diagramatică ilustrată ı̂n figura 5.6.
σ σ σ
k, ωn
λ
k, ωn = k, ωn + k, ωn
λ′
k, ωn
σ′ σ′ σ′
Figura 5.6: Imaginea diagramatică a exprimării transformatei Fourier a funcţiei Green-Matsubara

prin self-energia totală şi transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara liberă.
Self-energia proprie (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) este suma tuturor inserţiilor irreductibile de
σ
self-energie şi are reprezentarea diagramatică prin imaginea k, ωn

′
σ
Expresia self-energiei ı̂n termeni de funcţii Green libere şi self-energii proprii este dată de
egalitatea următoare:
X
M f∗λλ′ (k, ωn ) +
fλλ′ (k, ωn ) = M Mf∗λλ (k, ωn ) Ge0 ′ (k, ωn ) M
f∗ ′ ′ (k, ωn )
1 λ1 λ1 λ1 λ
λ1 ,λ′1
X
+ M f∗ ′ (k, ωn ) Ge0 ′ (k, ωn ) M
f∗ (k, ωn ) Ge0 ′ (k, ωn ) M f∗ ′ ′ (k, ωn ) + . . .
λλ1 λ1 λ1 λ1 λ2 λ2 λ2 λ2 λ
λ1 ,λ′1 ,λ2 ,λ′2
(5.86)
adică: self-energia este egală cu suma tuturor repetiţiilor posibile de self-energii proprii, legate
prin funcţii Green libere (toate mărimile au acelaşi 4-impuls). Reprezentarea diagramatică a
relaţiei (5.86) este ilustrată ı̂n figura 5.7.
Ecuaţia Dyson pentru self-energie este următoarea ecuaţie:
X
Mfλλ′ (k, ωn ) = Mf∗ ′ (k, ωn ) + f∗ (k, ωn ) Ge0 ′ (k, ωn ) M
M fλ′ λ′ (k, ωn ) ; (5.87)
λλ λλ1 λ1 λ1 1
λ1 ,λ′1
se observă că, spre deosebire de ecuaţia Dyson ı̂n spaţiul poziţii-pseidotimpi, ı̂n cazul prezent
ecuaţia Dyson este o ecuaţie algebrică (natricială). Reprezentarea diagramatică a ecuaţiei Dyson
pentru self-energie (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) este ilustrată ı̂n figura 5.8.
Ecuaţia Dyson pentru transformata Fourier a funcţiei Green are forma următoare:
X
Geσσ′ (k, ωn ) = Geσσ
0
′ (k, ωn ) + Geσλ
0 f∗λλ′ (k, ωn ) Geλ′ σ′ (k, ωn ) ;
(k, ωn ) M (5.88)
λ,λ′
k, ωn
σ λ1
k, ωn k, ωn
σ σ λ1 λ′1
k, ωn = k, ωn + k, ωn + k, ωn + ...
λ′1
′ ′
σ σ λ2
k, ωn k, ωn
λ′2
σ′
k, ωn
σ′
Figura 5.7: Reprezentarea diagramatică a exprimării self-energiei ı̂n termeni de self-energie pro-
prie şi funcţii Green-Matsubara liberă.
la fel ca ı̂n cazul precedent, aceasta este o ecuaţie algebrică (matricială). Dacă se ia ı̂n considerare
faptul că funcţie Green-Matsubara liberă este diagonală ı̂n indicii de spini, atunci ecuaţia Dyson
(5.88) se simplifică
X
Geσσ′ (k, ωn ) = Ge0 (k, ωn ) δσσ′ + Ge0 (k, ωn ) f∗σλ (k, ωn ) Geλσ′ (k, ωn ) .
M
λ
Reprezentarea diagramatică a ecuaţiei (5.88) este ilustrată ı̂n figura 5.9.

Prin compararea expresiilor transformatei Fourier a funcţiei Green, date de relaţiile (5.85) şi
(5.88), rezultă următoarea egalitate:
X X
fλλ′ (k, ωn ) Ge0′ ′ (k, ωn ) =
M f∗ ′ (k, ωn ) Geλ′ σ′ (k, ωn ) .
M (5.89)
λσ λλ
λ′ λ′
Ecuaţia Dyson pentru transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara este o ecuaţie algebrică

e = Geσσ′ ,
e ωn ). Utilizând matricile de spini G
(matricială ı̂n indicii de spini) pentru funcţia G(k,
∗
e 0 = Ge0 δσσ′ = Ge0 I şi M
G e∗ = M f ′ atunci ecuaţia Dyson pentru transformata Fourier a
σσ
funcţiei Green are următoarea exprimare matricială:
e
G(k, e 0 (k, ωn ) + G
ωn ) = G e 0 (k, ωn ) · M
e ∗ (k, ωn ) · G(k,
e ωn )
e0 e0 e ∗ e
= G (k, ωn ) I + G (k, ωn ) M (k, ωn ) · G(k, ωn )
h 1 i
=⇒ I−M e ∗ (k, ωn ) · G(k,
e ωn ) = I ,
Ge0 (k, ωn )
care are soluţia
h 1 i−1 h i−1
e
G(k, ωn ) = e ∗ (k, ωn )
I−M e ∗ (k, ωn )
= I − Ge0 (k, ωn ) M Ge0 (k, ωn ) . (5.90)
Ge0 (k, ωn )
k, ωn
λ λ λ1
λ′1
λ′ λ′
k, ωn
′
λ
Figura 5.8: Reprezentarea diagramatică a ecuaţiei Dyson pentru self-energie ı̂n spaţiul impuls-
frecvenţă.
σ σ σ
k, ωn
λ1
λ′1
k, ωn
σ′ σ′ σ′
Figura 5.9: Reprezentarea diagramatică a ecuaţiei Dyson pentru transformata Fourier a funcţiei
Green-Matsubara.
Consecinţele ecuaţiei Dyson pentru sisteme cu interacţii independente de spini

Dacă interacţiile mutuale dintre particulele sistemului sunt independente de spini, atunci toate
matricile de spini sunt diagonale (atât funcţia Green-Matsubara, cât şi delf-energia proprie); ı̂n
e ωn ) şi M
acest caz Geλ′ σ′ (k, ωn ) = δλ′ σ′ G(k, f∗ ′ ′ (k, ωn ) = δλ′ σ′ Ge∗ (k, ωn ). Ecuaţia Dyson (5.88)
λσ
devine o ecuaţie scalară:
e ωn ) = Ge0 (k, ωn ) + Ge0 (k, ωn ) M
G(k, f∗ (k, ωn ) G(k,
e ωn )
care are soluţia
e ωn ) = Ge0 (k, ωn ) 1
G(k, = . (5.91)
1 − Ge0 (k, ωn ) Mf∗ (k, ωn ) 1 f∗ (k, ωn )
−M
Ge0 (k, ωn )
Luând ı̂n considerare că transformata Fourier a funcţiei Green liberă are expresia (5.51)
1
Ge0 (k, ωn ) = ,
iωn − ωk
rezultă că transformata Fourier a funcţiei Green exacte, ca soluţie a ecuaţiei Dyson, are expresia:
e ωn ) = 1
G(k, . (5.92)
iωn − 1 f∗ (k, ωn )
− µ) − M
~ (εk
Se observă că expresia funcţiei Green-Matsubara este similară cu expresia funcţiei Green cauzală
din formalismul fermionic de temperatură nulă, reprezentată prin formula (3.112); totuşi, ı̂n cazul
prezent, singularităţile funcţiei Green-Matsubara nu au interpretare de stări cuasi-particule (ı̂n
sensul teoremei Galitski-Migdal), deoarece frecvenţele sunt imaginare şi discrete.
C4. Observabilele sistemului exprimate ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă

Pentru simplitate, se consideră cazul când interacţiile dintre particule sunt independente de spini;
de asemenea, se va considera sistemul ı̂n limita termodinamică. În acest caz, după cum s-a arătat
anterior, trasformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara este diagonală ı̂n indicii de spin şi are
partea scalară dată de relaţia (5.92):
1
Geσσ′ (k, ωn ) = δσσ′ ,
iωn − 1 f∗ (k, ωn )
− µ) − M
~ (εk
~2 k 2
unde εk = este energia unei particule libere.
2m
1) Numărul mediu de particule se determină din relaţia generală (5.42), care devine:
Z

N = ∓V 3
lim e Gσσ (k, ωn )
R3 (2π) η→0+ ~β n σ
Z
d3 k 1 X e iωn η
= ∓(2s + 1)V 3
lim , (5.93)
R3 (2π) η→0+ ~β n iωn − ~ (εk − µ) − M
1 f∗ (k, ωn )
sau echivalent ı̂nainte de limita termodinamică

X 1 X
N = ∓(2s + 1) e ωn )
e iωn η G(k, .
~β n η→0+
k
2) Energia medie se obţine ı̂n mod similar din formula (5.43)

Z

∓V d3 k 1 X iωn η ~2 k 2 X
E = lim e i~ω n + + µ Geσσ (k, ωn )
2 R3 (2π)3 η→0+ ~β n 2m σ
Z
2s + 1 d3 k 1 X iωn η iωn + ~1 (εk + µ)
=∓ V 3
lim e ~ ;
2 R3 (2π) η→0+ ~β n iωn − 1 (εk − µ) − M f∗ (k, ωn )
~
dar integrandul se prelucrează astfel:
1 X iωn η iωn + ~1 (εk + µ)

lim e ~
η→0+ ~β iωn − ~1 (εk − µ) − M f∗ (k, ωn )
n
1 X iωn η n 2εk + ~ M f∗ (k, ωn ) o

= lim e ~+
η→0+ ~β iωn − ~1 (εk − µ) − M f∗ (k, ωn )
n
1 X iωn η 2εk + ~ Mf∗ (k, ωn )

= lim e ,
η→0+ ~β iωn − ~1 (εk − µ) − M f∗ (k, ωn )
n
deoarece primul termen este nul ı̂nainte de trecerea la limită:

1 X iωn η
~ e = ~ δ(−η) = 0 .
~β n
Atunci energia medie are expresia:

Z f∗ (k, ωn )

d3 k 1 X iωn η εk + ~2 M
E = ∓(2s + 1) V 3
lim e , (5.94)
R3 (2π) η→0+ ~β n f∗ (k, ωn )
iωn − ~1 (εk − µ) − M
sau echivalent ı̂nainte de limita termodinamică

X 1 Xh ~ f∗ i
E = ∓(2s + 1) εk + M e ωn )
(k, ωn ) e iωn η G(k, .
~β n 2 η→0+
k
3) Potenţialul grand-canonic se obţine printr-un calcul similar cu cel realizat pentru energia
medie, din formula (5.44):
Z Z
1
dλ V d3 k 1 X iωn η ~2 k 2 X
Ω = Ω0 ∓ 3
lim e i~ωn − +µ Geσσ
(λ)
(k, ωn )
0 λ 2
R 3 (2π) η→0 + ~β n
2m σ
Z 1 Z
dλ V d3 k 1 X iωn η i~ωn − (εk − µ)
= Ω0 ∓ (2s + 1) 3
lim e ;
0 λ 2 R 3 (2π) η→0 + ~β 1
iωn − (εk − µ) − M f∗ (k, ωn )
n ~ λ
ı̂n acest caz, integrandul se prelucrează ı̂n mod similar cazului precedent:
1 X iωn η i~ωn − (εk − µ)
lim e
η→0+ ~β 1 f∗ (k, ωn )
iωn − ~ (εk − µ) − M
n λ
1 X iωn η n ~Mf∗ (k, ωn )

λ
o
= lim e ~+
η→0+ ~β f∗ (k, ωn )
iωn − 1 (εk − µ) − M
n ~ λ
1 X iωn η ~Mf∗ (k, ωn )

λ
= lim e
η→0+ ~β iω n − 1
(ε − µ) − M f∗ (k, ωn )
n ~ k λ
1 X
= lim f∗ (k, ωn ) Ge(λ) (k, ωn ) ,
e iωn η ~ M λ
η→0+ ~β
n
unde s-a utilizat din nou egalitatea (ı̂nainte de trecerea la limită)
1 X iωn η
~ e = ~ δ(−η) = 0 .
~β n
Atunci, se obţine următoarea expresie a potenţialului grand-canonic:

Z Z
2s + 1 1
dλ d3 k 1 X iωn η f∗
Ω = Ω0 ∓ V 3
lim e ~ Mλ (k, ωn ) Ge(λ) (k, ωn ) ; (5.95a)
2 0 λ R3 (2π) η→0+ ~β n
dacă se utilizează identitatea (5.90), atunci potenţialul grand-canonic se poate exprima ı̂n mod
echivalent ı̂n următoarea formă:
Z Z
2s + 1 1
dλ d3 k 1 X iωn η f
Ω = Ω0 ∓ V 3
lim e ~ Mλ (k, ωn ) Ge0 (k, ωn ) ; (5.95b)
2 0 λ R3 (2π) η→0+ ~β n
se observă că ı̂n ultima expresie a potenţialului grand-canonic dependenţa de constanta de cuplaj
fλ (k, ωn ).
variabilă este conţinută numai ı̂n self-energia totală M
C5. Aproximaţia de ordinul 1 pentru funcţia Green-Matsubara (cazul interacţii independente de

spin)
Aproximaţia de ordinul 1 pentru funcţia Green-Matsubara, ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timp, a fost
discutată anterior, iar expresiile analitice ale termenilor de ordinul 1 sunt date de formulele
(5.72). În spaţiul impuls-frecvenţă, aproximaţia de ordinul 1 pentru transformata Fourier a
funcţiei Green-Matsubara este

e ωn ) ≈ Ge0 (k, ωn ) + Ge(1d) (k, ωn ) + Ge(1s (k, ωn ) ,
G(k, (5.96)
1
unde Ge(1d) (k, ωn ) este termenul interacţiei directe şi Ge(1s (k, ωn ) este termenul interacţiei de
schimb; ı̂n figura 5.10 sunt ilustrate diagramele corespunzătoare aproximaţiei de ordinul 1.
Prin utilizarea regulilor Feynman simplificate (deoarece se consideră că interacţiile sunt inde-
pendente de spini) se obţin din diagrame expresiile analitice ale celor 2 termeni de ordinul 1.
Astfel, termenul interacţiei directe are expresia:
Z
d3 k′ 1 X −1 e0 (k, ωn ) e iωn′ η Ge0 (k′ , ωn′ ) Ge0 (k, ωn )
Ge(1d) (k, ωn ) = ±(2s + 1) 3
v
e (0) G
R3 (2π) ~β n′ ~ η→0+
Z
2s + 1 d3 k′ 1 X iωn′ η e0 ′
= Ge0 (k, ωn ) · (∓1) ve(0) 3
lim e G (k , ωn′ ) · Ge0 (k, ωn )
~ R3 (2π) η→0+ ~β ′n
≡ Ge0 (k, ωn ) · M
f(1d) (k, ωn ) · Ge0 (k, ωn ) .
k, ωn
k, ωn
k − k′
= k′ , ωn′ + k′ , ω ′
k, ωn k, ωn + q=0 n ωn − ωn′
νn = 0
k, ωn
k, ωn
Figura 5.10: Diagramele aproximaţiei de ordinul 1 pentru funcţia Green-Matsubara

Termenul interacţiei de schimb se obţine ı̂n mod analog:

Z
d3 k′ 1 X −1
Ge(1s) (k, ωn ) = 3
ve(k − k′ ) Ge0 (k, ωn ) e iωn′ η Ge0 (k′ , ωn′ ) Ge0 (k, ωn )
R 3 (2π) ~β ~ η→0+
n′
Z
−1 d3 k′ 1 X iωn′ η e0 ′
= Ge0 (k, ωn ) · 3
ve(k − k′ ) lim e G (k , ωn′ ) · Ge0 (k, ωn )
~ R3 (2π) η→0+ ~β
′n
≡ Ge0 (k, ωn ) · M
f(1s) (k, ωn ) · Ge0 (k, ωn ) .
Pe baza rezultatelor precedente, transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara ı̂n aproximaţia

de ordinul 1 este:
e ωn ) ≈ Ge0 (k, ωn ) M
G(k, f(1) (k, ωn ) Ge0 (k, ωn ) , (5.97)
1
unde self-energia de ordinul 1 este

f(1) (k, ωn ) = M
M f(1d) (k, ωn ) + M
f(1s) (k, ωn )
Z
1 d3 k′ h ′
i 1 X iωn′ η e0 ′
= 3
∓ (2s + 1) v
e (0) − v
e (k − k ) lim e G (k , ωn′ ) ;
~ R3 (2π) η→0 + ~β
′ n
suma după frecvenţe care apare ı̂n expresia precedentă a fost discutată anterior, fiind descrisă
prin relaţia (5.56):
1 X iωn η e0 1 X e iωn η ∓1
lim e G (k, ωn ) = lim = β~ω = ∓n0kσ ,
η→0+ ~β n η→0+ ~β
n
iω n − ω k e k ∓ 1
unde n0kσ este numărul de ocupare a stării uni-particulă (cazul sistemului liber). Atunci rezultă
următoarea expresie a transformatei Fourier pentru self-energia de ordinul 1:
Z
f (1) 1 d3 k′ h ′
i
M (k, ωn ) = (2s + 1) v
e (0) ± v
e (k − k ) n0kσ . (5.98)
~ R3 (2π)3
Din relaţia precedentă se observă că ı̂n aproximaţia de ordinul 1 (aproximaţia minimă) transfor-
mata Fourier a self-energiei este independentă de frecvenţă: M f(1) (k, ωn ) = M
f(1) (k).
Consecinţe ale aproximaţiei de ordinul 1:
1) Numărul mediu de particule se obţine din relaţia (5.93) ı̂n care se utilizează aproximaţia
de ordinul 1 pentru self-energie
Z

d3 k 1 X e iωn η
N ≈ ∓(2s + 1)V 3
lim ;
1 R3 (2π) η→0+ ~β n iωn − ~ (εk − µ) − M
1 f(1) (k)
dar, deoarece self-energia ı̂n aproximaţia de ordinul 1 este independentă de frecvenţă, suma după
frecvenţe se calculează cu formula (5.57)
1 X e iωn η 1 ∓1
lim = = β~x
η→0+ ~β n iωn − x 1 ∓ e β~x e ∓1
şi se obţine
1 X e iωn η ∓1
lim = f
.
η→0+ 1 f (k)
~β n iωn − (εk − µ) − M (1) β[ε
e k +~ M (1) (k)−µ]
∓1
~
Ca urmare, numărul mediu de particule este

Z

d3 k 1
N = (2s + 1)V 3 f(1) (k)−µ]
(5.99a)
R 3 (2π) e β[εk +~ M ∓1
X 1
= (2s + 1) f(1) (k)−µ]
. (5.99b)
ante LT β[εk +~M ∓1
k e
Din expresia numărului mediu de particule, se observă că se pot introduce numere de ocupare pe
(1)
stări efective uni-particulă nkσ , conform relaţiei

X (1) X (1)
N = nkσ = (2s + 1) nkσ ,
k,σ k
unde
(1) 1 1
nkσ = f(1) (k)−µ]
= , (1)
e β[εk +~M ∓1 ±1 e β[εk −µ]
care se exprimă prin distribuţia Bose-Einstein sau Fermi-Dirac cu energia efectivă uni-particulă
(1) f(1) (k) .
εk ≡ εk + ~ M
2) Energia medie se obţine din relaţia (5.94) ı̂n care se utilizează aproximaţia de ordinul 1
pentru self-energie (care este independentă de frecvenţă), ı̂n mod analog metodei utilizate anterior
pentru numărul mediu de particule:
Z f(1) (k)

d3 k 1 X iωn η εk + ~2 M
E = ∓(2s + 1) V 3
lim e
R3 (2π) η→0+ ~β n iωn − ~1 (εk − µ) − Mf(1) (k)
Z
d3 k ~ f(1) 1 X e iωn η
= ∓(2s + 1) V 3
εk + M (k) lim ;
R3 (2π) 2 η→0+ ~β 1 f(1) (k)
n iωn − (εk − µ) − M ~
suma după frecvenţe este identică cu cea din cazul precedent, astfel că rezultă
Z

d3 k h ~ f(1) i 1
E = (2s + 1) V 3
ε k + M (k) f
(5.100a)
R3 (2π) 2 β[ε +~ M (1) (k)−µ]
e k ∓1
Xh ~ f(1) i 1
= (2s + 1) εk + M (k) f(1) (k)−µ]
. (5.100b)
ante LT 2 e β[εk +~M ∓1
k
Se observă că, la fel ca ı̂n cazul precedent, se pot utiliza numerele de ocupare pe stări uni-particulă
efective, astfel ı̂ncât energia medie se rescrie ı̂n forma:

Xh ~ f(1) i (1) Xh ~ f(1) i (1)
E = εk + M (k) nkσ = (2s + 1) εk + M (k) nkσ .
2 2
k,σ k
Expresia precedentă a energiei medii este analoagă cu rezultatul similar din formalismul fermionic
de temperatură
h nulă, reprezentat
i prin formula (3.124); ca urmare factorul 21 al self-energiei din
f(1) (k) are aceeaşi explicaţie ca ı̂n cazul anterior (adică ı̂n formalismul fermionic
expresia εk + ~ M
2
de temperatură nulă).
5.3. FUNCŢII GREEN TERMICE DE TIMP REAL 399
5.3 Funcţii Green termice de timp real

5.3.1 Definiţii şi proprietăţi generale
Funcţiile Green termice de timp real sunt generalizarea directă a funcţiilor Green fermionice
din formalismul de temperatură nulă şi au fost introduse de Martin şi Schwinger. 4
Operatorul statistic grand-canonic al sistemului este definit prin formula (5.3)
1 −β K̂
̺ˆ = e = e βΩ e−β K̂ ,
Z

unde K̂ = Ĥ − µ N̂ este hamiltonianul grand-canonic, Z = Tr e−β K̂ este funcţia de partiţie
−1
grand-canonică şi Ω = ln Z este potenţialul grand-canonic.
β
Formularea Heisenberg grand-canonică se defineşte pentru operatori ı̂n mod similar cu for-
mularea Heisenberg standard:
i i
ÂK (t) ≡ e ~ tK̂ Â e− ~ tK̂ . (5.101)
Sunt necesare următoarele observaţii asupra formulării Heisenberg grand-canonice:
i
i. Operatorul de transformare e ~ tK̂ este un operator unitar şi ı̂n consecinţă transformatul con-
†
jugatului unui operator este egal cu conjugatul transformatului operatorului Â†K (t) = ÂK (t) .
ii. Comparaţia ı̂ntre operatorii Heisenberg grand-canonic şi Heisenberg termic rezultă ı̂n mod
direct din definiţiile acestor operatori:
( i i
ÂK (t) = e ~ tK̂ Â e− ~ tK̂ ,
1 1
ÂK̄ (τ ) = e ~ τ K̂ Â e− ~ τ K̂ ;
din relaţiile precedente se obţine că, ı̂n mod formal operatorul Heisenberg grand-canonic ÂK (t)
devine operatorul Heisenberg-Matsubara ÂK̄ (τ ) prin substituţia it → τ ; totuşi, această trans-
formare este pur formală, deoarece operatorii Heisenberg grand-canonici au timpi reali t ∈ R, iar
operatorii Heisenberg termici au, de asemenea, pseudo-timpi reali τ ∈ [ 0 , ~β ].
iii. Deoarece hamiltonianul grand-canonic K̂ = Ĥ − µ N̂ este constituit din operatori comu-
tabili Ĥ, N̂ ]− = 0̂, rezultă că operatorul Heisenberg grand-canonic se poate exprima ı̂n forma:
i i i i
ÂK (t) = e ~ tĤ e− ~ µtN̂ Â e ~ µtN̂ e− ~ tĤ .
• Dacă Â este operatorul asociat unei observabile, atunci acest operator comută cu operatorul
număr de particule [Â, N̂ ]− = 0̂ şi se obţine:
i i
ÂK (t) = e ~ tĤ Â e− ~ tĤ = ÂH (t) ,
adică operatorul Heisenberg grand-canonic coincide cu operatorul Heisenberg standard.

• Operatorul de câmp nu comută cu operatorul număr de particule: ψ̂σ (r), N̂ − = ψ̂σ (r),
conform relaţiei (2.110); atunci, prin utilizarea relaţiei Baker-Campbell-Hausdorff, se obţine
i i i
e− ~ µtN̂ ψ̂σ (r) e ~ µtN̂ = e ~ µt ψ̂σ (r) ,
astfel ı̂ncât operatorii Heisenberg grand-canonic şi Heisenberg standard sunt legaţi prin
relaţia:
i i i i i i i i
ψ̂σK (r, t) = e ~ tĤ e− ~ µtN̂ ψ̂σ (r) e ~ µtN̂ e− ~ tĤ = e ~ µt e ~ tĤ ψ̂σ (r) e− ~ tĤ = e ~ µt ψ̂σH (r, t) .
iv. Formularea Heisenberg grand-canoniccă nu defineşte o evoluţie dinamică a sistemului,

spre deosebire de formularea Heisenberg canonică, care este o formulare veritabilă a mecanicii
cuantice, ı̂n sensul că oferă o descriere a evoluţiei dinamice a sistemului cuantic, echivalentă cu
descrierea Schrödinger.
4 Deoarece proprietăţile acestor funcţii au fost studiate de către Zubarev, ı̂n unele lucrări aceste funcţii sunt
numite funcţii Green-Zubarev.

Funcţiile Green termice de timp real se definesc ı̂n mod similar cu funcţiile Green fermionice ı̂n
formalismul de temperatură nulă, prin substituirea mediei pe starea fundamentală a produselor
de operatori Heisenberg (standard) cu media grand-canonică a produselor similare de operatori
de câmp Heisenberg grand-canonici:
• funcţia Green termică (de timp real) uni-particulă cauzală

Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) ≡ − i Tr ̺ˆ T ψ̂σK (r, t) · ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ ) , (5.102a)
• funcţia Green termică (de timp real) uni-particulă retardată

(R)
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) ≡ − i θ(t − t′ ) Tr ̺ˆ ψ̂σK (r, t) , ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ ) ∓ , (5.102b)
• funcţia Green termică (de timp real) uni-particulă avansată

(A)
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) ≡ + i θ(t′ − t) Tr ̺ˆ ψ̂σK (r, t) , ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ ) ∓ . (5.102c)
Asupra definiţiilor precedente sunt necesare următoarele observaţii:

i. Funcţiile Green termice (de timp real) retardată şi avansată se definesc prin comutatorul
operatorilor de câmp ı̂n cazul bosonic şi prin anti-comutatorul operatorilor de câmp ı̂n cazul
fermionic.

ii. T . . . este operatorul de ordonare cronologică, care a fost definit la relaţia (2.138).
iii. Operatorul statistic grand-canonic ̺ˆ are dependenţă parametrică de temperatură şi
potenţialul chimic (T, µ), iar hamiltonianul grand-canonic K̂, care este generatorul transformării
Heisenberg grand-canonice, depinde de asemenea, de potenţialul chimic (µ); ca urmare, funcţiile
Green termice uni-particulă de timp real au dependenţă parametrică de temperatură şi de
potenţialul chimic (T, µ).
iv. Dacă se compară definiţia funcţiei Green termice de timp real uni-particulă cauzală
(5.102a) cu definiţia funcţiei Green-Matsubara uni-particulă (5.20), se observă că ı̂n mod for-
mal relaţia ı̂ntre aceste două funcţii este

i Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) −→ − Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) ,
it→τ , it′ →τ ′
totuşi, după cum se va arăta ulterior, relaţia ı̂ntre aceste două funcţii se exprimă mai convenabil
ı̂n altă formă.
v. Cele 3 funcţii Green termice de timp real, definite anterior, au următoarele expresii ı̂n
formă explicitată ı̂n raport cu ordonările operatorilor de câmp:

iGσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = θ(t − t′ ) Tr ̺ˆ ψ̂σK (r, t) ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ ) ± θ(t′ − t) Tr ̺ˆ ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ ) ψ̂σK (r, t) ,
(5.103a)
(R) ′ ′ ′
† ′ ′
′
† ′ ′

iGσσ′ (r, t; r , t ) = θ(t − t ) Tr ̺ˆ ψ̂σK (r, t) ψ̂σ′ K (r , t ) ∓ θ(t − t ) Tr ̺ˆ ψ̂σ′ K (r , t ) ψ̂σK (r, t) ,
(5.103b)
(A) † †
iGσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = −θ(t′ − t) Tr ̺ˆ ψ̂σK (r, t) ψ̂σ′ K (r′ , t′ ) ± θ(t′ − t) Tr ̺ˆ ψ̂σ′ K (r′ , t′ ) ψ̂σK (r, t) ,
(5.103c)
unde semnele superioare sunt pentru bosoni şi semnele inferioare sunt pentru fermioni. Luând ı̂n
consideraţie că cele 3 funcţii Green se exprimă prin aceleaşi medii grand-canonice, se utilizează o
notaţie comună, similară cu cea utilizată anterior pentru funcţiile Green fermionice ı̂n formalismul
de temperatură nulă, astfel ı̂ncât se obţine:
(γ) (+) > (−) <
iGσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = λ(+) ′ ′ ′ (−) ′
γ θ λγ (t − t ) Gσσ′ (r, t; r , t ) ∓ λγ θ λγ (t − t ) Gσσ′ (r, t; r , t ) ,
′ ′
(5.104a)
unde funcţiile Green termice de timp real G> σσ ′ (r, t; r′ ′
, t ) şi respectiv G <
σσ ′ (r, t; r′ ′
, t ) sunt definite
prin expresiile

G> ′ ′
σσ′ (r, t; r , t ) ≡ Tr ̺ ˆ ψ̂σK (r, t) ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ ) , (5.104b)
< ′ ′
† ′ ′

Gσσ′ (r, t; r , t ) ≡ Tr ̺ˆ ψ̂σ′ K (r , t ) ψ̂σK (r, t) , (5.104c)
(±)
iar coeficienţii {λγ } sunt definiţi ı̂n tabelul următor:
(+) (−)
λc = +1 , λc = −1 , pentru funcţia Green cauzală ,
(+) (−)
λR = +1 , λR = +1 , pentru funcţia Green retardată ,
(+) (−)
λA = −1 , λA = −1 , pentru funcţia Green avansată ;
indicele γ se referă la cele 3 funcţii Green termice de timp real uni-particulă specificate anterior,
adică γ = c, R, A.
Funcţia Green termică de timpi reali bi-particulă cauzală este definită prin relaţia:
′ ′ ′ ′
GII
σ1 σ2 ;σ1′ σ2′ (r1 , t1 ; r2 , t2 |r1 , t1 ; r2 , t2 )
n o
≡ (−i)2 Tr ̺ˆ T ψ̂σ1 K (r1 , t1 ) ψ̂σ2 K (r2 , t2 ) ψ̂σ† ′ K (r′2 , t′2 ) ψ̂σ† ′ K (r′1 , t′1 ) . (5.105)
2 1
Funcţiile Green termice de timp real uni-particulă (cauzală, retardată şi avansată) au pro-
prietăţi generale similare cu funcţiile Green corespondente din formalismul fermionic de tempe-
ratură nulă şi aceste proprietăţi se exprimă prin următoarele teoreme.
Teorema 1: dacă sistemul este conservativ, adică hamiltonianul Ĥ este atemporal, atunci
hamiltonianul grand-canonic K̂ este invariant la translaţii temporale şi ı̂n consecinţă funcţiile
Green termice de timp real uni-particulă depind de diferenţa variabilelor temporale:
(γ) (γ)
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = Gσσ′ (r, t − t′ ; r′ , 0) , unde: γ = c, R, A . (5.106)
Teorema 2: dacă sistemul este omogen din punct de vedere spaţial, adică hamiltonianul
Ĥ este invariant la translaţii spaţiale, atunci hamiltonianul grand-canonic K̂ este, de asemenea,
invariant la translaţii spaţiale şi ı̂n consecinţă funcţiile Green termice de timp real uni-particulă
depind de diferenţa coordonatelor spaţiale:
(γ) (γ)
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = Gσσ′ (r − r′ , t; , 0, t′ ) , unde: γ = c, R, A . (5.107)
Teorema 3: dacă sistemul este izotrop, adică hamiltonianul Ĥ este invariant la rotaţii şi
reflexii spaţiale, atunci hamiltonianul grand-canonic K̂ are, de asemenea, această proprietate şi
ı̂n consecinţă funcţiile Green termice de timp real uni-particulă sunt diagonale ı̂n indicii de spin:
(γ)
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = δσσ′ G(γ) ′ ′
σσ (r, t; r , t ) , unde: γ = c, R, A . (5.108)
Demonstraţiile celor 3 teoreme enunţate anterior sunt analoage cu teoremele similare din cazul
fermionic ı̂n formalismul de temperatură nulă, astfel ı̂ncât se omite repetarea (cu mici schimbări a
demonstraţiilor corespunzătoare.
Se va studia cazul cel mai simplu când sistemul este conservativ, omogen şi izotrop; ı̂n aceste
condiţii funcţiile Green termice de timp real uni-particulă sunt de forma:
(γ)
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = δσσ′ G(γ) ′ ′
σσ (r − r , t − t ) , unde: γ = c, R, A ; (5.109)
ca urmare, funcţiile Green termice de timp real uni-particulă scalare sunt transformabile Fourier
ı̂n varianta spaţio-temporală simplă:
X s
1
G(γ) (r − r′ , t − t′ ) ≡ G(γ) (r − r′ , t − t′ )
2s + 1 σ=−s σσ
Z
1 X ∞ dω ik·(r−r′ )−iω(τ −t′ ) e (γ)
= e G (k, ω) (5.110a)
V −∞ 2π
k
Z Z ∞
d3 r dω ik·(r−r′ )−iω(τ −t′ ) e (γ)
= 3
e G (k, ω) , (5.110b)
LT R3 (2π) −∞ 2π
iar transformarea Fourier inversă este definită de relaţia

Z Z ∞
e (γ) (k, ω) =
G d3 r dt e−ik·r+iωt G(γ) (r, t) , unde: γ = c, R, A . (5.111)
V −∞
5.3.2 Reprezentarea Lehmann şi consecinţe

Se consideră cazul când sistemul este conservativ, omogen şi izotrop; ı̂n această situaţie
funcţiile Green termice de timp real uni-particulă sunt diagonale ı̂n indicii de spin, astfel ı̂ncât se
pot utiliza funcţiile
Green
corespondente scalare, iar operatorii număr de particule, impuls total
şi hamiltonian N̂ , P̂, Ĥ constituie un sistem de observabile compatibile (care admit un sistem
comun de vectori proprii).
Sistemul vectorilor proprii comuni ai operatorilor N̂ , P̂, Ĥ se notează {|N, αi}, astfel ı̂ncât
ecuaţiile cu valori proprii ale operatorilor din setul specificat anterior sunt:


 N̂ |N, αi = N |N, αi ,
P̂ |N, αi = Pα |N, αi ,

 Ĥ |N, αi = E (N ) |N, αi ;
α
atunci, |N, αi este de asemenea vector propriu al hamiltonianului grand-canonic, conform ecuaţiei
cu valori proprii

K̂ |N, αi = Ĥ − µ N̂ |N, αi = Eα(N ) − µN |N, αi
≡ Kα(N ) |N, αi ,
(N ) (N )
unde Kα ≡ Eα − µN .
Este important să se observe că setul de vectori proprii specificat anterior {|N, αi}N =0,...∞; α
este o bază ı̂n spaţiul Fock, deoarece sunt satisfăcute următoarele relaţii de ortonormare şi de
completitudine:
h N, α | N ′ , α′ i = δN,N ′ δ(α, α′ ) ,
(N
Z)
∞ X
X
| N, α ih N, α | = 1̂ ,
N =0 α
astfel ı̂ncât se pot utiliza dezvoltări ı̂n raport cu această bază.

Printr-o reprezentare de tip Lehmann se utilizează baza |N αi N,α pentru a extrage sub
formă exponenţialca dependenţele spaţiale şi temporale ale operatorilor de câmp, iar apoi se
efectuează transformările Foirier spaţio-temporale. 5
Conform argumentării prezentate la demonstrarea reprezentării Lehmann pentru cazul fermi-
onic ı̂n formalismul de temperatură nulă 6 , se poate extrage dependenţa temporală şi spaţială a
operatorului de câmp ı̂n termeni exponenţiali:
i i i i i i
ψ̂σK (r, t) = e ~ K̂t ψ̂σ (r) e− ~ K̂t = e ~ K̂t e− ~ P̂·r ψ̂σ (0) e ~ P̂·r e− ~ K̂t .
Pe baza rezultatelor precedente se exprimă funcţia Green termică de timp real scalară (cauzală,
retardată sau avansată) ı̂n forma:
1 X
iG(γ) (r, t) = i G(γ)
σσ (r, t; 0, 0)
2s + 1 σ
1 X †
= λ(+)
γ θ λγ t
(+)
Tr ̺ˆ ψ̂σK (r, t) ψ̂σK (0, t)
2s + 1 σ
1 X †
∓ λγ(−) θ λγ(−) t Tr ̺ˆ ψ̂σK (0, t) ψ̂σK (r, t) .
2s + 1 σ
În prima medie caracteristică a expresiei precedente se explicitează operatorii, se evaluează urma
operatorială ı̂n baza {|N, αi}, se utilizează ecuaţiile cu valori proprii ale operatorilor K̂ şi P̂
5 Situaţia este similară cu cazul fermionic ı̂n formalismul de temperatură nulă, astfel ı̂ncât metoda de studiu
va fi asemănătoare cu metoda utilizată anterior pentru cazul fermionic ı̂n formalismul de temperatură nulă când
sistemul este conservativ, omogen şi izotrop.
6 Adică se utilizează definiţia operatorilor ı̂n formularea Heisenberg şi relaţia de translaţie spaţială realizată de
operatorul unitar acre are drept generator operatorul impuls total al sistemului.
(pentru simplificarea scrierii se notează valorile proprii ale hamiltonianului grand-canonic prin
Kα , deoarece la sumările peste indicele α se indică numărul de particule corespunzător):
1 X †
2s + 1 σ
1 X n e−β K̂ i i i i
o
= Tr e ~ K̂t e− ~ P̂·r ψ̂σ (0) e ~ P̂·r e− ~ K̂t ψ̂σ† (0)
2s + 1 σ Z
(N
Z)
∞
1 XX X
e−β K̂ i K̂t − i P̂·r i i
= N, α e~ e ~ ψ̂σ (0) e ~ P̂·r e− ~ K̂t ψ̂σ† (0) N, α
2s + 1 σ | Z {z }
N =0 α
i i
= 1
Z e−βKα e ~ Kα e− ~ Pα ·r hN,α|
(N
Z)
∞
1 X X X 1 −βKα i Kα − i Pα ·r
i i
= e e~ e ~ N, α ψ̂σ (0) e ~ P̂·r e− ~ K̂t ψ̂σ† (0) N, α ,
2s + 1 σ Z
N =0 α
apoi se introduce relaţia de completitudine ı̂ntre operatorii de câmp şi se utilizează din nou
ecuaţiile cu valori proprii ale energiei şi impulsului total, astfel ı̂ncât rezultă:
1 X †
2s + 1 σ
(N
Z)
∞
1 X X X 1 −βKα i Kα − i Pα ·r
i i
= e e~ e ~ N, α ψ̂σ (0) 1̂ e ~ P̂·r e− ~ K̂t ψ̂σ† (0) N, α
2s + 1 σ Z
N =0 α
(N
Z)
∞
1 X X X 1 −βKα i Kα t − i Pα ·r
= e e~ e ~
2s + 1 σ Z
N =0 α
′
(N
Z )
X∞ X
i i

× N, αψ̂σ (0)N ′ , α′ e ~ P̂·r e− ~ K̂t N ′ , α′ ψ̂σ† (0) N, α
N ′ =0
| {z }
α′ iP ·r i
=e ~ α′ e− ~ Kα′ t hN ′ ,α′ |
′
(N
Z) X (N
Z )
∞ X
X ∞ X 1 −βKα ~i (Kα −Kα′ )t − ~i (Pα −Pα′ )·r
= e e e
′
Z
N =0 α N =0 α′
1 X

× N, αψ̂σ (0)N ′ , α′ N ′ , α′ ψ̂σ† (0) N, α ;
2s + 1 σ
elementele de matrice ale operatorilor de câmp sunt complex conjugate şi au valori nenule numai
pentru cazul când N ′ = N + 1, astfel că rezultă:
1 X

N, αψ̂σ (0)N ′ , α′ N ′ , α′ ψ̂σ† (0) N, α
2s + 1 σ
1 X
2
= N, αψ̂σ (0)N ′ , α′
2s + 1 σ
1 X
2
= δN ′ ,N +1 N, αψ̂σ (0)N + 1, α′ ;
2s + 1 σ
atunci, prima medie caracteristică are următoarea expresie:

1 X †
2s + 1 σ
(N
Z ) (NZ+1)
1 X X X −βKα ~i (Kα −Kα′ )t − ~i (Pα −Pα′ )·r 1 X
2
∞

= e e e N, αψ̂σ (0)N + 1, α′ .
Z 2s + 1 σ
N =0 α α′
În mod similar se prelucrează cea de-a doua medie caracteristică:

1 X †
Tr ̺ˆ ψ̂σK (0, t) ψ̂σK (r, t)
2s + 1 σ
1 X n e−β K̂ i i i i
o
= Tr ψ̂σ† (0) e ~ K̂t e− ~ P̂·r ψ̂σ (0) e ~ P̂·r e− ~ K̂t
2s + 1 σ Z
′
(N
Z ) (N
Z)
∞ ∞ X
1 X X X
′ ′ e−β K̂ † X

N, α N, α e ~i K̂t e− ~i P̂·r
= N ,α ψ̂σ (0)
2s + 1 σ ′ Z
N =0 α′ N =0 α
i
− ~i K̂t
′ ′
×ψ̂σ (0) e ~ P̂·r e N ,α
′
(N
Z ) ∞ (N
Z)
∞
1 X X X X X 1 −βKα′
′ ′ † i i
= e N , α ψ̂σ (0) N, α e ~ Kα t e− ~ Pα ·r
2s + 1 σ ′ Z
N =0 α′ N =0 α

i i
× N, α ψ̂σ (0) N ′ , α′ e ~ P̂·r e− ~ K̂t ;
din rezultatul precedent se obţine:

1 X †
2s + 1 σ
′
(N
Z) X (N
Z )
∞ X
X ∞ X 1 −βKα′ i (Kα −Kα′ )t − i (Pα −Pα′ )·r
= e e~ e ~
′
Z
N =0 α N =0 α′
1 X

× N, αψ̂σ (0)N ′ , α′ N ′ , α′ ψ̂σ† (0) N, α
2s + 1 σ | {z }
2
= δN ′ ,N +1 hN,α|ψ̂σ (0)|N +1,α′ i
(N
Z ) (NZ+1)
1 X X X −βKα′ i (Kα −Kα′ )t − i (Pα −Pα′ )·r 1 X
2
∞

= e e~ e ~ N, αψ̂σ (0)N + 1, α′ .
Z 2s + 1 σ
N =0 α α′
Prin luarea ı̂n considerare a rezultatelor precedente, se obţine expresia funcţiilor Green termice
de timp real scalare (cauzală, retardată, sau avansată):
(N
Z ) (NZ+1)
1 X X X 1 X
2 i
∞
i
iG (γ)
(r, t) = N, αψ̂σ (0)N + 1, α′ e ~ (Kα −Kα′ )t e− ~ (Pα −Pα′ )·r
Z 2s + 1 σ
N =0 α α′
n −βKα o
× λ(+) (+)
γ θ λγ t e ∓ λγ(−) θ λγ(−) t e−βKα′ , unde γ = c, R, A . (5.112)
Transformata Fourier se calculează cu formula (5.111):

Z Z ∞
e (γ)
G (k, ω) = 3
d r dt e−ik·r+iωt G(γ) (r, t)
V −∞
(N
Z ) (NZ+1) Z
1 X X X 1 X
2
∞
1
= N, αψ̂σ (0)N + 1, α′ d3 r e−i[k+ ~ (Pα −Pα′ )]·r
Z 2s + 1 σ V
N =0 α α′
n (+) Z ∞
λγ i[ ω+(Kα −K ′ )/~ ] t
× e−βKα dt θ λ(+)
γ t e
α
i −∞
(−) Z ∞ o
λγ
∓ e−βKα′ dt θ λγ(−) t e i[ ω+(Kα −Kα′ )/~ ] t
i −∞
Integrala spaţială şi integralele temporale sunt de acelaşi tip cu cele ı̂ntâlnite la construcţia
reprezentărilor Lehmann pentru funcţiile Green uni-particulă ı̂n formalismul de temperatură nulă;
ca urmare, se prezintă ı̂n mod direct rezultatele:
• integrala spaţială este

P − P ′ Z
α α 1
I ≡ d3 r e−i[ ~ (Pα −Pα′ )]·r = V δ Pα′ −Pα , ~k ;
~ V
• integralele temporale sunt de tipul

Z ∞
±i
K± (ω) ≡ dτ θ(±τ ) e iωτ = lim ,
−∞ η→0+ ω ± iη
ca urmare, pentru cazul când λ = ±1, se obţine:
Z
λ ∞ λ λi 1

dτ θ λτ e iωτ = = .
i −∞ i ω + iλη η→0+ ω + iλη η→0+
Atunci, prin utilizarea rezultatelor precedente se obţine reprezentarea Lehmann pentru trans-
formatele Fourier ale funcţiilor Green termice de timp real uni-particulă (cauzală, retardată şi
avansată):
(N
Z ) (NZ+1)
1 X X X 1 X
2
∞

e (γ)
G (k, ω) = N, αψ̂σ (0)N + 1, α′ V δ Pα′ −Pα , ~k
Z 2s + 1 σ
N =0 α α′

e−βKα e−βKα′
× ∓ ; (5.113a)
Ka − Kα′ (+) Ka − Kα′ (−)

ω+ + i λγ η ω + + i λγ η η→0+
~ ~
din expresia generală precedentă, prin particularizare, se obţin reprezentările Lehmann pentru
cele 3 funcţii Green termice de timp real uni-particulă:
(N
Z ) (NZ+1)
1 X
2
∞
e V X X X
G(k, ω) = δ Pα′ −Pα , ~k N, αψ̂σ (0)N + 1, α′
Z 2s + 1 σ
N =0 α α′

× ∓ ; (5.113b)
Kα′ − Kα Kα′ − Kα
ω− +iη ω − − i η η→0+
~ ~
(N
Z ) (NZ+1)
1 X
2
∞
e V X X X
(R)
G (k, ω) = δ Pα′ −Pα , ~k N, αψ̂σ (0)N + 1, α′
Z 2s + 1 σ
N =0 α α′

e−βKα ∓ e−βKα′
× ; (5.113c)
Kα′ − Kα
ω− + i η η→0+
~
(N
Z ) (NZ+1)
1 X
2
∞
e V X X X
(A)
G (k, ω) = δ Pα′ −Pα , ~k N, αψ̂σ (0)N + 1, α′
Z 2s + 1 σ
N =0 α α′

× . (5.113d)
Kα′ − Kα
ω− − i η η→0+
~
Consecinţe ale reprezentării Lehmann

A. Proprietăţi analitice
Se consideră cele 3 transformate Fourier ale funcţiilor Green termice de timp real uni-particulă
(cauzală, retardată şi avansată) ı̂n forma reprezentării Lehmann când frecvenţa (pulsaţia) devine
variabilă complexă (ω → z = ω + iγ); atunci din relaţiile (5.113), rezultă următoarele proprietăţi
analitice ale transformatelor Fourier specificate anterior, ca funcţii de variabilă complexă:
e
• G(k, z) este o funcţie meromorfă ı̂n planul complex, având poli simpli zP = ~1 (Kα′ −Kα )±i η
2
e
şi reziduurile ı̂n poli sunt Res G(k, zP ) ∼ hN, α|ψ̂σ (0)|N + 1, α′ i .
e (R) (k, z) este o funcţie olomorfă ı̂n semiplanul superior Im(z) > 0 şi este o funcţie mero-
• G
morfă ı̂n semiplanul inferior Im(z) < 0, având poli simpli zP = ~1 (Kα′ − Kα ) − i η.
e (A) (k, z) este o funcţie olomorfă ı̂n semiplanul inferior Im(z) < 0 şi este o funcţie mero-
• G
morfă ı̂n semiplanul superior Im(z) > 0, având poli simpli zP = ~1 (Kα′ − Kα ) + i η.
e
• Expresiile celor 3 transformate Fourier G(k, e (R) (k, z) şi G
z), G e (A) (k, z) diferă numai prin
factorul de convergenţă infinitezimal (±η).
• Deoarece stările α′ implică N ′ = N + 1 particule şi impulsul Pα′ = Pα + ~k, atunci
diferenţa valorilor proprii ale hamiltonianului grand-canonic, care apar ı̂n expresiile polilor
se pot exprima astfel:
(N +1)
Kα′ − Kα = Eα′ − µ(N + 1) − Eα(N ) − µ N
(N +1)
= Eα′ − Eα(N ) − µ
(N +1) (N +1) (N ) (N +1) (N )
= Eα′ − E0 − Eα(N ) − E0 + E0 − E0 −µ
| {z } | {z } | {z }
(N +1)
= ǫ α′
(N )
= ǫα =µ
(N +1)
= ǫα′ − ǫ(N
α
)
,
(N )
unde ǫα este energia de excitaţie pe starea α a sistemului cu N particule; atunci, polii
transformatelor Fourier ale funcţiilor Green termice de timp real uni-particulă au polii având
valori egale cu diferenţa energiilor de excitaţie la adăugarea unei particule (s-a neglijat
factorul de convergenţă).
• Rezultatele prezente sunt generalizarea directă a reprezentărilor Lehmann din formalismul
fermionic de temperatură nulă (apar simplificări, deorece s-au ales funcţii Green scalare).
B. Funcţia pondere se defineşte prin următoarea expresie

(N
Z ) (NZ+1)
1 X
2
∞
V X X X
ρ(k, ω) ≡ δ Pα′ −Pα , ~k N, αψ̂σ (0)N + 1, α′
Z 2s + 1 σ
N =0 α α′
Kα′ − Kα
× e−βKα ∓ e−βKα′ 2π δ ω − , (5.114a)
~
unde semnul superior (−) este pentru cazul bosonic şi semnul inferior (+) este pentru cazul
fermionic. Se observă că expresia de definiţie a funcţiei pondere se poate exprima ı̂ntr-o formă
echivalentă utilizând următoarea transformare:
e−βKα ∓ e−βKα′ 2π δ ω − = e−βKα 1 ∓ e−β(Kα′ −Kα ) 2π δ ω −
~ ~
K ′ − Kα

α
= e−βKα 1 ∓ e−β~ω 2π δ ω − ;
~
ca urmare, funcţia pondere devine:
(N
Z ) (NX
Z+1)
1 X
2
∞ X
X
ρ(k, ω) ≡ V δ Pα′ −Pα , ~k N, αψ̂σ (0)N + 1, α′
2s + 1 σ
N =0 α α′
−βKα
e Kα′ − Kα
× 1 ∓ e−β~ω 2π δ ω − . (5.114b)
Z ~
Funcţia pondere are următoarele proprietăţi importante:

i. pentru fermioni este pozitivă (la orice frecvenţă), iar pentru bosoni are semnul frecvenţei

 ρ(k, ω) ≥ 0( ,
 (fermioni)
> 0 , pentru ω > 0 (5.115)
 ρ(k, ω) = < 0 , pentru ω < 0
 , (bosoni)
ii. relaţia de normare Z ∞

dω
ρ(k, ω) = 1 . (5.116)
−∞ 2π
Demonstraţie:
Se efectuează integrala temporală, care este banală, deoarece este de tipul
Z ∞
dω
C δ(ω − ω0 ) = C ,
−∞ 2π
(unde C este o mărime independentă de frecvenţă)
Z (N)
Z (N+1)
Z
X∞ X X 2
∞
dω 1 X
′
ρ(k, ω) = V δ Pα′ −Pα , ~k N, αψ̂σ (0)N + 1, α
−∞ 2π N=0
2s + 1 σ
α α′
× ∓ ;
Z Z
dar ı̂n expresia precedentă se pot face următoarele substituţii (care sunt operaţii inverse faţă de
cele efectuate la deducerea reprezentărilor Lehmann pentru funcţiile Green termice de timp real
uni-particulă):
Z
V δ Pα′ −Pα , ~k = d3 r e i[(Pα′ −Pα )/~−k]·r ,
V

2 ∞
X

′
N, αψ̂σ (0)N + 1, α = δN ′ ,N+1 N, αψ̂σ (0)N ′ , α′ N ′ , α′ ψ̂σ† (0)N, α
N ′ =0
X∞

= N, αψ̂σ (0)N ′ , α′ N ′ , α′ ψ̂σ† (0)N, α ;
N ′ =0
ca urmare, integrala funcţiei pondere devine:

′
Z Z Z (N
(N) Z )
∞ X∞
∞
dω 1 X X X X i

ρ(k, ω) = 3
d re ik·r
e ~ (Pα′ −Pα )·r N, αψ̂σ (0)N ′ , α′
−∞ 2π 2s + 1 σ V N=0 ′ N =0 α α′

× N ′ , α′ ψ̂σ† (0)N, α ∓ .
Z Z
În expresia precedentă se formează elementul de matrice al operatorului de câmp ψ̂σ (r), utilizând
i i
de asemenea relaţia ψ̂σ (r) = e− ~ Pα ·r ψ̂σ (0) e ~ Pα′ ·r , care a fost utilizată anterior pantru deducerea
reprezentărilor Lehmann specificate mai sus:
i

i i
e ~ (Pα′ −Pα )·r N, αψ̂σ (0)N ′ , α′ = N, α e− ~ Pα ·r ψ̂σ (0) e ~ Pα′ ·r N ′ , α′

= N, α ψ̂σ (r)N ′ , α′ ;
atunci, integrala funcţiei pondere se aduce la următoarea formă:

Z ∞ Z
dω 1 X
ρ(k, ω) = d3 r e ik·r
−∞ 2π 2s + 1 σ V
′
X∞ X∞ Z (N
(N)
X Z ) −βKα
X e

× N, α ψ̂σ (r)N ′ , α′ N ′ , α′ ψ̂σ† (0)N, α
N=0 ′
Z
N =0 α α′
′
∞ X
X ∞
(N
Z ) (N)
Z
X X e−βKα′
′ ′ †

∓ N , α ψ̂σ (0)N, α N, α ψ̂σ (r)N ′ , α′ ;
′ N=0
Z
N =0 α′ α

ı̂n continuare, prin utilizarea relaţiei de completitudine a bazei |N, αi şi a definiţiei urmei opera-
toriale exprimată ı̂n aceeaşi bază, expresia din interiorul parantezelor acolade se transformă astfel:
′
(N)
Z (N
Z )
X∞ X ∞
X X
e−βKα
′ ′
′ ′ †

N, α ψ̂σ (r) N , α N , α ψ̂σ (0)N, α
N=0
Z ′
α N =0 α′
′
(N
Z ) (N)
Z
∞
X X e−βKα′
′ ′ † X∞ X

∓
N , α ψ̂σ (0) N, α N, α ψ̂σ (r)N ′ , α′
′
Z N=0
N =0 α′ α
(N)
Z (N ′ )
Z −βK ′
X∞ X −βKα X∞ X
e
e α

= N, α ψ̂σ (r) ψ̂σ† (0)N, α ∓ N ′ , α′ ψ̂σ† (0) ψ̂σ (r)N ′ , α′
Z Z
N=0 α N ′ =0 α′
n o n o
= Tr ̺ˆ ψ̂σ (r) ψ̂σ† (0) ∓ Tr ̺ˆ ψ̂σ† (0) ψ̂σ (r)
n o
= Tr ̺ˆ ψ̂σ (r) , ψ̂σ† (0) ∓ = δ 3 (r) Tr ̺ˆ = δ 3 (r) ,
unde s-au obţinut ultimele egalităţi luând ı̂n considerare relaţia de comutare/anti-comutare a opera-
torilor de câmp ı̂n formularea Schrödinger şi condiţia de normare a operatorului statistic Tr{ˆ̺} = 1.
Prin utilizarea rezultatului precedent, integrala funcţiei pondere devine:
Z Z
∞
dω 1 X
ρ(k, ω) = d3 r e ik·r δ 3 (r) = 1 ,
−∞ 2π 2s + 1 σ V
| {z } | {z }
=1
=1
care este relaţia cerută.
iii. Transformata Hilbert a unei funcţii reale f (x), este funcţia de variabilă complexă Hf (z)
definită prin formula:
Z ∞
dx f (x)
Hf (z) = ;
−∞ 2π z − x
atunci transformata Hilbert a funcţiei pondere este

Z ∞
dω ′ ρ(k, ω ′ )
Θ(k, z) ≡ ′
; (5.117a)
−∞ 2π z − ω
ı̂n particular, dacă se consideră că variabila este reală, (z → ω ∈ R), atunci transformata Hilbert
se defineşte ca parte principală ı̂n sens Cauchy a integralei:
Z ∞
dω ′ ρ(k, ω ′ )
Θ(k, ω) ≡ − ′
. (5.117b)
−∞ 2π ω − ω
C. Exprimarea funcţiilor Green termice de timp real prin funcţia pondere

Transformatele Fourier ale funcţiilor Green termice de timp real uni-particulă, ı̂n reprezentarea
Lehmann (5.113), se exprimă prin funcţia pondere, utilizând egalitatea
Z ∞
1 dω ′ 1
= 2π δ(ω ′ − x) .
ω−x −∞ 2π ω − ω′
Transformatele Fourier ale funcţiilor Green termice de timp real uni-particulă retardată şi avan-
sată se exprimă ı̂n termeni de transformate Hilbert a funcţiei pondere, conform relaţiilor:

Ge (R) (k, ω) = Θ(k, ω + iη) , (5.118a)
η→0+

Ge (A) (k, ω) = Θ(k, ω − iη) . (5.118b)
η→0+
Demonstraţie:
Pentru funcţia retardată, exprimată prin relaţia (5.113c), se obţine:
Z (N+1)
(N) Z
∞ 2
e V X X X 1 X
′
N, αψ̂σ (0)N + 1, α
(R)
G (k, ω) = δ Pα′ −Pα , ~k
Z N=0 2s + 1 σ
α α′

1
× e−βKα ∓ e−βKα′
Kα′ − Kα
ω− + i η η→0+
~
Z ∞ (N)
Z (N+1)
Z
1 X
2
∞
dω V X X X
′ ′
= δ Pα′ −Pα , ~k N, αψ̂σ (0)N + 1, α
−∞ 2π Z N=0 2s + 1 σ
α α′

−βKα −βKα′ ′ Kα′ − Kα 1

× e ∓e 2π δ ω −
~ ω − ω ′ + i η η→0+
Z ∞
dω ′ ρ(k, ω ′ )
= ′
−∞ 2π ω + iη − ω η→0+

= Θ(k, ω + iη) ,
η→0+
unde ultimile egalităţi s-au obţinut prin aplicarea definiţiei funcţiei pondere (5.114) şi a transfor-
matei sale Hilbert (5.117).
Pentru transformata Fourier a funcţiei Green termice de timp real avansată se procedează ı̂n mod
analog, deoarece singura diferenţa este semnul factorului de convergenţă.
Transformata Fourier a funcţiei Green termică de timp real uni-particulă cauzală se exprimă ı̂n
termeni de funcţia pondere prin relaţia
Z ∞ n 1
e dω ′ β~ω ′ ±1 o
G(k, ω) = ρ(k, ω ′ ) P ′
− iπ coth δ(ω − ω ′ ) , (5.119)
−∞ 2π ω−ω 2
1
unde P desemnează partea principală ı̂n sens Cauchy a integralei precedente, iar semnul
ω − ω′
superior corespunde cazului bosonic şi semnul inferior cazului fermionic.
Demonstraţie:
e
Se utilizează reprezentarea Lehmann pentru funcţia G(k, ω), (5.113b)
Z (N+1)
(N) Z
∞ 2
e V X X X 1 X
′
G(k, ω) = δ Pα′ −Pα , ~k N, αψ̂σ (0)N + 1, α
Z N=0 2s + 1 σ
α α′

× ∓ ;
ω− +iη ω− − i η η→0+
~ ~
mărimea din interiorul parantezelor acolade se transformă ı̂n concordanţă cu formula Baker-
Campbell-Hausdorff şi apoi se separă partea reală de partea imaginară:
∓
K ′ − Kα K ′ − Kα
ω− α + iη ω− α − iη
~ " ~! !#
−βKα 1 1
=e P − iπδ
ω− ω−
" ~ ! ~ !#
−βKα′ 1 1
∓e P + iπδ
ω− ω−
~ ! ~ !
−βKα −βKα′ 1 −βKα −βKα′ 1
= e ∓e P − iπ e ±e δ
ω− ω−
( ~ ! ~ !)
1 β~ω ±1 1
= e−βKα ∓ e−βKα′ P − iπ coth δ .
K ′ − Kα 2 Kα′ − Kα
ω− α ω−
~ ~
Atunci, prin substituirea rezultatului precedent şi utilizarea identităţii

Z ∞
dω ′
g(ω − x) = 2π δ(ω ′ − x) g(ω − ω ′ )
−∞ 2π
se obţine
Z (N+1)
(N) Z
1 X
2
∞
e V X X X ′
G(k, ω) = δ Pα′ −Pα , ~k N, αψ̂σ (0)N + 1, α
Z N=0 2s + 1 σ
α α′
( ! !)
β~ω ±1
−βKα −βKα′ 1 1
× e ∓e P − iπ coth δ
K ′ − Kα 2 K ′ − Kα
ω− α ω− α
~ ~
Z ∞ (N)
Z (N+1)
Z
1 X
2
∞
dω ′ V X X X ′
= δ Pα′ −Pα , ~k N, αψ̂σ (0)N + 1, α
−∞ 2π Z N=0 2s + 1 σ
α α′
K ′ − Kα n 1 β~ω ′ ±1 o
× e−βKα ∓ e−βKα′ 2πδ ω − α P ′
− iπ coth δ ω − ω′ .
~ ω−ω 2
În ultima expresie se utilizează definiţia funcţiei pondere (5.114a), astfel ı̂ncât se obţine ı̂n final
relaţia (5.119).
D. Relaţii de dispersie
Pentru funcţia Green termică de timp real retardată se utilizează expresia (5.118) şi se separă
partea reală de partea imaginară cu ajutorul formulei Baker-Campbell-Hausdorf:
Z ∞
e (R) dω ′ ρ(k, ω ′ )
G (k, ω) = Θ(k, ω + iη) = ′
η→0+ −∞ 2π ω − ω + iη η→0+
Z ∞ n 1
dω ′ o
= ρ(k, ω ′ ) P − iπδ ω − ω ′
,
−∞ 2π ω − ω′
astfel ı̂ncât părţile reală şi imaginară au următoarele expresii:
Z ∞ ′ ′
(R)
Re G e (k, ω) = − dω ρ(k, ω ) = Θ(k, ω) ,
′
−∞ 2π ω − ω
(R)
Im G e (k, ω) = − 1 ρ(k, ω) ;
2
ca urmare rezultă relaţia de dispersie normală
Z (R)
(R) 1 ∞ ′ Im G e (k, ω)
e
Re G (k, ω) = − − dω . (5.120)
π −∞ ω − ω′
Pentru funcţia Green termică de timp real avansată se obţine ı̂n mod analog
Z ∞
(A)
e
dω ′ ρ(k, ω ′ )
Re G (k, ω) = − ′
= Θ(k, ω) ,
−∞ 2π ω − ω
(A)
Im Ge (k, ω) = + 1 ρ(k, ω) ;
2
ca urmare rezultă, de asemenea, relaţia de dispersie normală
Z (A)
(A) 1 ∞ ′ Im G e (k, ω)
e
Re G (k, ω) = + − dω . (5.121)
π −∞ ω − ω′
Pentru funcţia Green termică de timp real cauzală se obţin părţile reală şi imaginară din relaţia
(5.119):
Z ∞

e
dω ′ ρ(k, ω ′ )
Re G(k, ω) = − ′
= Θ(k, ω) , (5.122a)
−∞ 2π ω − ω

e
1 β~ω ′ ±1
Im G(k, ω) = − coth ρ(k, ω) ; (5.122b)
2 2
ca urmare, rezultă relaţia de dispersie anomală

Z

e
e
1 ∞ ′ Im G(k, ω) β~ω ′ ±1
Re G(k, ω) = − − dω tanh , (5.123)
π −∞ ω − ω′ 2
numită relaţia de dispersie Landau (semnul superior este pentru cazul bosonic, iar semnul inferior
este pentru cazul fermionic).
E. Relaţii ı̂ntre transformatele Fourier ale funcţiilor Green termice de timp real
Părţile reale ale transformatelor Fourier pentru cele 3 funcţii Green termice de timp real sunt
egale (R) (A)
e
Re G(k, ω) = Re G e (k, ω) = Re G e (k, ω) = Θ(k, ω) , (5.124a)
iar părţile imaginare au expresiile

e
1 β~ω ′ ±1
Im G(k, ω) = − coth ρ(k, ω) , (5.124b)
2 2
(R)
e (k, ω) = − 1 ρ(k, ω) ,
Im G (5.124c)
2
(A) 1
e (k, ω) = + ρ(k, ω) .
Im G (5.124d)
2
Din relaţiile anterioare se obţine următoarea expresie a transformatei Fourier a funcţiei Green
termică de timp real cauzală ı̂n termeni de funcţii Green termice de timp real retardată şi avan-
sată:
e (R) (k, ω) G
G e (A) (k, ω)
e
G(k, ω) = + , (5.125)
1 ∓ e−β~ω 1 ∓ e β~ω
unde semnul superior este pentru cazul bosonic, iar semnul inferior este pentru cazul fermionic.
Demonstraţie:
Se utilizează următoarea identitate matematică:
x ±1 1 ± e−x a−b a+b
a − b coth =a−b = + ,
2 1 ∓ e−x 1 ∓ e−x 1 ∓ ex
pentru următoarea alegere
1
a≡P , b ≡ iπ δ(ω − ω ′ ) , x ≡ β~ω ;
ω − ω′
atunci, prin utilizarea relaţiei Baker-Campbell-Hausdorff, rezultă
1 1
a−b=P − iπ δ(ω − ω ′ ) = ,
ω − ω′ ω − ω′ + i η
1 1
a+b=P + iπ δ(ω − ω ′ ) = ,
ω − ω′ ω − ω′ − i η
iar identitatea considerată anterior devine
1 β~ω ′ ±1 1 1 1 1
P ′
− iπ coth δ(ω − ω ′ ) = + .
ω−ω 2 1 ∓ e−β~ω ω − ω ′ + i η 1 ∓ e β~ω ω − ω ′ − i η
Transformata Fourier a funcţiei Green termică de timp real cauzală are expresia (5.119), care prin
utilizarea rezultatului anterior, devine
Z ∞ n o
e dω ′ 1 1 1 1
G(k, ω) = ρ(k, ω ′ ) +
−∞ 2π 1 ∓ e−β~ω ω − ω ′ + i η 1 ∓ e β~ω ω − ω ′ − i η
Z ∞ ′ ′ Z ∞
1 dω ρ(k, ω ) 1 dω ′ ρ(k, ω ′ )
= −β~ω ′
+ β~ω ′
1∓e −∞ 2π ω − ω + i η 1∓e −∞ 2π ω − ω − i η
1 e (R) (k, ω) + 1 e (A) (k, ω) ,
= G G
1 ∓ e−β~ω 1 ∓ e β~ω
unde ultima egalitate a fost obţinută prin considerarea expresiilor (5.118), care exprimă transfor-
matele Fourier ale funcţiilor Green termice de tipm real retardată şi avansată ı̂n termeni de funcţie
pondere.
F. Comportarea asimptotică la frecvenţe mari, a transformatelor Fourier pentru cele 3

funcţii Green termice de timp real este
e (c,R,A) (k, ω) −→ 1 .
G (5.126)
|ω|→∞ ω
Demonstraţie:
Transformatele Fourier ale funcţiilor Green retardată şi avansată au expresiile date de relaţiile
(5.118), care la frecvenţe mari devin:
Z ∞ Z
e (R,A) (k, ω) = dω ′ ρ(k, ω ′ ) 1 ∞ dω ′ 1
G ′ ≈ ρ(k, ω ′ ) = ,
−∞ 2π ω − ω ± iη η→0+ |ω|→∞ ω −∞ 2π ω
unde ultima egalitate s-a obţinut cu ajutorul condiţiei de normare a funcţiei pondere (5.116).
Transformata Fourier a funcţiei Green cauzale se exprimă ı̂n termeni de transformate Fourier ale
funcţiilor Green retardată şi avansată prin relaţia (5.125), care la limita asimptotică devine:


 ≈ G e (R) (k, ω) ≈ 1 ,
e 1 e (R) 1 e (A) ω→∞ ω
G(k, ω) = G (k, ω) + G (k, ω) =
1 ∓ e−β~ω 1 ∓ e β~ω  ≈ G
 e (A) (k, ω) ≈ 1 .
ω→−∞ ω
G. Relaţia ı̂ntre funcţia Green-Matsubara şi funcţia Green termică de timp real
Pentru a obţine relaţia ı̂ntre funcţia Green-Matsubara uni-particulă şi funcţia Green termică de
timp real uni-particulă cauzală se utilizează reprezentările Lehmann ale acestor funcţii.
G1. Reprezentarea Lehmann pentru funcţia Green-Matsubara

Deoarece s-a determinat anterior reprezentarea Lehmann pentru funcţia Green termică de timp
real uni-particulă cauzală, se va prezenta ı̂n continuare deducerea reprezentării Lehmann pen-
tru funcţia Green-Matsubara uni-particulă; deoarece această deducere este asemănătoare cu cea
specificată anterior, se va face o prezentare succintă, pentru a omite unele repetiţii. Pentru sim-
plificarea expunerii se va considera cazul când sistemul este izotrop, astfel ı̂ncât se pot utiliza
funcţiile Green scalare.
Baza ı̂n care se vor evalua urmele operatoriale este baza proprie comună a operatorilor număr
de particule, impuls total şi hamiltonian (N̂ , P̂, Ĥ), care este constituită din setul vectorilor
|N, αi; atunci sunt valabile ecuaţiile cu valori proprii comune acestor operatori comutabili:

N̂ N, α = N N, α ,

Ĥ N, α = Eα(N ) N, α ,

P̂ N, α = Pα N, α .
Operatorul de câmp ı̂n formularea Heisenberg-Matsubara este corelat cu operatorul de câmp

ı̂n formularea Schrödinger corespunzător coordonatei de poziţie plasatca ı̂n originea axelor de
doordonate, conform formulei
τ τ τ i i τ
ψ̂σK̄ (r, τ ) = e ~ K̂ ψ̂σ (r) e− ~ K̂ = e ~ K̂ e− ~ P̂·r ψ̂σ (0) e ~ P̂·r e− ~ K̂ .
Din definiţia generală a funcţiei Green-Matsubara (5.20), rezultă că funcţia Green-Matsubara
scalară este
1 X
G(r, τ ) = Gσσ (r, τ ; 0, 0)
2s + 1 σ
1 X n o
= (−1) Tr ̺ˆ Tτ ψ̂σK̄ (r, τ ) ψ̂σ† K̄ (0, 0)
2s + 1 σ
θ(τ ) X n o θ(−τ ) X n o
=− Tr ̺ˆ ψ̂σK̄ (r, τ ) ψ̂σ† K̄ (0, 0) ∓ Tr ̺ˆ ψ̂σ† K̄ (0, 0) ψ̂σK̄ (r, τ ) .
2s + 1 σ 2s + 1 σ
Cele 2 medii grand-canonice se evaluează ı̂n mod similar cu calculul analog efectuat pentru
deducerea reprezentării Lehmann a funcţiei G(k, ω), adică se evaluează urma operatorială ı̂n
baza {|N, αi}, se introduce relaţia de completitudine a acestei baze şi se utilizează ecuaţiile cu
valori proprii ale operatorilor {N̂ , P̂, Ĥ}. Astfel, prima medie are următoarea explicitare:
1 X n o
Tr ̺ˆ ψ̂σK̄ (r, τ ) ψ̂σ† K̄ (0, 0)
2s + 1 σ
1 X n e−β K̂ τ i i τ
o
= Tr e ~ K̂ e− ~ P̂·r ψ̂σ (0) e ~ P̂·r e− ~ K̂ ψ̂σ† K̄ (0, 0)
2s + 1 σ Z
(N
Z)
∞
1 X X X e−β K̂ τ~ K̂ − ~i P̂·r i τ
= hN, α| e e ψ̂σ (0) e ~ P̂·r e− ~ K̂
2s + 1 σ Z
N =0 α
′
(N
Z )
∞
X X
× |N ′ , α′ ihN ′ , α′ | ψ̂σ† K̄ (0, 0) |N, αi
N ′ =0 α′
′
(N
Z) X (N
Z ) −βKα
∞ X
X ∞ X e τ i i τ
= e ~ Kα e− ~ Pα ·r e ~ Pα′ ·r e− ~ Kα′
′
Z
N =0 α N =0 α′
1 X
× hN, α| ψ̂σ (0) |N ′ , α′ i hN ′ , α′ | ψ̂σ† K̄ (0, 0) |N, αi
2s + 1 | {z }
σ 2
= δN ′ ,N +1 hN,α| ψ̂σ (0) |N +1,α′ i
(N
Z ) (NZ+1)
∞
1 X X X −βKα τ (Kα −Kα′ ) − i (Pα −Pα′ )·r 1 X 2
= e e~ e ~ hN, α| ψ̂σ (0) |N + 1, α′ i ;
Z 2s + 1 σ
N =0 α α′
ı̂n mod similar se prelucrează a doua medie grand-canonică:

1 X n o
Tr ̺ˆ ψ̂σ† K̄ (0, 0) ψ̂σK̄ (r, τ )
2s + 1 σ
1 X n e−β K̂ τ i i τ
o
= Tr ψ̂σ† K̄ (0, 0) e ~ K̂ e− ~ P̂·r ψ̂σ (0) e ~ P̂·r e− ~ K̂
2s + 1 σ Z
′
(N
Z )
∞
1 X X X ′ ′ e−β K̂ † τ i
= hN , α | ψ̂σK̄ (0, 0) e ~ K̂ e− ~ P̂·r
2s + 1 σ ′
Z
N =0 α′
(N
Z)
∞ X
X i τ
× |N, αihN, α| ψ̂σ (0) e ~ P̂·r e− ~ K̂ |N ′ , α′ i
N =0 α
′
(N
Z) X (N
Z ) −βK ′
∞ X
X ∞ X e α τ i i τ
= e ~ Kα e− ~ Pα ·r e ~ Pα′ ·r e− ~ Kα′
Z
N =0 α N ′ =0 α′
1 X
× hN, α| ψ̂σ (0) |N ′ , α′ i hN ′ , α′ | ψ̂σ† K̄ (0, 0) |N, αi
2s + 1 σ | {z }
2

= δN ′ ,N +1 hN,α| ψ̂σ (0) |N +1,α i ′
(N
Z ) (NZ+1)
∞
1 X X X −βKα′ τ (Kα −Kα′ ) − i (Pα −Pα′ )·r 1 X 2
= e e~ e ~ hN, α| ψ̂σ (0) |N + 1, α′ i ;
Z 2s + 1 σ
N =0 α α′
Din rezultatele precedente se obţine expresia funcţiei Green-Matsubara (ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-
timp):
(N
Z ) (NZ+1)
∞
1 X X X 1 X 2 τ i
G(r, τ ) = hN, α| ψ̂σ (0) |N + 1, α′ i e ~ (Kα −Kα′ ) e− ~ (Pα −Pα′ )·r
Z 2s + 1 σ
N =0 α α′
n o
× − θ(τ ) e−βKα ∓ θ(−τ ) e−βKα′ . (5.127)
Transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara se obţine din formula generală (5.29)

Z Z ~β
e ωn ) =
G(k, d3 r dτ e−ik·r+iωn τ G(r, τ )
V 0
(N
Z ) (NZ+1) Z
∞
1 X X X 1 X 2 i
= hN, α| ψ̂σ (0) |N + 1, α′ i d3 r e− ~ (Pα −Pα′ −~k)·r
Z 2s + 1 σ V
N =0 α α′
Z ~β Z ~β
Kα −K ′ Kα −K ′
α α
× e−βKα (−1) dτ θ(τ ) e (iωn + ~ )τ
∓e −βKα′
dτ θ(−τ ) e (iωn + ~ )τ
;
0 0
integralele care apar ı̂n expresia precedentă produc următoarele rezultate

Z
i
d3 r e− ~ (Pα −Pα′ +~k)·r = I ~1 (Pα − Pα′ + ~k = V δ Pα′ −Pα , ~k ,
V
Z ~β Kα −K ′
α
dτ θ(−τ ) e(iωn + ~ )τ
=0,
0
Z ~β
~β
Kα −K ′
e(iωn + ~ )τ
α
(iωn +
Kα −K ′
α )τ
dτ θ(τ ) e ~ =
0 Kα − Kα′
iωn + 0
~
1 n Kα −K ′
α
o
= e(iωn + ~ )~β − 1
iωn + Kα −K
~
α′
± e−β(Kα′ −Kα ) − 1
= Kα −Kα′
,
iωn + ~
unde ultima egalitate s-a obţinut deoarece eiωn ~β = ±1; ca urmare, transformata Fourier a
funcţiei Green-Matsubara devine:
(N
Z ) (NZ+1)
∞
e 1 X X X 1 X 2
G(k, ωn ) = hN, α| ψ̂σ (0) |N + 1, α′ i V δ Pα′ −Pα , ~k
Z 2s + 1 σ
N =0 α α′
± e−β(Kα′ −Kα ) − 1
× e−βKα (−1) Kα −Kα′
iωn + ~
(N
Z ) (NZ+1)
∞
V X X X 1 X 2 e−βKα ∓ e−βKα′
= δ Pα′ −Pα , ~k hN, α| ψ̂σ (0) |N + 1, α′ i .
Z
N =0 ′
2s + 1 σ iωn + Kα −K
~
α′
α α
(5.128)
Se introduce funcţia pondere prin aceeaşi metodă ca cea utilizată la deducerea reprezentării
Lehmann precedente şi se utilizează definiţia (5.114a):
(N
Z ) (NX
Z Z+1)
∞ X
X
e ωn ) = dω ′
V ∞
1 X 2
G(k, δ Pα′ −Pα , ~k hN, α| ψ̂σ (0) |N + 1, α′ i
−∞ 2π Z 2s + 1 σ
N =0 α α′
e −βKα
∓ e −βKα′ Kα′ − Kα
× Kα −Kα′
2π δ ω ′ −
iωn − ~
~
Z (N
Z ) (NX
Z+1)
∞ X
X
∞
dω ′ V 1 X 2
= δ Pα′ −Pα , ~k hN, α| ψ̂σ (0) |N + 1, α′ i
−∞ 2π Z N =0 α
2s + 1 σ
α′
Kα′ − Kα 1
× e−βKα ∓ e−βKα ′
2π δ ω ′ − ,
~ iωn − ω ′
astfel ı̂ncât se obţine reprezentarea Lehmann pentru funcţia Green-Matsubara:
Z ∞
e ωn ) = dω ′ ρ(k, ω ′ )
G(k, ′
. (5.129)
−∞ 2π iωn − ω
G2. Consecinţe ale reprezentării Lehmann pentru funcţia Green-Matsubara

i. Din relaţia (5.129) rezultă că transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara este egală
cu transformata Hilbert a funcţiei pondere pentru frecvenţe imaginare:
e ωn ) = Θ(k, iωn ) .
G(k, (5.130)
ii. Funcţia pondere se poate determina din transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara
prin următoarea relaţie:
n o
e ωn )
ρ(k, ω) = − i lim G(k, e ωn )
− G(k, . (5.131)
η→0+ iωn =ω−i η iωn =ω+i η
Demonstraţie:
Se utilizează exprimarea transformatei Fourier a funcţiei Green-Matsubara prin funcţia pondere,
n o
e ωn )
lim G(k, e ωn )
− G(k,
(Z Z ∞ )
∞ ′ ′
dω ρ(k, ω ) dω ′ ρ(k, ω ′ )
= lim ′
− ′
η→0+ −∞ 2π ω + i η − ω −∞ 2π ω − i η − ω
Z ∞ n o
dω ′ 1 1
= lim ρ(k, ω ′ ) ′
− ′
;
η→0+ −∞ 2π ω − ω − iη ω − ω + iη
mărimea din interiorul parantezelor acolade se prelucrează cu ajutorul identităţii Baker-Campbell-

Hausdorff
n 1 1 o h 1 i h 1 i

′
− ′
= P ′
+ iπ δ(ω − ω ′ ) − P ′
− iπδ(ω − ω ′ )
ω − ω − iη ω − ω + iη η→0+ ω−ω ω−ω
= i 2π δ(ω − ω ′ ) ;
ca urmare, se obţine
n o Z ∞
e ωn ) e ωn ) dω ′
lim G(k, − G(k, = ρ(k, ω ′ ) i 2π δ(ω − ω ′ ) = i ρ(k, ω) ,
η→0+ iωn =ω−i η iωn =ω+i η −∞ 2π
iii. După ce s-a determinat funcţia pondere cu relaţia (5.131), se pot obţine transformatele
Fourier ale funcţiilor Green termice de timp real retardată şi avansată prin transformarea Hilbert
(5.118) Z ∞
e (R
A) (k, ω) =
dω ′ ρ(k, ω ′ )
G ′
,
−∞ 2π ω − ω ± i η
iar apoi se poate obţine transformata Fourier a funcţiei Green termice de timp real cauzală prin
utilizarea relaţiei (5.125).
Se observă că metoda de determinare a funcţiilor Green termice de timp real din transfor-
mata Fourier a funcţiei Green-Matsubara, folosind funcţia pondere, este echivalentă cu regula de
substituţie:
R
e ωn ) = Θ(k, iωn )
G(k, −→ e (A
G ) (k, ω) = Θ(k, ω ± i η) , (5.132)
iωn =ω±iη
adică cu efectuarea prelungirii analitice a transformatei Hilbert pentru funcţia pondere cu frec-
venţă complexă Θ(k, z), de pe axa imaginară pe axa reală.
G3. Prelungirea analitică a funcţiei Green-Matsubara

Observaţie preliminară: funcţia Green-Matsubara se poate calcula perturbativ prin metoda dia-
gramatică, dar această mărime nu are semnificaţie fizică directă; pe de altă parte, funcţiile Green
termice de timp real au semnificaţie fizică, fiind generalizarea directă a funcţiilor corespondente
din formalismul fermionic de temperatură nulă, dar nu pot fi determinate prin utilizarea directă
a teoriei perturbaţiilor. Atunci, conform proprietăţilor specificate anterior, se calculează prin me-
toda perturbativă diagramatică funcţia Green-Matsubara şi apoi, prin utilizarea relaţiei dintre
această funcţie şi funcţiile Green termice de timp real, se obţin expresiile acestor ultime funcţii.
Efectuarea prelungirii analitice:

i. Se calculează prin metoda perturbativă transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara
e ωn ), iar apoi se utilizează relaţia (5.130) G(k,
G(k, e ωn ) = Θ(k, iωn ) şi se obţine transformata
Hilbert a funcţiei pondere Θ(k, z) pentru şirul de valori discrete pe axa imaginară (zn = iωn ).
ii. Se efectuează prelungirea analitică a funcţiei Θ(k, z) ı̂n planul
complex (z ∈ C). Totuşi, prelungirea analitică a unei funcţii determi- γ
nată iniţial pe un set discret de puncte, nu este ı̂n general unică, astfel
ı̂ncât este necesar să se utilizeze condiţii suplimentare, care să asigure z = ω + iγ
unicitatea. iωn
De exemplu, pentru funcţia Θ(k, iωn ) sunt cel puţin 2 prelungiri
analitice posibile, anume Θ(k, z) şi Θ′ (k, z) = Θ(k, z) e2π(z/ωn )p (unde
p este un număr ı̂ntreg arbitrar); se observă că cele două funcţii coincid
ω
pe setul de valori discrete de pe axa imaginară Θ′ (k, iωn ) = Θ(k, iωn ),
dar aceste funcţii sunt diferite ı̂n toate celelalte puncte din planul com-
plex (deci ele sunt diferite pe axa reală).
Pentru a obţine prelungirea analitică corectă se utilizează condiţia asimptotică
Z
1 ∞ dω ′ 1
Θ(k, z) ≈ ρ(k, ω ′ ) = ,
|z|→∞ z −∞ 2π z
unde ultima egalitate s-a obţinut datorită condiţiei de normare a funcţiei pondere (5.116); prin
utilizarea condiţiei asimptorice se obţine o determinare unică a prelungirii analitice pentru funcţia
Θ(k, z).
iii. După ce s-a determinat funcţia Θ(k, z), se obţin transformatele Fourier ale funcţiilor Green
R
e (A
termice de timp real retardată şi avansată, cu ajutorul relaţiei (5.118): G ) (k, ω) = Θ(k, ω ±i η).
Se observă că setul operaţiilor efectuate anterior are ca efect global prelungirea analitică a
funcţiei Green-Matsubara din setul de puncte discrete de pe axa imaginară până ı̂n vecinătatea
infinitezimală a axei reale, aşa cum se arată ı̂n figura de mai sus.
5.3.3 Ecuaţiile diferenţiale ale funcţiilor Green termice de timp real

Pentru funcţia Green termică de timp real uni-particulă cauzală deducerea ecuaţiei diferenţiale
este similară cu deducerea ecuaţiei diferenţiale a funcţiei Green-Matsubara uni-particulă, care a
fost prezentată ı̂n Secţiunea 5.2.2, deoarece se poate efectua substituţia τ → it; pentru celelalte
două funcţii Green termice de timp real, adică retardată şi avansată, nu există corespondent ı̂n
formalismul Matsubara.
A. Se consideră cazul general când sistemul are interacţii mutuale binare şi interacţii cu un câmp
extern; atunci, hamiltonianul grand-canonic al sistemului este:

K̂ = T̂ + Û + V̂ − µN̂ ,
unde
• Ĥ0 este hamiltonianul cinetic
Z X −~2 2
T̂ = d3 r ψ̂σ† (r) ∇ ψ̂σ (r) ,
σ
2m r
• Û este hamiltonianul de interacţie cu câmpul extern (se consideră interacţia de tip uni-
particulă şi dependentă de spin):
Z X
Û = d3 r ψ̂σ† (r) uσσ′ (r) ψ̂σ′ (r) ,
σ,σ′
• V̂ este hamiltonianul de interacţie mutuală bi-particulă, dependent de spini:

Z Z X
1
V̂ = d r d3 r′
3
ψ̂λ† (r) ψ̂λ† ′ (r′ ) Vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) ψ̂µ′ (r′ )ψ̂µ (r) ,
2 ′ ′λ,λ ,µ,µ
• N̂ este operatorul număr de particule:

Z X
N̂ = d3 r ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) .
σ
B. Ecuaţia diferenţială a unui operator Heisenberg grand-canonic se obţine din definiţia (5.101)
i i
ÂK (t) = e ~ K̂t Â e− ~ K̂t
∂
=⇒ i~ ÂK (t) = −K̂ ÂK (t) + ÂK (t) K̂ = ÂK (t) , K̂ − = [Â, K̂]− K (t) ;
∂t
atunci ecuaţia diferenţială a operatorului de câmp Heisenberg grand-canonic este
∂
i~ ψ̂σK (r, t) = ψ̂σK (r, t) , K̂ − = ψ̂σ (r) , K̂ − (t)
∂t K
Comutatorul operatorului de câmp cu hamiltonianul grand-canonic se obţine din rezultatele an-

terioare (2.112), (2.109), (2.114) şi (2.110):

ψ̂σ (r) , K̂ − = ψ̂σ (r) , T̂ − + ψ̂σ (r) , Û − + ψ̂σ (r) , V̂ − − µ ψ̂σ (r) , N̂ − ,
unde
−~2 2

ψ̂σ (r) , T̂ ∇ ψ̂σ (r) ,
=
− 2m r
X
ψ̂σ (r) , Û − = uσλ (r) ψ̂λ (r)
Zλ X

ψ̂σ (r) , V̂ −
= d3 r′′ ψ̂λ† ′ (r′′ ) Vσµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) ψ̂µ′ (r′′ ) ψ̂µ (r)
µ,λ′ ,µ′

ψ̂σ (r) , N̂ −
= ψ̂σ (r) .
Prin urmare, ecuaţia diferenţială a operatorului de câmp este:
∂ −~2 X
i~ ψ̂σK (r, t) = ∇2r − µ ψ̂σK (r, t) + uσλ (r) ψ̂λK (r, t)
∂t 2m
λ
Z X
+ d3 r′′ Vσµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) ψ̂λ† ′ K (r′′ , t) ψ̂µ′ K (r′′ , t) ψ̂µK (r, t) .
µ,λ′ ,µ′
C. Pentru a obţine ecuaţia diferenţială a funcţiei Green termică de timp real cauzală se utilizează
rezultatul derivării unui produs cronologic de operatori:
∂ ∂n o
Tt Â(t) B̂(t′ ) = θ(t − t′ ) Â(t) B̂(t′ ) ∓ θ(t′ − t) B̂(t′ ) Â(t)
∂t ∂t n o
= δ(t − t′ ) Â(t) B̂(t′ ) ∓ B̂(t′ ) Â(t)
n ∂ Â(t) ∂ Â o
+ θ(t − t′ ) B̂(t′ ) ± θ(t′ − t) B̂(t′ )
∂t ∂t
h ∂ Â(t) i
= δ(t − t′ ) Â(t) , B̂(t) ∓ + Tt B̂(t′ ) .
∂t
Atunci, derivata funcţiei Green este
∂ ∂ n o
i~ Gσσ′ (r, t; r′ t′ ) = i~ (−i) Tr ̺ˆ Tt ψ̂σK (r, t) · ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ )
∂t ∂t
n ∂ o
= Tr ̺ˆ ~ Tt ψ̂σK (r, t) · ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ )
n ∂t o
= Tr ̺ˆ ~ δ(t − t′ ) ψ̂σK (r, t) , ψ̂σ† ′ K (r′ , t) ∓
n h ∂ ψ̂ (r, t) io
σK
− i Tr ̺ˆ Tt i~ ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ ) .
∂t
În primul termen se extrage ı̂n exteriorul urmei operatoriale factorul ~ δ(t − t′ ), iar comutatorul
sincron al operatorilor de câmp Heisenberg grand-canonici se reduce la comutatorul operatorilor
de câmp corespondenţi ai formulării Schrödinger fizice:
t t
ψ̂σK (r, t) , ψ̂σ† ′ K (r′ , t) ∓ = e ~ K̂ ψ̂σ (r) , ψ̂σ† ′ (r′ ) ∓ e− ~ K̂
t t
= e ~ K̂ δσσ′ δ 3 (r − r′ ) 1̂ e− ~ K̂
= δσσ′ δ 3 (r − r′ ) 1̂ ,
astfel ı̂ncât primul termen devine:

n o
Tr ̺ˆ ~ δ(t − t′ ) ψ̂σK (r, t) , ψ̂σ† ′ K (r′ , t) ∓ = ~ δ(t − t′ ) δσσ′ δ 3 (r − r′ ) Tr{̺ˆ}
= ~ δσσ′ δ 3 (r − r′ ) δ(t − t′ ) ,
unde s-a utilizat proprietatea de normare a operatorului statistic Tr{̺ˆ} = 1.

În al doilea termen se utilizează ecuaţia diferenţială a operatorului de câmp, dedusă anterior:
n h ∂ ψ̂ (r, t) io
σK
−i Tr ̺ˆ Tt i~ ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ )
∂t
n h −~2 io
= −i Tr ̺ˆ Tt ∇2r − µ ψ̂σK (r, t) ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ )
n hX 2m io
−i Tr ̺ˆ Tt uσλ (r) ψ̂λK (r, t) ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ )
λ
n hZ X io
−i Tr ̺ˆ Tt d3 r′′ Vσµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) ψ̂λ† ′ K (r′′ , t) ψ̂µ′ K (r′′ , t) ψ̂µK (r, t) ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ )
µ,λ′ ,µ′
−~2 n h io
= −i ∇2r − µ Tr ̺ˆ Tt ψ̂σK (r, t) ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ )
2m n h io
X
−i uσλ (r) Tr ̺ˆ Tt ψ̂λK (r, t) ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ )
Zλ X n h io
−i d3 r′′ Vσµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) Tr ̺ˆ Tt ψ̂λ† ′ K (r′′ , t) ψ̂µ′ K (r′′ , t) ψ̂µK (r, t) ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ ) ;
µ,λ′ ,µ′
ı̂n ultima
n egalitate
h primii 2 termeni io conţin funcţia Green termică de timp real uni-particulă
−i Tr ̺ˆ Tt ψ̂σK (r, t) ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ ) = Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ), iar al treilea termen conţine funcţia Green
termică de timp real bi-particulă

Tr ̺ˆ Tt ψ̂λ† ′ K (r′′ , t) ψ̂µ′ K (r′′ , t) ψ̂µK (r, t) ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ )

= ± Tr ̺ˆ Tt ψ̂µK (r, t) ψ̂µ′ K (r′′ , t) ψ̂λ† ′ K (r′′ , t+ ) ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ )
′′ ′ ′ ′′ +
= ± (−i)2 GII
µσ′ ,µ′ λ′ (r, t; r , t|r , t ; r , t ) ,
astfel ı̂ncât acest al doilea termen devine:
n h ∂ ψ̂ (r, t) io
σK
−i Tr ̺ˆ Tt i~ ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ )
∂t
−~2 X
= ∇2r − µ Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) + uσλ (r) Gλσ′ (r, t; r′ , t′ )
2m
λ
Z X
3 ′′
∓i d r ′′
Vσµ,λ′ µ′ (r, r ) Gµσ′ ,µ′ λ′ (r, t; r′′ , t|r′ , t′ ; r′′ , t+ ); .
II
µ,λ′ ,µ′
Prin ı̂nsumarea rezultatelor anterioare se obţine ecuaţia diferenţială a funcţiei Green termică de
tinp real cauzală uni-particulă:
∂
i~ Gσσ′ (r, t; r′ t′ ) = ~ δσσ′ δ 3 (r − r′ ) δ(t − t′ )
∂t
−~2 X
+ ∇2r − µ Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) + uσλ (r) Gλσ′ (r, t; r′ , t′ )
2m
λ
Z X
3 ′′
∓i d r ′′
Vσµ,λ′ µ′ (r, r ) Gµσ′ ,µ′ λ′ (r, t; r′′ , t | r′ , t′ ; r′′ , t+ ) ,
II
µ,λ′ ,µ′
sau forma echivalentă

∂ ~2 2 X
i~ + ∇r + µ Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) − uσλ (r) Gλσ′ (r, t; r′ , t′ ) (5.133)
∂t 2m
λ
Z X
= ~ δσσ′ δ 3 (r − r′ ) δ(t − t′ ) ∓ i d3 r′′ Vσµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) GII ′′ ′ ′ ′′ +
µσ′ ,µ′ λ′ (r, t; r , t | r , t ; r , t ).
µ,λ′ ,µ′
În cazul sistemului cu interacţii independente de spin potenţialele de interacţie (mutuală şi ex-
ternă) sint independente de indicii de spin:

Vσµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) = δλ,µ δλ′ ,µ′ v(r, r′′ ) ,
uσλ (r) = δσ,λ u(r) ;
ca urmare, ecuaţia diferenţială anterioară se simplifică la următoarea formă:

n ∂ ~2 2 o
i~ + ∇r − u(r) + µ Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) (5.134)
∂t 2m Z X
= ~ δσσ′ δ 3 (r − r′ ) δ(t − t′ ) ∓ i d3 r′′ v(r, r′′ ) GII ′′ ′ ′ ′′ +
σλ,σ′ λ (r, t; r , t|r , t ; r , t ) .
λ
În cazul sistemului liber (absenţa interacţiilor mutuale Vσµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) = 0 şi a câmpului extern
uσλ (r) = 0), ecuaţia diferenţială devine:
∂ ~2 2
i~ + ∇r + µ G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) = ~ δσσ′ δ 3 (r − r′ ) δ(t − t′ ) . (5.135)
∂t 2m
Din ecuaţiile precedente se obţin următoarele observaţii:
i. Ecuaţiile diferenţiale pentru funcţia Green termică de timp real cauzală sunt similare cu
ecuaţiile corespondente din formalismul fermionic de temperatură nulă, după cum rezultă prin
compararea ecuaţiilor (5.133)–(5.135) cu ecuaţiile (3.77)–(3.78).
ii. Pentru sistemul cu interacţii mutuale ecuaţia diferenţială a funcţiei Green termică de
timp real cauzală uni-particulă este dependentă de funcţia Green termică de timp real cauzală
bi-particulă; procedând ı̂n mod similar cu deducerea ecuaţiei (5.133), se poate deduce ecuaţia
diferenţială a funcţiei Green termice de timp real cauzală n-particulă, care va fi dependentă de
funcţia Green similară (n + 1)-particulă; ca urmare, se obţine un sistem infinit de ecuaţii cuplate
care conţine funcţiile Green termice de timp real cauzale pentru toate numerele de particule
posibile.
D. Pentru funcţiile Green termice de tinp real retardată şi avansată (uni-particule) se obţin ı̂n
mod analog, următoarele ecuaţii diferenţiale:
∂ ~2 2 R X
(A) ′ ′ (RA) ′ ′
i~ + ∇r + µ Gσσ ′ (r, t; r , t ) − uσλ (r) Gλσ ′ (r, t; r , t )
∂t 2m
λ
Z X
′ ′ 3 ′′

3
= ~ δσσ′ δ (r − r ) δ(t − t ) + d r Vσµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) (∓i) θ ± (t − t′ )
µ,λ′ ,µ′
n o
× Tr ̺ˆ ψ̂λ† ′ K (r′′ , t) ψ̂µ′ K (r′′ , t) ψ̂µK (r, t) , ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ ) ∓ . (5.136)
5.3.4 Relaţia dintre funcţiile Green termice de timp real şi observabile
Se va arăta că, ı̂n mod similar formalismului Matsubara, mediile grand-canonice ale observa-
bilelor sistemului se pot exprima ı̂n termeni de funcţii Green termică de timp real.
Deoarece se consideră sistemul studiat ı̂n condiţii grand-canonice, se utilizează operatori He-
isenberg grand-canonici, definiţi prin relaţia (5.7)
i i
Ω̂K (t) ≡ e ~ K̂t Ω̂ e− ~ K̂t ;
operatorul statistic grand-canonic este
1 −β K̂
̺ˆ = e ,
Z
conform relaţiei (5.3), iar media grand-canonică a observabilei Ω se exprimă conform relaţiei
standard (5.4) prin operatorul Schrödinger, sau echivalent prin operatorul Heisenberg grand-
canonic

Ω = Tr ̺ˆ Ω̂ = Tr ̺ˆ Ω̂K (t) ,
unde ultima
egalitate
s-a obţinut deoarece operatorul statistic comută cu hamiltonianul grand-
canonic: ̺ˆ , K̂ − = 0̂.
A. Observabila uni-particulă este reprezentată de un operator (formularea Schrödinger),

având forma dată de relaţia (2.92), astfel ı̂ncât operatorul Heisenberg grand-canonic are expresia:
Z X † Z X
ˆ ˆ
ÂK (t) = d3 r ψ̂σ′ K (r, t) Âr σ′ ,σ ψ̂σK (r, t) = d3 r lim
′
Âr σ′ ,σ ψ̂σ† ′ K (r′ , t) ψ̂σK (r, t) .
r →r
σ,σ′ σ,σ′
Atunci, media grand-canonică a observabilei uni-particulă se obţine cu ajutorul funcţiei Green

termică de timp real ı̂n forma următoare:
Z X ˆ

A = ± i d3 r lim ′
lim+ Âr σ′ ,σ Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) . (5.137)
r →r t →t
′
σ,σ′
Demonstraţie:
Se utilizează definiţia mediei grand-canonice ı̂n forma echivalentă evidenţiată anterior şi apoi se
substituie expresia operatorului uni-particulă ı̂n formularea Heisenberg grand-canonică

A = Tr ̺ˆ Â = Tr ̺ˆ ÂK (t)
Z X ˆ
= d3 r lim
′
Âr σ ′ ,σ Tr ̺ˆ ψ̂σ† ′ K (r′ , t) ψ̂σK (r, t) ;
r →r
σ,σ ′
pentru a introduce ordonarea cronologică, cerută de definiţia funcţiei Green termică de timp real,
se măreşte ı̂n mod infinitezimal timpul primului operator de câmp:

Tr ̺ˆ ψ̂σ† ′ K (r′ , t) ψ̂σK (r, t) = lim Tr ̺ˆ ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ ) ψ̂σK (r, t)
t′ →t+

= ± lim Tr ̺ˆ Tt ψ̂σK (r, t) ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ )
t′ →t+
= ± i lim Gσσ ′ (r, t; r′ , t′ ) ;

t′ →t+
ı̂n final, prin substituirea ultimului rezultat ı̂n formula mediei grand-canonice, se obţine expresia
(5.137).
Cazuri particulare remarcabile:

– operator independent de spini
Z

ˆ X
A = ±i d3 r lim
′
Âr Gσσ (r, t; r′ , t+ ) ;
r →r
σ
– operator dependent numai de variabilele de spin

Z X

A = ± i d3 r Aσ′ σ Gσσ′ (r, t; r, t+ ) .
σ,σ′
Exemple:
i. numărul mediu de particule
Z X

N = ±i d3 r Gσσ (r, t; r, t+ ) ; (5.138a)
σ
ii. componenta de spin medie

Z X

Sz = ± i d3 r ~ σ Gσσ′ (r, t; r, t+ ) ; (5.138b)
σ,σ′
iii. energia cinetică medie

Z X −~2

T = ±i d3 r lim ∇2r Gσσ (r, t; r′ , t+ ) . (5.138c)
′
r →r
σ
2m
B. Observabilă bi-particulă (cazul când operatorul este multiplicativ ı̂n coordonatele de

poziţie, adică nu conţine operaţii de derivare spaţială) este reprezentată prin operatorul ı̂n for-
mularea Schrödinger, dat de relaţia (2.104), astfel ı̂ncât operatorul Heisenberg grand-canonic
este
Z Z X
1 †
B̂ = d r d3 r′
3
Bλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) ψ̂λK (r, t) ψ̂λ† ′ K (r′ , t) ψ̂µ′ K (r′ , t) ψ̂µK (r, t) .
2 ′ ′
λ,µ,λ ,µ
Valoarea medie a observabilei se poate exprima ı̂n termeni de funcţia Green termică de timp real
bi-particulă:
Z Z X

−1
B = d3 r d3 r′ Bλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) GII ′ + ′ +
µµ′ ,λλ′ (r, t; r , t | r, t ; r , t ) . (5.139)
2 ′ ′λ,µ,λ ,µ
Demonstraţie:
Conform definiţiei media observabilei considerate se exprimă ı̂n termeni de operatorul Heisenberg
grand-canonic:

B = Tr ̺ˆ B̂ = Tr ̺ˆ B̂K (t)
Z Z X
1
= d3 r d3 r′ Bλµ,λ′ µ′ (r, r′ )
2
λ,µ,λ′ ,µ′
†
× Tr ̺ˆ ψ̂λK (r, t) ψ̂λ† ′ K (r′ , t) ψ̂µ′ K (r′ , t) ψ̂µK (r, t) ;
apoi se fac reordonări ale operatorilor de câmp pentru a forma funcţia Green termică de timp real
bi-particulă
†

Tr ̺ˆ ψ̂λK (r, t) ψ̂λ† ′ K (r′ , t) ψ̂µ′ K (r′ , t) ψ̂µK (r, t)

= + Tr ̺ˆ ψ̂λ† ′ K (r′ , t) ψ̂λK†
(r, t) ψ̂µK (r, t) ψ̂µ′ K (r′ , t)

= Tr ̺ˆ ψ̂µK (r, t) ψ̂µ′ K (r′ , t) ψ̂λ† ′ K (r′ , t+ ) ψ̂λK†
(r, t+ )
= − GII ′ + ′ +
µµ′ ,λλ′ (r, t; r , t| r, t ; r , t ) ;
atunci, prin substituirea ultimului rezultat ı̂n expresia mediei observabilei bi-particulă se obţine
relaţia (5.139).
Cazul particular interesant este când se consideră energia de interacţie mutuală medie
Z Z X

−1
V = d3 r d3 r′ Vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) GII ′ + ′ +
µµ′ ,λλ′ (r, t; r , t| r, t ; r , t ) ;
2 ′ ′λ,µ,λ ,µ
ı̂n situaţia când sistemul este izolat (nu există câmpuri externe), prin utilizarea ecuaţiei diferen-
ţiale a funcţiei Green termică de timp real uni-particulă [adică ecuaţia (5.133) cu uσλ (r) = 0], se
poate elimina funcţia Green termică de timp real bi-particulă, astfel ı̂ncât să se exprime energia
de interacţie mutuală medie numai ı̂n termeni de funcţia Green termică de timp real uni-particulă
Z X Z X

±i
V = 3
d r lim lim (∓i) d3 r′′ Vλµ,λ′ µ′ (r, r′′ ) GII ′′ ′ ′′ +
µµ′ ,λλ′ (r, t; r , t| r, t r , t )
2 r ′ →r t′ →t ′ ′
λ µ,λ ,µ
| {z }
2

∂ ~
= i~ 2
∂t + 2m ∇r +µ Gλλ (r,t;r′ ,t′ )−~ δλλ δ 3 (r−r′ ) δ(t−t′ )
Z X n o
±i ∂ ~2 2
= d3 r lim lim i~ + ∇r + µ Gλλ (r, t; r′ , t′ ) − ~ δλλ δ 3 (r − r′ ) δ(t − t′ ) .
2 ′ ′
r →r t →t ∂t 2m
λ
Deoarece ı̂nainte de trecerea la limită cele 2 funcţii Dirac spaţio-temporale sunt nule, rezultă
următoarea expresie a mediei energiei de interacţie:
Z X ∂

±i ~2 2
V = d3 r lim lim i~ + ∇ r + µ Gσσ (r, t; r′ , t′ ) . (5.140)
2 σ
r′ →r t′ →t ∂t 2m
C. Energia medie (cazul absenţei interacţiilor externe)

Prin combinarea relaţiilor (5.138c) şi (5.140) rezultă energia medie a sistemului ı̂n termeni de
funcţia Green termică de timp real uni-particulă:

E = T + V
Z h −~2 1 ∂ ~2 2 i X
= ± i d3 r lim lim ∇2r + i~ + ∇r + µ Gσσ (r, t; r′ , t′ )
r →r t →t 2m
′ ′ 2 ∂t 2m σ
Z ∂ 2 X
±i −~
= d3 r lim lim i~ + ∇2 + µ Gσσ (r, t; r′ , t′ ) . (5.141)
2 r′ →r t′ →t ∂t 2m r σ
5. Potenţialul grand-canonic se obţine din teorema Peierls (5.40)

Z 1
dλ

Ω = Ω0 + H1 (λ) λ ,
0 λ
unde:
canonic K̂0
Dacă se adaptează relaţia (5.140) pentru sistemul auxiliar, atunci energia de interacţie medie a
acestui sistem este
Z X ∂

±i ~2 2 ′ ′
H1 (λ) λ = d3 r lim lim i~ + ∇r + µ G(λ)
σσ (r, t; r , t ) ,
2 σ
r′ →r t′ →t ∂t 2m
(λ)
unde Gσσ (r, t; r′ , t′ ) este funcţia Green termică de timp real pentru sistemul auxiliar. Atunci,
pe baza teoremei Peierls, potenţialul grand-canonic al sistemului cu interacţii se exprimă ı̂n
următoarea formă:
Z 1 Z X ∂
dλ ± i ~2 2 ′ ′
Ω = Ω0 + d3 r lim lim i~ + ∇r + µ G(λ)
σσ (r, t; r , t ) . (5.142)
0 λ 2 σ
r ′ →r t′ →t ∂t 2m
E. Cazul sistemului omogen din punct de vedere spaţial, permite transformarea Fourier a
funcţiei Green termică de timp real, conform relaţiei (5.110), astfel ı̂ncât mediile grand-canonice
se pot exprima mai simplu ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă.
Numărul mediu de particule se obţine din relaţia (5.138a), ı̂n care t+ = t + η (unde η → 0+ ):
Z X

N = ±i d3 r Gσσ (r, t; r, t+ )
V σ
Z X Z
1 X ∞ dω iωη e
= ±i d3 r lim e Gσσ (k, ω)
V η→0+ V −∞ 2π
| {z } σ k
=V
X Z
dω iωη X e
∞
= ±i lim e Gσσ (k, ω) , (5.143a)
η→0+ −∞ 2π
k σ
Z Z ∞
d3 k dω iωη X e
= ±iV 3
lim e Gσσ (k, ω) . (5.143b)
LT R3 (2π) η→0+ −∞ 2π σ
Energia medie se obţine ı̂n mod analog, din relaţia (5.141):

Z ∂ X

±i −~2 2
E = d3 r lim lim i~ + ∇r + µ Gσσ (r, t; r′ , t′ )
2 r′ →r t′ →t ∂t 2m σ
±i 1 X 1 XX e
= Gσσ (k, ω)
2 V ~β n σ
k
Z ∂
−~2 2 ′ ′
× d3 r lim lim i~ + ∇r + µ e ik·(r−r )−iω(t−t ) ;
V
′ ′
r →r t →t ∂t 2m
după efectuarea derivărilor se pot efectua trecerile la limită, astfel ı̂ncât integrala spaţială devine:
Z ∂
−~2 2 ′ ′
d3 r lim lim i~ + ∇ r + µ e ik·(r−r )−iω(t−t )
V r′ →r t′ →t ∂t 2m
Z
~2 k 2 ′ ′
= d3 r ~ω + + µ e ik·(r−r )−iω(t−t ) ′
V 2m r = r , t′ =t+η
2 2 Z
~ k
= ~ω + + µ e iωη d3 r .
2m V
| {z }
=V
Atunci se obţin următoarele expresii pentru energia medie:

±i X 1 X iωη ~2 k 2 X
e σσ (k, ω) ,
E = lim e ~ω + +µ G (5.144a)
2 η→0+ ~β
n
2m σ
k
Z
±iV d3 k 1 X iωη ~2 k 2 X
e σσ (k, ω) .
= 3
lim e ~ω + +µ G (5.144b)
LT 2 R3 (2π) η→0+ ~β n 2m σ
În mod similar cu calculul energiei medii se tratează potenţialul grand-canonic, obţinut prin
utilizarea teoremei Peierls:
Z 1
dλ i X 1 X iωη ~2 k 2 X
e σσ (k, ω) ,
Ω = Ω0 ± lim e ~ω − +µ G (5.145a)
0 λ 2 k η→0+ ~β n 2m σ
Z 1 Z
dλ V d3 k 1 X iωη ~2 k 2 X
e (λ) (k, ω) . (5.145b)
= Ω0 ± i 3
lim e ~ω − + µ G σσ
LT 0 λ 2 R3 (2π) η→0+ ~β n 2m σ
Se observă că singura diferenţă formală ı̂ntre energia medie şi potenţialul grand-canonic este
semnul termenului cinetic; evident, potenţialul grand-canonic implică ı̂n mod suplimentar inte-
grarea după constanta de cuplaj şi utilizează funcţia Green termică de timp real corespunzătoare
constantei de cuplaj variabilă.
5.3.5 Funcţiile termice de timp real libere uni-particulă

A. Deducere din funcţia Green-Matsubara
Transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara uni-particulă corespunzătoare sistemului liber
este dată de relaţia (5.51)
1
Geσσ
0
′ (k, ωn ) = δσσ ′ ,
iωn − ωk
unde ω k ≡ (εk − µ)/~; se observă că Geσσ 0
′ (k, ωn ) este diagonală ı̂n indicii de spin, iar partea
1
scalară este Geσσ
0
′ (k, ωn ) = .
iωn − ω k
Atunci, pe baza relaţiei (5.131) şi apoi prin utilizarea lemei Baker-Campbell-Hausdorff, se
obţine funcţia pondere a sistemului liber:
n o

ρ 0 (k, ω) = − i lim Ge0 (k, ωn ) − Ge0 (k, ωn )
n 1 1 o
= − i lim −
η→0+ ω − i η − ω k ω + i η − ωk
n 1 1 o
= −i P + iπ δ(ω − ω k ) − P + iπ δ(ω − ω k )
ω − ωk ω − ωk
= 2π δ(ω − ωk ) . (5.146)
Transformatele Fourier ale funcţiilor Green termice de timp real retardată şi avansată pentru
sistemul liber, se obţin cu ajutorul funcţiei pondere, prin utilizarea relaţiilor (5.118)
Z ∞ Z ∞
e (R
A) dω ′ ρ(k, ω ′ ) dω ′ 2π δ(ω ′ − ω k )
G0 (k, ω) = =
′
−∞ 2π ω − ω ± i η η→0+ −∞ 2π ω − ω ′ ± i η η→0+
1

= , (5.147)
ω − ωk ± i η η→0+
unde semnul superior corespunde funcţiei retardate, iar semnul inferior funcţiei avansate.
Transformata Fourier a funcţiei Green termică de timp real cauzală pentru sistemul liber se
determină din rezultatul precedent, cu ajutorul relaţiei (5.125):
e (R) e (A)
e 0 (k, ω) = G (k, ω) + G (k, ω)
G
1 ∓ e−β~ω 1 ∓ e β~ω
n 1 1 1 1 o

= + , (5.148)
1 ∓ e−β~ω ω − ω k + i η 1 ∓ e β~ω ω − ω k − i η η→0+
unde semnul superior corespunde cazului bosonic, iar semnul inferior cazului fermionic.
Dacă ı̂n expresia precedentă se utilizează lema Baker-Campbell-Hausdorff, atunci se obţine
1 n 1 o 1 n 1 o
e 0 (k, ω) =
G P − iπ δ(ω − ω k ) + P − iπ δ(ω − ω k )
1 ∓ e−β~ω ω − ωk 1 ∓ e β~ω ω − ωk
n 1 1 o 1 n 1 1 o
= −β~ω
+ β~ω
P + iπ −β~ω
− β~ω
δ(ω − ω k ) ;
1∓e 1∓e ω − ωk 1∓e 1∓e
dar prin prelucrări algebrice simple se obţin următoarele expresii pentru cele două cantităţi din
interiorul parantezelor acolade:
1 1
+ =1,
1 ∓ e−β~ω 1 ∓ e β~ω
1 1 β~ω ±1
− = coth ;
1 ∓ e−β~ω 1 ∓ e β~ω 2
ca urmare, transformata Fourier a funcţiei Green termice de timp real are expresia
1 β~ω ±1
e 0 (k, ω) = P
G + iπ coth δ(ω − ω k ) . (5.149)
ω − ωk 2
Rezultatul precedent se putea obţine ı̂n mod direct, fără să se determine ı̂n prealabil funcţiile
e (R) (k, ω) şi G
G e (A) (k, ω), dar utilizând expresia (5.146) a funcţiei pondere liberă şi formula (5.119).
0 0
e (R) (k, ω) şi G

Se observă, de asemenea, că funcţiile retardată şi avansată, G e (A) (k, ω), se pot
0 0
obţine din funcţia Green-Matsubara prin prelungire analitică directă, deoarece transformata Hil-
bert a funcţiei pondere pentru frecvenţe imaginare este egală cu transformata Fourier a funcţiei
Green-Matsubara, conform relaţiei generale (5.130):
1
Ge0 (k, ωn ) = Θ0 (k, iωn ) = ;
iωn − ωk
prelungirea analitică de maximă simplitate pentru funcţia Θ0 (k, iωn )
1
Θ0 (k, z) =
z − ωk
satisface condiţia asimptotică

1
Θ0 (k, z) ≈ ,
|z|→∞ z
astfel ı̂ncât prelungirea analitică aleasă anterior este cea corectă; atunci transformatele Fourier
ale funcţiilor Green de timp real retardată şi avansată (pentru sistemul liber) se obţin cu ajutorul
relaţiei (5.118):
R
e (A) (k, ω) = Θ0 (k, ω ± i η) = 1
G 0 ,
ω ± i η − ωk
B. Deducerea directă
Metoda de deducere este similară cu cea utilizată pentru a obţine funcţia Green-Matsubara a
sistemului liber.
Se consideră sistemul constituit din particule nerelativiste identice, fără interacţii (bosoni
sau fermioni) şi plasat ı̂n incinta cu volumul V ı̂n stări de echilibru corespunzătoare condiţiilor
externe grand-canonice (temperatură şi potenţial chimic fixate de către un rezervor extern); ı̂n
aceste condiţii se pot defini stări uni-particulă, care au următoarele caracteristici:
• hamiltonianul (operatorul algebric ı̂n reprezentarea coordonatelor de poziţie-spin)

ˆ −~2 2
Ĥr = ∇ (este hamiltonianul de translaţie, independent de spin);
2m r
• funcţii de stare (ı̂n reprezentarea coordonatelor de poziţie-spin), conform relaţiei (2.34)
e ik·r
ϕkσ (r, s) = χσ (s) ≡ uk (r) χσ (s);
V
~2 k 2
• energia (de translaţie) εk = ≡ ~ωk ;
2m
• operatori elementari ĉ kσ (de anihilare) şi ĉ†kσ (de creare).
X
Hamiltonianul sistemului (ı̂n Cuantificarea II) este Ĥ0 = T̂ = εk ĉ†kσ ĉ kσ , iar hamiltonianul
k,σ
grand-canonic, conform relaţiilor (2.96) şi (2.122), este
X
K̂0 = Ĥ0 − N̂ = (εk − µ) ĉ†kσ ĉ kσ .
k,σ
În mod similar cu deducerea expresiilor operatorilor elementari ı̂n formularea Dirac (sau altfel
spus, formularea Heisenberg pentru sistemul liber), se obţin expresiile operatorilor elementari ı̂n
formularea Dirac grand-canonică, care sunt similare cu formulele (2.127):
ĉkσK0 (t) = e−i ωk t ĉk , & ĉ†kσK0 (t) = e i ωk t ĉ†k ,
unde ω k = (εk − µ)/~.

Operatorii de câmp (componente de spin) ı̂n formularea Schrödinger sunt definiţi ı̂n termeni
de operatori elementari pe stările uni-particulă, conform relaţiilor (2.86); ca urmare, operatorii
de câmp ı̂n formularea Dirac grand-canonică au expresii similare cu cele din relaţiile (2.130):
1 X ik·r−iωk t † 1 X −ik·r+iωk t †
ψ̂σK0 (r, t) = √ e ĉ kσ & ψ̂σK 0
(r, t) = √ e ĉ kσ .
V k V k
Conform definiţiei generale (5.102) – (5.103) adaptate la cazul studiat, funcţia Green termică
de timp real cauzală uni-particulă pentru sistemul liber are expresia
G0σσ′ (r, t; r′ , t′ )

= − i θ(t − t′ ) Tr ̺ˆ0 ψ̂σK0 (r, t) ψ̂σ† ′ K0 (r′ , t′ ) ∓ i θ(t′ − t) Tr ̺ˆ0 ψ̂σ† ′ K0 (r′ , t′ ) ψ̂σK0 (r, t)
1 X i(k·r−k′ ·r′ )−i(ω k t−ωk′ t′ ) h i
= e − i θ(t − t′ ) Tr ̺ˆ0 ĉkσ ĉ†k′ σ′ ∓ i θ(t′ − t) Tr ̺ˆ0 ĉkσ ĉ†k′ σ′ ;
V ′
k,k
mediile grand-canonice ale produselor operatorilor de câmp au expresiile (5.146) şi respectiv
(5.147): (

Tr ̺ˆ0 ĉ†k′ σ′ ĉkσ = ĉ†kσ ĉk′ σ′ 0 = δ k,k′ δσ,σ′ n0kσ ,

Tr ̺ˆ0 ĉkσ ĉ†k′ σ′ = ckσ c†k′ σ′ 0 = δk,k′ δσ,σ′ (1 ± n0kσ ) ;
ca urmare, funcţia Green termică de timp real cauzală pentru sistemul liber are următoarea
expresie:
1 X ik·(r−r′ )−iω k (t−t′ ) h i
G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) = δσ,σ′ e − i θ(t − t′) (1 ± n0kσ ) ∓ i θ(t′ − t) n0kσ . (5.150)
V
k
Se observă că funcţia Green G0 este diagonală ı̂n indicii de spin şi depinde numai de diferenţele
coordonatelor de poziţie şi timpi:
G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) = δσ,σ′ G0 (r − r′ , t − t′ ) ;
ca urmare, se efectuează transformarea Fourier, conform relaţiei generale (5.111):

Z Z ∞
e 0 (k, ω) =
G d3 r dt e−ik·r+iωt G0 (r, t)
V −∞
Z Z ∞
1 X ik′ ·r−iωk′ t h i
= d3 r dt e−ik·r+iωt e − i θ(t) (1 ± n0k′ σ ) ∓ i θ(−t) n0k′ σ
V −∞ V ′
k
X 1 Z n Z ∞
′
= d3 r e i(k −k)·r (1 ± n0k′ σ )(−i) dt θ(t) ei(ω−ωk′ )t
′
V V −∞
k
Z ∞ o
0
∓ nk ′ σ i dt θ(−t) ei(ω−ωk′ )t ;
−∞
integralele care apar ı̂n expresia precedentă produc următoarele rezultate:

Z
1 ′
d3 r e i(k −k)·r = I k′ − k = δk′ ,k ,
V
Z ∞ V
1
(−i) dt θ(t) ei(ω−ωk′ )t = −i K+ (ω − ω k′ ) = ,
−∞ ω − ω k′ + i η η→0+
Z ∞
1
i dt θ(−t) ei(ω−ωk′ )t = i K− (ω − ωk′ ) = .
−∞ ω − ωk′ − i η η→0+
Atunci, prin utilizarea rezultatelor precedente, se obţine următoarea expresie pentru transformata
Fourier a funcţiei Green termice de timp real cauzală a sistemului liber:

1 1
e 0
G (k, ω) = (1 ± nkσ )0 0
∓ nkσ ;
ω − ωk + i η ω − ω k − i η η→0+
deoarece numărul mediu de particule are expresia
1 1
n0kσ = = β~ω ,
e β(εk −µ) ∓ 1 e k ∓ 1
rezultă
1 1
1 ± n0kσ = 1 ± = ,
e β~ωk ∓ 1 1 ∓ e−β~ωk ∓ 1
∓1 1
∓n0kσ = β~ω = ;
e k ∓ 1 1 ∓ e β~ωk
ca urmare, se obţine următoarea expresie pentru transformata Fourier a funcţiei Green termică
de timp real cauzală
n 1 1 1 1 o
e 0 (k, ω) =
G + ,
1 ∓ e−β~ωk ω − ω k + i η 1 ∓ e β~ωk ω − ω k − i η η→0+

Funcţia Green termică de timp real retardată se obţine din relaţia (5.102b)
(R)0
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) ≡ − i θ(t − t′ ) Tr ̺ˆ ψ̂σK (r, t) , ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ ) ∓
1 X i(k·r−k′ ·r′ )−i(ωk t−ωk′ t′ ) n o
= e (−i) θ(t − t′ ) Tr ̺ˆ0 ĉkσ , ĉ†k′ σ′ ∓ ;
V ′
k,k
dar comutatorul bosonic (respectiv anti-comutatorul fermionic) ı̂ntre operatorii elementari se

evaluează conform relaţiilor standard (2.80), astfel că rezultă
n o
Tr ̺ˆ0 ĉkσ , ĉ†k′ σ′ ∓ = δk,k′ δσ,σ′ Tr ̺ˆ0 = δk,k′ δσ,σ′ ,

deoarece Tr ̺ˆ0 = 1, conform condiţiei de normare a operatorului statistic. Atunci, funcţia
Green termică de timp real retardată pentru sistemul liber are expresia
(R)0 1 X ik·(r−r′ )−iωk (t−t′ )

Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = δσ,σ′ e (−i) θ(t − t′ ) .
V
k
În mod similar se obţine expresia funcţiei Green termică de timp real avansată pentru sistemul
liber
(A)0 1 X ik·(r−r′ )−iω k (t−t′ )
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = δσ,σ′ e (+i) θ(t′ − t) .
V
k
Se observă că ambele funcţii Green sunt diagonale ı̂n indicii de spin şi depind numai de diferenţele
vectorilor de poziţie şi timpilor, iar părţile scalare pot fi scrie cu expresia comună următoare:
(R) (R) 1 X ik·(r−r′ )−iωk (t−t′ )

G0A (r, t; r′ , t′ ) ≡ G0A (r − r′ , t − t′ ) = e (∓i) θ ± (t − t) ;
V
k
prin urmare, aceste funcţii admit transformări Fourier spaţio-temporale simple, conform relaţiei
(5.111):
R
Z Z ∞
e (A) (k, ω) = ( R)
G 0 d3 r dt e−ik·r+iωt G0A (r, t)
V −∞
Z Z∞
1 X ik′ ·r−iωk′ t
= 3
d r dt e−ik·r+iωt e (∓i) θ(±t)
V −∞ V ′
k
X 1 Z ′
Z ∞
= d3 r e i(k −k)·r (∓i) dt θ(±t) e i(ω−ωk′ )t .
′
V V −∞
k
Integralele spaţială şi temporală se calculează prin metodele prezentate la deducerea reprezentării
Lehmann pentru funcţiile Green fermionice ı̂n formalismul de temperatură nulă:
Z
′
d3 r e−i(k −k)·r = δk,k′ ,
Z ∞ V
∓i 1
(∓i) dt θ(±t) e i(ω−ωk′ )t = (∓i) = ;
−∞ ω − ω k′ ± i η ω − ω k′ ± i η
ı̂n final, după substituirea expresiilor precedente ale integralelor şi efectuarea unor operaţii alge-
brice banale, se obţine
R
e (A) (k, ω) = 1
G 0 ,
ω − ω k′ ± i η η→0+
care este identică cu rezultatul (5.147).
5.4 Polarizarea şi interacţia efectivă termice

5.4.1 Definiţii şi proprietăţi ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timpi
Polarizarea termică şi interacţia efectivă termică se definesc prin elemente ale diagramelor
asociate termenilor perturbativi pentru formalismul Matsubara, iar definiţiile şi proprietăţile
fundamentale sunt similare cu cele din formalismul fermionic de temperatură nulă. Pentru a evita
repetiţiile inutile, se va utiliza similitudiea specificată anterior cu prezentarea din Secţiunea 3.4,
astfel ı̂ncât ı̂n această secţiune se vor prezenta numai rezultatele importante, fără demonstraţii.
A. Polarizarea termică
i. Inserţia de polarizare termică se defineşte ca partea dintr-o diagramă (tip Matsubara)
situată ı̂ntre 2 vertexuri şi legată de restul diagramei prin 2 linii particulă (considerate ca linii
externe); inserţiile de polarizare termică se clasifică ı̂n inserţii irreductibile (care nu se pot diviza
ı̂n inserţii de polarizare prin eliminarea unei linii de interacţie interne) şi inserţii de polarizare
reductibile (care se pot diviza ı̂n inserţii de polarizare prin eliminarea unei linii de interacţie).
ii. Polarizarea totală termică, notată Π este suma tuturor inserţiilor de polarizare termice
(ı̂n toate ordinele teoriei perturbaţiilor); imaginea diagramatică este figurată astfel:
λ λ′
µ x x′ µ′ = Π λµ,λ′ µ′ (x, x′ )
iii. Polarizarea termică proprie, notată Π ∗ este suma tuturor inserţiilor irreductibile de
polarizare termice (ı̂n toate ordinele teoriei perturbaţiilor); imaginea diagramatică este figurată
astfel:
λ λ′
x x′ = Π ∗λµ,λ′ µ′ (x, x′ )
µ µ′
iv. Seria polarizării termice: polarizarea termică totală este egală cu suma tuturor repetiţiilor
posibile de polarizări termice proprii legate prin linii de interacţie (din punct de vedere analitic
legăturile se realizează prin integrări după coordonatele de poziţie-timp şi sumări după indicii de
spin):
Π λµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Π ∗λµ,λ′ µ′ (x, x′ )
Z Z X
+ d x d4 x′
4
Π ∗λµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Vλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Π ∗λ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ )
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1
+ ... (5.151)
Reprezentarea diagramatică este ilustrată ı̂n figura următoare:
λ λ′ λ λ′ λ λ1 λ′1 ′ λ′
x x′ = x x′ + x x1 x x′ + ...
µ µ′ µ µ′ µ µ1 µ′1 1 µ′
v. Ecuaţia Dyson pentru polarizarea termică se obţine ı̂n mod analog cu rezultatul similar
5.4. POLARIZAREA ŞI INTERACŢIA EFECTIVĂ TERMICE 429
din teoria fermionică de temperatură nulă:
Π λµ,λ′ µ′ (x, x′ ) (5.152)

Z Z X
= Π ∗λµ,λ′ µ′ (x, x′ ) + d4 x d4 x′ Π ∗λµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Vλ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Π λ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ )
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1
Reprezentarea diagramatică este ilustrată ı̂n figura următoare:
λ λ′ λ λ′ λ λ λ′1 λ′
µ x x′ µ′ = µ x x′ µ′ + µ x x1 µ11 µ′1 x′1 x′ µ′
B. Interacţia efectivă termică

Interacţia efectivă termică se defineşte ca suma tuturor părţilor de diagrame legate (ı̂n forma-
lismul Matsubara) care se află ı̂ntre 2 vertexuri şi sunt legate de aceste vertexuri prin linii de
interacţie (considerate ca părţi interne ale interacţiei efective).
λ′
Notaţie şi reprezentare diagramatică: Vλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ ) −→ xI λµ µ′
x′
I
Conform definiţiei, interacţia efectivă termică se exprimă cu ajutorul polarizării termice, prin
relaţia
Vλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) (5.153)

Z Z X
= Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) + d4 x1 d4 x′1 Uλµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Π λ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Uλ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ ),
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
care are următoarea reprezentare diagramatică:

λ λ′ λ λ′ λ λ1 λ′1 λ′
x x′ = x x′ + x x1 x′1 x′
µ µ′ µ µ′ µ µ1 µ′1 µ′
Se defineşte interacţia efectivă termică liberă (sau de ordinul zero) ca fiind interacţia bi-particulă
ı̂n formalismul Matsubara: V0λµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ).
Ecuaţia Dyson pentru interacţia efectivă termică are expresia
Vλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) (5.154)

Z Z X
= V0λµ,λ′ µ′ (x, x′ ) + d4 x1 d4 x′1 V0λµ,λ1 µ1 (x, x1 ) Π ∗λ1 µ1 ,λ′1 µ′1 (x1 , x′1 ) Vλ′1 µ′1 ,λ′ µ′ (x′1 , x′ ),
λ1 ,λ′1 ,µ1 ,µ′1
corespunzând la următoarea reprezentare diagramatică:
λ λ′ λ λ′ λ λ1 λ′1 λ′
x ′ x′ = x ′ x′ + x x1 x′1 x′
µ µ µ µ µ µ1 µ′1 µ′
Observaţii:
i. Interacţia liberă are pseudo-timpul introdus ı̂n mod artificial, deoarece această dependenţă
este singulară: V0λµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = vλµ,λ′ µ′ (r, r′ ) δ(τ − τ ′ ).
ii. Interacţia efectivă termică are o dependenţă nesingulară ı̂n raport cu pseudo-timpii:
Vλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Vλµ,λ′ µ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ); ca urmare, interacţia efectivă termică nu este interpre-
tabilă ca o interacţie fizică (deosebire faţă de formalismul de temperatură nulă).
iii. Conform definiţiei interacţiei efective termice (5.153), polarizarea termică se calculează cu
regulile de corespondenţă diagramatică ale funcţiilor Green-Matsubara, dar se adaugă factorul
−1
multiplicativ suplimentar ; argumentarea este identică cu cea prezentată ı̂n formalismul de
~
temperatură nulă.
iv. Relaţia dintre interacţia efectivă termică şi interacţia efectivă

termică liberă defineşte
funcţia dielectrică generalizată termică K(x, x′ ) = κλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) , care este un tensor ı̂n raport
cu indicii de spin:
Z X
0
Vλµ,λ′ µ′ (x, x ) = d4 x′′
′
κ−1 ′′ ′′ ′
λµ,λ′′ µ′′ (x, x ) Vλ′′ µ′′ ,λ′ µ′ (x , x ) (5.155a)
λ′′ ,µ′′
Z
′
=⇒ V(x, x ) d4 x′′ K−1 (x, x′′ ) · U(x′′ , x′ ) , (5.155b)
unde
V(x, x′ ) = Vλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) este
matricea despin a interacţiei efective termice şi
U(x, x′ ) = V0λµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = Uλµ,λ′ µ′ (x, x′ ) este matricea de spin a interacţiei efective libere
termice.
5.4.2 Definiţii şi proprietăţi ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă

Polarizarea şi interacţia efectivă termice ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă se obţin din mărimile
corespondente din spaţiul poziţii-pseudo-timp, prin transformări Fourier, conform formulelor ge-
nerale (pentru simplitate se consideră limita termodinamică):
Z
d3 q 1 X iq·(r−r′ )−iνn (τ −τ ′ ) f
Π λµ,λ′ µ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = 3
e Π λµ,λ′ µ′ (q, νn ) , (5.156)
R3 (2π) ~β n
Z
d3 q 1 X iq·(r−r′ )−iνn (τ −τ ′ ) e
Vλµ,λ′ µ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = 3
e Vλµ,λ′ µ′ (q, νn ) . (5.157)
R3 (2π) ~β n
Se va utiliza o prezentare succintă, analoagă cu cea făcută anterior pentru self-enegia termică
(formalismul Matsubara); ca urmare se vor utiliza notaţii matriciale ı̂n raport cu indicii de spin:

e νn ) = Π
P(q, f λµ,λ′ µ′ (q, νn ) ,

e
V(q, νn ) = Ve λµ,λ′ µ′ (q, νn ) ,
0
e νn ) = Ve
U(q, λµ,λ′ µ′ (q, νn ) .
Atunci sunt valabile următoarele rezultate (scrise ı̂n notaţie matricială):

i. Seria polarizării termice
e νn ) = P
P(q, e ∗ (q, νn ) + P
e∗ (q, νn ) · V(q,
e e∗ (q, νn ) + . . .
νn ) · P (5.158)
ii. Ecuaţia Dyson pentru polarizarea termică

e νn ) = P
P(q, e ∗ (q, νn ) + P
e ∗ (q, νn ) · V(q,
e e νn ) ,
νn ) · P(q, (5.159)
care are următoarea reprezentare diagramatică
λ λ′ λ λ′ λ λ1 λ′1 λ′
µ µ′ = µ µ′ + µ µ1 µ′1 µ′
q, νn
q, νn q, νn q, νn q, νn
Soluţia ecuaţiei Dyson pentru polarizarea termică (ı̂n notaţie matricială) este :
−1 ∗
e νn ) = I − P
P(q, e ∗ (q, νn ) · V(q,
e νn ) e (q, νn ) .
·P (5.160)
iii. Ecuaţia de definiţie a interacţiei efective termice este

e
V(q, e
νn ) = U(q, e
νn ) + U(q, e νn ) · U(q,
νn ) · P(q, e νn ) , (5.161)
având următoarea imagine diagramatică:

λ λ′ λ λ′ λ λ1 λ′1 λ′
µ q, νn ′
µ
= µ q, νn µ ′
+ µ q, νn µ1 µ′1 q, νn µ′
q, νn
iii. Ecuaţia Dyson a interacţiei efective termice este
e
V(q, e
νn ) = U(q, e
νn ) + U(q, e ∗ (q, νn ) · V(q,
νn ) · P e νn ) , (5.162)
care are următoarea imagine diagramatică:

λ λ′ λ λ′ λ λ1 λ′1 λ′
µ q, νn ′
µ
= µ q, νn µ′ + µ q, νn µ1 µ′1 q, νn µ′
q, νn
Soluţia ecuaţiei Dyson pentru interacţia efectivă termică (ı̂n notaţie matricială) este

e
V(q, e
νn ) = I − U(q, e ∗ (q, νn ) −1 · U(q,
νn ) · P e νn ) . (5.163)
Se observă că transformata Fourier a interacţiei efective termice libere este independentă de
frecvenţă, conform relaţiei (5.78); totuşi, conform soluţiei ecuaţiei Dyson (5.163), transformata
Fourier a interacţiei efective termice V e λµ,λ′ µ′ (q, νn ) depinde de frecvenţa discretă νn , datorită
transformatei Fourier a polarizării termice; ca urmare, V e λµ,λ′ µ′ (q, νn ) nu poate fi interpretată
ca o interacţie fizică şi este numai un obiect auxiliar, util pentru calculul de perturbaţie.
iv. Tensorul funcţie dielectrică termică generalizată (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) K(q,e νn ) se
defineşte ca transformata Fourier a tesorului K(r, τ ) şi expresia sa rezultă din relaţia cu interacţia
efectivă termică
e
V(q, e −1 (q, νn ) · U(q,
νn ) = K e νn ) ; (5.164)
din compararea relaţiilor (5.163) cu (5.164) rezultă următoarea expresie a tensorului funcţie
dielectrică termică generalizată ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă:
e
K(q, e
νn ) = I − U(q, e ∗ (q, νn ) .
νn ) · P (5.165)
În cazul particular important când interscţiile mutuale dintre particule sunt independente de
spini, matricile de spin corespunzătoare P(q, e νn ), P e ∗ (q, νn ), V(q,
e e
νn ) şi U(q, νn ) devin matrici
diagonale, astfel ı̂ncât toate relaţiile anterioare se reduc la relaţii scalare:
• soluţia ecuaţiei Dyson pentru polarizare este:

∗
f (q, νn )
Π
f νn ) =
Π(q, ∗ ; (5.166)
f (q, νn )
1 − ve(q) Π
• soluţia ecuaţiei Dyson pentru interacţia efectivă termică este
e ve(q)
V(q, νn ) = ; (5.167)
1 − ve(q) Πf ∗ (q, νn )
• funcţia dielectrică termică generalizată are expresia

∗
e f (q, νn ) .
κ(q, νn ) = 1 − ve(q) Π (5.168)
Observaţii:
• Deoarece interacţia efectivă termică nu are semnificaţie fizică, atunci nici funcţia dielectrică
termică nu admite o interpretare fizică directă; ambele mărimi sunt ı̂nsă utilizate ı̂n mod
indirect pentru a obţine prin calcul perturbativ mărimi fizice, după cum se va arăta ulterior.
f νn ), includ factorul multipli-

• Polarizarea termică Π(x, x′ ) şi transformata sa Fourier Π(q,
cativ suplimentar (2s + 1), datorat sumărilor după indicii de spin ai punctelor externe;
motivaţia acestei proprietăţi este identică cu motivaţia proprietăţii analoage a polarizării
ı̂n formalismul de temperatură nulă.
5.4.3 Calcului polarizării termice de ordinul zero

Transformata Fourier a polarizării termice de ordinul zero, notată Π f 0 (q, νn ) este analogul
formalismului Matsubara pentru polarizarea de ordinul zero Π e 0 (q, ν) din formalismul fermionic
de temperatură nulă, care a fost prezentată ı̂n Subsecţiunea 3.4.3.
Atunci, diagrama polarizării termice de ordinul zero este
q, νn
k, ωn′ q + k, νn + ωn′
q, νn
Pentru a obţine corespondenţa analitică a diagramei polarizării termice de ordinul 0 este
necesar să se determine factorul diagramei; conform regulilor Feynman-Matsubara şi a discuţiei
anterioare privind factorul suplimentar a diagramelor de polarizare, ı̂n cazul prezent factorul
diagramei este
0 −1
fΠ = (±1) (2s + 1) ,
~
unde:
• factorul (±1) provine de la bucla formată din liniile particulă din diagramă;
• factorul (2s + 1) provine de la sumarea după indicii de spin, conform regulilor Feynman-
Matsubara simplificate (pentru interacţii independente de spini);
−1
• factorul este termenul suplimentar pentru diagramele de polarizare.
~
Atunci, expresia analitică a polarizării termice de ordinul 0 (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) este
Z
f0 (q, νn ) = ∓ 2s + 1 d3 k 1 X e0
Π 3 ~β
G (k, ωn′ ) Ge0 (k + q, νn + ωn′ )
~ R 3 (2π) ′ n
Luând ı̂n considerare expresia transformatei Fourier a funcţiei Green-Matsubara libere (5.51)
1
Geσσ
0
′ (k, ωn ) = δσσ ′ ≡ δσσ′ Ge0 (k, ωn )
iωn − ω k
şi apoi efectuând sumările după frecvenţe, se obţine
1 X e0 n0k − n0k+q
G (k, ωn′ ) Ge0 (k + q, νn + ωn′ ) = ∓ , (5.169)
~β ′ i νn − ω k,q
n
~2 k 2 1
unde εk = este energia proprie a unei particule libere, n0k = β(ε −µ) este numărul
2m e k ∓1
mediu grand-canonic de ocupare pe o stare uni-particulă (semnul superior corespunde cazului
bosonic, iar semnul inferior corespunde cazului fermionic), iar ω k,q = ~1 εq+k − εk .
Demonstraţie:
Prin utilizarea identităţii
1 1 1 1 1
= − ,
x−a x−b a−b x−a x−b
suma după frecvenţe a produsului de funcţii Green-Matsubara devine:
1 X e0
G (k, ωn′ ) Ge0 (k + q, νn + ωn′ )
~β ′
n
1 X 1 1
=
~β ′ iωn′ − ω k i(νn + ωn′ ) − ω q+k
n
1 X 1 n 1 1 o
= −
~β ′ ω k − (ω q+k − iνn ) iωn′ − ω k iωn′ − (ω q+k − iνn )
n

1 1 X 1 1 X 1
= − .
iνn − (ω q+k − ω k ) ~β ′ iωn′ − ω k ~β ′ iωn′ − (ω q+k − iνn )
n n
2π
Frecvenţa liniei de interacţie este bosonică νn = n, iar frecvenţa liniei particulă ωn′ este fie
~β
bosonică, fie fermionică; se observă că sumele după frecvenţe nu sunt bine definite, din punct
de vedere matematic şi atunci se introduc factori de convergenţă, astfel ı̂ncât expresia anterioară
devine:
1 X e0
G (k, ωn′ ) Ge0 (k + q, νn + ωn′ )
~β ′
n

1 1 X e iωn η 1 X e iωn η
= lim − lim .
iνn − (ω q+k − ω k ) η→0+ ~β ′ iωn′ − ω k η→0+ ~β ′ iωn′ − (ω q+k − iνn )
n n
Cele două sume după frecvenţe se evaluează ı̂n conformitate cu regula de sumare (5.56):
1 X e iωn η 1 ∓1
lim = = = ∓ n0k
η→0+ ~β ′ iωn′ − ω k 1 ∓ e β~ωk 1 ∓ e β(εk −µ) ∓ 1
n
1 X e iωn η 1 ∓1
lim = β~(ωq+k −iνn )
= β(ε = ∓n0q+k ,
η→0+ ~β iω ′ − (ω q+k − iνn ) 1 ∓ e e q+k −µ) e−iβ~νn ∓ 1
n
n′
unde ultima egalitate s-a obţinut luând ı̂n considerare că β~νn = 2πn; atunci, prin substituirea
ultimelor rezultate ı̂n expresia iniţială, se obţine
1 X e0 n0k − n0q+k
G (k, ωn′ ) Ge0 (k + q, νn + ωn′ ) = ∓ ,
~β ′ iνn − (ω q+k − ω k )
n
iar ultima expresie este echivalentă cu formula (5.169), deoarece
1 1 1
ω q+k − ω k = εq+k − µ − εk − µ = εq+k − εk = ω k,q .
~ ~ ~
Cu ajutorul formulei (5.169) se obţine expresia transformatei Fourier a polarizării termice de

ordinul zero: Z
f (q, νn ) = − 2s + 1
0 d3 k n0q+k − n0k
Π 3
. (5.170)
~ R3 (2π) iνn − ω k,q
Din expresia precedentă rezultă următoarele proprietăţi generale ale polarizării termice de ordinul
zero:
f 0 (q, νn ) este o funcţie pară ı̂n raport cu impulsul q şi cu frecvenţa νn :
1. Π
( 0 0
f (−q, νn ) = Π
Π f (q, νn ) ,
0 0 (5.171a)
f f
Π (q, −νn ) = Π (q, νn ) ;
0
f (q, νn ) are următoarea comportare asimptotică la frecvenţe mari:
2. Π
Z
0
f (q, νn ) 2(2s + 1) d3 k 0
Π ≈ n (1 − n0q+k ) (εk − εq+k ) .
3 k
(5.171b)
|νn |→∞ (~νn )2 R 3 (2π)
Demonstraţie:
Se transformă numărătorul expresiei (5.170)

n0q+k − n0k = n0q+k − n0q+k n0k + n0q+k n0k − n0k = n0q+k 1 − n0k − n0k 1 − n0q+k ;
f 0 (q, νn ) se exprimă prin diferenţa dintre 2 integrale similare:

ca urmare, Π
Z 0 0
f 0 (q, νn ) = − 2s + 1 d3 k nq+k − nk
Π 3 iν − ω
~ R3 (2π) n k,q
Z 0 0
Z
2s + 1 3
d k nq+k 1 − nk d3 k n0k 1 − n0q+k
=− − ;
~ R3 (2π)
3
iνn − ~1 (εq+k − εk ) R3 (2π)
3
iνn − ~1 (εq+k − εk )
În prima integrală se efectuează schimbarea de variabilă k → k′ = −(k+q) şi se observă că εk şi n0k
sunt ambele dependente numai de modulul vectorului de undă |k|; ı̂n consecinţă, prima integrală
devine
Z Z
d3 k n0q+k 1 − n0k d3 k′ n0−k′ 1 − n0−k′ −q
=
R3 (2π)
3
iνn − ~1 (εq+k − εk ) R3 (2π)
3
iνn − 1~ (ε−k′ − ε−k′ −q )
Z
d3 k n0k 1 − n0k+q
= ,
R3 (2π)
3
iνn − 1~ (εk + εk+q )
unde ultima egalitate s-a obţinut prin redenumirea variabilei de integrare k′ → k.

Se substituie rezultat precedent ı̂n expresia iniţială, care se reduce la o singură integrală şi după
operaţii algebrice simple se obţine
Z
d3 k 0 n o
f 0 (q, νn ) = − 2s + 1
Π n k 1 − n0
k+q
1
−
1
~ R3 (2π)
3
iνn + ~1 (εk+q − εk ) iνn − ~1 (εk+q − εk )
Z 0 0

d3 k nk 1 − nk+q εk+q − εk
= − 2 (2s + 1) 3 2 2 .
R3 (2π) iνn + εk+q − εk
f 0 (q, νn ) este o funcţie pară ı̂n raport cu frecvenţa şi de

Din expresia precedentă rezultă că Π
asemenea, se obţine ı̂n mod direct comportarea asimptotică (5.171b).
Se testează comportarea funcţiei Π f 0 (q, νn ) la inversarea vectorului de undă, conform expresiei

(5.170) ı̂n care se efectuează schimbarea de variabilă de integrare k → k′ = k − q:
Z
f 0 (−q, νn ) = − 2s + 1 d3 k n0k−q − n0k
Π
~ R3 (2π)
3
iνn − 1~ (εk−q − εk )
Z
2s + 1 d3 k′ n0k′ − n0k′ +q
=−
~ R3 (2π)
3
iνn − 1~ (εk′ − εk′ +q )
Z
2s + 1 d3 k n0k+q − n0k
=−
~ R3 (2π)
3
−iνn − ~1 (εk+q − εk )
f 0 (q, −νn ) ;
=Π
dar, ı̂n rezultatul precedent prin utilizarea proprietăţii de paritate ı̂n raport cu frecvenţa, care a
fost justificată anterior, se obţine proprietatea de paritate ı̂n raport cu vectorul de undă.
Din expresia (5.170) se observă că integrala ı̂n raport cu vectorul de undă nu se poate efectua ı̂n
0
f (q, νn ) numai
mod analitic exact; ca urmare, este posibil să se obţină expresii analitice pentru Π
ı̂n cazuri asimptotice, când numerele medii de ocupare pe stări uni-particulă n0k se pot aproxima
ı̂n mod convenabil. Expresii aproximative asimptotice se pot obţine ı̂n două situaţii limită:
1. limita clasică (când sistemul bosonic sau fermioni se comportă ca un gaz ideal nedegenerat);
2. limita puternic degenerată, când rezultatele sunt diferite pentru bosoni şi pentru fermioni.
A. Limita clasică
Conform rezultatelor mecanicii statistice aplicate la gaze cuantice ideale, sistemele de particule
identice cuantice fără interacţii mutuale (bosonice sau fermionice) tind să se comporte ca sisteme
clasice la temperaturi (T ) mari şi concentraţii de particule (n = N/V ) mici; ı̂n aceste condiţii
potenţialul chimic are valori negative foarte mari, astfel ı̂ncât este satisfăcută condiţia
βµ ≈ −∞ ;
ca urmare, mediile grand-canonice ale numerelor de particule pe stări uni-particulă (exprimate

ı̂n mod exact prin funcţiile de distribuţie Bose-Einstein, respectiv Fermi-Dirac) se pot aproxima
prin funcţia de distribuţie clasică Maxwell-Boltzmann:
1
n0k = ≈ e βµ e−βεk .
e β(εk −µ) ∓ 1
Prin utilizarea aproximaţiei clasice (Maxwell-Boltzmann) pentru mediile grand-canonice ale nu-
merelor de ocupare, se poate determina concentraţia totală de particule (la limita termodinamică)
Z Z Z
1 X 0 d3 k 0 2s + 1 βµ −βεk 2s + 1 βµ ~2 k 2
n= nk = (2s + 1) 3
n k ≈ 3
d3
k e e = 3
e d3 k e−β 2m .
V LT R3 (2π) (2π) R3 (2π) R3
k,σ
Integrala după vectorul de undă se efectuează ı̂n coordonate sferice, deoarece integrandul depinde
numai de modulul vectorului de undă, fiind independent de coordonatele unghiulare ale vectorului
de undă: Z Z Z Z
∞ π 2π
~2 k 2 β~2 2
d3 k e−β 2m = dk k 2 dθk dϕk e− 2m k ;
R3 0 0 0
integralele unghiulare produc rezultatul total 2 · 2π = 4π iar integralarradială se reduce la funcţia
2m 2 1 2m −1/2
Gamma-Euler prin substituţia x = k , ceea ce implică dk = x dx, astfel ı̂ncât
β~2 2 ~2 β
se obţine următorul rezultat:
Z r Z 3/2 3/2 √
3
2 k2
−β ~2m 1 2m 2m ∞ 1/2 −x 2m 3 2m π
d k e = 4π 2 2
dx x e = 2π 2 Γ( 2 ) = 2π 2 .
R3 2 ~ β ~ β 0 ~ β ~ β 2
Integrala calculată anterior se exprimă ı̂n mod concis, prin introducerea lungimii de undă termice
r
2πh2 β
λ≡ ,
m
astfel ı̂ncât integrala devine Z
~2 k 2 (2π)3
d3 k e−β 2m = ,
R3 λ3
iar concentraţia de particule (la limita clasică) este
2s + 1
n ≈ e βµ .
λ3
Rezultatul precedent permite să se efectueaze transformarea expresiilor din reprezentarea grand-
canonică (ı̂n care se utilizează variabilele temperatura T , potenţialul chimic µ şi volumul V ) ı̂n
reprezentarea canonică (ı̂n care se utilizează variabilele temperatura T , numărul de particule N
şi volumul V ); această transformare se realizează prin eliminarea potenţialului chimic ca funcţie
de temperatură şi concentraţia de particule, care la limita clasică are expresia
n λ3
e βµ ≈ .
2s + 1
Pentru a obţine expresia polarizării termice de ordinul zero la limita clasică este necesar să se ia
ı̂n considerare următoarele observaţii:
i. Conform condiţiilor specificate anterior pentru limita clasică se obţine că e βµ ≪ 1, ast-
fel ı̂ncât mediile grand-canonice ale numerelor de ocupare, exprimate prin distribuţia Maxwell-
Baoltzmann, au valori foarte mici
n λ3 −βεk
n0k ≈ e βµ e−βεk = e ≪1.
2s + 1
2π
ii. Frecvenţele termice ale polarizării au expresia νl = l; deoarece limita clasică implică
~β
2π 2πkB T
temperaturi mari, atunci mărimea = este proporţională cu temperatura şi astfel
~β ~
aceasta este, de asemenea, foarte mare; ı̂n consecinţă frecvenţele nenule au valori foarte mari,
spre deosebire de frecvenţa nulă. Această proprietate implică tratări deosebite pentru expresiile
0
aproximative ale polarizării termice de ordinul zero Π f (q, νn ) ı̂n cele 2 cazuri diferite: frecvenţe
nenule (care au valori foarte mari) şi frecvenţa nulă.
A1. Cazul frecvenţelor nenule

În această situaţie, deoarece frecvenţele au valori foarte mari, se poate utiliza expresia asimptotică
(5.171b), ı̂n care mediile numerelor de ocupare pe stări uni-particulă n0k au valori foarte mici,
ceea ce implică aproximaţia 1 − n0q+k ≈ 1 şi de asemenea se explicitează energiile uni-particulă
~2 k 2 ~2 (k + q)2 ~2 2
εk − εk+q = − =− q + 2 k · q ; ca urmare se obţine expresia
2m 2m 2m
Z
f
0 2(2s + 1) d3 k 0
Π (q, νl ) ≈ nk (1 − n0q+k ) (εk − εq+k )
l6=0 νl ≫1 (~νl )2 R3 (2π)
3
Z
2(2s + 1) d3 k 0 −~2 2
≈ 2 nk q +2k· q
~ 2 νl R 3 (2π) 3 2m
Z Z
−2 d3 k 0 ~2 q 2 2(2s + 1) d3 k 0
= 2 2 (2s + 1) n k − n k·q .
3 k
~ νl R3 (2π)
3 2m ~2 νl2 R3 (2π)
În expresia precedentă se observă că integralele au următoarele proprietăţi:

Z
d3 k 0
(2s + 1) 3
nk = n ,
R3 (2π)
Z
d3 k 0
n k·q =0 ,
3 k
R3 (2π)
unde ultima integrală este nulă, deoarece integrandul este o funcţie impară ı̂n raport cu variabila
de integrare, iar intervalul de integrare este simetric. Ca urmare, polarizarea termică de ordinul
zero cu frecvenţe nenule, la limita clasică, are expresia aproximativă
−2
f (q, νl )
0
Π ≈ 2 n εq , (5.172a)
l6=0 νl ≫1 ~2 νl
~2 q 2
unde εq = este energia stării uni-particulă cu vectorul de undă q. Expresia precedentă se
2m
poate rescrie ı̂n forme echivalente prin explicitarea frecvenţelor şi a energiei uni-particulă, repectiv
prin utilizarea lungimii de undă termică:
2 n ~βq 2 1 (λq)2 1
2 n ε q = = nβ ;
~ 2 νl m 2π l2 (2π)3 l2
ca urmare, rezultă următoarele expresii echivalente pentru polarizarea termică de ordinul zero cu
frecvenţă nenulă şi ı̂n limita clasică:
n ~βq 2 1 (λq)2 1
f (q, νl )
0
Π ≈ − 2
= − nβ . (5.172b)
l6=0 cl m 2π l (2π)3 l2
A2. Cazul frecvenţei nule

În această situaţie din formula (5.170) se obţine pentru νn = 0:
Z Z
f (q, 0) = 2s + 1
0 d3 k n0q+k − n0k d3 k n0q+k − n0k
Π 3
= (2s + 1) 3 ε
. (5.173)
~ R3 (2π) ω k,q R3 (2π) k+q − εk
Se observă că integrandul are singularităţi, astfel ı̂ncât este neceesar să se considere integrala ca
parte principală ı̂n sens Cauchy; atunci, polarizarea termică de ordinul zero cu frecvenţă nulă şi
ı̂n limita clasică se descompune ı̂n două integrale ı̂n sens Cauchy:
Z Z
0 d3 k n0q+k d3 k n0k
f
Π (q, 0) = (2s + 1) − −− ;
3 3
R3 (2π) εk+q − εk R3 (2π) εk+q − εk
prima integrală, prin schimbarea variabilei de integrare k → k′ = −(k + q) devine egală (până
la semn) cu a doua integrală
Z Z Z
d3 k n0q+k d3 k′ n0−k′ d3 k n0k
− 3
= − 3
= − − 3
;
R3 (2π) εk+q − εk R3 (2π) ε−k′ − ε−k′ −q R3 (2π) εk+q − εk
0
f (q, 0) se rescrie ı̂n forma
ca urmare Π
Z 3
f (q, 0) = − 2(2s + 1)− d k
0 n0k
Π 3
.
R3 (2π) εk+q − εk
~2 2
În continuare se explicitează energiile uni-particulă εk+q − εk = q + 2 k · q , iar apoi
2m
se utilizează coordonatele sferice pentru vectorul de undă k = (k, θk , ϕk ), luând axa polară pe
direcţia vectorului q, deoarece n0k = n0k depinde numai de modulul vectorului de undă; ca urmare,
integrala devine
Z Z
d3 k n0k 2m d3 k n0k
− 3
= −
R3 (2π) εk+q − εk ~2 R3 (2π)3 q 2 + 2 k · q
Z ∞ Z π Z 2π
2m 1 2 n0k
= 2 3
− dk k dθ k sin θ k dϕk 2
~ (2π) 0 0 q + 2 k q cos θk
| 0 {z }
= 2π
Z ∞ 0 Z π
2m 1 2 nk 1
= 2 2
− dk k dθk sin θk q .
~ (2π) 0 2kq 0 + cos θk
2k
Se efectuează schimbarea de variabilă u = cos θk , ceea ce permite integrarea ı̂n raport cu variabila
unghiulară polară:
Z Z ∞ Z 1
d3 k n0k 2m 1 1 0 1
− 3
= 2 2
− dk k nk du q
R3 (2π) εk+q − εk ~ (2π) 2 q 0 −1 u+
Z ∞ 2 k
m 1 + q/(2k)
= − dk k n0k ln ;
4π 2 ~2 q 0 1 − q/(2k)
apoi, prin substituirea expresiei corespunzătoare aproximaţiei clasice pentru media numărului de
nλ3 − β~2 k2
ocupare pe stări uni-particulă n0k ≈ e 2m , se obţine:
2s + 1
Z Z ∞
d3 k n0k m nλ3 − β~
2 2 2k + q
− = − dk k e 2m k
ln .
3
R3 (2π) εk+q − εk 4π 2 ~2 q 2s + 1 0 2k − q
Pe baza rezultatului precedent se scrie polarizarea termică de ordinul zero la frecvenţă nulă şi ı̂n
limita clasică, ı̂n forma:
Z ∞
0 m n λ3 − β~
2 2 2k + q
f
Π (q, 0) = − − dk k e 2m k
ln .
2 π 2 ~2 q 0 2k − q
Integrala din relaţia precedentă poate fi calculată numai prin analiză numerică astfel ı̂ncât este
necesar să se efectueze adimensionalizarea acestei integrale; adimensionalizarea naturală, din
punct de vedere fizic, este următoarea:
r
β~2 2 x2 m x
k = =⇒ k= x= ;
2m 4π 2π~2 β λ
atunci integrala devine:

Z ∞ Z ∞
2k + q
β~2 2
− dk k e− 2m k ln = 1 − dx x e−x2 /(4π) ln 2x + λq .
2k − q 2
λ 0 2x − λq
0
Prin utilizarea rezultatului anterior se obţine expresia polarizării termice de ordinul zero cu
frecvenţa nulă, ı̂n limita clasică:
Z ∞
2x + λq
f (q, 0) = − m n λ − dx x e− 4π
0 1
x2
ln
Π
2 π 2 ~2 q 0 2x − λq . (5.174)
Relaţia precedentă se exprimă mai convenabil prin introducerea funcţiei de polarizare adimen-
sională clasică: Z ∞
1 1 2 2x + y
ϕ(y) ≡ − dx x e− 4π x ln ; (5.175)
πy 0 2x − y
se observă următoarele expresii asimptotice ale funcţiei ϕ(y):
ϕ(y) −→ 1 ,
y→0
8π
ϕ(y) −→ .
y≫1 y2
f 0 (q, 0) ı̂n forma:

Cu ajutorul funcţiei ϕ(y) se exprimă Π
2
f (q, 0) = − m n λ ϕ(λq) = −n β ϕ(λq) ,
0
Π (5.176)
2 π ~2
2
m β
deoarece 2
= 2.
2π~ λ
B. Limita puternic degenerată ı̂n cazul fermionic

Conform rezultatelor generale ale mecanicii statistice aplicate pentru gaze cuantice ideale, această
situaţie este realizată la temperaturi (T ) foarte mici şi concentraţii de particule (n = N/V )
mari; atunci potenţialul chimic al sistemului fermionic este pozitiv şi finit, astfel ı̂ncât la limita
temperaturii nule devine energia Fermi (εF ) şi este valabilă relaţia următoare: βµ . βεF ≈ +∞.
Conform condiţiei anterioare, media grand-canonică a numărului de ocupare pe stări uni-particulă
(funcţia de distribuţie Fermi-Dirac) tinde către funcţia treaptă Heaviside la limita temperaturii
nule:
1
n0k = β(ε −µ) ≈ θ(εF − εk ) = θ(kF − k) ,
e k +1
~2 kF2 ~2 k 2
unde ultima egalitate s-a obţinut deoarece εF = şi εk = , astfel ı̂ncât cele două funcţii
2m 2m
Heaviside considerate mai sus au aceleaşi valori.7
Polarizarea termică de ordinul zero pentru sistemul fermionic puternic degenerat este des-
crisă prin formula (5.170), ı̂n care se aproximează numerele medii de ocupare prin expresiile lor
asimptotice, conform discuţiei precedente
Z
f 0 (q, νn ) = − 2s + 1 d3 k n0q+k − n0k
Π 3
~ R3 (2π) iνn − ω k,q
Z
d3 k n0q+k − n0k
= −(2s + 1) .
R3 (2π)
3 ~2 q2
i~νn − k·q+
m 2
Este necesar să se observe că substituirea directă a expresiilor asimptotice pentru numerele medii
de ocupare (ceea ce este echivalent cu a considera ı̂n mod direct cazul temperaturii nule) conduce
la rezultate eronate; de fapt, este necesar să se considere cazul temperaturilor foarte coborâte,
ceea ce implică utilizarea aproximaţiei prin funcţia Heaviside pentru numerele medii de ocupare
pe stări uni-particulă se poate efectua după ce s-a obţinut o aproximare a diferenţei n0q+k − n0k .
Se observă că integrala din formula (5.170) nu poate fi estimată ı̂n mod analitic pentru valori
arbitrare ale vectorului de undă q; totuşi, limita valorilor mici (q → 0) poate fi tratată ı̂n mod
analitic, iar această situaţie este interesantă pentru unele aplicaţii.
La limita q → 0 diferenţa numerelor medii de ocupare se poate aproxima prin dezvoltarea
Taylor de ordinul 1, iar apoi se poate efectua aproximaţia de degenerare puternică pentru funcţia
Fermi-Dirac:
k d q·k
n0q+k − n0k ≈ q · ∇k n0k ≈ q · ∇k θ(kF − k) = q · θ(kF − k) = − δ(kF − k) ,
k dk k
7 Limita puternic degenerată ı̂n cazul bosonic implică fenomenul de condensare Bose-Einstein, care este o
tranziţie de fază, astfel că apar complicaţii considerabile; ca urmare se va omite discutarea acestui caz.
dθ(x)
unde ultima egalitate s-a obţinut luând ı̂n considerare proprietatea = δ(x). Prin utilizarea
dx
aproximaţiei anterioare se obţine expresia asimptotică a polarizării termice de ordinul zero, pentru
sistemul fermionic puternic degenerat şi la limita valorilor mici ale vectorului de undă:
Z q·k
d3 k δ(kF − k)
f (q, νn )
0
Π ≈ (2s + 1) k
q→0 T &0 R3 (2π)
3 ~2 q2
i~νn − k·q+
m 2
Z q · k
d3 k δ(kF − k)
≈ (2s + 1) k .
R3 (2π)
3 ~2
i~νn − k·q
m
Integrala se efectuează ı̂n coordonate sferice [ k = (k, θk , ϕk ) ⇒ d3 k = k 2 dk sin θk dθk dϕk ],
alegând axa polară pe direcţia vectorului de undă q:
Z Z Z q k cos θk
2s + 1 ∞ π 2π δ(kF − k)
f (q, νn )
0
Π ≈ dk k 2 dθk sin θk dϕk k
q→0 T &0 (2π)3 0 0 0 ~2
i~νn − q k cos θk
m
Z π Z ∞ Z 2π
2s + 1 2 q cos θk δ(kF − k)
≈ dθk sin θk dk k dϕk
(2π)3 0 0 ~2
i~νn − q k cos θk 0
Z m
2s + 1 π 2 q cos θk
≈ dθk sin θk kF 2π ;
(2π)3 0 ~2
i~νn − q kF cos θk
m
integrala rămasă se transformă cu schimbarea de variabilă θk → u = cos θk , astfel ı̂ncât se obţine
Z
f 0 (q, νn ) 2s + 1 m kF 1 1 u 2s + 1 m kF m νn
Π ≈ − du m νn ≡ − R , (5.177)
q→0 T &0 2 π 2 ~2 2 −1 u−i 2 π 2 ~2 ~ kF q
~ kF q
unde funcţia R(x) este definită prin integrala
Z 1
1 u
R(a) ≡ du . (5.178a)
2 −1 u − ia
Prin transformări algebrice simple se poate obţine expresia analitică a funcţiei R(a) ı̂n termeni
de prin funcţii elementare:
Z 1 Z 0
1 u u
R(a) = du + du
2 0 u − ia −1 u − ia
Z 1 Z 1
1 u u
= du + du
2 0 u − ia 0 u + ia
Z 1
1 u u
= du +
2 0 u − ia u + ia
Z 1
u2
= du 2
0 u + a2
Z 1
a2
= du 1 − 2
0 u + a2
1
= 1 − a arctan ; (5.178b)
a
Se observă că funcţia R(a) satisface condiţia asimptotică:
R(a) −→ 1 .
a→0
5.5 Funcţii de corelaţie pentru densitatea de particule

5.5.1 Funcţii de corelaţie pentru densităţi de observabile uni-particulă
Funcţiile de corelaţie ı̂n formalismul de temperatură finită se definesc ı̂n mod analog cu
mărimile corespondente din formalismul de temperatură nulă; totuşi ı̂n cazul prezent se pot
introduce două tipuri diferite de funcţii de corelaţie: de tip Matsubara şi de tip timp real.
Pentru definirea funcţiilor de corelaţie se consideră două observabile uni-particulă, exprimate
ca integrale spaţiale ale operatorilor densităţi corespondente (ı̂n formularea Schrödinger):
Z Z
3
Â = d r â(r) , & B̂ = d3 r b̂(r) ;
se definesc operatorii densităţi pentru cele două observabile considerate anterior, ı̂n formulările
termică Matsubara şi grand-canonică (de tip real)
 1 1  1 1
 âK̄ (r, τ ) = e ~ τ K̂ â(r) e− ~ τ K̂ ,  b̂K̄ (r, τ ) = e ~ τ K̂ b̂(r) e− ~ τ K̂ ,
&
 i i  i i
âK (r, t) = e ~ tK̂ â(r) e− ~ tK̂ ; b̂K (r, t) = e ~ tK̂ b̂(r) e− ~ tK̂ .
Mediile grand-canonice ale densităţilor de observabile se pot exprima ı̂n mod echivalent, fie ı̂n
formularea Schrödinger, sau ı̂n formularea termică Matsubara, sau ı̂n formulare grand-canonică
de timp real (deoarece operatorul statistic ̺ˆ = e−β K̂ /Z comută cu operatorii de transformare):

a(r) = Tr ̺ˆ â(r) = Tr ̺ˆ âK̄ (r, τ ) = Tr ̺ˆ âK (r, t) ,

b(r) = Tr ̺ˆ â(r) = Tr ̺ˆ b̂K̄ (r, τ ) = Tr ̺ˆ b̂K (r, t) .
În mod similar cu formalismul de temperatură nulă, se definesc operatorii fluctuaţii de densitate
(ı̂n formulările Matsubara şi grand-canonică de timp real) pentru cele două observabile considerate
anterior:



 δâK̄ (r, τ ) = âK̄ (r, τ ) − a(r) 1̂ ,  δ b̂K̄ (r, τ ) = b̂K̄ (r, τ ) − b(r) 1̂ ,

&
 

δâK (r, t) = âK (r, t) − a(r) 1̂ ; δ b̂K (r, t) = b̂K (r, t) − b(r) 1̂ .
Cu ajutorul operatorilor fluctuaţii de densitate introduşi anterior, se definesc funcţiile de corelaţie

corespunzătoare:
– funcţia de corelaţie termică (Matsubara):

Cab (r, τ ; r′ , τ ′ ) = − Tr ̺ˆ Tτ δâK̄ (r, τ ) · δ b̂K̄ (r′ , τ ′ ) ; (5.179)
– funcţia de corelaţie termică cauzală (de timp real):

Cab (r, t; r′ , t′ ) = − i Tr ̺ˆ T δâK (r, t) · δ b̂K (r′ , t′ ) ; (5.180a)
– funcţia de corelaţie termică retardată (de timp real):

(R)
Cab (r, t; r′ , t′ ) = − i θ(t − t′ ) Tr ̺ˆ δâK (r, t) , δ b̂K (r′ , t′ ) − ; (5.180b)
– funcţia de corelaţie termică avansată (de timp real):

(A)
Cab (r, t; r′ , t′ ) = + i θ(t′ − t) Tr ̺ˆ δâK (r, t) , δ b̂K (r′ , t′ ) − . (5.180c)
Se observă că funcţiile de corelaţie cauzale (Matsubara şi de timp real) sunt definite ı̂n termeni de
produse cronologice ale operatorilor fluctuaţii ale densităţilor observabilelor, ı̂n timp ce funcţiile
de corelaţie retardată şi avansată sunt definite ı̂n termeni de comutator al acelor operatori.
Deşi de pot obţine unele proprietăţi pentru cazul general al funcţiilor de corelaţie, totuşi la
fel ca ı̂n cazul formalismului de temperatură nulă, situaţia cea mai interesantă pentru aplicaţii
este corespunzătoare fluctuaţiilor densităţii de particule; ca urmare, se vor prezenta ı̂n detaliu
principalele proprietăţi ale acestor funcţii de corelaţie particulare.
5.5.2 Funcţii de corelaţie pentru densitatea de particule

Operatorul densitate de particule, ı̂n formularea Schrödinger, a fost definit prin relaţia (2.96)
X
n̂(r) = ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) ;
σ
cu ajutorul operatorului precedent se definesc următoarele mărimi:

i. operatorii densitate de particule ı̂n formulările Matsubara şi grand-canonică de timp real
prin formulele standard:
1 1
X †
n̂K̄ (r, τ ) = e ~ τ K̂ n̂(r) e− ~ τ K̂ = ψ̂σK̄ (r, τ ) ψ̂σK̄ (r, τ ) ,
σ
i
X
~ tK̂ − ~i tK̂ †
n̂K (r, t) = e n̂(r) e = ψ̂σK (r, t) ψ̂σK (r, t) .
σ
ii. media grand-canonică a densităţii de particule:

n(r) = Tr ̺ˆ n̂(r) = Tr ̺ˆ n̂K̄ (r, τ ) ≡ n(r, τ ) , (indep. τ ) ,

= Tr ̺ˆ n̂K (r, t) ≡ n(r, t) , (indep. t) ;
iii. operatorii fluctuaţie pentru densitatea de particule (ı̂n formulările Matsubara şi grand-
canonică de timp real):

δn̂K̄ (r, τ ) = n̂K̄ (r, τ ) − n(r, τ ) 1̂ ,

δn̂K (r, t) = n̂K̄ (r, t) − n(r, t) 1̂ .
Funcţiile de corelaţie pentru densitatea de particule au definiţiile obţinute prin particularizarea

cazului general:
a) funcţia de corelaţie termică (Matsubara)

Cn (r, τ ; r′ , τ ′ ) ≡ − Tr ̺ˆ Tτ δn̂K̄ (r, τ ) · δn̂K̄ (r′ , τ ′ ) , (5.181)
b) funcţia de corelaţie retardată de timp real

′ ′ ′

C(R) ˆ δn̂K (r, t) , δn̂K (r′ , t′ ) − ;
n (r, t; r , t ) ≡ − i θ(t − t ) Tr ̺ (5.182)
(A)
c) se pot defini funcţiile de corelaţie cauzală Cn (r, t; r′ , t′ ) şi avansată Cn (r, t; r′ , t′ ) de timpi
reali, ı̂n mod similar cu funcţia de corelaţie retardată, dar nu sunt utile pentru majoritatea
aplicaţiilor interesante, astfel ı̂ncât se omite prezentarea acestor funcţii de corelaţie suplimentare.
Se observă că definiţiile funcţiilor de corelaţie pentru densitatea de particule sunt analoage
cu definiţiile funcţiei Green-Matsubara, respectiv cu definiţiile funcţiilor Green termice de timp
real; pe de altă parte se observă similitudiea cu definiţiile funcţiilor de corelaţie pentru densitatea
de particule din formalismul fermionic de temperatură nulă. De asemenea, este necesar să se
observe că operatorul fluctuaţie de densitate δn̂(r, τ ) conţine un număr par de operatori de câmp
(la pseudo-timpi egali), astfel ı̂ncât operatorul de ordonare cronologică Tτ nu introduce factorul
de semn (deosebire faţă de funcţia Green-Matsubara).
Proprietăţi generale
1. Cazul sistemului conservativ şi omogen, atunci hamiltonianul sistemului este atemporal şi inva-
riant la translaţii spaţiale; această proprietate are următoarele consecinţe:
• Funcţia de corelaţie Matsubara depinde numai de diferenţa vectorilor de poziţie şi de
diferenţa pseudo-timpilor; ı̂n plus, această funcţie de corelaţie este periodică ı̂n raport
cu diferenţa pseudo-timpilor, având perioada ∆τ = 2~β:
Cn (r, τ ; r′ , τ ′ ) = Cn (r − r′ , τ − τ ′ ; 0, 0) , (5.183a)
′ ′ ′ ′
Cn (r − r , τ − τ ) = Cn (r − r , τ − τ ± 2~β) ; (5.183b)
ca urmare, această funcţie de corelaţie admite următoarea dezvoltare Fourier:
1 X 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ ) e
Cn (r, τ ; r′ , τ ′ ) = e Cn (k, ωn ) , (5.184a)
V ~β n
k
Z
d3 k 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ ) e
= e Cn (k, ωn ) , (5.184b)
LT R3 (2π)3 ~β
n
2π
unde ωn = n (frecvenţe bosonice).
~β
Demonstraţia este similară cu cea prezentată pentru funcţia Green-Matsubara, astfel că se omite
repetiţia.
• Funcţia de corelaţie retardată de timp real depinde numai de diferenţa vectorilor de poziţie
şi de diferenţa timpilor:
′ ′ ′ ′
C(R) (R)
n (r, t; r , t ) = Cn (r − r , t − t ) ; (5.185)
ca urmare, această funcţie de corelaţie admite următoarea dezvoltare Fourier:

Z
′ ′ 1 X ∞ dω ik·(r−r′ )−iω(t−t′ ) e
Cn (r, t; r , t ) = e Cn (k, ω) , (5.186a)
V −∞ 2π
k
Z Z ∞
d3 k dω ik·(r−r′ )−iω(t−t′ ) e
= e Cn (k, ω) , (5.186b)
LT R3 (2π)3 −∞ 2π
Demonstraţia este similară cu cea prezentată pentru funcţia Green termică de timp real, astfel
ı̂ncât, de asemenea, se omite repetiţia.
2. Reprezentarea Lehmann (pentru sistem conservativ şi omogen): se utilizează metode similare cu
cele utilizate pentru deducerea funcţiei Green-Matsubara, respectiv pentru deducerea funcţiilor
Green termice de timp real.
În condiţiile când sistemul este conservativ şi omogen, rezultă că hamiltonianul Ĥ, operatorul
impuls total P̂ şi operatorul număr de particule N̂ sunt un sistem de observabile compatibile,

astfel ı̂ncât aceşti operatori au un sistem comun de vectori proprii, notat prin |N, αi , care
constituie o bază ı̂n spaţiul Fock, conform relaţiilor
h N, α |N ′ , α′ i = δN,N ′ δ(α, α′ )
∞ X
X Z)
(N
|N, αihN, α| = 1̂ ;
N =0 α
Ecuaţiile cu valori proprii ale energiei şi impulsului total sunt
Ĥ |N, αi = Eα |N, αi ,
P̂ |N, αi = Pα |N, αi ;
din aceste ecuaţii rezultă ecuaţia cu valori proprii a hamiltonianului grand-canonic K̂ = Ĥ − µN̂ :
K̂ |N, αi = Kα |N, αi , unde Kα = Eα − µ N .
2a. Reprezentarea Lehmann pentru funcţia de corelaţie termică (Matsubara)

Funcţia de corelaţie a fluctuaţiilor densităţii de particule termică este definită prin relaţia (5.181),
care prin explicitarea operatorului de ordonare cronologică devine:

Cn (r, τ ; r′ , τ ′ ) = − θ(τ − τ ′ ) Tr ̺ˆ δn̂K̄ (r, τ ) δn̂K̄ (r′ , τ ′ ) − θ(τ ′ − τ ) Tr ̺ˆ δn̂K̄ (r′ , τ ′ ) δn̂K̄ (r, τ ) .
Cele două medii grand-canonice se evaluează conform următoarei metode:
• se explicitează operatorul statistic ̺ˆ = e−β K̂ /Z şi operatorii fluctuaţii de densitate

1 1 1 i i 1
δn̂K̄ (r, τ ) = e ~ τ K̂ δn̂(r) e− ~ τ K̂ = e ~ τ K̂ e− ~ r·P̂ δn̂(0) e ~ r·P̂ e− ~ τ K̂ ;

• se evaluează urma operatorială ı̂n baza proprie comună |N, αi ;

• se utilizează relaţia de completitudine a bazei |N, αi ;
• se utilizează ecuaţiile cu valori proprii ale hamiltonianului grand-canonic şi impulsului total.
Prin aplicarea metodei specificate anterior pentru prima medie grand-canonică se obţine:

Tr ̺ˆ δn̂K̄ (r, τ ) δn̂K̄ (r′ , τ ′ )
n e−β K̂ 1 i i 1 1 ′ i ′ i ′ 1 ′
o
= Tr · e ~ τ K̂ e− ~ r·P̂ δn̂(0) e ~ r·P̂ e− ~ τ K̂ · e ~ τ K̂ e− ~ r ·P̂ δn̂(0) e ~ r ·P̂ e− ~ τ K̂
Z
X∞ X Z)
(N

e−β K̂ 1 i i ′ 1 ′
= N, α · e ~ τ K̂ e− ~ r·P̂ δn̂(0) e ~ (r−r )·P̂ e− ~ (τ −τ )K̂
Z
N =0 α
Z )
∞ (N
X X
′
′ ′
′ ′
× N , α N , α δn̂(0) e ~i r′ ·P̂ e− ~1 τ ′ K̂ N, α
N ′ =0 α′
∞ (N Z ) ∞ (N Z) ′
1 X X X X −βKα 1 τ Kα − i r·Pα

= e e~ e ~ N, αδn̂(0)N ′ , α′
Z
N =0 α N ′ =0 α′
i ′ 1 ′
i ′ 1 ′
× e ~ Pα′ ·(r−r ) e− ~ Kα′ (τ −τ ) N ′ , α′ δn̂(0)N, α e ~ P·r e− ~ Kα τ
∞ (N Z ) ∞ (N Z ′)
1 X X X X −βKα 1 (τ −τ ′ )(Kα −Kα′ ) − i (Pα −Pα′ )·(r−r′ )
2
= e e~ e ~ N, αδn̂(0)N ′ , α′
Z | {z }
N =0 αN ′ =0 α′ ∼ δN,N ′
Z )
1 X X
2
∞ (N
1 ′ i ′
= N, αδn̂(0)N, α′ e−βKα e ~ (Kα −Kα′ )(τ −τ ) e− ~ (Pα −Pα′ )·(r−r ) ;
Z
N =0 α,α′
A doua medie grand-canonică se obţine ı̂n mod similar (de fapt se poate observa că acest termen
se obţine direct din primul prin permutarea {r, τ } ↔ {r′ , τ }):

Tr ̺ˆ δn̂K̄ (r, τ ) n̂K̄ (r′ , τ ′ )
Z )
1 X X
2
∞ (N
1 ′ i ′
= N, αδn̂(0)N, α′ e−βKα e ~ (Kα −Kα′ )(τ −τ ) e− ~ (Pα −Pα′ )·(r −r)
Z
N =0 α,α′
Z )
1 X X
2
∞ (N
1 ′ i ′
= N, αδn̂(0)N, α′ e−βKα′ e ~ (Kα −Kα′ )(τ −τ ) e− ~ (Pα −Pα′ )·(r−r ) ,
Z
N =0 α,α′
unde ultima egalitate s-a obţinut prin redenumirea indicilor de sumare α ↔ α′ .

Pe baza rezultatelor precedente pentru cele două medii grand-canonice, se obţine dezvoltarea
funcţiei de corelaţie Matsubara a fluctuaţiilor de densitate (ı̂n spaţiul poziţii pseudo-timp):
Z )
−1 X X
2 1
∞ (N
′ i ′
Cn (r, τ ; r′ , τ ′ ) = N, αδn̂(0)N, α′ e ~ (Kα −Kα′ )(τ −τ ) e− ~ (Pα −Pα′ )·(r−r )
Z
N =0 α,α′

× e−βKα θ(τ − τ ′ ) + e−βKα′ θ(τ ′ − τ ) . (5.187)
Se observă că expresia precedentă a funcţiei de corelaţie Matsubara pentru fluctuaţiile de densi-
tate are dependenţa afirmată de relaţia (5.183a), astfel ı̂ncât are o transformată Fourier spaţio-
pseudo-temporală simplă:
Z Z ~β
e
Cn (k, ωn ) = 3
d r dτ e−ik·r+iωn τ Cn (r, τ )
V 0
Z ) Z
2
∞ (N
−1 X X

′
= N, α δn̂(0) N, α d3 r e i[(Pα′ −Pα )/~−k]·r
Z V
N =0 α,α′
Z ~β Z ~β
× e−βKα dτ θ(τ ) e [iωn −(Kα′ −Kα )/~]τ + e−βKα′ dτ θ(−τ ) e [iωn −(Kα′ −Kα )/~]τ ;
0 0
integrala spaţială şi cele 2 integrale pseudo-temporale produc următoarele rezultate:

Z
d3 r e i[(Pα′ −Pα )/~−k]·r = V δPα′ −Pα ,~k ,
V
Z ~β
dτ θ(−τ ) e [iωn −(Kα′ −Kα )/~]τ = 0 ,
0
Z ~β h i
1
dτ θ(τ ) e [iωn −(Kα′ −Kα )/~]τ = e iωn ~β −β(Kα′ −Kα )
e − 1
0 iωn − ~1 (Kα′ − Kα )
1 h i
−β(Kα′ −Kα )
= e − 1 ,
iωn − ~1 (Kα′ − Kα )
unde ultima egalitate s-a obţinut deoarece e iωn ~β = e i2πn = 1.
Ca urmare, s-a obţinut reprezentarea Lehmann a funcţiei de corelaţie Matsubara pentru fluc-
tuaţiile de particule:
Z )
−V X X
2
∞ (N

e
Cn (k, ωn ) = N, αδn̂(0)N, α′ δ Pα′ −Pα ,~k
Z
N =0 α,α′
1 h i
× e−βKα 1 e−β(Kα′ −Kα ) − 1 ; (5.188a)
iωn − ~ (Kα
′ − Kα )
expresia precedentă se exprimă mai convenabil ca o integrală ı̂n raport cu o frecvenţă suplimen-
tară:
Z ∞ Z )
dω ′ V X X
2
∞ (N

Cen (k, ωn ) = N, αδn̂(0)N, α′ δ Pα′ −Pα ,~k
−∞ 2π Z N =0 α,α′
h i Kα′ − Kα 1
× e−βKα 1 − e−β(Kα′ −Kα ) 2π δ ω ′ − ,
~ iωn − ω ′
adică ca integrală a funcţiei pondere:
Z ∞
dω ′ ~∆n (k, ω ′ )
Cen (k, ωn ) = , (5.188b)
−∞ 2π iωn − ω ′
unde funcţia pondere are expresia
~∆n (k, ω ′ )
Z )
V X X
2
∞ (N h i

= N, αδn̂(0)N, α′ δ Pα′ −Pα ,~k e−βKα 1 − e−β(Kα′ −Kα )
Z
N =0 α,α′
Kα′ − Kα
× 2π δ ω ′ −
~
Z )
2
(N h i Kα′ − Kα
X∞ X
V
′
= N, αδn̂(0)N, α′ δ Pα′ −Pα ,~k e−βKα 1 − e−β~ω 2π δ ω ′ − .
Z ~
N =0 α,α′
(5.189)
2b. Reprezentarea Lehmann pentru funcţia de corelaţie retardată de timp real

Funcţia de corelaţie retardată a fluctuaţiilor densităţii de particule este definită prin relaţia
(5.182), care prin explicitarea comutatorului devine:
h i
′ ′ ′
C(R) ˆ δn̂K (r, t) δn̂K (r′ , t′ ) − Tr ̺ˆ δn̂K (r′ , t′ ) δn̂K (r, t) .
n (r, t; r , t ) = − i θ(t − t ) Tr ̺
Cele două medii grand-canonice se evaluează prin aceeaşi metodă ca şi ı̂n cazul precedent, dar ı̂n
acest caz operatorul fluctuaţie de densitate este
i i i i i i
δn̂K (r, τ ) = e ~ τ K̂ δn̂(r) e− ~ τ K̂ = e ~ τ K̂ e− ~ r·P̂ δn̂(0) e ~ r·P̂ e− ~ τ K̂ .
Prin aplicarea metodei specificate anterior pentru prima medie grand-canonică se obţine:

Tr ̺ˆ δn̂K (r, t) δn̂K (r′ , t′ )
n e−β K̂ i i i i i ′ i ′ i ′ i ′
o
= Tr · e ~ tK̂ e− ~ r·P̂ δn̂(0) e ~ r·P̂ e− ~ tK̂ · e ~ t K̂ e− ~ r ·P̂ δn̂(0) e ~ r ·P̂ e− ~ t K̂
Z
∞ Z
X X)
(N
e−β K̂ i i i ′ i ′
= N, α · e ~ tK̂ e− ~ r·P̂ δn̂(0) e ~ (r−r )·P̂ e− ~ (t−t )K̂
Z
N =0 α
Z)
∞ (N
X X
′
′ ′
′ ′
× N , α N , α δn̂(0) e ~i r′ ·P̂ e− ~i t′ K̂ N, α
N ′ =0 α′
∞ (N Z ) ∞ (N Z) ′
1 X X X X −βKα i tKα − i r·Pα

= e e~ e ~ N, αδn̂(0)N ′ , α′
Z
N =0 α N ′ =0 α′
i ′ i ′
i ′ i ′
× e ~ Pα′ ·(r−r ) e− ~ Kα′ (t−t ) N ′ , α′ δn̂(0)N, α e ~ P·r e− ~ Kα t
∞ (N Z ) ∞ (N Z ′)
1 X X X X −βKα i (t−t′ )(Kα −Kα′ ) − i (Pα −Pα′ )·(r−r′ )
2
= e e~ e ~ N, αδn̂(0)N ′ , α′
Z | {z }
N =0 αN ′ =0 α′ ∼ δN,N ′
Z )
1 X X
2
∞ (N
i ′ i ′
= N, αδn̂(0)N, α′ e−βKα e ~ (Kα −Kα′ )(t−t ) e− ~ (Pα −Pα′ )·(r−r ) ;
Z
N =0 α,α′
A doua medie grand-canonică se obţine ı̂n mod similar (de fapt se poate observa că acest termen
se obţine direct din primul prin permutarea {r, t} ↔ {r′ , t}):

Tr ̺ˆ δn̂K (r, t) δn̂K (r′ , t′ )
Z )
1 X X
2
∞ (N
i ′ i ′
= N, αδn̂(0)N, α′ e−βKα e ~ (Kα −Kα′ )(t −t) e− ~ (Pα −Pα′ )·(r −r)
Z
N =0 α,α′
Z )
1 X X
2
∞ (N
i ′ i ′
= N, αδn̂(0)N, α′ e−βKα′ e ~ (Kα −Kα′ )(t−t ) e− ~ (Pα −Pα′ )·(r−r ) ,
Z
N =0 α,α′
unde ultima egalitate s-a obţinut prin redenumirea indicilor de sumare α ↔ α′ .

Pe baza rezultatelor anterioare pentru cele două medii grand-canonice, se obţine dezvoltarea
funcţiei de corelaţie retardate a fluctuaţiilor de densitate (ı̂n spaţiul poziţii-timp):
Z )
1 X X
2 i
∞ (N
′ i ′
C(R) ′ ′
n (r, t; r , t ) = N, αδn̂(0)N, α′ e ~ (Kα −Kα′ )(t−t ) e− ~ (Pα −Pα′ )·(r−r )
Z
N =0 α,α′

× (−i) θ(t − t′ ) e−βKα − e−βKα′ . (5.190)
Se observă că expresia precedentă a funcţiei de corelaţie retardate pentru fluctuaţiile de densi-
tate depinde numai de diferenţa vectorilor de poziţie şi de diferenţa variabilelor temporale, ı̂n
concordanţă cu relaţia (5.183b), astfel ı̂ncât are o transformată Fourier spaţio-temporală simplă,
care este inversa formulelor (5.186):
Z Z ∞
e (R)
Cn (k, ω) = 3
d r dt e−ik·r+iωt C(R)n (r, t)
V −∞
Z ) Z
2
∞ (N
1 X X

= N, αδn̂(0)N, α′ d3 r e i[ (Pα′ −Pα )/~−k ]·r
Z V
N =0 α,α′
Z ∞

× e−βKα − e−βKα′ (−i) dt θ(t) e i[ ω−(Kα′ −Kα )/~ ] t ;
−∞
integrala spaţială şi integrala temporală produc următoarele rezultate:

Z P ′ − P
α α
d3 r e i[ (Pα′ −Pα )/~−k ]·r = I − k = V δPα′ −Pα ,~k ,
~
Z ∞ V Kα′ − Kα 1
(−i) dt θ(t) e i[ ω−(Kα′ −Kα )/~ ] t = −i K+ ω − = 1 .
−∞ ~ ω − ~ (K α − Kα ) + i η
′
Ca urmare, s-a obţinut reprezentarea Lehmann a funcţiei de corelaţie retardată pentru fluctuaţiile
de particule:
Z )
2
(N
∞ X
X

e (R) (k, ω) = V
C N, α δn̂(0) N, α′
δ Pα′ −Pα ,~k
n
Z
N =0 α,α′
h i 1
× e−βKα 1 − e−β(Kα′ −Kα ) 1 ; (5.191a)
ω− ~ (Kα
′ − Kα ) + i η
expresia precedentă se exprimă mai convenabil ca o integrală ı̂n raport cu o frecvenţă suplimentară
(la fel ca şiRı̂n cazul funcţiei de corelaţie
R Matsubara), prin introducerea funcţiei Dirac şi utilizarea
identităţii dx f (x) δ(x − x0 ) = dx f (x0 ) δ(x − x0 ):
Z Z )
dω ′ V X X
2
∞ ∞ (N

e(R) (k, ω) =
C N, αδn̂(0)N, α′ δ Pα′ −Pα ,~k
n
−∞ 2π Z N =0 α,α′
h i Kα′ − Kα 1
× e−βKα 1 − e−β(Kα′ −Kα ) 2π δ ω ′ − .
~ ω − ω′ + i η
Expresia integrală precedentă arată că funcţia de corelaţie retardată pentru fluctuaţiile densităţii
de particule se poate exprima ı̂n termeni de integrală a funcţiei pondere, definită anterior prin
relaţia (5.189):
Z ∞
e(R) (k, ω) = dω ′ ~∆n (k, ω ′ )
C n ′
. (5.191b)
−∞ 2π ω − ω + i η
Din expresia (5.191) rezultă că prelungirea analitică a transformatei Fourier a funcţiei de corelaţie
e (R)
retardată pentru fluctuaţiile densităţii de particule (ı̂n planul complex al frecvenţei) C n (k, z)
este o funcţie meromorfă, având poli simpli
(N )
zα,α′ = ~1 (Kα′ − Kα ) − i η ≡ ωαα′ − i η ,
(N ) (N ) (N ) (N ) (N )
unde ~ ωαα′ = Kα′ − Kα = Eα′ − Eα este energia de tranziţie ı̂ntre stări α → α′ care au
următoarele proprietăţi:
• sunt legate prin fluctuaţiile densităţii de particule (δn̂),
• au impulsurile totale corelate prin relaţia Pα′ = Pα + ~k,
• corespund la acelaşi număr de particule (N = N ′ ).

2c. Consecinţe ale reprezentării Lehmann pentru funcţiile de corelaţie

1. Proprietăţi ale funcţiei pondere, definită prin relaţia (5.189):
• Funcţia pondere este reală şi are semnul frecvenţei (pulsaţiei):

∆n (k, ω) > 0 , pentru ω > 0 ,
∆n (k, ω) ∈ R
∆n (k, ω) < 0 , pentru ω < 0 .
Proprietatea este evidentă, conform expresiei de definiţie (5.189), deoarece termenul (1 − e−β~ω )
are acelaşi semne ca şi ω.
• Funcţia pondere este impară ı̂n raport cu setul tuturor variabilelor

∆n (−k, −ω) = −∆n (k, ω) .
Demonstraţie:
Se exprimă funcţia pondere ı̂n forma echivalentă formulei de definiţie
Z
V X X
2 −βKα
∞ (N)
′
Kα′ −Kα
∆n (k, ω) = N, αδn̂(0)N, α e − e−βKα′ δ Pα′ −Pα ,~k · 2π δ ω − ~
;
~Z N=0
α,α′
atunci, prin inversarea variabilelor se obţine

Z
V X X
2 −βKα
∞ (N)
′

∆n (−k, −ω) = N, αδn̂(0)N, α e − e−βKα′
~Z N=0
α,α′
Kα′ −Kα
× δ Pα′ −Pα ,−~k 2π δ − ω − ~
| {z } | {z }
= δ Pα −P ′ ,~k Kα −K ′

α = δ ω− α
~
Z
V X X
2 −βK ′
∞ (N)
Kα′ −Kα
N, α δn̂(0)N, α e
′ α − e−βKα δ
= Pα′ −Pα ,~k 2π δ ω − ~
,
~Z N=0
α,α′
iar ultima expresie diferă numai prin semn de formula utilizată iniţial pentru funcţia pondere.
• Funcţia pondere satisface o condiţie de normare nulă:

Z ∞
dω
∆n (k, ω) = 0 . (5.192)
−∞ 2π
Demonstraţie:
Se utilizează expresia funcţiei pondere folosită ı̂n demonstraţia proprietăţii precedente şi se reali-
zează integrarea după frecvenţă (pulsaţie), care este banală:
Z Z Z
dω V X X
2 −βKα
∞ (N)
∞
dω ∞ ′

∆n (k, ω) = N, αδn̂(0)N, α e − e−βKα′
−∞ 2π −∞ 2π ~Z N=0
α,α′
K −K
× δ Pα′ −Pα ,~k 2π δ ω − α′ ~ α
Z 2 e−βKα e−βKα′
∞ (N)
1 X X
′
= N, αδn̂(0)N, α V δ Pα′ −Pα ,~k − ;
~ N=0 Z Z
α,α′
ı̂n ultima expresie se introduce integrala spaţială prin identitatea

Z
i
V δ Pα′ −Pα ,~k = d3 r e ~ (Pα′ −Pα −~k)·r
V
şi se utilizează faptul că elementele de matrice

ale operatorului
fluctuaţie de densitate sunt diago-
nale ı̂n raport cu numerele de particule, N, αδn̂(0)N ′ , α′ ∼ δN,N ′ , astfel că rezultă identitatea

2

′ ′

N, αδn̂(0)N, α = N, αδn̂(0)N, α N, α δn̂(0)N, α
′
X

= N, αδn̂(0)N ′ , α′ N ′ , α′ δn̂(0)N, α ;
N′
ca urmare a observaţiilor precedente, se obţine

Z ∞ Z Z X
(N)
∞ X
X ∞ Z
(N)
X
dω 1 i
∆n (k, ω) = d3 r e−ik·r e ~ (Pα′ −Pα )·r
−∞ 2π ~ V N=0 ′
α N =0 α′

× N, αδn̂(0)N ′ , α′ N ′ , α′ δn̂(0)N, α −
Z Z Z
1 h i
3 −ik·r
= d re Tr ̺ˆ δn̂(r) δn̂(0) − Tr ̺ˆ δn̂(0) δn̂(r) ,
~ V
unde ultima egalitate s-a obţinut prin utilizarea ecuaţiiilor cu valori proprii ale impulsului şi hamil-
tonianului grand-canonic, iar apoi a relaţiei de completitudine a bazei proprii comune. Se observă
că diferenţa urmelor operatoriale este egală cu comutatorul operatorilor, care este nul:

Tr ̺ˆ δn̂(r) δn̂(0) − Tr ̺ˆ δn̂(0) δn̂(r) = Tr ̺ˆ δn̂(r) , δn̂(0) − = Tr ̺ˆ n̂(r) , n̂(0) − = 0̂ ,
astfel că se obţine rezultatul (5.192).
• La limita termodinamică funcţia pondere are expresia

Z)
1 X X
2
∞ (N

∆n (k, ω) = N, αδn̂(0)N, α′ e−βKα 1 − e−β~ω
~Z
N =0 α,α′
Pα′ −Pα Kα′ −Kα

× (2π)3 δ k − ~ 2π δ ω − ~ . (5.193)
Expresia funcţiei pondere la limita termodinamică se obţine direct din expresia de definiţie (5.189),
ı̂n care se efectuează limita termodinamică:
P −P
V δ Pα′ −Pα ,−~k = (2π)3 δ k − α′ ~ α .
LT
2. Relaţia ı̂ntre transformata Fourier a funcţiei de corelaţie termică Matsubara Cen (k, ωn ) şi trans-
formata Fourier a funcţiei de corelaţie retardată de timp real C e(R)
n (k, ω) se obţine din comparaţia
reprezentărilor Lehmann ı̂n termeni de funcţie pondere, reprezentate prin relaţiile (5.188) şi res-
pectiv (5.191):
Z ∞
e dω ′ ~∆n (k, ω ′ )
Cn (k, ωn ) = ,
−∞ 2π iωn − ω ′
Z ∞
e(R) (k, ω) = dω ′ ~∆n (k, ω ′ )
C n ′
.
−∞ 2π ω − ω + i η
Se observă că ambele funcţii de corelaţie se exprimă cu transformata Hilbert a funcţiei pondere
Z ∞
dω ′ ∆n (k, ω ′ )
F (k, z) ≡ ; (5.194)
−∞ 2π z − ω′
atunci rezultă
Cen (k, ωn ) = ~ F (k, iωn ) , (5.195a)

e (R) (k, ω) = ~ F (k, ω + i η) .
C (5.195b)
n
Se observă că situaţia prezentă este similară cu problema relaţiei ı̂ntre funcţia Green retardată
de timp real şi funcţia Green termică Matsubara, mai exact relaţiile (5.195a) şi (5.195b) sunt
similare cu relaţiile (5.130) şi respectiv (5.118); atunci, prin analogie cu relaţia (5.131) se obţine
funcţia pondere din funcţia de corelaţie termică (Matsubara) a fluctuaţiilor de densitate, conform
relaţiei următoare:

~ ∆n (k, ω) = − i lim Cen (k, ωn )iωn =ω−iη − Cen (k, ωn )iωn =ω+iη . (5.196)
η→0+
Demonstraţia relaţiei (5.196) este identică cu demonstraţia relaţiei (5.131) ı̂n care se efectuează
e ωn ) → Cen (k, ωn ) şi ρ(k, ω) → ~ ∆n (k, ω); ca urmare, se omite repe-
următoarele substituţii: G(k,
tarea acestei demonstraţii.
Pe baza rezultatelor precedente se obţine transformata Fourier a funcţiei de corelaţie retardată

de timp real C en(R) (k, ω) prin prelungirea analitică a transformatei Fourier a funcţiei de corelaţie
termică Matsubara Cen (k, ωn ), ceea ce implică următoarea procedură:
i. Se consideră cunoscută expresia funcţiei Cen (k, ωn ) (se va arăta ulterior că această mărime
se poate determina prin calcul perturbaţional ı̂n varianta Matsubara).
ii. Pe baza relaţiei (5.195a), adică Cen (k, ωn ) = ~ F (k, iωn ), se obţine setul de valori ale
transformatei Hilbert pentru funcţia pondere pe şirul discret de valori situate pe axa imaginară
zn = iωn ).
iii. Se efectuează prelungirea analitică a funcţiei F (k, z) ı̂n planul complex al frecvenţei.
iv. Transformata Fourier a funcţiei de corelaţie retardată de timp real pentru fluctuaţiile de
densitate Ce (R)
n (k, ω) se obţine, conform relaţiei (5.195b), din valorile funcţiei F (k, z) ı̂n vecinătatea
infinitezimală a axei reale.
v. Conform teoriei funcţiilor de variabilă complexă, dacă se
cunosc valorile unei funcţii pe un set discret de puncte din planul γ
complex, atunci prelungirea sa analitică ı̂n ı̂ntregul plan complex
nu este unică şi pentru a avea o anumită prelungire analitică este z = ω + iγ
necesar să se precizeze o condiţie suplimentară. În cazul pre- iωn
zent transformata Hilbert a funcţiei pondere satisface următoarea
condiţie asimptotică
F (k, z) −→ 0 . (5.197)
|z|→∞ ω
Demonstraţie:
Conform definiţiei (5.194), expresia asimptotică a funcţiei F (k, z)
la valori mari ale modulului frecvenţei complexe este
Z
1 ∞ dω ′
F (k, z) ≈ ∆n (k, ω ′ ) ;
|z|→∞ z −∞ 2π
dar integrala din expresia precedentă este nulă, conform condiţiei de normare a funcţiei pondere
exprimată prin relaţia (5.192).
vi. Prelungirea analitică definită anterior este ilustrată ı̂n figura de mai sus.
B. Calculul perturbaţional al funcţiei de corelaţie Matsubara

Funcţia de corelaţie termică Matsubara pentru fluctuaţiile densităţii de particule se poate
calcula perturbativ, utilizând metode diagramatice de vizualizare a termenilor de perturbaţie,
datorită relaţiei cu polarizarea termică totală, conform teoremei Hubbard termică (numită, de
asemenea teorema Hubbard-Matsubara).
B1. Teorema Hubbard-Matsubara

X
Cn (x, x′ ) = ~ Π σσ,σ′ σ′ (x, x′ ) ≡ ~ Π(x, x′ ) , (5.198)
σ,σ′
unde x ≡ (r, τ ), iar Π(x, x′ ) este urma de spin a polarizării termice totale ı̂ntre punctele x şi x′ .
Demonstraţie:
Demonstraţia este analoagă cazului din formalismul fermionic de temperatură nulă, corespunzător
demonstraţiei pentru relaţia (3.171), deoarece analiza perturbativă cu imagine diagramatică este
similară.
Operatorul fluctuaţie de densitate

de particule (ı̂n formularea Heisenberg-Matsubara) este,
prin
definiţie δn̂K̄ (x) = n̂K̄ (x) − n(x) 1̂, unde n̂K̄ (x) este operatorul densitate de particule, iar n(x)
este media grand-canonică a densităţii de particule:
X †
n̂K̄ (x) = ψ̂σ K̄ (x) ψ̂σ K̄ (x) ,
σ

n(x) = Tr ̺ˆ n̂K̄ (x) ;
deoarece termenii care conţin medii pe starea fundamentală implică operatori banali (proporţionali
cu operatorul unitate), operaţia de ordonare temporală a produsului de 2 operatori fluctuaţii de
densitate acţionează nebanal numai asupra operatorilor densitate de particule, atunci se separă
produsele cu operatori densitate de ceilalţi termeni (produse de medii pe starea fundamentală sau
produse cu o medie pe starea fundamentală şi un operator densitate) şi se obţine rezultatul

Tτ δn̂K̄ (x) · δn̂K̄ (x′ ) = Tτ n̂K̄ (x) − n(x) 1̂ n̂K̄ (x′ ) − n(x′ ) 1̂

= Tτ n̂K̄ (x) · n̂K̄ (x′ ) − n(x) n̂K̄ (x′ ) − n(x′ ) n̂K̄ (x) + n(x) n(x′ ) 1̂

= Tτ n̂K̄ (x) · n̂K̄ (x′ ) − n(x) n̂K̄ (x′ ) − n(x′ ) n̂K̄ (x) + n(x) n(x′ ) 1̂ .
Atunci, funcţia de corelaţie a fluctuaţiilor de densitate se poate scrie ı̂n forma

− Cn (x, x′ ) = Tr ̺ˆ Tτ δn̂K̄ (x) · δn̂K̄ (x′ )

= Tr ̺ˆ Tτ n̂K̄ (x) · n̂K̄ (x′ ) − n(x) Tr ̺ˆ n̂K̄ (x′ ) − n(x′ ) Tr ̺ˆ n̂K̄ (x)
| {z } | {z }
= hn(x′ )i = hn(x)i

′

+ n(x) n(x ) Tr ̺ˆ
| {z }
=1

= Tr ̺ˆ Tτ n̂K̄ (x) · n̂K̄ (x′ ) − n(x) n(x′ ) .
Se efectuează dezvoltarea perturbativă pentru mediile grand-canonice, conform teoremei Feynman-

Matsubara, a operatorilor Heisenberg-Matsubara şi apoi se aplică teorema Wick termică (Bloch-
De Dominicis), urmată de separarea termenilor legaţi de cei nelegaţi, ı̂n mod similar cu operaţiile
efectuate pentru demonstrarea teoremei Brueckner termice, ı̂n cazul seriei de perturbaţie a funcţiei
Green-Matsubara uni-particulă.
Pentru media grand-canonică a densităţii de particule, prin aplicarea teoremei Feynman-Matsubara

n(x) = Tr ̺ˆ n̂K̄ (x)

= e β(Ω−Ω0 ) Tr ̺ˆ0 Û(~β, 0) · Û(0, τ ) n̂K̄0 (x) Û(τ, 0)

= e β(Ω−Ω0 ) Tr ̺ˆ0 Û(~β, τ ) n̂K̄0 (x) Û(τ, 0)
Z Z ~β
1 −1 n ~β
X∞
β(Ω−Ω0 ) ′ ′
=e dτ1 · · · dτn Tr ̺ˆ0 Tτ K̂K̄ (τ1 ) · · · K̂K̄ (τn ) · n̂K̄0 (x)
n=0
n! ~ 0 0
0 0
X∞ Z ~β Z ~β
1 −1 n ′
= e β(Ω−Ω0 ) dτ1 · · · dτn C K̂K̄ ′
(τ1 ), · · · K̂K̄ (τn ), n̂K̄0 (x)
n=0
n! ~ 0 0
0 0
ultima egalitate s-a obţinut prin aplicare teoremei Bloch-De Dominicis, C{· · · } fiind suma tu-
turor contracţiilor produse cu operatorii consideraţi ı̂n interiorul parantezelor acolade. Apoi, se
realizează separarea termenilor legaţi, prin contracţii, ı̂ntre operatori de câmp din n̂K̄0 (x) (adică
′
punctul extern) de operatori de câmp din hamiltonienii de interacţie K̂K̄ 0
(τj ), de termenii nelegaţi
de punctul extern (ı̂n mod analog cu operaţia făcută la demonstrarea teoremei Brueckner), iar
termenii nelegaţi dau o contribuţie totală egală cu numitorul e−β(Ω−Ω0 ) , astfel ı̂ncât rămâne numai
contribuţia termenilor legaţi de punctul extern:
Z Z ~β
1 −1 p ~β
X∞

′
n(x) = e β(Ω−Ω0 ) dτ1 · · · dτp Cc K̂K̄ (τ1 ), · · · , K̂K̄′
(τp ) , n̂K̄0 (x)
p=0
p! ~ 0 0
0 0
∞
X 1 −1 r Z Z
~β ~β ′ ′

× dτ1 · · · dτr Cc K̂K̄ (τ1 ), · · · , K̂K̄ (τr ) hΦ0 |Φ0 i
p=0
r! ~ 0 0
0 0
| {z }
= e−β(Ω−Ω0 )
Z Z ~β
1 −1 p ~β
X∞
′ ′
= dτ1 · · · dτp Cc K̂K̄ (τ1 ), · · · , K̂K̄ (τp ) , n̂K̄0 (x) ,
p=0
p! ~ 0 0
0 0
′ ′

unde Cc K̂K̄ 0
(τ1 ), · · · , K̂K̄0
(τp ) , n̂K̄0 (x) este suma tuturor contracţiilor totale ale operatorilor de
câmp din hamiltonienii de interacţie, iar 2 operatori de câmp ai hamiltonienilor de interacţie sunt
contractaţi fiecare cu unul dintre operatorii de câmp externi ψ̂σ† K̄ (x) şi ψ̂σ K̄0 (x).
0
În mod similar se procedează cu media grand-canonică a produsului cronologic de operatori den-
sitate de particule, ı̂n care pentru ı̂nceput se aplică teorema Feynman-Matsubara de dezvoltare
perturbativă, apoi se efectuează contracţiile ı̂ntre operatorii de câmp şi se aplică teorema Wick
termică (Bloch – De Dominicis) prin care rămân numai contracţiile totale, iar apoi se separă
termenii nelegaţi de cei legati de punctele externe x şi x′ :

Tr ̺ˆ Tτ n̂K̄ (x) · n̂K̄ (x′ )
Z Z ~β
1 −1 n ~β
X∞
′
= e β(Ω−Ω0 ) dτ1 · · · dτn Tr ̺ˆ0 Tτ K̂K̄ ′
(τ1 ) · · · K̂K̄ (τn ) · n̂K̄0 (x) · n̂K̄0 (x′ )
n=0
n! ~ 0 0
0 0
∞
X 1 −1 n Z Z
~β ~β ′
= e β(Ω−Ω0 ) dτ1 · · · dτn C K̂K̄ ′
(τ1 ), · · · , K̂K̄ (τn ) , n̂K̄0 (x) , n̂K̄0 (x′ )
n=0
n! ~ 0 0
0 0
X∞ Z ~β Z ~β
1 −1 p ′
= e β(Ω−Ω0 ) dt1 · · · dtp Cc K̂K̄ ′
(t1 ), · · · , K̂K̄ (tp ) , n̂K̄0 (x) , n̂K̄0 (x′ )
p=0
p! ~ 0 0
0 0
X 1 −1 r ~β
∞ Z Z ~β ′ ′
× dτ1 · · · dτr Cc K̂K̄ (τ1 ), · · · , K̂K̄ (τr )}
p=0
r! ~ 0 0
0 0
| {z }
= e−β(Ω−Ω0 )
Z Z
1 −1 p
∞
X ~β ~β ′ ′

= dτ1 · · · dτp Cc K̂K̄ (τ1 ), · · · , K̂K̄ (τp ) , n̂K̄0 (x) , n̂K̄0 (x′ ) ,
p=0
p! ~ 0 0
0 0
′ ′

unde Cc K̂K̄ 0
(τ1 ), · · · , K̂K̄0
(τp ) , n̂K̄0 (x) , n̂K̄0 (x′ ) este suma tuturor contracţiilor totale şi legate,
care ı̂n plus sunt legate de punctele externe x şi x′ ; se observă că ı̂n toate ordinele de perturbaţie
apar 2 tipuri de termeni:
– termeni legaţi de ambii operatori densitate de particule n̂K̄ (x) şi n̂K̄ (x′ ) [= termeni total
legaţi],
– termeni legaţi separat cu operatorul n̂K̄ (x) (pe de o parte) şi cu operatorul n̂K̄ (x′ ) (pe de altă
parte), astfel ı̂ncât aceşti termeni sunt factorizabili ı̂n produs de 2 părţi independente.
Atunci se efectuează separarea termenilor total legaţi de termenii factorizabili şi se face resumarea
fiecărui set de termeni:

Tr ̺ˆ Tτ n̂K̄ (x) · n̂K̄ (x′ )
Z Z ~β
1 −1 p ~β
X∞
′
= dτ1 · · · dτp C′′c K̂K̄ ′
(τ1 ), · · · , K̂K̄ (τp ) , n̂K̄0 (x) , n̂K̄0 (x′ )
p=0
p! ~ 0 0
0 0
Z Z ~β
1 −i p ~β
X∞
′
+ dt1 · · · dtp C′c K̂K̄ ′
(τ1 ), · · · , K̂K̄ (τp ) , n̂K̄0 (x) , n̂K̄0 (x′ ) .
p=0
p! ~ 0 0
0 0
′
unde C′′c K̂K̄ ′
(τ1 ), · · · , K̂K̄ (τp ) , n̂K̄0 (x) , n̂K̄0 (x′ ) este suma tuturor contracţiilor total legate de
0 0
ambele puncte externe, iar C′c K̂K̄ ′
0
′
(τ1 ), · · · , K̂K̄0
(τp ) , n̂K̄0 (x) , n̂K̄0 (x′ ) este suma contracţiilor
legate şi factorizabile.
Termenul factorizabil conţine produse de independente (atât prin contracţii, cât şi prin integrări
temporale), astfel ı̂ncât se poate separa ı̂ntr-un produs de 2 părţi independente:
Z Z ~β
1 −1 p ~β
X∞
′
dτ1 · · · dτp C′c K̂K̄ ′
(τ1 ), · · · , K̂K̄ (τp ) , n̂K̄0 (x) , n̂K̄0 (x′ )
p=0
p! ~ 0 0
0 0
X 1 −1 p X r Z ~β
∞ p Z ~β
′
= Cp dτ1 · · · dτr C′c K̂K̄ ′
(τ1 ), · · · , K̂K̄ (τr ) , n̂K̄0 (x) ·
p=0
p! ~ r=0 0 0
0 0
Z ~β Z ~β
′
× dτr+1 · · · dτp C′c K̂K̄ 0
(τr+1 ), · · · , K̂K̄′
0
(τp ) , n̂K̄0 (x′ ) ;
0 0
pe baza identităţii utilizate anterior la demonstrarea teoremei Brueckner
∞ p ∞ X p ∞ ∞
X 1 pX r X 1 r p−r p! X 1 r X 1 s
a Cp Ar Bp−r = a a Ar Bp−r = a Ar · a Bs ,
p=0
p! r=0 p=0 r=0
p! r! (p − r)! r=0
r! s=0
s!
se separă suma anterioară ı̂n 2 sume independente:

Z Z ~β
1 −1 p ~β
X∞
′
dτ1 · · · dτp C′c K̂K̄ ′
(τ1 ), · · · , K̂K̄ (τp ) , n̂K̄0 (x) , n̂K̄0 (x′ )
p=0
p! ~ 0 0
0 0
X∞ Z ~β Z ~β
1 −1 r ′ ′
= dτ1 · · · dτr Cc K̂K̄ (τ1 ), · · · , K̂K̄ (τr ) , n̂K̄0 (x) ·
r=0
r! ~ 0 0
0 0
| {z }

= n(x)
Z Z
1 −1 s
∞
X ~β ~β ′ ′

× dτ1 · · · dτs Cc K̂K̄ (τ1 ), · · · , K̂K̄ (τs ) , n̂K̄0 (x′ )
s=0
s! ~ 0 0
0 0
| {z }
= hn(x′ )i

= n(x) n(x′ ) ,
unde ultima egalitate s-a obţinut observând că fiecare din cele 2 sume sunt egale cu media pe starea
fundamentală a densităţii de particule. Atunci media produsului cronologic de operatori densitate
de particule se scrie ı̂n forma:

Tr ̺ˆ Tτ n̂K̄0 (x) · n̂K̄0 (x′ )
Z Z ~β
1 −1 p ~β
X∞
′

= dτ1 · · · dτp C′′c K̂K̄ ′
(τ1 ), · · · , K̂K̄ (τp ), n̂K̄0 (x), n̂K̄0 (x′ ) + n(x) n(x′ ) .
p=0
p! ~ 0 0
0 0
Pe baza rezultatului precedent, se obţine că funcţia de corelaţie Matsubara pentru fluctuaţiile
densităţii de particule, se reduce la suma termenilor complet legaţi de cele 2 puncte externe:

− Cn (x, x′ ) = Tr ̺ˆ Tτ n̂K̄ (x) · n̂K̄ (x′ ) − n(x) n(x′ )
Z Z ~β
1 −1 p ~β
X∞
′
= dτ1 · · · dτp C′′c K̂K̄ ′
(τ1 ), · · · , K̂K̄ (τp ) , n̂K̄0 (x) , n̂K̄0 (x′ ) .
p=0
p! ~ 0 0
0 0
Prin explicitarea hamiltonienilor de interacţie şi a operatorilor densitate de particule ı̂n termeni de
operatori de câmp se obţine o expresie similară cu cea corespunzătoare funcţiei Green-Matsubara
(5.68b):
Z Z Z Z
−1 −1 p
XX ∞ X X
Cn (x, x′ ) = d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xp d4 x′p ···
′ p=0
p! 2~
σ,σ λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1 λp ,µp ,λ′p ,µ′p
× Vλ1 ,µ1 ;λ′1 ,µ′1 (x1 , x′1 ) · · · Vλp ,µp ;λ′p ,µ′p (xp , x′p )

× Cc ψ̂λ† 1 K̄0 (x1 ) , ψ̂λ† ′ K̄0 (x′1 ) , ψ̂µ′1 K̄0 (x′1 ) , ψ̂µ1 K̄0 (x1 ) , . . . ,
1
× ψ̂λ† p K̄0 (xp ) , ψ̂λ† ′ K̄0 (x′p ) , ψ̂µ′p K̄0 (x′p ) , ψ̂µp K̄0 (xp ) ,
p
o
× ψ̂σ† K̄ (x) , ψ̂σ K̄0 (x) , ψ̂σ† ′ K̄ (x′ ) , ψ̂σ ′ K̄0 (x′ ) ;
0 0
spre deosebire de funcţia Green-Matsubara, ı̂n cazul prezent apar 2 + 2 = 4 operatori de câmp
externi şi sunt 2 puncte externe.
Se efectuează reprezentarea diagramatică a termenilor de perturbaţie pentru funcţia de corelaţie
Matsubara Cn (x, x′ ):
i. diagramele conţin următoarele elemente:
x σ
0 ′
– linia fermionică reprezintă funcţia Green-Matsubara liberă: = Gσσ ′ (x, x )
6
′ ′
x σ
λ′
– linia de interacţie reprezintă potenţialul de interacţie: xI µ x′ = Vλ,µ;λ′ ,µ′ (x, x′ )
λ
µ′
I
ii. topologia unei diagrame de ordinul p are următoarele proprietăţi:
– 4p + 4 operatori de câmp (jumătate din ei sunt operatori de creare şi cealaltă jumătate sunt
operatori de anihilare), care produc prin contracţii 2p + 2 linii particulă (dintre acestea, 2 + 2
sunt linii externe şi 2(p − 1) sunt linii interne);
– p potenţiale de interacţie, care produc p linii de interacţie;
– 2p vertexuri şi 2 puncte externe;
se observă că diagrama considerată este similară cu diagrama unei inserţii de polarizare.
Pentru a determina relaţia ı̂ntre funcţia de corelaţie pentru fluctuaţiile densităţii de particule şi
polarizare este necesar să se determine factorul multiplicativ al unei diagrame.
Pentru un termen perturbaţional de ordinul p al unei diagrame pentru funcţia de corelaţie a
fluctuaţiilor de densitate sunt următoarele contribuţii la factorul multiplicativ:
(p)
– factorul de multiplicitate faţă de permutări ı̂ntre hamiltonienii de interacţie este fK̄ = p! ,
– factorul de multiplicitate faţă de permutări interne ı̂n fiecare hamiltonian de interacţie este
(p)
fπ = 2p ,
(p)
– factorul dat de liniile particulă este fG = (−1)2p+2 = 1,
(p)
– factorul dat de buclele formate cu linii particulă este fL = (±1)L , unde semnul superor
corespunde cazului bosonic şi semnul inferior corespunde cazului fermionic;
(p) −1 −1 p
atunci, luând ı̂n considerare factorul general al unui termen de ordinul p, adică f0 = ,
p! 2~
rezultă factorul total al diagramei pentru funcţia de corelaţie:
−1 p
(p,j) (p) (p) (p) (p)
fC = f0 · fK̄ fπ(p) fG fL = − (±1)Lj ;
~
pe de altă parte, la pagina 429 s-a stabilit factorul multiplicativ al unei diagrame de polarizare ca
fiind −1 p+1
(p,j)
fΠ = (−1)Lj ;
~
atunci rezultă următoarea relaţie ı̂ntre factorii multiplicativi corespondenţi:
(p,j) (p,j)
fC = ~ fΠ .
În final, luând ı̂n considerare că Cn şi Π sunt descrise prin acelaşi tip de diagrame, dar indicii de
spin la fiecare punct extern sunt egali şi se sumează peste valorile lor, pentru a obţine funcţia de
corelaţie, rezultă următoarea relaţie:
(p)
∞ X
XX Z X
(p,j)
Cn (x, x′ ) = fC d8p x Pσσ,σ ′σ ′ (x, x′ ; λ, µ)
σ,σ ′ p=0 j λ,µ
X
= ~ Π σσ,σ ′σ ′ (x, x′ ) ,
σ,σ ′
unde Pσσ,σ ′ σ ′ (x, x′ ; λ, µ) este expresia diagramei pentru polarizare (sau pentru funcţia de corelaţie);
adică s-a obţinut relaţia afirmată de teorema Hubbard-Matsubara.
În cazul când interacţiile mutuale dintre particule sunt independente de spini, polarizarea este o
matrice diagonală ı̂n indicii de spin Π λµ,λ′ µ′ (x, x′ ) = δλ,λ′ δµ,µ′ Π(x, x′ ); ca urmare, se lucrează
cu regulile Feynman-Matsubara simplificate, ceea ce implică omiterea sistematică a indicilor de
spin şi redefinirea factorului de bucle formate din linii particulă:
Lj
(±1)Lj −→ ± (2s + 1) ,
iar relaţia dintre funcţia de corelaţie Matsubara a fluctuaţiilor de densitate şi polarizarea termică
este
Cn (x, x′ ) = ~ Π(x, x′ ) . (5.199)
B.2 Relaţii pentru transformatele Fourier

Se consideră cazul sistemului conservativ şi omogen, când se pot efectua transformări Fourier
simple, astfel ı̂ncât este mai convenabil să se utilizeze transformatele Fourier.
Dacă se efectuează transformările Fourier pentru funcţia de corelaţie Matsubara a fluctuaţiilor
de densitate, conform relaţiei (5.184) şi pentru polarizarea termică, conform relaţiei (5.156),
atunci relaţia Hubard-Matsubara (5.198) se exprimă ı̂n mod similar pentru transformatele Fourier
X
Cen (k, ωn ) = ~ f σσ,σ′ σ′ (k, ωn ) ≡ ~ Π(k,
Π f ωn ) . (5.200a)
σ,σ′
În continuare se va considera cazul particular când interacţiile dintre particule sunt independente
de spini, astfel ı̂ncât se poate lucra direct cu părţile scalare ale matricilor de spin; ı̂n această
situaţie relaţia precedentă devine:
f ωn ) .
Cen (k, ωn ) = ~ Π(k, (5.200b)
∗
f (k, ωn ), din care se obţine polari-
Este convenabil să se utilizeze polarizarea termică proprie Π
zarea termică totală ca soluţie a ecuaţiei Dyson (5.166):
∗
Πf (k, ωn )
f ωn ) =
Π(k, ∗ .
1−e f (k, ωn )
v (k) Π
Transformata Fourier a funcţiei de corelaţie Matsubara se exprimă prin transformata Hilbert a

funcţiei pondere cu frecvenţă imaginară, conform relaţiilor (5.188b) şi (5.195):
Z ∞
dω ′ ~∆n (k, ω ′ )
Cen (k, ωn ) = = ~ F (k, iωn ) ;
−∞ 2π iωn − ω ′
atunci, datorită relaţiei Hubbard-Matsubara ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă (5.200b), rezultă că
transformata Fourier a polarizării este egală cu transformata Hilbert a funcţiei pondere
Z ∞
f ωn ) = 1 Cen (k, ωn ) = dω ′ ∆n (k, ω ′ )
Π(k, ′
= F (k, iωn ) .
~ −∞ 2π iωn − ω
Deoarece polarizarea termică proprie are o reprezentare Lehmann de acelaşi tip ca şi polarizarea
∗
totală, atunci Πf (k, ωn ) se poate exprima ca transformată Hilbert a funcţiei pondere ireductibilă
F ∗ (k, ωn ) cu frecvenţă imaginară:
Z ∞
f
∗ dω ′ ∆∗n (k, ω ′ )
Π (k, ωn ) = ′
= F ∗ (k, iωn ) (5.201)
−∞ 2π iωn − ω
unde ∆∗n (k, ω) este funcţia pondere irreductibilă.

Se observă că funcţia pondere irreductibilă are proprietăţi similare cu funcţia pondere totală
∆n (k, ω), adică este reală, impară şi satisface condiţia de normare nulă:
∆∗n (k, ω) ∈R, (5.202a)

∗
∆n (−k, −ω) = −∆n (k, ω) , (5.202b)
Z ∞
dω ∗
∆n (k, ω) = 0 , (5.202c)
−∞ 2π
deoarece aceste proprietăţi sunt consecinţe directe ale reprezentării Lehmann.

Metoda de construcţie a funcţiei de corelaţie retardată pentru fluctuaţiile densităţii de parti-
cule:
i. Se determină perturbativ-diagramatic transformata Fourier a polarizării proprii Π f ∗ (k, ωn ).
ii. Conform relaţiei (5.201) transformata Hilbert a funcţiei pondere ireductibile cu frecvenţe
discrete şi imaginare este egală cu transformata Fourier a polarizării proprii, determinate anterior:
∗
f (k, ωn ).
F ∗ (k, iωn ) = Π
iii. Se determină transformata Hilbert a polarizării irreductibile ı̂n ı̂ntregul plan complex al
frecvenţei (iωn → z = ω + iγ), obţinându-se funcţia de polarizare complexă F ∗ (k, z); condiţia
suplimentară care asigură unicitatea prelungirii analitice este condiţia asimptotică:
F ∗ (k, z) −→ 0 ,
|z|→∞
care rezultă din condiţia de normare nulă a funcţiei pundere irreductibile (5.202c).
iv. Transformata Hilbert a funcţiei pondere totale cu frecvenţă imaginară este egală cu po-
larizarea termică totală care se poate exprima prin transformata Hilbert a funcţiei pondere irre-
ductibile, ca soluţie a ecuaţiei Dysom(5.166):
∗
Πf (k, ωn ) F ∗ (k, iωn )
f ωn ) =
F (k, iωn ) = Π(k, ∗ = ; (5.203)
1−e f (k, ωn )
v (k) Π 1 − ve(k) F ∗ (k, iωn )
atunci, prin prelungire analitică se obţine transformata Hilbert a funcţiei pondere totale, ca
funcţie de frecvenţă complexă:
F ∗ (k, z)
F (k, z) = . (5.204)
v (k) F ∗ (k, z)
1−e
v. Conform relaţiei (5.195b), transformata Fourier a funcţiei de corelaţie retardate pentru
fluctuaţiile densităţii de particule, se exprimă prin transformata Hilbert a funcţiei pondre totale
pentru frecvenţa ı̂n vecinătatea infinitezimală superioară a axei reale, astfel ı̂ncât rezultă:

F ∗ (k, ω + i η)
e(R) (k, ω) = ~ F (k, ω + i η)
C = ~ . (5.205)
n
η→0+ 1 − ve(k) F (k, ω + i η) η→0+
∗
Observaţie: rezultatul anterior se poate exprima ı̂n mod condensat prin regula de substituţie:

f ωn )
(R)
e (R) (k, ω) = ~ Π(k,
C ≡ ~Πf (k, ω) , (5.206)
n
iωn →ω+iη
(R)
f
unde Π (k, ω) este numită polarizarea retardată şi se poate considera ca o soluţie de tip Dyson:

F ∗ (k, ω + i η)
f (R) (k, ω) =
Π . (5.207)
1 − ve(k) F (k, ω + i η) η→0+
∗
C. Calculul funcţiilor de corelaţie (Matsubara şi retardată) ı̂n ordinul zero

1. Funcţia de corelaţie termică (Matsubara) de ordinul zero (adică pentru sistemul fără interacţii)
este legată ı̂n mod direct de polarizarea termică prin relaţia Hubbard-Matsubara; atunci, trans-
formatele lor Fourier sunt corelate prin relaţia (5.200), particularizată cazului prezent:
0
Cen(0) (k, ωn ) = ~ Π
f (k, ωn ) .
Deoarece anterior, ı̂n Subsecţiunea 5.4.3 a fost prezentat calculul transformatei Fourier a pola-
rizării termice de ordinul zero, ı̂n continuare se vor recapitula numai rezultatele importante.
• Expresia generală este (5.170)
Z
d3 k n0q+k − n0k
Cen(0) (q, νn ) = − (2s + 1) 3
.
R3 (2π) iνn − ω k,q
• Expresii asimptotice:
– limita clasică este dată de relaţia (5.172) pentru frecvenţe nenule şi respectiv de relaţia
(5.176) pentru frecvenţa nulă:

 (λq)2 1

l6≈

=0
−~nβ
(2π)3 l2
,
Cen (k, νl ) ≈
(0)



 ≈ − ~ n β ϕ(λq) ,
l=0
unde funcţia de polarizare clasică ϕ(y) este definită prin formula (5.175);
– limita puternic degenerată, ı̂n cazul fermionic şi pentru valori mici ale vectorului de
undă, este dată de formula (5.177):
2s + 1 m kF m νn

Cen(0) (k, νn ) ≈− R ,
q→0 2 π 2 ~2 ~ kF q
unde funcţia R(a) este definită prin formula (5.178).
2. Funcţia de corelaţie retardată de ordinul zero (adică pentru sistemul fără interacţii) are trans-
formata Fourier corelată ı̂n mod direct de polarizarea retardată prin relaţiile (5.205) – (5.206),
particularizate cazului prezent:

e (R) 0 (q, ω) = ~ Π
f
(R) 0
C n (q, ω) = ~ F 0 (q, ω + i η) ; (5.208a)
η→0+
deoarece transformata Hilbert a funcţiei pondere cu frecvenţe imaginare este corelată ı̂n mod
direct de transformata Fourier a funcţiei de corelaţie Matsubara pentru fluctuaţiile de densitate,
conform relaţiei (5.195a) particularizată la cazul prezent
~ F 0 (q, iωn ) = Cen(0) (q, ωn ) ,
atunci se utilizează regula de substituţie iνn → ω + iη ı̂n formula (5.170), astfel ı̂ncât rezultă
expresia generală a transformatei Fourier a funcţiei de corelaţie retardată pentru fluctuaţiile de
densitate: Z
d3 k n0k − n0q+k
e(R) 0 (q, ω) = (2s + 1)
C . (5.208b)
n 3 1
R3 (2π) ω − ~ εq+k − εk + i η
Anterior, când s-a discutat polarizarea termică de ordinul zero, s-a arătat că integrala din formula
(5.170) nu poate fi calculată analitic ı̂n mod exact, astfel ı̂ncât s-au obţinut numai expresii
aproximative corespunzătoare la diferite cazuri asimptotice. Din acest motiv, nu este convenabil
să se utilizeze relaţiile aproximative obţinute pentru polarizarea termică de ordinul zero şi să se
efectueze prelungiri analitice ı̂n planul complex al frecvenţei; ca urmare, se va transforma expresia
generală (5.208b) şi se vor obţine aproximaţiile corespunzătoare cazurilor asimptotice interesante.
Se observă că integrala din formula (5.208) se poate descompune ı̂n diferenţa a două integrale
similare:
Z Z
d3 k n0k d3 k n0q+k
e (R) 0 (q, ω) = (2s + 1)
C − .
n 3 1 3 1
R3 (2π) ω − ~ εq+k − εk + i η R3 (2π) ω − ~ εq+k − εk + i η

În prima integrală se efectuează schimbarea variabilei de integrare k = k′ + q/2 , iar apoi se
ia ı̂n considerare că mediile grand-canonice ale numerelor de ocupare pe stări uni-particulă n0k
şi energiile stărilor uni-particulă εk depind ambele numai de modulul vectorului de undă, astfel
ı̂ncât rezultă:
Z Z n0−(k′ +q/2)
d3 k n0k d3 k′
3 1
= 3 1

R3 (2π) ω − ~ εq+k − εk + i η R3 (2π) ω − ~ ε−k′ + 12 q − ε−k′ − 21 q + i η
Z
d3 k′ 0 1
= 3
nk ′ + 1 q 1
.
R3 (2π) 2 ω+ ~ εk′ + 21 q − εk′ − 12 q + i η
În mod similar se transformă a doua integrală, ı̂n care se efectuează schimarea de variabilei de
integrare k = k′ − q/2:
Z Z n0k′ + 1 q
d3 k n0q+k d3 k′
3 1
= 3 1
2

R3 (2π) ω − ~ εq+k − εk +iη R3 (2π) ω − ~ εk′ + 12 q − εk′ − 12 q + i η
Z
d3 k′ 0 1
= 3
nk ′ + 1 q 1
.
R 3 (2π) 2 ω − ~ k + q − εk′ − q + i η
ε ′ 1 1
2 2
Diferenţa energiilor uni-particulă din expresiile numitorilor integranzilor anteriori se explicitează

1 ~ 2 ~ 2 ~
şi produc următorul rezultat: εk+ 21 q − εk− 21 q = k + 21 q − k − 12 q = k · q;
~ 2m 2m m′
atunci, prin adunarea expresiilor celor două integrale şi redenumind variabila de integrare k → k,
se obţine:
Z
e (R) 0 d3 k 0 1 1
Cn (q, ω) = (2s + 1) n
3 k+ 21 q ~
− ~
.
R3 (2π) ω+ m k·q+iη ω − m k· q+iη
Mărimea din interiorul parantezelor acolade se transformă ı̂n pe baza lemei Baker-Campbell-
Hausdorff:
1 1
~
− ~
ω+ mk· q+iη ω − m k·q+iη
1 ~ 1 ~
=P ~
−iπ δ ω + k· q −P ~
−iπ δ ω − k·q ;
ω + mk · q m ω− m k·q m
ca urmare, se separă partea reală de parte imaginară a transformatei Fourier a funcţiei de corelaţie
retardatăde ordinul zero
Z h i
e (R) 0 (q, ω) = (2s + 1) d3 k 0 1 1
C n 3
n k+ 1
q P ~
−P ~
R3 (2π) 2 ω + mk · q ω − mk · q
h ~ ~ i
−iπ δ ω + k·q −δ ω − k· q .
m m
Atunci părţile reală şi imaginară ale transformatei Fourier a funcţiei de corelaţie retardată de
ordinul zero au următoarele expresii generale
Z
(R) 0
e
d3 k 0 1 1
Re Cn (q, ω) = (2s + 1) − n
3 k+ 21 q
− , (5.209a)
R3 (2π) ~ ~
ω+ k·q ω− k·q
Z 3
m
m

(R) 0 d k ~ ~
Im Ce (q, ω) = π (2s + 1) n 0
1 δ ω + k · q − δ ω − k · q . (5.209b)
n 3 k+ 2 q
R3 (2π) m m
Expresiile anterioare nu pot fi explicitate prin expresii analitice exacte, astfel ı̂ncât este necesar
să se considere cazuri asimptotice, când se obţin expresii aproximative.
Limita clasică implică temperaturi mari şi densităţi mici de particule; ı̂n aceste condiţii mediile
grand-canonice ale numerelor de ocupare pe stări uni-particulă (care sunt exprimate prin funcţiile
de distribuţie Bose-Einstein, respectiv Fermi-Dirac) sunt aproximate prin expresia clasică (des-
crisă de funcţia de distribuţie Maxwell-Boltzmann) [a se vedea prezentarea de la pagina 435]:
n λ3 −βεk
n0k ≈ e βµ e−βεk = e ,
2s + 1
p
unde n ≡ N/V este concentraţia de particule şi λ ≡ 2π~2 β/m este lungimea de undă termică.
Deoarece ı̂n cazul prezent expresiile părţilor reală şi imaginară sunt dependente de
n λ3 n ~2 q 2 o
n0k+ 1 q ≈ exp − β k+ ,
2 2s + 1 2m 2
rezultă că este convenabil să se efectueze integralele ı̂n coordonate cilindrice, luând axa polară
paralelă cu vectorul q:
k = k⊥ + kz ,
astfel ı̂ncât rezultă
k · q = kz q ,
q 2 q 2
2
k+ = k⊥ + kz2 + ,
2 2
3 2
d k = d k⊥ dkz = k⊥ dk⊥ dφk dkz .
2a. Prin utilizarea coordonatelor cilindrice expresia (5.209a) pentru partea reală devine:
Z Z ∞
(R) 0
e
2s + 1 2 nλ3 − β~ 2 2 1 2
Re C n (q, ω) = 3
d k⊥− dkz e 2m [k⊥ +(kz + 2 q) ]
(2π) R2 −∞ 2s + 1

1 1
× ~
− ~
ω+ m kz q ω− m kz q
3 Z
nλ β~2 2
= 3
d2 k⊥ e− 2m k⊥
(2π) R2
Z ∞
− β~
2
(k + 1
q) 2 1 1
× − dkz e 2m z 2
~
− ~
;
−∞ ω+ m kz q ω− m kz q
integrala peste coordonatele perpendiculare ale vectorului de undă se reduce la o integrală ele-
2
mentară prin substituţia ζ = ~2mβ k⊥
2
:
Z Z ∞ Z ∞
2
− β~ 2
− β~
2
2 m (2π)2
2
d k⊥ e 2m k⊥ = 2π dk⊥ k⊥ e 2m k⊥ = 2π 2 dζ e−ζ = ;
R2 0 ~ β 0 λ2
integrala peste componenta paralelă a vectorului de undă se simplifică prin schimbarea de varia-
bilă
r r
2 ~2 β 1 2 ~2 β 1 2m q
ξ = (kz + q) =⇒ ξ = kz + q =⇒ kz = 2
ξ− ,
2m 2 2m 2 ~ β 2
astfel ı̂ncât se obţine:
Z ∞
β~2 1 2 1 1
− dkz e− 2m (kz + 2 q) ~ ~
−
−∞ ω+ m qkz ω− m qkz
r Z ∞
2m −ξ 2 1 1
= − dξ e r − r
~2 β −∞ ~q 2m 1 ~q 2m 1

ω+ ξ − 2 q ω + ξ − 2 q
m ~2 β m ~2 β
Z ∞
m 2 1 1
= − dξ e−ξ r −r
~ q −∞ 2
~ β mω 1 ~ β mω 1
2
− 2q +ξ − 2q −ξ
2m ~q 2m ~q
Z ∞
m −ξ 2 1 1
= − dξ e r −r .
~ q −∞ mβ ω ~ω mβ ω ~ω
− +ξ − −ξ
2 q 2m 2 q 2m
Pe baza rezultatelor precedente se obţine următoarea expresie a părţii reale:
Z ∞
(R) 0
e
nλ3 (2π)2 m 2 1
Re Cn (q, ω) = − dξ e−ξ r
(2π) 3 λ 2 ~q −∞ mβ ω ~ω
− +ξ
2 q 2m
Z ∞
2 1
− − dξ e−ξ r .
−∞ mβ ω ~ω
− −ξ
2 q 2m
Integralele ı̂n raport cu variabila ξ nu se pot rezolva ı̂n mod simplu prin funcţii elementare, astfel
ı̂ncât se introduce funcţia specială Φ(x) numită funcţia de dispersie reală pentru plasmă
Z ∞ 2
1 e−ξ
Φ(x) ≡ √ − dξ ; (5.210)
π −∞ x − ξ
Sunt importante următoarele proprietăţi ale funcţiei Φ(x):

• Φ(x) este o funcţie impară
Φ(−x) = − Φ(x) ,
• Φ(x) are următoarele expresii asimptotice


≈ 2 x 1 − 23 x2 + . . . , pentru x ≪ 1 ,
Φ(x) ≈
≈ 1 1 + 1 + . . . , pentru x ≫ 1 .
x 2 x2
Atunci, după efectuarea unor operaţii algebrice simple, se obţine următoarea expresie pentru
partea reală a transformatei Fourier a funcţiei de corelaţie retardată liberă:
r r mβ h ω i r mβ h ω
(R) 0
e
n mβ ~q ~q i
Re C n (q, ω) = − Φ − − − Φ − + . (5.211)
q 2 2 q 2m 2 q 2m
2b. Partea imaginară se evaluează ı̂n mod similar, prin transformarea expresiei (5.209b):
Z Z ∞
(R) 0
e
2s + 1 2 nλ3 − β~2 [k⊥ 2 1 2
Im C n (q, ω) = π 3
d k⊥ dkz e 2m +(kz + 2 q) ]
(2π) R2 −∞ 2s + 1
n o
~ ~
× δ ω− m kz q − δ ω − m kz q
Z Z ∞ mω
nλ3 2 − β~
2 2
k m − β~
2
1 2
=π d k e 2m ⊥ · dk e 2m (kz + 2 q) δ − k
⊥ z z
(2π)3 R2 ~q −∞ ~q
Z ∞
β~2 1 2
mω
− dkz e− 2m (kz + 2 q) δ + kz .
−∞ ~q
Integrala peste coordonatele perpendiculare ale vectorului de undă este identică cu integrala
corespondentă din expresia părţii reale, astfel ı̂ncât rezultatul este:
Z Z ∞ Z ∞
− β~
2 2
− β~
2 2
m (2π)2
2
d k⊥ e 2m k⊥
= 2π dk⊥ k⊥ e 2m k⊥
= 2π 2 dζ e−ζ = ,
R2 0 ~ β 0 λ2
iar integralele peste coordonata paralelă a vectorului de undă se reduc ı̂n mod simplu, datorită
prezenţei funcţiei Dirac:
Z ∞ mω n β~2 mω
β~2 1 2 q 2 o
dkz e− 2m (kz + 2 q) δ ∓ kz = exp − ± −
−∞ ~q 2m ~q 2
n β~2 m2 ω 2 q2 mω o
= exp − 2 2
− ± ;
2m ~ q 4 ~
atunci, partea imaginară a transformatei Fourier a funcţiei de corelaţie retardate pentru fluctu-
aţiile de densitate devine:

(R) 0 nλ m − β~2 m22 ω22 − q2 n − β~2 mω β~2 mω
o
e
Im Cn (q, ω) = e 2m ~ q 4
e 2m ~ − e 2m ~
2 ~q
np n m ω2 ~2 q 2 o β~ω
=− 2πmβ exp − β + sinh . (5.212)
q 2 q2 4m2 2
(R) 0
Se observă că partea imaginară Im Ce n (q, ω) este o funcţie impară ı̂n raport cu frecvenţa ω.
2c. Se particularizează rezultatele anterioare ı̂n următoarele cazuri asimptotice interesante.

• Limita frecvenţei nule ω → 0:
r r r mβ ~q
(R) 0
e
n mβ mβ ~q
Re C n (q, ω) ω=0
=− Φ −Φ −
q 2 2 2m 2 2m
r r
n mβ mβ ~q
= −2 Φ ;
q 2 2 2m
r
mβ ~q λq
dar = √ şi se introduce funcţia caracteristică
2 2m 4 π
√
2 π x
g(x) ≡ Φ √ , (5.213)
x 4 π
care are următoarele comportări asimptotice:


 x2

 ≈ 1− ,
x≪1 24π
g(x) ≈



 8π 8π
≈ 2 1+ 2 ;
x≫1 x x
ca urmare, partea reală (la limita frecvenţei nule) are următoarea expresie aproximativă
(R) 0
e
Re C (q, 0) = − ~ n β g λ q . (5.214a)
n
Partea imaginară (la limita frecvenţei nule) este nulă:

(R) 0
e
Im C (q, 0) = 0 . (5.214b)
n
• Limita vectorilor de undă şi frecvenţelor foarte mici, adică ı̂n cazul când se consideră q → 0,
β~ω ≪ 1, dar q/ω → finit. Atunci, ı̂n expresia părţii reale funcţia Φ(x) se poate aproxima
prin dezvoltarea Taylor ı̂n ordinul 1
r mβ h ω ~ q i r mβ h ω ~ q i
r r
mβ ~ q ′ mβ ω
Φ + −Φ − ≈2 Φ ;
2 q 2m 2 q 2m 2 2m 2 q
pentru valori mari ale argumentului funcţia Φ(x) şi derivata sa au următoarele expresii
asimptotice:
1 1 −1 3
Φ(x) ≈ + 3 + ... =⇒ Φ′ (x) ≈ 1 + + . . . ;
x≫1 x 2x x≫1 x2 2x2
ca urmare, partea reală a transformatei Fourier pentru funcţia de corelaţie reatardată are
următoarea expresie aproximativă:
(R) 0
e
n q2 3 q2
Re C n (q, ω) ≈ 2
1+ . (5.215a)
mω β m ω2
În expresia părţii imaginare (5.212), sunt valabile aproximaţiile

n m ω2 ~2 q 2 o n m ω2 o
exp −β + ≈ exp − β
2 q2 4m2 2 q2
β~ω β~ω
sinh ≈ ,
2 2
astfel că rezultă următoarea expresie aproximativă
(R) 0 nβ~ω p n mω 2 o
e
Im C (q, ω) ≈ − 2π m β exp − β . (5.215b)
n
2q 2q 2
UNIVERSITATEA din BUCUREŞTI
FACULTATEA de FIZICĂ
CATEDRA de FIZICĂ TEORETICĂ şi MATEMATICI
Radu Paul LUNGU
TEORIA CUANTICĂ
A SISTEMELOR DE
PARTICULE IDENTICE
Volumul II
BUCUREŞTI
- 2011 -
Partea II
Probleme speciale
1
Aplicarea metodelor funcţiilor
Green pentru studiul sistemelor
fizice
Metode de aproximaţie
Teoria perturbaţională Feynman permite evaluarea funcţiilor Green (precum şi a funcţiilor de
corelaţie) ı̂n orice ordin al potenţialului de interacţie; ca urmare, se obţin mărimile observabile,
care sunt valori medii pe starea fundamentală (ı̂n formalismul de temperatură nulă), sau medii
grand-canonice (ı̂n formalismul de temperatură finită). Totuşi ı̂n general seriile de perturbaţie
nu se pot calcula exact, astfel ı̂ncât este necesar să se utilizeze metode de aproximaţie; există mai
multe metode de aproximaţie, a căror valabilitate depinde de proprietăţile specifice ale sistemului
particular considerat.
Cele mai importante metode de aproximaţie sunt următoarele.
1. Aproximaţii de ordin inferior ı̂n care se reţin din seria de perturbaţie numai contribuţiile
de ordin cel mult 1 (sau cel mult 2) la self-energia proprie; totuşi, pentru majoritatea
situaţiilor interesante din punct de vedere fizic, această aproximaţie este insuficientă şi este
necesar să se includă clase de termeni superiori din seria de perturbaţie, care au contribuţia
dominantă.
2. Aproximaţii pe clase infinite de diagrame.
• Aproximaţia self-consistentă (numită uzual aproximaţia Hartree-Fock ) consideră nu-

mai diagramele care sunt topologic echivalente cu diagramele de ordinul 1, dar ı̂n care
se utilizează funcţii Green efective. Această aproximaţie este satisfăcătoare pentru
sisteme cu interacţii slabe şi cu rază scurtă de acţiune.
• Aproximaţia inelară (numită ı̂n mod uzual aproximaţia fazelor aleatoare) consideră că
este necesar să se reţină numai clasa de diagrame inelare, care sunt considerate dia-
gramele dominante ı̂n fiecare ordin al teoriei perturbaţiilor. Această aproximaţie este
justificată pentru interacţii cu rază lungă de acţiune, cum este interacţie coulombiană
pentru sistemul electonilor liberi din solidele cristaline.
• Aproximaţia diagramelor scară (termenul englez este ladder approximation) ı̂n care se
reţine din seria de perturbaţie numai clasa diagramelor scară, care sunt considerate
diagramele termenilor dominanţi ı̂n fiecare ordin al teoriei perturbaţiilor. Aproximaţia
este valabilă pentru sisteme cu interacţii puternice şi cu rază scurtă de acţiune, cum
este cazul nucleonilor din nucleul atomic.
Este important să se remarce că metoda adecvată de aproximare este determinată de tipul
interacţiilor dintre particulele sistemului considerat.
De asemenea, trebuie să se observe că metodele de aproximare pe clase infinite de diagrame
implică reinterpretarea acestor clase infinite de diagrame ca mărimi efective (sau altfel spus, ca
mărimi renormate).
3
4
Metode speciale
Alături de metodele de aproximaţie, sunt utilizate metode speciale:
• Metoda transformării canonice ı̂n care se aproximează ı̂n mod adecvat hamiltonianul siste-
mului şi apoi se efectuează o transformare canonică a operatorilor elementari, astfel ı̂ncât ha-
miltonianul transformat să devină diagonal ı̂n raport cu operatorii elementari transformaţi;
ı̂n general această metodă produce rezultate echivalente cu aproximaţii perturbative de
ordin inferior, dar este mai simplă, din punct de vedere matematic şi conceptual, decât
metoda perturbativă şi ı̂n plus se pot obţine rezultate care nu rezultă din aplicarea teoriei
perturbaţiilor ı̂n ordin finit.
• Metoda ecuaţiei de mişcare ı̂n care se construiesc operatori adecvaţi care au ca efect crearea
şi anihilarea unor excitaţii elementare ale sistemului studiat; metoda permite obţinerea
spectrului de excitaţii de un anumit tip pentru o clasă de sisteme simple.
• Teoria răspunsului liniar deduce comportarea unui sistem ı̂n condiţiile ı̂n care se consideră
o interacţie suplimentară cu un sistem extern, iar această interacţie poate fi considerată
suficient de slabă; ı̂n aceste condiţii se obţin mărimi caracteristice ale sistemului perturbat
ı̂n termeni de mărimi ale sistemului neperturbat. În general această metodă se utilizează
ı̂mpreună cu metode de aproximaţie, pentru a obţine comportarea sistemului neperturbat.
• Teoria câmpurilor cuplate (aplicată la sistemul electron-fonon) este adaptarea nerelativistă
a metodei interacţiei electroni-fotoni din Electrodinamica Cuantică. În cazul prezent se
consideră sistemul electronilor de valenţă ai unui solid cristalin, care interacţionează cu
ionii reţelei cristaline aflate ı̂n vibraţie; atunci sistemul electronic se descrie ı̂n termeni de
un câmp fermionic, iar reţeaua cristalină (aproximată ca un mediu elastic continuu) este
descrisă de un câmp bosonic, iar cele două câmpuri sunt cuplate prin interacţia electroni-
fononi.
Rezultatele obţinute pentru sistemul electroni-fononi se pot adapta pentru alte situaţii,
când există un cuplaj ı̂ntre un sub-sistem fermionic şi un sub-sistem bosonic.
Capitolul 6
Aproximaţia Hartree-Fock
6.1 Aproximaţia Hartree-Fock ı̂n teoria sistemelor multi-

particule
Pentru un sistem cu multe particule, dar fără interacţii mutuale (eventual sunt posibile
interacţii cu câmpuri externe) este posibil să se definească stări uni-particulă şi să se aplice
ı̂n mod direct formalismul Cuantificării II.
Pentru un sistem cu multe particule şi cu interacţii mutuale ı̂ntre aceste particule nu este
posibil ı̂n principiu să se defineasă ı̂n mod riguros stări uni-particulă, doarece starea fiecărei
particule este determinată de stările celorlalte particule.
Aproximaţia Hartree-Fock este bazată pe următoarele hipoteze:
• există stări uni-particulă efective,
• influenţa interacţiilor mutuale dintre particule se poate aproxima cu un potenţial extern
mediu (considerat un potenţial efectiv),
• se efectuează o tratare self-consistentă:
– starea uni-particulă efectivă este determinată de potenţialul efectiv,
– potenţialul efectiv este determinat de stările uni-particulă efective.
Ca urmare a hipotezelor enunţate anterior, rezultă următoarele consecinţe:
• aproximaţia Hartree-Fock este o aproximaţie uni-particulă self-consistentă;
• energia uni-particulă efectivă este egală cu energia uni-particulă liberă la care se adaugă
energia medie a interacţiei efective cu celelelte particule.
Deoarece diagramele asociate termenilor perturbativi pentru formalismul fermionic de tempe-
ratură nulă şi pentru formalismul Matsubara de temperatură finită sunt topologic identice, se
va prezenta formularea diagramatică a aproximaţiei Hartree-Fock pentru ambele formalisme ı̂n
mod unitar; de aceea, se vor prezenta argumentele generale şi diagramele corespunzătoare, fără
să se specifice detaliile care constituie diferenţa dintre cele două formalisme (adică se vor omite
coordonatele asociate vertexurilor).
Pentru formularea diagramatică a aproximaţiei self-consistente (Hartree-Fock) se iau ı̂n con-
siderare următoarele argumente:
• energia asociată unei stări uni-particulă este ǫ = ǫ0 + M ∗ , unde ǫ0 este energia stării uni-
particulă ı̂n sistemul fără interacţii mutuale şi self-emergia proprie M ∗ exprimă efectul
interacţiilor mutuale (acesta este un rezultat general al teoriei perturbative);
• aproximaţia uni-particulă implică o aproximaţie de ordin minim pentru self-energia proprie,
astfel ı̂ncât self-energia este reprezentată prin cele 2 diagrame de ordinul 1:
M∗ ≈ + ;
5
6 CAPITOLUL 6. APROXIMAŢIA HARTREE-FOCK
• condiţia de self-consistenţă implică să se considere toate combinaţiile cu contribuţii de

ordinul 1, prin utilizarea ecuaţiei Dyson.
Ca urmare, aproximaţia Hartree-Fock pentru funcţia Green exactă se obţine din ecuaţia Dy-
son, ı̂n care self-energia este aproximată la diagramele de ordinul 1 cu linii particulă efective
(adică renormate prin ecuaţia Dyson); aceea rezultă sistemul de ecuaţii Hartree-Fock (ecuaţii
self-consistente), care este constituit din
a) ecuaţia Dyson cu self-energia Hartree-Fock, reprezentată diagramatic ı̂n figura 6.1,
= + = + + + + ....
Figura 6.1: Reprezentarea diagramatică a ecuaţiei Hartree-Fock pentru funcţia Green.
b) ecuaţia self-energiei Hartree-Fock, care este self-energia de ordinul 1 cu linii particulă

efective, reprezentată ı̂n figura 6.2.
HF ≈ + + + ...
+ + + + ...
= +
Figura 6.2: Reprezentarea diagramatică a ecuaţiei pentru self-energia Hartree-Fock.

6.2. APROXIMAŢIA HARTREE-FOCK ÎN FORMALISMUL T = 0 7
6.2 Aproximaţia Hartree-Fock ı̂n formalismul fermionic de

temperatură nulă
6.2.1 Condiţii
Se consideră un sistem de fermioni care au următoarele interacţii
• interacţii externe de tip uni-particulă, statice şi independente de spin, potenţialul extern
uni-particulă fiind u(r);
• interacţii mutuale bi-particule, statice şi independente de spini, potenţialul intern bi-parti-
culă fiind v(r − r′ ).
Atunci, hamiltonianul sistemului este decompozabil ı̂n parte de tip uni-particulă Ĥ0 (constituit
din hamiltonianul cinetic şi hamiltonianul interacţiilor externe) şi parte de tip bi-particulă Ĥ1
(constituit din hamiltonianul interacţiilor interne):
 XZ n −~2 o

 Ĥ = d3 r ψ̂σ† (r) ∇2 + u(r) ψ̂σ (r) ,

 0
2m

 σ V
Ĥ = Ĥ0 + Ĥ1 , Z Z

 1X


 Ĥ
 1 = d 3
r d3 r′ v(r − r′ ) ψ̂σ† (r) ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ′ (r′ ) ψ̂σ (r) .
2 ′ V V
σ,σ
Observaţii:
i. s-a efectuat Cuantificarea II pe stări uni-particulă libere (ale sistemului fără interacţii
mutuale);
ii. deoarece interacţiile (interne şi externe) sunt independente de spini, atunci funcţia Green
are matricea diagonală ı̂n indicii de spin Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = δσ,σ′ G(r, t; r′ , t′ );
iii. este posibil să se generalizeze rezultatele pentru cazul când interacţiile sunt dependente
de spini.
6.2.2 Determinarea funcţiei Green libere

Anterior s-a determinat funcţia Green pentru sistemul fermionic fără interacţii, atât interne,
cât şi externe; rezultatul a fost exprimat prin formulele (3.69) – (3.70). Totuşi, ı̂n prezent se
consideră o situaţie mai generală, când sistemul nu are interacţii interne, dar există interacţii
cu un câmp extern; ca urmare, se va determina expresia funcţiei Green uni-particulă cauzală ı̂n
termeni de funcţii proprii uni-particulă ı̂n prezenţa câmpului extern.
Operatorul algebric corespunzător hamiltonianului uni-particulă liberă este
ˆ −~2 2
Ĥ0 = ∇ + u(r) (6.1)
2m
ˆ
iar ecuaţia cu valori proprii a operatorului Ĥ0 este
ˆ
Ĥ0 ϕ0j (r) = ǫj0 ϕ0j (r) ; (6.2)
se consideră că este posibil să se determine soluţia ecuaţiei cu valori proprii anterioare {ǫj0 , ϕ0j (r)}
şi sistemul funcţiilor proprii {ϕ0j (r)}j este un sistem complet ı̂n spaţiul funcţiilor de variabila r,
fiind numit baza liberă.
Ca urmare, se efectuează Cuantificarea II pe baza liberă, adică se dezvoltă operatorii de câmp
ı̂n această bază: X
ψ̂σ (r) = ϕ0j (r) âjσ ; (6.3)
j
atunci, utilizând ecuaţia cu valori proprii (6.2), hamiltonianul liber este diagonal ı̂n raport cu
operatorii elementari X
Ĥ0 = ǫj0 â†jσ âjσ , (6.4)
j,σ
iar operatorul de câmp ı̂n formularea Dirac (formularea Heisenberg liberă) are expresia
i i
X i 0
ψ̂σI (r, t) ≡ e ~ tĤ0 ψ̂σ (r) e− ~ tĤ0 = ϕ0j (r) e− ~ ǫj t âjσ . (6.5)
j
Funcţia Green liberă uni-particulă cauzală, definită conform relaţiei (3.44) adaptată la cazul
sistemului liber, care are vectorul stării fundamentale |Φ0 i, se explicitează prin utilizarea des-
compunerii operatorilor de câmp (6.5)
†
0 ′ ′ hΦ0 |T ψ̂σI (r, t) ψ̂σI (r′ , t′ ) |Φ0 i
Gσσ′ (r, t; r , t ) = − i
hΦ0 |Φ0 i
X i 0 0 ′
= −i ϕj (r) ϕj ′ (r ) e− ~ (ǫj t−ǫj′ t )
0 0∗ ′
j,j ′
n hΦ0 | âjσ â†j ′ σ′ |Φ0 i hΦ0 | â†j ′ σ′ âjσ |Φ0 i o
× θ(t − t′ ) − θ(t′ − t) ;
hΦ0 |Φ0 i hΦ0 |Φ0 i
procedând ı̂n mod similar cu deducerea formulei (3.71), se arată că mediile pe starea fundamentală
a produselor de operatori elementari sunt
hΦ0 | âjσ â†j ′ σ′ |Φ0 i

= δσ,σ′ δj,j ′ 1 − θ(ǫF0 − ǫj0 ) ,
hΦ0 |Φ0 i
hΦ0 | â†j ′ σ′ âjσ |Φ0 i
= δσ,σ′ δj,j ′ θ(ǫF0 − ǫj0 ) .
hΦ0 |Φ0 i
unde ǫF0 este energia Fermi a sistemului liber. Atunci se obţine expresia funcţiei Green ı̂n termeni
de funcţii şi valori proprii ale energiei uni-particulă:
G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) (6.6)

X
− ~i ǫ0j (t−t′ )
= − i δσ,σ′ ϕ0j (r) ϕ0j ∗ (r′ ) e ′ 0 0 ′ 0 0
θ(t − t ) θ(ǫj − ǫF ) − θ(t − t) θ(ǫF − ǫj ) .
j
În cazul când este absent câmpul extern funcţiile proprii sunt und plane şi indicele stărilor uni-
particulă este vectorul de undă, astfel ı̂ncât formula (6.6) devine identică cu formula (3.69).
Deoarece funcţia Green este diagonală ı̂n indicii de spin şi depinde numai de diferenţa coordo-
natelor temporale 1 G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) = δσσ′ G0 (r, r′ ; t − t′ ), este convenabil să se lucreze cu partea
scalară care se poate transforma Fourier ı̂n raport cu variabila temporală:
Z ∞
dω −iω(t−t′ ) ˜ 0
G0 (r, r′ ; t − t′ ) = e G̃ (r, r′ ; ω) .
−∞ 2π
Transformata Fourier temporală a funcţiei Green este

Z ∞
˜ 0 ′
G̃ (r, r ; ω) = dt e iωt G0 (r, r′ ; t)
−∞
X n Z ∞
1 0
= ϕ0j (r) ϕ0j ∗ (r′ ) θ(ǫj0 − ǫF0 ) dt θ(t) e i(ω−ǫj /~)t
j
i −∞
Z ∞ o
1 0
− θ(ǫj0 − ǫF0 ) dt θ(−t) e i(ω−ǫj /~)t .
i −∞
Integralele temporale sunt de tipul

Z ∞
±i
K± (ω) ≡ dt θ(±t) e iωt = ,
−∞ ω ± iη η→0+
1 Prezenţa
câmpului extern face ca sistemul să fie neomogen din punct de vedere spaţial, astfel ı̂ncât funcţia
Green depinde ı̂n mod separat de cei doi vectori de poziţie; ca urmare, ı̂n acest caz nu se poate efectua o trans-
formare Fourier spaţială simplă.
fiind justificate ı̂n Anexa matematică A.5 cu formula (A.46) (aceste integrale au fost utilizate la
deducerea reprezentărilor Lehmann pentru funcţiile Green uni-particulă ı̂n formalismul fermionic
de temperatură nulă); ca urmare cele două integrale temporale produc următoarele rezultate:
Z ∞
0 i
dt θ(t) e i(ω−ǫj /~)t = K+ ω − ~1 ǫj0 = lim 1 0 ,
−∞ η→0+ ω− ~ ǫj +iη
Z ∞
0 −i
dt θ(−t) e i(ω−ǫj /~)t = K− ω − ~1 ǫj0 = lim ;
−∞ η→0+ ω − ~1 ǫj0 − i η
ı̂n consecinţă, se obţine următoarea expresie a transformatei Fourier temporale pentru funcţia
Green cauzală liberă:
X
˜ 0 ′ 0 0∗ ′
θ(ǫj0 − ǫF0 ) θ(ǫF0 − ǫj0 )
G̃ (r, r ; ω) = lim ϕj (r) ϕj (r ) + . (6.7)
η→0+
j
ω − ~1 ǫj0 + i η ω − ~1 ǫj0 − i η
Din expresia precedentă se poate determina concentraţia de particule ı̂n starea fundamentală,
prin utilizarea formulei (3.82):

X
n̂(r) 0
= −i G0σσ (r, r; −η)
σ
Z ∞
dω iωη ˜ 0
= − i (2s + 1) e G̃ (r, r; ω)
−∞ 2π
X
= − i (2s + 1) lim ϕ0 (r)2
j
η→0+
j
Z ∞ Z ∞
dω e iωη dω e iωη
× θ(ǫj0 − ǫF0 ) 1 0 + θ(ǫF0 − ǫj0 ) 1 0 ;
−∞ 2π ω − ~ ǫj + i η −∞ 2π ω − ~ ǫj − i η
cele două integrale după frecvenţă sunt discutate ı̂n Anexa matematică A.5, cu formula (A.47):
Z ∞
dω e iωτ (1)
lim ≡ J± (a) = ∓i θ(∓1) ,
η→0+ −∞ 2π ω − a ± i η
astfel ı̂ncât cele două integrale produc următoarele rezultate:

Z ∞
dω e iωη (1)
1 0 = J+ ( ~1 ǫj0 ) = 0 ,
−∞ 2π ω − ǫ
~ j + i η
Z ∞
dω e iωη (1)
1 0 = J− ( ~1 ǫj0 ) = i .
−∞ 2π ω − ~ ǫj − i η
Pe baza rezultatelor precedente se obţine următoarea expresie a concentraţiei de particule ı̂n

starea fundamentală:

0 X
n̂ (r) 0 = (2s + 1) ϕ0j (r)2 θ(ǫF0 − ǫj0 ) . (6.8)
j
Dacă sistemul conţine N particule, atunci prin integrarea concentraţiei de particule peste volumul
sistemului rezultă
Z X Z X

2
N= d3 r n̂0 (r) 0 = (2s + 1) θ(ǫF0 − ǫj0 ) d3 r ϕ0j (r) = (2s + 1) θ(ǫF0 − ǫj0 ) ,
V j V j
unde ultimaZ egalitate s-a obţinut prin utilizarea condiţiei de normare a funcţiei proprii uni-
2
particulă d3 r ϕ0j (r) = 1, iar această relaţie permite determinarea energiei Fermi ǫF0 , dacă
V
se foloseşte o metodă aproximativă de sumare după stările proprii.
6.2.3 Explicitarea analitică a ecuaţiilor Hartree-Fock

A. Self-energia ı̂n aproximaţia Hartree-Fock are expresia dată de corespondenţa analitică
a diagramei din figura 6.2; ı̂n cazul sistemului fermionic aflat ı̂n starea fundamentală rezultatul
anterior se particularizează astfel:
x
x
∗
x
MHF (x, x′ ) ≡ HF = x′′ + .
x′
x′
′
x
Prin utilizarea regulilor de corespondenţă diagramatică din formalismul fermionic de tempe-
ratură nulă particularizate pentru cazul când interacţiile sunt independente de spini, se obţine
expresia self-energiei ı̂n aproximaţia Hartree-Fock, din diagrama precedentă:
∗ ′ ′
MHF σσ′ (r, t; r , t )
Z Z ∞
i
= (−1) (2s + 1) δσ,σ′ d3 r′′ dt′′ v(r − r′′ ) δ(t − t′′ ) G(r′′ , r′′ ; −η) δ 3 (r − r′ ) δ(t − t′ )
~ V −∞
i
+ δσ,σ′ v(r − r′ ) δ(t − t′ ) G(r, r′ ; −η)
~ Z
in
= δσ,σ′ δ(t − t′ ) − (2s + 1) δ 3 (r − r′ ) d3 r′′ v(r − r′′ ) G(r′′ , r′′ ; −η)
~ V
o
′ ′
+ v(r − r ) G(r, r ; −η) ;
din expresia precedentă rezultă că self-energia ı̂n aproximaţia Hartree-Fock este diagonală ı̂n
indicii de spin şi este singulară ı̂n raport cu variabilele temporale
∗ ′ ′ ′ ∗ ′
MHF σσ′ (r, t; r , t ) = δσ,σ′ δ(t − t ) MHF (r, r ) , (6.9)
iar partea dependentă de vectorii de poziţie are expresia
Z
∗ in o
MHF (r, r′ ) = − (2s + 1) δ 3 (r − r′ ) d3 r′′ v(r − r′′ ) G(r′′ , r′′ ; −η) + v(r − r′ ) G(r, r′ ; −η)
~ V
(6.10a)
Z ∞ n Z
i dω iωη ˜ ′′ , r′′ ; ω)
= e − (2s + 1) δ 3 (r − r′ ) d3 r′′ v(r − r′′ ) G̃(r
~ −∞ 2π V
o
˜ r′ ; ω) ,
+ v(r − r′ ) G̃(r, (6.10b)
unde ultima egalitate s-a obţinut efectuând transformarea Fourier temporală a funcţiei Green.
B. Ecuaţia Dyson a fost reprezentată diagramatic ı̂n figura 6.1 pentru cazul general; atunci
funcţia Green rezultă din diagrama
x x x
x1
G(x, x′ ) ≡ = + HF ,
x′1
x′ x′ x′
care are următoarea corespondenţă analitică:
G(r, t; r′ , t′ ) = G0 (r, t; r′ , t′ )
Z Z ∞ Z Z ∞
+ d3 r1 dt1 d3 r′1 dt′1 G0 (r, t; r1 , t1 ) δ(t1 − t′1 ) MHF
∗
(r1 , r′1 ) G(r′1 , t′1 ; r′ , t′ )
V −∞ V −∞
= G (r, r′ ; t − t′ )
0
Z Z Z ∞
+ d3 r1 d3 r′1 ∗
dt1 G0 (r, r1 ; t − t1 ) MHF (r1 , r′1 ) G(r′1 , r′ ; t′1 − t′ ) ;
V V −∞
prin transformare Fourier temporală se obţine expresia a ecuaţiei Dyson ı̂n aproximaţia Hartree-
Fock:
Z Z
˜ ′ ˜ 0 ′ 3 ˜ 0 (r, r ; ω) M ∗ (r , r′ ) G̃(r
G̃(r, r ; ω) = G̃ (r, r ; ω) + d r1 d3 r′1 G̃ ˜ ′ , r′ ; ω) . (6.11)
1 HF 1 1 1
V V
Observaţie: ecuaţiile Hartree-Fock sunt constituite din sistemul ecuaţiilor (6.10) şi (6.11), iar
acestea sunt un sistem de ecuaţii cuplate pentru transformata Fourier temporală a funcţiei Green
˜ r′ ; ω) şi pentru partea spaţială a self-energiei Hartree-Fock M ∗ (r, r′ ).
G̃(r, HF
Metoda de rezolvare a sistemului de ecuaţii Hartree-Fock este următoarea:
˜ r′ ; ω) ı̂n sistemul
• se descompune transformata Fourier temporală a funcţiei Green G̃(r,
funcţiilor uni-particulă efective (self-consistente);
• se transformă sistemul de ecuaţii Hartree-Fock ı̂ntr-un sistem de ecuaţii self-consistente
pentru funcţiile uni-particulă efective;
• se rezolvă sistemul de ecuaţii self-consistente prin metoda iterativă.
6.2.4 Forma uni-particulă a ecuaţiilor Hartree-Fock

Hipoteza existenţei stărilor uni-particulă efective implică următoarele consecinţe:
– există funcţii proprii uni-particulă efective ϕj(r) cu energiile proprii corespunzătoare ǫj ;
– setul funcţiilor proprii uni-particulă efective ϕj (r) j constituie un sistem orto-normat şi
complet, adică este o bază ı̂n spaţiul de funcţii dependente de vectorul de poziţie r;
– există o energie uni-particulă efectivă, numită energia Fermi self-consistentă ǫF , care este
energia maximă a stărilor uni-particulă efective ocupate când sistemul se află ı̂n starea fundamen-
tală;
˜ r′ ; ω) a sistemului cu interacţii mutuale (aproximate prin interacţii par-
– funcţia Green G̃(r,
ticulă – câmp efectiv produs de celelalte particule) are forma funcţiei Green libere G̃ ˜ 0 (r, r′ ; ω),
care este descrisă de formula (6.7).
Atunci se transpun expresiile deduse anterior pentru sistemul liber, la cazul sistemului cu interacţii
efective:
• concentraţia medie de particule când sistemul se află ı̂n starea fundamentală are expresia
analoagă formulei (6.8)

X
n̂(r) 0 = (2s + 1) ϕj (r)2 θ(ǫF − ǫj ) , (6.12)
j
de unde rezultă ecuaţia pentru determinarea energiei Fermi efective:

Z X

N= d3 r n̂(r) 0 = (2s + 1) θ(ǫF − ǫj ) ;
V j
• transformata Fourier temporală a funcţiei Green are expresie similară cu formula (6.7)
X
˜ ′ ∗ ′ θ(ǫj − ǫF ) θ(ǫF − ǫj )
G̃(r, r ; ω) = lim ϕj (r) ϕj (r ) + . (6.13)
η→0+
j
ω − ~1 ǫj + i η ω − ~1 ǫj − i η
Pentru a obţine forma uni-particulă a ecuaţiilor Hartree-Fock se utilizează ecuaţia diferenţială a

funcţiei Green libere (ı̂n prezenţa interacţiilor cu câmpul extern), obţinută din ecuaţia (3.77b)
pentru cazul când nu există interacţii mutuale V (r, r′ ) = 0:
∂
ˆ
i~ − Ĥ0 G0 (r, t; r′ , t′ ) = ~ δ 3 (r − r′ ) δ(t − t′ ) ,
∂t
ˆ −~2 2
Ĥ0 = ∇ + u(r) ;
2m r
prin transformarea Fourier temporală se obţine ecuaţia diferenţială a transformatei Fourier a

funcţiei Green libere:
ˆ ˜0
L̂r G̃ (r, r′ ; ω) = ~ δ 3 (r − r′ ) , (6.14a)
ˆ
unde L̂r este numit operatorul rezolvent al funcţiei Green libere
ˆ ˆ ~2 2
L̂r = ~ ω − Ĥ0 = ~ ω + ∇ − u(r) . (6.14b)
2m r
ˆ
Dacă se aplică operatorul L̂r ecuaţiei Dyson ı̂n aproximaţia Hartree-Fock (6.11) şi se ia ı̂n con-
siiderare ecuaţia diferenţială a transformatei Fourier pentru funcţia Green liberă, se obţine
Z Z
ˆ ˜ ˆ ˜0 ˆ ˜0 ˜ ′ , r′ ; ω)
L̂r G̃(r, r′ ; ω) = L̂r G̃ (r, r′ ; ω) + d3 r1 d3 r′1 L̂r G̃ ∗
(r, r1 ; ω) MHF (r1 , r′1 ) G̃(r1
Z V V
= ~ δ 3 (r − r′ ) + d3 r′1 MHF
∗ ˜ ′ , r′ ; ω) .
(r, r′1 ) G̃(r1
V
Rezultatul precedent se transformă ı̂n ecuaţia stărilor proprii efective prin următoarele operaţii:
• se exprimă funcţia Dirac ı̂n termeni de funcţii proprii efective cu ajutorul relaţiei de com-
pletitudine X
δ 3 (r − r′ ) = ϕj (r) ϕ∗j (r′ ) ;
j
• ı̂n expresia (6.13) a funcţiei Green efective se pot neglija factorii de convergenţă, astfel ı̂ncât
se obţine
˜ r′ ; ω) = ~ X ϕ (r) ϕ∗ (r′ )
G̃(r,
1 ˆ ˜
=⇒ L̂r G̃(r, r′ ; ω) = ~
Xˆ
L̂r ϕj (r) ϕ∗j (r′ )
1
;
j j
j
~ω − ǫj j
~ω − ǫj
ca urmare, transformata ecuaţiei Dyson devine:

Xˆ 1
~ L̂r ϕj (r) ϕ∗j (r′ )
j
~ω − ǫj
X XZ
1
=~ ϕj (r) ϕ∗j (r′ ) + ~ d3 r′′ ~ MHF
∗
(r, r′′ ) ϕj (r′′ ) ϕ∗j (r′ ) ,
j j V ~ω − ǫj
care este echivalentă cu expresia

X 1 ˆ 1
Z
L̂r ϕj (r) − d r ~ MHF (r, r ) ϕj (r ) − ϕj (r) ϕ∗j (r′ ) = 0 .
3 ′′ ∗ ′′ ′′
j
~ω − ǫ j ~ω − ǫ j V
Deoarece sistemul funcţiilor proprii uni-particulă efective {ϕj (r)}j este un sistem liniar indepen-
dent, rezultă că expresia din interiorul parantezelor acolade din egalitatea precedentă este nulă,
h i Z
~2 2
~ω + ∇r − u(r) ϕj (r) − d3 r′′ ~ MHF∗
(r, r′′ ) ϕj (r′′ ) − ~ω − ǫj ϕj (r) = 0 ,
2m V
ˆ
unde s-a explicitat operatorul rezolvent L̂r . După transformări algebrice simple se obţine relaţia
h −~2 i Z
∇ + u(r) ϕj (r) + d3 r′ ~ MHF
2 ∗
(r, r′ ) ϕj (r′ ) = ǫj ϕj (r) , (6.15)
2m r V
care este ecuaţia cu valori proprii pentru stările efective uni-particulă.

În relaţia precedentă se obsevă că ecuaţia Dyson s-a transformat ı̂ntr-o ecuaţie integro-
diferenţială cu valori proprii pentru energie, iar self-energia Hartree-Fock acţionează ca un poten-
ţial static şi nelocal.
Pentru a obţine expresia explicită a self-energiei Hartree-Fock ı̂n termeni de funcţii proprii
uni-particulă se efectuează transformarea Fourier inversă utilizând relaţia (6.13)
Z ∞
′ dω iωη ˜
G(r, r ; −η) = e G̃(r, r′ ; ω)
−∞ 2π
X Z ∞
∗ ′ dω e iωη
= ϕj (r) ϕj (r ) θ(ǫj − ǫF ) 1
j −∞ 2π ω − ~ ǫj + i η
Z ∞
dω e iωη
+ θ(ǫF − ǫj ) 1 ;
−∞ 2π ω − ~ ǫj + i η
cele două integrale după frecvenţă sunt de tipul celor care au fost discutate la deducerea expresiei
(6.8), astfel ı̂ncât se repetă rezultatele:
Z ∞
dω e iωη
1 =0,
−∞ 2π ω − ~ ǫj + i η
Z ∞
dω e iωη
1 =i
−∞ 2π ω − ~ ǫj − i η
şi ı̂n final se obţine X

G(r, r′ ; −η) = i θ(ǫF − ǫj ) ϕj (r) ϕ∗j (r′ ) .
j
Se substituie expresia funcţiei Green, obţinută anterior, ı̂n relaţia (6.10a)

Z
∗
~MHF (r, r′ ) = − i (2s + 1) δ 3 (r − r′ ) d3 r′′ v(r − r′′ ) G(r′′ , r′′ ; −η) + i v(r − r′ ) G(r, r′ ; −η)
V
Z X
= δ 3 (r − r′ ) d3 r′′ v(r − r′′ ) (2s + 1) ϕj (r′′ )2 θ(ǫF − ǫj )
V j
X
′
− v(r − r ) ϕj (r) ϕ∗j (r′ ) θ(ǫF − ǫj ) ; (6.16a)
j
expresia precedentă se poate scrie mai condensat luând ı̂n considerare relaţia (6.12), care defineşte
concentraţia medie de particule ı̂n starea fundamentală efectivă:
Z X
∗

~MHF (r, r′ ) = δ 3 (r−r′ ) d3 r′′ v(r−r′′ ) n(r′′ ) 0 − v(r−r′ ) ϕj (r) ϕ∗j (r′ ) θ(ǫF −ǫj ) . (6.16b)
V j
∗
Se observă că self-energia MHF are 2 termeni:
• termenul interacţiei directe, care implică un potenţial local, deoarece este prezentă funcţia
Dirac δ 3 (r − r′ ) şi care provine din diagrama ,
• termenul interacţiei de schimb, care implică un potenţial nelocal, dearece nu are are o
dependenţă singulară ı̂n diferenţa vectorilor de poziţie r − r′ , iar acest termen provine din
diagrama .
În concluzie, s-a obţinut forma uni-particulă a ecuaţiilor Hartree-Fock, exprimate prin relaţiile
(6.15) şi (6.16); soluţia acestui sistem de ecuaţii cuplate este setul de funcţii proprii uni-particulă
efective şi energiile proprii efective uni-particulă corespondente {ǫj , ϕj (r)}j . Este necesar să se
remarce faptul că sistemul ecuaţiilor specificate anterior implică o problemă foarte complicată
din punct de vedere analitic pentru majoritatea situaţiilor interesante din punct de vedere fizic,
astfel ı̂ncât este necesară o rezolvare aproximativă prin metode iterative (adică se alege o soluţie
de start şi se construiesc ı̂n mod succesiv soluţii de ordin superior).
6.2.5 Energia stării fundamentale

Se consideră că problema Hartree-Fock este rezolvată, adică sunt cunoscute funcţiile şi ener-
giile proprii uni-particulă efective {ǫj , ϕj (r)}j ; atunci, energia stării fundamentale se poate de-
termina ı̂n termeni de funcţia Green efectivă prin generalizarea relaţiei (3.87)
Z X n o
−i ∂ ~2 2
E0 = d3 r lim i~ − ∇ + u(r) Gσσ (r, t; r′ , t′ ) ;
2 V r →r
σ t′ →t+
′ ∂t 2m
se efectuează sumarea banală după indicii de spin şi se substituie funcţia Green prin transformarea
sa temporală
Z n ∂ o
−i ~2 2
E0 = (2s + 1) d3 r lim
i~ − ∇ + u(r) G(r, r′ ; t − t′ )
2 V r →r ∂t 2m
′
t′ →t+
Z n ∂ o Z ∞ dω
−i ~2 2 ′ ˜ r′ ; ω) ;
= (2s + 1) d3 r lim i~ − ∇ + u(r) e−iω(t−t ) G̃(r,
2 V r ′
→r ∂t 2m −∞ 2π
t′ →t+
după efectuarea derivării temporale se poate efectua trecerea la limită t − t′ = −η şi se substituie
transformata temporală a funcţiei Green prin formula (6.13), astfel ı̂ncât se obţine:
Z Z
−i dω iωη n
∞
~2 2 o
E0 = (2s + 1) d3 r lim e ~ω − ∇ + u(r)
2 V r →r −∞ 2π
′ 2m
η→0+
X
∗ ′ θ(ǫj − ǫF ) θ(ǫF − ǫj )
× ϕj (r) ϕj (r ) + ;
j
ω − ~1 ǫj + i η ω − ~1 ǫj − i η
apoi se efectuează derivatele spaţiale, urmate de trecerea la limită r′ → r şi de utilizarea ecuaţiei
cu valori proprii efective (6.15), rezultând următoarele expresii:
−i XZ Z ∞
dω iωη n ~2 2 o
E0 = (2s + 1) d3 r ϕ∗j (r) lim e ~ω − ∇ + u(r) ϕj (r)
2 j V η→0+ −∞ 2π 2m

θ(ǫj − ǫF ) θ(ǫF − ǫj )
× +
ω − ~ ǫj + i η ω − ~1 ǫj − i η
1
−i XZ Z ∞
dω iωη
= (2s + 1) d3 r ϕ∗j (r) lim e
2 j V η→0 + −∞ 2π
n Z o θ(ǫ − ǫ ) θ(ǫF − ǫj )

j F
× ~ ω ϕj (r) + ǫj ϕj (r) − d3 r′ ~ MHF ∗
(r, r′ ) ϕj (r′ ) +
V ω − ~1 ǫj + i η ω − ~1 ǫj − i η
Z Z h θ(ǫ − ǫ )
2s + 1 X 3 ∗ ∞
dω iωη j F θ(ǫF − ǫj ) i
= −i d r ϕj (r) ϕj (r) lim e (~ω + ǫj ) +
2 j V
η→0+ −∞ 2π ω − ~1 ǫj + i η ω − ~1 ǫj − i η
Z Z ∞
3 ′ ∗ ′ ′ dω iωη h θ(ǫj − ǫF ) θ(ǫF − ǫj ) i
− d r ~ MHF (r, r ) ϕj (r ) lim e + .
V η→0+ −∞ 2π ω − ~1 ǫj + i η ω − ~1 ǫj − i η
În ultima expresie a energiei stării fundamentale integralele ı̂n raport cu frecvenţele se calculează
pe baza formulelor utilizate anterior:
Z ∞
dω iωη
e = δ(η) = 0 , pentru η 6= 0 ,
−∞ 2π
Z ∞ (
dω e iωη 0 , pentru semnul superior (+) ,
≡ K± (a) =
−∞ 2π ω − a ± i η i , pentru semnul inferior (–) .
Atunci, după operaţii algebrice banale, se obţine:

Z n Z o
2s + 1 X
E0 = − i d3 r ϕ∗j (r) ϕj (r) 2 ǫj i θ(ǫF − ǫj ) − d3 r′ ~ MHF
∗
(r, r′ ) ϕj (r′ ) i θ(ǫF − ǫj )
2 j V V
X Z
2
= (2s + 1) θ(ǫF − ǫj ) ǫj d3 r ϕj (r)
j |V {z }
=1
Z Z
2s + 1 X
− θ(ǫF − ǫj ) d3 r d3 r′ ~ MHF
∗
(r, r′ ) ϕ∗j (r) ϕj (r′ ) .
2 j V V
Se observă că energia stării fundamentale ı̂n aproximaţia Hartree-Fock are două contribuţii:
(1) (mf)
E0 = E0 + E0 , (6.17a)
unde X
(1)
E0 = (2s + 1) θ(ǫF − ǫj ) ǫj , (6.17b)
j
este suma energiilor uni-particulă efective pe stările ocupate, iar

Z Z
(mf) 2s + 1 X
E0 =− θ(ǫF − ǫj ) d3 r d3 r′ ~ MHF ∗
(r, r′ ) ϕ∗j (r) ϕj (r′ ) , (6.17c)
2 j V V
este contribuţia la energia sistemului datorată interacţiilor dintre particule; dacă se explicitează
self-energia Hartree-Fock, comform formulei (6.16), atunci termenul energiei datorat interacţiilor
devine
Z Z
(mf) −1

E0 = d3 r d3 r′ v(r − r′ ) n(r) 0 n(r′ ) 0
2 V
Z V Z X
2s + 1
+ d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ∗j (r) ϕ∗l (r′ ) ϕj (r′ ) ϕl (r) , (6.17d)
2 V V j,l
(ǫj ,ǫl <ǫF )
unde primul termen corespunde energiei interacţiei directe, iar al doilea termen corespunde ener-
giei interacţiei de schimb.
Este important să se remarce faptul că relaţiile (6.15) – (6.17) au fost deduse anterior elaborării
teoriei cuantice a sistemelor multi-particule (many-body), prin metode variaţionale ale mecanicii
cuantice standard (adică ı̂n formalismul Cuantificării I); de fapt, aproximaţia prezentă ar putea
să se numească simplu aproximaţia self-consistentă de ordin minimal, iar denumirea aproximaţia
Hartree-Fock este datorată numai faptului că rezultatele aproximaţiei self-consistente de ordin
minimal (ı̂n teoria many-body) coincid cu rezultatele aproximaţiei Hartree-Fock din mecanica
cuantică standard.
6.2.6 Cazul sistemului fără interacţii externe

Dacă sistemul fermionic nu are interacţii externe, atunci ı̂n rezultatele anterioare potenţialul
extern este nul u(r) = 0 şi se obţin următoarele rezultate particulare:
• hamiltonianul uni-particulă liberă se reduce la termenul cinetic, astfel ı̂ncât operatorul
ˆ −~2 2
funcţional (reprezentantul algebric) este Ĥ0 = ∇ ;
2m
• ecuaţia cu valori proprii pentru energia unei particule libere este
−~2 2 0
∇ ϕk (r) = ǫk0 ϕ0k (r) ,
2m
care are soluţia 
 1 1
ϕ0k (r) = √ e ik·r = 3
e ik·r ,
V LT (2π)
2
ǫ 0 = ~ k 2 ;

k
2m
• sistemul este omogen din punct de vedere spaţial (adică are proprietatea de invarianţă
la translaţii spaţiale), astfel ı̂ncât funcţia Green şi self-energia depind numai de diferenţa
vectorilor de poziţie şi se pot efectua transformările Fourier spaţiale simple:
˜ r′ ; ω) = G̃(r
G̃(r, ˜ − r′ , ω) = 1 X e ik·(r−r′ ) G(k,
e ω)
V
k
Z
d3 k ik·(r−r′ ) e
= e G(k, ω) ,
LT R3 (2π)3
∗ 1 X ik·(r−r′ ) f∗
MHF (r, r′ ; ω) = MHF
∗
(r − r′ ; ω) = e MHF (k, ω)
V
k
Z
d3 k ik·(r−r′ ) f∗
= e MHF (k, ω) .
LT R3 (2π)3
Ecuaţia cu valori proprii pentru energia self-consistentă (6.15) devine

Z
−~2 2
∇ ϕk (r) + d3 r′ ~ MHF ∗
(r, r′ ) ϕk (r′ ) = ǫk ϕk (r) ,
2m V
care, prin metoda transformării Fourier spaţiale, are soluţia
f∗ (k) , ~2 k 2
ǫk = ǫk0 + ~ M HF ǫk0 = , (6.18a)
2m
1
ϕk (r) = √ e ik·r ; (6.18b)
V
se observă că funcţiile proprii uni-particulă efective sunt aceleaşi ca şi funcţiile proprii uni-
particulă libere, adică undele plane ϕk (r) = ϕ0k (r).
Transformata Fourier a self-energiei Hartree-Fock, descrisă de formula (6.16), este
Z
~Mf∗ (k) = d3 r e−ik·r ~ MHF
∗
(r)
HF
V
Z n Z Z ik′ ·r o

V 3 ′ e
= d3 r e−ik·r δ 3 (r) d3 r′ v(r − r′ ) n(r′ ) − v(r) 3
d k θ(ǫF − ǫk′ )
V V (2π) R3 V
Z Z 3 ′ Z
d k ′
= d3 r′ v(r′ ) n − 3
θ(ǫF − ǫk′ ) d3 r′ e i(k −k)·r v(r′ ) ,
3 (2π)
| V {z } R
|V {z }
=e
v (0) v (k′ −k)
=e
unde ı̂n ultima egalitate s-a utilizat definiţia transformatei Fourier a potenţialului de interacţie
şi s-a luat ı̂n considerare faptul că omogenitatea spaţială a sistemului implică o concentraţie
constantă de particule; ca urmare expresia transformatei Fourier a self-energiei Hartree-Fock este
Z
f ∗ d3 k′
v (0) n −
~ MHF (k) = e 3
v (k′ − k) θ(ǫF − ǫk′ ) .
e (6.19)
R3 (2π)
Se observă că expresia transformatei Fourier a self-energiei ı̂n aproximaţia Hartree-Fock este
identică cu expresia contribuţiei perturbaţionale de ordinul 1 la self-energie, dată de formula
(3.120); rezultatul anterior este datorat faptului că funcţiile proprii uni-particulă libere coincid
cu funcţiile proprii uni-particulă self-consistente.
Energia stării fundamentale (ı̂n aproximaţia Hertree-Fock) este dată de formulele (6.17), par-
ticularizate pentru cazul prezent; ca urmare, energia stării fundamentale este constituită din doi
termeni
(1) (mf)
E0 = E0 + E0 ,
unde energia corespunzătoare stărilor uni-particule efective este
(1)
X
E0 = (2s + 1) θ(ǫF − ǫj ) ǫj
j
Z
V
= (2s + 1) d3 k θ(ǫF − ǫk ) ǫk ,
(2π)3 R3
6.3. APROXIMAŢIA HARTREE-FOCK LA TEMPERATURĂ FINITĂ 17
iar energia datorată interacţiilor pe stările efective este

Z Z
(mf) 2s + 1 X
E0 =− θ(ǫF − ǫj ) d3 r d3 r′ ~ MHF ∗
(r, r′ ) ϕ∗j (r) ϕj (r′ )
2 j V V
Z Z Z −ik·(r−r′ )
2s + 1 V 3 3 3 ′ ∗ ′ e
=− d k θ(ǫ F − ǫ k ) d r d r ~ M HF (r − r ) ;
2 (2π)3 R3 V V V
integralele spaţiale se transformă cu schimbarea de variabile (r, r′ ) → (R = r + r′ , r = r − r′ ),

astfel că integrala peste variabila R este banală şi produce rezultatul V , iar integrala peste
variabila r produce transformata Fourier a self-energiei Hartree-Fock:
Z Z ′ Z Z
e−ik·(r−r ) 1 fHF
d3 r d3 r′ ~ MHF
∗
(r − r′ ) = d3 R d3 r e−ik·r ~MHF
∗
(r) = ~ M ∗
(k) ;
V V V V V V
atunci, termenul corespunzător interacţiilor este

Z
(mf) 2s + 1 V f∗ (k) .
E0 =− d3 k θ(ǫF − ǫk ) ~ M HF
2 (2π)3 R3
Ca urmare, energia stării fundamentale a sistemului ı̂n aproximaţia Hartree-Fock este:

Z
d3 k 1 f∗
E0 = (2s + 1)V 3
θ(ǫF − ǫk ) ǫk − ~ M HF (k)
R3 (2π) 2
Z
d3 k 0 1
f∗ (k) ,

= (2s + 1)V 3
θ(ǫF − ǫk ) ǫk + ~ M HF (6.20)
R3 (2π) 2
unde ultima egalitate s-a obţinut prin utilizarea expresiei (6.18a) pentru energiile uni-particulă
efective.
6.3 Aproximaţia Hartree-Fock la temperatură finită

6.3.1 Rezultate generale
A. Observaţii generale
Se consideră un sistem de particule identice (bosoni sau fermioni) care au următoarele tipuri
de interacţii:
i. interacţii externe de tip uni-particulă, scalare şi independente de spin, având potenţialul
de interacţie uni-particulă u(r);
ii. interacţii mutuale interne de tip bi-particulă, scalare şi independente de spini, descrise de
potenţialul bi-particulă v(r − r′ ).
Acest sistem este considerat la limita termodinamică şi se află ı̂n stări de echilibru macroscopic,
fiind ı̂n contact cu un rezervor termic şi de particule care are temperatura T (se utilizează mărimea
β = 1/(kB T )) şi potenţialul chimic µ.
Pentru construcţia aproximaţiei Hartree-Fock ı̂n cadrul formalismului many-body de tem-
peratură finită, se utilizează similitudinea analitică şi diagramatică ı̂ntre funcţiile Green cauzale
fermionice din formalismul de temperatură nulă cu funcţiile Green-Matsubara din formalismul de
temperatură finită; ca urmare aproximaţiile Hartree-Fock ı̂n cele două formalisme sunt similare
şi pe baza acestei similitudini se obţin unele rezultate ı̂n mod direct, fără a face repetări banale.
B. Funcţia Green-Matsubara liberă

Ecuaţia cu valori proprii pentru stările uni-particulă libere este identică cu relaţia (6.2)
ˆ
Ĥ0 ϕ0j (r) = ǫj0 ϕ0j (r)
şi se consideră că soluţia {ǫj0 , ϕ0j (r)} este cunoscută.

Se definesc operatorii elementari (bosonici sau fermionici) pe stările uni-particulă libere ĉjσ şi
se construiesc operatorii de câmp prin dezvoltarea pe stările uni-particulă libere, ı̂n mod similar
cu formula (6.3) X
ψ̂σ (r) = ϕ0j (r) ĉjσ ;
j
operatorul de câmp ı̂n formularea Dirac-Matsubara, definit prin relaţia generală (5.11), are urmă-
toarea expresie explicită
τ τ
X X τ 0
ψ̂σK̄0 (r, τ ) ≡ e ~ K̂ ψ̂σ (r) e− ~ K̂ = ϕ0j (r) ĉjσK̄0 (τ ) = ϕ0j (r) e− ~ (ǫj −µ) ĉjσ ,
j j
unde operatorul elementar ı̂n formularea Dirac-Matsubara are expresia de tipul formulei (5.48):
τ 0
ĉjσK̄0 (τ ) = e− ~ (ǫj −µ) ĉjσ .
Funcţia Green-Matsubara liberă este definită prin particularizarea formulei (5.20), din care
se obţin egalităţile

0
Gσσ ′ ′
′ (r, τ ; r , τ ) = − Tr ̺ ˆ0 Tτ ψ̂σK̄0 (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄0 (r′ , τ ′ )

= −θ(τ − τ ′ ) Tr ̺ˆ0 ψ̂σK̄0 (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄0 (r′ , τ ′ )

∓ θ(τ − τ ′ ) Tr ̺ˆ0 ψ̂σ† ′ K̄0 (r′ , τ ′ ) ψ̂σK̄0 (r, τ )
X τ ′
(ǫ0j −µ)+ τ~ (ǫ0j′ −µ)
= −θ(τ − τ ′ ) ϕ0j (r) ϕ0∗ ′
j ′ (r ) e
−~
Tr ̺ˆ0 ĉjσ ĉ†j ′ σ′
j,j ′
X τ ′
(ǫ0j −µ)+ τ~ (ǫ0j′ −µ)
∓ θ(τ ′ − τ ) ϕ0j (r) ϕ0∗ ′
j ′ (r ) e
−~
Tr ̺ˆ0 ĉ†j ′ σ′ ĉjσ .
j,j ′
Mediile grand-canonice ale produselor de operatori elementari se exprimă ı̂n termeni de numere
1
medii de ocupare pe stări uni-particulă n0j = β(ǫ0 −µ) , conform relaţiilor (5.46) şi (5.47)
e j ∓1

Tr ̺ˆ0 ĉ†j ′ σ′ ĉjσ = δσ,σ′ δj,j ′ n0j ,

Tr ̺ˆ0 ĉjσ ĉ†j ′ σ′ = δσ,σ′ δj,j ′ (1 ± n0j ) ;
0 ′ ′
Gσσ ′ (r, τ ; r , τ )
X −1 ′ 0
′ ~ (τ −τ )(ǫj −µ)
= δσ,σ′ ϕ0j (r) ϕ0∗
j (r ) e − θ(τ − τ ′ ) 1 ± n0j ∓ θ(τ ′ − τ ) n0j , (6.21)
j
unde ı̂n relaţiile precedente semnul superior corespunde cazului bosonic, iar semnul inferior co-
respunde cazului fermionic.
Se observă că funcţia Green-Matsubara liberă este diagonală ı̂n indicii de spin şi depinde
numai de diferenţa coordonatelor pseudo-temporale 2 ; atunci, se efectuează transformarea Fourier
(discretă), definită prin relaţiile (5.27)
′ ′ ′ ′ 1 X −iωn (τ −τ ′ ) ˜0
0
Gσσ 0
′ (r, τ ; r , τ ) = δσ,σ ′ G (r, r ; τ − τ ) = δσ,σ ′ e G̃ (r, r′ ; ωn ) .
~β n
Transformata Fourier pseudo-temporală a funcţiei Green-Matsubara se obţine ı̂n mod similar cu

formula (5.51) 3
Z X ′
~β ϕ0j (r) ϕ0∗
j (r )
G̃˜0 (r, r′ ; ωn ) ≡ dτ e iωn τ G 0 (r, r′ ; τ ) = (6.22)
0 j
iωn − ~1 (ǫj0 − µ)
2 Prezenţa câmpului extern produce, ı̂n general, neomogenitatea spaţială a sistemului, astfel ı̂ncât funcţia Green-
Matsubara depinde ı̂n mod separat de cei doi vectori de poziţie.

3 Singura deosebire este substituţia funcţiilor şi valorilor proprii uni-particulă ε → ǫ 0 , ϕ (r) → ϕ0 (r).
k j k j
C. Explicitarea analitică a ecuaţiilor Hartree-Fock

Deoarece interacţiile sunt statice şi independente de spini, funcţia Green-Matsubara este dia-
gonală ı̂n raport cu indicii de spin şi depinde numai de diferenţa coordonatelor pseudo-temporale,
astfel ı̂ncât se poate efectua transformarea Fourier discretă (5.27) ı̂n mod similar cu funcţia Green-
Matsubara liberă:
1 X −iωn (τ −τ ′ ) ˜
Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = δσ,σ′ G(r, r′ ; τ − τ ′ ) = δσ,σ′ e G̃(r, r′ ; ωn ) .
~β n
A. Self-energia ı̂n aproximaţia Hartree-Fock are expresia dată de corespondenţa analitică a
diagramei din figura 6.2; ı̂n cazul sistemului (bosonic sau fermionic) aflat ı̂ntr-o stare de echilibru
ı̂n condiţii grand-canonice rezultatul anterior se particularizează astfel:
x
x
x
M∗HF (x, x′ ) ≡ HF = x′′ +
x′
x′
′
x
Prin utilizarea regulilor de corespondenţă diagramatică din formalismul de temperatură finită
particularizate pentru cazul când interacţiile sunt independente de spini, se obţine expresia self-
energiei ı̂n aproximaţia Hartree-Fock, din diagrama precedentă:
M∗HF σσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ )
Z Z ~β
−1 3 ′′
= (±1) (2s + 1) δσ,σ d r
′ dτ ′′ v(r − r′′ ) δ(τ − τ ′′ ) G(r′′ , r′′ ; −η) δ 3 (r − r′ ) δ(τ − τ ′ )
~ V 0
−1
+ δσ,σ′ v(r − r′ ) δ(τ − τ ′ ) G(r, r′ ; −η)
~ Z
in
= δσ,σ′ δ(τ − τ ′ ) ± (2s + 1) δ 3 (r − r′ ) d3 r′′ v(r − r′′ ) G(r′′ , r′′ ; −η)
~ V
o
′ ′
+ v(r − r ) G(r, r ; −η) ;
din expresia precedentă rezultă că self-energia ı̂n aproximaţia Hartree-Fock este diagonală ı̂n
indicii de spin şi este singulară ı̂n raport cu variabilele pseudo-temporale
M∗HF σσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = δσ,σ′ δ(τ − τ ′ ) M∗HF (r, r′ ) ,
iar partea dependentă de vectorii de poziţie are expresia
Z
~M∗HF (r, r′ ) = ∓(2s + 1) δ 3 (r − r′ ) d3 r′′ v(r − r′′ ) G(r′′ , r′′ ; −η) − v(r − r′ ) G(r, r′ ; −η)
V
(6.23a)
Z
1 X iωn η n ˜ ′′ , r′′ ; ω )
= e − (2s + 1) δ (r − r ) d3 r′′ v(r − r′′ ) G̃(r
3 ′
n
~β n V
o
˜ r′ ; ω ) ,
+ v(r − r′ ) G̃(r, (6.23b)
n
unde ultima egalitate s-a obţinut efectuând transformarea Fourier pseudo-temporală a funcţiei
Green-Matsubara.
B. Ecuaţia Dyson a fost reprezentată diagramatic ı̂n figura 6.1 pentru cazul general; atunci
funcţia Green-Matsubara rezultă din diagrama
x x x
x1
G(x, x′ ) ≡
= + HF
,
x′1
x′ x′ x′
care are următoarea corespondenţă analitică:

G(r, τ ; r′ , τ ′ ) = G 0 (r, τ ; r′ , τ ′ )
Z Z ~β Z Z ~β
+ d3 r1 dτ1 d3 r′1 dτ1′ G 0 (r, t; r1 , τ1 ) δ(τ1 − τ1′ ) M∗HF (r1 , r′1 ) G(r′1 , τ1′ ; r′ , τ ′ )
V 0 V 0
= G 0 (r, r′ ; τ − τ ′ )
Z Z Z ∞
+ d3 r1 d3 r′1 dτ1 G 0 (r, r1 ; τ − τ1 ) M∗HF (r1 , r′1 ) G(r′1 , r′ ; τ1′ − τ ′ ) ;
V V −∞
prin transformare Fourier pseudo-temporală se obţine expresia a ecuaţiei Dyson ı̂n aproximaţia
Hartree-Fock:
Z Z
˜ r′ ; ω ) = G̃˜0 (r, r′ ; ω ) + d3 r
G̃(r, ˜ ′ , r′ ; ω ) .
d3 r′1 G̃˜0 (r, r1 ; ωn ) M∗HF (r1 , r′1 ) G̃(r (6.24)
n n 1 1 n
V V
Observaţie: ecuaţiile Hartree-Fock sunt constituite din sistemul ecuaţiilor (6.10) şi (6.11), care
sunt un sistem de ecuaţii cuplate pentru transformata Fourier temporală a funcţiei Green-
˜ r′ ; ω ) şi pentru partea spaţială a self-energiei Hartree-Fock M∗ (r, r′ ).
Matsubara G̃(r, n HF
Metoda de rezolvare a sistemului de ecuaţii Hartree-Fock este similară cu cea prezentată
anterior pentru formalismul fermionic de temperatură nulă:
˜ r′ ; ω ) ı̂n
• se descompune transformata Fourier temporală a funcţiei Green-Matsubara G̃(r, n
sistemul funcţiilor uni-particulă efective (self-consistente);
• se transformă sistemul de ecuaţii Hartree-Fock ı̂ntr-un sistem de ecuaţii self-consistente
pentru funcţiile uni-particulă efective;
• se rezolvă sistemul de ecuaţii self-consistente prin metoda iterativă.
D. Ecuaţiile Hartree-Fock uni-particulă

Se utilizează o metodă similară cu cea prezentată pentru formalismul de temperatură nulă.
Pe baza hipotezei existenţei stărilor uni-particulă efective se consideră funcţiile proprii ϕj (r) şi
energiile proprii ǫj corespunzătoare acestor stări efective; ı̂n plus se presupune că setul funcţiilor
proprii efective {ϕj (r)}j este un sistem ortonormat şi complet ı̂n spaţiul funcţiilor dependente de
vectorul de poziţie.
Hipoteza precedentă are drept consecinţa directă proprietatea transformatei Fourier a funcţiei
Green-Matsubara (ı̂n cadrul aproximaţiei Hartree-Fock) de a avea o expresie similară cu trans-
formata Fourier a funcţiei Green-Matsubara liberă (6.22):
Z ~β X ϕj (r) ϕ∗j (r′ )
˜ ′
G̃(r, r ; ωn ) ≡ dτ e iωn τ G(r, r′ ; τ ) = . (6.25)
0 j
iωn − ~1 (ǫj − µ)
După cum rezultă din formula (6.23a), self-energia ı̂n aproximaţia

Hartree-Fock depinde de funcţia
Green-Matsubara cu pseudo-timpi cuasi-egali: G(r, r′ ; τ − τ ′ )τ −τ ′ =−η ; această funcţie Green-
Matsubara se obţine prin efectuarea transformării Fourier inverse:
1 X iωn η ˜ X 1 X e iωn η
G(r, r′ ; −η) = e G̃(r, r′ ; ωn ) = ϕj (r) ϕ∗j (r′ ) .
~β n j
~β n iωn − ~1 (ǫj − µ)
Suma după frecvenţe se calculează cu ajutorul regulii de sumare (5.57)

1 X e iωn η 1 1
= = ∓ β(ǫ −µ) = ∓nj ,
~β n iωn − ~1 (ǫj − µ) 1 ∓ eβ(ǫj −µ) e j ∓1
unde nj este numărul mediu de ocupare a stării uni-particulă efectivă (funcţia Bose-Einstein sau
funcţia Fermi-Dirac); atunci, se obţine:
X
G(r, r′ ; −η) = ∓ ϕj (r) ϕ∗j (r′ ) nj .
j
În particular, pentru cazul când vectorii de poziţie coincid, se obţine concentraţia medie de
particule, conform relaţiei (5.36):

X X
n(r) = ∓ Gσσ (r, τ ; r, τ + ) = ∓(2s + 1) G(r, r; −η) = (2s + 1) ϕj (r)2 nj .
σ j
Prin utilizarea rezultatelor precedente se obţine expresia uni-particulă a self-energiei:

Z
~ M∗HF (r, r′ ) = ∓(2s + 1) δ 3 (r − r′ ) d3 r′′ v(r − r′′ ) G(r′′ , r′′ ; −η) − v(r − r′ ) G(r, r′ ; −η)
Z V X
= (2s + 1) δ (r − r ) d3 r′′ v(r − r′′ )
3 ′ ϕj (r′′ )2 nj
V j
X
′
± v(r − r ) ϕj (r) ϕ∗j (r′ ) nj . (6.26)
j
Pentru a obţine ecuaţia Hartree-Fock a stărilor uni-particulă efective, se utilizează ecuaţia

diferenţială a funcţiei Green-Matsubara libere, care obţine prin generalizarea relaţiei (5.34),
adăugând contribuţia câmpului extern:
∂ −~2 2
0 ′ ′ 3 ′ ′
~ + ∇r + u(r) − µ Gσσ ′ (r, τ ; r , τ ) = − ~ δσσ ′ δ (r − r ) δ(τ − τ ) ;
∂τ 2m
prin efectuarea transformării Fourier pseudo-temporale rezultă ecuaţia
ˆ
L̂r G̃˜0 (r, r′ ; ωn ) = ~ δ(r − r′ ) , (6.27)
ˆ
unde L̂r este operatorul rezolvent, definit prin formula
h −~2 i
ˆ
L̂r ≡ i ~ ωn − ∇2 + u(r) − µ . (6.28)
2m
Se aplică operatorul rezolvent ecuaţiei Dyson (6.24):
Z Z
ˆ ˜ ˆ ˜0 ˆ
L̂r G̃(r, r ; ωn ) = L̂r G̃ (r, r ; ωn ) + d r1 d3 r′1 L̂r G̃˜0 (r, r1 ; ωn ) M∗HF (r1 , r′1 ) G̃(r
′ ′ 3 ˜ ′ , r′ ; ω )
1 n
| {z } V V | {z }
= ~ δ 3 (r−r′ ) = ~ δ 3 (r−r1 )
Z
= ~ δ 3 (r − r′ ) + ˜ ′ , r′ ; ω ) ;
d3 r′1 ~ M∗HF (r, r′1 ) G̃(r1 n
V
se utilizează relaţia de completitudine a funcţiilor proprii efective pentru exprimarea funcţiei

Dirac şi se substituie transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara prin formula (6.25), astfel
ı̂ncât exprersia precedentă devine
X Z X
ˆ ˜ ϕj (r′1 ) ϕ∗j (r′ )
L̂r G̃(r, r′ ; ωn ) = ~ ϕj (r) ϕ∗j (r′ ) + d3 r′1 ~ M∗HF (r, r′1 )
j V iωn − ~1 (ǫj − µ)
j
n Z o
X ϕ∗j (r′ )
=~ i~ωn − (ǫj − µ) ϕj (r) + d3 r′1 ~ M∗HF (r, r′1 ) ϕj (r′1 ) ;
j
i~ωn − (ǫj − µ) V
pe de altă parte, acţiunea operatorului rezolvent asupra transformatei Fourier a funcţiei Green-
Matsubara efective se poate exprima utilizând formula (6.25), astfel ı̂ncât operatorul rezolvent
acţionează asupra funcţiei proprii efective ϕj (r):
ˆ ˜ ˆ X ϕj (r) ϕ∗j (r′ ) X ϕ∗j (r′ ) ˆ

L̂r G̃(r, r′ ; ωn ) = L̂r 1 = 1 L̂r ϕj (r)
j
iωn − ~ (ǫj − µ) j
iωn − ~ (ǫj − µ)
X ϕ∗j (r′ )
~2 2 no
=~ i~ωn + ∇r − u(r) + µ ϕj (r) .
j
i~ωn − (ǫj − µ) 2m
ˆ ˜
Se egalează cele două expresii obţinute pentru L̂r G̃(r, r′ ; ωn ) şi se ia ı̂n considerare faptul că sis-
temul funcţiilor proprii efective este un sistem liniar independent, astfel ı̂ncât coeficienţii funcţiei
proprii ϕ∗j (r′ ) din ambii membrii ai egalităţii sunt egali; ca urmare, se obţine ecuaţia:
Z
~2 2
i~ωn − (ǫj − µ) ϕj (r) + d3 r′1 ~ M∗HF (r, r′1 ) ϕj (r′1 ) = i~ωn + ∇r − u(r) + µ ϕj (r) ;
V 2m
ı̂n relaţia precedentă se efectuează operaţii algebrice banale, rezultând ecuaţia Hartree-Fock pentru
funcţiile proprii efective:
n −~2 o Z
∇2r + u(r) ϕj (r) + d3 r′1 ~ M∗HF (r, r′1 ) ϕj (r′1 ) = ǫj ϕj (r) . (6.29)
2m V
Observaţii asupra rezultatelor obţinute:

i. Funcţiile proprii şi energiile efective {ϕj (r), ǫj }j se determină prin rezolvarea sistemului de
ecuaţii cuplate (6.26) şi (6.29).
ii. Teoria Hartree-Fock este valabilă pentru sistemele fermionice la orice temperatură, dar
pentru sistemele bosonice este necesar ca temperatura să fie superioară temperaturii critice,
astfel ı̂ncât sistemul bosonic să nu fie ı̂ntr-o stare condensată.
iii. Deoarece ecuaţiile Hartree-Fock uni-particulă au dependenţă parametrică de temperatură,
rezultă că soluţiile {ϕj (r), ǫj }j depind de temperatură; ca urmare, numerele medii de ocupare pe
stările uni-particulă efective nj (exprimate prin funcţia de distribuţie Bose-Einstein sau Fermi-
Dirac) depind de temperatură atât ı̂n mod direct (prin expresia funcţiei de distribuţie), cât şi
indirect (prin energia uni-particulă efectivă ǫj ).
E. Energia medie
Media grand-canonică a energiei sistemului se determină din relaţia (5.39) generalizată pentru
includerea efectului câmpului extern:
Z X

∓1 ∂ −~2 2
E = d3 r lim lim −~ + ∇r + u(r) + µ Gσσ (r, τ ; r′ , τ ′ ) .
2 ′ ′
r →r τ →τ ∂τ 2m σ
Se efectuează operaţii similare cu cele prezentate anterior pentru cazul formalismului fermionic
de temperatură nulă şi se obţine următorul rezultat:
X Z Z

2s + 1 X
E (T, V, µ) = (2s + 1) ǫ j nj − nj d3 r d3 r′ ~ M∗HF (r, r′ ) ϕj (r) ϕ∗j (r′ )
j
2 j V V

(1)
(mf)
≡ E + E , (6.30)
unde termenul corespunzător energiilor uni-particulă este

(1) X
E = (2s + 1) ǫ j nj
j
şi termenul corespunzător interacţiilor efective este

Z Z

(mf) 2s + 1 X
E =− nj d r d3 r′ ~ M∗HF (r, r′ ) ϕj (r) ϕ∗j (r′ )
3
2 j V V
X Z Z
2s + 1
=− nj nl d3 r d3 r′ v(r − r′ )
2 V V
j,l
n 2 2 o
× (2s + 1) ϕj (r) ϕl (r′ ) ± ϕ∗j (r) ϕl (r) ϕ∗l (r′ ) ϕj (r′ ) ;
ı̂n ultima expresie s-a substituit self-energia Hartree-Fock prin rezultatul (6.26), iar semnul su-
perior corespunde cazului bosonic, ı̂n timp ce semnul inferior corespunde cazului fermionic.
F. Cazul sistemului fără interacţii externe

Dacă este absent ccâmpul extern, atunci u(r) = 0 şi operatorul algebric corespunzător hamil-
ˆ −~2 2
tonianului uni-particulă este Ĥ0 = ∇ ; ca urmare, stările uni-particulă libere au următoarele
2m
expresii pentru funcţiile proprii şi pentru energii:
1
ϕ0 (r) = √ e ik·r ,
V
2
~
ǫk0 = k2 .
2m
Consecinţa fizică importantă a absenţei câmpului extern este faptul că sistemul devine omogen
din punct de vedere spaţial, astfel ı̂nât funcţia Green-Matsubara şi self-energia Hartree-Fock
depind numai de diferenţa vectorilor de poziţie:
G(r, r′ ; τ − τ ′ ) = G(r − r′ ; τ − τ ′ ) =⇒ ˜ r′ ; ω ) = G̃(r

G̃(r, ˜ − r′ ; ω ) ,
n n
M∗HF (r, r′ ) = M∗HF (r − r′ ) ;
atunci, ı̂n cazul prezent se pot efectua transformări Fourier spaţiale simple, astfel că rezultatele
se simplifică ı̂n mod considerabil.
Prin utilizarea transformării Fourier spaţiale, ecuaţia Hartree-Fock pentru funcţiile proprii
efective (6.29) produce următoarea soluţie:
1
ϕk (r) = √ e ik·r , (6.31a)
V
0 f∗HF (k) .
ǫ k = ǫk + ~ M (6.31b)
Se utilizează soluţia de tip undă plană pentru funcţiile proprii ale stărilor efective şi atunci
transformata Fourier pseudo-temporală a self-energiei Hartree-Fock, având expresia dată de for-
mula (6.26), devine
Z X 1 X 1 ′
~ MHF (r − r ) = (2s + 1) δ (r − r ) d3 r′′ v(r − r′′ )
∗ ′ 3 ′
nk ± v(r − r′ ) e ik·(r−r ) nk
V V V
k k
3 ′ 1 X ′ 1
X
ik·(r−r′ )
= (2s + 1) δ (r − r ) ve(0) nk ± v(r − r ) e nk ,
V V
k k
Z Z
unde d3 r′′ v(r − r′′ ) = d3 r′ v(r′ ) = ve(0) este transformata Fourier a potenţialului bi-par-
V V
ticulă la valoare nulă a vectorului de undă. Atunci, transformata Fourier spaţială a self-energiei
Hartree-Fock se obţine din expresia precedentă:
Z
f ∗
~ MHF (k) = d3 r ~ M∗HF (r) (6.32a)
V
Z
1 X 1 X ′
= (2s + 1) ve(0) nk ′ ± nk ′ d3 r e i(k −k)·r v(r)
V ′ V ′
k k |V {z }
e(k−k′ )
=v
1 Xn o
= (2s + 1) e v (k − k′ ) nk′ ;
v (0) ± e (6.32b)
V ′
k
Z
1 X d3 k′
limita termodinamică se obţine prin substituţia . . . −→ 3
. . . astfel ı̂ncât expresia
V ′ R3 (2π)
k
precedentă devine
Z
f ∗ d3 q n o
~ MHF (k) = 3
(2s + 1) v
e (0) ± v
e (k − q) nq , (6.32c)
R3 (2π)
unde, pentru simplificarea notaţiei s-a redenumit variabila de integrare k′ → q.

Se observă că transformata Fourier a self-energiei Hartree-Fock este independentă de frec-

venţă, deoarece self-energia Hertree-Fock ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timpi depinde de variabilele
pseudo-temporale numai prin funcţia Dirac, conform relaţiei (6.23).
Energia medie a sistemului se obţine prin adaptarea expresiei (6.30) pentru soluţia (6.31):
X Z Z

2s + 1 X
E = (2s + 1) ǫ k nk − nk d3 r d3 r′ ~ M∗HF (r, r′ ) ϕk (r) ϕ∗k (r′ )
2 V V
k k
X
= (2s + 1) f∗ (k) nk
ǫk0 + ~ M HF
k
Z Z
2s + 1 X 1 −ik·(r−r′ )
− nk d r 3
d3 r′ ~ M∗HF (r − r′ ) e ;
2 V V V
k
integrala spaţială dublă din al doilea termen se efectuează cu schimbarea de variabile {r, r′ } →
{R = (r + r′ ), r = (r − r′ )}, astfel ı̂ncât integrala după noua variabilă R este banală, iar integrala
după noua variabilă r produce transformata Fourier a self-energiei Hartree-Fock:
Z Z Z Z
1 ′ 1
d3 r d3 r′ ~ M∗HF (r − r′ ) e−ik·(r−r ) = d3 R d3 r e−ik·r ~ M∗HF (r)
V V V V V V
f ∗
= ~ M (k) . HF
Atunci se obţine expresia energiei medii ı̂n aproximaţia Hartree-Fock pentru sistemul omogen

X X
E = (2s + 1) ǫk0 + ~ Mf∗ (k) nk − 2s + 1 f∗ (k)
nk ~ M
HF HF
2
k k
X ~ f∗
= (2s + 1) ǫk0 + M HF (k) nk (6.33a)
2
k
Z
d3 k 0 ~ f∗
= (2s + 1) V 3
ǫk + MHF (k) nk . (6.33b)
LT R3 (2π) 2
Observaţii generale:
i. Energia uni-particulă efectivă ǫk şi numărul mediu de ocupare corespondent nk sunt corelate
prin ecuaţiile self-consistente (6.31) – (6.32), ı̂mpreună cu expresia funcţiei de distribuţie uni-
particulă pe stările efective (Bose-Einstein sau Fermi-Dirac).
ii. Numărul mediu de particule se obţine prin integrarea concentraţiei peste volumul sistemului
Z Z X X

N (T, V, µ) = d3 r n(r) = d3 r (2s + 1) ϕk (r)2 nk = (2s + 1) nk
V V k k
Z
d3 k
= (2s + 1) V 3
nk .
LT R3 (2π)
Dacă se consideră cunoscut numărul de particule ale sistemului (adică hN i → N ), atunci relaţia
precedentă devine o ecuaţie pentru potenţialul chimic µ (care este conţinut ı̂n expresia numărului
mediu de ocupare nk ), cu soluţia µ(T, V, N ).
~2 k 2
iii. Pentru o particulă liberă energia corespunzătoare are expresia ǫk0 = ; ca urmare,
2m
masa particulei se obţine prin derivarea energiei ı̂n raport cu vectorul de undă
∂ ǫk0 ~2 k 1 1 ∂ ǫk0
= =⇒ = 2 .
∂k m m ~ k ∂k
Rezultatul precedent se poate transpune pentru stările uni-particulă efective ale aproximaţiei
Hartree-Fock, când spectrul energiei uni-particule efective este dat de formula (6.31b):
f∗ (k) ;
ǫk = ǫk0 + ~ M HF
deoarece transformata Fourier a self-energiei este independentă de frecvenţă şi depinde numai de
f∗ (k) = M
modulul vectorului de undă M f∗ (|k|), atunci, prin dezvoltarea ı̂n serie Taylor până
HF HF
ı̂n ordinul 1 a transformatei Fourier a self-energiei, rezultă o expresie de tipul celei valabile pentru
o particulă liberă
~2 k 2
ǫk = ǫ0 + ,
2m∗
unde energia minimă ǫ0 şi masa efectivă m∗ sunt definite prin expresiile următoare:
f∗ (0) ,
ǫ0 = ~ M (6.34a)
HF
1 1 ∂ ǫk 1 f∗ (k)
1 ∂M HF
∗
= 2 = + . (6.34b)
m ~ k ∂k m ~k ∂k
6.3.2 Gazul bosonic imperfect

A. Condiţii
Se consideră un sistem constituit din particule bosonice identice, având următoarele caracteristici:
• particulele au masa m şi numărul de spin s = 0 (particule fără spin) şi efectuează translaţii
nerelativiste ı̂n incinta de volum V ;
• există interacţii mutuale ı̂ntre particulele sistemului de tip bi-particulă, cu rază scurtă de
acţiune a şi intensitate slabă, potenţialul de interacţie fiind cu simetrie sferică v(r);
• gazul bosonic satisface condiţiile de slabă neidealitate (adică este un gaz bosonic imperfect):
– densitate mică, adică este satisfăcută condiţia: n a3 ≪ 1,
– potenţial slab (atractiv sau repulsiv), ceea ce implică următoarea condiţie:
2
ve(0) ≪ ~ ;
ma2 n
• sistemul este macroscopic (adică este considerat la limita termodinamică) şi se află ı̂ntr-o
stare de echilibru corespunzătoare unei temperaturi supra-critice T & Tc (adică ı̂n stare
normală, dar apropape de condiţia critică). 4
Condiţiile anterioare de slabă neidealitate se justifică astfel: se observă că sistemul are o lungime
microscopică standard a (raza de acţiune a potenţialului de interacţie) şi o lungime caracteristică
V 1/3 1
l= = 1/3 ; atunci condiţia de rarefiere se poate exprima ı̂n forma
N n
1
l ≫ a =⇒ ≫ a3 =⇒ n a3 ≪ 1 .
n
Deoarece potenţialul de interacţie are raza de acţiune a (adică v(r) ≈ 0 pentru r > a), rezultă
următoarea aproximaţie pentru transformata Fourier:
Z Z
ve(k ≡ d3 r e−ik·r v(r) =⇒ v (0) =
e d3 r v(r) ≈ a3 v ,
V V
unde v este media potenţialului ı̂n sfera de rază a; deoarece se consideră că interacţiile mutuale
dintre particulele sistemului sunt atractive.
1
Pe de altă parte corespunzător lungimii a ı̂i corespunde vectorul de undă cu mărimea ka ≈ ,
a
~2 ka ~
astfel ı̂ncât se poate defini energia cinetică caracteristică εa = ≈ ; atunci potenţialul
m ma2
este slab atractiv dacă este satisfăcută condiţia |v| < εa .
Din rezultatele precedente se obţine următoarea condiţie:
2 2
ve(0) ≈ a3 v < a3 εa ≈ a3 ~ ≪ 1 ~ ,
ma 2 n m a2
care este condiţia ca potenţialul să fie slab (atractiv sau repulsiv).
4 Gazul bosonic ideal prezintă fenomenul de condensare Bose-Einstein la temperaturi suficient de coborâte
(T < Tc ); deoarece gazul bosonic slab neideal are interacţii slabe, atunci rezultă că acesta are o comportare
similară cu gazul ideal corespondent.
Gazul bosonic ideal posedă prin 2 energii caracteristice:

i. energia termică: ǫT = kB T ,
~2 2/3
ii. energia de zero: ǫ0 = n .
2m
Teoria generală a gazului bosonic ideal arată că la temperaturi
suficient de coborâte (pentru o densitate de particule menţinută µ
kB T
constantă) se produce fenomenul numit condensarea bosonică
când o fracţie macroscopic finită de particule se află pe starea
fundamentală uni-particulă (care este starea de repaus); tempe- clasic
ratura sub care se produce condensarea bosonică este numită tem-
peratură critică Tc0 . De asemenea, ı̂n cazul condensării bosonice
potenţialul chimic
al sistemului se anulează sub temperatura cri-
Tc0 T
tică: µ(T, n) = ǫk k=0 = 0. În figura alăturată este pre-
T ≤Tc
zentat graficul calitativ al potenţialului chimic al gazului bosonic bosonic
ideal ca funcţie de temperatură (la densitate constantă de parti-
cule) şi este comparat cu graficul calitativ al potenţialul chimic
pentru gazului clasic ideal.
Temperatura critică a gazului bosonic ideal se poate calcula ı̂n mod exact, dar se poate
obţine o estimare considerând că ı̂nceputul condensării bosonice corespunde situaţiei când cele
două energii caracteristice ale sistemului sunt comparabile:
~2 2/3
ǫT ≈ ǫ0 =⇒ kB Tc0 ≈ n .
2m
Gazul bosonic imperfect (slab neideal) are proprietăţi analoage cu gazul ideal; ca urmare,
există fenomenul de condensare bosonică ı̂n prezenţa interacţiilor mutuale şi temperatura cri-
tică este apropriată de temperatura critică a gazului ideal (Tc ≈ Tc0 ). Totuşi apar complicaţii
suplimentare faţă de cazul ideal, deoarece spectrul energiilor uni-particulă efective depinde de
temperatură: ǫk (T ).
Se va utiliza aproximaţia Hartree-Fock pentru a determina spectrul energiilor uni-particulă
efective şi temperatura de condensare.
B. Rezultate generale ale aproximaţiei Hartree-Fock

Se listează rezultatele importante deduse anterior ı̂n cazul aproximaţiei Hartree-Fock la tem-
peratură finită, pentru cazul când particulele nu au spin (s = 0) şi este absent câmpul extern
(adică u(r) = 0).
i. Funcţiile proprii şi energiile proprii ale stărilor uni-particulă efective sunt date de relaţiile
(6.31):
1
ϕk (r) = √ e ik·r ,
V
0 f∗ (k) ,
ǫ k = ǫk + ~ M HF
~2 k 2
unde energia particulei libere este ǫk0 = , iar transformata Fourier a self-energiei Hartree-
2m
Fock are expresia dată de formula (6.32c):
Z
f∗HF (k) = d3 q n o
~M 3
v
e (0) + v
e (q − k) nq .
R3 (2π)
ii. Numerele medii de ocupare a stărilor uni-particulă efective sunt date de funcţia de
−1
distribuţie Bose-Einstein nq = exp[β(ǫq − µ)] − 1 , iar concentraţia de particule este
Z
d3 k
hni(T, µ) = n ;
3 k
R3 (2π)
se observă că hni(T, µ) este constantă ı̂n spaţiu, deoarece sistemul este omogen.
Rezultatele precedente arată că pentru a obţine rezultatele specificate anterior este necesar
să efectueze următoarele operaţii:
i. se determină o aproximaţie pentru transformata Fourier a potenţialului de interacţie ve(q),
corespunzătoare condiţiilor specificate anterior (gaz slab neideal);
ii. se determină transformata Fourier a self-enegiei, din care rezultă spectrul energiilor uni-
particulă efective;
iii. se determină numerele medii de ocupare pe stări uni-particulă, iar apoi concentraţia totală
de particule;
iv. se efectuează comparaţia cu rezultatul corespondent al gazului bosonic ideal ı̂n starea
critică, de unde rezultă temperatura critică.
C. Calculul aproximativ a transformatei Fourier pentru potenţialul de interacţie

Conform hipotezelor iniţiale, interacţia bi-particulă are simetrie sferică şi rază scurtă de
acţiune; ca urmare, potenţialul de interacţie v(r) se aproximează ca fiind nenul numai la dis-
tante inferioare razei de acţiune (a):
(
6= 0 (finit mic) , pentru r < a ,
v(r) = v(r) =
≈ 0 (nul) , pentru r > a .
Transformata Fourier a potenţialului de interacţie implică integrala spaţială, care se reduce la

integrarea ı̂n interiorul sferei de acţiune a interacţiei:
Z Z
ve(q) = d3 r e−iq·r v(r) ≈ d3 r e−iq·r v(r) .
V r<a
Se observă că transformatele Fourier ale potenţialului de interacţie satisfac inegalitatea

Z Z

ve(q) = d3 r e−iq·r v(r) < d3 r v(r) = ve(0) ,

V V
astfel ı̂ncât este suficient să se considere numai componente Fourier corespunzătoare la valori
mici ale vectorului de undă, exprimate prin condiţia: |q · r| < qa ≪ 1 (integrarea se aproxi-
mează la interiorul sferei de rază a). Conform observaţiei precedente se dezvoltă ı̂n serie Taylor
exponenţiala transformării Fourier şi se reţin termenii de ordin minim (adică până ı̂n ordinul 2,
deoarece se va arăta că termenul de ordinul 1 are contribuţie nulă), iar integrala se efectuează ı̂n
coordonate sferice r = (r, θ, ϕ), alegând axa polară paralelă cu vectorul de undă q:
Z
1
ve(q) ≈ d3 r v(r) 1 − iq · r − (q · r)2 + . . .
r<a 2
Z a Z π Z 2π n o
1
= dr r2 dθ sin θ dϕ v(r) 1 − iqr cos θ − q 2 r2 cos2 θ + . . . .
0 0 0 2
Integrala după coordonata azimutală ϕ este banală (produce factorul 2π), iar integrala după
coordonata polară se simplifică prin schimbarea de variabilă θ → u = cos θ, astfel ı̂ncât rezultă
Z a Z 1 n o
1
ve(q) ≈ 2π dr r2 v(r) du 1 − iqru − q 2 r2 u2 + . . .
0 −1 2
Z a n o
1
= 2π dr r2 v(r) 2 − q 2 r2 + . . .
0 3
Z a 2 Z a
q
= 4π dr r2 v(r) − 4π dr r4 v(r) .
0 6 0
Ultimile două integrale se aproximează astfel:

Z a Z
4π dr r2 v(r) = d3 r v(r) ≈ ve(0) ,
0 r<a
Z a Z a
4π dr r4 v(r) ≈ a2 4π dr r2 v(r) ≈ a2 ve(0) ;
0 0
atunci rezultă următoarea aproximaţie pentru transformata Fourier a potenţialului de interacţie

ı̂n condiţii de slabă neidealitate:
h 1 i
ve(q) ≈ ve(0) 1 − q 2 a2 . (6.35)
6
D. Spectrul de excitaţii efective uni-particulă

Transformata Fourier a self-energiei Hartree-Fock se obţine prin utilizarea aproximaţiei pre-
cedente (6.35) ı̂n formula generală corespunzătoare cazului s = 0:
Z
f ∗ d3 q n o
~ MHF (k) = 3
v
e (0) + v
e (q − k) nq
R3 (2π)
Z
d3 q 1
≈ ve(0) 3
1 + 1 − (k − q)2 a2 nq
R 3 (2π) | 6{z }
2 k2 2 2 2
= 2− a 6 − a 6q + q3 k·q
Z Z Z
a2 k 2 d3 q a2 d3 q 2 a2 d3 q
≈ ve(0) 2 − 3
n q − n q q + n q (k · q) ;
6 R3 (2π) 6 R3 (2π)3 3 R3 (2π)3
prima integrală defineşte concentraţia de particule, iar a treia integrală este nulă, deoarece inte-
grandul este o funcţie impară:
Z
d3 q
n =n,
3 q
R3 (2π)
Z
d3 q
3
nq (k · q) = 0 .
R3 (2π)
Ca urmare transformata Fourier a self-energiei Hartree-Fock ı̂n condiţii de slabă neidealitate are
următoare expresie aproximativă:
n Z o a2 n ve(0)
f ∗ a2 d3 q 2
~ MHF (k) ≈ ve(0) 2 n − n q q − k2 , (6.36)
6 R3 (2π)3 6
unde s-au regrupat termenii după puterile vectorului de undă, astfel ı̂ncât expresia rezultantă
f∗ (k) = a + b k 2 .
este de tipul M HF
Aproximaţia de slabă neidealitate a energiilor uni-particulă efective se obţine prin utilizarea
aproximaţiei (6.36):
f∗HF (k)
ǫ k = ǫk0 + ~ M
n Z o
a2 d3 q 2 ~2 n n ve(0) 2
o
≈ ve(0) 2 n − n q q + 1 − m a k2 .
6 R3 (2π)3 2m 3 ~2
Rezultatul precedent se poate exprima ı̂n formă similară cu energia unei particule libere având
etalonul de energie nenul:
~2 k 2
ǫ k ≈ ǫ0 + , (6.37)
2m∗
unde energia de zero ǫ0 şi masa efectivă m∗ au expresiile următoare:
n Z o n Z o
a2 d3 q 2 a2 d3 q q2
ǫ0 ≡ ve(0) 2 n − n q q = 2 n e
v (0) 1 − , (6.38a)
6 R3 (2π)3 12 n R3 (2π)3 eβ(ǫq −µ) − 1
1 1n ne
v (0) 2
o
≡ 1 − m a . (6.38b)
m∗ m 3 ~2
Se observă că energiile uni-particulă efective sunt similare cu energiile uni-particulă libere, iar
interacţia slabă cu rază scurtă de acţiune, ı̂n cadrul aproximaţiei Hartree-Fock, are următoarele
efecte asupra acestui spectru de excitaţii efective uni-particulă:
– deplasarea energiei de zero uni-particulă (dependentă de temperatură);
– modificarea masei efective (valoarea este independentă de temperatură); ı̂n plus, această
contribuţie este datorată termenului de schimb.
Se observă, de asemenea, că această corecţie la masa efectivă este mică, deoarece s-a presupus
n |e
v (0)|
iniţial că potenţialul bi-particulă este slab, conform condiţiei m a2 ≪ 1.
~2
E. Temperatura critică
În cazul gazului ideal, temperatura critică se obţine din condiţia ca potenţialul chimic să se
anuleze (adică să devină egal cu energia minimă uni-particulă): µ(Tc0 ) = 0; ca urmare, rezultă
condiţia echivalentă:
~2 k 2
β(ε0k − µ)T 0 = βc0 .
c 2m
Concentraţia de particule, estimată la temperatura critică, este
Z Z ∞
d3 k 1 4π 1
n= 0
3 β(εk −µ) 0= 3
dk k 2 n 2 2o ,
R 3 (2π) e −1 c
T (2π) 0 ~ k
exp βc0 −1
2m
unde integrala s-a efectuat ı̂n coordonate sferice, iar variabilele unghiulare au produs factorul 4π,
deoarece integrandul este independent de aceste variabile. Integrala peste coordonata modul k
β 0 ~2
se efectuează prin schimbarea de variabilă x = c k 2 , astfel ı̂ncât se obţine
2m
Z
4π 1 2m 3/2 ∞ x1/2 1 2m 3/2 3 3
n= 3 2 0
dx x = Γ 2 Z 2 ,
(2π) 2 ~ βc 0 e −1 4π 2 ~2 βc0
unde Γ(α) este funcţia Gamma-Euler de specia II, iar Z(a) este funcţia Riemann, definite prin
relaţiile 5
Z ∞
Γ(α) ≡ dx e−x xα−1 ,
0
X∞
1
Z(a) ≡ a
.
p=1
p
Considerând că este cunoscută concentraţia particulelor, se obţine temperatura critică

2/3
4π 2 ~2 n2/3
Tc0 = 3
3
.
Γ 2 Z 2
2 m kB
În cazul gazului slab neideal starea critică se obţine atunci când potenţialul chimic devine egal
cu energia minimă a stărilor uni-particulă efective µ(Tc ) = ǫ0 (Tc ); ca urmare rezultă condiţia
h ~2 k 2 i ~2 k 2
β(ǫk − µ)Tc = βc ǫ0 (Tc ) + − µ(T c ) = β c ,
2m∗ 2m∗
care este un rezultat similar cu cel obţinut pentru gazul ideal. Atunci, concentraţia de particule
se obţine, de asemenea, ı̂n mod similar cu cazul gazului ideal:
Z Z ∞
d3 k 1 4π 1
n=
3 eβ(ǫk −µ) − 1 T
= 3
dk k 2 n ~2 k 2 o
R 3 (2π) c (2π) 0
exp βc −1
2m∗
Z
4π 1 2m∗ 3/2 ∞ x1/2
= 3 2
dx x
(2π) 2 ~ βc 0 e −1
1 2m ∗ 3/2
= Γ 32 Z 23 ; (6.39)
4π 2 ~2 βc
prin inversare ı̂n raport cu temperatura critică, considerând concentraţia de particule ca fiind
cunoscută, rezultă
2/3 2 2/3
4π 2 ~ n
Tc = . (6.40)
Γ 32 Z 23 2 m∗ kB
5 Calculul integralei precedente este prezentat ı̂n lucrările standard de mecanică statistică.
Prin compararea temperaturilor critice pentru gazul slab neideal şi pentru gazul ideal, rezultă
deplasarea temperaturii critice de condensare, datorită interacţiilor mutuale
∆Tc Tc − Tc0 m v(0) ma3

ne
≡ = − 1 = − . (6.41)
Tc0 Tc0 m∗ 3 ~2
Rezultatul precedent conduce la următoarele concluzii:

i. conform condiţiei de slabă neidealitate deplasarea temperaturii de condensare este foarte
mică: ∆Tc ≪ Tc0 ;
ii. ı̂n cazul interacţiilor atractive v(r) < 0, astfel ı̂ncât temperatura critică creşte: Tc > Tc0 ;
iii. ı̂n cazul interacţiilor repulsive v(r) > 0, astfel ı̂ncât temperatura critică scade: Tc < Tc0 ;
iv. ı̂n cazul interacţiilor punctuale, adică cu rază nulă de acţiune, a = 0, temperatura critică
este identică cu cea a gazului ideal: Tc = Tc0 .
6.3.3 Gazul fermionic imperfect la temperaturi mici

A. Condiţii
Se consideră sistemul constituit din particule fermionice identice, care are următoarele pro-
prietăţi:
• particulele au masa m şi numărul de spin s = 21 ;
• particulele au interacţii mutuale slabe (astfel ı̂ncât se poate aplica aproximaţia Hartree-
Fock);
• nu există câmpuri externe, astfel ı̂ncât sistemul este omogen din punct de vedere spaţial;
• sistemul este macroscopic (adică se consideră limita termodinamică) şi se află intr-o stare
de echilibru macroscopic corespunzătoare unei temperaturi joase T & 0 .
Observaţii generale asupra aproximaţiei Hartre-Fock la temperatură finită:
• transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara G(k, e ωn ) depinde de temperatură prin

π
două moduri: datorită frecvenţei ωn = (2n + 1) şi datorită transformatei Fourier a
~β
f∗ (k), fiindcă este o soluţie a ecuaţiei Dyson
self-energiei M HF
e ωn ) = Ge0 (k, ωn ) + Ge0 (k, ωn ) M

G(k, f∗ (k) G(k,
e ωn ) ;
HF
• transformata Fourier a self-energiei

Z
f∗ (k) = d3 q 1 X iωn η
e ωn ) ,
~M HF 3 ~β
e v(0) − ve(k − q) G(q,
2e
R 3 (2π) n
este independentă de frecvenţă, dar depinde indirect de temperatură;
f∗ (k) depinde indirect de temperatură (datorită

• energia uni-particulă efectivă ǫk = ǫk0 +~ M HF
self-energiei);
1
• numărul mediu de ocupare nk = depinde de temperatură, atât ı̂n mod direct,
eβ(ǫk −µ) + 1
cât şi ı̂n mod indirect (prin intermediul energiei uni-particulă).
Datorită faptului că aproximaţia Hartree-Fock implică manipularea self-consistentă a unui set de
ecuaţii cuplate, dependenţa de temperatură a mărimilor caracteristice sistemului fermionic este
foarte complicată.
B. Metoda Luttinger pentru temperaturi joase

La temperaturi joase, se poate obţine ı̂n mod aproximativ o dependenţă efectivă de tempera-
tură prin metoda Luttinger:
i. se defineşte sistemul fictiv (asociat sistemului fizic), care are spectrul excitaţiilor uni-
particulă efective, notat prin ǫk (0), identic cu spectrul spectrul excitaţiilor uni-particulă efective
ale sistemului fizic la temperatura nulă:
f∗ (k, 0) ,
ǫk (0) = ǫk0 + ~ M (6.42)
HF
unde ~ Mf∗ (k, 0) este transformata Fourier a self-energiei Hartree-Fock pentru sistem fizic la
HF
temperatura nulă (T = 0);
ii. se definesc mărimile caracteristice ale sistemului fictiv, adică numărul mediu de ocu-
pare pe o stare uni-particulă efectivă nk (T ) şi transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara
e ωn , 0) prin spectrul excitaţiilor de la temperatura nulă ǫk (0).
G(k,
Conform definiţiilor anterioare se obţin următoarele caracteristici ale sistemului fictiv.
• Numărul mediu de particule este
1
nk (T ) = ; (6.43)
eβ(ǫk (0)−µ) +1
se observă că nk (T ) are numai dependenţa explicită de temperatură, deoarece s-a considerat
spectul de excitaţii ǫk (0). La limita temperaturii nule se obţine următoarele rezultate:

nk (T ) −→ nk (0) = θ ǫF − ǫk (0) = θ(kF − k) ,
T →0
∂ nk (T )
−→ δ ǫF − ǫk (0) = δ(kF − k) ;
∂ ǫk (0) T →0
deoarece energia ǫk (0) este o funcţie de vectorul de undă, iar energia Fermi este o energie
uni-particulă efectivă particulară, rezultă că funcţiile Heaviside şi Dirac se pot exprima prin
vectorii de undă corespunzătorii energiilor uni-particulă efective.
• Mărimea vectorului de undă Fermi se obţine ca funcţie de concentraţia particulelor ı̂n mod
similar cu cazul gazului ideal:
Z Z
d3 k 2V 2V k3
N = 2V 3
n k (0) = 3
d3 k θ(kF − k) = 3
4π F
R3 (2π) (2π) R3 (2π) 3
N 1/3
=⇒ kF = 3π 2 .
V
• Transformata Fourier a self-energiei Hartree-Fock la temperatura nulă se obţine prin par-

ticularizarea formulei (6.32c)
Z
f∗ (k, 0) = d3 q n o
~M HF 3
2 v
e (0) ± v
e (k − q) nq (0)
R3 (2π)
Z
d3 q n o
= 3
2 v
e (0) ± v
e (k − q) θ(kF − q) . (6.44)
R3 (2π)
• Prin utilizarea rezultatului precedent, spectrul de excitaţii uni-particulă efective la tempe-

ratură nulă se rescrie ı̂n forma
Z
~2 k 2 d3 q n o
ǫk (0) = + 3
2 ve(0) ± ve(k − q) θ(kF − q) ,
2m R3 (2π)
astfel ı̂ncât energia Fermi efectivă are expresia

Z
~2 kF2 d3 q n o
ǫF = ǫkF (0) = + 3
2 v
e (0) ± v
e (kF − q) θ(kF − q) . (6.45)
2m R3 (2π)
• Transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara G(k, e ωn , 0) se obţine ca soluţie a ecuaţiei

Dyson
e ωn , 0) = Ge0 (k, ωn ) + Ge0 (k, ωn ) M
G(k, f∗HF (k, 0) G(k,
e ωn , 0)
e ωn , 0) = 1
=⇒ G(k, ;
1 f∗ (k, 0)
−M HF
Ge0 (k, ωn )
transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara liberă are expresia (5.51)
1
Ge0 (k, ωn ) = 1 0
iωn − ~ (ǫk − µ)
fiind astfel dependentă de temperatură numai prin intermediul frecvenţei. Prin ı̂nlocuirea
expresiei transformatei Fourier a funcţiei Green-Matsubara libere ı̂n soluţia ecuaţiei Dyson,
scrisă anterior, şi apoi utilizând definiţia energiei uni-particulă efectivă la temperatură nulă
ǫk (0), se obţine
e ωn , 0) = 1 1
G(k, = . (6.46)
f∗ (k, 0)
iωn − ~1 (ǫk0 − µ) − M HF
iωn − ~1 [ ǫk (0) − µ ]
f∗ (k, T ), G(k,
Pentru sistemul fizic se vor utiliza următoarele notaţii: ǫk (T ), nk , M e ωn , T )
HF
pentru a face distincţie de mărimile correspondente ale sistemului fictiv.
Deoarece se urmăreşte deducerea mărimilor caracteristice ale sistemului fizic la temperaturi
joase, se vor efectua aproximaţii de ordinul minim (adică ordinul 1) pentru diferenţele dintre
mărimile corespondente ale sistemului real şi ale sistemului fictiv.
C. Dezvoltarea transformatei Fourier a funcţiei Green-Matsubara

Ecuaţiile Dyson pentru sistemul fizic şi pentru sistemul fictiv sunt de acelaşi tip, astfel ı̂ncât
se pot transforma ı̂n modul următor:
f∗ Ge =⇒ 1 = 1 − M
Ge = Ge0 + Ge0 M f∗ .
Ge Ge0
Rezultatul precedent se particularizează pentru sistemul fizic şi pentru sistemul fictiv:
1 1 f∗ (k, T ) ,
= −M
e
G(k, ωn , T ) e0
G (k, ωn )
1 1 f∗ (k, 0) ;
= −M
e
G(k, ωn , 0) e0
G (k, ωn )
prin efectuarea diferenţei dintre cele două relaţii precedente, se obţine
1 1 f∗HF (k, 0) − M
f∗HF (k, T ) .
− =M
e e
G(k, ωn , T ) G(k, ωn , 0)
Relaţia precedentă se rescrie ı̂n următoarea formă echivalentă:
∗
e ωn , T ) = G(k,
G(k, e ωn , 0) + M f (k, T ) − M f∗ (k, 0) G(k,e ωn , T ) G(k,
e ωn , 0) .
HF HF
Se efectuează trecerea la limită numai a temperaturii care apare ı̂n mod explicit ı̂n expresia
transformatei Fourier a funcţiei Green-Matsubara, dar se menţine constantă frecvenţa (adică
nu se ia ı̂n considerare dependenţa de temperatură a frecvenţei) pentru transformata Fourier a
funcţiei Green-Matsubara fizice:
e ωn , T ) −→ G(k,
G(k, e ωn , 0) , ωn = constant ;
T →0
atunci, aproximaţia de ordinul 1 (la temperaturi foarte joase) implică egalitatea aproximativă
∗
e ωn , T ) ≈ G(k,
G(k, e ωn , 0) + M f (k, T ) − M f∗ (k, 0) G(k,e ωn , 0) 2 , (6.47)
HF HF
deoarece diferenţa transformatelor Fourier ale self-energiilor este o mărime mică de ordinul 1, ast-
e ωn , T ) ≈ G(k,
fel ı̂ncât G(k, e ωn , 0) in termenul din membrul drept. Relaţia (6.42) este aproximaţia
transformatei Fourier a funcţiei Green-Matsubara la temperaturi foarte joase, fiind consecinţa
ecuaţiei Dyson.
D. Aproximaţia pentru self-energie
Transformata Fourier a self-energiei are expresia de la pagina 30 (a prezentului volum) adap-

tată notaţiei prezente
Z
d3 q 1 X iωn η
f∗ (k, T ) =
~M 2 v
e (0) − v
e (k − q) e e ωn , T ) ;
G(q,
HF 3
R3 (2π) ~β n
se utilizează aproximaţia (6.47) pentru transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara, astfel

ı̂ncât suma după frecvenţe devine:
1 X iωn η e
e G(q, ωn , T )
~β n
1 X iωn η e ∗
f∗HF (q, 0) 1
fHF (q, T ) − M
X
e ωn , 0) 2
≈ e G(q, ωn , 0) + M e iωn η G(q,
~β n ~β n
Prin utilizarea expresiei transformatei Fourier a funcţiei Green-Matsubara fictive (6.46) şi a regulii
de sumare (5.57), cele două sume după frecvenţă se exprimă ı̂n termeni de numere medii de
ocupare ale sistemului fictiv:
1 X iωn η e 1 X e iωn η 1
e G(q, ωn , 0) = 1 = = nq (T ) ,
~β n ~β n iωn − ~ [ ǫq (0) − µ ] 1 + eβ[ǫq (0)−µ]
1 X iωn η e 2 1 X e iωn η
e G(q, ωn , 0) = 2
~β n ~β n iωn − ~1 [ ǫq (0) − µ ]
∂ 1 X e iωn η ∂nq (T )
=~ 1 =~ .
∂ǫq (0) ~β n iωn − ~ [ ǫq (0) − µ ] ∂ǫq (0)
Atunci, suma anterioară după frecvenţe se obţine prin adunarea rezultatelor precedente:
1 X iωn η e
f∗HF (q, 0) ∂nq (T ) .
f∗HF (q, T ) − ~ M
e G(q, ωn , T ) ≈ nq (T ) + ~ M
~β n ∂ǫq (0)
Se ı̂nlocuieşte rezultatul anterior ı̂n expresia transformatei Fourier a self-energiei Hartree-Fock şi
se obţine următoarea ecuaţie:
Z
d3 q n o
f∗HF (k, T ) =
~M 2 v
e (0) − v
e (k − q) n q (T ) + ~ M f∗HF (q, 0) ∂nq (T ) ;
f∗HF (q, T ) − ~ M
3
R3 (2π) ∂ǫq (0)
ecuaţia precedentă se exprimă mai simetric prin utilizarea expresiei (6.44) pentru transformata
Fourier a self-enegiei fictive:
Z
f∗HF (k, T ) − ~ M
f∗HF (k, 0) = d3 q
~M 3
2 ve(0) − ve(k − q)
R3 (2π)
n o
f∗ (q, T ) − ~ M
× nq (T ) − nq (0) + ~ M f∗ (q, 0) ∂nq (T ) . (6.48)
HF HF
∂ǫq (0)
Se observă că relaţia (6.48) este o ecuaţie integrală de tip Voltera pentru diferenţa transformatelor
Fourier ale self-energiilor; deoarece această diferenţă, precum şi diferenţa numerelor medii de
ocupare este foarte mică la temperaturi joase, se efectuează o rezolvare iterativă:
1. aproximaţia de ordinul 0 este
Z

f∗ (k, T ) − ~ M

f∗ (k, 0) = d3 q
~M HF HF 0 3
v (0) − e
2e v (k − q) nq (T ) − nq (0) ;
R3 (2π)
2. aproximaţia de ordinul 1 este

~Mf∗HF (k, T ) − ~ Mf∗HF (k, 0)
1
Z
d3 q
= 3
2ev(0) − ve(k − q)
R 3 (2π)
n o
× nq (T ) − nq (0) + ~ M f∗ (q, T ) − ~ M f∗ (q, 0) ∂nq (T )
HF HF 0 ∂ǫ (0)
q
Z 3
d q
= 3
2ev(0) − ve(k − q)
R3 (2π)
n Z
∂nq (T ) d3 q′ ′
o
× nq (T ) − nq (0) + 2 v
e (0) − v
e (q − q ) n q ′ (T ) − nq′ (0) .
∂ǫq (0) R3 (2π)3
Se consideră că aproximaţia de ordinul 1 este suficientă la temperaturi foarte joase, astfel ı̂ncât
rezultă următoarea expresie a transformatei Fourier pentru self-energia Hartree-Fock:
Z
f∗ (k, T ) − ~ M
f∗ (k, 0) ≈ d3 q
~M HF HF 3
2 ve(0) − ve(k − q)
R3 (2π)
n Z
∂nq (T ) d3 q′ o
× nq (T ) − nq (0) + 3
2 ve(0) − ve(q − q′ ) nq′ (T ) − nq′ (0) . (6.49)
∂ǫq (0) R3 (2π)
E. Media hamiltonianului grand-canonic

Media hamiltonianului grand-canonic se descompune ı̂n energia medie şi numărul mediu de
particule:

K(T, V, µ) ≡ K = (H − µN ) = E − µ N ;
energia medie şi numărul mediu de particule se obţin din relaţiile (5.43b) şi respectiv (5.42b),
particularizate pentru cazul fermionic, ı̂n termeni de transformată Fourier a funcţiei Green-
Matsubara:
Z

V d3 k 1 X iωn η ~2 k 2 X
E = lim e i~ω n + + µ Geσσ (k, ωn )
2 R3 (2π)3 η→0+ ~β n 2m σ
Z
d3 k 1 X iωn η ~2 k 2
e ωn ) ,
=V 3
lim e i~ωn + + µ G(k,
R3 (2π) η→0+ ~β n 2m
Z

N =V 3
lim e Gσσ (k, ωn )
R3 (2π) η→0+ ~β n σ
Z
d3 k 1 X iωn η e
= 2V 3
lim e G(k, ωn ) ;
R3 (2π) η→0+ ~β n
cu rezultatele precedente şi luând ı̂n considerare că ı̂n cazul studiat transformata Fourier a funcţiei
Green-Matsubara G(k,e ωn ) se notează prin G(k, e ωn , T ), se obţine următoarea expresie pentru
media hamiltonianului grand-canonic
Z
d3 k 1 X iωn η ~2 k 2
e ωn , T ) .
K(T, V, µ) = V 3
lim e i~ω n + − µ G(k,
R3 (2π) η→0+ ~β n 2m
Se utilizează aproximaţia (6.47) pentru transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara, astfel
ı̂ncât media hamiltonianului grand-canonic devine
Z
d3 k 1 X iωn η ~2 k 2
K(T, V, µ) ≈ V 3
lim e i~ω n + − µ
R3 (2π) η→0+ ~β n 2m
n ∗ o
e ωn , 0) + M
× G(k, f (k, T ) − M f∗ (k, 0) G(k, e ωn , 0) 2
HF HF
Z 3
X
d k 1 ~2 k 2 e ωn , 0)
=V 3
lim e iωn η i~ωn + − µ G(k,
R3 (2π) η→0+ ~β
n
2m
X
∗
fHF (k, T ) − M

f∗HF (k, 0) lim 1 ~2 k 2
e ωn , 0) 2
+ M e iωn η i~ωn + − µ G(k,
η→0+ ~β
n
2m
Cele două sume după frecvenţe produc următoarele rezultate:
1 X iωn η ~2 k 2
e ωn , 0)
lim e i~ωn + − µ G(k,
η→0+ ~β
n
2m

= 2 ǫk (0) − µ − ~ M f∗ (k, 0) nk (T ) ,
HF
1 X iωn η ~2 k 2
e ωn , 0) 2
η→0+ ~β
n
2m
n o
= ~ nk (T ) + 2 ǫk (0) − µ − ~ M f∗ (k, 0) ∂nk (T ) .
HF
∂ǫk (0)
Demonstraţie:
Transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara pentru sistemul fictiv are expresia (6.46)
e ωn , 0) = 1
G(k, ,
iωn − ~1 [ ǫk (0) − µ ]
iar energia proprie efectivă a sistemului fictiv are expresia (6.42):
~2 k2 f∗HF (k, 0) ≡ ǫk0 + ~ M

f∗HF (k, 0) ;
ǫk (0) = + ~M
2m
atunci se efectuează următoarea transformare:
n o n o
f∗HF (k, 0) .
i~ωn + ǫk0 − µ = ~ iωn + ~1 (ǫk0 − µ) = ~ iωn − ~1 [ǫk (0) − µ] + 2 1~ [ǫk (0) − µ] − M
Prima sumă se prelucrează astfel:
1 X iωn η ~2 k2
e ωn , 0)
η→0+ ~β n 2m
f∗HF (k, 0)
1 X iωn η iωn − ~1 [ǫk (0) − µ] + 2 ~1 [ǫk (0) − µ] − M
= ~ lim e 1
η→0+ ~β n iωn − ~ [ ǫk (0) − µ ]

1 X iωn η 1
f∗HF (k, 0) lim 1
X e iωn η
= ~ lim e + 2 ~ [ǫk (0) − µ] − M
η→0+ ~β n η→0+ ~β
n
iωn − ~1 [ ǫk (0) − µ ]
cele două sume după frecvenţe produc rezultatele

1 X iωn η
S1 ≡ lim e = δ(η) = 0 ,
η→0+ ~β n
1 X e iωn η 1
S2 ≡ lim 1
= = nk (T ) ;
η→0+ ~β n iωn − ~ [ ǫk (0) − µ ] 1 + eβ(ǫk (0)−µ)
ca urmare, prima sumă este
1 X iωn η ~2 k2
e ωn , 0) = 2 1 ǫk (0) − µ − M

f∗HF (k, 0) nk (T ) ,
lim e i~ωn + − µ G(k, ~
η→0+ ~β n 2m
adică rezultatul afirmat anterior.

A doua sumă se prelucrează ı̂n mod analog:
1 X iωn η ~2 k2
e ωn , 0) 2
η→0+ ~β n 2m
f∗HF (k, 0)
1 X iωn η iωn − ~1 [ǫk (0) − µ] + 2 ~1 [ǫk (0) − µ] − M
= ~ lim e 2
η→0+ ~β n 1
iωn − [ ǫk (0) − µ ]
~

1 X e iωn η
= ~ lim 1
η→0+ ~β n iωn − ~ [ ǫk (0) − µ ]

f∗HF (k, 0) lim 1 X e iωn η
+ 2 ~1 [ǫk (0) − µ] − M 2
;
η→0+ ~β n iωn − ~1 [ ǫk (0) − µ ]
ı̂n acest al doilea caz prima sumă este S2 = nk (T ), care a fost evaluată anterior, iar a doua sumă
(notată S3 ) se exprimă prin derivata lui S2 :
1 X e iωn η ∂ 1 X e iωn η ∂nk (T )

S3 ≡ lim 2 = ~ 1 =~ ;
η→0+ ~β n 1
iωn − ~ [ ǫk (0) − µ ] ∂ǫk (0) ~β n iωn − ~ [ ǫk (0) − µ ] ∂ǫk (0)
ca urmare, acestă a doua sumă este egală cu

1 X iωn η ~2 k2
e ωn , 0) 2

η→0+ ~β
n
2m
n o
= ~ nk (T ) + 2 ~1 ǫk (0) − µ − Mf∗HF (k, 0) ∂nk (T ) ,
∂ǫk (0)
care este rezultatul afirmat anterior.
Pe baza rezultatelor anterioare se obţine următoarea expresie a mediei hamiltonianului grand-

canonic
Z
d3 k
f∗HF (k, 0) nk (T )
K(T, V, µ) ≈ V 3
2 ǫk (0) − µ − ~ M
R 3 (2π)

h ∂nk (T ) i
f ∗ f ∗ f ∗
+ ~ MHF (k, T ) − ~ MHF (k, 0) nk (T ) + 2 ǫk (0) − µ − ~ MHF (k, 0) .
∂ǫk (0)
Expresia precedentă devine mai convenabilă dacă se scade media hamiltonianului grand-canonic
la limita temperaturii nule
Z
d3 k
f∗ (k, 0) nk (0) ,
K(0, V, µ) ≈ V 3
2 ǫk (0) − µ − ~ M HF
R3 (2π)

care conţine numai primul termen, deoarece M f∗ (k, T ) − Mf∗ (k, 0) = 0.
HF HF T =0
Ca urmare, se consideră diferenţa celor doă medii ale hamiltonianului grand-canonic:
Z
d3 k
f∗HF (k, 0) nk (T ) − nk (0)

K(T, V, µ) − K(0, V, µ) ≈ V 3
2 ǫk (0) − µ − ~ M
R3 (2π)

h ∂nk (T ) i
f∗ f ∗ f
+ ~ MHF (k, T ) − ~ MHF (k, 0) nk (T ) + 2 ǫk (0) − µ − ~ MHF (k, 0)∗
.
∂ǫk (0)
Este convenabil să se regrupeze termenii expresiei precedente astfel:
K(T, V, µ) − K(0, V, µ)
Z
d3 k
f∗HF (k, 0) nk (T ) − nk (0)

≈V 3
2 ǫk (0) − µ − ~ M
R3 (2π)

+ ~M f∗ (k, T ) − ~ M f∗ (k, 0) nk (T )
HF HF
h i
+ ~M f∗HF (k, T ) − ~ M
f∗HF (k, 0) 2 ǫk (0) − µ − ~ M f∗HF (k, 0) ∂nk (T )
∂ǫk (0)
Z
d3 k
=V 3
2 ǫk (0) − µ nk (T ) − nk (0)
R3 (2π)
Z
d3 k f∗
f∗ (k, 0) nk (T )
+V 3
~ MHF (k, T ) − ~ M HF
R3 (2π)
Z i
d3 k f∗
f∗ (k, 0) 2 ǫk (0) − µ ∂nk (T )
+V 3
~ M HF (k, T ) − ~ M HF
R3 (2π) ∂ǫk (0)
Z 3 n o
d k
−V ~Mf∗HF (k, 0) nk (T ) − nk (0) + ~ M f∗HF (k, T ) − ~ Mf∗HF (k, 0) ∂nk (T ) .
3
R3 (2π) ∂ǫk (0)
Se poate arăta că ı̂n aproximaţia temperaturilor joase, ultimii 3 termeni produc rezultat nul,
astfel ı̂ncât rămâne numai primul termen:
Z
d3 k
K(T, V, µ) − K(0, V, µ) ≈ V 3
2 ǫk (0) − µ nk (T ) − nk (0) . (6.50)
R3 (2π)
Demonstraţie:
În termenul al doilea se utilizează ecuţia (6.48), care este ecuaţia integrală a transformatei Fourier
a self-energiei Hartree-Fock la temperaturi joase, şi se efectuează aproximaţia nk (T ) ≈ nk (0):
Z
d3 k f∗
f∗HF (k, 0) nk (T )
V 3
~ MHF (k, T ) − ~ M
R3 (2π)
Z Z
d3 k d3 q
≈V 3 3
2 ve(0) − e
v (k − q)
R3 (2π) R3 (2π)
n o
× nq (T ) − nq (0) + ~ M f∗HF (q, 0) ∂nq (T ) nk (0)
f∗HF (q, T ) − ~ M
∂ǫq (0)
Z Z
d3 q d3 k
=V 3 3
2 ve(0) − e
v (k − q) nk (0)
R3 (2π) R3 (2π)
n o
× nq (T ) − nq (0) + ~ M f∗HF (q, 0) ∂nq (T ) ;
f∗HF (q, T ) − ~ M
∂ǫq (0)
dar integrala după variabila q este transformata Fourier a self-energiei la limita temperaturii nule
Z
d3 k
f∗HF (q, 0) ,
3
v (0) − ve(k − q) nk (0) = M
2e
R3 (2π)
conform relaţiei (6.44); atunci expresia termenului al doilea devine

Z
d3 k f∗
f∗HF (k, 0) nk (T )
V 3
~ MHF (k, T ) − ~ M
R 3 (2π)
Z n o
d3 q f∗
f∗HF (q, 0) ∂nq (T ) ,
f∗HF (q, T ) − ~ M
≈V 3
MHF (q, 0) nq (T ) − nq (0) + ~ M
R3 (2π) ∂ǫq (0)
iar această expresie este identică până la semn cu expresia termenului al patrulea; ca urmare,
termenii al doilea şi al patrulea se anihilează reciproc (aproximativ).
Pentru al treilea termen se observă că numărul mediu de ocupare pe stări uni-particulă (funcţia de
distribuţie Fermi-Dirac) la temperaturi foarte joase se aproximează prin funcţia treaptă Heaviside,
iar derivata sa ı̂n raport cu enegia se aproximează prin funcţia Dirac centrată pe potenţialul chimic
care este ı̂n vecinătatea energiei Fermi; ca urmare, este valabilă aproximaţia
∂nq (T )
≈ δ µ − ǫq (0) .
∂ǫq (0)
Atunci, termenul al treilea se aproximează la temperaturi joase ı̂n felul următor:

Z i
d3 k f∗
f∗HF (k, 0) 2 ǫk (0) − µ ∂nk (T )
V 3
~ MHF (k, T ) − ~ M
R3 (2π) ∂ǫk (0)
Z
d3 k f∗
f∗HF (k, 0) 2 ǫk (0) − µ δ µ − ǫk (0) = 0 ,
≈V 3
~ MHF (k, T ) − ~ M
R 3 (2π)
deoarece (x − a)δ(x − a) = 0.
În concluzie, s-a arătat că utilizând aproximaţiile corespunzătoare temperaturilor joase, termenul
al doilea şi termenul al patrulea se anihilează reciproc, iar termenul al treilea este nul; ca urmare
singura contribuţie nenulă este dată de primul termen.
Din formula (6.50) se observă că singura corecţie pentru media hamiltonianului grand-canonic la
temperaturi joase (faţă de media corespondentă la temperatura nulă) provine de la redistribuirea
statistică a particulelor pe nivelele de energie ǫk (0); aceste nivele de enegie corespund temperaturii
nule şi sunt determinate de interacţiile ı̂n starea fundamentală a sistemului.
G. Proprietăţile termodinamice
Media hamiltonianului grand-canonic este legată de potenţialul grand-canonic prin interme-
diul entropiei (S), conform definiţiilor celor două mărini:

K =
E − µ N

=⇒ K = Ω + T S ;
Ω= E −T S−µ N
deoarece potenţialul grand-canonic are forma diferenţială

dΩ = − S dT − P dV − µ dN ,
rezultă următoarea relaţie termodinamică:

∂K ∂Ω ∂S ∂S
= +S +T =T ;
∂ T V,µ ∂ T V,µ ∂ T V,µ ∂ T V,µ
| {z }
= −S
ca urmare, se poate determina entropia sistemului din cunoaşterea mediei hamiltoniamului grand-
canonic.
Din expresia aproximativă a mediei hamiltonianului grand-canonic la temperaturi joase (6.50),
rezultă următoarea expresie a entropiei ca ecuaţie de stare ı̂n reprezentarea grand-canonică:
1 h dk i
2
S(T, V, µ) ≈ V kB k2 T . (6.51)
T &0 3 dǫk ǫk =µ
Demonstraţie:
Derivata entropiei ı̂n raport cu temperatura (ı̂n condiţii grand-canonice, când volumul şi potenţialul
chimic sunt menţinute constante) se exprimă utilizând relaţia anterioară cu media hamiltonianului
grand-canonic (K) şi relaţia (6.50):
Z
∂S d3 k ∂ nk (T )
T =V 3
2 ǫk (0) − µ ;
∂ T V,µ R3 (2π) ∂T µ
derivata numărului mediu de ocupare a stărilor uni-particule pentru sistemul fictiv se obţine din
formula (6.43)
ǫk (0) − µ β(ǫk (0)−µ)

e
∂ nk (T ) ∂ 1 kB T 2 ǫk (0) − µ 1
= = 2 = ,
∂T eβ(ǫk (0)−µ) + 1 k (0) − µ
∂T 4 k T 2 ǫ
B
µ eβ(ǫk (0)−µ) + 1 cosh2
2kB T
unde pentru ultima egalitate s-a utilizat identitatea
ex 1 1
= 2 = x .
(ex + 1)2 ex/2 + e−x/2 4 cosh2
2
Ca urmare, expresia iniţială devine o integrală cu integrandul dependent numai de energia ǫk (0),
care depinde numai de modulul vectorului de undă k ; ca urmare, se utilizează coordonatele sferice
de integrare (ı̂n acest caz integrările peste coordonatele unghiulare produc factorul 4π):
Z 2
∂S V d3 k ǫk (0) − µ
T =
∂ T V,µ 2 kB T 2 R3 (2π)3 ǫk (0) − µ
cosh2
2kB T
Z ∞ 2
V 4π 2 ǫk (0) − µ
= dk k .
2 kB T 2 (2π)3 0 ǫk (0) − µ
cosh2
2kB T
În ultima integrală este convenabil să se inverseze variabila de integrare: ǫk (0) → k(ǫk ), astfel că
se obţine
Z ∞ 2
∂S V ǫk − µ dk(ǫk )
T = k2 (ǫk ) dǫk .
∂ T V,µ 4π 2 kB T 2 ǫ0 cosh2 ǫk − µ dǫk
2kB T
Integrandul ultimei expresii are următoarele proprietăţi:
dk(ǫk )
– funcţia k2 (ǫk ) este lent variabilă ı̂n raport cu variabila ǫk ;
dǫk
– restul integrandului se comportă la temperaturi joase ca o funcţie Dirac:
2
ǫk − µ
f (ǫk ) ≈ ǫk − µ T≈ 4(ǫk − µ)2 e−(ǫk −µ)/(kB T ) ∼ δ(ǫk − µ) ,
&0
cosh2
2kB T
adică este o funcţie cu un maxim foarte ascuţit la ǫk = µ şi are valori neglijabile ı̂n rest.
În aceste condiţii se poate extrage ı̂n exteriorul integralei funcţia lent variabilă, calculată pentru
valoarea maximului, astfel ı̂ncât rezultă:
h Z ∞ 2
∂S V 2 dk(ǫk ) i ǫk − µ
T = k (ǫk ) dǫk .
∂ T V,µ 4π 2 kB T 2 dǫk ǫk =µ ǫ0 cosh2 ǫk − µ
2kB T
ǫk − µ
În integrala rămasă se face schimbarea de variabilă ǫk → ξ = şi se observă că noua limită
2kB T
ǫ0 − µ
inferioară a integralei se poate aproxima astfel: ≈ −∞, deoarece ǫ0 < µT =0 = ǫF şi T → 0;
kB T
ca urmare se obţine:
Z ∞ 2 Z ∞ Z ∞ 2
ǫk − µ 3 ξ 2 dξ 3 ξ dξ π2
ǫ − µ dǫk = (2kB T ) 2 ≈ (2k BT ) 2 = (2kB T )3 ,
ǫ0 cosh 2 k ǫ0 −µ cosh ξ
−∞ cosh ξ 6
kB T
2kB T
Z ∞ 2
ξ dξ π2
unde ultima egalitate s-a obţinut deoarece 2
= .
−∞ cosh ξ 6
Ca urmare a evaluării aproximative a integralei, derivata entropiei ı̂n raport cu temperatura, ı̂n
condiţii grand-canonice şi la temperaturi joase, devine:
h
∂S 1 2 dk(ǫk ) i
≈ V kB k2 (ǫk ) ;
∂ T V,µ 3 dǫk ǫk =µ
din relaţia precedentă se observă că derivata entropiei ı̂n raport cu temperatura este independentă
de temperatură şi pe de altă parte entropia satisface condiţia S(T, V, µ) −→ 0, conform Principiului
T →0
III al termodinamicii, astfel ı̂ncât se obţine rezultatul exprimat de relaţia (6.51).
Rezultatul anterior corespunde exprimării entropiei ı̂n variabile grand-canonice (T, V, µ); totuşi
pentru corespondenţa cu rezultatele experimentale, este necesar să se obţină expresia entropiei
ı̂n variabile canonice S(T, V, N ), ceea ce implică eliminarea potenţialului chimic prin numărul de
particule: N (µ) → µ(N ).
Pentru a realiza trecerea de la variabilele grand-canonice la variabilele canonice se iau ı̂n
considerare următoarele proprietăţi ale gazului fermionic imperfect la temperaturi joase:
• spectul de excitaţii la temperatura nulă este dat de relaţia (6.42):
f∗HF (k, 0) ,
ǫk (0) = ǫk0 + ~ M
~2 k 2
unde energia particulei libere este ǫk0 = şi transformata Fourier a self-energiei Hartree-
2m
Fock la temperatura nulă este dată de formula (6.44):
Z
f∗HF (k, 0) = d3 q n o
~M 3
2 v
e (0) ± v
e (k − q) θ(kF − q) ;
R3 (2π)
• energia Fermi este energia maximă a stărilor uni-particulă efective ocupate la temperatura
nulă, astfel ı̂ncât este aceeaşi mărime, atât pentru sistemul fizic, cât şi pentru sistemul
fictiv, fiind exprimată de formula (6.45):
Z
~2 kF2 d3 q n o
ǫF = ǫkF (0) = + 3
2 v
e (0) ± v
e (kF − q) θ(kF − q) ;
2m R3 (2π)
• deoarece spectrul energiilor pentru stările uni-particulă efective este similar cu spectrul
energiilor pentru stările uni-particulă libere (ambele sunt funcţii pătratice ı̂n raport cu
vectorul de undă), se poate defini masa efectivă prin formula (6.34b)
1 1 ∂ ǫk 1 f∗ (k)
1 ∂M HF
∗
= 2 = + ,
m ~ k ∂k m ~k ∂k
ceea ce echivalează gazul fermionic imperfect cu un gaz fermionic ideal fictiv;
• numărul de particule ale sistemului se poate exprima ı̂n termeni de vectorul de undă Fermi,
la limita termodinamică, ı̂n mod similar cu cazul gazului fermionic ideal:
Z Z
d3 k 2V 2V k3
N = 2V 3
n k (0) = 3
d3 k θ(kF − k) = 3
4π F
R3 (2π) (2π) R3 (2π) 3
N 1/3
=⇒ kF = 3π 2 .
V
Pe baza rezultatelor specificate anterior se obţine următoarea transformare:

h dk i kF2 k2 m∗ kF
k2 = = 2F = F 2 ,
dǫk ǫk =µ dǫk ~ kF ~

dk kF m ∗
1 1 1 ∂M f∗ (k)
HF
unde ∗ = + este masa efectivă pentru energia Fermi.
mF m ~kF ∂k kF
Datorită transformării precedente formula grand-canonică a entropiei (6.51) devine expresia
canonică
V kB2
m∗F kF
S(T, V, N ) ≈ T ;
T &0 3 ~2
Rezultatul anterior se poate scrie ı̂n mod echivalent prin utilizarea expresiei modulului vectorului
3π 2
de undă Fermi V = 3 N :
kF
π 2 2 m∗ 2
S(T, V, N ) ≈ N k T . (6.52)
T &0 2 ~2 kF2 B
Observaţii şi consecinţe:

i. Entropia este proporţională cu temperatura (S ∼ T ); ca urmare capacitatea calorică isobară
este egală cu entropia
∂S
CV ≡ T =S. (6.53)
∂ T V,N
ii. Entropia şi capacitatea calorică isocoră pentru gazul fermionic imperfect la temperaturi
joase au expresii formal identice cu expresiile corespondente pentru gazul ideal, dacă se efectuează
substituţia: m → m∗ .
iii. Mărimile termodinamice ale gazului fermionic imperfect la temperaturi joase (adică entro-
pia, capacitatea calorică isocoră, energia medie, sau potenţialul grand-canonic) sunt determinate
numai de spectrul de excitaţii uni-particulă ale sistemului la temperatura nulă. Conform unei
teoreme datorate lui Luttinger, rezultatul este valabil ı̂n toate ordinele teoriei perturbaţiilor.
Explicaţie rezultatului Luttinger este datorată proprietăţii transformatei Fourier a self-energiei
Hartree-Fock M f∗ (k) de a fi independentă de frecvenţă; ca urmare, spectrul de excitaţii uni-
HF
particulă self-consistente are numai o deplasare uniformă faţă de spectrul particulelor libere.
Capitolul 7
Aproximaţia fazelor aleatoare
7.1 Sistemul electronic ı̂n modelul “jellium”

A. Formularea modelului
Se consideră sistemul constituit din următoarele părţi:
• N electroni care au următoarele proprietăţi intrinseci:
– masa m,
– numărul cuantic de spin s = 1/2,
– sarcina q = −e,
– prezintă interacţii mutuale coulombiene.
• fond de sarcină pozitivă uniform distribuită, care asigură neutralitatea electrică şi care
constituie o aproximare grosieră a reţelei ionice;
• sistemul este plasat ı̂ntr-o incintă cubică cu latura L, având volumul V = L3 ; se va efectua
trecerea la limită L → ∞ ı̂n rezultatele finale, pentru a realiza limita termodinamică.
Sistemul electronic are densitate mare, adică este satisfăcută condiţia
N
n≡ > nd ,
V
unde nd este densitatea de degenerare pentru gazul fermionic ideal.
Observaţii: modelul formulat anterior (numit ı̂n mod uzual modelul jellium aproximează sistemul
electroni de conducţie + reţeaua ionică ı̂n metale; totuşi acest model este foarte simplificat,
deoarece se neglijează:
i. structura şi dinamica reţelei ionice (care este aproximată ca un fond uniform şi inert),
ii. interacţiile electronice de spin (magnetice),
iii. interacţiile ı̂ntre electroni şi ioni.
B. Hamiltonianul efectiv
1. Exprimare iniţială ı̂n Cuantificarea I, formularea Schrödinger şi reprezentarea coordonatelor
(pentru a asigura corespondenţa clasică directă):
ˆ ˆ ˆ ˆ
Ĥ = Ĥel + Ĥf + Ĥel−f , (7.1)
unde
ˆ
• Ĥel este hamiltonianul electronic
X
N 1,N
ˆ ˆ ˆ 1 ˆ 2 1 X′ e2 ˆ1̂
Ĥel = T̂el + V̂el = p̂j + r ⊗ ˆ1̂s ; (7.2a)
j=1
2m 2 |rj − rl |
j,l
41
42 CAPITOLUL 7. APROXIMAŢIA FAZELOR ALEATOARE
ˆ
• Ĥf este hamiltonianul fondului de sarcină pozitivă, reprezentat prin energia de interacţie
mutuală electrostatică a distribuţiei de sarcină cu densitatea ρ(r) = +e n(r):
Z Z
ˆ 1 ρ(r) ρ(r) ˆ
Ĥf = d3 r d3 r′ 1̂r ⊗ ˆ1̂s ; (7.2b)
2 V V |r − r′ |
ˆ
• Ĥel−f este hamiltonianul interacţiei dintre electroni şi fondul de sarcină pozitivă:
X N Z
ˆ −e ρ(r) ˆ
Ĥel−f = d3 r 1̂r ⊗ ˆ1̂s . (7.2c)
j=1 V |r − rj |
Observaţii:
• Fondul se sarcină pozitivă este tratat ca un sistem clasic; mai mult, deoarece fondul de
sarcină este uniform, atunci densitatea sa de sarcină este constantă: ρ(r) = +e n.
• Deoarece interacţia electrostatică (coulombiană) are rază lungă de acţiune, rezultă că ter-
menii individuali ai hamiltonianului dau fiecare contribuţie divergentă la limita termodi-
namică (N → ∞, V → ∞ dar N/V → n = constant); ca urmare, se ı̂nlocuieşte interacţia
coulonbiană pură prin interacţia coulombiană ecranată:
qi qj qi qj
−→ e−α|ri −rj | ; α → 0 (ı̂n final) ;
|ri − rj | |ri − rj |
prezenţa factorului de ecranare (α) asigură sensul matematic pentru expresiile coulombiene
ı̂n etapele intermediare de calcul şi se obţine o compensare explicită a termenilor care ar
deveni divergenţi la limita termodinamică (această proprietate este o consecinţă a condiţiei
de neutralitate electrică).
Metoda de trecere la limită se efectuează ı̂n 2 etape:
1. se efectuează limita termodinamică L → ∞,

2. se elimină ecranarea: α → 0.
• Datorită faptului că toate interacţiile sunt independente de spin, se renunţă la evidenţierea
spaţiului spinului (ceea ce implică omiterea operatorului unitate ˆ1̂s ı̂n acest spaţiu).
Ca urmare a observaţiilor anterioare, termenii hamiltonianului se rescriu astfel:
N 1,N
X 1 X′ e−α|rj −rl | ˆ
ˆ
Ĥel (α) = ˆ2 + 1
p̂ e2 1̂r , (7.3a)
j
j=1
2m 2 |rj − rl |
j,l
Z Z ′
ˆ 1 e−α|r−r | ˆ
Ĥf (α) = d3 r d3 r′ e2 n2 ′|
1̂r ≡ Ef (α) ˆ1̂r , (7.3b)
2 V V |r − r
XN Z
ˆ e−α|r−rj | ˆ
Ĥel−f = d3 r (−e) e n 1̂r ≡ Eel−f (α) ˆ1̂r . (7.3c)
j=1 V |r − rj |
Termenii corespunzători fondului sunt operatori banali, iar părţile lor non-operatoriale, Ef (α) şi
Eel−f (α) se pot explicita prin efectuarea integralelor peste coordonatele de poziţie ale fondului
pozitiv.
Pentru termenul Ef (α) se efectuează schimbarea de variabile (r, r′ ) → (R = r − r′ , r = r′ ),
Z Z ′ Z Z
1 e−α|r−r | e2 n2 e−αR
Ef (α) = d3 r d3 r′ e2 n2 ′
= d3 r d3 R ;
2 V V |r − r | 2 V V R
7.1. SISTEMUL ELECTRONIC ÎN MODELUL “JELLIUM” 43
Z
prima integrală este banală: d3 r = V , iar a doua integrală se efectuează ı̂n coordonate
V
sferice, deoarece integrandul depinde numai de modulul vectorului R (ı̂n acest caz integralele
peste variabilele unghiulare produc factorul 4π):
Z Z Z ∞
3 e−αR 3 e−αR e−αR Γ(2) 4π
d R ≈ d R = 4π dR R2 = 4π 2 = 2 ,
V R R 3 R 0 R α α
unde Γ(2) = 1 este integrala Euleriană de specia II. Atunci, termenul Ef (α) are următoarea
expresie:
4π e2 N 2
Ef (α) = ; (7.4a)
2 α2 V
se observă că acest termen este divergent la limita anulării parametrului de ecranare
Ef (α)
−→ ∞ ,
V α→0
datorită faptului că interacţia electrostatică are rază lungă de acţiune.

Termenul Eel−f (α) se tratează ı̂n mod asemănător termenului precedent: astfel integrala se
efectuează prin schimbarea de variabilă r → R = r − r′ , urmată de extinderea integralei de
la volumul V la ı̂ntregul spaţiu şi efectuarea integralei rezultante prin utilizarea coordonatelor
sferice (deoarece integrandul depinde numai de modulul vectorului R:
N Z
X XN Z
e−α|r−rj | e−α|r−rj |
Eel−f (α) = d3 r (−e) e n = − e2 n d3 r
j=1 V |r − rj | j=1 V
|r − rj |
N Z
X e−αR
= − e2 n d3 R
j=1 R3 R
N 4π
= − e2 N 2 ;
V α
adică Eel−f (α) are expresia
4π e2 N 2
Eel−f (α) = − . (7.4b)
α2 V
Din comparaţia rezultatelor (7.4a) şi (7.4b), se observă că următoarea relaţie:
Eel−f (α) = − 2Ef (α) ;
ca urmare, cei doi termeni care implică contribuţia fondului pozitiv produc următorul rezultat
total n o
ˆ ˆ 4π e2 N 2 ˆ
Ĥf (α) + Ĥel−f (α) = Ef (α) + Eel−f (α) ˆ1̂r = − 1̂r .
2 α2 V
În concluzie, adunând rezultatele precedente, se obţine expresia hamiltonianului sistemului cu
ecranare (Cuantificarea I, formularea Schrödinger, reprezentarea coordonatelor)
N 1,N
X 1 X′ e−α|rj −rl | ˆ 4π e2 N 2 ˆ
ˆ ˆ ˆ ˆ
Ĥ(α) = Ĥel (α) + Ĥf (α) + Ĥel−f (α) = ˆ2 + 1
p̂ e2 1̂r − 1̂r . (7.4c)
j
j=1
2m 2 |rj − rl | 2 α2 V
j,l
2. Exprimare ı̂n Cuantificarea I, formularea Schrödinger dar ı̂n mod abstract (fără o reprezentare
precizată) se obţine din rezultatul precedent:
N 1,N
X 1 2 1 X′ 2 e−α|r̂j −r̂l | 4π e2 N 2
Ĥ(α) = Ĥel (α) + Ĥf (α) + Ĥel−f (α) = p̂j + e − 1̂r (7.5)
j=1
2m 2 |r̂j − r̂l | 2 α2 V
j,l
≡ T̂ + V̂ (α) + Û0 (α) ,
unde cei 3 termeni ai hamiltonianului precedent sunt:

XN
1 2
• T̂ = p̂j este operatorul energie cinetică a electronilor iar acesta este un operator
j=1
2m
de tip uni-particulă;
1,N
1 X′ 2 e−α|r̂j −r̂l |
• V̂ (α) = e este operatorul hamiltonian corespunzător interacţiei coulom-
2 |r̂j − r̂l |
j,l
biene ecranate dintre electroni, iar acesta este un operator bi-particulă;
4π e2 N 2
• Û0 (α) = − 1̂r ≡ U0 (α) 1̂r este partea din hamiltonianul sistemului dependentă de
2 α2 V
fondul pozitiv, iar acesta este un operator banal (proporţional cu operatorul unitate).
3. Exprimare ı̂n Cuantificarea II, formularea Schrödinger

Baza de cuantificare este dată de stările uni-particulă libere, indiciate prin (k, σ):
• funcţia de stare uni-articulă liberă este
eik·r

ϕkσ (r, s) = √ χσ (s) ≡ r, sk, σ ,
V
• operatorii elementari pe starea (k, σ) sunt âkσ şi â†kσ (operatori fermionici).
Operatorul energie cinetică a electonilor, ı̂n Cuantificarea II, se obţine din formula generală
(2.98a), adaptată la cazul prezent:
XX
1 2 ′ ′ † X ~2 k 2 †
T̂ = k, σ p̂ k , σ âkσ âk′ σ′ = â âkσ , (7.6)
QII
′ ′
2m 2m kσ
k,σ k ,σ k,σ
deoarece elementul de matrice al hamiltonianului cinetic uni-particulă ı̂n baza uni-particulă liberă

1 2 ′ ′ ~2 k 2
(care este baza sa proprie) este k, σ p̂ k , σ = δk,k′ δσ,σ′ .
2m 2m
Operatorul energie potenţială de interacţie coulombiană ecranată dintre electroni se obţine din
formula generală (2.100), adaptată la cazul prezent:
1 X X X X

V̂ (α) = k1 σ1 ; k′1 σ1′ v̂α k2 σ2 ; k′2 σ2′ â†k1 σ1 â†k′ σ′ âk′2 σ2′ âk2 σ2 ,
QII 2 ′ ′ ′ ′
1 1
k1 ,σ1 k1 ,σ1 k2 ,σ2 k2 ,σ2
unde v̂α este hamiltonianul bi-particulă corespunzător interacţiei coulombiene ecranate:

′
e−α|r̂−r̂ |
v̂α = e2 .
|r̂ − r̂′ |
Deoarece operatorul v̂α este multiplicativ ı̂n operatorii de poziţie, fiind ı̂n acelaşi timp independent
de operatorii de impuls şi de spin, atunci rezultă că operatorul energie potenţială de interacţie
coulombiană ecranată dintre electroni se exprimă mai simplu conform relaţiei (2.107c), adaptată
la situaţia prezentă:
1 X X
V̂ (α) = veα (q) â†k σ â†k′ σ′ âk′ +q σ′ âk−q σ , (7.7a)
2V ′ ′
k,k ,q σ,σ
e−αr
unde veα (q) este transformata Fourier a potenţialului coulombian ecranat vα (r) = e2 . Se
r
arată prin calcul direct că veα (q) are următoarea expresie:
4π e2
veα (q) = .
q2+ α2
7.1. SISTEMUL ELECTRONIC ÎN MODELUL “JELLIUM” 45
Demonstraţie:
Transformata Fourier spaţială se efectuează ı̂n coordonate sferice, alegând axa polară paralelă cu
vectorul q, iar apoi notând u = cos θ:
Z Z ∞ Z π Z 2π
e−αr
veα (q) = d3 r e−iq·r v(r) = e2 dr r 2 dθ sin θ dϕ e−iqr cos θ
R3 0 0 0 r
Z ∞ Z 1
= e2 2π dr r e−αr du e−iqru
0 −1
Z ∞
1 −iqr
= 2π e2 dr r e−αr e − eiqr
0 −iqr
2 Z ∞
2π i e
= dr e(−α−iq)r − e(−α+iq)r
q 0
2π i e2 1 1 4π e2
= − = 2 .
q α + iq α − iq q + α2
În expresia (7.7a) se separă termenii corespunzători transferului de impuls nul (q = 0) de restul
termenilor care implică transferuri de impulsuri nenule (q 6= 0):
V̂ (α) = V̂ 0 (α) + V̂ ′ (α) . (7.7b)
unde V̂ 0 (α) corespunde la q = 0

1 XX
V̂ 0 (α) = veα (0) â†k σ â†k′ σ′ âk′ σ′ âk σ ,
2V ′ ′
k,k σ,σ
iar V̂ ′ (α) corespunde la q 6= 0:

1 X X′ X
V̂ ′ (α) = veα (q) â†k σ â†k′ σ′ âk′ +q σ′ âk−q σ . (7.7c)
2V ′ q ′
k,k σ,σ
În termenul V̂ 0 (α) se comută operatorul elementar âk σ la stânga peste operatorii âk′ σ′ şi â†k′ σ′ ;
atunci, prin utilizarea relaţiilor de anti-comutare (2.77), rezultă egalităţile următoare:
â†k σ â†k′ σ′ âk′ σ′ âk σ = − â†k σ â†k′ σ′ âk σ âk′ σ′

= − â†k σ δk,k′ δσ,σ′ 1̂ − âk σ â†k′ σ′ âk′ σ′
= − δk,k′ δσ,σ′ â†k σ âk σ + â†k σ âk σ · â†k′ σ′ âk′ σ′
= − δk,k′ δσ,σ′ n̂k σ + n̂k σ n̂k′ σ′ ;
ca urmare, V̂ 0 (α) se exprimă ı̂n termeni de operatorul număr de particule N̂ :

1 n X X X o
V̂ 0 (α) = veα (0) − n̂k σ + n̂k σ n̂k′ σ′
2V ′ ′
k,σ k,σ k ,σ
1 4π e2
= 2
− N̂ + N̂ 2 . (7.7d)
2V α
Pe baza rezultatelor precedente se obţine expresia hamiltonianului pentru sistemul cu interacţii
coulombiene ecranate ı̂n Cuantificarea II
Ĥ(α) = T̂ + V̂ (α) + Û0 (α)

QII
X ~2 k 2 † 1 X X′ X 4π e2 †
= âkσ âkσ + â â† â ′
2 + α2 k σ k′ σ′ k +q σ
′ âk−q σ
2m 2V ′ q ′
q
k,σ k,k σ,σ
2 2 2 2
4π e N̂ − N̂ 4π e N
+ − 1̂ . (7.8)
2 α2 V 2 α2 V
Sistemul electronic conţine un număr de particule N = constant (din punct de vedere fizic); ca
urmare, este necesar să se restrângă spaţiul Fock la spaţiul Hilbert cu N particule, adică HN .
Atunci, efectuând această restricţie, operatorul număr de particule devine un operator banal:
N̂ = N 1̂ (ı̂n HN ). Ca urmare, restricţia operatorului hamiltonian la spaţiul Hilbert HN este:
X ~2 k 2 † 1 X X′ X 4π e2

Ĥ(α) = âkσ âkσ + â† â† â ′
2 + α2 k σ k′ σ′ k +q σ
′ âk−q σ
HN 2m 2V ′ q σ,σ ′
q
k,σ k,k
| {z } | {z }
= T̂ = V̂ ′ (α)
2 2 2 2
4π e N − N 4π e N
+ 2
1̂ − 1̂
|2 α V {z 2 α2 V }
4π e2 N
=− 2 α2 V
1̂
4π e2 N
= T̂ + V̂ ′ (α) − 1̂ .
2 α2 V
Se efectuează trecerea la limită termodinamică (pentru o constantă de ecranare α finită)1 ; atunci
se consideră limita

Ĥ(α) T̂ + V̂ ′ (α) 4π e2 N T̂ + V̂ ′ (α)
= − 1̂ −→ ; (7.9)
V V 2 α2 V 2 V →∞ V LT
se observă că la limita termodinamică dispare termenul banal, care devenea divergent la limita
ecranării nule, astfel ı̂ncât rămân numai termenii finiţi pentru limita α → 0.
După efectuarea limitei termodinamice se face trecerea la limita nulă a ecranării electrostatice
(α → 0); ca urmare, hamiltoniamul sistemului este constituit numai din termenul cinetic şi din
termenul interacţiei coulombiene cu transfer de impuls nenul:
Ĥ = T̂ + V̂ ′ , (7.10)
unde
X ~2 k 2
T̂ = ε0k â†kσ âkσ , ε0k = , (7.11a)
2m
k,σ
1 X X′ X 4π e2
V̂ ′ = ve(q) â†k σ â†k′ σ′ âk′ +q σ′ âk−q σ , ve(q) = . (7.11b)
2V ′ q ′
q2
k,k σ,σ
Concluzie:
i. S-a justificat utilizarea artificilă a potenţialului coulombian ecranat, deoarece se obţin
expresii bine definite (din punct de vedere matematic) ı̂n toate etapele intermediare de calcul, iar
ı̂n final, după efectuarea limitei termodinamice, dispar toate divergenţele datorate caracterului
interacţiei coulombiene de a avea rază lungă de acţiune; după efectuarea limitei termodinamice
se poate efectua limita ecranării electrostatice nule, pentru a reveni la sistemul fizic.
ii. Condiţia de neutralitate electrică (care implică introducerea fondului de sarcină pozitivă)
conduce la anihilarea reciprocă a termenilor interacţiei coulombiene dintre electroni cu transfer
de impuls nul (q = 0), ı̂mpreună cu interacţiile electrostatice dintre electroni şi fondul de sarcină
pozitivă, precum şi interacţia mutuală electrostatică a acestui fond pozitiv; ca urmare, hamil-
tonianul sistemului se reduce la hamiltonianul electronic, care nu conţine termeni q = 0. În
consecinţă, ı̂n analiza diagramatică care reprezintă seria de perturbaţie nu apar diagrame care să
conţină linii de interacţie cu impuls nul.
iii. Deoarece interacţia coulombiană are rază lungă de acţiune, rezultă următoarele particu-
larităţi ale seriei de perturbaţie pentru mărimile fizice:
• analiza diagramatică de ordin inferior (n ≤ 2) este insuficientă şi ı̂n plus apar mărimi
divergente;
• aproximaţia Hartree-Fock conduce la rezultate nefizice;
• este necesar să se includă ı̂n seria de perturbaţie o clasă (de ordin infinit) de diagrame
dominante, pentru a obţine aproximaţii satisfăcătoare.
1 Limita termodinamică implică creşterea concertată a tuturor mărimilor extensive ale sistemului, cu condiţia
ca rapoartele lor să rămână constante; ca urmare, ı̂n cazul prezent N , V şi Ĥ(α) tind la valori infinite astfel ı̂ncât
raportul Ĥ(α)/V are relevanţă termodinamică, fiind considerat densitatea volumică de hamiltonian.
7.2. INTERACŢIA COULOMBIANĂ EFECTIVĂ ÎN APROXIMAŢIA RPA 47
7.2 Interacţia coulombiană efectivă ı̂n aproximaţia RPA

A. Introducere aproximaţiei RPA prin self-energie
După cum s-a dedus anterior, termenii de perturbaţie nu conţin diagrame cu linii de interacţie
care au impuls nul; ca urmare. se vor estima termenii care contribuie ı̂n fiecare ordin al teoriei
perturbaţiilor la transformata Fourier a self-energiei proprii pentru a obţine contribuţiile domi-
nante, luând ı̂n considerare diagramele corespondente permise (pentru modelul jellium). Pentru
primele 2 ordine ale teoriei perturbaţiilor diagramele irreductibile au fost prezentate la pagina 192,
din volumul 1, Capitolul 3.
Ordinul 1: există a priori 2 diagrame (de interacţie directă şi de interacţie de schimb).
a) Termenul corespunzător interacţiei directe are diagrama ;
se observă că linia de interacţie implică un impuls nul, astfel ı̂ncât acest termen trebuie exclus.
b) Termenul corespunzător interacţiei de schimb are diagrama ilustrată ı̂n

dreapta; prin utilizarea regulilor de corespondenţă analitică, se obţine expresia k
contribuţiei de ordinul 1 la transformata Fourier a self-energiei proprii
f∗(1) (k, ω) = M
f∗(1s) (k, ω) k′ k − k′
M
Z Z ∞
i d3 k′ ′ dω ′ iω′ η e0 ′ ′
= v
e (k − k ) e G (k , ω ) . (7.12) k
~ R3 (2π)3 −∞ 2π
Integrala după frecvenţă se calculează cu ajutorul formulei (3.119):
Z ∞
dω ′ iω′ η e0 ′ ′
e G (k , ω ) = i θ(kF − k ′ ) ,
−∞ 2π
iar apoi se efectuează schimbarea de variabilă k′ → q = k − k′ şi se efectuează integrala triplă ı̂n
coordonate sferice, astfel ı̂ncât rezultă:
Z
f∗(1) (k, ω) = i d3 k′
M ve(k − k′ ) i θ(kF − k ′ )
~ R3 (2π)3
Z
−1 d3 q
= 3
θ kf − |k − q| ve(q)
~ R3 (2π)
Z Z π Z 2π p
−1 4π e2 ∞ 2 2 1
= 3
dq q dθ sin θ dϕ 2 θ kF − k 2 + q 2 − 2kq cos θ
~ (2π) 0 0 0 q
2 Z ∞ Z 1 p
−1 4π e
= (2π) dq du θ kF − k 2 + q 2 − 2kqu ,
~ (2π)3 0 −1
unde ultima egalitate s-a obţinut prin schimbarea de variabilă cos η = u şi faptului că integran-
dul este independent de unghiul azimutal ϕ, ceea ce produce integrala banală egală cu 2π. Se
1
observă că integrala rămasă este finită, deoarece factorul posibil divergent 2 , care provine de la
q
4π e2
transformata Fourier a potenţialului coulombian e v (q) = , este simplificat de către măsura
q2
de integrare d3 q = q 2 dq sin θdθ dϕ. În concluzie, contribuţia perturbaţională de ordinul 1 la
transformata Fourier a self-energiei proprii este dată numai de termenul de schimb şi este finită.
Ordinul 2: există a priori 6 diagrame irreductibile, dintre care 3 diagrame conţin linii de
interacţie cu impuls nul şi celelalte 3 diagrame conţin linii de interacţie cu impulsuri nenule.
a) Cele 3 diagrame cu liniile de interacţie de impuls nul sunt ilustrate ı̂n figurile de mai jos:
Conform discuţie din secţiunea precedentă, aceste 3 diagrame trebuie excluse pentru modelul
jellium.
b) Diagramele care nu conţin linii de interacţie cu impuls nul sunt ilustrate mai jos:
k q k k
k−p k−p
p
k−q k−p p k−q−p p q
q k−q−p
k−q k−q
q
k k k
şi aceştia sunt singurii termeni care au contribuţie ı̂n ordinul 2; atunci transformata Fourier a
self-energiei ı̂n ordinul 2 este obţinută prin adunarea contribuţiilor celor 3 diagrame precedente:
f∗(2) (k, ω) = M
M f(2r) (k, ω) + M
f(2b) (k, ω) + M
f(2c) (k, ω) . (7.13)
Observaţie:
Cele 3 contribuţii la Mf∗(2) (k, ω) sunt, ı̂n mod formal, de acelaşi ordin faţă de constanta de
2
cuplaj e ; totuşi posibilele divergenţe produse de potenţialul coulombian conduce la diferenţe
considerabile de mărime ı̂ntre termenii divergenţi şi cei finiţi. De aceea este necesar să se evalueze
pentru fiecare dintre cei 3 termeni specificaţi anterior dacă sunt finiţi, sau diverg.
Pentru detectarea caracterului finit sau divergent al unui termen se iau ı̂n considerare urmă-
toarele proprietăţi:
• transformata Fourier a potenţialului coulombian este independentă de frecvenţă şi este
4π e2
invers proporţională cu pătratul vectorului de undă: ve(q) = ;
q2
• transformata Fourier a funcţiei Green libere are expresia (3.70), adică
e 0 (k, ω) = 1 1
G = .
ω − ωk + i η θ(k − kF ) ω − ωk ± i η
Ca urmare, integralele după frecvenţe ale produselor de transformate Fourier de funcţii Green
libere sunt funcţii lent variabile de impulsuri şi nu sunt divergente; totuşi, integralele după im-
pulsuri (vectori de undă) pot conţine divergenţe, produse de transformata Fourier a potenţialului
de interacţie.
b1) Contribuţia diagramei din stânga, numită diagrama inelară de ordinul 2 se obţine prin
transpunerea analitică directă a elementelor diagramei:
i 2 Z Z
f (2r) d4 q d4 p 2 0
e (k − q) G e0 (p) G e0 (p + q)
M (k, ω) = (−2) 4 4
ve(q) G
~ R4 (2π) R4 (2π)
Z Z
2 d3 q 2 d3 p
= 2 v
e (q)
~ R3 (2π)3 R3 (2π)
3
Z ∞ ′ Z ∞ ′′
dω dω e 0 e 0 (p, ω ′′ ) G
e0 (p + q, ω ′′ + ω ′ ) ;
× G (k − q, ω − ω ′ ) G
−∞ 2π −∞ 2π
integrala dublă după frecvenţe a produsului celor 3 transformate Fourier de funcţii Green libere
este o mărime finită:
Z ∞ Z
dω ′ ∞ dω ′′ e 0 e 0 (p, ω ′′ ) G
e0 (p + q, ω ′′ + ω ′ ) ≡ J2r (p, q; k, ω) ,
G (k + q, ω − ω ′ ) G
−∞ 2π −∞ 2π
astfel ı̂ncât termenul inelar de ordinul 2 devine
2 2 Z Z
Mf(2r) (k, ω) = 2 (4π e ) d3
q
1
d3 p J2r (p, q; k, ω) .
~2 (2π)6 R3 q 4 R3
Integrala după variabila p nu produce divergenţe, astfel ı̂ncât numai integrala după variabila q
trebuie să fie explicitată; se utilizează coordonatele sferice şi se notează integrările peste variabilele
unghiulare prin
Z Z π Z 2π
2
d Ωq . . . = dθ sin θ dϕ . . .
4π 0 0

Z Z Z
f (2r) 2 (4π e2 )2 ∞ 2 1 2
M (k, ω) = 2 dq q 4 d Ωq d3 p J2r (p, q; k, ω)
~ (2π)6 0 q 4π R3
Z
2 (4π e2 )2 ∞ 1
= 2 6
dq 2 F2r (q; k, ω) , (7.14a)
~ (2π) 0 q
Z Z
2
unde F2r (q; k, ω) ≡ d Ωq d3 p J2r (p, q; k, ω) este finită; rezultatul anterior arată că in-
4π R3
tegrandul la valori mici ale impulsului se comportă divergent (invers proporţional cu pătratul
f(2r) (k, ω) este diver-
impulsului), ceea ce implică divergenţa infra-roşie a termenului inelar: M
gentă.
b2) Contribuţia diagramei centrale, care este o diagramă de schimb, se obţine ı̂n mod similar
cu precedenta:
i 2 Z d4 q
Z
d4 p
f(2b) (k, ω) =
M ve(q) ve(p)Ge0 (k − q) G
e 0 (k − q − p) G
e0 (k − p)
4 4
~ R4 (2π) R4 (2π)
Z Z Z ∞ Z
−1 d3 q d3 p dω ′ ∞ dω ′′
= 2 v
e (q) v
e (p)
~ R3 (2π)3 R3 (2π)3 −∞ 2π −∞ 2π
e ′ e0
× G (k − q, ω − ω ) G (k − q − p, ω − ω ′ − ω ′′ ) G
0 e0 (k − p, ω − ω ′′ ) ; (7.14b)
la fel ca ı̂n cazul anterior, integralele după frecvenţe produc o funcţie finită
Z ∞ Z ∞
dω ′ dω ′′ e 0 e0 (k−q−p, ω −ω ′ −ω ′′ ) G
e 0 (k−p, ω −ω ′′ ) ≡ J2b (p, q; k, ω) .
G (k−q, ω −ω ′ ) G
−∞ 2π −∞ 2π
În cazul prezent este necesar să se expliciteze ı̂n coordonate sferice ambele integrale după impul-
f(2b) (k, ω) devine:
suri, astfel ı̂ncât termenul M
Z Z ∞ Z Z
f(2b) (k, ω) = −1 (4π e2 )2 ∞ 2 1 2 1 2
M dq q dp p d Ω q d2 Ωp J2b (p, q; k, ω)
~2 (2π)6 0 q2 0 p2 4π 4π
Z Z ∞
−1 (4π e2 )2 ∞
= 2 dq dp F2b (q, p; k, ω) , (7.14c)
~ (2π)6 0 0
R R
unde F2b (q, p; k, ω) ≡ 4π d2 Ωq 4π d2 Ωp J2b (p, q; k, ω) este finită; rezultatul precedent arată că
termenul M f(2b) (k, ω) este finit (deci nedivergent).
b3) Contribuţia diagramei din dreapta, care este, de asemenea, o diagramă de schimb, se
obţine ı̂n mod similar cu precedenta:
i 2 Z d4 q
Z
d4 p
f(2c) (k, ω) =
M ve(q) ve(p)Ge0 (k − q) G e 0 (k − q) ei(ω−ω′ −ω′′ )η
e0 (k − q − p) G
4 4
~ R4 (2π) R4 (2π)
Z Z Z ∞ Z
−1 d3 q d3 p dω ′ ∞ dω ′′
= 2 v
e (q) v
e (p)
~ R3 (2π)3 R3 (2π)3 −∞ 2π −∞ 2π
i(ω−ω ′ −ω ′′ )η
0 2 0
×e Ge (k − q, ω − ω ) G ′ e (k − q − p, ω − ω ′ − ω ′′ ) ; (7.14d)
la fel ca ı̂n cazul anterior, integralele după frecvenţe produc o funcţie finită
Z ∞ Z ∞
dω ′ dω ′′ i(ω−ω′ −ω′′ )η e 0 2 0
e (k− q− p, ω − ω ′ − ω ′′ ) ≡ J2c (p, q; k, ω) .
e G (k− q, ω − ω ′ ) G
−∞ 2π −∞ 2π
În cazul prezent este necesar să se expliciteze ı̂n coordonate sferice ambele integrale după impulsuri
(la fel ca ı̂n cazul precedent), astfel ı̂ncât termenul M f(2c) (k, ω) devine:
Z Z ∞ Z Z
f(2c) (k, ω) = −1 (4π e2 )2 ∞ 2 1 2 1 2
M dq q dp p d Ω q d2 Ωp J2c (p, q; k, ω)
~2 (2π)6 0 q2 0 p2 4π 4π
Z Z ∞
−1 (4π e2 )2 ∞
= 2 dq dp F2c (q, p; k, ω) , (7.14e)
~ (2π)6 0 0
R R
unde F2c (q, p; k, ω) ≡ 4π d2 Ωq 4π d2 Ωp J2c (p, q; k, ω) este finită; rezultatul precedent arată că
termenul M f(2c) (k, ω) este finit (deci nedivergent), la fel ca şi termenul precedent.
În concluzie, pentru termenii de ordinul 2:
i. Mf(2r) este divergent, datorită prezenţei termenului ve2 (q);
f(2b) şi M
ii. M f(2c) sunt finite, datorită prezenţei termenului e v (q) ve(p).
f
Se observă că sursa divergenţei ı̂n M (2r)
este faptul că ambele linii de interacţie au acelaşi transfer
de impuls (q).
Ordinul 3: există o singură diagramă care are toate cele 3 linii de interacţie cu acelaşi transfer
de impuls (q), anume diagrama inelară de ordinul 3, reprezentată ı̂n figura de mai jos
k q
p′ + q p′
f(3r) (k, ω) =
M k−q
q
p+q p
q
k
f(2r) (k, ω), re-
Prin utilizarea unei metode similare cu cea realizată la estimare termenului M
zultă că diagrama prezentă are următoarea comportare:
i 3 (−2)(4π e2 )3 Z 1
Z Z
f(3r) (k, ω) =
M d q 6 33
d p d3 p′ J3r (q, p, p′ ; k, ω)
~ (2π)12 R3 q R3 R3
i 3 (−2)(4π e2 )3 Z ∞ 1
= dq 4 F3f (q; k, ω) ,
~ (2π)12 0 q
unde J3r (q, p, p′ ; k, ω) şi F3r (q; k, ω) sunt funcţii finite (nedivergente). 2
Ca urmare, pentru termenul inelar de ordinul 3, M f(3r) (k, ω), integrandul la valori mici ale
1
impulsului este proporţional cu 4 , deci acest termen este divergent.
q
Toate celelalte diagrame de ordinul 3 care contribuie la self-energia proprie pentru modelul
jellium corespund fie la termeni convergenţi, fie la termeni mai slab divergenţi decât termenul
inelar; adică toţi aceşti termeni au comportări de tipul
Z ∞
f(3j) (k, ω) ∼ 1
M dq F3j (q; k, ω) , l = 0, 1 & F3j (q; k, ω) = finit .
0 q 2l
Ca urmare, termenul dominant pentru ordinul 3 este termenul inelar, fiind cel mai divergent
dintre toţi termenii de ordinul 3.
2 Se observă că J (q, p, p′ ; k, ω) este rezultatul integrărilor peste frecvenţe al produsului celor 5 transformate
3r
Fourier de funcţii Green libere, iar F3f (q; k, ω) este
Z Z Z
F3r (q; k, ω) = d2 Ωq d3 p d3 p′ J3r (q, p, p′ ; k, ω) .
4π R3 R3
Ordinul n: există o singură diagramă care are toate cele n linii de interacţie cu acelaşi transfer
de impuls (q), anume diagrama inelară de ordinul n, care este ilustrată ı̂n figura următoare:
k q
q
q
f(nr) (k, ω) =
M
k−q
q
q
k
În mod analog cu cazurile anterioare, se arată că acest termen are comportarea de următorul
tip: Z ∞
f(nr) (k, ω) ∼ 1
M dq Fnr (q; k, ω) , Fnr (q; k, ω) = finit .
0 q 2(n−1)
Ca urmare, termenul inelar de ordinul n (pentru transformata Fourier a self-energiei) are o
divergenţă infra-roşie (care se produce la limita valorilor mici ale vectorului de undă ı̂n raport cu
care se efectuează integrarea) de tipul q −2(n−1) .
Toţi ceilalţi termeni (de ordinul n) sunt fie convergenţi, fie mai slab divergenţi (adică au
divergenţe infra-roşii de tipul q −m , unde m < 2(n − 1)); ca urmare termenul inelar este termenul
dominant pentru ordinul al teoriei perturbaţiilor.
Concluzie (pentru seria de perturbaţie a transformatei Fourier a self-energiei proprii): ı̂n

fiecare ordin al teoriei perturbaţiilor, termenul repezentat de diagrama inelară este termenul
dominant, având divergenţa maximă.
B. Aproximaţia fazelor aleatoare (RPA)

Conform estimării efectuate anterior pentru termenii de perturbaţie a transformatei Fourier a
self-energiei proprii, rezultă că o aproximaţie rezonabilă (care ia ı̂n considerare termenii dominanţi
şi neglijează restul termenilor) este următoarea:
Se consideră numai termenii inelari ı̂n toate ordinele teoriei perturbaţiilor.
Această aproximaţie este numită aproximaţia fazelor aleatoare (ı̂n limba engleză este numită
Random Phase Approximation, ceea ce explică prescurtare utilizată ı̂n mod uzual: RPA).
Conform prezentării făcute, această aproximaţie s-ar putea denumi aproximaţia inelară (ı̂n
engleză termenul este ring approximation). Aproximaţia fazelor aleatoare a fost propusă de către
Bohm şi Pines ı̂nainte de elaborarea teoriei many-body şi a implicat alte consideraţii asupra
tratării interacţiei coulombiene ı̂n modelul jelium; anume, considerând excitaţiile colective ale
gazului electronic, s-a evidenţiat caracterul dominant al modului colectiv ı̂n care se consideră
fazele de oscilaţie ca fiind aleatoare. Ulterior s-au obţinut rezultatele fizice ale aproximaţiei fazelor
aleatoare prin metodele teoriei many-body, utilizând aproximaţia inelară (ring approximaţion);
acesta este motivul pentru care aproximaţia inelară este denumită ı̂n mod curent aproximaţia
fazelor aleatoare (RPA); altfel spus, aproximaţia fazelor aleatoare (ı̂n sensul Bohm-Pines) şi
aproximaţia inelară (introdusă prin argumente diagramatice) au motivaţii aparent diferite, dar
conduc la rezultate identice.
Dacă se adună numai termenii inelari, ı̂n toate ordinele teoriei perturbaţiei (n ≥ 2), atunci se
obţine aşa numita self-energie inelară, a cărei transformată Fourier este
∞
X
f∗(r) (k, ω) =
M f(nr) (k, ω) ;
M
n=2
rezultatul precedent are următoarea reprezentare diagramatică:
RPA = + + + ...
Se observă că termenii inelari implică cel puţin 2 linii de interacţie, ceea ce corespunde la termeni
perturbativi cu ordinul cel puţin 2; deoarece termenul de ordinul 1 la self-energie nu este inclus
ı̂n self-energia inelară, atunci self-energia proprie ı̂n aproximaţia RPA este egală cu suma dintre
self-energia de ordinul 1 corespunzătoare interacţiei de schimb M f(1s) (k, ω) şi self-energia inelară
Mf ∗(r)
(k, ω) :
f∗ (k, ω) ≈ M
M f(1s) (k, ω) + M
f∗(r) (k, ω) ; (7.15a)
RPA
reprezentarea diagramatică a relaţiei precedente este ilustrată ı̂n figura următoare
k k
≈ + + + ... ≡ k − q q
RPA
k k
Din diagrama precedentă se observă că self-energia ı̂n aproximaţia RPA se poate exprima ı̂n
mod echivalent prin aproximaţia RPA pentru interaţia efectivă
Z
f∗ (k) ≈ d4 q i e e0 (k − q) ,
M 4
V RPA (q) G (7.15b)
RPA R4 (2π) ~
unde interacţia efectivă ı̂n aproximaţia RPA, V e RPA (q), este suma tuturor termenilor conţinând
ı̂nşiruiri de polarizărilor de ordinul 0, legate prin linii de interacţie cu acelaşi transfer de impuls
q, aşa cum este ilustrat ı̂n figura următoare:
q q q
≈ + + + ...
RPA
q
q
Pe de altă parte, definiţia generală a transformatei Fourier a interacţiei efective, rezultată din
aplicarea iterativă ı̂n ordin infinit a ecuaţiei Dyson (3.138), implică următoarea reprezentare
diagramatică:
q q q
≈ + + + ...
RPA
q
q
Atunci, prin compararea ultimelor două figuri, care ilustrează reprezentarea diagramatică a
transformatei Fourier a interacţiei efective ı̂n aproximaţia RPA, rezultă că ı̂n această aproximaţie
polarizarea proprie este egală cu polarizarea de ordinul 0:
e ∗ (q, ω) ≈ Π
Π e 0 (q, ω) . (7.16)
RPA
Pe baza rezultatului precedent se obţine expresia interacţiei efective ı̂n aproximaţia RPA, ca
soluţie a ecuaţiei Dyson, conform relaţiei generale (3.142)
e RPA (q, ω) = ve(q) ve(q)

V = ; (7.17)
1−e
v (q) Πe ∗ e 0 (q, ω)
1 − ve(q) Π
RPA (q, ω)
deoarece interacţia efectivă se poate exprima ı̂n termeni de funcţie dielectrică generalizată, con-
form definiţiei (3.140) ı̂n varianta scalară
e RPA (q, ω) = 1
V ve(q) ,
e(r) (q, ω)
κ
rezultă funcţia dielectrică generalizată ı̂n aproximaţia RPA, ı̂n acord cu formula generală (3.143):
κ e 0 (q, ω) .
e(r) (q, ω) = 1 − ve(q) Π (7.18)
Observaţii asupra expresiei transformatei Fourier a interacţiei efective ı̂n aproximaţia RPA:
4π e2
• Transformata Fourier a potenţialului de interacţie coulombiană pură ve(q) = are o
q2
3
singularitate la limita impulsului nul (singularitate infra-roşie) şi este independentă de
frecvenţă; deoarece transformata Fourier a polarizării de ordinul 0 depinde de frecvenţă,
rezultă că şi transformata Fourier a potenţialului de interacţie efectivă ı̂n aproximaţia RPA
e RPA (q, ω) depinde de frecvenţă şi posibilele sale sigularităţi sunt mai slabe decât ı̂n cazul
V
potenţialului coulombian pur.
• Rezultatul aproximaţiei RPA (aproximaţia inelară) este reţinerea numai a diagramelor do-
minante ı̂n fiecare ordin al teoriei perturbaţiilor, astfel ı̂ncât toate liniile de interacţie au
acelaşi 4-impuls q = (q, ω) , ceea ce se poate interpreta ca o necorelare ı̂ntre impulsuri;
această proprietate se regăseşte ı̂n hipoteza fazelor aleatoare, introdusă anterior de Bohm
şi Pines.
Transformata Fourier a polarizării de ordinul 0, Π e 0 (q, ω), a fost calculată ı̂n Subsecţiunea 3.4.3
0 0
rezultând o mărime complexă Π e (q, ω) = Re Π
0 e (q, ω) + Im Π e (q, ω) , unde partea reală are
expresia dată de formula (3.148), iar partea imaginară are expresia dată de formula (3.154); cele
două expresii specificate anterior sunt formule complicate, astfel ı̂ncât se obţin rezultate relevante
numai ı̂n cazuri asimptotice.
3 Terminologia este ı̂mprumutată din electrodinamica cuantică, unde regiunea de frecvenţe mici este numită
infra-roşie, iar regiunea de frecven mari este numită ultra-violetă; ca urmate, o singularitate la ω = 0 este numită
singularitate infra-roşie, iar o singularitate la ω = ∞ este numită singularitate ultra-violetă.
Deoarece transformata Fourier a potenţialului coulombian pur ve(q) este o mărime reală,
atunci din relaţia (7.18), rezultă părţile reală şi imaginară ale funcţiei dielectrice generalizate ı̂n
aproximaţia RPA: ( (r) 0
Re κ e (q, ω) = 1 − e v (q) Re Πe (q, ω) ,
(r) 0 (7.19)
Im κ e (q, ω) = − ve(q) Im Π e (q, ω) .
Pentru a realiza o comparaţie a interacţiei efective ı̂n aproximaţia RPA cu interacţia coulombiană,
se consideră expresiile interacţiei efective la limita statică, ceea ce corespunde pentru transformata
sa Fourier, la limita frecvenţei nule (ω = 0).
Conform rezultatelor prezentate ı̂n Subsecţiunea 3.4.3, la limita frecvenţei nule transformata
Fourier a polarizării de ordinul 0 are pentru partea reală şi pentru partea imaginară expresiile
date de formulele (3.149) şi respectiv (3.155):

 ReΠ
e 0 (q, 0) = − mkF g q ,
0 π 2 ~2 kF (7.20)
 e
Im Π (q, 0) = 0 ,
unde g(x) este funcţia caracteristică pentru polarizarea statică, definită prin formula (3.149c):

1 1 x2 1 − x/2
g(x) = − + 1− ln ;
2 2x 4 1 + x/2
pentru cazul prezent este importantă comportarea asimptotică a funcţiei g(x) la limita nulă a
variabilei: g(x) −→ 1 .
x→0
Pe baza rezultatelor anterioare se obţine expresia transformatei Fourier a interacţiei efective
ı̂n aproximaţia RPA la frecvenţă nulă
4π e2
e RPA (q, 0) = ve(q) q2 4π e2
V = = q , (7.21)
1−e
v (q) Πe 0 (q, 0) mkF q 4π e2 2 g
q 2 + qTF
1+ 2 2 g kF
π ~ kF q2
unde qTF este vectorul de undă Thomas-Fermi:

r
4 m e2 kF
qTF ≡ . (7.22a)
π ~2
Vectorul Tomas-Fermi se poate exprima ı̂n mod echivalent ı̂n următoarele moduri:
~2 kF2
• se utilizează energia Fermi a sistemului fără interacţii ε0F = şi expresia vectorului de
2m
3 2
undă Fermi ı̂n termeni de concentraţia particulelor kF = 3π n, astfel ı̂ncât se obţine
s
6π e2 n
qTF = ; (7.22b)
ε0F
• dacă se utilizează unităţile Hartree:
~2
– raza Bohr a0 = ,
m e2
r
3 3 V
– distanţa inter-particulă r0 = , care este raxa volumului per particulă, re-
4π N
V 4π 3
zultând din relaţia = v0 = r ;
N 3 0
r0
– lungimea adimensională caracteristică (numită parametrul Wigner-Seitz ) rs ≡
a0
(aceasta este caracteristica adimensională pentru concentraţia de electroni);
atunci vectorul de undă Fermi se exprimă ı̂n forma

N 1/3 9π 1/3 1 1 4 1/3
kF = 3π 2 = ≡ , unde αs ≡ ≈ 0.52 ;
V 4 r0 αs r0 9π
ca urmare, vectorul de undă Thomas-Fermi devine
r
4 αs
qTF = kF rs . (7.22c)
π
Din expresia (7.21) rezultă că efectul fondului de sarcină pozitivă combinat cu efectul interacţiilor
mutuale electronice conduc la modificarea legii Coulomb pentru interacţia electrostatică dintre
electroni, iar deosebirile ı̂ntre transformatele Fourier ale potenţialelor de interacţie sunt esenţiale
la valori mici ale vectorului de undă
4π e2 e RPA (q, 0) = 4π e2
ve(q) = −→ V q ;
q2 2 g
q 2 + qTF
kF
domeniul ı̂n care interacţia electrostatică este modificată ı̂n mod esenţial poate fi exprimată prin
condiţia r
q qTF 4 αs
≪ = rs ;
kF kF π
ca urmare, ı̂n cazul sistremului de electroni puternic degenerat (când rs ≈ 0) există o valoare
naturală pentru limita superioară a vectorului de undă corespunzătoare domeniului de modificări
qc √
esenţiale ale legii Coulomb (ı̂n engleză această valoare limită se numeşte cut-off ): ≈ rs .
kF
Deoarece ı̂n domeniul de modificări
q esenţiale ale legii Coulomb (q < qc ) funcţia caracteristică
satisface condiţia asimptotică g ≈ g(0) = 1, rezultă următoarea expresie asimptotică a
kF
transformatei Fourier a potenţialului efectiv
e RPA (q, 0) ≈ 4π e2 4π e2
V 2 −→ 2 . (7.23)
q<qc q2+ qTF q→0 qTF
Din expresia precedentă rezultă următoarele observaţii:

• la limita vectorului de undă nul transformata Fourier a interacţiei efective este finită:
2
e RPA (q, 0) −→ 4π e finit (deosebire esenţială faţă de cazul interacţiei coulombiene pure,
V
q→0 q 2
TF
4π e2
când ve(q) = −→ ∞);
q 2 q→0
• ı̂n regiunea asimptotică transformata Fourier a potenţialului interacţiei efective are expresia
e RPA (q, 0) ≈ 4π e2
V , care prin extrapolarea pentru toate valorile vectorului de undă,
q<qc q 2 + q 2
TF
corespunde la potenţialul coulombian ecranat:
e−qTF r
VRPA (r) ≈ e2 . (7.24)
r
Demonstraţie:
Se consideră că transformata Fourier a potenţialului interacţiei efective ar avea expresia
e RPA (q) = 4π e2
V 2
q2+ qTF
pentru toate valorile vectorului de undă şi că este independentă de frecvenţă; atunci potenţialul
interacţiei efective corespunzătoare (ı̂n spaţiul poziţiilor) se obţine prin transformarea Fourier
Z
d3 q iq·r e
VRPA (r) = 3
e VRPA (q) .
R3 (2π)
Deoarece V e RPA (q) depinde numai de modulul vectorului de undă, se efectuează integrala trans-
formatei Fourier ı̂n coordonate sferice q = q, θ, φ), cu alegerea axei polare paralelă cu vectorul
de poziţie r; integrala după unghiul azimutal (φ) este banală, producând factorul 2π, iar integrala
după unghiul polar se simplifică prin schimbarea de variabilă θ → u = cos θ, astfel ı̂ncât se obţine
Z ∞ Z π Z 2π
1 2 iqr cos θ 4π e2
VRPA (r) = dq q dθ sin θ dφ e 2
(2π)3 0 0 0 q 2 + qTF
Z Z
4π e2 2π ∞ q2 1
= 3
dq 2 2
e iqru
(2π) 0 q + qTF −1
Z
e2 ∞ q2 1 iqr −iqr

= dq 2 2
e − e
π 0 q + qTF iqr
2
Z ∞ Z ∞
e q iqr q −iqr
= dq 2 2
e − dq 2
e ;
iπr 0 q + qTF 0 q 2 + qTF
a doua integrală se transformă cu schimbarea de variabilă q → q̄ = −q:
Z ∞ Z −∞ Z −∞
q −iqr q̄ −iq̄r q
dq 2 2
e = dq̄ 2
e = − dq 2 2
e−iqr ,
0 q + qTF 0 q̄ 2 + qTF 0 q + qTF
unde ı̂n ultima egalitate s-a revenit la notaţia variabilei de integrare prin q.
Atunci, prin adunarea celor două integrale rezultă:
Z ∞
e2 q
VRPA (r) = dq 2 2
e iqr
i π r −∞ q + qTF
Im(q)
Integrala precedentă pe axa reală se calculează uti-
lizând teorema reziduurilor din teoria funcţiilor de
variabilă complexă. Astfel, se introduce variabila
complexă z = q + iγ şi se prelungeşte analitic in-
q2
tegrandul f (q) = 2 2
e iqr ı̂n planul complex;
q + qTF iq
se observă că prin prelungirea analitică, exponentul
devine iqr → i(q + iγ)r = iqr − γr, astfel că acesta
se anulează pe semicercul superior. Re(q)
Atunci se consideră integrala pe conturul ı̂nchis C+
constituit din axa reală continuată cu semiplanul su-
perior, care este ilustrat ı̂n figura din dreapta. −iq
I I
z e irz
I= dz 2
≡ dz f (z)
C+ z 2 + qTF C+
Pe de o parte integrala precedentă se descompune ı̂n integrala pe axa reală la care se adaugă
+
integrala pe semicercul de la infinit (C∞ ):
Z ∞ Z
q iqr z
I= dq 2 2
e + dz 2 2
e irz ;
−∞ q + qTF
+
C∞ z + qTF
conform lemei Jordan, prezentată la demonstrarea formulei (5.57), integrala pe semicercul superior
este nulă Z
z
dz 2 2
e irz = 0 ,
+
C∞ z + qTF
z
deoarece funcţia g(z) = 2 2
se anulează pe semicercul superior de rază infinită; ca urmare,
z + qTF
integrala pe conturul C+ se reduce la integrala pe axa reală
Z ∞
q
I= dq 2 2
e iqr .
−∞ q + qTF
Pe de altă parte, integrala pe conturul ı̂nchis C+ este egală cu suma reziduurilor funcţiei care sunt
localizate ı̂n interiorul acestui contur, conform teoremei reziduurilor a lui Cauchy:
I X
z e irz
I≡ dz 2 2
= 2πi Res f (zj ) ;
C+ z + qTF j
(zj ∈int{C+ })
7.3. ENERGIA STĂRII FUNDAMENTALE PENTRU MODELUL JELLIUM 57
ı̂n cazul prezent funcţia f (z) are numai 2 poli simpli z = ± i qTF , astfel ı̂ncât ı̂n interiorul conturului
ı̂nchis C+ se află numai polul simplu z+ = + i qTF , iar reziduul corespunzător este
1
Res f (z+ ) = lim (z − z+ ) f (z) = e−qTF r ;
z→z+ 2
ca urmare, integrala considerată este

Z ∞
q 1
I= dq 2
e iqr = 2πi e−qTF r ,
−∞ q 2 + qTF 2
iar potenţialul considerat are expresia:
e2 1 e2 −qTF r
VRPA (r) = 2πi e−qTF r = e ,
iπr 2 r
care este rezultatul cerut.
7.3 Energia stării fundamentale pentru modelul jellium ı̂n

condiţii de degenerare puternică
7.3.1 Metoda Brueckner şi Gell-Mann (utilizarea self-energiei)
A. Formularea problemei
Se consideră sistemul electronic ı̂n modelul jellium şi cu constanta de cuplaj (a interacţiei cou-
lonbiene) variabilă: e2λ = λ e2 (unde 0 ≤ λ ≤ 1); atunci, conform teoremei Pauli, energia stării
fundamentale a sistemului cu interacţii se exprimă prin formulele (3.115):
Z 1
dλ
E0 − E00 = δEλ ,
0 λ
Z
2s + 1 d4 k iωη f e 0 (k) ,
δEλ = −i V lim e ~ Mλ (k) G k k
2 η→0+ (2π)4
unde E00 este energia stării fundamentale a sistemului fără interacţii. Se ob-
(λ)
servă că termenul δE0 are interpretarea diagramatică ilustrată ı̂n figura din
dreapta.
1 2s + 1
Se observă, de asemenea, că electronii au numărul de spin s = 2, astfel ı̂ncât
= 1,
2
iar self-energia totală se obţine din self-energia proprie, conform relaţiei (3.107), particularizată
pentru cazul când interacţiile sunt independente de spini:
fλ (k) = M
M fλ∗ (k) + M
fλ∗ (k) G
e 0λ (k) M
fλ∗ (k) + . . .
B. Self-energia M fλ (k)
S-a arătat anterior că
i. ı̂n fiecare ordin al teoriei perturbaţiilor termenii inelari sunt dominanţi adică au divergenţa
maximă;
ii. suma termenilor inelari se condensează ı̂n interacţia efectivă cu aproximaţia RPA;
iii. termenii ne-inelari se pot considera corecţii (faţă de aproximaţia RPA).
Ca urmare, se separă ı̂n seria de perturbaţie totală a self-energiei proprii termenul de ordinl 1
(n,r)
(corespunzător interacţiei de schimb) M f(1,s) (k), termenii inelari M f (k) n , a căror sumă este
λ λ
(r)
f (k), şi restul termenilor de ordine n ≥ 2, care nu sunt inelari şi a căror
self-energia inelară M λ
sumă este parte ne-inelară a self-energiei M f∗′ (k):
λ
∞
X X(n) ∞
X ∞ X
X (n)
fλ∗ (k) =
M f∗(n,j) (k) = M
M f(1,s) (k) + f(n,r) (k) +
M f∗(n,j) (k)
M
λ λ λ λ
n=1 j n=2 n=2 j
(j6=r)
f(1,s) (k) + M
=M fλ∗′ (k) .
f∗(r) (k) + M (7.25)
λ λ
Aproximaţia efectuată de Brueckner şi Gell-Mann pentru self-energie este următoarea:

– se consideră drept termenii principali din seria de perturbaţie a self-energiei termenul de
ordinul 1 şi setul termenilor inelari (ı̂n toate ordinele teoriei perturbaţiilor), ceea ce constituie
aproximaţia RPA (aproximaţia fazelor aleatoare, sau altfel spus, aproximaţia inelară),
– din restul termenilor neinelari, se iau ı̂n considerare numai termenii neinelari de ordin minim
(adică de ordinul n = 2), iar aceşti termeni sunt consideraţi corecţii la aproximaţia RPA.
Atunci aproximaţia inelară a self-energiei este:
′
f∗ (k) ≈ M
M f∗(r) (k) + M
f(1,s) (k) + M f∗(2 ) (k) . (7.26)
λ λ λ λ
În cadrul aceleiaşi aproximaţii se consideră self-energia totală, reţinând numai corecţia neinelară
de ordinul 2 (dar neglijând restul contribuţiilor neinelare):
fλ (k) = M
M fλ∗ (k) + Mfλ∗ (k) Ge0λ (k) M
fλ∗ (k) + . . .
′

≈ M f(1,s) (k) + Mf∗(r) (k) + M f∗(2 ) (k) + M f(1,s) (k) + . . . G e0 (k) M f(1,s) (k) + . . . + . . .
λ λ λ λ λ λ
′

≈Mf(1,s) (k) + Mf∗(r) (k) + M f∗(2 ) (k) + Mf(1,s) (k) G f(1,s) (k) ,
e0λ (k) M
λ λ λ λ λ
adică ′
fλ (k) ≈ M
M f∗(r) (k) + M
f(1,s) (k) + M f(2 ) (k) , (7.27)
λ λ λ
unde ′ ′
M f∗(2 ) (k) + M
f(2 ) (k) = M f(1,s) (k) G f(1,s) (k)
e 0 (k) M
λ λ λ λ λ
este corecţia neinelară de ordinul 2.

Termenii care apar ı̂n aproximaţia self-energiei totale (7.27) au următoarele reprezentări dia-
gramatice, conform discuţiei prezentate ı̂n subsecţiunea precedentă:
• Termenul de ordinul 1 (corespunzător interacţiei de schimb) este
f(1,s) (k) −→
M .
λ
• Termenul inelar este
f∗(r) (k) −→
M RPA = + + + ...
λ
k k
= k−q q
− k−q q
k k
ceea ce corespunde analitic la expresia
Z
f∗(r) (k) = i d4 q e RPA 0
e (k − q) .
M λ 4
Vλ (q) − veλ (q) G (7.28)
~ R4 (2π)
• Corecţia de ordinul 2 este constituită din cei 2 termeni de schimb ai self-energiei de ordi-
f(2,b) (k) şi M
nul 2, M f(2,c) (k), definiţi prin relaţia (7.13), ı̂mpreună cu termenul rezultat prin
λ λ
acţiunea repetată a self-energiei de ordinul 1: M f(2,a) (k) ≡ Mf(1,s) (k) G f(1,s) (k):
e 0 (k) M
λ λ λ λ
′
f(2 ) (k) = M
M f(2,b) (k)+ M
f(2,c) (k)+ M
f(2,a) (k) −→ + +
λ λ λ λ
C. Energia stării fundamentale (integrarea după constanta de cuplaj)

Prin utilizarea aproximaţiei (7.27) pentru self-energie, se obţine aproximaţia corespunzătoare
pentru contribuţia la energia stării fundamentale a unei valori pentru constanta de cuplaj varia-
bilă:
Z
d4 k iωη f e 0 (k)
δEλ = −i V lim e ~ Mλ (k) G
η→0+ R4 (2π)4
Z Z
d4 k iωη f(1,s) e 0 (k) − i V d4 k iωη f∗(r) e0 (k)
= −i V 4
e ~ M λ (k) G 4
e ~ Mλ (k) G
R 4 (2π) R 4 (2π)
Z
d4 k iωη f(2′ ) e (k)
0
−iV 4
e ~ Mλ (k) G
R4 (2π)
(1) (r) (2′ )
≡ δEλ + δEλ + δEλ . (7.29)
Cele 3 contribuţii la δEλ au următoarele reprezentări diagramatice:
• Termenul de ordinul 1 este
(1)
δEλ −→
• Termenul inelar este
(r)
δEλ −→ − = + + + ...
• Termenul corectiv are 3 contibuţii, corespunzătoare părţilor self-energiei:

(2′ ) (2b) (2c) (2a)
δEλ = δEλ + δEλ + δEλ :
(2b)
δEλ −→
(2c)
δEλ −→
(2a)
δEλ −→ =
(2a) (2c)
Se observă că ultimii 2 termeni sunt egali δEλ = δEλ , deoarece prin deformarea di-
(2a)
agramei asociate termenului δEλ , dar păstrându-se topologia nemodificată, se obţine
(2c)
diagrama asociată termenului δEλ .
Prin efectuarea integralei ı̂n raport cu constanta de cuplaj se obţine contribuţia interacţiei la
energia stării fundamentale, conform teoremei Pauli:
Z 1 Z 1 Z 1 Z 1
0 dλ dλ (1) dλ (r) dλ (2′ ) (1) (r) (2′ )
E0 − E0 = δEλ = δEλ + δEλ + δEλ ≡ E0 + E0 + E0 .
0 λ 0 λ 0 λ 0 λ
Pentru a efectua integrările după constanta de cuplaj ı̂n cei 3 termeni precedenţi, se observă că ı̂n
(j)
diagramele asociate termenilor δEλ o linie de interacţie liberă reprezintă transformata Fourier
a potenţialului de interacţie coulombian cu constanta de cuplaj la o valoare intermediară:
4π e2λ 4π e2
veλ (q) = 2
= λ 2 = λ ve(q) ;
q q
ca urmare, fiecare linie de interacţie liberă contribuie cu variabila de integrare cu factorul λ.
Conform observaţiei precedente se efectuează integrările după constanta de cuplaj ı̂n felul
următor.
• Termenul de ordinul 1 conţine numai o singură linie de interacţie liberă, astfel ı̂ncât este
valabilă relaţia
(1)
δEλ = λ δE (1) ,
unde δE (1) este expresia termenului corespunzător constantei de cuplaj fizice λ = 1; ca
urmare, rezultă:
Z 1 Z 1
(1) dλ (1) dλ (1) (1)
E0 = δEλ = λ δE1 = δE1
0 λ 0 λ
Z
d4 k iωη f(1,s) e 0 (k) . (7.30a)
≡ −i V 4
e ~M (k) G
R4 (2π)
• Cei 3 termeni corectivi de ordinul 2 (dintre care termenul 2a este egal cu termenul 2c)
conţin fiecare câte 2 linii de interacţie libere, ceea ce implică un factor general λ2 ; atunci,
rezultă pentru corecţia energiei
Z 1 Z 1
(2′ ) dλ (2′ ) dλ 2 (2′ ) 1 (1) 1 (2b) (2c)
E0 = δEλ = λ δE1 = δE1 = δE1 + δE1 ;
0 λ 0 λ 2 2
adică, ı̂n mod explicit
Z Z
(2′ ) −i d4 k iωη f(2b) e 0 d4 k iωη f(2c) e0 (k). (7.30b)
E0 = V 4
e ~ M (k) G (k)−i V 4
e ~M (k) G
2 R4 (2π) R4 (2π)
• Termenul inelar implică integrarea transformatei Fourier a self-energiei inelare (RPA) ı̂n
raport cu constanta de cuplaj:
Z 1 Z 1 Z
(r) dλ (r) dλ d4 k iωη f∗(r) e 0 (k) ;
E0 = δEλ = (−i) V 4
e ~ Mλ (k) G
0 λ 0 λ R4 (2π)
prin utilizarea expresiei transformatei Fourier a potenţialului interacţiei efective ı̂n apro-
ximaţia RPA, ca soluţie a ecuaţiei Dyson dată de formula (7.17) dar adaptată la cazul
constantei de cuplaj variabile, rezultă
veλ (q) vλ (q) Π
e e 0 (q, ω)
e RPA (q, ω) − veλ (q) =
V − veλ (q) = veλ (q) ,
λ
1−e
vλ (q) Πe 0 (q, ω) 1 − veλ (q) Πe 0 (q, ω)
astfel ı̂ncât transformata Fourier a self-energiei proprii ı̂n aproximaţia RPA, dată de formula
(7.28), devine:
Z
f∗(r) i d4 q e RPA 0
e (k − q)
Mλ (k) = Vλ (q) − veλ (q) G
~ R4 (2π)4
Z e 0 (q, ω)
i d4 q λ2 ve2 (q) Π e0 (k − q) ;
= G
~ R4 (2π)4 1 − λ ve(q) Π e 0 (q, ω)
e 0 (q, ω) este independentă

se observă că transformata Fourier a polarizării de ordinul zero Π
de constanta de cuplaj, deoarece diagrama corespunzătoare nu conţine linii de interacţie.
Prin substituirea expresiei precedente a transformatei Fourier a self-energiei proprii ı̂n
aproximaţia RPA, ı̂n expresia energiei corespunzătoare se obţine:
Z 1 Z Z e 0 (q, ω)
(r) dλ d4 k iωη i d4 q λ2 ve2 (q) Π e0 (k − q) G
e 0 (k)
E0 = (−i) V e ~ G
0 λ R4 (2π)
4 ~ R4 (2π)4 1 − λ ve(q) Π e 0 (q, ω)
Z Z 1 e 0 (q, ω) Z
d4 q λ ve2 (q) Π d4 k iωη e 0 e0 (k) ;
=V dλ e G (k − q) G
R4 (2π)
4
0 1 − λ ve(q) Π e 0 (q, ω) R4 (2π)4
ı̂n ultima integrală (care conţine produsul transformatelor Fourier ale funcţiilor Green li-
bere) se efectuează schimbarea de variabilă k → k′ = k − q (adică k = k′ + q şi ω = ω ′ + ν),
urmată de definiţia transformatei Fourier a polarizării de ordinul 0, dată de formula (3.145),
astfel că rezultă:
Z Z
d4 k iωη e0 e 0 iνη d4 k′ iω′ η e 0 ′ e 0 ′ −~ iνη e 0
4
e G (k − q) G (k) = e 4
e G (k ) G (k + q) = e Π (q) .
R 4 (2π) R 4 (2π) 2i
(r)
Conform rezultatului anterior, partea inelară a energiei stării fundamentale E0 devine:
Z Z e0
(r) −~ d4 q iνη 1 e 0 (q, ω) λ ve(q) Π (q, ω) ;
E0 = V e dλ v
e (q) Π
2i R4 (2π)
4
0 e 0 (q, ω)
1 − λ ve(q) Π
integrala după constanta de cuplaj se efectuează prin schimbarea de variabilă de integrare

λ → x = λ ve(q) Πe 0 (q, ω) şi utilizarea următoarei identităţi
Z Z n
x 1 o n o
dx = − dx 1 − = − x + ln(1 − x) ,
1−x 1−x
astfel că rezultă următoarea expresie a părţii inelare a energiei stării fundamentale:
Z
(r) i~ d4 q iνη n
e 0 (q, ω) + ln 1 − ve(q) Π e 0 (q, ω)
o
E0 = − V 4
e v
e (q) Π . (7.30c)
2 R4 (2π)
Rezultatul precedent se exprimă mai compact prin utilizarea expresiei funcţiei dielectrice
e(r) (q) = 1 − e
generalizate ı̂n aproximaţie RPA, dată de formula (7.18): κ e 0 (q, ω), astfel
v(q) Π
că se obţine expresia
Z
(r) i~ d4 q n (r) o
E0 = − V 4
1−κe(r) (q) + ln κe (q) ; (7.30d)
2 R4 (2π)
se observă că ı̂n ultima formulă s-a omis factorul de convergenţă e iνη , deoarece integrandul
este bine definit la limita η → 0.
D. Energia de corelaţie
Conform rezultatelor obţinute ı̂n paragraful precedent, energia stării fundamentale a sistemului
este
(1) (r)
E0 = E00 + E0 + E0 + E0′ . (7.31)
Primii doi termeni din formula (7.31) au următoarea semnificaţie:
• E00 este energia stării fundamentale a sistemului fără interacţii, când hamiltonianul conţine
numai termenul cinetic (Ĥ0 = T̂ ):
hΦ0 |Ĥ0 |Φ0 i

E00 = ;
hΦ0 |Φ0 i
(1)
• E0 este contribuţia perturbativă de ordinul 1, a cărei expresie este dată de formula (7.30a).
Pe de altă parte, energia stării fundamentale a sistemului cu interacţii este exprimată (ı̂n cazul
general) ı̂n termeni de funcţia Green şi self-energia proprie prin formula (3.115); dacă se efectuează
aproximaţia de ordinul 1, atunci ı̂n formula (3.115) se fac următoarele ı̂nlocuiri:
e
G(k) e0 (k)
→ G
f∗ (k) → M
M f(1,s) (k) ,
(termenul corespunzător interacţiei directe M f(1,d) (k) este absent ı̂n modelul jellium datorită
condiţiei de neutralitate electrică); ca urmare, formula (3.115) ı̂n aproximaţia de ordinul 1 devine:
Z
d4 k iωη ~ f∗ e
E0 = − i(2s + 1)V lim e εk + M (k) G(k)
η→0+ (2π)4 2
Z
d4 k iωη ~ f(1,s) e 0
≈ − i 2 V lim e εk + M (k) G (k)
1 η→0+ (2π)4 2
Z Z
d4 k iωη e 0 d4 k iωη f(1,s) e 0 (k)
= − i 2 V lim e ε k G (k) + (− i) V lim e ~M (k) G
η→0+ (2π)4 η→0+ (2π)4
În expresia precedentă primul termen este egal cu energia stării fundamentale a sistemului fără
interacţii
Z
d4 k iωη e0 (k) = hΦ0 |Ĥ0 |Φ0 i = E00 ,
− i 2 V lim e εk G
η→0+ (2π)4 hΦ0 |Φ0 i
(1)
iar al doilea termen este egal cu contribuţia perturbativă de ordinul 1, E0 , deoarece expresia
este identică cu formula (7.30a):
Z
d4 k iωη f(1,s) e0 (k) = E (1) .
−i V 4
e ~M (k) G 0
R 4 (2π)
Deoarece aproximaţia de ordinul 1 pentru energia stării fundamentale a sistemului cu interacţii

este egală cu media hamiltonianului total al sistemului pe starea fundamentală a sistemului liber
(conform rezultatelor generale ale teoriei perturbaţiilor staţionare):
hΦ0 |Ĥ|Φ0 i hΦ0 |Ĥ0 |Φ0 i hΦ0 |V̂ ′ |Φ0 i

E0 ≈ = + ,
1 hΦ0 |Φ0 i hΦ0 |Φ0 i hΦ0 |Φ0 i
(1)
rezultă că termenul de ordinul 1, E0 , este egal cu energia de interacţie mediată pe starea
fundamentală liberă:
(1) hΦ0 |V̂ ′ |Φ0 i
E0 = .
hΦ0 |Φ0 i
Ca urmare a prezentării anterioare, rezultă că primii doi termeni din formula (7.31) reprezintă
media hamiltonianului total al sistemului pe starea fundamentală a sistemului liber:
(1) hΦ0 |Ĥ|Φ0 i

E00 + E0 = . (7.32)
hΦ0 |Φ0 i
Energia de corelaţie se defineşte prin relaţia:
hΦ0 |Ĥ|Φ0 i
Ecor ≡ E0 − , (7.33a)
hΦ0 |Φ0 i
adică este termenul suplimentar care trebuie adăugat la media hamiltonianului pe starea fun-
damentală liberă (sau ı̂n mod echivalent energia stării fundamentale ı̂n aproximaţia

de ordinul 1)
pentru a obţine energia stării fundamentale a sistemului cu interacţii: E0 = H 0 + Ecor .
Din relaţia (7.31) rezultă că ı̂n aproximaţia Brueckner şi Gell-Mann energia de corelaţie este
(r) (r) (2′ )
Ecor = E0 + E0′ ≈ E0 + E0 . (7.33b)
E. Evaluarea termenilor perturbativi

Observaţie preliminară: pentru compararea mărimii termenilor este convenabil să se scrie expre-
siile finale ale diferiţilor termeni ı̂n formă adimensională; ca urmare, se utilizează următoarele
mărimi standard (ı̂n raport cu care se realizează adimensionalizarea): 4
~2
• raza Bohr a0 = este aleasă etalonul de lungime, astfel că rezultă
me2
r
3 N
– distanţa inter-particulă r0 = 3 ,
4π V
r0
– lungimea adimensională caracteristică rs = (parametrul Wigner-Seitz),
a0
• vectorul de undă Fermi kF este ales etalonul pentru vectorii de undă şi satisface relaţia
1 1 4 1/3
kF = sau echivalent a0 kF = , unde αs = ≈ 0.521... este parametrul
αs r0 αs rs 9π
vectorului de undă Fermi;
r
4αs
ca urmare, vectorul Thomas-Fermi se exprimă ı̂n forma qTF = kF rs ;
π
e2
• energia Bohr εB = este aleasă etalonul de energie; ca urmare, rezultă:
2 a0
– energia Fermi a sistemului liber adimensionalizată este
~2 2
εF kF ~2 2 2 1 a0 2 1
= 2m2 = a0 kF = a 0 kF = = 2 ;
εB e m e2 αs r0 αs rs
2 a0
– energia per particulă adimensionalizată este

E
ε≡ .
N εB
E1. Ordinul 0 corespunde energiei stării fundamentale a sistemului fără interacţii
hΦ0 |Ĥ0 |Φ0 i

E00 = ;
hΦ0 |Φ0 i
P ~2 k 2
hamiltonianul sistemului liber este Ĥ0 = k,σ εk n̂kσ (unde energia uni-particulă este εk =
2m
şi media pe starea fundamentală a numărului de ocupare pe stare uni-particulă este funcţia Fermi-
Dirac la temperatură nulă, care devine funcţia Heaviside:
hΦ0 | n̂kσ |Φ0 i
= θ(kF − k) ;
hΦ0 |Φ0 i
X Z
hΦ0 | n̂kσ |Φ0 i X V
E00 = εk = εk θ(kF − k) = 2 d3 k εk θ(kF − k) .
hΦ0 |Φ0 i LT (2π)3 R3
k,σ k,σ
4 Marimile utilizate pentru adimensionalizare sunt unităţile Hartree, prezentate anterior cu formulele (7.22).
Integrala după vectorul de undă se efectuează ı̂n coordonate sferice k = (k, θ, φ), deoarece inte-
grandul depinde numai de modulul vectorului de undă; ca urmare, integralele unghiulare sunt
banale şi produc factorul 4π, astfel că rezultă:
Z kF
V ~2 k 2 V ~2 kF2 V ~2 kF2 3 V 0 N
E00 =2 4π dk k 2 = 2 = k = ǫ 3π 2 = 3
ε0F N ,
(2π)3 0 2m π 2m 5 5π 2 2m F 5π 2 F V 5
unde vectorul de undă Fermi (kF ) are expresia (3.1); se observă că rezultatul a fost obţinut
anterior la deducerea formulei (3.2).
Prin adimensionalizare se obţine:
E00 3 ε0F 3 1 2.21

ǫ0 ≡ = = ≈ 2 . (7.34)
N εB 5 εB 5 α2s rs2 rs
Se observă că termenul de ordinul 0 (corespunzător sistemului fără interacţii este invers propor-
1
ţional cu pătratul parametrului Wigner-Seitz: ǫ0 ∼ 2 .
rs
E2. Ordinul 1 se obţine din formula (7.30a), unde transformata Fourier a self-energiei de
ordinul 1 corespunzătoare interacţiei de schimb are expresia (3.118b):
Z
(1) d4 k iωη f(1,s) e 0 (k)
E0 = −i V 4
e ~M (k) G
R 4 (2π)
Z Z 4 ′
d4 k iωη e0 i d k e ′
e0 (k′ )
= −i V 4
e G (k) ~ lim 4
U(k − k′ ) e iω η G
R 4 (2π) ~ η→0 + (2π)
Z Z Z ∞ Z ∞
d3 k d3 k′ ′ dω iωη e 0 dω ′ iω′ η e 0 ′ ′
=V 3 3
v
e (k − k ) e G (k, ω) e G (k , ω ) ;
R3 (2π) R3 (2π) −∞ 2π −∞ 2π
integralele după frecvenţe se calculează conform relaţiei (3.119):

Z ∞
dω iωη e 0
lim e G (k, ω) = i θ(kF − k) ,
η→0+ −∞ 2π
astfel ı̂ncât termenul de ordinul 1 are expresia

Z Z
(1) d3 k d3 k′
E0 = − V 3 3
ve(k − k′ ) θ(kF − k) θ(kF − k ′ ) .
R3 (2π) R3 (2π)
Prin schimbarea de variabile

q = k − k′ , k = p + 21 q ,
=⇒
p = k − 21 q , k′ = p − 21 q ,
expresia termenului de ordinul 1 devine

Z Z
(1) d3 q d3 p
E0 = − V 3 3
ve(q) θ(kF − p + 21 q) θ(kF − p − 12 q)
R 3 (2π) R 3 (2π)
Z Z
−V
= 6
d3
q v
e (q) d3 p θ(kF − p + 12 q) θ(kF − p − 21 q) .
(2π) R3 R3
Integrala după variabila p este egală cu volumul domeniului aflat ı̂n interiorul intersecţiei sferei
de rază kF şi centrată ı̂n punctul având vectorul de poziţie 12 q cu sfera de rază kF şi centrată ı̂n
punctul având vectorul de poziţie − 21 q; ı̂n figura 7.1 este ilustrat domeniul de integrare.
Prin metode standard de integrare se obţine volumul domeniului considerat:
Z

Vq ≡ d3 p θ(kF − p + 12 q) θ(kF − p − 21 q)
R3
4π 3 h 3 q 1 q 3 i q
= kF 1 − + θ 1− .
3 2 2 kF 2 2 kF 2 kF
kF
q q
p−
2 p 2 
 p + 1
2 q ≤ kF
q
q 
2 p+ p+ 1
q ≤ kF
2 2
kF
Figura 7.1: Domeniul de integrare pentru termenul de ordinul 1.
Pe baza rezultatului precedent termenul de ordinul 1 se reduce la integrala după variabila q,

care se efectuează ı̂n coordonate sferice, deoarece integrandul este dependent numai de modulul
variabilei de integrare:
Z
(1) −V 3 4π e2 4π 3 h 3 q 1 q 3 i q
E0 = d q kF 1 − + θ 1 −
(2π)6 R3 q2 3 2 2 kF 2 2 kF 2 kF
Z ∞ h q 3 i
−V 2 4π 3 2 1 3 q 1 q
= 4π 4π e kF dq q 1 − + θ 1 −
(2π)6 3 0 q2 2 2 kF 2 2 kF 2 kF
Z q/(2kF ) h i
−V 2 3 3 q 1 q 3
= 3
e kF dq 1 − + ;
3π 0 2 2 kF 2 2 kF
integrala rămasă se efectuează ı̂n mod convenabil prin schimbarea de variabilă q → x = q/(2kF ):
Z h Z 1
q/(2kF )
3 q 1 q 3 i
dq 1 − + = 2kF dx 1 − 32 x + 21 x3 = 2kF 1 − 3
4 + 1
8 = 3
4 kF .
0 2 2 kF 2 2 kF 0
Atunci termenul de ordinul 1 are expresia
(1) −V e2 3 3 2
E0 = kF kF = − e kF N , (7.35a)
4π 3 4π
N
unde pentru ultima egalitate s-a utilizat expresia vectorului de undă Fermi: kF3 = 3π 2 .
V
Prin adimensionalizare se obţine:
(1)
E0 3 e2 kF 3 3 1 −0.916
ǫ1 ≡ =− =− a0 kF = − ≈ ; (7.35b)
N εB 4π e2 2π 2π αs rs rs
2 a0
1
se observă că termenul de ordinul 1 este invers proporţional cu parametrul Wigner-Seitz: ǫ1 ∼ .
rs
E3. Termenul inelar se obţine din expresia (7.30d)

Z
(r) i~ d4 q n (r)
(r) o
E0 =− V 4
1 − κ
e (q) + ln κ
e (q)
2 R4 (2π)
Z Z ∞
i~ 3
d q dν n (r)
(r) o
=− V 3
1 − κ
e (q, ν) + ln κ
e (q, ν) .
2 R3 (2π) −∞ 2π
Este convenabil să se adimensionalizeze expresia anterioară prin utilizarea variabilelor adimen-
q ν
sionale q̃ ≡ şi ν̃ ≡ :
kF 2 ωF
i~
E0
(r) − V k3 2 ω Z Z ∞ n (r) o
ǫr ≡ = 2 F F
d 3
q̃ dν̃ 1 − κ
e (r)
(q̃, ν̃) + ln κ
e (q̃, ν̃)
N εB e2 (2π)3 2π R3 −∞
N
2 a0
Z Z ∞ n
3 1 3
(r) o
= −i 2 2 2
d q̃ dν̃ 1 − κ e(r) (q̃, ν̃) + ln κ e (q̃, ν̃) ,
16π αs rs R3 −∞
unde factorul numeric din faţa integralei s-a obţinut prin următoarele transformări algebrice:
2
N
1 kF3 ~ ωF 1 3π V ε0F 3 1
= = .
(2π)4 N εB (2π)4 N εB 16 π 2 α2s rs2
V V
Pentru a simplifica expresia energiei inelare adimensionalizate ǫr se observă că mărimea ǫr este
κ(r) (q̃, ν̃) este o mărime complexă; ca urmare, se separă
reală, dar funcţia dielectrică generalizată e
partea reală şi partea imaginară a integrandului, luând ı̂n consideraţie identitatea matematică
p y
ln(x + iy) = ln x2 + y 2 + i arctan :
x
(r) n (r) o n e(r) o
Im κ
1−κ e(r) + ln κ e = 1 − Re κ e(r) + ln κ e + i − Im κ e(r) + arctan ;
e(r)
Re κ
din condiţia de realitate a energiei inelare, rezultă că partea reală a integrandului este nulă şi se
obţine Z Z ∞
3 1 3 (r) Im eκ(r) (q̃, ν̃)
ǫr = d q̃ dν̃ − Im κ e (q̃, ν̃) + arctan .
16π 2 α2s rs2 R3 −∞ e(r) (q̃, ν̃)
Re κ
Funcţia dielectrică generalizată κe(r) (q, ν) este dependentă numai de modulele argumentelor, de-
oarece
(
Πe 0 (q, ν) = Π
e 0 (q, |ν|) ,
κ e 0 (q, ν) = κ
e(r) (q, ν) = 1 − ve(q) Π e(r) (q, |ν|) , unde
ve(q) = ve(q) ;
ca urmare, rezultă relaţia

Z Z ∞ Z ∞ Z ∞
d3 q̃ dν̃ F κe(r) (q̃, ν̃) = 4π dq̃ q̃ 2 2 dν̃ F κe(r) (q̃, ν̃) .
R3 −∞ 0 0
Pe baza rezultatului precedent se obţine următoarea expresie a energiei inelare:

Z ∞ Z ∞
3 1 2 e(r) (q̃, ν̃)
Im κ (r)
ǫr = dq̃ q̃ dν̃ arctan − Im κ
e (q̃, ν̃) . (7.36)
2π α2s rs2 0 0 e(r) (q̃, ν̃)
Re κ
Observaţii:
• S-a arătat că tratarea perturbativă a interacţiei coulombiene conduce la termeni divergenţi
ı̂n fiecare ordin de perturbaţie, iar termenii inelari sunt maxim divergenţi; totuşi, din punct
de vedere fizic rezultatele finale trebuie să fie finite, astfel ı̂ncât este de aşteptat ca suma
termenilor maxim divergenţi să fie finită. Ca urmare, se va determina comportarea domi-
nantă a energiei dată de termenii inelari, ǫr , la limita gazului electronic puternic degenerat,
când concentraţia de electroni este foarte mare, ceea ce implică limita rs → 0.
• Polarizarea de ordinul 0 a fost calculată ı̂n Subsecţiunea 3.4.3, iar expresiile rezultante sunt
date de formulele (3.148) pentru partea reală şi respectiv (3.154) pentru partea imaginară.
Dacă se utilizează exprimarea adimensională, atunci polarizarea de ordinul 0 se poate scrie
ı̂n forma

Πe 0 (q, ν) = − mkF ΠR (q̃, ν̃) + ΠI (q̃, ν̃) ,
2
π ~ 2
unde ΠR (q̃, ν̃) şi ΠI (q̃, ν̃) sunt părţile reală şi imaginară adimensionale.
Ca urmare funcţia dielectrică adimensionalizată ı̂n aproximaţia RPA se scrie astfel:
mkF 4π e2
κ e 0 (q, ν) ve(q) = 1 +
e(r) (q, ν) = 1 − Π ΠR (q̃, ν̃) + ΠI (q̃, ν̃) 2 2
2
π ~ 2 kF q̃
q 2 1
TF
= 1+ 2
ΠR (q̃, ν̃) + ΠI (q̃, ν̃) ,
kF q̃
iar părţile reală şi imaginară sunt
(r) q 2 1
TF
Re e
κ (q̃, ν̃) = 1 + ΠR (q̃, ν̃) ,
kF q̃ 2
(r) qTF 2 1
Im e
κ (q̃, ν̃) = ΠI (q̃, ν̃) ;
kF q̃ 2
q 2 4
TF
de asemenea, se observă că = αs rs .
kF π
• Pentru a extrage partea dominantă a interacţiei coulombiene se ţine seama de proprietatea
că ı̂n aproximaţia RPA, interacţia efectivă diferă ı̂n mod esenţial de interacţia coulombiană
pură la valori foarte mici ale vectorului de undă; mai exact, domeniul ı̂n care modificările
qTF √
sunt esenţiale este dat de condiţia q̃ < ≈ rs , când potenţialul efectiv la limita statică
kF
este finit, conform relaţiei (7.23), iar potenţialul coulombian diverge:
2 √
e RPA (q, 0) ≈ 4π e ,
V pentru q̃ < rs ,
2
qTF
4π e2
v (q) =
e −→ ∞ .
q 2 q→0
Atunci, se presupune că se obţine contribuţia dominantă de la domeniul de modificări
esenţiale şi se face separarea integralei după modului vectorului de undă ı̂n 2 integrale
astfel:
– se alege o valoare de tăiere (ı̂n engleză este termeul cut-off ) q̃c , pentru vectorul de
undă, care este foarte mică (q̃c ≪ 1), dar superioară valorii care defineşte domeniul
√
dominant, adică q̃c > rs ;
Z ∞ Z q̃c Z ∞
– se descompune integrala dq̃ . . . = dq̃ . . . + dq̃ . . . astfel ı̂ncât prima inte-
0 0 q̃c
grală conţine partea dominantă şi care produce divergenţele din termenii individuali
de perturbaţie.
Ca urmare a observaţiilor precedente, se separă energia inelară, dată de formula (7.36) ı̂n 2
termeni:
ǫr = ǫr′ + ǫr′′ , (7.37a)
unde
Z q̃c Z ∞
3 1 e(r) (q̃, ν̃)
Im κ
ǫr′ = dq̃ q̃ 2 dν̃ −
arctan
Im κ
e (r)
(q̃, ν̃) , (7.37b)
2π αs rs2
2
0 0 e(r) (q̃, ν̃)
Re κ
Z ∞ Z ∞
3 1 e(r) (q̃, ν̃)
Im κ
ǫr′′ = dq̃ q̃ 2
dν̃ arctan − Im κ
e (r)
(q̃, ν̃) . (7.37c)
2π α2s rs2 q̃c 0 e(r) (q̃, ν̃)
Re κ
Se observă că termenul ǫr′ conţine divergenţa infra-roşie, dar termenul ǫr′′ nu conţine divergenţe
√
(este analitic ı̂n raport cu rs , adică se poate dezvolta ı̂n serie de puteri ale parametrului Wigner-
Seitz rs ); ca urmare, se va deduce comportarea termenului ǫ′r .
Pentru a evalua expresia (7.37b) se utilizează expresiile asimptotice ale polarizării de ordinul 0
pentru vectori de undă foarte mici şi frecvenţe proporţionale cu vectorii de undă (q̃ ≈ 0 şi ν̃ = x q̃),
dar constanta de proporţionalitate poate avea o valoare arbitrară, adică x ∈ (0, ∞), astfel ı̂ncât
aproximaţia este valabilă pentru frecvenţe arbitrare; atunci, partea reală şi partea imaginară ale
transformatei Fourier a polarizării au expresiile asimptotice (3.151) şi respectiv (3.157):

1 ν̃ 1 − ν̃/q̃ π
ΠR (q̃, ν̃) ≈ 1 −
ln = f (x) ,
2 q̃ 1 + ν̃/q̃ 2
π ν̃ ν̃ π
ΠI (q̃, ν̃) ≈ θ 1− = x θ(1 − x) .
2 q̃ q̃ 2
Din expresiile asimptotice ale părţilor reală şi imaginară ale transformatei Fourier a polarizării
de ordinul 0 se obţin următoarele consecinţe:
• părţile reală şi imaginară ale funcţiei dielectrice generalizate au următoarele expresii asimp-
totice ı̂n cazul specificat anterior:
(r) 4 1 π 1
e (q̃, ν̃) ≈ 1 + αs rs 2
Re κ f (x) = 2 q̃ 2 + 2 αs rs f (x) ,
π q̃ 2 q̃
(r) 4 1 π 1
e (q̃, ν̃) ≈ αs rs 2
Im κ x θ(1 − x) = 2 2 αs rs x θ(1 − x) ;
π q̃ 2 q̃
• arctangenta raportului părţilor imaginară şi reală ale funcţiei dielectrice generalizate are
următoarea expresia asimptotică
e(r) (q̃, ν̃)

Im κ 2 αs rs x θ(1 − x)
arctan (r)
≈ arctan 2
Re κ
e (q̃, ν̃) q̃ + 2 αs rs f (x)
 2 αs rs x

 = arctan 2 ,
x<1 q̃ + 2 αs rs f (x)
(
= = 0 , dacă q̃ 2 + 2 αs rs f (x) > 0 ,


=
x>1 = π , dacă q̃ 2 + 2 αs rs f (x) < 0 ,
• integrala după frecvenţă se transformă ı̂n integrală după parametrul de proporţionalitate

x, conform relaţiei următoare:
Z ∞ Z ∞
dν̃ F (q̃, ν̃) = q̃ dx F (q̃, q̃ x) .
0 0
Luând ı̂n considerare observaţiile precedente, se prelucrează expresia termenului dominant ǫ′r
astfel:
Z q̃c Z ∞
3 2 αs rs x θ(1 − x) 2 αs rs x θ(1 − x)
ǫr′ = dq̃ q̃ 2
q̃ dx arctan −
2π α2s rs2 0 0 q̃ 2 + 2 αs rs f (x) q̃ 2
Z q̃c Z 1
6 2 αs rs x 2 αs rs x
= dq̃ q̃ 3 dx arctan 2 −
4π α2s rs2 0 0 q̃ + 2 α r
s s f (x) q̃ 2
Z q̃c Z ∞
6
+ 2
dq̃ q̃ 3 dx π θ − q̃ 2 − 2 αs rs f (x)
4π αs rs 0 1
≡ ǫr′(a) + ǫr′(b) , (7.38)
′(a) ′(b)
unde ǫr este primul termen şi conţine singularitatea infra-roşie, iar ǫr este al doilea termen,
care nu conţine singularităţi.
′(a)
Deoarece se urmăreşte evidenţierea singularităţii dominante, se studiază termenul ǫr :
Z q̃c Z 1
′(a) 6 3 λx λx
ǫr = dq̃ q̃ dx arctan 2 − 2 ,
π λ2 0 0 q̃ + λ f (x) q̃
π qTF 2
unde λ ≡ 2 αs rs = ∼ e2 . Se efectuează dezvoltarea ı̂n serie de puteri ı̂n raport
2 kF
cu parametrul λ, ceea ce este echivalent cu dezvoltarea ı̂n serie după constanta de cuplaj (e2 ),
pentru a obţine seria de perturbaţie a termenilor maxim divergenţi:

λx λx λ xh λ f (x) i−1 λx
arctan 2 − 2 = arctan 1+ − 2
q̃ + λ f (x) q̃ q̃ 2 q̃ 2 q̃
λx h λ f (x) i−1 λx
≈ 2 1+ + O(λ3 ) − 2
q̃ q̃ 2 q̃
λx h λ f (x) i λx
≈ 2 1− + O(λ3 ) − 2
q̃ q̃ 2 q̃
λ2 x f (x)
≈− + O(λ3 ) , (7.39)
q̃ 4
unde s-a utilizat dezvoltarea de ordinul 1 pentru arctangentă: arctan(x) ≈ x + O(x3 ).

′(a)
Atunci, se obţine următoarea serie de puteri, ı̂n raport cu parametrul λ, a termenului ǫr :
Z q̃c Z 1
6 λ2 x f (x)
ǫr′(a) = dq̃ q̃ 3 dx − + O(λ3
)
π λ2 0 0 q̃ 4
Z Zq̃c
6 dq̃ 1
=− dx x f (x) + O(λ3 )
π 0 q̃ 0
6h q̃c i Z 1

=− ln q̃ dx x f (x) + O(λ3 ) . (7.40)
π 0 0
Observaţie: dezvoltarea ı̂n serie de puteri ı̂n raport cu parametrul λ arată că termenul de ordinul
minim are divergenţă logaritmică infra-roşie (care era rezultatul aşteptat); totuşi, prin sumarea
tuturor termenilor perturbaţionali ar trebui să se anihileze divergenţa (pentru că interacţia efec-
√
tivă nu conţine divergenţe pentru q̃ < rs . Pentru evitarea singularităţii artificiale (introdusă
de dezvoltarea ı̂n serie de perturbaţie) se procedează astfel:
√
i. se introduce un parametru de tăiere (cut-off) natural: q̃m = rs (care este valoarea minimă
a numărului de undă adimensional);
ii. se consideră că comportarea dominantă este dată de termenul de ordin minim (al seriei de
perturbaţie) evaluată cu parametrul de tăiere natural.
′(a)
Conform observaţiei precedente, se ı̂nlocuieşte formula (7.40) pentru termenul ǫr cu formula
6h q̃c i Z 1 √

ǫr′(a) ≈− ln q̃ √ dx x f (x) + O( rs )
π rs 0
6 q̃c 2 √
= − ln √ 1 − ln 2 + O( rs )
π rs 3π
2 rs √
= 2 1 − ln 2 ln 2 + O( rs ) , (7.41)
π q̃c
unde s-a utilizat expresia integralei ı̂n raport cu variabila x :

Z Z
1
2 1
x 1 − x 2
dx x f (x) = dx x 1 − ln = 1 − ln 2 .
0 π 0 2 1+x 3π
′(a)
Din formula (7.41) rezultă că termenul ǫr are o divergenţă logaritmică la limita rs → 0; pe de
′(b) ′′
altă parte, termenii ǫr şi ǫr nu sunt divergenţi la limita rs → 0.
În concluzie, energia inelară are următoarea expresie ı̂n condiţia când parametrul Wigner-Seitz
este foarte mic (rs ≪ 1):
ǫr = ǫr′ + ǫr′′ = ǫr′(a) + ǫr′(b) + ǫr′′

2 √ 2
= 2 1 − ln 2 ln rs + O( rs ) − 2 1 − ln 2 ln q̃c2 + ǫr′(b) (q̃c ) + ǫr′′ (q̃c ) . (7.42)
π π
Calculele detaliate efectuate de Brueckner şi Gell-Mann au arătat că ǫr nu depinde de parametrul
de tăiere artificial q̃c , deoarece această mărime se reduce ı̂n final.
Ca urmare energia inelară adimensională are următoarea expresie dominantă la limita valorilor
foarte mici ale parametrului Wigner-Seitz:
2
ǫr ≈ 2 1 − ln 2 ln rs + C = 0.0622 ln rs + C , (7.43)
π
unde C este un termen constant. Se observă că ǫr nu are o expresie analitică ı̂n raport cu
parametrul rs , astfel ı̂ncât nu este posibilă o dezvoltare ı̂n serie de puteri rs pentru energia
inelară.
(2′ )
E4. Termenii neinelari (corecţiile de ordinul 2) sunt reprezentaţi prin E0 , care are 2
contribuţii, conform relaţiei (7.30)
1
(2′ ) (2b) (2c)
E0 δE = + δE1 .
2 1
Prima contribuţie se obţine din expresia (7.14b) pentru self-energia corespunzătoare:
Z
(2b) 1 (2b) −iV d4 k iωη f∗(2b) e0 (k)
E0 = δE1 = 4
e ~M (k) G
2 2 R4 (2π)
Z Z Z
iV d4 k iωη d4 q d4 p e0 (k − q) G
e0 (k − q − p) G
e 0 (k − p) G
e 0 (k) ;
= 4
e 4 4
v (q) ve(p) G
e
2~ R4 (2π) R4 (2π) R4 (2π)
prin schimbarea de variabilă p → k − q − p se obţine expresia echivalentă:

Z Z Z
(2b) iV d4 k iωη d4 q d4 p e0 (k − q) G
e0 (p) G
e 0 (p + q) G
e0 (k) .
E0 = 4
e 4 4
ve(q) ve(k− q− p) G
2~ R4 (2π) R4 (2π) R4 (2π)
În continuare se explicitează integralele 4-dimensionale şi se separă integralele după frecvenţe:
Z Z Z Z ∞
(2b) iV d3 k d3 q d3 p dω iωη
E0 = v (q) ve(k − q − p)
e e
2~ R3 (2π)3 R3 (2π)3 R3 (2π)3 −∞ 2π
Z ∞ Z
dω ′ ∞ dω ′′ e0 e 0 (k − q, ω − ω ′ ) G
e 0 (p, ω ′′ ) Ge0 (q + p, ω ′ + ω ′′ )
× G (k, ω) G
−∞ 2π −∞ 2π
Z Z Z Z ∞
iV d3 k d3 q d3 p dω ′
= v
e (q) ve(k − q − p)
2~ R3 (2π)3 R3 (2π)3 R3 (2π)3 −∞ 2π
Z ∞ Z ∞ ′′
dω iωη e 0 e0 (k − q, ω − ω ′ ) dω ′′
e 0 (p, ω ′′ ) G
e 0 (p + q, ω ′′ + ω ′ )
× e G (k, ω) G e iω η G
−∞ 2π −∞ 2π
Z Z Z Z ∞
iV d3 k d3 q d3 p dω ′
≡ 3 3 3
v
e (q) v
e (k − q − p) J2 (k, −q, −ω ′ ) J2 (p, q, ω ′ ) ,
2~ R3 (2π) R3 (2π) R3 (2π) −∞ 2π
′′
unde ı̂n ultima integrală după frecvenţa ω ′′ s-a introdus factorul de convergenţă eiω η
şi integralele
după frecvenţele ω, respectiv ω ′′ , definesc funcţiile J2 (k1 , k2 , ν):
Z ∞
dω iωη e0 e0 (k1 + k2 , ν + ω) .
J2 (k1 , k2 , ν) ≡ e G (k1 , ν) G
−∞ 2π
Integrala după frecvenţă a produsului de două funcţii Green libere J2 (k1 , k2 , ν) a fost eva-
luată la calculul transformatei Fourier a polarizării de ordinul 0, iar rezultatul este conţinut
ı̂n demonstraţia formulei (3.145):

θ(kF − k1 ) θ(|k1 + k2 | − kF ) θ(k1 − kF ) θ(kF − |k1 + k2 |)
J2 (k1 , k2 , ν) = i − .
ν − ωk1 +k2 + ωk1 + i η ν − ωk1 +k2 + ωk1 − i η
Atunci, ultima integrală după frecvenţă devine
Z ∞
dω ′
J2 (k, −q, −ω ′ ) J2 (p, q, ω ′ )
−∞ 2π
Z ∞
dω ′ θ(kF − k) θ(|k − q| − kF ) θ(k − kF ) θ(kF − |k − q|)
= i −
−∞ 2π ν − ωk−q + ωk + i η ν − ωk−q + ωk − i η

θ(kF − p) θ(|p + q| − kF ) θ(p − kF ) θ(kF − |p + q|)
×i − ;
ν − ωp+q + ωp + i η ν − ωp+q + ωp − i η
expresia precedentă se descompune ı̂n fracţii simple, prin metoda utilizată la demonstrarea for-
(1)
mulei (3.145) şi apoi se consideră integrale de tipul J± (a), astfel ı̂ncât se obţine:
Z ∞
dω ′
J2 (k, −q, −ω ′ ) J2 (p, q, ω ′ )
−∞ 2π
i
= θ(kF − k) θ(|k − q| − kF ) θ(p − kF ) θ(kF − |p + q|)
(ωp+q − ωp ) + (ωk−q − ωk )
i
+ θ(k − kF ) θ(kF − |k − q|) θ(kF − p) θ(|p + q| − kF ) .
(ωk−q − ωk ) + (ωp+q − ωp )
(2b)
Pe baza rezultatului precedent expresia termenului E0 devine:
Z Z Z
(2b) V d3 k d3 q d3 p ve(q) ve(k − q − p)
E0 =
2~ R3 (2π) R3 (2π) R3 (2π)3 (ωp+q − ωp ) + (ωk−q − ωk )
3 3
× θ(kF − k) θ(|k − q| − kF ) θ(p − kF ) θ(kF − |p + q|)

Z Z Z
V d3 k d3 q d3 p v (q) ve(k − q − p)
e
+
2~ R3 (2π) R3 (2π) R3 (2π)3 (ωp+q − ωp ) + (ωk−q − ωk )
3 3
× θ(k − kF ) θ(kF − |k − q|) θ(kF − p) θ(|p + q| − kF ) ;
ı̂n ambii termeni se face schimbarea de variabile p → −p; q → −q, astfel că se obţine:
Z Z Z
(2b) V d3 k d3 q d3 p ve(q) ve(k + q + p)
E0 = 3 3 3
2~ R3 (2π) R3 (2π) R3 (2π) (ωp+q − ωp ) + (ωk+q − ωk )
× θ(kF − k) θ(|k + q| − kF ) θ(p − kF ) θ(kF − |p + q|)
Z Z Z
V d3 k d3 q d3 p v (q) ve(k + q + p)
e
+
2~ R3 (2π) R3 (2π) R3 (2π)3 (ωp+q − ωp ) + (ωk+q − ωk )
3 3
× θ(k − kF ) θ(kF − |k + q|) θ(kF − p) θ(|p + q| − kF ) ;
apoi, ı̂n al doilea termen se face schimbarea de variabilă k ↔ p, astfel că acest termen devine
identic cu primul; ca urmare, se obţine:
Z Z Z
(2b) V d3 k d3 q d3 p ve(q) ve(k + q + p)
E0 = 3 3 3
~ R3 (2π) R3 (2π) R3 (2π) (ωp+q − ωp ) + (ωk+q − ωk )
× θ(kF − k) θ(|k + q| − kF ) θ(p − kF ) θ(kF − |p + q|) .
În expresia precedentă se explicitează potenţialul interacţiei coulombiene şi numitorul

~ h ~ 2
(ωp+q − ωp ) + (ωk+q − ωk ) = (p + q)2 − p2 + (k + q)2 − k2 ] = q + q · (k + p)
2m 2m
astfel că rezultă
4π e2 4π e2
Z Z Z
(2b) V 1 q 2 |q + k + p|2
E0 = 9
d3 k d3 q d3 p
~ (2π) R3 R3 R3 ~ 2
q + q · (k + p)
2m
× θ(kF − k) θ(|k + q| − kF ) θ(p − kF ) θ(kF − |p + q|)
Z Z Z
m e4 3 3 θ(kF − k) θ(|k + q| − kF ) θ(p − kF ) θ(kF − |p + q|)
=V 2 2
d k d q d3 p 2 .
32 π ~ R3 R3 R3 q2 q + k + p q 2 + q · (k + p)
Expresia precedentă se exprimă cu variabilele adimensionale: k = kF k′ , q = kF q′ , p = kF p′ ,

astfel ı̂ncât rezultă:
Z Z Z
(2b) m e4 3 ′ 3 ′ θ(1 − k ′ ) θ(|k′ + q′ | − 1) θ(p′ − 1) θ(1 − |p′ + q′ |)
E0 = V 7 2
kF
3
d k d q d3 p′ 2 ;
32 π ~ R3 R3 R3 (q ′ )2 q′ + k′ + p′ (q ′ )2 + q′ · (k′ + p′ )
factorul din faţa parantezei se transformă ı̂n felul următor:

m e4 3 e2
V 7 2
kF3 = 5
N,
32 π ~ 16 π 2 a0
astfel ı̂ncât rezultă termenul adimensionalizat:
(2b)
E0
ǫ(2b) ≡
e2
N
2a0
Z Z Z
3 d3 q′ 3 ′ θ(1 − k ′ ) θ(p′ − 1)
= 5 ′ 2
d k d3 p′ 2 .
16 π R3 (q ) |k′ +q′ |>1 |p′ +q′ |<1 q′ + k′ + p′ (q ′ )2 + q′ · (k′ + p′ )
(7.44)
Calcule numerice (efectuate de Onsager) arată că termenul corectiv de ordinul 2, ǫ(2b) , este
nesingular (este o constantă).
A doua contribuţie E02c este dată de formula (7.30b):
Z
(2c) (2c) −iV d4 k iωη f∗(2c) e0 (k)
E0 = δE1 = 4
e ~M (k) G
2 R 4 (2π)
Z Z Z
iV d4 k iωη d4 q d4 p e 0 (k − q) G
e0 (k − q − p) G
e 0 (k − p) G
e 0 (k) ;
= 4
e 4 4
ve(q) ve(p) G
2~ R4 (2π) R 4 (2π) R 4 (2π)
prin schimbarea de variabile p → q − p şi q → k − q se obţine expresia echivalentă:
Z Z Z
(2c) iV d4 k iωη d4 q d4 p e 0 (q) G
e0 (p) G
e0 (q) G
e 0 (k)
E0 = 4
e 4 4
ve(k − q) ve(q − p) G
2~ R4 (2π) R 4 (2π) R 4 (2π)
Z Z Z
iV d3 k d3 q d3 p
= v (k − q) ve(q − p)
e
2~ R3 (2π)3 R3 (2π)3 R3 (2π)3
Z ∞ Z ∞ Z ∞
dω iωη e 0 dω ′′ e0 dω ′ e0 2
× e G (k, ω) G (p, ω ′′ ) G (q, ω ′ ) ;
−∞ 2π −∞ 2π −∞ 2π
ultima integrală după frecvenţa ω ′ este nulă:

Z ∞ Z ∞
dω ′ e0
′ 2 dω ′ n θ(q − kF ) θ(kF − q) o2
G (q, ω ) = +
−∞ 2π −∞ 2π ω ′ − ωq + i η ω ′ − ωq − i η
Z ∞ Z ∞
dω ′ 1 dω ′ 1
= θ(q − kF ) 2 + θ(kF − q) 2
−∞ 2π ′
ω − ωq + i η −∞ 2π ′
ω − ωq − i η
ω′ =∞ ω′ =∞
1 1
= θ(q − kF ) ′ + θ(k − q)

ω − ωq + i η ω′ =−∞
F
ω − ωq − i η ω′ =−∞
′
=0;
(2c)
ca urmare, termenul E0 este nul.
F. Recapitularea rezultatelor şi concluzii

Pe baza rezultatelor anterioare, energia stării fundamentale a sistemului electronic ı̂n modelul
jellium are următoarea expresie adimensională:
E0
ǫ≡ = ǫ0 + ǫ1 + ǫr + ǫ2 + ǫ ′ ,
e2
N
2 a0
unde
3 9π 2/3 1
• ǫ0 = , conform relaţiei (7.34), este energia medie (pe starea fundamentală) a
5 4 rs2
(0)
sistemului de electroni liberi, adică E0 = hH0 i0 ;
−3 9π 1/3 1
• ǫ1 = , conform relaţiei (7.35), este energia medie a interacţiei coulombiene
2π 4 rs
(1)
(pe starea fundamentală a sistemului de electroni liberi), adică E0 = h V i0 ;
2
• ǫr ≈ 1 − ln 2 ln rs + C, conform relaţiei (7.43), este contribuţia inelară, care este
π2
dominantă la limita densităţilor mari (rs → 0);
(b)
• ǫ2 = ǫ2 = const. este contribuţia de ordinul 2 neinelară;
• ǫ ′ este contribuţia neinelară de ordine superioare (n ≥ 3).
Primii 2 termeni din expresia energiei stării fundamentale produc energia medie a sistemului
electronic ı̂n modelul jellium pe starea fundamentală a sistemului liber (|Φ0 i):
(0) (1) hΦ0 |(H0 + V )|Φ0 i

E0 + E0 = = hHi0 ,
hΦ0 |Φ0 i
iar energia de corelaţie Ecor este contribuţia suplimentară la energia stării fundamentale exacte,
E0 = hHi0 + Ecor ;
ca urmare energia de corelaţie adimensională este
Ecor
ǫcor ≡ = ǫr + ǫ2 + ǫ ′ .
e2
N
2a0
În expresia precedentă a energiei de corelaţie (adimensională) se remarcă următoarele:

i. termenul inelar ǫr are divergenţă logaritmică la limita densităţilor mari (rs → 0);
ii. termenul neinelar de ordinul 2 este o constantă;
iii. termenul neinelar pentru ordinele superioare ǫ ′ conţine contribuţii divergente, dar mai

slabe ca ale ale termenilor inelari, iar suma acestor termeni este de tipul ǫ ′ ∼ O rs ln rs ,
conform estimărilor efectuate de DuBois; ca urmare, contribuţia totală a termenilor neinelari
este convergentă.
7.3.2 Metoda Hubbard (utilizarea funcţiei de corelaţie a densităţii de

particule)
A. Exprimarea energiei potenţiale de interacţie prin funcţia de corelaţie a densităţii
de particule
Hamiltonianul interacţiilor coulombiene dintre electroni, exprimat ı̂n termeni de operatori de
câmp, are expresia de tipul formulei (2.105b), fiind un operator bi-particulă independent de spini:
Z Z X
1
V̂ = d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ψ̂σ† (r) ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ′ (r′ ) ψ̂σ (r) ;
2 V V ′ σ,σ
ı̂n consecinţă, energia potenţială de interacţie medie pe starea fundamentală (a sistemului cu

interacţii) este:
Z Z

1 X Ψ0 |ψ̂σ† (r) ψ̂ † ′ (r′ ) ψ̂σ′ (r′ ) ψ̂σ (r)|Ψ0 i
3 3 ′ ′ σ
V 0= d r d r v(r − r )
2 V V Ψ0 |Ψ0 i
σ,σ′
D X E
† † ′ ′
Z Z Ψ 0 ψ̂σH (r, t) ψ̂σ ′ H (r , t) ψ̂σ ′ H (r , t) ψ̂σH (r, t)Ψ0
1 σ,σ′
= d3 r d3 r′ v(r − r′ )
,
2 V V Ψ0 |Ψ0
unde ı̂n ultima egalitate s-au introdus operatorii de câmp ı̂n formularea Heisenberg la acelaşi
timp.
Pentru a exprima energia potenţială de interacţie medie ı̂n termeni de funcţie de corelaţie
pentru fluctuaţiile de densitate de particule, se transformă produsul operatorilor de câmp, prin
utilizarea relaţiilor de anti-comutare, ı̂n operatori densitate de particule:
X †
ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t) ψ̂σ′ H (r′ , t) ψ̂σH (r, t)
σ,σ′
X †
=− ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t) ψ̂σH (r, t) ψ̂σ′ H (r′ , t)
σ,σ′
X n o
†
=− ψ̂σH (r, t) ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t) − δσ,σ′ δ 3 (r − r′ ) 1̂ ψ̂σH (r, t)
σ,σ′
X †
X X
= ψ̂σH (r, t) ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t) ψ̂σ′ H (r′ , t) − δ 3 (r − r′ ) †
ψ̂σH (r, t) ψ̂σH (r, t)
σ σ′ σ
= n̂H (r, t) n̂H (r′ , t) − δ 3 (r − r′ ) n̂H (r, t) ;
atunci media părţii operatoriale din expresia anterioară a energiei de interacţie medie se exprimă
ı̂n următoarea formă:
D X E
†
Ψ0 ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t) ψ̂σ′ H (r′ , t) ψ̂σH (r, t)Ψ0
σ,σ′

Ψ0 |Ψ0

Ψ0 |n̂H (r, t) n̂H (r′ , t)|Ψ0 3 ′ Ψ0 |n̂H (r, t)|Ψ0
=
− δ (r − r )

Ψ0 |Ψ0 Ψ0 |Ψ0

= n̂H (r, t) n̂H (r′ , t) 0 − δ 3 (r − r′ ) n̂H (r, t) 0 .
Pe de altă parte, funcţia de corelaţie cauzală a fluctuaţiilor densităţii de particule este definită

Ψ0 |T δnH (r, t) δnH (r′ , t′ ) |Ψ0

Cn (r, t; r′ , t′ ) = − i
= − T δnH (r, t) δnH (r′ , t′ ) 0 ;
Ψ0 |Ψ0
ca urmare, media produsului densităţilor de particule la acelaşi timp, se poate exprima prin
funcţia de corelaţie a fluctuaţiilor de densitate, cum s-a procedat la demonstrarea relaţiei (3.171):

n̂H (r, t) n̂H (r′ , t) 0 = δn̂H (r, t) δn̂H (r′ , t) 0 + n̂H (r, t) 0 n̂H (r′ , t) 0

= i Cn (r, t; r′ , t− ) + n̂H (r, t) 0 n̂H (r′ , t) 0 .
Atunci, energia potenţială medie (pe starea fundamentală a sistemului cu interacţii) devine:
Z Z n
1

o
V 0= d r d3 r′ v(r−r′ ) i Cn (r, t; r′ , t− )+ n̂H (r, t) 0 n̂H (r′ , t) 0 −δ 3 (r−r′ ) n̂H (r, t) 0 .
3
2 V V
(7.45)
În cazul
unui sistem
omogen, din punct de vedere spaţial, densitatea medie de particule este
constantă: n̂H (r, t) 0 = n, iar expresia precedentă a energiei de interacţie medie capătă o formă
mai simplă:
Z Z n o

1
V 0= d r d3 r′ v(r − r′ ) i Cn (r, t; r′ , t) + n2 − n δ 3 (r − r′ ) ;
3
2 V V
ı̂n acest caz funcţia de corelaţie a fluctuaţiilor de densitate este simetrică ı̂n raport cu vari-
abilele Cn (r, t; r′ , t′ ) = Cn (r′ , t′ ; r, t), astfel ı̂ncât nu este necesar să se efectueze modificarea
infinitezimală a celei de-a doua variabilă spaţială (adică t− → t).
Este convenabil să se separe contribuţia de ordin minim (care este ordinul 1) de contribuţiile
de ordine superioare ale teoriei perturbaţiilor, prin utilizarea funcţiei de corelaţie a fluctuaţiilor
de densitate asociată sistemului fără interacţii mutuale:

0 ′ ′ Φ0 |T δnI (r, t) δnI (r′ , t′ ) |Φ0
Cn (r, t; r , t ) = − i
;
Φ0 |Φ0
deoarece Cn0 (r, t; r′ , t′ ) este independentă ı̂n raport cu potenţialul de interacţie, se obţine
Z Z n o

1
V 0= d3 r d3 r′ v(r − r′ ) i Cn0 (r, t; r′ , t) + n2 − n δ 3 (r − r′ )
2 V V
Z Z n o
i
+ d r d3 r′ v(r − r′ ) Cn (r, t; r′ , t) − Cn0 (r, t; r′ , t) .
3
2 V V
Observaţii:
i. În primul termen expresia din interiorul parantezelor acolade este independentă de poten-
ţialul de interacţie, astfel ı̂ncât acest termen este contribuţia de ordinul 1, ı̂n sensul teoriei
perturbaţiilor; ca urmare, al doilea termen este contribuţia ordinelor superioare (n ≥ 2).
ii. Separarea anterioară a contribuţiei perturbative de ordinul 1 este posibilă numai pen-
tru sisteme omogeme, deoarece ı̂n cazul unui sistem neomogen densitatea medie hn(r)i conţine
contribuţii ı̂n toate ordinele teoriei perturbaţiilor.
iii. Contribuţia de ordinul 1 este egală cu media hamiltonianului de interacţie pe starea
fundamentală a sistemului fără interacţii:
1
Z Z n o
Ψ |V̂ |Ψ
3 3 ′ ′ 0 ′ 2 3 ′ 0 0
d r d r v(r − r ) i Cn (r, t; r , t) + n − n δ (r − r ) =
= h V i00 .
2 V V Ψ0 |Ψ0
Pe baza rezultatelor anterioare, energia de interacţie medie (pe starea fundamentală a sistemului
cu interacţii) se exprimă ı̂n forma:
Z Z n o
i
0
h V i0 = h V i0 + d r d3 r′ v(r − r′ ) Cn (r, t; r′ , t) − Cn0 (r, t; r′ , t) .
3
(7.46)
2 V V
Este important să se remarce că rezultatul precedent este valabil pentru o interacţie mutuală
ı̂ntre particule de tip binar şi independentă de spini (nu neapărat interacţia coulombiană).
B. Exprimarea energiei de corelaţie prin polarizare

Conform teoremei Pauli, exprimată prin relaţia (3.90), energia stării fundamentale a sistemului
cu interacţii se exprimă prin integrala ı̂n raport cu constanta de cuplaj variabilă:
Z 1
dλ

E0 = E00 + Ψ0 (λ) λ V̂ Ψ0 (λ) .
0 λ
În expresia precedentă se observă următoarele:

i. energia stării fundamentale a sistemului fără interacţii E00 se poate exprima ca valoarea
medie a hamiltonianului liber

0 Φ0 Ĥ0 Φ0
0
E0 =
= H0 0 ;
Φ0 Φ0
ii. media hamiltonianului cu constanta de cuplaj variabilă se poate exprima cu formula (7.46)
adaptată la cazul prezent:

Z Z n o
Φ 0
λ V̂ Φ0 i
Ψ0 (λ) λ V̂ Ψ0 (λ) =
+ d3 r d3 r′ vλ (r − r′ ) Cn(λ) (r, t; r′ , t) − Cn0 (r, t; r′ , t) ,
Φ0 Φ0 2 V V
(λ)
unde Cn0 (r, t; r′ , t) este independentă de constanta de cuplaj, iar Cn (r, t; r′ , t) este funcţia de
corelaţie a fluctuaţiilor de densitate pentru sistemul cu constanta de cuplaj având valoarea λ.
Cu ajutorul rezultatelor anterioare, se exprimă energia stării fundamentale a sistemului cu
interacţii ı̂n forma:
Z 1 Z Z n o

0 dλ
0 i 3 3 ′ ′ (λ) ′ 0 ′
E0 = H0 0 + λ V 0+ d r d r vλ (r − r ) Cn (r, t; r , t) − Cn (r, t; r , t)
0 λ 2 V V
n

o i Z 1 dλ Z Z n o
0 0
= H0 0 + V 0 + d3 r d3 r′ vλ (r − r′ ) Cn(λ) (r, t; r′ , t) − Cn0 (r, t; r′ , t) ;
2 0 λ V V
deoarece suma primilor 2 termeni este media pe starea fundamentală liberă a hamiltonianului

0
0
0
total H0 0 + V 0 = H 0 , atunci, energia de corelaţie este
Z 1 Z Z n o

0 i dλ
Ecor ≡ E0 − H 0 = d3 r d3 r′ vλ (r − r′ ) Cn(λ) (r, t; r′ , t) − Cn0 (r, t; r′ , t) . (7.47)
2 0 λ V V
Deoarece sistemul este omogen şi conservativ, este convenabil să se efectueze transformările Fo-
urier spaţio-temporale pentru funcţiile de corelaţie ale fluctuaţiilor de densitate, conform relaţiei
(3.161):
Z Z ∞
(λ) ′ ′ d3 q dω i[q·(r−r′ )−ω(t−t′ )] e(λ)
Cn (r, t; r t ) = 3
e Cn (q, ω) ,
R 3 (2π) −∞ 2π
Z Z ∞
d3 q dω i[q·(r−r′ )−ω(t−t′ )] e0
Cn0 (r, t; r′ t′ ) = 3
e Cn (q, ω) ;
R3 (2π) −∞ 2π
ca urmare, energia de corelaţie devine:

Z Z Z ∞ Z Z
i 1 dλ d3 q dω e(λ) e
′
Ecor = C n (q, ω) − Cn
0
(q, ω) λ d3
r d3 r′ v(r − r′ ) e iq·(r−r )
2 0 λ R3 (2π)3 −∞ 2π V V
Z 1 Z Z ∞
iV dλ d3 q dω (λ)
e (q, ω) − C

e 0 (q, ω) ,
= λ ve(q) C n n
2 0 λ R3 (2π)3 −∞ 2π
unde ultima egalitate s-a obţinut prin efectuarea integralei spaţiale duble cu schimbarea de vari-
abile: (r, r′ ) → (R = r − r′ , r′ )
Z Z Z Z
3 3 ′ ′ iq·(r−r′ ) 3 ′
d r d r v(r − r ) e = d r d3 R v(R) e iq·R = V e
v (q) .
V V V V
Conform teoremei Hubbard (3.171), funcţia de corelaţie cauzală a fluctuaţiilor de densitate este
proporţională cu polarizarea, astfel că sunt valabile relaţiile:
en(λ) (q, ω) = ~ Π
C e (λ) (q, ω) ,
Cen0 (q, ω) = ~ Π
e 0 (q, ω) ;
ca urmare, energia de corelaţie are următoarea expresie ı̂n termeni de polarizare:

Z 1 Z Z ∞
i~V dλ d3 q dω (λ)
e (q, ω) − Π

e 0 (q, ω) .
Ecor = 3
λ ve(q) Π (7.48)
2 0 λ R3 (2π) −∞ 2π
Expresia energiei de corelaţie se poate scrie ı̂n mod echivalent ı̂n următoarele forme:
i. Se introduce interacţia efectivă de ordinul 0: V e (λ) (q, ω) = λ ve(q); atunci
e 0 (q, ω) = ve(q) şi V
(λ) 0
e (q, ω) − Π e 0 (q, ω) = V (λ)
e (q, ω) Π e (λ) (q, ω) − λ ve(q) Π e 0 (q, ω) ;
este valabilă relaţia λ e
v (q) Π 0
pe de altă parte, interacţia efectivă se exprimă ı̂n termeni de polarizare totală, conform relaţiei
(3.137), sau ı̂n termeni de polarizare proprie, prin ecuaţia Dyson, conform relaţiei (3.138):
e
V(q, e 0 (q, ω) + V
ω) = V e 0 (q, ω) Π(q,
e e 0 (q, ω) ,
ω) V
e
V(q, e 0 (q, ω) + V
ω) = V e 0 (q, ω) Π
e (q, ω) V(q,
∗ e ω) ;
din aceste relaţii se obţine relaţia

e
Π(q, e 0 (q, ω) = Π
ω) V e
e ∗ (q, ω) V(q, ω) ,
iar energia de corelaţie se poate scrie astfel:

Z 1 Z Z ∞
i~V dλ d3 q dω e (λ) e 0 (q, ω) Π
e ∗(λ) (q, ω) − λ V

e 0 (q, ω) ,
Ecor = 3
V (q, ω) Π (7.49)
2 0 λ R3 (2π) −∞ 2π
e ∗(0) (q, ω) = Π
unde s-a utilizat proprietatea: Π e 0 (q, ω) (polarizarea proprie de ordinul 0 este
polarizarea liberă).
ii. Rezultatul anterior se poate exprima ı̂n termeni de funcţia dielectrică generalizată:
e 0 (q, ω)
V
κ
e(q, ω) = e ∗ (q, ω) ,
= 1 − ve(q) Π
e
V(q, ω)
astfel ı̂ncât
e
V e ∗(λ) (q, ω) = V0 (q, ω) Π
e (λ) (q, ω) Π e ∗(λ) (q, ω) = 1
e(λ) (q, ω) .
1−κ
κ (λ)
e (q, ω) κ (λ)
e (q, ω)
Atunci, energia de corelaţie devine:

Z 1 Z Z ∞
i~V dλ d3 q dω n 1 e 0 (q, ω) Π
o
e 0 (q, ω) .
Ecor = − 1 − λ V (7.50)
2 0 λ R3 (2π)3 −∞ 2π κ e(λ) (q, ω)
C. Aproximaţia inelară (RPA)

Observaţii preliminare:
i. Conform modelului jellium, efectul fondului de sarcină pozitivă (la limita termodinamică)
este absenţa termenilor corespunzători transferului nul de impuls (q = 0) ı̂n hamiltonianul efectiv;
ca urmare, diagramele care reprezintă termenii perturbaţionali nu conţin linii de interacţie cu
impuls nul.
ii. Termenii de ordin inferior pentru polarizarea proprie au următoarele diagrame:
e∗ = Π
• ordinul 0 conţine 1 termen: Π e0 →
0
e ∗1 = Π
• ordinul 1 conţine 3 termeni: Π e∗ + Π
e∗ + Π
e ∗ reprezentaţi prin diagramele următoare:
1b 1b 1b
+ +
Există 2 termeni irreductibili de ordinul 1 suplimentari, care sunt excluşi, deoarece conţin
linii de interacţie cu impuls nu şi care sunt reprezentaţi prin diagramele de mai jos:
Polarizarea totală se obţine prin ı̂nsumarea tuturor repetiţiilor de polarizare proprii legate prin
linii de interacţie, conform relaţiei (3.135):
e
Π(q) e ∗ (q) + Π
=Π e ∗ (q) V
e0 (q) Π
e ∗ (q) + Π
e ∗ (q) V
e0 (q) Π
e ∗ (q) V
e0 (q) Π
e ∗ (q) + . . .
unde polarizarea proprie este suma termenilor de perturbaţie:

e ∗ (q) = Π
Π e ∗0 (q) + Π
e ∗1 (q) + Π
e ∗2 (q) + . . . ≡ Π
e 0 (q) + Π
e ∗1 (q) + Π
e ∗s (q) ,
e ∗ (q) este suma termenilor de ordine superioare.

iar Π s
În seria perturbaţională a polarizării se grupează termenii după ordinul de perturbaţie şi se
evidenţiază ı̂n fiecare ordin termenul inelar:
0 0
e
Π(q) = Π e (q) + Π
e ∗1 (q) + Π e ∗s (q) + Π e (q) + Π e ∗s (q) 2 V
e ∗1 (q) + Π e0 (q)
0
+ Π e (q) + Π e ∗ (q) + Π e ∗ (q) 3 Ve 2 (q) + . . .
1 s 0
0 2 0 2 2
e 0 e e
= Π (q) + Π (q) V0 (q) + Π1 (q) + Π e ∗ e (q) V e (q) + . . . + . . .
0
0 n n−1
...+ Π e (q) V e (q) + . . . + . . . (7.51)
0
e 0 (q) + Π
≡Π e 1 (q) + Π
e 2 (q) + . . . + Π
e n−1 (q) + . . .
Se poate efectua o analiză similară cu cea prezentată pentru self-energie (ı̂n cadrul metodei
Brueckner şi Gell-Mann), pentru a estima mărimea termenilor care contribuie la seria de pertur-
baţie a polarizării. Din această analiză se obţine că ı̂n fiecare ordin de perturbaţie termenul
inelar este dominant (are divergenţa maximă) ı̂n raport cu toţi ceilalţi termeni de acelaşi ordin;
justificarea este similară cu cea prezentată anterior pentru self-energie şi această proprietate este
datorată caracterului interacţiei coulombiene de a avea rază lungă de acţiune. Termenul inelar
de ordinul n are următoarea expresie şi reprezentare diagramatică

Π e 0 (q) n+1 V
e r,n (q) = Π e n (q) →
0
Aproximaţia inelară (numită ı̂n mod frecvent aproximaţia fazelor aleatoare (RPA)) consideră
numai termenii inelari pentru polarizare, iar termenii neinelari sunt consideraţi corecţii şi se reţin
numai corecţiile de ordin inferior.
Ca urmare, polarizarea ı̂n aproximaţia RPA, are expresia
∞ (l)
∞ X
X X
e
Π(q) e 0 (q) +
=Π e r,n (q) +
Π e nr,lj (q) ≡ Π
Π e 0 (q) + Π
e r (q) + Π
e nr (q) , (7.52)
n=1 l=1 j
P P∞ P(l)
e r (q) = ∞ Π
unde Π e e e
n=1 r,n (q) este termenul inelat total şi Πnr (q) = l=1 j Πnr,lj (q) este suma
tuturor termenilor neinelari de ordine l ≥ 1.
Se observă că termenul inelar total se poate exprima cu interacţia efectivă RPA:
e r (q) = Π
Π e 0 (q) V
eRPA (q) Π
e 0 (q) −→
e0 (q)
V
eRPA (q) =
unde V .
e
V0 (q) Πe 0 (q)
Energia de corelaţie se obţine din relaţia (7.48), ı̂n care se utilizează aproximaţia RPA pentru
polarizare (termenii neinelari se reţin numai ı̂n ordinul 1):
e (λ) (q, ω) − Π
Π e 0 (q, ω) = Π
e (λ) (q) + Π
e (λ) (q) ≈ Π e (λ) (q) ;
e (λ) (q) + Π
r nr r 1
atunci rezultă următoarea expresie a energiei de corelaţie:

Z 1 Z Z ∞
i~V dλ d3 q dω (λ)
e (q, ω) − Π e 0 (q, ω)

Ecor = 3
λ ve(q) Π
2 0 R λ
3 (2π) −∞ 2π
Z 1 Z Z ∞
i~V dλ d3 q dω e (λ) (q, ω)
= 3
λ ve(q) Π r
2 0 λ R3 (2π) −∞ 2π
Z 1 Z Z ∞
i~V dλ d3 q dω e (λ) (q, ω) + . . .
+ 3
λ ve(q) Π 1
2 0 λ R3 (2π) −∞ 2π
(r) (2)
≡ Ecor + Ecor + ... (7.53)
(r)
unde Ecor este termenul inelar, care este termenul dominant (deoarece conţine contribuţia cea mai
(2)
divergentă ı̂n fiecare ordin al teoriei perturbaţiilor), iar Ecor este termenul neinelar de ordinul 2
(care este ordinul minim) şi acest ultim termen este considerat o corecţie.
D. Demonstrarea echivalenţei ı̂ntre rezultatul Hubbard şi rezultatul Brueckner

Conform relaţiei (7.53) partea inelară a energiei de corelaţie este
Z 1 Z
Z ∞
(r) i~V d3 q
dλ dω e (λ) (q, ω)
Ecor = 3
λ ve(q) Π r
2 0 R 3 λ
(2π) −∞ 2π
Z Z ∞ Z 0
i~V d3 q dω 1 dλ λ ve(q) Π e (q, ω) 2
= λ ve(q) ,
2 R3 (2π)3 −∞ 2π 0 λ 1 − λ ve(q) Πe 0 (q, ω)
unde s-a utilizat expresia polarizării inelare
e (λ) (q, ω)
V 0
e (λ) (q, ω) = Π
Π e (λ) (q, ω) Π
e 0 (q, ω) V e 0 (q, ω) = 0 e (q, ω) 2 .
Π
r RPA (λ)
e (q, ω) Π
V e 0 (q, ω)
0
Integrala ı̂n raport cu constanta de cuplaj este elementară

Z 0
1
dλ λ ve(q) Πe (q, ω) 2 n o
λ ve(q) e 0 (q, ω) + ln ve(q) Π
= − ve(q) Π e 0 (q, ω) ,
0 λ e 0 (q, ω)
1 − λ ve(q) Π
astfel ı̂ncât partea inelară a energiei de corelaţie are următoarea expresie:

Z Z ∞
(r) −i~V d3 q dω n
e 0 (q, ω) + ln ve(q) Π
e 0 (q, ω)
o
Ecor = 3
ve(q) Π . (7.54)
2 R3 (2π) −∞ 2π
Se observă că rezultatul Hubbard pentru partea inelară a energiei de corelaţie este identic cu
rezultatul Brueckner şi Gell-Mann, dat de formula (7.30c); coincidenţa analitică a rezultatelor
este confirmată de diagramele corespunzătoare:
(r) er
i. pentru rezultatul Hubbard Ecor = Π =
(r) fr
ii. pentru rezultatul Brueckner Ecor = M =
Se observă că cele două diagrame sunt topologic echivalente, astfel că acestea corespund la aceeaşi
expresie analitică.
Termenul principal de corecţie, care este de ordinul 2 pentru energie, are 3 contribuţii, deoarece
sunt 3 diagrame topologic distincte pentru polarizarea proprie de ordinul 1, astfel ı̂ncât din relaţia
Z 1 Z Z ∞
(2) i~V dλ d3 q dω e (λ) (q, ω)
Ecor = 3
λ ve(q) Π 1
2 0 λ R3 (2π) −∞ 2π
Z 1Z Z ∞
= 3
λ ve(q) Π 1b
2 0 λ R3 (2π) −∞ 2π
Z 1 Z Z ∞
+ 3
λ ve(q) Π 1c
2 0 λ R3 (2π) −∞ 2π
Z 1 Z Z ∞
+ 3
λ ve(q) Π 1a
2 0 λ R3 (2π) −∞ 2π
(2b) (2c) (2a)
= Ecor + Ecor + Ecor . (7.55)
(2b) (2c) (2a)
Cei 3 termeni au diagrame echivalente topologic cu termenii E0 , E0 şi E0 prezentaţi ante-
rior ı̂n cadrul metodei Brueckner şi Gell-Mann; echivalenţa topologică a diagramelor termenilor
corespondenţi este arătată mai jos:
(2b) (2b)
• Ecor = = = E0 ;
(2c) (2c)
• Ecor = = = E0 =0;
(2a) (2a)
• Ecor = = = E0 =0.
Deoarece echivalenţa topologică a diagramelor implică expresii analitice corespondente identice,

rezultă că cele două metode (Hubbard, respectiv Brueckner şi Gell-Mann) sunt echivalente, de-
oarece produc aceleaşi rezultate pentru energia stării fundamentale a sistemului de electroni ı̂n
modelul jellium.
7.4. GAZUL ELECTRONIC LA TEMPERATURĂ FINITĂ 81
7.4 Gazul electronic la temperatură finită

7.4.1 Condiţii şi formularea modelului
Sistemul studiat este modelul jellium pentru electroni, utilizat ı̂n secţiunile anterioare şi care
este constituit din 2 subsisteme:
i. sistemul de electroni (fiecare electron are masa m, numărul de spin s = 1/2 şi sarcina
electrică q = −e) care au interacţii mutuale coulombiene;
ii. fondul de sarcină pozitivă uniform distribuită ı̂n spaţiu (densitatea de sarcină este egală
ı̂n mărime cu densitatea medie de sarcină electronică şi este constantă); ca urmare, concentraţia
medie de electroni este constantă, fiind egală cu n(r) = n.
Aşa cu s-a evidenţiat ı̂n Secţiunea 7.1 acest model aproximează ı̂n mod grosier modelul unui
metal, dar neglijează structura dinamică a reţelei ionice şi interacţiile de spin electronice; fondul
de sarcină pozitivă, datorat reţelei ionice, asigură neutralitatea electrică a sistemului.
Spre deosebire de secţiunea precedentă, ı̂n cazul prezent se va considera sistemul ı̂n condiţii
de echilibru termodinamic, corespunzător unei temperaturi finite; deşi situaţiile fizice implică
condiţii externe canonice (când sistemul este ı̂n contact cu un termostat, astfel ı̂ncât tempe-
ratura, volumul şi numărul de particule sunt fixate), totuşi pentru simplificarea calculelor şi
utilizarea teoriei perturbaţiilor cu formalismului Matsubara, se va considera că sistemul este ı̂n
condiţii grand-canonice (când sistemul este ı̂n contact cu un rezervor termic şi de particule, astfel
ı̂ncât temperatura, potenţialul chimic şi volumul sunt fixate); deoarece la limita termodinamică
rezultatele ansamblului statistic grand-canonic sunt echivalente cu rezultatele corespondente ale
ansamblului statistic canonic, ı̂n formulele finale grand-canonice se va elimina potenţialul chimic
ı̂n termeni de numărul particulelor sistemului, astfel că se vor obţine rezultate canonice. Deduce-
rea proprietăţilor termodinamice ale sistemului se va face prin aplicarea aproximaţiei RPA pentru
self-energie, ı̂n mod similar cu metoda Brueckner şi Gell-Mann din formalismul de temperatură
nulă; această metodă a fost utilizată iniţial de către Montroll şi Ward.
Conform modelului “jellium” hamiltonianul sistemului este dat de relaţia (7.1), rescrisă ı̂n
Cuantificarea II:
Ĥ = Ĥel + Ĥf + Ĥel−f ,
unde Ĥel este hamiltonianul sistemului de electroni (include termenul cinetic şi termenul inte-
racţiilor mutuale coulombiene), Ĥf este hamiltonianul fondului de sarcină pozitivă (corespunde
interacţiei electrostatice pentru distribuţia continuă de sarcină a fondului) şi Ĥel−f este hamilto-
nianul de interacţie electrostatică dintre sistemul de electroni şi fondul de sarcină pozitivă. După
cum s-a arătat ı̂n Secţiunea 7.1, condiţia de neutralitate electrică are drept consecinţă anihila-
rea reciprocă (la limita termodinamică) a termenilor corespunzători fondului de sarcină pozitivă,
interacţiei dintre fondul pozitiv şi electroni şi partea din interacţia coulombiană electronică cu
transfer de impuls nul; ca urmare, hamiltonianul efectiv al sistemului este constituit numai din
termenul cinetic electronic şi termenul de interacţie coulombiană dintre electroni cu transfer de
impuls nenul, după cum rezultă din formula (7.11):
X 1 X X′ X
Ĥ = ε0k â†kσ âkσ + ve(q) â†k σ â†k′ σ′ âk′ +q σ′ âk−q σ ,
2V ′ ′
k,σ k,k q σ,σ
unde:
• stările uni-particulă de bază (pe care se efectuează cuntificarea operatorilor) sunt stări
proprii ale electronilor liberi (k, σ), care sunt caracterizate prin funcţiile de stare ψk,σ (r, s)
şi energie ε0k :
e ik·r
ψk,σ (r, s) = ϕk (r) χσ (s) = √ χσ (s) ,
V
2 2
~ k
ε0k = ;
2m
pe aceste stări se definesc operatorii elementari âkσ şi â†kσ ;
4π e2
• e
v (q) = este transformata Fourtier a potenţialului de interacţie coulombiană;
q2
X′ X
• ... = . . . este sumarea pentru toate valorile nenule ale transferului de impuls; ca
q q
(q6=0)
urmare, hamiltonianul efectiv nu conţine termeni
cu transformate Fourier ale potenţialului

coulombian care au transfer de impuls nul ve(q) , ceea ce corespunde la absenţa diagra-
q=0
melor reprezentative termenilor de perturbaţie, care să conţină linii de interacţie cu impuls
nul.
Potenţialul grand-canonic al sistemului se obţine prin utilizarea teoremei Peierls, reprezentată

prin relaţia (5.95):
Z Z
1
dλ V 1 X iωn η f∗
Ω(T, V, µ) = Ω0 (T, V, µ) + d3 k e ~ Mλ (k, ωn ) Ge(λ) (k, ωn ) ,
0 λ (2π)3 R3 ~β n
2s + 1 f∗ (k, ωn ) şi Ge(λ) (k, ωn ) sunt transformatele

unde factorul de spin este banal = 1, iar M λ
2
Fourier pentru self-energie şi respectiv funcţia Green-Matsubara pentru sistemul cu potenţialul
de interacţie coulombiană vλ (r) = λ v(r), ceea ce corespunde la constanta de cuplaj e2λ = λ e2 .
Pe baza teoremei Peierls se poate evalua potenţialul grand-canonic al sistemului Ω printr-
o serie de puteri ı̂n constanta de cuplaj λ; totuşi, apar dificultăţi similare cu cele ı̂ntâlnite ı̂n
formalismul de temperatură nulă:
i. termenul de ordinul 1 este insuficient, mai mult aproximaţia de ordinul 1 self-consistentă
(Hartree-Fock) produce rezultate termodinamice incorecte;
ii. termenul de ordinul 2 conţine contribuţii divergente;
ii. termenii de ordin superior conţin fiecare câte un temen maxim divergent.
Ca urmare, nu este posibil să se aproximeze seria de perturbaţie la un ordin finit şi este
necesar să se izoleze clasa de termeni maxim divergenţi astfel ı̂ncât să se efectueze sumarea
tuturor termenilor din această clasă; numai ı̂n acest fel este posibil ca să se obţină o contribuţie
finită pentru suma termenilor dominanţi.
În expresia potenţialului grand-canonic este convenabil să se includă toate contribuţiile con-
stantei de cuplaj ı̂n self-energie; pentru a realiza această proprietate se exprimă transformata
Fourier a funcţiei Green-Matsubara ı̂n 2 moduri echivalente: fie ı̂n termeni de self-energia proprie
conform ecuaţiei Dyson (5.88), fie ı̂n termeni de self-energia totală conform relaţiei (5.85)
Ge(λ) (k, ωn ) = Ge0 (k, ωn ) + Ge0 (k, ωn ) M

fλ (k, ωn ) Ge0 (k, ωn ) ,
Ge(λ) (k, ωn ) = Ge8 (k, ωn ) + Ge0 (k, ωn ) M

f∗λ (k, ωn ) Ge(λ) (k, ωn ) ;
din relaţiile precedente rezultă:
f∗λ (k, ωn ) Ge(λ) (k, ωn ) = M

M fλ (k, ωn ) Ge0 (k, ωn ) ,
unde transformata Fourier a self-energiei totale se exprimă ı̂n termeni de transformatele Fourier
ale self-energiei proprii şi ale funcţiei Green-Matsubara liberă:
fλ (k, ωn ) = M
M f∗λ (k, ωn ) + M
f∗λ (k, ωn ) Ge0 (k, ωn ) M
f∗λ (k, ωn ) + . . .
∞
X ∗
=Mf∗λ (k, ωn ) Mfλ (k, ωn ) Ge0 (k, ωn ) ]l ,
l=0
de unde rezultă
∞
X
fλ (k, ωn ) Ge0 (k, ωn ) =
M f∗ (k, ωn ) Ge0 (k, ωn ) ]l .
M λ
l=1
pe baza rezultatelor precedente, expresia potenţialului grand-canonic devine:

Z Z
1
dλ V 1 X iωn η f
Ω(T, V, µ) = Ω0 (T, V, µ) + d3 k e ~ Mλ (k, ωn ) Ge0 (k, ωn ) . (7.56)
0 λ (2π)3 R3 ~β n
7.4.2 Evaluarea self-energiei

f ωn ) ı̂n primele ordine
Se vor evalua contribuţiile la transformata Fourier a self-energiei M(k,
de perturbaţie pentru a evidenţia posibilele divergenţe şi mărimea relativă a acestor contribuţii.
Pentru simplitate se va utiliza următoarea notaţie:
i. frecvenţele fermionice (impare) se notează prin ωn ,
ii. frecvenţele bosonice (pare) se notează prin νn .
I. Ordinul 1
Transformata Fourier a self-energiei are numai contribuţia termenului de schimb, deoarece ter-
menul interacţiei directe conţine linia de interacţie cu impuls nul, astfel ı̂ncât această contribuţie
directă trebuie exclusă, conform consecinţelor condiţiei de neutralitate electrică; atunci, din for-
mula (5.98) ı̂n care se exclude termenul direct, rezultă:
k, ωn
Z
f ∗(1) k − q −1 d3 q f∗(1) (k)
M (k, ωn ) → q, ωn′ = ve(k − q) n0q = M
ωn − ωn′ ~ R3 (2π)3
k, ωn
Pentru o constantă de cuplaj λ, se obţine: veλ (q) = λ ve(q) =⇒ f∗(1) (k, ωn ) = λ M
M f∗(1) (k)
λ
(este independentă de frecvenţă).
Atunci contribuţia de ordinul 1 la potenţialul grand-canonic este:
Z Z
d3 k 1 X iωn η 1 dλ f∗(1) (k) Ge0 (k, ωn )
Ω1 (T, V, µ) = V 3
e λ ~M
R3 (2π) ~β n 0 λ
| {z }
=1
Z X
d3 k f∗(1) (k) 1
=V 3
~ M e iωn η Ge0 (k, ωn )
R3 (2π) ~β n
Z
d3 k f∗(1) (k) n0 ,
=V 3
~M k
R 3 (2π)
unde suma după frecvenţă s-a efectuat utilizând relaţia de sumare (5.56):
1 X iωn η e0 1 X e iωn η 1
e G (k, ωn ) = = = n0k .
~β n ~β n iωn − ~1 (εk − µ) 1 + eβ(εk −µ)
Se introduce expresia transformatei Fourier a self-energiei de ordinul 1 şi se obţine:

Z Z
d3 k d3 q
Ω1 (T, V, µ) = − V 3 3
ve(k − q) n0q n0k . (7.57)
R3 (2π) R 3 (2π)
Dacă se utilizează aproximaţia de ordinul 1, adică Ω ≈ Ω0 +Ω1 , iar apoi se explicitează integralele
(ı̂n cazul asimptotic al temperaturilor joase) şi se elimină potenţialul chimic ı̂n termeni de numărul
particulelor, conform relaţiilor termodinamice:

∂Ω
N (T, V, µ) = − =⇒ µ(T, V, N ) ,
∂µ T,V
atunci se obţine pentru capacitatea calorică isocoră a sistemului următoarea comportare la tem-
peraturi joase:
T
CV ∼ − ,
T ≥0 ln T
care este ı̂n contradicţie cu principiile termodinamicii; rezultatul anterior arată că aproximaţia
de ordinul 1 este insuficientă şi astfel este necesar să se examineze termenii de ordine superioare.
II. Ordinul 2
În ordinul 2 există 6 contribuţii distincte, dintre care următoarele 3 contribuţii, reprezentate
diagramatic mai jos
+ +
trebuie excluse, deoarece conţin linii de interacţie cu transfer de impuls nul.

Ca urmare rămân numai următoarele 3 contribuţii reprezentate prin diagramele
k, ωn q, νl k, ωn k, ωn
p + q,
′ k − p − q, q, νl
ωm + νl ′
ωn − ωm − νl
k − q, p + q, ′ q − p, ′ k − q,
′
ω n − νl ω m + νl
p, ωm + ′
p, ωm + ′
νl − ω m
p, ωm
ω n − νl
q, νl
k − q,
q, νl
ω n − νl
q, νl
k, ωn k, ωn k, ωn
care au următoarea corepondenţă analitică:
f∗(2) (k, ωn ) = M
M f∗(2r) (k, ωn ) + M
f∗(2b) (k, ωn ) + M
f∗(2c) (k, ωn )
unde
−1 2 Z Z
f ∗(2r) d3 q d3 p 1 X 1 X 2
M (k, ωn ) = (−1) 2 3 3
ve(q)
~ R3 (2π) R3 (2π) ~β ~β m
l
× Ge0 (k − q, ωn − νl ) Ge0 (p − q, ωm ′
− νl ) Ge0 (p, ωm
′
)
Z 3 Z 3
−2 d q d p 2
= 2 3 3
ve(q)
~ R3 (2π) R3 (2π)
1 X e0
× G (k − q, ωn − νl ) Ge0 (p − q, ωm ′
′
), (7.58a)
(~β)2
l,m
−1 2 Z d3 q Z d3 p 1 X 1 X
f
M ∗(2b)
(k, ωn ) = ve(q) ve(k − p − q)
3 3
~ R3 (2π) R3 (2π) ~β l
~β m
× Ge0 (k − q, ωn − νl ) Ge0 (p − q, ωm′
′
)
Z 3 Z 3
1 d q d p
= 2 ve(q) ve(k − p − q)
~ R3 (2π) R3 (2π)3
3
1 X e0
× G (k − q, ωn − νl ) Ge0 (p − q, ωm ′
′
), (7.58b)
(~β)2
l,m
2 Z d3 q Z d3 p 1 X 1 X
f∗(2c) (k, ωn ) = −1
M ve(k − q) ve(q − p)
3 3
~ R3 (2π) R3 (2π) ~β ~β m
l
′
× Ge0 (q, νl ) e iωm η Ge0 (p, ωm′
) Ge0 (q, νl )
Z Z
1 d3 q d3 p
= 2 ve(k − q) ve(q − p)
~ R3 (2π) R3 (2π)3
3
1 X iωm ′
η e0
2
× 2
e G (p, ωm ′
) Ge0 (q, νl ) . (7.58c)
(~β)
l,m
Observaţii:
′
i. La termenul M f∗(2c) (k, ωn ) s-a introdus factorul de convergenţă e iωm η
, deoarece linia par-
e0 ′
ticulă care reprezintă funcţia Green-Matsubara G (p, ωm ) are ambele capete legate prin aceeaşi
linie de interacţie.
ii. Cele 3 contribuţii la transformata Fourier a self-energiei ı̂n ordinul 2, M f∗(2) (k, ωn ), sunt
ı̂n mod formal de acelaşi ordin ı̂n raport cu constanta de cuplaj (adică toţi cei 3 termeni sunt
proporţionali cu λ2 ∼ e4 ); totuşi, se va arăta că termenul inelar este mult mai mare decât cei
doi termeni neinelari: M f∗(2r) (k, ωn ) ≫ Mf∗(2b) (k, ωn ) & Mf∗(2c) (k, ωn ), deoarece termenul inelar
este divergent, iar termenii neinelari sunt finiţi.
iii. În fiecare dintre cei 3 termeni (M f∗(2r) , M
f∗(2b) şi M
f∗(2c) ), sumele după frecvenţe implică
0
combinaţii de funcţii de distribuţie Fermi-Dirac (nk ), astfel că funcţiile sumand sunt lent variabile
la impulsuri p şi q mici.
iv. Transformata Fourier a potenţialului de interacţie coulombian este divergentă la impulsuri
e2 4π e2
mici: v(r) = → ve(q) = −→ ∞; ca urmare, cei 3 termeni consideraţi anterior pot
r q 2 q→0
avea divergenţe infra-roşii (la impulsuri mici q → 0).
Evaluarea integranzilor ı̂n domeniul infra-roşu (q → 0) este bazată pe observaţia că sumele
după frecvenţe produc funcţii lent variabile ı̂n raport cu impulsurile, astfel ı̂ncât comportarea
dominantă este dată de transformatele Fourier ale potenţialelor de interacţie coulombiene; atunci
se obţin următoarele rezultate:
• pentru termenul inelar
Z Z ∞ Z ∞
f∗(2r) ∼ 1 1
M d3 q ve2 (q) Sr (q) ∼ e4 dq q 2 S(q) ∼ dq
0 q4 0 q2
adică acest termen are divergenţă infra-roşie;
• pentru termenul de schimb M f∗(2b)
Z Z
f
M ∗(2b)
∼ d q d3 p ve(q) ve(k − q − p) Sb (q, p)
3
Z ∞ Z ∞
1
∼ e4 dq q 2 dp p2 q 2 Sb (q, p)
0 0 |k − q − p|2
Z ∞ Z ∞
p2
∼ dq dp
0 0 |k − q − p|2
adică acest termen este finit (nedivergent);
• pentru termenul de schimb M f∗(2c)

Z Z
f∗(2c) ∼ d3 q d3 p ve(k − q) ve(q − p) Sc (q, p)
M
Z ∞ Z ∞
1 1
∼ e4 dq q 2 dp p2 Sc (q, p)
0 0 |k − q| |q − p|2
2
Z ∞ Z ∞
q 2 p2
∼ dq dp
0 0 |k − q|2 |q − p|2
adică acest termen este, de asemenea, finit (nedivergent).
Concluzii asupra termenilor de ordinele 1 şi 2:
i. termenul de ordinul 1 este finit, dar aproximaţia de ordinul 1 conduce la rezultate nefizice;
ii. ı̂n ordinul 2 există 3 contribuţii, dintre care termenii de schimb (M f∗(2b) şi M f∗(2c) ) sunt
finiţi, dar termenul inelar (M f∗(2r) ) este divergent;
iii. sursa divergenţei ı̂n termenul inelar de ordinul 2 este prezenţa aceluiaşi transfer de impuls
(q) pe ambele linii de interacţie (la cei doi termeni de schimb liniile de interacţie au transferuri
de impuls diferite);
iv. analiza efectuată ı̂n primele 2 ordine de perturbaţie arată că este necesar să se considere
un set infinit de termeni perturbaţionali ı̂n toate ordinele teoriei perturbaţiilor.
III. Aproximaţia inelară (RPA)

Conform observaţiilor precedente se vor estima posibilii termeni divergenţi ı̂n ordinele superioare
teoriei perturbaţiilor.
În ordinul 3 există o singură diagramă care are toate cele 3 linii de interacţie cu acelaşi transfer
de impuls (q), anume diagrama termenului inelar de ordinul 3, care este reprezentată mai jos:
k q
p′ + q p′
Z
f∗(3r) (k, ωn ) = k−q 1
M ∼ e6 d3 q
q q6
p+q p
q
k
Acesta este termenul cu divergenţă maximă, deoarece toţi ceilalţi termeni de ordinul 3 sunt fie
mai puţin divergenţi, fie
Z sunt convergenţi (adică finiţi), adică toţi aceşti termeni au comportarea
1
6
analitică de tipul ∼ e d3 q 2m , (m = 0, 1, 2) .
q
În ordinul n, ı̂n mod similar, există o singură diagramă care are toate liniile de interacţie cu
acelaşi transfer de impuls (q), anume diagrama termenului inelar de ordinul n
k q
q
q Z
f∗(nr) (k, ωn ) = 1
M ∼ e6 d3 q
k−q q q 2n
k q
Acesta este termenul cu divergenţă maximă; toţi ceilalţi termeni de ordinul n sunt fie mai slab
divergenţi,
Z fie convergenţi (adică finiţi), iar comportarea analitică a acestor termeni este de tipul
1
∼ e2n d3 q 2m , (m = 0, 1, . . . , n − 1) .
q
Prin urmare, ı̂n fiecare ordin al teoriei perturbaţiilor (ı̂n raport cu constanta de cuplaj) ter-
menul inelar are divergenţa maximă, deci este termenul dominant.
Aproximaţia inelară (RPA) consideră numai termenii inelari pentru toate ordinele n ≥ 2,
iar termenii ne-inelari sunt consideraţi corecţii, fiind reţinuţi numai termenii neinelari de ordin
inferior (adică ordinul 2); ca urmare, conform aproximaţiei inelare (RPA), self-energia proprie
este tratată astfel:
∞
X ∞
X
f∗ =
M f
M ∗(n) f
=M ∗(1) f
+ M ∗(2r) f
+M ∗(2b) f
+M ∗(2c)
+ M f∗(n′ )
f∗(nr) + M
n=1 n=3
∞
X
f∗(1) + M
≈M f∗(2b) + M
f∗(2c) + f∗(nr) .
M (7.59)
n=2
În ultima egalitate suma termenilor inelari este self-energia totală a diagramelor inelare:
∞
X
f∗(nr) ≡ M
M f∗(r) ,
n=2
f∗(n′ ) ) au fost neglijaţi.

iar termenii ne-inelari de ordine n ≥ 3 (adică M
IV. Expresia self-energiei şi interacţiei efective inelare (RPA)

Conform definiţiei anterioare transformata Fourier a self-energiei inelare (RPA) este reprezentată
prin suma următoarelor diagrame:
∞
X
f∗(r) (k, ωn ) =
M f∗(r) (k, ωn ) −→
M RPA = + + + ...
n=2
La fel ca şi ı̂n cazul formalismului de temperatură nulă, transformata Fourier a self-energiei
inelare se exprimă ı̂n mod compact prin utilizarea transformatei Fourier a interacţiei efective ı̂n
aproximaţia inelară (RPA) V e (r) (q, νn ), care este definită prin suma următoarelor diagrame:
e (r) (q, νn ) −→ q q q
V = + + + ...
q
q
adică Ve (r) (q, νn ) este suma tuturor succesiunilor de polarizări de ordinul 0, legate prin linii de
interacţie care au acelaşi transfer de impuls (q).
În termeni de interacţie efectivă RPA, transformata Fourier a self-energiei inelare se exprimă
prin următoarele diagrame:
Mf∗(r) (k, ωn ) ≡
RPA = + + + ...
k k
= k−q q − k−q q
k k
iar diagramelor precedente le corespunde următoarea expresie analitică

Z
f∗(r) (k, ωn ) = −1 d3 q 1 X e (r)
e 0 (q, νl ) Ge0 (k − q, ωn − νl ) .
M 3 ~β
V (q, νl ) − V (7.60)
~ R 3 (2π)
l
Pentru a obţine expresia interacţiei efective ı̂n aproximaţia RPA este necesar să se utilizeze
transformata Fourier a polarizării termice de ordinul 0, Π e 0 (q, νn ), care a fost studiată ı̂n mod
detaliat ı̂n Subsecţiunea 5.4.3.
q, νn
k + q,
Polarizarea termică de ordinul 0 ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă are diagrama k, ωl νn + ω l
q, νn
care corespunde următoarei expresii analitice:
Z
f 0 2 d3 k 1 X e0
Π (q, νn ) = G (k, ωn′ ) Ge0 (k + q, νn + ωn′ ) .
~ R3 (2π)3 ~β ′
n
Prin efectuarea sumării după frecvenţă se obţine expresia (5.170)

Z
f 0 2s + 1 d3 k n0q+k − n0k
Π (q, νn ) = − 3
,
~ R3 (2π) iνn − ω k,q
1
unde n0k = este funcţia de distribuţie Fermi-Dirac şi ω k,q ≡ ~1 (εk+q − εk ).
eβ(εk −µ)+1
În expresia precedentă a polarizării de ordinul 0 ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă integrala după
vectorul de undă (impuls) nu se poate efectua exact, ci sunt posibile numai evaluări aproximative
ı̂n două cazuri asimptotice: limita clasică (temperaturi ridicate) şi limita puternic degenerată
(temperaturi joase. Totuşi, din formula (5.170) rezultă proprietăţi generale ale polarizării de
ordinul 0, exprimate prin formulele (5.171):
0
P1. Πf (q, νn ) este o funcţie pară ı̂n raport cu impulsul q şi cu frecvenţa νn :
( 0 0
f (−q, νn ) = Π
Π f (q, νn ) ,
0 0
f f (q, νn ) ;
Π (q, −νn ) = Π
f 0 (q, νn ) are următoarea comportare asimptotică la frecvenţe mari:

P2. Π
Z
f 0 2(2s + 1) d3 k 0
Π (q, νn ) ≈ n (1 − n0q+k ) (εk − εq+k ) .
3 k
|νn |→∞ (~νn )2 R3 (2π)
Interacţia efectivă ı̂n aproximaţia inelară (RPA) se defineşte ca suma tuturor termenilor co-
respunzători diagramelor ı̂n care liniile de interacţie coulombiene se ı̂nşiruie, fiind legate prin
polarizări de ordinul 0, ceea ce corespunde din punct de vedere analitic la următoarea expresie:
0
e (r) (q, νn ) = V
V e 0 (q, νn ) + V
e 0 (q, νn ) Π
f (q, νn ) V
e 0 (q, νn )
0 0
+V e 0 (q, νn ) Π
f (q, νn ) V e 0 (q, νn ) Π
f (q, νn ) V e 0 (q, νn ) + . . .
0 0
e 0 (q, νn ) + V
=V e 0 (q, νn ) Π
f (q, νn ) V e 0 (q, νn ) + V
e 0 (q, νn ) Π
f (q, νn ) V
e 0 (q, νn ) + . . .
0
e 0 (q, νn ) + V
=V e 0 (q, νn ) Π e (r) (q, νn ) ,
f (q, νn ) V
unde ultima egalitate s-a obţinut observând că mărimea din interiorul parantezelor este egală
cu interacţia efectivă ı̂n aproximaţia RPA; rezultatul obţinut anterior este ecuaţia Dyson pentru
∗ 0
interacţia efectivă cu aproximarea RPA pentru polarizare: Π f (q, νn ) ≈ Π f (q, νn ).
RPA
Soluţia ecuaţiei Dyson pentru interacţia efectivă ı̂n aproximaţia RPA este
e 0 (q, νn )
V ve(q)
e (r) (q, νn ) =
V = ;
0 0
e 0 (q, νn ) Π
1−V f (q, νn ) f (q, νn )
1 − ve(q) Π
0
ve(q) f (q, νn
ve2 (q) Π
e (r) (q, νn ) − V
V e 0 (q, νn ) = − ve(q) = , (7.61)
0 0
f (q, νn )
1 − ve(q) Π 1−e f (q, νn )
v (q) Π
astfel ı̂ncât transformata Fourier a self-energiei ı̂n aproximaţia RPA, având expresia (7.60), de-
vine:
Z
f ∗(r) −1 d3 q 1 X e (r)
e 0 (q, νl ) Ge0 (k − q, ωn − νl )
M (k, ωn ) = V (q, νl ) − V
~ R3 (2π)3 ~β
l
Z 0
−1 d q 1 X ve2 (q) Π
3 f (q, νn )
= Ge0 (k − q, ωn − νl ) . (7.62)
~ R3 (2π)3 ~β f 0 (q, ν )
1 − ve(q) Π
l n
V. Self-energia totală ı̂n aproximaţia RPA

Transformata Fourier a self-energiei proprii ı̂n aproximaţia RPA este dată de formula (7.59):
f∗ ≈ M
M f∗(1) + M
f∗(2b) + M
f∗(2c) + M
f∗(r) .
RPA
Transformata Fourier a self-energiei totale se obţine prin sumarea termenilor care conţin toate
ı̂nşiruirile de self-energii proprii legate prin linii particulă (adică funcţii Green-Matsubara libere);
ı̂n aproximaţia inelară (RPA) se reţin numai termenul inelar (care este termenul dominant) şi
termenii neinelari de ordine inferioare (1 şi 2), care sunt consideraţi corecţii; ca urmare, rezultă
(pentru concizia exprimării se omite scrierea argumentelor ale funcţiilor ı̂n relaţiile următoare):
f=M
M f∗ + Mf∗ Ge0 M
f∗ + . . .
∗(1) ∗(1) ∗(1)
f
≈ M +Mf∗(2b) + M
f∗(2c) + M f
f∗(r) + M f
+ . . . Ge0 M + ... + ...
f∗(1) + M
≈M f∗(1) Ge0 M f∗(2b) + M
f∗(1) +M f∗(2c) + M
f∗(r) ;
| {z }
f∗(2a)
≡M
atunci, transformata Fourier a self-energiei totale ı̂n aproximaţia inelară (RPA) are expresia:
f ωn ) = M
M(k, f∗(1) (k, ωn ) + M
f∗(2a) (k, ωn ) + M
f∗(2b) (k, ωn ) + M
f∗(2c) (k, ωn ) + M
f∗(r) (k, ωn ) ,
RPA
(7.63)
care corespunde la următoarea reprezentare diagramatică:
≈ + + + + RPA
7.4.3 Potenţialul grand-canonic ı̂n aproximaţia inelară (RPA)

Conform aproximaţiei RPA pentru self-energie, din relaţia (7.56) rezultă expresia corespun-
zătoare pentru potenţialul grand-canonic ı̂n aproximaţia RPA:
Z 1 Z
dλ V 1 X iωn η f(r)
Ω(T, V, µ) = Ω0 (T, V, µ) + 3
d3
k e ~ Mλ (k, ωn ) Ge0 (k, ωn ) ,
0 λ (2π) R3 ~β n
adică, prin utilizarea expresiei (7.63) pentru self-energie, rezultă următoarea descompunere a
potenţialului grand-canonic:
Ω(T, V, µ) = Ω0 (T, V, µ) + Ω1 (T, V, µ) + Ω2a (T, V, µ) + Ω2b (T, V, µ) + Ω2c (T, V, µ) + Ωr (T, V, µ) .
(7.64)
Pentru evaluarea termenilor din relaţia precedentă se observă că integrarea ı̂n raport cu constanta
de cuplaj pentru potenţialul grand-canonic este de tipul
Z 1
dλ
Ω − Ω0 = Ωλ ,
0 λ
unde Ωλ are expresia şi reprezentarea diagramatică următoare
Z
d3 k 1 X iωn η f(r)
Ωλ = V 3
e ~ Mλ (k, ωn ) Ge0 (k, ωn ) −→
R3 (2π) ~β n
Atunci, termenii din expresia (7.64) au următoarele reprezentări diagramatice:
• Ω1 =
• Ω2a = =
• Ω2b =
• Ω2c =
• Ωr = −
= + + + ...
Observaţii:
i. Datorită echivalenţei topologice a diagramelor rezultă că termenii corespondenţi sunt egali:
Ω2a = Ω2c .
ii. Sistemul liber (fără interacţii mutuale ı̂ntre particule) este un gaz fermionic ideal, pentru
care este cunoscută expresia potenţialului grand-canonic:
Z
−1 X −2 d3 k
Ω0 = ln 1 + e−β(εk −µ) = V 3
ln 1 + e−β(εk −µ) .
β LT β R3 (2π)
k,σ
iii. La evaluarea termenilor de ordine superioare (n ≥ 1) se consideră liniile de interacţie

ca având constanta de cuplaj variabilă (e
vλ = λ ve) şi se efectuează integrarea după constanta de
cuplaj.
Deoarece termenul de ordinul 1 conţine 1 linie de interacţie, rezultă
Z 1
dλ
Ω1λ = λ Ω1 =⇒ Ω1 = Ω1λ = Ω1 ;
(λ=1) 0 λ (λ=1)
termenii de ordinul 2 conţin 2 linii de interacţie, astfel ı̂ncât rezultă:

Z
2
1
dλ 1
Ω2λ = λ Ω2 =⇒ Ω2 = Ω2λ = Ω2 .
(λ=1) 0 λ 2 (λ=1)
Evaluarea termenilor
Se vor deduce expresiile termenilor potenţialului grand-canonic din formula (7.64), prin efectuarea
completă a sumelor după frecvenţe, dar integralele după vectorii de undă (impulsuri) se pot estima
numai ı̂n cazurile asimptotice (cazul clasic şi cazul puternic degenerat).
A. Termenul de ordinul 1 a fost evaluat anterior şi rezultatul este exprimat prin formula
(7.57):
Z Z
d3 k d3 q
Ω1 (T, V, µ) = − V 3 3
ve(k − q) n0q n0k . (7.65)
R 3 (2π) R 3 (2π)
B. Primul termen de ordinul 2, Ω2b , se prelucrează prin efectuarea integralei după constanta
de cuplaj conform observaţiei prezentate anterior, iar apoi se explicitează utilizând expresia self-
energiei corespunzătoare (7.58b)
Z
V d3 k 1 X iωn η f∗(2b)
Ω2b = 3
e ~M (k, ωn ) Ge0 (k, ωn )
2 R3 (2π) ~β n
Z Z Z
V d3 k d3 q d3 p
= ve(q) ve(k − p − q)
2~ R3 (2π)3 R3 (2π)
3
R3 (2π)
3
1 X
× e iωn η Ge0 (k − q, ωn − νl ) Ge0 (p − q, ωm
′
′
) Ge0 (k, ωn ) ;
(~β)3
n,l,m
după efectuarea sumărilor peste frecvenţe, se obţine expresia

Z Z Z
V d3 k d3 q d3 p ve(q) ve(k − p − q)
Ω2b = 3 3 3
2 R3 (2π) R3 (2π) R3 (2π) εp+q + εk−q − εp − εk
h i
× np+q (1 − np )(nk − n0k−q ) − n0k (1 − n0k−q )(n0p+q − n0p ) .
0 0 0
(7.66)
Demonstraţie:
Sumele după frecvenţe se calculează pe baza relaţiei de sumare (5.169) particularizată pentru cazul
fermionic:
1 X e0 n0k − n0k+q n0k − n0k+q

S(k, k + q; νn ) ≡ G (k, ωn′ ) Ge0 (k + q, νn + ωn′ ) = = ,
~β ′
n
i νn − ω k,q i νn − ~1 (εk+q − εk )
Astfel pentru termenul Ω2b sumele după frecvenţe se grupează astfel ı̂ncât să se formeze sume de
tipul S(k, k + q; νn ):
1 X n 1 X iωn η e0 on 1 X o
S2b ≡ e G (k, ωn ) Ge0 (k − q, ωn − νl ) Ge0 (p, ωm ) Ge0 (p + q, ωm + νl )
~β ~β n ~β m
l
1 X
= S(k, k − q; −νl ) S(p, p + q; νl )
~β
l
1 X n0k − n0k−q n0p − n0p+q

=
~β l −i νl − ~ (εk−q − εk ) i νl − ~1 (εp+q − εp )
1
1 X 1 1
= (n0p − n0p+q )(n0k−q − n0k ) .
~β l i νl − ~1 (εp+q − εp ) i νl − 1~ (εk − εk−q )
În suma rămasă se descompune produsul ı̂n fracţii simple, conform identităţii
1 1 1 1 1
= − ,
a−b c−d b−c a−b c−d
iar apoi se introduce ı̂n fiecare sumă factorul de convergenţă e iνl η şi se aplică regula de sumare
(5.56) particularizată pentru cazul fermionic:
lim e G (k, ωn ) = lim 1 = β(ε −µ) = n0kσ ;
η→0+ ~β n η→0+ ~β
n
iω n − ~
(ε k − µ) e k +1
ca urmare, rezultă
1 X 1 1

1 1 X e iνl η 1 X e iνl η
= 1 −
~
(εp+q − εp ) − ~1 (εk − εk−q ) ~β l i νl − 1~ (εp+q − εp ) ~β
l
i νl − 1~ (εp+q − εp )

~ 1 1
= − .
(εp+q − εp ) − (εk − εk−q ) 1 − eβ(εp+q −εp ) 1 − eβ(εk −εk−q )
Dar ı̂n expresia obţinută fracţiile cu exponenţiale se pot exprima ı̂n termeni de funcţii Fermi-Dirac:
1 1 − n0k
eβ(εk −µ) = 0
−1= ,
nk n0k
asfel ı̂ncât rezultă:
1 1 1 n0k (1 − n0p )
= = 0 0
= 0
1− eβ(εk −εp ) 1− eβ(εk −µ) e−β(εp −µ) 1 − nk np nk (1 − n0p ) − n0p (1 − n0k )
1− 0 0
nk 1 − np
n0k (1 − n0p )
= ;
n0k − n0p
ca urmare ultima sumă ı̂n raport cu frecvenţa are expresia

1 X 1 1
~ n n0 (1 − n0 ) n0k (1 − n0k−q ) o
p+q p
= 0 0 − .
(εp+q − εp ) − (εk − εk−q ) np+q − np n0k − n0k+q
Atunci, prin substituirea rezultatului precedent ı̂n expresia considerată iniţial, se obţine:
~ n n0 (1 − n0 ) n0k (1 − n0k−q ) o
p+q p
S2b = (n0p − n0p+q ), (n0k−q − n0k ) 0 0
−
(εp+q − εp ) − (εk − εk−q ) np+q − np n0k − n0k+q
~ h i
= n0p+q (1 − n0p ) (n0k − n0k+q ) − n0k (1 − n0k−q ) (n0p+q − n0p ) .
(εp+q − εp ) − (εk − εk−q )
Expresia precedentă a sumelor după frecvenţe S2b produce rezultatul cerut, adică (7.66), pentru
termenul Ω2b .
C. Următorii doi termeni de ordinul 2, care sunt egali, Ω2c = Ω2a se prelucrează ı̂n mod
similar cu termenul discutat anterior (Ω2b ), prin utilizarea expresiei (7.58c) pentru self-energie:
Z
V d3 k 1 X iωn η f∗(2c)
Ω2c = Ω2a = 3
e ~M (k, ωn ) Ge0 (k, ωn )
2 R3 (2π) ~β n
Z Z Z
V d3 k d3 q d3 p
= ve(k − q) ve(q − p)
2~ R3 (2π)3 R3 (2π)
3
R3 (2π)
3
1 X ′ 2
× e iωn η+iωm η Ge0 (p, ωm ′
) Ge0 (q, νl ) Ge0 (k, ωn ) ;
(~β)3
n,l,m
după efectuarea sumărilor peste frecvenţe, se obţine expresia

Z Z Z
d3 k d3 q d3 p
Ω2c + Ω2a = −βV 3 3 3
ve(k − q) ve(q − p) n0k n0p n0q (1 − n0q ) . (7.67)
R3 (2π) R3 (2π) R3 (2π)
Demonstraţie:
Sumele după frecvenţe se factorizează ı̂n 3 sume independente:
1 X iωn η e0 1 X iωm
′
η e0 ′ 1 X e0 2
S2c = e G (k, ωn ) e G (p, ωm ) G (q, νl ) ≡ S1 (k) S1 (p) S2 (q) .
~β n ~β m ~β l
Sumele cu o singură funcţie Green-Matsubara (adică S1 (k) şi S1 (p)) se efectuează ı̂n mod direct
pe baza relaţiei de sumare (5.56), particularizată cazului fermionic:

S1 (k) ≡ e G (k, ωn ) = = = n0k .
~β n η→0 ~β n iωn − ~1 (εk − µ) η→0 1 + eβ(εk −µ)
Pentru suma cu pătratul funcţiei Green-Matsubara se introduce factorul de convergenţă e iωn η
1 X e0 2 1 X e iωn η

S2 (q) ≡ G (q, νl ) = 1 2
,
~β
l
~β
l
[iν l − ~
(ε q − µ)] η→0
iar suma rezultată se reduce la derivata sumei S1 (q):

1 X e iωn η 1 X iωn η ∂ 1 ∂ 1 X e iωn η ∂ 1
= e = =
~β l [iνl − x]2 η→0 ~β l ∂x iνl − x η→0 ∂x ~β l iνl − x η→0 ∂x 1 + eβ~x
~β eβ~x h 1 1 i
=− β~x
= − ~β β~x
− β~x 2
;
1+e 1+e (1 + e )
ca urmare S2 (q) se exprimă ı̂n termeni de funcţii Fermi-Dirac:

h 1 1 i n 2 o
S2 (q) = − ~β − = − ~β n0q − n0q = − ~β n0q 1 − n0q .
1 + eβ(εq −µ) (1 + eβ(εq −µ) )2
Pe baza rezultatelor anterioare sumele după frecvenţe produc următorul rezultat:

S2c = n0k n0p (−~β) n0q 1 − n0q ,
astfel ı̂ncât, prin substituire ı̂n expresia iniţială a termenului Ω2c se obţine
Z Z Z
V d3 k d3 q d3 p
Ω2c = Ω2a = 3 3 3
v(q − p) n0k n0p (−~β) n0q 1 − n0q
ve(k − q) e
2~R3 (2π) R3 (2π) R3 (2π)
Z Z Z
V d3 k d3 q d3 p
= −β ve(k − q) ve(q − p) n0k n0p n0q 1 − n0q ,
2 R3 (2π)3 R3 (2π)3 R3 (2π)3

D. Termenul inelar se obţine prin utilizarea expresiei (7.62) pentru transformata Fourier a
self-energiei inelare:
Z 1 Z
dλ d3 k 1 X iωn η f(r)
Ωr = V 3 ~β
e ~ Mλ (k, ωn ) Ge0 (k, ωn )
0 λ R 3 (2π) n
Z 1 Z 3 Z
dλ d k d3 q
= −V 3 3
0 λ R3 (2π) R3 (2π)
1 X iωn η λ2 ve2 (q) Π f0 (q, νl )

× e 0 Ge0 (k − q, ωn − νl ) Ge0 (k, ωn )
(~β)2 f
1 − λ ve(q) Π (q, νl )
n,l
Z Z 0
d3 q 1 X 1 f (q, νl )
λ ve2 (q) Π
= −V 3
dλ 0
R3 (2π) ~β l 0 1 − λ ve(q) Πf (q, νl )
Z
d3 k 1 X iωn η e0
× 3
e G (k, ωn ) Ge0 (k − q, ωn − νl ) .
R3 (2π) ~β n
Integrala-sumă a produsului de funcţii Green-Matsubara este egală cu polarizarea termică de

ordinul 0, conform definiţiei din Subsecţiunea 5.4.3:
Z
d3 k 1 X iωn η e0 ~ f0 ~ f0
3 ~β
e G (k, ωn ) Ge0 (k − q, ωn − νl ) = Π (−q, −νl ) = Π (q, νl ) ,
R 3 (2π) n
2 2
unde ultima egalitate s-a obţinut datorită proprietăţii de paritate a transformatei Fourier a po-
larizării de ordinul 0.
Pe baza rezultatului anterior termenul inelar devine:
Z Z 0
d3 q 1 X 1 f (q, νl ) ~ 0
λ ve2 (q) Π f (q, νl )
Ωr = − V 3
dλ 0 Π
R3 (2π) ~β l 0 1 − λ ve(q) Πf (q, νl ) 2
Z Z 0
V~ d3 q 1 X 1 λ ve(q) Π f (q, νl ) 0
f (q, νl ) dλ .
=− 0 v (q) Π
e
2 R3 (2π)3 ~β 0 1 − λv e(q) Πf (q, νl )
l
Integrala ı̂n raport cu constanta de cuplaj λ se efectuează cu ajutorul schimbării de variabilă

0
f (q, νl ) şi utilizând identitatea
x = λ ve(q) Π
Z Z x1
x1
x dx 1
=− 1− dx = − x1 − ln(1 − x1 ) ;
0 1−x 0 1−x
ca urmare, se obţine următoarea expresie a termenului inelar:
Z
V~ d3 q 1 X n 0 h
f (q, νl ) + ln 1 − ve(q) Π
0
f (q, νl )
io
Ωr = 3
ve(q) Π . (7.68)
2 R3 (2π) ~β
l
E. Observaţii generale:
i. Expresiile anterioare pentru termenii Ω1 , Ω2b , Ω2a = Ω2c şi Ωr sunt valabile pentru un
potenţial de interacţie bi-particulă arbitrar v(r); proprietatea potenţialului coulombian de a avea
rază lungă de acţiune a fost utilizată numai pentru a justifica aproximaţia inelară (RPA).
ii. Pentru a explicita complet termenii potenţialului grand-canonic, consideraţi anterior, este
necesar să se efectueze integralele după impulsuri şi să se utilizeze expresia potenţialului cou-
lombian. Totuşi calculele analitice nu sunt posibile decât prin efecuarea unor aproximaţii cores-
punzătoare cazurilor asimptotice:
– limita clasică (gazul electronic nedegenerat),
– limita puternic degenerată (la temperaturi joase).
iii. Se va utiliza dezvoltarea ı̂n serie de puteri ı̂n raport cu constanta de cuplaj e2 ; ca urmare,
termenul de ordinul 1 este Ω1 ∼ e2 , termenul de ordinul 2 este Ω2 ∼ e4 , dar se va arăta că
termenul inelar are termenul dominant ∼ e3 ; ca urmare, acest termen este neanalitic ı̂n raport
3/2
cu constanta de cuplaj, deoarece e3 = e2 .
7.4.4 Limita clasică

A. Condiţiile limitei clasice
Anterior, ı̂n Subsecţiunea 5.4.3 pentru calculul polarizării termice de ordinul 0, s-a făcut o pre-
zentare detaliată a condiţiior clasice şi aproximaţiilor corespunzătoare, astfel ı̂ncât se vor relua
numai rezultatele importante, fără justificări, pentru a evita repetiţiile.
Sistemul electronic se află ı̂n condiţii cuasi-clasice la temperaturi (T ) mari şi densităţi (n)
mici, când funcţia de distribuţie cuantică Fermi-Dirac se poate aproxima cu funcţia de distribuţie
clasică Maxwell-Boltzmann:
1
n0p = ≈ e−β(εp −µ) ;
1+ eβ(εp −µ)
din relaţia precedentă rezultă condiţia necesară limitei clasice: βµ ≈ −∞.
~2 k 2
Spectrul energiilor uni-particulă libere este εk = , astfel ı̂ncât concentraţia totală a
2m
particulelor pentru sistemul liber este
Z
d3 p 0 2
n=2 3
np ≈ 3 eβµ ,
R3 (2π) λ
unde λ este lungimea de undă termică, definită prin formula
r s
2π~2 2π~2
λ= β= .
m mkB T
B. Evaluarea polarizării termice de ordinul 0

Transformata Fourier a polarizării termice de ordinul zero se poate obţine analitic ı̂n mod exact
până la o integrală după vectorul de undă, conform relaţiei (5.170)
Z
d3 k n0q+k − n0k
f (q, νl ) = − 2
0
Π 3 1 .
~ R3 (2π) iνl − ~ (εq+k − εk )
2π
Deoarece frecvenţele termice au expresia νl = l, rezultă că ı̂n limita clasică frecvenţele nenule
~β
au valori foarte mari, spre deosebire de frecvenţa nulă; ca urmare, se obţin expresii diferite
pentru transformata Fourier a polarizării de ordinul 0 ı̂n cazul frcvenţelor nenule (l 6= 0) faţă
cazul frecvenţei nule (l = 0).
În cazul frecvenţelor nenule s-a obţinut anterior expresia (5.172) pentru transformata Fourier
a polarizării termice de ordinul 0 ı̂n limita clasică:
n ~βq 2 1 (λq)2 1
f (q, νl )
0
Π ≈ − = − nβ .
l6=0 cl m 2π l2 (2π)3 l2
În cazul frecvenţei nule transformata Fourier a polarizării termice de ordinul 0, ı̂n limita
clasică, are expresia (5.176):
2
f (q, 0) = − m n λ ϕ(λq) = −n β ϕ(λq) ,
0
Π
2 π 2 ~2
unde ϕ(y) este funcţia de polarizare adimensională clasică, definită prin formula (5.175):
Z ∞
1 1
x2
2x + y
ϕ(y) ≡ − dx x e − 4π
ln ;
πy 0 2x − y
se observă următoarele expresii asimptotice ale funcţiei ϕ(y):
ϕ(y) −→ 1 ,
y→0
8π
ϕ(y) −→ .
y≫1 y2
C. Evaluarea termenului inelar al potenţialului grand-canonic

Termenul inelar al potenţialului grand-canonic are expresia (7.68) şi ı̂n această expresie se efec-
tuează separarea contribuţiei de frecvenţă nulă faţă de contribuţia cu frecvenţe nenule:
Z
V~ d3 q 1 X n 0 h
f (q, νl ) + ln 1 − ve(q) Π
0
f (q, νl )
io
Ωr = v
e (q) Π
2 R3 (2π)3 ~β
l
Z 3 n h io
V d q f0 (q, ν0 ) + ln 1 − ve(q) Π f 0 (q, ν0 )
= v
e (q) Π
2β R3 (2π)3
∞ Z
V X d3 q n h
f0 (q, νl ) + ln 1 − ve(q) Π f 0 (q, νl )
io
+ 3
v
e (q) Π
2β R3 (2π)
l=−∞
(l6=0)
≡ Ω0r + Ω′r .
1) Contribuţia cu frecvenţe nenule se simplifică prin utilizarea proprietăţii de paritate a trans-

0 0
f (q, −νl ) = Π
formatei Fourier a polarizării de ordinul 0 ı̂n raport cu frecvenţa: Π f (q, νl ), astfel
ı̂ncât se obţine:
∞ Z
V X d3 q n 0 h
f (q, νl ) + ln 1 − ve(q) Π
0
f (q, νl )
io
Ω′r = 3
ve(q) Π
2β R3 (2π)
l=−∞
(l6=0)
∞ Z
V X d3 q n 0 h
f (q, νl ) + ln 1 − e
0
f (q, νl )
io
= 3
v
e (q) Π v (q) Π .
β R3 (2π)
l=1
Expresia precedentă a termenului Ω′r conduce la următoarele consecinţe:

4π e2
• Deoarece transformata Fourier a potenţialului coulombian este ve(q) = , iar transfor-
q2
mata Fourier a polarizării termice de ordinul 0 ı̂n limita clasică şi la frecvenţe nenule are
2 2 2
f 0 (q, νl ) ≈ − ~ β n q , rezultă că produsul lor este
expresia aproximativă Π
(2π)2 m l2
0
f (q, νl ) ≈ − 4π e2 β 2 ~2 n 1
ve(q) Π ,
(2π)2 m l2
adică este independent de vectorul de undă q; ca urmare, termenul Ω′r are integrandul finit
la limita q → 0, deci nu conţine divergenţă infra-roşie.
Pe de altă parte, s-a evidenţiat anterior că fiecare termen al seriei de perturbaţie inelare
pentru potenţialul grand-canonic conţine o divergenţă infra-roşie (adică sunt divergenţi
la limita q → 0; atunci, partea dominantă, care conţine divergenţă infra-roşie este Ω0R
(contribuţia ce frecvenţa nulă).
• Prin dezvoltarea ı̂n serie de puteri a integrandului ı̂n raport cu constanta de cuplaj (e2 )
se determină contribuţia perturbaţională de ordin minim a termenului de frecvenţe nenule
0
f este independent de e2 , rezultă următoarea dezvoltare ı̂n serie
Ω′r ; deoarece ve ∼ e2 şi Π
de puteri e2 a integrandului (pentru simplificarea scrierii se omit variabilele funcţiilor) :
0 0 0
f + 1 ve Π f 2 + 1 ve Π
0 0 0
f + ln 1 − ve Π
ve Π f f − ve Π
= ve Π f 3 + ...
2 3
1 0 2 1 0 3
= − ve Π f − f
ve Π + ...
2 3
0
ca urmare, Ω′r are contribuţia minimală de ordinul 2 (adică Ω′r ∼ e4 ), deoarece e
vΠf ∼ e2 .
2) Contribuţia de frecvenţă nulă are expresia
V
Z
d3 q n 0
h 0
io
0
Ωr = f f
ve(q) Π (q, ν0 ) + ln 1 − ve(q) Π (q, ν0 ) ;
2β R3 (2π)3 ν0 =0
ı̂n acest caz transformata Fourier a polarizării de ordinul 0 are expresia aproximativă (5.176),
2
f (q, ν0 ) ≈ − 8π e β eβµ ϕ(λq) ,
0
ve(q) Π
q λ3
2
iar integrandul este dependent numai de modului vectorului de undă şi se pot efectua integralele
unghiulare ı̂n mod banal:
Z Z ∞
d3 q F (q) = 4π dq q 2 F (q) .
R3 0
Cu aceste observaţii termenul de frecvenţă nulă Ω0r devine:

Z ∞ h
V 4π 8π e2 β βµ 8π e2 β βµ
Ω0r = 2
dq q − 2 3 e ϕ(λq) + ln 1 + 2 3 e ϕ(λq)
2β (2π)3 0 q λ q λ
3
V 8 e 2π β βµ 3/2
= e
4π 2 β λ3 λ
Z ∞ r r
2 1 2πβ βµ h 1 2πβ βµ
× dx x − 2 ϕ 2e e x + ln 1 + 2 ϕ 2e e x ,
0 x λ x λ
unde ultima egalitate s-a obţinut prin schimbarea de variabilă

r
8π e2 β βµ 1 2e 2πβ βµ
e = 2 =⇒ q= e .
q 2 λ3 x λ λ
Pe baza rezultatelor precedente, expresia părţii de frecvenţă nulă a potenţialului grand-canonic

inelar (la limita clasică) are următoarea expresie integrală:
q q
r Z 2πβ βµ ϕ 2e 2πβ eβµ x
β 2 3/2 ∞ ϕ 2e λ e x λ
Ω0r ≈ 2e3 V eβµ dx x2 ln 1 + − .
π λ3 0 x2 x2
(7.69)
Consecinţe ale rezultatului precedent:
• Ω0r conţine constanta de cuplaj e2 , atât ca factor extern (e3 ), cât şi ı̂n argumentul funcţiei
de polarizare adimensională ϕ(λq).
• Ω0r are integrandul cu singularitate infra-roşie, astfel ı̂ncât este termenul dominant din
partea inelară Ωr .
• Pentru determinarea seriei de puteri ı̂n raport cu constanta de cuplaj (e2 ) a termenului Ω0r
este necesar să se examinezed seria de puteri a funcţiei de polarizare adimensională:
r 2πβ r
2πβ βµ
ϕ 2e βµ
e x = ϕ(0) + 2e e x ϕ′ (0) + . . .
λ λ
= 1 + O(e) ,
adică se poate efectua aproximaţia
r 2πβ
ϕ 2e eβµ x ≈ 1 ,
λ
iar termenii neglijaţi au contibuţia ∼ e4 ı̂n Ω0r .

Atunci, termenul Ω0r are următoarea comportare ı̂n raport cu constanta de cuplaj:
r Z
β 2 βµ 3/2 ∞ 1 1
Ω0r 3
≈ 2e V e dx x2
ln 1 + − + O(e4 ) . (7.70)
π λ3 0 x2 x2
• Integrala din expresia (7.70) se efectuează prin metode elementare utilizând metoda de
integrare prin părţi:
1 1 2 dx
u = ln 1 + 2 − 2 =⇒ du = 3 2 ,
x x x (x + 1)
x3
dv = x2 dx =⇒ v = ;
3
atunci se obţine
Z ∞
1 1

x3 h 1 1 i∞ 2 Z ∞ dx π
dx x2 ln 1 + 2 − 2 = ln 1 + 2 − 2 − =− ,
x x 3 x x 2
3 0 x +1 3
0 0
deoarece primul termen rezultat la integrarea prin părţi este nul, iar ultima integrală este
Z ∞ ∞
dx π
2
= arctan x = .
0 x +1 0 2
Ca urmare, termenul inelar de frecvenţă nulă (ı̂n limita clasică) are următoarea comportare
dominanantă ı̂n raport cu constanta de cuplaj:
r
0 2π 3 β 2 βµ 3/2
Ωr ≈ − e V e + O(e4 ) . (7.71)
3 π λ3
Se observă că Ω0r ∼ e3 , adică este neanalitic ı̂n raport cu constanta de cuplaj (e2 ).
În concluzie termenul inelar (ı̂n limita clasică) este dominat de partea cu frecvenţă nulă şi are
urmatătoarea expresie aproximatiă (ı̂n raport cu constanta de cuplaj):
r
0 ′ 2π 3 β 2 βµ 3/2
Ωr = Ωr + Ωr ≈ − e V e + O(e4 ) .
3 π λ3
D. Evaluarea termenilor neinelari de ordin inferior

1) Termenii de ordinul 2, adică Ω2b şi Ω2c = Ω2a au dezvoltări ı̂n serie de puteri ale constantei
de cuplaj dominate de termenul de ordinul 2, adică seriile de puteri sunt proporţionale cu e4
(Ω2x = O(e4 )); prin urmare, aceşti termeni de ordinul 2 sunt corecţii ı̂n raport cu termenul inelar
(care este dominant), astfel ı̂ncât nu este necesară evaluarea lor explicită ı̂n prima aproximaţie.
2) Termenul de ordinul 1 are expresia (7.65), care la limita clasică devine
Z Z
d3 k d3 q
Ω1 (T, V, µ) = − V 3 3
ve(k − q) n0q n0k
R3 (2π) R3 (2π)
Z Z
d3 k d3 q 4π e2
≈ −V 3 3 2
e−β(εk −µ) e−β(εq −µ)
R3 (2π) R3 (2π) (k − q)
Z Z ~2 2 2
2 2βµ d3 k d3 q e−β 2m (k +q )
= −4π e V e 3 3
;
R3 (2π) R3 (2π) (k − q)2
se adimensionalizează integrala dublă prin schimbarea de variabile
r r
β~2 β~2
x= k & y= q
2m 2m
astfel că se obţine
2m 2 Z d3 x
Z 2 2
d3 y e−(x +y ) (4π)3 I 2
2 2βµ
Ω1 = −4π e V e ≡ − e V e2βµ , (7.72)
β~2 R3 (2π)
3
R3 (2π)
3 (x − y)2 λ4
unde I este integrala dublă adimensională:
Z Z 2 2
d3 x d3 y e−(x +y )
I≡ 3 3 (x − y)2
.
R3 (2π) R3 (2π)
Observaţii:
• Ω1 ∼ e2 , adică termenul de ordinul 1 este proporţional cu constanta de cuplaj (aşa cum era
de aşteptat); ca urmare acest termen are comportarea dominantă de ordin minim ı̂n con-
stanta de cuplaj (deoarece Ωr ∼ e3 , Ω2 ∼ e4 şi termenii superiori neinelari sunt proporţionali
cu puteri mai mari ale constantei de cuplaj e2 ). Ca urmare, analiza formală ı̂n sensul teo-
riei perturbaţiilor (adică dezvoltarea ı̂n serie de puteri ale constantei de cuplaj) ar induce
supoziţia că termenul de ordinul 1 ar fi termenul dominant.
• Totuşi, prin utilizarea expresiilor (7.71) şi (7.72), se poate estima ı̂n mod direct raportul
dintre părţile dominante ale termenului de ordinul 1 şi termenului inelar:
(4π)3 I 2 √ 1 √ r
Ω1 4
e V e2βµ 48 π 5/2 I λ e 2 βµ λ p 3/2 n 2
= λ r = √ √ ∼ p nλ = λ ,
Ωr 2π 3
β 2 βµ 3/2 2 βe βe 2 βe2
e V e
3 π λ3
unde s-a eliminat potenţialul chimic prin densitatea de particule, conform relaţiei clasice
eβµ = n λ3/2 .
Pentru a estima ordinul de mărime al raportului specificat anterior se utilizează următoarele
mărimi energetice:
~2 n2/3
– energia Fermi εF ∼ ,
m
– potenţialul coulombian mediu v ∼ e2 n1/3 ,
1
– energia termică medie per particulă εT ∼ kB T = ;
β
ca urmare, se obţine
v
u 2 3/2 2 3/2
s u~ n ~ n r
Ω1 2
n ~ β u εF εF
u m m
≈ =u = ≪1,
Ωr β e2 m t 1 v εT
e2 n1/3
β
unde raportul considerat este foarte mic, deoarece la limita clasică energia Fermi este ne-
glijabilă ı̂n raport cu energia termică şi de asemenea energia Fermi este mică ı̂n raport cu
energia coulombiană.
În concluzie, din discuţia anterioară rezultă că termenul de ordinul 1 este neglijabil faţă de
termenul inelar, ı̂n condiţii de clasicitate: Ω1 ≪ Ωr .
Prin adunarea rezultatelor anterioare se obţine că termenul inelar domină toate celelalte
contribuţii datorate interacţiilor ı̂n potenţialul grand-canonic dacă sunt satisfăcute condiţiile de
clasicitate:
Ω − Ω0 = Ω1 + Ω2b + 2 Ω2c + Ωr ≈ Ωr . (7.73)
cl.
Termenul de ordinul 0, corespunzând sistemului fără interacţii coulombiene, se calculează ı̂n

mod direct din expresia cuantică ı̂n care se aplică aproximaţia clasică:
Z Z
−2 V d3 k −β(εk −µ)
−2 V d3 k −β −~2 k2 +βµ
Ω0 = 3
ln 1 + e ≈ 3
e 2m ;
β R3 (2π) β R3 (2π)
integrala se efectuează ı̂n coordonate sferice, când integrările unghiulare sunt banale şi produc
β~2 2
factorul 4π, iar apoi se face schimbarea de variabilă ζ = k :
2m
Z ∞ Z
2V eβµ 2 −β −~
2 k2 V eβµ 1 2m 3/2 ∞ 2V
Ω0 = − 4π dk k e 2m = − dζ ζ 1/2 e−ζ = − 3 eβµ ,
β (2π)3 0 π 2 β 2 ~2 β
0 βλ
unde, pentru a obţine ultimul rezultat s-a utilizat definiţia integralei euleriene de specia a II-a
Z ∞ √
1/2 −ζ 3
π
dζ ζ e =Γ 2 = ,
0 2
2m 3/2 (4π)3/2
şi definiţia lungimii de undă termice, care implică relaţia = . Prin urmare,
~2 β λ3
termenul de ordinul 0 are următoarea expresie ı̂n limita clasică:
2V βµ
Ω0 ≈ − e . (7.74)
βλ3
E. Proprietăţi termodinamice
Pe baza rezultatelor anterioare se obţine potenţialul grand-canonic al sistemului ı̂n limita cla-
sică, când sunt dominanţi numai termenul de ordinul 0 şi termenul inelar, iar aceşti termeni au
expresiile (7.74) şi (7.71):
r
cl cl 2V βµ 2π 3 β 2 βµ 3/2
Ω(T, V, µ) ≈ Ω0 + Ωr = − 3 e − e V e + O(e4 )
cl. βλ 3 π λ3
2V h 2 √ e2 β 3/2 βµ/2 i
≈ − 3 eβµ 1 + 2π e , (7.75)
λ β 3 λ3
r
2π~2 β
unde λ = .
m
Rezultatele termodinamice se obţin din forma diferenţială a potenţialului grand-canonic
dΩ = −S dT − P dV − N dµ ,
ı̂mpreună cu relaţia Euler Ω = −P V , unde S este entropia şi P este presiunea sistemului.
1. Potenţialul chimic µ(T, V, N ) se obţine din ecuaţia termodinamică de stare grand-cano-

nică a numărului de particule:
√
∂Ω 2V βµ 2 2 2π 3 p 3 3
N (T, V, µ) = − = βe + e V β β e 2 βµ
∂µ βλ3 3 λ9/2 2
2V h √ e2 β 3/2 βµ/2 i
= 3 eβµ 1 + 2π e . (7.76)
λ λ
Din rezultatul anterior se obţine ecuaţia potenţialului chimic:
λ3 N h √ e2 β 3/2 βµ/2 i−1
eβµ ≈ 1 + 2π e ;
2V λ
deoarece ı̂n condiţii clasice potenţialul chimic este foarte negativ, adică este satisfăcută condiţia
eβµ ≪ 1, atunci ecuaţia precedentă se poate rezolva prin metoda iterativă:
• aproximaţia de ordinul 0 este
λ3 N
eβµ ≈ ,
0 2V
care este expresia clasică a gazului ideal;
• aproximaţia de ordinul 1 este
r
βµ λ3 N h √ e2 β 3/2 βµ/2 i−1 λ3 N h √ e2 β 3/2 λ3 N i−1
e ≈ 1 + 2π e ≈ 1 + 2π
0 2V λ 0 2V λ 2V
λ3 N h √ 3/2
i
≈ 1 − π e2 β n1/3 ;
2V
considerând drept suficientă aproximaţia de ordinul 1, rezultă următoarea expresie a poten-
ţialului chimic: 3h
nλ √ e2 n1/3 2/3
µ ≈ kB T ln 1− π . (7.77)
2 kB T
2. Presiunea, ca ecuaţie de stare grand-canonică, se obţine prin derivarea potenţialului ter-

modinamic ı̂n raport cu volumul, sau ı̂n mod echivalent prin ı̂mpărţirea la volum (datorită relaţiei
Euler satisfăcută de potenţialul grand-canonic):
Ω(T, V, µ) 2 h 2 √ e2 β 3/2 βµ/2 i

P (T, V, µ) = − = 3 eβµ 1 + 2π e .
V λ β 3 λ3
Pentru a obţine ecuaţia de stare a presiunii ı̂n forma canonică, adică P (T, V, N ), se elimină
potenţialul chimic conform rezultatului anterior. Se observă că potenţialul chimic apare ı̂n for-
mula precedentă ı̂n 2 locuri, atât ı̂n exteriorul parantezei, cât şi ı̂n interiorul parantezei (unde
este conţinut ı̂n termenul de corecţie); pentru a satisface ı̂n mod consecvent aproximaţia de or-
dinul 1 (care a fost utilizată anterior la determinarea potenţialului chimic) se utilizează pentru
potenţialul chimic aproximaţia de ordinul 1 ı̂n exteriorul parantezei şi aproximaţtia de ordinul 0
ı̂n interiorul parantezei:
2 βµ h 2 √ e2 β 3/2 βµ/2 i
P (T, V, N ) = e (T, V, N ) 1 + 2π e (T, V, N )
λ3 β 1 3 λ3 0
r
2 λ3 N h √ i 2√ e2 β 3/2 λ3 N
2 1/3 3/2
= 3 1− π e βn 1+ 2π
λ β 2V 3 λ3 2V
N h √ i h 2 √ i
3/2 3/2
= 1 − π e2 β n1/3 1+ π e2 β n1/3
βV 3
nh 1√ 3/2 i
≈ 1− π e2 β n1/3 ,
β 3
unde ultimul rezultat s-a obţinut prin efectuarea consecventă a aproximaţiei de ordinul 1, ţinând
seama că mărimea e2 β n1/3 este foarte mică ı̂n condiţii de clasicitate.
Pe baza rezultatului precedent se obţine presiunea gazului electronic ı̂n condiţii de clasicitate
(aproximaţia de ordinul 1):
h √ 2 3/2 i
π e n
P (T, V, N ) ≈ n kB T 1 − . (7.78)
3 kB T
Observaţie: expresia presiunii dată de formula (7.78) coincide cu ecuaţia Debye–Hückel pentru
gaze clasice ionizate 5
i. termenul dominant este presiunea gazului clasic ideal (care este descrisă de ecuaţia Cla-
peyron – Mendeleev),
ii. termenul de corecţie este negativ, ceea ce implică o presiune a gazului electronic mai mică
decât a gazului neutru, datorită efectelor de repulsie electrostatică.
3. Entropia se obţine prin derivarea potenţialului ı̂n raport cu temperatura:
∂Ω(T, V, µ)
S=− ;
∂T
calculele sunt similate cu cele realizate pentru temperatură, dar expresiile intermediare sunt
mai complicate, astfel ı̂ncât se prezintă numai rezultatul final: capacitatea calorică isocoră a
sistemului este (ı̂n limita clasică) 6
h √ 3 1/3 3/2 i
∂S 3 π e n
CV,N =T = N kB 1 + . (7.79)
∂T V,N 2 2 kB T
5 Teoria Debye–Hückel pentru gaze clasice ionizate va fi prezentată ı̂n Capitolul 9 Secţiunea 9.3, ı̂n cadrul
ecranării gazului electronic.

6 De fapt, deducerea expresiei capacităţii calorice isocore se obţine mai simplu dacă se utilizează potenţialul
termodinamic grand-canonic entropic (funcţia Krammers) Υ(T, V, µ/T ) = −Ω/T , deoarece aceasta are forma
Υ
diferenţială d = −U dβ + βP dV + N d(βµ), astfel ı̂ncât energia internă U se obţine prin derivarea funcţiei
kB
Krammers ı̂n raport cu parametrul β ı̂n condiţii când V şi βµ sunt constante; ca urmare operaţiile de derivare
sunt mai facile.
4. Observaţii generale asupra comportării termodinamice ı̂n condiţii de clasicitate:

i. Corecţiile dominante faţă de rezultatul sistemului ideal sunt proporţionale cu e3 ; rezultatul
nu poate fi obţinut prin aproximarea la un ordin finit al teoriei perturbaţiilor, deoarece seria de
perturbaţie este o serie de puteri ı̂n potenţialul de interacţie, care este proporţională cu constanta
de cuplaj ve ∼ e2 . Ca urmare rezultatul aproximaţiei RPA este o sumare peste o clasă infinită de
termeni perturbaţionali şi rezultatul este o funcţie neanalitică ı̂n constanta de cuplaj, deoarece
nu este o putere ı̂ntreagă a constantei de cuplaj: e3 = (e2 )3/2 .
ii. Condiţiile de valabilitate ale aproximaţiei clasice sunt:
3/2
e2 n1/3
≪1 =⇒ e2 n1/3 ≪ kB T ,
kB T
3/2
nλ 1 2π ~2 n2/3 ~2 n2/3
eβµ ≈ = ≪1 =⇒ ≪ bB T .
2 2 m kB T m
Pentru interpretarea fizică a condiţiilor anterioare se introduce distanţa medie inter-particulă
N N
r, care este definită ı̂n termeni de concentraţia particulelor: n ≡ = ; atunci, rezultă
V Nr
1
r = n−1/3 şi de asemenea vectorul de undă mediu k ≡ = n1/3 ; cu mărimile definite anterior se
r
introduc următoarele energii caracteristice sistemului:
~2 k ~2 2/3
– energia cinetică medie (care este de ordinul energiei Fermi) ε ≈ ≈ n ,
m m
2
e
– energia potenţială (de interacţie coulombiană) medie: v ≈ ≈ e2 n1/3 ,
r
– energia termică εT = kB T ;
atunci condiţiile de clasicitate anterioare devin:

ε ≪ εT ,
v ≪ εT .
Rezultatul precedent arată că aproximaţia clasică este valabilă la tempreraturi (T ) mari şi
concentraţii de particule (n) mici.
7.4.5 Limita temperaturilor joase

Studiul proprietăţilor termodinamice ale sistemului electronic ı̂n modelul “jellium” la temperaturi
joase şi la limita temperaturii nule a fost făcut de către Kohn şi Luttinger.
Funcţia de distribuţie a electronilor pe stări uni-particulă este funcţia Fermi-Dirac, care la
temperaturi suficient de coborâte se poate aproxima prin funcţia treaptă Heaviside:
1
n0k = ≈ θ(µ − εk ) ,
eβ(εk −µ) + 1 T &0
iar potenţialul chimic se poate reprezenta ı̂n mod similar cu energia Fermi, adică ca o energie
uni-particulă corespunzătoare vectorului de undă cu modulul k0 :
~2 k02
µ≡ .
2m
La limita temperaturii nule (T → 0) potenţialul chimic devine energia Fermi şi vectorul de undă
corespunzător devine vectorul de undă Fermi:

µ = εF ,
T =0 1/3

k0 = kF = 3π 2 n .
T =0
Expresiile generale ale termenilor de perturbaţie pentru potenţialul grand-canonic, adică Ω1 ,

Ω2b , Ω2c = Ω2a şi Ωr care sunt date de formulele (7.65) – (7.68) se pot particulariza pentru limita
temperaturilor foarte joase, când funcţiile de distribuţie Fermi-Dirac se pot aproxima prin funcţii
Heaviside corespunzătoare. Totuşi, termenul inelar Ωr , care este dominant, necesită o evaluare
specială.
Pentru a efectua sumele după frecvenţe ı̂n expresiile termenilor perturbativi ai potenţialului
grand-canonic se observă că la limita temperaturilor foarte coborâte aceste frecventţe se anulează:
2π 2π
νn = n= kB T n −→ 0; ca urmare, sumele după frecvenţe se pot aproxima prin integrale,
~β ~ T →0
conform relaţiei
∞ Z ∞
1 X 1
f (νn ) ≈ dν f (ν) .
~β n=−∞ T →0 2π −∞
Demonstraţie:
Variaţia elementară a frecvenţei Matsubara νn (care este discretă) corespunde la o variaţie a
2π 2π
indicelui ı̂ntreg cu o unitate ∆n = 1, adică ∆ν = ∆n = , iar această variaţie este foarte
~β ~β
mică la limita temperaturilor coborâte, putând fi considerată ca infinitezimală pentru temperaturi
suficient de mici; atunci, suma după frecvenţă se transformă astfel:
∞ ∞ Z ∞
1 X 1 X ~β 1 X 1
f (νn ) = ∆ν f (νn ) = f (ν) ∆ν −→ dν f (ν) ,
~β n=−∞ ~β n=−∞ 2π 2π ν T →0 2π −∞
deoarece la limită se obţine suma riemanniană.
B. Evaluarea termenului inelar Ωr

Termenul inelar are expresia generală dată de formula (7.68), iar la limita temperaturilor joase
se aproximează suma după frecvenţe cu integrala:
Z
V~ d3 q 1 X n h
f 0 (q, νl ) + ln 1 − ve(q) Π
f0 (q, νl )
io
Ωr (T ≥ 0, V, µ) = 3
ve(q) Π
2 R3 (2π) ~β l
Z Z ∞
V~ d3 q dν n 0 h
f (q, ν) + ln 1 − ve(q) Π
0
f (q, ν)
io
= 3
ve(q) Π .
2 R3 (2π) −∞ 2π
Observaţie: termenul inelar Ωr are divergenţă infra-roşie (pentru q → 0); ca urmare, se efectuează
0
evaluarea polarizării de ordinul 0, Π f (q, νl ), ı̂n mod exact la valori mici ale vectorului de undă
(adică ı̂n partea dominantă a integrandului), dar este suficientă o evaluare aproximativă la valori
mari ale vectorului de undă. Pentru a realiza estimarea polarizării de ordinul 0 ı̂n mod satisfăcător
0
se calculează expresia lui Πf (q, νl ) ı̂n mod exact la limita q → 0 şi apoi se extrapolează rezultatul
precedent pentru orice valori ale vectorului de undă q.
Transformata Fourier a polarizării termice de ordinul 0 a fost studiată ı̂n Subsecţiunea 5.4.3
şi la limita vectorului de undă foarte mic (şi a temperaturii foarte coborâte) s-a obţinut expresia
(5.178a)
mkB mν
f (q, ν)
0
Π ≈ − 2 2R ,
T →0 q→0 π ~ ~k0 q
1
unde funcţia R(x) este definită prin relaţia (5.178b): R(x) = 1 − x arctan .
x
Se observă că la limita q → 0 se obţine
2 2
f (q, ν) ≈ 4π e −mkB R mν = − 4π e mkB R mν .
0
ve(q) Π
q2 π 2 ~2 ~k0 q π 2 ~2 q 2 ~k0 q
Pe baza rezultatului precedent se efectuează următoare adimensionalizare a variabilelor de inte-

grare:
mν ~k0 q
x= (pentru ν) −→ ν= x,
~k0 q m
q
ζ= (pentru q) −→ q = k0 ζ ;
k0
cu această adimensionalizare rezultatul anterior devine:

0
f (q, ν) ≈ − 4me2 1
ve(q) Π R(x) .
q→0 π~2 k0 ζ 2
În expresia (7.68) a termenului inelar se efectuează integralele peste coordonatele unghiulare ale
vectorului de undă, ţinând cont de faptul că integrandul depinde numai de modulul vectorului de
undă (atunci integralele unghiulare sunt banale şi produc factorul 4π) şi apoi se trece la variabilele
de integrare adimensionale
Z Z ∞
V~ d3 q dν n 0 h
f (q, ν) + ln 1 − e
0
f (q, ν)
io
Ωr (T ≥ 0, V, µ) = v
e (q) Π v (q) Π
2 R3 (2π)3 −∞ 2π
Z ∞ Z ∞ Z n 4πe2 0 h 2 io
V~ 2 f (q, ν) + ln 1 − 4πe Π f0 (q, ν)
= dν dq q dω q Π
2(2π)4 −∞ 0 (4π) q2 q2
| {z }
= 4π
Z ∞ Z ∞
V ~ k05
= dx dζ ζ 3
(2π)3 m −∞ 0
n 4π e2 2 h 2 2 io
× f0 (k0 ζ, ~ k0 ζ x) + ln 1 − 4π e Π
Π f 0 (k0 ζ, ~ k0 ζ x) .
k02 ζ 2 m k02 ζ 2 m
Se caută obţinerea termenului dominant din Ωr (ı̂n sensul seriei de perturbaţie (seria de puteri
faţă de constanta de cuplaj e2 ); dar integrandul este divergent la limita q → 0 (adică ζ → 0),
astfel ı̂ncât este imposibilă o dezvoltare ı̂n serie de puteri ale constantei de cuplaj e2 . În aceste
condiţii se utilizează metoda de tăiere a singularităţii (numită prin influenţă din limba engleză,
metoda de cut-off ):
i. Se alege o valoare foarte mică pentru parametrul de tăiere ζ0 (unde ζ0 ≪ 1).
ii. Se desparte integrala in partea corespunzătoare valorilor foarte mici a vectorului de undă
(adică ζ < ζ0 ) şi partea corespunzătoare restului de valori ale vectorului de undă (adică ζ > z0 ):
Z ∞ Z ζ0 Z ∞
dζ . . . = dζ . . . + dζ . . .
0 0 ζ0
iii. Partea corespunzătoare valorilor mici (ζ < ζ0 ) constituie contribuţia dominantă, deoarece
conţine singularitatea infra-roşie (ζ → 0); ca urmare, ı̂n această regiune se utilizează expresia
exactă asimptotică pentru polarizarea de ordinul 0:
0 2
f k0 ζ, ~ k0 ζ x ≈ − m k0 R(x) ;
0
f (q, ν) = Π
Π
m π 2 ~2
se observă că expresia asimptotică este independentă de variabila care produce singularitatea,
adică ζ.
iv. În partea corespunzătoare valorilor mari (ζ > ζ0 ) integrandul este nesingular, astfel ı̂ncât
se poate efectua dezvoltarea ı̂n serie de puteri faţă de constanta de cuplaj e2 ; ı̂n aceat caz,
termenul dominant este termenul de ordin minim.
Ca urmare a observaţiilor anterioare, se descompune termenul inelar ı̂n parte singulară Ω′r şi
parte nesingulară Ω′′r :
Ωr = Ω′r + Ω′′r , (pentru T ≥ 0) , (7.80)
2
4πe f 0 2
~k ζ 4me 2
unde ı̂n termenul Ω′r se utilizează formula asimptotică 2 2 Π k0 ζ, 0 x = − 2 R(x);
k0 ζ m π~ k0 ζ 2
ca urmare cei doi termeni au următoarele expresii:
Z ∞ Z ∞ n h
V ~ k05 4π e2 f 0 ~ k02 ζ i 4π e2 f 0 ~ k02 ζ o
Ω′r = dx dζ ζ 3
ln 1 − Π k 0 ζ, x + Π k0 ζ, x
(2π)3 m −∞ 0 k02 ζ 2 m k02 ζ 2 m
Z ∞ Z ζ0 n h i o
V ~ k05 4me2 4me2
≈ 3
dx dζ ζ 3 ln 1 + 2 2
R(x) − 2 2
R(x) , (7.81a)
(2π) m −∞ 0 π~ k0 ζ π~ k0 ζ
Z ∞ Z ∞ n h
′′ V ~ k05 3 4π e2 f 0 ~ k02 ζ i 4π e2 f 0 ~ k02 ζ o
Ωr = dx dζ ζ ln 1 − 2 Π k 0 ζ, x + 2 Π k 0 ζ, x .
(2π)3 m −∞ ζ0 k0 ζ 2 m k0 ζ 2 m
(7.81b)
B1. Evaluarea termenului divergent Ω′r :

Prin extimarea integralei după vectorul de undă adimensional ζ se obţine următoare expresie,
care evidenţiază comportarea dominantă a acestui termen
Z n
~2 k05 ∞
1 4 2 1o
Ω′r = V dx e A (x) − 2 ln ζ0 + ln e2 A(x) − + O(e6 ) , (7.82)
(2π)3 m −∞ 4 2
unde funcţia A(x) este definită prin relaţia
4m 4m n 1 o
A(x) ≡ 2 R(x) = 2 1 − x arctan .
π ~2 k0 π ~2 k0 x
Demonstraţie:
Prin introducerea funcţiei A(x) integrala după vectorul de undă adimensional ζ a termenului Ω′r
devine:
Z n h i o Z ζ0 h Z ζ0
ζ0
4me2 4me2 e2 A(x) i 2
dζ ζ 3 ln 1+ 2 R(x) − R(x) = dζ ζ 3
ln 1+ −e A(x) dζ ζ .
0 π~ k0 ζ 2 π~2 k0 ζ 2 0 4 0
În expresia precedentă ultima integrală este elementară, iar prima integrală se efectuează prim
metoda de integrare prin părţi:
 
e2 A(x) i
h  2 e2 A(x) dζ
  du = −
u = ln 1 + ζ ζ 2 + e2 A(x)
ζ2 −→
 
 v = 1 ζ4 ,
dv = ζ 3 dζ
4
astfel ı̂ncât integrala devine:

Z h
ζ0
e2 A(x) i
dζ ζ 3 ln 1 +
0 4
h ζ Z
ζ 4
e A(x) i 0
2
e2 A(x) ζ0 ζ 2 dζ
= 0 ln 1 + 2 +
4 ζ 0 2 0 ζ + e2 A(x)
2
h Z
ζ4 e2 A(x) i ζ4 h e2 A(x) i e2 A(x) ζ0 ζ 2 dζ
= 0 ln 1 + 2
− lim ln 1 + 2
+ .
4 ζ0 ζ→0 4 ζ 2 0 ζ + e2 A(x)
2
Ultimii doi termeni din expresia precedentă produc următoarele rezultate
ζ4 h e2 A(x) i ζ4 h e2 A(x) i −1
lim ln 1 + = lim ln = ζ 4 ln ζ = 0 ,
ζ→0 4 ζ2 ζ→0 4 ζ2 2
Z ζ0 Z ζ0 Z ζ0
ζ 2 dζ 2 ζ dζ ζ2 e2 A(x) h ζ02 + e2 A(x) i
2 2
= ζ dζ − e A(x) 2 2
= 0 − ln ;
0 ζ + e A(x) 0 0 ζ + e A(x) 2 2 e2 A(x)
ca urmare, integrala anterioară devine:

Z h
ζ0
e2 A(x) i ζ4 h e2 A(x) i e2 A(x) 2 e4 A2 (x) h ζ02 i
dζ ζ 3 ln 1 + = 0 ln 1 + + ζ 0 − ln 1 + .
0 4 4 ζ02 4 4 e2 A(x)
Pe baza rezultatului precedent integrala după vectorul de undă adimensional are următoarea ex-
presie:
Z ζ0 n h i o
4me2 4me2
dζ ζ 3 ln 1 + 2 2
R(x) − 2 2
R(x)
0 π~ k0 ζ π~ k0 ζ
ζ04 h e2 A(x) i e2 A(x) 2 e4 A2 (x) h ζ 2 i e2 A(x) 2
= ln 1 + 2
+ ζ0 − ln 1 + 2 0 − ζ0
4 ζ0 4 4 e A(x) 2
h
e4 A2 (x) ζ04 e2 A(x) i ζ2 h ζ2 i
= 4 2
ln 1 + 2 − 2 0 − ln 1 + 2 0 .
4 e A (x) ζ0 e A(x) e A(x)
În rezultatul precedent se evidenţiază caracterul divergenţei, deoarece se consideră că mărimea
e2 A(x)/ζ02 este foarte mică, astfel ı̂ncât termenii din rezultatul precedent se aproximează astfel:
ζ04 h e2 A(x) i ζ02 ζ 2 2 h ζ02 i e2 A(x)

0
ln 1 + − = ln 1 + −
e4 A2 (x) ζ02 e2 A(x) e2 A(x) e2 A(x) ζ02
ζ 2 2 1 e2 A(x) 2 e2 A(x)
0
= − + O
e2 A(x) 2 ζ02 ζ02
1 2
e A(x)
= − +O ,
2 ζ02
h e2 A(x) i h e2 A(x) i
ln 1 + 2
≈ ln = 2 ln(ζ0 ) − ln e2 A(x) .
ζ0 ζ02
Se substituie aproximaţiile anterioare ı̂n expresia rezultată din integrala după vectorul de undă
adimensional, astfel că se obţine expresia dominantă a acestei integrale:
Z ζ0 n h i o
4me2 4me2
dζ ζ 3 ln 1 + R(x) − R(x)
0 π~2 k0 ζ 2 π~2 k0 ζ 2
4 2
2
e A (x) 1 e A(x) 2
≈ − +O − 2 ln(ζ 0 ) + ln e A(x)
4 2 ζ02
4 2

e A (x) 1
= ln e2 A(x) − − 2 ln(ζ0 ) + O(e6 ) ;
4 2
rezultatul anterior produce ı̂n mod direct formula (7.82).
Observaţii:
i. Ω′r nu este o funcţie analitică ı̂n raport cu constanta de cuplaj e2 , pentru că apare
dependenţa logaritmică ln(e2 ); ca urmare, nu se poate obţine caracterul logaritmic al divergenţei
prin dezvoltarea termenului ı̂n serie de puteri ale constantei de cuplaj şi trunchierea acestei serii
la un ordin finit. Rζ
ii. Rezultatul (7.82) arată că integrala după modulul vectorului de undă adimensional 0 0 . . .
este finită, pentru orice valoare a parametrului de tăiere ζ0 ; totuşi, dacă s-ar fi efectuat dezvoltarea
ı̂n serie după constanta de cuplaj, atunci fiecare termen din seria de perturbaţie obţinută conţine
o divergenţă infra-roşie:
Z ζ0 n h e2 A(x) i e2 A(x) o
dζ ζ 3 ln 1 + −
0 ζ2 ζ2
Z ζ0 n 2 2 3
3 e A(x) 1 e2 A(x) 1 e2 A(x) e2 A(x) o
= dζ ζ − + + . . . −
0 ζ2 2 ζ2 3 ζ2 ζ2
4 2 Z ζ0 6 3 Z ζ0 2n n Z ζ0
e A (x) dζ e A (x) dζ n e A (x) dζ
=− + 3
+ . . . + (−1) 2n−3
2 0 ζ 3 0 ζ n 0 ζ
ζ0 ζ0 ζ0
4 2
e A (x) 6 3
e A (x) −2 2n n
n e A (x) −(2n − 3)

=− ln(ζ) + 2 + . . . + (−1) 2(n−1)
.
2 0 3 ζ0 0 n ζ0 0
iii. Comportarea divergentă a termenilor individuali din seria de perturbaţie este analoagă
cazului clasic (limita temperaturilor mari), dar există o deosebire: termenul dominant (care este
proporţional cu e4 ) are divergenţă logaritmică la limita temperaturii nule, dar are divergenţă
lininară la limita temperaturii ı̂nalte.
iv. În expresia (7.82) termenii dominanţi au următoarele divergenţe:
– termenul proproţional cu e4 ln(e2 ) este termenul principal,
– termenii proporţionali cu e4 sunt corecţiile de ordin minim.
B2. Evaluarea termenului nesingular Ω′′r :

4π e2 f0 ~ k02 ζ
Acest termen este definit prin formula (7.81b), unde mărimea y ≡ Π k0 ζ, x nu
k02 ζ 2 m
este singulară, deoarece ı̂n acest caz regiunea infra-roşie este exclusă: ζ > ζ0 ; ca urmare, se poate
efectua dezvoltarea ı̂n serie de perturbaţie (adică ı̂n serie de puteri ı̂n raport cu constanta de
cuplaj e2 ) şi se reţine termenul de ordin minim ca fiind termenul dominant:
y2 y2
ln(1 − y) + y = −y − − . . . + y = − + O(y 3 ) .
2 2
Prin aproximaţia anterioară expresia (7.81b) devine:

Z Z ∞ n h
′′ V ~2 k05 ∞ 3 4π e2 f0 ~ k02 ζ i 4π e2 f0 ~ k02 ζ o
Ωr = dx dζ ζ ln 1 − 2 Π k0 ζ, x + 2 Π k0 ζ, x
(2π)3 m −∞ ζ0 k0 ζ 2 m k0 ζ 2 m
Z Z h
V ~2 k05 ∞ ∞ 2
3 −1 4π e f 0 ~ k02 ζ i2
≈ dx dζ ζ Π k0 ζ, x + O(e6 )
(2π)3 m −∞ ζ0 2 k02 ζ 2 m
Z ∞ Z
~2 k05 −8π 2 e4 ∞ dζ h f 0 ~ k02 ζ i2
=V dx Π k0 ζ, x + O(e6 ) . (7.83)
(2π)3 m −∞ k04 ζ0 ζ m
Se observă că la limita parametrului de tăiere nul (ζ → 0), transformata Fourier a polarizării
termice de ordinul 0 devine
0 2
f k0 ζ, ~ k0 ζ x −→ Π f (0, ν) = − mk0 R(x) ;
0
Π
m ζ→0 π 2 ~2
atunci se separă partea corespunzătoare vectorului de undă foarte mic, prin introducerea unui
parametru de tăiere suplimentar ζ1 , astfel ı̂ncât Ω′′r se rescrie ı̂n forma:
Z ∞ Z ζ1 Z ∞
′′ ~2 k05 −8π 2 e4 dζ h f 0 ~ k02 ζ i2 dζ h f 0 ~ k02 ζ i2
Ωr ≈ V dx Π k0 ζ, x + Π k0 ζ, x
(2π)3 m −∞ k04 ζ0 ζ m ζ1 ζ m
+ O(e6 ) .
În prima integrală se poate efectua aproximaţia asimptotică pentru limita vectorului de undă
nul, astfel ı̂ncât se obţine o divergenţă logaritmică ı̂n raport cu parametrul de tăiere ζ0 :
Z ζ1 Z ζ1
dζ h f0 ~ k02 ζ i2 m2 k 2 dζ m2 k 2 ζ
1
Π k0 ζ, x ≈ 4 40 R2 (x) = 4 40 R2 (x) ln ;
ζ0 ζ m π ~ ζ0 ζ π ~ ζ0
a doua integrală este nesingulară astfel ı̂ncât se separă ı̂n termenul Ω′′r partea divergentă ı̂n raport
cu parametrul ζ0 :
Z ∞
~2 k05 −8π 2 e4 m2 k 2 m2 k 2
Ω′′r ≈ V 3
dx 4 − 4 40 R2 (x) ln(ζ0 ) + 4 40 R2 (x) ln(ζ1 )
(2π) m −∞ k0 π ~ π ~
Z ∞ h 2 i
dζ f 0 ~ k0 ζ 2
+ Π k0 ζ, x + O(e6 )
ζ1 ζ m
Z ∞
~2 k05 e4 A2 (x) e4 A2 (x)
=V dx − ln(ζ 0 ) + ln(ζ1 )
(2π)3 m −∞ 4 4
Z
−8π 2 e4 ∞ dζ h f 0 ~ k02 ζ i2
+ Π k 0 ζ, x + O(e6 ) ;
k04 ζ1 ζ m
se observă că primul termen din paranteză are o singularitate de tipul e4 ln(ζ0 ), iar ceilalţi 2
termeni sunt nedivergenţi ı̂n raport cu ζ0 şi sunt proporţionali cu puteri superioare ale constantei
de cuplaj (adică e4 , e6 , . . . ); de asemenea, primul termen, Ω′′r are divergenţa ı̂n raport cu ζ0
identică şi cu semn schimbat cu divergenţa lui Ω′r , astfel ı̂ncât această divergenţă logaritmică ı̂n
raport cu parametrul de tăiere dispare ı̂n expresia totală a termenului inelar.
B3. Expresia termenilor dominanţi din Ωr :

Prin ı̂nsumarea expresiilor (7.82) şi (7.83) pentru Ω′r şi respectiv Ω′′r se obţine expresia contribuţiei
dominante la termenul inelar total
Ωr = Ω′r + Ω′′r
Z
~2 k05 ∞
e4 A2 (x) n 1o
=V dx lim − 2 ln ζ0 + ln e2 A(x) −
(2π)3 m −∞ ζ0 →0 4 2
2 4 Z ∞ h 2 i
8π e dζ f 0 ~ k0 ζ 2
− Π k0 ζ, x + O(e6 )
k04 ζ0 ζ m
După cum s-a arătat anterior, ultimul termen (care este datorat lui Ω′′r ) conţine o contribuţie
care anihilează partea divergentă logaritmic din Ω′r ı̂mpreună cu o parte nedivergentă ı̂n raport
cu parametrul de tăiere ζ0 ; ca urmare, se grupează termenii dependenţi de parametrul de tăiere,
astfel ı̂ncât termenul inelar devine:
Z ∞ 4 2
~2 k05 e A (x) n 2 1o
Ωr = V dx ln e A(x) −
(2π)3 m −∞ 4 2
4 2 2 4 Z ∞

e A (x) 8π e dζ h f 0 ~ k02 ζ i2
− lim ln ζ0 + Π k0 ζ, x + O(e6 ) .
ζ0 →0 4 k04 ζ0 ζ m
4m
Deoarece A(x) = R(x), atunci termenul dependent de parametrul de tăiere se exprimă ı̂n
π~2 k0
mod condensat astfel:
4 2 Z
e A (x) 8π 2 e4 ∞ dζ h f 0 ~ k02 ζ i2
lim ln ζ0 + Π k0 ζ, x
ζ0 →0 4 k04 ζ0 ζ m
Z
8m2 e4 2 π 4 ~4 ∞ dζ h f 0 ~ k02 x i2
= lim 2 4 2 R (x) ln(ζ0 ) + 2 2 Π k0 ζ, ζ ;
ζ0 →0 π ~ k0 m k0 ζ0 ζ m
atunci, termenul inelar se exprimă ı̂n următoarea formă:

Z ∞ 4 2
~2 k05 e A (x) n 2 1 o 4π m2 e4
Ωr = V dx ln e A(x) − + I(x) + O(e6 ) , (7.84)
(2π)3 m −∞ 4 2 3 ~4 k02
unde funcţia I(x) este dependentă de parametrul de tăiere:

Z
6 2 π 4 ~4 ∞ dζ h f 0 ~ k02 x i2
I(x) = − 3 lim R (x) ln(ζ0 ) + 2 2 Π k0 ζ, ζ . (7.85)
π ζ0 →0 m k0 ζ0 ζ m
Observaţii:
i. Calculul
Z termenului inelar Ωr s-a redus la estimarea integralei după frecvenţa adimensio-
∞
nalizată dx . . ., unde integrandul este exprimat prin funcţiile A(x) şi I(x).
−∞
ii. Funcţia I(x) care conţine parametrul de tăiere este finită, deoarece divergenţa logaritmică
ı̂n raport cu acest parametru de tăiere, care apare ı̂n ambii termeni ai funcţiei I(x), se anihilează
reciproc; această proprietate se evidenţiază ı̂n mod direct efectuând aproximarea integrandului ı̂n
vecinătatea parametrului de tăiere (considerat ca fiind foarte mic), aşa cu s-a procedat la studiul
efectuat anterior pentru termenul Ω′′r :
Z ∞
dζ h f 0 ~ k02 ζ i2
Π k0 ζ, x
ζ0 ζ m
Z ζ1 Z ∞
dζ h f 0 ~ k02 ζ i2 dζ hf 0 ~ k02 ζ i2
= Π k0 ζ, x + Π k0 ζ, x
ζ0 ζ m ζ1 ζ m
Z ∞
m2 k 2 m2 k 2 dζ h f 0 ~ k02 ζ i2
= − 4 40 R2 (x) ln(ζ0 ) + 4 40 R2 (x) ln(ζ1 ) + Π k0 ζ, x
π ~ π ~ ζ1 ζ m
ca urmare, funcţia I(x) devine

6 π 4 ~4 m2 k 2 m2 k 2
I(x) = − 3 lim R2 (x) ln(ζ0 ) + 2 2 − 4 40 R2 (x) ln(ζ0 ) + 4 40 R2 (x) ln(ζ1 )
π ζ0 →0 m k0 π ~ π ~
Z ∞ h
dζ f 0 ~ k0 x i2
2
+ Π k0 ζ, ζ
ζ1 ζ m
Z
6 2 π 4 ~4 ∞ dζ h f 0 ~ k02 x i2
= − 3 lim R (x) ln(ζ1 ) + 2 2 Π k0 ζ, ζ .
π ζ0 →0 m k0 ζ1 ζ m
iii. Termenul dominant din Ωr este proporţional cu e4 şi cu e4 ln e.

C. Evaluarea termenilor neinelari de ordin inferior

Aproximaţia temperaturilor joase (T ≥ 0) implică aproximarea funcţiei de distribuţie Fermi-Dirac
prin limita sa la temperatură nulă, adică funcţia Heaviside: n0k ≈ θ(µ − εk ); ı̂n aceste condiţii
termenii neinelari de ordinele 1 şi 2, adică Ω0 , Ω1 , Ω2b şi Ω2c = Ω2a au următoarele expresii
aproximative:
• Termenul de ordinul 0 corespunde gazului fermionic ideal şi se calculează prin metode
standard (metoda Sommerfeld de aproximare a integralelor fermionice la temperaturi joase),
prezentate ı̂n lucrările de mecanică statistică:
Z
2V d3 k
Ω0 = − 3
ln 1 + e−β(εk −µ)
β R3 (2π)
V 2m 3/2 h 2 5/2 π 2 2 i
=− 2 2
µ + kB T µ1/2 + . . .
3π ~ 5 4
2V 2m 3/2 5/2 h 5π 2 kB T 2 i
=− µ 1 + + . . . . (7.86a)
15π 2 ~2 8 µ
• Termenul de ordinul 1 are expresia generală (7.65), care la limita temperaturilor joase devine
Z Z
d3 k d3 q
Ω1 (T, V, µ) = − V 3 3
ve(k − q) n0q n0k
R 3 (2π) R 3 (2π)
Z Z
d3 k d3 q
≈ −V 3 3
ve(k − q) θ(µ − εq ) θ(µ − εk )
R3 (2π) R3 (2π)
Z
d3 k
≡ −V f θ(µ − εk ) ,
3 k
(7.86b)
R3 (2π)
unde Z
d3 q
fk ≡ 3
v (k − q) θ(µ − εq ) .
e
R3 (2π)
• Cei 2 termeni egali de ordinul 2 (Ω2a = Ω2c ) au expresia generală (7.67), iar această expresie
la limita temperaturilor joase se aproximează astfel:
Ω2a + Ω2c
Z Z Z
d3 k d3 q d3 p
= −βV 3 3 3
ve(k − q) ve(q − p) n0k n0p n0q (1 − n0q )
R 3 (2π) R 3 (2π) R 3 (2π)
Z Z Z
d3 q d3 k d3 p
≈ −βV 3 3
v
e (k − q) θ(µ − ε k ) 3
ve(q − p) θ(µ − εp ) δ(µ − εq )
R3 (2π) R3 (2π) R3 (2π)
Z
d3 q 2
≡ −βV f δ(µ − εq ) ,
3 q
(7.86c)
R3 (2π)
unde fq a fost definită anterior, iar aproximaţia de temperaturi joase pentru funcţia de
distribuţie Fermi-Dirac implică
∂n0q ∂δ(µ − εq )
β nq (1 − nq ) = − ≈− = δ(µ − εq ) .
∂εq ∂εq
• Termenul Ω2b are expresia generală (7.66)

Z Z Z
V d3 k d3 q d3 p ve(q) ev (k − p − q)
Ω2b = 3 3 3
2 R3 (2π) R3 (2π) R3 (2π) εp+q + εk−q − εp − εk
h i
× n0p+q (1 − n0p )(n0k − n0k−q ) − n0k (1 − n0k−q )(n0p+q − n0p ) . (7.86d)
Observaţii asupra termenilor dominanţi ai seriei de perturbaţie:

i. Pentru evaluarea termenilor neinelari de ordinele 1 şi 2 (adică Ω1 , Ω2b şi Ω2c ) este necesar să
se efectueze calcule numerice; rezultatele arată că aceşti termeni nu sunt divergenţi (sunt finiţi).
ii. Conform expresiilor anterioare, termenii de perturbaţie dominanţi ai potenţialului grand-

canonic la temperaturi joase, au următoarele dependenţe principale ı̂n raport cu constanta de
cuplaj (e v ∼ e2 ): Ω0 ∼ e 0
Ω1 ∼ e 2
Ω2a & Ω2c ∼ e4
Ωr ∼ e4 ln e & e4 (ı̂n plus există termeni superiori ∼ e2n unde n ≥ 3.
iii. Potenţialul grand-canonic ı̂n aproximaţia RPA este constituit din termenul corespunzător
sistemului fără interacţii, care este gazul fermionc ideal (Ω0 ), termenul de ordinul 1 (Ω1 ), termenii
neinelari de ordinul 2 (Ω2b şi Ω2a = Ω2c ) şi termenul inelar (Ωr ):
Ω(T, V, µ) ≈ Ω0 + Ω1 + Ω2a + 2 Ω2c + Ωr .
D. Proprietăţi termodinamice la temperaturi joase

D1. Trecerea de la reprezentarea grand-canonică la reprezentarea canonică
Observaţie:
• Metoda perturbativă pentru funcţia Green-Matsubara utilizează ansamblul statistic grand-
canonic, deoarece metoda Cuantificării II este asocoată cu spaţiul Fock, care implică un
număr variabil de particule; ca urmare, potenţialul termodinamic natural pentru metoda
Matsubara este potenţialul grand-canonic Ω(T, V, µ), care are următoarea formă diferenţi-
ală: dΩ = −S dT − P dV − N dµ, astfel ı̂ncât numărul de particule rezultă din ecuaţia de
stare ∂Ω
N (T, V, µ) = − .
∂µ T,V
• Pe de altă parte, sistemul studiat (ı̂n cazul prezent este gazul electronic ı̂n modelul jellium)
se află din punct de vedere fizic ı̂n condiţii canonice, când numărul de particule este fixat;
ca urmare, potenţialul termodinamic natural al sistemului este energia liberă

F (T, V, N ) = Ω T, V, µ(T, V, N ) + N µ(T, V, N ) ,
iar trecerea de la reprezentarea termodinamică grand-canonică la reprezentarea termodina-

mică canonică se obţine prin inversarea ecuaţiei de stare a numărului de particule, din care
rezultă potenţialul chimic: N (T, V, µ) → µ(T, V, N ).
La temperaturi foarte coborâte (T ≥ 0) potenţialul chimic al sistemului este ı̂n vecinătatea
energiei Fermi (care este valoarea potenţialului chimic la temperatură nulă): µ ≈ µ0 −→ εF ;
T →0
deoarece prin metoda perturbativă, considerată anterior, s-a obţinut potenţialul grand-canonic
ca serie de puteri ı̂n raport cu constanta de cuplaj e2 , se consideră de asemenea dezvoltarea
potenţialului chimic in serie de puteri e2 :
µ = µ0 + µ1 + µ2 + . . . , (7.87)
unde µn ∼ e2n .
Conform observaţiilor anterioare, se deduce expresia numărului de particule prin derivarea
potenţialului grand-canonic ı̂n raport cu potenţialul chimic
∂Ω ∂Ω0 ∂Ω1 h ∂Ω2b ∂Ω2c ∂Ωr
N =− ≈− − − +2 − .
∂µ ∂µ ∂µ ∂µ ∂µ ∂µ
Se efectuează dezvoltarea Taylor a potenţialului chimic faţă de valoarea de la temperatura nulă,
reţinându-se termenii până ı̂n ordinul 2 (adică e4 ):
• deoarece termenul de ordinul 0 al potenţialului grand-canonic Ω0 este independent de con-
stanta de cuplaj, atunci dezvoltarea Taylor se efectuează până ı̂n ordinul 2
∂Ω0 ∂Ω0 ∂2Ω
0 1 ∂3Ω
0
= + (µ − µ0 ) 2
+ (µ − µ0 )2 + ...
∂µ ∂µ µ0 ∂µ µ0 2 ∂µ3 µ0
∂Ω ∂2Ω 1 3
0 0 2 ∂ Ω0
≈ + (µ1 + µ2 ) + (µ 1 ) ;
∂µ µ0 ∂µ2 µ0 2 ∂µ3 µ0
• termenul de ordinul 1 al potenţialului grand-canonic este liniar ı̂n constanta de cuplaj, astfel
ı̂ncât dezvoltarea Taylor a potenţialului chimic se efectuează numai până ı̂n ordinul 1
∂Ω1 ∂Ω ∂2Ω ∂Ω ∂2Ω
1 1 1 1
= + (µ − µ0 ) + . . . ≈ + µ 1 ;
∂µ ∂µ µ0 ∂µ2 µ0 ∂µ µ0 ∂µ2 µ0
• termenii de ordinul 2 ai potenţialului grand-canonic sunt pătratici ı̂n constanta de cuplaj,

astfel că se reţine numai dezvoltarea Taylor de ordinul 0 a potenţialului chimic
∂Ω2b ∂Ω2c ∂Ω2b ∂Ω
2c
+2 = +2 + ...
∂µ ∂µ ∂µ µ0 ∂µ µ0
• termenul inelar conţine termeni corespunzători tuturor ordinelor de perturbaţie, astfel că
se reţine numai termenul de ordinul 0 ı̂n raport cu potenţialul chimic
∂Ωr ∂Ω
r
= + ...
∂µ ∂µ µ0
Se adună rezultatele anterioare şi se ordonează după puterile constantei de cuplaj

3 ∂Ω ∂2Ω
∂Ω0 ∂2Ω
0 1 2 ∂ Ω0 1 1
N =− + (µ1 + µ2 ) + (µ1 ) − + µ1
∂µ µ0 ∂µ2 µ0 2 ∂µ3 µ0 ∂µ µ0 ∂µ2 µ0
∂Ω ∂Ω
∂Ω2b 2c r
− +2 −
∂µ µ0 ∂µ µ0 ∂µ µ0
∂Ω 2 ∂Ω
0 ∂ Ω0 1
=− − µ1 +
∂µ µ0 ∂µ2 µ0 ∂µ µ0
| {z } | {z }
∼ e0 ∼ e2
∂2Ω ∂Ω
0
2 3
µ1 ∂ Ω 0 ∂2Ω
1
∂Ω
2b
∂Ω
2c r
− µ2 + + µ1 + +2 +
∂µ2 µ0 2 ∂µ3 µ 0 ∂µ2 µ0 ∂µ µ0 ∂µ µ0 ∂µ µ0
| {z }
∼ e4 & e4 ln e
+ O(e6 ) . (7.88)
Deoarece numărul de particule este independent de constanta de cuplaj (N ∼ e0 ), se egalează
termenii cu puteri egale ale constantei de cuplaj din expresia precedentă, astfel ı̂ncât se obţine
sistemul de ecuaţii pentru termenii Taylor ai potenţialului chimic:
∂Ω
0
N =−
∂µ µ0
∂2Ω ∂Ω
0 1
0 = µ1 +
∂µ2 µ0 ∂µ µ0
∂2Ω µ21 ∂ 3 Ω0 ∂2Ω ∂Ω ∂Ω ∂Ω
0 1 2b 2c r
0 = µ2 + + µ 1 + + 2 +
∂µ2 µ0 2 ∂µ3 µ0 ∂µ2 µ0 ∂µ µ0 ∂µ µ0 ∂µ µ0
..
.
Din sistemul de ecuaţii anterior se obţin următoarele rezultate:
• Numărul de particule este dat de prima ecuaţie
∂Ω
0
N =− , (7.89)
∂µ µ0
din care se obţine aproximaţia de ordinul 0 pentru potenţialul chimic µ0 (N ) (acest termen
este identic cu potenţialul chimic al gazului fermionic ideal);
• din a doua ecuaţie se obţine corecţia de ordinul 1 pentru potenţialul chimic
∂Ω
1
∂µ µ
µ1 = − 2 0 , (7.90)
∂ Ω0
∂µ2 µ0
unde relaţia (7.90) produce expresia µ1 (µ0 ), iar prin utilizarea rezultatului anterior µ0 (N )
se obţine expresia canonică a corecţiei de ordinul 1 µ1 (N );
• din a treia ecuaţie rezultă corecţia de ordinul 2 pentru potenţialul chimic
−1 h µ2 ∂ 3 Ω ∂2Ω ∂Ω ∂Ω ∂Ω i
1 0 1 2b 2c r
µ2 = 2 + µ 1 + + 2 + ,
∂ Ω0 2 ∂µ3 µ0 ∂µ2 µ0 ∂µ µ0 ∂µ µ0 ∂µ µ0
∂µ2 µ0
(7.91)
totuşi se va vedea că termenul de corecţie µ2 nu este necesar pentru a obţine energia liberă
F ı̂n aproximaţia e4 .
După rezolvarea sistemului de ecuaţii precedente şi apoi trecerea la variabile canonice, se obţine
expresia potenţialului chimic
µ(T, V, N ) = µ0 (T, V, N ) + µ1 (T, V, N ) + µ2 (T, V, N ) + . . .
D2. Determinarea energiei libere F (T, V, N )

Potenţialul canonic, adică energia liberă (F ), se obţine din potenţialul grand-canonic (Ω)
F = Ω+ µN ,
unde se efectuează trecerea de la variabile grand-canonice (T, V, µ) la variabile canonice (T, V, N );

pentru a realiza transformarea variabilelor se efectuează dezvoltarea ı̂n serie de puteri ale con-
stantei de cuplaj pentru potenţialul grand-canonic şi pentru potenţialul chimic:

F = Ω0 + Ω1 + Ω2b + 2 Ω2c + Ωr + µ0 + µ1 + µ2 + . . . N . (7.92)
Termenii potenţialului grand-canonic se dezvoltă ı̂n serie Taylor ı̂n jurul potenţialului chimic de
temperatură nulă şi se reţin numai contribuţiile până ı̂n ordinul 2 faţă de constanta de cuplaj
(adică e4 ); ca urmare, Ω0 se dezvoltă ı̂n ordinul 2, Ω1 se dezvoltă ı̂n ordinul 1, iar termenii de
ordinul 2, precum şi termenul inelar se consideră ı̂n ordinul 0:
∂Ω 1 ∂2Ω
0 0
Ω0 (µ) = Ω0 (µ0 ) + (µ − µ0 ) +(µ − µ0 )2 + ...
∂µ µ0 2 ∂µ2 µ0
∂Ω h ∂Ω µ2 ∂ 2 Ω 0 i
0 0
≈ Ω0 (µ0 ) + µ1 + µ2 + 1 ,
∂µ µ0 ∂µ µ0 2 ∂µ2 µ0
∂Ω ∂Ω
1 1
Ω1 (µ) = Ω1 (µ0 ) + (µ − µ0 ) + . . . ≈ Ω1 (µ0 ) + µ1 ,
∂µ µ0 ∂µ µ0
Ω2b (µ) ≈ Ω2b (µ0 ) ,
Ω2c (µ) ≈ Ω2c (µ0 ) ,
Ωr (µ) ≈ Ωr (µ0 ) .
Pe baza dezvoltărilor ı̂n serie anterioare, potenţialul energia liberă are următoarea serie de
perturbaţie:
h i h ∂Ω i
0
F (T, V, N ) ≈ Ω0 (µ0 ) + µ0 N + µ1 + Ω1 (µ0 ) + µ1 N
∂µ µ0
h ∂Ω µ 2 2
∂ Ω ∂Ω i
0 0 1
+ µ2 + 1 + µ 1 + Ω 2b (µ 0 ) + Ω 2c (µ 0 ) + Ω r (µ 0 ) + µ 2 N
∂µ µ0 2 ∂µ2 µ0 ∂µ µ0
6
+ O(e )
≡ F0 (T, V, N ) + F1 (T, V, N ) + F2 (T, V, N ) + O(e6 ) , (7.93)
unde termenii de perturbaţie ai energiei libere au următoarele expresii:
F0 (T, V, N ) = Ω0 (µ0 ) + µ0 N , (7.94a)

h ∂Ω i
0
F1 (T, V, N ) = Ω1 (µ0 ) + +µ1 + N = Ω1 (µ0 ) , (7.94b)
∂µ µ0
h µ2 ∂ 2 Ω ∂Ω i h ∂Ω i
0 1 0
F2 (T, V, N ) = 1 + µ 1 + Ω (µ
2b 0 ) + 2 Ω (µ
2c 0 ) + Ω r (µ 0 ) + µ 2 + N
2 ∂µ2 µ0 ∂µ µ0 ∂µ µ0
∂Ω 2
" 1 #
∂µ µ0
= Ωr (µ0 ) + Ω2b (µ0 ) + 2 Ω2c (µ0 ) − 2 ; (7.94c)
∂ Ω0
2
∂µ2 µ0
pentru rezultatul (7.94b) şi pentru rezultatul (7.94c) s-a utilizat ecuaţia potenţialului chimic de
∂Ω
0
ordinul 0, adică relaţia (7.89), astfel ı̂ncât + N = 0, iar ı̂n plus pentru rezultatul (7.94c)
∂µ µ0
s-a utilizat ecuaţia potenţialului chimic de ordinul 1, adică relaţia (7.90), astfel ı̂ncât
∂Ω 2
1
µ2 ∂ 2 Ω
1 0
∂Ω
1 1 ∂µ µ
+ µ1 = − 2 0 .
2 ∂µ2 µ0 ∂µ µ0 2 ∂ Ω0
∂µ2 µ0
Observaţii asupra seriei de perturbaţie a energiei libere:
• termenul de ordinul 0, adică F0 (T, V, N )), este energia liberă a gazului fermionic ideal;
• datorită relaţiei (7.89), care este ecuaţia potenţialului chimic ı̂n ordinul 0, termenul de
corecţie µ1 nu apare ı̂n aproximaţia de ordinul 1 a energiei libere, adică F1 (T, V, N ), iar
din acelaşi motiv termenul de corecţie µ2 nu apare ı̂n aproximaţia de ordinul 2 a energiei
libere, adică F2 (T, V, N );
• rezultatele sunt valabile la temperaturi joase, dar la limita temperaturii nule apar sim-
plificări.
Expresia termenului de ordinul 2 pentru energia liberă, adică F2 (T, V, N ) cu expresia (7.94c), se
simplifică datorită
Teoremei Kohn – Luttinger:
∂Ω 2
1
∂µ µ0
2 Ω2c (µ0 ) − ∂2Ω ≈ 0 . (7.95)
0
2
∂µ2 µ0
Demonstraţie:
Termenii Ω2a (µ) şi Ω1 (µ) au expresiile de temperaturi joase date de relaţia (7.86c) şi respectiv
(7.86b):
Z
d3 q 2
2 Ω2a (µ) = − β V f δ(µ − εq ) ,
3 q
R3 (2π)
Z
d3 q
Ω1 (µ) = − V 3 k
f θ(µ − εq ) ,
R3 (2π)
unde Z
d3 k
fq ≡ 3
ve(k − q) θ(µ − εk ) .
R3 (2π)
Prin substituirea expresiei funcţiei fq se obţine pentru termenul de ordinul 1 expresia:
Z Z
d3 q d3 k
Ω1 (µ) = − V 3 3
ve(k − q) θ(µ − εk ) θ(µ − εq ) ,
R3 (2π) R3 (2π)
astfel ı̂ncât derivata sa ı̂n raport cu potenţialul chimic este

Z Z h ∂θ(µ − ε )
∂Ω1 d3 q d3 k k ∂θ(µ − εq ) i
= −V 3 3
ve(k − q) θ(µ − εq ) + θ(µ − εk )
∂µ R3 (2π) R3 (2π) ∂µ ∂µ
Z Z
d3 q d3 k
=V 3 3
v (k − q) θ(µ − εk ) δ(µ − εq )
e
R3 (2π) R3 (2π)
Z Z
d3 k d3 q
+V 3 3
ve(q − k) θ(µ − εq ) δ(µ − εk )
R3 (2π) R3 (2π)
Z
d3 q
= 2V 3 q
f δ(µ − εq ) ,
R3 (2π)
unde ultima egalitate s-a obţinut observând că cei doi termeni anterioari sunt egali şi apoi utilizând
definiţia funcţiei fq .
Pe de altă parte, termenul de ordinul 0, la temperaturi joase se reduce la contribuţia de ordin
minim ı̂n raport cu potenţialul chimic, conform relaţiei (7.86a)
2V 2m 3/2 5/2
Ω0 ≈ − µ ,
15π 2 ~2
astfel ı̂ncât derivata sa de ordinul 2 ı̂n raport cu potenţialul chimic este
Z
∂ 2 Ω0 2 V 2m 3/2 1/2 d3 q
2
≈ − 2 2
µ = −2 V 3
δ(µ − εq ) ;
∂µ (2π) ~ R3 (2π)
rezultatul anterior se verifică ı̂n mod direct astfel:

Z
∂ 2 Ω0 ∂ ∂Ω0 ∂N 0 ∂ X 0 ∂ 2V
= − − = − = − nq = − d3 q θ(µ − εq )
∂µ2 ∂µ ∂µ ∂µ ∂µ q ∂µ (2π)3 R3
Z
d3 q
= −2 V 3
δ(µ − εq ) .
R3 (2π)
Atunci, utilizând rezultatele precedente, se obţine

∂Ω1 2
∂µ µ0
2 Ω2c (µ0 ) − ∂ 2 Ω0
2
∂µ2 µ0
Z 2
d3 q
Z −V f
3 q
δ(µ − ε q )
d3 q 2 1 R3 (2π)
≈ −V 3
fq δ(µ − εq ) − Z 3
R3 (2π) 2 d q
−2 V 3
δ(µ − εq )
R3 (2π)
Z  Z 2 

 d3 q 2 d3 q 

 fq δ(µ − εq )  fq δ(µ − εq )  Z

R3 (2π)
3
 R3 (2π) 3
 d3 q
= −V Z 3 −  Z 3  3
δ(µ − εq ) .

 d q  d q 
  R3 (2π)

 δ(µ − ε q ) δ(µ − ε q ) 

3 3
R3 (2π) R3 (2π)
Pentru exprimarea condensată a expresiei anterioare se defineşte media unei mărimi F (q) pe
suprafaţa Fermi prin relaţia
Z
d3 q
F (q) δ(µ − εq )

3 (2π)
3
F (q) F ≡ R Z 3
d q
3
δ(µ − εq )
R3 (2π)
şi se ia ı̂n considerare identitatea

Z √
d3 q µ 2m 3/2
3
δ(µ − ε q ) = 2
,
R3 (2π) (2π) ~2
care a fost justificată anterior; atunci se obţine:
∂Ω1 2
√ √
∂µ µ0 µ 2m 3/2 n
2
2 o µ 2m 3/2 2
2 Ω2c (µ0 ) − ∂ 2 Ω0 = − V 2 2
fq F − fq F ≡ − V 2
∆ fq ,
(2π) ~ (2π) ~2
2
∂µ2 µ0

2
2
unde ∆2 fq ≡ fq F − fq F este deviaţia pătratică medie a mărimii fq pe suprafaţa Fermi
neperturbată.
~2 q2
În cazul prezent suprafaţa Fermi neperturbată este sferică εF (q) = şi potenţialul de interacţie
2m
4π e2
dintre particule este coulombian ve(q) = , astfel că rezultă pentru mărimea fq o deviaţie
q2
2
pătratică medie pe suprafaţa Fermi nulă: ∆ fq = 0; ca urmare se obţine egalitatea (7.95) ı̂n mod
aproximativ.
Pe baza teoremei Kohn-Luttinger se obţine următoarea formă simplificată pentru energia liberă:
F = F0 + F1 + F2 ,
unde
F0 = Ω0 (µ0 ) + µ0 N ,
F1 = Ω1 (µ0 ) ,
F2 = Ωr (µ0 ) + Ω2b (µ0 ) ,
∂Ω
0
iar potenţialul chimic de ordinul 0 se determină din condiţia N = − .
∂µ µ0
Este important să se remarce că pentru mărimile termodinamice, rezultate prin derivări ale
potenţialului termodinamic (energia liberă), se obţin integrale care nu pot fi explicitate ı̂n mod
analitic, astfel ı̂ncât este necesar să se utilizeze analiza numerică.
E. Energia stării fundamentale

La limita temperaturii nule starea de echilibru termodinamic a sistemului devine starea cuantică
fundamentală; ı̂n acest caz starea de echilibru termodinamic, care ı̂n general este o stare cuantică
mixtă, devine o stare cuantică pură.
La temperatura nulă energia liberă a sistemului devine energia stării fundamentale:
F = hEi − T S −→ E0 ;
T →0
atunci, utilizând rezultatele anterioare obţinute pentru energia liberă la temperaturi joase, se
obţine următoarea expresie pentru energia stării fundamentale:
E(0, V, N ) = F (0, V, N )
= F0 (0, V, N ) + F1 (0, V, N ) + F2 (0, V, N ) ,

unde potenţialul chimic de ordinul 0 este energia Fermi: µ0 T =0 = ε0F .
Evaluarea termenilor de dezvoltare ı̂n serie de puteri ale constantei de cuplaj (e2 ):
i. Termenul de ordinul 0 este energia stării fundamentale a gazul fermionic ideal la T = 0
3 0
E0 = F0 (0, V, N ) = Ω0 (0, V, ε0F N ) = ε N. (7.96)
5 F
ii. Termenul de ordinul 1 se obţine din relaţia (7.86b):
Z Z
d3 q d3 k
E1 = F1 (0, V, N ) = Ω1 (0, V, ε0F ) = −V 3 3
ve(k − q) θ(ε0F − ǫq ) θ(ε0F − ǫk )
R 3 (2π) R 3 (2π)
Z 3 Z
2 d q d3 k θ(ε0F − ǫq ) θ(ε0F − ǫk )
= − 4π e V .
R3 (2π)
3
R3 (2π)
3 k − q2
Integrala dublă din expresia precedentă pentru E1 a fost calculată anterior şi s-a obţinut rezultatul
(7.35a)
e2 kF4 3 2
E1 = − 2 V =− e kF N . (7.97)
(2π)3 4π
Termenul de ordinul 1, E1 , provine de la interacţia coulombiană de schimb (ı̂n ordinul 1) şi este
egal cu media hamiltonianului de interacţie pe starea fundamentală liberă:
hΦ0 |Ĥ1 |Φ0 i

E1 = .
hΦ0 |Φ0 i
iii. Termenii de ordin superior ı̂n aproximaţia RPA conţin termenul inelar şi corecţia neinelară
de ordinul 2
E2 = F (0, V, N ) = Ωr (0, V, N ) + Ω2b (0, V, N ) ,
iar acest termen este contribuţia dominantă la energia de corelaţie; de fapt, contribuţia dominantă
la energia de corelaţie provine ı̂n primul rând de la partea infra-roşie (adică de impuls mic) a
termenului inelar Ωr .
Este convenabil să se utilizeze variabile adimensionale, la fel ca la tratarea anterioară ı̂n, cadrul
formalismului de temperatură nulă; ca urmare se introduc următoarele mărimi:
4π 3
i. distanţa inter-particulă medie r0 , care este definită prin relaţia N r = V , astfel ı̂ncât
3 V 1/3 3 0
rezultă r0 = ;
4π N
~2
ii. raza Bohr (introdusă de interacţia coulombiană) a0 = ;
me2
r0 me2 3 1/3
iii. raza adimensională (parametrul Wigner-Seitz) rs = = 2 ;
a0 ~ 4πn
e2
iv. energia caracteristică per particulă (introdusă de interacţia coulombiană): ǫ = .
2 a0
Atunci energia de corelaţie se exprimă ı̂n forma
e2
E2 = Ecor = N ǫcor , (7.98)
2 a0
unde ǫcor este energia de corelaţie adimensională per particulă, iar aceasta se exprimă ı̂n termeni
de rs .
Atunci energia de corelaţie adimensională per particulă este
2 a0 2 a0 2 a0
ǫcor ≡ Ecor = Ωr (0, V, N ) + Ω2b (0, V, N ) = ǫ(r) (2)
cor + ǫcor ; (7.99a)
N e2 N e2 N e2
(r)
prin evaluări numerice (efectuate de Gell-Mann şi Brueckner pentru ǫcor şi respectiv de Onsager
(2)
pentru ǫcor ) s-au obţinut următoarele rezultate:
(
(r)
ǫcor = 0, 0622 ln rs − 0, 141 + O(rs ln rs ) ,
(2)
ǫcor = 0.048 ;
ca urmare, energia de corelaţie adimensională per particulă este
ǫcor = 0, 0622 ln rs − 0, 094 + O(rs ln rs ) . (7.99b)
Observaţii finale:
i. Dacă se iau ı̂n considerare rezultatele pentru termenii de ordinul 0 şi ordinul 1, conform
relaţiilor (7.34) şi respectiv (7.35b)

 2 a0 2, 21
 ǫ0 ≡ N e2 E0 = r2 ,
s
 0, 916
 ǫ1 ≡ 2 a02 E1 = − ,
Ne rs
atunci se obţine următoarea expresie pentru energia stării fundamentale a sistemului de electroni
ı̂n modelul jellium:
e2 h 2, 21 0, 916 i

E =N 2
− + 0, 0622 ln rs − 0, 094 + O(rs ln rs ) . (7.100)
T =0 2 a0 rs rs
În cazul metalelor gazul electronic are densităţi foarte mari, astfel ı̂ncât parametrul Wigner-Seitz
are valori foarte mici (rs ≪ 1); ca urmare, termenul dominant este cel corespunzător sistemului
fără interacţii ǫ0 (care exprimă energia cinetică), urmat de termenul de ordinul 1 corespunzător
interacţiei coulombiene de schimb ǫ1 .
ii. Rezultatele pentru energia de corelaţie obţinute ı̂n cadrul formalismului de temperatură
finită cu trecerea la limita temperaturii nule sunt echivalente cu rezultatele corespondente obţi-
nute ı̂n cadrul formalismului de temperatură nulă.
iii. Teorema Kohn-Luttinger este un caz particular al teoremei Luttinger-Ward, care este
o teoremă mai generală, valabilă pentru sisteme fermionice cu spinul s = 1/2: dacă suprafaţa
Fermi neperturbată este sferică şi interacţiile sunt invariante la rotaţii spaţiale, atunci limita de
temperatură nulă a formalismului de temperatură finită produce rezultate identice cu formalismul
de temperatură nulă.
iv. Comparaţie ı̂ntre limita temperaturilor joase şi limita clasică:
• aproximaţia temperaturilor joase este valabilă la densităţi mari, când energia coulombiană
medie (per particulă) este mică faţă de energia cinetică medie per particulă (v ≪ ε0F ), de
unde rezultă condiţia:
~2 2/3
e2 n1/3 ≪ n ;
m
• aproximaţia clasică implică temperaturi mari şi este valabilă la densităţi mici, când energia
coulombiană medie (per particulă) este mică faţă de energia termică (v ≪ εT ), de unde
rezultă condiţia:
e2 n1/3 ≪ kB T .
Se observă că ı̂n ambele cazuri energia coulombiană medie este mică faţă de energia caracteristică
a sistemului.
Capitolul 8
Aproximaţia scară
8.1 Gaze fermionice imperfecte la temperatură nulă

Se consideră un gaz fermionic cu densitate mică de particule (adică diluat) şi cu interacţii
mutuale repulsive puternice şi cu rază scurtă de acţiune (adică aproximativ particulele sunt sfere
rigide); acest sistem este numit gaz fermionic imperfect.
Datorită caracterului potenţialului de interacţie, se poate considera interacţia ı̂ntre două par-
ticule ale sistemului ca o ciocnire potenţială de tip sferă rigidă. Deşi potenţialul este puternic,
totuşi este posibil ca amplitudinile de ı̂mprăştiere să fie mici, astfel ı̂ncât să fie aplicabilă teoria
perturbaţiilor.
Cazurile fizice pentru care se poate aplica modelul de gaz fermionic imperfect sunt:
– He3 lichid (interacţiile ı̂ntre atomi sunt de tip ciocniri sfere rigide),
– nucleul atomic (potenţialul nuclear este puternic repulsiv şi cu rază scurtă de acţiune).
8.1.1 Ciocnirea (ı̂mprăştierea) pe o sferă rigidă

Se consideră două particule identice având masele m şi a căror
interacţie este descrisă printr-un potenţial repulsiv, puternic şi cu v(r)
rază scurtă de acţiune; se aproximează potenţialul de interacţie ı̂n
forma: ( v0
v0 , 0 ≤ r ≤ a ,
v(r) =
0, r>a.
Observaţie: dacă se consideră interacţia de tip sfere rigide, atunci
potenţialul devine singular: v0 → ∞. Graficul potenţialului de a r
interacţie este ilustrat ı̂n figura din dreapta.
A. Problema de ı̂mprăştiere ı̂n spaţiul coordonatelor

Problema a două particule aflate ı̂n interacţie mutuală este echivalentă cu 2 probleme inde-
pendente:
1. particula Centrului de Masă, care este o particulă liberă, având caracteristicile:
• masa mCM = 2 m,
• vectorul de poziţie rCM = 12 (r1 + r2 ),
• impulsul pCM = p1 + p2 ;
2. particula redusă, care este o particulă ı̂n mişcare ı̂n raport cu Centrul de Masă sub acţiunea
potenţialului bi-particulă, având caracteristicile:
• masa mr = m/2,
• vectorul de poziţie r = r1 − r2 ,
• impulsul p = p1 − p2 .
119
120 CAPITOLUL 8. APROXIMAŢIA SCARĂ
Se observă că problema particulei CM este o problemă banală, astfel ı̂ncât singura problemă
interesantă este problema particulei reduse.
Ecuaţia cu valori proprii a energiei pentru particule redusă este:
n −~2 o
∇2 + v(r) ψ(r) = ǫ ψ(r) .
2 mr
Prin introducerea notaţiilor
~2 2
ǫ≡ k ,
2 mr
~2
v(r) ≡ u(r) ,
2 mr
ecuaţia cu valori proprii anterioară devine mai simplă:

∇2 + |k|2 ψk (r) = u(r) ψk (r) . (8.1)
Deoarece se caută soluţii ale ecuaţiei cu valori proprii anterioare de tip ciocnire (ı̂mprăştiere), se
utilizează metoda funcţiei Green divergente.
(+)
A1. Funcţia Green divergentă Gk (r, r′ ) este definită prin ecuaţia diferenţială şi comportarea
asimptotică:
(+)
∇2 + |k|2 Gk (r, r′ ) = − δ 3 (r − r′ ) , (8.2a)
(+) i k |r−r′ |
Gk (r, r′ ) ∼ e . (8.2b)
r→∞
Din ecuaţia (8.2a), ı̂mpreună cu condiţia asimptotică (8.2b), rezultă expresia funcţiei Green
divergente:
′
(+) 1 e i k |r−r |
Gk (r, r′ ) = . (8.3)
4π |r − r′ |
Demonstraţie:
(+)
Din condiţiile de definiţie (8.2), rezultă că funcţia Green divergentă Gk (r, r′ ) este dependentă
numai de diferenţa vectorilor de poziţie, astfel că aceasta se poate reprezenta prin transformare
Fourier simplă: Z
(+) (+) d3 p ip·(r−r′ ) e (+)
Gk (r, r′ ) = Gk (r − r′ ) = e Gk (p) .
(2π)3
Prin transformarea Fourier a celor doi membri ai ecuaţiei diferenţiale (8.2a) se obţine:
Z
2 2
(+) ′ d3 p ip·(r−r′ ) e (+) (p) ,
∇ + |k| Gk (r, r ) = e (− p2 + k2 ) G k
(2π)3
Z
d3 p ip·(r−r′ )
− δ 3 (r − r′ ) = e (−1) ;
(2π)3
atunci, prin egalarea coeficienţilor Fourier corespondenţi, rezultă:
e (+) (p) = 1
G k .
p2 − k 2
Este necesar să se observe că expresia precedentă a transformatei Fourier G e (+) (p) nu este corect
k
definită, deoarece are poli pe axa reală: p0 = ±k şi astfel transformarea Fourier nu se poate efectua;
de aceea se deplasează ı̂n mod infinitezimal polii de pe axa reală, astfel ı̂ncât transformata Fourier
a funcţiei Green divergente se rescrie ı̂n următoarea formă:
e (+) (p) = 1
G k .
p2 − k 2 − i η
(Sunt posibile 4 moduri de a deplasa cei doi poli de pe axa reală; se va arăta că alegerea precedentă
va conduce la comportarea asimptotică de tip divergent.)
8.1. GAZE FERMIONICE IMPERFECTE LA TEMPERATURĂ NULĂ 121
z+
−k
k p
z−
Figura 8.1: Conturul de integrare pentru deducerea funcţiei Green divergente.
Prin alegerea făcută anterior se efectuează integrarea transformării Fourier ı̂n coordonate sferice,
alegând axa polară pe direcţia vectorului r − r′ :
Z
(+) d3 p ip·(r−r′ ) 1
Gk (r − r′ ) = e
(2π)3 p2 − k 2 − i η
Z ∞ Z π Z 2π
1 2 ′ 1
= 3
dp p dθ sin θ dϕ eip|r−r | cos θ 2 ;
(2π) 0 0 0 p − k2 − i η
integrala după unghiul azimutal este banală, producând rezultatul 2π, iar integrala după unghiul
polar se efectuează prin schimbarea de variabilă u = cos θ, astfel că rămâne numai integrala radială:
Z ∞ Z 1
(+) 2π p2 ′
Gk (r − r′ ) = dp du eip|r−r |u
(2π)3 0 p2 − k2 − i η −1
Z ∞
1 p ip|r−r′ | ′
= dp 2 e − e−ip|r−r |
(2π)2 i|r − r′ | 0 p − k2 − i η
Z ∞ Z ∞
1 p ip|r−r′ | p −ip|r−r′ |
= dp e − dp e .
(2π)2 i|r − r′ | 0 p2 − k 2 − i η 0 p2 − k 2 − i η
În cea de-a doua integrală se face schimbarea de variabilă p′ = −p, astfel că se obţine:
Z ∞ Z 0
p −ip|r−r′ | p ′
dp 2 e = − dp 2 eip|r−r | ;
0 p − k2 − i η −∞ p − k2 − i η
ca urmare, cele două integrale radiale se sumează şi rezultă integrala peste ı̂ntreaga axă reală:
Z ∞
(+) 1 p ′
Gk (r − r′ ) = dp 2 eip|r−r |
(2π)2 i|r − r′ | −∞ p − k2 − i η
Integrala se efectuează utilizând teoria funcţiilor de variabilă complexă şi se consideră prelungirea
analitică a funcţiei integrand ı̂n planul complex:
z
f (z) ≡ eirz ;
z 2 − k2 − η
această funcţie are 2 poli simpli: z± = ±(k + i η) şi tinde la valoarea nulă pe semicercul superior
de rază infinită, deoarece exponentul este:
irz = ir(p + iγ) = irp − rγ −→ −∞ , dacă Im(z) = γ > 0 .

|z|→∞
Se efectuează integrarea funcţiei f (z) pe conturul ı̂nchis C constituit din axa reală şi semicercul
superior de rază infinită (C+ ), după cum este ilustrat ı̂n figura 8.1; conform lemei Jordan integrala
pe semicercul de la infinit este nulă, astfel ı̂ncât integrala ce conturul C se reduce la integrala pe
axa reală: I Z ∞ Z Z ∞
p
dz f (z) = dp f (p) + dz f (z) = dp 2 2 − iη
eipr ;
C −∞ C+ −∞ p − k
pe de altă parte, conform teoremei Cauchy, integrala pe conturul C este egală cu reziduul funcţiei
f (z) din interiorul conturului de integrare, adică ı̂n polul z+ :
I
1
dz f (z) = 2πi Res f (z+ ) ] = 2πi eikr .
C 2
Atunci, integrala pe axa reală este
Z ∞
p
dp eipr = πi eikr ,
−∞ p2 − k 2 − i η
rezultând formula (8.3).
A2. Deoarece ı̂n cazul ı̂mprăştierii unei particule funcţia de stare are două componente: una
care descrie fluxul incident şi a doua care descrie particulele ı̂mprăştiate, atunci soluţia divergentă
a ecuaţiei cu valori proprii satisface următoarea ecuaţie integrală, exprimată ı̂n termeni de funcţia
Green divergentă: Z
(+) (+) (+)
ψk (r) = eik·r − d3 r′ Gk (r, r′ ) u(r′ ) ψk (r′ ) . (8.4)
Demonstraţie:
Metoda funcţiei Green pentru exprimarea soluţiei unei ecuaţii diferenţiale neomogene se formulează
ı̂n general astfel:
– se consideră operatorul diferenţial L̂x cu care se defineşte ecuaţia
L̂x y(x) = f (x) ,
unde f (x) este o funcţie cunoscută;

– se defineşte funcţia Green a operatorului L̂x , notată G(x, x′ ), prin ecuaţia diferenţială singu-
lară
L̂x G(x, x′ ) = −δ(x − x′ ) ,
unde δ(x) este funcţia Dirac;
– soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale neomogene este suma dintre soluţia generală a ecuaţiei
diferenţiale omogene asociate şi o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene, care se exprimă
ı̂n termeni de funcţia Green a operatorului
y(x) = y (0) (x) + y (G) (x) ,
unde
L̂x y (0) (x) = 0 ,

Z
y (G) (x) = − dx′ G(x, x′ ) f (x′ ) .
Se verifică prin calcul direct că y (G) (x) este o soluţie particulară a ecuaţiei diferenţiale:
Z Z
L̂x y (G) (x) = − dx′ L̂x G(x, x′ ) f (x′ ) = dx′ δ(x − x′ ) f (x′ ) = f (x) .
Se aplică metoda expusă anterior pentru obţinerea soluţiei ecuaţiei cu valori proprii (8.1), astfel că
se scrie soluţia generală ı̂n forma:
(0) (G)
ψk (r) = ψk (r) + ψk (r) ;
ecuaţia omogenă (0)

∇2 + |k|2 ψk (r) = 0
are soluţia generală o combinaţie liniară de exponenţiale tip unde plane
(0)
ψk (r) = c1 eik·r + c2 e−ik·r ,
iar soluţia particulară se exprimă cu ajutorul funcţiei Green

Z
(G)
ψk (r) = − d3 r′ Gk (r, r′ ) u(r′ ) ψk (r′ ) .
Pentru situaţia fizică corespunzătoare ı̂mprăştierii particulei se alege soluţia generală omogenă de
tip undă plană incidentă, ceea ce implică alegerea c1 = 1 şi c2 = 0, iar soluţia particulară se alege
de tip undă divergentă ı̂mprăştiată, ceea ce implică alegerea funcţiei Green ca fiind funcţia Green
divergentă; astfel se obţine formula (8.4).
Observaţii asupra relaţiei (8.4):

i. Deoarece ecuaţia (8.1) conţine ı̂n membrul drept funcţia necunoscută, atunci relaţia (8.4)
este o ecuaţie integrală pentru funcţia proprie divergentă.
ii. Considerând că potenţialul de ı̂mprăştiere are rază finită de acţiune, rezultă că funcţia
proprie divergentă (numită funcţia de ı̂mprăştiere) are următoarea formă asimptotică:
(+) eikr
ψk (r) ≈ eik·r + f (k′ , k) , (8.5a)
r→∞ r
r
unde k′ ≡ k = k er şi f (k′ , k) este amplitudinea de ı̂mprăştiere k → k′ , definită prin următoarea
r
formulă: Z
′ −1 ′ ′ (+)
f (k , k) = d3 r′ e−ik ·r u(r′ ) ψk (r′ ) . (8.5b)
4π
Demonstraţie:
La distanţe foarte mari de centru de ı̂mprăştiere (când r ≫ r ′ ) se poate face aproximaţia
p r · r′ r
|r − r′ | = r 2 − 2r · r′ + (r ′ )2 ≈ r 1 − 2 = r − · r′ ,
r r
astfel că rezultă

r ′
· r = k r − k′ · r′ .
k |r − r′ | ≈ k r − k
r
Atunci relaţia (8.4), ı̂n care s-a explicitat funcţia Green divergentă, se aproximează asimptotic
astfel:
Z ′
(+) 1 e i k |r−r | (+)
ψk (r) = eik·r − d3 r′ u(r′ ) ψk (r′ )
4π |r − r′ |
Z
eikr −1 ′ ′ (+)
≈ eik·r + d3 r′ e−ik ·r u(r) ψk (r′ ) ,
r 4π
adică s-a obţinut rezultatul exprimat prin relaţiile (8.5).
iii. Ecuaţia integrală (8.4) se rezolvă prin metoda iterativă, care conduce la o serie de
perturbaţie ı̂n raport cu potenţialul de interacţie. Aproximaţia de ordin minim este aproximaţia
de ordinul 1 (numită aproximaţia Born), care produce următoarea expresie a amplitudinii de
ı̂mprăştiere:
Z Z
−1 ′ ′ ′ −1 ′ ′ −1
f (k′ , k) = d3 r′ e−ik ·r u(r) eik·r = d3 r′ e−i(k −k)·r u(r) = e(k′ − k) , (8.6)
u
4π 4π 4π
adică amplitudinea de ı̂mprăştiere ı̂n aproximaţia Born este proporţională cu transformata Fourier
a potenţialului de interacţie.
iv. În teoria ciocnirilor se utilizează o metodă echivalentă metodei perturbative, anume analiza
ı̂n unde parţiale.
v. În cazul limită când interacţia este de tip sferă rigidă, atunci v0 → ∞; ı̂n acest caz
aproximaţia Born nu este valabilă, metoda undelor parţiale nu este convenabilă, astfel ı̂ncât este
necesar să se efectueze tratarea exactă obţinută prin luarea ı̂n considerare a tuturor ordinelor
teoriei perturbaţiilor.
B. Problema de ı̂mprăştiere ı̂n spaţiul impulsului

Se efectuează transformările Fourier pentru funcţia de ı̂mprăştiere, pentru potenţialul de
interacţie şi pentru funcţia Green divergentă:
Z Z
(+) d3 p ip·r e(+) e(+) (p) = d3 r e−ip·r ψ (+) (r) ,
ψk (r) = 3
e ψ k (p) =⇒ ψ k k
R3 (2π)
Z 3 Z
d p ip·r
u(r) = 3
e u
e(p) =⇒ e(p) = d3 r e−ip·r u(r) ,
u
R3 (2π)
Z
(+) d3 p ip·(r−r′ ) e (+) e (+) (p) = 1
Gk (r, r′ ) = 3
e Gk (p) =⇒ G k .
R3 (2π) p − k2 − i η
2
B1. Ecuaţia integrală pentru transformata Fourier a funcţiei de ı̂mprăştiere este

Z
e (+) 1 d3 q (+)
3 3
ψk (p) = (2π) δ (k − p) − 2 e(p) ψek (p − q) .
u (8.7)
p − k 2 − i η R3 (2π)3
Demonstraţie:
Se efectuează transformarea Fourier a ecuaţiei integrale (8.4):
Z n Z o
ψek (p) = d3 r e−ip·r eik·r − d3 r′ Gk (r, r′ ) u(r′ ) ψk (r′ )
(+) (+) (+)
Z Z Z
(+) (+)
= d3 r ei(k−p)·r − d3 r d3 r′ e−ip·r Gk (r, r′ ) u(r′ ) ψk (r′ ) ;
ı̂n expresia precedentă primul termen se reduce la funcţia Dirac

Z
d3 r ei(k−p)·r = (2π)3 δ 3 (k − p) ,
iar ı̂n al doilea termen se efectuează transformările Fourier ale mărimilor dependente de poziţii
şi apoi se fac integrările spaţiale care produc funcţii Dirac, astfel ı̂ncât ı̂n final rămâne numai o
singură integrală:
Z Z
(+) (+)
d3 r d3 r′ e−ip·r Gk (r, r′ ) u(r′ ) ψk (r′ )
Z Z Z Z Z
d3 p1 ip1 ·(r−r′ ) e (+) d3 p2 ip2 ·r′ d3 p3 ip3 ·r′ e(+)
= d3 r d3 r′ e−ip·r 3
e G k (p1 ) 3
e u
e(p2 ) 3
e ψk (p3 )
R3 (2π) R3 (2π) R3 (2π)
Z Z Z Z Z
d3 p1 d3 p2 d3 p3 e (+) ′
e(p2 ) ψek (p3 ) d3 r ei(p1 −p)·r
(+)
= 3 3 3
Gk (p1 ) u d3 r′ ei(−p1 +p2 +p3 )·r
R3 (2π) R3 (2π) R3 (2π)
| {z } | {z }
= (2π)3 δ 3 (p1 −p) = (2π)3 δ 3 (p2 +p3 −p1 )
Z 3
d q e (+) (+)
= e(q) ψek (p − q) .
G (p) u
R3 (2π)3 k
Comasând rezultatele anterioare se obţine relaţia (8.7).

Observaţie: funcţiile neperturbate, care sunt unde plane ψk0 (r) = eik·r k , sunt un sistem
complet (ı̂n spaţiul funcţiilor de variabila r), deoarece sunt sistemul de funcţii Fourier; ca urmare,
este valabilă relaţia de completitudine:
Z Z
d3 k 0 0∗ ′ d3 k ik·(r−r′ )
3
ψk (r) ψk (r ) = 3
e = δ 3 (r − r′ ) .
R3 (2π) R3 (2π)
Dacă potenţialul de interacţie nu produce stări legate, situaţie care este ı̂ndeplinită ı̂n cazul
(+)
ı̂mprăştierilor, atunci setul funcţiilor de ı̂mprăştiere ψk (r) k sunt, de asemenea, un sistem
complet (ı̂n spaţiul funcţiilor de variabila r), astfel ı̂ncât este satisfăcută relaţia de completitudine
următoare: Z
d3 k (+) (+) ∗
3
ψk (r) ψk (r′ ) = δ 3 (r − r′ ) ; (8.8a)
R3 (2π)
(+)
ı̂n acest caz transformatele Fourier ale funcţiilor de ı̂mprăştiere ψek (p) k , sunt un sistem
complet (ı̂n spaţiul funcţiilor de variabila p) conform relaţiei de completitudine următoare:
Z
d3 k e(+) (+) ∗
3
ψk (p) ψek (p′ ) = δ 3 (p − p′ ) . (8.8b)
R3 (2π)
Demonstraţie:
Se efectuează transformările Fourier inverse pentru funcţiile de ı̂mprăştiere şi se utilizează relaţia
de completitudine (8.8a) şi apoi relaţia de completitudine a funcţiilor Fourier:
Z Z Z Z
d3 k e(+) e(+) ∗ (p′ ) = d3 k 3 −ip·r (+) ′ ′ (+) ∗
3
ψk (p) ψ k 3
d r e ψk (r) d3 r′ eip ·r ψk′ (r′ )
R3 (2π) R3 (2π)
Z Z Z
′ ′ d3 k (+) (+) ∗
= d3 r d3 r′ e−ip·r+ip ·r 3
ψk (r) ψk (r′ )
R3 (2π)
| {z }
= (2π)3 δ 3 (r−r′ )
Z
′
= d3 r e−i(p−p )·r
= δ 3 (p − p′ ) ,
adică s-a obţinut relaţia cerută.
B2. Amplitudinea de ı̂mprăştiere ı̂n spaţiul impulsului este

Z
d3 q (+)
fe(k′ , k) ≡ −4 π f (k′ , k) = 3
e(q) ψek (k′ − q) .
u (8.9)
R 3 (2π)
Demonstraţie:
Se utilizează definiţia (8.5b), apoi se efectuează transformările Fourier ale mărimilor dependente
de coordonatele de poziţie, iar ı̂n final se efectuează integrala spaţială care produce funcţia Dirac,
astfel ı̂ncât rezultatul final conţine o singură integrală:
Z
′ ′
fe(k′ , k) = d3 r′ e−ik ·r u(r′ ) ψk (r′ )
(+)
Z Z Z
′ ′ d3 q iq·r′ d3 q′ iq′ ·r′ e(+) ′
= d3 r′ e−ik ·r 3
e u
e(q) 3
e ψk (q )
R3 (2π) R3 (2π)
Z Z Z
d3 q d3 q′ (+) ′ ′ ′
= 3 3
e(q) ψek (q′ ) d3 r′ ei(q+q −k )·r
u
R3 (2π) R3 (2π)
| {z }
= (2π)3 δ 3 (q+q′ −k′ )
Z 3
d q
e(q) ψek (k′ − q) ;
(+)
= u
R3 (2π)3
rezultatul este relaţia (8.9).
(+)
B3. Relaţia dintre transformatele Fourier ale funcţiei de ı̂mprăştiere ψek (p) şi ale amplitudinii
de ı̂mprăştiere fe(k′ , k) se obţine din relaţiile (8.7) şi (8.9):
(+) fe(p, k)
ψek (p) = (2π)3 δ 3 (k − p) − . (8.10)
p2 − k 2 − i η
B4. Ecuaţia integrală pentru amplitudinea de ı̂mprăştiere este

Z
d3 q e(k′ − q) e
u
fe(k′ , k) = u
e(k′ − k) + 3 2 2
f (q, k) . (8.11)
R3 (2π) k − q − i η
• Demonstraţie:
În expresia (8.9) se substituie transformata Fourier a funcţiei de ı̂mprăştiere prin formula (8.10),
iar apoi se face schimbarea de variabilă q′ = k − q
Z
d3 q (+)
fe(k′ , k) = 3
e(q) ψek (k′ − q)
u
R3 (2π)
Z n o
d3 q fe(k′ − q, k)
= 3
e(q) (2π)3 δ 3 (k − k′ + q) − ′
u 2 2
R3 (2π) (k − q) − k − i η
Z 3 e ′
d q u e(q) f (k − q, k)
=ue(k′ − k) − 3 (k′ − q)2 − k 2 − i η
R3 (2π)
Z
e(k′ − q′ ) fe(q′ , k)
d3 q′ u
=ue(k′ − k) − 3
,
R3 (2π) (q′ )2 − k2 − i η
adică s-a obţinut relaţia (8.11).
Observaţii asupra ecuaţiei (8.11):

i. Ecuaţia integrală a transformatei Fourier a amplitudinii de ı̂mprăştiere permite determina-
rea amplitudinii de ı̂mprăştiere ı̂n funcţie de potenţialul de interacţie şi independent de funcţia
de ı̂mprăştiere ψek (p).
ii. Amplitudinea de ı̂mprăştiere este definită chiar pentru cazul când potenţialul este singular
(exemplu: sfera rigidă), când nu se poate defini funcţia de ı̂mprăştiere.
iii. Ecuaţia integrală (8.11) se rezolvă prin metoda iterativă şi se obţine seria de perturbaţie
(ı̂n raport cu potenţialul de interacţie) a amplitudinii de ı̂mprăştiere; la limita potenţialului
singular fiecare termen din seria de perturbaţie este divergent (separat), dar suma termenilor
este convergentă.
iv. Conform definiţiei amplitudinii de ı̂mprăştiere fe(k′ , k) rezultă egalitatea ı̂n mărime a
celor doi vectori de undă: |k′ | = k; totuşi, ecuaţia integrală (8.11) necesită să se considere valori
arbitrare pentru vectorii de undă, deci k ′ 6= k.
B5. Prin eliminarea potenţialului de interacţie se obţine ecuaţia intrinsecă a amplitudinii de

ı̂mprăştiere:
Z
e ′ e∗ ′ d3 k e e∗ (p′ , k) 1 1
f (p, p ) − f (p , p) = f (p, k) f − . (8.12)
R3 (2π)
3 k 2 − p2 + i η k 2 − (p′ )2 − i η
Demonstraţie:
Prin utilizarea relaţiei (8.9) pentru transformata Fourier a amplitudinii de ı̂mprăştiere şi apoi a
relaţiei de completitudine (8.8b) a setului de transformate Fourier ale funcţiilor de ı̂mprăştiere se
obţine transformata Fourier a potenţialului de interacţie:
Z Z Z
d3 k e e(+)∗ (p′ ) = d3 k d3 q (+)∗
3
f (p, k) ψk 3 3
e(q) ψek (p − q) · ψek (p′ )
u
R3 (2π) R3 (2π) R3 (2π)
Z Z
d3 q d3 k e
ψk (p − q) ψek (p′ )
(+)∗
= 3
u
e (q) 3
R3 (2π) R3 (2π)
| {z }
= (2π)3 δ 3 (p−q−p′ )
′
e(p − p ) .
=u
În expresia precedentă se substituie transformata Fourier a funcţiei de ı̂mprăştiere prin relaţia
(8.10), astfel că rezultă
Z
d3 k
fe(p, k) ψek (p′ )
(+)∗
e(p − p′ ) =
u 3
R3 (2π)
Z n o
3
d k fe∗ (p′ , k)
= 3
fe(p, k) (2π)3 δ 3 (k − p′ ) −
R 3 (2π) (p′ )2 − k2 + i η
Z
d3 k fe(p, k) fe∗ (p′ , k)
= fe(p, p′ ) − 3 (p′ )2 − k 2 + i η
;
R3 (2π)
deoarece potenţialul de interacţie u(r) este o mărime reală, rezultă că transformata sa Fourier
e∗ (p′ − p) = u
satisface relaţia u e(p − p′ ); atunci, utilizând reprezentarea anterioară a transformatei
Fourier a potenţialului de interacţie prin transformata Fourier a amplitudinii de ı̂mprăştiere, se
obţine
Z Z
d3 k fe(p, k) fe∗ (p′ , k) d3 k fe(p, k) fe∗ (p′ , k)
fe(p, p′ ) + 3 k 2 − (p′ )2 − i η
= e∗ (p′ , p) +
f 3
,
R3 (2π) R3 (2π) k 2 − p2 + i η
iar rezultatul obţinut este echivalent cu formula (8.12).
În cazul când potenţialul de interacţie are simetrie sferică v(r) = v(r) şi dacă |p| = |p′ |, atunci
din relaţia (8.12) rezultă teorema optică generalizată:
ZZ
−p
Im fe(p, p′ ) = d2
Ω k
e
f (p, k) e
f ∗
(p ′
, k) , (8.13)
16 π 2 Σk k=p=p′
unde Σk este sfera unitate din spaţiul vectorului de undă k, iar d2 Ωk = sin θk dθk dϕk este
elementul infinitezimal al unghiului solid.
Demonstraţie:
Dacă vectorii de undă au mărimi egale (|p| = |p′ |), atunci prin utilizarea formulei Sohotski-
Weierstrass
1 1
lim =P ∓ iπ δ(ω) , (limită slabă) ,
η→0+ ω ± iη ω
membrul drept al relaţiei (8.12) este o mărime imaginară, deoarece părţile principale ale integralelor
se simplifică:
Z
d3 k e e∗ (p′ , k) 1 1
3
f (p, k) f −
R3 (2π) k 2 − p2 + i η k 2 − p2 − i η
Z 3

d k e e∗ (p′ , k) P 1 2 2 1 2 2
= 3
f (p, k) f − iπ δ(k − p ) − P − iπ δ(k − p )
R3 (2π) k 2 − p2 k 2 − p2
Z
d3 k e
= 3
f (p, k) fe∗ (p′ , k) (−2iπ) δ(k2 − p2 ) .
R3 (2π)
1
În continuare se descompune funcţia Dirac conform relaţiei δ(k2 − p2 ) = δ(k − p) + δ(k + p)
2p
şi se efectuează integrala ı̂n coordonate sferice
Z
d3 k e 1 1
3
f (p, k) fe∗ (p′ , k) 2 2
− 2 2
R3 (2π) k − p + iη k − p − iη
Z Z π Z 2π
−2iπ ∞ 1
= dk k 2
dθk sin θk dϕk fe(p, k) fe∗ (p′ , k) δ(k − p) + δ(k + p) ;
(2π)3 0 0 0 2p
funcţia Dirac δ(k + p) are contribuţie nulă, deoarece suportul său k = −p este ı̂n exteriorul inter-
valului de integrare, astfel ı̂ncât integrala radială se efectuează cu ajutorul funcţiei Dirac δ(k − p):
Z
d3 k e 1 1
3
f (p, k) fe∗ (p′ , k) 2 2
− 2 2
R3 (2π) k − p + iη k − p − iη
Z ∞ Z π Z 2π
−i
= dk k2 dθk sin θk dϕk fe(p, k) fe∗ (p′ , k) δ(k − p)
8π 2 p 0 0 0
Z Z 2π
−i 2 π
= 2
p dθk sin θk dϕk fe(p, k) fe∗ (p′ , k)
8π p k=p=p′
ZZ 0 0

−ip
= d2 Ωk fe(p, k) fe∗ (p′ , k) .
8π 2 Σk k=p=p′
Dacă potenţialul are simetrie sferică şi vectorii de undă au mărimi egale, atunci transformata
Fourier a amplitudinii de ı̂mprăştiere depinde numai de mărimea şi orientarea reciprocă a celor doi
vectori de undă: fe(p, p′ ) = fe(p, p · k); ca urmare, rezultă relaţia de simetrie: fe(p, p′ ) = fe(p′ , p).
Atunci, membrul stâng al relaţiei (8.12) devine:

fe(p, p′ ) − fe∗ (p′ , p) = fe(p, p′ ) − fe∗ (p, p′ ) = 2i Im fe(p, p′ ) .
Prin egalarea expresiilor obţinute anterior pentru cei doi membrii ai relaţiei (8.12) se obţine teorema
opetică generalizată, reprezentată de relaţia (8.13).
C. Seria de perturbaţie pentru amplitudinea de ı̂mprăştiere
C1. Dezvoltarea perturbativă a funcţiei de ı̂mprăştiere se obţine din ecuaţia integrală (8.4)
Z
(+) (+) (+)
ψk (r) = eik·r − d3 r′ Gk (r, r′ ) u(r′ ) ψk (r′ ) ,
prin rezolvare iterativă

Z
(+) [n] (+) (+) [n−1]
ψk (r) = eik·r − d3 r′ Gk (r, r′ ) u(r′ ) ψk (r′ ) .
Atunci se obţin ı̂n mod succesiv termenii de perturbaţie:

(+)
ψk (r) ≈ eik·r ,
0
Z
(+) (+) (+) [0]
ψk (r) ≈ e ik·r
− d3 r′ Gk (r, r′ ) u(r′ ) ψk (r′ )
1
Z
(+) ′
= eik·r − d3 r′ Gk (r, r′ ) u(r′ ) eik·r ,
Z
(+) (+) (+) [1]
ψk (r) ≈ e ik·r
− d3 r′ Gk (r, r′ ) u(r′ ) ψk (r′ )
2
Z n Z o
(+) ′ (+) ′′
= eik·r − d3 r′ Gk (r, r′ ) u(r′ ) eik·r − d3 r′′ Gk (r′ , r′′ ) u(r′′ ) eik·r
Z
(+) ′
=e d3 r′ Gk (r, r′ ) u(r′ ) eik·r
ik·r
−
Z Z
(+) (+) ′′
+ d3 r′ d3 r′′ Gk (r, r′ ) u(r′ ) Gk (r′ , r′′ ) u(r′′ ) eik·r ,
Z
(+) (+)
ψk (r) ≈ eik·r − d3 r1 Gk (r, r1 ) u(r1 ) eik·r1
n
Z Z
(+) (+)
+ d3 r1 d3 r2 Gk (r, r1 ) u(r1 ) Gk (r1 , r2 ) u(r2 ) eik·r2 · · ·
Z Z
(+) (+)
+ (−1)n d3 r1 . . . d3 rn Gk (r, r1 ) u(r1 ) . . . Gk (rn−1 , rn ) u(rn ) eik·rn .
C2. Dezvoltarea perturbativă pentru amplitudinea de ı̂mprăştiere se obţine din relaţia (8.5b)
ı̂n care funcţia de ı̂mprăştiere este exprimată prin seria de perturbaţie dedusă anterior:
Z
′ (+)
fe(k′ , k) = d3 r e−ik ·r u(r) ψk (r)
Z n Z
′ (+)
= d3 r e−ik ·r u(r) eik·r − d3 r1 Gk (r, r1 ) u(r1 ) eik·r1
Z Z o
(+) (+)
+ d3 r1 d3 r2 Gk (r, r1 ) u(r1 ) Gk (r1 , r2 ) u(r2 ) eik·r2 · · ·
astfel rezultă seria Born pentru amplitudinea de ı̂mprăştiere:

Z Z Z
′ ′ (+)
fe(k′ , k) = d3 r1 e−ik ·r1 u(r1 ) eik·r1 − d3 r1 d3 r2 e−ik ·r1 u(r1 ) Gk (r1 , r2 ) u(r2 ) eik·r2
Z Z Z
′ (+) (+)
+ d r1 d r2 d3 r3 e−ik ·r1 u(r1 ) Gk (r1 , r2 ) u(r2 ) Gk (r2 , r3 ) u(r3 ) eik·r3 + . . .
3 3
Z Z
′ (+) (+)
+ (−1)n+1 d3 r1 · · · d3 rn e−ik ·r1 u(r1 ) Gk (r1 , r2 ) u(r2 ) . . . Gk (rn−1 , rn ) u(rn ) eik·rn
+ ... (8.14)
Seria Born se poate reprezenta diagramatic, ı̂n mod similar cu funcţia Green; astfel, se introduc
următoarele elemente diagramatice:
eik·r = k r
• liniile externe
e−ik·r = k

r
r′
(+)
• linie internă Gk (r, r′ ) = k
6
r
• vertex u(r) = rI

Pentru corespondenţa analitică a unei diagrame se efectuează următoarele

Z operaţii:
3
i. se integrează peste coordonatele interne ale vertexurilor d r . . .
ii. factorul diagramei de ordinul n este fn = (−1)n+1 .
Primii termeni de perturbaţie ai seriei Born au următoarele expresii şi diagrame corespondente:
Z
′
e
f (k , k) = d3 r1 e−ik ·r1 u(r1 ) eik·r1
(1) ′
k′
−→
Z Z k
−ik′ ·r1 (+)
fe(2) (k′ , k) = − 3
d r1 3
d r2 e u(r1 ) Gk (r1 , r2 ) u(r2 ) eik·r2
k′
−→ k
Z Z Z k
′ (+) (+)
fe(3) (k′ , k) = d3 r1 d3 r2 d3 r3 e−ik ·r1 u(r1 ) Gk (r1 , r2 ) u(r2 ) Gk (r2 , r3 ) u(r3 ) eik·r3
k′
k
−→
k
Atunci seria de perturbaţie pentru amplitudinea de ı̂mprăştiere are reprezentarea diagramatică

ilustrată ı̂n figura 8.2.
Observaţii asupra seriei Born pentru amplitudinea de ı̂mprăştiere:
i. Diagramele care ilustrează termenii de perturbaţie ai amplitudinii de ı̂mprăştiere bi-
particulă nu sunt diagrame Feynman, dar constituie un mod de reprezentare a termenilor per-
turbativi.
ii. Seria de perturbaţie are sens numai pentru ciocnirea bi-particulă cu potenţial finit de
interacţie. Pentru ciocnirea de tip sfere rigide, seria de perturbaţie nu are sens, deoarece fiecare
termen perturbativ fe(n) (k′ , k) este infinit (ı̂n fiecare ordin); totuşi problema se rezolvă ı̂n mod
indirect astfel: se alege un potenţial de interacţie u0 finit, se efectuează calculele pentru seria de
perturbaţie şi se face sumarea seriei; apoi se trece la limita u0 → ∞ rezultatul final, astfel că
amplitudinea de ı̂mprăştiere este finită.
k′
k′ k
′
k
k ..
fe(k′ , k) = + k + + ... + . + ...
k
k
k k
k
Figura 8.2: Dezvoltarea de perturbaţie pentru amplitudinea de ı̂mprăştiere bi-particulă, ı̂n
absenţa altor particule.
8.1.2 Aproximaţia diagramelor scară pentru gazul fermionic imperfect

Anterior s-a discutat ciocnirea dintre două particule ı̂n absenţa altor particule. Gazul fermi-
onic imperfect este un ansamblu de particule fermionice care au densitate mică (gaz rarefiat) şi
interacţii mutuale repulsive cu potenţialul singular (de tip sfere rigide); ca urmare, parametrul
caracteristic a sistemului este kF a, unde vectorul de undă Fermi este dependent numai de den-
sitatea particulelor (kF ∼ n1/3 ), iar a este lungimea de ciocnire (raza de acţiune a interacţiei);
condiţia de gaz imperfect se exprimă ı̂n forma:
kF a ≪ 1 .
Deoarece gazul fermionic imperfect are diferenţe mici faţă de gazul fermionic ideal, se poate face
hipoteza că energia stării fundamentale a sistemului este de forma unei serii de puteri ı̂n raport
cu parametrul caracteristic
E0 ~2 kF2 h i
≈ A + B (kF a) + C (kF a)2 + . . . , kF a ≪ 1 . (8.15)
N 2m
Pe de altă parte, energia stării fundamentale a unui sistem fermionic conservativ şi omogen este
exprimată ı̂n termeni de funcţia Green şi de self-energia proprie prin formula (3.115):
Z Z ∞
e ω) ,
E0 = − i(2s + 1)V lim e εk + M (k, ω) G(k,
η→0+ R3 (2π)3 −∞ 2π 2
~2 k 2
unde εk = ; ca urmare, seria de puteri a energiei stării fundamentale (E0 ) implică o serie de
2m
puteri corespondentă pentru self-energia proprie (M f∗ ).
Pe baza observaţiilor anterioare se poate formula o metodă de tratare aproximativă pentru
sistemul studiat (gazul fermionic rarefiat cu interacţii bi-particulă singulare):
i. ı̂n aproximaţia de ordinul 0 se consideră perechile de particule care au interacţii de tip
ciocniri bi-particulă;
ii. se introduce efectul celorlalte particule (asupra perechii considerate) ca un fond multi-
particulă (de tip mediu ambiant) asupra funcţiei de ı̂mprăştiere bi-particulă.
Se constată totuşi, că aproximaţia de ordinul 1 este insuficientă când potenţialul de ciocnire
devine singular; ca urmare, este necesar să se considere o clasă selectată de termeni perturbaţionali
care sunt dominanţi şi această clasă trebuie să conţină contribuţii de la toate ordinele de per-
turbaţie. Criteriul de selectare a termenilor dominanţi este următorul: diagrama unui termen
dominant trebuie să reprezinte acţiunea repetată a interacţiei asupra liniei particulă (analog
diagramelor din seria Born).
Diagramele selectate corespund termenilor dominanţi ı̂n condiţia kF a ≪ 1, iar această
aproximaţie conduce la o expresie corectă pentru energia stării fundamentale (E0 /N ) ı̂n ordi-
nul 2 (ı̂n raport cu parametrul kF a), aşa cu se va arăta ulterior.
B. Aproximaţia diagramelor scară şi interacţia efectivă

Conform observaţiilor prezentate ı̂n subsecţiunea precedentă, ı̂n seria de perturbaţie pentru
self-energie se vor reţine ambele diagrame de ordinul 1, dar ı̂n toate ordinele superioare (n ≥ 2)
se vor reţine numai diagramele care corespund la acţiunea repetată a interacţiei asupra liniei
particulă, după modelul diagramelor pentru seria Born; această selecţie este numită aproximaţia
scară (ı̂n limba engleză ladder approximation). Ca urmare, se prezintă diagramele termenilor
perturbaţionali pentru self-energia proprie ı̂n cadrul aproximaţiei scară:
k k
f∗ (1) (k) =
• ordinul 1 (exact): ~M k′ +
k k k′
k k
f∗ (2) (k) = k′ +
• ordinul 2 (aproximat): ~M k′
k k
k k
.. ..
f∗ (n) (k) =
• ordinul n (aproximat): ~M . ′ + . k′
k
k k
Sumarea diagramelor precedente se efectuează ı̂n mod condensat prin introducerea interacţiei
efective (ı̂n aproximaţia scară):
k1 k2
̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) = = + + + + ...
k3 k4
Observaţii asupra interacţiei efective ı̂n aproximaţia scară:
• Interacţia efectivă ̥ este amplitudinea de ı̂mprăştiere generalizată pentru prezenţa fondului

multi-particule.
• Interacţia efectivă a aproximaţiei scară ̥ este diferită de interacţia efectivă bi-particulă V;

cele două mărimi coincid numai ı̂n ordinul 0, iar mărimea ̥ nu este reductibilă la polarizare.
• Prin utilizarea interacţiei efective a aproximaţiei scară, self-energia proprie (ı̂n aproximaţia
scară) se exprimă diagramatic astfel
k k k k′
f∗ (k) ≡
~M = k′ +
k k k
ceea ce corespunde la următoarea expresie analitică:

Z Z
f∗ (k) = −(2s + 1)i d4 k′ e 0 ′ d4 k′ e0 ′
~M 4
G (k ) ̥(k, k′ ; k, k′ ) + i
4
G (k ) ̥(k′ , k; k, k′ ) ;
R4 (2π) R4 (2π)
(8.16)
ı̂n expresia precedentă primul termen corespunde interacţiei directe, iar al doilea termen
corespunde interacţiei de schimb.
• Diagrama de schimb pentru self-energia proprie s-a obţinut pe baza observaţiei că perechile
de diagrame de schimb se pot transforma ı̂n diagrame topologic echivalente astfel:
k k
k′ k′
′ k k
k
k k : k′ = : .
= ; k′ = ;
k k′ k
k k
k k
Conform definiţiei diagramatice anterioare, interacţia efectivă ı̂n aproximaţia scară este exprimată
analitic prin următoarea serie de perturbaţie:
Z
iω1 η i d4 q e 0 (k1 − q) Ge 0 (k2 + q) ve(k1 − k3 − q) + . . .
̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) = e ve(k1 − k3 ) + ve(q) G
~ R4 (2π)4
i nZ d4 q Z
d4 qn
+ 1
· · · e 0 (k1 − q1 ) . . . G
ve(q1 ) G e 0 (k2 + qn ) e
v (k1 − k3 − qn )
~ R4 (2π)4 R4 (2π)
4
+ ... (8.17)

unde argumentele kj j=1,2,3,4 satisfac relaţia de conservare: k1 + k2 = k3 + k4 .
Demonstraţie:
Pentru a utiliza ı̂n condiţii de siguranţă regulile diagramatice Feynman, se deduc prin metoda
diagramatică expresiile termenilor perturbaţionali ai funcţiei Green uni-particulă ı̂n cadrul aproxi-
maţiei scară, din care rezultă expresiile corespunzătoare ale termenilor pentru self-energia proprie,
prin utilizarea relaţiei:
X 0
Ge (n) ′ (k) = G f∗ (n) (k) G
e σ,λ (k) M e0µ,σ ′ (k) = G f∗ (n)
e 0 (k) M e0
σ,σ λ,µ σ,σ ′ (k) G (k) .
λ,µ
Conform aproximaţiei scară, ı̂n fiecare ordin al teoriei perturbaţiilor există 2 contribuţii: contribuţia
directă şi contribuţia de schimb:
G e d,(n)
e (n) ′ (k) = G e s,(n)
σ,σ σ,σ ′ (k) + Gσ,σ ′ (k) .
• În ordinul 1 funcţia Green are următoarele diagrame

σ σ
k k
λ q=0 λ′ λ′ k′ λ
e(1) ′ (k) =
G k′ + ≡ e d,(1)
G e s,(1)
σ,σ µ µ′ µ′ ′ µ σ,σ ′ (k) + Gσ,σ ′ (k) .
k−k
k k
σ′ σ′
Prin utilizarea regulilor Feynman de corespondenţă analitică a diagramelor, rezultă următoarele
expresii analitice ale celor 2 termeni de ordinul 1:
Z
e d,(1) i d4 k′ iω′ η X e 0 (k) δλ,µ δλ′ ,µ′ ve(0) δλ′ ,µ′ G e0 (k) δµ,σ ′ Ge 0 (k)
G σ,σ ′ (k) = (−1) e δσ,λ G
~ R4 (2π)4 ′ ′
λ,µ,λ ,µ
Z
e 0 (k) · δσ,σ ′ (−1)(2s + 1) i d4 k′ iω′ η e 0 (k′ ) · G
e 0 (k) ;
=G e ve(0) G
~ R4 (2π)4
Z
e s,(1)′ (k) = i d4 k′ iω′ η X e 0 (k) δλ,µ δλ′ ,µ′ ve(k′ − k) δλ′ ,µ′ G e 0 (k) δµ,σ ′ G
e 0 (k)
G σ,σ e δσ,λ G
~ R4 (2π)4 ′ ′
λ,µ,λ ,µ
Z
e 0 (k) · δσ,σ ′ i d4 k′ iω′ η e 0 (k′ ) · G
e 0 (k) .
=G e v (k′ − k) G
e
~ R4 (2π)4
Atunci termenul de ordinul 1 pentru funcţia Green este
Z
e (1) e 0 i d4 k′ iω′ η n e 0 (k′ ) + ve(k′ − k) G
o
e 0 (k′ ) · G
e 0 (k) ;
Gσ,σ ′ (k) = G (k) · δσ,σ ′
4
e − (2s + 1) ve(0) G
~ R4 (2π)
din rezultatul anterior se obţine self-energia proprie de ordinul 1:
Z
f∗ (1)′ (k) = δσ,σ ′ i d4 k′ iω′ η 0 ′
e (k ) .
M σ,σ 4
e v(k′ − k) G
− (2s + 1) ve(0) · +e
~ R4 (2π)
• În ordinul 2 sunt următoarele diagrame pentru funcţia Green:

σ σ
k k
λ1 q q λ1
µ1 µ′1 λ′1 µ′1 λ′1 µ1
e(2) ′ (k)
G = k−q k′ + q k′ + k′ − q e d,(2)
≡ G e s,(2)
k+q σ,σ ′ (k) + Gσ,σ ′ (k) .
σ,σ
λ2 λ′2 µ′2 λ2 k′ λ′2 µ′2
µ2 −q µ2 k′ − k − q
k k
σ′ σ′
Prin utilizarea regulilor Feynman de corespondenţă analitică a diagramelor, rezultă următoarele

expresii analitice ale celor 2 termeni de ordinul 2:
i 2Z d4 k′ Z d4 q X
Ged,(2) (k) = (−1) e0 (k) δλ ,µ δλ′ ,µ′ ve(q) δµ′ ,λ′ G
δσ,λ1 G e 0 (k′ + q)
σ,σ ′ 4 4 1 1
~ R4 (2π) R4 (2π) ′ ′
1 1 1 2
λ1 ,µ1 ,λ1 ,µ1
λ2 ,µ2 ,λ′2 ,µ′2
× δλ′1 ,µ′2 Ge 0 (k′ ) δλ ,µ δλ′ ,µ′ ve(q) δµ ,λ G e 0 (k − q) δµ ,σ ′ G

e 0 (k)
2 2 2 2 1 2 2
2Z d4 k′ Z d4 q
=Ge 0 (k) · δσ,σ ′ (−1)(2s + 1) i
~ R4 (2π)4 R4 (2π)4
×e e 0 ′ e 0 ′
v (q) G (k + q) G (k ) ve(−q) G e 0 (k − q) · G e0 (k) ;
2 Z Z X
e s,(2)′ (k) = i d4 k′ d4 q e0 (k) δλ ,µ δλ′ ,µ′ ve(q) δµ ,λ′ G
e 0 (k + q)
G σ,σ 4 4
δσ,λ1 G 1 1 1 2
~ R4 (2π) R4 (2π) ′ ′
1 1
λ1 ,µ1 ,λ1 ,µ2
λ2 ,µ2 ,λ′2 ,µ′2
× δµ′1 ,λ′1 Ge 0 (k′ ) δµ′ ,λ G e 0 (k′ − q) δλ ,µ δλ′ ,µ′ e e0 (k)

v (k′ − k − q) δµ2 ,σ ′ G
1 2 1 2 2 2
2 Z Z
e 0 (k) · δσ,σ ′ i d4 k′ d4 q
=G 4 4
~ R4 (2π) R4 (2π)
×e v (q) Ge 0 (k + q) G e 0 (k′ ) Ge 0 (k′ − q) ve(k′ − k − q) · Ge 0 (k) .
Atunci termenul de ordinul 2 pentru funcţia Green este

2Z d4 k′ Z d4 q n
G e 0 (k) · δσ,σ ′ i
e (2) ′ (k) = G e 0 (k′ + q) G
− (2s + 1) ve(q) G e 0 (k′ ) ve(q) G
e 0 (k − q)
σ,σ
~ R4 (2π)4 R4 (2π)4
o
+ ve(q) G e 0 (k + q) G
e 0 (k′ ) G
e 0 (k′ − q) ve(k′ − k − q) G
e 0 (k) · G
e 0 (k) ;
din rezultatul anterior se obţine self-energia proprie de ordinul 2:

2Z d4 k′ Z d4 q n
f∗ (2)′ (k) = δσ,σ ′ i
M e 0 (k′ + q) G
− (2s + 1) ve(q) G e 0 (k′ ) ve(q) G
e 0 (k − q)
σ,σ
~ R4 (2π)4 R4 (2π)4
o
e 0 (k + q) G
+ ve(q) G e 0 (k′ ) G
e 0 (k′ − q) ve(k′ − k − q) G e 0 (k) .
• În ordinul n sunt următoarele diagrame pentru funcţia Green:
k k
q1 q1
k − q1 k + q1 k′ − q 1 k + q1
q2
q2
.. k′ .. ′
e(n) ′ (k) =
G . + . k e d,(n)
≡ G e s,(n)
σ,σ σ,σ ′ (k) + Gσ,σ ′ (k) .
k − qn k + qn k′ − q n k + qn
qn k′ − k − qn
k k
Prin utilizarea regulilor Feynman de corespondenţă analitică a diagramelor, rezultă următoarea

expresie analitică pentru termenul interacţiei directe de ordinul n:
i nZ d4 k′ Z d4 q Z
d4 qn−1 X X
e d,(n)
G (k) = (−1) 1
· · · ··· e 0σ,λ (k) veλ ,µ ;λ′ ,µ′ (q1 )
G
σ,σ ′
~ R4 (2π)4 R4 (2π)4 R 4 (2π) 4
′ ′ ′ ′
1 1 1 1 1
× e 0λ′ ,µ′ (k′ )

G e 0µ ,λ (k
G − q1 ) e 0µ′ ,λ′ (k′
G e 0µ ,σ ′ (k)
+ q1 ) · · · veλn ,µn ;λ′n ,µ′n (−qn−1 ) G
1 n 1 2 1 2 n
d 4
q
e 0 (k) · δσ,σ ′ (−1)(2s + 1)
=G 1
··· n−1
4 4 4
~ R4 (2π) R4 (2π) R4 (2π)
×e e (k ) G
v (q1 ) G 0 ′ e (k − q1 ) G
0 e (k + q1 ) · · · ve(−qn−1 ) · G
0 ′ e (k) ;
0
ı̂n mod similar se obţine expresia analitică pentru termenul interacţiei de schimb de ordinul n:
i nZ d4 k′
Z
d4 q1
Z
d4 qn−1 X X
e s,(n)′ (k) =
G ··· ··· e 0σ,λ (k) veλ ,µ ;λ′ ,µ′ (q1 )
G
σ,σ 4 4 4 1 1 1 1 1
~ R4 (2π) R4 (2π) R4 (2π)
λ1 ,µ1 ,λ′1 ,µ′1 λn ,µn ,λ′n ,µ′n
× e 0λ′ ,µ′ (k′ )

G e0µ ,λ (k
G + q1 ) e 0µ′ ,λ′ (k′
G e 0µ ,σ ′ (k)
− q1 ) · · · veλn ,µn ;λ′n ,µ′n (k′ − k − qn−1 ) G
1 n 1 2 1 2 n
d 4
q
e 0 (k) · δσ,σ ′
=G 1
··· n−1
4 4 4
~ R4 (2π) R4 (2π) R4 (2π)
× ve(q1 ) G e (k ) G
0 ′ e (k + q1 ) G
0 e (k − q1 ) · · · ve(k − k − qn−1 ) · G
0 ′ ′ e 0 (k) ;
ca urmare, termenul de ordinul n pentru funcţia Green este
nZ d4 k′ Z d4 q Z
d4 qn−1
G e0 (k) · δσ,σ ′ i
e (n) ′ (k) = G 1
· · ·
σ,σ 4 4 4
~ R4 (2π) R4 (2π) R4 (2π)
n
× − (2s + 1)e v (q1 ) Ge (k ) G
0 ′ e (k − q1 ) G
0 e (k + q1 ) · · · ve(−q
0 ′
n−1 )
o
e (k ) G
+ ve(q1 ) G0 ′ e (k + q1 ) G
0 e (k − q1 ) · · · ve(k − k − qn−1 ) · G
0 ′ ′ e 0 (k) ,
iar din rezultatul anterior se obţine self-energia proprie de ordinul n:
d4 qn−1
f∗ (n)
M 1
···
σ,σ ′ (k) = δσ,σ
′
4 4 4
~ R4 (2π) R4 (2π) R4 (2π)
n
× − (2s + 1)e v (q1 ) G e 0 (k′ ) G
e 0 (k − q ) G e0 (k′ + q ) · · · ve(−q
1 1 n−1 )
o
e 0 (k′ ) G
+ ve(q1 ) G e 0 (k + q1 ) G e 0 (k′ − q1 ) · · · ve(k′ − k − qn−1 ) .
Self-energia proprie totală se obţine prin ı̂nsumarea contribuţiilor perturbaţionale şi este convenabil
să se separe termenii direcţi de termenii de schimb:
f∗ (k) = M
M f∗(d) (k) + M
f∗(s) (k) ,
unde termenul corespunzător interacţiei directe este

Z 4 ′ n ′ Z 4
f∗(d) (k) = −(2s + 1)i d k G
~M e 0 (k′ ) eiω η ve(0) + i d q
ve(q) G e 0 (k − q) ve(−q) Ge 0 (k′ + q)
(2π)4 ~ (2π)4
i nZ d4 q Z 4
d qn o
+ ... + 1
· · · e 0 (k − q1 ) · · · ve(−qn ) G
v (q1 ) G
e e 0 (k′ + qn ) + . . . ,
~ (2π) 4 (2π) 4
iar termenul corespunzător interacţiei de schimb are expresia:

Z Z 4
f∗(d) (k) = i d4 k′ e 0 ′ n iω′ η ′ i d q e 0 (k + q) ve(k′ − k − q) G e 0 (k′ − q)
~M G (k ) e v
e (k − k ) + ve(q) G
(2π)4 ~ (2π)4
i nZ d4 q Z 4
d qn o
+ ... + 1
· · · ve(q1 ) Ge 0 (k + q1 ) · · · ve(k′ − k − qn ) G e0 (k′ − qn ) + . . .
~ (2π) 4 (2π) 4
Prin comparaţe cu relaţia (8.16) şi diagrama corespondentă, rezultă expresiile interacţiei efective
a aproximaţiei scară ı̂n 2 cazuri particulare:
Z 4
′ i d q e 0 (k − q) ve(−q) G e 0 (k′ + q)
̥(k, k′ ; k, k′ ) = eiω η
ve(0) + ve(q) G
~ (2π)4
i nZ d4 q Z 4
d qn
+... + 1
· · · ve(q1 ) G e 0 (k − q1 ) · · · ve(−qn ) Ge 0 (k′ + qn ) + . . .
~ (2π)4 (2π)4
Z 4
′ i d q e 0 (k + q) ve(k′ − k − q) G e 0 (k′ − q)
̥(k′ , k; k, k′ ) = eiω η ve(k − k′ ) + ve(q) G
~ (2π)4
i nZ d4 q Z 4
d qn
+ ... + 1
· · · ve(q1 ) G e 0 (k + q ) · · · e
v (k′ − k − qn ) G e 0 (k′ − q ) + . . .
1 n
~ (2π)4 (2π)4
Din cele două expresii particulare precedente se obţine prin generalizare directă formula (8.17).
C. Ecuaţia Bethe-Salpeter
Din expresia perturbativă a interacţiei efective, pentru aproximaţia scară (8.17), rezultă
ecuaţia integrală a acestei interacţii efective:
Z
i d4 q e0 (k1 − q) G
e0 (k2 + q) ̥(k1 − q, k2 + q; k3 , k4 ) ,
̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) = ve(k1 − k3 ) + ve(q) G
~ R4 (2π)4
(8.18)
numită ecuaţia Bethe-Salpeter (ı̂n aproximaţia scară).
Demonstraţie:
În expresia perturbativă a interacţiei efective pentru aproximaţia scară se separă termenul de ordin
minim (adică de ordinul 1) şi pentru toţi ceilalţi termeni de ordine superioare se extrage factorul
comun maximal:
̥(k1 , k2 ; k3 , k4 )
Z
i d4 q 1 e 0 (k1 − q1 ) G
e 0 (k2 + q1 ) ve(k1 − k3 − q1 )
v (k1 − k3 ) +
=e ve(q1 ) G
~ (2π)4
i 2Z d4 q Z d4 q
+ 1 2
v(q1 ) G
e e 0 (k1 − q1 ) Ge 0 (k2 + q1 ) ve(q2 − q1 )
~ (2π)4 (2π)4
×G e 0 (k1 − q2 ) Ge 0 (k2 + q2 ) ve(k1 − k3 − q2 )
Z
i n d4 q Z 4
1 d qn e 0 (k1 − q ) Ge0 (k2 + q ) ve(q − q )
+ · · · ve(q1 ) G 1 1 2 1
~ (2π)4 (2π)4
×G e 0 (k1 − q2 ) Ge 0 (k2 + q2 ) . . . e
v(qn − qn−1 ) G e 0 (k1 − qn ) G
e 0 (k2 + qn ) ve(k1 − k3 − qn )
+ ...
Z 4
i d q1 e 0 (k1 − q1 ) G
e 0 (k2 + q1 )
=ev (k1 − k3 ) + ve(q1 ) G
~ (2π)4
Z 4
i d q2 e 0 (k1 − q2 ) Ge 0 (k2 + q2 ) ve(k1 − k3 − q2 )
× ve(k1 − k3 − q1 ) + ve(q2 − q1 ) G
~ (2π)4
i n−1Z d4 q Z 4
d qn
+ 2
· · · ve(q2 − q1 ) Ge 0 (k1 − q2 ) G
e0 (k2 + q2 ) . . .
~ (2π)4 (2π)4

e 0 (k1 − qn ) G
× ve(qn − qn−1 ) G e 0 (k2 + qn ) ve(k1 − k3 − qn ) + . . .
Z
i d4 q e 0 (k1 − q) G
e 0 (k2 + q)
=ev (k1 − k3 ) + ve(q) G
~ (2π)4
Z 4
i d q2 e 0 (k1 − q2 ) G
e 0 (k2 + q2 ) e
× ve(k1 − q − k3 ) + v (q2 − q) G
e v (k1 − k3 − q2 )
~ (2π)4
Z
i n−1 d4 q Z
2 d4 q n e0 (k1 − q2 ) G e 0 (k2 + q ) . . .
+ 4
··· ve(q2 − q) G 2
~ (2π) (2π)4

e 0 (k1 − qn ) G
× ve(qn − qn−1 ) G e 0 (k2 + qn ) ve(k1 − k3 − qn ) + . . .
Z
i d4 q e 0 (k1 − q) G e 0 (k2 + q)
=ev (k1 − k3 ) + ve(q) G
~ (2π)4
Z 4
i d q1 e 0 (k1 − q − q ) G e 0 (k2 + q + q ) ve(k1 − k3 − q − q )
× ve(k1 − q − k3 ) + v (q1 ) G
e 1 2 2
~ (2π)4
Z
i n−1 d4 q Z 4
1
d qn−1 e 0 (k1 − q − q2 ) Ge 0 (k2 + q + q2 ) . . .
+ 4
··· ve(q1 ) G
~ (2π) (2π)4

e 0 (k1 − q − qn ) G
× ve(qn−1 − qn−2 ) G e 0 (k2 + q + qn ) ve(k1 − k3 − q − qn−1 ) + . . . ,
unde ı̂n ultima egalitate s-au efectuat schimbările de variabile qj → qj−1 + q .

Se observă că mărimea din interiorul parantezelor acolade a ultimei expresii este egală cu seria de
perturbaţie a interacţiei efective pentru aproximaţia scară ̥(k1 − q, k2 + q; k3 , k4 ), conform relaţiei
(8.17), astfel ı̂ncât se obţine relaţia (8.18).
Observaţii asupra ecuaţiei Bethe-Salpeter:
• Imaginea diagramatică a ecuaţiei (8.18) este următoarea

k1 k2
q
k1 k2
k1 k2 k1 − q k2 − q
k1 − k3
= +
k3 k4
k3 k4
k3 k4
• ecuaţia Bethe-Salpeter este o ecuaţie integrală pentru interacţia efectivă ̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) (de
fapt ecuaţia Bethe-Salpeter este analogul ecuaţiei Dyson pentru funcţia Green 2-particulă);
• rezolvarea iterativă a ecuaţiei Bethe-Salpeter produce seria de perturbaţie pentru interacţie

efectivă ̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ).
D. Funcţia de ı̂mprăştiere bi-particulă efectivă

D1. Interacţia efectivă pentru aproximaţia scară ̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) este analogul amplitudinii de
ı̂mprăştiere fe(k′ , k) ı̂n cazul când ciocnirea bi-particulă se produce ı̂n prezenţa fondului multi-
particulă; atunci este convenabil să se transforme ecuaţia Bethe-Salpeter ı̂n analogie cu ecuaţiile
caracteristice ale ciocnirii bi-particulă, adică ecuaţiile care implică amplitudinea de ciocnire (8.9)
şi funcţia de ı̂mprăştiere (8.10):
Z
d3 q
fe(k′ , k) = 3
e(q) ψek (k′ − q) ,
u
R3 (2π)
ψek (p) = (2π)3 δ 3 (k − p) − G e0k (p) fe(p, k) .
Ca urmare, se transformă ecuaţia Bethe-Salpeter astfel:

Z
i d4 q e0 (k1 − q) Ge0 (k2 + q) ̥(k1 − q, k2 + q; k3 , k4 )
̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) = ve(k1 − k3 ) + ve(q) G
~ R4 (2π)4
Z n
d4 q
= 4
v
e (q) (2π)4 δ 4 (k1 − k3 − q)
R4 (2π)
i e0 o
+ G (k1 − q) G e0 (k2 + q) ̥(k1 − q, k2 + q; k3 , k4 ) ,
~
de unde rezultă:
Z
d4 q
̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) = 4
ve(q) Q(k1 − q, k2 + q; k3 , k4 ) , (8.19a)
R4 (2π)
i e0 e 0 (k2 ) ̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) ,
Q(k1 , k2 ; k3 , k4 ) = (2π)4 δ 4 (k1 − k3 ) + G (k1 ) G (8.19b)
~
unde Q(k1 , k2 ; k3 , k4 ) este funcţia de ı̂mprăştiere bi-particulă efectivă (ı̂n prezenţa fondului multi-
particulă), care este generalizarea funcţiei de ı̂mprăştiere ψek (p).
D2. Din relaţiile de definiţie (8.19) rezultă ecuaţia integrală a funcţiei de ı̂mprăştiere bi-
particulă efectivă
Z
i e0 e 0 (k2 ) d4 q
Q(k1 , k2 ; k3 , k4 ) = (2π)4 δ 4 (k1 − k3 ) + G (k1 ) G 4
ve(q) Q(k1 − q, k2 + q; k3 , k4 ) .
~ R4 (2π)
(8.20)
D3. Funcţia
de ı̂mprăştiere bi-particulă efectivă Q(k1 , k2 ; k3 , k4 ) este dependentă de 4-impulsu-
rile kj j=1,2,3,4 care satisfac relaţia de conservare: k1 + k2 = k3 + k4 , astfel ı̂ncât există numai
trei 4-impulsuri independente; ca urmare, este convenabil să se redefinească variabilele, astfel
ı̂ncât să se utilizeze 4-impulsuri independente. Astfel se introduc următoarele variabile:
• 4-impulsul Centrului de Masă: P ≡ k1 + k2 = k3 + k4 ,

• 4-impulsurile relative p ≡ 12 k1 − k2 şi p′ ≡ 21 k3 − k4 ;
atunci, 4-impulsurile iniţiale se exprimă ı̂n termeni de noile variabile astfel:
1
k1 = 2 P+p,
1
k2 = 2 P−p,
k3 = 1
2 P + p′ ,
k4 = 1
2 P − p′ .
În noile variabile funcţia de ı̂mprăştiere bi-particulă efectivă este:

Q(k1 , k2 ; k3 , k4 ) = Q 1
2 P + p, 21 P − p; 12 P + p′ , 21 P − p′ ;
se introduce funcţia de ciocnire redusă ca fiind egală cu integrala funcţiei de ı̂mprăştiere efective
ı̂n raport cu frecvenţa relativă:
Z ∞
dp0
χ(p, p′ ; P) ≡ Q 21 P + p, 12 P − p; 12 P + p′ , 21 P − p′ , (8.21)
−∞ (2π)
unde 4-impulsul relativ este p = (p, p0 ).

Deoarece transformata Fourier a potenţialului de interacţie este independentă de frecvenţă,
ecuaţia integrală a funcţiei de ı̂mprăştiere bi-particulă efective (8.20) se exprimă ı̂n termeni de
funcţia de ciocnire redusă:

Q 21 P + p, 12 P − p; 12 P + p′ , 21 P − p′
i e0 1 0 1
= (2π)4 δ 4 (p − p′ ) + G e
~ 2 P+p G 2 P−p
Z
d4 q
× 4
ve(q) Q 12 P + p − q, 12 P − p + q; 21 P + p′ , 21 P − p′
R4 (2π)
i e0 1 0 1
= (2π)4 δ 4 (p − p′ ) + G e
~ 2 P+p G 2 P−p
Z Z
d3 q dq0
× 3
ve(q) Q 12 P + p − q, 21 P − p + q; 12 P + p′ , 21 P − p′
R3 (2π) −∞ 2π
Z
i e0 1 0 1
e
d3 q
= (2π)4 δ 4 (p − p′ ) + G 2 P + p G 2 P − p 3
ve(q) χ(p − q, p′ ; P) . (8.22)
~ R3 (2π)
D4. Ecuaţia integrală a funcţiei de ciocnire reduse se obţine din ecuaţia (8.21), ı̂n care se
substituie funcţia de ciocnire efectivă bi-particulă prin relaţia (8.22):
Z ∞
′ dp0
χ(p, p ; P) = Q 21 P + p, 12 P − p; 12 P + p′ , 21 P − p′
−∞ (2π)
Z ∞
dp0 i e0 1 0 1
= (2π)4 δ 4 (p − p′ ) + G P+p G e P−p
2 2
−∞ (2π) ~
Z
d3 q ′
× 3
v
e (q) χ(p − q, p ; P)
R3 (2π)
Z ∞
i dp0 e 0 1 0 1
= (2π)3 δ 3 (p − p′ ) + G 2 P + p, 21 P0 + p0 G e P − p, 21 P0 − p0
~ −∞ (2π) 2
Z
d3 q
× 3
ve(q) χ(p − q, p′ ; P, P0 ) . (8.23)
R3 (2π)
Funcţia Green liberă are expresia (3.70)
e 0 (k, ω) = θ(k − kF ) + θ(kF − k) ,

G
ω − ωk + iη ω − ωk − iη
astfel ı̂ncât integrala după frecvenţă a produsului de funcţii Green libere se poate explicita:
Z
i ∞ dp0 e0 1 e 0 ( 1 P − p, 1 P0 − p0 )
G ( 2 P + p, 21 P0 + p0 ) G 2 2
~ −∞ (2π)
Z ∞
i dp0 θ | 21 P + p| − kF θ kF − | 12 P + p|
= + 1
~ −∞ (2π) 12 P0 + p0 − ω 1 P+p + iη 2 P0 + p0 − ω 2 P+p − iη
1
2

θ | 12 P − p| − kF θ kF − | 21 P − p|
× 1 + 1
2 P0 − p0 − ω 2 P−p + iη 2 P0 − p0 − ω 2 P−p − iη
1 1

−i
= θ | 12 P + p| − kF θ | 21 P − p| − kF
~
Z ∞
dp0 1
× 1
1

−∞ (2π) p0 + 2 P0 − ω 21 P+p + iη p0 − 2 P0 + ω 21 P−p − iη

+ θ | 12 P + p| − kF θ |kF − 12 P − p|
Z ∞
dp0 1
×
−∞ (2π) 1
p0 + 2 P0 − ω 21 P+p + iη p0 − 21 P0 + ω 21 P−p + iη

+ θ |kF − 12 P + p| θ | 12 P − p| − kF
Z ∞
dp0 1
× 1

−∞ (2π) p 0 + P
2 0 − ω 1
2 P+p
− iη p0 − 21 P0 + ω 21 P−p − iη

+ θ kF − | 12 P + p| θ kF − | 12 P − p|
Z ∞
dp0 1
× 1
1
;
−∞ (2π) p0 + 2 P0 − ω 21 P+p − iη p0 − 2 P0 + ω 21 P−p + iη
(2)
integralele după frecvenţa p0 se efectuează cu funcţia J±,± (a, b), care este prezentată ı̂n Anexa
matematică A.5 prin formula (A.48):


0 pentru (+, +) şi (−, −) ,
Z ∞ 
 i
dp0 1
= b − a + i η pentru (+, −) ,
−∞ (2π) (p 0 − a ± i η)(p 0 − b ± i η) 
 i

 pentru (−, +) ;
a −b+iη
ca urmare, produc rezultat nenul numai prima şi ultima integrală, astfel ı̂ncât rezultă:
Z
i ∞ dp0 e 0 1 e0 ( 1 P − p, 1 P0 − p0 )
G ( 2 P + p, 12 P0 + p0 ) G 2 2
~ −∞ (2π)

−i i
= θ | 21 P + p| − kF θ | 12 P − p| − kF 1 1

2 P0 − ω 2 P+p − − 2 P0 + ω 2 P−p + 2iη
~ 1 1

1
1
i
+ θ kF − | 2 P + p| θ kF − | 2 P − p|
− 21 P0 + ω 12 P−p − 12 P0 − ω 21 P−p + 2iη

θ | 21 P + p| − kF θ | 12 P − p| − kF θ kF − | 12 P + p| θ kF − | 12 P − p|
= − .
~P0 − ε01 P+p + ε01 P−p + iη ~P0 − ε01 P+p + ε01 P−p − iη
2 2 2 2
Rezultatul precedent se poate interpreta din punct de vedere fizic, prin introducerea unor mărimi
specifice unei perechi de particule (sau goluri); astfel se introduc:
– energia unei perechi ı̂n sistemul Centrului de Masă
~2 P2
E = ~ P0 − , M = 2m , (8.24a)
2M
– funcţia număr de perechi

N (P, p) ≡ 1 − n01 P+p + n01 P−p , n0k = θ(kF − k) . (8.24b)
2 2
1
Din definiţie rezultă următoarele valori ale funcţiei număr de perechi (se notează p1 ≡ 2 P+p
şi p2 ≡ 21 P − p):


1 , pentru p1 > kF & p2 > kF ,
N (P, p) = −1 , pentru p1 < kF & p2 < kF ,


0, pentru p1 > kF & p2 < kF , sau p1 < kF & p2 > kF ;
de asemenea, suma energiilor perechii (care apare la numitorul integrale funcţiilor Green libere)
se exprimă ı̂n forma:
~2 2 ~2 2 ~2 2 ~2 2 ~2 2
ε01 P+p + ε01 P−p = 1
2 P+p + 1
2 P−p = P + p = ~ P0 − E + p .
2 2 2m 2m 2M m m
Cu ajutorul mărimilor corespunzătoare unei perechi de particule (goluri) produsul funcţiilor
Green libere devine:
Z
i ∞ dp0 e0 1 e 0 ( 1 P − p, 1 P0 − p0 )
G ( 2 P + p, 12 P0 + p0 ) G 2 2
~ −∞ (2π)

1 − n01 P+p 1 − n01 P−p n01 P+p n01 P−p
= 2
2
2
− 2 2
2
~P0 − ~ P0 − E + ~m p2 + iη ~P0 − ~ P0 − E + ~m p2 − iη
 1

 , pentru p1 > kF & p2 > kF ,

 E − ~2 2
 m p + iη
= −1
 ~2 2
, pentru p1 > kF & p2 > kF ,

 E − m p − iη


0, pentru p1 > kF & p2 < kF , sau p1 < kF & p2 > kF ;
se observă că cele 3 variante evidenţiate anterior se pot exprima ı̂n mod condensat astfel:
Z
i ∞ dp0 e 0 1 e0 ( 1 P − p, 1 P0 − p0 ) = N (P, p)
G ( 2 P + p, 21 P0 + p0 ) G 2 2 .
~ −∞ (2π) ~2 2
E − p + iη N (P, p)
m
Atunci ecuaţia integrală pentru funcţia de ciocnire redusă χ(p, p′ ; P), (8.23), se exprimă ı̂n urmă-
toarea formă:
Z
N (P, p) d3 q
χ(p, p′ ; P, P0 ) = (2π)3 δ 3 (p − p′ ) + 2 3
ve(q) χ(p − q, p′ ; P, P0 ) .
~ 2 3 (2π)
E − p + iη N (P, p) R
m
(8.25)
Se observă că ı̂n ultima formă, ecuaţia integrală pentru χ(p, p′ ; P) este analogul ecuaţiei (8.7) a
funcţiei de ı̂mprăştiere a sistemului cu 2 particule; totuşi, apar complicaţii suplimentare ı̂n ecuaţia
(8.25), faţă de ecuaţia (8.7), datorită restricţiilor impuse de principiul fermionic de excluziune,
care impune restricţii asupra stărilor intermediare permise, iar aceste restricţii sunt prezente ı̂n
termenul funcţie număr de perechi N (P, p).
Interacţia efectivă pentru aproximaţia scară se exprimă mai convenabil ı̂n termeni de funcţia
de ciocnire redusă, utilizând relaţiile (8.19) şi (8.21):
Z
d4 q
̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) ≡ 4
ve(q) Q(k1 − q, k2 + q; k3 , k4 )
R4 (2π)
Z
d4 q
= 4
ve(q) Q( 12 P + p, 12 P − p; 12 P + p′ , 21 P − p′ )
R4 (2π)
Z Z ∞
d3 q dp0
= 3
ve(q) Q( 21 P + p − q, 21 P − p + q; 12 P + p′ , 12 P − p′ )
R3 (2π) −∞ (2π)
Z
d3 q
= 3
ve(q) χ(p − q, p′ ; P) ,
R3 (2π)
adică s-a obţinut relaţia

Z
d3 q
̥(p, p′ ; P, P0 ) = 3
ve(q) χ(p − q, p′ ; P, P0 ) ; (8.26)
R 3 (2π)
se observă că relaţia (8.26) este analoagă relaţiei (8.9), astfel că se poate evidenţia următoarea
analogie ı̂ntre mărimile caracteristice ale ciocnirii bi-particulă simple (fe şi ψ)
e şi mărimile carac-
teristice ale interacţiei bi-particulă din sistemul fermionic, ı̂n aproximaţia scară (̥ şi χ):
(
fe(k′ , k) → ̥(p, p′ ; P, P0 ) ,
ψek (p) → χ(p − q, p′ ; P, P0 ) .
8.1.3 Ecuaţiile integrale Galitski

Anterior s-au obţinut ecuaţii pentru interacţia efectivă ̥ ı̂n funcţie de potenţialul de interacţie
inter-particulă v; totuşi rezultatele anterioare nu mai au sens când se efectuează trecerea la limita
v0 → ∞ (care corespunde cazului sfere rigide).
Pentru a obţine rezultate cu sens matematic la limita specificată anterior se utilizează metoda
Galitski: se rescriu ecuaţiile pentru mărimile caracteristice (χ şi ̥ ı̂n funcţie de amplitudinea de
ı̂mprăştiere bi-particulă ı̂n vid, eliminând astfel potenţialul de interacţie.
Aproximaţia de ordin minim este aproximaţia Born (de ordinul 1); ı̂n acest caz interacţia
efectivă (pentru aproximaţia scară) este
̥(0) (k1 , k2 ; k3 , k4 ) = ve(k1 − k3 ) = ve(k1 − k3 ) ,
iar amplitudinea de ı̂mprăştiere, conform ecuaţiei (8.6), este
Z
′ ′ m
fe(1) (k′ , k) = d3 r′ e−i(k −k)·r u(r) = ue(k′ − k) = 2 ve(k′ − k) ;
~
din relaţiile precedente, ı̂n sesul metodei Galitski, se elimină potenţialul de interacţie ve(k′ − k),
rezultând relaţia directă ̥(0) − fe(1) , adică proporţionalitatea celor două mărimi:
̥(0) ∼ fe(1) .
Corecţiile de ordine superioare provin ı̂n mod explicit de la fondul multi-particulă.
În continuare este convenabil să se simplifice notaţiile, astfel că se exprimă potenţialul de
interacţie şi energia totală a unei perechi de particule (goluri) ı̂n forma:
 2
 v(r) = ~ u(r) ,

2
m
 E= ~ ǫ.

m
A. Aproximaţia Galitski de ordinul 0

A1. Se consideră că funcţia număr de particule este banală:
N (P, p) ≈ 1 . (8.27)
Această aproximaţie implică ambele impulsuri p1 şi p2 mai mari decât impulsul Fermi: p1 > kF
şi p2 > kF , ceea ce semnifică stări virtuale cu perechi de particule (absenţa golurilor); rezultatul
este corect la limita gazului foarte rarefiat (kF → 0).
A2. Pentru aproximaţia anterioară (8.27), funcţia de ciocnire redusă, notată χ0 , satisface
ecuaţia integrală (8.25) ı̂n care N = 1:
Z
′ ′ 1 d3 q
3 3
χ0 (p, p ; P, P0 ) = (2π) δ (p − p ) + v (q) χ0 (p − q, p′ ; P, P0 ) .
e
~2 2 R3 (2π)
3
E − p + iη
m
Prin utilizarea notaţiilor concise, ecuaţia precedentă se rescrie ı̂n forma:
Z
d3 q
(ǫ − p2 + iη) χ0 (p, p′ ; P, P0 ) − 3
e(q) χ0 (p − q, p′ ; P, P0 ) = (ǫ − p2 + iη) (2π)3 δ 3 (p − p′ ) .
u
R3 (2π)
(8.28)
A3. Funcţia de ı̂mprăştiere bi-particulă ı̂n vid satisface ecuaţia integrală (8.7), care se rescrie
ı̂n următoarea formă echivalentă:
Z
(+) d3 q (+)
(k 2 − p2 + iη) ψek (p) − 3
e(p) ψek (p − q) = (k 2 − p2 + iη) (2π)3 δ 3 (k − p) ;
u
R 3 (2π)
ı̂n acest caz membrul drept al ecuaţiei este nul, datorită identităţii (x − a) δ(x − a) = 0 (factorul
infinitezimal iη se poate trece la limita nulă); ca urmare ecuaţia precedentă devine:
Z
(+) d3 q (+)
(k 2 − p2 + iη) ψek (p) − 3
e(p) ψek (p − q) = 0 .
u (8.29)
R3 (2π)
(+)
Din compararea ecuaţiilor (8.28) şi (8.29), rezultă că χ0 şi ψek satisfac ecuaţii de acelaşi tip, cu
deosebirea că ecuaţia pentru χ0 este neomogenă (cu membrul drept singular), pe când ecuaţia
(+)
pentru ψek este omogenă. Datorită similitudinii specificate anterior soluţia ecuaţiei (8.28) pentru
(+)
χ0 se poate exprima ı̂n termeni de ψek , fără să apară potenţialul de interacţie:
Z
d3 k ǫ − p ′ 2 + iη e(+) (+)∗
′
χ0 (p, p ; P, P0 ) = 3 ǫ − k 2 + iη
ψk (p) ψek (p′ ) . (8.30)
R 3 (2π)
Demonstraţie:
Se substituie soluţia (8.30) ı̂n ecuaţia (8.28):
Z
d3 q
(ǫ − p2 + iη) χ0 (p, p′ ; P, P0 ) − 3
e(q) χ0 (p − q, p′ ; P, P0 )
u
R3 (2π)
Z
d3 k ǫ − p ′ 2 + iη e(+)
ψk (p) ψek (p′ )
(+)∗
= (ǫ − p2 + iη) 3 ǫ − k 2 + iη
R3 (2π)
Z Z
d3 q d3 k ǫ − p ′ 2 + iη e(+)
ψk (p − q) ψek (p′ ) ;
(+)∗
− 3
u
e (q) 3 ǫ − k 2 + iη
R3 (2π) R3 (2π)
ı̂n al doilea termen se inversează ordinea de integrare şi se utilizează ecuaţia (8.29):
Z Z
d3 q d3 k ǫ − p ′ 2 + iη e(+) (+)∗
3
ue(q) 3 ǫ − k 2 + iη
R3 (2π) R3 (2π)
Z Z
d3 k ǫ − p ′ 2 + iη d3 q
e(q) ψek (p − q) · ψek (p′ )
(+) (+)∗
= 3 2 3
u
R 3 (2π) ǫ − k + iη R 3 (2π)
Z
d3 k ǫ − p ′ 2 + iη 2
(k − p2 + iη) ψek (p) ψek (p′ ) .
(+) (+)∗
= 3 ǫ − k 2 + iη
R3 (2π)
După transformarea precedentă, cei doi termeni ai membrului drept din ecuaţia iniţială se pot
comasa sub o singură integrală, rezultând următoarea expresie:
Z
d3 q
(ǫ − p2 + iη) χ0 (p, p′ ; P, P0 ) − 3
e(q) χ0 (p − q, p′ ; P, P0 )
u
R3 (2π)
Z
d3 k ǫ − p ′ 2 + iη ǫ − p ′ 2 + iη 2 (+) (+)∗
= 3
(ǫ − p 2
+ iη) − (k − p 2
+ iη) ψek (p) ψek (p′ ) .
R3 (2π) ǫ − k2 + iη ǫ − k2 + iη
Mărimea din interiorul parantezelor acolade se transformă luând ı̂n considerare faptul că parametrul
infinitezimal iη este neglijabil, astfel că se obţine:
ǫ − p ′ 2 + iη ǫ − p ′ 2 + iη 2 ǫ − p ′ 2 + iη
(ǫ − p2 + iη) 2
− 2
(k − p2 + iη) = (ǫ − k2 ) = ǫ − p ′ 2 + iη ;
ǫ − k + iη ǫ − k + iη ǫ − k2 + iη
ca urmare, ı̂n membrul drept se extrage ı̂n exteriorul integralei rezultatul operaţiilor algebrice din
interiorul parantezelor acolade şi se utilizează relaţia de completitudine a funcţiilor de ı̂mprăştiere
(8.8b):
Z
d3 q
(ǫ − p2 + iη) χ0 (p, p′ ; P, P0 ) − 3
e(q) χ0 (p − q, p′ ; P, P0 )
u
R3 (2π)
Z
d3 k e(+)
(+)∗
= (ǫ − p ′ 2 + iη) 3
R3 (2π)
= (ǫ − p ′ 2 + iη) (2π)3 δ 3 (p − p′ ) .
Se observă că s-a obţinut ecuaţia (8.28), astfel că s-a verificat valabilitatea soluţiei (8.30).
A4. Expresia funcţiei de ciocnire redusă χ0 ı̂n termeni de funcţia de ı̂mprăştiere bi-particulă ı̂n
(+)
vid ψek , reprezentată prin relaţia (8.30), se poate transforma ı̂nt-o expresie echivalentă ı̂n care
să apară amplitudinea de ı̂mprăştiere fe(k′ , k); pentru aceasta ı̂n membrul drept al relaţiei (8.30)
(+)∗
se substituie funcţia ψek (p′ ) utilizând relaţia (8.10):
Z
d3 k ǫ − p ′ 2 + iη e(+) (+)∗
′
χ0 (p, p ; P, P0 ) = 3 ǫ − k 2 + iη
R 3 (2π)
Z n
d3 k ǫ − p ′ 2 + iη e(+) 3 3 ′ fe∗ (p′ , k) o
= ψk (p) (2π) δ (k − p ) −
R3 (2π)
3 ǫ − k 2 + iη p ′ 2 − k2 + i η
Z 3 ′2
d k ǫ − p + iη (+)
= ψep′ (p) − 3 2 ′ 2 − k 2 + iη) k
ψe (p) fe∗ (p′ , k) ;
R3 (2π) (ǫ − k + iη)(p
prin transformări algebrice elementare se descompune fracţia din expresia precedentă

ǫ − p ′ 2 + iη −1 −1
2 ′ 2 2
= 2
+ ′2 ,
(ǫ − k + iη)(p − k + iη) ǫ − k + iη p − k 2 + iη
astfel că rezultă următoarea expresie a funcţiei χ0 ı̂n termeni de ψek şi fe∗ :
Z
(+) d3 k n 1 1 o
(+)
χ0 (p, p′ ; P, P0 ) = ψep′ (p) + 3 2
+ ′2 2
ψek (p) fe∗ (p′ , k) . (8.31)
R 3 (2π) ǫ − k + iη p − k + iη
A5. Interacţia efectivă (pentru aproximaţia scară şi cu aproximaţia Galitski de ordinul 0) re-
zultă din expresia (8.31) a funcţiei de ciocnire, conform relaţiei generale (8.26):
̥0 (p, p′ ; P, P0 )
Z
d3 q
= 3
ve(q) χ0 (p − q, p′ ; P, P0 )
R3 (2π)
Z n
~2 d3 q (+)
= u
e (q) ψep′ (p − q)
m R3 (2π)3
Z
d3 k 1 1
e(+) (p − q) fe∗ (p′ , k)
o
+ + ψk
R3 (2π)
3 ǫ − k 2 + iη p ′ 2 − k 2 + iη
2 Z
Z 3
~ d q (+)
= 3
e(q) ψep′ (p − q)
u
m R3 R3 (2π)
Z Z d3 q
d3 k 1 1 e(+) e∗ ′
+ 3 ǫ − k 2 + iη
+ ′2 e(q) ψk (p − q) f (p , k) ;
u
R3 (2π) p − k 2 + iη R3 (2π)3
potenţialul de interacţie se elimină prin utilizarea relaţiei (8.9)
Z
d3 q (+)
fe(k′ , k) = 3
e(q) ψek (k′ − q) ,
u
R3 (2π)
astfel că rezultă expresia interacţiei efective numai ı̂n termeni de amplitudinea de ı̂mprăştiere
bi-particulă ı̂n vid
Z
m e(p, p′ )+ d3 k 1 1
̥ 0 (p, p ′
; P, P0 ) = f + fe(p, k) fe∗ (p′ , k) , (8.32)
~2 R3 (2π)
3 ǫ − k 2 + iη k 2 − p ′ 2 − iη
numită prima ecuaţie Galitski.
Observaţii asupra primei ecuaţii Galitski:
i. Prima ecuaţie Galitski este expresia interacţiei efective ̥0 (ı̂n aproximaţia Galitski de
ordinul 0) ı̂n termeni de amplitudinea de ı̂mprăştiere fe, fiind independentă de potenţialul de
ı̂mprăştiere; ca urmare, rezultatul este valabil inclusiv la limita potenţialului de interacţie singular
(v0 → ∞).
ii. Interacţia efectivă ̥0 depinde de energia totală a unei perechi de particule:
m m ~2
ǫ ≡ 2 E = 2 ~ P0 − P .
~ ~ 4m
În cazul particular când ǫ = p ′ 2 , atunci integrandul devine nul şi se obţine
m
̥0 (p, p′ ; P, P0 ) = fe(p, p′ ) ;
~2
totuşi, pentru problema studiată este interesant cazul când ǫ 6= p ′ 2 .

iii. Pentru ciocniri elastice bi-particulă ı̂n vid impulsul ı̂n modul se conservă: |p| = |p′ |; dar
pentru problema studiată este necesară expresia amplitudinii de ı̂mprăştiere fe(p, p′ ) pentru toate
valorile impulsurilor p şi p′ .
B. Metoda Galitski exactă

B1. Se va transforma ecuaţia integrală pentru funcţia de ciocnire reduasă χ astfel ı̂ncât să fie
(+)
exprimată numai ı̂n termeni de mărimi ale ı̂mprăştierii bi-particulă ı̂n vid (adică ψek şi fe), prin
eliminarea potenţialului de interacţie v, ı̂n mod analog cu operaţiile efectuate ı̂n aproximaţia
Galitski de ordinul 0, dar fără să se presupună valoarea unitate (N = 1) pentru funcţia număr
de particule. Relaţia generală se va exprima ı̂n mod convenabil utilizând soluţia aproximaţiei
Galitski de ordinul 0.
B2. Ecuaţia funcţiei de ı̂mprăştiere reduse se obţine din ecuaţia (8.25) ı̂n care se utilizează
parametrii simplificaţi:
Z
′ ′ N (P, p) d3 q
3 3
χ(p, p ; P) = (2π) δ (p − p ) + 2 3
ve(q) χ(p − q, p′ ; P)
~ 2 R3 (2π)
E−
p + iη N (P, p)
m
Z
′ N (P, p) d3 q
3 3
= (2π) δ (p − p ) + e(q) χ(p − q, p′ ; P) .
u
ǫ − p2 + iη N (P, p) R3 (2π)3
Integrala din relaţia precedentă se reduce la interacţia efectivă, conform relaţiei (8.26):
Z Z
d3 q m d3 q m
3
e(q) χ(p − q, p′ ; P) = 2
u 3
v (q) χ(p − q, p′ ; P) = 2 ̥(p, p′ ; P) ;
e
R 3 (2π) ~ R 3 (2π) ~
ca urmare, ecuaţia anterioară se rescrie ı̂n forma:
N (P, p) m
χ(p, p′ ; P) = (2π)3 δ 3 (p − p′ ) + ̥(p, p′ ; P) .
ǫ − p2 + iη N (P, p) ~2
Atunci, se transformă algebric relaţia (8.25), astfel ı̂ncât să fie similară cu ecuaţia integrală (8.28):
Z
1 d3 q
χ(p, p′ ; P) − e(q) χ(p − q, p′ ; P)
u
ǫ − p + iη R3 (2π)3
2

N (P, p) 1 m
= (2π)3 δ 3 (p − p′ ) + − ̥(p, p′ ; P) . (8.33)
ǫ − p2 + iη N (P, p) ǫ − p2 + iη ~2
şi se ia ı̂n considerare relaţia (8.28), care se poate exprima ı̂n următoarea formă echivalentă:
Z
1 d3 q
χ0 (p, p′ ; P) − e(q) χ0 (p − q, p′ ; P) = (2π)3 δ 3 (p − p′ ) ;
u
ǫ − p2 + iη R3 (2π)
3
atunci, soluţia ecuaţiei integrale (8.33) este
χ(p, p′ ; P) = χ0 (p, p′ ; P)
Z
d3 k N (P, k) 1 m
+ 3
χ0 (p, k; P) − ̥(k, p′ ; P) .
R3 (2π) ǫ − k + iη N (P, k) ǫ − k + iη ~2
2 2
(8.34)
Demonstraţie:
Se substituie soluţia posibilă (8.34) ı̂n ecuaţia (8.33), luând ı̂n considerare ecuaţia aproximaţiei de
ordinul 0
Z
1 d3 q
χ(p, p′ ; P) − e(q) χ(p − q, p′ ; P)
u
ǫ − p2 + iη R3 (2π)3
Z
d3 k N (P, k) 1 m
= χ0 (p, p′ ; P) + 3
χ 0 (p, k; P) − ̥(k, p′ ; P)
R3 (2π) ǫ − k2 + iη N (P, k) ǫ − k2 + iη ~2
Z
1 d3 q
− u
e(q) χ0 (p − q, p′ ; P)
ǫ − p2 + iη R3 (2π)3
Z h im
d3 k N (P, k) 1 ′
+ 3
χ 0 (p − q, k; P) − ̥(k, p ; P)
R3 (2π) ǫ − k2 + iη N (P, k) ǫ − k2 + iη ~2
Z 3

′ 1 d q ′
= χ0 (p, p ; P) − e(q) χ0 (p − q, p ; P)
u
ǫ − p2 + iη R3 (2π)3
Z Z
d3 k 1 d3 q
+ 3
χ 0 (p, k; P) − u
e(q) χ 0 (p − q, k; P)
R3 (2π) ǫ − p2 + iη R3 (2π)3
h N (P, k) 1 i m
× − ̥(k, p′ ; P) ;
ǫ − k2 + iη N (P, k) ǫ − k2 + iη ~2
conform ecuaţiei integrale satisfăcute de χ0 , cantităţile din interiorul celor două grupuri de paran-
teze acolade se reduc la funcţii Dirac, astfel că se obţine:
Z
1 d3 q
χ(p, p′ ; P) − e(q) χ(p − q, p′ ; P)
u
ǫ − p + iη R3 (2π)3
2
Z h im
d3 k N (P, k) 1
= (2π)3 δ 3 (p − p′ ) + 3
(2π) 3 3
δ (p − k) − ̥(k, p′ ; P)
R3 (2π) ǫ − k2 + iη N (P, k) ǫ − k2 + iη ~2
h N (P, p) 1 im
= (2π)3 δ 3 (p − p′ ) + − ̥(p, p′ ; P) ,
ǫ − p2 + iη N (P, p) ǫ − p2 + iη ~2
adică formula (8.34) verifică ecuaţia (8.33).
B3. Pe baza relaţiei (8.26), din rezultatul precedent pentru funcţia de ciocnire χ se obţine
ecuaţia interacţiei efective ̥:
Z
d3 q
̥(p, p′ ; P) = 3
ve(q) χ(p − q, p′ ; P, P0 )
R 3 (2π)
Z
d3 q
= 3
ve(q) χ0 (p − q, p′ ; P)
R 3 (2π)
Z h im
d3 k N (P, k) 1 ′
+ 3
χ0 (p − q, k; P) − ̥(k, p ; P)
R3 (2π) ǫ − k2 + iη N (P, k) ǫ − k2 + iη ~2
Z
d3 q
= 3
ve(q) χ0 (p − q, p′ ; P)
R3 (2π)
| {z }
= ̥0 (p,p′ ;P)
Z 3 Z
d k d3 q
+ 3 3
ve(q) χ0 (p − q, k; P)
R3 (2π) 3 (2π)
|R {z }
= ̥0 (p,k;P)
h N (P, k) 1 im
× − ̥(k, p′ ; P) ;
ǫ − k2 + iη N (P, k) ǫ − k2 + iη ~2
ca urmare, rezultă ecuaţia a doua Galitski:
̥(p, p′ ; P) = ̥0 (p, p′ ; P)
Z h im
d3 k N (P, k) 1
+ 3
̥0 (p, k; P) − ̥(k, p′ ; P) .
R3 (2π) ǫ − k2 + iη N (P, k) ǫ − k2 + iη ~2
(8.35)
Observaţii asupra ecuaţiilor Galitski:

i. Prima ecuaţie Galitski (8.32) este o ecuaţie integrală a interacţiei efective ı̂n aproximaţia
Galitski de ordinul 0, ̥0 , ı̂n funcţie de amplitudinea de ı̂mprăştiere ı̂n vid fe, iar a doua ecuaţie
Galitski (8.35) este o ecuaţie integrală pentru interacţia efectivă exactă ̥ ı̂n termeni de interacţia
efectivă de ordinul 0, ̥0 ; prin urmare, ecuaţiile Galitski sunt un set de două ecuaţii integrale
cuplate, din care rezultă interacţia efectivă ̥ ı̂n termeni de amplitudinea de ı̂mprăştiere fe.
Deoarece ı̂n ambele ecuaţii s-a eliminat potenţialul de interacţie, atunci este posibil să se considere
trecerea la limita potenţialului singular (v0 → ∞), adică ecuaţiile Galitski sunt valabile pentru
limita sferelor rigide; evident, ı̂n acest caz limită este necesar să se determine amplitudinea de
ı̂mprăştiere.
ii. Soluţia ecuaţiilor Galitski este interacţia efectivă ̥ exprimată ı̂n termeni de amplitudinea
de ı̂mprăştiere fe; atunci, conform relaţiei (8.11), se obţine self-energia proprie M
f∗ (ı̂n aproximaţia
scară), din care rezultă cantităţi fizice ale sistemului (energia stării fundamentale şi spectrul
excitaţiilor elementare).
iii. Ecuaţiile Galitski permit determinarea analitică aproximativă a soluţiei numai ı̂n cazuri
asimptotice; cazul asimptotic interesant este gazul fermionic rarefiat.
C. Limita ecuaţiilor Galitski pentru gaze rarefiate

C1. După cum s-a arătat anterior, pentru rezolvarea ecuaţiilor Galitski este necesar să se cu-
noască amplitudinea de ı̂mprăştiere corespunzătoare interacţiei bi-particulă ı̂n vid. În cazul când
interacţia bi-particulă este o ciocnire elastică, atunci este convenabil să se determine amplitudinea
de ı̂mprăştiere prin metoda defazajelor 1 .
Conform metodei defazajelor, amplitudinea de ı̂mprăştiere se exprimă ı̂n termeni de mărimea
impulsului k şi unghiul de ı̂mprăştiere θ, prin formula:
∞
X ∞
X
2l + 1 iδl
f (k, θ) = e sin δl Pl (cos θ) ≡ fl (k, θ) ,
k
l=0 l=0
unde
– cei doi vectori de undă (impulsuri) au mărimi egale, deoarece s-a considerat ı̂mprăştierea
elastică: |k| = |k′ | ≡ k;
– unghiul dintre vectorii de undă k şi k′ este θ;
e ′ ′
– amplitudinea de ı̂mprăştiere este f (k, k ) = −4π f ((k, k ) ≡ −4π f (k, θ);
– defazajele δl l=0,1,2,... au următoarele expresii:

 δ0 (k) = −k a ,
(k a)2l+1
 δl (k) = , l = 1, 2, . . . ;
(2l + 1)!! (2l − 1)!!
– raza de acţiune a interacţiei bi-particulă este a;
– Pl (x) este polinomul Legendre de ordinul l.
Termenii seriei de defazaje au următoarele expresii la limita k a ≪ 1:
• l = 0 (undă-s)
1 4π 4π
fe0 (k, k′ ) = −4π eiδ0 sin δ0 P0 (cos θ) ≈ − (1 + iδ0 ) δ0 = − (−ka)(1 − ika) ;
k k k
la limita k → 0 se obţine: fe0 (k, k′ ) ≈ 4πa(1 − ika).
• l = 1 (undă-p)
3 12π
fe1 (k, k′ ) = −4π eiδ1 sin δ1 P1 (cos θ) ≈ − (1 + iδ1 ) δ1 cos θ
k k
12π (−ka)3 h (−ka)3 i
=− 1−i cos θ ;
k 3 3
4π cos θ h (−ka)3 i
la limita k → 0 se obţine: fe1 (k, k′ ) ≈ − (ka)3 1 − i .
k 3
1 Metoda defazajelor este una dintre problemele fundamentale ale teoriei ciocnirilor din mecanica cuantică
standard; ca urmare, se consideră că această chestiune este cunoscută şi se utilizează numai principalele rezultate.
• l≥1
2l + 1 iδl
fel (k, k′ ) = −4π e sin δl Pl (cos θ)
k
2l + 1 (k a)2l+1 h (k a)2l+1 i
≈ − 4π Pl (cos θ) 1+i ;
k (2l + 1)!! (2l − 1)!! (2l + 1)!! (2l − 1)!!
la limita k → 0 se obţine: fel (k, k′ ) ∼ (ka)2l+1 .

Din rezultatele anterioare se obţine că ı̂n limita k → 0 termenul l = 0 (unda-s) este dominant,
iar amplitudinea de ı̂mprăştiere are următoarea expresie aproximativă:

fe(k, k′ ) ≈ fe0 (k, k′ ) = 4πa(1 − ika) + O(k 2 a3 ) . (8.36)
k=k′
Este important să se remarce că rezultatul precedent este valabil chiar când k′ 6= k, dacă ambii
vectori de undă sunt foarte mici (k & k ′ → 0).
C2. Condiţia de gaz rarefiat este:

kF a ≪ 1 .
Atunci se face hipoteza:
Ecuaţiile Galitski se pot dezvolta ı̂n serii de puteri ı̂n raport cu parametrul kF a.
Demonstraţie:

• Pentru 12 P ± k > kF , adică dacă ambii vectori de undă (impulsuri) p1 = 12 P + k şi p1 = 12 P − k
sunt superiori vectorului de undă Fermi (ceea ce ı̂nseamnă că ambele stări sunt de particule) rezultă
că funcţia număr de perechi este N (P, k) = 1.
În aceste condiţii mărimea caracteristică din a doua ecuaţie Galitski este nulă:
h N (P, k) 1 i

2
− 2
=0;
ǫ − k + iη N (P, k) ǫ − k + iη N(P,k)=1
deoarece ı̂n acest caz integrandul, din membrul drept al celei de-a doua ecuaţie Galitski, este
nul rezultă că interacţia efectivă exactă coincide cu interaţia efectivă ı̂n aproximaţia Galitski de
ordinul 0: ̥ = ̥0 .
Din raţionamentul anterior rezultă că interacţia efectivă
exactă
̥ diferă de interacţia efectivă ı̂n
aproximaţia Galitski de ordinul 0, ̥0 , numai dacă 12 P ± k < kF (conform celei de-a doua ecuaţie
Galitski).

• Pe de altă parte, dacă se consideră 12 P ± k < kF (când N (P, k) 6= 1 şi ̥ 6= ̥0 ), atunci domeniul
de interes este ǫ ≈ εF (adică k ≈ kF ); ı̂n aceste condiţii, din ecuaţia a doua Galitski
̥(p, p′ ; P) − ̥0 (p, p′ ; P)
Z h i m
d3 k N (P, k) 1
= 3
̥0 (p, k; P) 2
− ̥(k, p′ ; P)
R3 (2π) ǫ − k + iη N (P, k) ǫ − k + iη ~2
2
se poate deduce următoarea estimare:

1 m m
̥ − ̥0 ∼ kF3 ̥0 ̥ = kF 2 ̥0 ̥ ;
kF2 ~2 ~
atunci, variaţia relativă a interacţiei efective este
̥ − ̥0 m
∼ kF 2 ̥0 ≈ kF fe ,
̥ ~
unde ultima egalitate (aproximativă) s-a obţinut din prima ecuaţie Galitski ı̂n aproximaţia ǫ ≈ p ′ 2 ,
m
adică: 2 ̥0 ≈ fe. Expresia precedentă, la limita k → 0, devine
~
̥ − ̥0
∼ kF 4πa ∼ kF a ≪ 1 .
̥
• Rezultatele anterioare arată că ̥ ≈ ̥0 , cu o corecţie de ordinul kF a, ceea ce implică posibilitatea

dezvoltării ı̂n serie de puteri ı̂n raport cu parametrul kF a.
C3. Interacţia efectivă ̥ este necesară, din punct de vedere fizic, numai pentru calculul self-
energiei (ı̂n aproximaţia scară), conform relaţiei (8.16):
Z Z
f∗ (k) = −(2s + 1) i d4 k′ e 0 ′ ′ ′ d4 k′ e0 ′
~M 4
G (k ) ̥(k, k ; k, k ) + i 4
G (k ) ̥(k′ , k; k, k′ ) .
R 4 (2π) R 4 (2π)
Pe de altă parte, interacţia efectivă ̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) = ̥(p, p′; P), ı̂n ecuaţiile Galitski, este
exprimată prin variabilele P ≡ k1 + k2 = k3 + k4 , p ≡ 12 k1 − k2 şi p′ ≡ 21 k3 − k4 ; ca urmare,
ı̂n noile variabile, funcţiile ̥ interesante sunt

̥ k, k′ ; k, k′ = ̥ 21 (k − k′ ) , 12 (k − k′ ) ; k + k′ = ̥(q, q; P) ,

̥(k′ , k; k, k′ ) = ̥ 21 (k′ − k) , 12 (k − k′ ) ; k + k′ = ̥(−q, q; P) ,
1
unde q = 2 (k − k′ ).
C4. Pe baza observaţiilor anterioare se efectuează dezvoltarea ı̂n serie la limita kF a ≪ 1 ı̂n
prima ecuaţie Galitski (8.32) pentru interacţia efectivă interesantă, ı̂n care se utilizează formula
Sohotski-Weierstrass şi aproximaţia (8.36) pentru amplitudinea de ı̂mprăştiere:
Z
m e d3 k 1 1
̥0 (q, q; P) = f (q, q) + + fe(q, k) fe∗ (q, k)
~2 R3 (2π)
3 ǫ − k 2 + iη k 2 − q 2 − iη

≈ 4πa − 4πia2 q + . . .
qa≪1
Z
d3 k h 1 1
2 2
i
4πa − 4πia2 q + . . . 2
+ 3 2
+ P 2 2
+ iπ δ(k − q )
R3 (2π) ǫ − k + iη k −q
Z 3 Z
d k 1 d3 k 1
= 4πa − 4πia2 q + (4πa)2 3 2
+ − 3 2 2
R3 (2π) ǫ − k + iη R3 (2π) k − q
Z 3

d k
+ iπ 3
δ(k 2 − q 2 ) + . . .
R3 (2π)
Ultima integrală se efectuează pe baza descompunerii funcţiei Dirac şi utilizând coordonatele
sferice (integralele unghiulare sunt banale şi produc factorul 4π):
Z Z ∞
d3 k 2 2 iπ 4π i 2 i
iπ 3
δ(k − q ) = 3
dk k 2 δ(k − q) + δ(k + q) ] = q = q;
R3 (2π) 2 q (2π) 0 4π q 4π
atunci interacţia efectivă considerată anterior devine:
Z Z
m 2 2 d3 k 1 d3 k 1 iq
̥0 (q, q; P) = 4πa − 4πia q + (4πa) + − + +...
~2 3 2
R3 (2π) ǫ − k + iη
3 2
R3 (2π) k − q
2 4π
ı̂n membrul drept al egalităţii precedente, al doilea termen anihilează ultimul termen, astfel ı̂ncât
se obţine aproximaţia primei ecuaţii Galitski la limita kF a ≪ 1:
Z
m 2 d3 k n 1 1 o
2
̥0 (q, q; P) = 4πa + (4πa) 3 2
+P 2 2
+ O(q 2 a3 ) . (8.37)
~ R 3 (2π) ǫ − k + iη k − q
Se observă că termenul 4πa este dominant, iar integrala este o mică corecţie.
Pentru a doua ecuaţie Galitski se observă că la limita kF a ≪ 1, interacţia efectivă exactă
diferă de aproximaţia de ordinul 0 prin termenul de corecţie, conform hipotezei de dezvoltare ı̂n
serie:
̥(q, q; P) = ̥0 (q, q; P) + O(kF a) ;
ca urmare, ı̂n membrul drept al ecuaţiei (8.35) se poate substitui ̥ prin ̥0 , deoarece integrala
din membrul drept al acestei ecuaţii este de ordinul kF a:
m m
̥(q, q; P) ≈ 2 ̥0 (q, q; P)
~2 ~
Z h im
d3 k m N (P, k) 1
+ 3 2
̥0 (q, k; P) − ̥0 (k, q; P) ;
R3 (2π) ~ ǫ − k 2 + iη N (P, k) ǫ − k 2 + iη ~2
atunci, se poate utiliza forma aproximativă a primei ecuaţii Galitski, (8.37), pentru ̥0 şi se reţine
ı̂n integrală numai termenul dominant (deoarece integrala este un termen corectiv):
Z
m 2 d3 k h 1 1 i
̥(q, q; P) ≈ 4πa + (4πa) + P + . . .
~2 R3 (2π)
3 ǫ − k 2 + iη k2 − q2
Z 3 h i
d k N (P, k) 1
+ 3
4πa + . . . 2
− 2
4πa + . . .
R3 (2π) ǫ − k + iη N (P, k) ǫ − k + iη
Z 3 h 1
d k 1
= 4πa + (4πa)2 3 ǫ − k 2 + iη
+ P
R3 (2π) k2 − q2
N (P, k) 1 i
+ − + O(q 2 a3 ) ;
ǫ − k 2 + iη N (P, k) ǫ − k 2 + iη
se observă că primul termen şi ultimul termen ai integrandului se reduc, astfel că din aproximaţia
celei de-a doua ecuaţii Galitski, rezultă următoarea expresie a interacţiei efective (pentru apro-
ximaţia scară) la limita kF a ≪ 1 (când amplitudinea de ı̂mprăştiere este de tip undă-s):
Z 1 i
~2 d3 k h N (P, k)
̥(q, q; P) ≈ 4πa 1+4πa 3 ǫ − k 2 + iη N (P, k)
+P 2 +O(q 2 a3 ) . (8.38)
m R3 (2π) k − q2
Conform rezultatului anterior, interacţia efectivă ̥(q, q; P) depinde numai de mărimea vecto-
rului q, astfel ı̂ncât rezultă ce-a de-a doua funcţie interesantă (pentru self-energie):
̥(−q, q; P) ≈ ̥(q, q; P) . (8.39)
qa→0
Se observă că ı̂n cazul limită s-au obţinut expresii ale interacţiei efective ̥ ı̂n funcţie numai de
mărimi cunoscute.
8.1.4 Self-energia ı̂n aproximaţia scară şi la limita kF a ≪ 1

A. Self-energia ı̂n aproximaţia scară are expresia dată de formula (8.16):
Z
f∗ (k) = i d4 k′ e 0 ′ n ′ ′ ′ ′
o
~M 4
G (k ) − (2s + 1) ̥(k, k ; k, k ) + ̥(k , k; k, k )
R4 (2π)
Z
d k e0 ′ n
4 ′ o
=i 4
G (k ) − (2s + 1) ̥(q, q; P) + ̥(−q, q; P) ,
R4 (2π)
unde P ≡ k + k′ şi q ≡ 21 (k − k′ ). În aproximaţia undelor lungi (kF a ≪ 1) cele două interacţii
efective sunt egale ̥(q, q; P) = ̥(−q, q; P), conform relaţiei (8.39), astfel ı̂ncât se obţine:
Z
f∗ (k) ≈ − i 2s d4 k′ e0 ′
~M 4
G (k ) ̥(q, q; P) . (8.40)
R4 (2π)
Conform rezultatelor obţinute pentru interacţia efectivă, se utilizează expresia aproximativă

(8.38) şi se obţine seria de puteri ı̂n raport cu raza de acţiune a interacţiei (a) până ı̂n ordi-
nul 2:
Z Z ∞
f∗ (k, ω) ≈ − i 2s d3 k′ dω ′ e 0 ′ ′
~M 3
G (k , ω ) ̥(q, q; P, P0 )
R3 (2π) −∞ 2π
Z Z
d3 k′ ∞ dω ′ iω′ η e0 ′ ′
≈ − i 2s 3
e G (k , ω )
R3 (2π) −∞ 2π
Z i
~2 d3 k′′ h N (P, k′′ ) 1
× 4πa 1 + 4πa 3 ǫ − (k ′′ )2 + iη N (P, k′′ )
+P ;
m R3 (2π) (k ′′ )2 − q 2
′
se observă că s-a introdus factorul de convergenţă eiω η , deoarece aproximaţia utilizată a produs
o interacţie efectivă independentă de frecvenţă şi astfel integrala după frecvenţă implică numai
Z∞
dω ′ e 0 ′ ′
funcţia Green liberă, adică G (k , ω ), iar această integrală nu are sens matematic bine
2π
−∞
definit.
Se separă termenii primelor 2 ordine, astfel că rezultă:

f∗ (k, ω) ≈ ~M
~M f∗ (k, ω) + ~M
f∗ (k, ω) + . . . (8.41)
1 2
unde
Z Z
f1∗ (k, ω) = − i 2s ~2 d3 k′ ∞ dω ′ iω′ η e 0 ′ ′
~M 4πa 3
e G (k , ω ) , (8.42a)
m R3 (2π) −∞ 2π
Z Z
f∗ ~2 2 d3 k′ ∞ dω ′ iω′ η e 0 ′ ′
~M2 (k, ω) = − i 2s (4πa) 3
e G (k , ω )
m R3 (2π) −∞ 2π
Z
d3 k′′ h N (P, k′′ ) 1 i
× 3 ǫ − (k ′′ )2 + iη N (P, k′′ )
+ P . (8.42b)
R3 (2π) (k ′′ )2 − q 2
B. Prin calcul direct se obţine pentru termenul de ordinul 1 următoarea expresie:
f1∗ (k, ω) ≈ ~2 kF2 4

~M 2s (kF a) . (8.43)
2m 3π
f∗ (k, ω) este o constantă (independentă de k şi ω).
Se observă că termenul de ordinul 1 M 1
Demonstraţie:
Pentru a efectua integralele din formula (8.42a) se utilizează expresia funcţiei Green libere (3.70)
e 0 (k, ω) = θ(k − kF ) + θ(kF − k) ,

G ωk ≡
1 0
ε =
~ 2
k
ω − ωk + i η ω − ωk − i η ~ k 2m
şi integralele caracteristice după frecvenţă
Z ∞ (
dω eiωη 0, pentru +
K± (a) ≡ =
−∞ 2π ω − a ± iη i, pentru −
care au fost justificate ı̂n Anexa matematică A.5 cu formula (A.46).
Atunci din formula (8.42a) rezultă egalităţile
Z Z
2
f1∗ (k, ω) = − i 2s ~ 4πa d3 k′ ∞ dω ′ iω′ η n θ(k − kF ) θ(kF − k) o
~M 3
e +
m R3 (2π) −∞ 2π ω − ωk + i η ω − ωk − i η
2 Z 3 ′
Z ∞ ′ iω ′ η
~ d k dω e
= − i 2s 4πa 3
θ(k′ − kF ) ′ − ω + iη
m R 3 (2π) −∞ 2π ω k
| {z }
(1)
= J+ (ωk ) = 0
Z ∞ ′
dω ′ eiω η
+ θ(kF − k′ ) ′
−∞ 2π ω − ωk − iη
| {z }
(1)
= J− (ωk ) = i
Z
~2 d3 k′
= 2s 4πa 3
θ(kF − k′ )
m R3 (2π)
Z kF
~2 4π ~2 4π kF3
= 2s 4πa 3
dk k2 = 2s 4πa ,
m (2π) 0 m (2π)3 3
iar ultimul rezultat este echivalent cu formula (8.43).
C. Pentru termenul de ordinul 2 calculele sunt mai complexe şi se obţine următoarea expresie:
f∗ (k, ω) = ~2 kF2 32 π 2
~M 2 2s (kF a)2
2m kF4
Z Z
d3 k′ d3 k′′ θ(k ′ − kF ) θ(kF − 12 P + k′′ ) θ(kF − 12 P − k′′ )
× 3 3 m
R3 (2π) R3 (2π) ω + q 2 − 12 k 2 − (k ′′ )2 − iη
~
θ(kF − k ′ ) θ( 21 P + k′′ − kF ) θ( 21 P − k′′ − kF ) 1
′
+ m + θ(kF − k ) P .
ω + q 2 − 12 k 2 − (k ′′ )2 + iη (k ′′ )2 − q 2
~
(8.44)
Demonstraţie:
Se substituie expresia funcţieie Green libere ı̂n formula (8.42b) şi astfel rezultă două integrale după
frecvenţă:
Z Z
2
f2∗ (k, ω) = − i 2s ~ (4πa)2 d3 k′ ∞ dω ′ iω′ η n θ(k′ − kF ) θ(kF − k′ ) o
~M 3
e +
m R3 (2π) −∞ 2π ω − ωk + i η
′ ω − ωk ′ − i η
Z 3 ′′ h ′′ i
d k N (P, k ) 1
× 3 ǫ − (k ′′ )2 + iη N (P, k′′ )
+P ′′ )2 − q 2
R 3 (2π) (k
Z Z
~2 d3 k′ d3 k′′
= − i 2s (4πa)2 3 3
m R3 (2π) R3 (2π)
Z ∞ ′ iω ′ η h i
dω e N (P, k′′ ) 1
× θ(k′ − kF ) ′′ 2 ′′
+ P
−∞ 2π ω − ωk′ + i η ǫ − (k ) + iη N (P, k ) (k′′ )2 − q 2
Z ∞
dω ′
e iω ′ η h N (P, k ) ′′ 1 i
+ θ(kF − k′ ) ′′ 2 ′′
+ P
−∞ 2π ω − ωk′ − i η ǫ − (k ) + iη N (P, k ) (k′′ )2 − q 2
2 Z 3 ′ Z 3 ′′
~ d k d k
≡ − i 2s (4πa)2 3 3
m R 3 (2π) R 3 (2π)
n o
× θ(k′ − kF ) F+ (k′ , k′′ ; k, ω) + θ(kF − k′ ) F− (k′ , k′′ ; k, ω) ,
unde funcţiile F± (k′ , k′′ ; k, ω) sunt integrale după frecvenţă

Z ∞ ′ h i
dω ′ eiω η N (P, k′′ ) 1
F± (k′ , k′′ ; k, ω) ≡ ′′ 2 ′′
+P ′′ 2 2
.
−∞ 2π ω − ωk′ ± i η ǫ − (k ) + iη N (P, k ) (k ) − q
Pentru a explicita funcţiile F± se observă că următoarele mărimi sunt independente de frecvenţă:
N (P, k′′ ) = N (k + k′ , k′′ ) ,
1
q = (k − k′ ) ;
2
pe de altă parte, energia unei perechi de particule ǫ este dependentă de frecvenţa ω ′ :
m ~2 2 m 1
ǫ=
2
~P0 − P = (ω + ω ′ ) − (k + k′ )2 .
~ 4m ~ 4
De asemenea, se vor utiliza integralele caracteristice de specia a II-a


 0, pentru (+, +) & (−, −)
Z ∞ iωη

 1
dω e
= a − b + iη , pentru (−, +)
(2)
J±,± (a, b) ≡
−∞ 2π (ω − a ± iη)(ω − b ± iη) 
 1

 , pentru (+, −)
b − a + iη
care au fost justificate ı̂n Anexa matenatică A.5 cu formula (A.48).
Deoarece funcţia număr de perechi N (P, k) are numai valorile 0, 1 şi −1 se descompune funcţia
F+ ı̂n integrale după frecvenţă caracteristice:
Z ∞ ′ h i
dω ′ eiω η N (P, k′′ ) 1
F+ (k′ , k′′ ; k, ω) ≡ ′′ 2 ′′
+P ′′ 2 2
−∞ 2π ω − ωk′ + i η ǫ − (k ) + iη N (P, k ) (k ) − q
′′ Z ∞ ′ iω ′ η
N (P, k ) dω e
=
m/~ −∞ 2π (ω − ω ′ + i η) ω ′ − ω − ~ (k + k′ )2 − ~ (k ′ )2 + iη N (P, k′′ )
k
4m m
Z ∞ ′
dω ′ eiω η 1
+ P ′′ 2 2
;
−∞ 2π ω − ωk + i η′ (k ) − q
(2)
prima integrală se reduce la integrala caracteristică J±,± (a, b):
Z ∞ ′
dω ′ eiω η

−∞ 2π (ω − ω ′ + i η) ω ′ − ω −
~ ~ ′′ 2
k (k + k′ )2 − (k ) + iη N (P, k′′ )
4m m


 = 0,

N=0
 = J (2) ω ′ , −ω − ~ (k + k′ )2 + 4(k′′ )2 = 0 ,

k
= N=1 +,+ 4m

 (2) ~ i

 = J ω k ′ , −ω − (k + k′ )2 + 4(k′′ )2 = ;

N=−1
+,−
4m ~
−ω + (k + k ) + 4(k′′ )2 − ωk′ + iη
′ 2
4m
(1)
a doua integrală se reduce la integrala caracteristică J+ (a), care este nulă:
Z ∞ ′
dω ′ eiω η (1)
= J+ (ωk′ ) = 0 .
−∞ 2π ω − ωk′ + i η
Conform rezultatelor anterioare funcţia F+ (k′ , k′′ ; k, ω) are expresia
~ −i
F+ (k′ , k′′ ; k, ω) = N (P, k) δN,−1 ;
m ~
ω− (k + k′ )2 + 4(k′′ )2 + ωk′ − iη
4m
expresia precedentă se poate rescrie ı̂ntr-o formă echivalentă pe baza următoarelor argumente:

δN(P,k′′ ),−1 = θ kF − 21 P + k′′ θ kF − 12 P − k′′ ,
~ ~ 1
ωk ′ − (k + k′ )2 + 4(k′′ )2 = (k − k′ )2 − 21 k2 − (k′′ )2 ;
4m m 2
~ i
F+ (k′ , k′′ ; k, ω) = θ kF − 12 P + k′′ θ kF − 12 P − k′′ .
m ~ 2 1

ω+ q − 2
k2 − (k′′ )2 − iη
m
Funcţia F− se calculează prin aceeaşi metodă ca cea utilizată anterior, adică se transformă integrala
după frecvenţă ı̂n integrale caracteristice:
Z ∞ h
′ i
dω ′ eiω η N (P, k′′ ) 1
F− (k′ , k′′ ; k, ω) ≡ ′′ 2 ′′
+ P
−∞ 2π ω − ωk′ − i η ǫ − (k ) + iη N (P, k ) (k′′ )2 − q 2
Z ∞ ′η
N (P, k′′ ) dω ′ eiω
=
m/~ −∞ 2π
~ ~ ′ 2
(ω − ωk′ − i η) ω ′ − ω − (k + k′ )2 − (k ) + iη N (P, k′′ )
4m m
Z ∞ ′
dω ′ eiω η 1
+ P ;
−∞ 2π ω − ωk′ − i η (k′′ )2 − q 2
(2)
prima integrală se reduce la integrala caracteristică J±,± (a, b):
Z ∞ ′
dω ′ eiω η
−∞ 2π
~ ~ ′′ 2
(ω − ωk′ − i η) ω ′ − ω − (k + k′ )2 − (k ) + iη N (P, k′′ )
 4m m

 = 0,

N=0

 = J (2) ω ′ , −ω − ~ (k + k′ )2 + 4(k′′ )2 =
 i
,
k
= N=1 −,+ 4m ~
′ )2 + 4(k ′′ )2 + iη
 ω k ′ + ω − (k + k

 4m

 ~

 = J−,−(2)
ωk′ , −ω − (k + k′ )2 + 4(k′′ )2 = 0 ;
N=−1 4m
(1)
a doua integrală se reduce la integrala caracteristică J− (a), care este nenulă:
Z ∞ ′
dω ′ eiω η (1)
= J− (ωk′ ) = i .
−∞ 2π ω − ωk′ + i η
Conform rezultatelor anterioare funcţia F− (k′ , k′′ ; k, ω) are expresia
~ i 1
F− (k′ , k′′ ; k, ω) = N (P, k) δN,1 +i P ;
m ~ ′′ 2
(k ) − q 2
ω− (k + k′ )2 + 4(k′′ )2 + ωk′ + iη
4m
expresia precedentă se poate rescrie ı̂ntr-o formă echivalentă pe baza următoarelor argumente:

δN(P,k′′ ),1 = θ 21 P + k′′ − kF θ 12 P − k′′ − kF ,
~ ~ 1
ωk ′ − (k + k′ )2 + 4(k′′ )2 = (k − k′ )2 − 21 k2 − (k′′ )2 ;
4m m 2
~ i
F− (k′ , k′′ ; k, ω) = θ 21 P + k′′ − kF θ 12 P − k′′ − kF
m ~ 2 1 2
ω+ q − 2 k − (k′′ )2 + iη
m
1
+iP ′′ 2 2
.
(k ) − q
Pe baza expresiilor obţinute pentru funcţiile F± rezultă termenul de ordinul 2 al self-energiei:
2 Z Z
f2∗ (k, ω) = − i 2s ~ (4πa)2 d3 k′ d3 k′′
~M 3 3
m R3 (2π) 3 (2π)
1 R
i θ kF − 2 P + k′′ θ kF − 21 P − k′′
× θ(k′ − kF ) m
ω + q 2 − 21 k2 − (k′′ )2 − iη
~
h i θ 1 P + k′′ − kF θ 1 P − k′′ − kF 1 i
′ 2 2
+ θ(kF − k ) m +iP ;
ω + q 2 − 21 k2 − (k′′ )2 + iη (k′′ )2 − q 2
~
se observă că ultima expresie este echivalentă cu formula (8.44).
8.1.5 Spectrul excitaţiilor elementare tip uni-particulă

Conform ecuaţiei Dyson (cazul interacţiilor independente de spini), transformata Fourier a
funcţiei Green uni-particulă are expresia (3.112):
e ω) = 1
G(k,
ω− 1 f∗ (k, ω)
ε0k + ~ M
~
f∗ (k, ω) este self-energia proprie

unde ı̂n cazul prezent ε0k este energia unei particule libere şi M
(care este evaluată ı̂n aproximaţia scară):
~2 k 2
ε0k = ,
2m
f∗ (k, ω) = M
M f∗ (k, ω) + M
f∗ (k, ω) .
1 2
Ecuaţia excitaţiilor de tip uni-particulă este dată de ecuaţia polilor funcţiei Green, conform
relaţiei (3.113):
1 0
f∗ (k, z) = 0 ,
z− εk + ~ M
~
care are soluţia (ı̂n general complexă): zk = ωk + i γk ; conform teoremei Galitski-Migdal partea
reală a soluţiei este energia unei excitaţii εk = ~ ωk şi partea imaginară este inversul timpului de
viaţă al excitaţiei τk = 1/γk .
B. Soluţia aproximativă pentru ecuaţia excitaţiilor elementare

Conform aproximaţiei scară şi aproximaţiei undelor lungi ı̂n ordinul 2, ecuaţia excitaţiilor
elementare este
~ 2 f∗ f∗
z− k − M1 − M2 (k, z) = 0 ,
2m
unde termenul de ordinul 1, M f1∗ , este o mărime constantă şi proporţională cu parametrul kF a,
conform relaţiei (8.43), iar termenul de ordinul 2, M f2∗ (k, z), are o expresie complicată, conform
2
relaţiei (8.44), fiind proporţională cu (kF a) .
Deoarece s-a considerat anterior aproximaţia de ordinul 2 ı̂n raport cu parametrul kF a, re-
zultă că ı̂ntr-un calcul consecvent de aproximare, termenul M f2∗ (k, zk ) trebuie să fie utilizat cu
aproximaţia de ordinul 0 (ı̂n raport cu parametru kF a) pentru polul funcţiei Green zk . Ecuaţia
excitaţiilor ı̂n ordinul 0 (ı̂n raport cu parametru kF a) implică neglijarea totală a self-energiei,
astfel că se obţine:
1 1 ~ 2
z − ε0k ≈ 0 =⇒ zk0 = ε0k = ωk0 = k ;
~ 0 ~ 2m
ca urmare, ı̂n cadrul aproximaţiei considerate, termenul de ordinul 2 al self-energiei se aproxi-

mează astfel:
f∗ (k, z) ≈ M
M f∗ (k, ω 0 ) .
2 2 k
Deoarece prin aproximaţia efectuată anterior rezultă o self-energie (ı̂n primele două ordine) care
nu depinde de frecvenţă, atunci ecuaţia excitaţiilor elementare (ı̂n cadrul acestei aproximaţii) are
soluţia:
zk ≈ ωk0 + Mf1∗ + M f2∗ (k, ωk0 ) . (8.45)
II
f∗ sunt mărimi reale, dar M

Se observă că ωk0 şi M f∗ (k, ω 0 ) este o mărime complexă; ca urmare,
1 2 k
1
soluţia ecuaţiei excitaţiilor elementare este o mărime complexă: zk ≈ ~1 εk + i , unde energia
τk
εk şi timpul de viaţă τk ale unei excitaţii elementare sunt date de formulele următoare:

εk = ~ Re zk = ~ωk0 + ~ M f∗ + Re ~ M f∗ (k, ω 0 ) ,
1 2 k
1
= Im zk = Im ~ M f∗ (k, ω 0 ) .
2 k
τk
Cu ajutorul formulei (8.44) se poate evalua termenul de ordinul 2 al self-energiei pentru frecvenţa
ω = ωk0 :
f2∗ (k, ωk0 ) = ~2 kF2 32 π 2

~M 2s (kF a)2
2m kF4
Z Z
d3 k′ d3 k′′ θ(k ′ − kF ) θ(kF − 12 P + k′′ ) θ(kF − 21 P − k′′ )
× 3 3 m 0
R3 (2π) R3 (2π) ω + q 2 − 12 k 2 − (k ′′ )2 − iη
~ k
θ(kF − k ′ ) θ( 21 P + k′′ − kF ) θ( 21 P − k′′ − kF ) 1
′
+ m 0 + θ(k F − k ) P .
ωk + q 2 − 21 k 2 − (k ′′ )2 + iη (k ′′ )2 − q 2
~
În expresia precedentă se observă că numitorii se simplifică datorită egalităţii ωk0 − 12 k 2 = 0,
iar apoi se efectuează separarea părţilor reală şi imaginară prin utilizarea formulei Sohotski-
Weierstrass:
f∗ (k, ω 0 ) = ~2 kF2 32 π 2
~M 2 k 2s (kF a)2
2m kF4
Z Z
d3 k′ d3 k′′
× 3 3
θ(k ′ − kF ) θ(kF − | 12 P + k′′ |) θ(kF − | 12 P − k′′ |)
R 3 (2π) R 3 (2π)
h 1 i
2 ′′ 2
× P 2 + iπ δ q − (k )
q − (k ′′ )2
+ θ(kF − k ′ ) θ(| 21 P + k′′ | − kF ) θ(| 12 P − k′′ | − kF )
h 1 i 1
2 ′′ 2 ′
× P 2 − iπ δ q − (k ) − θ(kF − k ) P ;
q − (k ′′ )2 q 2 − (k ′′ )2
atunci rezultă expresiile părţilor reală şi imaginară:

Re ~M f2∗ (k, ωk0 )
Z Z
~2 kF2 32 π 2 d3 k′ d3 k′′
= 2s (k F a)2
θ(k ′ − kF ) θ(kF − | 12 P + k′′ |) θ(kF − | 21 P − k′′ |)
2m kF4 R 3 (2π) 3
R 3 (2π) 3

′ 1 ′′ 1 ′′ ′ 1
+ θ(kF − k ) θ(| 2 P + k | − kF ) θ(| 2 P − k | − kF ) − θ(kF − k ) P 2 ,
q − (k ′′ )2

Im ~M f2∗ (k, ωk0 )
Z Z
~2 kF2 32 π 3 d3 k′ d3 k′′
= 2s (kF a) 2
θ(k ′ − kF ) θ(kF − | 12 P + k′′ |) θ(kF − | 21 P − k′′ |)
2m kF4 R3 (2π)
3
R3 (2π)
3

− θ(kF − k ′ ) θ(| 12 P + k′′ | − kF ) θ(| 12 P − k′′ | − kF ) δ q 2 − (k ′′ )2 .
Este convenabil ca ı̂n formulele precedente să se efectueze adimensionalizarea integralelor; astfel se
k
introduc vectori de undă (variabile de integrare) adimensionali κ ≡ , care implică următoarele
kF
relaţii de transformare:
Z Z
d3 k . . . = kF3 d3 κ . . .
θ(k) = θ(κ)
1
δ(k 2 ) = 2 δ(κ2 ) ;
kF
1
de asemenea, se utilizează definiţiile P ≡ k+k′ şi q ≡ 2 (k−k′ ). Ca urmare, se obţin următoarele
rezultate:
2 2
f2∗ (k, ωk0 ) = ~ kF (kF a)2 I1 (κ) ,
Re ~M (8.46a)
2m
2 2
f2∗ (k, ωk0 ) = kF (kF a)2 I2 (κ) ,
Im ~M
~
(8.46b)
2m
unde I1 (κ) şi I2 (κ) sunt integrale adimensionale:
Z Z
d3 κ′ d3 κ′′
I1 (κ) ≡ 32 π 2 2s 3 3
θ(κ′ − 1) θ(1 − | 21 (κ + κ′ ) + κ′′ |) θ(1 − | 12 (κ + κ′ ) − κ′′ |)
R 3 (2π) R 3 (2π)

′
+ θ(1 − κ ) θ(| 2 (κ + κ′ ) + κ′′ | − 1) θ(| 12 (κ + κ′ ) − κ′′ | − 1) − θ(1 − κ′ )
1
1
×P 1 ′ 2 ′′ 2
, (8.46c)
4 (κ + κ ) − (κ )
Z Z
d3 κ′ d3 κ′′
3
I2 (κ) ≡ 32 π 2s 3 3
θ(κ′ − 1) θ(1 − | 21 (κ + κ′ ) + κ′′ |) θ(1 − | 12 (κ + κ′ ) − κ′′ |)
R3 (2π) R3 (2π)

′
− θ(1 − κ ) θ(| 2 (κ + κ ) + κ | − 1) θ(| 2 (κ + κ ) − κ | − 1) δ 14 (κ + κ′ )2 − (κ′′ )2 .
1 ′ ′′ 1 ′ ′′
(8.46d)
Pe baza rezultatelor anterioare se obţin expresiile aproximative pentru energia şi timpul de viaţă
ale excitaţiilor elementare:
~2 k 2 ~2 kF2 4 ~2 kF2 k
εk ≈ + 2s (kF a) + (kF a)2 I1 , (8.47a)
2m 2m 3π 2m kF
1 ~k 2 k
≈ F (kF a)2 I2 . (8.47b)
τk 2m kF
Este important să se evidenţieze că integralele I1 (κ) şi I2 (κ) necesită analiză numerică, deoarece
nu de pot efectua ı̂n mod analitic.
C. Explicitarea soluţie ı̂n vecinătatea nivelului Fermi (s = 1/2)

C1. Timpul de viaţă al unei excitaţii din vecinătatea nivelului Fermi (când k ≈ kF ) se determină
din formula (8.47b) dacă se obţine o estimare pentru integrala I2 (κ); ı̂n cazul κ ≈ 1 se poate
obţine o expresie aproximativă a acestei integrale (pentru s = 21 ):
2
I2 (κ) ≈ (1 − κ)2 sgn(1 − κ) ,
κ≈1 π
rezultat obţinut de Galitski. Atunci timpul de viaţă al unei excitaţii elementare este
1
τk ≈ . (8.48)
k≈kF ~kF2 2 k 2
(kF a)2 1− sgn(kF − k)
2m π kF
Observaţii:
i. rezultatul este ı̂n concordanţă cu reprezentarea Lehman, care prevede că zk ∼ sgn(kF − k);
ii. τk ∼ 1 2 −→ ∞ , adică ı̂n apropierea nivelului Fermi excitaţiile de tip uni-particulă
k k→kF
1−
kF
sunt meta-stabile, ceea ce permite interpretarea loc ca fiind cuasi-particule;
1
iii. τk ∼ , ceea ce arată că interacţiile produc un efect ı̂n ordinul 2.
(kF a)2
C2. Energia Fermi (εF ) se obţine din condiţia de schimbare de semn pentru partea imaginară
a polilor funcţiei Green:
1
=0 =⇒ kF ,
τk k=kF

εF = εk k=kF .
Relaţia (8.47a), pentru cazul s = 12 , produce următoare expresie pentru energia Fermi:
~2 k 2 h 4 i
εF = 1+ (kF a) + I1 (1) (kF a)2 ;
2m 3π
4
integrala I1 (1) a fost evaluată de Galitski, care a obţinut rezultatul: I1 (1) = (11 − 2 ln 2),
15 π 2
astfel că energia Fermi (ı̂n aproximaţia Galitski de ordinul 2) este
~2 k 2 h 4 4 2
i
εF = 1+ (kF a) + (11 − 2 ln 2) (kF a) . (8.49)
2m 3π 15 π 2
C3. Spectrul de energie pentru excitaţiile de tip uni-particulă ı̂n vecinătatea nivelului Fermi
(k ≈ kF ) se obţine din relaţia (8.47a);
deoarece energia Fermi este energia uni-particulă pentru
vectorul de undă Fermi (εF = εk k=k ) şi s-a presupus că starea considerată este ı̂n vecinătatea
F
nivelului Fermi (k ≈ kF ), rezultă că se poate efectua dezvoltarea Taylor ı̂n ordinul 1 pentru
energia uni-particulă:
∂ εk ~2 kF
εk ≈ εF + (k − kF ) + . . . ≡ εF + (k − kF ) + . . . (8.50)
∂ k kF m∗
unde
~2 kF
m∗ ≡ , (8.51)
∂ εk

∂ k kF
este masa efectivă pentru cuasi-particule.
Din relaţia (8.47a) se obţine
∂ εk ~2 k ~2 kF2 1 ′ k
= + (kF a)2 I ,
∂k m 2m kF 1 kF
astfel ı̂ncât masa efectivă (pentru stări ı̂n vecinătatea nivelului Fermi şi ı̂n aproximaţia kF a ≪ 1)
este
~2 kF m h 1 i
m∗ ≈ 2 = ≈ m 1 − (kF a)2
I1 (1) .
~ kF ~2 kF 2 ′ 1 + 21 (kF a)2 I1 (1) kF a≪1 2
+ (kF a) I1 (1)
m 2m
Galitski a efectuat evaluare pentru integrala I1′ (1) şi a obţinut rezultatul:
16
I1′ (1) = − (7 ln 2 − 1) ;
15 π 2
ca urmare, masa efectivă a cuasi-particulelor (ı̂n vecinătatea nivelului Fermi) este
h 8
m∗ ≈ m 1 + 2
(7 ln 2 − 1) (kF a)2 . (8.52)
15 π
Observaţii:
i. expresia masei efective este valabilă ı̂n aproximaţia de ordinul 2 (ı̂n raport cu parametrul
kF a);
ii. formula (8.52) nu conţine termenul liniar ı̂n parametrul kF a, deoarece termenul de ordinul 1
f∗ este o constantă;
al self-energiei M 1
iii. rezultatele sunt valabile numai ı̂n limita kF a ≪ 1.
8.1.6 Energia stării fundamentale

Energia stării fundamentale a unui sistem conservativ şi omogen este dată de formula (3.115),
ı̂n care funcţia Green (exactă) are expresia (3.112) ca soluţie a ecuaţiei Dyson:
Z Z ∞
e ω)
E0 = − i(2s + 1)V lim 3
η→0+ R3 (2π) −∞ 2π 2
Z Z ~ f∗
d3 k ∞
dω iωη εk + M (k, ω)
= − i(2s + 1)V lim e 2 .
3 1
η→0+ R3 (2π) −∞ 2π f∗ (k, ω)
ω − εk + ~ M
~
În cazul prezent self-energia este utilizată ı̂n aproximaţia de ordinul 2 (ı̂n raport cu parametrul
f∗ (k, ω) ≈ M
kF a) şi are expresia M f∗ + M f∗ (k, ω 0 ); ca urmare, din ecuaţia excitaţiilor elementare,
1 2 k
f∗ (k, ω) ≈ ε0 +~ M
se obţine: ε0k +~ M f∗ + M f∗ (k, ω 0 ) = ~ zk = εk +~/τk , unde ~/τk ≈ η sgn(kF −k).
k 1 2 k
Atunci expresia energiei stării fundamentale se poate aproxima ı̂n forma
Z Z ∞
d3 k 1 0 dω e iωη
E0 = − i(2s + 1) V 3
(ε k + ε k ) 1 .
R3 (2π) 2 −∞ 2π ω − ~ εk − iη ( kF − k)
(1)
Integrala după frecvenţă este o integrală de tip J± (a), astfel ı̂ncât se obţine
Z ∞
dω e iωη
1 = i θ(kF − k) ;
−∞ 2π ω − ~ εk − iη ( kF − k)
ca urmare, rezultă (s = 21 )
Z
d3 k
E0 = V 3
(ε0k + εk ) θ(kF − k)
R 3 (2π)
Z 2 2 k
d3 k ~ k ~2 kF2 4 ~2 kF2 2
=V 3
2 + (kF a) + (k F a) I1 θ(kF − k)
R3 (2π) 2m 2m 3π 2m kF
Z Z Z k
~2 kF2 2 d3 k 2 4 d3 k 2 d3 k
=V k + (kF a) + (k F a) I
3 1 k
,
2m kF k<kF (2π)3 3π k<kF (2π)
3
k<kF (2π) F
unde penultima egalitate s-a obţinut prin utilizarea expresiei explicite pentru spectrul de energie
al particulei libere ε0k şi spectrul energetic al unei excitaţii elementare εk , care este dat de formula
(8.47a). Atunci integralele se efectuează ı̂n coordonate sferice şi produc următoarele rezultate:
Z Z kF
d3 k 2 4π 1 kF5
k = dk k 4 = ,
k<kF (2π)3 (2π)3 0 2π 2 5
Z Z kF
d3 k 4π 2 1 kF3
3
= dk k = ,
k<kF (2π) (2π)3 0 2π 2 3
Z k Z kF k Z 1
d3 k 4π 2 kF3
I1 = dk k I1 = dκ κ2 I1 (κ) .
k<kF (2π)3 kF (2π)3 0 kF 2π 2 0
În consecinţă, prin utilizarea aproximaţiei

6 π 2 N 1/3 N 1/3
kF ≈ = 3 π2 ,
2s + 1 V V
se obţine
Z
~2 kF2 n 3 2 3 1 o
E0 ≈ N + (kF a) + dκ κ2 I1 (κ) (kF a)2 .
2m 5 3π 2 0
Integrala rămasă din ultima relaţie a fost evaluată de Galitski şi are următorul rezultat:
Z 1
2 4
dκ κ2 I1 (κ) = (11 − 2 ln 2) ;
0 3 35 π 2
ca urmare, energia stării fundamentale (ı̂n aproximaţiile specificate anterior) are expresia:
~2 kF2 n 3 2 4 2
o
E0 ≈ N + (kF a) + (11 − 2 ln 2) (kF a) + O(kF3 a3 ) , (8.53)
2m 5 3 π 35 π 2
numită formula Galitski.
Observaţii:
i. Rezultatul Galitski (care este o aproximaţie de ordinul 2 ı̂n raport cu parametrul kF a) este
de tipul hipotezei propuse iniţial, care a fost reprezentată prin formula (8.15):
E0 ~2 kF2 h i
≈ A + B (kF a) + C (kF a)2 + . . . , kF a ≪ 1 ;
N 2m
3 2 4
ı̂n acest caz constantele A, B şi C au valorile: A = ,B= şi C = (11 − 2 ln 2).
5 3π 35π 2
ii. Aproximaţia de ordinul 1 s-ar fi putut obţine, ı̂n mod echivalent, cu aproximaţia Hartree-
Fock şi aproximaţia Born.
Demonstraţie:
• La limita lungimilor de undă lungi (k & k′ ≈ 0 şi kF → 0) amplitudinea de ı̂mprăştiere este descrisă
aproximativ de unda-s:
Z X∞
−1 ′ (+) 2l + 1 iδl
f (k, k′ ) = d3 r e−ik ·r
u(r) ψk (r) = e sin δl Pl (cos θ) ≈ f0 (k, k′ ) ≈ −a .
4π l=0
2 k→0
(+)
Aproximaţia Born implică o funcţie de ı̂mprăştiere de tip undă plană ψk (r) ≈ eik·r , astfel că am-
plitudinea de ı̂mprăştiere devine proporţională cu transformata Fourier a potenţialului de interacţie:
Z
′ −1 ′ −1 −m
fB (k, k ) = d3 r u(r) ei(k−k )·r = e(k − k′ ) =
u ve(k − k′ ) .
4π 4π 4π~2
Din comparaţia expresiei amplitudinii de ı̂mprăştiere ca undă-s cu expresia dată de aproximaţia

Born, se obţine că transformata Fourier a potenţialului de interacţie este constant (ı̂n limita con-
4π~2
siderată): ve(k − k′ ) ≈ v
e (0) ≈ a.
k,k′ →0 m
• Pe de altă parte, self-energia proprie ı̂n aproximaţia Hartree-Fock are expresia

Z 3 ′ Z 3 ′h i
fHF∗ d k ′ ′ d k ′
~M (k, ω) = n ve(0)− v
e (k −k) θ(k F −k ) = (2s+1) v
e (0)−e
v (k −k) θ(kF −k′ ) .
(2π)3 (2π)3
Atunci, energia stării fundamentale, ı̂n aproximaţia Hartree-Fock este

Z
d3 k 0 1 f∗
E0 = (2s + 1) V 3
εk + ~ MHF (k) θ(kF − k)
HF R3 (2π) 2
Z Z
d3 k ~2 k2 1 d3 k′ h ′
i
′
= (2s + 1) V 3
+ (2s + 1) v
e (0) − v
e (k − k) θ(k F − k ) θ(kF − k)
R3 (2π) 2m 2 R3 (2π)3
Z Z Z i
d3 k ~2 k2 1 d3 k d3 k′ h ′
= (2s + 1) V 3 2m
+ (2s + 1) v
e (0) − v
e (k − k) ;
k<kF (2π) 2 k<kF (2π)3 k′ <kF (2π)3
ı̂n condiţia kF → 0, transformata Fourier a potenţialului de interacţie devine ve(k′ − k) ≈ e

v (0),
astfel ı̂ncât paranteza care provenea din expresia self-energiei se reduce la o constantă:
(2s + 1) e v (k′ − k) ≈ 2s ve(0).
v (0) − e
În aceste condiţii expresia energiei stării fundamentale devine:

Z Z Z
d3 k ~2 k2 1 d3 k d3 k′
E0 = (2s + 1) V + 2s ve(0) .
HF k<kF (2π)3 2m 2 k<kF (2π)3 k′ <kF (2π)3
Integralele din expresia precedentă se efectuează ı̂n coordonate sferice, deoarece integralele unghiu-
lare sunt banale şi produc factorul 4π:
Z Z kF
d3 k ~2 k2 ~2 4π ~2 1 kF5
3
= 3
dk k4 = ,
k<kF (2π) 2m 2m (2π) 0 2m 2π 2 5
Z Z Z 2 Z kF 2
1 d3 k d3 k′ d3 k 4π 2
2s v
e (0) = s v
e (0) = s v
e (0) dk k
2 k<kF (2π)3 k′ <kF (2π)3 k<kF (2π)
3 (2π)3 0
h 1 k3 i2
F
= s ve(0) ;
2π 2 3
ca urmare, rezultă expresia
~2 1 kF5 h 1 k3 i2
F
E0 = (2s + 1) V 2
+ (2s + 1) V s ve(0) .
2m 2π 5 2π 2 3
În formula precedentă a energiei stării fundamentale se utilizează expresia vectorului de undă Fermi
6π 2 N 1/3
kF = şi consecinţa aproximaţiei Born pentru transformata Fourier a potenţialului
2s + 1 V
4π~2
de interacţie ve(0) ≈ a; atunci, primul termen se transformă astfel:
m
~2 1 kF5 ~2 kF2 3
(2s + 1) V 2
= N ,
2m 2π 5 2m 5
iar al doilea termen devine:

h 1 k3 i2 ~2 kF2 2s + 1 2 2s ~2 kF2 2 2s
(2s + 1) V s ve(0) 2
F
= 2
V kF3 kF a = N kF a .
2π 3 2m 6π 3π 2m 3π
Pe baza rezultatelor precedente se obţine expresia energiei stării fundamentale (la limita undelor
lungi) ı̂n forma:
~2 kF2 3 2 2s
E0 ≈ N + kF a ,
2m 5 3π
1
care coincide cu formula Galitski aproximată la ordinul 1, când se consideră s = 2
; totuşi, prin
aproximaţia Galitski se obţine ı̂n plus termenul de ordinul 2.
Interpretarea termenilor din formula Galitski:
(0) (1) (2)

E0 = E0 + E0 + E0 + . . . .
(0) ~2 kF2 3 3
• E0 =N 5 =N 5 εF este energia sistemului fără interacţii mutuale,
2m
(1) ~2 kF2 2
• E0 = N (kF a) este energia de interacţie pentru ciocniri ı̂nainte (directă şi de
2m 3 π
schimb) ale unei particule cu restul particulelor, la limita lungimilor de undă foarte mari
(când este valabilă aproximaţia undă-s pentru amplitudinea de ı̂mprăştiere),
(2) ~2 kF2
• E0 =N C (kF a)2 este corecţia la termenul de ordinul 1, datorată principiului de
2m
excluziune (care implică restricţii pentru stările ı̂mprăştiate.
În concluzie, se observă că aproximaţia de ordinul 2 (care a condus la formula Galitski) include
efectele ciocnirilor bi-particulă, iar termenii de ordin superior (n ≥ 3) ar include efectele ciocnirilor
multiple.
8.1.7 Justificarea aproximaţiei scară

Aproximaţia scară se poate rezuma prin setul de diagrame pentru interacţia efectivă ̥ şi
pentru self-energie M :
̥= = + + + +...
M= = + + + +...
+ + + + +...
adică, prin sumarea diagramelor se obţine:
= +
Observaţii generale asupra aproximaţiei scară:

• Aproximaţia scară reţine o clasă de diagrame pentru care 2 particule (sau goluri) inte-
racţionează ı̂n mod repetat; aceasta este o adaptare a diagramelor Born la formalismul
diagramelor Feynman.
• Proprietatea generală a diagramelor pentru aproximaţia scară este următoarea: liniile de
interacţie au liniile particulă, la ambele capete, orientate ı̂n acelaşi sens; ca urmare, există
o singură linie particulă ı̂n direcţie descendentă, care reprezintă un gol creat la prima
interacţie (ı̂ntre particula incidentă şi particula excitată) şi care este anihilat la ultima
interacţie.
• Aproximaţia scară descrie contribuţia dominantă pentru procesele de ciocnire (ı̂mprăştiere)
bi-particulă (oferă rezultate corecte ı̂n ordinul 2 faţă de parametrul caracteristic de ciocnire
kF a).
Diagrame omise prin aproximaţia scară:
• ordinul 1: nu există,
• ordinul 2: sunt diagramele cu 2 goluri
= ; ; ; = ;
• ordinul 3: diagrama reprezentativă omisă este (conţine 2 linii descendente);

această diagramă este analogul diagramei din aproximaţia scară
• clasa de diagrame analoage cu diagramele scară, şi care sunt diagramele dominante omise,
este ilustrată ı̂n figura 8.3, unde se efectuează de asemenea sumarea diagramelor.
+ +... + ... + +... +...
+ +... + ... + +... +...
..
..
= + + ... + ... =
Figura 8.3: Clasa de diagrame analoage diagramelor scară, care sunt diagramele dominante omise.
Pentru diagramele dominante omise, se observă că există 2 linii descendente, ceea ce corespunde
la prezenţa unei particule intermediare şi 2 goluri (adică un gol suplimentar, faţă de cazul dia-
gramelor scară); ca urmare aceste diagrame descriu procese de ciocnire cu 3 particule (ı̂n undă-s)
şi procese de ciocniri bi-particulă ı̂n undă-p, rezultând o contribuţie proporţională cu (kF a)3 .
Restul diagramelor omise (nedominante) conţin N ≥ 3 linii descendente, astfel ı̂ncât contri-
buţia lor este proporţională cu (kF a)N +1 .
Se poate face o estimare analitică pentru contribuţia diagramelor omise, ı̂n raport cu diagra-
mele aproximaţiei scară.
p1 q p2
1. Diagramele scară conţin numai linii de interacţie corespunzătoare
proceselor de ciocnire ı̂nainte, care astfel au la ambele capete linii
particulă ı̂n acelaşi sens (ı̂n sus), aşa cum este ilustrat ı̂n figura
alăturată. p1 + q p2 + q
Porţiunea de diagramă ilustrată are următoarea expresie:

Z
(r) i d4 q e 0 (p1 + q) G
e0 (p2 − q)
I (p1 , p2 ) = u
e(q) G
~ R4 (2π)4
Z Z ∞
i d3 q dω e 0 e 0 (p2 − q, ω2 − ω) .
= u
e(q) G (p1 + q, ω1 + ω) G
~ R3 (2π)3 −∞ 2π
(2)
Se efectuează integrala după frecvenţă cu ajutorul funcţiei Jλ,µ (a, b), care este prezentată ı̂n
Anexa matematică A.5 cu formula (A.48); deoarece funcţiile Green au variabila q ≡ (q, ω) cu
semne opuse, rezultatul integrării după frecvenţă este o sumă de 2 termeni
Z ∞
dω e 0 e0 (p2 − q, ω2 − ω) = Ip(r) (p1 + q, p2 − q) + Ig(r) (p1 + q, p2 − q) ,
G (p1 + q, ω1 + ω) G
−∞ 2π
unde cei doi termeni sunt proporţionali cu combinaţii ale funcţiei de distribuţie fermionică pentru
goluri: n0p = θ(kF − |p|):

Ip(r) (p1 + q, p2 − q) ∼ 1 − n0p1 +q 1 − n0p2 −q ,
Ig(r) (p1 + q, p2 − q) ∼ n0p1 +q n0p2 −q ;
datorită prezenţei funcţiilor de distribuţie de particule (1 − n0p ) şi de goluri (n0p ), rezultă că
(r) (r)
termenul Ip implică 2 particule şi termenul Ig implică 2 goluri.
p1 q p2
2. Diagramele ne-scară conţin linii de interacţie corespunzătoare
ciocnirilor ı̂napoi, care astfel au capete linii particulă cu sensuri
opuse, aşa cum este ilustrat ı̂n figura alăturată.
p1 + q p2 + q
Porţiunea de diagramă ilustrată are următoarea expresie:
Z
i d4 q e 0 (p1 + q) G
e0 (p2 + q)
I (o) (p1 , p2 ) = ue(q) G
~ R4 (2π)4
Z Z ∞
i d3 q dω e 0 e 0 (p2 + q, ω2 + ω) .
= u
e (q) G (p1 + q, ω1 + ω) G
~ R3 (2π)3 −∞ 2π
(2)
Se efectuează integrala după frecvenţă cu ajutorul funcţiei Jλ,µ (a, b), adică la fel ca ı̂n cazul
precedent; deoarece funcţiile Green au variabila q ≡ (q, ω) cu acelaşi semn, rezultatul integrării
după frecvenţă este o sumă de 2 termeni
Z ∞
dω e 0 e0 (p2 + q, ω2 + ω) = Ipg
(o) (o)
G (p1 + q, ω1 + ω) G (p1 + q, p2 + q) + Igp (p1 + q, p2 + q) ,
−∞ 2π
unde ı̂n acest caz cei doi termeni sunt proporţionali cu următoarele combinaţii ale funcţiei de
distribuţie fermionică pentru goluri: n0p = θ(kF − |p|):
(o)

Ipg (p1 + q, p2 + q) ∼ 1 − n0p1 +q n0p2 −q ,
(o)

Igp (p1 + q, p2 + q) ∼ n0p1 +q 1 − n0p2 −q ;
datorită prezenţei funcţiilor de distribuţie de particule (1 − n0p) şi de goluri (n0p ), rezultă că ambii
termeni implică o particulă şi un gol.
Factorii n0p = θ(kF − p) (funcţia de distribuţie pentru goluri) introduc restricţii la integrarea
după vectorii de undă; pentru gazul fermioni foarte rarefiat (kF ∼ n1/3 → 0) domeniul sferei
Fermi este foarte mic (raza sferei kF este mică), astfel ı̂ncât prezenţa fiecărui factor de goluri
(n0p ) reduce valoarea termenului, faţă de valoarea corespunzătoare termenului similar dar pentru
o particulă. Prin urmare, termenii cu valoare maximă conţin un număr minim de goluri; doarece
toate diagramele de ordine n ≥ 1 conţin cel puţin o linie de gol, rezultă că diagramele dominante
(ı̂n cazul fizic considerat) sunt diagramele cu un singur gol, adică diagramele scară.
8.1.8 Aplicabilitatea teoriei Galitski şi generalizări

Teoria Galitski este inconsecventă, pentru că self-energia proprie M f∗ (k) este evaluată cu
e 0 e
funcţii Green libere G (k), dar ar fi trebuit să se utilizeze funcţii Green exacte G(k); prin urmare,
o teorie riguroasă ar trebui să fie o aproximaţie scară self-consistentă (ı̂n sensul Hartree-Fock).
Aproximaţia scară self-consistentă este bazată pe următoarele ecuaţii:
• ecuaţia self-energiei
Z
f∗ (k) = i d4 q e
~M 4
G(q) − (2s + 1)̥(k, q; k, q) + ̥(q, k; k, q) ,
R 4 (2π)
cu reprezentarea diagramatică
= +
• ecuaţia Bethe-Salpeter
Z
i d4 q e 1 −q) G(p
e 2 +q) ̥(p1 −q, p2 +q; p3 , p4 ) ,
v (p1 −p3 )+
̥(p1 , p2 ; p3 , p4 ) = e 4
ve(q) G(p
~ R4 (2π)
care are reprezentarea diagramatică următoare
= +
• ecuaţia Dyson
e
G(q) e0 (q) + G
=G e0 (q) M
f∗ (k) G(k)
e ,
cu reprezentarea diagramatică
= +
Rezultatele sistemului de ecuaţii self-consistemte sunt similare cu rezultatele teoriei Galitski, dar
ı̂n locul energiei particulei libere ε0k apare energia efectivă uni-particulă (ı̂n sensul Hartree-Fock)
εk şi de asemenea apar dependenţe suplimentare de frecvenţe.
Se observă că sistemul ecuaţiilor self-consistente implică o dependenţă a self-energiei de funcţia
Green exactă şi o dependenţă a funcţiei Green exactă de self-energie; ca urmare, teoria self-
consistentă implică calcule mult mai laborioase decât teoria Galitski.
Rezultatele ale aproximaţiei scară self-consistente sunt valabile ı̂n teoria nucleului şi ı̂n teoria
supra-fluidităţii lichidului He3 .
8.2. GAZE BOSONICE IMPERFECTE LA TEMPERATURĂ NULĂ 163
8.2 Gaze bosonice imperfecte la temperatură nulă

8.2.1 Condiţii şi aproximaţii fundamentale
A. Condiţii
Se consideră un gaz bosonic diluat, particulele având interacţii mutuale repulsive şi singulare (de
tip sfere rigide).
Pentru a modela interacţia de tip sfere rigide se procedează la
fel ca ı̂n cazul fermionic, adică se consideră un potenţial nesingular, v(r)
de tipul (
v0 , 0 ≤ r ≤ a , v0
v(r) =
0, r>a.
care are graficul dat ı̂n figura alăturată. Pentru a obţine potenţialul
singular, se efectuează trecerea la limită v0 → ∞.
Situaţia prezentă fiind similară cu cea analizată anterior pentru a r
gazul fermionic, atunci ambele sisteme prezintă unele proprietăţi
comune; ca urmare se vor evidenţia, prin repetiţie, principalele caracteristici ale problemei gazului
bosonic cu interacţii singulare.
i. Singurul parametru caracteristic a sistemului este n a3 , unde n este densitatea gazului, iar a
este raza de acţiune a interacţiei bi-particulă; atunci, condiţia de gaz diluat se exprimă ı̂n forma:
n a3 ≪ 1 ,
care este analogul condiţiei fermionice kF a ≪ 1.

ii. Potenţialul inter-particulă v(r) este singular (la limita sferelor rigide), astfel ı̂ncât transfor-
mata Fourier ve(q) nu este definită. În acest caz teoria perturbaţiilor trunchiată la ordine inferioare
este inaplicabilă şi atunci este necesar să se considere setul termenilor dominanţi pentru toate
ordinele teoriei perturbaţiilor; de asemenea, este necesar să se elimine transformata Fourier a
potenţialului de interacţie ve(q) prin amplitudinea de ı̂mprăştiere, care este finită, ı̂nainte de tre-
cerea la limita potenţialului singular. După eliminarea termenului ve(q) se poate trece la limita
v0 → ∞.
B. Problema ciocnirii bi-particulă

Rezultatele prezentate ı̂n prima secţiune a acestui capitol asupra ciocnirilor bi-particulă sunt in-
dependente de tipul particulelor (fermioni sau bosoni); atunci, se vor reproduce numai rezultatele
esenţiale, fără argumentări.
A. Se transformă problema ciocnirii bi-particulă ı̂n problema redusă ı̂n care se consideră
ı̂mprăştierea particulei reduse pe potenţialul de interacţie inter-particulă; atunci, particula redusă
~2
are masa mr = m/2, vectorul de poziţie r = r1 − r2 şi se utilizează notaţia v(r) ≡ u(r).
2mr
B. Problema de ı̂mprăştiere ı̂n spaţiul poziţiilor este caracterizată prin următoarele ele-
mente:
i. ecuaţia cu valori proprii a energiei este ecuaţia (8.1):

∇2 + |k|2 ψk (r) = u(r) ψk (r) .
ii. Funcţia Green divergentă are expresia (8.3):

′
e(+) (p) = 1 (+) 1 e i k |r−r |

Gk =⇒ Gk (r, r′ ) = .
p2 − k 2 − i η 4π |r − r′ |
iii. Ecuaţia funcţiei de ı̂mprăştiere divergente este relaţia (8.4):

Z
(+) (+) (+)
ψk (r) = eik·r − d3 r′ Gk (r, r′ ) u(r′ ) ψk (r′ ) ;
ca urmare, funcţia de ı̂mprăştiere are comportarea asimptotică

(+) eikr
ψk (r) ≈ eik·r + f (k′ , k) ,
r→∞ r
r
unde k′ ≡ k = k er şi f (k′ , k) este amplitudinea de ı̂mprăştiere k → k′
r
Z
′ −1 ′ ′ (+) −1
f (k , k) = d3 r′ e−ik ·r u(r′ ) ψk (r′ ) ≈ e(k′ − k) ,
u
4π Born 4π
conform relaţiilor (8.5).
C. Problema de ı̂mprăştiere ı̂n spaţiul impulsului conţine următoarele rezultate importante

pentru problema construcţiei aproximaţiei scară ı̂n cazul sistemului multi-particule.
i. Funcţia de ı̂mprăştiere satisface ecuaţia integrală (8.7):
Z
(+) 1 d3 q (+)
ψek (p) = (2π)3 δ 3 (k − p) − 2 e(p) ψek (p − q) .
u
p − k 2 − i η R3 (2π)3
ii. Amplitudinea de ı̂mprăştiere este legată de funcţia de ı̂mprăştiere prin relaţia (8.9):
Z
d3 q (+)
fe(k′ , k) ≡ −4 π f (k′ , k) = 3
e(q) ψek (k′ − q) .
u
R3 (2π)
iii. Din relaţiile precedente se elimină funcţia de ı̂mprăştiere ı̂n termeni de amplitudiea fe(k′ , k)
conform relaţiei (8.10)
(+) fe(p, k)
ψek (p) = (2π)3 δ 3 (k − p) − ,
p2 − k2 − i η
şi rezultă ecuaţia integrală a amplitudinii de ı̂mprăştiere (8.11):
Z
d3 q e(k′ − q) e
u
fe(k′ , k) = u
e(k′ − k) + 3 2 2
f (q, k) .
R3 (2π) k − q − i η
Prin eliminarea potenţialului de interacţie rezultă ecuaţia intrinsecă a amplitudinii de ı̂mprăştiere

(8.12):
Z
d3 k e 1 1
fe(p, p′ ) − fe∗ (p′ , p) = 3
f (p, k) fe∗ (p′ , k) 2 2
− 2 ′ 2
.
R3 (2π) k − p + i η k − (p ) − i η
(+)
iv. Sistemul de funcţii de ı̂mprăştiere ψk (r) k , precum şi sistemul transformatelor Fou-
(+)
rier ale acestor funcţii ψe (p)
k k
, sunt sisteme complete, conform relaţiilor (8.8):
Z 3
d k (+) (+) ∗
ψ (r) ψk (r′ ) = δ 3 (r − r′ ) ,
R3(2π)3 k
Z
d3 k e(+) (+) ∗
3
ψk (p) ψek (p′ ) = δ 3 (p − p′ ) .
R 3 (2π)
v. Seria de perturbaţie pentru amplitudinea de ı̂mprăştiere (numită seria Born) este dată de
relaţia (8.14):
fe(k′ , k)
Z Z Z
−ik′ ·r1 ′ (+)
= d r1 e 3
u(r1 ) e ik·r1
− d r1 d3 r2 e−ik ·r1 u(r1 ) Gk (r1 , r2 ) u(r2 ) eik·r2
3
Z Z Z
′ (+) (+)
+ d3 r1 d3 r2 d3 r3 e−ik ·r1 u(r1 ) Gk (r1 , r2 ) u(r2 ) Gk (r2 , r3 ) u(r3 ) eik·r3 + . . .
Z Z
′ (+) (+)
+ (−1) n+1
d r1 · · · d3 rn e−ik ·r1 u(r1 ) Gk (r1 , r2 ) u(r2 ) . . . Gk (rn−1 , rn ) u(rn ) eik·rn
3
+ ...
Seria Born se poate reprezenta diagramatic, ı̂n mod similar cu funcţia Green, aşa cum s-a arătat
ı̂n detaliu ı̂n cazul fermionic; astfel, se introduc următoarele elemente diagramatice:
eik·r = k r
• liniile externe
e−ik·r = k

r
r′
(+)
• linie internă Gk (r, r′ ) = k
6
r
• vertex u(r) = rI

Pentru corespondenţa analitică a unei diagrame se efectuează următoarele

Z operaţii:
3
i. se integrează peste coordonatele interne ale vertexurilor d r . . .
ii. factorul diagramei de ordinul n este fn = (−1)n+1 .
Atunci seria de perturbaţie pentru amplitudinea de ı̂mprăştiere are reprezentarea diagramatică
ilustrată ı̂n figura următoare:
k′
k′ k
′
k
k ..
+ k + + ... + . + ...
fe(k′ , k) =
k
k
k k
Observaţii asupra seriei de perturbaţie Born:

– seria de perturbaţie are sens numai pentru o ciocnire bi-particulă care are un potenţial de
interacţie finit;
– pentru o ciocnire de tip sferă rigidă (pentru care potenţialul de interacţie este singular)
seria de perturbaţie nu are sens, deoarece amplitudinea de ı̂mprăştiere este infinită ı̂n fiecare
ordin perturbativ.
Deoarece amplitudinea de ı̂mprăştiere trebuie să fie finită inclusiv ı̂n cazul unei ciocniri de tip
sferă rigidă, este necesar să se utilizeze următoarea procedură:
• se formulează problema de ciocnire cu un potenţial nesingular şi se efectuează calculul de
perturbaţie, urmat de sumarea seriei termenilor dominanţi;
• se elimină potenţialul de interacţie ı̂n termeni de amplitudine de ı̂mprăştiere;
• se efectuează trecerea la limita potenţialului de interacţie singular ı̂n rezultatul final (care
este independent de acest potenţial, ı̂n mod explicit).
8.2.2 Aproximaţia diagramelor scară pentru gazul bosonic imperfect

A. Aproximaţia valabilă pentru un gaz bosonic rarefiat, care are interacţii mutuale puternice:
– ı̂n ordinul 0 se consideră perechi de particule cu interacţii de tip ciocniri (ı̂mprăştieri) binare;
– ı̂n ordinele superioare (n ≥ 1) se introduce efectul celorlalte particule (asupra perechii iniţial
considerate) ca un fond multi-particulă; acest efect este evidenţiat prin modificarea funcţiei de
ı̂mprăştiere bi-particulă).
Pentru a include efectul fondului de particule se selectează o clasă de diagrame dominante şi
se efectuează sumarea peste termenii dominanţi (ı̂n toate ordinele perturbaţionale; ca urmare,
se obţin rezultate corecte ı̂n ordinul 2 faţă de parametrul caracteristic mic n a3 . Criteriul de
selectare a diagramelor este următorul: se consideră diagrame dominante acelea ı̂n care are loc
acţiunea repetată a interacţiei asupra liniei particulă, ı̂n mod analog cu cazul seriei Born; ca
urmare, diagramele dominante vor conţine un număr minim de linii de particule condensate
(adică Nc = 2).
B. Conform definiţiilor (4.57) din teoria Bogoliubov, gazul bosonic este caracterizat de funcţia
Green normală (G′ ) şi funcţiile Green anomale (G′′ ≡ G′12 şi G′′′ ≡ G′21 ).
Pentru primele 2 ordine de perturbaţie funcţia Green normală (ı̂n spaţiul impulsului) are ex-
presiile generale descrise prin formulele (4.107) – (4.109), iar funcţiile Green anomale (de aseme-
nea ı̂n spaţiul impulsului) au expresiile date prin formulele (4.111) – (4.113) şi (4.115) – (4.117);
reprezentările diagramatice ale termenilor perturbaţionali ı̂n primele 2 ordine pentru funcţiile
Green specificate anterior au fost figurate ı̂n Secţiunea 4.3.3.
Conform observaţiilor evidenţiate anterior, ı̂n cazul gazului bosonic rarefiat şi cu interacţii
singulare cele 3 funcţii Green au următoarele diagrame dominante.
• Funcţia Green normală are o singură diagramă dominantă pentru ordinul 1:
k
e′
G (k) ≈
I
k
k
se observă că există o diagramă de ordinul 1 omisă:
k
În ordinul 2 există 2 diagrame dominante pentru funcţia Green normală
k
k
e ′ (k) ≈
G +
II
k
k
se observă că există 5 diagrame de ordinul 2 omise:
k k k
k
k
; k ; k ; k ; −k .
k
k
k k k
k
• Funcţia Green anormală de prima specie are o singură diagramă pentru ordinul 1, care este
diagramă dominantă:
e ′′ (k) ≈ k −k
G
I
se observă că nu există diagrame de ordinul 1 omisă. În ordinul 2 există o singură diagramă
dominantă pentru funcţia Green anormală de prima specie
k −k
e ′′ (k) ≈
G
II
ı̂n acest caz se observă că există 4 diagrame de ordinul 2 omise:
k −k k −k
−k k −k k
; ; ;
k −k k −k
• Funcţia Green anormală de specia a doua are o singură diagramă pentru ordinul 1, care
este diagramă dominantă:
e ′′′ (k) ≈
G
I
k −k
se observă că nu există diagrame de ordinul 1 omisă.

În ordinul 2 există o singură diagramă dominantă pentru funcţia Green anormală de prima
specie
e ′′′ (k) ≈
G
II
k −k
ı̂n acest caz se observă că există 4 diagrame de ordinul 2 omise:
k ; −k ; k ; −k
−k k −k k
k −k k −k
Se observă că diagramele dominante (de tipul diagramelor din seria Born) sunt similare cu dia-
gramele aproximaţiei scară pentru gazul fermionic, dar ı̂n cazul bosonic nu există linii de goluri,
ceea ce produce simplificări.
Prin generalizare se obţin diagramele de ordinul n ı̂n aproximaţia scară, pentru cele 3 funcţii
Green:
k k k −k
e′ (k) ≈ .. .. e ′′ (k) ≈ .. e′′′ (k) ≈ ..

G . + . &G . &G .
n n n
k k k −k
C. Conform prezentării generale a ecuaţiilor Dyson-Beliaev pentru un gaz bosonic, efectuată ı̂n
Subsecţiunea 4.3.4, sunt necesare 3 tipuri de self-energii pentru a exprima funcţiile Green (nor-
f∗ (k) = transformata Fourier a self-energiei normale şi M
mală şi anomale): M f∗ (k) ı̂mpreună cu
11 12
f∗ (k) = transformatele Fourier ale self-energiilor anomale. Pe baza rezultatelor precedente asu-
M 21
pra termenilor dominanţi pentru funcţiile Green, ı̂n cazul unui gaz bosonic diluat şi cu interacţii
puternice, rezultă că aproximaţia scară pentru self-energii se realizează prin următoarele dia-
grame:
..
f11
M ∗
(k) ≈ ≡ + + + ... + . + ...
..
+ + + + ... + . + ...
f∗ (k) ≈
M ≡ ..
12 + + + ... + . + ...
..
f21
M ∗
(k) ≈ ≡
+ + + ... + . + ...
D. Setul diagramelor pentru self-energii ı̂n aproximaţia scară se pot suma ı̂n mod convenabil,
prin introducerea interacţiei efective a aproximaţiei scară, ̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ), care este definită la
fel ca ı̂n cazul fermionic; ca urmare, ̥ este reprezentată diagramatic prin suma următoarelor
diagrame:
k1 k2
̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) ≡ = + + + + ...
k3 k4
În termeni de interacţie efectivă self-energiile, ı̂n aproximaţia scară, sunt reprezentate prin
următoarele diagrame:
k k
≡ +
k k
k −k
k −k
Diagramele precedente au corespondenţele analitice reprezentate prin relaţiile:
f∗ (k) = n0 ̥(k, 0; k, 0) + n0 ̥(k, 0; 0, k) ,

M (8.54a)
11
f∗ (k) = n0 ̥(k, −k; 0, 0) ,
M (8.54b)
12
f21
M ∗
(k) = n0 ̥(0, 0; k, −k) . (8.54c)
Observaţii asupra diagramelor pentru self-energii:

i. Diagramele pentru interacţia efectivă ̥ nu conţin liniile externe.
ii. Diagramele pentru self-energiile proprii (M fαβ ) nu conţin liniile externe necondensate, dar
f
conţin liniile externe condensate; ca urmare, Mαβ are factorul suplimentar n0 (faţă de cazul
fermionic), deoarece sunt prezente 2 linii de particule condensate.
iii. La fel ca ı̂n cazul fermionic, interacţia efectivă ̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) are variabilele ı̂n concor-
danţă cu relaţia de conservare a 4-impulsului: k1 + k2 = k3 + k4 .
Interacţia efectivă ̥ are diagrame topologic identice cu mărimea analoagă din cazul fermionic;
ca urmare, se obţine seria de perturbaţie de tipul relaţiei (8.17):
Z
i d4 q e 0 (k1 − q) G e 0 (k2 + q) ve(k1 − k3 − q) + . . .
̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) = ve(k1 − k3 ) + ve(q) G
~ R4 (2π)4
i nZ d4 q Z
d4 qn
+ 1
· · · ve(q1 ) Ge 0 (k1 − q1 ) . . . G
e 0 (k2 + qn ) e
v (k1 − k3 − qn )
~ R4 (2π)4 R4 (2π)
4
+ ...
La fel ca ı̂n cazul fermionic, seria de perturbaţie a interacţiei efective ̥ conduce la ecuaţia Bethe-
Salpeter (8.18):
Z
i d4 q e0 (k1 − q) G
e0 (k2 + q) ̥(k1 − q, k2 + q; k3 , k4 ) ,
̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) = ve(k1 − k3 ) + 4
ve(q) G
~ R4 (2π)
care are imagine diagramatică ilustrată ı̂n figura următoare (diagrama este identică, din punct
de vedere topologic, cu cea fermionică):
k1 k2
q
k1 k2
k1 k2 k1 − q k2 − q
k1 − k3
= +
k3 k4
k3 k4
k3 k4
Deoarece 4-impulsului total satisface relaţia de conservare (k1 + k2 = k3 + k4 ), este convenabil

să se utilizeze, la fel ca ı̂n cazul fermionic, numai 3 variabile de tip 4-impuls:

 P = k1 + k2 ,
p = 1 (k1 − k2 ) ,
 ′ 21
p = 2 (k3 − k4 ) ;
atunci interacţia efectivă se exprimă numai ı̂n termeni de 3 variabile independente (la fel ca ı̂n
cazul fermionic):
̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) = ̥( 21 P + p, 21 P − p; 12 P + p′ , 21 P − p′ ) ≡ ̥(p, p′ ; P) .
E. Funcţia de ı̂mprăştiere bi-particulă efectivă Q(k1 , k2 ; k3 , k4 ) este definită ı̂n mod identic cu
mărimea analoagă din cazul fermionic, adică prin relaţiile (8.19):
Z
d4 q
̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) = 4
ve(q) Q(k1 − q, k2 + q; k3 , k4 ) ,
R4 (2π)
i e0 e0 (k2 ) ̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) ;
Q(k1 , k2 ; k3 , k4 ) = (2π)4 δ 4 (k1 − k3 ) + G (k1 ) G
~
ca urmare, rezultă ecuaţia integrală a mărimii Q, care este identică cu ecuaţia (8.20):
Z
4 4 i e0 e 0 (k2 ) d4 q
Q(k1 , k2 ; k3 , k4 ) = (2π) δ (k1 − k3 ) + G (k1 ) G 4
ve(q) Q(k1 − q, k2 + q; k3 , k4 ) .
~ R4 (2π)
De asemenea, este convenabil să se definească funcţia de ciocnire redusă χ(p, p′ ; P) prin relaţia
(8.21) Z ∞
dp0
χ(p, p′ ; P) ≡ Q( 12 P + p, 21 P − p; 12 P + p′ , 21 P − p′ ) ,
−∞ (2π)
unde 4-impulsul relativ este p = (p, p0 ); atunci relaţia dintre funcţia de ı̂mprăştiere bi-particulă
efectivă şi funcţia de ciocnire redusă este identică cu relaţia fermionică (8.22):
Q( 21 P + p, 21 P − p; 12 P + p′ , 12 P − p′ )
Z
i e0 1
′ e 0 ( 1 P − p) d3 q
4 4
= (2π) δ (p − p ) + G ( 2 P + p) G 2 3
ve(q) χ(p − q, p′ ; P) .
~ R3 (2π)
Funcţia de ciocnire redusă satisface următoarea ecuaţie integrală:

Z
′ ′ 1 d3 q
3 3
χ(p, p ; P, P0 ) = (2π) δ (p−p )+ e(q) χ(p−q, p′ ; P, P0 ) . (8.55)
u
2m 2 R 3 (2π)
3
ǫ − 2 µ − p + iη
~
Demonstraţie:
Prin eliminarea funcţiei bi-particulă de ı̂mprăştiere efectivă Q cu ajutorul relaţiilor (8.21) şi (8.22),
rezultă următoarea ecuaţie integrală pentru funcţia de ciocnire redusă:
Z ∞
dp0
χ(p, p′ ; P) = Q( 12 P + p, 21 P − p; 21 P + p′ , 12 P − p′ )
−∞ (2π)
Z ∞
dp0 i e0 1 e 0 ( 1 P − p)
= (2π)4 δ 4 (p − p′ ) + G ( 2 P + p) G 2
−∞ (2π) ~
Z
d3 q ′
× 3
v
e (q) χ(p − q, p ; P)
R3 (2π)
Z ∞
i dp0 e 0 1 e 0 ( 1 P − p, 1 P0 − p0 )
= (2π)3 δ 3 (p − p′ ) + G ( 2 P + p, 12 P0 + p0 ) G 2 2
~ −∞ (2π)
Z 3
d q
× 3
ve(q) χ(p − q, p′ ; P, P0 ) .
R 3 (2π)
Funcţia Green liberă bosonică are expresia (4.71)
e 0 (k, ω) = 1
G ,
ω − ~1 (ε0k − µ) + iη
care arată că, spre deosebire de cazul fermionic, nu există contribuţia de goluri; atunci integrala
ı̂n raport cu frecvenţa a produsului de funcţii Green libere este
Z
i ∞ dp0 e 0 1 e0 ( 1 P − p, 1 P0 − p0 )
G ( 2 P + p, 12 P0 + p0 ) G 2 2
~ −∞ 2π
Z ∞
i dp0 1 1
=
~ −∞ 2π 12 P0 + p0 − 1~ ε0P/2+p − µ + iη 12 P0 − p0 − 1~ ε0P/2−p − µ + iη
Z
−i ∞ dp0 1 1
= .
~ −∞ 2π 12 P0 + p0 − ~1 ε0P/2+p − µ + iη p0 − 12 P0 + ~1 ε0P/2−p − µ − iη
Această integrală se efectuează pe baza formulei (A.48)
Z ∞
dω 1 1 (2) i
= J+− (−a, −b) = ,
−∞ 2π ω + a + iη ω + b − iη a − b + iη
Z
i ∞ dp0 e 0 1 e 0 ( 1 P − p, 1 P0 − p0 ) = 1
G ( 2 P + p, 21 P0 + p0 ) G 2 2
.
~ −∞ 2π ~P0 − ε0P/2+p − ε0P/2−p + 2µ + iη
Mărimile de la numitorul ultimei expresii se prelucrează pe baza următoarelor relaţii:
~2 2 ~2 1 2 ~2 2 ~2 2
ε0P/2+p − ε0P/2−p = 1
2
+p −
P 2
P−p = P + p ,
2m 2m 4m m
~2 2 ~2
E = ~P0 − P ≡ ǫ,
4m m
astfel ı̂ncât numitorul expresiei specificate devine
~2 2 ~2 2m
~P0 − ε0P/2+p − ε0P/2−p + 2µ + iη = E − p + 2µ + iη = ǫ − p2 − 2 µ + iη ;
m m ~
atunci, prin substituirea rezultatului precedent ı̂n expresia iniţială, se obţine formula (8.55).
Observaţie: ecuaţia (8.55) este o ecuaţie integrală pentru funcţia de ciocnire redusă bosonică χ
şi este de acelaşi tip ca ecuaţia analoagă fermionică (8.25), dar apar deosebiri:
• numărul de perechi particulă-gol fermionice N (P, p) = 0, 1, −1 ı̂n cazul bosonic (unde nu
există goluri) devine N = 1;
• energia perechii fermionice E, ı̂n cazul bosonic implică potenţialul chimic: E → E + 2µ.
Dacă se utilizează regulile de substituţie N → 1 şi E → E + 2µ, atunci toate consecinţele ecuaţiei
fermionice (8.25) se pot transpune gazului bosonic.
Consecinţa rezultatelor precedente este posibilitatea exprimării interacţiei efective ̥ prin funcţia
de ciocnire redusă χ, ı̂n mod identic cu relaţia (8.26):
Z
d3 q
̥(p, p′ ; P, P0 ) = 3
ve(q) χ(p − q, p′ ; P, P0 ) ; (8.56)
R3 (2π)
8.2.3 Ecuaţiile Galitski bosonice

A. Ecuaţiile Galitski fermionice sunt consecinţe directe ale ecuaţiilor integrale pentru funcţia
redusă de ciocnire χ, (8.25), pentru funcţia de ı̂mprăştiere ψk (r), (8.29) şi ale relaţiei dintre
interacţia efectivă ̥ şi funcţia de ciocnire redusă χ (8.26); ca urmare, se obţin două ecuaţii
cuplate:
i. prima ecuaţie Galitski (8.32) corespunde aproximaţiei Galitski de ordinul 0, care implică
absenţei golurilor (când funcţia număr de perechi este N = 1) şi exprimă soluţia pentru interacţia
efectivă aproximată ̥0 ı̂n termeni de amplitudine de ı̂mprăştiere bi-particulă ı̂n vid fe;
ii. a doua ecuaţie Galitski (8.35) corespunde cazului exact (când funcţia număr de perechi N
poate lua oricare valoare permisă de definiţie) şi este o ecuaţie integrală pentru interacţia efectivă
exactă ̥ ı̂n termeni de interacţia efectivă aproximată ̥0 .
Deoarece prin metoda Galitski s-a eliminat potenţialul de interacţie bi-particulă v(r) prin
amplitudinea de ı̂mprăştiere bi-particulă ı̂n vid fe, rezultă că este posibil să se considere trecerea
la limita potenţialului de interacţie singular (v0 → ∞), adică să se obţină interacţia efectivă
̥ la limita cazului sfere rigide, prin considerarea expresiei corespunzătoare a amplitudinii de
ı̂mprăştiere.
B. Cazul bosonic se rezolvă utilizând analogia stabilită anterior cu cazul fermionic, pe baza
comparaţiei ı̂ntre relaţiile (8.25) fermionică şi (8.55) bosonică; ca urmare, rezultatele bosonice se
pot obţine ı̂n mod direct din rezultatele corespondente fermionice cu regula de substituţie:
(
N = 0, ±1 −→ N = 1 ,
2m
ǫ −→ ǫ + 2 µ .
~
Atunci, considerând că funcţia număr de particule are numai valoarea banală (N = 1), rezultă că
prima ecuaţie Galitski devine o ecuaţie exactă pentru sistemul bosonic, astfel ı̂ncât nu mai apare
a doua ecuaţie Galitski (această simplificare este consecinţa absenţei golurilor pentru sistemul
bosonic). Ca urmare, ecuaţia Galitski bosonică este identică cu ecuaţia (8.32) ı̂n care se consideră
interacţia efectivă exactă şi se utilizează regula de substituţie pentru energia redusă ǫ:
Z
m e d3 k 1 1
′ ′
̥(p, p ; P, P0 ) = f (p, p ) + + 2 fe(p, k) fe∗ (p′ , k) .
~2 R3 (2π)
3 2m 2 k − p ′ 2 − iη
ǫ + 2 µ − k + iη
~
(8.57)
C. Pentru gazul bosonic rarefiat este satisfăcută condiţia n1/3 a ≪ 1, care este echivalentă cu
condiţia de rarefiere a gazului fermionic (kF a ≪ 1), deoarece kF ∼ n1/3 . Atunci se poate
repeta analiză făcută pentru deducerea relaţiei (8.38), astfel ı̂ncât amplitudinea de ı̂mprăştiere
ı̂n condiţia gazului bosonic rarefiat este
fe(k, k′ ) ≈ fe0 (k, k′ ) = 4πa(1 − ika) + O(k 2 a3 ) ,
adică unda-s este dominantă la limita k & k ′ → 0.

Atunci un calcul similar cu cel făcut pentru deducerea rezultatului (8.38) conduce la expresia
aproximativă a interacţiei efective pentru aproximaţia scară la limita gazului bosonic rarefiat:
m
̥(p, p′ ; P, P0 ) ≈ 4π a + O(pa2 ) , (pa ≪ 1 & p′ a ≪ 1) . (8.58)
~2
8.2.4 Self-energiile ı̂n aproximaţia scară şi limita undelor lungi

Self-energia normală şi self-energiile anomale, ı̂n aproximaţia scară se exprimă ı̂n termeni de
interacţia efectivă ̥ prin relaţiile (8.54):

f11
M ∗
(k) = n0 ̥(k, 0; k, 0) + ̥(k, 0; 0, k) ,
f∗ (k) = n0 ̥(k, −k; 0, 0) ,
M 12
f21
M ∗
(k) = n0 ̥(0, 0; k, −k) .
Datorită condiţiei de conservare pentru 4-impulsuri, interacţia efectivă se exprimă ı̂n termeni de
4-impulsuri independente astfel: ̥(k1 , k2 ; k3 , k4 ) ≡ ̥(p, p′ ; P), unde P = k1 +k2 , p = 12 (k1 −k1 ),
p′ = 21 (k3 − k4 ).
Atunci, cele 4 funcţii G care apar ı̂n expresiile self-energiilor devin:


 ̥(k, 0; k, 0) = ̥( 21 k, 12 k; k) ,

̥(k, 0; 0, k) = ̥( 12 k, − 12 k; k) ,

 ̥(k, −k; 0, 0) = ̥(k, 0; 0) ,

̥(0, 0; k, −k) = ̥(0, k; 0) .
Pe baza rezultatelor anterioare se obţin expresiile aproximative ale self-energiilor la limita undelor
lungi (ka ≪ 1):
2
f∗ (k) = n0 ̥( 1 k, 1 k; k) + ̥( 1 k, − 1 k; k) ≈ n0 8πa ~ ,
M (8.59a)
11 2 2 2 2 m
2
f∗ (k) = n0 ̥(k, 0; 0) ≈ n0 4πa ~
M 12 , (8.59b)
m
2
f21
∗ ~
M (k) = n0 ̥(0, k; 0) ≈ n0 4πa . (8.59c)
m
Din expresiile precedente se observă că ı̂n aproximaţia scară şi la limita undelor lungi, cele 3
self-energii sunt constante.
8.2.5 Potenţialul chimic (ı̂n aproximaţia scară)

Potenţialul chimic al gazului bosonic ı̂n aproximaţia scară se exprimă cu ajutorul funcţiilor
Green anomale, prin relaţia
Z
i d4 q ′
e 12 (q) + G
e ′21 (q)

µ ≈ n0 ve(0) + 4
ve(q) G (8.60)
ladder 2 R4 (2π)
Demonstraţie:
Pentru un gaz bosonic potenţialul chimic se determină din seria de perturbaţie (4.135):
Z Z ∞
1 −i n ∞
X∞

′ ∂ V̂K0
µ= dt1 · · · dtn 0 T K̂1K0
′
(t1 ) · · · K̂1K0
(tn ) (0) 0 c .
n=0
n! ~ −∞ −∞ ∂N0
În aproximaţia scară termenii dominanţi implică următoarele procese: se excită 2 particule (din
modul condensat), are loc o interacţie repetată ı̂ntre perechea de particule, iar ı̂n final cele 2 parti-
cule se dezexcită şi revin ı̂n modul condensat; atunci, seria diagramelor corespunzătoare termenilor
dominanţi este seria interacţiei efective pentru aproximaţia scară:
+ + + + ...
Pe baza observaţiei anterioare se reţin din seria generală de perturbaţie numai termenii cores-
punzători interacţiei scară (se separă termenul de ordinul 0, care are o comportare specială):
Z Z ∞
1 −i n ∞
∞

∂ V̂K0 X
′ ∂ V̂K0 (0)
µ ≈ 0 0 + dt1 · · · dtn 0 T K̂1K0
′
(t1 ) · · · K̂1K0
(tn ) 0
c,l
.
ladder ∂N0 n=1
n! ~ −∞ −∞ ∂N0
Termenul de ordinul 0 a fost evaluat ı̂n mod exact la demonstraţia pentru formula (4.136):
D ∂ V̂K E
0
µ(0) = 0 0 = n0 ve(0) .
∂N0
Pentru a evalua contribuţiile termenilor de ordine superioare (n ≥ 1) ı̂n aproximaţia scară, se ia ı̂n
considerare structura diagramatică a termenilor care compun hamiltonianul de interacţie
7
X
– Hamiltonianul de interacţie grand-canonic este constituit din 7 termeni K̂1′ = V̂j , unde
j=1

termenii V̂j j=1,7 sunt definiţi analitic şi diagramatic prin formulele (4.14).

– Pe baza structurii diagramatice a termenilor V̂j j=1,7 , se observă că diagrama de ordinul n
a aproximaţiei scară pentru interacţia efectivă trebuie să conţină numai următorii termeni:
∗ un termen V̂2 pentru excitarea unei perechi de particule (din modul condensat),
∗ (n − 1) termeni V̂7 pentru cele (n − 1) interacţii repetate ı̂ntre perechea de particule,
∗ un termen V̂1 pentru dezexcitarea celor 2 particule (pe modul condensat).
– Hamiltonianul canonic de interacţie se descompune ı̂n 8 termeni, după cum rezultă din relaţia
7
X
(4.13): V̂ = E0 1̂ + V̂j , iar ultimul termen V̂7 este independent de densitatea particulelor
j=1
condensate n0 ; atunci, derivata hamiltonianului de interacţie canonic ı̂n raport cu numărul
de particule condensate este
∂ V̂ 1 1
= 2 E0 1̂ + (V̂1 + V̂2 + V̂3 + V̂4 ) + (V̂5 + V̂6 ) ,
∂N0 N0 2
rezultat care a fost justificat ı̂n demonstraţia pentru formula (4.136). Atunci, utilizând din
nou reprezentările diagramatice ale termenilor de interacţie, rezultă că diagramele scară pen-
∂ V̂
tru potenţialul chimic au de la factorul contribuţii numai de la termenii V̂1 şi V̂2 .
∂N0
În concluzie, diagrama scară de ordinul n pentru potenţialul chimic, se realizează cu următoarele
elemente:
∂ V̂
– factorul contribuie cu un termen V̂1 sau V̂2 ,
∂N0
– (n − 1) factori K̂1′ contribuie fiecare cu câte un termen V̂7 ,
– un factor K̂1′ contribuie cu un termen V̂2 sau V̂1 .
Ca urmare seria de perturbaţie a potenţialului chimic, ı̂n aproximaţia scară devine:

Z Z ∞
1 X 1 −i n ∞
∞

′
µ ≈ n0 ve(0) + dt1 · · · dtn 0 T K̂1K0
′
(t1 ) · · · K̂1K0
(tn ) V̂1 (0) + V̂2 (0) 0 c,l ;
N0 n=1 n! ~ −∞ −∞
doarece termenii V̂1 şi V̂2 au expresiile (4.14b) şi respectiv (4.14c)
Z Z
n0
V̂1 = d3 r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂(r) ϕ̂(r′ ) ,
2 V
Z ZV
n0
V̂2 = 3
d r d3 r′ v(r − r′ ) ϕ̂† (r) ϕ̂† (r′ ) ,
2 V V
rezultă că seria de perturbaţie anterioară se poate explicita ı̂n mod parţial la următoarea formă:
Z Z
1
µ − n0 ve(0) ≈ d3 r d3 r′ v(r − r′ )
2V V V
X Z Z ∞
1 −i n ∞

∞

′
× dt1 · · · dtn 0 T K̂1K0
′
(t1 ) · · · K̂1K 0
(tn ) ϕ̂K0 (r, 0) ϕ̂K0 (r′ , 0) 0 c,l
n=1
n! ~ −∞ −∞
X∞ Z ∞ Z ∞
1 −i n
′
+ dt1 · · · dtn 0 T K̂1K 0
(t 1 ) · · · K̂ ′
1K0 (t n ) ϕ̂†
K0 (r, 0) ϕ̂†
K0 (r′
, 0) 0 c,l
.
n=1
n! ~ −∞ −∞
Pe de altă parte, funcţiile Green anomale sunt definite prin formula generală (4.94)
Z Z ∞
−i −i n ∞
X∞

′ c
G′12 (x, x′ ) = dt1 . . . dtn T K̂1K0
′
(t1 ) . . . K̂1K0
(tn ) ϕ̂K0 (x) ϕ̂K0 (x′ ) 0
n=1
n! ~ −∞ −∞
X∞ Z ∞ Z ∞
−i −i n
′ c
G′21 (x, x′ ) = dt1 . . . dtn T K̂1K0
′
(t1 ) . . . K̂1K0
(tn ) ϕ̂†K0 (x) ϕ̂†K0 (x′ ) 0
n=1
n! ~ −∞ −∞
şi nu au contribuţie de ordinul 0; atunci, seria de perturbaţie a potenţialului chimic se exprimă ı̂n
termeni de aceste funcţii Green anomale:
Z Z
1 ′
µ − n0 ve(0) ≈ e12 (r, 0; r′ , 0) + i G
d3 r d3 r′ v(r − r′ ) i G e ′12 (r, 0; r′ , 0)
2V V V
Z Z Z Z
i e ′12 (r − r′ , 0) + e ′21 (r − r′ , 0) .
= 3
d r d3 r′ v(r − r′ ) G d3 r d3 r′ v(r − r′ ) G
2V V V V V
Integralele spaţiale se transformă ı̂n integrale Fourier, conform relaţiilor

Z Z Z Z
e ′ij (r − r′ , 0) = V e ′ij (r′′ , 0) = V d4 q e ′ij (q) ,
d3 r d3 r′ v(r − r′ ) G d3 r′′ v(r′′ ) G 4
ve(q) G
V V V R4 (2π)
astfel ı̂ncât se obţine rezultatul (8.60).
Din examinarea termenului de ordinul 0 al potenţialului chimic rezultă că, ı̂n aproximaţia scară
potenţialul chimic se poate exprima prin interacţia efectivă de argumente nule:
µ ≈ n0 ̥(0, 0; 0, 0) ; (8.61)
ladder
atunci, ı̂n limita lungimilor de undă mari, conform rezultatului (8.58), se obţine:
~2
µ ≈ n0 4πa . (8.62)
ladder m
Se observă că rezultatul este ı̂n concordanţă cu teorema Hugenholz-Pines, reprezentată prin
formula (4.136): µ = ~ Mf∗ (0) − ~ M f∗ (0).
11 12
8.2.6 Funcţiile Green ı̂n aproximaţia scară

Anterior, ı̂n Subsecţiunea 4.4.2, s-au determinat funcţiile Green bosonice ı̂n cazul general,
acestea fiind descrise prin formulele (4.128) pentru funcţia Green normală şi respectiv (4.129)
pentru funcţia Green anomală
1 0

Ge′ (k, ω) = ω + ~ εk − µ + S(k, ω) − A(k, ω) ,
D(k, ω)
f ∗
Ge′ (k, ω) = −M12 (k, ω) ,
12
D(k, ω)
unde funcţiile auxiliare S(k), A(k) şi D(k) sunt definite prin formulele (4.125) şi (4.127):
1 f∗ f11
∗

S(k) ≡ M11 (k) + M (−k) ,
2
1 f∗ f11
∗

A(k) ≡ M11 (k) − M (−k) ,
2
2 2
f∗ (k, ω) M
D(k, ω) = ω − A(k, ω) + ~1 ε0k − µ − S(k, ω) + M f∗ (k, ω) .
12 21
Îm cazul ı̂n care se consideră aproximaţia scară şi limita undelor lungi (ka ≪ 1), atunci ı̂n
subsecţiunile anterioare s-au determinat aproximativ self-energiile proprii, cu formulele (8.59), şi
potenţialul chimic, cu formula (8.62):
f∗ (k) ≈ 8πa n0 ~ ,
M 11
m
f12
∗ f21
∗ ~
M (k) = M (k) ≈ 4πa n0 ,
m
~2
µ ≈ 4πa n0 .
m
Prin particularizarea formulelor generale la cazul gazului bosonic rarefiat şi cu interacţii singulare
(tip sfere rigide), când se utilizează aproximaţia scară şi limita undelor lungi, se obţin următoarele
expresii pentru funcţiile Green:
e ′ (k, ω) ≈ u2k vk2

G 1 − , 1 (8.63a)
ω− +iη ω −
~ Ek −iη ~ Ek
e ′ (k, ω) ≈ −uk vk uk vk e ′ (k, ω) ,

G 12 + ≈G 21 (8.63b)
ω − ~ Ek + i η ω − ~1 Ek − i η
1
unde s-au utilizat următoarele notaţii

r
~2 k 2 ~2 k 2 ~2
Ek ≡ + 8πa n0 , (8.64a)
2m 2m m
v
u ~2 k 2 ~2
u + 4πa n0
t
uk ≡ 2m m +1 , (8.64b)
2 Ek 2
v
u ~2 k 2 ~2
u + 4πa n0
t
vk ≡ 2m m −1 . (8.64c)
2 Ek 2
Demonstraţie:
Prin utilizarea expresiilor aproximative pentru self-energii şi pentru potenţialul chimic se obţin
următoarele rezultate pentru funcţiile auxiliare S(k) şi A(k):
~2
S(k) ≈ 8πa n0 ,
m
A(k) ≈ 0 ;
cu rezultatele precedente se deduc expresiile aproximative pentru funcţia D(k) şi pentru numără-
torul funcţiei Green normale:
1 ~2 k2 ~2 k2 ~2
D(k) ≈ ω 2 − 2 + 8πa n0 ,
~ 2m 2m m
1 ~2 k2 ~2
ω + ~1 ε0k − µ + S(k, ω) − A(k, ω) ≈ ω + 2 + 4πa n0 .
~ 2m m
Atunci rezultă expresiile corespunzătoare pentru funcţiile Green:
1 ~2 k2 ~2
ω+ 2
+ 4πa n0
e ′ (k, ω) ≈
G ~ 2m m ,
2 2 2 2
1 ~ k ~ k ~2
ω2 − 2 + 8πa n0
~ 2m 2m m
−1 ~2
4πa n0
e ′12 (k, ω) = G
G e ′21 (k, ω) ≈ ~ m .
2 2 2 2
1 ~ k ~ k ~2
ω2 − 2 + 8πa n0
~ 2m 2m m
În expresiile funcţiilor Green este convenabil să se efectueze descompunerea ı̂n termeni cu câte un
singur pol, conform reprezentărilor Lehmann (4.68), adică să se rescrie expresiile ı̂n forma:
e ′ (k, ω) = a(k) b(k)

G + ,
ω − ~1 Ek + i η ω − ~1 Ek − i η
e′12 (k, ω) = c(k) d(k)
G + ;
ω − ~1 Ek + i η ω − ~1 Ek − i η
prin operaţii algebrice simple se determină coeficienţii descompunerilor Lehmann:
a(k) = u2k , b(k) = −vk2 , c(k) = −uk vk , d(k) = uk vk ,
unde coeficienţii uk şi vk au expresiile (8.64); atunci rezultă formulele (8.63).
Observaţie: rezultatele sunt similare cu cele ale gazului bosonic cu interacţii slabe, reprezentate
de formulele (4.41) – (4.46); corespondenţa formulelor se realizează cu regula de substituţie:
~2
ve(0) → 4πa .
m
8.2.7 Mărimile fizice şi corecţiile de ordin minim

A. Numărul de particule se obţine din formula generală bosonică (4.74c)
Z Z ∞
N = N0 + iV 3
e G (k, ω) ;
R3 (2π) −∞ 2π
la limita lungimilor de undă mici transformata Fourier a funcţiei Green este descrisă de formula
(8.63a), astfel ı̂ncât integrala după frecvenţă se poate efectua ı̂n mod explicit cu ajutorul funcţiei
Z ∞ (
(1) dω eiωη 0 , pentru + ,
J± (a) ≡ =
−∞ 2π ω − a ± iη i , pentru − ;
prin urmare, se obţine
Z ∞ Z ∞ Z ∞
dω iωη e ′ 2 dω eiωη 2 dω eiωη
e G (k, ω) ≈ uk 1 − vk 1 = −i vk2 .
−∞ 2π −∞ 2π ω − ~ Ek + iη −∞ 2π ω − ~ Ek − iη
Se extrapolează rezultatul precedent pentru toate valorile vectorului de undă k, ceea ce este o
mică eroare ı̂n condiţia de gaz rarefiat (n a3 ≪ 1); atunci densitatea de particule necondensate
este Z
′ N′ N − N0 d3 k 2
n ≡ = ≡ v .
3 k
V V R3 (2π)
Rezultă că vk2 este funcţia de distribuţie a particulelor necondensate ı̂n spaţiul impulsului (la
temperatura nulă); rezultatul este similar cu cel obţinut pentru gazul bosonic cu interacţii slabe,
reprezentat prin formula (4.153).
Prin utilizarea expresiilor (8.64) se poate evalua ı̂n mod explicit densitatea particulelor necon-
densate, utilizând variabila de integrare ı̂n coordonate sferice (integralele unghiulare sunt banale
şi produc factorul 4π)):
Z ( ~2 k 2 ~2 )
3
d k 1 2m + 4πa n 0
′
n = m −1
3
R3 (2π) 2 Ek
Z ( ~2 k 2 ~2 )
1 4π ∞ + 4πa n0
= 2
dk k r 2m m −1
(2π)3 2 0 ~2 k 2 ~2 k 2 ~2
+ 8πa n0
2m 2m m
Z ∞
1 2 k 2 + 8πan0
= dk k p −1 ;
4π 2 0 k 2 (k 2 + 16πan0 )
ka
se efectuează schimarea de variabilă y = √ şi se obţine
8πn0 a3
Z
(8πn0 a3 )3/2 ∞ y2 − 1
n′ = dy y 2
p − 1 .
4π 2 0 y 2 (y 2 + 2)
| {z }
√
= 3/ 2
Prin urmare, se obţine rezultatul următor:

8 3/2
n′ ≈ √ n0 a . (8.65)
3 π
Observaţie: fracţia de particule necondensate este
n′ 8 n0 p
≈ √ n 0 a3 ≪ 1 ;
n 3 π n
prin urmare, aproape toate particulele sunt condensate:
n0 ≈ n ,
8 3/2
n′ ≈ √ na ≪n,
3 π
iar erorile sunt de ordinul na3 .
B. Energia sistemului ı̂n starea fundamentală se obţine din formula generală bosonică
(4.83):
Z Z ∞
1 iV d3 k dω n ~2 k 2 o iωη e′
E = µN + 3
~ω + e G (k, ω) ;
2 2 R3 (2π) −∞ 2π 2m
Integrala după frecvenţă se evaluează prin aceeaşi metodă ca ı̂n cazul anterior, utilizând expresia
(8.63) pentru funcţia Green ı̂n aproximaţia scară şi la limita undelor lungi:
Z ∞
dω n ~2 k 2 o iωη e ′
~ω + e G (k, ω)
−∞ 2π 2m
Z ∞ Z ∞
dω iωη ω + ~1 ε0k dω iωη ω + ~1 εk
= ~u2k e 1 − ~vk
2
e
−∞ 2π ω − ~ Ek + iη −∞ 2π ω − ~1 Ek − iη
Z ∞ Z
2 dω iωη Ek + ε0k ∞ dω eiωη
= ~uk e + 1
−∞ 2π ~ −∞ 2π ω − ~ Ek + iη
| {z } | {z }
= δ(η) = 0 =0
Z ∞ Z ∞
dω iωη Ek − ε0k dω eiωη
− ~vk2 e − 1
−∞ 2π ~ −∞ 2π ω − ~ Ek − iη
| {z } | {z }
= δ(η) = 0 =i
= i(Ek − ε0k )vk2 .
Se extrapolează rezultatul precedent pentru toate valorile vectorului de undă, la fel ca ı̂n cazul
precedent (eroarea este de ordinul na3 ≪ 1), astfel că energia sistemului este
Z
1 V d3 k
E= µN + 3
(Ek − ε0k ) vk2
2 2 R3 (2π)
Z ( ~2 k 2 ~2 )
1 V d3 k ~2 k 2 1 2m
+ 4πa n0
m −1 ;
= µN + 3
Ek −
2 2 R3 (2π) 2m 2 Ek
se utilizează coordonatele sferice, deoarece integralele unghiulare sunt banale şi produc factorul
4π, astfel că rezultă
Z ∞ ( r )
1 V 4π ~ 2 2
k ~ 2 k 2 ~2 k 2 ~ 2
E = µN + dk k 2 − + 4πa n0
2 2 (2π)3 0 2m 2m 2m m
 

 ~2 k 2 ~2 

 + 4πa n0 
× r 2m m − 1
 2 2 2 2 2 
 ~ k ~ k + 4πa n0 ~
 

2m 2m m
Z ∞
1 1 ~2 p n k 2 + 8πan0 o
= µN + V 2 dk k 2 k 2 − k k 2 + 16πan0 √ − 1 ;
2 8π 2m 0 k k 2 + 16πan0
k
prin schimbarea de variabilă y = √ se adimensionalizează integrala:
8πan0
Z
1 ~2 ∞ p y 2 + 1
E = µN + V (8πn0 a)3/2 dy y 2 y 2 − y y2 + 2 p −1 .
2 16π 2 m 0 y y2 + 2
| {z }
√
= −8/(15 2)
prin urmare, rezultă următoarea expresie aproximativă pentru energia stării fundamentale a
gazului bosonic:
√ √
E 1 64 π ~2 5/2 1 64 π ~2
≈ µn − (n0 a) ≈ µn − (n a)5/2 . (8.66)
V 2 15 m 2 15 m
C. Evaluarea corecţiilor de ordin minim pentru mărimi macroscopice

Calculul efectuat anterior a produs contribuţia dominantă la mărimile fizice:
~2
• potenţialul chimic, formula (8.62), µ ≈ 4π n0 a (ordinul 0),
m
8 3/2
• densitatea de particule necondensate, formula (8.65), n′ ≈ √ n a (ordinul 1),
3 π
√
E 1 64 π ~2
• energia stării fundamentale, formula (8.66), ≈ µn − (n a)5/2 (ordinul 1).
V 2 15 m
Ca urmare, este necesar să se determine corecţiile minime pentru potenţialul chimic şi pentru
energia stării fundamentale, pentru a determina alte mărimi termodinamice ale sistemului.
C1. Aceste corecţii de ordin minim se pot obţine prin metoda termodinamică (Hugenholtz-
Pines): deoarece corecţiile sunt de ordinul parametrului caracteristic mic n a3 , se presupune că
potenţialul chimic corectat faţă de formula (8.62), are expresia
~2 √
µ ≈ 4π n0 a 1 + α n a3 , (8.67)
m
unde α este un coeficient numeric care va fi determinat ulterior prin relaţia termodinamică dintre
energie şi potenţialul chimic.
Se substituie expresia anterioară a potenţialului chimic ı̂n formula energiei (8.66), care devine:
n1 √ √ o
~2 64 π ~2
E≈V n · 4π n a 1 + α n a3 − (n a)5/2
2 m 15 m
~2 n h 32 io
2 3 1/2
= V 2π an 1 + α − √ na ;
m 15 π
din expresia precedentă se obţine potenţialul chimic, conform relaţiei termodinamice:

h
∂E 1 ∂E ~2 5 32 1/2 i
µ= = = 4π na 1+ α− √ n a3 .
∂N V,T =0 V ∂n m 4 15 π
Comparaţia ultimei expresii a potenţialului chimic cu formula (8.67) conduce la ecuaţia coefici-
entului α:
5 32 32
α= α− √ =⇒ α= √ .
4 15 π 3 π
După determinarea coeficientului α se obţin expresiile corectate ale energiei şi ale potenţialului
chimic (numite ecuaţiile Lee-Yang):
E ~2 n 128 1/2 o
= 2π a n 2 1 + √ n a3 , (8.68a)
V m 15 π
~2 32 √ 3
µ ≈ 4π a n0 1 + √ na . (8.68b)
m 3 π
Observaţii:
i. corecţia de ordin minim
√ (Hugengoltz-Pines) este proporţională cu rădăcina pătrată a pa-
3
rametrului caracteristic ( n a ), astfel ı̂ncât această corecţie este neanalitică şi deci nu se poate
obţine prin calcul perturbaţional ı̂n ordin finit;
ii. corecţiile de ordin superior la energia stării fundamentale sunt descrise de formula Wu-
Hugenholtz:
E ~2 n 128 1/2 4 √ o
= 2π a n 2 1 + √ n a3 +8 π − 3 n a3 ln(n a3 ) + O n a3 .
V m 15 π 3
C2. Din rezultatele precedente se pot obţine mărimi termodinamice ale sistemului, cum sunt
presiunea şi viteza sunetului (pentru gazul bosonic rarefiat şi cu interacţii de tip sferă rigidă).
i. Presiunea (la temperatura nulă) rezultă din relaţia termodinamică
√
∂E ~2 2 −1 128 3 N a3
P =− = − 2π N a − √
∂V N,T =0 m V 15 π 2 V 5/2
~2 n 64 1/2 o
= 2π a n 2 1 + √ n a3 . (8.69)
m 5 π
ii. Conform teoriei clasice a undelor sonore ı̂ntr-un fluid 2 pătratul vitezei sunetului este egal
cu derivata presiunii ı̂n raport cu densitatea ı̂n mod adiabatic (adică la entropie constantă)

2 ∂P
c = ;
∂ρm S
densitatea masică (ρm ) este determinată de desitatea de particule (n) prin relaţia ρm = m n, iar
la temperatura nulă entropia sistemului ave valoarea nulă, S = 0, astfel ı̂ncât rezultă că pătratul
vitezei sunetului se obţine din derivata presiunii ı̂n raport cu densitatea de particule:
1 ∂P ~2 n 64 5 1/2 o
c2 = ≈ 4π an 1 + √ n a3
m ∂n m 5 π 4
şi astfel viteza sunetului (la temperatura nulă şi ı̂n cadrul aproximaţiilor specificate anterior)
este: r
~2 h 8 1/2 i
c ≈ 4π a n 1 + √ n a3 . (8.70)
m π
Observaţii:
a) Din formula (8.70) rezultă o condiţia de stabilitate a sistemului: parametrul a trebuie să
fie pozitiv (adică interacţia mutuală să fie repulsivă); pentru o valoare negativă a parametrului
a (adică interacţie atractivă) se obţine colapsarea sistemului.
b) Conform consecinţelor generale ale reprezentării Lehmann, din expresia aproximativă a
funcţiei Green (8.63a), rezultă că Ek definită prin relaţia (8.64a), conţine spectrul excitaţiilor
elementare ale sistemului bosonic rarefiat; atunci din expresia energiei de excitaţie Ek se obţine
la limita lungimilor de undă mari (k → 0) următoarea aproximaţie:
r r
~2 k 2 ~2 k 2 ~2 ~2
Ek = + 8πa n0 ≈ ~k 4π an .
2m 2m m m
Prin urmare, luând ı̂n considerare formula (8.70), rezultă
Ek ≈ c · ~k , (8.71)
k→0
adică spectrul excitaţiilor elementare este un spectru fononic având viteza egală cu viteza de
propagare a sunetului.
2 În Secţiunea 9.4 se prezintă ı̂n mod succint teoria clasică a undelor sonore ı̂n gaze şi se deduce formula vitezei
sunetului (9.114).
Capitolul 9
Teoria răspunsului liniar
9.1 Cazul fermionic ı̂n formalismul de temperatură nulă

9.1.1 Răspunsul liniar al sistemului la o perturbaţie externă (cazul
general)
A. Sistemul neperturbat
Se consideră un sistem fermionic cu interacţii mutuale statice; atunci, hamiltonianul sistemului
este atemporal: Ĥ = Ĥ0 + V̂ .
Se utilizează formularea Heisenberg (neperturbată)

ΨH = e ~i Ĥt ΨS (t) ,
i i
ÂH (t) = e ~ Ĥt ÂS e− ~ Ĥt ;

ı̂n relaţiile de definiţie ale formulării Heisenberg, vectorul de stare Heisenberg ΨH şi operatorul
Schrödinger ÂS sunt atemporali.
Media observabilei A pe starea Ψ (medie neperturbată) este

ΨH ÂH (t)ΨH
A(t) 0 =
. (9.1)
Ψ H Ψ H
B. Sistemul perturbat
Se consideră sistemul anterior, dar se introduce ı̂n mod suplimentar o interacţie cu un sistem
extern, care este aplicată la momentul t0 şi care este suficient de slabă (ı̂n intensitate) astfel ı̂ncât
să fie valabilă aproximaţia perturbaţională de ordinul 1. Hamiltonianul de cuplaj cu sistemul
extern ı̂n formularea Schrödinger, numit hamiltonian de perturbaţie, este
Z Z
ĤSex (t) = d3 r θ(t − t0 ) u(r, t) ĝS (r) ≡ d3 r w(r, t) ĝS (r) , (9.2)
V V
unde u(r, t) este potenţialul de perturbaţie, iar ĝS (r) este operatorul densitate a mărimii de
cuplaj; de asemenea, s-a introdus potenţialul efectiv de perturbaţie w(r, t) = θ(t − t0 ) u(r, t).
Atunci, hamiltonianul total a sistemului ı̂n prezenţa perturbaţiei (ı̂n formularea Schrödinger)
este:
ĤStotal (t) = Ĥ + ĤSex (t) . (9.3)
Pentru studiul sistemului perturbat este convenabil să se utilizeze formularea Heisenberg neper-
turbată (care este ı̂n acelaşi timp formularea Dirac perturbată), adică se consideră hamiltonianul
de bază ca fiind Ĥ şi hamiltonianul de perturbaţie este ĤSex (t). Se vor nota vectorul de stare
şi operatorii asociaţi observabilelor cu indicele “H”, dar relaţiile utilizate vor fi de tipul cores-
punzător unei formulări Dirac.
Operatorul de evoluţie pentru vectorul de stare al sistemului perturbat este ÛH (t, t0 ), având
seria de perturbaţie (1.51), iar această serie de perturbatţie se poate aproxima ı̂n ordinul 1,
181
182 CAPITOLUL 9. TEORIA RĂSPUNSULUI LINIAR
deoarece s-a considerat că hamiltonianul de perturbaţie este suficient de mic:

Z Z t
1 −i n t
X∞
ex ex

ÛH (t, t0 ) = dt1 · · · dtn T ĤH (t1 ) · · · ĤH (tn )
n=0
n! ~ t0 t0
Z t
i
≈ 1̂ − dt′ ĤH
ex ′
(t ) , (9.4)
~ t0
ex
unde ĤH (t) este operatorul ı̂n formularea Heisenberg neperturbată:
i i
ex
ĤH (t) = e ~ tĤ ĤSex (t) e− ~ tĤ . (9.5)
Descrierea stării sistemului la momente ulterioare aplicării perturbaţiei

(adică la t > t0 ) se re-
alizează cu vectorul de stare ı̂n formularea Dirac perturbată ΨH (t) , care evoluează din starea
iniţială (când s-a aplicat perturbatţia), conform relaţiei (1.47):

ΨH (t) = ÛH (t, t0 ) ΨH (t0 ) = ÛH (t, t0 ) ΨH , (9.6)
t>t0
unde ultima egalitate s-a obţinut prin luarea ı̂n consideraţie a faptului că la momentele de timp
t ≤ t0 sistemul este neperturbat.
Media observabilei A pe starea perturbată ΨH (t) este, prin definiţie

ΨH (t)ÂH (t)ΨH (t)
A(t) ex =

t>t0 ΨH (t)ΨH (t)

†
ΨH ÛH (t, t0 ) ÂH (t) ÛH (t, t0 ) ΨH
=
,
ΨH Û † (t, t0 ) ÛH (t, t0 ) ΨH
H

unde ı̂n ultima egalitate s-a ı̂nlocuit vectorul de stare perturbat ΨH (t) prin expresia (9.6).
Se transformă expresia precedentă ı̂n termeni de medii ale sistemului neperturbat, prin efec-
tuarea aproximaţiei liniare ı̂n raport cu hamiltonianul de perturbaţie:
• numărătorul expresiei precedente pentru valoarea medie a observabilei devine:

†
ΨH ÛH (t, t0 ) ÂH (t) ÛH (t, t0 ) ΨH
Z Z

n i t ′ ex ′ o n i t ′ ex ′ o
≈ ΨH 1̂ − dt ĤH (t ) ÂH (t) 1̂ − dt ĤH (t ) ΨH
~ t0 ~ t0
Z t

n i o
≈ ΨH ÂH (t) − ex ′
dt′ ÂH (t) ĤH (t ) − ĤH (t ) ÂH (t) ΨH
ex ′
~ t0
n Z

i t ′h ex ′
i o
Ψ H ;
≈ ΨH ÂH (t) − dt ÂH (t) , ĤH (t )
~ t0 −
• numitorul se simplifică deoarece operatorul de evoluţie ÛH (t, t0 ) este unitar:

†

ΨH ÛH (t, t0 ) ÛH (t, t0 ) ΨH = ΨH ΨH .
Atunci, rezultă aproximaţia liniară pentru media perturbată a observabilei considerate:

Z

i t ′
h i

ΨH ÂH (t) ΨH − dt ΨH ÂH (t) , ĤH (t ) ΨH
ex ′

~ t0 −
A(t) ex ≈
; (9.7)
t>t0 I Ψ H Ψ H
rezultatul anterior arată că răspunsul liniar al sistemului (adică deviaţia mediei observabilei ı̂n
prezenţa unei perturbaţii slabe) se exprimă prin media comutatorului pe starea neperturbată:
Z

−i t ′ ΨH ÂH (t) , ĤH (t ) − ΨH
ex ′
δ A(t) ≡ A(t) ex − A(t) 0 ≈ dt
. (9.8)
t>t0 t>t0 I ~ t 0
ΨH ΨH
9.1. CAZUL FERMIONIC ÎN FORMALISMUL DE TEMPERATURĂ NULĂ 183
9.1.2 Exprimarea răspunsului liniar prin funcţia de corelaţie retardată

Se consideră
cazul când iniţial sistemul neperturbat se afla ı̂n starea fundamentală, adică
ΨH = Ψ0 , iar mărimea observată este operatorul densitate a mărimii de cuplaj Â = ĝ(r),
care apare ı̂n expresia hamiltonianului de perturbaţie (9.2)
Z Z
ĤSex (t) = d3 r θ(t − t0 ) u(r, t) ĝS (r) ≡ d3 r w(r, t) ĝS (r) .
V V
Atunci, conform relaţiei (9.8), răspunsul liniar al sistemului pentru densitatea mărimii de cuplaj
este:
Z

Z t Ψ 0
ĝ H (r, t) , d3 r′ θ(t′ − t0 ) u(r′ , t′ ) ĝH (r′ , t′ ) − Ψ0

−i
δ g(r, t) = dt′ V

~ t0 Ψ 0 Ψ 0
Z Z t

−i 3 ′ ′ ′ ′ ′
Ψ0 ĝH (r, t) , ĝH (r′ , t′ ) − Ψ0
= d r dt θ(t − t0 ) u(r , t )
. (9.9)
~ V t0 Ψ0 Ψ0
În expresia precedentă se poate extinde integrala temporală la ı̂ntreaga axă reală
Z t Z t Z ∞
′ ′ ′ ′ ′ ′
dt θ(t − t0 ) F (t ) = dt θ(t − t0 ) F (t ) = dt′ θ(t − t′ ) θ(t′ − t0 ) F (t′ )
t0 −∞ −∞
şi media pe starea fundamentală a comutatorului se poate exprima cu ajutorul funcţiei de corelaţie
retardată pentru mărimea g, definită prin relaţia:

(R) ′ ′ ′
Ψ0 δĝH (r, t) , δĝH (r′ , t′ ) − Ψ0
Cg (r, t; r , t ) ≡ − iθ(t − t )
; (9.10)
Ψ 0 Ψ 0

deoarece operatorul fluctuaţie a mărimii g este δĝ(r) ≡ ĝ(r) − g(r) 1̂, rezultă identitatea

δĝH (r, t) , δĝH (r′ , t′ ) −
= ĝH (r, t) , ĝH (r′ , t′ ) − ,
astfel ı̂ncât funcţia de corelaţie anterioară se poate scrie ı̂n mod echivalent astfel:

(R) ′ ′ ′
Ψ0 ĝH (r, t) , ĝH (r′ , t′ ) − Ψ0
Cg (r, t; r , t ) ≡ − iθ(t − t )
.
Ψ 0 Ψ 0
Ca urmare a observaţiilor precedente, răspunsul liniar pentru densitatea mărimii de cuplaj de-
vine:
Z Z ∞

−i 3 ′ ′ ′ ′ ′
Ψ0 ĝH (r, t) , ĝH (r′ , t′ ) − Ψ0
δ g(r, t) = d r dt θ(t − t) θ(t − t0 ) u(r , t )

~ V −∞ Ψ 0 Ψ 0
Z Z ∞

1 3 ′ ′ ′ ′
Ψ0 ĝH (r, t) , ĝH (r′ , t′ ) − Ψ0
= d r dt w(r , t ) (−i) θ(t − t)
,
~ V −∞ Ψ0 Ψ0
unde ultima egalitate s-a obţinut prin utilizarea definiţiei potenţialului efectiv de perturbaţie:
w(r, t) = θ(t − t0 ) u(r, t); apoi se face apel la expresia echivalentă a funcţiei de corelaţie retardată
a mărimii g şi atunci răspunsul liniar al sistemului se exprimă ı̂n următoarea formă:
Z Z ∞

1 3 ′
δ g(r, t) = d r dt′ w(r′ , t′ ) Cg(R) (r, t; r′ , t′ ) . (9.11a)
~ V −∞
Observaţii:
i. Relaţia precedentă se exprimă ı̂n notaţie condensată 4-dimensională astfel:
Z

1
δ g(x) = d4 x′ w(x′ ) Cg(R) (x; x′ ) . (9.11b)
~ V
ii. Răspunsul liniar al sistemului se exprimă prin funcţia de corelaţie retardată, care este
calculabilă prin proprietăţi ale sistemului neperturbat.
În cazul când sistemul este omogen (din punct de vedere spaţial) ı̂n absenţa perturbaţiei, se
poate efectua transformarea Fourier spaţio-temporală simplă:
Z
(R) ′ (R) ′ d4 k ik·(x−x′ ) e(R)
Cg (x; x ) = Cg (x − x ) = 4
e Cg k) ,
R4 (2π)
Z
d4 k ik·x
w(x) = 4
e w(k)
e ,
R4 (2π)
Z

d4 k ik·x f
δ g(x) = 4
e δ hgi(k) ;
R4 (2π)
ca urmare, relaţia (9.11) devine
f 1 e (R)
δ hgi(k) = C (k) w(k)
e . (9.12)
~ g
Susceptibilitatea generalizată (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) se defineşte ca raportul dintre trans-
formatele Fourier ale funcţiei de răspuns şi potenţialului de perturbaţie:
f
δ hgi(k)
χ
eg (k) = ; (9.13a)
w(k)
e
atunci pe baza relaţiei (9.12), se obţine
1 e(R)
χ
eg (k) = C (k) . (9.13b)
~ g
Prin utilizarea notaţiei necondensate, relaţia (9.12) are forma
f 1 e (R)
δ hgi(k, ω) = C (k, ω) w(k,
e ω) , (9.14)
~ g
iar transformarea Fourier a funcţiei de răspuns este
Z Z ∞
d3 k dω ik·r−iωt f
δhg(r, t)i = 3
e δ hgi(k, ω) .
R 3 (2π) −∞ 2π
Cazuri particulare de perturbaţii
a) Perturbaţie statică
Se consideră că perturbaţia a fost aplicată la momentul t0 = −∞; atunci potenţialul de
perturbaţie efectiv este
w(r, t) = θ(t + ∞) u(r) , (9.15)
iar transformata sa Fourier este
Z Z ∞
w(k,
e ω) = d3 r dt e−ik·r+iωt w(r, t)
V −∞
Z ∞ Z
= dt eiωt θ(t + ∞) d3 r e−ik·r u(r)
−∞ V
= 2π δ(ω) u
e(k) , (9.16)
unde ultima egalitate s-a obţinut deoarece integrala spaţială defineşte transformata Fourier a
potenţialului u(r), iar ı̂n integrala temporală funcţia Heaviside este egală cu unitatea, astfel ı̂ncât
integrala rămasă este funcţia Dirac:
Z ∞ Z ∞
dt eiωt θ(t + ∞) = dt eiωt = 2π δ(ω) .
−∞ −∞
Atunci, din relaţia (9.14) rezultă răspunsul liniar al sistemului la perturbaţia statică:
Z Z ∞
δhg(r, t)i = 3
e δ hgi(k, ω)
R 3 (2π) −∞ 2π
Z Z ∞
d3 k dω ik·r−iωt 1 e(R)
= 3
e 2π δ(ω) ue(k) C g (k, ω)
R3 (2π) −∞ 2π ~
Z
d3 k ik·r e(R) (k, 0) .
= 3
e u
e(k) Cg (9.17)
R3 (2π)
Se observă că răspunsul liniar al sistemului δhg(r)i este atemporal, deoarece s-a considerat că
perturbaţia este statică.
b) Perturbaţie impulsivă
În această situaţie perturbaţia este un puls aplicat la momentul t0 = 0; pentru simplitate se
poate alege cazul particular când pulsul este periodic ı̂n spaţiu, adică are următoarea expresie:
w(r, t) = w0 eiq·r δ(t) . (9.18)
Cazul general când pulsul are o dependenţă spaţială arbitrară se reduce la cazul periodic spaţial,
prin analiză Fourier spaţială, deoarece toate relaţiile care descriu răspunsul liniar al sistemului la
o mică perturbaţie sunt liniare ı̂n raport cu potenţialul de perturbaţie.
Pentru potenţialul considerat anterior transformata Fourier este
Z Z ∞
w(k,
e ω) = 3
d r dt e−ik·r+iωt w(r, t)
V −∞
Z ∞ Z
= w0 iωt
dt e δ(t) d3 r e−i(q−k)·r
−∞ V
= w0 (2π)3 δ 3 (q − k) , (9.19)
unde ultima egalitate s-a obţinut deoarece integrala temporală este unitatea, iar integrala spaţială
este funcţia Dirac 3-dimensională.
Prin utilizarea relaţiei (9.14) se obţine răspunsul liniar al sistemului pentru cazul perturbaţiei
impulsive şi periodică spaţial:
Z Z ∞
δhg(r, t)i = 3
e δ hgi(k, ω)
R 3 (2π) −∞ 2π
Z Z ∞
d3 k dω ik·r−iωt 1 e (R)
= e w0 (2π)3 δ 3 (q − k) C (k, ω)
R3 (2π)
3
−∞ 2π ~ g
Z ∞
dω −iωt 1 e(R)
= w0 eiq·r e C (k, ω) . (9.20)
−∞ 2π ~ g
9.1.3 Cazul perturbaţiei cuplate prin densitatea de particule

Se consideră situaţia importantă din punct de vedere fizic când densitatea de cuplaj este
densitatea de particule: ĝ(r) = n̂(r), adică hamiltonianul de perturbaţie este
Z Z
ĤSex (t) = d3 r θ(t − t0 ) u(r, t) n̂(r) ≡ d3 r w(r, t) n̂(r) . (9.21)
V V
Atunci, conform relaţiei generale (9.11), răspunsul liniar al sistemului pentru densitatea particu-
lelor este
Z Z ∞ Z Z ∞

3 ′ ′ 1 ′ ′ ′ ′ 3 ′
δ n(r, t) = d r dt (R)
Cn (r, t; r , t ) w(r , t ) = d r dt′ Π(R) (r, t; r′ , t′ ) w(r′ , t′ ) ,
V −∞ ~ V −∞
(9.22a)
deoarece funcţia de corelaţie retardată a fluctuaţiilor de densitate este legată de polarizarea
(R)
retardată printr-o relaţie de tip Hubbard: Cn (r, t; r′ , t′ ) = ~ Π(R) (r, t; r′ , t′ ).
În mod similar, din relaţia (9.14), rezultă transformata Fourier a răspunsului linear pentru
densitatea de particule
f 1 e (R) e (R) (k, ω) w(k,

δ hni(k, ω) = C (k, ω) w(k,
e ω) = Π e ω) . (9.22b)
~ n
Observaţii asupra funcţiilor de corelaţie pentru fluctuaţiile de densitate şi polarizărilor (cauzale
şi retardate):
i. Funcţiile de corelaţie pentru fluctuaţiile de densitate (retardată şi cauzală) au fost definite
prin relaţiile (3.161)

(R) ′ ′
Ψ0 δn̂H (x) , δn̂H (x′ ) − Ψ0
Cn (x; x ) ≡ − i θ(t − t )

Ψ0 Ψ0

′
Ψ0 n̂H (x) , n̂H (x′ ) − Ψ0
= − i θ(t − t )
,
Ψ0 Ψ0

′ Ψ0 T δn̂H (x) · δn̂H (x′ ) Ψ0
Cn (x; x ) ≡ − i
.
Ψ 0 Ψ 0
Corespunzător funcţiilor de corelaţie precedente li se asociază polarizările retardată şi cauzală,

prin relaţii de tip Hubbard (3.171):
Cn(R) (x; x′ ) = ~ Π(R) (x; x′ ) ,

Cn (x; x′ ) = ~ Π(x; x′ ) .
Este important de observat că polarizarea cauzală (şi funcţia de corelaţie corespondentă) se poate
calcula perturbativ şi termenii corespunzători au imagine diagramatică; pe de altă parte, funcţia
de corelaţie retardată (şi polarizarea retardată) sunt legate ı̂n mod direct de răspunsul liniar ı̂n
densitate, dar nu pot fi calculate prin metode perturbative standard. Ca urmare, sunt importante
relaţiile ı̂ntre cele două funcţii de corelaţie (respectiv ı̂ntre polarizări).
ii. Aşa cum s-a arătat ı̂n Secţiunea 3.4, polarizarea este legată de interacţia efectivă şi de
funcţia dielectrică generalizată. În spaţiul impuls-frecvenţă inversul funcţiei dielectrice generali-
zate se defineşte prin relaţia (3.140), adaptată la cazul interacţiei independente de spini
1 e
V(k) 1
≡ = ,
κ
e(k) e
V0 (k) e ∗
1 − Π (k) ve(k)
unde ultima egalitate s-a obţinut prin utilizarea soluţiei ecuaţiei Dyson (3.142), astfel ı̂ncât rezultă
e ∗ (k) ve(k) ,
e(k) = 1 − Π
κ
conform relaţiei (3.143). Polarizarea totală se obţine ı̂n termeni de funcţia dielectrică generalizată
e
e ∗ (k)
Π 1−κ e(k) 1 1 h 1 i
Π(k) = = = −1 .
e ∗ (k) ve(k)
1−Π ve(k) κe(k) ve(k) κ
e(k)
iii. În mod similar se defineşte funcţia dielectrică generalizată retardată:
1 e(R) h i
e ∗ (k) = 1
Cn (k) = Π
1
− 1 ; (9.23)
~ ve(k) κe(R) (k)
ca urmare, răspunsul liniar ı̂n densitate exprimat prin relaţia (9.22b), se poate exprima ı̂n mod
echivalent ı̂n termeni de funcţia dielectrică generalizată retardată:
f e (R) (k, ω) w(k, e ω) h

w(k, 1 i
δ hni(k, ω) = Π e ω) = (R)
−1 . (9.24)
ve(k) κ
e (k, ω)
iv. Mărimile retardate (funcţia de corelaţie pentru fluctuaţia de densitate, polarizarea şi
funcţia dielectrică generalizată) se obţin din funcţiile cauzale corespondente, pe baza relaţiilor
(3.168):
( (R) ( (R)
Re C en (k, ω) = Re C en (k, ω) Re Π e (k, ω) = Re Π(k, e ω)
(R) =⇒ (R)
Im C en (k, ω) = sgn(ω) Im C en (k, ω) Im Π e (k, ω) = sgn(ω) Im Π(k, e ω)
(9.25)
deoarece transformata Fourier a potenţialului coulombian este reală (e v (k) ∈ R), din relaţia (3.143)
rezultă (R)
Re κe (k, ω) = Re e κ(k, ω) (9.26)
Im κ e(R) (k, ω) = sgn(ω) Im e κ(k, ω) .
Deoarece se poate determina perturbativ funcţia dielectrică generalizată (cauzală) e κ(k, ω), atunci
cu ajutorul relaţiilor (9.26) se obţine funcţia dielectrică generalizată retardată κe(R) (k, ω) cu care
se exprimă răspunsul liniar al sistemului pentru densitatea de particule.
Din formula (9.24) rezultă că singularităţile transformatei Fourier a polarizării retardate
e (R) (k, ω), respectiv zerourile funcţiei dielectrice generalizate retardate κ
Π e(R) (k, ω), dau energia
şi timpul de viaţă ale stărilor excitate (numite excitaţii colective) ale sistemului care sunt cuplate
cu starea fundamentală prin operatorul densitate de particule n̂(r); justificarea este similară cu
cea dată de teorema Galitski-Migdal.
Cazuri particulare
a. Perturbaţie statică
În acest caz răspunsul liniar ı̂n densitate al sistemului este dat de formula (9.17), care ı̂n situaţia
prezentă devine
Z Z
d3 k ik·r 1 e(R) d3 k ik·r e (R) (k, 0)
δhn(r, t)i = e ue(k) C (k, 0) = e u
e(k) Π
R3 (2π)
3 ~ n R3 (2π)
3
Z
d3 k ik·r u e(k) n 1 o
= 3
e − 1 , (9.27)
R3 (2π) ve(k) κ e(R) (k, 0)
adică distribuţia de particule este statică.
b. Perturbaţie impulsivă
Răspunsul liniar pentru densitatea sistemului ı̂n această situaţie rezultă din formula (9.20)
Z ∞ Z ∞
dω −iωt 1 e (R) dω −iωt e (R)
δhn(r, t)i = w0 eiq·r e Cn (q, ω) = w0 eiq·r e Π (q, ω)
−∞ 2π ~ −∞ 2π
Z
w0 eiq·r ∞ dω −iωt n 1 o
= e (R)
− 1 . (9.28)
ve(q) −∞ 2π κ
e (q, ω)
Conform observaţiei prezentate anterior, excitaţiile colective ale sistemului, produse de pertur-
baţia impulsivă, au caracteristicile (energie şi timp de viaţă) rezultate din polii transformatei
Fourier a polarizării retardate (sau ı̂n mod echivalent, din zerourile funcţiei dielectrice generalizate
retardată):
e (R) (q, zq ) = ∞
Π ⇐⇒ e(R) (q, zq ) = 0 ,
κ
iar ecuaţia precedentă are soluţia
z q = Ωq − i γ q ;
ı̂n acest caz excitaţia colectivă produsă de perturbaţia cu vectorul de undă q are caracteristicile:
– energia este ǫq = ~Ωq ,
– constanta de amortizare este γq , care corespunde la timpul de viaţă τq = γq−1 .
Din relaţia (3.143) rezultă că funcţia dielectrică generalizată (cauzală), ı̂n spaţiul impuls-
e(q, ω) = 1 − Π
frecvenţă este κ e ∗ (q, ω) ve(q), iar transformata Fourier a potenţialului coulombian
este reală ve(q) ∈ R; atunci, din relaţiile (9.26) se obţine:
( (R) ∗
Re κ e (q, ω) = Re κ e(q, ω) = 1 − ve(q) Re Π e (q, ω) ,
(R) ∗
Im κ e (q, ω) = sgn(ω) Im κ e(q, ω) = − sgn(ω) ve(q) Im Π e (q, ω) .
Pe baza rezultatelor anterioare se obţine ecuaţia excitaţiilor colective

∗ ∗
1 − ve(q) Re Πe (q, Ωq − iγq ) − sgn(ω) ve(q) Im Π e (q, Ωq − iγq ) = 0 ; (9.29)
dacă se presupune că amortizarea este slabă (adică γq ≪ Ωq ), deoarece acesta este singurul caz
interesant din punct de vedere fizic, atunci se obţine următoarea soluţie a ecuaţiei (9.29)
∗
ve(q) Re Πe (q, Ωq ) = 1 , (9.30a)
∗
Im Πe (q, ω)
γq ≈ . (9.30b)
∂
e ∗
Re Π (q, ω) ω=Ωq
∂ω
Se observă că ecuaţia (9.30a) are ca soluţie energia Ωq , iar apoi se obţine constanta de amortizare
γq din formula (9.30b) cumoscând soluţia ecuaţiei precedente.
9.2 Formalismul de temperatură finită

9.2.1 Răspunsul liniar al sistemului la o perturbaţie externă (cazul
general)
A. Sistemul neperturbat
Se consideră un sistem (fermionic sau bosonic) cu interacţii mutuale statice ı̂ntre particule;
atunci hamiltonianul sistemului este: Ĥ = Ĥ0 + V̂ , unde Ĥ0 este hamiltonianul cinetic şi V̂ este
hamiltonianul de interacţie. Se observă
că hamiltonianul
sistemului Ĥ este atemporal şi comută
cu operatorul număr de particule N̂ : Ĥ , N̂ − = 0̂.
Pentru a utiliza formalismul Cuantificării II ı̂n mod natural se consideră sitemul ı̂n condiţii
externe grand-canonice (adică sistemul studiat este ı̂n contact cu un rezervor termic şi de par-
ticule); ca urmare, hamiltonianul grand-canonic este K̂ = Ĥ − µ N̂ , iar operatorul statistic al
sistemului (neperturbat) are expresia generală
1 −β(Ĥ−µN̂ )
̺ˆ0 = e ,
Z0

unde Z0 = Tr e−β(Ĥ−µN̂ ) este suma de stare (funcţia de partiţie) grand-canonică a sistemului.
Este convenabil să se utilizeze formularea Heisenberg neperturbată, ı̂n care operatorii asociaţi
observabilelor au expresia
i i
ÂH (t) = e ~ Ĥt ÂS e− ~ Ĥt ; (9.31)
atunci media grand-canonică a observabilei A (numită medie neperturbată) este exprimabilă fie
ı̂n formalismul Schrödinger, fie ı̂n mod echivalent ı̂n formalismul Heisenberg

A 0 = Tr ̺ˆ0 ÂS = Tr ̺ˆ0 ÂH (t) , (9.32)

deoarece operatorul statistic comută cu hamiltonianul: ̺ˆ0 , Ĥ − = 0̂.
B. Sistemul perturbat
Se consideră, ı̂n mod similar cu situaţia discutată anterior ı̂n formalismul de temperatură
nulă fermionic, că sistemul considerat anterior are o interacţie suplimentară cu un sistem extern,
iar această interacţie suplimentară este aplicată la momentul t0 şi este suficient de slabă, astfel
ı̂ncât să fie valabilă aproximaţia de ordinul 1 ı̂n raport cu hamiltonianul de perturbaţie. În
aceste condiţii hamiltonianul de perturbaţie (ı̂n formularea Schrödinger) este de tipul considerat
ı̂n formula (9.2)
Z Z
ex 3
ĤS (t) = d r θ(t − t0 ) u(r, t) ĝS (r) ≡ d3 r w(r, t) ĝS (r) , (9.33)
V V
unde u(r, t) este potenţialul de perturbaţie, iar ĝS (r) este operatorul densitate a mărimii de
cuplaj; de asemenea, s-a introdus potenţialul efectiv de perturbaţie w(r, t) = θ(t − t0 ) u(r, t).
9.2. FORMALISMUL DE TEMPERATURĂ FINITĂ 189
Atunci, hamiltonianul total a sistemului ı̂n prezenţa perturbaţiei (ı̂n formularea Schrödinger)
este:
ĤStotal (t) = Ĥ + ĤSex (t) .
Ecuaţia de evoluţie a operatorului statistic (ecuaţia Liouville-von Neumann) exprimată cu
operatori ai formulării Schrödinger) este
∂
i~ ̺ˆS (t) = ĤStotal (t) , ̺ˆS (t) − . (9.34)
∂t
Pentru studiul sistemului perturbat este convenabil să se utilizeze formularea Heisenberg
neperturbată (care este ı̂n acelaşi timp formularea Dirac perturbată), adică se consideră hamil-
tonianul de bază ca fiind Ĥ şi hamiltonianul de perturbaţie este ĤSex (t). Se vor nota vectorul de
stare şi operatorii asociaţi observabilelor cu indicele “H”, dar relaţiile utilizate vor fi de tipul co-
respunzător unei formulări Dirac, la fel ca ı̂n cazul formalismului de temperatură nulă, prezentat
anterior.
Ca urmare a observaţiei precedente, hamiltonianul de cuplaj şi operatorul statistic ı̂n formu-
larea Heisenberg neperturbată au următoarele expresii:
i i
ex
ĤH (t) = e ~ Ĥt ĤSex (t) e− ~ Ĥt , (9.35a)
i
~ Ĥt − ~i Ĥt
̺ˆH (t) = e ̺ˆS (t) e ; (9.35b)
Dacă se consideră că sistemul ı̂nainte de aplicarea perturbaţiei se afla ı̂n stare de echilibru ter-
modinamic, având operatorul statistic ̺ˆ0 , atunci după aplicarea perturbaţiei operatorul statistic
satisface următoarea ecuaţie de evoluţie cu condiţia iniţială
∂ −i ex
̺ˆH (t) = ĤH (t) , ̺ˆH (t) − , (9.36a)
∂t ~
̺ˆH (t0 ) = ̺ˆ0 . (9.36b)
Demonstraţie:
Se derivează operatorul statistic ı̂n formularea Heisenberg, definit prin relaţia (9.35b), ı̂n raport
cu variabila temporală, iar apoi se utilizează ecuaţia Liouville-von Neumann:
∂ i ∂ i i
ni i o i
̺ˆH (t) = e ~ Ĥt ̺ˆS (t) e− ~ Ĥt + e ~ Ĥt Ĥ ̺ˆS (t) − ̺ˆS (t) Ĥ e− ~ Ĥt
∂t ∂t ~ ~
i Ĥt
n −i i o − i Ĥt
ex
= e~ Ĥ + ĤS (t) , ̺ˆS (t) − + Ĥ , ̺ˆS (t) − e ~
~ ~
i Ĥt −i ex
− i Ĥt
=e ~ ĤS (t) , ̺ˆS (t) − e ~
~
−i ex
= ĤH (t) , ̺ˆH (t) − ,
~
adică s-a obţinut ecuaţia (9.36a).
Condiţia iniţială se verifică ı̂n mod direct luând ı̂n considerare
faptul că operatorul statistic de
echilibru comută cu hamiltonianul neperturbat: ̺ˆ0 , Ĥ − = 0̂ ; ca urmare, se obţine:
i i i i
̺ˆH (t0 ) = e ~ Ĥt0 ̺ˆS (t0 ) e− ~ Ĥt0 = e ~ Ĥt0 ̺ˆ0 e− ~ Ĥt0 = ̺ˆ0 .
Ecuaţia diferenţială cu condiţia iniţială (9.36) este echivalentă cu ecuaţia integrală

Z t
i ex ′
̺ˆH (t) = ̺ˆ0 − dt′ ĤH (t ) , ̺ˆH (t′ ) − ; (9.37)
~ t0
ecuaţia integrală (9.37) se poate rezolva prin metoda iterativă şi ı̂n aproximaţia de ordinul 1
(liniară ı̂n hamiltonianul de perturbaţie) astfel ı̂ncât se obţine:
Z t
i ex ′
̺ˆH (t) ≈ ̺ˆ0 − dt′ ĤH (t ) , ̺ˆ0 − . (9.38)
I ~ t0
Media grand-canonică a observabilei A, când sistemul se află ı̂n prezenţa perturbaţiei, are expre-
sia:

A(t) ex = Tr ̺ˆH (t) ÂH (t) ;
t>t0
ı̂n aproximaţia liniară pentru operatorul statistic expresia mediei grand-canonice devine:
Z

i t ′ ex ′
A(t) ex ≈ Tr ̺ˆ0 ÂH (t) − dt Tr ĤH (t ) , ̺ˆ0 − ÂH (t)
t>t0 I ~ t0
Z t

i
= A(t) 0 − ex ′
dt′ Tr ̺ˆ0 ÂH (t) , ĤH (t ) − ; (9.39)
~ t0
expresia integrandului din relaţia (9.39) s-a obţinut efectuând permutări circulare ale operatorilor
ı̂n interiorul urmei operatoriale:
ex ′ ex ′ ex ′

Tr ĤH (t ) , ̺ˆ0 − ÂH (t) = Tr ĤH (t ) ̺ˆ0 ÂH (t) − ̺ˆ0 ĤH (t ) ÂH (t)
ex ′ ex ′

= Tr ̺ˆ0 ÂH (t) ĤH (t ) − ĤH (t ) ÂH (t) .
Din relaţia (9.39) rezultă deviaţia mediei unei observabile ı̂n prezenţa perturbaţiei slabe (adică
răspunsul liniar al sistemului):
Z

−i t ′ ex ′

δ A(t) ≡ A(t) ex − A(t) 0 ≈ dt Tr ̺ˆ0 ÂH (t) , ĤH (t ) − . (9.40)
t>t0 t>t0 I ~ t0
Se observă că s-a exprimat răspunsul liniar al sistemului prin media neperturbată (rezultatul este
analog cu cel din formalismul de temperatură nulă).
9.2.2 Exprimarea răspunsului liniar prin funcţia de corelaţie retardată

Se consideră cazul particular când observabila este densitatea mărimii de cuplaj, Â = ĝ(r), iar
hamiltonianul de perturbaţie are expresia (9.33), ceea ce implică pentru formularea Heisenberg
neperturbată următoarea expresie:
Z Z
ex
ĤH (t) = d3 r θ(t − t0 ) u(r, t) ĝH (r, t) ≡ d3 r w(r, t) ĝH (r, t) .
V V
În acest caz se obţine răspunsul liniar pentru densitatea mărimii de cuplaj, prin particularizarea
relaţiei (9.40):
Z Z

−i t ′
δ g(r, t) = dt Tr ̺ˆ0 ĝH (r, t) , d3 r′ w(r′ , t′ ) ĝH (r′ , t′ ) −
~ t0 V
Z Z t
−i
= d3 r′ dt′ θ(t′ − t0 ) u(r′ , t′ ) Tr ̺ˆ0 ĝH (r, t) , ĝH (r′ , t′ ) − . (9.41)
~ V t0
La fel ca ı̂n cazul formalismului de temperatură nulă, se transformă expresia precedentă prin
extinderea integralei temporale peste ı̂ntreaga axă reală, conform identităţii
Z t Z t Z ∞
′ ′ ′ ′ ′ ′
dt θ(t − t0 ) F (t ) = dt θ(t − t0 ) F (t ) = dt′ θ(t − t′ ) θ(t′ − t0 ) F (t′ ) ,
t0 −∞ −∞
astfel că se obţine următoarea expresie

Z Z ∞

3 ′ 1
δ g(r, t) = d r dt′ θ(t′ − t0 ) u(r′ , t′ ) (−i) θ(t − t′ ) Tr ̺ˆ0 ĝH (r, t) , ĝH (r′ , t′ ) −
V −∞ ~
Z Z ∞
1
= d3 r′ dt′ w(r′ , t′ ) (−i) θ(t − t′ ) Tr ̺ˆ0 ĝH (r, t) , ĝH (r′ , t′ ) − .
V −∞ ~
Formula precedentă pentru răspunsul liniar se poate exprima cu ajutorul funcţiei de corelaţie
retardată a fluctuaţiilor mărimii de cuplaj g, definită prin particularizarea relaţiei (5.180):
′ ′ ′

C(R) ˆ0 δĝK (r, t) , δĝK (r′ , t′ ) − ,
g (r, t; r , t ) ≡ (−i) θ(t − t ) Tr ̺ (9.42a)
unde operatorii sunt definiţi ı̂n formularea grand-canonică

i i
ÂK (t) ≡ e ~ K̂t ÂS e− ~ K̂t .
(R)
Funcţia de corelaţie Cg (r, t; r′ , t′ ) se poate transforma prin substituirea operatorilor deviaţie
grand-canonici δĝK (r, t) cu operatorii corespondenţi ı̂n formularea Heisenberg ĝH (r, t):
′ ′ ′

C(R)
g (r, t; r , t ) = (−i) θ(t − t ) Tr ̺ ˆ0 ĝH (r, t) , ĝH (r′ , t′ ) − . (9.42b)
Demonstraţie:
Operatorul generator a formulării grand-canonice K̂ = Ĥ − µ N̂ este constituit din operatori
comutabili [Ĥ , N̂ ]− = 0̂, astfel ı̂ncât operatorul din formularea grand-canonică se poate scrie
astfel:
i i i i
ÂK (t) = e ~ Ĥt e− ~ µN̂ t ÂS e ~ µN̂ t e− ~ K̂t ;
Deoarece operatorul ĝ(r) este o observabilă, rezultă că acest operator comută cu operatorul număr
de particule: [ĝ(r) , N̂ ]− = 0̂; ca urmare, operatorul ĝ(r) are ı̂n formulările grand-canonică şi
Heisenberg expresii egale
i i i i i i i i
ĝK (r, t) ≡ e ~ K̂t ĝS (r) e− ~ K̂t = e ~ Ĥt e− ~ µN̂ t ĝS (r) e ~ µN̂ t e− ~ K̂t = e ~ Ĥt ĝS (r) e− ~ K̂t = ĝH (r, t) .
Pe de altă parte, operatorul deviaţie al mărimii de cuplaj este definit astfel: δĝ(r) ≡ ĝ(r) − hg(r)i1̂,
adică diferă de operatorul de cuplaj printr-un operator banal (proporţional cu operatorul unitate;
ca urmare, comutatorul deviaţiilor este egal cu comutatorul operatorilor de cuplaj:

δĝK (r, t) , δĝK (r′ , t′ ) − = ĝK (r, t) , ĝK (r′ , t′ ) − = ĝH (r, t) , ĝH (r′ , t′ ) − .
Pe baza observaţiilor anterioare rezultă ı̂n mod direct forma echivalentă a funcţiei de corelaţie dată
de relaţia (9.42b).
Pe baza echivalenţei formulelor (9.42a) şi (9.42b) pentru funcţia de corelaţie a mărimii de cuplaj,
rezultă că răspunsul liniar ala sistemului pentru această mărime de cuplaj se exprimă ı̂n termeni
de funcţia de corelaţie retardată astfel:
Z Z ∞

1
δ g(r, t) = d3 r′ dt′ w(r′ , t′ ) C(R) (r, t; r′ , t′ ) . (9.43)
V −∞ ~ g
Rezultatul anterior se exprimă mai simplu ı̂n notaţie condensată 4-dimensională:

Z

1
δ g(x) = d4 x′ w(x) C(R) (x; x′ ) ;
~ g
se observă că, la fel ca ı̂n cazul formalismului de temperatură nulă, răspunsul liniar se exprimă prin
funcţia de corelaţie retardată a mărimii de cuplaj, iar această funcţie de corelaţie este calculabilă
prin proprietăţi ale sistemului neperturbat.
În situaţia când sistemul este omogen ı̂n absenţa perturbaţiei se produc simplificări impor-
tante, deoarece se pot efectua transformări Fourier spaţio-temporale (pentru simplitate se utili-
zează notaţii 4-dimensionale):
Z
′ ′ d4 x ik·(x−x) e(R)
C(R)
g (x; x ) = C (R)
g (x − x ) = 4
e Cg (k) ,
R4 (2π)
Z
d4 x ik·x
w(x) = 4
e w(k)
e ,
R4 (2π)
Z
d4 x ik·x f
δhg(x)i = 4
e δ hgi(k) ;
R4 (2π)
atunci, transformata Fourier a relaţiei (9.43) pentru răspunsul lininar este
f 1 e(R)
δ hgi(k) = C (k) w(k)
e . (9.44)
~ g
La fel ca ı̂n cazul formalismului de temperatură nulă, se poate introduce susceptibilitatea gene-
ralizată pentru mărimea de cuplaj
f
δ hgi(k) 1 e(R)
eg (k) ≡
χ = C (k) .
w(k)
e ~ g
Prin utilizarea notaţiilor detaliate pentru variabilele de impuls-frecvenţă, transformarea Fourier
şi răspunsul liniar corespunzător au următoarele forme:
Z Z ∞
δhg(r, t)i = 3
e δ hgi(k, ω)
R3 (2π) −∞ 2π
f 1 e (R)
δ hgi(k, ω) = C (k, ω) w(k,
e ω) .
~ g
Cazuri particulare de perturbaţii
a) Perturbaţie statică
Se consideră că perturbaţia a fost aplicată la momentul t0 = −∞; atunci potenţialul de
perturbaţie efectiv este
w(r, t) = θ(t + ∞) u(r) .
Prin aceleaşi operaţii matematice cu cele efectuate ı̂n formalismul de temperatură nulă, pentru a
obţine formula (9.16), ı̂n cazul prezent se obţine pentru transformata sa Fourier a potenţialului
efectiv expresia
w(k,
e ω) = 2π δ(ω) u e(k) .
Atunci, din relaţia (9.44) se obţine răspunsul liniar faţă de mărimea de cuplaj prin efectuarea
transformării Fourier:
Z Z ∞
δhg(r, t)i = 3
e δ hgi(k, ω)
R 3 (2π) −∞ 2π
Z Z ∞
d3 k dω ik·r−iωt 1 e(R)
= 3
e 2π δ(ω) ue(k) C g (k, ω)
R3 (2π) −∞ 2π ~
Z
d3 k ik·r e(R) (k, 0) .
= 3
e u
e(k) Cg (9.45)
R3 (2π)
b) Perturbaţie impulsivă
În această situaţie perturbaţia este un puls aplicat la momentul t0 = 0; la fel ca ı̂n formalismul
de temperatură nulă se poate efectua descompunerea Fourier spaţială a perturbaţiei impulsive,
astfel ı̂ncât pentru simplitate se consideră componenta Fourier cu vectorul de undă q:
w(r, t) = w0 eiq·r δ(t) .
Pentru potenţialul considerat anterior transformata Fourier se obţine prin aceleaşi operaţii mate-
matice cu cele efectuate pentru formula (9.19), astfel ı̂ncât rezultă:
e ω) = w0 (2π)3 δ 3 (q − k) ,
w(k,
Prin utilizarea relaţiei (9.43) se obţine răspunsul liniar al sistemului pentru cazul perturbaţiei
impulsive şi periodică spaţial:
Z Z ∞
δhg(r, t)i = 3
e δ hgi(k, ω)
R3 (2π) −∞ 2π
Z Z ∞
d3 k dω ik·r−iωt 1 e (R)
= e w0 (2π)3 δ 3 (q − k) C (k, ω)
R3 (2π)
3
−∞ 2π ~ g
Z ∞
dω −iωt 1 e (R)
= w0 eiq·r e C (k, ω) . (9.46)
−∞ 2π ~ g
Se observă că s-au obţinut rezultate formal identice cu cele pentru formalismul de temperatură
nulă.
9.2.3 Cazul perturbaţie cuplată prin densitatea de particule

Se consideră situaţia importantă din punct de vedere fizic când densitatea de cuplaj este
densitatea de particule: ĝ(r) = n̂(r); această situaţia a fost, de asemenea, considerată anterior
ı̂n cadrul formalismului de temperatură nulă, astfel ı̂ncât la temperatură finită se obţin rezultate
similare cu cele anterioare. Hamiltonianul de perturbaţie este dat de formula (9.21)
Z Z
ĤSex (t) = d3 r θ(t − t0 ) u(r, t) n̂(r) ≡ d3 r w(r, t) n̂(r) .
V V
Atunci, conform relaţiei generale (9.43), răspunsul liniar al sistemului pentru densitatea particu-
lelor este
Z Z ∞ Z Z ∞

3 ′ ′ 1 (R) ′ ′ ′ ′ 3 ′
δ n(r, t) = d r dt C (r, t; r , t ) w(r , t ) = d r dt′ Π (R) (r, t; r′ , t′ ) w(r′ , t′ ) ,
V −∞ ~ n V −∞
(9.47a)
deoarece funcţia de corelaţie retardată a fluctuaţiilor de densitate este legată de polarizarea
(R)
retardată printr-o relaţie de tip Hubbard: Cn (r, t; r′ , t′ ) = ~ Π (R) (r, t; r′ , t′ ); se observă că
rezultatul anterior este similar cu cel din formula (9.22a).
De asemenea, din relaţia (9.44), rezultă transformata Fourier a răspunsului liniar pentru
densitatea de particule
f 1 e(R) e (R) (k, ω) w(k,

δ hni(k, ω) = C (k, ω) w(k,
e ω) = Π e ω) . (9.47b)
~ n
Rezultatul precedent este analogul formulei (9.22b).
Observaţii asupra funcţiilor de corelaţie pentru fluctuaţiile de densitate şi polarizările corespon-
dente:
• Răspunsul liniar al sistemului pentru densitatea de particule se exprimă, conform relaţiilor
(9.47), prin funcţia de corelaţie retardată a fluctuaţiilor de densitate, care a fost definită
′ ′ ′

C(R)
n (r, t; r , t ) = − i θ(t − t ) Tr ̺ ˆ0 δn̂K (r, t) , δn̂K (r′ , t′ ) −

= − i θ(t − t′ ) Tr ̺ˆ0 n̂H (r, t) , n̂H (r′ , t′ ) − ;
acestei funcţii de corelaţie i se asociază polarizarea retardată, prin relaţia de tip Hubbard:
′ ′
C(R)
n (r, t; r , t ) = ~ Π
(R)
(r, t; r′ , t′ ) .
• În formalismul de temperatură finită se poate obţine seria de perturbaţie pentru funcţia de
corelaţie a fluctuaţiilor de densitate ı̂n sensul Matsubara, care a fost definită prin formula
(5.181) şi care este corelată de polarizarea termică prin teorema Hubbard (5.198):

Cn (r, τ ; r′ , τ ′ ) = − Tr ̺ˆ0 Tτ δn̂K̄ (r, τ ) · δn̂K̄ (r′ , τ ′ ) −
= ~ Π(r, τ ; r′ , τ ′ ) .
Când sistemul este omogen se pot efectua transformări Fourier spaţio-pseudotemporale,

conform relaţiilor (5.156) pentru polarizare, respectiv (5.184) pentru funcţia de corelaţie,
astfel că rezultă relaţia (5.200) ı̂ntre transformatele Fourier: Cen (k, ωn ) = ~ Π
f n (k, ωn ).
• Funcţia de corelaţie Matsubara, Cn (r, τ ; r′ , τ ′ ) sau transformata sa Fourier Cen (k, ωn ) se pot
calcula prin metode perturbative cu ilustrare diagramatică, dar funcţia de corelaţie retar-
(R)
dată Cn (r, t; r′ , t′ ) nu poate fi calculată prin metodele standard ale teoriei perturbaţiilor;
ca urmare, este necesar să se utilizeze relaţiile ı̂ntre aceste două funcţii de corelaţie, sau
relaţiile ı̂ntre polarizările corespondente.
Este convenabil să se determine prin calcul perturbativ polarizarea proprie (ı̂n spaţiul
∗
f (k, ωn ), iar apoi prin utilizarea metodei de prelungire analitică re-
impuls-frecvenţă), Π
zultă transformata Hilbert a funcţiei pondere irreductibile F ∗ (k, z), din condiţia (5.201):
∗
f (k, ωn ).
F ∗ (k, iωn ) = Π
Ecuaţia Dyson pentru polarizarea totală ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă, are soluţia (5.166),
iar această soluţie se exprimă prin transformata Hilbert a funcţiei pondere irreductibile,
∗
f (k, ωn )
Π Fe ∗ (k, iωn )
f ωn ) =
Π(k, ∗ = ;
f (k, ωn )
1 − ve(k) Π 1 − ve(k) Fe ∗ (k, iωn )
din rezultatul precedent, prin prelungire analitică, conform relaţiei (5.207), se obţine pola-
rizarea retardată:

e (R) f Fe ∗ (k, ω + iη)

Π (k, ω) = Π(k, ωn ) = . (9.48)
iωn →ω+iη e ∗
1 − ve(k) F (k, ω + iη) η→0+
Cazuri particulare
a. Perturbaţie statică
În acest caz răspunsul liniar ı̂n densitate al sistemului este dat de formula (9.45), care ı̂n situaţia
prezentă devine
Z Z
d3 k ik·r 1 e (R) d3 k ik·r e (R) (k, 0) ,
δhn(r, t)i = 3
e u
e(k) C n (k, 0) = 3
e u
e(k) Π (9.49)
R3 (2π) ~ R3 (2π)
unde transformata Fourier a polarizării retardate la frecvenţă nulă se obţine prin prelungire
analitică, cu formula (9.48)

e (R) (k, 0) = Fe ∗ (k, iη)

Π . (9.50)
1 − ve(k) Fe ∗ (k, iη) η→0+
b. Perturbaţie impulsivă
Răspunsul liniar pentru densitatea sistemului când se consideră pulsul periodic spaţial cu vectorul
de undă q, rezultă din formula (9.46)
Z ∞ Z ∞
dω −iωt 1 e (R) dω −iωt e (R)
δhn(r, t)i = w0 eiq·r e Cn (q, ω) = w0 eiq·r e Π (q, ω) . (9.51)
−∞ 2π ~ −∞ 2π
În această situaţie, la fel ca ı̂n cadrul formalismului de temperatură nulă, pulsul extern produce
excitaţii ale sistemului care se comportă ca moduri colective; excitaţiile colective ale sistemului,
produse de perturbaţia impulsivă, au caracteristicile (energie şi timp de viaţă) rezultate din polii
transformatei Fourier a polarizării retardate:
e (R) (q, zq ) = ∞ ,
Π
iar ecuaţia precedentă are soluţia

z q = Ωq − i γq ;
ı̂n acest caz excitaţia colectivă produsă de perturbaţia cu vectorul de undă q are caracteristicile:
– energia este ǫq = ~Ωq ,
– constanta de amortizare este γq , care corespunde la timpul de viaţă τq = γq−1 .
Din relaţia (9.48) se obţine ecuaţia excitaţiilor colective:
1 − ve(k) Fe∗ (q, zq ) = 0 ; (9.52)
deoarece transformata Fourier a potenţialului coulombian este o mărime reală ve(q) ∈ R, atunci
rezultă sistemul de ecuaţii

v (q) Re F ∗ (q, Ωq − iγq ) = 1 ,
e (9.53a)
∗
Im F (q, Ωq − iγq ) = 0 . (9.53b)
9.3. RĂSPUNSUL LINIAR AL SISTEMULUI ELECTRONIC CU DENSITATE MARE 195
Dacă se presupune că amortizarea este slabă (adică γq ≪ Ωq ), deoarece acesta este singurul caz
interesant din punct de vedere fizic, atunci se obţine următoarea soluţie a ecuaţiei (9.52)

ve(q) Re F ∗ (q, Ωq ) = 1 , (9.54a)
∗
Im F (q, ω)
γq ≈ . (9.54b)
∂
Re F ∗ (q, ω) ω=Ωq
∂ω
Se observă că ecuaţia (9.54a) are ca soluţie energia Ωq , iar apoi se obţine constanta de amortizare
γq din formula (9.54b) cunoscând soluţia ecuaţiei precedente (situaţia este similară cu cea din
formalismul de temperatură nulă).
9.3 Răspunsul liniar al sistemului electronic cu densitate

mare
9.3.1 Ecranarea gazului electronic
Se consideră sistemul de electroni cu interacţii coulombiene şi plasat ı̂n fondul de sarcină
pozitivă uniformă, acesta fiind modelul jellium care a fost prezentat ı̂n Secţiunea 7.1; se va
considera cazul când sistemul electronic are densitate de particule suficient de mare, astfel ı̂ncât
să fie valabilă aproximaţia fazelor aleatoare (RPA), prezentată ı̂n Secţiunea 7.2. Suplimentar
faţă de modelul jellium se adaugă o sarcină punctuală externă pozitivă Q = +Ze şi fixă, plasată
ı̂n punctul r0 = 0; această sarcină externă crează o perturbaţie electrostatică cu potenţialul
−Z e2
u(r) = .
r
Se va discuta răspunsul sistemului de electroni la perturbaţia creată de sarcina externă statică,
atât la temperatura nulă, cât şi la temperatură finită; se va evidenţia faptul că acest răspuns al
sistemului implică o ecranare a sarcinii externe.
A. Teoria la temperatură nulă

Răspunsul liniar al sistemului la o perturbaţie statică şi cuplată prin densitatea de particule
este descrisă de formula (9.27)
Z Z
d3 k ik·r e (R) (k, 0) = d3 k ik·r u e(k) n 1 o
δhn(r, t)i = 3
e u
e (k) Π 3
e − 1 .
R3 (2π) R3 (2π) ve(k) κ e(R) (k, 0)
În cazul studiat rezultatul general precedent se particularizează astfel:

• Potenţialul interacţiei interparticulă v(r) şi potenţialul interacţiei externe u(r) sunt ambele
coulombiene
e2 4π e2
v(r) = −→ ve(k) = ,
r k2
−Z e2 4π e2
u(r) = −→ e(k) = −Z 2 ,
u
r k
de unde rezultă
ue(k)
= −Z .
ve(k)
• Funcţia dielectrică generalizată ı̂n aproximaţia fazelor aleatoare este dată de formula (7.18)
e(k, ω) ≈ κ
κ e 0 (k, ω) ,
eRPA (k, ω) = 1 − ve(k) Π
RPA
iar părţile reală şi imaginară ale funcţiei dielectrice generalizate retardată sunt date de
formulele (9.26)
(R)
Re e κ (k, ω) = Re κ e(k, ω)
(R)
Im e κ (k, ω) = sgn(ω) Im κ e(k, ω) ;
la limita frecvenţei nule funcţia dielectrică generalizată ı̂n aproximaţia RPA este reală,
conform relaţiilor (7.20) şi (7.21), astfel că funcţia dielectrică generalizată retardată la
frecvenţă nulă este:
2
qTF k
e(R) (k, 0) ≈ κ
κ eRPA (k, 0) = 1 + g ,
k2 kF
unde qTF este vectorul de undă Thomas-Fermi definit prin formula (7.22), iar funcţia g(x)
este funcţia caracteristică polarizării de ordinul 0, definită prin expresia (3.149)

1 1 x2 2 − x
g(x) ≡ − 1− ln ,
2 2x 4 2 + x
şi având următoarele expresii asimptotice
g(x) ≈ −1 + O(x2 ) , pentru x ≪ 1 ,

1 x−2 h |x − 2| i
g(x) ≈ − + ln , pentru |x − 2| ≪ 1 ,
2 4 4
4
g(x) ≈ − 2 , pentru x ≫ 1 .
3x
Atunci se obţine următoarea expresie ı̂n aproximaţia RPA:
2
qTF k k
2
(R) g qTF g
1 1−κe (k, 0) k2 kF kF
−1= ≈− 2 k =− k.
e(R) (k, 0)
κ κ(R) (k, 0)
e qTF 2 g
1+ 2 g k 2 + qTF
k kF kF
Pe baza observaţiilor precedente se obţine formula care descrie modificarea distribuţiei electronice
ı̂n aproximaţia RPA:
k
Z 2
3 qTF g
d k ik·r kF
δhn(r)i ≈ Z e k. (9.55)
RPA R3 (2π)3 2 g
k 2 + qTF
kF
Consecinţe ale formulei (9.55)
a. Sarcina indusă
Densitatea de sarcină indusă de perturbaţia punctuală externă este
k
Z 2
3 qTF g
d k ik·r kF
δρ(r) = −e δhn(r)i ≈ −e Z 3
e k. (9.56)
RPA R3 (2π) 2 2
k + qTF g
kF
Din rezultatul precedent se deduce sarcina totală indusă

k
Z Z 2 Z
3 qTF g
d k ik·r kF
δQ = d3 r δρ(r) ≈ −e Z 3
e k d3 r eik·r ;
V RPA R3 (2π) 2 g V
k 2 + qTF
kF
la limita termodinamică (V → ∞) integrala spaţială este egală cu funcţia Dirac

Z
d3 r eik·r −→ (2π)3 δ 3 (k) ,
V V →∞
astfel ı̂ncât, luând ı̂n considerare că g(0) = 1, sarcina totală indusă este
k
Z 2
qTF g
d3 k ik·r kF q 2 g(0)
δQ ≈ −e Z 3
e (2π)3 δ 3 (k) = −e Z TF2 g(0) = −e Z = −Q ,
R3 (2π) 2 2
k qTF
k + qTF g
kF
(9.57)
ceea ce implică ecranare totală la distanţe mari de sarcina perturbatoare.
b. Comparaţie cu rezultatul teoriei semi-clasice Thomas-Fermi

Teoria Thomas-Fermi prevede următoarea expresie a modificării distribuţiei de densitate electro-
nică, produsă de sarcina externă perturbatoare 1
Z
d3 k ik·r qTF2
δhn(r)iTF ≈ Z 3
e 2 ; (9.58a)
R3 (2π) k 2 + qTF
2
prin efectuarea integralei după vectorul de undă rezultă
2
Z qTF
δhn(r)iTF ≈ e−qTF r . (9.58b)
4π r
Din comparaţia expresiei semi-clasice Thomas-Fermi (9.58b) cu expresia cuantică dată de apro-
ximaţia RPA (9.55) se observă că cele două expresii sunt echivalente numai dacă este posibilă
k
aproximarea: g ≈ g(0) = 1; condiţia precedentă s-ar putea realiza dacă la transformarea
kF
Fourier contribuţia dominantă provine de la vectorii de undă mici (k ≪ kF ). Totuşi, se va
arăta că aproximaţia RPA produce rezultatul Langer-Vasko, care nu este reductibil la rezultatul
aproximaţiei Thomas-Fermi.
c. Formula Langer-Vasko
Se efectuează transformata Fourier definită de formula (9.55) prin utilizarea coordonatelor sferice
k = (k, θ, ϕ), luând axa polară pe direcţia vectorului r; integrala după coordonata azimutală
(ϕ) este banală şi produce factorul 2π, iar integrala după coordonata polară se simplifică prin
schimbarea de variabilă u = cos θ, astfel ı̂ncât rezultă:
k
Z 3
2
qTF g
d k ik·r kF
δhn(r)i ≈ Z 3
e k
RPA R3 (2π) 2 g
k 2 + qTF
kF
k
Z ∞ 2 Z π Z 2π
qTF g
2π 2 kF ikr cos θ
=Z dk k k dθ sin θ e dϕ
(2π)3 0 2 g 0 0
k 2 + qTF
kF
k
Z ∞ 2 Z 1
qTF g
2π 2 kF
=Z dk k k du eikru
(2π)3 0 2 g −1
k 2 + qTF
kF
k k
Z ∞ 2
qTF g Z ∞ 2
qTF g
Z kF −ikr kF
= 2 dk eikr k k − dk e k k ;
4π ir 0 2 0 2
2
k + qTF g 2
k + qTF g
kF kF
1 Teoriile semi-clasice care descriu sistemul electronic, adică teoria Thomas-Fermi, teoria Debye-Hückel şi teoria
Langmuir sunt prezentate la sfârşitul acestei secţiuni.

2 Calculul integralei se efectuează ı̂n mod convenabil prin utilizarea teoriei funcţiilor de variabilă complexă, aşa
cu se va arăta la prezentarea teoriei Thomas-Fermi, care va fi făcută la sfârşitul acestei secţiuni.

a doua integrală se transformă luând ı̂n considerare proprietatea de paritate a funcţiei g(x), adică
g(−x) = g(x):
k − k
Z 2 Z −∞ 2
∞ qTF g qTF g
kF kF
dk e−ikr k k = dk e−ikr k − k
0 2 g 0 2 g
k 2 + qTF k 2 + qTF
kF kF
k
Z 0 2
qTF g
ikr kF
=− dk e k k .
−∞ 2 g
k 2 + qTF
kF
Pe baza proprietăţii precedente rezultă următoarea expresie a distribuţiei electronice:
k
Z 2 Z ∞
∞ qTF g
Z ikr kF Z
δhn(r)i = dk e k k ≡ dk F (k) , (9.59a)
4π 2 ir −∞ 2
4π 2 ir −∞
2
k + qTF g
kF
unde
k
2
qTF g
kF
F (k) ≡ eikr k k. (9.59b)
2 2
k + qTF g
kF
k
Pentru efectuarea integralei din formula (9.59a) se observă că funcţia g are o singularitate
kF
logaritmică la k = ±2 kF . Ca urmare se efectuează următoarele operaţii:
i. se izolează singularitatea prin transformarea integrandului

k2
F (k) = eikr k 1 − k ;
2 2
k + qTF g
kF
ii. se redefineşte funcţia g(x), pentru a deplasa singularităţile de pe axa reală:

k 1 k
F k 2 2kF − k
g ≡ − 1− ln
kF 2 2k 4 kF2 2kF + k
↓
k 1 k
F k2 1 (2kF − k)2 + η 2
gη ≡ − 1− ln
kF 2 2k 4 kF2 2 (2kF + k)2 + η 2 η→0+

1 (2kF − k)(2kF + k) 1 (2kF + iη − k)(2kF − iη − k)
= − ln ;
2 8kF k 2 (2kF + iη + k)(2kF − iη + k) η→0+
iii. se efectuează integrala ı̂n planul complex cu variabila z = k + iγ, astfel ı̂ncât funcţia
integrand este ( )
irz z2
Fη (z) = e z 1 − z .
2 2
z + qTF gη
kF
Pentru a efectua integrala ı̂n planul complex se observă următoarele proprietăţi:
a) funcţia caracteristică gη (z/kF ) are următoarea comportare asimptotică pe cercul de la
infinit z 1
gη ∼ ;
kF |z|→∞ z 2
b) pentru valorile z = ±2kF ± iη funcţia g(z/kF ) are singularităţi esenţiale;
C∞ C∞
C2− C2+ C1− C1+
−2kF + iη 2kF + iη
−2kF 2kF k
−2kF + iη 2kF + iη
Figura 9.1: Conturul de integrare pentru funcţia Fη (z).
c) funcţia integrand tinde uniform la valoarea nulă pe semicercul superior cu rază crescătoare

Fη (z) → 0 , pentru |z| → ∞ şi Im z > 0 ;
atunci, pentru a putea aplica lema Jordan, se efectuează integrarea pe semiplanul superior, unde
există 2 singularităţi esenţiale ale integrandului

z1 = 2kF + iη ,
z2 = −2kF + iη ;
pentru excluderea singularităţilor se efectuază tăieturi ı̂n planul complex şi atunci este necesar
să se determine comportarea funcţiei integrand Fη (z) pe feţele tăieturilor.
Atunci, prin efectuarea integralei ı̂n planul complex, pentru valori mari ale distanţei faţă de
sarcina perturbatoare (când kF r ≫ 1) se obţine rezultatul Langer-Vasko:
2
qTF
Z ∞
Z 2kF2 cos(2kF r)
dk F (k) ≈ 2 2
. (9.60)
−∞ kF r≫1 2π qTF r3
4+ 2
2kF
Demonstraţie:
Integrala se calculează cu funcţia integrand infinitezimal modificată (pentru a deplasa singula-
rităţile de pe axa reală) şi luând ı̂n considerare că funcţia integrand modificată Fη (z) este analitică
ı̂n planul complex cu tăieturile legate de singularităţile esenţiale; se deformează conturul la curba
C = C∞ ∪ C1 ∪ C2 , după cum este ilustrat ı̂n figura 9.1
Z ∞ Z ∞ Z
dk F (k) = lim dk Fη (k) = lim dz Fη (z)
−∞ η→0 −∞ η→0 C
Z Z Z
= lim dz Fη (z) + dz Fη (z) + dz Fη (z) .
η→0 C∞ C1 C2
Cele 3 integrale se efectuează ı̂n felul următor.

Integrala pe semicercul superior cu raza infinită este nulă, pe baza lemei Jordan, deoarece integran-
dul este de forma Fη (z) = eirz fη (z), unde funcţia fη (z) tinde către valoarea nulă pe semicercul
superior cu raza tinzând la infinit; atunci se obţine:
Z
dz Fη (z) = 0 .
C∞
Integrala pe conturul C1 , care are porţiunile verticale C1+ şi C1− , ı̂nconjurând singularitatea esen-
ţială z1 = 2kF + iη, se descompune ı̂n integralele corespunzătoare celor 2 părţi ale conturului
C1 : Z Z Z Z

dz Fη (z) = dz Fη (z) − dz Fη (z) = dz Fη+ (z) − Fη− (z) ;
+ −
C1 C1 C1 C1
deoarece funcţia integrand Fη (z) are ca parte multiformă funcţia gη (z), se explicitează integrala ı̂n
raport cu această funcţie multiformă:
Z Z n o
−z 2 −z 2
dz Fη (z) = dz eirz z −
C1 C1
2
z 2 + qTF gη+ z/kF 2
z 2 + qTF gη− z/kF
Z 2
+ +

qTF gη z/kF − gη z/kF
= dz eirz z 3 2 .
C1 z + qTF 2
gη+ z/kF z 2 + qTF 2
gη+ z/kF

Pe cele două feţe ale conturului C1 variabila de integrare este z = 2kF + iγ, unde γ ∈ (η, ∞);
C1
ca urmare, integrala precedentă se efectuează ı̂n raport cu variabila γ:
Z Z ∞
dz Fη (z) = i dγ eir(2kF +iγ) (2kF + iγ)3
C1 η
h 2kF + iγ 2kF + iγ i
2
qTF gη+ − gη−
kF kF
×h 2kF + iγ ih 2kF + iγ i
2
(2kF + iγ)2 + qTF gη+ (2kF + iγ)2 + qTF 2
gη−
kF kF
Z ∞
2 i2kF r −rγ 3
= i qTF e dγ e (2kF + iγ)
η
2kF + iγ 2kF + iγ
gη+ − gη−
kF kF
×h 2kF + iγ ih 2kF + iγ i .
+
2
(2kF + iγ)2 + qTF gη (2kF + iγ)2 + qTF 2
gη−
kF kF
Deoarece se consideră comportarea integralei la distanţe mari de sarcina perturbatoare, rezultă că
exponenţiala e−rγ are valori apreciabile numai ı̂n vecinătatea limitei inferioare a integralei, astfel
ı̂ncât se poate face aproximaţia pentru restul integrandului cu valoarea de la limita inferioară:
Z Z ∞
2
dz Fη (z) = i qTF ei2kF r dγ e−rγ
C1 η
h 2kF + iγ 2kF + iγ i

(2kF + iγ)3 gη+ − gη−
kF kF
×h 2kF + iγ ih 2kF + iγ i .
2
(2kF + iγ)2 + qTF gη+ (2kF + iγ)2 + qTF2
gη− γ≈η→0
kF kF
Pentru valori mici ale variabilei γ se obţin următoarele aproximaţii:
2kF + iγ
1 −iγ(4kF + iγ) −γ 2 + η 2
gη± = − ln −→ 1 ,
kF 2 16kF (2kF + iγ) (4kF + iη)2 + η 2 ± γ→0 2
2kF + iγ 2kF + iγ 2kF + iγ −iγ(4kF + iγ)

∆gη ≡ gη+ − gη− =− ∆ ln(2kF + iγ − z)
kF kF kF 16kF (2kF + iγ) C1
πγ 4kF + iγ π
= −→ γ,
8kF 2kF + iγ γ→0 4kF

unde saltul logaritmului este ∆ ln(2kF + iγ − z) = −2πi.
C1
Atunci integrala anterioară, la distanţe (r) mari, se aproximează astfel:
π
Z Z ∞ γ
2 i2kF r −rγ 3 4kF
dz Fη (z) ≈ i qTF e dγ e
(2kF ) h
C1 η 2
1i2
(2kF )2 + qTF
2
Z ∞
2 kF2 qTF
2
i2k r
= iπ 2 e F dγ γ e−rγ
4kF2 + qTF
2
/2 η
2 kF2 qTF
2
i2k r η r + 1 −rγ
= iπ 2 e F e .
r2
4kF2 + 2
qTF /2
Integrala pe conturul C2 se efectuează ı̂n mod similar cu integrala precedentă (pe conturul C1 ):
Z Z Z Z

dz Fη (z) = dz Fη (z) − dz Fη (z) = dz Fη+ (z) − Fη− (z)
+ −
C2 C2 C2 C2
Z n o
−z 2 −z 2
= dz eirz z −
C2
2
z 2 + qTF gη+ z/kF 2
z 2 + qTF gη− z/kF
Z 2
+ +

irz 3 qTF gη z/kF − gη z/kF
= dz e z 2 ;
C2 z + qTF 2
gη+ z/kF z 2 + qTF 2
gη+ z/kF

ı̂n acest caz pe cele două feţe ale conturului C2 variabila de integrare este z = −2kF + iγ, unde
C2
γ ∈ (η, ∞), astfel ı̂ncât integrala precedentă se efectuează ı̂n raport cu variabila γ:
Z Z ∞
dz Fη (z) = i dγ eir(−2kF +iγ) (−2kF + iγ)3
C2 η
h − 2kF + iγ − 2kF + iγ i
2
qTF gη+ − gη−
kF kF
×h − 2kF + iγ ih − 2kF + iγ i
(−2kF + iγ)2 + qTF2
gη+ 2
(2kF + iγ)2 + qTF gη−
kF kF
Z ∞
2 −i2kF r −rγ 3
= i qTF e dγ e (−2kF + iγ)
η
− 2kF + iγ − 2kF + iγ
− gη−
gη+
kF kF
×h − 2kF + iγ ih − 2kF + iγ i .
2
(−2kF + iγ)2 + qTF gη+ 2
(−2kF + iγ)2 + qTF gη−
kF kF
Deoarece se consideră comportarea integralei la distanţe mari de sarcina perturbatoare, rezultă că
exponenţiala e−rγ are valori apreciabile numai ı̂n vecinătatea limitei inferioare a integralei, la fel
ca ı̂n cazul precedent, astfel ı̂ncât se poate face aproximaţia pentru restul integrandului cu valoarea
de la limita inferioară (γ ≈ η → 0):
Z Z ∞
2
dz Fη (z) = i qTF e−i2kF r dγ e−rγ
C2 η
h − 2kF + iγ − 2kF + iγ i
(2kF + iγ)3 gη+ − gη−
kF kF
×h − 2kF + iγ ih − 2kF + iγ i .
2 2 + 2 2 −
(−2kF + iγ) + qTF gη (−2kF + iγ) + qTF gη
kF kF
Pentru valori mici ale variabilei γ se obţin următoarele aproximaţii:
− 2kF + iγ
1 −iγ(4kF − iγ) −γ 2 + η 2
gη± = − ln −→ 1 ,
kF 2 16kF (2kF − iγ) (4kF − iη) + η ± γ→0 2
2 2
− 2kF + iγ − 2kF + iγ − 2kF + iγ

∆gη ≡ gη+ − gη−
kF kF kF
iγ(4kF + iγ)

= ∆ ln(2kF − iγ + z)
16kF (−2kF + iγ) C2
πγ 4kF + iγ π
=− −→ − γ,
8kF 2kF − iγ γ→0 4kF

unde saltul logaritmului este ∆ ln(2kF − iγ + z) = 2πi.
C2
Atunci integrala anterioară, la distanţe (r) mari, se aproximează astfel:

−π
Z Z ∞ γ
2 −i2kF r −rγ 3 4kF
dz Fη (z) ≈ i qTF e dγ e (−2kF ) h
C2 η 2
1i2
(−2kF )2 + qTF
2
Z ∞
2 kF2 qTF
2
−i2kF r
= iπ 2 e dγ γ e−rγ
2 2 η
4kF + qTF /2
2 kF2 qTF
2
−i2kF r η r + 1 −rγ
= iπ 2 e e .
2 2 r2
4kF + qTF /2
Prin adunarea contribuţiilor celor 3 integrale, ı̂n cazul distanţelor mari faţă de sarcina perturba-
toare, se obţine:
Z ∞
2 kF2 qTF
2
i2k r η r + 1 −rγ
dk F (k) ≈ lim 0 + iπ 2 e F e
−∞ η→0 2 2 r2
4kF + qTF /2

2 kF2 qTF2
−i2kF r η r + 1 −rγ
+ iπ 2 e e
r2
4kF2 + qTF 2
/2
2
qTF
2kF2 1
i2kF r
= i 4π 2 2 e + e−i2kF r
qTF r2
4+ 2
2kF
2
qTF
2kF2 cos(2kF r)
= i 8π 2 2
.
qTF r2
4+ 2
2kF
Atunci, modificarea densităţii de particule la distanţe r mari de sarcina perturbatoare este
2
qTF
Z ∞
Z Z 2kF2 cos(2kF r)
δhn(r)i = dk F (k) = ≈ .
4π 2 ir −∞ kF r≫1 2π 2 2
qTF r3
4+ 2
2kF
adică s-a obţinut rezultatul cerut de formula (9.60).
Observaţii asupra rezultatului Langer-Vasko.

i. Limita asimptotică a rezultatului cuantic (Langer-Vasko) este calitativ diferită faţă de
rezultatul semi-clasic (Thomas-Fermi):
1 −qTF r
• formula Thomas-Fermi δhn(r)i ∼ e implică o scădere exponenţială monotonă a
r
deviaţiei densităţii electronice;
cos(2kF r)
• formula Langer-Vasko δhn(r)i ∼ implică o scădere algebrică (∼ r−3 ), ı̂nsoţită
r3
de oscilaţii cu lungimea de undă λ = π/kF , numite oscilaţii Friedel.
Rezultatul cuantic este o descriere mai exactă a proprietăţilor de răspuns ale sistemului
electronic, deoarece se include funcţia de distribuţie pentru particule ı̂n interacţie; din
contră, ı̂n teoria Thomas-Fermi se consideră electronii ca fiind liberi (fără interacţii).
ii. Oscilaţiile Friedel (oscilaţii ale sarcinii de ecranare cu rază lungă de acţiune) pot fi ex-
plicate ı̂n mod calitativ pe baza faptului că suprafaţa Fermi la temperatură nulă este abruptă
(discontinuă) ı̂n spaţiul vectorului de undă (impulsului) la valoarea q = kF , adică funcţia de
distribuţie electronică, care este funcţia Fermi-Dirac, la temperatură nulă este descrisă de funcţia
treaptă Heaviside nq = θ(kF − q), ceea ce face imposibil să se construiască funcţii caracteristice
ale sistemului electronic care să fie continue la valori mari ale vectorului de undă q > kF .
A. Teoria la temperatură finită

Răspunsul liniar al sistemului la o perturbaţie statică şi cuplată prin densitatea de particule
este descrisă de formula (9.49)
Z
d3 k ik·r (R)
f (k, 0) ,
δhn(r, t)i = 3
e u
e(k) Π
R 3 (2π)
(R)
f (k, 0) se obţine din transformata Hil-
unde polarizarea termică retardată de frecvenţă nulă Π
bert a funcţiei pondere F (k, iη) cu frecvenţă imaginară infinitezimală, conform relaţiei (9.50)
f
(R) F (k, iη)
Π (k, 0) = .
1 − ve(k) F (k, iη)
În cazul studiat rezultatul general precedent se particularizează astfel:
• Potenţialul interacţiei interparticulă v(r) şi potenţialul interacţiei externe u(r) sunt ambele
coulombiene
e2 4π e2
v(r) = −→ ve(k) = ,
r k2
−Z e2 4π e2
u(r) = −→ e(k) = −Z 2 ,
u
r k
de unde rezultă
ue(k)
= −Z .
ve(k)
• Pentru a obţine polarizarea retardată, conform relaţiei (9.50), se determină iniţial polari-
∗
zarea termică proprie Matsubara Π f (k, ωn ) prin calcul perturbaţional, iar apoi se obţine
transformata Hilbert a funcţiei pondere F (k, z) efectuând prelungirea analitică ı̂n planul
∗
f (k, ωn ).
complex al frecvenţei, prin utilizarea condiţiei F (k, iωn ) = Π
Deoarece sistemul considerat este gazul electronic la densităţi mari, atunci este valabilă
aproximaţia fazelor aleatoare (RPA), ceea ce implică a considera polarizarea proprie ca
fiind aproximativ egală cu polarizarea de ordinul 0:
∗ 0
f (k, ωn ) ≈ Π
Π f (k, ωn ) ,
RPA
care este descrisă de formula (5.170); ca urmare, se obţine:

Z
0 −2 d3 p n0p+k − n0p
F (k, z) ≈ F (k, z) = 3 1 .
RPA ~ R3 (2π) z − ~ (εp+k − εp )
În cazul general expresiile care descriu modificarea distribuţiei elecronice sunt descrise prin inte-
grale care nu se pot evalua analitic ı̂n mod exact; ca urmare, este necesar să se efectueze calcule
numerice, sau să se considere situaţii asimptotice când integralele se simplifică.
Limita clasică este situaţia când se pot efectua calcule analitice, deoarece părţile reală şi
imaginară ale funcţiei F 0 (k, z) au expresiile date de formulele (5.211) şi (5.212):
r r r mβ h ω
0 n mβ mβ h ω ~q i ~q i
Re F (q, ω) = − Φ + −Φ −
~k 2 2 q 2m 2 q 2m
β ~ ω
r ω2
2 2 sinh
0 nβω π −β m
2 q2
+ ~4mq2
2
Im F (q, ω) = − mβ e .
k 2 β~ω
2
unde Φ(x) este funcţia reală de dispersie pentru plasmă, definită prin formula (5.210)
Z ∞ 2
1 e−ξ
Φ(x) ≡ √ − dξ
π −∞ x − ξ
În cazul perturbaţiei statice sunt necesare numai mărimi corespunzătoare frecvenţei nule; atunci
funcţia F 0 (k, 0) este descrisă de formulele (5.214)

Re F 0 (q, 0) = − n β gc λ q ,

Im F 0 (q, 0) = 0 ,
r
2π~2
unde λ ≡ β este lungimea de undă termică şi gc (x) este funcţia caracteristică, definită
m
prin formula (5.213) √
2 π x
gc (x) ≡ Φ √ ,
x 4 π
care are următoarele comportări asimptotice:

 x2

 ≈ 1 − ,
x≪1 24π
gc (x) ≈


 ≈ 8π 1 + 8π .

x≫1 x2 x2
Pe baza observaţiilor anterioare se obţine polarizarea termică retardată ı̂n aproximaţia RPA şi
limita clasică, la frecvenţă nulă:
f(R) (k, 0) ≈ Fcl0 (k, 0) −n β gc (λk)

Π RPA =
cl 1 − ve(k) Fcl0 (k, 0) 4π e2
1 + 2 n β gc (λk)
k
k2 2
qD gc (λk)
=− 2 g (λk) ,
4π e2 k 2 + qD c
p
unde qD ≡ 4π e2 n β este inversul lungimii de ecranare Debye.
Atunci, din formula (9.49) se obţine modificarea distribuţiei electronice produsă se sarcina de
perturbaţie externă ı̂n limita clasică (şi ı̂n condiţiile aproximaţiei RPA):
Z
d3 k ik·r 2
qD gc (λk)
δhn(r)icl ≈ Z 3
e 2 2 . (9.61)
RPA R3 (2π) k + qD gc (λk)
Observaţii asupra rezultatului (9.61):

i. Rezultatul este asemănător cu cel din cazul temperaturii nule, când este valabilă formula
(9.55), dar diferă funcţia caracteristică g(x).
ii. Sarcina totală indusă se obţine prin integrarea expresiei (9.61) peste ı̂ntregul spaţiu:
Z Z Z
d3 k ik·r 2
qD gc (λk)
δQ = d3 r (−e) δhn(r)icl ≈ − e Z d3 r 3
e 2 2
RPA R 3 (2π) k + qD gc (λk)
Z Z
d3 k 2
qD gc (λk)
= −eZ 3 k 2 + q 2 g (λk)
d3 r eik·r
R 3 (2π) D c | {z }
= (2π)3 δ 3 (k)
2
qD gc (0)
= −eZ 2
qD gc (0)
= −e Z , (9.62)
unde ultima egalitate s-a obţinut pe baza proprietăţii gc (0) = 1; se observă că sarcina totală
indusă este egală şi opusă cu sarcina perturbatoare δQ = −Z e = −Q, ceea ce implică o ecranare
totală la distanţe mari (la fel ca la temperatură nulă).
iii. Modificarea distribuţiei de electronice este maximă ı̂n vecinătatea sarcinii perturbatoare,
după cum rezultă din inegalităţile următoare:
Z Z
d3 k ik·r 2
qD gc (λk) d3 k ik·r 2
qD gc (λk)
δhn(r)i ≤Z 3 e 2 2 = Z 3
e 2 2
cl,RPA R 3 (2π) k + qD g c (λk) R 3 (2π) k + qD gc (λk)

= δhn(0)i
cl,RPA
iv. Comportarea distribuţiei electronice ı̂n vecinătatea sarcinii perturbatoare (adică ı̂n punctul
r = 0), ı̂n cadrul aproximaţiei RPA şi la limita clasică se obţine din formula (9.61)
Z Z ∞
d3 k qD2
gc (λk) 4π 2
2
qD gc (λk)
δhn(0)icl ≈ Z 3 2 2 = Z dk k 2 2 g (λk)
RPA R3 (2π) k + qD gc (λk) (2π)3 0 k + qD c
Z ∞
Z
≡ dk f (k) ,
2π 2 0
unde integrala s-a efectuat ı̂n coordonate sferice k = (k, θ, φ), deoarece integrandul depinde numai
de modulul vectorului de undă astfel ı̂ncât integralele unghiulare sunt banale, producând factorul
4π; integrandul din ultima relaţie este
2
qD gc (λk)
f (k) ≡ k 2 2 g (λk) .
k 2 + qD c
Se observă că integrandul f (k) nu are singularităţi şi sunt valabile următoarele expresii asimp-
totice:
λ2 k 2
2
qD 1−
f (k) ≈ k 2 24π ≈ k2 ,
k≪qD λ 2 2
k
2
k 2 + qD 1 −
24π
2
8π
qD 8πq 2
f (k) ≈ k 2 λ2 k 2 ≈ 2 D2 ;
k≫qD
2
8π k λ
k 2 + qD 2 2
λ k
atunci rezultă că mărimea δhn(0)icl este finită.
v. Comportarea asimptotică la distanţe mari de sarcina perturbatoare (r → ∞), se obţine
prin aproximaţia
gc (λk) ≈ gc (0) = 1 ;
ı̂n acest caz termenii neglijaţi sunt sunt mici:
~2 β 2
termeni neglijaţi ∼ (λqD )2 ∼ e nβ ≪ 1 ;
m
ca urmare, distribuţia electronică devine
Z
d3 k ik·r 2
qD 2
qD
δhn(r)icl ≈ Z 3
e 2 = Z e−qD r , (9.63)
RPA R3 (2π) k 2 + qD 4π r
unde integrala ı̂n raport cu vectorul de undă se efectuează ca ı̂n Secţiunea 7.2 pentru demonstrarea
formulei (7.24).
Rezultatul precedent se interpretează astfel: δhn(r)icl,RPA este o distribuţie de sarcină ecra-
−1
nată, cu lungimea de ecranare egală cu inversul vectorului de undă Debye (qD ); rezultatul este
3
similar cu cel produs de teoria semi-clasică Debye-Hückel
vi. Comparaţie ı̂ntre rezultatul teoriei de temperatură nulă şi cel al teoriei de temperatură
finită:
– la temperatură nulă (T = 0) funcţia de distribuţie electronică este o funcţie abruptă la
q = kF (adică n0q = θ(kF − q)); ca urmare, distribuţia electronică δhn(r)i are o comportare
asimptotică oscilantă;
– la temperatură
finită (T > 0) funcţia de distribuţie electronică este o funcţie lent varia-
bilă (adică n0q = eβ(εq −µ) + 1]−1 ); ca urmare, distribuţia electronică δhn(r)i are o comportare
asimptotică exponenţială.
3 Teoria Debye-Hückel este prezentată ı̂n mod succint la sfârşitul acestei secţiuni.
9.3.2 Oscilaţii plasmonice ale gazului electronic

Se consideră sistemul de electroni cu interacţii coulombiene şi plasat ı̂n fondul de sarcină
pozitivă uniformă, acesta fiind modelul jellium care a fost prezentat ı̂n Secţiunea 7.1; se va
considera cazul când sistemul electronic are densitate de particule suficient de mare, astfel ı̂ncât
să fie valabilă aproximaţia fazelor aleatoare (RPA), prezentată ı̂n Secţiunea 7.2. Acestui sistem
i se aplică o perturbaţie impulsivă cuplată prin densitatea de particule, la momentul t0 = 0, iar
această perturbaţie este periodică spaţial, cu vectorul de undă q; ı̂n aceste condiţii potenţialul
de perturbaţie este de tipul considerat ı̂n formula (9.18): w(r, t) = w0 eiq·r δ(t).
Pulsul perturbaţiei produce excitarea sistemului electronic (tranziţia pe stări excitate) astfel
ı̂ncât se obţin moduri colective excitate numite oscilaţii plasmonice.
A. Teoria la temperatură nulă

Răspunsul liniar al sistemului la perturbaţia impulsivă (adică modificarea distribuţiei electro-
nice) are la temperatura nulă expresia generală dată de formula (9.28):
Z ∞ Z
dω −iωt e (R) w0 eiq·r ∞ dω −iωt n 1 o
δhn(r, t)i = w0 eiq·r e Π (q, ω) = e (R)
−1 .
−∞ 2π ve(q) −∞ 2π κ
e (q, ω)
Excitaţiile colective ale sistemului, corespunzătoare stărilor legate de starea fundamentală prin
fluctuaţii de densitate, au mărimile caracteristice date de polii polarizării retardate, astfel ı̂ncât
e (R) (q, ω) = ∞ are soluţia zq = Ωq − iγq , unde ~Ωq este energia şi γq este constanta de
ecuaţia Π
amortizare a modului colectiv produs de pulsul cu vectorul de undă q. În cazul amortizării slabe
Ωq şi γq se obţin din sistemul de ecuaţii (9.30):
∗
ve(q) Re Πe (q, Ωq ) = 1 ,
∗
Im Πe (q, ω)
γq ≈ .
∂
Re Π e ∗ (q, ω) ω=Ωq
∂ω
În cazul prezent, când sistemul studiat este gazul electronic cu densitate mare ı̂n modelul je-
4π e2
llium, potenţialul de interacţie dintre particule este coulombian ve(q) = şi este valabilă
q2
aproximaţia fazelor aleatoare (RPA), astfel ı̂ncât polarizarea proprie se aproximează cu polariza-
rea de ordinul 0: Π e ∗ (q, ω) ≈ Π
e 0 (q, ω).
Situaţia interesantă fizic corespunde cazului când pulsul are o lungime de undă mare (adică vec-
torul de undă corespondent este foarte mic q ≈ 0); ı̂n această situaţie polarizarea de ordinul 0
are părţile reală şi imaginară (ı̂n notaţie adimensională) date de relaţiile (3.150) şi (3.156):
0 2 2
Re Π e (q, ν) ≈ 2mkF 2 qe 1 + 3 qe ,
4π 2 ~2 3 νe2 5 νe2
0 qe
Im Π e (q, ν) = 0 , dacă νe > qe + .
2
Variabilele adimensionale au fost definite prin formulele
q
qe ≡ ,
kF
m
νe ≡ 2 ω ,
~kF
astfel ı̂ncât pentru trecerea la variabile cu dimensionalitate fizică se utilizează relaţiile:
q2
2
qe kF2 ~2 kF2 q 2 ~k q 2
F
= = = ,
νe2 m2 m2 ω 2 m ω
~2 kF4
2mkF 2 qe2 1 kF3 q 2 n q2
= = ;
4π 2 ~2 3 νe2 3π 2 m ω 2 m ω2
atunci părţile reală şi imaginară ale polarizării de ordinul 0 au următoarea formă
0 2 h 2 i
e (q, ν) ≈ n q 1 + 3 ~kF q
Re Π ,
mω 2 5 m ω
0
e (q, ν) = 0 , ~k 2 q q2
Im Π dacă ω > F + 2 .
m kF 2kF
Pe baza relaţiilor precedente se obţin ecuaţiile mărimilor caracteristice oscilaţiilor plasmonice cu

lungimi de undă mari (q ≈ 0):
4π e2 n q 2 h 3 ~kF q 2 i
1 + =1, (9.64a)
q 2 m Ω2q 5 m Ωq
γq = 0 ; (9.64b)
iar ecuaţiile precedente sunt valabile cu condiţia

~kF ~ 2
Ωq > q+ q . (9.64c)
m 2m
Consecinţe ale ecuaţiilor pentru oscilaţiile plasmonice.
• Oscilaţiile plasmonice cu lungimi de undă mari sunt neamortizate, deoarece γq = 0 când
este satisfăcută condiţia (9.64c).
• Pentru a exprima relaţia de dispersie a oscilaţiilor plasmonice, adică dependenţa pulsaţiei
Ωq ı̂n raport cu vectorul de undă q, este convenabil să se utilizeze
s frecvenţa
s plasmei clasice
r
2 2
4πe 6πe 12πe2 m
ωP = n şi vectorul de undă Thomas-Fermi qTF = n = n , astfel
m ε0F ~2 kF2
ı̂ncât mărimile care apar ı̂n ecuaţia (9.64a) se exprimă ı̂n mod condensat astfel:
4π e2 n q 2 ω 2
P
= ,
q 2 m Ω2q Ωq
~k q 2 ω 2 q 2
F P
=3 ;
m ω Ωq qTF
pe baza rezultatelor precedente ecuaţia (9.64a) devine:

ω 2 9 q 2 ωP 2

P
1+ =1, (9.65)
Ωq 5 qTF Ωq
numită ecuaţia de dispersie plasmonică.

Ecuaţia (9.65) se rezolvă prin metoda iterativă şi se consideră suficientă aproximaţia liniară,
deoarece s-a presupus q ≪ qTF ; ca urmare se rescrie ecuaţia (9.65) ı̂n forma
1/2
9 q 2 ωP 2
Ωq = ω P 1 + ; (9.66a)
5 qTF Ωq
aproximaţia de ordinul 0 este

Ωq ≈ ω P ,
0
iar aproximaţia de ordinul 1 (liniară) este

1/2
9 q 2 9 q 2
Ωq ≈ ω P 1 + ≈ ωP 1 + ; (9.66b)
0 5 qTF 10 qTF
unde condiţia de valabilitate este
~ q 2 ~kF
ωP > kF q + ≈ q. (9.66c)
m 2 m
• Pentru vectori de undă mari, când q nu satisface condiţia (9.66c), se produce amortizarea
oscilaţiilor plasmonice (γq > 0).
• Rezultatele anterioare sunt valabile numai ı̂n cadrul aproximaţiei fazelor aleatoare (RPA);
dacă se includ termeni de corecţie de ordin superior (la aproximaţia inelară) atunci oscilaţiile
plasmonice devin amortizate, la toate lungimile de undă.
• Rezultatul clasic (Ωq = ωP ) este valabil la limita q → 0.
B. Teoria la temperatură finită

Modificarea distribuţiei electronice pentru o perturbaţie impulsivă periodică spaţial este dată
de formula generală (9.51)
Z ∞
iq·r dω −iωt e (R)
δhn(r, t)i = w0 e e Π (q, ω) ,
−∞ 2π
unde transformata Fourier a polarizării termice retardate se obţine din prelungirea analitică a
transformatei Hilbert pentru funcţia pondere, conform relaţiei (9.48):

f ωn )
e (R) (q, ω) = Π(q, Fe∗ (q, ω + iη)

Π = .
iωn →ω+iη 1 − ve(q) Fe∗ (q, ω + iη) η→0+
Excitaţiile colective ale sistemului, produse de perturbaţia cuplată prin fluctuaţiile densităţii
de particule sunt caracterizate de polii transformatei Fourier a polarizării termice retardate
(R)
f (q, ωn ), adică din ecuaţia
Π
1 − ve(q) F ∗ (q, zq ) = 0 ,
care are soluţia zq = Ωq − i γq .
În cazul amortizării slabe ecuaţia precedentă conduce la sistemul de ecuaţii (9.54):

v (q) Re F ∗ (q, Ωq ) = 1 ,
e

Im F ∗ (q, ω)
γq ≈ .
∂
∗
Re F (q, ω) ω=Ωq
∂ω
Pentru cazul sistemului de electroni cu densitate mare este valabilă aproximaţia fazelor aleatoare
(RPA), ceea ce implică
∗ 0
f (q, ωn ) ≈ Π
Π f (q, ωn ) ;
RPA
atunci prelungirea analitică a transformatei Hilbert pentru funcţia pondere se obţine din relaţia
(5.208)
Z
−2 d3 p n0p+q − n0p
F (q, z) ≈ F 0 (q, z) = .
RPA ~ R3 (2π) z − ~1 ε0p+q − ε0p
3
Polarizarea termică retardată, cu ajutorul căreia se exprimă răspunsul liniar al sistemului, ı̂n
aproximaţia fazelor aleatoare (RPA), este
e (R) (q, ω) ≈ Π
Π e 0(R) (q, ω) = F 0 (q, ω + iη) ,
RPA
astfel ı̂ncât părţile sale reală şi imaginară au expresiile (5.209)

Z
(R)
e
−2 d3 k 0 1 1
Re ΠRPA (q, ω) = − n 1 − ,
~ R3 (2π)3 k+ 2 q ω − m ~
k·q ω+ m ~
k·q
Z
(R)
e
2π d3 k 0 ~ ~
Im ΠRPA (q, ω) = n 1 δ ω− k·q −δ ω+ k·q .
~ R3 (2π)3 k+ 2 q m m
Pentru cazul general, când temperatura este arbitrară, nu se pot evalua analitic ı̂n mod exact in-
tegralele cu care se exprimă polarizarea termică retardată, astfel ı̂ncât este necesar să se efectueze
calcule numerice, sau să se considere cazuri asimptotice, când se pot efectua aproximaţii.
Cazul interesant este limita clasică, când părţile reală şi imaginară ale polarizării termice
retardate sunt date de formulele (5.211) şi (5.212):
r r r mβ h ω
(R)
e
n mβ mβ h ω ~q i ~q i
Re ΠRPA (q, ω) ≈ Φ + −Φ − ,
cl ~q 2 2 q 2m 2 q 2m
r n
(R)
e
nβω π m ω2 ~2 q 2 o β~ω
Im Π RPA (q, ω) ≈ − mβ exp − β + sinh ,
cl q 2 2 q2 4m2 2
unde Φ(x) este funcţia de dispersie reală pentru plasmă, definită prin formula (5.210)
Z ∞ 2
1 e−ξ
Φ(x) ≡ √ − dξ ,
π −∞ x − ξ
care este o funcţie impară Φ(−x) = −Φ(x) şi are următoarele expresii asimptotice:

≈ 2 x 1 − 23 x2 + . . . , pentru x ≪ 1 ,
Φ(x) ≈
≈ 1 1 + 1 + . . . , pentru x ≫ 1 .
x 2 x2
Pe baza comportării asimptotice a funcţiei de dispersie reală pentru plasmă, expresiile anterioare
pentru părţile reală şi imaginară ale polarizării retardate au următoarele expresii aproximative la
limita lungimilor de undă mari (adică q ≈ 0 şi de asemenea β~ω ≪ 1, care este condiţia pentru
limita clasică):
(R)
e
n q2 3 q2
Re Π RPA (q, ω) ≈ 1 + + . . . , (9.67a)
cl mω 2 βmω 2
(R)
e
nβω q π − βmω
2
Im Π RPA (q, ω) ≈ − 2 mβ e 2q2 . (9.67b)

cl q
Se aplică rezultatele anterioare pentru gazul electronic ı̂n modelul jellium, cu densitate mare de
particule (când este valabilă aproximaţia RPA), ı̂n condiţii de clasicitate (temperatură suficient
de ridicată) şi supus unei perturbaţii impulsive mici, periodică spaţial cu lungime de undă mare
(astfel ı̂ncât amortizările oscilaţiilor plasmonice să fie mici).
a. Ecuaţia de dispersie rezultă din relaţia (9.54) adaptată cazului prezent:

ve(q) Re F 0 (q, Ωq ) = 1 . (9.68)
În mod similar cu cazul temperaturii nule, discutat anterior, este convenabil să se exprima ı̂n
mod condensat ecuaţia (9.68), utilizând
r expresiile aproximative (9.67) şi următoarele mărimi:
4πe2
– frecvenţa plasmei clasice: ωP = n,
p m
– lungimea de undă Debye: qD = 4πe2 n β ;
atunci membrul stâng al ecuaţiei (9.68) devine:
4π e2 n q 2 3 q2 ω2 ω2 q2
ve(q) Re F 0 (q, Ωq ) ≈ 2 2
1+ 2
+ . . . = P2 1 + 3 P2 2 + . . . .
q mΩq βmΩq Ωq Ωq qD
Ca rezultat al operaţiilor anterioare, relaţia de dispersie plasmonică are următoarea formă apro-
ximativă: ω 2 h ω 2 q 2 i
P P
1+3 + ... = 1 . (9.69)
Ωq Ωq qD
În mod similar cu situaţia analoagă din formalismul de temperatură nulă, se rezolvă ecuaţia
(9.69) prin metoda iterativă, ı̂n aproximaţia de ordinul 1, deoarece s-a presupus q ≪ qD ; atunci,
ecuaţia (9.69) se exprimă ı̂n forma:
h ω 2 q 2 i1/2
P
Ωq ≈ ω P 1 + 3 + ... , (9.70a)
Ωq qD
rezultând următoarele aproximaţii succesive:

– aproximaţia de ordinul 0 este
Ωq ≈ ω P ;
0
– aproximaţia liniară (de ordinul 1) este

h q 2 i1/2 h 3 q 2 i
Ωq ≈ ω P 1 + 3 ≈ ωP 1 + . (9.70b)
1 qD 2 qD
Observaţii:
i. rezultatele precedente sunt valabile numai la limita vectorilor de undă mici (q ≪ qD );
ii. din comparaţia formulei (9.70b) cu formula corespondentă din formalismul de temperatură
nulă (9.66b), rezultă că cele două legi de dispersie sunt de acelaşi tip, dar diferă coeficientul de
corecţie.
b. Constanta de amortizare se obţine din ecuaţia (9.54b), utilizând expresiile aproxi-

mative (9.67):
r
βmΩ2
0 nβΩq π − q
− mβ e 2q2 r
Im F (q, Ωq ) q 2 mβ π Ω3q − βmΩ2 2q
γq ≈ ≈ 2 2 = Ω q mβ 3
e 2q ;
∂ ∂ n q 3 q 2 2 q
Re F 0 (q, Ωq ) 1+
∂Ωq ∂Ωq mΩ2q βmΩ2q
Deoarece se utilizează aproximaţia liniară pentru legea de dispersie, rezultă că este suficientă
aproximaţia de ordinul 0 ı̂n expresiile părţilor din constanta de amortizare din formula anterioară:
r r √ r r
mβ π Ω3q π mβ Ωq 3 π q Ωq 3 π q 3
mβ 3 = = ≈ ,
2 2 q 8 q 8 qD ωP 8 qD
βmΩ2q 1 q Ωq 2 1 q 2
= ≈ ;
2q 2 2 qD ωP 2 qD
ca urmare, se obţine pentru constanta de amortizare expresia
r q 3 2
π − 12 qq
γq ≈ ωP e D . (9.71)
8 qD
Observaţii:
i. la limita lungimilor de undă mari (q ≪ qD ) rezultă o amortizare slabă: γq ≪ ωP ≈ Ωq ;
ii. la temperatură finită apare o deosebire faţă de cazul temperaturii nule, deoarece există
amortizare pentru orice lungime de undă (la temperatură nulă oscilaţiile plasmonice cores-
punzătoare lungimilor de undă mari erau neamortizate).
9.3.3 Modele semi-clasice pentru gazul electronic

Se vor prezenta ı̂n mod succint modelele semi-clasice care sunt legate de comportarea gazului
electronic ı̂n modelul jellium, adică modelul Thomas-Fermi (pentru ecranarea la temperatură
nulă), modelul Debye-Hückel (pentru comportarea clasică) şi modelul Langmuir (pentru oscilaţiile
plasmonice la limita clasică).
A. Teoria Thomas-Fermi
Se consideră un sistem de electroni clasici (cu masa m şi sarcina qe = −e) fără interacţii
mutuale (se neglijează interacţia electrostatică dintre electroni); acest sistem electronic este plasat
ı̂n fondul de sarcină pozitivă uniformă care asigură neuralitatea electrică a sistemului total, dar
ı̂n rest este absolut inert şi nu joacă nici un rol suplimentar. Din condiţia de neutralitate electrică
rezultă că densitatea de sarcină a fondului pozitiv este ρp = +e n0 , unde n0 = N/V este densitatea
medie electronică. În mod suplimentar este adăugată o sarcină punctuală externă de mărime
Q = Ze, plasată ı̂n punctul r0 = 0 şi fixă; această sarcină externă este considerată o mică
perturbaţie astfel ı̂ncât se poate aproxima efectul său prin termenii de ordinul 1 (aproximaţia
liniară). Întregul sistem (electroni + fond + sarcina externă) se află la echilibru corespunzător
temperaturii nule (T = 0).
Dacă se exclude sarcina externă, atunci sistemul de electroni ı̂mpreună cu fondul de sarcină
pozitivă este echivalent cu un gaz fermionic ideal (la temperatură nulă); ı̂n lucrările standard
de mecanică statistică se arată că presiunea gazului fermionic ideal la temperatură nulă este
~2
P0 = 25 n ε0F , unde n este densitatea gazului şi ε0F = (3π 2 n)2/3 este energia Fermi; ca urmare,
2m
presiunea gazului electronic ı̂n absenţa sarcinii externe este
(3π 2 )2/3 ~2 5/3

P0 = n . (9.72)
5m
Introducerea sarcinii externe are ca efect redistribuirea spaţială a electronilor, astfel ı̂ncât
densitatea uniformă n0 devine o densitate variabilă spaţial n(r); pe de altă parte, fondul de
sarcină pozitivă rămâne uniform ı̂n spaţiu. În aceste condiţii rezultă următoarele consecinţe:
• Densitatea de sarcină este

ρ(r) = Z e δ 3 (r) − e n(r) + e n0 = e Z δ 3 (r) − δn(r) , (9.73)
unde δn(r) = n(r) − n0 .
• Echilibrul mecanic ı̂n interiorul sistemului implică echilibrul ı̂n fiecare punct ı̂ntre densităţile
de forţe
fP (r) + fe (r) = 0 , (9.74)
unde fP (r) este densitatea de forţă de presiune şi fe (r) este densitatea de forţă electrostatică.
Deoarece se presupune echilibrul local ı̂n fiecare punct al sistemului, atunci presiunea este
legată de densitatea particulelor printr-o relaţie aproximativ de acelaşi tip ca ı̂n absenţa
sarcinii externe, adică această relaţie este de tipul (9.72):
(3π 2 )2/3 ~2 5/3

P (r) ≈ n(r) ; (9.75)
5m
densitatea forţei de presiune este egală cu opusul gradientului de presiune
(3π 2 )2/3 ~2 5 2/3 (3π 2 )2/3 ~2 2/3

fP (r) = −∇P (r) ≈ − n(r) ∇n(r) ≈ − n0 ∇n(r) , (9.76)
5m 3 3m
unde ı̂n ultima egalitate s-a efectuat aproximaţia liniară, ceea ce implică n(r) ≈ n0 , deoarece
∇n(r) este un termen de ordinul 1.
Densitatea forţei electrostatice este determinată de intensitatea câmpului electric E(r)
fe (r) = − e n(r) E(r) ≈ e n0 ∇Φ(r) , (9.77)
unde E(r) = −∇Φ(r), (Φ(r) este potenţialul electrostatic) şi s-a efectuat de asemenea
aproximaţia liniară n(r) ≈ n0 , deoarece câmpul electrostatic este o perturbaţie (efect de
ordinul 1).
Pe baza rezultatelor precedente ecuaţia de echilibru mecanic (9.74) devine
(3π 2 )2/3 ~2 2/3

− n0 ∇n(r) + e n0 ∇Φ(r) ≈ 0 ; (9.78)
3m
după operaraţii algebrice banale ecuaţia precedentă se aduce la forma următoare:
2 ~2 kF2 1
∇Φ(r) ≈ ∇δn(r) . (9.79)
3 2m e n0
Ecuaţia diferenţială a densităţii electronice se obţine din ecuaţia potenţialului electrostatic şi
rezultatele anterioare relative la echilibrul densităţilor de forţă; astfel ecuaţia diferenţială a
potenţialului electrostatic este ecuaţia Poisson:

∇2 Φ(r) = − 4π ρ(r) = − 4π e Z δ 3 (r) − δn(r) ; (9.80)
pe de altă parte laplaceanul este egal cu divergenţa gradientului şi se utilizează consecinţa ecuaţiei
de echilibru (9.79):
2 ~2 kF2 1
∇2 Φ(r) = ∇ · ∇ Φ(r) ≈ ∇2 δn(r) . (9.81)
3 2m e n0
Prin egalarea celor două expresii ale laplaceanului potenţialului electrostatic, date de relaţiile
(9.80) şi (9.81), se obţine ecuaţia diferenţială a densităţii electronice (corespunzătoare echilibrului
mecanic şi electrostatic):
− 4π e 3
∇2 δn(r) = 2 2
Z δ (r) − δn(r) ; (9.82)
2 ~ kF 1
3 2m e n0
dar
4π e 6π e2 n0 2
= ≡ qTF , (9.83)
2 ~2 kF2
1 ε0F
3 2m e n0
unde qTF este vectorul de undă Thomas-Fermi, conform definiţiei (7.22), astfel ı̂ncât ecuaţia
(9.82) se exprimă mai simplu astfel:
3
∇2 δn(r) ≈ − qTF
2
Z δ (r) − δn(r) . (9.84)
Ecuaţia precedentă se scrie ca o ecuaţie diferenţială pentru modificarea densităţii electronice
∇2 δn(r) − qTF
2 2
δn(r) = − Z qTF δ 3 (r) (9.85)
şi această ecuaţie are soluţia Thomas-Fermi
2
Z qTF
δn(r) = e−qTF r , (9.86)
4π r
care reprezintă ecranarea sarcinii externe.
Demonstraţie:
Metoda de rezolvare a ecuaţiei (9.85) este prin transformare Fourier; astfel se efectuează dezvoltările
Fourier pentru densitatea electronică δn(r) şi pentru funcţia Dirac:
Z
d3 k ik·r e
δn(r) = 3
e δn(k) ,
R3 (2π)
Z
d3 k ik·r
δ 3 (r) = 3
e .
R3 (2π)
Prin substituirea transformărilor Fourier ecuaţia (9.85) devine

Z Z
d3 k ik·r 2 2 e d3 k ik·r 2
3
e − k − qTF δn(k) = 3
e − Z qTF ;
R3 (2π) R3 (2π)

deoarece sistemul funcţiilor Fourier eik·r r este un sistem liniar independent, rezultă egalitatea
coeficienţilor corespunzători la acelaşi vector de undă k:
2
2 e 2 e Z qTF
− k2 − qTF δn(k) = − Z qTF =⇒ δn(k) = 2
,
k2 + qTF
e
adică s-a obţinut expresia transformatei Fourier a soluţiei δn(k).
Atunci, soluţia δn(r) se obţine prin efectuarea integralei ı̂n raport cu vectorul de undă, cores-
punzător transformării Fourier definite anterior. Această integrală a fost discutată ı̂n Secţiunea 7.2,
2
unde s-a demonstrat formula (7.24): dacă transformata Fourier este V e RPA (q) = 4π e atunci
2
q 2 + qTF
2
e −qTF r
funcţia este VRPA (r) = e ; ca urmare, prin efectuarea integralei ı̂n raport cu vectorul de
r
undă se obţine soluţia Thomas-Fermi.
B. Teoria Debye-Hückel
Se consideră un sistem de electroni clasici (cu masa m şi sarcina qe = −e) fără interacţii
mutuale (se neglijează interacţia electrostatică dintre electroni); acest sistem electronic este plasat
ı̂n fondul de sarcină pozitivă uniformă care asigură neuralitatea electrică a sistemului total, dar
ı̂n rest este absolut inert şi nu joacă nici un rol suplimentar. Din condiţia de neutralitate electrică
rezultă că densitatea de sarcină a fondului pozitiv este ρp = +e n0 , unde n0 = N/V este densitatea
medie electronică.
B1. Ecranarea
În mod suplimentar este adăugată o sarcină punctuală externă de mărime Q = Ze, plasată
ı̂n punctul r0 = 0 şi fixă; această sarcină externă este considerată o mică perturbaţie astfel
ı̂ncât se poate aproxima efectul său prin termenii de ordinul 1 (aproximaţia liniară). Întregul
sistem (electroni + fond + sarcina externă) se află la echilibru corespunzător temperaturii T ,
care este mare faţă de temperatura de degenerare a gazului electronic ideal (T ≫ Td ); ca urmare,
sistemul electronic se află ı̂n condiţii de clasicitate. Se observă că modelul Debye-Hückel se află
ı̂n condiţii similare cu modelul Thomas-Fermi, dar este la temperatură mare, astfel ı̂ncât rezultă
o comportare clasică.
Sarcina externă produce redistribuirea sarcinii electronice, astfel ı̂ncât sistemul electronic
devine neuniform din punct de vedere spaţial, având densitatea n(r); atunci densitatea totală
de sarcină este suma densităţilor de sarcini ale celor 3 subsisteme (sarcina externă + sistemul
electronic + fondul uniform de sarcină pozitivă):

ρ(r) = Ze δ 3 (r) − e n(r) + e n0 = e Z δ 3 (r) − δn(r) , (9.87)
unde δn(r) = n(r) − n0 ; se observă că rezultatul anterior este identic cu cel din modelul Thomas-
Fermi.
Distribuţia totală de sarcină ρ(r) crează un câmp electric descris prin potenţialul electrostatic
Φ(r); ca urmare, un electron aflat ı̂n punctul r are energia potenţială u(r) = −eΦ(r). Deoarece
s-a presupus că sarcina externă este o mică perturbaţie, atunci la distanţe mari de această sarcină
(r → ∞) câmpul electric devine neglijabil de mic şi potenţialul electrostatic corespunzător se anu-
lează: Φ(r) → 0; ı̂n consecinţă, distribuţia de sarcină electronică departe de sarcina perturbatoare
este uniformă: n(r) → n0 , pentru r → ∞.
Conform hipotezei Debye-Hückel densitatea electronică este aproximată de distribuţia Bolt-
zmann (clasică) corespunzătoare energiei potenţiale electrostatice:
n(r) ≈ n0 e−βu(r) , (9.88)
unde β ≡ 1/(kB T ). În condiţii de clasicitate şi pentru o sacină externă care poate fi considerată
o mică perturbaţie, este valabilă aproximaţia

β u(r)| ≪ 1 ;
ca urmare, modificarea distribuţiei electronice, produsă de perturbaţia externă, se poate aproxima

astfel:
δn(r) = n(r) − n0 = n0 e−βu(r) − 1 ≈ − n0 β u(r) = n0 β e Φ(r) . (9.89)
Pentru a obţine ecuaţia diferenţială a densităţii electronice se utilizează ecuaţia diferenţială
electrostatică (ecuaţia Poisson) ı̂mpreună cu relaţia Boltzmann aproximată de formula (9.89).
Astfel, ecuaţia potenţialului electrostatic (ecuaţia Poisson) este

∇2 Φ(r) = −4π ρ(r) = −4π e Z δ 3 (r) + δn(r) ; (9.90)
Pe de altă parte, din relaţia (9.89) se obţine

h 1 i 1
∇2 Φ(r) ≈ ∇2 δn(r) = ∇2 δn(r) .
β e n0 β e n0
Prin combinarea ecuaţiei Poisson cu relaţia precedentă se obţine ecuaţia diferenţială a den-
sităţii electronice:
∇2 δn(r) ≈ −4πe βen0 Z δ 3 (r) + δn(r) ; (9.91)
ı̂n acest caz termenul de proporţionalitate este

4πe βen0 = 4πe2 n0 β ≡ qD
2
, (9.92)
unde 1/qD este numită lungimea de ecranare Debye (respectiv qD se numeşte vector de undă
Debye); ca urmare, ecuaţia (9.91) se rescrie ı̂n următoarea formă:

∇2 − qD 2
δn(r) = − Z e2 δ 3 (r) . (9.93)
Se observă că ecuaţia (9.93) este de acelaşi tip cu ecuaţia corespondentă a teoriei Thomas-Fermi
(9.85); mai exact, prin substituţia qD → qTF ecuaţia (9.93) devine ecuaţia (9.85). Pe baza
analogiei evidenţiate anterior, rezultă că soluţia ecuaţiei (9.93) pentru densitatea electronică a
modelului Debye-Hückel este
2
Z qD
δn(r) ≡ n(r) − n0 = e−qTF r , (9.94)
4π r
care reprezintă ecranarea sarcinii externe.
B2. Presiunea
Se consideră sistemul electronic cu fondul pozitiv uniform, dar fără sarcina externă. În acest
caz se alege unul dintre electroni care se consideră ı̂n punctul r0 = 0 şi se studiază modificarea
distribuţiei electronică datorită interacţiilor coulombiene dintre acest electron şi ceilalţi electroni
ai sistemului. Se observă că electronul ales poate fi considerat ca având acelaşi rol cu sarcina ex-
ternă din cazul anterior, astfel ı̂ncât se pot utiliza rezultatele anterioare cu efectuarea substituţiei
Q = +Ze → Q′ = −e (adică Z → −1). Ca urmare formulele (9.87) – (9.94) sunt valabile,
astfel ı̂ncât densitatea de sarcină a restului sistemului (fără sarcina din origine) este obţinută din
formula (9.94) adaptată la cazul prezent:
2
e qD
ρ′ (r) ≡ − e δn(r) = e−qTF r . (9.95)
4π r
Lucrul necesar pentru a aduce sarcina infinitezimală δq de la infinit ı̂n punctul unde se află
electronul etalon este determinat de potenţialul electrostatic ı̂n punctul etalon creat de distribuţia
de sarcină ρ′ (r):

δW1 = δq Φ(r0 ) ;
r0 =0
potenţialul creat de distribuţia de sarcină ρ′ (r) ı̂n punctul r0 = 0 (la limita termodinamică
V → ∞) este
Z Z Z ∞
ρ′ (r) e q2 e−qTF r 2
e qD e−qTF r 2 1
Φ(0) = d3 r = D d3 r 2
= (4π) dr r2 2
= eqD ;
R 3 r 4π R 3 r 4π 0 r qD
ca urmare lucrul pentru a adăuga sarcina δq ı̂n punctul r0 = 0 este
δW1 = δq e qD . (9.96)
Raţionamentul anterior se poate efectua pentru fiecare electron a sistemului, iar rezultatul (lucrul
pentru a adăuga sarcină) este independent de poziţia considerată; atunci lucrul total pentru a
mări sarcina fiecăruia dintre cei N electroni cu cantitatea infinitezimală δq = −de este
r
p 4π N 2
2
dWN = N dW1 = N qD e (−de) = −N 4πe n0 β e de = −N e de ;
kB T V
ca urmare, lucrul total efectuat pentru a crea sistemul de sarcini electronice se obţine prin inte-
grarea ı̂n raport cu sarcina unui electron:
Z e r Z e r
4π N 2 −N e3 4π N
Wel = dWN (ē) = −N ē dē = , (9.97)
0 kB T V 0 3 kB T V
acesta fiind lucrul electric al sistemului.
Pe de altă parte, din punct de vedere termodinamic variaţia isotermă a energiei libere este
egală cu lucrul isoterm efectuat asupra sistemului:

∆F T = W T . (9.98)
Demonstraţie:
Energia liberă este potenţialul termodinamic definit prin relaţia F ≡ U − T S, unde U este energia
internă şi S este entropia sistemului; pe de altă parte, Principiului I al termodinamicii se scrie ı̂n
forma: dU = dW + dQ, unde dQ = T dS este cantitatea de căldură, iar dW este lucrul total al
sistemului (mecanic, electric, chimic, etc.) atunci rezultă
dF = d(U − T S) = (dU − T dS) − S dT = dW − S dT .
Din forma diferenţială anterioară rezultă că ı̂n condiţii isoterme (T = constant) variaţia energiei
libere este egală cu lucrul isotem total, adică rezultatul (9.98).
Pe baza rezultatului termodinamic anterior se obţine partea electrică a energiei libere:

r
−N e3 4π N
Fel = Wel = .
3 kB T V
Deoarece energia liberă are forma diferenţială dF = − S dT − P dV + µ dN , rezultă că presiunea
se obţine prin derivarea energiei libere ı̂n raport cu volumul când sistemul este ı̂nchis (N = const.)
şi ı̂n manieră isotermă:
∂F
P =− .
∂V T,N
Energia liberă a sistemului este constituită din partea neelectrică şi partea electrică: F = F0 +Fel ;
ca urmare presiunea ı̂n sistemul electronic este

∂F0 ∂Fel
P =− − ≡ P0 + Pel . (9.99)
∂V T,N ∂V T,N
Partea neelectrică a energiei libere corespunde unui sistem ideal neutru, adică un sistem de
particule fără sarcini şi fără interacţii mutuale; ca urmare, presiunea corespunzătoare este dată
de ecuaţia Clapeyron-Mendeleev:
N kB T
P0 = ≡ n0 kB T .
V
Partea electrică a presiunii se obţine din formula (9.97):
√ 2 1/3 3/2
∂Fel Fel π e n0
Pel = − = =− n0 kB T . (9.100)
∂V T,N 2V 3 kB T
Conform rezultatelor precedente, presiunea totală ı̂n gazul electronic, conform modelului Debye-
Hückel, este
√ 2 1/3 3/2
π e n0
P = P0 + Pel = 1 − n0 kB T .
3 kB T
C. Teoria Langmuir (pentru oscilaţiile plasmonice clasice)

Se consideră sistemul de electroni ı̂mpreună cu fondul uniform de sarcină pozitivă, conform
modelului jellium; ı̂n condiţii de echilibru distribuţia spaţială electronică este uniformă cu densi-
N
tatea n0 = , iar densitatea de sarcină a fondului este ρ0P = e n0 .
V
Dacă se crează o mică perturbaţie a distribuţiei electronice δn(r, t) (unde δn ≪ n0 ), atunci
sarcina necompensată are densitatea

ρ(r, t) = −e n0 + δn(r, t) + e n0 = − e δn(r, t) , (9.101)
iar această sarcină necompensată crează câmpul electric E(r, t); intensitatea câmpului electric
este legată de sarcina necompensată prin ecuaţia Maxwell electrostatică cu surse:
div E(r, t) = 4π ρ(r, t) = − 4π e δn(r, t) . (9.102)

Câmpul electric, creat prin sarcina de exces, produce o forţă electrică asupra distribuţiei de
sarcină electronică; datorită caracterului continuu al distribuţiei de sarcină electronică, efectul
acestei forţe electrice asupra distribuţiei de sarcină se exprimă ı̂n formă difertenţială (locală) prin
teorema de variaţie a densităţii de impuls:
dπ
=f .
dt
În relaţia precedentă se fac următoarele aproximaţii:
• densitatea de impuls este
π = ρm v = n m v = m(n0 + δn)v ;
ca urmare, derivata temporală a densităţii de impuls, ı̂n aproximaţia liniară, devine
dπ h ∂(nv) i ∂v
=m + (v · ∇)(nv) ≈ m n0 , (9.103)
dt ∂t I ∂t
unde ultima egalitate s-a obţinut aplicând aproximaţia liniară;
• densitatea de forţă este
qE
f= = − e n E ≈ − e n0 E , (9.104)
V I
unde ultima egalitate s-a obţinut prin aplicarea aproximaţiei liniare.
Atunci, teorema variaţiei densităţii de impuls are următoarea formă explicită:
∂v ∂v e
m n0 ≈ − e n0 E =⇒ ≈− E. (9.105)
∂t ∂t m
Relaţia directă ı̂ntre densitatea de sarcină şi viteza locală a electronilor se obţine din ecuaţia
de continuitate a sarcinii electrice:
∂ρel
+ div ρel v = 0 . (9.106)
∂t
Densitatea de sarcină electronică este

ρel (r, t) = − e n(r, t) = − e n0 + δn(r, t)
atunci rezultă ı̂n aproximaţia liniară:
∂ρel ∂ δn
• = −e ,
∂t ∂t

• div ρel v ≈ − e n0 div(v) ;
ca urmare, ecuaţia de continuitate devine
∂ δn ∂ δn
−e − e n0 div(v) ≈ 0 =⇒ ≈ n0 div(v) (9.107)
∂t ∂t
Din relaţiile anterioare (9.102), (9.105) şi (9.107) rezultă ecuaţia diferenţială pentru pertur-
baţia densităţii electronice:
∂ v −e
∂ 2 δn ∂ ∂ δn ∂
2
= = − n0 div(v) = −n0 div = −n0 div E
∂t ∂t ∂t ∂t ∂t m
n0 e n0 e
= div E = − 4πe δn ;
m m
ca urmare, se obţine ecuaţia oscilaţiilor armonice, iar acestea sunt oscilaţii plasmonice:
∂ 2 δn 4πe2 n0
+ δn = 0 . (9.108)
∂ t2 m
Pulsaţia oscilaţiilor colective ale distribuţiei electronice pulsaţia plasmonică clasică) este
r
4πe2 n0
ΩP = . (9.109)
m
Observaţii: oscilaţiile plasmonice ale sistemului electronic sunt oscilaţii colective ale densităţii
electronice; ı̂n acest caz forţa de revenire asupra particulelor deplasate faţă de poziţia de echilibru,
provine de la câmpul electric self-consistent, generat de excesul local de sarcină.
9.4. SUNETUL DE ZERO (ÎNTR-UN GAZ FERMIONIC) 217
9.4 Sunetul de zero (ı̂ntr-un gaz fermionic)

A. Observaţii generale
S-a arătat anterior (la prezentarea oscilaţiilor plasmei electronice) că sistemul electronic su-
portă oscilaţii de densitate cu frecvenţa (pulsaţia) apropiată de valoarea clasică, la valori mici ale
vectorului de undă
ω ≈ ΩP .
q→0
În acest caz oscilaţiile de densitate sunt moduri colective, iar forţa de revenire (asupra particulelor
deplasate faţă de poziţia de echilibru) provine de la câmpul electric self-consistent, generat de
excesul local de sarcină.
Problema existenţei unor moduri colective ı̂n sisteme fermionice neutre la temperatura nulă
(T = 0) a fost formulată de către L.D. Landau.
• Se va arăta că se produc moduri colective dacă interacţia mutuală ı̂ntre particule este
repulsivă şi cu rază scurtă de acţiune.
În acest caz se produc oscilaţii de densitate cu o lege de dispersie liniară
ω ≈ c0 q ,
q→0
numit sunetul de zero.
• Sunetul de zero este, din punct de vedere fizic, diferit de sunetul ordinar (chiar dacă au legi
de dispersie similare).
– Sunetul ordinar se propagă numai când sistemul este ı̂n stare de echilibru local; condiţia
pentru producerea sunetului ordinar este
ωτ ≪ 1 ,
unde τ esre timpul mediu ı̂ntre ciocnirile electronice, iar ω este pulsaţia oscilaţiilor.
– Sunetul de zero este un mod colectiv susţinut de interacţia self-consistentă coerentă;
ca urmare, apare numai ı̂n regimul fără ciocniri, astfel ı̂ncât necesită condiţia
ωτ ≫ 1 .
Deoarece se consideră sistemul fermionic la temperatură coborâtă, rezultă că Principiul

de excluziune Pauli implică o limitare drastică a ciocnirilor posibile.
Pentru o frecvenţă ω fixată există o temperatură critică (Tc ) astfel ı̂ncât pentru tem-
peraturi coborâte (T < Tc ) sunetul ordinar este puternic atenuat, dar sunetul de zero
se propagă liber. La temperatura nulă (T = 0) sunetul ordinar nu se propagă, astfel
ı̂ncât există numai sunetul de zero.
B. Teoria clasică a undelor sonore ı̂n gaze

Se consideră un mediu continuu (de tip gaz), care are densitatea de masă ı̂n condiţii de
(m)
echilibru ρ0 = m n0 . Se produce o mică perturbaţie de densitate:
(m) (m)
ρ0 −→ ρ(m) (r, t) = ρ0 + δρ(m) (r, t) ,
(m)
unde δρ(m) ≪ ρ0 ; efectul perturbaţiei de densitate este producerea unei forţe de revenire cu
densitatea f = −∇P (unde P este presiunea), iar procesul este suficient de rapid pentru a se
putea considera ca fiind adiabatic (entropia rămâne constantă).
Ecuaţiile generale ale sistemului ı̂n aproximaţia liniară sunt următoarele:
i. Ecuaţia dinamică de mişcare (ecuaţia Euler):
d (m)
ρ v = − grad P ;
dt
dar membrul stâng al ecuaţiei Euler ı̂n aproximaţia liniară este
d (m) ∂ (m) ∂ v
ρ v = ρ(m) v + v · ∇ ρ(m) v ≈ ρ0 ,
dt ∂t 1 ∂t
astfel ı̂ncât ecuaţia Euler liniarizată are următoarea formă:
(m) ∂v
ρ0 ≈ − grad P . (9.110)
∂t
ii. Ecuaţia de continuitate:
∂ (m)
ρ + div ρ(m) v = 0 ;
∂t
(m) ∂ (m) ∂
deoarece ρ0 este constantă, atunci ρ = δρ(m) , iar al doilea termen se liniarizează
∂t ∂t
astfel: (m)
div ρ(m) v = grad ρ(m) · v + ρ(m) div v ≈ ρ0 div v ;
1
ca urmare, ecuaţia de continuitate liniarizată este
∂ (m)
δρ(m) ≈ −ρ0 div v . (9.111)
∂t
iii. Ecuaţia de stare a gazului se poate considera ca fiind expresia presiunii ı̂n funcţie de
densitate şi entropie: P = P (ρ(m) , S); deoarece se consideră perturbaţii mici ale densităţii, se
poate dezvolta ı̂n serie Taylor ecuaţia de stare (la entropie constantă) şi aproximaţia liniară
implică limitarea la ordinul 1:

(m) (m) ∂P
P (ρ , S) ≈ P (ρ0 , S) + δρ(m) . (9.112)
∂ ρ(m) S
Pe baza ecuaţiilor precedente se obţine ecuaţia diferenţială a fluctuaţiilor de densitate (ı̂n apro-
ximaţia liniară):
1 ∂2
∇2 δρ(m) (r, t) − δρ(m) (r, t) = 0 . (9.113)
∂P ∂ t2
∂ ρ(m) S
Demonstraţie:
Se utilizează ecuaţia de continuitate ı̂n forma (9.111)

∂2 (m) ∂ ∂ (m) ∂ (m)
δρ = δρ ≈ − ρ 0 div v ;
∂ t2 ∂t ∂t ∂t
apoi mărimea obţinută anterior se transformă prin utilizarea ecuaţiei Euler ı̂n forma (9.110)

∂ (m) (m) ∂ v
− ρ0 div v = − div ρ0 ≈ − div − grad P = ∇2 P .
∂t ∂t
Datorită ecuaţiei de stare ı̂n forma (9.112)

laplaceanul
presiunii se exprimă prin intermediul lapla-
∂P
ceanului densităţii de masă, deoarece este o constantă:
∂ ρ(m) S

∂P
∇2 P ≈ ∇2 ρ(m) .
∂ ρ(m) S
Atunci, luând ı̂n considerare rezultatele precedente, se obţine

∂2 (m) ∂P
δρ ≈ ∇2 ρ(m) ,
∂ t2 ∂ ρ(m) S
care este echivalentă cu ecuaţia (9.113).

Observaţii:
i. Ecuaţia diferenţială satisfăcută de fluctuaţia densităţii δρ(m) (9.113) este ecuaţia undelor
(d’Alembert), cu viteza de propagare
s
∂P
c1 = , (9.114)
∂ ρ(m) S
numită viteza sunetului.

ii. Propagarea sunetului ı̂n mediul continuu este un proces adiabatic.
iii. Dacă se consideră sistemul ca fiind un gaz fermionic ideal la temperatura nulă (T = 0),
atunci sistemul se află ı̂n starea fundamentală şi are entropia nulă (S = 0); ı̂n aceste condiţii
presiunea gazului fermionic ideal este
2 0 2 ~2 (3π 2 )2/3 ~2 (m) 5/3

P0 = n εF = (3π 2 )2/3 n5/3 = ρ ,
5 5 2m 5 m8/3
iar viteza sunetului (la temperatură nulă) este
r r
1 ~2 5 (m) 2/3 ~2 1 ~kF vF
c1 = (3π 2 )2/3 8/3 ρ = (3π 2 n)2/3 = √ = √ ,
5 m 3 3m2 3 m 3
unde vF este viteza Fermi.
C. Sunetul de zero
Se consideră un gaz fermionic constituit din particule neutre (din punct de vedere electric)
şi care au interacţii mutuale statice de tip bi-particulă, cu potenţialul v(r); sistemul se află ı̂n
starea fundamentală la temperatura nulă.
Se aplică sistemului o perturbaţie impulsivă, cuplată cu densitatea de particule, periodică
spaţial şi aplicată la momentul t0 = 0; atunci potenţialul extern de perturbaţie (ne-electric) este
de tipul exprimat prin formula (9.18):
w(r, t) = w0 eiq·r δ(t) .
Conform rezultatelor generale ale teoriei răspunsului lininar ı̂n formalismul de temperatură nulă,
modificare distribuţiei de particule datorită unei perturbaţii impulsive este dată de formula (9.28):
Z Z
∞
dω −iωt e (R) w0 eiq·r dω −iωt n
∞
1 o
δhn(r, t)i = w0 eiq·r e Π (q, ω) = e − 1 .
−∞ 2π ve(q) −∞ 2π e(R) (q, ω)
κ
Efectul perturbaţiei impulsive este să producă o excitare a sistemului, iar spectrul excitaţiilor co-
lective (ne-plasmonice) este dat de singularităţile de tip poli ai transformatei Fourier a polarizării
retardate Πe (R) (q, ω), sau ı̂n mod echivalent de zerourile funcţiei dielectrice generalizate retardate
(R)
κ
e (q, ω); ca urmare, ecuaţia excitaţiilor colective (numită de asemenea ecuaţia frecvenţelor
rezonante) este e κ(R) (q, Ωq − iγq ) = 0. În cazul amortizării slabe (adică γq ≪ Ωq ), frecvenţa rezi-
nantă (Ωq ) şi constanta de amortizare (γq ) se obţin prin rezolvarea sistemului de ecuaţii (9.30).
În cazul prezent se va determina soluţia pentru spectrul excitaţiilor colective ı̂n următoarele
condiţii:
e ∗ (q, ω) ≈ Π
1. se utilizează aproximaţia de ordinul 0 pentru polarizarea proprie Π e 0 (q, ω), ceea
ce este echivalent cu aproximaţia fazelor aleatoare (RPA);
2. se consideră hipoteza că legea de dispersie este liniară Ωq ≈ c0 q, adică spectrul excitaţiilor
colective este de tip fononic;
3. se face hipoteza că amortizările sunt slabe: γq ≪ Ωq ;
4. se studiază spectrul de excitaţii ı̂n limita lungimilor de undă mari, adică q → 0.

Expresia polarizării de ordinul 0 pentru cazul asimptotic q → 0 şi ω ∼ q a fost determinată ı̂n
Secţiunea 3.4, iar rezultatele sunt date de formulele (3.151) şi (3.157):
0 mkF 1 + x
e (e
Re Π q ) = − 2 2 2 − x ln
q , xe ,
2π ~ 1−x
0 mkF
e (e
Im Π q ) = − 2 2 x θ(1 − x) ,
q , xe
2π ~
unde qe ≡ q/kF este vectorul de undă adimensionalizat şi x este raportul dintre frecvenţa şi
numărul de undă adimensionalizate:
νe ω kF ω
x≡ = = .
qe ~kF2 q vF q
m
Prin utilizarea expresiilor asimptotice, ecuaţiile (9.30) devin:

mkF x x + 1
v (q) 2 2
e ln − 1 =1, (9.115a)
π ~ 2 x − 1 Ω
x= v qq
F

mkF
− x θ(1 − x)
2π~ 2
γq = . (9.115b)
∂ mk F x 1 + x
ln −1
∂ω π 2 ~2 2 1 − x Ωq
x=
vF q
Pentru rezolvarea ecuaţiilor (9.115) se utilizează următoarele proprietăţi:

i. Deoarece Ωq = c0 q şi vF = ~kF /m rezultă că variabila x este
m Ωq c0
x= = , (9.116)
~kF q vF
adică raportul dintre viteza de propagare a excitaţiei colective considerate (sunetul de zero) şi
viteza Fermi.
ii. Frecvenţa ω se exprimă ı̂n termeni de variabila x, prin relaţia ω = vF q x; atunci derivarea
ı̂n raport cu frecvenţa devine derivare ı̂n raport cu variabila x:
∂ ∂ f (x) ∂ x 1 ′
f (x) = = f (x) .
∂ω ∂x ∂ω vF q
Pe baza proprietăţii precedente constanta de amortizare, din ecuaţia (9.115b) se exprimă ı̂n
următoarea formă:

π x θ(1 − x) π x θ(1 − x)
γq = − = − vF q

2 ∂ x x + 1 2
∂ x x + 1

ln +1 ln +1
∂ω 2 x−1 x=c0 /vF ∂ x 2 x − 1 x=c0 /vF
iii. Din ecuaţiile (9.115) rezultă funcţia caracteristică
x x + 1
F (x) ≡ ln +1; (9.117)
2 x−1
se observă următoarele proprietăţiale funcţiei caracteristice:
• x = 1 este o singularitate logaritmică,

1
• la valori mari ale argumentului funcţia are comportarea asimptotică F (x) ≈ ,
x≫1 3 x2
• pentru x > 1 funcţia este monoton descrescătoare.
0.8
0.6 F (x)
F (x)
0.4
π 2 ~2
mkF ve(0)
0.2
0
0 1 xs 2 3 4 5
x
Figura 9.2: Graficul funcţiei caracteristice F (x) şi determinarea grafică a relaţiei de dispersie
pentru sunetul de zero.
Graficul funcţiei caracteristice F (x) este ilustrat ı̂n figura 9.2.

Luând ı̂n considerare observaţiile precedente şi faptul că se studiază modurile colective ale
sistemului ı̂n limita lungimilor de undă mari, rezultă că ecuaţiile (9.115) se exprimă mai convenabil
ı̂n forma:
c π 2 ~2 1 π 2 ~2
0
F = lim = , (9.118a)
vF q→0 mkF v e(q) mkF e v (0)

π x θ(1 − x)
γq = − vF q . (9.118b)
2 F ′ (x) x=c0 /vF
Consecinţe ale ecuaţiilor (9.118).

• Ecuaţia (9.118a) are ce soluţie viteza sunetului de zero c0 , iar după determinarea acestei
soluţii se obţine constanta de amortizare corespunzătoare din ecuaţia (9.118b).
c0
• Din ecuaţia (9.118b) rezultă că pentru x ≡ > 1 se obţine rezultat nul: γq = 0, ceea ce
vF
semnifică o excitaţie colectivă neamortizată; ca urmare, sunetul de zero (care corespunde
excitaţiei colective neamortizate) este posibil numai dacă c0 > vF .
• Ecuaţia pentru legea de dispersie la limita lungimilor de undă mari (9.118a) se poate rezolva
ı̂n mod calitativ prin metoda grafică, aşa cum este ilustrat ı̂n figura 9.2. Se observă că
ecuaţia Zare soluţie xs > 1 numai dacă potenţialul interacţiei dintre particule este repulsiv :
v (0) = d3 v(r) > 0.
e
• Soluţia ecuaţiei pentru legea de dispersie (9.118a) ı̂n cazuri asimptotice, când este posibil
să se obţină expresii aproximative ale soluţiilor:
~2
a) cuplaj slab, ve(0) ≪ ; ı̂n această situaţie
mkF
π 2 ~2
≫ π2 =⇒ F (x) ≫ 1 =⇒ xs ≥ 1 ;
mkF ve(0)
1 2
deoarece F (x) ≈ ln − 1 , atunci se obţine soluţia aproximativă
x≥1 2 x−1
c0 n h π 2 ~2 io
≈ 1 + 2 exp − 2 +1 ; (9.119)
vF mkf ve(0)
~2
b) cuplaj puternic, ve(0) ≫ ; ı̂n această situaţie
mkF
π 2 ~2
≪ π2 =⇒ F (x) ≪ 1 =⇒ xs ≫ 1 ;
mkF ev (0)
1
deoarece F (x) ≈ , atunci se obţine soluţia aproximativă
x≫1 3 x2
r
c0 mkF ve(0)
≈ . (9.120)
vF 3π 2 ~2
Observaţii generale:
i. Din forma ecuaţiei (9.118a) pentru c0 rezultă că soluţia c0 (e
v ) nu este o funcţie analitică; ca
urmare, nu este posibil să se obţină expresia c0 (e
v ) prin utilizarea exclusivă a teoriei perturbaţiilor
(ı̂n orice ordin finit). Aproximaţia de ordinul 0 pentru polarizarea proprie (Π∗ ≈ Π0 ) nu poate fi
justificată pe baza teoriei perturbaţiilor când potenţialul de interacţie bi-particulă are rază scurtă
de acţiune.
ii. Pentru aproximaţii de ordin superior se obţin rezultate analoage cu cele anterioare (cores-
punzătoare aproximaţiei de ordinul 1); ı̂n acest caz există o singularitate logaritmică a ecuaţiei
c0
de dispersie pentru x ≈ 1 şi se modifică numai constanta de proporţionalitate pentru ; totuşi
vF
c0 α
la limita cuplajului slab se obţine ∼ exp − .
vf ve
iii. Legea de dispersie pentru cuplajul puternic, conform relaţiei (9.120), este:
r r
mkF ve(0) n
Ωq = c0 q ≈ q vF = q ve(0) ;
3π 2 ~2 m
Atunci, dacă ve(q) −→ ∞ (adică ve(0) = ∞), atunci relaţia de dispersie are un caracter total
q→∞
4π e2
diferit. Exemplul caracteristic este interacţia coulombiană, când ve(q) = ; ı̂n acest caz
q2
excitaţiile colective produse de perturbaţii impulsive sunt oscilaţiile plasmonice (nu sunetul de
h q 2 i
9
zero), care au legea de dispersie (9.66b): Ωq ≈ ωP 1 + 10 −→ ωP . Totuşi rezultatul
qTF q→0
plasmonic la limita lungimilor de undă mari s-ar s fi putut obţine ı̂n mod formal din rezultatul
r r
n n 4π e2 4π e2 n
pentru sunetul de zero: Ωq = q
ve(q) =q = = ωP .
m q→0 m q2 q→0 m
Dacă se compară oscilaţiile plasmonice cu sunetul de zero, se observă că sunt similare din punct
de vedere fizic (deşi sunetul de zero implică o interacţie ı̂ntre particule neutre, pe când oscilaţia
plasmonică implică interacţia coulombiană), dar cele două excitaţii colective diferă prin forma
detaliată a legilor de dispersie la lungimi de undă mari.
iv. Comparaţie ı̂ntre sunetul de zero şi sunetul ordinar:
vF
• sunetul ordinar, la temperatura nulă (T = 0) are viteza de propagare c1 = √ ;
3
• sunetul de zero are o viteză de propagare dependentă de caracterul cuplajului dintre parti-
culele sistemului (după cum rezultă din teoria Landau):
√
a) pentru cuplaj slab: c0 ≈ vF = 3 c1 ;
b) pentru cuplaj puternic: c0 ≈ c1 ;
√
c) pentru cuplaj arbitrar: c1 < c0 < 3 c1 .
Capitolul 10
Transformări canonice
Metoda transformării canonice este o metodă alternativă faţă de metoda perturbaţională şi
aproximaţiile derivate prin tehnica de perturbaţie, iar această metodă este aplicabilă pentru
diferite clase de sisteme.
Prin metoda transformării canonice se efectuează transformări ale operatorilor elementari,
cu condiţia conservării relaţiilor de comutare (ı̂n cazul bosonic), respectiv a relaţiilor de anti-
comutare (ı̂n cazul fermionic) care este ı̂nsăşi definiţia canonicităţii unei transformări, conform
conceptelor generale ale mecanicii (clasice sau cuantice); ca urmare, operatorii elementari trans-
formaţi păstrează proprietăţile de operatori de creare, sau de anihilare. Pe de altă parte, prin
transformarea canonică a operatorilor se realizează o simplificare a hamiltonianului, astfel ı̂ncât
problema transformată devine o problemă exact solubilă (eventual după efectuarea unor apro-
ximări suplimentare).
Este necesar să se remarce că metoda transformării canonice este posibilă numai pentru o clasă
particulară de sisteme. Rezultatele pentru aproximaţii de ordin inferior sunt intuitive şi implică
calcule facile pentru starea fundamentală a sistemului şi pentru spectrul excitaţiilor elementare
(ı̂n general rezultatele sunt echivalente cu cele obţinute prin teoria perturbaţiilor ı̂n ordinul 1, dar
metoda transformării canonice este mult mai directă şi mai elegantă decât teoria perturbaţiilor).
10.1 Sisteme bosonice

10.1.1 Condiţii
Sistemul studiat este constituit din particule bosonice nerelativiste şi fără spin (s = 0);
interacţiile particulelor sistemului sunt binare cu rază scurtă de acţiune şi de tip sfere rigide.
Se consideră că sistemul are densitate de particule suficient de mică, ca să fie considerat un gaz
bosonic imperfect; din punct de vedere macroscopic sistemul este la temperatură nulă. Dacă
s-ar neglija interacţiile dintre particule, atunci sistemul ar fi un gaz bosonic ideal, care la tem-
peraturi suficient de coborâte manifestă fenomenul numit condensare bosonică: o fracţie finită a
numărului de particule se află ı̂n starea uni-particulă fundamentală, iar pe stările uni-particulă
excitate sunt fracţii infinitezimale de particule. În cazul gazului bosonic imperfect, se presupune
că diferenţele faţă de cazul ideal sunt mici, adică la temperaturi joase particulele condensate sunt
dominante.
Deoarece interacţiile sunt cu rază scurtă de acţiune şi sistemul este ı̂n condiţii de densitate
mică, rezultă că majoritatea particulelor ocupă starea condensată (starea de impuls nul k = 0),
ceea ce ı̂nseamnă că starea condensată are o ocupare macroscopică, iar interacţia ı̂ntre particulele
excitate este un efect mic.
Sistemul se poate studia prin metoda standard a formalismului de temperatură nulă (teoria
Beliaev), dar metoda transformării canonice este mai directă şi mai intuitivă pentru a obţine
rezultate echivalente cu aproximaţia perturbaţională de ordinul 1.
Se consideră stările uni-particulă, pe care se efectuează cuantificarea sistemului, ca fiind stări
1
libere caracterizate prin funcţiile proprii egale cu undele plane: uk (r) = √ eik·r ; atunci, ope-
V
ratorii elementari corespunzători sunt b̂k şi b̂†k . Se observă că particulele au spinul nul (s = 0),
223
224 CAPITOLUL 10. TRANSFORMĂRI CANONICE
astfel că partea de spin este absentă ı̂n funcţiile de stare şi ı̂n operatorii elementari.
Hamiltonianul sistemului, conform definiţiei modelului prezent, este constituit din partea
cinetică (hamiltonianul liber) Ĥ0 şi partea de interacţie Ĥint :
X 1 X
Ĥ = ε0k b̂†k b̂k + ve(q) b̂†k b̂†k′ b̂k′ +q b̂k−q ≡ Ĥ0 + Ĥint , (10.1)
2V ′
k k,k ,q
unde
~2 k 2
ε0k = ,
Z2m
ve(q) = d3 r e−iq·r v(r) =⇒ ve(−q) = ve(q) .
V
Operatorul număr de particule este X
N̂ = b̂†k b̂k . (10.2)
k
Observaţie: formalismul Cuantificării II necesită utilizarea spaţiului Fock, ı̂n care sistemul are un
număr de particule nedeterminat; totuşi, din punct de vedere fizic, sistemul studiat are un număr
de particule N bine determinat şi constant. De aceea, pentru a lua ı̂n considerare numărul fixat
de particule când se utilizează spaţiul Fock este necesar să se impună o condiţie suplimentară
restrictivă.
10.1.2 Aproximaţia Bogoliubov

Deoarece s-a considerat că sistemul de particule bosonice este rarefiat, rezultă următoarele
consecinţe:
• majoritatea particulelor se află ı̂n starea fundamentală uni-particulă; atunci numărul de
particule din starea fundamentală este de ordinul de mărime al numărului total de particule
N0 . N , iar numărul de particule excitate este foarte mic N ′ ≡ N − N0 ≪ N ;
• interacţiile repetate (adică interacţiile multiple) sunt neglijabile ı̂n comparaţie cu interacţiile
simple (binare); această hipoteză implică neglijarea interacţiilor ı̂ntre particulele aflate ı̂n
stări excitate.
Aproximaţia Bogoliubov este bazată pe observaţiile anterioare.

1. Operatorii elementari pe starea fundamentală uni-particulă (numită stare condensată) sunt
aproximaţi ca operatori banali (adică proporţionali cu operatorul unitate):
√
b̂0 ≈ N0 1̂ ,
√ (10.3)
b̂†0 ≈ N0 1̂ .
Aproximaţia precedentă implică neglijarea interacţiilor ı̂ntre particulele condensate.
Condiţia ca numărul total de particule să fie fixat (N = constant) are drept consecinţă că
parametrul N0 se exprimă ı̂n termeni de operatorii elementari necondensaţi prin relaţia de
conservare: N0 + N ′ = N .
2. Contribuţia termenilor din hamiltonianul de interacţie (Ĥint ) cu n0 = 0, 1 operatori con-
densaţi (adică n′ = 3, 4 operatori necondensaţi) este neglijabilă; ca urmare, se reţin din
hamiltonianul de interacţie numai termenii care conţin n′ = 0, 1, 2 operatori elementari pe
stări uni-particulă excitate (operatori necondensaţi).
Această aproximaţie implică neglijarea interacţiilor ı̂ntre particulele necondensate, precum
şi interacţiile multiple.
Observaţii:
i. Aproximaţia Bogoliubov este valabilă numai la limita N0 . N şi este echivalentă cu
aproximaţia scară ı̂n ordinul 1, din teoria perturbativă standard.
ii. Aproximaţia Bogoliubov necesită să se efectueze separarea ı̂ntre partea condensată şi partea
necondensată din operatorii număr de particule şi hamiltonian, urmată de tratare aproximativă
pentru părţile necondensate.
10.1. SISTEME BOSONICE 225
A. Aproximarea operatorului număr de particule

Conform primei hipoteze de aproximare Bogolibov (relativ la operatorii elementari pe starea
condensată) se separă termenii din expresia (10.2) a operatorului număr de particule:
X † X′ †
N̂ = b̂k b̂k = b̂†0 b̂0 + b̂k b̂k
k k
1 X′ †
= b̂†0 b̂0 + b̂k b̂k + b̂†−k b̂−k .
2
k
Deoarece se consideră numărul de particule fixat, se aproximează operatorul număr total de

particule cu un operator banal: N̂ ≈ N 1̂; ca urmare termenul condensat din expresia operato-
rului număr de particule, care este de asemenea un operator banal (conform primei hipoteze de
aproximare Bogoliubov), se exprimă utilizând relaţia de conservare a numărului de particule:
1 X′ †
b̂†0 b̂0 ≈ N0 1̂ ≈ N 1̂ − b̂k b̂k + b̂†−k b̂−k ≡ N 1̂ − N̂ ′ . (10.4)
B1 2
k
B. Aproximarea hamiltonianului
Hamiltonianul conţine 2 termeni (Ĥ0 + Ĥint ) care se comportă diferit; ca urmare, se efectu-
ează operaţiile specificate de hipotezele de aproximare Bogoliubov ı̂n mod separat pentru fiecare
termen.
B1. Hamiltonianul liber

Se efectuează separarea termenului condensat, ı̂n mod similar cu cazul precedent (pentru opera-
torul număr de particule):
X X′
Ĥ0 = ε0k b̂†k b̂k = ε00 b̂†0 b̂0 + ε0k b̂†k b̂k .
k k
În acest caz energia unei particule condensate este nulă ε00 = 0, astfel ı̂ncât este absentă contri-
buţia stării condensate; pe de altă parte, energia uni-particulă (excitată) ε0k este o funcţie pară
ı̂n raport cu vectorul de undă (ε0k = ε0k ), astfel ı̂ncât se poate simetriza contribuţia necondensată,
iar hamiltonianul liber devine:
1 X′ 0 †
Ĥ0 = εk b̂k b̂k + b̂†−k b̂−k . (10.5)
2
k
Se observă că ı̂n acest caz nu s-a efectuat nici o aproximaţie.
B2. Aproximarea hamiltonianului de interacţie

Se efectuează separarea termenilor care conţin n0 = 4, 2, 1, 0 operatori elementari condensaţi (res-
pectiv n′ = 0, 2, 3, 4 operatori elementari necondensaţi); se observă că din condiţia de conservare
a impulsului (care există pentru sumarea multiplă) k+k′ = (k−q)+(k′ +q), rezultă absenţa ter-
menilor cu n′ = 1 operator necondensat (adică lipsesc termenii cu n0 = 3 operatori condensaţi).
Atunci, hamiltonianul de interacţie se descompune prin evidenţierea explicită a termenilor care
conţin numai operatori condensaţi şi a celor cu n0 = 2 operatori condensaţi:
1 X
Ĥint = v (q) b̂†k b̂†k′ b̂k′ +q b̂k−q
e
2V ′ k,k ,q
1
= ve(0) b̂† b̂† b̂0 b̂0
2V 0 0
1 X′ X′ X′
+ ve(q) b̂†0 b̂†0 b̂q b̂−q + ve(−k′ ) b̂†0 b̂†k′ b̂k′ b̂0 + ve(0) b̂†0 b̂†k′ b̂k′ b̂0
2V q ′ ′
k k
X′ X X
† † ′ † † ′ † †
+ v (0) b̂k b̂0 b̂0 b̂k +
e ve(k) b̂k b̂0 b̂k b̂0 + ve(k) b̂k b̂−k b̂0 b̂0
k k k
′
+ Ĥint , (10.6)
′
unde Ĥint este partea din hamiltonianul de interacţie care conţine termenii cu n′ = 3 şi n′ = 4
′
operatori necondensaţi. Conform celei de-a doua aproximaţie Bogoliubov termenul Ĥint este
neglijabil.
În continuare se extrag operatorii elementari condensaţi (care sunt operatori banali) şi se aplică
prima aproximaţie Bogoliubov pentru operatorii condensaţi, exprimată prin relaţiile (10.3):
1 2
Ĥint = ve(0) b̂†0 b̂0
2V
1 †
X′ † 2 X′ † † † 2
X′
+ b̂0 b̂0 2 v (k) + ve(0) b̂k b̂k + b̂0
e ve(k) b̂k b̂−k + b̂0 ve(k) b̂k b̂−k
2V
k k k
′
+ Ĥint
1
= v (0) N02 1̂
e
2V X
1 ′ † † X′ † † ′
+ N0 ve(k) + ve(0) b̂k b̂k + b̂−k b̂−k + ve(k) b̂k b̂−k + b̂k b̂−k + Ĥint ;
2V
k k
se observă că ı̂n ultima egalitate s-a simetrizat al doilea termen datorită proprietăţii de paritate
a potenţialului de interacţie ve(−k) = ev (k), astfel ı̂ncât este valabilă identitatea:
X′ X′
2 v (0) b̂†k b̂k =
ve(k) + e ve(k) + ve(0) b̂†k b̂k + b̂†−k b̂−k .
k k
În continuare se elimină parametrul N0 cu ajutorul relaţiei de conservare a numărului de particule

(10.4): N0 1̂ ≈ N 1̂−N̂ ′ , unde N̂ ′ conţine sumă de produse cu 2 operatori elementari necondensaţi:
1 X′ †
N̂ ′ ≡ b̂k b̂k + b̂†−k b̂−k
2
k
atunci rezultă următoarele identităţi operatoriale:

2 2
N02 1̂ ≈ N 1̂ − N̂ ′ = N 2 1̂ − 2 N N̂ ′ + N̂ ′ ,

N0 . . . ≈ N . . . − N̂ ′ . . . ,
2
unde {. . .} conţine sume cu produse de 2 operatori necondensaţi; se observă că N̂ ′ şi N̂ ′ . . .
conţin sume cu produse de câte 4 operatori elementari necondensaţi. Deoarece ı̂n cadrul aproxi-
maţiei Bogoliubov se neglijează toţi termenii cu mai mult de 2 operatori elementari necondensaţi,
2
atunci termenii proveniţi din aplicarea relaţiei de conservarea numărului de particule N̂ ′ şi

N̂ ′ . . . sunt neglijaţi, la fel ca termenul Ĥint ′
.
Se ı̂nlocuieşte parametrul N0 din hamiltonianul de interacţie, conform specificărilor prece-
dente, astfel ı̂ncât se obţine
1 n 2 o
Ĥint = ve(0) N 2 1̂ − 2 N N̂ ′ + N̂ ′
2V X
1 ′ X′
+ N ve(k) + ve(0) b̂†k b̂k + b̂†−k b̂−k + v (k) b̂†k b̂†−k + b̂k b̂−k
e
2V
k k
X X
1 ′ † † ′ † †
′ ′
− N̂ ve(k) + ve(0) b̂k b̂k + b̂−k b̂−k + ve(k) b̂k b̂−k + b̂k b̂−k + Ĥint
2V
k k
1 1 X′ † † 1 2
= 2
ve(0) N 1̂ − v (0) N
e b̂k b̂k + b̂−k b̂−k + ve(0) N̂ ′
2V 2V 2V
k
X
1 ′ X′
+ N ve(k) + ve(0) b̂†k b̂k + b̂†−k b̂−k + v (k) b̂†k b̂†−k + b̂k b̂−k
e
2V
k k
X X
1 ′ ′
− N̂ ′ ve(k) + ve(0) b̂†k b̂k + b̂†−k b̂−k + ve(k) b̂†k b̂†−k + b̂k b̂−k + Ĥint
′
;
2V
k k
apoi se grupează termenii analogi şi se simplifică termenii proporţionali cu ve(0), rezultând
următoarea expresie a hamiltonianului de interacţie:

N2 N X′
Ĥint = ve(0) 1̂ + ve(k) b̂†k b̂k + b̂†−k b̂−k + ve(k) b̂†k b̂†−k + b̂k b̂−k
2V 2V
k
h 1 1 i
2
+ ve(0) N̂ ′ − N̂ ′ . . . +Ĥint ′
;
| 2V {z 2V }
′′
≡ Ĥint
′
conform observaţiilor precedente termenul Ĥint , definit prin relaţia
′′ 1 2 1
Ĥint ≡ ve(0) N̂ ′ − N̂ ′ . . .
2V 2V
1
′ 2
= ve(0) N̂
2V X
1 ′ X′
− N̂ ′ ve(k) + ve(0) b̂†k b̂k + b̂†−k b̂−k + ve(k) b̂†k b̂†−k + b̂k b̂−k
2V
k k
conţine sume de produse cu 4 operatori elementari necondensaţi.

′ ′′
Conform aproximaţiei secunde Bogoliubov termenii Ĥint şi Ĥint trebuie să fie neglijaţi, astfel
ı̂ncât hamiltonianul de interacţie, ı̂n aproximaţia Bogoliubov, este

ne
v(0) 1 X′ † † † † B
Ĥint ≈ N 1̂ + v (k) b̂k b̂−k + b̂k b̂−k
n ve(k) b̂k b̂k + b̂−k b̂−k + n e ≡ Ĥint , (10.7)
2 2
k
unde ı̂n expresia precedentă a hamiltonianului de interacţie s-a utilizat densitatea de particule
n ≡ N/V .
B3. Hamiltonianul Bogoliubov

Pe baza observaţiilor anterioare se defineşte hamiltonianul ı̂n aproximaţia Bogoliubov ca fiind
suma dintre hamiltonianul cinetic şi hamiltonianul de interacţie aproximat:
B
ĤB ≡ Ĥ0 + Ĥint
ne
v(0) 1 X′ n 0 o
=N 1̂ + v(k) b̂†k b̂k + b̂†−k b̂−k + n ve(k) b̂†k b̂†−k + b̂k b̂−k . (10.8)
εk + n e
2 2
k
Observaţii:
i. ĤB este obţinut prin aplicarea sistematică a aproximaţiilor Bogoliubov; termenii neglijaţi
′ ′′
sunt Ĥint şi Ĥint , care corespund la interacţiile particulelor din stări necondensate (aceşti termeni
conţin n′ = 4 operatori elementari necondensaţi).
ii. Hamiltonianul Bogoliubov ĤB este o formă pătratică ı̂n operatorii elementari; ca urmare,
este posibilă o diagonalizare exactă, prin efectuarea unei transformări canonice.
10.1.3 Transformarea canonică Bogoliubov

A. Definiţie
Transformarea canonică (ı̂n formalismul Cuantificării II) este transformarea liniară a operatorilor

elementari b̂k , b̂†k → α̂k , α̂†k , care satisface condiţiile: 1
I. conservă relaţiile de comutare (adică este o transformare canonică ı̂n sensul general al me-
canicii cuantice); ca urmare, operatorii elementari transformaţi au semnificaţia de operatori
elementari de creare, respectiv de anihilare pe stări uni-particulă efective;
II. se diagonalizează hamiltonianul sistemului, dacă acesta este o formă pătratică ı̂n operatorii
elementari.
1 Metoda transformării canonice a fost utilizată pentru prima dată de către T. Holstein şi H. Primakoff (1940)
pentru sisteme magnetice (teoria undelor de spin).

În cazul metodei Boboliubov aplicată la sistemul bosonic, rezultă că ĤB exprimat prin operatorii
elementari transformaţi α̂k şi α̂†k este de tipul unui hamiltonian liber.
Ca urmare a observaţiilor anterioare se consideră transformarea liniară a operatorilor elemen-
tari de forma: (
b̂k = uk α̂k − vk α̂†−k ,
(10.9)
b̂†k = uk α̂†k − vk α̂−k ;

coeficienţii transformării canonice uk , vk satisfac condiţiile:
i. sunt reali,
ii. sunt dependenţi numai de modulul vectorului de undă k = |k|,
iii. sunt determinaţi de condiţia de canonicitate şi de condiţia de diagonalizare a hamiltonia-
nului aproximat (adică hamiltonianul Bogoliubov).
B. Inversarea transformării canonice

Prin inversarea sistemului de ecuţii liniare, ı̂n raport cu operatorii transformaţi se obţine
1
α̂k = 2 2 uk b̂k + vk b̂†−k , (10.10a)
uk − vk
1
α̂†k = 2 2 uk b̂†k + vk b̂−k ; (10.10b)
uk − vk
1
α̂−k = 2 uk b̂−k + vk b̂†k , (10.10c)
uk − vk2
1
α̂†−k = 2 2 uk b̂†−k + vk b̂k . (10.10d)
uk − vk
Demonstraţie:
Sistemul de ecuaţii (10.9) se exprimă ı̂n mod echivalent ı̂n următoarea formă:
(
uk α̂k − vk α̂†−k = b̂k ,
− vk α̂k + uk αˆ† −k = b̂†−k ;
se observă că s-a obţinut un sistem liniar de ecuaţii pentru operatorii α̂k şi α̂†−k , care se poate
rezolva prin metoda determinanţilor Krammer.
Determinantul sistemului precedent este

uk −vk
∆ = = u2k − vk2 ,
−vk uk
iar determinanul asociat operatorului α̂k este

b̂k −vk

∆α = † = uk b̂k + vk b̂† ;
b̂−k uk −k
ca urmare, operatorul α̂k este

∆α uk b̂k + vk b̂†−k
α̂k = = ,
∆ u2k − vk2
care este rezultatul (10.10a). Ceilalţi 3 operatori, adică α̂†k , α̂−k şi α̂†−k , se obţin prin conjugare
hermitică şi respectiv prin transformarea k → −k, ţinând cont că uk şi vk sunt coeficienţi reali şi
dependenţi numai de modulul vectorului de undă |k|.
C. Condiţia de canonicitate a transformării Bogoliubov

Operatorii elementari ai sistemului bosonic satisfac relaţiile de comutare standard:
(
b̂k , b̂k′ − = 0̂ = b̂†k , b̂†k′ − ,
(10.11)
b̂k , b̂†k′ − = δk,k′ 1̂ .
Dacă se impune condiţia ca operatorii rezultaţi prin transformarea Bogolibov să satisfacă relaţii
de comutare bosonice standard, atunci rezultă că situaţia este posibilă numai dacă funcţiile
coeficienţi ai transformării satisfac relaţia
u2k − vk2 = 1 . (10.12)
Demonstraţie:
Prin utilizarea expresiilor (10.10) şi a relaţiilor de comutare (10.11) se evaluează comutatorii ope-
ratorilor transformaţi; astfel comutatorul dintre doi operatori de anihilare este
1 1
α̂k , α̂k′ = uk b̂k + vk b̂†−k , uk′ b̂k′ + vk′ b̂†−k′ −
− u2k − vk2 u2k′ − vk2′
1 1
= 2 uk vk′ δ−k,k′ 1̂ − uk vk′ δ−k,k′ 1̂
uk − vk2 u2k′ − vk2′
= 0̂ ;

se observă că relaţia de comutare α̂k , α̂k′ − = 0̂ este automat satisfăcută, deci nu introduce
condiţii asupra funcţiilor coeficienţi.

Relaţia de comutare dintre doi operatori de creare α̂†k , α̂†k′ − = 0̂ se obţine ı̂n mod direct prin
conjugarea hermitică a relaţiei de comutare anterioare.
Relaţia de comutare dintre un operator de anihilare şi un operator de creare este
1 1
α̂k , α̂†k′ = uk b̂k + vk b̂†−k , uk′ b̂†k′ + vk′ b̂−k′ −
− u2k
− vk2 u2k′ 2
− vk′
1 1
= 2 uk uk′ δ−k,k′ 1̂ − vk vk′ δ−k,k′ 1̂
1 1 2
= 2 uk − vk2 δ−k,k′ 1̂
1
= 2 δ−k,k′ 1̂ ;
uk − vk2
dacă se impune condiţia ca relaţia de comutare precedentă să fie ı̂n forma standard, adică

α̂k , α̂†k′ − = δ−k,k′ 1̂ ,
atunci rezultă următoarea egalitate

u2k − vk2 = 1 .
Ca urmare s-a obţinut condiţia de canonicitate a transformării.
D. Diagonalizarea hamiltonianului
Dacă se efectuează transformarea canonică a operatorilor elementari, atunci hamiltonianul Bo-
goliubov capătă următoarea formă:
n ne v(0) X′ h io
ĤB = N + ε0k + n ve(k) vk2 − n ve(k) uk vk 1̂
2
k
1 X′ h 0 i
+ εk + n ve(k) u2k + vk2 − n ve(k) 2 uk vk α̂†k α̂k + α̂†−k α̂−k
2
k
1 X′ h i
+ − ε0k + n ev(k) 2 uk vk − n ev(k) u2k + vk2 α̂†k α̂†−k + α̂k α̂−k . (10.13)
2
k
Demonstraţie:
Hamiltonianul Bogoliubov este descris de formula (10.8)
n ve(0) 1 X′ n 0 o
ĤB = N 1̂ + εk + n ve(k) b̂†k b̂k + b̂†−k b̂−k + n ve(k) b̂†k b̂†−k + b̂k b̂−k .
2 2
k
Se aplică transformarea canonică pentru operatorii elementari, astfel ı̂ncât primul set de operatori
din hamiltonianul Bogoliubov devine

b̂†k b̂k + b̂†−k b̂−k = uk α̂†k − vk α̂−k uk α̂k − vk α̂†−k

+ uk α̂†−k − vk α̂k uk α̂−k − vk α̂†k
= u2k α̂†k α̂k − uk vk α̂†k α̂†−k − uk vk α̂−k α̂k + vk2 α̂−k α̂†−k
+ u2k α̂†−k α̂−k − uk vk α̂†−k α̂†k − uk vk α̂k α̂−k + vk2 α̂k α̂†k ;
ı̂n ultima expresie se utilizează relaţiile de comutare ale operatorilor transformaţi pentru a rescrie
produsele 3, 4, 6 şi 8:
α̂−k α̂k = α̂k α̂−k
α̂−k α̂†−k = 1 + α̂†−k α̂−k
α̂†−k α̂†k = α̂†k α̂†−k
α̂k α̂†k = 1 + α̂†k α̂k ;
ca urmare, după regruparea termenilor analogi, se obţine

b̂†k b̂k + b̂†−k b̂−k = 2 vk2 1̂ + u2k + vk2 α̂†k α̂k + α̂†−k α̂−k

− 2 uk vk α̂†k α̂†−k + α̂k α̂−k .
În mod similar se tratează al doilea set de operatori

b̂†k b̂†−k + b̂k b̂−k = uk α̂†k − vk α̂−k uk α̂†−k − vk α̂k

+ uk α̂k − vk α̂†−k uk α̂−k − vk α̂†k
= u2k α̂†k α̂†−k − uk vk α̂†k α̂k − uk vk α̂−k α̂†−k + vk2 α̂−k α̂k
+ u2k α̂k α̂−k − uk vk α̂k α̂†k − uk vk α̂†−k α̂−k + vk2 α̂†−k α̂†k

= 2 uk vk 1̂ − 2 uk vk α̂†k α̂k + α̂†−k α̂−k

+ u2k + vk2 α̂†k α̂†−k + α̂k α̂−k .
Se introduc expresiile operatoriale transformate, astfel ı̂ncât hamiltonianul Bogoliubov devine:

n ve(0) 1 X′ 0 h
ĤB = N 1̂ + v (k) 2 vk2 1̂ + u2k + vk2 α̂†k α̂k + α̂†−k α̂−k
εk + n e
2 2 k
i
− 2 uk vk α̂†k α̂†−k + α̂k α̂−k
h
+ n ve(k) 2 uk vk 1̂ − 2 uk vk α̂†k α̂k + α̂†−k α̂−k

i
+ u2k + vk2 α̂†k α̂†−k + α̂k α̂−k ;
ı̂n expresia precedentă se grupează termenii similari şi se obţine rezultatul (10.13).
Relaţia (10.13) arată că hamiltonianul Bogoliubov este sumă de 3 termeni: primul este un opera-
tor banal, al doilea este un operator diagonal şi al treilea este un operator nediagonal; ca urmare,
se poate impune condiţia de diagonalizare, prin anularea coeficientului termenului nediagonal,
reprezentat prin operatorii α̂†k α̂†−k + α̂k α̂−k , adică se impune condiţia:

− ε0k + n e v (k) u2k + vk2 = 0 ,
v (k) 2 uk vk − n e (10.14a)
care se poate scrie ı̂n mod echivalent ı̂n forma:
ε0k + n e
v (k)
u2k + vk2 = 2 uk vk . (10.14b)
ne
v(k)
E. Determinarea coeficienţilor transformării canonice

Coeficienţii uk şi vk se determină din condiţia de canonicitate (10.12) şi condiţia de diagonalizare
a hamiltonianului (10.14):
u2k − vk2 = 1 ,
2 uk vk n ve(k)
= 0 .
u2k + vk2 εk + n ev (k)
Este convenabil să se reprezinte ı̂n mod parametric soluţia, astfel ı̂ncât una dintre ecuaţii să
fie automat satisfăcută, iar cealaltă ecuaţie să conţină o singură necunoscută; atunci se alege
următoarea reprezentare parametrică a soluţiei

uk = cosh ϕk ,
(10.15a)
vk = sinh ϕk .
Se observă că alegerea precedentă pentru reprezentarea parametrică a coeficienţilor are drept
implicaţie directă că este automat satisfăcută condiţia de canonicitate:
u2k − vk2 = cosh2 ϕk − sinh2 ϕk = 1 ,
pentru orice funcţie ϕk (adică s-a ales reprezentarea parametrică convenabilă).
Se exprimă condiţia de diagonalizare ı̂n termeni de parametrul ϕk :
2 uk vk = 2 cosh ϕk sinh ϕk = sinh(2 ϕk ) ,
u2k + vk2 = cosh2 ϕk + sinh2 ϕk = cosh(2 ϕk ) ,
astfel ı̂ncât condiţia de diagonalizare devine o ecuaţie pentru parametrul ϕk :
ne
v(k)
tanh(2 ϕk ) = . (10.15b)
ε0k + n e
v (k)
F. Consecinţe ale ecuaţiei pentru parametrul ϕk
a) Deoarece tangenta hoperbolică are valoare absolută subunitară (tanh x ∈ [−1, 1]), iar
mărimile ε0k şi n sunt pozitive, atunci ecuaţia (10.15b) are următoarele proprietăţi:
i. dacă interacţia este repulsivă (e
v (k) > 0), atunci ecuaţia are soluţie pentru orice valoare a
vectorului de undă k;
ii. dacă interacţia este atractivă (e
v (k) < 0), atunci ecuaţia are soluţie numai pentru vectorii
de undă k care satisfac condiţia: n ve(k) > −ε0k /2.
b) Prin utilizarea ecuaţiei (10.15b) se exprimă termenii dependenţi de funcţiile transformării

canonice (adică uk şi vk ) cu ajutorul mărimilor caracteristice sistemului (adică ε0k şi n ve(k)):
1 1
u2k + vk2 = cosh(2 ϕk ) = q = s
h n ve(k) i2
1 − tanh2 (2 ϕk )
1−
ε0k + n ev (k)
ε0k + n ve(k)
= q 2 2 , (10.16a)
ε0k + n ve(k) − n e v (k)
v (k) 2
ne ne
v(k)
2 uk vk = u + vk2 = q 2 2 , (10.16b)
ε0k + n ve(k) k
ε0k + n ve(k) − n e
v (k)
ε0k + n ve(k)
2 vk2 = u2k + vk2 u2k − vk2 = q 2 2 − 1 . (10.16c)
ε0k + n ve(k) − n e v (k)
Pe baza rezultatelor precedente coeficienţii hamiltonianului Bogoliubov generalizat, definit prin
relaţia (10.13), au următoarele expresii:
i. coeficientul termenului banal (proporţional cu operatorul unitate) este
0
εk + n ve(k) vk2 − n ve(k) uk vk
1
1 ε0k + n e
v(k) 2 ne
v (k)
= ε0k + n ev (k) q − 1 − n v
e (k) q 2 2
2 2 2
ε0k + n e
v (k) − n ve(k) ε0k + n ve(k) − n ev (k)
q
1n 0 2 2 o
= v (k) − n e
εk + n e v(k) − ε0k + n ve(k) ; (10.17a)
2
ii. coeficientul termenului pătratic (α̂†k α̂k + α̂†−k α̂−k ) este
0
εk + n ev (k) u2k + vk2 − n ev (k) 2 uk vk
ε0k + n ve(k) ne
v (k)
= ε0k + n e v(k) q − n ve(k) q 2 2
2 2
ε0k + n ev(k) − n ve(k) ε0k + n e
v(k) − n ve(k)
q 2 2
= ε0k + n e
v(k) − n ve(k) ; (10.17b)
iii. coeficientul termenului nediagonal (α̂†k α̂k + α̂†−k α̂−k ) este nul, datorită condiţiei de dia-
gonalizare (10.14b).
G. Hamiltonianul Bogoliubov diagonalizat

Prin utilizarea expresiilor (10.17), hamiltonianul Bogoliubov, care este definit prin relaţia (10.13),
devine:
X′ 1 hq
ne v (0) 2 2 i
ĤB = N + ε0k + n ve(k) − n ve(k) − ε0k + n e v (k) 1̂
2 2
k
q 2 †
1 X′ 0 2
+ v (k) − n ve(k)
εk + n e α̂k α̂k + α̂†−k α̂−k ;
2
k
Se introduc notaţiile condensate

q
0 2 2
Ek ≡ εk + n ev(k) − n ve(k) , (10.18a)
n ve(0) X′ 1 hq 2 2 i
E0 ≡ N + v (k) − ε0k + n ve(k) ;
ε0k + n ve(k) − n e (10.18b)
2 2
k
ca urmare, luând ı̂n considerare că Ek este dependentă numai de modulul vectorului de undă,
rezultă că hamiltonianul Bogoliubov diagonalizat are următoarea formă:
X′
ĤB = E0 1̂ + Ek α̂†k α̂k , (10.19)
k
Interpretarea rezultatelor:
i. Relaţiile de comutare ale operatorilor elementari transformaţi sunt relaţii de comutare bo-
sonice standard, conform condiţiei de canonicitate, astfel ı̂ncât rezultă că α̂k şi α̂†k sunt operatori
elementari de anihilare, şi respectiv creare, pentru o cuasi-particulă bosonică, care are vectorul
de undă k; atunci n̂k ≡ α̂†k α̂k este operatorul număr de cuasi-particule ı̂n starea k. Proprietatea
anterioră este justificată de faptul că valorile proprii ale operatorului n̂k sunt numere ı̂ntregi
nenegative: nk = 0, 1, 2, . . . , ∞ .
ii. Din relaţia (10.19) rezultă că hamiltonianul Bogoliubov diagonalizat (ĤB ) este hamilto-
nianul unui sistem de cuasi-particule bosonice independente; ca urmare, Ek este energia unei
cuasi-particule (care descrie spectrul excitaţiilor elementare ale sistemului).
iii. Starea fundamentală a sistemului |0i este vectorul stării de vid pentru cuasi-particule; ca
urmare, acest vector se defineşte prin condiţia ca toţi operatorii de anihilare de cuasi-particule
să distrugă această stare:
α̂k |0i = |∅i , ∀ k .
În consecinţă, energia stării fundamentale a sistemului este
h0|ĤB |0i = E0 ,
de unde rezultă semnificaţia mărimii E0 .
H. Funcţia de distribuţie a particulelor (pentru sistemul ı̂n starea fundamentală).
a) Operatorul număr de particule excitate, exprimat ı̂n termeni de operatori elementari ai

cuasi-particulelor, este

n̂k = b̂†k b̂k = uk α̂†k − vk α̂−k uk α̂k − vk α̂†−k
= u2 α̂† α̂k + v 2 α̂−k α̂† − uk vk αˆ† k α̂† − uk vk α̂−k α̂k ;
k k k −k −k
ı̂n termenii 2 şi 4 se utilizează relaţiile de comutare

α̂−k α̂†−k = 1̂ + α̂†−k α̂−k ,
α̂−k α̂k = α̂k α̂−k ,
astfel ı̂ncât, după gruparea termenilor, operatorul n̂k devine

n̂k = vk2 1̂ + u2k α̂†k α̂k + vk2 α̂†−k α̂−k − uk vk α̂†k α̂†−k + α̂k α̂−k . (10.20)
b) Funcţia de distribuţie a particulelor, adică numărul mediu de particule pe stările uni-

particulă, este valoarea medie ı̂n starea fundamentală a operatorului număr de particule excitate:

2 1 ε0k + n e
v(k)
nk ≡ h0| n̂k |0i = vk = q 2 2 − 1 ,
2
ε0k + n e
v(k) − n ve(k)
unde s-a utilizat expresia (10.20) pentru operatorul număr de particule, acţiunea operatorilor
elementari de cuasi-particule asupra stării fundamentale şi formula (10.16c).
Prin utilizarea notaţiei condensate (10.18), funcţia de distribuţie a numărului de particule
este
1 ε0k + n ve(k)
nk = −1 . (10.21)
2 Ek
c) Numărul mediu de particule excitate se obţine din relaţia de conservare:

X′
N ′ ≡ N − N0 = nk . (10.22)
k
H. Concluzie
Pentru un sistem constituit din bosoni cu spin nul, care au interacţii mutuale binare şi cu rază
scurtă de acţiune, fiind ı̂n condiţii de densitate mică a particulelor, s-a arătat că prin aproximaţia
Bogoliubov şi transformarea canonică stările slab excitate ale sistemului sunt echivalente cu stări
ale unui gaz bosonic ideal, care este constituit din cuasi-particule (adică spectrul de excitaţii este
de tip uni-particulă).
Pentru calcule explicite asupra spectrului de excitaţii, energiei stării fundamentale şi a numă-
rului de particule excitate, este necesar să se precizeze potenţialul de interacţie bi-particulă.
Totuşi chiar dacă se specifică expresia potenţialului bi-particulă, este necesar să se efectueze
aproximaţii, cum este aproximaţia pseudo-potenţialului.
10.1.4 Aproximaţia pseudo-potenţialului

I. Formularea problemei
Pentru sistemul de particule bosonice de tip sfere rigide, cu interacţii binare având rază scurtă
de acţiune şi ı̂n condiţii de diluare, interacţia dintre 2 particule se poate aproxima cu o ciocnire,
care are transfer de impuls mic (q → 0); ı̂n aceste condiţii ciocnirile sunt caracterizate de lungimea
de ciocnire de undă-s (notată a).
Ca urmare, este necesar să se utilizeze rezultatele mecanicii cuantice asupra ciocirilor elastice.
Din teoria cuantică a ciocnirilor elastice (potenţiale) sunt necesare următoarele elemente:
• amplitudinea de ciocnire f (k′ , k) este exprimabilă ı̂n termeni de potenţialul bi-particulă

prin intermediul ecuaţiei integrale
Z
m d3 q m fe(q, k)
fe(k′ , k) = 2 ve(k′ − k) + 3 2
v (k′ − q) 2
e ,
~ R3 (2π) ~ k − q2 + i η
unde fe(k′ , k) ≡ −4π f (k′ , k);
• secţiunea eficace de ciocnire

dσ 2
– pentru particule discernabile este: = f (θ) ,
dΩ
– pentru particule bosonice satisface condiţia de simetrizare, astfel ı̂ncât aceasta devine:
dσ 2
= f (θ) + f (π − θ) ,
dΩ
unde pentru ambele cazuri f (k′ , k) ≡ f (θ);
• ı̂n cazul lungimilor de undă mari (k, k ′ → 0), se realizează ciocnirea de tip undă-s, astfel
ı̂ncât amplitudinea de ciocnire devine: f (k′ , k) → a, iar secţiunea eficace bosonică este
ds 2
→ 2a .
dΩ
Pentru descrierea interacţiilor mutuale dintre particulele sistemului bosonic se utilizează aproxi-
maţia pseudo-potenţialului:
ve(k) ≈ v(0) ≡ g , (10.23)
unde g este pseudo-potenţialul.
Determinarea pseudo-potenţialului g se obţine din condiţia ca acesta să reproducă proprie-
tăţile ciocnirii binare ı̂n vid (adică să producă amplitudinea de ı̂mprăştiere corectă); ca urmare,
pseudo-potenţialul satisface ecuaţia integrală a amplitudinii de ı̂mprăştiere:
Z
mg d3 q m g fe(q, k)
fe(k′ , k) = 2 + 3 ~2 k 2 − q 2 + i η
. (10.24)
~ R3 (2π)
Ecuaţia integrală pentru amplitudinea de ı̂mprăştiere se rezolvă prin metoda iterativă, astfel
ı̂ncât solutţia completă este de forma unei serii de puteri ı̂n raport cu pseudo-potenţialul g;
pentru cazul prezent este suficient să se considere soluţia ı̂n aproximaţia de ordinul 1, ı̂mpreună
cu aproximaţia lungimilor de undă mari (k → 0):
• soluţia ı̂n aproximaţia de ordinul 1 este

Z
e ′ mgh mg d3 q 1 i
f (k , k) ≈ 2 1 + 2 ; (10.25a)
I ~ ~ R3 (2π)3 k 2 − q 2 + i η
• aproximaţia lungimilor de undă mari (k, k ′ → 0) implică condiţia
fe(k′ , k) −→ 4π a . (10.25b)
Prin utilizarea aproximaţiilor specificate anterior se obţine iteraţia pentru pseudo-potenţialul g:

mg
ordinul 0: 4π a ≈ , (10.26a)
~2
Z
m g m g 2 d3 q 1
ordinul 1: 4π a ≈ 2 + 2 3 −q 2 + i η
. (10.26b)
~ ~ R 3 (2π)
Observaţii:
• Integrala ecuaţiei de ordinul 1 este divergentă:

Z Z ∞ Z
d3 q 1 4π 2 −1 −1 ∞
3 2
= dq q 2 = dq = −∞ ,
R3 (2π) −q + i η (2π)3 0 q 2π 2 0
iar aceasta este o divergenţă ultra-violetă (adică divergenţa este dată de valorile mari
ale vectorului de undă). Divergenţa ultra-violetă este produsă ı̂n mod artificial de către
aproximaţia: ve(k) ≈ g; ca urmare, pentru a elimina această divergenţă se introduce un
factor de tăiere (cut-off), notat Q, astfel ı̂ncât integrala devine finită:
Z Z Z Q
d3 q 1 d3 q −1 4π −1 −1
3 −q 2 + i η
−→ 3 q2
= 3
dq q 2 = Q.
R 3 (2π) q<Q (2π) (2π) 0 q2 2π 2
• Se va arăta ulterior că energia stării fundamentale (E0 ) are aceiaşi divergenţă ultra-violetă;
ı̂n acest caz cele două expresii cu divergenţă ultra-violetă (adică amplitudinea de ı̂mprăştiere
ı̂n aproximaţia pseudo-potenţialului şi energia stării fundamentale) se pot combina pentru
a obţine un rezultat finit la limita Q → ∞.
II. Rezultatele hamiltonianului Bogoliubov ı̂n aproximaţia pseudo-potenţialului

Se utilizează rezultatele precedente date de aproximaţia pseudo-potenţialului, pentru descri-
erea interacţiei bi-particulă, pentru a obţine expresii explicite ale mărimilor deduse anterior prin
teoria Bogoliubov pentru sisteme bosonice.
1) Spectrul excitaţiilor elementare (spectrul cuasi-particulelor)

Conform relaţiei (10.18a), ı̂n care se efectuează aproximaţia pseudo-potenţialului, energia unei
cuasi-particule este
q 2 2 q 0 2 2
Ek = ε0k + n ev (k) − n e v(k) ≈ εk + n g − n g , (10.27)
~2 k 2
unde ε0k = .
2m
Expresia anterioară pentru Ek are următoarele limite asimptotice:
• pentru valori mici ale vectorului de undă (k → 0):

s
h ε0k 2 i1/2 h ε0 ε0 2 i1/2 ε0 h ε0 i1/2
k k
Ek ≈ ng 1 + −1 = ng 2 + −1 = ng 2 k 1 + k
ng ng ng ng 2 ng
q ε0
≈ 2 ng ε0k 1 + k ;
4 ng
• pentru valori mari ale vectorului de undă (k → ∞):

h ng 2 ng 2 i1/2 h ng i1/2 h ng i
Ek ≈ ε0k 1+ − = ε 0
k 1 + 2 ≈ ε 0
k 1 + = ε0k + ng .
ε0k ε0k ε0k ε0k
Expresiile anterioare au următoarele forme explicite:

 r r

 ~2 k 2 1 ~2 k 2 ng
 ≈ 2ng 1+ ≈ ~k ,
Ek ≈ k→0 2m 4ng 2m m (10.28)
 2 2
 ~ k
 ≈ + ng .
k→∞ 2m
Observaţii:
i. graficul spectrului excitaţiilor elementare este ilustrat ı̂n figura 10.1;
ii. spectrul excitaţiilor elementare este de tipul unui gaz bosonic cu sfere rigide;
iii. s-a considerat interacţia repulsivă: g ≈ 4πa ~2 /m > 0 ;
0
r valori mici ale vectorului de undă (k → 0), se obţine spectru liniar: Ek ≈ c~k,
iv. pentru
ng
unde c = (viteza sunetului).
m
Ek
ng
Figura 10.1: Graficul pentru spectrul excitaţiilor elementare bosonice.

2) Funcţia de distribuţie a particulelor excitate (pentru cazul când sistemul se află ı̂n
starea fundamentală) se obţine din formula (10.21):

1 ε0k + n ve(k) 1 ε0k + ng 1 ε0k + ng
nk = −1 ≈ −1 ≈ q 2 2 − 1 ; (10.29)
2 Ek 2 Ek 2
ε0k + n g − n g
formula anterioară are următoarele expresii asimptotice:
√
1 ng mng 1
nk ≈ r −1 ≈ ∼ , (10.30a)
k→0 2 ng 2~k k
~k
m
ng
ε0k 1 + 0
1 εk 1 ng ng −2 n2 g 2 m2 n 2 g 2 1
≈ 2 − 1 = 1 + 0 1 + 2 0 − 1 ≈ 2 = ∼ 4.
k→∞ 2 ng 2 ε ε 4 εk0 ~ 4 k4 k
ε0k 1 + 2 0 k k
εk
(10.30b)
Numărul mediu de particule excitate (pentru sistemul ı̂n starea fundamentală) este
X′ Z
′ V
N = nk = d3 k nk .
LT (2π)3 R3
k
Datorită comportărilor asimptotice ale funcţiei de distribuţie pentru particulele excitate (adică
nk ∼ 1/k pentru k → 0 şi nk ∼ 1/k 4 pentru k → ∞), rezultă că integrala este convergentă;
atunci, prin explicitare se observă că integrandul depinde numai de modulul vectorului de undă,
astfel ı̂ncât integralele unghiulare sunt banale, producând factorul total 4π:
Z ∞
V 1h ε0k + ng i
N′ = 4π dk k 2 0 2 2
−1
(2π)3 0 2 (εk + ng) − (ng)
ε0k
Z ∞ +1
V ng
= dk k 2 ε0 2 −1 .
4π 2 0 k
+1 −1
ng
ε0 ~2 k 2
Este convenabil să se efectueze schimbarea de variabilă k → y 2 ≡ k = , ceea ce implică
r ng 2mng
2mng
k= y; atunci integrala devine:
~2
Z
′ V 2mng 3/2 ∞ 2
h y2 + 1 i
N = dy y − 1 .
4π 2 ~2 0 (y + 1)2 − 1
√
Integrala adimensională se calculează prin metode standard, fiind egală cu 2/3; se utilizează
~2
aproximaţia de ordinul 0 pentru pseudo-potenţial (g ≈ 4πa ), conform relaţiei (10.26a), astfel
0 m
ı̂ncât rezultă √ r
′ 3/2 2
N V 1 8 3 1/2 8 na3
= 8πan = √ na = . (10.31)
N N 4π 2 3 3 π 3 π
Se observă că expresia numărului de particule excitate N ′ nu este analitică ı̂n raport cu parametrul
a (adică ı̂n raport cu pseudo-potenţialul g); ca urmare, rezultatul nu se putea obţine ı̂n ordin
finit al teoriei perturbaţiilor.
3) Energia stării fundamentale (a sistemului) este dată de formula (10.18b), ı̂n care se
operează aproximaţia pseudo-potenţialului:
nev(0) X′ 1 hq 2 2 i
E0 ≡ N + v (k) − ε0k + n e
ε0k + n ve(k) − n e v(k)
2 2
k
hq i
ng 1 X′ 2 2
=N + ε0k + ng − ng − ε0k + ng .
2 2
k
La limita termodinamică suma după valorile vectorului de undă devine integrală, care se adimen-
~k
sionalizează prin aceeaşi schimbare de variabilă, care a fost utilizată anterior k → y = √ :
2mng
X′ h q 2 2 i
ε0k + ng − ng − ε0k + ng
k
s
X′ ε0 2 ε0
k k
= ng +1 −1− +1
ng ng
k
Z s 2 ~2 k 2
V 3 ~2 k 2
= ng d k +1 −1− +1
LT (2π)3 R3 2mng 2mng
Z ∞ s 2 2 2 ~2 k 2
V 2 ~ k
= ng 4π dk k + 1 − 1 − + 1
(2π)3 0 2mng 2mng
Z ∞ hq
V 2mng 3/2 i
= ng 2 dy y 2
y 2 + 1 2 − 1 − y2 + 1 ;
2π ~2 0
atunci, luând ı̂n considerare că nV = N , se obţine următoarea expresie pentru energia stării
fundamentale a sistemului:
Z hq
ng g 2mng 3/2 ∞ 2 2
2 2
i
E0 = N + 2 dy y y +1 −1− y +1 . (10.32)
2 4π ~2 0
Observaţie: energia stării fundamentale, dată de expresia (10.32), are o divergenţă ultra-violetă
de acelaşi tip ca ecuaţia pseudo-potenţialului g ı̂n ordinul 1.
Demonstraţie:
• Expresia (10.32) pentru E0 este de forma
n ng g 2mng 3/2 o
E0 = N + IE ,
2 4π 2 ~2
unde
Z ∞
IE ≡ dy F(y) ,
0
2
p
F(y) ≡ y y4 + 2y 2 − y 2 + 1 .
Comportarea ultra-violetă (adică la valori mari ale argumentului) a integrandului F(y) este
r 1
2 1 −1 −1 1
F(y) = y 4 1+ 2 − 1+ 2 ≈ y4 4
+ O 6
= +O 6 ;
y y y≫1 2y y 2 y
atunci ı̂n integrala IE se separă contribuţia ultra-violetă:
Z ∞ Z Y Z ∞ 1
−1
IE = dy F(y) ≈ dy F(y) + dy +O 6 ;
0 Y ≫1 0 Y 2 y
Z ∞
−1
se observă că integrala pentru valorile mari ale argumentului dy este divergentă.
Y 2
• Ecuaţia pseudo-potenţialului ı̂n ordinul 1 este (10.26b)
mg mg 2
4πa = + Ig ,
~2 ~2
unde integrala Ig are expresia Z
d3 q 1
Ig = 3 2
.
R3 (2π) −q + i η
Pentru a estima integrala Ig se efectuează integrările unghiulare, care sunt banale, se observă
că factorul de convergenţă iη nu are rol pentru această estimare şi se utilizează aceeaşi variabilă
adimensională y ca ı̂n integrala IE ; ca urmare, se obţine:
Z ∞ Z ∞ r Z
4π 2 1 1 1 2mng ∞ −1
Ig = 3
dq q ≈ 2
dq (−1) = 2 2
dy ;
(2π) 0 −1 + i η 2π 0 π ~ 0 2
se observă că integrala Ig are aceeaşi divergenţă ultra-violetă ca şi integrala IE .

Pe baza estimării precedente, ecuaţia pseudo-potenţialuli ı̂n ordinul 1 se poate scrie ı̂n mod formal
astfel:
r Z Z
m 1 2mng ∞ −1 g 2mng 3/2 ∞ −1 ~2
g + g2 2 2 2
dy ≡ g + 2 2
dy ≈ 4πa .
~ π ~ 0 2 2π n ~ 0 2 I m
~2
Observaţie: aproximaţia de ordinul 0 pentru pseudo-potenţial este: g ≈ 4πa .
0 m
Concluzii:
i. Divergenţa ultra-violetă se produce de la temenul de perturbaţie de ordinul 1 (rezultatul
este caracteristic pentru teoria perturbaţiilor aplicată la gaze bosonice).
ii. Divergenţa ultra-violetă, comună pentru energia stării fundamentale E0 şi pentru pseudo-
potenţial g, apare datorită utilizării aproximaţiei de pseudo-potenţial constant: ve(k) ≈ g; pentru
potenţiale realiste: ve(k) −→ 0, astfel ı̂ncât E0 şi g au expresii convergente.
k→∞
Din prezentarea anterioară rezultă că divergenţa ultra-violetă este artificială şi atunci este ne-
cesar să se efectueze eliminarea pseudo-potenţialului, prin utilizarea ecuaţiei de ordinul 1 (această
procedură este o metodă de renormare).
Evaluarea energiei stării fundamentale E0 prin renormare (metoda Brueckner şi

Sawada):
Ecuaţiile formale ale pseudo-potenţialului ı̂n aproximaţiile 0 şi 1 sunt
~2
g ≈ 4πa ,
0 m
Z
g 2mng 3/2 ∞ −1 ~2
g+ 2 2
dy ≈ 4πa ;
2π n ~ 0 2 1 m
de asemenea, energia stării fundamentale ı̂n termeni de pseudo-potenţial are expresia
Z
ng g 2mng 3/2 ∞
E0 = N + 2 dy F (y) .
2 4π ~2 0
Se formează ecuaţia de ordinul 1 a pseudo-potenţialului (prin adăugarea şi scăderea termenului

de ordinul 1) şi se utilizează aproximaţia de ordinul 0 pentru g ı̂n coeficienţii care multiplică
integralele (deoarece aceşti coeficienţi sunt termeni de ordinul 0); ca urmare, se obţine:
Z
E0 n g 2mng 3/2 ∞ −1
= g+ 2 dy
N 2 2π n ~2 0 2
Z Z
g 2mng 3/2 ∞ n g 2mng 3/2 ∞ −1
+ 2 2
dy F (y) − 2 2
dy
4π ~ 0 2 2π n ~ 0 2
Z
n ~2 g 2mng 3/2 ∞ h 1i
= 4πa + 2 dy F (y) + ,
2 m 4π ~2 0 2
unde, ı̂n ultima egalitate primul termen s-a obţinut prin utilizarea ecuaţiei pseudo-potenţialului
ı̂n ordinul 1.
În continuare se efectuează următoarele operaţii ı̂n termenul al doilea:
• pe baza ecuaţiei pseudo-potenţialului ı̂n ordinul 0, coeficientul integralei este
g 2mng 3/2 ~2 a 3/2
2 2
= 8πna ;
4π ~ πm
• integrala este convergentă, deoarece integrandul are următoarea comportare ultra-violetă
1 1
F (y) + ≈ O 2 ;
2 y→∞ y
ca urmare, prin efectuarea operaţiilor standard, rezultă valoarea integralei:
Z ∞ h Z ∞ n
1i p 1 o 16
dy F (y) + ≡ dy y 2 y 4 + 2y 2 − y 2 + 1 + = √ .
0 2 0 2 15 2
Prin luarea ı̂n considerare a rezultatelor precedente, se obţine expresia energiei stării fundamen-
tale:

n ~2 ~2 a 3/2 16
E0 = N 4πa + 8πna √
2 m πm 15 2
r
2π~2 128 na3
=N na 1 + . (10.33)
m 15 π
Observaţii:
• Prin utilizarea metodei de renormare, se obţine un rezultat finit pentru energia stării fun-
damentale; ı̂n acest caz se utilizează aproximaţia de ordinul 1 pentru g, ı̂n locul aproximaţiei
de ordinul 0.
• Rezultatul (10.33) se putea obţine ı̂n mod direct cu metoda standard a teoriei perturbaţiilor
(fără utilizarea transformării canonice).
• Din expresia (10.31) rezultă că fracţia de particule excitate este mică
r
N′ 8 na3
= ≪1;
N 3 π
ca urmare, ı̂n expresia (10.33) se obţine următoarea interpretare:
2π~2
– termenul dominant (de ordinul 0) este E0 ≈ N na,
0 m
r
128 na3
– termenul este o corecţie mică, datorată particulelor excitate.
15 π
În cazul gazului bosonic ideal, starea fundamentală corespunde fenomenului de condensare
totală, astfel ı̂ncât are energia nulă: E00 = 0.
Pe baza rezultatelor precedente, se obţine corecţia de ordinul 1 la energia stării fundamentale
(faţă de gazul bosonic ideal):
E0 − E00 π~2 h N′ i
=2 na 1+O . (10.34)
N m N
• Comparaţie cu gazul fermionic corespondent, adică definit prin caracteristicie:
– particulele au spinul s = 21 ,
– particulele sunt sfere rigide,
– interacţiile dintre particule sunt binare şi cu rază scurtă de acţiune,
– sistemul este rarefiat (adică densitatea particulelor este mică).
În condiţiile enunţate anterior, corecţia de ordinul 1 la energia stării fundamentale, faţă de
gazul fermionic ideal, este
E0 − E00 E0 3 2 ~2 k 2 π~2 h N′ i
= − ǫ0F = kF a + . . . = (2 − 1) na 1+O ,
N N 5 3π 2m m N
unde factorul (2 − 1) are următoarea interpretare:
– factorul 2 provine de la termenul direct,
– factorul −1 provine de la termenul de schimb.
Se observă că ı̂n ordinul 1 corecţiile la energia stării fundamnetale pentru gazul bosonic şi
pentru gazul fermionic sunt similare; există diferenţe numai ı̂ntre coeficienţii de degenerare,
datorită principiului cuantic de identitate, care impune stări simetrice pentru bosoni şi stări
anti-simetrice pentru fermioni, la permutări ale particulelor.
Corecţiile de ordinul 1 sunt interpretabile ı̂n termeni de potenţial optic, din teoria cuantică
a ciocnirilor.
• Notaţie condensată pentru relaţiile (10.31) şi (10.33):
2π~2 ng
γ≡ na = , (10.35a)
m 0 2
r
na3
λ≡ ; (10.35b)
π
atunci energia stării fundamentale (10.33) şi fracţia de particule excitate (10.31) au expre-
siile simple:
E0 128
=γ 1+ λ , (10.36a)
N 15
′
N 8
= λ, (10.36b)
N 3
unde parametrul λ este foarte mic: λ ≪ 1.
III. Estimarea termenilor omişi de aproximaţia Bogoliubov

′ ′′
Aproximaţia Bogolibov implică neglijarea termenilor Ĥint şi Ĥint din hamiltonianul sistemului,
conform relaţiei (10.8), ceea ce corespunde din punct de vedere formal la eliminarea termenilor
cu n′ = 3, 4 operatori elementari necondensaţi, iar din punct de vedere fizic, această aproximaţie
semnifică neglijarea interacţiilor dintre particule necondensate.
Prin utilizare rezultatelor obţinute ı̂n cadrul aproximaţiei pseudo-potenţialului, se pot estima
efectele termenilor omişi, asupra energiei stării fundamentale a sistemului E0 .
′
• Termenul Ĥint este partea din hamiltonian care conţine n′ = 3, 4 operatori elementari
necondensaţi; ca urmare, acest termen corespunde interacţiei ı̂ntre particulele necondensate.
Energia de interacţie ı̂ntre particulele necondensate se poate estima prin formula:
′ g
Eint ≈ N′ ,
2V
N ′ (N ′ − 1) (N ′ )2
unde N ′ este numărul de perechi de particule necondensate: N ′ = ≈ .
2 2
Ca urmare, se obţine:
′
Eint 1 g (N ′ )2 g N N ′ 2 ng N ′ 2 γ 8 2 32
≈ = = = λ = γ λ2 . (10.37)
N N 2V 2 4 V N 4 N 2 3 9
Prin comparaţia cu energia stării fundamentale per particulă, descrisă de formula (10.36a),
′
rezultă că termenul Ĥint are o contribuţie care corespunde la o corecţie de ordin superior
′
pentru E0 , deoarece Eint ∼ λ2 .
′′
• Termenul Ĥint este partea din hamiltonian care provine din eliminarea parametrului N02 ,
prin utilizarea condiţiei de conservare pentru particule; ca urmare, acest termen conţine
n′ = 4 operatori necondensaţi.
În acest caz energia corespunzătoare este
′′ g
Eint ≈ (N ′ )2 ,
2V
care este similară cu termenul anterior:
′′
Eint 1 g 64
≈ (N ′ )2 = γ λ2 ; (10.38)
N N 2V 9
′′
ca urmare, contribuţia termenului Ĥint corespunde, de asemenea, la o corecţie de ordin
superior pentru E0 , deoarece acest termen este proporţional cu λ2 .
′ ′′
În concluzie, s-a justificat că termenii neglijaţi din hamiltonianul model (adică Ĥint şi Ĥint ),
corespund la corecţii de ordin superior pentru energia stării fundamentale (termeni de ordinul λ2
şi termeni de ordine λn , cu n ≥ 3).
10.2. SISTEME FERMIONICE 241
10.1.5 Comentariu asupra aproximaţiilor de ordine superioare

Anterior s-a utilizat aproximaţia pseudo-potenţialului ı̂n ordinul 1, ı̂mpreună cu metoda de re-
normare, ceea ce a implicat următoarele operaţii:
i. hamiltonianul model este hamiltonianul Bogoliubov cu substituţia: ve(k) ≈ g;
ii. eliminarea divergenţelor, prin utilizarea ecuaţiei pseudo-potenţialului ı̂n ordinul 1;
iii. utilizarea pseudo-potenţialului ı̂n ordinul 0 ı̂n termenii corectivi, care nu sunt divergenţi.
Aproximaţiile de ordin superior (n ≥ 2) implică următoarele modificări:
i. utilizarea ecuaţiei pseudo-potenţialului ı̂n ordine superioare, prin metoda iterativă;
ii. introducerea ı̂n hamiltonianul Bogoliubov de termeni corectivi, care constituie corecţii de
ordin superior la energia stării fundamentale a sistemului E0 ;
iii. metoda de renormare implică utilizarea divergenţelor, prin folosirea ecuaţiei pseudo-
potenţialului ı̂n ordine superioare, dar utilizarea pseudo-potenţialului de ordin 0 (g0 ) ı̂n termenii
corectivi (care nu sunt divergenţi); eroarea comisă este de ordin superior ordinului de corecţie
considerat.
Concluzie
Metoda transformării canonice conduce la o imagine intuitivă şi la calcule facile pentru starea
fundamentală şi stările slab excitate ale sistemului (ceea ce este echivalent cu aproximaţia de
ordinul 1 din teoria perturbaţiilor). Totuşi, pentru aproximaţiile de ordine superioare, calculele
sunt dificile.
Teoria perturbaţiilor (metoda standard, care este metoda funcţiilor Green) conduce la rezul-
tate identice cu rezultatele obţinute prin metoda transformării canonice (pentru energia stării
fundamentale şi pentru numărul de particule excitate); coincidenţa rezultatelor este datorată
faptului că ambele metode sunt bazate pe aceleaşi aproximaţii fizice. Totuşi, pentru aproximaţii
de ordin superior, metoda perturbaţională standard este mai avantajoasă.
10.2 Sisteme fermionice

10.2.1 Condiţii
Sistemul studiat este constituit din electroni de valenţă ı̂n metale, care sunt particule fer-
mionice nerelativiste cu spinul s = 21 ; electronii au interacţii coulombiene repulsive, care sunt
interacţii directe ı̂ntre electroni, şi interacţii posibil atractive prin intermediul fononilor, care
constituie interacţii indirecte ı̂ntre electroni. Este interesant cazul când sistemul electronilor de
valenţă poate avea stări supraconductoare, care sunt descrise de teoria Bardeen-Cooper-Schrieffer
(BCS). 2 În mod similar cazului bosonic, prezentat ı̂n secţiunea precedentă, se va considera sis-
temul la limita termodinamică şi la temperatură nulă, adică ı̂n starea fundamentală.
Stările uni-particulă libere sunt stări electronice de impuls şi proiecţia spinului bine determi-
1
nate; ca urmare, funcţia de stare este ψkσ (r, s) = uk (r) χσ (s), unde uk (r) = √ eik·r şi χσ (s)
V
este un spinor Pauli (σ, s = ±1). Energia unei stări uni-particulă liberă este dependentă numai de
~2 k 2
modulul impulsului (vectorului de undă) ε0k = . Se introduc operatorii elementari pe stările
2m
†
uni-particulă libere: âkσ şi âkσ , iar aceşti operatori elementari satisfac relaţii de anti-comutare
fermionice standard:

âkσ , âk′ σ′ +
= 0̂ = â†kσ , â†k′ σ′ + , (10.39a)

âkσ , â†k′ σ′ +
= δk,k′ δσ,σ′ 1̂ . (10.39b)
2 În acest capitol se urmăreşte prezentarea metodei transformării canonice, ca o alternativă la teoria perturbaţi-
ilor; de aceea, problemele legate de teoriile microscopice, care explică comportarea sistemelor alese (pentru studiul
prin transformării canonice), sunt ı̂n afara subiectului acestui capitol. În consecinţă, ı̂n acest capitol se omite
prezentarea teoriei BCS, care va fi discutată ı̂n volumul următor al acestei lucrări şi astfel se preiau ı̂n mod direct
rezultatele teoriei BCS, care sunt importante pentru utilizarea metodei transformării canonice ı̂n cazul fermionic.
Operatorii caracteristici ai sistemului sunt

• numărul de particule XX
N̂ = â†kσ âkσ ; (10.40a)
k σ
• impulsul XX
P̂ = ~k â†kσ âkσ ; (10.40b)
k σ
• hamiltonianul
Ĥ = Ĥ0 + Ĥint . (10.40c)
unde Ĥ0 este hamiltonianul cinetic (al sistemului liber) şi Ĥint este hamiltonianul interac-
ţiilor dintre electroni:
XX
Ĥ0 = ε0k â†kσ âkσ , (10.40d)
k σ
−1 X X

Ĥint = k, k′ v̂ k + q, k′ − q â†kσ â†k′ σ′ âk′ −q,σ′ âk+q,σ . (10.40e)
2V ′ ′
k,k ,q σ,σ
Conform teoriei BCS interacţia efectivă dintre electroni (prin intermediul fononilor) este
descrisă de un potenţial bi-particulă nelocal şi independent de spini v(r, r′ ), astfel că ma-
tricea potenţialului de interacţie ı̂n raport cu stările electronice libere este
Z Z

1 ′ ′

k1 , k2 v̂ k3 , k4 = 2 d r d3 r′ e−i(k1 ·r+k2 ·r ) v(r, r) ei(k3 ·r+k4 ·r ) .
3
(10.41a)
V V V
Din expresia precedentă a elementului de matrice rezultă următoarele relaţii de simetrie:

k1 , k2 v̂ k3 , k4 = k2 , k1 v̂ k4 , k3 = − k3 , −k4 v̂ − k1 , −k2

= − k1 , −k2 v̂ − k3 , −k4 , (10.41b)
unde ultima egalitate s-a obţinut pe baza proprietăţii v(r, r′ ) = v(−r, −r′ ).
Formalismul Cuantificării II utilizează spaţiul Fock, astfel ı̂ncât numărul de particule ale siste-
mului este nedeterminat. Totuşi, din punct de vedere fizic, sistemul studiat are un număr de
particule fixat şi constant N ; ı̂n aceste condiţii ar trebui să se impună o condiţie suplimentară
restrictivă, care să implice N = const. Este convenabil să se elimine condiţia restrictivă prin
folosirea formalismului grand-canonic de temperatură nulă:
• se consideră hamiltonianul grand-canonic (ı̂n locul hamiltonianului canonic)
K̂ ≡ Ĥ − µ N̂ , (10.42)
unde µ este potenţialul chimic, care la T = 0 este energia Fermi εF ;
• ecuaţia potenţialului chimic este condiţia
ca numărul

mediu
de particule să fie numărul
(fizic) de particule ale sistemului studiat N ≡ ΨN̂ Ψ = N .
Pentru a aplica ı̂n mod convenabil transformarea canonică, se efectuează separarea termenilor
din hamiltonianul grand-canonic ı̂n părţi uni-particulă şi bi-particulă; ı̂n plus, se explicitează
coordonatele de spini, pentru a face distincţia ı̂ntre interacţia cu spini paraleli de interacţia cu
spini anti-paraleli. Conform definiţiei (10.42) şi a expresiilor (10.40) pentru operatorul număr de
particule şi pentru hamiltonian, se obţine următoarea expresie a hamiltonianului grand-canonic:
K̂ = K̂0 + K̂int . (10.43)
unde partea uni-particulă este
XX
K̂0 = Ĥ0 − µ N̂ = ε0k − µ â†kσ âkσ
k σ
X
= ε0k − µ â†k↑ âk↑ + â†k↓ âk↓ , (10.44)
k
iar partea bi-particulă este

K̂1 = Ĥint ≡ K̂1p + K̂1a ; (10.45)
ı̂n expresia precedentă K̂1p este parte de interacţie cu spini paraleli, iar K̂1a este parte de interacţie
cu spini anti-paraleli. Cele două părţi ale hamiltonianului grand-canonic bi-particulă au expresiile:
−1 X
n o
K̂1p = k, k′ v̂ k + q, k′ − q â†k↑ â†k′ ↑ âk′ −q↑ âk+q↑ + â†k↓ â†k′ ↓ âk′ −q↓ âk+q↓ ,
2V ′
k,k ,q
(10.46a)
şi respectiv
−1 X
n o
K̂1a = k, k′ v̂ k + q, k′ − q â†k↑ â†k′ ↓ âk′ −q↓ âk+q↑ + â†k↓ â†k′ ↑ âk′ −q↑ âk+q↓ .
2V ′
k,k ,q
(10.46b)
Pentru aplicarea convenabilă a transformării canonice este necesar să se efectueze schimbări ale
variabilelor de sumare, astfel ı̂ncât operatorii elementari cu spinul ↓ să aibă vector de undă cu
semn negativ; ca urmare operatorii obţinuţi anterior se transformă ı̂n modurile următoare.
• Operatorul număr de particule este descris prin formula (10.40a) şi ı̂n al doilea termen se
face schimbarea de variabilă k → −k, asfel ı̂ncât rezultă:
XX Xn † o
N̂ = â†kσ âkσ = âk↑ âk↑ + â†k↓ âk↓
k σ k
Xn † o
= âk↑ âk↑ + â†−k↓ â−k↓ . (10.47)
k
• Operatorul impuls este descris de formula (10.40b), se efectuează aceleaşi operaţii ca ı̂n
cazul precedent şi rezultă expresiiile:
XX X n o
P̂ = ~k â†kσ âkσ = ~k â†k↑ âk↑ + â†k↓ âk↓
k σ k
X n o
= ~k â†k↑ âk↑ − â†−k↓ â−k↓ . (10.48)
k
• Partea uni-particulă a hamiltonianului grand-canonic este descrisă prin formula (10.43) şi
se efectuează schimbarea de variabile k → −k ı̂n al doilea termen, luând ı̂n considerare
faptul că energia uni-particulă depinde numai de modului vectorului de undă, astfel ı̂ncât
rezultă:
X
K̂0 = ε0k − µ â†k↑ âk↑ + â†k↓ âk↓
k
X
= ε0k − µ â†k↑ âk↑ + â†−k↓ â−k↓ . (10.49)
k
• Partea interacţiei paralele bi-particulă a hamiltonianului grand-canonic este descrisă de

formula (10.46a):
X
−1

K̂1p = k, k′ v̂ k + q, k′ − q â†k↑ â†k′ ↑ âk′ −q↑ âk+q↑
2V
k,k′ ,q
X

+ k, k v̂ k + q, k′ − q â†k↓ â†k′ ↓ âk′ −q↓ âk+q↓
′
;
k,k′ ,q
ı̂n a doua sumă se efectuează schimbarea de variabile k → −k, k′ → −k′ , q → −q şi se

utilizează relaţiile de simetrie ale matricii de interacţie (10.41b), astfel că rezultă
X

k, k′ v̂ k + q, k′ − q â†k↓ â†k′ ↓ âk′ −q↓ âk+q↓
k,k′ ,q
X

= − k, −k′ v̂ − k − q, −k′ + q â†−k↓ â†−k′ ↓ â−k′ +q↓ â−k−q↓
k,k′ ,q
X

= k, k′ v̂ k + q, k′ − q â†−k↓ â†−k′ ↓ â−k′ +q↓ â−k−q↓ ;
k,k′ ,q
atunci termenul de interacţie paralel este

−1 X
n o
K̂1p = k, k′ v̂ k+q, k′ −q â†k↑ â†k′ ↑ âk′ −q↑ âk+q↑ + â†−k↓ â†−k′ ↓ â−k′ +q↓ â−k−q↓ .
2V ′
k,k ,q
(10.50a)
• Partea interacţiei anti-paralele bi-particulă este descrisă de formula (10.46b)

−1 X

K̂1a = k, k′ v̂ k + q, k′ − q â†k↑ â†k′ ↓ âk′ −q↓ âk+q↑
2V
k,k′ ,q
X

′ ′
† †
+ k, k v̂ k + q, k − q âk↓ âk′ ↑ âk′ −q↑ âk+q↓ .
k,k′ ,q
Prima sumă se transformă prin schimbarea de variabilă k′ → −k′

X

k, k′ v̂ k + q, k′ − q â†k↑ â†k′ ↓ âk′ −q↓ âk+q↑
k,k′ ,q
X

= k, −k′ v̂ k + q, −k′ − q â†k↑ â†−k′ ↓ â−k′ −q↓ âk+q↑ .
k,k′ ,q
A doua sumă se transformă prin comutarea operatorilor de creare şi de anihilare ı̂ntre ei,
urmată de schimbarea de variabile k′ → k, k → −k′ , q → −q
X

k, k′ v̂ k + q, k′ − q â†k↓ â†k′ ↑ âk′ −q↑ âk+q↓
k,k′ ,q
X

= k, k′ v̂ k + q, k′ − q â†k′ ↑ â†k↓ âk+q↓ âk′ −q↑
k,k′ ,q
X

= − k′ , k v̂ − k′ − q, k + q â†k↑ â†−k′ ↓ â−k′ −q↓ âk+q↑
k,k′ ,q
X

= k, −k v̂ k + q, −k′ − q â†k↑ â†−k′ ↓ â−k′ −q↓ âk+q↑ ;
k,k′ ,q
se observă că, prin efectuarea schimbărilor de variabile, cele două sume sunt egale, astfel
ı̂ncât termenul anti-paralel este
−1 X

K̂1a = k, −k v̂ k + q, −k′ − q â†k↑ â†−k′ ↓ â−k′ −q↓ âk+q↑ . (10.50b)
V ′k,k ,q
10.2.2 Transformarea canonică Bogoliubov-Valatin

A. Definiţie
Transformarea canonică (ı̂n formalismul Cuantificării II) este transformarea liniară a operatorilor
†
elementari âk↑ , â†k↑ , â−k↓ , â†−k↓ → α̂k , α̂†k , β̂−k , β̂−k , care satisface condiţiile:
I. conservă relaţiile de comutare (adică este o transformare canonică ı̂n sensul general al
mecanicii cuantice); ca urmare, operatorii elementari transformaţi au semnificaţia de ope-
ratori elementari de creare, respectiv de anihilare pe stări uni-particulă efective (stări de
cuasi-particule);
II. se diagonalizează partea dominantă a hamiltonianului sistemului, dacă acesta este o formă
pătratică ı̂n operatorii elementari.
Se observă că definiţia transformării canonice ı̂n cazul fermionic este similară cu definiţia din
cazul bosonic, dar apar complicaţii datorită spinului.
Ca urmare a observaţiilor anterioare se consideră transformarea liniară a operatorilor elemen-
tari de forma, numită transformarea canonică Bogoliubov-Valatin: 3
(
α̂k = uk âk↑ − vk â†−k↓ ,
(10.51)
β̂−k = uk â−k↓ + vk â†k↑ ;

coeficienţii transformării canonice uk , vk satisfac condiţiile:
i. sunt reali,
ii. sunt dependenţi numai de modulul vectorului de undă k = |k|,
iii. sunt determinaţi de condiţia de canonicitate şi de condiţia de diagonalizare a părţii
dominante din hamiltonianul grand-canonic.
B. Condiţiile de canonicitate impun operatorilor elementari transformaţi condiţiile ca aceş-

tia să satisfacă relaţii de anti-comutare fermionice standard; din explicitarea relaţiilor de anti-
comutare dintre operatorii elementari transformaţi rezultă următoarea condiţie asupra coeficien-
ţilor
u2k + vk2 = 1 , (10.52)
numită condiţia de canonicitate.
Demonstraţie:
Prin utilizarea definiţiei (10.51) şi a relaţiilor de anti-comutare (10.39), rezultă următoarele relaţii
de anti-comutare ale noilor operatori elementari:

α̂k , α̂k′ + = uk âk↑ − vk â†−k↓ , uk′ âk′ ↑ − vk′ â†−k′ ↓ + = 0̂ ,

α̂k , α̂k′ + = uk âk↑ − vk â†−k↓ , uk′ â†k′ ↑ − vk′ â−k′ ↓ + = uk uk′ δk,k′ 1̂ + vk vk′ δk,k′ 1̂
= (u2k + vk2 ) δk,k′ 1̂ ;

β̂−k , β̂−k′ = uk â−k↓ + vk â†k↑ , uk′ â−k′ ↓ + vk′ â†k′ ↑ + = 0̂ ,
+

β̂−k , β̂−k′ + = uk â−k↓ + vk â†k↑ , uk′ â†−k′ ↓ + vk′ âk′ ↑ + = uk uk′ δk,k′ 1̂ + vk vk′ δk,k′ 1̂
= (u2k + vk2 ) δk,k′ 1̂ ;

α̂k , β̂−k′ = uk âk↑ − vk â†−k↓ , uk′ â−k′ ↓ + vk′ â†k′ ↑ + = uk vk′ δk,k′ 1̂ − vk uk′ δk,k′ 1̂ = 0̂ ,
+
†
α̂k , β̂−k′ + = uk âk↑ − vk â†−k↓ , uk′ â†−k′ ↓ + vk′ âk′ ↑ + = 0̂ .
Din rezultatele precedente se observă că relaţiile de anti-comutare nule sunt automat satisfăcute,
iar singurii anti-comutatori nenuli (ı̂ntre operatorii elementari conjugaţi) capătă forma standard
dacă este satisfăcută condiţia (10.52).
C. Transformarea inversă
Relaţia de definiţie a transformării canonice (10.51) se consideră ca fiind sistemul de ecuaţii
pentru operatorii elementari iniţiali ı̂n termeni de operatorii elementari transformaţi; atunci,
prin rezolvarea sistemului de ecuaţii liniare se obţine transformarea inversă:
†
âk↑ = uk α̂k + vk β̂−k , (10.53a)
â†−k↓ = −vk α̂k + †
uk β̂−k ; (10.53b)
3 Este convenabil să se definească transformarea Bogoliubov-Valatin ı̂n termeni de operatorii elementari iniţiali;
spre deosebire de prezenta definiţie, ı̂n cazul bosonic transformarea Bogoliubov s-a definit ı̂n termeni de operatorii
elementari transformaţi, după cum rezultă din relaţiile (10.9).
prin conjugare hermitică se obnţin ceilalţi 2 operatori elementari
â†k↑ = uk α̂†k + vk β̂−k , (10.53c)

â−k↓ = −vk α̂†k + uk β̂−k ; (10.53d)
Demonstraţie:
Sistemul de ecuaţii echivalent cu definiţia (10.51) este
(
uk âk↑ − vk â†−k↓ = α̂k ,
uk â−k↓ + vk â†k↑ = β̂−k .
Rezolvarea sistemului se efectuează utilizând metoda determinanţilor Krammer; determinantul

principal al sistemului este
u −vk
∆ = k = u2k + vk2 = 1 ;
vk uk
determinantul operatorului âk↑ este

α̂k −vk
∆↑ = † †
= uk α̂k + vk β̂−k ,
β̂−k uk
iar determinantul operatorului â†−k↓ este

uk α̂k
∆↓ = †
† = −vk α̂k + uk β̂−k ;
vk β̂−k
atunci soluţia sistemului considerat este

∆↑ †
âk↑ = = uk α̂k + vk β̂−k ,
∆
∆↓
â†−k↓ = †
= −vk α̂k + uk β̂−k ,
∆
adică s-a obţinut soluţia (10.53).
D. Consecinţe directe ale canonicităţii transformării

D1. α̂k şi β̂−k sunt operatori de anihilare pentru cuasi-particulele care descriu stările slab
excitate ale sistemului; atunci starea fundamentală a sistemului |0i este stare de vid pentru
cuasi-particule.
Conform rezultatelor generale ale Cuantificării II, operatorii de anihilare ai cuasi-particulelor
distrug starea de vid, ceea ce corespunde la următoarele condiţii:

α̂ k |0i = |∅i ,
∀k . (10.54)
β̂−k |0i = |∅i ,
Vectorul stării fundamentale |0i este normat , ceea ce implică condiţia

00 = 1 . (10.55)
Valorile observabilelor sistemului ı̂n starea fundamentalăsunt

numărul de particule: N = 0 N̂ 0 , (10.56a)

potenţialul grand-canonic: Ω0 = 0 K̂ 0 , (10.56b)

energia: E0 = 0 Ĥ 0 = 0 (K̂ + µ N̂ ) 0 = Ω0 + µ N . (10.56c)
D2. Pentru determinarea observabilelor transformate (hamiltonianul grand-canonic, numărul

de particule şi impulsul total) este convenabil să se efectueze ordonarea normală a operatorilor
elementari existenţi ı̂n expresiile respectivelor observabile; formele ı̂n care operatorii elementari
transformaţi sunt ordonaţi normal au următoarele proprietăţi:
i. permit obţinerea directă pentru condiţiile aproximaţiilor importante, precum şi semnificaţia
termenilor corespunzători;
ii. există posibilitatea definirii contracţiilor şi apoi utilizarea teoremei Wick.
Este important să se observe că rezultatele finale se pot obţine prin calcul direct (ı̂n mod
analog cazului bosonic), adică fără utilizarea ordonărilor normale, dar metoda directă este foarte
laborioasă pentru operatorii care conţin produse de cel puţin 4 operatori elementari (cum este
cazul părţii bi-particulă a hamiltonianului grand-canonic K̂1 ).
Pentru a realiza ordonarea normală cu contracţii se definesc următoarele etape:
• Se consideră ı̂n mod artificial că operatorii elementari (care sunt definiţi ı̂n formularea
Schrödinger) că ar fi operatori Heisenberg ordonaţi cronologic:

p̂ q̂ = p̂(t + δt) q̂(t) = T p̂ q̂ t → 0 , δt → 0+ , (10.57a)
unde p̂ şi q̂ sunt operatori elementari.
• Contracţia a doi operatori se defineşte ca ı̂n teoria standard, adică diferenţa dintre produsul
cronologic şi produsul normal al operatorilor:

p̂ q̂ ≡ T p̂ q̂ − N p̂ q̂ , (10.57b)
de unde rezultă că produsul operatorilor este

p̂ q̂ = T p̂ q̂ = N p̂ q̂ + p̂ q̂ . (10.57c)
Observaţii:
i. Contracţiile operatorilor elementari sunt operatori banali

p̂ q̂ = p q 1̂ ,

unde p q este un număr complex, numit valoarea contracţiei.
ii. Contracţiile elementare se calculează ı̂n mod direct prin mediere pe starea de vid:
(

p q 00 = p q ,
0 p̂ q̂ 0 =

0 T p̂ q̂ 0 − 0 N p̂ q̂ 0 = 0 p̂ q̂ 0 ,
ca urmare

p̂ q̂ = 0 p̂ q̂ 0 1̂ .
• Pentru produse de operatori elementari, consideraţi ı̂n mod implicit că sunt ordonaţi cro-
nologic, se utilizează teorema Wick. În cazul prezent sunt interesante numai situaţiile
corespunzătoare pentru produse de n = 2 şi n = 4 operatori elementari:

p̂ q̂ = N p̂ q̂ + p̂ q̂ , (10.58a)

r̂ p̂ q̂ ŝ = N r̂ p̂ q̂ ŝ + N r̂ p̂ q̂ ŝ + N r̂ p̂ q̂ ŝ + N r̂ p̂ q̂ ŝ + N r̂ p̂ q̂ ŝ + N r̂ p̂ q̂ ŝ + N r̂ p̂ q̂ ŝ

+ N r̂ p̂ q̂ ŝ + N r̂ p̂ q̂ ŝ + N r̂ p̂ q̂ ŝ

= N r̂ p̂ q̂ ŝ + r̂ p̂ N q̂ ŝ − r̂ q̂ N p̂ ŝ + r̂ ŝ N p̂ q̂ + p̂ q̂ N r̂ ŝ − p̂ ŝ N r̂ q̂

+ q̂ ŝ N r̂ p̂ + r̂ p̂ q̂ ŝ − r̂ q̂ p̂ ŝ + r̂ ŝ p̂ q̂ . (10.58b)
Contracţiile elementare interesante sunt următoarele:
â†k↑ âk′ ↑ = â†−k↓ â−k′ ↓ = δk,k′ vk2 1̂ , (10.59a)
â†k↑ â†−k′ ↓ = â−k↓ âk′ ↑ = δk,k′ uk vk 1̂ , (10.59b)
â†k↑ â−k′ ↓ = â†−k↓ âk′ ↑ = 0̂ , (10.59c)
âk↑ âk′ ↑ = â†k↑ â†k′ ↑ = 0̂ , (10.59d)
â−k↓ â−k′ ↓ = â†−k↓ â†−k′ ↓ = 0̂ , (10.59e)

Demonstraţie:
Se evaluează prima contracţie prin mediere pe starea fundamentală şi utilizarea proprietăţii ope-
ratorilor de anihilare a cuasi-particulelor de a distruge starea fundamentală:

â†k↑ âk′ ↑ = 0 â†k↑ âk′ ↑ 0 1̂

†
= 0 uk α̂†k + vk β̂−k uk′ α̂k′ + vk′ β̂−k 0 1̂
n

= uk uk′ 0 α̂†k α̂k′ 0 + uk vk′ 0 α̂†k β̂−k †
′ 0 + vk uk′ 0 β̂−k α̂k′ 0

o
+ vk vk′ 0 β̂−k β̂−k †
′ 0 1̂ ;

Prima şi a treia medie sunt nule, deoarece asupra vectorului ket 0 acţionează operatorul de
anihilare α̂k′ :

†
0 α̂k α̂k′ 0 = 0 ,

0 β̂−k α̂k′ 0 = 0 ;

de asemenea, a doua medie este nulă, deoarece operatorul de creare α̂†k distruge vectorul bra 0 :

† †
0 α̂k β̂−k′ 0 = 0 ;
ı̂n al patrulea termen se utilizează relaţia de anti-comutare pentru a aduce operatorul de anihilare
ı̂n poziţia dreaptă, unde acest operator distruge vectorul ket:

0 β̂−k β̂−k
†
′ 0 = 0 δk,k′ 1̂ − β̂−k
†
′ β̂−k
0 = δk,k′ .
Prin adunarea rezultatelor anterioare se obtţine prima parte din relaţia (10.59a).
Celelalte contracţii se evaluează ı̂n mod analog cu evaluarea precedentă.
Produsele normale binare interesante sunt următoarele:
†
N â†k↑ âk↑ = N uk α̂†k + vk β̂−k uk α̂k + vk β̂−k

= u2k α̂†k α̂k − vk2 β̂−k
†
β̂−k + uk vk α̂†k β̂−k†
+ β̂−k α̂k , (10.60a)
†
N â†−k↓ â−k↓ = N − vk α̂k + uk β̂−k − vk α̂†k + vk β̂−k

= −vk2 α̂†k α̂k + u2k β̂−k†
β̂−k + uk vk α̂†k β̂−k
†
+ β̂−k α̂k , (10.60b)
†
N â†k↑ â†−k↓ = N uk α̂†k + vk β̂−k − vk α̂k + uk β̂−k

= uk vk α̂†k α̂k + β̂−k †
β̂−k + u2k α̂†k β̂−k
†
− vk2 β̂−k α̂k , (10.60c)
†
N â−k↓ âk↑ = N − vk α̂†k + uk β̂−k uk α̂k + vk β̂−k

= uk vk α̂†k α̂k + β̂−k †
β̂−k − vk2 α̂†k β̂−k
†
+ u2k β̂−k α̂k . (10.60d)
E. Transformarea hamiltonianului grand-canonic

Prin utilizarea metodei de ordonare normală a operatorilor elementari transformaţi, se separă
termenii hamiltonianului grand-canonic ı̂n parte banală (proporţională cu operatorul unitate),
parte diagonală (cu produse de 2 operatori elementari), parte nediagonală (cu produse de 2
operatori elementari) şi parte cu produse de 4 operatori elementari.
E1. Termenul uni-particulă K̂0 este descris prin formula (10.48):
X
K̂0 = ε0k − µ â†k↑ âk↑ + â†−k↓ â−k↓ .
k
Se utilizează formula (10.58a) pentru a transforma produsele de operatori elementari ı̂n produse
normale şi contracţii, iar apoi cu formulele (10.59) şi (10.60) se exprimă rezultatele ı̂n termeni de
operatori transformaţi:

â†k↑ âk↑ = N â†k↑ âk↑ + â†k↑ âk↑

†
= u2k α̂†k α̂k − vk2 β̂−k β̂−k + uk vk α̂†k β̂−k
†
+ β̂−k α̂k + vk2 1̂ , (10.61a)

â†−k↓ â−k↓ = N â†−k↓ â−k↓ + â†−k↓ âk↑

= −vk2 α̂†k α̂k + u2k β̂−k
†
†
+ β̂−k α̂k + vk2 1̂ ; (10.61b)
pe baza rezultatelor anterioare se obţine expresia operatorului K̂0 , ı̂n care se grupează termenii
banal, diagonal şi nediagonal:
X n o
K̂0 = ε0k − µ 2 vk2 1̂ + (u2k − vk2 ) α̂†k α̂k + β̂−k
†
β̂−k + 2 uk vk α̂†k β̂−k
†
+ β̂−k α̂k . (10.62)
k
E2. Termenul bi-particulă corespunzător interacţiei cu spini anti-paraleli K̂1a este descris
prin formula (10.50b):
−1 X

K̂1a = k, −k′ v̂ k + q, −k′ − q â†k↑ â†−k′ ↓ â−(k′ +q)↓ â(k+q)↑ .
V ′ k,k ,q
Acest termen se prelucrează astfel:

i. se utilizează formula (10.58b) pentru exprimarea produsului de 4 operatori elementari (care
apar ı̂n expresia hamiltonianului bi-particulă corespunzător interacţiei cu spini anti-paraleli K̂1a )
prin produse normale şi contracţii

â†k↑ â†−k′ ↓ â−(k′ +q)↓ â(k+q)↑ = N â†k↑ â†−k′ ↓ â−(k′ +q)↓ â(k+q)↑ + â†k↑ â†−k′ ↓ N â−(k′ +q)↓ â(k+q)↑

+ â†k↑ â−(k′ +q)↓ N â†−k′ ↓ â(k+q)↑ + â†k↑ â(k+q)↑ N â†−k′ ↓ â−(k′ +q)↓

+ â†−k′ ↓ â−(k′ +q)↓ N â†k↑ â(k+q)↑ + â†−k′ ↓ â(k+q)↑ N â†k↑ â−(k′ +q)↓

+ â−(k′ +q)↓ â(k+q)↑ N â†k↑ â†−k′ ↓ + â†k↑ â†−k′ ↓ â−(k′ +q)↓ â(k+q)↑
+ â†k↑ â−(k′ +q)↓ â†−k′ ↓ â(k+q)↑ + â†k↑ â(k+q)↑ â†−k′ ↓ â−(k′ +q)↓ ;
ii. conform relaţiilor (10.59) cele 6 contracţii, care apar ı̂n expresia precedentă au următoarele
rezultate:
â†k↑ â†−k′ ↓ = δk,k′ uk vk ,
â†k↑ â−(k′ +q)↓ = 0 ,
â†k↑ â(k+q)↑ = δq,0 vk2 ,
â†−k′ ↓ â−(k′ +q)↓ = δq,0 vk2′ ,
â†−k′ ↓ â(k+q)↑ = 0 ,
â−(k′ +q)↓ â(k+q)↑ = δk,k′ uk+q vk+q ;

iii. prin ı̂nlocuirea valorilor contracţiilor anterioare, produsul celor 4 operatori devine:

â†k↑ â†−k′ ↓ â−(k′ +q)↓ âk+q↑ = N â†k↑ â†−k′ ↓ â−(k′ +q)↓ â(k+q)↑ + δk,k′ uk vk N â−(k′ +q)↓ â(k+q)↑

+ δq,0 vk2 â(k+q)↑ N â†−k′ ↓ â−(k′ +q)↓ + δq,0 vk2′ N â†k↑ âk+q↑

+ δk,k′ uk+q vk+q N â†k↑ â†−k′ ↓ + δk,k′ uk vk uk+q vk+q 1̂
+ δq,0 vk2 vk2′ 1̂ ;
iv. se ı̂nlocuieşte rezultatul precedent ı̂n expresia operatorului K̂1a şi se efectuează sim-
plificările de sumare produse de simbolurile Kronecker, astfel ı̂ncât rezultă:
−1 X
n o
K̂1a = k, −k′ v̂ k, −k′ vk2 vk2′ 1̂ + vk2 N â†−k′ ↓ â−k′ ↓ + vk2′ N â†k↑ âk↑
V
k,k′
−1 X
n
+ k, −k v̂ k′ , −k′ uk vk uk+q vk+q 1̂
V
k,q
o
+ uk vk N â−(k+q)↓ â(k+q)↑ + uk+q vk+q N â†k↑ â†−k↓
−1 X

+ k, −k′ v̂ k + q, −k′ − q N â†k↑ â†−k′ ↓ â−(k′ +q)↓ âk+q↑ ;
V ′
k,k ,q
v. ı̂n expresia precedentă a operatorului K̂1a se efectuează următoarele operaţii:

• ı̂n primul termen se redenumesc variabilele de sumare (k, k′ ) → (k′ , k), astfel ı̂ncât operato-
rii elementari să aibă numai indicele k (de fapt, această schimbare de variabile se produce
numai ı̂n al doilea sub-termen);
de asemenea,
se utilizează

proprietăţile
de simetrie ale
matricii de interacţie (10.41): k′ , −k v̂ k′ , −k = k, −k′ v̂ k, −k′ ;
• ı̂n termenul al doilea se redenumesc variabilele de sumare (k, q) → (k, k′ ), astfel ı̂ncât
k + q = k′ , ceea ce implică schimbarea de variabile (k, q) → (k, k′ − q) ı̂n primul şi ı̂n al
treilea sub-termen, respectiv schimbările de variabile (k, q) → (k, k′ − k) → (k′ , k − k′ )
ı̂n al doilea sub-termen; de asemenea, se utilizează proprietăţile de simetrie ale matricii de
interacţie (10.41);
• termenul al treilea se poate considera ca ordonarea normală a ı̂ntregului operator K̂1a ;
atunci, ı̂n urma efectuării operaţiilor specificate anterior, rezultă expresia lui K̂1a ı̂n care opera-
torii elementari au numai indicele k:
−1 X
n o
K̂1a = k, −k′ v̂ k, −k′ vk2 vk2′ 1̂ + vk2′ N â†−k↓ â−k↓ + vk2′ N â†k↑ âk↑
V
k,k′
−1 X
n o
+ k, −k v̂ k′ , −k′ uk vk uk′ vk′ 1̂ + uk′ vk′ N â−k↓ âk↑ + uk′ vk′ N â†k↑ â†−k↓
V
k,k′

+ N K̂1a
−1 X n

o
= k, −k′ v̂ k, −k′ vk2 vk2′ + k, −k v̂ k′ , −k′ uk vk uk′ vk′ 1̂
V
k,k′
−1 X
n o
+ k, −k′ v̂ k, −k′ vk2′ N â†k↑ âk↑ + N â†−k↓ â−k↓
V
k,k′
−1 X
n o
+ k, −k v̂ k′ , −k′ uk′ vk′ N â−k↓ âk↑ + N â†k↑ â†−k↓ + N K̂1a ;
V ′
k,k
vi. ı̂n final, se exprimă produsele normale ı̂n termeni de operatori elementari transformaţi, pe
baza relaţiilor (10.60), astfel ı̂ncât, după regruparea termenilor, se obţine:
−1 X n

K̂1a = k, −k′ v̂ k, −k′ vk2 vk2′ + k, −k v̂ k′ , −k′ uk vk uk′ vk′ 1̂
V
k,k′

+ k, −k′ v̂ k, −k′ vk2′ (u2k − vk2 ) − k, −k v̂ k′ , −k′ uk′ vk′ 2 uk vk α̂†k α̂k + β̂−k
†
β̂−k

o
+ k, −k′ v̂ k, −k′ vk2′ 2 uk vk + k, −k v̂ k′ , −k′ uk′ vk′ (u2k − vk2 ) α̂†k β̂−k
†
+ β̂−k α̂k

+ N K̂1a . (10.63)
În ultima relaţie se observă că s-a exprimat operatorul K̂1a prin descompunerea sa ı̂n parte
banală (primul termen), parte diagonală (al doilea termen), parte nediagonală (al treilea termen)
şi parte cu produse de câte 4 operatori elementari (al paterulea termen, care este produsul normal
al operatorului hamiltonian corespunzător interacţiilor cu spini anti-paraleli).
E3. Termenul bi-particulă corespunzător interacţiei cu spini paraleli K̂1a este descris prin
formula (10.50a):
−1 X
n o
K̂1p = k, k′ v̂ k + q, k′ − q â†k↑ â†k′ ↑ âk′ −q↑ âk+q↑ + â†−k↓ â†−k′ ↓ â−k′ +q↓ â−k−q↓ .
2V ′
k,k ,q
Acest termen se prelucrează ı̂n mod similar cu termenul precedent (care a corespuns interacţiei
cu spini anti-paraleli), dar implică un număr dublu de sub-termeni (deoarece K̂1p conţine 2 tipuri
de produse cu 4 ioeratori elementari fermionici); ca urmare, se parcurg următoarele etape:
i. se utilizează formula (10.58b) pentru exprimarea primului produs de 4 operatori elementari
prin produse normale şi contracţii, apoi se substituie expresiile contracţiilor utilizând relaţiile
(10.59) şi se regrupează termenii similari, astfel ı̂ncât rezultă următoarele egalităţi succesive:
â†k↑ â†k′ ↑ â(k′ −q)↑ â(k+q)↑

= N â†k↑ â†k′ ↑ â(k′ −q)↑ â(k+q)↑ + â†k↑ â†k′ ↑ N â(k′ −q)↑ â(k+q)↑ − â†k↑ â(k′ −q)↑ N â†k′ ↑ â(k+q)↑
| {z } | {z }
=0 2
= δk,k′ −q vk

+ â†k↑ â(k+q)↑ N â†k′ ↑ â(k′ −q)↑ + â†k′ ↑ â(k′ −q)↑ N â†k↑ â(k+q)↑
| {z } | {z }
2
= δq,0 vk 2
= δq,0 vk ′

− â†k′ ↑ â(k+q)↑ N â†k↑ â(k′ −q)↑ + â(k′ −q)↑ â(k+q)↑ N â†k↑ â†k′ ↑ + â†k↑ â†k′ ↑ â(k′ −q)↑ â(k+q)↑
| {z } | {z } | {z } | {z }
2
= δk′ ,(k+q) vk =0 =0 =0
′
− â†k↑ â(k′ −q)↑ â†k′ ↑ â(k+q)↑ + â†k↑ â(k+q)↑ â†k′ ↑ â(k′ −q)↑ ;
| {z } | {z } | {z } | {z }
2 =δ
= δk,(k′ −q) vk 2 2 2
k′ ,(k+q) vk′ = δq,0 vk ′ = δq,0 vk ′

= N â†k↑ â†k′ ↑ â(k′ −q)↑ â(k+q)↑ − δk,(k′ −q) vk2 N â†k′ ↑ âk′ ↑ + δq,0 vk2 N â†k′ ↑ âk′ ↑

+ δq,0 vk2′ N â†k↑ âk↑ − δk′ ,(k+q) vk2′ N â†k↑ âk↑ − δk,(k′ +q) vk2 vk2′ 1̂ + δq,0 vk2 vk2′ 1̂
n o
= δq,0 vk2 vk2′ 1̂ + vk2 N â†k′ ↑ âk′ ↑ + vk2′ N â†k↑ âk↑
n o
− δq,(k−k′ ) vk2 vk2′ 1̂ + vk2 N â†k′ ↑ âk′ ↑ + vk2′ N â†k↑ âk↑ + N â†k↑ â†k′ ↑ â(k′ −q)↑ â(k+q)↑
(se observă că ultima expresie conţine o sumă constituită din operatori banali, produse nornale
de 2 operatori elementari fermionici şi produse normale de 4 operatori elementari fermionici);
ii. se utilizează aceeeaşi metodă pentru transformările celui de-al doilea produs:
â†−k↓ â†−k′ ↓ â−(k′ −q)↓ â−(k+q)↓

= N â†−k↓ â†−k′ ↓ â−(k′ −q)↓ â−(k+q)↓ − â†−k↓ â†−k′ ↓ N â−(k′ −q)↓ â−(k+q)↓
| {z }
=0

− â†−k↓ â−(k′ −q)↓ N â†−k′ ↓ â−(k+q)↓ + â†−k↓ â−(k+q)↓ N â†−k′ ↓ â−(k′ −q)↓
| {z } | {z }
2
= δk,k′ −q vk 2
= δq,0 vk

+ â†−k′ ↓ â(k′ −q)↓ N â†−k↓ â−(k+q)↓ − â†−k′ ↓ â(−k+q)↓ N â†−k↓ â−(k′ −q)↓
| {z } | {z }
2
= δq,0 vk 2
= δk′ ,(k+q) vk
′ ′

+ â−(k′ −q)↓ â−(k+q)↓ N â†−k↓ â†−k′ ↓ + â†−k↓ â†−k′ ↓ â−(k′ −q)↓ â−(k+q)↓
| {z } | {z } | {z }
=0 =0 =0
− â†−k↓ â−(k′ −q)↓ â†−k′ ↓ â−(k+q)↓ + â†−k↓ â−(k+q)↓ â†−k′ ↓ â−(k′ −q)↓ ;
| {z } | {z } | {z } | {z }
2
= δk,(k′ −q) vk 2
= δk′ ,(k+q) vk 2
= δq,0 vk 2
= δq,0 vk
′ ′ ′

= N â†−k↓ â†−k′ ↓ â−(k′ −q)↓ â−(k+q)↓ − δk,(k′ −q) vk2 N â†−k′ ↓ â−k′ ↓ + δq,0 vk2 N â†−k′ ↓ â−k′ ↓

+ δq,0 vk2′ N â†−k↓ â−k↓ − δk′ ,(k+q) vk2′ N â†−k↓ â−k↓ − δk,(k′ +q) vk2 vk2′ 1̂ + δq,0 vk2 vk2′ 1̂
n o
= δq,0 vk2 vk2′ 1̂ + vk2 N â†−k′ ↓ â−k′ ↓ + vk2′ N â†−k↓ â−k↓
n o
− δq,(k−k′) vk2 vk2′ 1̂ + vk2 N â†−k′ ↓ â−k′ ↓ + vk2′ N â†−k↓ â−k↓

+ N â†−k↓ â†−k′ ↓ â−(k′ −q)↓ â−(k+q)↓
(se observă că ultima expresie conţine o sumă constituită din operatori banali, produse nornale
de 2 operatori elementari fermionici şi produse normale de 4 operatori elementari fermionici, ı̂n
mod similar cazului anterior);
iii. se substituie rezultatele anterioare ı̂n expresia operatorului K̂1p , se reduc sumele datorită
simbolului Kronecker şi se grupează termenii similari, astfel ı̂ncât se obţine:
−1 X
n
K̂1p = k, k′ v̂ k, k′ vk2 vk2′ 1̂ + vk2 N â†k′ ↑ âk′ ↑ + vk2′ N â†k↑ âk↑
2V
k,k′
o
+ vk2 vk2′ 1̂ + vk2 N â†−k′ ↓ â−k′ ↓ + vk2′ N â†−k↓ â−k↓
−1 X
n
− k, k′ v̂ k, k′ vk2 vk2′ 1̂ + vk2 N â†k′ ↑ âk′ ↑ + vk2′ N â†k↑ âk↑
2V
k,k′
o
+ vk2 vk2′ 1̂ + vk2 N â†−k′ ↓ â−k′ ↓ + vk2′ N â†−k↓ â−k↓
−1 X
n
+ k, k′ v̂ k + q, k′ − q N â†k↑ â†k′ ↑ â(k′ −q)↑ â(k+q)↑
2V
k,k′ ,q
o
+ N â†−k↓ â†−k′ ↓ â−(k′ −q)↓ â−(k+q)↓ ;
iv. ı̂n expresia precedentă se efectuează schimbările de variabile (k, k′ ) → (k′ , k), ı̂n primii
doi termeni, astfel ı̂ncât toţi operatorii elementari să aibă indicii k (ca rezultat apare factorul 2),
iar al treilea termen este ordonarea normală a operatorului K̂1p :
−1 X n

o
K̂1p = k, k′ v̂ k, k′ − k, k′ v̂ k′ , k vk2 vk2′ 1̂
V
k,k′
1 X

n o
+ k, k′ v̂ k, k′ − k, k′ v̂ k′ , k vk2′ N â†k↑ âk↑ + N â†−k↓ â−k↓ + N K̂1p ;
V ′
k,k
v. ı̂n final, se exprimă produsele normale ı̂n termeni de operatori elementari transformaţi, pe
baza relaţiilor (10.60), astfel ı̂ncât, după regruparea termenilor, se obţine:
−1 Xn

K̂1p = k, k′ v̂ k, k′ − k, k′ v̂ k′ , k vk2 vk2′ 1̂
V
k,k′

+ k, k′ v̂ k, k′ − k, k′ v̂ k′ , k vk2′ (u2k − vk2 ) α̂†k α̂k + β̂−k
†
β̂−k

o
+ k, k′ v̂ k, k′ − k, k′ v̂ k′ , k vk2′ 2 uk vk α̂†k β̂−k†
+ β̂−k α̂k + N K̂1p .
(10.64)
În ultima relaţie se observă că s-a exprimat operatorul K̂1p prin descompunerea sa ı̂n parte banală
(primul termen ∼ 1̂), parte diagonală (al doilea termen ∼ α̂†k α̂k + β̂−k †
β̂−k ), parte nediagonală
† †
(al treilea termen ∼ α̂k α̂k + β̂−k β̂−k ) şi parte cu produse de câte 4 operatori elementari ordonaţi

normal (N K̂1p ), ı̂n mod similar cu expresia (10.62) a operatorului corespunzător interacţiei cu
spini anti-paralali.
E4. Hamiltonianul grand-canonic transformat, conform relaţiilor (10.42) şi (10.44), este
K̂ = K̂0 + K̂1a + K̂1p ; (10.65)
se utilizează expresiile (10.62) pentru K̂0 , (10.63) pentru K̂1a şi (10.64) pentru K̂1p , iar apoi se
grupează termenii similari ı̂n parte banală, parte diagonală, parte nediagonală şi parte constituită
din produse de 4 operatori ordonaţi normal:
K̂ = Ω0 1̂ + K̂d + K̂n + K̂ ′ , (10.66)
unde termenii din relaţia precedentă au următoarele expresii şi semnificaţii:
i. Ω0 este partea scalară a operatorului banal:
Xn 1 X h

i o
Ω0 = 2(ε0k − µ) − k, k′ v̂ k, k′ − k, k′ v̂ k′ , k + k, −k′ v̂ k, −k′ vk2′ vk2
V ′
k k
X
′
−
k, −k v̂ k , −k′ uk vk uk′ vk′ ;
k,k′
ii. K̂d este termenul diagonal ı̂n produse de 2 operatori elementari transformaţi
Xnh 1 X

i
K̂d = (ε0k − µ) − k, k′ v̂ k, k′ − k, k′ v̂ k′ , k + k, −k′ v̂ k, −k′ vk2′ (u2k − vk2 )
V ′
k k
X
o
+ k, −k v̂ k′ , −k′ uk′ vk′ 2 uk vk α̂†k α̂k + β̂−k †
β̂−k ;
k′
iii. K̂n este termenul nediagonal ı̂n produse de 2 operatori elementari transformaţi
X nh 1 X

i
K̂n = (ε0k − µ) − k, k′ v̂ k, k′ − k, k′ v̂ k′ , k + k, −k′ v̂ k, −k′ vk2′ 2 uk vk
V ′
k k
X
′ o
− k, −k v̂ k , −k′ uk′ vk′ (u2k − vk2 ) α̂†k β̂−k
†
+ β̂−k α̂k ;
k′
iv. K̂ ′ este termenul constituit din produse de câte 4 operatori elementari ordonaţi normal:

K̂ ′ = N K̂1a + N K̂1p = N K̂1 = N Ĥint .
Expresiile precedente se simplifică prin introducerea matricii efective de interaţie

k, k′ v̂ k, k′ ≡ k, k′ v̂ k, k′ − k, k′ v̂ k′ , k + k, −k′ v̂ k, −k′ ; (10.67)
ca urmare, termenii precedenţi se rescriu ı̂n forma:

X nh 1 X
i 1 X
o
Ω0 = 2(ε0k − µ) − k, k′ v̂ k, k′ vk2′ vk2 − k, −k v̂ k′ , −k′ uk′ vk′ uk vk ,
V ′ V ′
k k k
(10.68a)
X nh 1 X
i
K̂d = (ε0k − µ) − k, k′ v̂ k, k′ vk2′ (u2k − vk2 )
V ′
k k
1 X
o
+ k, −k v̂ k′ , −k′ uk′ vk′ 2 uk vk α̂†k α̂k + β̂−k†
β̂−k , (10.68b)
V ′
k
X nh 1 X
i
K̂n = 0
(εk − µ) − k, k′ v̂ k, k′ vk2′ 2 uk vk
V ′
k k
1 X
o
− k, −k v̂ k′ , −k′ uk′ vk′ (u2k − vk2 ) α̂†k β̂−k
†
+ β̂−k α̂k , (10.68c)
V ′
k
Este convenabil să se introducă următoarele mărimi (a căror semnificaţie fizică va fi stabilită
ulterior):
1 X

ξk ≡ (ε0k − µ) − k, −k v̂ k′ , −k′ vk2′ , (10.69a)
V ′
k
1 X
′
∆k ≡ k, −k v̂ k , −k′ uk′ vk′ . (10.69b)
V ′
k
Atunci, expresiile (10.68) se rescriu ı̂n forma:

X n 1 X
o
Ω0 = 2 ξk + k, −k v̂ k′ , −k′ vk2′ vk2 − ∆k uk vk , (10.70a)
V ′
k k
Xn o
K̂d = ξk (uk − vk ) + ∆k 2 uk vk α̂†k α̂k + β̂−k
2 2 †
β̂−k , (10.70b)
k
Xn o
K̂n = ξk 2 uk vk − ∆k (u2k − vk2 ) α̂†k β̂−k
†
+ β̂−k α̂k , (10.70c)
k
Observaţii:
i. Expresia dedusă pentru hamiltonianul grand-canonic (10.66) este exactă, adică este obţinută
fără aproximaţii.
ii. Condiţia de diagonalizare implică anularea termenului nediagonal
K̂n = 0̂ , (10.71a)
ceea ce revine la condiţia de anulare a coeficienţilor din formula (10.70c):
ξk 2 uk vk − ∆k (u2k − vk2 ) = 0 . (10.71b)
Atunci hamiltonianul grand-canonic se reduce la suma dintre termenul banal, termenul diagonal
şi termenul K̂ ′ (acest ultim termen se neglijează ı̂ntr-o primă aproximaţie, contribuţia sa fiind
considerată o perturbaţie).
F. Transformarea operatorilor număr de particule şi impuls

Operatorul număr de particule este descris prin formula (10.46), ı̂n care se substituie operatorii
elementari prin operatorii elementari transformaţi, conform relaţiilor (10.61), iar apoi se grupează
termenii similari:
Xn † o
N̂ = âk↑ âk↑ + â†−k↓ â−k↓
k
X nh i
= †
u2k α̂†k α̂k − vk2 β̂−k β̂−k + uk vk α̂†k β̂−k
†
+ β̂−k α̂k + vk2 1̂
k
h io
†
+ − vk2 α̂†k α̂k + u2k β̂−k β̂−k + uk vk α̂†k β̂−k
†
+ β̂−k α̂k + vk2 1̂
Xn o
= 2 vk2 1̂ + (u2k − vk2 ) α̂†k α̂k + β̂−k
†
†
+ β̂−k α̂k . (10.72)
k
Operatorul impuls este descris prin formula (10.47) şi se prelucrează ı̂n mod analog cu operatorul
precedent
X n o
P̂ = ~k â†k↑ âk↑ − â†−k↓ â−k↓
k
X nh i
= ~k u2k α̂†k α̂k − vk2 β̂−k
†
†
+ β̂−k α̂k + vk2 1̂
k
h io
− − vk2 α̂†k α̂k + u2k β̂−k †
†
+ β̂−k α̂k + vk2 1̂
X n o
= ~k (u2k + vk2 ) α̂†k α̂k − (u2k + vk2 ) β̂−k
†
β̂−k
k
X
= ~k α̂†k α̂k − β̂−k
†
β̂−k , (10.73a)
k
unde ultima expresie s-a obţinut prin utilizarea condiţiei de canonicitate (10.52); dacă ı̂n al doilea
termen al expresiei precedente se face schimbarea de variabilă k → −k, atunci se obţine forma
simetrică a operatorului impuls:
X
P̂ = ~k α̂†k α̂k + β̂k† β̂k . (10.73b)
k
G. Concluzii asupra diagonalizării hamiltonianului

G1. Se consideră că hamiltonianul grand-canonic al sistemului este exprimat ı̂n forma (10.66)
şi apoi este diagonalizat, prin impunerea condiţiei (10.71b), care conduce la anularea termenului
bi-operatorial nediagonal (K̂n = 0̂), iar ı̂n final se neglijează termenul constituit din produse de
4 operatori de câmp (adică se neglijează termenul K̂ ′ ); atunci hamiltonianul grand-canonic al
sistemului este redus la partea diagonală (K̂d ) la care se adaugă termenul banal:
K̂ 0 ≡ Ω0 1̂ + K̂d . (10.74)
Pe baza formule.lor (10.70) şi (10.73) se observă că partea diagonală a hamiltonianului grand-
canonic comută cu operatorul impuls:
0
K̂ , P̂ − = 0 . (10.75)
Pe de altă parte, ı̂nsă operatorul număr de particule nu comută nici cu partea diagonală a
hamiltonianului grand-canonic, nici cu operatorul impuls:
0
K̂ , N̂ − 6= 0 ,

P̂ , N̂ − 6= 0 .
G2. Pe baza condiţiei de diagonalizare (10.71), adică K̂n = 0̂, hamiltonianul grand-canonic
al sistemului este
K̂ = Ω0 1̂ + K̂d + K̂n + K̂ ′ = K̂ 0 + K̂ ′ ; . (10.76)

Termenul K̂ ′ = N Ĥint este considerat un hamiltonian de perturbaţie şi are medie nulă pe starea
fundamentală a sistemului: hO|K̂ ′ |Oi = 0, deoarece operatorii componenţi sunt ordonaţi normal;
ı̂n plus, acest termen descrie interacţia ı̂ntre cuasi-particule (excitaţiile sistemului).
Aproximaţia de ordinul 0 consideră K̂ ′ ca fiind neglijabil, astfel ı̂ncăt K̂ ≈ K̂ 0 , iar ı̂n
aproximaţii de ordin superior, se include termenul K̂ ′ ca o perturbaţie.
10.2.3 Determinarea coeficienţilor transformării canonice

A. Condiţiile pentru coeficienţii transformării canonice (uk şi vk ) sunt date de
condiţia de canonicitate (10.52) şi de condiţia de diagonalizare a părţii 2-operatorială a ha-
miltonianului grand-canonic (10.71b):
u2k + vk2 = 1 ,
ξk · 2 uk vk − ∆k · (u2k − vk2 ) = 0 ,
unde ∆k şi ξk sund definite prin formulele (10.69):
1 X

∆k ≡ k, −k v̂ k′ , −k′ uk′ vk′ ,
V ′
k
1 X

ξk ≡ (ε0k − µ) − k, −k v̂ k′ , −k′ vk2′ .
V ′
k
În mod similar cazului bosonic, este convenabil să se utilizeze o reprezentare parametrică a soluţiei
sistemului (10.52) + (10.71b), astfel ı̂ncât una dintre condiţii să fie satisfăcută ı̂n mod automat;
atunci, se alege următoarea reprezentare parametrică a soluţiei:

uk = cos χk ,
(10.77)
vk = sin χk ;
ı̂n acest caz condiţia de canonicitate este automat satisfăcută:
u2k + vk2 = cos2 χk + sin2 χk = 1 , ∀ χk ∈ R .
Ca urmare, condiţia de diagonalizare devine ecuaţia pentru parametrul χk ; se observă că se
exprimă ı̂n mod simplu combinaţiile coeficienţilor care apar ı̂n condiţia de diagonalizare:
u2k − vk2 = cos2 χk − sin2 χk = cos(2χk ) ,
2 uk vk = 2 cos χk sin χk = sin(2χk ) ;
atunci ecuaţia parametrului χk este
∆k
ξk · sin(2χk ) = ∆k · cos(2χk ) =⇒ tan(2χk ) = . (10.78)
ξk
Se observă că mărimile ∆k şi ξk , definite prin formulele (10.69), sunt dependente de coeficienţii
transformării canonice (uk şi vk ), astfel ı̂ncât ecuaţia pentru parametrul χk este o ecuaţie implicită
(situaţia este mai complicată decât ı̂n cazul bosonic); ca urmare, este convenabil să se utilizeze
mărimile ∆k şi ξk ca parametri de bază.
B. Exprimarea coeficienţilor transformării prin parametrii ∆k şi ξk se obţine din

relaţiile stabilite anterior:
1 1 ξk
u2k − vk2 = cos(2χk ) = p 2
=s =±p 2 2
, (10.79a)
1 + tan (2χk ) 2
∆k ξk + ∆k
1+ 2
ξk
∆2k
tan(2χk ) ∆k ξk2
2 uk vk = sin(2χk ) = p = s =±p 2 , (10.79b)
2
1 + tan (2χk ) ∆2k ξk + ∆2k
1+ 2
ξk
unde ı̂n ambele relaţii precedente se alege semnul “+” sau semnul “–”.
Din rezultatele precedente se obţin expresiile coeficienţilor transformării canonice:

 2  2 1 ±ξk
 uk + vk2 = 1 ,  u
 k = 1 + p ,
ξk 2 ξk2 + ∆2k
2 2 =⇒ 1 ±ξk (10.80)
 uk − vk = ± p 2 ; 

ξk + ∆2k  vk2 = 1− p 2 .
2 ξk + ∆2k
C. Ecuaţiile parametrilor ∆k şi ξk (numite ı̂n mod uzual ecuaţiile BCS ) se obţin din
formulele de definiţie (10.69) şi rezultatele precedente:
1 X

∆k = k, −k v̂ k′ , −k′ uk′ vk′
V ′
k
1 X
±∆k
= k, −k v̂ k′ , −k′ p 2 , (10.81a)
2V ′ ξk + ∆2k
k
1 X

ξk = (ε0k − µ) − k, −k v̂ k′ , −k′ vk2′
V ′
k
1 X
±ξk
0
= (εk − µ) − k, −k v̂ k′ , −k′ 1 − p 2 . (10.81b)
2V ′ 2
ξk + ∆k
k
Observaţie: ecuaţiile BCS sunt un sistem de ecuaţii integrale cuplate, deoarece la limita termo-
dinamică sumarea după valorile vectorului de undă devine integrală:
Z
1 X
f (k′ ) = d3 k′ f (k′ ) ;
V ′ LT R3
k
de asemenea, pentru rezolvarea sistemului (10.81) este necesar să se precizeze semnul “±” 4 .
D. Consecinţe directe ale ecuaţiilor BCS (obţinute fără rezolvarea ecuaţiilor).

i. Se introduce notaţia (se va arăta ulterior semnificaţia fizică a acestei mărimi)
q
Ek ≡ ξk2 + ∆2k ; (10.82)
ca urmare, formulele (10.80) se exprimă ı̂n mod mai condensat
1 ± ξk
u2k = 1+ , (10.83a)
2 Ek
1 ± ξk
vk2 = 1− ; (10.83b)
2 Ek
4 Se va arăta ulterior că este necesar să se aleagă semnul “+” pentru a obţine rezultate corecte din punct de
vedere fizic.
de asemenea, formulele (10.79) devin:

± ξk
u2k − vk2 = , (10.84a)
Ek
± ∆k
2 uk vk = ; (10.84b)
Ek
ii. În termeni de noile mărimi ξk , ∆k şi Ek partea banală a hamiltonianului grand-canonic,
descrisă prin formula (10.70a), devine:
X n o
Ω0 = (ε0k − µ) + ξk vk2 − ∆k uk vk
k
X n Ek + (± ξk ) ± ∆k o
= (ε0k − µ) + ξk − ∆k ; (10.85)
2 Ek 2 Ek
k
ı̂n mod similar, partea diagonală a hamiltonianului grand-canonic, descrisă prin formula (10.70b),
devine:
Xn o
K̂d = ξk (u2k − vk2 ) + ∆k 2 uk vk α̂†k α̂k + β̂−k
†
β̂−k
k
X
=± Ek α̂†k α̂k + β̂−k
†
β̂−k , (10.86)
k
deoarece
± ξk ± ∆k ξ 2 + ∆2k
ξk (u2k − vk2 ) + ∆k 2 uk vk = ξk + ∆k =± k = ± Ek .
Ek Ek Ek
Rezultatul (10.86) are următoarele consecinţe:
• mărimea ± Ek reprezintă energia unei quasi-particule (excitaţie elementară a sistemului);
• condiţia de mărginire inferioară a termenului K̂d necesită alegerea semnului “+”.
iii. Spectrulpde energie a cuasi-particulelor (excitaţiile elementare) este definit prin formula
(10.82): Ek = ξk2 + ∆2k unde paranetrii ξk şi ∆k sunt definiţi prin ecuaţiile BCS (10.81); atunci
rezultă că Ek ≥ ∆k şi această proprietate se interpretează astfel: spectrul de energii ale cuasi-
particulelor are o bandă interzisă, a cărei mărime este ∆Ek = ∆k .
iv. Potenţialul grand-canonic al sistemului la temperatura nulă (şi la potenţialul chimic
determninat ı̂n mod implicit de numărul de particule prezente ı̂n sistem) este media operatorului
hamiltonian grand-canonic ı̂n starea fundamentală a sistemului:

Ω(T = 0, µ, V ) = 0 K̂ 0 = 0 Ω0 1̂ + K̂d + K̂ ′ 0 = Ω0 , (10.87)
deoarece atât partea diagonală K̂d , cât şi partea 4-operatorială (ordonată normal) K̂ ′ , au rezultat
nul asupra stării fundamentale a sistemului. 5
Pe baza formulei (10.85) se obţine expresia potenţialului grand-canonic al sistemului la tem-
peratura nulă (când acest sistem se află ı̂n starea fundamentală):
Xn o 1
Ω0 = ε0k − µ + ξk (Ek − ξk ) − ∆2k . (10.88)
2 Ek
k
v. Operatorul număr de particule este descris prin formula (10.72) care, prin utilizare noilor
parametri, devine
Xn o
N̂ = 2 vk2 1̂ + (u2k − vk2 ) α̂†k α̂k + β̂−k
†
†
+ β̂−k α̂k
k
X n ξk ξk † † ∆k † † o
= 1− 1̂ + α̂k α̂k + β̂−k β̂−k + α̂k β̂−k + β̂−k α̂k ; (10.89)
Ek Ek Ek
k
5 Se observă că partea scalară a termenului banal din hamiltonianul grand-canonic Ω este egală cu potenţialul
0
grand-canonic al sistemului la temperatura nulă, justificându-se astfel notaţia.
6
atunci, numărul de particule ı̂n starea fundamentală este

X ξk X 0
N0 = 0 N̂ 0 = 1− = nk , (10.90)
Ek
k k
ξk
unde n0k = 1 − este funcţia de distribuţie a particulelor ı̂n starea fundamentală.
Ek
vi. Din rezultatele anterioare se obţine energia stării fundamentale a sistemului:

E0 = 0 Ĥ 0 = 0 K̂ 0 + µ 0 N̂ 0 = Ω0 + µ N0 , (10.91)
deoarece K̂ = Ĥ − µ N̂ .
10.2.4 Soluţiile ecuaţiior BCS

Ecuaţiile BCS sunt ecuaţiile parametrilor care determină transformarea canonică şi sunt des-
crise prin relaţiile (10.81) pentru alegerea semnului pozitiv:
1 X
∆k
∆k = k, −k v̂ k′ , −k′ p 2 , (10.92a)
2V ′ ξk + ∆2k
k
1 X
ξk
ξk = (ε0k − µ) − k, −k v̂ k′ , −k′ 1 − p 2 . (10.92b)
2V ′ 2
ξk + ∆k
k
Observaţii:
• ecuaţiile BCS sunt un sistem de ecuaţii integrale cuplate, care nu admite o soluţie analitică
exactă, astfel ı̂ncât este necesar să se efectueze aproximaţii;
• ecuaţia parametrului ∆k este numită ecuaţia de bandă interzisă (sau ecuaţia de gap);
această ecuaţie are 2 tipuri de soluţii:
1. soluţia banală: ∆k = 0, numită uzual soluţia normală (această soluţie este posibilă
pentru orice potenţial bi-particulă, deoarece ecuaţia este omogenă);
2. soluţia nebanală: ∆k 6= 0, numită uzual soluţia supra-conductoare.
1. Soluţia normală
În acest caz se consideră că parametrul de gap este nul pentru toate stările uni-particulă
posibile:
∆k = 0 , ∀k .
Proprietatea anterioară are următoarele consecinţe:
i. Energia unei cuasi-particule, pe baza relaţiei (10.88), devine ı̂n acest caz:
q
Ek = ξk2 + ∆2k = | ξk | , (10.93a)
unde ξk satisface ecuaţia (10.92b) pentru ∆k = 0:
1 X
ξk
ξk = (ε0k − µ) − k, −k v̂ k′ , −k′ 1 − . (10.93b)
2V ′ |ξk |
k
Se observă următoarea proprietate

ξk 0 pentru ξk > 0 ,
1− = = 2 θ(−ξk ) ;
|ξk | 2 pentru ξk < 0 ,
6 Prin †
acţiunea asupra stării fundamentale atât termenii diagonali α̂†k α̂k + β̂−k β̂−k , cât şi termenii nediagonali
α̂†k †
+ β̂−k α̂k dau rezultat nul, astfel ı̂ncât rămâne numai contribuţia termenului banal (proporţional cu
β̂−k
operatorul unitate).
atunci energia cuasi-particulei este
ξk = ǫk − µ , (10.94a)
1 X

ǫk = ε0k − k, −k v̂ k′ , −k′ θ(µ − ǫk′ ) , (10.94b)
2V ′
k
unde ǫk se observă că este energia uni-particulă efectivă ı̂n aproximaţia Hartree-Fock.
ii. Relaţiile (10.84) devin ı̂n cazul ∆k = 0:
ξk ξk
u2k − vk2 = = = sgn(ǫk − µ) , (10.95a)
Ek |ξk |
∆k
2 uk vk = =0; (10.95b)
Ek
ı̂n mod analog, relaţiile (10.83) devin


 1 ξk 1
 u2k = 1+ = 2 1 + sgn(ǫk − µ) = θ(ǫk − µ)
2 Ek uk = θ(ǫk − µ) ,
1 ξk =⇒ (10.96)
 vk = θ(µ − ǫk ) .
 vk =
2
1− = 21 1 − sgn(ǫk − µ) = θ(µ − ǫk )
2 Ek
iii. Transformarea canonică, descrisă ı̂n cazul general prin relaţiile (10.51), devine ı̂n acest
caz:
(
† âk↑ pentru ǫk > µ ,
α̂k = uk âk↑ − vk â−k↓ = (10.97a)
− â†−k↓ pentru ǫk < µ ;
(
† â−k↓ pentru ǫk > µ ,
β̂−k = uk â−k↓ + vk âk↑ = (10.97b)
â†k↑ pentru ǫk < µ ;
adică transformarea canonică este transformarea particule-goluri.

iv. Potenţialul grand-canonic la temperatură nulă, a cărei formulă generală este (10.88),
capătă forma mai simplă:
Xn o 1 Xn o |ξ | − ξ
k k
Ω0 = ε0k − µ + ξk (Ek − ξk ) − ∆2k = ε0k − µ + ξk ;
2 Ek 2 |ξk |
k k
dar
|ξk | − ξk
= θ(−ξk ) = θ(µ − ǫk ) ,
2 |ξk |
1 X

ε0k − µ + ξk = 2 ξk − k, −k v̂ k′ , −k′ θ(µ − ǫk′ ) ,
2V ′
k
astfel ı̂ncât potenţialul grand-canonic la temperatură nulă are expresia

Xn 1 X
o
Ω0 = 2(ǫk − µ) − k, −k v̂ k′ , −k′ θ(µ − ǫk′ ) . (10.98)
2V ′
k k
Rezultatul (10.98) este echivalent cu expresia potenţialului grand-canonic la temperatură nulă ı̂n
aproximaţia Hartree-Fock.
2. Soluţia supra-conductoare
În acest caz se consideră parametrul de gap ca fiind nenul (∆k 6= 0), iar situaţia corespunde
din punct de vedere fizic cu starea supraconductoare a sistemului electronilor de conducţie din
metale, care este descris prin modelul BCS.
A. Aproximaţii BCS
Conform modelului Bardeen-Cooper-Schrieffer (BCS) există o interacţie atractivă ı̂ntre perechi
de electroni de conducţie care au vectori de undă opuşi şi aflaţi ı̂n vecinătaea suprafeţei Fermi;
această interacţie este un efect indirect al interacţiei dintre electroni şi fononi. 7
În cadrul teoriei BCS se utilizează următoarea aproximaţie pentru elementele de matrice ale
potenţialul de interacţie:
• acestea sunt constante şi separabile ı̂n vecinătatea suprafeţei Fermi,
• elementele de matrice ale potenţialul de interacţie sunt nule ı̂n rest;
pe baza aproximaţiei prezentate anterior rezultă expresia elementelor de matrice ale potenţialului
de interacţie

k, −k v̂ k′ , −k′ = g θ ~ ωD − |ξk | θ ~ ωD − |ξk′ | , (10.99)
unde ωD este frecvenţa de tăiere (cut-off) pentru a asigura convergenţa integralelor; se alege
această frecvenţă ca fiind egală cu frecvenţa Debye, deoarece este satisfăcută condiţia ~ωD ≫ µ.
B. Soluţia aproximativă a ecuaţiei de gap

Ecuaţia de gap este dată de relaţia (10.92a), care pentru aproximaţia BCS a potenţialului de
interacţie (10.99), devine:
1 X
∆k g X ∆k′
∆k = k, −k v̂ k′ , −k′ p 2 ≈ θ ~ ω D − |ξk | θ ~ ω D − |ξk ′| p .
2V ′ ξk + ∆2
k
2V ξ 2 + ∆2
k′ k′
k k′
Ecuaţia anterioară este de forma următoare:

∆k ≈ ∆ · θ ~ ωD − |ξk | , (10.100a)
unde ∆ este o constantă independentă de vectorul k:
g X ∆k′
∆≡ θ ~ ωD − |ξk′ | p 2 . (10.100b)
2V ′ ξk′ + ∆2k′
k
Datorită formulei (10.100a), ecuaţia constantei de gap ∆ se simplifică la forma:
g X ∆ g X 1
∆≡ θ ~ ωD − |ξk′ | p 2 =⇒ 1= θ ~ ωD − |ξk′ | p 2 ,
2V ′ ξ 2
k′ + ∆k′
2V ′ ξ 2
k′ + ∆k′
k k
care este echivalentă, la limita termodinamică, cu ecuaţia

Z
g 1 2 dk 1
1≈ k dξ p . (10.101)
2 2π 2 dǫk ǫk =µ |ξ|≤~ ωD ξ 2 + ∆2
Demonstraţie:
Pentru o funcţie f (ξk ) regulată se poate transforma suma după valorile vectorului de undă ı̂n
integrală, la limita termodinamică, iar apoi se efectuează integrala rezultantă ı̂n coordonate sferice,
deoarece integralele unghiulare sunt banale şi produc factorul total 4π:
Z
1 X d3 k
f (ξk ) θ(~ ωD − |ξk |) = 3
f (ξk ) θ(~ ωD − |ξk |)
V k R3 (2π)
Z ∞
4π
= dk k2 f (ξk ) θ(~ ωD − |ξk |) ;
(2π)3 0
ı̂n continuare se efectuează schimbarea de variabilă k → ξ şi se ţine cont de faptul că ξk = ǫk − µ
ǫk ≈ µ ,
şi ~ ωD ≪ µ, astfel ı̂ncât funcţia Heaviside θ(~ ωD − |ξk |) implică
|ξk | ≈ 0 ;
7 Interacţia electron-fonon şi teoria BCS pentru supra-conductibilitate vor fi prezentate ulterior.
Z
1 X 1 dk
f (ξk ) θ(~ ωD − |ξk |) = dξ k2 (ξ) f (ξ) θ(~ ωD − |ξ|)
V k 2π 2 dξ
Z ~ ωD
1 2 dk
≈ k dξ f (ξ)
2π 2 dξ ǫk =µ −~ ωD
Z
1 2 dk
= k dξ f (ξ) .
2π 2 dξ ǫk =µ |ξ|≤~ ωD
1
Atunci, rezultatul (10.101) se obţine pentru funcţia f (ξ) = p .
ξ2 + ∆2
Se observă că
1 2 dk
k = N (0) , (10.102)
2π 2 dǫk ǫk =µ
unde N (0) este densitatea de stări pentru o proiecţie a spinului la suprafaţa Fermi, iar integrala
din formula (10.101) se efectuează prin metode elementare:
Z Z
1 ~ωD
dξ p ~ωD
dξ p =2 p = 2 ln ξ + ξ 2 + ∆2
|ξ|≤~ ωD ξ 2 + ∆2 0 ξ 2 + ∆2 0
n p o
= 2 ln ~ ωD + (~ ωD )2 + ∆2 − ln(∆)
( s !)
~ ωD ∆2
= 2 ln 1+ 1+
∆ (~ ωD )2
~ω
D
≈ 2 ln 2 ,
∆
unde ultima egalitate s-a obţinut ı̂n aproximaţia ∆ ≪ ~ ωD .
Pe baza rezultatelor precedente se rescrie ecuaţia (10.101) ı̂n forma
~ω
D
1 ≈ g N (0) ln 2 ,
∆
iar această ecuaţie are soluţia
1
∆ ≈ 2 ~ ωD e− g N (0) , (10.103)
care este expresia teoriei BCS pentru energia benzii interzise (energia de gap). Se observă că
rezultatul este neanalitic ı̂n raport cu constanta de cuplaj g; ca urmare, acest rezultat nu s-ar fi
putut obţine prin utilizarea teoriei perturbaţiilor ı̂ntr-un ordin finit.
C. Spectrul excitaţiilor elementare este dat de formula (10.82), ı̂n care parametrul de
gap este descris de formula (10.100):
(p
q q
(ǫk − µ)2 + ∆2 , dacă |ǫk − µ| < ~ ωD ,
Ek = ξk2 + ∆2k ≈ ξk2 + ∆2 θ(~ ωD − |ξk |) =
|ǫk − µ| , dacă |ǫk − µ| > ~ ωD .
(10.104)
Observaţii:
i. Pentru starea normală (∆ = 0) spectrul de excitaţii (care sunt reprezentate de cuasi-
particule) este: Ek = | ξk | = | ǫk − µ| .
ii. La limita ∆ → 0 spectrul supra-conductor devine spectru normal.
iii. Explicaţie pentru valoarea pozitivă a energiei de cuasi-particulă (Ek ) dacă ǫk < µ: energia
se calculează faţă de nivelul Fermi (µ); ca urmare, starea fundamentală pentru (N − 1) particule
la care se adaugă un gol (cu energia ǫk < µ) este o excitaţie cu energia ∆ǫ = µ − ǫk = |ξk | > 0 .
iv. Graficul spectrului de excitaţii este prezentat ı̂n figura 10.2.
Ek
supra-conductor
normal
∆
µ − ~ωD µ µ − ~ωD ǫk
Figura 10.2: Graficul spectrului excitaţiilor elementare.
D. Coeficienţii transformării canonice au expresiile (10.83), iar acestea ı̂n cazul parti-
cular prezent devin:
 1h i
 1 ξ ǫk − µ

 1 + p k = 1 + p , pentru |ǫk − µ| < ~ ωD
2 1 ξk  2 ξk2 + ∆2 2 (ǫk − µ)(
2 + ∆2
uk = 1+ ≈
2 Ek 
 1 ξk 1 h i 1 , pentru ǫk > µ + ~ ωD

 2 1 + = 1 + sgn(ǫ k − µ) =
|ξk | 2 0 , pentru ǫk < µ − ~ ωD
 (10.105)
1 ξk 1h ǫk − µ i


 2 1 − ξ 2 + ∆2 = 2 1 − (ǫk − µ)2 + ∆2 , pentru |ǫk − µ| < ~ ωD
p p
1 ξ 
vk2 = 1+
k
≈
k (
1 ξ 1h i 0 , pentru ǫk > µ + ~ ωD
2 Ek 
 k
 2 1 − |ξ | = 2 1 − sgn(ǫk − µ) = 1 , pentru ǫ < µ − ~ ω

k k D
(10.106)
Graficele pătratelor coeficienţilor transformării canonice u2k şi vk2 , ı̂n raport cu energia uni-
particulă efectivă ǫk sunt ilustrate ı̂n figura 10.3.
u2k , vk2
1
u2k
vk2
µ
ǫk
∆
Figura 10.3: Graficele u2k şi vk2 ca funcţii de ǫk .
Funcţia de distribuţie a particulelor ı̂n starea fundamentală este dată de relaţia (10.90)
ξk
n0k = 2 vk2 = 1 − ;
Ek
din formulele (10.106), care descriu mărimea vk2 , rezultă că n0k (ǫk ) este o funcţie continuă şi
diferenţiabilă, având următoarele expresii aproximative:


 2, pentru ǫk < µ − ~ ωD ,
 ǫ k − µ
n0k ≈ 1 − p , pentru µ − ~ ωD < ǫk < µ + ~ ωD , (10.107)

 (ǫk − µ)2 + ∆2

0, pentru ǫk > µ + ~ ωD .
Pentru starea normală funcţia de distribuţie a n0k

particulelor ı̂n starea fundamentală a sistemu-
lui este 2 normal
n0n
k = 2 θ(µ − ǫk ) ,
care este o funcţie discontinuă. Se observă că

n0s 0n
k nu se poate obţine din nk prin aplicarea
teoriei perturbaţiilor. supra-conductor
Graficele funcţiilor de distribuţie a particu-
lelor pentru starea supra-conductoare şi pen-
tru starea normală sunt ilustrate ı̂n figura 10.4. µ ǫk
Figura 10.4: Graficele pentru n0s 0n

k (ǫk ) şi nk (ǫk ).
E. Numărul total de particule
(ı̂n condiţia ca potenţialul chimic µ să fie fixat) se obţine din relaţia (10.90)
X Z
d3 k 0
N= n0k = V 3
nk .
k
LT R3 (2π)
Se compară numărul de particule când sistemul este ı̂n stare supra-conductoare cu numărul de
particule când sistemul este ı̂n stare normală, ambele situaţii corespunzând la aceeaşi valoare a
potenţialului chimic:
Z
d3 k 0s
Ns − Nn = V 3
nk − n0n k ;
R3 (2π)
deoarece funcţiile de distribuţie ale particulelor pentru cele două stări sunt practic egale dacă
|ǫk − µ| > ~ ωD , adică n0s 0n
k ≈ nk , după cum se observă ı̂n mod direct din figura 10.4, rezultă că
la integrală are contribuţie dominantă numai intervalul din vecinătatea suprafeţei Fermi: ǫk ≈ µ.
Atunci diferenţa numerelor de particule este
Z h i h
d3 k ξk ξk i
Ns − Nn = V 3
θ(~ ωD − |ξk |) 1 − p − 1−
R3 (2π) ξk2 + ∆2 |ξk |
Z
4π ξk ξk
=V 2
dk k 2 −p 2 ,
(2π) |ξk |≤~ ωD |ξk | ξk + ∆2
unde ultima egalitate s-a obţinut prin utilizarea coordonatelor sferice şi efectuarea integralelor
unghiulare, care sunt banale. Se efectuează schimbarea de variabilă de integrare: k → ξ, astfel
dk
ı̂ncât se poate aplica aproximaţia k 2 dk ≈ k 2 dξ, iar diferenţa numerelor de particule
dǫk ǫk =µ
devine
Z ~ ωD
1 2 dk 1 1
Ns − Nn ≈ V k dξ ξ − p =0, (10.108)
2π 2 dǫk ǫk =µ −~ ωD |ξ| ξ 2 + ∆2
unde integrala este nulă deoarece integrandul este o funcţie impară, iar intervalul de integrare
este simetric.
Se observă că ı̂n condiţia ca potenţialul chimic să fie menţinut constant (µ = const.), ceea
ce implică condiţii grand-canonice pentru sistemul studiat, tranziţia din starea normală la starea
supra-conductoare practic nu modifică numărul de particule (Nn ≈ Ns ); rezultatul se poate
inversa: ı̂n condiţia când numărul de particule ale sistemului este constant (adică ı̂n acest caz
sistemul se află ı̂n condiţii canonice), atunci la tranziţia din starea normală ı̂n starea supra-
µs − µn
conductoare, potenţialul chimic variază ı̂n mod neglijabil: ≡ δ ≪ 1.
µn
F. Energia stării fundamentale se obţine din expresiile potenţialului grand-canonic la

temperatura nulă (Ω0 ) şi ale numărului de particule, conform relaţiei:
E0 = Ω0 + µ N .
Termenul Ω0 se obţine din formula (10.88), ı̂n care se explicitează mărimea ε0k − µ cu formula
(10.92b):
1 X
ξk′
ε0k − µ = ξk + k, −k v̂ k′ , −k′ 1 − ;
2V ′ Ek′
k
atunci se obţine:
1 X n 0 ξk ∆2 o
Ω0 = (εk − µ) + ξk 1 − − k
2 Ek Ek
k
h
1X 1 X
ξk′ i ξk ∆2
= 2 ξk + k, −k v̂ k′ , −k′ 1 − 1− − k
2 2V ′ Ek′ Ek Ek
k k
X ξk 1 X
′
= ξk 1 − p 2 + k, −k v̂ k , −k′ 1 − p ξk 1 − p k
ξ ′
ξk + ∆2k 4V ξk2 + ∆2k ξk2′ + ∆2k′
k k,k′
1X ∆2
− p k . (10.109)
2 ξk + ∆2k
2
k
Se compară energiile stărilor fundamentale pentru cazul faza supra-conductoare şi faza normală
ale sistemelor cu acelaşi număr de particule (Ns = Nn ):
(s) (n) (s) (n) (s) (n)
E0 − E0 = Ω0 (µs ) + µs N − Ω0 (µn ) + µs N = Ω0 (µs ) − Ω0 (µn ) + (µs − µn )N .
Deoarece potenţialele celor două faze au valori apropiate (aăa cu s-a arătat anterior), se exprimă
potenţialul chimic al fazei supra-conductoare prin potenţialul chimic al fazei normale, conform
relaţiei µs = µn + µn δ (unde δ ≪ 1), iar potenţialul grand-canonic al fazei supra-conductoate se
dezvoltă ı̂n primul ordin al seriei Taylor:
(s)
(s) (s) ∂Ω0
Ω0 (µs ) ≈ Ω0 (µn ) + (µs − µn ) ;
∂µ µn
atunci diferenţa energiilor stărilor fundamentale este

(s)
(s) (n) (s) (n) ∂Ω0
E0 − E0 ≈ Ω0 (µn ) − Ω0 (µn ) + + N µn δ + O(δ 2 )
∂µ µn
(s) (n)
= Ω0 (µn ) − Ω0 (µn ) + O(δ 2 ) , (10.110)
(s)
∂Ω0
unde ultima egalitate s-a obţinut deoarece = −N , astfel ı̂ncât termenul de ordinul 1 ı̂n
∂µ
parametrul mic δ se anulează.
Observaţii:
i. ı̂n aproximaţia δ ≪ 1 se poate neglija diferenţa potenţialelor chimice pentru fazele supra-
conductoare şi normală, astfel ı̂ncât se pot face calculele ı̂n condiţia µ = const. ;
ii. parametrul de gap este nul ı̂n faza normală şi are valori apreciabile numai ı̂n vecinătatea
nivelului Fermi:
(
0, starea normală ,
∆k =
∆ · θ(~ ωD − |ξk |) , starea supra-conductoare ;
(s) (n)
ca urmare, diferenţa potenţialelor grand-canonice pentru cele două faze, Ω0 (µn ) − Ω0 (µn ), are
contribuţie numai de la stări din vecinătatea nivelului Fermi (|ξk | < ~ ωD );
iii. pentru vectori de undă k şi k′ ı̂n vecinătatea fuprafeţei Fermi, este valabilă aproximaţia
v(0) − ve(|k − k′ |) ≈ −g ,
2e

Pe baza observaţiei precedente şi utilizând expresia (10.109), se obţin expresiile aproximative
ale potenţialelor grand-canonice la temperatura nulă pentru cele două faze (potenţialul grand-
(n) (s)
canonic al fazei normale Ω0 şi potenţialul grand-canonic al fazei supra-conductoare Ω0 ):
(s)
X′ ξ2 g X′ ξk ξk′
Ω0 = ξk − p 2 k 2 + 1− p 2 1 − p
ξk + ∆k 4V ξk + ∆2k ξk2′ + ∆2k′
k k,k′
1 X′ ∆2
− p k + Ω′0 , (10.111a)
2 ξ 2
k + ∆2
k
k
(n)
X′ ξk2 g X′ ξk ξk′
Ω0 = ξk − + 1− 1− + Ω′0 , (10.111b)
|ξk | 4V ′
|ξk | |ξk ′|
k k,k
P
unde ′k . . . este sumarea pentru valori din vecinătatea nivelului Fermi (adică |ξk | < ~ ωD ), iar
Ω′0 reprezintă contribuţiile stărilor uni-particulă cu vectori de undă care nu sunt ı̂n vecinătatea
nivelului Fermi; conform observaţiei anterioare, aceste stări dau contribuţii egale pentru ambele
faze, astfel ı̂ncât s-a utilizat notaţia comună Ω′0 .
Se observă că ı̂n limita termodinamică sumarea peste valorile vectorului de undă din vecină-
tatea nivelului Fermi se poate exprima prin integrala
Z Z ~ ωD
X′ d3 k 4π 2 dk
f (ξk ) = V f (ξk ) θ(~ ωD − |ξk |) ≈ V k dξ f (ξ)
LT R3 (2π)
3 (2π)3 dǫk ǫk =µ −~ ωD
k
Z ~ ωD
= V N (0) dξ f (ξ); , (10.112)
−~ ωD
unde N (0) este densitatea de stări pentru o proiecţie a spinului la suprafaţa Fermi, conform
relaţiei (10.102).
Luând ı̂n considerare rezultatele precedente, reprezentate prin relaţiile (10.110) – (10.112), se
face estimarea diferenţei dintre energiile stărilor fundamentale ale celor două faze:
(s) (n) (s) (n)

E0 − E0 ≈ Ω0 (µn ) − Ω0 (µn )
X
′ ξ2 g X′ ξk ξk′
= ξk − p 2 k 2 + 1− p 2 1 − p
ξk + ∆k 4V ξk + ∆2k ξk2′ + ∆2k′
k k,k′

1 X′ ∆2
− p k + Ω′0
2 ξk
2 + ∆2
k
k
X
′ ξk2 g X′ ξk ξk′ ′
− ξk − + 1− 1− + Ω0
|ξk | 4V ′
|ξk | |ξk′ |
k k,k
X′ ξ 2 ξ2 ∆2
k
= −p 2k − p 2
|ξk | ξk + ∆2 2 ξk + ∆2
k

g X′ ξk ξk′ ξk ξk′
+ 1− p 2 1− p 2 − 1− 1−
4V ξk + ∆2 ξk′ + ∆2 |ξk | |ξk′ |
k,k′
Z ~ ωD ξ2
ξ2 ∆2
= V N (0) dξ −p − p
LT −~ ωD |ξ| ξ 2 + ∆2 2 ξ 2 + ∆2
Z ~ ωD Z ~ ωD
g 2 2 ξ ξ′
+ V N (0) dξ dξ ′ 1− p 1− p
4V −~ ωD −~ ωD ξ 2 + ∆2 (ξ ′ )2 + ∆2
′

ξ ξ
− 1− 1− ′ .
|ξ| |ξ |
Se observă că rezultatul precedent a redus expresia diferenţei dintre energiile stcarilor fundamen-
tale ale celor două faze la evaluarea unor integrale.
Prima integrală se calculează prin metode elementare:

Z ~ ωD 2
ξ ξ2 ∆2
dξ −p − p
−~ ωD |ξ| ξ 2 + ∆2 2 ξ 2 + ∆2
Z ~ ωD Z ~ ωD p Z
2 2
∆ ~ ωD 1
=2 dξ ξ − dξ ξ + ∆ + dξ p
0 0 2 0 ξ 2 + ∆2
2 h p p i ∆2 p ~ ωD
ξ ξ 2 2
∆2 2 2 2 2
=2 − ξ +∆ + ln ξ + ξ + ∆ + ln ξ + ξ + ∆
2 2 2 2 0
2 p ~ ωD
ξ ξ
=2 − ξ 2 + ∆2
2 2 0
r ∆ 2
= (~ ωD )2 1 − 1 + ;
~ ωD
deoarece ∆ ≪ ~ ωD , rezultatul integralei se aproximează astfel:

h ∆ 2 i1/2 h
1 ∆ 2 i 1
(~ ωD )2 1 − 1 + ≈ (~ ωD )2 1 − 1 + ≈ − ∆2 .
~ ωD 2 ~ ωD 2
A doua integrală este nulă

Z ~ ωD Z ~ ωD
ξk ξ′ ξ ξ′
dξ dξ ′ 1− p 1− p − 1− 1− ′
−~ ωD −~ ωD ξ 2 + ∆2 (ξ ′ )2 + ∆2 |ξ| |ξ |
Z ~ ωD Z ~ ωD
ξ ξ′ ξ ξ′
= dξ dξ ′ − p −p +p p
−~ ωD −~ ωD ξ 2 + ∆2 (ξ ′ )2 + ∆2 ξ 2 + ∆2 (ξ ′ )2 + ∆2
′ ′

ξ ξ ξ ξ
+ + −
|ξ| |ξ ′ | |ξ| |ξ ′ |
=0,
deoarece integrandul este o funcţie impară ı̂n raport cu ambele variabile ξ şi ξ ′ .
Atunci diferenţa energiilor stărilor fundamentale ale fazelor supra-conductoare şi normală este
(s) (n) 1
E0 − E0 ≈ − V N (0) ∆2 . (10.113)
2
Se observă că starea fundamentală a fazei supra-conductoare are energie mai mică decât starea
(s) (n)
fundamentală a fazei normale: E0 < E0 , ceea ce implică stabilitatea sistemului ı̂n starea
supraconductoare (starea normală este instabilă).
Capitolul 11
Metoda ecuaţiei de mişcare
11.1 Principiul metodei

A. Se consideră sistemul constituit din multe particule şi care este caracterizat prin hamiltonia-
nul model Ĥ; prin metoda ecuaţiei de mişcare, propusă de Sawada, se obţin starea fundamentală
şi spectrul excitaţiilor elementare ale sistemului (definit prin hamiltonianul model).
B. Se caută operatori Ω̂k care satisfac proprietatea

Ĥ , Ω̂k − = −~ ωk Ω̂k , (11.1a)
din care rezultă prin conjugare hermitică relaţia de comutare

Ĥ , Ω̂†k − = +~ ωk Ω̂†k , (11.1b)
Se consideră o stare proprie a hamiltonianului Ĥ, caracterizată prin vectorul propriu |Ψα i şi
valoarea proprie corespondentă Eα ; atunci, ecuaţia cu valori proprii a energiei este
Ĥ |Ψα i = Eα |Ψα i . (11.2)
Dacă se utilizează proprietatea de definiţie a operatorului Ω̂k , reprezentată prin relaţiile (11.1),
atunci se obţine (
Ĥ , Ω̂k − |Ψα i = −~ ωk Ω̂k |Ψα i ,
(11.3)
Ĥ , Ω̂†k − |Ψα i = ~ ωk Ω̂†k |Ψα i .
Pe de altă parte, pe baza ecuaţiei cu valori proprii (11.2), acţiunile comutatorilor asupra vectorului
propriu al energiei dau următoarele rezultate:
(
Ĥ , Ω̂k − |Ψα i = Ĥ Ω̂k |Ψα i − Ω̂k Ĥ |Ψα i = Ĥ Ω̂k |Ψα i − Eα Ω̂k |Ψα i ,

Ĥ , Ω̂†k − |Ψα i = Ĥ Ω̂†k |Ψα i − Ω̂k Ĥ |Ψα i = Ĥ Ω̂†k |Ψα i − Eα Ω̂†k |Ψα i ;
ca urmare, relaţiile (11.3) devin

Ĥ Ω̂k |Ψα i = Eα − ~ ωk Ω̂k |Ψα i , (11.4a)

Ĥ Ω̂†k |Ψα i = Eα + ~ ωk Ω̂†k |Ψα i . (11.4b)
Interpretarea rezultatelor:
†
• |Ψ− +
α,k i ≡ Ω̂k |Ψα i şi |Ψα,k i ≡ Ω̂k |Ψα i sunt stări proprii ale energiei sistemului, cores-
punzătoare valorilor proprii Eα − ~ ωk şi Eα + ~ ωk .
• Daă ωk > 0, atunci Ω̂†k este operatorul de creare a unei excitaţii a sistemului, iar Ω̂k este
operatorul de anihilare a unei excitaţii; dacă ωk < 0, atunci situaţia se inversează, adică Ω̂†k
devine operator de anihilare şi Ω̂k devine operator de creare pentru excitaţii ale sistemului.
267
268 CAPITOLUL 11. METODA ECUAŢIEI DE MIŞCARE
• Dacă starea fundamentală a sistemului este descrisă prin vectorul |Ψ0 i şi are energia E0 ,
atunci rezultă proprietăţile:
– starea proprie excitată este descrisă prin vectorul de stare |Ψk i şi are energia Ek , date
de relaţiile:
|Ψk i = Ω̂†k |Ψ0 i ,

Ek = E0 + ~ ωk ;
adică |Ψk i este un vector propriu al energiei sistemului, conform ecuaţiei cu valori
proprii Ĥ |Ψk i = Ek |Ψk i, iar ~ ωk este energia de excitaţie corespunzătoare;
– deoarece ı̂n starea fundamentală sunt absente excitaţiile, atunci vectorul stării fun-
damentale satisface condiţia
Ω̂k |Ψ0 i = |∅i , ∀k ,
adică operatorii de anihilare a excitaţiilor distrug starea fundamentală; aceasta este

condiţia din care se poate determina vectorul stării fundamentale |Ψ0 i.
În formularea Heisenberg, operatorul de excitaţie Ω̂kH (t) este definit prin relaţia standard:
i i
Ω̂kH (t) ≡ Û † (t, 0) · Ω̂k · Û (t, 0) = e ~ tĤ Ω̂k e− ~ tĤ , (11.5)
unde expresia operatorului de evoluţie din ultima egalitate este consecinţa faptului că s-a consi-
derat hamiltonianul sistemului independent de timp (sistemul este conservativ).
Din definiţia anterioară rezultă ecuaţia diferenţială a operatorului de excitaţie, care este
ecuaţia de evoluţie Heisenberg (1.39): 1
∂
i~ Ω̂kH (t) = Ω̂kH (t) , Ĥ − = +~ ωk Ω̂kH (t) . (11.6)
∂t
Deoarece ecuaţia (11.6) este de tipul ecuaţiei (2.124), atunci soluţia este
Ω̂kH (t) = e−iωk t Ω̂k . (11.7)
Pe baza rezultatelor precedente se obţine evoluţia temporală a vectorului stării excitate (ı̂n for-
mularea Schrödonger):
i i i
|ΨkS (t)i = Û (t, 0) |ΨkS (0)i = e− ~ tĤ |Ψk i = e− ~ Ek t |Ψk i = e− ~ (E0 +~ωk )t Ω̂†k |Ψ0 i . (11.8)
C. Comentarii:
i. Situaţia ideală corespunde unui sistem pentru care există operatori Ω̂k , care satisfac exact
relaţiile de comutare (11.1); ca urmare, ı̂n acest caz stările |Ψk i ≡ Ω̂†k |Ψ0 i sunt stări staţionare
exacte ale sistemului.
ii. Situaţia uzuală corespunde la sisteme pentru care este necesar să se efectueze aproximaţii
ı̂n vederea satisfacerii relaţiilor de comutare (11.1); această operaţie implică ı̂n general liniarizarea
hamiltonianului, dar aproximaţia explicită depinde de caracteristicile intrinseci ale sistemului.
În acest caz |Ψk i ≡ Ω̂†k |Ψ0 i este o aproximaţie pentru o stare excitată a sistemului; ı̂n funcţie
de valoarea pulsaţiei ωk apar 2 situaţii:
a) ωk ∈ R+ (adică pulsaţia este o mărime reală pozitivă); ı̂n acest caz |Ψk i este o stare stabilă.
b) ωk = ωk0 + iγk (adică pulsaţia este o mărime complexă); conform relaţiei (11.8), ı̂n acest
caz vectorul de stare al sistemului evoluează ı̂n timp conform relaţiei
i 0
|ΨkS (t)i = e γk t e− ~ (E0 +~ωk )t Ω̂†k |Ψ0 i ; (11.9)
dacă γk < 0, atunci |ΨkS (t)i este o stare amortizată, iar dacă γk > 0, atunci |ΨkS (t)i este
o stare instabilă.
1 Forma simplă a ecuaţiei de evoluţie pentru operatorii de excitaţie oferă explicaţia terminologiei metoda ecuaţiei
de mişcare, utilizată pentru metoda prezentă de tratare a sistemelor multi-particulă.

11.1. PRINCIPIUL METODEI 269
iii. Deoarece metoda ecuaţiei de mişcare se aplică pentru sisteme descrise ı̂n formalismul Cu-
antificării II, atunci este convenabil să se utilizeze formularea grand-canonică (ı̂n locul formulării
canonice).
Se consideră că vectorul |Ψα i reprezintă o stare proprie comună pentru hamiltonian (Ĥ) şi
operatorul număr de particule (N̂ ), astfel ı̂ncât sunt satisfăcute ecuaţiile cu valori proprii

Ĥ |Ψα i = Eα |Ψα i ,
(11.10)
N̂ |Ψα i = N |Ψα i .
Hamiltonianul grand-canonic K̂ ≡ Ĥ − µ N̂ are dependenţă parametrică ı̂n raport cu potenţialul

chimic (µ) şi |Ψα i este un vector propriu
K̂ |Ψα i = (Eα − µ N ) |Ψα i . (11.11)
Condiţiile ecuaţiei de mişcare (11.1) se generalizează la următoarea formă

(
Ĥ , Ω̂†k − = ~ ωk Ω̂†k ,
(11.12a)
N̂ , Ω̂†k − = ηk Ω̂†k , ηk = 0, 1 ;
atunci rezultă ecuaţia de comutare a operatorului de excitaţie cu hamiltonianul grand-canonic

K̂ , Ω̂†k − = (~ ωk − µ ηk ) Ω̂†k ; (11.12b)
luând ı̂n considerare ecuaţia cu valori proprii (11.11), se obţine

K̂ , Ω̂†k −
|Ψα i = K̂ Ω̂†k |Ψα i − (Eα − µN ) Ω̂†k |Ψα i ,
astfel ı̂ncât rezultă ecuaţia cu valori proprii:

K̂ Ω̂†k |Ψα i = (Eα + ~ ωk ) − µ(N + ηk ) Ω̂†k |Ψα i , (11.13)
adică Ω̂†k |Ψα i este o stare proprie comună pentru hamiltonian, corespunzător energiei proprii
Ek = Eα + ~ ωk , şi numărului de particule, corespunzător valorii Nk = N + ηk .
Condiţia ca operatorul Ω̂†k (specificat anterior) să fie un operator de creare este:
~ ωk − µ ηk > 0 ;
ı̂n cazul nebanal, când ηk = 1, apar următoarele situaţii:

i. dacă ~ ωk > µ, atunci Ω̂†k este un operator de creare;
ii. dacă ~ ωk < µ, atunci Ω̂†k este un operator de anihilare (deci Ω̂k este un operator de creare);
iii. dacă ~ ωk = µ se obţine o condiţie pentru potenţialul chimic.
Observaţie: pentru verificarea condiţiei (11.1) sau (11.12b), se efectuează comutatorul operatoru-
lui propus ca operator de excitaţii, cu hamiltonianul sistemului; ı̂n această situaţie comutatorului
cu produse de operatori se descompune ı̂n comutatori, sau anti-comutatori, elementari prin uti-
lizarea formulelor (2.108)

Â , B̂ · Ĉ − = Â , B̂ − · Ĉ + B̂ · Â , Ĉ − ,

Â , B̂ · Ĉ − = Â , B̂ + · Ĉ − B̂ · Â , Ĉ + ,
iar ı̂n final se utilizează relaţiile de anti-comutare fermionice elementare (2.77), sau relaţiile de
comutare bosonice elementare (2.69):
( (
âkσ , âk′ σ′ + = 0̂ = â†kσ , â†k′ σ′ + , b̂k , b̂k′ − = 0̂ = b̂†k , b̂†k′ − ,
&
âkσ , â†k′ σ′ + = δk,k′ δσ,σ′ 1̂ ; b̂k , b̂†k′ − = δk,k′ 1̂ ;
Se va exemplifica metoda ecuaţiei de mişcare, prin deducerea spectrului excitaţiilor sistemului,

pentru câteva situaţii simple.
11.2 Sistemul de fermioni liberi

A. Condiţii se consideră un sistem constituit din particule fermionice nerelativiste, fiecare
fermion având masa m şi spinul s; particulele au mişcări de translaţie libere şi nu există interacţii
mutuale ı̂ntre aceste particule. Conform modelului specificat anterior, hamiltonianul sistemului
este X
Ĥ0 = ε0k â†kσ âkσ . (11.14)
k,σ
Starea fundamentală a sistemului cu N particule este starea Fermi, când toate stările uni-particulă
cu energii inferioare energiei Fermi sunt ocupate, iar restul stărilor uni-particulă (cu energii mari)
sunt neocupate; atunci, vectorul stării fundamentale şi energia corespunzătoare sunt:
Y
|Ψ0N i = â†kσ |0i ≡ {n0 } , (11.15a)
k,σ
(ε0k <εF )
X X
E0N = ε0k = ε0k n0kσ , (11.15b)
k,σ k,σ
(ε0k <εF )
unde n0kσ = θ(εF − ε0k ) este funcţia de distribuţie Fermi-Dirac la temperatură nulă (când sistemul
se aflăPı̂n starea fundamentală). Condiţia ca sistemul să aibă N particule se exprimă prin ecuaţia
N = k,σ n0kσ , din care rezultă energia Fermi εF (N ).
Stările excitate ale sistemului cu N particule, se obţin prin tranziţii ale particulelor din stări
cu energie inferioară energiei Fermi pe stări cu energie superioară energiei Fermi:

(k, σ) −→ (k + q, σ) ;
k<kF |k+q|>kF
ca urmare, la fiecare tranziţie de tipul specificat anterior, se crează o particulă (k + q, σ) şi un

gol (k, σ), astfel ı̂ncât energia de excitare este: ~ ωk,q = ε0|k+q| − ε0|k| .
B. Operatorul creare de excitaţie se obţine pe baza observaţiilor anterioare asupra stărilor

excitate ale sistemului; ca urmare, se alege operatorul creare de excitaţie ca fiind egal cu produsul
dintre operatorul de anihilare a unei particule ı̂n starea (k, σ), care este ı̂n acelaşi timp operator
de creare a unui gol, şi operatorul de creare a unei particule (k + q, σ):
Ω̂†k ≡ ρ̂†k,q;σ = â†(k+q)σ â kσ . (11.16)
Pentru a verifica proprietatea operatorului ρ̂†k,q;σ de a fi operator care crează o excitaţie a siste-
mului, se evaluează comutatorul acestui operator cu hamiltonianul sistemului:
X
Ĥ , ρ̂†k,q;σ − = ε0k′ â†k′ σ′ âk′ σ′ , â†(k+q)σ â kσ − ;
k′ ,σ′
se descompune comutatorul produselor de operatori elementari ı̂n anti-comutatori simpli, astfel

ı̂ncât rezultă:
X n o
Ĥ , ρ̂†k,q;σ − = ε0k′ â†k′ σ′ âk′ σ′ , â†(k+q)σ − â kσ + â†(k+q)σ â†k′ σ′ âk′ σ′ , â kσ −
k′ ,σ′
X n o
= ε0k′ â†k′ σ′ âk′ σ′ , â†(k+q)σ + â kσ + â†(k+q)σ â†k′ σ′ , â kσ + âk′ σ′
k′ ,σ′
X n o
= ε0k′ â†k′ σ′ δk′ ,k+q δσ′ ,σ â kσ + â†(k+q)σ δk′ ,k δσ′ ,σ âk′ σ′
k′ ,σ′
= ε0|k+q| â†(k+q)σ â kσ − ε0k â†(k+q)σ′ â kσ

= ε0|k+q| − ε0k ρ̂†k,q;σ . (11.17)
Se observă că operatorul ρ̂†k,q;σ satisface ı̂n mod exact condiţia (11.1), astfel că acesta este un
operator de creare de excitaţii ale sistemului; stările excitate create de acest operator sunt stări
particulă-gol:  †
 |Ψk,q;σ i = ρ̂k,q;σ |Ψ0 i ,
(11.18)

~ ωk,q = ε0|k+q| − ε0|k| .
C. Spectrul excitaţiilor elementare este determinat de energia din relaţia (11.18), ı̂n care
~2 |k|2
energia uni-particulă este ε0k = , astfel ı̂ncât se obţine:
2m
(
0 0 ~2 2 2
~2 2 k < kF ,
~ ωk,q = ε|k+q| − ε|k| = |k + q| − |k| = q +2 k·q , (11.19)
2m 2m |k + q| > kF .
Pentru a obţine domeniul de valori ı̂n care există excitaţiile particulă-gol ale sistemului se observă
următoarele proprietăţi:
~2 2
~ ωmax = q + 2 kF q ,
2m

0 ,


dacă q < 2 kF ,
~ ωmin =
 2
 ~ q 2 − 2 kF q , dacă q > 2 kF .

2m
Atunci, spectrul continuu al excitaţiilor de tip particulă-gol este determinat de următoarele
condiţii:

 ~ 2
 0 ≤ ωk,q (q) ≤
 pentru q < 2 kF :

2m
q + 2 kF q ,
(11.20)

 ~ 2 ~ 2

 pentru q > 2 kF : q − 2 kF q ≤ ωk,q (q) ≤ q + 2 kF q .
2m 2m
În figura 11.1 este ilustrat graficul domeniului ı̂n care se produc excitaţii de tip particulă-gol.
w
q1 q2
2k q
Figura 11.1: Graficul domeniului corespunzător excitaţiilor de tip particulă-gol; ı̂n planul q − ω
~ 2
domeniul excitaţiilor de tip particulă-gol este situat ı̂ntre curbele ωk,q = q + 2 kF q şi
2m
~ 2
ωk,q = q − 2 kF q .
2m
11.3 Sistemul electronic cu interacţii coulombiene

A. Condiţii se consideră un sistem electronic (fermioni cu spin s = 1/2) care au interacţii
mutuale coulombiene, astfel ı̂ncât pentru a satisface condiţia de neutralitate electrică este necesar
să se introducă fondul uniform de sarcină pozitivă (modelul jellium).
Hamiltonianul model al sistemului este
Ĥ = Ĥ0 + V̂ , (11.21a)
unde Ĥ0 este hamiltonianul sistremului fără interacţii (adică hamiltonianul de translaţie), iar V̂
este hamiltonianul interacţiilor coulombiene dintre particule:
X
Ĥ = ε0k â†kσ â kσ , (11.21b)
k,σ
1 X X X′
V̂ = ve(q) â†(k1 +q)σ1 â†(k2 −q)σ2 â k2 σ2 â k1 σ1 ; (11.21c)
2V σ ,σ q
1 2 k1 ,k2
ı̂n expresiile anterioare ale părţilor de hamiltonian ε0k este energia uni-particulă şi ve(q) este trans-
formata Fourier a potenţialului coulombian:
~2 k 2
ε0k = ,
2m
Z
e2 4π e2
v(r) = =⇒ ve(q) ≡ d3 r e−iq·r v(r) = ,
r q2
iar condiţia de neutralitate electrică impune excluderea termenului cu transfer de impuls nul
(q = 0) din hamiltonianul de interacţie.
B. Excitaţii tip particulă sunt create de operatorul
Ω̂†k = â†k σ . (11.22)
Pentru a verifica proprietatea operatorului â†k σ de a fi un operator creare de excitaţie a sistemului,

conform metodei ecuaţiei de mişcare, se evaluează comutatorul acestui operator cu hamiltonianul
sistemului:
1 X X X′
Ĥ , â†k σ −
= ε0k â†kσ + ve(q) â†(k+q)σ â†(k′ −q)σ′ âk′ σ′ . (11.23)
V ′ ′ q
σ k
Demonstraţie:
Se efectuează comutatorul dintre operatorul â†k σ şi părţile hamiltonianului, prin metoda de des-
compunere a comutatorului unui produs de operatori ı̂n comutatori (sau anti-comutatori), conform
relaţiilor (2.108), pentru a ajunge să se exprime rezultatele ı̂n termeni de anti-comutatori fermionici
standard (2.77).
Pentru comutatorul cu hamiltonianul cinetic se obţine:
X 0 †
Ĥ0 , â†k σ − = εk′ âk′ σ ′ âk′ σ ′ , â†k σ − = ε0k â†kσ ,
k′ ,σ ′
deoarece comutatorul este

†
âk′ σ ′ âk′ σ ′ , â†k σ − = − â†k′ σ ′ , â†k σ + âk′ σ ′ + â†k′ σ ′ âk′ σ ′ , â†k σ + = â†kσ δk,k′ δσ,σ ′ .
| {z } | {z }
= 0̂ = δk,k′ δσ,σ′
Pentru comutatorul cu hamiltonianul interacţiei coulombiene se obţine comutatorul cu produsul

de 4 operatori elementari:
1 X X X′
V̂ , â†k σ −
= ve(q) â†(k1 +q)σ1 â†(k2 −q)σ2 â k2 σ2 â k1 σ1 , â†k σ − ;
2V σ ,σ k ,k q
1 2 1 2
11.3. SISTEMUL ELECTRONIC CU INTERACŢII COULOMBIENE 273
acest comutator se evaluează astfel:

†
â(k1 +q)σ1 â†(k2 −q)σ2 â k2 σ2 â k1 σ1 , â†k σ −

= â†(k1 +q)σ1 â†(k2 −q)σ2 â k2 σ2 â k1 σ1 , â†k σ − + â†(k1 +q)σ1 â†(k2 −q)σ2 , â†k σ − â k2 σ2 â k1 σ1
| {z }
= 0̂
n o
= â†(k1 +q)σ1 â†(k2 −q)σ2 â k2 σ2 â k1 σ1 , â†k σ + − â k2 σ2 , â†k σ + â k1 σ1
n o
= â†(k1 +q)σ1 â†(k2 −q)σ2 â k2 σ2 δk1 ,k δσ1 ,σ − δk2 ,k δσ2 ,σ â k1 σ1 ;
utilizând rezultatul precedent, comutatorul iniţial devine:

1 X X X′ n o
V̂ , â†k σ −
= ve(q) â†(k1 +q)σ1 â†(k2 −q)σ2 â k2 σ2 δk1 ,k δσ1 ,σ − δk2 ,k δσ2 ,σ â k1 σ1
2V σ ,σ
1 q 2 k1 ,k2
1 X X′ 1 X X′
= ve(q) â†(k+q)σ â†(k2 −q)σ2 â k2 σ2 − ve(q) â†(k1 +q)σ1 â†(k−q)σ â k1 σ1
2V 2V
qk2 ,σ2 q k1 ,σ1
1 X X′ 1 X X′
= ve(q) â†(k+q)σ â†(k′ −q)σ ′ â k′ σ ′ − v (q) â†(k′ −q)σ ′ â†(k+q)σ â k′ σ ′ ,
e
2V ′ ′ q 2V ′ ′ q
k ,σ k ,σ
unde ultima egalitate s-a obţinut prin redenumirea variabilelor de sumare (k1 , σ1 ) → (k′ , σ ′ ) şi
(k2 , σ2 ) → (k′ , σ ′ ), ı̂mpreună cu schimbarea variabilei de sumare q → −q utilizându-se proprietatea
transformatei Fourier ve(q) care depinde numai de modulul vectorului de undă. În final se anti-
comută operatorii de creare din al doilea termen, astfel ı̂ncât acest termen devine egal cu primul
termen:
1 X X′ 1 X X′
− v (q) â†(k′ −q)σ ′ â†(k+q)σ â k′ σ ′ =
e ve(q) â†(k+q)σ â†(k′ −q)σ ′ â k′ σ ′ ;
2V ′ ′ q 2V ′ ′ q
k ,σ k ,σ
atunci comutatorul hamiltonianului de interacţie cu operatorul de creare are expresia:

1 X X′
V̂ , â†k σ −
= ve(q) â†(k+q)σ â†(k′ −q)σ ′ â k′ σ ′ .
V ′ ′ q
k ,σ
Prin adunarea rezultatelor celor 2 comutatori se obţine relaţia (11.23):

1 X X′
Ĥ , â†k σ −
= Ĥ0 , â†k σ − + V̂ , â†k σ − = ε0k â†kσ + ve(q) â†(k+q)σ â†(k′ −q)σ ′ â k′ σ ′ .
V ′ ′ q
k ,σ
Din rezultatul (11.23) se observă că relaţia de comutare nu este de tipul cerut de către metoda

ecuaţiei de mişcare, adică: Ĥ , â†k σ − 6= ~ ωk â†k σ , deoarece apare termenul datorat interacţiei
coulombiene dintre particule, care conţine 3 operatori elementari (corespunzător la crearea a 2
particule şi a unui gol). Ca urmare, operatorul â†k σ nu este un operator de creare a unei excitaţii
proprii a sistemului (la tratarea exactă).
Pentru a obţine operatori de creare de excitţii proprii ale sistemului este necesar să se efectueze
operaţii de aproximare (care să reducă cei 3 operatori din termenul de interacţie la un singur
operator), sau să se considere altă alegere pentru operatorul Ω̂†k .
Aproximaţia câmpului mediu self-consistent (care este numită, de asemenea, aproxi-

maţia Hartree-Fock) permite liniarizarea aproximativă a ecuaţiei de mişcare (11.23).
Se consideră media produsului de operatori elementari pe starea fundamentală, care se reduce
la funcţia Fermi-Dirac de temperatură nulă, dacă operatorii sunt hermitic conjugaţi:

†

âk1 σ1 â k2 σ2 0 ≡ Ψ0N â†k1 σ1 â k2 σ2 0 Ψ0N = n0k1 δk1 ,k2 δσ1 ,σ2 , (11.24)
unde n0k = θ(kF − |k|). Atunci, ı̂n termenul coulombian din relaţia (11.23) se procedează astfel:
i. se separă termenul corespunzător valorii q = k′ − k,
ii. se anti-comută operatorii din termenul separat, astfel ı̂ncât operatorul â†kσ′ să ajungă la
dreapta,
iii. ı̂n subtermenul separat anterior se efectuează linearizarea prin utilizarea mediei ı̂n locul
produsului de operatori.
Ca urmare se obţin egalităţile:
X X′
v (q) â†(k+q)σ â†(k′ −q)σ′ â k′ σ′
e
k′ ,σ′ q
X X X′′
= ve(|k′ − k|) â†k′ σ â†kσ′ â k′ σ′ + ve(q) â†(k+q)σ â†(k′ −q)σ′ â k′ σ′
k′ ,σ′ k′ ,σ′ q
(k′ 6=k) (q6=0,k−k′)
X X X′′
=− ve(|k′ − k|) â†k′ σ â k′ σ′ â†kσ′ + ve(q) â†(k+q)σ â†(k′ −q)σ′ â k′ σ′
k′ ,σ′ k′ ,σ′ q
(k′ 6=k) (q6=0,k−k′ )
X
X

=− ve(|k′ − k|) â†k′ σ â k′ σ′ 0 â†kσ′ − v (|k′ − k|) â†k′ σ â k′ σ′ − â†k′ σ â k′ σ′ 0 â†kσ′
e
k′ ,σ′
| {z } k′ ,σ′
(k′ 6=k) = n0k′ δσ,σ′ (k′ 6=k)
X X′′
+ ve(q) â†(k+q)σ â†(k′ −q)σ′ â k′ σ′
k′ ,σ′ q
(q6=0,k−k′)
X X

=− ve(|k′ − k|) n0k′ â†kσ − ve(|k′ − k|) â†k′ σ â k′ σ′ − â†k′ σ â k′ σ′ 0 â†kσ′
k′ k′ ,σ′
(k′ 6=k) (k′ 6=k)
X X′′
+ ve(q) â†(k+q)σ â†(k′ −q)σ′ â k′ σ′ .
k′ ,σ′ q
(q6=0,k−k′)
Pe baza rezultatului anterior, comutatorul hamiltonianului cu operatorul testat ca operator de

excitaţie â†kσ (11.23), devine
1 X
Ĥ , â†k σ −
= ε0k â†kσ − v (|k′ − k|) n0k′ â†kσ
e
V ′
k
(k′ 6=k)
1 X

− ve(|k′ − k|) â†k′ σ â k′ σ′ − â†k′ σ â k′ σ′ 0 â†kσ′
V ′ ′
k ,σ
(k′ 6=k)
1 X X′′
+ ve(q) â†(k+q)σ â†(k′ −q)σ′ â k′ σ′ .
V ′ ′ q
k ,σ
(q6=0,k−k′)
Expresia anterioară este exactă, fiind obţinută fără nici o aproximaţie, astfel ı̂ncât este echivalentă
cu relaţia (11.23).
Aproximaţia câmpului mediu self-consistent (aproximaţia Hartree-Fock) implică neglijarea

termenului care conţine fluctuaţiile â†k′ σ â k′ σ′ − â†k′ σ â k′ σ′ 0 , precum şi a ultimului termen; 2
ca urmare, comutatorul anterior este aproximat la forma:
n 1 X o
Ĥ , â†k σ −
≈ ε0k − ve(|k′ − k|) n0k′ â†kσ . (11.25)
V ′
k
(k′ 6=k)
Se observă că aproximarea de câmp mediu self-consistentă a relaţiei (11.23), reprezentată prin
relaţia (11.25), este de forma ecuaţiei de mişcare standard, adică are forma ecuaţiei (11.1):

Ĥ , â†k σ −
≈ ~ ωk â†k σ .
2 Aproximaţia Hartree-Fock a fost prezentată ı̂n Capitolul 6 prin argumente diagramatice, care nu sunt evident
echivalente cu operaţiile de aproximare din secţiunea prezentă; utilizarea terminologiei aproximaţia Hartree-Fock
ı̂n secţiunea prezentă este motivată prin rezultatele obţinute, care sunt echivalente cu cele din Capitolul 6.
Conform rezultatelor generale ale metodei ecuaţiei de mişcare, spectrul de excitaţii este
1 X
εk ≡ ~ ωk ≈ ε0k − ve(|k′ − k|) n0k′
V ′
k
(k′ 6=k)
~2 k 2 1 X
= − ve(|k′ − k|) θ(kF − k) . (11.26)
2m V ′
k
(k′ 6=k)
Se observă că rezultatul (11.26) este expresia energiei uni-particulă efectivă ı̂n aproximaţia
Hartree-Fock, reprezentată prin relaţiile (6.18) – (6.19), din care se exclude termenul de interacţie
directă (care corespunde la transfer de impuls nul) datorită condiţiei de neutralitate a modelului
“jellium”.
C. Excitaţii de tip particulă-gol sunt create de operatorul
Ω̂†k ≡ ρ̂†k,q;σ = â†(k+q)σ â kσ , (11.27)
care este operatorul de creare a unei perechi particulă-gol, şi care a fost utilizat ı̂n exemplul
anterior, conform relaţiei (11.16).
Comutatorul hamiltonianului cu operatorul creare de pereche particulă-gol are următoarea
expresie:
1 X′ n †
Ĥ , ρ̂†k,q;σ − = ε0|k+q| − ε0k ρ̂†k,q;σ − ve(q ′ ) â†(k+q) σ â(k+q′ ) σ − â†(k+q−q′ ) σ â k σ ê
nq′
2V ′
q
† o
nq′ â†(k+q) σ â(k+q′ ) σ − â†(k+q−q′ ) σ â k σ , (11.28)
+ ê
†
unde ê
nq este conjugata hermitică a transformatei Fourier a operatorului densitate de particule:
† X X
ê
nq = ρ̂†k′ ,q;σ′ = â†(k′ +q′ ) σ′ âk′ σ′ .
k′ ,σ′ k′ ,σ′
Demonstraţie:
Operatorul densitate de particule, definit prin relaţia (2.96) ı̂n termeni de operatori de câmp,
se poate exprima prin operatori elementari pe baza relaţiilor (2.86), unde funcţiile proprii uni-
particulă sunt undele plane:
X ˆ X X 1 −ik·r † X 1 −ik′ ·r
n̂(r) = ψσ† (r) ψ̂σ (r) = √ e âk σ · √ e âk′ σ
σ σ k
V k′
V
1 X X i(k−k′ )·r †
= e âk σ âk′ σ
V ′ σ k,k
1 X iq·r X †
= e âk′ σ ′ â(k′ +q) σ ′ ,
V q ′ ′ k ,σ
unde ultima egalitate s-a obţinut prin schimbarea de variabile k′ − k = q şi (k, σ) → (k′ , σ ′ ).
Transformarea Fourier a operatorului densitate de particule este definită prin relaţia:
1 X iq·r
n̂(r) = e ê
nq ;
V q
ca urmare, se obţine expresia transformatei Fourier

X †
ê
nq = âk′ σ ′ â(k′ +q) σ ′ ,
k′ ,σ ′
respectiv conjugata hermitică:

† X
ê
nq = â†(k′ +q) σ ′ â†k′ σ ′ .
k′ ,σ ′
Comutatorul operatorului de creare a unei perechi particulă-gol ρ̂†k,q;σ cu hamiltonianul cinetic Ĥ0
a fost calculat anterior, iar rezultatul este formula (11.17):

Ĥ0 , ρ̂†k,q;σ − = ε0|k+q| − ε0k ρ̂†k,q;σ .
Comutatorul operatorului ρ̂†k,q;σ cu hamiltonianul coulombian implică comutarea produsului de 4

operatori elementari cu produsul de 2 operatori elementari:
1 X X X′
V̂ , ρ̂†k,q;σ −
= ve(q ′ ) â†(k1 +q′ )σ1 â†(k2 −q′ )σ2 â k2 σ2 â k1 σ1 , â†(k+q)σ â kσ − .
2V σ ,σ k ,k ′
1 2 1 2 q
Comutatorul celor 4+2 operatori se descompune ı̂n anti-comutatori fundamentali, prin aplicarea
repetată a formulelor (2.108):
†
â(k1 +q′ )σ1 â†(k2 −q′ )σ2 â k2 σ2 â k1 σ1 , â†(k+q)σ â kσ −

= â†(k1 +q′ )σ1 â†(k2 −q′ )σ2 â k2 σ2 â k1 σ1 , â†(k+q)σ â kσ −

+ â†(k1 +q′ )σ1 â†(k2 −q′ )σ2 , â†(k+q)σ â kσ − â k2 σ2 â k1 σ1
n o
= â†(k1 +q′ )σ1 â†(k2 −q′ )σ2 â k2 σ2 â k1 σ1 , â†(k+q)σ − â kσ + â†(k+q)σ â k2 σ2 â k1 σ1 , â kσ −
| {z }
= 0̂
n o
+ â†(k1 +q′ )σ1 â†(k2 −q′ )σ2 , â†(k+q)σ â +
− kσ
â†(k+q)σ â†(k1 +q′ )σ1 â†(k2 −q′ )σ2 , â kσ −
â k2 σ2 â k1 σ1
| {z }
= 0̂
n o
= â†(k1 +q′ )σ1 â†(k2 −q′ )σ2 â k2 σ2 â k1 σ1 , â†(k+q)σ + − â k2 σ2 , â†(k+q)σ + â k1 σ1 â kσ
| {z } | {z }
= δk ,(k+q) δσ1 ,σ = δk ,(k+q) δσ2 ,σ
1 2
n o
+ â†(k+q)σ â†(k1 +q′ )σ1 â†(k2 −q′ )σ2 , â kσ + − â†(k1 +q′ )σ1 , â kσ + â†(k2 −q′ )σ2 â k2 σ2 â k1 σ1
| {z } | {z }
= δ(k −q′ ),k δσ2 ,σ = δ(k +q′ ),k δσ1 ,σ
2 1

Se introduce rezultatul precedent ı̂n expresia comutatorului V̂ , ρ̂†k,q;σ − şi se efectuează sumările
banale peste indicii (kj , σj ) ai simbolurilor Kronecker, iar apoi se redenumesc indicii de sumare
rămaşi (kl , σl ) → (k′ , σ ′ ), astfel ı̂ncât rezultă:
1 X′ Xn †
V̂ , ρ̂†k,q;σ − = v (q ′ )
e â(k+q+q′ )σ â†(k′ −q′ )σ ′ â k′ σ ′ â kσ − â†(k′ +q′ )σ ′ â†(k+q−q′ )σ â k′ σ ′ â kσ
2V ′
q k′ ,σ ′
o
+ â†(k+q)σ â†(k′ −q′ )σ ′ â(k+q′ )σ â k′ σ ′ − â†(k+q)σ â†(k′ −q′ )σ ′ â k′ σ ′ â(k−q′ )σ ;
ı̂n primul şi al patrulea termen se efectuează schimbarea de variabilă q′ → −q′ , iar apoi se anti-
comută ultimii doi operatori de anihilare din primul termen şi primii doi operatori de creare din
al patrulea termen, iar după aceste operaţii se utilizează relaţiile de anticomutare ı̂ntre operatorii
elementari din interioarele celor 4 termeni, astfel ı̂ncât rezultă:

V̂ , ρ̂†k,q;σ −
1 X′ Xn †
= v (q ′ )
e â(k+q−q′ )σ â†(k′ +q′ )σ ′ â k′ σ ′ â kσ − â†(k′ +q′ )σ ′ â†(k+q−q′ )σ â k′ σ ′ â kσ
2V ′ ′ ′
q k ,σ
o
+ â(k+q)σ â†(k′ −q′ )σ ′ â(k+q′ )σ â k′ σ ′ − â†(k+q)σ â†(k′ +q′ )σ ′ â k′ σ ′ â(k+q′ )σ
†
1 X′ Xn
= v (q ′ )
e − â†(k+q−q′ )σ â†(k′ +q′ )σ ′ â kσ â k′ σ ′ − â†(k′ +q′ )σ ′ â†(k+q−q′ )σ â k′ σ ′ â kσ
2V ′ ′ ′
q k ,σ
o
+ â(k+q)σ â†(k′ −q′ )σ ′ â(k+q′ )σ â k′ σ ′ + â†(k′ +q′ )σ ′ â†(k+q)σ â k′ σ ′ â(k+q′ )σ
†
1 X′ Xn
= v (q ′ )
e − â†(k+q−q′ )σ δ(k′ +q′ ),k δσ ′ ,σ − â kσ â†(k+q)σ â k′ σ ′
2V ′
q k′ ,σ ′

− â(k′ +q′ )σ ′ δ(k′ +q−q′ ),k′ δσ ′ ,σ − â k′ σ ′ â†(k+q−q′ )σ â kσ
†

+ â†(k+q)σ δ(k+q′ ),(k′ −q′ ) δσ ′ ,σ − â(k+q′ )σ â†(k′ −q′ )σ ′ â k′ σ ′
o
+ â†(k′ +q′ )σ ′ δk′ ,(k+q) δσ ′ ,σ − â k′ σ ′ â†(k+q)σ â(k+q′ )σ .
În continuare se efectuează sumările banale peste indicii simbolurilor Kronecker şi se separă termenii
cu 2 operatori de termenii cu 4 operatori:

V̂ , ρ̂†k,q;σ −
1 X′ n
= ve(q ′ ) − â†(k+q−q′ )σ â(k−q′ )σ − â†(k+q)σ â k σ + â†(k+q)σ â k σ + â†(k+q−q′ )σ â(k−q′ )σ
2V ′
q
X †
+ â(k+q−q′ )σ â kσ â†(k′ +q)σ â k′ σ ′ + â†(k′ +q′ )σ ′ â k′ σ ′ â†(k+q−q′ )σ â kσ
k′ ,σ ′
o
− â†(k+q)σ â(k+q′ )σ â†(k′ +q′ )σ ′ â k′ σ ′ − â†(k′ +q′ )σ ′ â k′ σ ′ â†(k+q)σ â(k+q′ )σ ;
primul termen (care conţine produse de câte 2 operatori elementari) este identic nul (deoarece
primul subtermen este egal cu al patrulea sub-termen, iar al doilea subtermen este egal cu al
treilea subtermen), iar ı̂n al doilea termen (care conţine produse de câte 4 operatori elementari) se
separă operatorul ρ̂†k′ ,q;σ ′ = â†(k′ +q)σ ′ â k′ σ ′ , astfel ı̂ncât se grupează primul cu al treilea subtermen
şi al doilea cu al patrulea subtermen:
1 X′ n X †
V̂ , ρ̂†k,q;σ −
= ve(q ′ ) â†(k+q−q′ )σ â kσ − â†(k+q)σ â(k+q′ )σ â(k′ +q)σ â k′ σ ′
2V ′
q k′ ,σ ′
X † o
+ â(k′ +q)σ â k′ σ ′ â†(k+q−q′ )σ â kσ − â†(k+q)σ â(k+q′ )σ
k′ ,σ ′
−1 X′ n X †
= ve(q ′ ) â†(k+q)σ â(k+q′ )σ − â†(k+q−q′ )σ â kσ ρ̂k′ ,q′ ;σ ′
2V ′
q k′ ,σ ′
X † o
+ ρ̂k′ ,q′ ;σ ′ â†(k+q)σ â(k+q′ )σ − â†(k+q−q′ )σ â kσ .
k′ ,σ ′
P †
Se observă că ρ̂†k′ ,q;σ ′ = ê
k′ ,σ ′ nq este conjugata hermitică a operatorului transformată Fourier

a densităţii de particule, astfel ı̂ncât rezultatul anterior, ı̂mpreună cu comutatorul Ĥ0 , ρ̂†k,q;σ − ,
care a fost evaluat anterior, produc formula (11.28).
Se observă că relaţia de comutare (11.28) nu este de tipul cerut de către metoda ecuaţiei de
mişcare:

Ĥ , ρ̂†k,q;σ − 6= ~ ωk ρ̂†k,q;σ ;
ca urmare, pentru a obţine excitaţii ale sistemului de tipul particulă-gol (adică excitaţii create de
operatorul ρ̂†k,q;σ ), este necesar să se efectueze aproximaţii care să conducă la trunchierea sumei
după vectorul de undă q′ şi să se producă liniarizarea relaţiei de comutare specificate (ceea ce
implică ı̂nlocuirea produsului de operatori elementari â† â prin densitatea de particule n).
Pe baza observaţiilor anterioare se introduc următoarele aproximaţii:
1. aproximaţia fazelor aleatoare (RPA) (introdusă de către D. Bohm şi D. Pines): transferul
ce impuls la tranziţii electronice k → k + q′ implică o singură valoare: q′ = q, astfel ı̂ncât
rezultă regula de sumare:
X′
f (q′ ) ≈ f (q) ;
q′
se observă că din punct de vedere diagramatic condiţia anterioară implică considerarea
numai a diagramelor inelare;
2. liniarizarea operatorului densitate de particule:
n̂ kσ ≈ n0kσ 1̂ ;
această aproximaţie implică neglijarea fluctuaţiilor de densitate electronică.
Prin utilizarea succesivă a celor două aproximaţii specificate anterior, se transformă comutatorul
hamiltonianului cu operatorul de creare particulă-gol ı̂n felul următor:

Ĥ, ρ̂†k,q;σ − ≈ ε0|k+q| − ε0k ρ̂†k,q;σ
RPA
1 n † † o
− v (q) â†(k+q) σ â(k+q) σ − â†k σ â k σ ê
e nq + ênq â†(k+q) σ â(k+q) σ − â†k σ â k σ
2V
ve(q) n † † o
= ε0|k+q| − ε0k ρ̂†k,q;σ − n̂(k+q) σ − n̂ k σ ênq + ê nq n̂(k+q) σ − n̂ k σ
2V
† v
e (q) 0 †
≈ ε0|k+q| − ε0k ρ̂k,q;σ − n(k+q) σ − n0k σ ê nq
lin V
ve(q) 0 X †
= ε0|k+q| − ε0k ρ̂†k,q;σ − n(k+q) σ − n0k σ ρ̂k′ ,q;σ′ . (11.29)
V ′ ′ k ,σ
Rezultatul aproximativ al comutatorului precedent se poate exprima ı̂n sensul ecuaţiei de mişcare
(11.1b):

Ĥ , ρ̂†k,q;σ − ≈ ~ ω k,q ρ̂†k,q;σ ; (11.30)
prin utilizarea relaţiei (11.29), ecuaţia (11.30) devine:
ve(q) 0 X †
ε0|k+q| − ε0k ρ̂†k,q;σ − n(k+q) σ − n0k σ ρ̂k′ ,q;σ′ ≈ ~ ω k,q ρ̂†k,q;σ ,
V ′ ′ k ,σ
sau expresia echivalentă
ve(q) n0(k+q) σ − n0k σ X †

ρ̂†k,q;σ ≈ ρ̂ ′ ′ .
V ~ ω k,q − ε|k+q| − εk ′ ′ k ,q;σ
0 0
k ,σ
Se efectuează sumările peste valorile indicilor (k, σ), astfel că rezultă ecuaţia:
X ve(q) X n0(k+q) σ − n0k σ X †

ρ̂†k,q;σ ≈ ρ̂ ′ ′ ;
k,σ
V
k,σ
~ ω k,q − ε|k+q| − εk k′ ,σ′ k ,q;σ
0 0
ecuaţia precedentă se exprimă mai simplu prin utilizarea operatorului transformată Fourier a
densităţii de particule (care este operatorul de creare de perechi particulă-gol cu acelaşi transfer
† P P
de impuls q pe toate modurile (k, σ): ê nq = k,σ â†(k+q) σ âk σ = k,σ ρ̂†k,q;σ :
† ve(q) X n0(k+q) σ − n0k σ †

ê
nq ≈ 0 0
ê
nq . (11.31)
V ~ ω k,q − ε|k+q| − εk
k,σ
Ecuaţia precedentă se exprimă ı̂n mod echivalent ı̂n forma:

0 0
ve(q) X n(k+q) σ − n k σ
α(ω) ≡ 0 0
=1, (11.32)
V ~ ω − ε |k+q| − ε k
k,σ
fiind numită ecuaţia de dispersie pentru constanta dielectrică ı̂n aproximaţia RPA.
Mărimea α(ω) este constanta dielectrică, iar soluţia ecuaţiei (11.32) ω(q) este este energia (de
fapt pulsaţia) excitaţiilor elementare de tip particulă-gol; de asemenea, din ecuaţia (11.32), se
observă că soluţia ω(q) este dependentă numai de transferul de impuls.
Soluţia ecuaţiei de dispersie (11.32) se poate obţine dacă se explicitează spectrul ener-
giilor uni-particulă ε0k şi funcţia de distribuţie a particulelor pe stările uni-particulă libere n0k σ :
~2 k 2 ~2 2
ε0k = =⇒ 0
ωk,q ≡ ε0|k+q| − ε0k = q +2k· q ,
2m 2m
n0k σ ≈ θ(kF − k) .
Atunci constanta dielectrică devine:

0 0
ve(q) X n(k+q) σ − n k σ v (q) X θ(kF − k) − θ(kF − |k − q|)
e
α(ω) ≡ 0 0
≈ 2 0 , (11.33)
V ~ ω − ε|k+q| − εk ~V ω − ωk,q
k,σ k
unde ı̂n ultima expresie s-a efectuat sumarea ı̂n raport cu indicele de spin, deoarece funcţia care
se sumează nu depinde de spin.
Observaţii:
i. Pentru ca o stare excitată a sistemului să fie fizică, este necesar ca această stare să aibă
o energie pozitivă, ceea ce implică soluţii pozitive ale ecuaţiei (11.32): ω > 0; pe de altă parte,
din relaţia (11.33), rezultă că polii constantei dielectrice sunt daţi de condiţia ω = ωk,q , astfel
ı̂ncât este necesar ca pulsaţiile proprii ale sistemului să fie pozitive: ωk,q > 0, ceea ce este posibil
numai dacă este satisfăcută inegalitatea: |k + q| > |k|.
ii. Numărătorul constantei dielectrice (11.33) are următoarele valori:


1 , pentru k < kF & |k + q| > kF ,
θ(kF − k) − θ(kF − |k − q|) = −1 , pentru k > kF & |k + q| < kF ,


0, ı̂n rest ;
se observă că singura situaţie interesantă corespunde primului caz, adică: k < kF & |k + q| > kF .
iii. Dacă se consideră că volumul sistemului V este finit, atunci vectorul de undă are valori
discrete (impuse de condiţiile la limită pe frontierele domeniului spaţial al sistemului), astfel ı̂ncât
constanta dielectrică α(ω) are poli discreţi.
Conform observaţiilor precedente constanta dielectrică are expresia:
v(q) X
2e 1 2ev (q) X 1
α(ω) = 0 = , (11.34)
~V ω − ω k,q ~V ~2 2
k
( k<kF
k
( k<kF
ω− q +2k· q
2m
|k+q|>kF ) |k+q|>kF )
de unde rezultă următoarele consecinţe:

• graficul constantei dielectrice α(ω) are asimptote verticale pentru valorile pulsaţiei ω cores-
~2 2
punzătoare polilor: ω = ω 0k,q = q +2k·q ;
2m
• ı̂ntre două asimptote verticale există o soluţie a ecuaţiei (11.32), notată prin ωeg (q);
4π e2
• interacţia coulombiană este repulsivă ve(q) = > 0, astfel ı̂ncât ı̂ntre două asimptote
q2
verticale funcţia α(ω) este momoton descrescătoare;
• valoarea maximă a pulsaţiei proprii se obţine ı̂n situaţia când vectorul de undă k este egal
ı̂n mărime cu vectorul Fermi şi este paralel cu vectorul transfer de impuls q :
0 ~2 2
ωmax = q + 2 kF q ; (11.35a)
2m
0
pentru valori mai mari ale pulsaţiei (ω > ωmax ) constanta dielectică nu mai are poli;
0
• pentru valori ω > ωmax , constanta dielectrică este monoton descrescătoare, iar ecuaţia
(11.32) are o soluţie suplimentară ωp (q);
• expresia asimptotică a constantei dielectrice la valori mari ale pulsaţiei este
2ev(q) 1 X′′ v (q) n
e 1
α(ω) ≈0 1= ∼ . (11.35b)
ω≫ωmax ~ V ω ~ω ω
k
Graficul constantei dielectrice ı̂n raport cu frecvenţa, α(ω), pe care sunt evidenţiate soluţiile
ecuaţiei de dispersie (11.32), este ilustrat ı̂n figura 11.2.
Din graficul α(ω) rezultă că ecuaţia de dispersie (11.32) are două tipuri de soluţii:
a) soluţii de tip particulă-gol ωeg (q), care au valori ı̂n intervalele dintre două asimptote ver-
ticale;
b) soluţia plasmonică ωp (q) (se va evidenţia că aceasta corespunde la o excitaţie colectivă a
sistemului de electroni), a cărei valoare este superioară pulsaţiei proprii maxime (ωp > ωmax ).
α(ω)
ω
ωmax ωp (q)
ω 0k,q ωeg (q)
Figura 11.2: Soluţia grafică pentru ecuaţia de dispersie.
Discuţia soluţiilor ecuaţiei de dispersie la limita termodinamică (V → ∞)

a) Soluţiile electron-gol rezultă din observaţia că la limita termodinamică vectorul de undă
are un spectru cuasi-continuu, astfel ı̂ncât asimptotele verticale au un spectru dens ı̂n intervalul
0 < ω < ωmax ; atunci soluţiile tip electron-gol au valori ı̂n vecinătatea infinitezimală a pulsaţiilor
proprii:
~ 2
ωeg (q) ≈ ω 0k,q = q +2k· q . (11.36)
2m
O stare excitată a sistemului corespunzătoare acestui tip de soluţii este o pereche constituită
dintr-un electron cu vectorul de undă k + q şi proiecţie a spinului σ (unde |k + q| > kF ) şi un gol
cu vectorul de undă k şi proiecţie a spinului σ (unde |k| < kF ); acest tip de excitaţie este identic
cu excitţiile particulă-gol ale sistemului de fermioni liberi (fără interacţii mutuale coulombiene),
care a fost discutat anterior ı̂n Secţiunea 11.2.
Pentru o valoare fixată a transferului de impuls (q), pulsaţia excitaţiei particulă-gol ωeg (q)
are un spectru continuu
ωeg (q) ≤ ωmax (q) , (11.37a)

(
0, q < 2 kF ,
ωeg (q) ≥ (11.37b)
ωmin (q) , q > 2 kF .
~ 2 ~ 2
unde ωmax (q) = q + 2 kF q şi ωmin (q) = q − 2 kF q ; regiunea din planul q − ω
2m 2m
corespunzătoare excitaţiilor tip particulă-gol este ilustrată ı̂n figura 11.3 prin regiunea haşurată,
notată ωeg .
b) Soluţia plasmonică corespunde din punct de vedere fizic la o excitaţie colectivă a sistemului
de electroni aflaţi ı̂n interacţie mutuală coulombiană (oscilaţiile plasmonice ale gazului electronic
cu densităţi mari au fost discutate ı̂n Subsecţiunea 9.3.2); din punct de vedere matematic, această
soluţie satisface condiţia:
ωp (q) > ωmax (q) .
ω ~ 2 ~ 2
q + 2 kF q q − 2 kF q
2m 2m
ωp ωeg
ωp (0)
2 kF q
Figura 11.3: Spectrul excitaţiilor elementare.
În figura 11.3 este ilustrat graficul pulsaţiei plasmonice ωp (q) (numită legea de dispersie plasmo-
nică), care este o funcţie monoton creacătoare, având valoare minimă ωp (0) şi valoare maximă
se obţine la intersecţia cu ramura ωmax a domeniului de excitaţii electron-gol.
În limita termodinamică şi pentru valori mici ale transferului de impuls (q → 0) constanta
dielectrică are următoare expresie asimptotică:
4π e2 n n 3 ~kF 2 q 2 4
o
α(ω) ≈ 1 + + O(q ) . (11.38)
q→0 m ω2 5 m ω2
Demonstraţie:
Conform relaţiei (11.33) constanta dielectrică are expresia
2 ve(q) X θ(kF − k) − θ(kF − |k + q|)

α(ω) = 0
~V ω − ωk,q
k
X X θ(kF − |k + q|)
2 ve(q) θ(kF − k)
= − ;
V ω − (ε0k+q − ε0k ) ω − (ε0k+q − ε0k )
k k
ı̂n al doilea termen al expresiei precedente se efectuează schimbarea de variabile k → k′ = −(k + q)

X θ(kF − |k + q|) X θ(kF − k′ )
0 0
= ,
k
ω − (ε k+q − ε k ) ′
ω − (ε0k′ − ε0k′ +q )
k
(q & 0)
ωmax ωp ω
Figura 11.4: Graficul constantei dielectrice ı̂n regiunea plasmonică (ω > ωmax ).
iar constanta dielectrică are următoarea expresie echivalentă:

2 ve(q) X 1 1
α(ω) = − θ(kF − k)
V ω − (ε0k+q − ε0k ) ω + (ε0k+q − ε0k )
k
2 ve(q) X n 1 1 o
= − .
~V ω − ω 0k,q ω + ω 0k,q
k
(k<kF )
Deoarece se consideră valori mici ale transferului de impuls (q → 0), atunci pulsaţia se poate
considera mare (ω ≫ ω 0k,q ) şi funcţia sumand se poate exprima ca dezvoltare Taylor ı̂n ordin
minim faţă de raportul ω/ω 0k,q :
0 2
1 1 2 ω 0k,q 2 ω 0k,q 1 2 ω 0k,q n ω k,q o
0
− 0
= 2 0 2
= 2 0 2 ≈ 2
1+ + ... ,
ω − ω k,q ω + ω k,q ω − (ω k,q ) ω ω k,q ω ω
1−
ω
iar constanta dielectrică are următoarea expresie aproximativă:

2ev (q) 2 X 0 2 X 0 3
α(ω) ≈ ω k,q + ω k,q + . . . .
~V ω2 k ω4 k
(k<kF ) (k<kF )
Sumele după vectorul de undă, care la limita termodinamică devin integrale, se calculează astfel:
a)
X
2 1=N ,
k
(k<kF )
Z Z kF
d3 k 2V V kF3
= 2V 3
θ(kF − k) = 3
4π dk k2 = ;
LT R3 (2π) (2π) 0 π2 3
b)
X X ~ ~ 2 X 2~ X ~ q2
2 ω 0k,q = 2 q2 + 2 k · q = q ·2 1+ ·2 k·q= N;
2m 2m m 2m
k k k k
(k<kF ) (k<kF ) (k<kF ) (k<kF )
| {z } | {z }
=N =0
c)
X X ~ 3 2 3
2 (ω 0k,q )3 = 2 q + 2k · q
2m
k k
(k<kF ) (k<kF )
~ 3 X X X
= 8·2 (k · q)3 +12 q 2 · 2 (k · q)2 + 6 q 4 · 2 (k · q)
2m
k k k
(k<kF ) (k<kF ) (k<kF )
| {z } | {z }
=0 =0
X
+ q6 · 2 1
k
(k<kF )
~ 3 X
= 12 q 2 · 2 (k · q)2 + O(q 6 ) ;
2m
k
(k<kF )
suma rămasă se evaluează prin trecere la limita termodinamică şi se efectuează integrala ı̂n
coordonate sferice:
X Z kF Z π Z 2π
2V
2 (k · q)2 = dk k 2
dθ sin θ dϕ q 2 k2 cos2 θ
(2π)3 0 0 0
k
(k<kF )
Z kF Z 1
2V
= 2π q 2 dk k4 du u2
(2π)3 0 −1
5 2
2V k
2 F 2 k
2 F 2V k3 k2
= 2π q =q 4π F = q 2 F N .
(2π)3 5 3 5 (2π)3 3 5
| {z }
=N
unde integrala azimutală este banală (produce factorul 2π), iar ı̂n integrala polară s-a făcut
schimbarea de variabilă u = cos θ.
Prin substituirea expresiilor obţinute anterior pentru integrale, rezultă expresia asimptotică a con-
stantei dielectrice:

2 ve(q) 1 ~ q 2 1 ~ 3 2 2 kF
2
6
α(ω) ≈ N + 12 q q N + O(q )
q→0 ~ V ω 2 2m ω 4 2m 5

2 ve(q) 1 ~ q 2 12 ~2 q 2 kF2
= N 1+ + O(q 6 )
~ V ω 2 2m 4m2 5 ω 2
4π e2 n n 3 ~kF 2 q 2 o
= 2
1+ 2
+ O(q 4 ) ,
mω 5 m ω
unde pentru ultima egalitate s-a explicitat expresia transformatei Fourier a potenţialului coulom-
4π e2 N
bian ve(q) = şi s-a introdus densitatea de particule n = .
q2 V
Se observă că s-a obţinut rezultatul (11.38).
Pe baza expresiei (11.38) a constantei dielectrice, ecuaţia de dispersie (11.32) la limita transferului
de impuls mic (q → 0) devine:
4π e2 n n 3 ~kF 2 q 2 4
o 4π e2 n n 3 ~kF 2 q 2 o
1 + + O(q ) ≈1 =⇒ ω2 ≈ 1+ + O(q 4
) .
m ω2 5 m ω2 m 5 m ω2
(11.39)
Deoarece termenul al doilea din interiorul parantezelor acolade este mic, se utilizează metoda
iterativă pentru obţinerea soluţiei.
• Aproximaţia de ordinul 0 neglijează acest termen, adică se consideră
r
2 4π e2 n 4π e2 n
ω ≈ =⇒ ωP (q) ≈ = ΩP ,
0 m 0 m
unde ΩP este frecvenţa (pulsaţia) plasmonică clasică, conform relaţiei (9.109).
• Aproximaţia de ordinul 1 consideră aproximaţia de ordinul 0 ı̂n termenul mic, astfel ı̂ncât
rezultă:
4π e2 n n 3 ~kF 2 q 2 o n 3 ~kF 2 q 2 o
ω2 ≈ 1+ + O(q 4
) = Ω 2
P 1 + + O(q 4
) .
1 m 5 m Ω2P 5 m Ω2P
Pentru a exprima ı̂n mod condensat termenul corectiv ı̂n ordinul 1 (care conţine dependenţa
de vectorul de undă a pulsaţiei) se utilizează vectorul de undă Thomas-Fermi, definit prin
relaţia (7.22): s s
6πe2 n 12πe2 mn
qTF = =
ε0F ~2 kF2
astfel ı̂ncât termenul corectiv de ordinul 1 este:
3 ~kF 2 q 2 9 q2
= .
5 m Ω2P 5 qTF
Considerând suficientă aproximaţia de ordinul 1, relaţia (11.39) devine:

n 9 q2 o
ωP2 (q) ≈ ΩP 1 + + O(q 4 ) ,
5 qTF
de unde, prin extragere aproximativă ı̂n ordinul 1 a rădăcinii pătrate, rezultă
n 9 q2 o
ωP (q) ≈ ΩP 1 + + O(q 4 ) , (11.40)
10 qTF
care este identică cu relaţia (9.66b).

11.4 Sistemul bosonic supra-fluid

A. Modelul
Se consideră un sistem de particule bosonice nerelativiste care au următoarele caracteristici:
– particulele au masa m şi spin nul s = 0,
– interacţiile dintre particule sunt binare şi au rază scurtă de acţiune,
– sistemul este foarte diluat (adică densitatea de particule este mică),
– sistemul se află la temperatură nulă (adică ı̂n starea fundamentală), când are loc fenomenul
de condensare bosonică, ceea ce implică ocuparea macroscopică a stării uni-particulă fundamen-
tale k = 0 (care are energia nulă ε00 = 0).
În aceste condiţii hamiltonianul model al sistemului are expresia
X 1 X
Ĥ = ε0k b̂†k b̂ k + ve(q) b̂†k+q b̂†k′ −q b̂ k′ b̂ k ≡ Ĥ0 + V̂ , (11.41)
2V ′
k k,k ,q
Z
~2 k 2
unde ε0k = este energia (cinetică) a unei particule libere şi ve(q) = d3 r e−iq·r v(r) este
2m V
transformata Fourier a potenţialului de interacţie bi-particulă.
B. Aproximaţia Bogoliubov este bazată pe observaţia că ı̂n starea fundamentală majori-
tatea particulelor sistemului se află ı̂n starea uni-particulă k = 0 (numită starea uni-particulă
condensată), iar ı̂n stările uni-particulă excitate (numite stări uni-particulă necondensate) se află
un număr mic de particule; ca urmare, se consideră aproximaţiile Bogoliubov :
1. Operatorii elementari pe starea uni-particulă condensată sunt operatori banali:

p
b̂†0 ≈ b̂0 ≈ N0 1̂ ,
unde N0 este numărul de particule aflate ı̂n starea uni-particulă condensată.
2. Se neglijează interacţiile ı̂ntre particulele necondensate, ceea ce implică neglijarea termenilor

din hamiltonianul de interacţie care conţin 3 sau 4 operatori elementari necondensaţi.
Atunci, ı̂n expresiile operatorilor observabile se separă termenii cu operatori elementari condensaţi
şi se aplică aproximaţiile Bogoliubov.
B1. Operatorul număr de particule prin separarea părţii condensate, are expresia
X X′
N̂ = b̂†k b̂ k = b̂†0 b̂0 + b̂†k b̂ k ≡ N̂0 + N̂ ′ .
k k
(k6=0)
Observaţii:
• partea condensată a operatorului număr de particule este un operator banal
N̂0 ≡ b̂†0 b̂0 ≈ N0 1̂ ; (11.42a)
• deoarece se consideră că sistemul are un număr fixat de particule, rezultă că stările sistemu-
lui sunt conţinute ı̂n spaţiul Hilbert cu N particule, care este un sub-spaţiu al spaţiului Fock;
ca urmare, operatorul număr de particule se poate trata ca un operator banal: N̂ ≈ N 1̂ ;
• numărul de particule condensate N0 nu este cunoscut a priori, astfel ı̂ncât operatorul număr
de particule condensate se obţine din relaţia de conservare:
X′
N̂0 ≡ b̂†0 b̂0 = N̂ − N̂ ′ = N 1̂ − b̂†k b̂ k (11.42b)
k
(k6=0)
11.4. SISTEMUL BOSONIC SUPRA-FLUID 285
B2. Hamiltonianul liber (hamiltonianul cinetic) se descompune ı̂n parte condensată (care
este nulă, deoarece energia uni-particulă corespunzătoare este ε00 = 0) şi parte necondensată:
X X′
Ĥ0 = ε0k b̂†k b̂ k = ε00 b̂†0 b̂0 + ε0k b̂†k b̂ k ;
| {z }
k k
=0 (k6=0)
deoarece energia uni-particulă este dependentă numai de modulul vectorului de undă (ε0k = ε0|k| ),
se poate simetriza expresia precedentă a hamiltonianului liber:
1 X′ 0 †
Ĥ0 = εk b̂ k b̂ k + b̂†−k b̂−k . (11.43)
2
k
(k6=0)
B3. Hamiltonianul de interacţie se separă termenii care conţin numai operatori conden-
saţi sau 2 operatori condensaţi de restul termenilor, care conţin 3, sau 4 operatori necondensaţi
(adică, ı̂n mod echivalent, aceşti termeni conţin 1 operator condensat, sau nu conţin operatori
condensaţi); este necesar să se observe că la separarea operatorilor condensaţi ı̂n hamiltonianul
de interacţie nu se obţin termeni cu 3 operatori condensaţi. Pe baza observaţiei anterioare se
descompune hamiltonianul de interacţie ı̂n modul următor:
1 X
V̂ = ve(q) b̂†k+q b̂†k′ −q b̂ k′ b̂ k
2V
k,k′ ,q
1 † † 1 X′ n
= b̂0 b̂0 b̂0 b̂0 + ve(k) b̂†0 b̂†0 b̂ k b̂−k + ve(k) b̂†0 b̂†k b̂0 b̂ k + ve(0) b̂†0 b̂†k b̂ k b̂0
2V 2V
k
(k6=0)
o
+ ve(0) b̂†k b̂†0 b̂0 b̂ k + ve(k) b̂†k b̂†0 b̂ k b̂0 + ve(k) b̂†k b̂†−k b̂0 b̂0 + V̂ ′ ,
unde V̂ ′ este partea din hamiltonianul de interacţie care conţine 3 sau 4 operwtori elemen-
tari necondensaţi (s-a omis explicitarea acestor termeni, deoarece prin aproximaţia Bogoliubov
această parte va fi neglijată). În continuare se aplică prima aproximaţie Bogoliubov operatorilor
√
elementari condensaţi (b̂†0 = b̂0 = N0 1̂), astfel ı̂ncât, după regruparea termenilor, se obţine:
1 1 X′ n o
V̂ = ve(0) N02 1̂ + N0 1̂ ve(k) 2 b̂†k b̂ k + b̂ k b̂−k + b̂†k b̂†−k + 2 ve(0) b̂†k b̂ k + V̂ ′ ;
2V 2V
k
(k6=0)
ı̂n expresia precedentă se ı̂nlocuieşte operatorul număr de particule condensate N̂0 = N0 1̂ prin
relaţia (11.42b) şi se separă termenii rezultaţi care conţin 4 operatori elementari necondensaţi:
ve(0) X′ † 2
V̂ = N 1̂ − b̂ k b̂ k
2V
k
(k6=0)
X′ † 1 X′ n o
+ N 1̂ − b̂ k b̂ k ve(k) 2 b̂†k b̂ k + b̂ k b̂−k + b̂†k b̂†−k + 2 e
v (0) b̂†k b̂ k + V̂ ′
2V
k k
(k6=0) (k6=0)
ve(0) n 2 X′ † X′ 2 o
= N 1̂ − 2 N b̂ k b̂ k + b̂†k b̂ k
2V
k k
(k6=0) (k6=0)
N X′ n o
+ ve(k) 2 b̂†k b̂ k + b̂ k b̂−k + b̂†k b̂†−k + 2 ve(0) b̂†k b̂ k
2V
k
(k6=0)
1 X′ † X′ n o
− b̂ k b̂ k ve(k) 2 b̂†k b̂ k + b̂ k b̂−k + b̂†k b̂†−k + 2 e
v(0) b̂†k b̂ k + V̂ ′
2V
k k
(k6=0) (k6=0)
N2 N X′
= ve(0) 1̂ + ve(k) 2 b̂†k b̂ k + b̂ k b̂−k + b̂†k b̂†−k + V̂ ′′ + V̂ ′ ,
2V 2V
k
(k6=0)
unde ultima egalitate s-a obţinut luând ı̂n considerare că termenii proporţionali cu ve(0) dispar,
deoarece aceştia se anihilează reciproc, şi s-a notat prin V̂ ′′ suma termenilor produşi prin aplicarea
relaţiei (11.42b) care conţin 4 operatori elementari necondensaţi:
X 2
ve(0) ′
V̂ ′′ ≡ b̂†k b̂ k
2V
k
(k6=0)
1 X′ † X′ n o
− b̂ k b̂ k ve(k) 2 b̂†k b̂ k + b̂ k b̂−k + b̂†k b̂†−k + 2 ve(0) b̂†k b̂ k .
2V
k k
(k6=0) (k6=0)
Luând ı̂n considerare că transformata Fourier a potenţialului de interacţie ve(k) depinde numai
de modulul vectorului de undă, se poate simetriza termenul al doilea din expresia anterioară a
hamiltonianului de interacţie, astfel ı̂ncât se obţine:
N2 N X′ n o
V̂ = ve(0) 1̂ + ve(k) b̂†k b̂ k + b̂†−k b̂−k + b̂ k b̂−k + b̂†k b̂†−k + V̂ ′ + V̂ ′′ . (11.44)
2V 2V
k
(k6=0)
Conform aproximaţiei a doua Bogoliubov termenii din hamiltonian care conţin 3 sau 4 operatori
elementari necondensaţi sunt neglijaţi, deoarece aceşti termeni reprezintă interacţii ı̂ntre particu-
lele necondensate ale sistemului; ca urmare, hamiltonianul Bogoliubov al sistemului este definit
astfel:
ĤB ≡ (Ĥ0 + V̂ ) − (V̂ ′ + V̂ ′′ ) .
Atunci, pe baza rezultatelor precedente, reprezentate prin formulele (11.43) şi (11.44), se obţine
expresia hamiltonianului Bogoliubov al sistemului:
N 1 X′ n 0 o
ĤB = ne
v (0) 1̂ + εk + n e v(k) b̂ k b̂−k + b̂†k b̂†−k , (11.45)
v (k) b̂†k b̂ k + b̂†−k b̂−k + n e
2 2
k
(k6=0)
unde n ≡ N/V este densitatea de particule ale sistemului.
C. Comutatorii ecuaţiilor de mişcare se obţin efectuând comutatorii dintre hamilto-

nianul Bogoliubov şi operatorii elementari:

ĤB , b̂†k −
v (k) b̂†k + n e
= ε0k + n e v (k) b̂−k , (11.46a)
0
ĤB , b̂−k − = − εk + n e v(k) b̂−k − n e v (k) b̂†k , (11.46b)
Demonstraţie:
Comutatorul hamiltonianului (acesta este sumă de produse cu 2 operatori elementari, la care
se adaugă un operator banal) se descompune ı̂n comutatori simpli, conform relaţiei (2.108), iar
comutatorii simpli au valorile date de relaţiile de comutare fundamentale bosonice (2.69); se observă
că numai partea constituită din produse de 2 operatori elementari a hamiltonianului are contribuţie
la comutatori, deoarece termenul operator banal comută cu orice operator.
Conform observaţiei precedente comutatorul din relaţia (11.46a) devine:
1 X′ 0 †
ĤB , b̂†k −
= εk′ + n ve(k′ ) b̂ k′ b̂ k′ + b̂†−k′ b̂−k′ , b̂†k −
2 ′
k
(k′ 6=0)
1 X′
+ n ve(k′ ) b̂ k′ b̂−k′ + b̂†k′ b̂†−k′ , b̂†k − .
2 ′
k
(k′ 6=0)
Primul comutator din expresia precedentă se calculează prin metoda expusă anterior, astfel ı̂ncât
11.4. SISTEMUL BOSONIC SUPRA-FLUID 287
se obţine:

b̂†k′ b̂ k′ + b̂†−k′ b̂−k′ , b̂†k −

= b̂†k′ b̂ k′ , b̂†k − + b̂†−k′ b̂−k′ , b̂†k −

= b̂†k′ , b̂†k − b̂ k′ + b̂†k′ b̂ k′ , b̂†k − + b̂†−k′ , b̂†k − b̂−k′ + b̂†−k′ b̂−k′ , b̂†k −
| {z } | {z }
=0 =0
= b̂†k′ · δk′ ,k 1̂ + δ−k′ ,k 1̂ · b̂†−k′ ;

al doilea comutator se calculează prin aceeaşi metodă:

b̂ k′ b̂−k′ + b̂†k′ b̂†−k′ , b̂†k −

= b̂ k′ b̂−k′ , b̂†k − + b̂†k′ b̂†−k′ , b̂†k −

= b̂ k′ , b̂†k − b̂−k′ + b̂ k′ b̂−k′ , b̂†k − + b̂†k′ , b̂†k − b̂†−k′ + b̂†k′ b̂†−k′ , b̂†k −
| {z } | {z }
=0 =0
= b̂ k′ · δk′ ,−k 1̂ + δ k′ ,k 1̂ · b̂−k′ ;

atunci, prin substituirea rezultatelor precedente pentru cei 2 comutatori şi apoi efectuând sumările
banale cu indici Kronecker, se obţine expresia (11.46a).
Comutatorul din relaţia (11.46b) se calculează ı̂n mod similar cu comutatorul din prima relaţie:
1 X′ 0 †
ĤB , b̂−k − = εk′ + n ve(k′ ) b̂ k′ b̂ k′ + b̂†−k′ b̂−k′ , b̂−k −
2 ′
k
(k′ 6=0)
1 X′
+ n ve(k′ ) b̂ k′ b̂−k′ + b̂†k′ b̂†−k′ , b̂−k − ;
2 ′
k
(k′ 6=0)
ı̂n acest caz primul comutator produce rezultatul

†
b̂ k′ b̂ k′ + b̂†−k′ b̂−k′ , b̂−k −

= b̂†k′ b̂ k′ , b̂−k − + b̂†−k′ b̂−k′ , b̂−k −

= b̂†k′ , b̂−k − b̂ k′ + b̂†k′ b̂ k′ , b̂−,k − + b̂†−k′ , b̂−k − b̂−k′ + b̂†−k′ b̂−k′ , b̂−k −
| {z } | {z }
=0 =0
= −δk′ ,−k 1̂ · b̂ k′ − δk′ ,k 1̂ · b̂−k′ ;

iar al doilea comutator are expresia

b̂ k′ b̂−k′ + b̂†k′ b̂†−k′ , b̂−k −

= b̂ k′ b̂−k′ , b̂−k − + b̂†k′ b̂†−k′ , b̂−k −

= b̂ k′ , b̂−k − b̂−k′ + b̂ k′ b̂−k′ , b̂−k − + b̂†k′ , b̂−k − b̂†−k′ + b̂†k′ b̂†−k′ , b̂−k −
| {z } | {z }
=0 =0
= −δk′ ,−k 1̂ · b̂†−k′ − δ k′ ,k 1̂ · b̂†k′ ;

ca urmare, prin substituirea rezultatelor precedente pentru cei 2 comutatori şi apoi efectuând
sumările banale cu indici Kronecker, se obţine expresia (11.46b).
D. Stările excitate ale sistemului se obţin considerând operatorul de creare a unei stări
excitate de forma următoare:
Ω̂†k = uk b̂†k + vk b̂−k , (11.47)
unde coeficienţii uk şi vk depind numai de modulul vectorului de undă |k|.
Pe baza relaţiilor de comutare (11.46) se obţine comutatorul acestui operator de creare a
excitaţiilor cu hamiltonianul Bogoliubov:
n o n o
ĤB , Ω̂†k − = uk ε0k + n e v(k) b̂†k + n ve(k) b̂−k + vk − ε0k + n ve(k) b̂−k − n ve(k) b̂†k
n o n o
= uk ε0k + n e v(k) − vk n e v (k) b̂†k + uk n ve(k) − vk ε0k + n ve(k) b̂−k .
(11.48)
Conform metodei ecuaţiei de mişcare, comutatorul operatorului de creare a unei excitaţii cu

hamiltonianul sistemului trebuie să aibă forma (11.1), ceea ce corespunde ı̂n cazul prezent la
condiţia:

ĤB , Ω̂†k −
= ~ ωk Ω̂†k

= ~ ωk uk b̂†k + vk b̂−k . (11.49)
Prin utilizarea expresiei (11.48) pentru comutator se obţine condiţia ca Ω̂†k să fie un operator de
creare de stări excitate ale sistemului:
n o n o
v (k) − vk n ve(k) b̂†k + uk n e
uk ε0k + n e v (k) − vk ε0k + n e
v (k) b̂−k
= ~ ωk uk b̂†k + ~ ωk vk b̂−k . (11.50)
Condiţia precedentă este considerată o identitate, iar operatorii elementari b̂†k şi b̂−k sunt inde-
pendenţi; ca urmare, coeficienţii fiecărui operator trebuie să fie egali, ceea ce conduce la sistemul
de ecuaţii liniare pentru coeficienţii uk şi vk :

uk ε0k + n ve(k) − vk n ev(k) = ~ ωk uk , (11.51a)
0
v (k) − vk εk + n ve(k) = ~ ωk vk ;
uk n e (11.51b)
sistemul de ecuaţii (11.51) este un sistem omogen, deoarece este echivalent cu sistemul de ecuaţii

ε0k + n ve(k) − ~ ωk uk − n ve(k) vk = 0 , (11.52a)

v (k) uk − ε0k + n e
ne v(k) + ~ ωk vk = 0 ; (11.52b)
ca urmare, condiţia de compatibilitate a ecuaţiilor este ca determinantul sistemului să fie nul:
0
ε + n ve(k) − ~ ωk −n ev(k)
∆≡ k
n ve(k) v(k) − ~ ωk
− ε0k + n e
n 2 2 o 2
= − ε0k + n e v(k) − ~ ωk + ne v (k)
=0, (11.53)
care este o ecuaţie pentru energiile stărilor excitate ale sistemului Ek = ~ ωk . Ecuaţia (11.53) are
soluţia
q
2 2 0 2 2
Ek2 = ε0k + n ve(k) − n e v (k) =⇒ Ek = v (k) − n e
εk + n e v (k) . (11.54)
Se observă că expresia energiei stării excitate a sistemului bosonic ı̂n aproximaţia Bogoliubov,
obţinută prin metoda ecuaţiei de mişcare este identică cu cea obţinută prin metoda transformării
canonice, care este reprezentată prin formula (10.18a). De asemenea, din ecuaţia (11.52a) se
uk ne
v (k)
obţine raportul coeficienţilor = 0 ; ultima relaţie este echivalentă cu relaţiile
vk v (k) − Ek
εk + n e
† †
(10.16), dacă se observă că Ω̂k = α̂k , conform relaţiei (10.10b) şi condiţiei de canonicitate (10.12).
11.5 Sistemul fermionic supraconductor

A. Modelul
Se consideră un sistem de fermioni cu spin s = 1/2 care se află ı̂n stare supraconductoare (practic
sistemul fermionic este realizat de sistemul electronilor de conducţie din metale, cuplat cu reţeaua
cristalină prin interacţii fononice). Conform teoriei Bardeen-Cooper-Schrieffer (BCS) există o
interacţie atractivă ı̂ntre perechi de electroni care au impulsurile şi spinii opuşi, adică stările
celor doi electroni ai perechii sunt (k, ↑) şi (−k, ↓), numite perechi Cooper.
11.5. SISTEMUL FERMIONIC SUPRACONDUCTOR 289
3
Hamiltonianul sistemului de electroni supraconductori, ı̂n cadrul teoriei BCS este
X X
ĤBCS = εk n̂ k↑ + n̂−k↓ + ve(k, k′ ) b̂†k′ b̂ k , (11.55)
k k,k′
unde n̂ kσ = â†kσ â kσ este operatorul număr de particule ı̂n starea (kσ) (iar σ =↑, ↓);
b̂ k şi b̂†k sunt operatorii de anihilare, respectiv de creare a unei perechi Cooper:
b̂ k ≡ â−k↓ â k↑ =⇒ b̂†k = â†k↑ â†−k↓ .
B. Relaţiile de comutare ale operatorilor elementari cu hamiltonianul BCS sunt

următoarele:
X
ĤBCS , â k↑ − = −εk â k↑ − ve(k′ , k) â†−k↓ b̂ k′ , (11.56a)
k′
X
ĤBCS , â†k↑ − = εk â†k↑ + ve(k, k′ ) b̂†k′ â−k↓ , (11.56b)
k′
X
ĤBCS , â−k↓ −
= −εk â−k↓ − v (k′ , k) â†k↑ b̂ k′ ,
e (11.56c)
k′
X
ĤBCS , â†−k↓ −
= εk â†−k↓ + ve(k, k′ ) b̂†k′ â k↑ . (11.56d)
k′
Demonstraţie:
Se utilizează metoda de descompunere a comutatorului unui produs de operatori fermionici ı̂n an-
ticomutatori fundamentali, conform relaţiei (2.108), iar apoi se utilizează relaţiile de anti-comutare
fermioni ce fundamentale (2.75). Din relaţiile (2.75) rezultă că operatorii cu spin opus şi operatorii
de acelaşi tip (ambii de creare, sau ambii de anihilare) au anti-comutatorul nul, ceea ce simplifică
deducerea relaţiilor (11.56).
1) Prin utilizarea expresiei hamiltonianului BCS (11.55) primul comutator devine:
X X
ĤBCS , â k↑ − = εk′ n̂ k′ ↑ , â k↑ − + n̂−k′ ↓ , â k↑ − + ve(k′ , k′′ ) b̂†k′′ b̂ k′ , â k↑ − ;
k′ k′ ,k′′
comutatorii conţinuţi ı̂n expresia precedentă dau următoarele rezultate:

n̂ k′ ↑ , â k↑ − = â†k′ ↑ â k′ ↑ , â k↑ − = â†k′ ↑ â k′ ↑ , â k↑ + − â†k′ ↑ , â k↑ + â k′ ↑ = − δk′ ,k â k′ ↑ ;
| {z }
=0

n̂−k′ ↓ , â k↑ −
= â†−k′ ↓ â−k′ ↓ , â k↑ −
= â†−k′ ↓ â−k′ ↓ , â k↑ + − â†−k′ ↓ , â k↑ + â−k′ ↓ = 0 ;
| {z } | {z }
=0 =0

b̂†k′′ b̂ k′ , â k↑ −
= b̂†k′′ b̂ k′ , â k↑ − + b̂†k′′ , â k↑ − b̂ k′

= b̂†k′′ â−k′ ↓ â k′ ↑ , â k↑ − + â†k′′ ↑ â†−k′′ ↓ , â k↑ − b̂ k′
n o
= b̂†k′′ â−k′ ↓ â k′ ↑ , â k↑ + − â−k′ ↓ , â k↑ + â k′ ↑
| {z } | {z }
=0 =0
n o
+ â†k′′ ↑ â†−k′′ ↓ , â k↑ + − â†k′′ ↑ , â k↑ + â†−k′′ ↓ b̂ k′
| {z }
=0
= − δk′′ ,k â†−k′′ ↓ b̂ k′ .
Pe baza rezultatelor precedente primul comutator devine:

X X
ĤBCS , â k↑ − = εk′ − δk′ ,k â k′ ↑ + 0 + ve(k′ , k′′ ) − δk′′ ,k â−k′′ ↓ b̂ k′
k′ k′ ,k′′
X
= − εk â k↑ − ve(k′ , k) â†−k↓ b̂ k′ ,
k′
3 Prezentarea detaliată a modelului BCS se va face ulterior.

care este relaţia (11.56a).

2) În mod similar cazului precedent al doilea comutator devine:
X X
ĤBCS , â†k↑ − = εk′ n̂ k′ ↑ , â†k↑ − + n̂−k′ ↓ , â†k↑ − + ve(k′ , k′′ ) b̂†k′′ b̂ k′ , â†k↑ − ;
k′ k′ ,k′′

n̂ k′ ↑ , â†k↑ −
= â†k′ ↑ â k′ ↑ , â†k↑ − = â†k′ ↑ â k′ ↑ , â†k↑ + − â†k′ ↑ , â†k↑ + â k′ ↑ = δk′ ,k â†k′ ↑ ;
| {z }
=0

n̂−k′ ↓ , â†k↑ −
= â†−k′ ↓ â−k′ ↓ , â†k↑ − = â†−k′ ↓ â−k′ ↓ , â†k↑ + − â†−k′ ↓ , â†k↑ + â−k′ ↓ = 0 ;
| {z } | {z }
=0 =0

b̂†k′′ b̂ k′ , â†k↑ −
= b̂†k′′ b̂ k′ , â†k↑ − + b̂†k′′ , â†k↑ − b̂ k′

= b̂†k′′ â−k′ ↓ â k′ ↑ , â†k↑ − + â†k′′ ↑ â†−k′′ ↓ , â†k↑ − b̂ k′
n o
= b̂†k′′ â−k′ ↓ â k′ ↑ , â†k↑ + − â−k′ ↓ , â†k↑ + â k′ ↑
| {z }
=0
n o
+ â†k′′ ↑ â†−k′′ ↓ , â†k↑ + − â†k′′ ↑ , â†k↑ + â†−k′′ ↓ b̂ k′
| {z } | {z }
=0 =0
= b̂†k′′ â−k′ ↓ δk′ ,k .
Pe baza rezultatelor precedente al doilea comutator produce rezultatul:

X X
ĤBCS , â†k↑ − = εk′ δk′ ,k â†k′ ↑ + 0 + ve(k′ , k′′ ) b̂†k′′ â−k′ ↓ δk′ ,k
k′ k′ ,k′′
X
= εk â†k↑ + ′
ve(k, k ) b̂†k′ â−k↓ ,
k′
care este relaţia (11.56b).

3) Al treilea comutator se prelucrează ı̂n mod similar cu primii doi comutatori:
X X
ĤBCS , â−k↓ −
= εk ′ n̂ k′ ↑ , â†−k↓ −
+ n̂−k′ ↓ , â−k↓
−
+ ve(k′ , k′′ ) b̂†k′′ b̂ k′ , â−k↓ − ;
k′ k′ ,k′′

n̂ k′ ↑ , â−k↓ −
= â†k′ ↑ â k′ ↑ , â−k↓ − = â†k′ ↑ â k′ ↑ , â−k↓ + − â†k′ ↑ , â−k↓ + â k′ ↑ = 0 ;
| {z } | {z }
=0 =0

n̂−k′ ↓ , â−k↓ −
= â†−k′ ↓ â−k′ ↓ , â−k↓ − = â†−k′ ↓ â−k′ ↓ , â−k↓ + − â†−k′ ↓ , â−k↓ + â−k′ ↓
| {z }
=0
= − â−k′ ↓ δk′ ,k ;

b̂†k′′ b̂ k′ , â−k↓ −
= b̂†k′′ b̂ k′ , â−k↓ − + b̂†k′′ , â−k↓ − b̂ k′

= b̂†k′′ â−k′ ↓ â k′ ↑ , â−k↓ − + â†k′′ ↑ â†−k′′ ↓ , â−k↓ − b̂ k′
n o
= b̂†k′′ â−k′ ↓ â k′ ↑ , â−k↓ + − â−k′ ↓ , â−k↓ + â k′ ↑
| {z } | {z }
=0 =0
n o
+ â†k′′ ↑ â†−k′′ ↓ , â−k↓ + − â†k′′ ↑ , â−k↓ + â†−k′′ ↓ b̂ k′
| {z }
=0
= â†k′′ ↑ b̂ k′ δk′′ ,k .
Pe baza rezultatelor precedente al treilea comutator produce rezultatul:

X X
ĤBCS , â−k↓ − = εk′ 0 − δk′ ,k â−k′ ↓ + ve(k′ , k′′ ) â†k′′ ↑ b̂ k′ δk′′ ,k
k′ k′ ,k′′
X ′
= − εk â−k↓ + ve(k , k) â†k↑ b̂ k′ ,
k′
care este relaţia (11.56c).

4) Al patrulea comutator se prelucrează la fel ca şi comutatorii precedenţi:
X X
ĤBCS , â†−k↓ − = εk′ n̂ k′ ↑ , â†−k↓ − + n̂−k′ ↓ , â†−k↓ − + ve(k′ , k′′ ) b̂†k′′ b̂ k′ , â†−k↓ − ;
k′ k′ ,k′′

n̂ k′ ↑ , â†−k↓ − = â†k′ ↑ â k′ ↑ , â†−k↓ − = â†k′ ↑ â k′ ↑ , â†−k↓ + − â†k′ ↑ , â†−k↓ + â k′ ↑ = 0 ;
| {z } | {z }
=0 =0

n̂−k′ ↓ , â†−k↓ −
= â†−k′ ↓ â−k′ ↓ , â†−k↓ − = â†−k′ ↓ â−k′ ↓ , â†−k↓ + − â†−k′ ↓ , â†−k↓ + â−k′ ↓
| {z }
=0
= â†−k′ ↓ δk′ ,k ;

b̂†k′′ b̂ k′ , â†−k↓ −
= b̂†k′′ b̂ k′ , â†−k↓ − + b̂†k′′ , â†−k↓ − b̂ k′

= b̂†k′′ â−k′ ↓ â k′ ↑ , â†−k↓ − + â†k′′ ↑ â†−k′′ ↓ , â†−k↓ − b̂ k′
n o
= b̂†k′′ â−k′ ↓ â k′ ↑ , â†−k↓ + − â−k′ ↓ , â†−k↓ + â k′ ↑
| {z }
=0
n o
+ â†k′′ ↑ â†−k′′ ↓ , â†−k↓ + − â†k′′ ↑ , â†−k↓ + â†−k′′ ↓ b̂ k′
| {z } | {z }
=0 =0
= − b̂†k′′ â k′ ↑ δk′ ,k .
Pe baza rezultatelor precedente al treilea comutator produce rezultatul:

X X
ĤBCS , â†−k↓ − = εk′ 0 + δk′ ,k â†−k′ ↓ + ve(k′ , k′′ ) − b̂†k′′ â k′ ↑ δk′ ,k
k′ k′ ,k′′
X
= εk â†−k↓ − ′
ve(k, k ) b̂†k′ â k↑ ,
k′
care este relaţia (11.56d).
C. Operatorii de creare a stărilor excitate se obţin pe baza expresiilor relaţiilor de co-

mutare ale operatorilor elementari cu hamiltonianul (ı̂n aproximaţia Bogoliubov), care sugerează
că aceşti operatori de creare a excitaţiilor sunt combinaţii liniare de operatori elementari cores-
punzători perechilor de electroni Cooper, adică: â†k↑ şi â−k↓ , respectiv â†−k↓ şi â k↑ ; ca urmare,
ˆ
se caută operatori de creare a excitaţiilor (adică operatori notaţi anterior prin Ω†k ) de forma:
α̂†k = uk â†k↑ + vk â−k↓ , (11.57a)

β̂ †k = uk â†−k↓ − vk â k↑ , (11.57b)
unde coeficienţii uk şi vk sunt funcţii complexe, dar dependente numai de modulul vectorului de
undă k = |k|.
Deoarece operatorii de creare a excitaţiilor sunt consideraţi operatori elementari fermionici,
atunci setul acestor operatori trebuie să satisfacă relaţiile de anti-comutare fermionice standard:

α̂ k , α̂ k′ + = 0̂ , α̂ k , α̂†k′ + = δk,k′ 1̂ ;

β̂ k , β̂ k′ + = 0̂ , β̂ k , β̂ †k′ + = δk,k′ 1̂ ;

α̂ k , β̂ k′ + = 0̂ , α̂ k , β̂ †k′ + = 0̂ .
Condiţia necesară pentru satisfacerea relaţiilor de anti-comutare precedente este următoarea

condiţie pentru coeficienţi, numită condiţia de canonicitate:
2 2
uk + vk = 1 . (11.58)
Demonstraţie:
Se evaluează anti-comutatorii dintre operatorii creare (sau anihilare) de excitaţii prin reducere la
anti-comutatorii standard (2.69):

α̂ k , α̂ k′ +

= u∗k â k↑ + vk∗ â†−k↓ , u∗k′ â k′ ↑ + vk∗′ â†−k′ ↓ +

= u∗k u∗k′ â k↑ , â k′ ↑ + +u∗k vk∗′ â k↑ , â†−k′ ↓ + +vk∗ u∗k′ â†−k↓ , â k′ ↑ + +vk∗ vk∗′ â†−k↓ , â†−k′ ↓ +
| {z } | {z } | {z } | {z }
= 0̂ = 0̂ = 0̂ = 0̂
= 0̂ ;

α̂ k , α̂†k′ +

= u∗k â k↑ + vk∗ â†−k↓ , uk′ â†k′ ↑ + vk′ â−k′ ↓ +

= u∗k uk′ â k↑ , â†k′ ↑ + +u∗k vk′ â k↑ , â−k′ ↓ + +vk∗ uk′ â†−k↓ , â†k′ ↑ + +vk∗ vk′ â†−k↓ , â−k′ ↓ +
| {z } | {z } | {z } | {z }
= δk,k′ 1̂ = 0̂ = 0̂ = δk,k′ 1̂
2 2

= |uk | + |vk | δk,k′ 1̂ ;

β̂ k , β̂ k′ +

= u∗k â−k↓ − vk∗ â†k↑ , u∗k′ â−k′ ↓ − vk∗′ â†k′ ↑ +

= u∗k u∗k′ â−k↓ , â−k′ ↓ + −u∗k vk∗′ â−k↓ , â†k′ ↑ + −vk∗ u∗k′ â†k↑ , â−k′ ↓ + +vk∗ vk∗′ â†k↑ , â†k′ ↑ +
| {z } | {z } | {z } | {z }
= 0̂ = 0̂ = 0̂ = 0̂
= 0̂ ;

β̂ k , β̂ †k′ +

= uk â−k↓ − vk∗ â†k↑ , uk′ â†−k′ ↓ − vk′ â k′ ↑ +

= u∗k uk′ â−k↓ , â†−k′ ↓ + −u∗k vk′ â−k↓ , â k′ ↑ + −vk∗ uk′ â†k↑ , â†−k′ ↓ + +vk∗ vk′ â†k↑ , âk′ ↑ +
| {z } | {z } | {z } | {z }
= δk,k′ 1̂ = 0̂ = 0̂ = δk,k′ 1̂
2 2
= |uk | + |vk | δk,k′ 1̂ ;

α̂ k , β̂ k′ +

= u∗k â k↑ + vk∗ â†−k↓ , u∗k′ â−k′ ↓ − vk∗′ â†k′ ↑ +

= u∗k u∗k′ â k↑ , â−k′ ↓ + −u∗k vk∗′ â k↑ , â†k′ ↑ + +vk∗ u∗k′ â†−k↓ , â−k′ ↓ + −vk∗ vk∗′ â†−k↓ , â†k′ ↑ +
| {z } | {z } | {z } | {z }
= 0̂ = δk,k′ 1̂ = δk,k′ 1̂ = 0̂
= (−u∗k vk∗ + vk∗ u∗k ) δk,k′ = 0̂ ;

α̂ k , β̂ †k′ +

= u∗k â k↑ + vk∗ â†−k↓ , u∗k′ â†−k′ ↓ − vk∗′ â k′ ↑ +

= u∗k u∗k′ â k↑ , â†−k′ ↓ + −u∗k vk∗′ â k↑ , â k′ ↑ + +vk∗ u∗k′ â†−k↓ , â†−k′ ↓ + −vk∗ vk∗′ â†−k↓ , â k′ ↑ +
| {z } | {z } | {z } | {z }
= 0̂ = 0̂ = 0̂ = 0̂
= 0̂ ;
se observă că toţi anti-comutatorii nenuli sunt satisfăcuţi ı̂n mod automat, iar anti-comutatorii
nenuli au expresia standard dacă este satisfăcută condiţia (11.58).
Relaţiile de comutare ale operatorilor creare de excitaţii cu hamiltonianul (ı̂n aproximaţia

Bogoliubov) se obţin pe baza relaţiilor (11.56):

ĤBCS , α̂†k − = uk ĤBCS , â†k↑ − + vk ĤBCS , â−k↓ −
n X o n X o
= uk εk â†k↑ + v (k, k′ ) b̂†k′ â−k↓ + vk − εk â−k↓ −
e ve(k′ , k) â†k↑ b̂ k′ ,
k′ k′
(11.59a)

ĤBCS , β̂ †k − = uk ĤBCS , â†−k↓ −
− vk ĤBCS , â k↑ −
n X o n X o
= uk εk â†−k↓ − ve(k, k′ ) b̂†k′ â k↑ − vk − εk â k↑ − ve(k′ , k) â†−k↓ b̂ k′ ;
k′ k′
(11.59b)
Dacă α̂k şi β̂k sunt operatorii de anihilare pentru excitaţiile sistemului, atunci aceşti operatori
distrug starea fundamentală a sistemului supra-conductor |Ψ0BCS i, deoarece ı̂n această stare nu
există excitaţii ale sistemului:
α̂k |Ψ0BCS i = |∅i ,
(11.60)
β̂k |Ψ0BCS i = |∅i ;
În cadrul teoriei BCS se consideră aproximaţia prin care operatorii de anihilare şi de creare a
perechilor Cooper sunt trataţi ca operatori banali (ı̂n mod similar cu operatorii elementari ai
stării condensate din aproximaţia Bogoliubov pentru bosoni):

b̂ k ≈ Ψ0BCS b̂ k Ψ0BCS 1̂ ≡ Bk 1̂ , (11.61a)
†
0 † 0

b̂ ≈ ΨBCS b̂ ΨBCS 1̂ ≡ Bk 1̂ . ∗
(11.61b)
k k
Prin efectuarea aproximaţiei precedente, comutatorii hamiltonianului cu operatorii creare de

excitaţii, care aveau expresiile (11.59), devin:
n X o n X o
ĤBCS , α̂†k − ≈ uk εk + vk ve(k′ , k) Bk′ â†k↑ + uk ve(k′ , k) Bk∗′ − vk εk â−k↓ ,
k′ k′
(11.62a)
n X o n X o
ĤBCS , β̂ †k −
≈ uk εk + vk ve(k′ , k) Bk′ â†−k↓ + − uk ve(k′ , k) Bk∗′ + vk εk â k↑ .
k′ k′
(11.62b)
D. Ecuaţiile de mişcare sunt date de comutatorii hamiltonianului cu operatorii creare de

excitaţii, conform relaţiilor (11.1):

ĤBCS , α̂†k − = ~ ωk α̂†k , (11.63a)
† †
ĤBCS , β̂ k − = ~ ωk β̂ k . (11.63b)
În prima ecuaţie de mişcare, (11.63a), se substituie expresiile operatorului creare de excitaţii şi
ale comutatorului ı̂n termeni de operatori elementari electronici, conform relaţiilor (11.57a) şi
(11.62a), astfel ı̂ncât rezultă egalitatea următoare:
n X o n X o
uk εk + vk ve(k′ , k) Bk′ â†k↑ + uk ve(k, k′ ) Bk∗′ − vk εk â−k↓
k′ k′

= ~ ωk uk â†k↑ + vk â−k↓ ;
deoarece ı̂n egalitatea precedentă operatorii elementari â†k↑ şi â−k↓ sunt independenţi, rezultă
egalitatea coeficienţilor pentru fiecare operator elementar, ı̂n mod separat, astfel ı̂ncât se obţine
sistemul de ecuaţii:
X
εk − ~ ωk u k + ve(k′ , k) Bk′ vk = 0 , (11.64a)
k′
X
′
ve(k, k ) Bk∗′ uk − εk + ~ ωk vk = 0 . (11.64b)
k′
În mod similar se procedează cu ecuaţia (11.63b), prin utilizarea relaţiilor (11.57b) şi (11.62b),
rezultând egalitatea:
n X o n X o
uk εk + vk ve(k′ , k) Bk′ â†−k↓ + − uk ve(k, k′ ) Bk∗′ + vk εk â k↑
k′ k′

= ~ ωk uk â†−k↓ − vk â k↑ ;
din egalitatea precedentă rezultă sistemul de ecuaţii
X
εk − ~ ωk u k + ve(k′ , k) Bk′ vk = 0 , (11.65a)
k′
X
− ve(k, k′ ) Bk∗′ uk + εk + ~ ωk vk = 0 . (11.65b)
k′
Prin compararea sistemelor de ecuaţii (11.64) şi (11.65), care reprezintă ecuaţiile de mişcare
pentru operatorii creare de excitaţii, rezultă că aceste sisteme de ecuaţii sunt identice, ceea ce
implică proprietatea că operatorii α̂†k şi β̂ †k crează excitaţii identice.
E. Ecuaţiile coeficienţilor
Pentru exprimarea succintă a ecuaţiilor pentru excitaţii, adică sistemul (11.64) sau (11.65), se
introduce mărimea X
∆k ≡ − ve(k′ , k) Bk′ ; (11.66)
k′
care se va arăta ulterior că exprimă banda interzisă din spectrul de excitaţii. Ca urmare, sistemul
de ecuaţii pentru excitaţii se rescrie ı̂n următoarea formă:

εk − ~ ωk uk − ∆k vk = 0 ,
(11.67)
∆∗k uk + εk + ~ ωk vk = 0 ;
deoarece sistemul (11.67) este un sistem de ecuaţii liniare omogene, condiţia de compatibilitate
a sistemului este ca determinantul matricii coeficienţilor să fie nul:

ε − ~ω −∆k
∆ ≡ k ∗ k = ε2k − ~2 ωk2 + |∆k |2 = 0 . (11.68)
∆k εk + ~ ωk
Condiţia precedentă este o ecuaţie pentru energia excitaţiei Ek = ~ ωk , având soluţia:
q
~ ωk = ε2k + |∆k |2 . (11.69)
Rezultatul precedent arată că spectrul excitaţiilor elementare ale sistemului supraconductor are
o bandă interzisă, pentru că la limita vectorului de undă nul se obţine:
r
~2 k 2 2
Ek = + |∆k |2 = |∆k | ; (11.70)
2m k→0
de asemenea, se observă că energia de excitaţie este superioară energiei unui electron liber:
Ek > εk .
Ecuaţiile pentru excitaţii (11.67), ı̂mpreună cu condiţia de canonicitate (11.58), permit de-
terminarea coeficienţilor uk şi vk . Astfel, din prima ecuaţie (11.67) se obţine coeficientul vk ı̂n
funcţie de coeficientul uk :
~ ωk − εk
vk = uk ,
∆k
(~ ωk − εk )2 (~ ωk − εk )2 ~ ωk − εk
|vk |2 = 2
|u k | 2
= 2 2 |uk |2 = |uk |2 , (11.71)
|∆k | (~ ωk ) − εk ~ ωk + εk
unde parametrul ∆k s-a eliminat prin utilizarea consecinţei condiţiei (11.60): |∆k |2 = (~ ωk )2 −ε2k .
Rezultatul (11.71), ı̂mpreunaă cu condiţia (11.58) produc următoarea egalitate:
~ ωk − εk 2 ~ ωk
|uk |2 + |vk |2 = 1 =⇒ 1 = |uk |2 1 + = |uk |2 . (11.72)
~ ωk + εk ~ ωk + εk
Din egalitatea precedentă se obţin expresiile modulelor pătrate ale coeficienţilor ı̂n termeni de
energia excitaţiilor:
1 εk
|uk |2 = 1+ , (11.73a)
2 ~ ωk
1 εk
|vk |2 = 1− . (11.73b)
2 ~ ωk
De asemenea, se obţine produsul coeficienţilor ı̂n funcţie de parametrul ∆k :
∆k vk ∆k −∆k
uk vk∗ = v∗ = − |vk |2 = . (11.74)
εk − ~ ωk k εk − ~ ωk 2 ~ ωk
F. Ecuaţia benzii interzise (numită ecuaţia de gap) se obţine prin explicitarea parametrului
Bk ı̂n funcţie de care este definit ∆k prin relaţia (11.66).
Pentru a obţine parametrul Bk este convenabil să se inverseze relaţiile (11.57), care definesc
operatorii elementari de excitaţie; atunci se rescriu relaţiile (11.57) ı̂n următoarea formă:
α̂†k = uk â†k↑ + vk â−k↓ ,

β̂ k = −vk∗ â†k↑ + u∗k â−k↓ .
Sistemul precedent se poate exprima ı̂n mod echivalent, prin utilizarea notaţiei matriciale:
† † †
α̂ k uk vk â k↑ â k↑
= · ≡ Š · , (11.75)
β̂ k −vk∗ u∗k â−k↓ â−k↓
unde Š este matricea coeficienţilor

uk vk
S≡ . (11.76)
−vk∗ u∗k
Se observă că matricea coeficienţilor are următoarele proprietăţi:
• Š este o matrice unitară, datorită condiţiei de canonicitate (11.58):

det Š = |uk |2 + |vk |2 = 1 ; (11.77a)
• inversa matricii Š este ∗

−1 † u −vk
Š = Š = ∗k . (11.77b)
vk uk
Se inversează relaţia (11.75), prin multiplicare la stânga cu matricea Š−1 şi apoi se conjugă
hermitic rezultatul; ca urmare, se obţin următoarele egalităţi matriciale:
† † ∗ † ∗ †
â k↑ −1 α̂ k uk −vk α̂ k uk α̂ k − vk β̂ k
= Š · = ∗ · = ∗ † , (11.78a)
â−k↓ β̂ k vk uk β̂ k vk α̂ k + uk β̂ k
h i
uk vk
â k↑ , â†−k↓ = α̂ k , β̂ †k · Š = α̂ k , β̂ †k · ∗
∗ † ∗ †
∗ = uk α̂ k − vk β̂ k , vk α̂ k + uk β̂ k .
−vk uk
(11.78b)
Se efectuează produsul direct dintre matricea coloană a operatorilor elementari cu conjugata sa

hermitică, care este o matrice linie, astfel ı̂ncât se obţin operatorii elementari pentru perechea
Cooper (b̂†k , b̂ k ) şi operatorii număr de electroni ı̂n stări uni-particulă (n̂ k↑ , n̂−k↓ ): 4
† h " #
i â†k↑ â k↑ â†k↑ â†−k↓
â k↑ † n̂ k↑ b̂†k
⊗ â k↑ , â−k↓ = = . (11.79)
â−k↓ â−k↓ â k↑ â−k↓ â†−k↓ b̂ k 1̂ − n̂−k↓
4 Produsul direct dintre o matrice coloană şi o matrice linie (ambele având acelaşi ordin) este prin definiţie o
matrice pătrată
a ac ad
⊗ c, d = .
b bc bd
Pe de altă parte, se utilizează relaţiile (11.78) şi se efectuează multiplicările matriciale, rezultând
exprimarea mărimilor din relaţia (11.79) ı̂n termeni de operatori elementari ai excitaţiilor:
† h i
â k↑
⊗ â k↑ , â†−k↓
â−k↓
†
α̂ k
= Š−1 · ⊗ α̂ k , β̂ †k · Š
β̂ k
∗ †
uk α̂ k − vk β̂ k
= ∗ † ⊗ uk α̂ k − vk∗ β̂ †k , vk α̂ k + u∗k β̂ †k
vk α̂ k + uk β̂ k
∗ †
uk α̂ k − vk β̂ k uk α̂ k − vk∗ β̂ †k u∗k α̂†k − vk β̂ k vk α̂ k + u∗k β̂ †k
= (11.80)
vk∗ α̂†k + uk β̂ k uk α̂ k − vk∗ β̂ †k vk∗ α̂†k + uk β̂ k vk α̂ k + u∗k β̂ †k
Prin compararea rezultatelor din relaţiile (11.79) şi (11.80) se obţine expresia operatorului ani-
hilare de excitaţii:

b̂ k = vk∗ α̂†k + uk β̂ k uk α̂ k − vk∗ β̂ †k = uk vk∗ α̂†k α̂ k − (vk∗ )2 α̂†k β̂ †k + u2k β̂ k α̂ k − uk vk2 β̂ k β̂ †k .
Parametrul Bk se determină prin medierea operatorului b̂ k pe starea fundamentală supra-conduc-

toare şi utilizarea proprietăţii operatorilor anihilare de excitaţii (α̂ k şi β̂ k ) de a distruge starea
fundamentală BCS:

Bk ≡ Ψ0BCS b̂ k Ψ0BCS

= Ψ0BCS uk vk∗ α̂†k α̂ k − (vk∗ )2 α̂†k β̂ †k + u2k β̂ k α̂ k − uk vk∗ β̂ k β̂ †k Ψ0BCS

= uk vk∗ Ψ0BCS α̂†k α̂ k Ψ0BCS −(vk∗ )2 Ψ0BCS α̂†k β̂ †k Ψ0BCS +u2k Ψ0BCS β̂ k α̂ k Ψ0BCS
| {z } | {z } | {z }
=0 =0 =0

− uk vk∗ Ψ0BCS β̂ k β̂ †k Ψ0BCS

= − uk vk∗ Ψ0BCS 1̂ − β̂ †k β̂ k Ψ0BCS = − uk vk∗ Ψ0BCS Ψ0BCS

deoarece starea fundamentală a sistemului este normată la unitate ( Ψ0BCS Ψ0BCS = 1), rezultă
că parametru Bk este determinat numai de coeficienţii transformării de la operatorii electronici
la operatorii de excitaţii supra-conductoare:
Bk = − uk vk∗ . (11.81)
Rezultatul precedent, combinat cu formula (11.74) produce relaţia ı̂ntre parametrul Bk şi para-
metrul de gap ∆k :
∆k
Bk = . (11.82)
2 ~ ωk
Pe baza relaţiei precedente Bk − ∆k , formula de definiţie a parametrului de gap, (11.66), devine
o ecuaţie integrală explicită a acestui parametru:
X ∆k′
∆k = − ve(k′ , k) . (11.83)
2 ~ ωk ′
k′
Este important să se observe că ecuaţia (11.83) este echivalentă cu ecuaţia (10.92a), care a
fost obţinută prin metoda transformării canonice. În Secţiunea 10.2 s-a prezentat rezolvarea
aproximativă a ecuaţiei parametrului de gap, a cărei soluţie este dată de formula (10.103); ca
urmare, pentru a evita repetiţiile, ı̂n această secţiune se omite discuţia ecuaţiei parametrului de
gap.
Capitolul 12
Fermioni ı̂n câmp extern
12.1 Formularea problemei

Se consideră un sistem fermionic constituit din particule nerelativiste cu masa m şi spinul
s = 1/2, care nu au interacţii mutuale (sistem ideal); particulele sistemului interacţionează cu un
câmp extern (posibil neomogen) şi interacţia poate implica gradele de libertate de spin. Atunci
hamiltonianul de interacţie al sistemului cu N particule (ı̂n Cuantificarea I) este
N
X
ex
ĤN = u(r̂j , ŝj ) ,
QI
j=1
unde r̂j este operatorul de poziţie şi ŝj este operatorul de spin ale particulei “j”, iar u(rj , sj ) este
energia potenţială de interacţie a particulei “j” cu câmpul extern.
Hamiltonianul de interacţie al sistemului cu câmpul extern ı̂n formalismul Cuantificării II se
obţine conform relaţiei (2.92)
Z X
ex
Ĥ = d3 r ψ̂σ† (r) uσ,σ′ (r) ψ̂σ′ (r) . (12.1)
Q II V σ,σ′
P
unde uσ,σ′ (r) = s χ∗σ (s) u(r, s) χσ′ (s) este matricea de spin a potenţialului de interacţie parti-
culă-câmp extern.
Un exemplu important este interacţia electronilor cu un câmp magnetic extern; ı̂n acest caz
energia potenţială de interacţie dintre momentul magnetic de spin al particulei µ = µB σ (unde
µB este magnetonul Bohr, iar σ este spinul adimensional) şi câmpul magnetic extern H este
u(r, s) = − µ · H = − µB H · σ = − µB H σ (z) ,
unde s-a considerat câmpul H că este orientat de-a lungul axei Oz; atunci matricea de spin a
potenţialului de interacţie particulă – câmp extern este
(z)
uσ, σ′ (r) = − µB H σσ, σ′ , (12.2)
unde h i
(z) (z) 1 0
σ̌ = σσ,σ′ =
0 −1
este matricea Pauli.
În condiţiile specificate anterior hamiltonianul sistemului este
Ĥ = Ĥ 0 + Ĥ ex ,
unde Ĥ 0 este hamiltonianul sistemului liber, care se reduce la hamiltonianul cinetic

Z X −~2 2
Ĥ 0 = d3 r ψ̂σ† (r) ∇ ψ̂σ (r) . (12.3)
V σ
2m
297
298 CAPITOLUL 12. FERMIONI ÎN CÂMP EXTERN
12.2 Formalismul de temperatură nulă

12.2.1 Funcţia Green liberă
Dacă se consideră sistemul fermionic liber, adică este absent câmpul extern, atunci sunt
valabile rezultatele prezentate ı̂n Subsecţiunea 3.1.1; prin urmare, există stări uni-particulă |k, σi
(caracterizate prin vectorul impuls şi proiecţia spinului), iar energia unei stări uni-particulă este
~2 2
ε0k = k .
2m
Pentru sistemul liber hamiltonianul se reduce la termenul cinetic Ĥ 0 , iar vectorul stării fun-
damentale este |Φ0 i (care corespunde stării Fermi).
Funcţia Green cauzală uni-particulă a sistemului liber este definită prin formula (3.68)

G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) ≡ − i ,
hΦ0 |Φ0 i
având expresia explicită dată de relaţia (3.69)

−i X i[ k·(r−r′ )−ωk (t−t′ )]
G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) = δσσ′ e θ(t − t′ ) θ(k − kF ) − θ(t′ − t) θ(kF − k) ;
V
k
din relaţia anterioară rezultă că funcţia Green cauzală liberă este diagonală ı̂n indicii de spin
şi depinde numai de diferenţele coordonatelor de poziţie-timp, astfel ı̂ncât se poate efectua o
dezvoltare Fourier spaţio-temporală simplă, conform relaţiei (3.51):
G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) = δσσ′ G0 (r − r′ , t − t′ )

Z
1 X ∞ dω i[ k·(r−r′ )−ω(t−t′ )] e0
= δσσ′ e G (k, ω) ,
V −∞ 2π
k
iar transformata Fourier a funcţiei Green cauzală liberă are expresia dată de formula (3.70)
1
e0 (k, ω) =
G ,
ε0k ~ 2
unde ωk ≡ = k .
~ 2m
12.2.2 Funcţia Green şi seria de perturbaţie ı̂n spaţiul poziţii-timpi

A. Definiţie
Funcţia Green cauzală uni-particulă a sistemului fermionic cu interacţii este definită prin
formula (3.44)

′ ′ hΨ0 | T ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
Gσσ (r, t; r , t ) ≡ − i
′ ,
hΨ0 |Ψ0 i
i i
unde ÂH (t) ≡ e ~ tĤ Â e− ~ tĤ este operatorul ı̂n formularea Heisenberg.
B. Seria de perturbaţie
Seria de perturbaţie a funcţiei Green cauzală uni-particulă se obţine prin particularizarea
formulei Feynman-Dyson (2.152) pentru cazul când operatorii mediaţi se aleg ca fiind B̂ = ψ̂σ (r)
şi Ĉ = ψ̂σ† ′ (r′ ), ı̂n mod similar cu metoda utilizată ı̂n Subsecţiunea 3.3.1, dar cu deosebirea că
hamiltonianul de perturbaţie este modificat:
∞
X (n)
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ )
n=0 Gσσ′ (r, t; r′ , t′ )
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = ∞ ≡ ,
X S
S (m)
m=0
12.2. FORMALISMUL DE TEMPERATURĂ NULĂ 299
unde
Z Z ∞
(n) −i −i n ∞
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = dt1 · · · dtn hΦ0 | T ĤIex (t1 ) · · · ĤIex (tn ) ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) |Φ0 i
n! ~ −∞ −∞
Z Z ∞
1 −i m ∞
S (m) = dt1 · · · dtm hΦ0 | T ĤIex (t1 ) · · · ĤIex (tm ) |Φ0 i ;
m! ~ −∞ −∞
Expresiile termenilor perturbativi anteriori se explicitează ı̂n mod convenabil prin utilizarea
notaţiei 4-dimensionale care a fost definită prin relaţia (2.137) şi se observă că integrala tem-
porală a hamiltonianului de interacţie cu câmpul extern se exprimă ı̂n forma
Z ∞ Z X
dt ĤIex (t) = d4 x uλ,µ (x) ψ̂λ† (x) ψ̂µ (x) ;
−∞ λ,µ
atunci se obţine:
Z Z
(n) −i −i n X X
Gσσ′ (x, x′ ) = d x1 · · · d4 xn
4
··· uλ1 ,µ1 (x1 ) · · · uλn ,µn (xn )
n! ~
λ1 ,µ1 λn ,µn

× hΦ0 | T ψ̂λ† 1 I (x1 ) ψ̂µ1 I (x1 ) · · · ψ̂λ† n I (xn ) ψ̂µn I (xn ) ψ̂σI (x) ψ̂σ† ′ I (x′ ) |Φ0 i , (12.4a)
Z Z
1 −i m X X
S (m) = d4 x1 · · · d4 xm ··· uλ1 ,µ1 (x1 ) · · · uλm ,µm (xm )
m! ~
λ1 ,µ1 λm ,µm

× hΦ0 | T ψ̂λ† 1 I (x1 ) ψ̂µ1 I (x1 ) · · · ψ̂λ† m I (xm ) ψ̂µm I (xm ) |Φ0 i . (12.4b)
În termenii perturbaţionali anteriori se transformă mediile pe starea fundamentală a produselor

cronologice ı̂n sume de contracţii totale, conform consecinţei teoremei Wick (3.4):

hΦ0 | T ÂI (ta ) · · · ẐI (tz ) |Φ0 i = C ÂI (ta ), . . . , ẐI (tz ) hΦ0 |Φ0 i ,
unde C{. . .} este suma tuturor contracţiilor totale ale setului de operatori interiori parantezelor
acolade.
Contracţiile ı̂ntre operatorii de câmp sunt nenule numai dacă perechea de operatori conţine
un operator de creare şi un operator de anihilare, iar ı̂n acest caz contracţia este egală cu funcţia
Green liberă, conform relaţiilor (3.34):
ψ̂σI (x) ψ̂σ† ′ I (x′ ) = − ψ̂σ† ′ I (x′ ) ψ̂σI (x) = i G0σσ′ (x, x′ ) 1̂ ,
†
Pe baza expresiilor generale precedente se obţin expresiile explicite ale termenilor perturbaţionali
cu ajutorul funcţiei Green libere.
Termenii de la numitor (numiţi termenii de vid )

i. Termenul de ordinul 0 produce rezultatul banal:
S (0) = hΦ0 |Φ0 i . (12.5)

ii. Termenul de ordinul 1 este definit astfel:
Z Z
−i ∞ −i 4 X
S (1) = dt1 hΦ0 | T ĤIex (t1 ) |Φ0 i = d x1 uλ1 ,µ1 (x1 )hΦ0 | T ψ̂λ† 1 I (x1 ) ψ̂µ1 I (x1 ) |Φ0 i ;
~ −∞ ~
λ1 ,µ1
dar media produsului cronologic se reduce, prin contracţie, la funcţia Green liberă

hΦ0 | T ψ̂λ† 1 I (x1 ) ψ̂µ1 I (x1 ) |Φ0 i = ψλ† 1 I (x1 ) ψµ1 I (x1 ) hΦ0 |Φ0 i = − i G0µ1 λ (x1 , x1 ) hΦ0 |Φ0 i ;
ı̂n consecinţă, termenul de ordinul 1 are expresia:

Z X
−1
S (1) = d4 x1 uλ1 ,µ1 (x1 ) G0µ1 λ1 (x1 , x+
1 ) hΦ0 |Φ0 i . (12.6)
~
λ1 ,µ1
iii. Termenul de ordinul 2 este definit prin expresia următoare:

Z Z ∞
1 −i 2 ∞
S (2) = dt1 dt2 hΦ0 | T ĤIex (t1 ) ĤIex (t2 ) |Φ0 i
2 ~
Z−∞ Z−∞
1 −i 2 X X
= d4 x1 d4 x2 uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 )
2 ~
λ1 , µ1 λ2 , µ2

× hΦ0 | T ψ̂λ† 1 I (x1 ) ψ̂µ1 I (x1 ) ψ̂λ† 2 I (x2 ) ψ̂µ2 I (x2 ) |Φ0 i ;
media produsului cronologic se reduce, prin aplicarea teoremei Wick, la funcţii Green libere

hΦ0 | T ψ̂λ† 1 I (x1 ) ψ̂µ1 I (x1 ) ψ̂λ† 2 I (x2 ) ψ̂µ2 I (x2 ) |Φ0 i
n o
= ψλ† 1 I (x1 ) ψµ1 I (x1 ) ψλ† 2 I (x2 ) ψµ2 I (x2 ) + ψλ† 1 I (x1 ) ψµ1 I (x1 ) ψλ† 2 I (x2 ) ψµ2 I (x2 ) hΦ0 |Φ0 i
n o
= (−i) G0µ1 λ1 (x1 , x+ 1 ) (−i) G 0
(x
µ2 λ2 2 2 , x+
) + (−i) G0
(x ,
µ2 λ1 2 1 x ) i G 0
(x ,
µ1 λ2 1 2 x ) hΦ0 |Φ0 i ;
ca urmare, termenul de ordinul 2 devine:

Z Z
(2) 1 −1 2 X X
S = d x1 d4 x2
4
uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 )
2 ~
λ1 , µ1 λ2 , µ2
n o
× G0µ1 λ1 (x1 , x+ 1 ) G 0
(x
µ2 λ2 2 2 , x +
) − G 0
(x
µ2 λ1 2 1 , x ) G 0
(x
µ1 λ2 1 2 , x ) hΦ0 |Φ0 i
Z X Z X
1
= 2 d4 x1 uλ1 ,µ1 (x1 ) G0µ1 λ1 (x1 , x+1) d4 x2 uλ2 ,µ2 (x2 ) G0µ2 λ2 (x2 , x+
2)
2~
λ1 , µ1 λ2 , µ2
Z Z X X
4 4 0 0
− d x1 d x2 uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 ) Gµ1 λ2 (x1 , x2 ) Gµ2 λ1 (x2 , x1 ) hΦ0 |Φ0 i .
λ1 , µ1 λ2 , µ2
(12.7)
Termenii de la numărător
i. Termenul de ordinul 0 este banal, pentru că se reduce ı̂n mod direct la funcţia Green liberă:
(0)
Gσσ′ (x, x′ ) = − i hΦ0 | T ψ̂σI (x) ψ̂σ† ′ I (x′ ) |Φ0 i = G0σσ′ (x, x′ ) hΦ0 |Φ0 i . (12.8)
ii. Termenul de ordinul 1 este definit prin expresia

Z
(1) −i ∞
′ ′
Gσσ′ (r, t; r , t ) = − i dt1 hΦ0 | T ĤIex (t1 ) ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) |Φ0 i
~
Z −∞ X
−1
= d4 x1 uλ1 ,µ1 (x1 ) hΦ0 | T ψ̂λ† 1 I (x1 ) ψ̂µ1 I (x1 ) ψ̂σI (x) ψ̂σ† ′ I (x′ ) |Φ0 i ;
~
λ1 ,µ1
media produsului cronologic se reduce la combinaţii de funcţii Green libere, prin utilizarea teo-
remei Wick:

hΦ0 | T ψ̂λ† 1 I (x1 ) ψ̂µ1 I (x1 ) ψ̂σI (x) ψ̂σ† ′ I (x′ ) |Φ0 i
n o
= ψλ† 1 I (x1 ) ψµ1 I (x1 ) ψσI (x) ψσ† ′ I (x′ ) + ψλ† 1 I (x1 ) ψµ1 I (x1 ) ψσI (x) ψσ† ′ I (x′ ) hΦ0 |Φ0 i
n o
′ ′
= (−i) G0µ1 λ1 (x1 , x+ 1 ) i G0
σσ ′ (x, x ) − (−i) G0
σλ1 (x, x1 ) i G0
µ1 σ ′ (x1 , x ) hΦ0 |Φ0 i ;
atunci rezultă
Z
(1) −1 4 X
Gσσ′ (x, x′ ) = d x1 uλ1 ,µ1 (x1 )
~
λ1 ,µ1
n o
′ ′
× G0µ1 λ1 (x1 , x+ 0 0 0
1 ) Gσσ′ (x, x ) − Gσλ1 (x, x1 ) Gµ1 σ′ (x1 , x ) hΦ0 |Φ0 i ,
sau expresia echivalentă

Z X
(1) −1
Gσσ′ (x, x′ ) = d4 x1 uλ1 ,µ1 (x1 ) G0µ1 λ1 (x1 , x+ 0 ′
1 ) hΦ0 |Φ0 i Gσσ′ (x, x )
~
λ1 ,µ1
Z X
1
+ d4 x1 uλ1 ,µ1 (x1 ) G0σλ1 (x, x1 ) G0µ1 σ′ (x1 , x′ ) hΦ0 |Φ0 i . (12.9)
~
λ1 ,µ1
iii. Termenul de ordinul 2 este

Z Z ∞
(2) −i −i 2 ∞
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = dt1 dt2 hΦ0 | T ĤIex (t1 ) ĤIex (t2 ) ψ̂σI (r, t) ψ̂σ† ′ I (r′ , t′ ) |Φ0 i
2 ~
Z−∞ Z−∞
−i −i 2 X X
= d4 x1 d4 x2 uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 )
2 ~
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2

× hΦ0 | T ψ̂λ† 1 I (x1 ) ψ̂µ1 I (x1 ) ψ̂λ† 2 I (x2 ) ψ̂µ2 I (x2 ) ψ̂σI (x) ψ̂σ† ′ I (x′ ) |Φ0 i .
În acest caz media produsului cronologic se descompune ı̂n sumă de 6 termeni conţinând produse
de 3 contracţii:

hΦ0 | T ψ̂λ† 1 I (x1 ) ψ̂µ1 I (x1 ) ψ̂λ† 2 I (x2 ) ψ̂µ2 I (x2 ) ψ̂σI (x) ψ̂σ† ′ I (x′ ) |Φ0 i
n
= ψλ† 1 I (x1 ) ψµ1 I (x1 ) ψλ† 2 I (x2 ) ψµ2 I (x2 ) ψσI (x) ψσ† ′ I (x′ )
+ ψλ† 1 I (x1 ) ψµ1 I (x1 ) ψλ† 2 I (x2 ) ψµ2 I (x2 ) ψσI (x) ψσ† ′ I (x′ )
o
+ ψλ† 1 I (x1 ) ψµ1 I (x1 ) ψλ† 2 I (x2 ) ψµ2 I (x2 ) ψσI (x) ψσ† ′ I (x′ ) hΦ0 |Φ0 i
n
′ ′
= − iG0µ1 λ1 (x1 , x+ 0 + 0 0 0 0
1 )(−i)Gµ2 λ2 (x2 , x2 ) iGσσ′ (x, x ) − iGµ2 λ1 (x2 , x1 ) iGµ1 λ2 (x1 , x2 ) iGσσ′ (x, x )
′ ′
− iG0µ1 λ1 (x1 , x+ 0 0 0 0 0
1 )(−i)Gσλ2 (x, x2 ) iGµ2 σ′ (x2 , x ) − iGµ2 λ1 (x2 , x1 )(−i)Gσλ2 (x, x2 ) iGµ1 σ′ (x1 , x )
o
− iG0σλ1 (x, x1 )(−i)G0µ1 λ2 (x1 , x2 ) iG0µ2 σ′ (x2 , x′ ) + iG0σλ1 (x, x1 ) (−i) G0µ2 λ2 (x2 , x+
2 ) i G0
µ1 σ ′ (x 1 , x′
)
× hΦ0 |Φ0 i .
Pe baza rezultatului anterior termenul de ordinul 2 se scrie ı̂n forma:
(2)
Gσσ′ (x, x′ )
Z X Z X
1 +
= 2 4
d x1 0
uλ1 ,µ1 (x1 ) Gµ1 λ1 (x1 , x1 ) d4 x2 uλ2 ,µ2 (x2 ) G0µ2 λ2 (x2 , x+
2)
2~
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
Z Z X X
4
− d x1 d x2 4
uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 ) Gµ1 λ2 (x1 , x2 ) Gµ2 λ1 (x2 , x1 ) hΦ0 |Φ0 i G0σσ′ (x, x′ )
0 0
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
Z X Z X
−1
+ 2 d4 x1 uλ1 ,µ1 (x1 ) G0µ1 λ1 (x1 , x+
1 ) d4 x2 uλ2 ,µ2 (x2 ) G0σλ2 (x, x2 ) G0µ2 σ′ (x2 , x′ )
2~
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
Z X Z X
′
+ d4 x2 uλ2 ,µ2 (x2 ) G0µ2 λ2 (x2 , x+
2 ) d4
x1 u (x
λ1 ,µ1 1 ) G 0
σλ1 (x, x1 ) G 0
(x
µ2 σ′ 1 , x ) hΦ0 |Φ0 i
λ2 ,µ2 λ1 ,µ1
Z Z X X
1
+ d4 x1 d4 x2 uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 )
2~2
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
h i
× G0σλ1 (x, x1 ) G0µ1 λ2 (x1 , x2 ) G0µ2 σ′ (x2 , x′ ) + G0σλ2 (x, x2 ) G0µ2 λ1 (x2 , x1 ) G0µ1 σ′ (x1 , x′ ) hΦ0 |Φ0 i ;
ı̂n expresia precedentă se observă că prin schimbarea de variabile (x1 , σ1 ) ←→ (x2 , σ2 ) se obţin
contribuţii egale, astfel că termenul de ordinul 2 se simplifică
(2)
Gσσ′ (x, x′ )
Z X Z X
1 +
= 2 4
d x1 uλ1 ,µ1 (x1 ) Gµ1 λ1 (x1 , x1 ) d4 x2
0
uλ2 ,µ2 (x2 ) G0µ2 λ2 (x2 , x+
2)
2~
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
Z Z X X
4
− d x1 d x2 4
uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 ) Gµ1 λ2 (x1 , x2 ) Gµ2 λ1 (x2 , x1 ) hΦ0 |Φ0 i G0σσ′ (x, x′ )
0 0
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
Z X Z X
−1 +
4
+ 2 d x2 0
uλ2 ,µ2 (x2 ) Gµ2 λ2 (x2 , x2 )hΦ0 |Φ0 i d4 x1 uλ1 ,µ1 (x1 ) G0σλ1 (x, x1 ) G0µ2 σ′ (x1 , x′ )
~
λ2 ,µ2 λ1 ,µ1
Z Z X X
1
+ 2 d4 x1 d4 x2 uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 ) G0σλ1 (x, x1 ) G0µ1 λ2 (x1 , x2 ) G0µ2 σ′ (x2 , x′ ) hΦ0 |Φ0 i .
~
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
(12.10)
Din comparaţia cu expresiile termenilor de la numitor, (12.5) – (12.7), se observă că termenii de
la numărător, exprimaţi prin relaţiile (12.8) – (12.10), se factorizează ı̂n următoarele forme:
(0)
Gσσ′ (x, x′ ) = S (0) G0σσ′ (x, x′ ) , (12.11a)
(1) (1)
Gσσ′ (x, x′ ) = S Gσσ′ (x, x′ )
(0)
+ S G0σσ′ (x, x′ )
(1)
, (12.11b)
(2) (2) (1)
Gσσ′ (x, x′ ) = S (0) Gσσ′ (x, x′ ) + S (1) Gσσ′ (x, x′ ) + S (2) G0σσ′ (x, x′ ) , (12.11c)
unde s-au introdus notaţiile:
Z X
(1) ′ 1
Gσσ′ (x, x ) = d4 x1 uλ1 ,µ1 (x1 ) G0σλ1 (x, x1 ) G0µ1 σ′ (x1 , x′ ) , (12.12a)
~
λ1 ,µ1
Z Z X X
(2) ′ 1
Gσσ′ (x, x ) = 2 d x1 d4 x2
4
uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 ) G0σλ1 (x, x1 ) G0µ1 λ2 (x1 , x2 ) G0µ2 σ′ (x2 , x′ ) .
~
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
(12.12b)
Este posibil să se continue procedeul anterior, astfel ı̂ncât se obţine următoarea formă factorizată
pentru termenul de ordinul n de la numărător:
(n) (n) (n−1) (1)
Gσσ′ (x, x′ ) = S (0) Gσσ′ (x, x′ ) + S (1) Gσσ′ (x, x′ ) + . . . + S (n−1) Gσσ′ (x, x′ ) + S (n) G0σσ′ (x, x′ ) ,
(12.13a)
(n)
unde termenul Gσσ′ (x, x′ ) are expresia
Z Z X X
(n) ′ 1
Gσσ′ (x, x ) = n d x1 · · · d4 xn
4
··· uλ1 ,µ1 (x1 ) . . . uλn ,µn (xn )
~
λ1 ,µ1 λn ,µn
× G0σλ1 (x, x1 ) G0µ1 λ2 (x1 , x2 ) . . . G0µn−1 λn (xn−1 , xn ) G0µn σ′ (xn , x′ ) ; (12.13b)

(n)
totuşi, termenii de la numitor S n
au expresii mai complicate.
Pe baza expresiilor termenilor de la numărător se obţine factorizarea numărătorului (pentru
a avea o exprimare concisă se omit coordonatele spaţio-temporale şi indicii de spini):

G = S (0) G0 + S (0) G(1) + S (1) G0 + S (0) G(2) + S (1) G(1) + S (2) G0 + . . .

= S (0) G0 + G(1) + G(2) + . . . + G(n) + . . . + S (1) G0 + G(1) + . . . + G(n−1) + . . .

+ S (2) G0 + G(1) + . . . + G(n−2) + . . . + . . .
X ∞ X
∞
= S (m) G(n) ; (12.14)
m=0 n=0
atunci, seria de perturbaţie se simplifică prin eliminarea numitorului

∞
Gσσ′ (x, x′ ) X (n)
Gσσ′ (x, x′ ) = = Gσσ′ (x, x′ ) , (12.15)
S n=0
(rezultatul este forma particulară a teoremei Brueckner pentru cazul interacţiei fermionilor cu un
câmp extern).
C. Reprezentarea diagramatică
Expresiile analitice ale termenilor efectivi de perturbaţie ai funcţiei Green, definiţi prin for-
mulele (12.12) – (12.13), se pot reprezenta diagramatic introducând următoarele elemente:
x λ
– linia particulă = G0σσ′ (x, x′ ) ,
x′ µ
x λ
– vertex de interacţie externă µ
= uλµ (x) .
Cu aceste elemente diagramatice, termenii efectivi de perturbaţie se reprezintă astfel:

x σ
x σ
(0) (1)
Gσσ′ (x, x′ ) −→ ; Gσσ′ (x, x′ ) −→ x1 µλ11
′
x′ σ
′
x′ σ
x σ
x σ λ1
x1 µ1
λ1
x1 µ1 λ2
(2) (n) x2
Gσσ′ (x, x′ ) −→ ; ... Gσσ′ (x, x′ ) −→ µ2
λ2
x2 µ2 :
λn
σ′
xn µn
x′
′
x′ σ
Diagramele de acest tip se numesc diagrame arborescente (ı̂n limba engleză termenul este tree
diagrams).
Rezultatele anterioare conduc la următoarele Reguli Feynman pentru diagramele din spaţiul
poziţii-timpi ale seriei de perturbaţie pentru funcţia Green cauzală uni-particulă corespunzătoare
sistemului de fermioni cu interacţii externe:
1. Termenul de perturbaţie de ordinul n este reprezentat printr-o singură diagramă (diagramă
arborescentă), care are următoarea topologie (ilustrată prin diagrama anterioară a terme-
(n)
nului Gσσ′ (x, x′ ):
• există 2 puncte externe care sunt legate printr-un şir de linii particulă continue,
• şirul de linii particulă conţine 2 linii externe şi n − 1 linii interne,
• liniile particulă sunt legate prin n vertexuri de interacţie.
2. Elementele diagramei sunt linia particulă, care reprezintă o funcţie Green liberă, şi vertexul
de interacţie, care reprezintă potenţialul de interacţie a unei particule cu câmpul extern;
prin utilizarea regulilor de corespondenţă pentru elementele diagramei se obţine expresia
(n)
analitică a diagramei Gσσ′ (x; λ, µ | x, x′ ), unde x ≡ (x1 , x2 , . . . , xn ) este setul coordonatelor
spaţio-temporale interne, iar (λ, µ) ≡ {(λ1 , µ1 ), (λ2 , µ2 ), . . . , (λn , µn )} este setul indicilor
de spini interni.
1
3. Factorul diagramei este f (n) = .
~n
4. Se efectuează integrările peste coordonatele spaţio-temporale interne
Z Z Z
d x1 · · · d xn . . . ≡ d4n x . . .
4 4
şi sumările peste indicii de spini interni

X X X
··· ... ≡ ... .
λ1 ,µ1 λn ,µn λ,µ
5. Termenul de ordinul n al funcţiei Green este

Z X (n)
(n)
Gσσ′ (x, x′ ) = f (n) d4n x Gσσ′ (x; λ, µ|x, x′ ) .
λ,µ
12.2.3 Funcţia Green ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă

A. Definiţii
Hamiltonianul sistemului este atemporal, astfel ı̂ncât sistemul este invariant la translaţii tem-
porale; pe de altă parte ı̂nsă, efectul câmpului extern produce (eventual) neomogenitatea spaţială
a sistemului. Ca urmare, funcţia Green depinde de diferenţa coordonatelor temporale, dar are o
posibilă dependenţă separată de fiecare coordonată spaţială, conform relaţiei generale (3.48):
Gσ,σ′ (r, t; r′ , t′ ) = Gσ,σ′ (r, r′ ; t − t′ ) .
Datorită proprietăţii anterioare este necesar să se utilizeze (ı̂n cazul general neomogen) o trans-
formată Fourier temporală simplă şi dublu spaţială:
Z
1 X ∞ dω i(k·r−k′ ·r′ )−iω(t−t′ ) ff
Gσ,σ′ (r, r′ ; t − t′ ) = 2 e G σσ′ (k, k′ , ω)
V −∞ 2π
k,k′
Z Z Z ∞
d3 k d3 k′ dω i(k·r−k′ ·r′ )−iω(t−t′ ) f
f
= e G σσ′ (k, k′ , ω) , (12.16a)
LT R3 (2π)3 R3 (2π)3 −∞ 2π

Z Z Z ∞
f
f ′ ′
G σσ′ (k, k′ , ω) = d3 r d3 r′ dt e−i(k·r−k ·r )+iωt Gσ,σ′ (r, r′ ; t) . (12.16b)
−∞
B. Transformarea Fourier a termenilor de perturbaţie

Dezvoltarea perturbativă a funcţiei Green ı̂n spaţiul poziţii-timpi este dată de relaţia (12.15),
astfel ı̂ncât prin transformare Fourier se obţine:
∞
X ∞
X (n)
(n) f
f f
f
Gσσ′ (r, r′ ; t − t′ ) = Gσσ′ (r, r′ ; t − t′ ) =⇒ G σσ′ (k, k′ ; ω) = G σσ′ (k, k′ ; ω) . (12.17)
n=0 n=0
Pentru a obţine transformatele Fourier ale termenilor perturbaţionali se observă că funcţia
Green liberă are o transformată Fourier simplă, deoarece depinde numai de diferenţele coordo-
natelor spaţio-temporale
Z Z ∞
0 ′ ′ 0 ′ ′ d3 k dω ik·(r−r′ )−iω(t−t′ ) e0
Gσ,σ′ (r, t; r , t ) = Gσ,σ′ (r − r ; t − t ) = δσσ ′
3
e G (k, ω) ,
LT R 3 (2π) −∞ 2π
iar potenţialul de interacţie este atemporal, astfel ı̂ncât are numai transformată Fourier spaţială
Z Z
1 X ik·r d3 q ik·r
uσσ′ (r) = e u
eσσ′ (q) = e u
e σσ ′ (q) =⇒ u
e σσ ′ (q) = d3 r e−ik·r uσσ′ (r) .
V q LT R3 (2π)3
Ordinul 0 are numai contribuţia funcţiei Green libere, astfel ı̂ncât transformata Fourier dublu
spaţială şi simplu temporală este
(0) Z Z Z ∞
f
f ′ 3 ′ ′ ′ (0)
3
G σσ′ (k, k ; ω) = d r d r dt e−i(k·r−k ·r )+iωt Gσ,σ′ (r, r′ ; t)
−∞
Z Z Z ∞
′ ′
= d3 r d3 r′ dt e−i(k·r−k ·r )+iωt
−∞
Z Z
d3 k′′ ∞ dω ′′ ik′′ ·(r−r′ )−iω′′ (t−t′ ) e0 ′′ ′′
× δσσ′ 3
e G (k , ω )
R3 (2π) −∞ 2π
Z Z Z Z Z ∞
d3 k′′ ∞ dω ′′ e0 ′′ ′′ 3 i(k′′ −k)·r 3 ′ i(k′ −k′′ )·r′ ′′
= δσσ′ 3
G (k , ω ) d r e d r e dt ei(ω−ω )t
R3 (2π) −∞ 2π −∞
Integralele spaţiale şi temporală produc funcţii Dirac, conform relaţiilor următoare:
Z
′
d3 r ei(k−k )·r = (2π)3 δ(k − k′ ) ,
Z ∞
′
dt ei(ω−ω )t = 2π δ(ω − ω ′ ) ;
−∞
utilizând rezultatele precedente şi proprietatea fundamentală a funcţiei Dirac, se obţine expresia
transformatei Fourier pentru termenul de ordinul 0:
(0)
f
f e 0 (k, ω) .
G σσ′ (k, k′ ; ω) = δσ,σ′ (2π)3 δ 3 (k − k′ ) G (12.18)
Ordinul 1 este descris de formula (12.12a), ı̂n care se efectuează transformările Fourier simple
pentru funcţiile Green libere şi apoi se obţine transformata Fourier a potenţialului de interacţie:
(1)
Gσσ′ (r, r′ ; t − t′ )
Z Z ∞ X
1
= d3 r1 dt1 G0σλ1 (r, t; r1 , t1 ) uλ1 ,µ1 (r1 ) G0µ1 σ′ (r1 , t1 ; r′ , t′ )
~ −∞ λ1 ,µ1
Z Z ∞ X Z Z
1 3 d3 k1 ∞ dω1 ik1 ·(r−r1 )−iω1 (t−t1 ) e 0
= d r1 dt1 uλ1 ,µ1 (r1 ) 3
e Gσλ1 (k1 , ω1 )
~ −∞ λ1 ,µ1 R3 (2π) −∞ 2π
Z Z
d3 k2 ∞ dω2 ik2 ·(r1 −r′ )−iω2 (t1 −t′ ) e 0
× 3
e Gµ1 σ′ (k2 , ω2 )
R3 (2π) −∞ 2π
Z Z Z Z
1 d3 k1 ∞ dω1 d3 k2 ∞ dω2 X e0 e 0µ σ′ (k2 , ω2 )
= Gσλ1 (k1 , ω1 ) G
~ R3 (2π)3 −∞ 2π R3 (2π)3 −∞ 2π 1
λ1 ,µ1
Z ∞ Z
′ ′
× ei(k1 ·r−k2 ·r −ω1 t+ω2 t ) dt1 ei(ω1 −ω2 )t1 d3 r1 ei(k2 −k1 )·r1 uλ1 ,µ1 (r1 )
| −∞ {z }| {z }
= 2π δ(ω1 −ω2 ) eλ1 µ1 (k1 −k2 )
=u
Z 3 Z ∞ Z 3 X
1 d k1 dω1 d k2 e 0µ σ′ (k2 , ω1 )
e 0σλ (k1 , ω1 ) G
= G
~ R3 (2π)3 −∞ 2π R3 (2π)3 1 1
λ1 ,µ1
′ ′
× ei(k1 ·r−k2 ·r )−iω1 (t−t ) u
eλ1 µ1 (k1 − k2 ) ;
atunci, transformata Fourier dublu spaţială şi simplu temporală a termenului de ordinul 1 este
(1) Z Z Z ∞
f
f ′ ′ (1)
G σσ′ (k, k′ , ω) = d3 r d3 r′ dt e−i(k·r−k ·r )+iωt Gσ,σ′ (r, r′ ; t)
−∞
Z Z Z ∞ Z Z ∞ Z
′ ′ 1 d3 k1 dω1 d3 k2
= d3 r d3 r′ dt e−i(k·r−k ·r )+iωt 3 3
−∞ ~ R3 (2π) −∞ 2π R3 (2π)
X
e 0σλ (k1 , ω1 )
G e0µ σ′ (k2 , ω1 ) ei(k1 ·r−k2 ·r′ )−iω1 t u
G eλ1 µ1 (k1 − k2 )
1 1
λ1 ,µ1
Z Z Z
1 d3 k1 d3 k2 ∞ dω1 X e0 e 0 ′ (k2 , ω1 )
= 3 3
eλ1 µ1 (k1 − k2 ) G
Gσλ1 (k1 , ω1 ) u µ1 σ
~ R3 (2π)
R3 (2π) −∞ 2π λ ,µ
1 1
Z Z Z ∞
3 i(k1 −k)·r 3 ′ i(k′ −k2 )·r′
× d re d r e dt ei(ω−ω1 )t .
−∞
| {z }| {z }| {z }
= (2π)3 δ 3 (k1 −k) = (2π)3 δ 3 (k2 −k′ ) 2π δ(ω1 −ω)
Integralele rămase se efectuează ı̂n mod banal prin utilizarea proprietăţii fundamentale a funcţiilor
Dirac, astfel ı̂ncât rezultă:
f
f
(1)
1 X e0 e 0 ′ (k′ , ω) .
G σσ′ (k, k′ , ω) = eλ1 µ1 (k − k′ ) G
Gσλ1 (k, ω) u µ1 σ (12.19)
~
λ1 ,µ1
Ordinul 2 este descris de formula (12.12b), ı̂n care se efectuează transformările Fourier simple
pentru funcţiile Green libere şi apoi integralele temporale produc funcţii Dirac (cu argumente
diferenţele frecvenţelor), iar integralelespaţiale produc transformate Fourier ale potenţialelor de
interacţie (ı̂n mod similar cu cazul precedent):
(2)
Gσσ′ (r, r′ ; t − t′ )
Z Z ∞ Z Z ∞ X X
1 3 3
= 2 d r1 dt1 d r2 dt2 G0σλ1 (r, t; r1 , t1 ) uλ1 ,µ1 (r1 ) G0µ1 λ2 (r1 , t1 ; r2 , t2 )
~ −∞ −∞ λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
× uλ2 ,µ2 (r2 ) G0µ2 σ′ (r2 , t2 ; r′ , t′ )

Z Z ∞ Z Z ∞ X X
1
= 2 d3 r1 dt1 d3 r2 dt2 uλ1 ,µ1 (r1 ) uλ2 ,µ2 (r2 )
~ −∞ −∞ λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
Z Z
d3 k1 ∞ dω1 ik1 ·(r−r1 )−iω1 (t−t1 ) e 0
× 3
e Gσλ1 (k1 , ω1 )
R3 (2π) −∞ 2π
Z Z
d3 k2 ∞ dω2 ik2 ·(r1 −r2 )−iω2 (t1 −t2 ) e 0
× 3
e Gµ1 λ2 (k2 , ω2 )
R3 (2π) −∞ 2π
Z Z
d3 k3 ∞ dω3 ik3 ·(r2 −r′ )−iω3 (t2 −t′ ) e 0
× 3
e Gµ2 σ′ (k3 , ω3 )
R3 (2π) −∞ 2π
Z Z Z Z Z Z
1 d3 k1 d3 k2 d3 k3 ∞ dω1 ∞ dω2 ∞ dω3 X X e0
= 2 Gσλ1 (k1 , ω1 )
~ R3 (2π)3 R3 (2π)3 R3 (2π)3 −∞ 2π −∞ 2π −∞ 2π
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
×G e0µ σ′ (k3 , ω3 ) ei(k1 ·r−k3 ·r′ −ω1 t+ω3 t′ )

e 0µ λ (k2 , ω2 ) G
1 2 2
Z ∞ Z ∞
i(ω1 −ω2 )t1
× dt1 e dt2 ei(ω2 −ω3 )t2
−∞ −∞
| {z }| {z }
= 2π δ(ω1 −ω2 ) = 2π δ(ω2 −ω3 )
Z Z
× d3 r1 ei(k2 −k1 )·r1 uλ1 ,µ1 (r1 ) d3 r1 ei(k3 −k2 )·r2 uλ2 ,µ2 (r2 )
| {z }| {z }
eλ1 µ1 (k1 −k2 )
=u eλ2 µ2 (k2 −k3 )
=u
Z Z Z Z
1 3
d k1 3
d k2 3
d k3 dω1 X X e0
∞
= eλ1 µ1 (k1 − k2 )
Gσλ1 (k1 , ω1 ) u
~2 R 3 (2π)3
R 3 (2π)3
R 3 (2π)3
−∞ 2π λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
e 0 (k2 , ω1 ) u
×G e 0 ′ (k3 , ω1 ) ei(k1 ·r−k3 ·r′ )−iω1 (t−t′ ) ;
eλ2 µ2 (k2 − k3 ) G
µ1 λ2 µ2 σ
cu ajutorul expresiei precedente se obţine transformata Fourier dublu spaţială şi simplu temporală
a termenului de ordinul 2 pentru funcţia Green, prin aplicarea definiţiei date de formula (12.16b):
(2) Z Z Z ∞
f
f ′ ′ (2)
G σσ′ (k, k′ , ω) = d3 r d3 r′ dt e−i(k·r−k ·r )+iωt Gσ,σ′ (r, r′ ; t)
−∞
Z Z Z ∞ Z Z Z Z ∞
3 ′ ′ ′ 1 d3 k1 d3 k2 d3 k3 dω1
= 3
d r d r dt e−i(k·r−k ·r )+iωt
−∞ ~2 R3 (2π)
3
R3 (2π)
3
R3 (2π)
3
−∞ 2π
X X
× e 0σλ (k1 , ω1 ) u
G e0µ λ (k2 , ω1 ) u
eλ1 µ1 (k1 − k2 ) G eλ2 µ2 (k2 − k3 )
1 1 2
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
×G e 0µ σ′ (k3 , ω1 ) ei(k1 ·r−k3 ·r′ )−iω1 (t−t′ )

2
Z Z Z Z
1 d3 k1 d3 k2 d3 k3 ∞ dω1 X X e0
= 2 Gσλ1 (k1 , ω1 )
~ R3 (2π)3 R3 (2π)3 R3 (2π)3 −∞ 2π
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
eλ1 µ1 (k1 − k2 )
×u e0 (k2 , ω1 ) e 0 ′ (k3 , ω1 )
eλ2 µ2 (k2 − k3 ) G
u
Gµ1 λ2 µ2 σ
Z Z Z ∞
′ ′
× d3 r ei(k1 −k)·r d3 r′ ei(k −k3 )·r dt ei(ω−ω1 )t .
−∞
| {z }| {z }| {z }
= (2π)3 δ 3 (k1 −k) = (2π)3 δ 3 (k3 −k′ ) 2π δ(ω1 −ω)
(2)
f
f
G σσ′ (k, k′ , ω)
Z
1 d3 p X X e 0 e 0µ λ (p, ω) u e 0µ σ′ (k′ , ω) .
= 2 eλ1 µ1 (k − p) G
Gσλ1 (k, ω) u eλ2 µ2 (p − k′ ) G
~ R3 (2π)3 1 2 2
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
(12.20)
Prin generalizarea rezultatelor precedente şi utilizând formula (12.13b), se obţine transformata
Fourier a termenului de ordinul n:
Z Z
f
f
(n)
′ 1 d3 p1 d3 pn−1 X X
e 0 (k, ω) u
G σσ′ (k, k , ω) = n · · · · · · G σλ1 eλ1 µ1 (k − p1 )
~ R3 (2π)3 R3 (2π)
3
λ1 ,µ1 λn ,µn
e0µ λ (p1 , ω) u
×G eλ2 µ2 (p1 − p2 ) . . . u e 0µ σ′ (k′ , ω) .
eλn µn (pn−1 − k′ ) G (12.21)
1 2 n
Rezultatele anterioare se pot reprezenta diagramatic prin utilizarea Regulilor Feynman ı̂n spaţiul
impuls-frecvenţă:
λ
1. Structura topologică a diagramei pentru termenul de ordinul n este
k, ω
identică cu cea a diagramei corespondente din spaţiul poziţii-timpi, adică λ1 k − p1
diagramă arborescentă; prin urmare, există un şir de n + 1 linii particulă µ1
legate ı̂n n vertexuri, ı̂n fiecare vertex există câte o linie de interacţie externă. p1 , ω p − p
λ2 1 2
În figura alăturată este ilustrată diagrama termenului de ordinul n. µ2
2. Elementele diagramelor sunt:
:
λ
• linia particulă e0
k, ω = Gσσ′ (k, ω) ,
µ pn−1 , ω
λn pn−1 − k′
µn
• vertex de interacţie externă λ q =u
eλµ (q) . k′ , ω
µ µ
3. Se atribuie argumente pe linii şi vertexuri astfel:

• liniile particulă externe au inpulsurile k (pe linia emergentă) şi k′ (pe linia incidentă),
• liniile particulă interne au impulsurile {pj }j=1,2,...,n−1 ,
• toate liniile particulă au aceeaşi frecvenţă ω,
• liniile de interacţie au impulsurile corespunzătoare relaţiilor de conservare ı̂n vertexuri (şi
sunt indepenedente de frecvenţă),
• se atribuie indicii de spini.
4. Factorul diagramei de ordinul n este acelaşi cu cel din cazul diagramelor ı̂n spaţiul
1
poziţii-timpi: f (n) = n ; prin regulile de corespundenţă analitică se obţine expresia diagra-
~
(n)
mei: Dσσ′ (p; λ, µ | k, k′ , ω), unde p ≡ {p1 , . . . , pn−1 } este setul impulsurilor interne, iar (λ, µ) ≡
{(λ1 , µ1 ), (λ2 , µ2 ), . . . , (λn , µn )} este setul indicilor de spini interni.
5. Se efectuează integrările peste impulsurile interne
Z 3 Z 3 Z 3(n−1)
d p1 d pn−1 d p
· · · . . . ≡ ...
(2π)3 (2π)3 (2π)3(n−1)
X X X
··· ... ≡ ... .
6. Termenul de ordinul n al transformatei Fourier pentru funcţia Green este

(n) Z 3(n−1) X
f
f ′ d p (n)
G σσ′ (k, k ; ω) = f (n)
3(n−1)
Dσσ′ (p; λ, µ|k, k′ ; ω) .
(2π) λ,µ
12.2.4 Ecuaţii Dyson

Ecuaţia Dyson ı̂n spaţiul poziţii-timpi este
Z X
′ ′ 1
0
Gσσ′ (x, x ) = Gσσ′ (x, x ) + d4 x′′ G0σλ (x, x′′ ) uλµ (x′′ ) Gµσ′ (x′′ , x′ ) (12.22)
~
λ,µ
şi are următoarea reprezentare diagramatică:

x σ
x σ x σ
λ
= + x1 µ
′ ′
x′ σ x′ σ
x′ σ′
Demonstraţie:
Se utilizează seria de perturbaţie a funcţiei Green (12.15), ı̂n care se explicitează termenii conform
relaţiilor (12.12) şi (12.13); apoi se extrage factorul comun din termenii de ordine n ≥ 1 şi se
formează seria funcţiei Green:
Z X 0
1
Gσσ ′ (x, x′ ) = G0σσ ′ (x, x′ ) + d4 x1 Gσλ1 (x, x1 ) uλ1 ,µ1 (x1 ) G0µ1 σ ′ (x1 , x′ )
~ λ1 ,µ1
Z Z X X 0
1
+ 2 d4 x1 d4 x2 Gσλ1 (x, x1 ) uλ1 ,µ1 (x1 ) G0µ1 λ2 (x1 , x2 ) uλ2 ,µ2 (x2 ) G0µ2 σ ′ (x2 , x′ )
~ λ ,µ λ ,µ
1 1 2 2
+ ...
Z X
1
= G0σσ ′ (x, x′ ) + d4 x1 G0σλ1 (x, x1 ) uλ1 ,µ1 (x1 )
~
λ1 ,µ1
n Z X 0 o
1
× G0µ1 σ ′ (x1 , x′ ) + d4 x 2 Gµ1 λ2 (x1 , x2 ) uλ2 ,µ2 (x2 ) G0µ2 σ ′ (x2 , x′ ) + . . . ;
~
λ2 ,µ2
se observă că mărimea din interiorul parantezelor acolade este seria de perturbaţie a funcţiei Green,
astfel că s-a obţinut relaţia (12.22).
În spaţiul impuls-frecvenţă ecuaţia Dyson pentru transformata Fourier a funcţiei Green are ex-
presia
Z
f
f ′ e0 1 d3 p X e 0 f
′ 3 3
G σσ′ (k, k , ω) = (2π) δ (k− k ) Gσ,σ′ (k, ω)+ 3
eλµ (k− p) f
Gσλ (k, ω) u G µσ′ (k, p, ω)
~ R3 (2π)
λ,µ
(12.23)
k, ω σ
k, ω σ k, ω σ
λ k−p
= + µ
k′ , ω σ′ k′ , ω σ′
k′ , ω σ′
Demonstraţie:
Demonstraţia relaţiei (12.23) se poate face fie prin transformarea Fourier spaţială dublă şi tem-
porală simplă a ecuaţiei Dyson (12.22), fie prin deducere directă din seria de perturbaţie a trans-
formatei Fourier a funcţiei Green, adică ı̂n mod analog cu deducerea ecuaţiei Dyson ı̂n spaţiul
poziţii-timpi.
Deoarece ambele metode sunt similare cu demonstraţii anterioare, pentru a evita repetiţii, se omite
prezentarea acestei demonstraţii.
12.2.5 Cazul cuplajului cu un câmp magnetic uniform

Se consideră că sistemul de fermioni cu spin s = 21 interacţionează cu un câmp magnetic
uniform H şi se alege axa Oz de-a lungul acestui câmp magnetic extern; atunci, matricea de
(z)
spin a potenţialului de interacţie este dată de formula (12.2): uσ, σ′ (r) = − µB H σσ, σ′ şi este
independentă de coordonatele de poziţie.
Discuţia efectuată pentru calculul de perturbaţie a funcţiei Green ı̂n spaţiul poziţii-timpi
rămâne nemodificată, cu singura simplificare că matricea de spin a potenţialului de interacţie
este o constantă.
În spaţiul impuls-frecvenţă studiul funcţiei Green a sistemului se simplifică ı̂n mod conside-
rabil, deoarece interacţia particulelor cu câmpul magnetic uniform nu alterează omogenitatea
spaţială a sistemului. În consecinţă, funcţia Green depinde, ı̂n acest caz, numai de diferenţele
coordonatelor spaţio-temporale şi astfel este posibilă o transformare Fourier simplă:
Z Z ∞
d3 k dω ik·(r−r′ )−iω(t−t′ ) e
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = Gσσ′ (r − r′ , t − t′ ) = 3
e Gσσ′ (k, ω) ;
LT R3 (2π) −∞ 2π
ı̂n notaţie 4-dimensională relaţia anterioară se scrie mai condensat

Z
Gσσ′ (x, x′ ) = e Gσσ′ (k) .
(2π)4
A. Analiza diagramatică ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă

Se efectuează transformarea Fourier a fiecărui termen din seria de perturbaţie a funcţiei Green
ı̂n spaţiul poziţii-timpi, dată de relaţia tip Brueckner (12.15):
X (n) Z
(n) d4 k ik·(x−x′ ) e (n)
Gσσ′ (x, x′ ) = Gσσ′ (x, x′ ) =⇒ Gσσ′ (x, x′ ) = e Gσσ′ (k) .
n=0
(2π)4
Pentru termenul de ordinul n se utilizează expresia (12.13) şi se efectuează sumările parţiale ı̂n
raport cu indicii de spini, luând ı̂n considerare că funcţiile Green libere sunt diagonale ı̂n indicii
de spini:
Z Z X X
(n) ′ 1
Gσσ′ (x, x ) = n d x1 · · · d4 xn
4
··· uλ1 ,µ1 . . . uλn ,µn
~
λ1 ,µ1 λn ,µn
× G0σλ1 (x, x1 ) . . . G0µn−1 λn (xn−1 , xn ) G0µn σ′ (xn , x′ )

G0µ1 λ2 (x1 , x2 )
1 X
= n uσµ1 uµ1 µ2 . . . uµn−1 σ′
~ µ ,µ ,...,µ
1 2 n−1
Z Z
× d x1 · · · d4 xn G0 (x, x1 ) G0 (x1 , x2 ) . . . G0 (xn−1 , xn ) G0 (xn , x′ ) ;
4
ı̂n continuare se efectuează transformările Fourier pentru funcţiile Green libere şi se utilizează
proprietatea de convoluţie (3.104a) a transformării Fourier:
Z Z
d4 x1 · · · d4 xn G0 (x, x1 ) G0 (x1 , x2 ) . . . G0 (xn−1 , xn ) G0 (xn , x′ )
Z Z Z 4 Z 4
d k1 ik1 ·(x−x1 ) e0 d kn+1 ikn+1 ·(xn −x′ ) e0
= d4 x1 · · · d4 xn 4
e G (k 1 ) · · · e G (kn+1 )
(2π) (2π)4
Z 4 Z 4
d k1 d kn+1 e0 e 0 (kn+1 ) eik1 ·x−ikn+1 ·x′
= · · · G (k1 ) · · · G
(2π)4 (2π)4
Z Z
× d4 x1 ei(k2 −k1 )·x1 · · · d4 xn ei(kn+1 −kn )·xn
| {z } | {z }
= (2π)4 δ(k2 −k1 ) = (2π)4 δ(kn+1 −kn )
Z
d4 k e 0 n+1 ik·(x−x′ )
= G (k) e .
(2π)4
Atunci, termenul de ordinul n are expresia
Z X
(n) d4 k ik·(x−x′ ) 1 0 n+1
e (k)
Gσσ′ (x, x′ ) = e uσµ1 uµ1 µ2 . . . uµn−1 σ′ G ;
(2π)4 ~n µ
1 ,µ2 ,...,µn−1
utilizând definiţia transformării Fourier rezultă că transformata Fourier a termenului perturba-
ţional de ordinul n este
X 0 n+1 0 n+1
e(n)′ (k) = 1
G e (k)
uσµ1 uµ1 µ2 . . . uµn−1 σ′ G
1 e (k)
= n ǔn σσ′ G , (12.24)
σσ
~n µ1 ,µ2 ,...,µn−1
~

unde ǔ ≡ uσσ′ σ,σ′ =±1
este matricea de spin a potenţialului de interacţie.
B. Ecuaţia Dyson
Pe baza rezultatului anterior se poate deduce ı̂n mod direct ecuaţia Dyson ı̂n spaţiul impuls-
frecvenţă:
0 2 1 X 0 3
G e 0 (k) + 1 uσσ′ G
e σσ′ (k) = δσσ′ G e (k) + e (k) + . . .
uσλ uλσ′ G
~ ~
λ
1 X 0 n+1
+ n e (k)
uσµ1 uµ1 µ2 . . . uµn−1 σ′ G + ...
~ µ ,µ ,...,µ
1 2 n−1
X
e 0 (k) + 1
= δσσ′ G e 0 (k)
uσλ G
~
λ
n 1 0 2 1 X 0 3 o
e 0
× δλσ′ G (k) + uλσ′ G e (k) + e (k) + . . . ;
uλλ′ uλ′ σ′ G
~ ~ ′
λ
se observă că mărimea din interiorul parantezelor acolade este seria de perturbaţie a transformatei
Fourier a funcţiei Green, astfel că rezultă relaţia
X
G e 0 (k) + 1 G
e σσ′ (k) = δσσ′ G e 0 (k) eλσ′ (k) ,
uσλ G (12.25)
~
λ
care este ecuaţia Dyson pentru transformata Fourier a funcţiei Green.

Este convenabil să se rescrie ecuaţia Dyson anterioară ı̂n formă matricială:
ě
G(k) e 0 (k) Ǐ + 1 G
=G e 0 (k) ǔ · G(k)
ě .
~
Prin operaţii algebrice simple se obţine soluţia ı̂n forma
−1 −1 −1
ě e 0 1 e0 1 1 1 µB H (z)
G(k) = G (k) Ǐ − G (k) ǔ = Ǐ − ǔ = Ǐ + σ̌ ,
~ Ge0 (k) ~ e0 (k)
G ~
unde ı̂n ultima expresie s-a explicitat matricea de interacţie, conform relaţiei (12.2). Rezultatul
anterior arată că inversa matricii de spin a transformatei Fourier a funcţiei Green este
 
1 µB H
+ 0
−1  e0 
ě (k) = 1 1̌ + µB H σ̌ (z) =  G (k)
G
~  ;
e 0
G (k) ~  1 µ B H 
0 −
e 0
G (k) ~
deoarece este o matrice diagonală, inversarea acestei matrici este banală şi se obţine:
 −1 
1 µB H
 e0 + 0 
ě  G (k) ~ 
G(k) =  −1  ,
 1 µB H 
0 −
e0 (k)
G ~
adică transformata Fourier a funcţiei Green este
e σσ′ (k) = 1
G δσσ′ ;
1 µB H
+ σ
e 0
G (k) ~
ı̂n final, prin explicitarea transformatei Fourier a funcţiei Green libere, conform relaţiei (3.70), se
obţine:
e σσ′ (k, ω) = δσσ′ 1
G . (12.26)
ω − ~1 ε0k − µB H σ + i η sgn(k − kF )
C. Magnetizarea
Pentru sistemul constituit din N particule, operatorul moment dipolar magnetic este
N
X (z)
M̂z = m̂j ,
QI
j=1
(z) (z)
unde m̂j = µB σ̂j este momentul dipolar magnetic (de spin) al unei particule.
În Cuantificarea II momentul dipolar magnetic al sistemului este operatorul
Z X † Z X
(z) (z)
M̂z = d3 r ψ̂σ′ (r) mσ′ σ ψ̂σ (r) = d3 r µB σσ′ σ ψ̂σ† ′ (r) ψ̂σ (r) .
Q II
σ,σ′ σ,σ′
Media pe starea fundamentală a momentului magnetic dipolar se exprimă ı̂n termeni de funcţie
Green, conform relaţiei (3.80c)
Z X

hΨ0 |M̂z |Ψ0 i (z)
Mz 0 = = −i d3 r µB σσσ′ Gσ′ σ (r, t; r, t+ )
hΨ0 |Ψ0 i
σ,σ′
Z X
= −i d3 r (z)
µB σσσ Gσσ (r, t; r, t+ ) ,
σ
(z)
unde ı̂n ultima egalitate s-a luat ı̂n considerare faptul că matricea Pauli σ̌ (z) = σσσ′ este
diagonală.
Funcţia Green de timpi egali şi poziţii identice are transformata Fourier dată de următoarea
formulă, conform rezultatelor obţinute ı̂n Subsecţiunea 3.2.6:
Z 3 Z
d k dω e
ik·(r−r′ )−iω(t−t′ )
Gσσ′ (r, t; r, t+ ) = 3
G σσ ′ (k, ω) e r′ =r
(2π) 2π
t′ =t+
Z 3 Z
d k dω e
= Gσσ′ (k, ω) eiωη ;
(2π)3 2π η→0+
atunci media pe starea fundamentală a momentului magnetic dipolar se exprimă ı̂n forma:
X Z

Mz 0 = −i µB σσσ d3 r Gσσ (r, t; r, t+ )
(z)
σ
X Z Z Z
(z) d3 k dω e
= −i µB σσσ d3 r Gσσ′ (k, ω) eiωη
(2π)3 2π η→0+
σ | {z }
V
X Z Z
(z) d3 k
dω eiωη
= −i V µB σσσ 1

0 − µ H σ + i η sgn(k − k ) η→0
σ
(2π)3
2π ω − ~ kε B F +
X Z
3 Z iωη
(z) d k dω e
= −i V µB σσσ 3 1 0

σ k<kF (2π) 2π ω − ~ εk − µB H σ − iη
Z Z
d3 k dω eiωη
+ .
k>kF (2π) 3 2π ω − ~ εk − µB H σ + iη η→0+
1 0
Integralele după frecvenţe se calculează cu formula (A.48) din Anexa matematică A.5:
Z ∞ (
(1) dω eiωη 0, dacă λ = +1 ,
Jλ (a) ≡ =
2π ω − a + λiη i , dacă λ = −1 .
−∞ η→0+
Ca urmare, se obţine următoarea expresie a momentului dipolar magnetic:

X Z

(z) d3 k
Mz 0 = V µB σσσ 3
;
σ k<kF (2π)
integrala după vectorul de undă este elementară

Z Z kF
d3 k 4π 1 kF
3
= 3
dk k 2 = 2 3
,
k<kF (2π) (2π) 0 2π
astfel că magnetizarea sistemului este

Mz 0 k3 X
(z)
M≡ = F2 µB σσσ . (12.27)
V 6π σ=±1
Suma elementelor diagonale ale matricii Pauli σ̌ (z) este nulă

X
(z)
σσσ =0,
σ=±1
ca urmare, se obţine o magnetizare nulă: M = 0.

Rezultatul este absurd, deoarece sistemul de fermioni cu interacţii magnetice de spin are
o magnetizare finită ı̂n prezenţa unui câmp magnetic extern. Explicaţia rezultatului negativ
obţinut anterior este următoarea: s-a utilizat teoria perturbaţiilor ı̂n care starea neperturbată
este ı̂n absenţa câmpului magnetic, când sistemul este isotrop; totuşi, prezenţa câmpului magnetic
distruge isotropia sistemului astfel ı̂ncât utilizarea funcţiilor Green libere (care sunt isotrope) nu
poate conduce la o stare anisotropă; adică funcţii corespunzătoare unei stări simetrice nu pot
descrie o stare asimetrică.
Se poate arăta că prin utilizarea formalismului de temperatură finită se obţine un rezultat
corect la limita temperaturii nule, deoarece funcţiile Green-Matsubara nu sunt isotrope.
12.3 Formalismul de temperatură finită

12.3.1 Probleme generale
Se consideră sistemul studiat anterior ı̂n formalismul de temperatură nulă: fermioni nerela-
tivişti cu spin s = 12 , care interacţionează cu un câmp extern; ı̂n cazul prezent se consideră
sistemul ı̂n condiţii grand-canonice, adică ı̂n contact cu un rezervor termic având temperatura
T , iar β = 1/(kB T ), şi un rezervor de particule având potenţialul chimic µ. Ca urmare, se va
utiliza formalismul de temperatură finită, care a fost prezentat ı̂n Capitolul 5.
Hamiltonianul sistemului este
Ĥ = Ĥ 0 + Ĥ ex ,
unde Ĥ 0 este hamiltonianul sistemului liber, care se reduce la hamiltonianul cinetic (12.3)
Z X −~2 2
0
Ĥ = d3 r ψ̂σ† (r) ∇ ψ̂σ (r) ,
V σ
2m
iar Ĥ ex este hamiltonianul de interacţie cu câmpul extern, descris prin formula (12.1)
Z X
ex
Ĥ = d3 r ψ̂σ† (r) uσ,σ′ (r) ψ̂σ′ (r) .
V σ,σ′
Hamiltonianul grand-canonic este definit conform relaţiei (5.1)

K̂ ≡ Ĥ − µ N̂ ,
unde operatorul număr de particule este definit de formula (2.96)
Z X
N̂ = d3 r ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) .
V σ
Este convenabil să se descompună hamiltonianul grand-canonic ı̂n parte liberă K̂0 şi parte de
interacţie K̂ ′
K̂ = K̂0 + K̂ ′ ,
unde
Z X −~2
K̂0 ≡ Ĥ0 − µ N̂ = d3 r ψ̂σ† (r) ∇2 − µ ψ̂σ (r) ,
V σ
2m
Z X
K̂ ′ ≡ Ĥ ex = d3 r ψ̂σ† (r) uσ,σ′ (r) ψ̂σ′ (r) .
V σ,σ′
Operatorul statistic grand-canonic al sistemului este definit prin formula (5.2)
1 −β K̂
̺ˆ = e ,
Z
unde funcţia de partiţie grand-canonică este dată de relaţia (5.2)

Z = Tr e−β K̂ .
12.3.2 Funcţia Green-Matsubara liberă

Dacă se consideră sistemul fermionic liber, adică este absent câmpul extern, atunci sunt
valabile rezultatele prezentate ı̂n Subsecţiunea 5.2.4; prin urmare, există stări uni-particulă |k, σi
(caracterizate prin vectorul impuls şi proiecţia spinului), iar energia unei stări uni-particulă este
~2 2
ε0k = k ; se va nota ω k ≡ ~1 (ε0k − µ).
2m
Hamiltonianul sistemului liber este Ĥ0 şi deci hamiltonianul grand-canonic liber este K̂0 , astfel
ı̂ncât operatorul statistic grand-canonic liber devine
1 −β K̂0
̺ˆ0 = e ,
Z0
unde funcţia de partiţie grand-canonică liberă este

Z0 = Tr e−β K̂0 .
Funcţia Green-Matsubara uni-particulă a sistemului liber este definită prin particularizarea for-
mulei de definiţie (5.20) la cazul sistemului liber:
′ ′

†
0
Gσσ ′ (r, τ ; r , τ ) ≡ − Tτ ψ̂σ K̄ (r, τ ) · ψ̂ ′
0 σ K̄0
(r′ , τ ′ ) 0 ,
τ τ
unde ÂK̄0 ≡ e ~ K̂0 Â e− ~ K̂0 este operatorul ı̂n formularea Dirac termică şi hAi0 ≡ Tr ̺ˆ0 · Â este
media grand-canonică a mărimii A pentru cazul sistemului liber.
Calculul direct, efectuat ı̂n Subsecţiunea 5.2.4 conduce la expresia (5.50) pentru funcţia Gree-
Matsubara liberă
′ ′ −1 X ik·(r−r′ )−ωk (τ −τ ′ )
0
Gσσ ′ (r, τ ; r , τ ) = δσ,σ ′ e θ(τ − τ ′ ) (1 ± n0kσ ) ± θ(τ ′ − τ ) n0kσ ;
V
k
se observă că funcţia Green-Matsubara liberă este de forma

0 ′ ′ 0 ′ ′
Gσσ ′ (r, τ ; r , τ ) = δσ,σ ′ G (r − r , τ − τ ) ,
adică satisface proprietăţile generale de simetrie ale funcţiei Green-Matsubara, iar partea scalară
este
−1 X ik·r−ωk τ
G 0 (r, τ ) = e θ(τ ) (1 ± n0kσ ) ± θ(−τ ) n0kσ .
V
k
Datorită dependenţei de diferenţele coordonatelor spaţiale şi diferenţa pseudo-timpilor funcţia

Green-Matsubara liberă este dezvoltabilă Fourier, conform relaţiei generale (5.28):
2π
∞
0 ′ ′ 1 X 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ ) e0
Gσσ ′ (r, τ ; r τ ) = e Gσσ′ (k, ωn ) , ωn = n + 12 .
V ~β n=−∞ ~β
k
Transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara uni-particulă corespunzătoare sistemului liber

este dată de formula (5.51)
1
Geσσ
0
′ (k, ωn ) = δσσ ′
1 ≡ δσσ′ Ge0 (k, ωn ) .
iωn − ~ (εk − µ)
12.3.3 Funcţia Green-Matsubara ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timpi

A. Definiţie
Funcţia Green-Matsubara uni-particulă a sistemului fermionic cu interacţii este definită prin
formula (5.20)

Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) ≡ − Tτ ψ̂σK̄ (r, τ ) · ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ ) = − Tr ̺ˆ Tτ ψ̂σK̄ (r, τ ) · ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ ) ,
τ τ
unde ÂK̄ (τ ) ≡ e ~ K̂ Â e− ~ K̂ este operatorul ı̂n formularea Heisenberg termică, conform definiţiei
dată de relaţia (5.7).
B. Seria de perturbaţie
În Subsecţiunea 5.2.5 a fost prezentat calculul de perturbaţie pentru funcţia Green-Matsubara
ı̂n cazul mai complex când sistemul fermionic (sau bosonic) are interacţii mutuale de tip bi-
particulă; ı̂n cazul prezent hamiltonianul de interacţie corespunde cuplajului cu un câmp extern,
astfel că rezultatele obţinute anterior se simplifică. Pe de altă parte, ı̂n Subsecţiunea 12.2.2 s-a
prezentat calculul de perturbaţie pentru funcţia Green cauzală a aceluiaşi sistem ca cel prezent,
dar ı̂n formalismul de temperatură nulă; deoarece există similitudini ı̂ntre formalismul de tempe-
ratură finită şi formalismul de temperatură nulă (aplicate aceluiaşi sistem), se va utiliza această
similitudine pentru a prezenta calculul de perturbaţie al funcţiei Green-Matsubara ı̂n acelaşi mod
ca ı̂n formalismul de temperatură nulă.
Seria de perturbaţie a funcţiei Green-Matsubara, rezultată din adaptarea formulei Feyman-
Dyson la cazul sistemului aflat ı̂n condiţii grand-canonice, este dată de formula (5.64), care nu
depinde de expresia concretă a hamiltonianului de interacţie:
∞
X (n)
G σσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ )
n=0 G σσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ )
Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = ∞ ≡ ,
X S
S (m)
m=0
unde
Z Z ~β
(n) 1 −1 n ~β
G σσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = dτ1 · · · dτn
n! ~ 0 0
′
× Tr ̺ˆ0 Tτ K̂K̄ 0
′
(τ1 ) · · · K̂K̄ 0
(τn ) ψ̂σK̄0 (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄0 (r′ , τ ′ ) ,
Z Z ~β
1 −1 m ~β ′ ′

S (m) = dτ1 · · · dτm Tr ̺ˆ0 Tτ K̂K̄ (τ1 ) · · · K̂K̄ (τm ) .
m! ~ 0 0
0 0
Expresiile termenilor perturbativi anteriori se explicitează ı̂n mod convenabil prin utilizarea
notaţiei 4-dimensionale care a fost definită ı̂n Subsecţiunea 5.2.5
x ≡ (r, τ )
Z Z Z ~β
d4 x . . . ≡ d3 r dτ . . .
0
şi se observă că integrala pseudo-temporală a hamiltonianului de interacţie cu câmpul extern se

exprimă ı̂n forma
Z ~β Z X
′
dτ K̂K̄ 0
(τ ) = d4 x uλ,µ (x) ψ̂λ† (x) ψ̂µ (x) ;
0 λ,µ
atunci termenii perturbaţionali se rescriu ı̂n mod simplificat:
Z Z
(n) 1 −1 n 4 X X
G σσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = d x1 · · · d4 xn ··· uλ1 ,µ1 (x1 ) · · · uλn ,µn (xn )
n! ~
λ1 ,µ1 λn ,µn

× Tτ ψ̂λ† 1 K̄0 (x1 ) ψ̂µ1 K̄0 (x1 ) · · · ψ̂λ† n K̄0 (xn ) ψ̂µn K̄0 (xn ) ψ̂σK̄0 (x) ψ̂σ† ′ K̄0 (x′ ) 0 ,
(12.28a)
Z Z
1 −1 m

S (m) = d4 x1 · · · d4 xn Tτ ψ̂λ† 1 K̄0 (x1 ) ψ̂µ1 K̄0 (x1 ) · · · ψ̂λ† n K̄0 (xn ) ψ̂µn K̄0 (xn ) 0 .
m! ~
(12.28b)
În termenii perturbaţionali anteriori se transformă mediile grand-canonice a produselor pseudo-
cronologice ı̂n sume de contracţii totale, conform consecinţei teoremei Wick termice (5.62):

Tτ [ Â(τa ) · B̂(τb ) · · · Ẑ(τz ) ] 0 = C Â(τa ), B̂(τb ), . . . , Ẑ(τz ) ,
unde C{. . .} este suma tuturor contracţiilor termice totale ale setului de operatori interiori pa-
rantezelor acolade.
Contracţiile ı̂ntre operatorii de câmp sunt nenule numai dacă perechea de operatori conţine
un operator de creare şi un operator de anihilare, iar (ı̂n acest caz contracţia este egală cu funcţia
Green-Matsubara liberă), conform relaţiilor (5.61): ]
ψ̂σK̄0 (x) ψ̂σ† ′ K̄0 (x′ ) = − ψ̂σ† ′ K̄0 (x′ ) ψ̂σK̄0 (x) = i Gσσ
0 ′
′ (x, x ) 1̂ ,
ψ̂σK̄0 (x) ψ̂σ′ K̄0 (x′ ) = ψ̂σ† K̄0 (x) ψ̂σ† ′ K̄0 (x′ ) = 0̂ .
Pe baza expresiilor generale precedente se obţin expresiile explicite ale termenilor perturbaţionali
cu ajutorul funcţiei Green-Matsubara libere.
Termenii de la numitor
i. Termenul de ordinul 0 produce rezultatul banal:
S (0) = 1 . (12.29)
ii. Termenul de ordinul 1 este definit astfel:
Z
−1 ~β ′
S (1) = dτ1 Tr ̺0 Tτ K̂K̄ (τ1 )
~ 0 0
Z X
−1
= d4 x1 uλ1 ,µ1 (x1 ) Tr ̺0 Tτ ψ̂λ† 1 K̄0 (x1 ) ψ̂µ1 K̄0 (x1 ) ;
~
λ1 ,µ1
dar media produsului cronologic se reduce, prin contracţie, la funcţia Green-Matsubara liberă

Tr ̺0 Tτ ψ̂λ† 1 K̄0 (x1 ) ψ̂µ1 K̄0 (x1 ) = ψλ† 1 K̄0 (x1 ) ψµ1 K̄0 (x1 ) = Gµ01 λ (x1 , x+
1);
ı̂n consecinţă, termenul de ordinul 1 are expresia:

Z X
−1
S (1) = d4 x1 uλ1 ,µ1 (x1 ) Gµ01 λ1 (x1 , x+
1). (12.30)
~
λ1 ,µ1
iii. Termenul de ordinul 2 este definit prin expresia următoare:

Z Z ~β
(2) 1 −1 2 ~β ′ ′

S = dτ1 dτ2 Tr ̺ˆ0 Tτ K̂K̄ (τ1 ) K̂K̄ (τ2 )
2 ~ 0 0
Z0 Z0
1 −1 2 X X
= 4
d x1 d4 x2 uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 )
2 ~
λ1 , µ1 λ2 , µ2

× Tr ̺ˆ0 Tτ ψ̂λ† 1 K̄0 (x1 ) ψ̂µ1 K̄0 (x1 ) ψ̂λ† 2 K̄0 (x2 ) ψ̂µ2 K̄0 (x2 ) ;
media produsului cronologic se reduce, prin aplicarea teoremei Wick termice, la funcţii Green-
Matsubara libere

Tr ̺ˆ0 Tτ ψ̂λ† 1 K̄0 (x1 ) ψ̂µ1 K̄0 (x1 ) ψ̂λ† 2 K̄0 (x2 ) ψ̂µ2 K̄0 (x2 )
= ψλ† 1 K̄0 (x1 ) ψµ1 K̄0 (x1 ) ψλ† 2 K̄0 (x2 ) ψµ2 K̄0 (x2 ) + ψλ† 1 K̄0 (x1 ) ψµ1 K̄0 (x1 ) ψλ† 2 K̄0 (x2 ) ψµ2 K̄0 (x2 )
= Gµ01 λ1 (x1 , x+ 0 + 0 0
1 ) Gµ2 λ2 (x2 , x2 ) − Gµ2 λ1 (x2 , x1 ) Gµ1 λ2 (x1 , x2 ) ;
ca urmare, termenul de ordinul 2 devine:

Z Z
1 −1 2 X X
S (2) = d4 x1 d4 x2 uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 )
2 ~
λ1 , µ1 λ2 , µ2
n o
× Gµ01 λ1 (x1 , x+ 0 + 0 0
1 ) Gµ2 λ2 (x2 , x2 ) − Gµ2 λ1 (x2 , x1 ) Gµ1 λ2 (x1 , x2 )
Z X Z X
1 +
= 2 d x1 4
uλ1 ,µ1 (x1 ) Gµ1 λ1 (x1 , x1 ) d4 x2
0
uλ2 ,µ2 (x2 ) Gµ02 λ2 (x2 , x+
2)
2~
λ1 , µ1 λ2 , µ2
Z Z X X
1 4
− 2 d x1 d4 x2 uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 ) Gµ01 λ2 (x1 , x2 ) Gµ02 λ1 (x2 , x1 ) . (12.31)
2~
λ1 , µ1 λ2 , µ2
Termenii de la numărător
i. Termenul de ordinul 0 este banal, pentru că se reduce ı̂n mod direct la funcţia Green liberă:
(0)
G σσ′ (x, x′ ) = − Tr ̺ˆ0 Tτ ψ̂σK̄0 (x) ψ̂σ† ′ K̄0 (x′ ) = Gσσ
0 ′
′ (x, x ) . (12.32)
ii. Termenul de ordinul 1 este definit prin expresia

Z
(1) −1 ~β ′
G σσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) =− dτ1 Tr ̺ˆ0 Tτ K̂K̄ (τ1 ) ψ̂σK̄0 (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄0 (r′ , τ ′ )
~ 0 0
Z X
1
= d4 x1 uλ1 ,µ1 (x1 ) Tr Tτ ψ̂λ† 1 K̄0 (x1 ) ψ̂µ1 K̄0 (x1 ) ψ̂σK̄0 (x) ψ̂σ† ′ K̄0 (x′ ) ;
~
λ1 ,µ1
media produsului pseudo-cronologic se reduce la combinaţii de funcţii Green-Matsubara libere,

prin utilizarea teoremei Wick termice:

Tr ̺ˆ0 Tτ ψ̂λ† 1 K̄0 (x1 ) ψ̂µ1 K̄0 (x1 ) ψ̂σK̄0 (x) ψ̂σ† ′ K̄0 (x′ )
= ψλ† 1 K̄0 (x1 ) ψµ1 K̄0 (x1 ) ψσK̄0 (x) ψσ† ′ K̄0 (x′ ) + ψλ† 1 K̄0 (x1 ) ψµ1 K̄0 (x1 ) ψσK̄0 (x) ψσ† ′ K̄0 (x′ )
= − Gµ01 λ1 (x1 , x+ 0 ′ 0 0 ′
1 ) Gσσ′ (x, x ) + Gσλ1 (x, x1 ) Gµ1 σ′ (x1 , x ) ;
atunci rezultă
Z X
(1) −1
G σσ′ (x, x′ ) = d4 x1 uλ1 ,µ1 (x1 ) Gµ01 λ1 (x1 , x+ 0 ′
1 ) Gσσ′ (x, x )
~
λ1 ,µ1
Z X
1
+ d4 x1 0
uλ1 ,µ1 (x1 ) Gσλ1
(x, x1 ) Gµ01 σ′ (x1 , x′ ) . (12.33)
~
λ1 ,µ1
iii. Termenul de ordinul 2 este

Z Z ~β
(2) −1 −1 2 ~β ′
′ ′
G σσ′ (r, τ ; r , τ ) = dτ1 dτ2 Tr ̺ˆ0 Tτ K̂K̄ ′
(τ1 ) K̂K̄ (τ2 ) ψ̂σK̄0 (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄0 (r′ , τ ′ )
2 ~ 0 0
0 0
Z Z X X
−1 4 4
= 2 d x1 d x2 uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 )
2~
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2

× Tr ̺ˆ0 Tτ ψ̂λ† 1 K̄0 (x1 ) ψ̂µ1 K̄0 (x1 ) ψ̂λ† 2 K̄0 (x2 ) ψ̂µ2 K̄0 (x2 ) ψ̂σK̄0 (x) ψ̂σ† ′ K̄0 (x′ ) .
În acest caz media produsului pseudo-cronologic se descompune ı̂n sumă de 6 termeni conţinând
produse de 3 contracţii:

Tr Tτ ψ̂λ† 1 K̄0 (x1 ) ψ̂µ1 K̄0 (x1 ) ψ̂λ† 2 K̄0 (x2 ) ψ̂µ2 K̄0 (x2 ) ψ̂σK̄0 (x) ψ̂σ† ′ K̄0 (x′ )
n
= ψλ† 1 K̄0 (x1 ) ψµ1 K̄0 (x1 ) ψλ† 2 K̄0 (x2 ) ψµ2 K̄0 (x2 ) ψσK̄0 (x) ψσ† ′ K̄0 (x′ )
+ ψλ† 1 K̄0 (x1 ) ψµ1 K̄0 (x1 ) ψλ† 2 K̄0 (x2 ) ψµ2 K̄0 (x2 ) ψσK̄0 (x) ψσ† ′ K̄0 (x′ )
o
′ ′
= − Gµ01 λ1 (x1 , x+ 0 + 0 0 0 0
1 ) Gµ2 λ2 (x2 , x2 ) Gσσ′ (x, x ) + Gµ2 λ1 (x2 , x1 ) Gµ1 λ2 (x1 , x2 ) Gσσ′ (x, x )
+ Gµ01 λ1 (x1 , x+ 0 0 ′ 0 0 0 ′
1 ) Gσλ2 (x, x2 ) Gµ2 σ′ (x2 , x ) + Gµ2 λ1 (x2 , x1 ) Gσλ2 (x, x2 ) Gµ1 σ′ (x1 , x )
0
− Gσλ1
(x, x1 ) Gµ01 λ2 (x1 , x2 ) Gµ02 σ′ x2 , x′ ) − Gσλ
0
1
(x, x1 ) Gµ02 λ2 (x2 , x+ 0 ′
2 ) Gµ1 σ′ (x1 , x ) .
Pe baza rezultatului anterior termenul de ordinul 2 se scrie ı̂n forma:

(2)
G σσ′ (x, x′ )
Z X Z X
1 +
= 2 4
d x1 0
uλ1 ,µ1 (x1 ) Gµ1 λ1 (x1 , x1 ) d4 x2 uλ2 ,µ2 (x2 ) Gµ02 λ2 (x2 , x+
2)
2~
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
Z Z X X
4 4 0 0 0 ′
− d x1 d x2 uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 ) Gµ1 λ2 (x1 , x2 ) Gµ2 λ1 (x2 , x1 ) Gσσ ′ (x, x )
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
Z X Z X
−1
+ 2 d4 x1 uλ1 ,µ1 (x1 ) Gµ01 λ1 (x1 , x+
1 ) d4 x2 0
uλ2 ,µ2 (x2 ) Gσλ (x, x2 ) Gµ02 σ′ (x2 , x′ )
2~ 2
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
Z X Z X
′
+ d4 x2 uλ2 ,µ2 (x2 ) Gµ02 λ2 (x2 , x+
2 ) d4
x1 u (x
λ1 ,µ1 1 ) G 0
σλ1 (x, x 1 ) G 0
µ2 σ ′ (x1 , x )
λ2 ,µ2 λ1 ,µ1
Z Z X X
1
+ 2 d4 x1 d4 x2 uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 )
2~
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
h i
× Gσλ 0
1
(x, x1 ) Gµ01 λ2 (x1 , x2 ) Gµ02 σ′ (x2 , x′ ) + Gσλ
0
2
(x, x2 ) Gµ02 λ1 (x2 , x1 ) Gµ01 σ′ (x1 , x′ ) ;
ı̂n expresia precedentă se observă că prin schimbarea de variabile (x1 , σ1 ) ←→ (x2 , σ2 ) se obţin
contribuţii egale, astfel că termenul de ordinul 2 se simplifică
(2)
G σσ′ (x, x′ )
Z X Z X
1 +
= 2 4
d x1 0
uλ1 ,µ1 (x1 ) Gµ1 λ1 (x1 , x1 ) d4 x2 uλ2 ,µ2 (x2 ) Gµ02 λ2 (x2 , x+
2)
2~
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
Z Z X X
4 4 0 0 0 ′
− d x1 d x2 uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 ) Gµ1 λ2 (x1 , x2 ) Gµ2 λ1 (x2 , x1 ) Gσσ ′ (x, x )
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
Z X Z X
−1 4
+ 2 d x2 0 +
uλ2 ,µ2 (x2 ) Gµ2 λ2 (x2 , x2 ) d4 x1 uλ1 ,µ1 (x1 ) Gσλ0
1
(x, x1 ) Gµ02 σ′ (x1 , x′ )
~
λ2 ,µ2 λ1 ,µ1
Z Z X X
1
+ 2 d4 x1 d4 x2 0
uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 ) Gσλ 1
(x, x1 ) Gµ01 λ2 (x1 , x2 ) Gµ02 σ′ (x2 , x′ ) . (12.34)
~
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
Din comparaţia cu expresiile termenilor de la numitor, (12.29) – (12.31), se observă că termenii
de la numărător, exprimaţi prin relaţiile (12.32) – (12.24), se factorizează ı̂n următoarele forme:
(0)
G σσ′ (x, x′ ) = S (0) Gσσ
0 ′
′ (x, x ) , (12.35a)
(1) (1)
G σσ′ (x, x′ ) = S (0) Gσσ′ (x, x′ ) + S (1) Gσσ
0 ′
′ (x, x ) , (12.35b)
(2) (2) (1)
G σσ′ (x, x′ ) = S (0) Gσσ′ (x, x′ ) + S (1) Gσσ′ (x, x′ ) + S (2) Gσσ
0 ′
′ (x, x ) , (12.35c)
unde s-au introdus notaţiile:

Z X
(1) 1
Gσσ′ (x, x′ ) = d4 x1 0
uλ1 ,µ1 (x1 ) Gσλ1
(x, x1 ) Gµ01 σ′ (x1 , x′ ) , (12.36a)
~
λ1 ,µ1
Z Z X X
(2) 1
Gσσ′ (x, x′ ) = 2 d4 x1 d4 x2 uλ1 ,µ1 (x1 ) uλ2 ,µ2 (x2 ) Gσλ 0
1
(x, x1 ) Gµ01 λ2 (x1 , x2 ) Gµ02 σ′ (x2 , x′ ) .
~
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
(12.36b)
Este posibil să se continue procedeul anterior, astfel ı̂ncât se obţine următoarea formă factorizată
pentru termenul de ordinul n de la numărător:
(n) (n) (n−1) (1)
G σσ′ (x, x′ ) = S (0) Gσσ′ (x, x′ ) + S (1) Gσσ′ (x, x′ ) + . . . + S (n−1) Gσσ′ (x, x′ ) + S (n) Gσσ
0 ′
′ (x, x ) ,
(12.37a)
(n)
unde termenul Gσσ′ (x, x′ ) are expresia
Z Z X X
(n) 1
Gσσ′ (x, x′ ) = n d4 x1 · · · d4 xn ··· uλ1 ,µ1 (x1 ) . . . uλn ,µn (xn )
~
λ1 ,µ1 λn ,µn
× 0
Gσλ1
(x, x1 ) Gµ01 λ2 (x1 , x2 ) . . . Gµ0n−1 λn (xn−1 , xn ) Gµ0n σ′ (xn , x′ ) ; (12.37b)

totuşi, termenii de la numitor S (n) n au expresii mai complicate.
Pe baza expresiilor termenilor de la numărător se obţine factorizarea numărătorului (pentru
a avea o exprimare concisă se omit coordonatele spaţio-temporale şi indicii de spini), la fel ca ı̂n
formalismul de temperatură nulă:

G = S (0) G 0 + S (0) G (1) + S (1) G 0 + S (0) G (2) + S (1) G (1) + S (2) G 0 + . . .

= S (0) G 0 + G (1) + G (2) + . . . + G (n) + . . . + S (1) G 0 + G (1) + . . . + G (n−1) + . . .

+ S (2) G 0 + G (1) + . . . + G (n−2) + . . . + . . .
X X
= S (m) G (n) ;
m=0 n=0
atunci, seria de perturbaţie se simplifică prin eliminarea numitorului

∞
G σσ′ (x, x′ ) X (n)
Gσσ′ (x, x′ ) = = Gσσ′ (x, x′ ) . (12.38)
S n=0
C. Reprezentarea diagramatică
Expresiile analitice ale termenilor efectivi de perturbaţie ai funcţiei Green-Matsubara, definiţi
prin formulele (12.36) – (12.37), se pot reprezenta diagramatic introducând următoarele elemente:
x λ
0 ′
– linia particulă = Gσσ ′ (x, x ) ,
x′ µ
x λ
– vertex de interacţie externă µ
= uλµ (x) .
Cu aceste elemente diagramatice, termenii efectivi de perturbaţie se reprezintă astfel:

x σ
x σ
(0) (1) λ1
Gσσ′ (x, x′ ) −→ ; Gσσ′ (x, x′ ) −→ x1 µ1
′
x′ σ
x′ σ′
x σ
x σ λ1
x1 µ1
λ1
x1 µ1 λ2
(2) (n) x2
Gσσ′ (x, x′ ) −→ ; ... Gσσ′ (x, x′ ) −→ µ2
λ2
x2 µ2 :
λn
σ′
xn µn
x′
x′ σ′
Rezultatele anterioare conduc la următoarele Reguli Feynman pentru diagramele din spaţiul
poziţii-pseudo-timpi ale seriei de perturbaţie pentru funcţia Green-Matsubara uni-particulă co-
respunzătoare sistemului de fermioni cu interacţii externe (aceste reguli sunt similare cu cele din
formalismul de temperatură nulă):
1. Termenul de perturbaţie de ordinul n este reprezentat printr-o singură diagramă (diagramă

arborescentă), care are următoarea topologie (ilustrată prin diagrama anterioară a terme-
(n)
nului Gσσ′ (x, x′ ):
• există 2 puncte externe care sunt legate printr-un şir de linii particulă continue,
• şirul de linii particulă conţine 2 linii externe şi n − 1 linii interne,
• liniile particulă sunt legate prin n vertexuri de interacţie.
2. Elementele diagramei sunt linia particulă, care reprezintă o funcţie Green-Matsubara liberă,
şi vertexul de interacţie, care reprezintă potenţialul de interacţie a unei particule cu câmpul
extern; prin utilizarea regulilor de corespondenţă pentru elementele diagramei se obţine
(n)
expresia analitică a diagramei Gσσ′ (x; λ, µ | x, x′ ), unde x ≡ (x1 , x2 , . . . , xn ) este setul co-
ordonatelor spaţio-pseudo-temporale interne, iar (λ, µ) ≡ {(λ1 , µ1 ), (λ2 , µ2 ), . . . , (λn , µn )}
este setul indicilor de spini interni.
1
3. Factorul diagramei este f (n) = .
~n
4. Se efectuează integrările peste coordonatele spaţio-pseudo-temporale interne
Z Z Z
d x1 · · · d xn . . . ≡ d4n x . . .
4 4

X X X
··· ... ≡ ... .
5. Termenul de ordinul n al funcţiei Green-Matsubara este

Z X (n)
(n) ′
Gσσ′ (x, x ) = f (n)
d4n x Gσσ′ (x; λ, µ|x, x′ ) .
λ,µ
12.3.4 Funcţia Green-Matsubara ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă

A. Definiţii
Hamiltonianul sistemului este atemporal, astfel ı̂ncât sistemul este invariant la translaţii
pseudo-temporale; pe de altă parte ı̂nsă, efectul câmpului extern poate produce neomogenitatea
spaţială a sistemului. Ca urmare, funcţia Green-Matsubara depinde de diferenţa coordonatelor
pseudo-temporale, dar are (ı̂n cazul general neomogen) dependenţă separată se fiecare coordonată
spaţială, conform relaţiei generale (5.22):
Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = Gσσ′ (r, τ − τ ′ ; r′ , 0) ≡ Gσσ′ (r, r′ ; τ − τ ′ )
Datorită proprietăţii anterioare este necesar să se utilizeze o transformare Fourier discretă pseudo-
temporală simplă şi o transformare Fourier continuă dublu spaţială:
∞
1 X 1 X i(k·r−k′ ·r′ )−iωn (τ −τ ′ ) e
e σσ′ (k, k′ , ωn )
Gσσ′ (r, r′ ; τ − τ ′ ) = e G
V2 ~β
k,k′ n=−∞
Z Z ∞
d3 k d3 k′ 1 X i(k·r−k′ ·r′ )−iωn (τ −τ ′ ) e
e σσ′ (k, k′ , ωn ) ,
= e G
LT R3 (2π)3 R3 (2π)3 ~β
n=−∞
(12.39a)
Z Z Z ~β
e
e ′ 3 ′ ′ ′
3
G σσ′ (k, k , ωn ) = d r d r dτ e−i(k·r−k ·r )+iωn τ Gσ,σ′ (r, r′ ; τ ) . (12.39b)
0
B. Transformarea Fourier a termenilor de perturbaţie

Dezvoltarea perturbativă a funcţiei Green-Matsubara ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timpi este dată
de relaţia (12.15), astfel ı̂ncât prin transformare Fourier se obţine:
X (n) e X e (n)
Gσσ′ (r, r′ ; τ − τ ′ ) = Gσσ′ (r, r′ ; τ − τ ′ ) =⇒ e σσ′ (k, k′ ; ωn ) =
G e σσ′ (k, k′ ; ωn ) .
G
n=0 n=0
(12.40)
Pentru a obţine transformatele Fourier ale termenilor perturbaţionali se observă că funcţia
Green-Matsubara liberă are o transformată Fourier simplă, deoarece depinde numai de diferenţele
coordonatelor spaţio-pseudo-temporale
Z ∞
0 ′ ′ 0 ′ ′ d3 k 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ ) e0
Gσ,σ′ (r, t; r , τ ) = Gσ,σ′ (r − r ; τ − τ ) = δσσ′ 3
e G (k, ωn ) ,
LT R3 (2π) ~β n=−∞
iar potenţialul de interacţie este atemporal, astfel ı̂ncât are numai transformată Fourier spaţială
Z Z
1 X ik·r d3 q ik·r
uσσ (r) =
′ e eσσ (q) =
u ′ e eσσ (q) =⇒ u
u ′ eσσ (q) = d3 r e−ik·r uσσ′ (r) .
′
V q LT R3 (2π)3
Ordinul 0 are numai contribuţia funcţiei Green-Matsubara libere, astfel ı̂ncât transformata
Fourier dublu spaţială şi simplu pseudo-temporală este
(0) Z Z Z ~β
f
f ′ ′ (0)
G σσ′ (k, k′ ; ωn ) = d3 r d3 r′ dτ e−i(k·r−k ·r )+iωn τ Gσ,σ′ (r, r′ ; t)
0
Z Z Z ~β
′ ′
= d3 r d3 r′ dτ e−i(k·r−k ·r )+iωn τ
0
Z ∞
d3 p 1 X ip·(r−r′ )−iωm (τ −τ ′ ) e0
× δσσ′ 3
e G (p, ωm )
R3 (2π) ~β m=−∞
Z ∞ Z Z Z ~β
d3 p 1 X e0 i(k′′ −k)·r 3 ′ i(k′ −p)·r′
= δσσ′ 3
G (p, ω m ) d3
r e d r e dτ ei(ωn −ωm )τ .
R3 (2π) ~βm=−∞ 0
Integralele spaţiale produc funcţii Dirac şi integrala pseudo-temporală produce simbolul Krone-
cker, conform relaţiilor următoare:
Z
′
d3 r ei(k−k )·r = (2π)3 δ(k − k′ ) ,
Z ~β
dτ ei(ωn −ωm )τ = ~β δn,m ;
0
utilizând rezultatele precedente şi proprietatea fundamentală a funcţiei Dirac, se obţine expresia
transformatei Fourier pentru termenul de ordinul 0:
(0)
e
e ′ (k, k′ ; ωn ) = δσ,σ′ (2π)3 δ 3 (k − k′ ) Ge0 (k, ωn ) .
G σσ (12.41)
Ordinul 1 este descris de formula (12.35a), ı̂n care se efectuează transformările Fourier simple
pentru funcţiile Green-Matsubara libere şi apoi se obţine transformata Fourier a potenţialului de
interacţie:
(1)
Gσσ′ (r, r′ ; τ − τ ′ )
Z Z ~β X
1
= 3
d r1 dτ1 0
Gσλ 1
(r, t; r1 , τ1 ) uλ1 ,µ1 (r1 ) Gµ01 σ′ (r1 , τ1 ; r′ , τ ′ )
~ 0 λ1 ,µ1
Z Z ~β X Z ∞
1 d3 p1 1 X
= d3 r1 dτ1 uλ1 ,µ1 (r1 ) 3 ~β
eip1 ·(r−r1 )−iωn1 (τ −τ1 ) Geσλ
0
(p1 , ωn1 )
~ 0 R 3 (2π) n1 =−∞
1
λ1 ,µ1
Z ∞
d3 p2 1 X ′ ′
× 3
eip2 ·(r1 −r )−iωn2 (τ1 −τ ) Geµ01 σ′ (p2 , ωn2 )
R3 (2π) ~β n2 =−∞
Z ∞ Z ∞
1 d3 p1 1 X d3 p2 1 X X e0
= Gσλ1 (p1 , ωn1 ) Geµ01 σ′ (p2 , ωn2 )
~ R3 (2π)3 ~β n =−∞ R3 (2π)3 ~β n =−∞
1 2 λ1 ,µ1
Z ~β Z
′ ′
× ei(p1 ·r−p2 ·r −ωn1 τ +ωn2 τ ) dτ1 ei(ωn1 −ωn2 )τ1 d3 r1 ei(p2 −p1 )·r1 uλ1 ,µ1 (r1 )
|0 {z }| {z }
= ~β δn1 ,n2 eλ1 µ1 (p1 −p2 )
=u
Z 3 ∞
X Z 3 X
1 d p1 1 d p2
= Geσλ
0
(p1 , ωn1 ) Geµ01 σ′ (p2 , ωn1 )
~ R3 (2π)3 ~β n1 =−∞ R3 (2π)3 1
λ1 ,µ1
i(p1 ·r−p2 ·r′ )−iωn1 (τ −τ ′ )
×e eλ1 µ1 (p1 − p2 ) ;
u
atunci, transformata Fourier dublu spaţială şi simplu temporală a termenului de ordinul 1 este
(1)
e
e ′ (k, k′ , ωn )
G σσ
Z Z Z ~β
′ ′ (1)
= d3 r d3 r′ dτ e−i(k·r−k ·r )+iωn τ Gσ,σ′ (r, r′ ; t)
0
Z Z Z ~β Z Z ∞
X
3 3 ′ −i(k·r−k′ ·r′ )+iωn τ 1 d3 p1 d3 p2 1
= d r d r dτ e 3 3
0 ~ R3 (2π) R3 (2π) ~β n1 =−∞
X ′
Geσλ
0
1
(p1 , ωn1 ) Geµ01 σ′ (p2 , ωn1 ) u
eλ1 µ1 (p1 − p2 ) ei(p1 ·r−p2 ·r )−iωn1 τ
λ1 ,µ1
Z Z ∞
1 d3 p1 d3 p2 1 X X e0
= eλ1 µ1 (p1 − p2 ) Geµ01 σ′ (p2 , ωn1 )
Gσλ1 (p1 , ωn1 ) u
~ R3 (2π)3 R3 (2π)3 ~β n =−∞
1 λ1 ,µ1
Z Z Z ~β
i(p1 −k)·r 3 ′ i(k′ −p2 )·r′
3
× d re d r e dτ ei(ωn −ωn1 )τ .
0
| {z }| {z }| {z }
= (2π)3 δ 3 (p1 −k) = (2π)3 δ 3 (p2 −k′ ) = ~β δn1 ,n
Integralele rămase se efectuează ı̂n mod direct prin utilizarea proprietăţii fundamentale a funcţiilor
(1) X
e σσ′ (k, k′ , ωn ) = 1
e
G Geσλ
0
eλ1 µ1 (k − k′ ) Geµ01 σ′ (k′ , ωn ) .
(k, ωn ) u (12.42)
1
~
λ1 ,µ1
Ordinul 2 este descris de formula (12.36b), ı̂n care se efectuează transformările Fourier simple
pentru funcţiile Green-Matsubara libere şi apoi integralele pseudo-temporale produc simboluri
Kronecker, iar integralele spaţiale produc transformate Fourier ale potenţialelor de interacţie (ı̂n
mod similar cu cazul precedent):
(2)
Gσσ′ (r, r′ ; τ − τ ′ )
Z Z ~β Z Z ~β X X
1 3 3 0
= 2 d r1 dτ1 d r2 dτ2 Gσλ1
(r, t; r1 , τ1 ) uλ1 ,µ1 (r1 ) Gµ01 λ2 (r1 , τ1 ; r2 , τ2 )
~ 0 0 λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
× uλ2 ,µ2 (r2 ) Gµ02 σ′ (r2 , τ2 ; r′ , τ ′ )

Z Z ~β Z Z ~β X X
1
= 2 d3 r1 dτ1 d3 r2 dτ2 uλ1 ,µ1 (r1 ) uλ2 ,µ2 (r2 )
~ 0 0 λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
Z ∞
d3 p1 1 X
× 3
eip1 ·(r−r1 )−iωn1 (τ −τ1 ) Geσλ 0
(p1 , ωn1 )
R3 (2π) ~β n1 =−∞
1
Z ∞
d3 p2 1 X
× 3 ~β
eip2 ·(r1 −r2 )−iωn2 (τ1 −τ2 ) Geµ01 λ2 (p2 , ωn2 )
R 3 (2π) n2 =−∞
Z 3 Z ∞
d p3 dωn3 ip3 ·(r2 −r′ )−iωn (τ2 −τ ′ ) e0
× 3
e 3 Gµ2 σ′ (p3 , ωn3 )
R 3 (2π) −∞ 2π
Z Z Z ∞ ∞ ∞
1 d3 p1 d3 p2 d3 p3 1 X 1 X 1 X X X e0
= 2 Gσλ1 (p1 , ωn1 )
~ R3 (2π)3 R3 (2π)3 R3 (2π)3 ~β n =−∞ ~β n =−∞ ~β n =−∞
1 2 3 λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
′ ′
× Geµ01 λ2 (p2 , ωn2 ) Geµ02 σ′ (p3 , ωn3 ) ei(p1 ·r−p3 ·r −ωn1 τ +ωn3 τ )
Z ~β Z ~β
× dτ1 ei(ωn1 −ωn2 )τ1 dτ2 ei(ωn2 −ωn3 )τ2
0 0
| {z }| {z }
= ~β δn1 ,n2 = ~β δn2 ,n3
Z Z
× d3 r1 ei(p2 −p1 )·r1 uλ1 ,µ1 (r1 ) d3 r1 ei(p3 −p2 )·r2 uλ2 ,µ2 (r2 )
| {z }| {z }
eλ1 µ1 (p1 −p2 )
=u eλ2 µ2 (p2 −p3 )
=u
Z 3 Z 3 Z 3 ∞
X X X
1 d p1 d p2 d p3 1
= Geσλ
0
eλ1 µ1 (p1 − p2 )
(p1 , ωn1 ) u
~2 R3 (2π)3
R3 (2π)3
R3 (2π)3 ~β
n1 =−∞ λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
1
′ ′
eλ2 µ2 (p2 − p3 ) Geµ02 σ′ (p3 , ωn1 ) ei(p1 ·r−p3 ·r )−iωn1 (τ −τ ) ;
× Geµ01 λ2 (p2 , ωn1 ) u
cu ajutorul expresiei precedente se obţine transformata Fourier dublu spaţială şi simplu temporală
a termenului de ordinul 2 pentru funcţia Green-Matsubara, conform relaţiei generale (12.39b):
(2) Z Z Z ~β
e
e ′ (k, k′ , ωn ) = ′ ′ (2)
G σσ d3 r d3 r′ dτ e−i(k·r−k ·r )+iωn τ Gσ,σ′ (r, r′ ; t)
0
Z Z Z Z Z Z ∞
~β
′ ′ 1 d3 p1 d3 p2 d3 p3 1 X
= d3 r d3 r′ dτ e−i(k·r−k ·r )+iωn τ
0 ~2 R3 (2π)
3
R3 (2π)
3 3
R3 (2π) ~βn =−∞ 1
X X
× Geσλ
0
1
eλ1 µ1 (p1 − p2 ) Geµ01 λ2 (p2 , ωn1 ) u
(p1 , ωn1 ) u eλ2 µ2 (p2 − p3 )
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
′ ′
× Geµ02 σ′ (p3 , ωn1 ) ei(p1 ·r−p3 ·r )−iωn1 (τ −τ ) ;
Z Z Z ∞
X X X
(2)
e σσ′ (k, k′ , ωn ) = 1
e d3 p1 d3 p2 d3 p3 1
G Geσλ
0
(p1 , ωn1 )
~2 R3 (2π)
3
R3 (2π)
3 3
R3 (2π) ~β n1 =−∞ λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
1
eλ1 µ1 (p1 − p2 )
×u eλ2 µ2 (p2 − p3 ) Geµ02 σ′ (p3 , ωn1 )
Geµ01 λ2 (p2 , ωn1 )
u
Z Z Z ~β
′ ′
× d3 r ei(p1 −k)·r d3 r′ ei(k −p3 )·r dτ ei(ωn −ωn1 )τ .
0
| {z }| {z }| {z }
= (2π)3 δ 3 (p1 −k) = (2π)3 δ 3 (p3 −k′ ) = ~β δn1 ,n
Dirac şi a simbolului Kronecker, astfel ı̂ncât rezultă:
(2)
e
e ′ (k, k′ , ωn )
G σσ
Z
1 d3 p X X e0
= 2 Gσλ1 (k, ωn ) u eλ2 µ2 (p − k′ ) Geµ02 σ′ (k′ , ωn ) .
eλ1 µ1 (k − p) Geµ01 λ2 (p, ωn ) u
~ R3 (2π)3
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
(12.43)
Prin generalizarea rezultatelor precedente şi utilizând formula (12.37), se obţine transformata
Fourier a termenului de ordinul n:
Z Z
e
e
(n) 1 d3 p1 d3 pn−1 X X
′
G σσ′ (k, k , ωn ) = n · · · · · · Geσλ
0
eλ1 µ1 (k − p1 )
(k, ωn ) u
~ R3 (2π)3 R3 (2π)
3 1
λ1 ,µ1 λn ,µn
× Geµ01 λ2 (p1 , ωn ) u eλn µn (pn−1 − k′ ) Geµ0n σ′ (k′ , ωn ) . (12.44)

eλ2 µ2 (p1 − p2 ) . . . u
Rezultatele anterioare se pot reprezenta diagramatic prin utilizarea Regulilor Feynman-Matsubara

ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă:
λ
1. Structura topologică a diagramei pentru termenul de ordinul n este
k, ωn
identică cu cea a diagramei corespondente din spaţiul poziţii-pseudo-timpi, λ1 k − p1
adică diagrame arborescente; prin urmare, există un şir de n + 1 linii particulă µ1
legate ı̂n n vertexuri, ı̂n fiecare vertex există câte o linie de interacţie externă.p1 , ωn p − p
λ2 1 2
În figura alăturată este ilustrată diagrama termenului de ordinul n. µ2
2. Elementele diagramelor sunt:
:
λ
• linia particulă e0
k, ωn= Gσσ′ (k, ωn ) ,
µ pn−1 , ωn
λn pn−1 − k′
µn
• vertex de interacţie externă λ q =u
eλµ (q) . k′ , ωn
µ µ
3. Se atribuie argumente pe linii şi vertexuri astfel:

• liniile particulă externe au impulsurile k (pe linia emergentă) şi k′ (pe linia incidentă),
• liniile particulă interne au impulsurile {pj }j=1,2,...,n−1 ,
• toate liniile particulă au aceeaşi frecvenţă ωn ,
• liniile de interacţie au impulsurile corespunzătoare relaţiilor de conservare ı̂n vertexuri (şi
sunt indepenedente de frecvenţă),
• se atribuie indicii de spini.
4. Factorul diagramei de ordinul n este acelaşi cu cel din cazul diagramelor ı̂n spaţiul poziţii-
1
pseudo-timpi: f (n) = n ; prin regulile de corespundenţă analitică se obţine expresia diagramei:
~
(n)
Dσσ′ (p; λ, µ | k, k′ , ωn ), unde p ≡ {p1 , . . . , pn−1 } este setul impulsurilor interne, iar (λ, µ) ≡
{(λ1 , µ1 ), (λ2 , µ2 ), . . . , (λn , µn )} este setul indicilor de spini interni.
5. Se efectuează integrările peste impulsurile interne

Z 3 Z 3 Z 3(n−1)
d p1 d pn−1 d p
3
· · · 3
. . . ≡ 3(n−1)
...
(2π) (2π) (2π)
X X X
··· ... ≡ ... .
6. Termenul de ordinul n al transformatei Fourier pentru funcţia Green-Matsubara este

(n) Z 3(n−1) X
e
e ′ d p (n)
G σσ′ (k, k ; ωn ) = f (n)
Dσσ′ (p; λ, µ|k, k′ ; ωn ) .
(2π)3(n−1)
λ,µ
12.3.5 Ecuaţii Dyson

Ecuaţia Dyson ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timpi este
Z X
1
Gσσ′ (x, x′ ) = Gσσ
0
′ (x, x′
) + d4 x′′ 0
Gσλ (x, x′′ ) uλµ (x′′ ) Gµσ′ (x′′ , x′ ) (12.45a)
~
λ,µ

x σ
x σ x σ
λ
= + x1 µ
x′ σ′ x′ σ′
x′ σ′
Demonstraţie:
Se utilizează seria de perturbaţie a funcţiei Green (12.38), ı̂n care se explicitează termenii conform
relaţiilor (12.36) şi (12.37); apoi se extrage factor comun din termenii de ordine n ≥ 1 şi se formează
seria funcţiei Green:
Z X 0
1
Gσσ ′ (x, x′ ) = Gσσ
0 ′
′ (x, x ) + d4 x1 Gσλ1 (x, x1 ) uλ1 ,µ1 (x1 ) Gµ0 1 σ ′ (x1 , x′ )
~
λ1 ,µ1
Z Z X X 0
1
+ 2 d4 x1 d4 x2 Gσλ1 (x, x1 ) uλ1 ,µ1 (x1 ) Gµ0 1 λ2 (x1 , x2 ) uλ2 ,µ2 (x2 ) Gµ0 2 σ ′ (x2 , x′ )
~
λ1 ,µ1 λ2 ,µ2
+ ...
Z X
0 ′ 1
= Gσσ ′ (x, x ) + d4 x1 0
Gσλ 1
(x, x1 ) uλ1 ,µ1 (x1 )
~ λ1 ,µ1
n Z X 0 o
1
× Gµ0 1 σ ′ (x1 , x′ ) + d4 x2 Gµ1 λ2 (x1 , x2 ) uλ2 ,µ2 (x2 ) Gµ0 2 σ ′ (x2 , x′ ) + . . . ;
~ λ ,µ 2 2
se observă că mărimea din interiorul parantezelor acolade este seria de perturbaţie a funcţiei Green-
Matsubara, astfel că s-a obţinut relaţia (12.45a).
În spaţiul impuls-frecvenţă ecuaţia Dyson este

e
e σσ′ (k, k′ , ωn ) = (2π)3 δ 3 (k − k′ ) Ge0 ′ (k, ωn )
G σ,σ
Z
1 d3 p X e0 e
e µσ′ (k, p, ωn )
+ Gσλ (k, ωn ) u
eλµ (k − p) G (12.45b)
~ R3 (2π)3
λ,µ

k, ωn σ
k, ωn σ k, ωn σ
λ k−p
= + µ
′ ′
k′ , ωn σ k′ , ωn σ
k′ , ωn σ′
Demonstraţie:
Demonstraţia relaţiei (12.45b) se poate face fie prin transformarea Fourier spaţială dublă şi tem-
porală simplă a ecuaţiei Dyson (12.45a), fie prin deducere directă din seria de perturbaţie a trans-
formatei Fourier a funcţiei Green, adică ı̂n mod analog cu deducerea ecuaţiei Dyson ı̂n spaţiul
poziţii-pseudo-timpi.
Deoarece ambele metode sunt similare cu demonstraţii anterioare, pentru a evita repetiţii, se omite
prezentarea acestei demonstraţii (la fel ca şi ı̂n cazul formalismului de temperatură nulă).
12.3.6 Cazul cuplajului cu un câmp magnetic uniform

Se consideră că sistemul de fermioni cu spin s = 21 interacţionează cu un câmp magnetic
uniform H şi se alege axa Oz de-a lungul acestui câmp magnetic extern; atunci, matricea de
(z)
spin a potenţialului de interacţie este dată de formula (12.2): uσ, σ′ (r) = − µB H σσ, σ′ şi este
independentă de coordonatele de poziţie. Situaţia este similară cu cazul particular considerat ı̂n
formalismul de temperatură nulă.
Discuţia efectuată pentru calculul de perturbaţie a funcţiei Green-Matsubara ı̂n spaţiul poziţii-
pseudo-timpi rămâne nemodificată, cu singura simplificare că matricea de spin a potenţialului de
interacţie este o constantă.
În spaţiul impuls-frecvenţă studiul funcţiei Green-Matsubara a sistemului se simplifică ı̂n mod
considerabil, deoarece interacţia particulelor cu câmpul magnetic uniform nu alterează omogeni-
tatea spaţială a sistemului. În consecinţă, funcţia Green-Matsubara depinde, ı̂n acest caz, numai
de diferenţele coordonatelor spaţio-pseudo-temporale şi astfel este posibilă o transformare Fourier
simplă:
Z ∞
d3 k 1 X ′ ′
Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = Gσσ′ (r − r′ , τ − τ ′ ) = 3 ~β
eik·(r−r )−iωm (τ −τ ) Geσσ′ (k, ω) .
LT R 3 (2π) m=−∞
A. Analiza diagramatică ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă
Se efectuează transformarea Fourier a fiecărui termen din seria de perturbaţie a funcţiei

Green-Matsubara ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timpi, dată de relaţia tip Brueckner (12.40):
X (n)
Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ )
n=0
Z ∞
(n) d3 k 1 X ′ ′ (n)
=⇒ Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = eik·(r−r )−iωm (τ −τ ) Geσσ′ (k, ωm ) .
(2π)3 ~β m=−∞
Pentru termenul de ordinul n se utilizează expresia (12.44) şi se efectuează sumările parţiale ı̂n
raport cu indicii de spini, luând ı̂n considerare că funcţiile Green-Matsubara libere sunt diagonale
ı̂n indicii de spini:
Z Z ~β Z Z ~β X X
(n) 1
Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = d3 r1 dτ1 · · · d3 rn dτn ··· uλ1 ,µ1 . . . uλn ,µn
~n 0 0 λ1 ,µ1 λn ,µn
0
× Gσλ1
(r, τ ; r1 , τ1 ) Gµ01 λ2 (r1 , τ1 ; r2 , τ2 ) . . .
× Gµ0n−1 λn (rn−1 , τn−1 ; rn , τn ) Gµ0n σ′ (rn , τn ; r′ , τ ′ )
1 X
= n uσµ1 uµ1 µ2 . . . uµn−1 σ′
~ µ ,µ ,...,µ
1 2 n−1
Z Z ~β Z Z ~β
× d3 r1 dτ1 · · · d3 rn dτn G 0 (r, τ ; r1 , τ1 ) G 0 (r1 , τ1 ; r2 , τ2 ) . . .
0 0
× G (rn−1 , τn−1 ; r, τn ) G (rn , τn ; r′ , τ ′ ) ;
0 0
ı̂n continuare se efectuează transformările Fourier pentru funcţiile Green-Matsubara libere şi se
utilizează proprietatea de convoluţie a transformării Fourier:
Z Z ~β Z Z ~β
d3 r1 dτ1 · · · d3 rn dτn G 0 (r, τ ; r1 , τ1 ) G 0 (r1 , τ1 ; r2 , τ2 )
0 0
. . . G 0 (rn−1 , τn−1 ; rn , τn ) G 0 (rn , τn ; r′ , τ ′ )
Z Z ~β Z Z ~β Z 3 ∞
d k1 1 X
= d3 r1 dτ1 · · · d3 rn dτn 3 ~β
eik1 ·(r−r1 )−iωm1 (τ −τ1 ) Ge0 (k1 , ωm1 )
0 0 (2π) m1 =−∞
Z 3 X∞
d kn+1 1 ′ ′
··· 3
eikn+1 ·(rn −r )−iωmn+1 (τn −τ ) Ge0 (kn+1 , ωmn+1 )
(2π) ~β m =−∞
n+1
Z 3 X∞ Z 3 X∞
d k1 1 d kn+1 1
= ··· Ge0 (k1 , ωm1 ) · · · Ge0 (kn+1 , ωmn+1 )
(2π)3 ~β m =−∞ (2π)3 ~β m =−∞
1 n+1
i(k1 ·r−kn+1 ·r′ )−i(ωn1 τ −ωnn+1 τ ′

×e
Z Z
× d3 r1 ei(k2 −k1 )·r1 · · · d3 rn ei(kn+1 −kn )·rn
| {z } | {z }
= (2π)3 δ(k2 −k1 ) = (2π)3 δ(kn+1 −kn )
Z ~β Z ~β
× dτ1 ei(ωm1 −ωm2 )τ1 · · · dτ1 ei(ωmn −ωmn+1 )τn
|0 {z } |0 {z }
= ~β δm2 ,m1 = ~β δmn+1 ,mn
Z 3
d k e0 n+1 ik·(r−r)−iωm (τ −τ ′ )
= 3
G (k, ωm ) e .
(2π)
Atunci, termenul de ordinul n are expresia
Z 3
(n) d k ik·(r−r)−iωm (τ −τ ′ )
Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = e
(2π)3
1 X n+1
× n uσµ1 uµ1 µ2 . . . uµn−1 σ′ Ge0 (k, ωm ) ;
~ µ ,µ ,...,µ
1 2 n−1
utilizând definiţia transformării Fourier rezultă că transformata Fourier a termenului perturba-
ţional de ordinul n este
(n) 1 X n+1
Geσσ′ (k, ωm ) = n uσµ1 uµ1 µ2 . . . uµn−1 σ′ Ge0 (k, ωm )
~ µ ,µ ,...,µ
1 2 n−1
1 n+1
= n ǔn σσ′ Ge0 (k, ωm ) , (12.46)
~

unde ǔ ≡ uσσ′ σ,σ′ =±1
este matricea de spin a potenţialului de interacţie.
B. Ecuaţia Dyson
Pe baza rezultatului anterior se poate deduce ı̂n mod direct ecuaţia Dyson ı̂n spaţiul impuls-
frecvenţă:
1 2 1 X 3
Geσσ′ (k, ωm ) = δσσ′ Ge0 (k, ωm ) + uσσ′ Ge0 (k, ωm ) + uσλ uλσ′ Ge0 (k, ωm ) + . . .
~ ~
λ
1 X 0 n+1
+ n uσµ1 uµ1 µ2 . . . uµn−1 σ′ Ge (k, ωm ) + ...
~ µ ,µ ,...,µ
1 2 n−1
1X
= δσσ′ Ge0 (k, ωm ) + uσλ Ge0 (k, ωm )
~
λ
n 1 2 1 X 3 o
× δλσ′ Ge (k, ωm ) + uλσ′ Ge0 (k, ωm ) +
0
uλλ′ uλ′ σ′ Ge0 (k, ωm ) + . . . ;
~ ~ ′
λ
se observă că mărimea din interiorul parantezelor acolade este seria de perturbaţie a transformatei
Fourier a funcţiei Green, astfel că rezultă relaţia
1 X
Geσσ′ (k, ωm ) = δσσ′ Ge0 (k, ωm ) + Ge0 (k, ωm ) uσλ Geλσ′ (k, ωm ) , (12.47)
~
λ
care este ecuaţia Dyson pentru transformata Fourier a funcţiei Green.

Este convenabil să se rescrie ecuaţia Dyson anterioară ı̂n formă matricială:
ě ωm ) = Ge0 (k, ωm ) Ǐ + 1 Ge0 (k, ωm ) ǔ · G(k,

G(k, ě ωm ) .
~
Prin operaţii algebrice simple se obţine soluţia ı̂n forma
−1 −1
ě ωm ) = Ge0 (k, ωm ) 1 e0 1 1
G(k, Ǐ − G (k, ωm ) ǔ = Ǐ − ǔ
~ Ge0 (k, ωm ) ~
−1
1 µB H (z)
= Ǐ + σ̌ ,
Ge0 (k, ωm ) ~
unde ı̂n ultima expresie s-a explicitat matricea de interacţie, conform relaţiei (12.2). Rezultatul
anterior arată că inversa matricii de spin a transformatei Fourier a funcţiei Green-Matsubara este
 
1 µB H
+ 0
−1 1 µB H (z)  Ge0 (k, ωm ) ~ 
Gě (k, ωm ) = 1̌ + σ̌ =   1

µB H  ;
Ge0 (k, ωm ) ~ 0 −
Ge0 (k, ωm ) ~
deoarece este o matrice diagonală, inversarea acestei matrici este banală şi se obţine:
 −1 
1 µB H
 e0 + 0 
ě ωm ) =  G (k, ωm ) ~ 
G(k,  −1  ,
 1 µB H 
0 −
e0
G (k, ωm ) ~
adică transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara este

1
Geσσ′ (k, ωm ) = δσσ′ ;
1 µB H
+ σ
Ge0 (k, ωm ) ~
ı̂n final, prin explicitarea transformatei Fourier a funcţiei Green-Matsubara libere, conform relaţiei
1
Geσσ′ (k, ωm ) = δσσ′ 1 0
. (12.48)
i ω m − ~ ε k − µB H σ − µ
C. Magnetizarea
Pentru sistemul constituit din N particule, operatorul moment dipolar magnetic este
N
X (z)
M̂z = m̂j ,
QI
j=1
(z) (z)
unde m̂j = µB σ̂j este momentul dipolar magnetic (de spin) al unei particule.
În Cuantificarea II momentul dipolar magnetic al sistemului este operatorul
Z X † Z X
(z) (z)
M̂z = d3 r ψ̂σ′ (r) mσ′ σ ψ̂σ (r) = d3 r µB σσ′ σ ψ̂σ† ′ (r) ψ̂σ (r) .
Q II
σ,σ′ σ,σ′
A. Media grand-canonică a momentului magnetic dipolar se exprimă ı̂n termeni de funcţie

Green-Matsubara, conform relaţiei (5.36b) ı̂n care se alege semnul inferior corespunzător cazului
fermionic:
Z X

(z)
Mz = Tr ̺ˆ M̂z = d3 r µB σσσ′ Tr ̺ˆ ψ̂σ† ′ K̄ (r, τ ) ψ̂σK̄ (r, τ )
σ,σ′
Z X (z)
= d3 r µB σσσ′ Gσ′ σ (r, τ ; r, τ + )
σ,σ′
Z X
= d3 r (z)
µB σσσ Gσσ (r, τ ; r, τ + ) ,
σ
(z)
unde ı̂n ultima egalitate s-a luat ı̂n considerare faptul că matricea Pauli σ̌ (z) = σσσ′ este
diagonală.
Se efectuează transformarea Fourier a funcţiei Green-Matsubara şi se obţin egalităţile:
Z Z 3 ∞

X d k 1 X
ik·(r−r)−iωm (τ −τ ′ ) e
Mz = d3 r (z)
µB σσσ 3
e Gσσ (k, ω )
m ′
σ
(2π) ~β m=−∞ r =r
τ ′ =τ +
X Z 3 ∞ Z
(z) d k 1 X iωm η e
= µB σσσ lim
3 η→0+ ~β
e Gσσ (k, ω m ) d3 r .
σ
(2π) m=−∞ V
Transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara are expresia dată de formula (12.48), astfel
ı̂ncât suma după frecvenţele fermionice se calculează cu formula (5.57)
∞ ∞
1 X iωm η e 1 X eiωm η 1
lim e Gσσ (k, ωm ) = lim = β~ωkσ
,
η→0+ ~β m=−∞ η→0+ ~β
m=−∞
i ω m − ω kσ 1 + e

unde s-a notat ωkσ ≡ ~1 ε0k − µB H σ − µ .
Ca urmare, se obţine expresia magnetizării ı̂n forma:

Mz X Z d3 k (z)
σσσ
M≡ = µB 0
V σ
(2π)3 eβ(εk −µB H σ−µ) + 1
Z 3
d k 1 1
= µB − . (12.49)
(2π)3 eβ(ε0k −µB H−µ) + 1 eβ(ε0k +µB H−µ) + 1
B. Numărul mediu de particule se calculează pe baza formulei (5.36a):

Z X

N = d3 r Gσσ (r, τ ; r, τ + ) ;
σ
se efectuează transformarea Fourier pentru funcţia Green-Matsubara şi se procedează ı̂n mod
similar cu cazul precedent:
Z

X Z d3 k 1 X ∞

ik·(r−r)−iωm (τ −τ ′ ) e
N = d3 r 3
e Gσσ (k, ω )
m ′
σ
(2π) ~β m=−∞ r =r
τ ′ =τ +
X Z d3 k ∞
1 X iωm η e
Z
= lim
3 η→0+ ~β
e G σσ (k, ω m ) d3 r
σ
(2π) m=−∞ V
X Z d3 k 1
=V 3 β(ε 0
−µ H σ−µ) + 1
.
σ
(2π) e k B
În consecinţă, densitatea de particule este

Z
N d3 k 1 1
n≡ = + . (12.50)
V (2π)3 eβ(ε0k −µB H−µ) + 1 eβ(ε0k +µB H−µ) + 1
C. Ecuaţia grand-canonică a magnetizării este de forma M = M (β, µ, V ), dar rezultatul

interesant din punct de vedere fizic este ecuaţia canonică a magnetizării: M = M (β, N, V ).
Pentru a transforma ecuaţia grand-canonică ı̂n ecuaţia canonică se utilizează ecuaţia grand-
canonică a densităţii de particule n = n(β, µ); din această ultimă ecuaţie se obţine potenţialul
chimic ca funcţie de temperatură şi de densitatea particulelor, astfel ı̂ncât se elimină potenţialul
chimic din expresia magnetizării. Este necesar să se remarce că eliminarea potenţialului chimic
ı̂n formă analitică este posibilă numai prin aproximaţii, ı̂n cazuri asimptotice; pentru situaţii
arbitrare este posibil să se obţină magnetizarea ı̂n condiţii canonice numai prin analiză numerică.
Pentru a efectua operaţiile de transformare a ecuaţiilor grand-canonice ı̂n ecuaţii canonice
este convenabil să se utilizeze integralele fermionice ale mecanicii statistice, pentru care există
metode de calcul bine cunoscute; astfel integrala fermionică de indice ν este
Z ∞
εν
Jν (β, µ) = dε β(ε−µ)+1 ;
0 e
se pot obţine expresii aproximative ı̂n următoarele cazuri asimptotice:
i. limita degenerată (βµ ≫ 1) când este valabilă formula Sommerfeld
µν+1 h π 2 ν(ν + 1) i
Jν (β, µ) ≈ 1+ ;
ν +1 6 (βµ)2
ii. limita clasică (βµ ≪ 1)

Γ(ν + 1) βµ
Jν (β, µ) ≈ e ,
β ν+1
unde Γ(x) este integrala Euler de a doua specie. 1
În cazul prezent integralele care apar ı̂n ecuaţiile grand-canonice ale magnetizării şi densităţii
de particule (12.49) – (12.50) sunt de forma următoare:
Z 3 Z ∞
d k 1 4π k2
3 β(ε0 −µ′ ) = 3
dk β(ε0 −µ′ ) ,
(2π) e k +1 (2π) 0 e k +1
unde s-au utilizat coordonatele sferice, deoarece integrandul depinde numai de mărimea vectorului
~2 k 2
de undă; de asemenea, s-a utilizat notaţia µ′ ≡ µ ± µB x. Energia uni-particulă este ε0k = ,
2m
astfel că integrala precedentă se transformă ı̂n integrală fermionică:
Z 3 Z
d k 1 4π 1 2m 3/2 ∞ ε1/2 1 2m 3/2
0 ′
= dε 0 ′
= J1/2 (β, µ′ ) .
(2π)3 eβ(εk −µ ) + 1 (2π)3 2 ~2 0 eβ(εk −µ ) + 1 4π 2 ~2
Prin utilizarea integralelor fermionice se obţin ecuaţiile grand-canonice ale magnetizării şi ale
densităţii de particule ı̂n forma următoare:
1 2m 3/2 h o
n= J 1/2 (β, µ + µ B H) + J 1/2 (β, µ − µ B H) , (12.51a)
4π 2 ~2

µB 2m 3/2 h o
M= J1/2 (β, µ + µB H) − J1/2 (β, µ − µB H) . (12.51b)
4π 2 ~2
D. Limita temperaturilor ı̂nalte (cazul cuasi-clasic) implică condiţia βµ ≪ 1 . Ecuaţia den-
sităţii de particule (12.51a) se aproximează astfel:
1 2m 3/2 Γ( 23 ) h β(µ+µB H) i Γ( 3 ) 2m 3/2

n≈ 2 2
e + eβ(µ−µB H) = 2
eβµ cosh(βµB H) .
4π ~ β 3/2 2π 2 ~2 β
În mod similar se aproximează ecuaţia magnetizării (12.51b)
µB 2m 3/2 Γ( 32 ) h β(µ+µB H) β(µ−µB H)

i Γ( 23 ) 2m 3/2 βµ
M≈ e − e = µ B e sinh(βµB H) .
4π 2 ~2 β 3/2 2π 2 ~2 β
1 Deducerea expresiilor aproximative ale integralelor fermionice ı̂n cazurile asimptotice este prezentată ı̂n ma-
joritatea lucrărilor generale de Mecanică Statistică; ca urmare, se omite prezentarea acestei deduceri ı̂n lucrarea
prezentă.
Atunci, prin eliminarea potenţialului chimic se obţine ecuaţia canonică a magnetizării:
M ≈ n µB tanh(βµB H) . (12.52)
Dacă se consideră câmpuri magnetice slabe, atunci este satisfăcută condiţia β µB H ≪ 1 şi mag-
netizarea devine
M ≈ nµB β µB H ;
se observă că ı̂n această limită magnetizarea devine proporţională cu câmpul magnetic, astfel
ı̂ncât susceptibilitatea magnetică este
M N µ2B
χ≡ ≈ , (12.53)
H V kB T
care este legea Curie.
E. Limita temperaturilor coborâte (cazul degenerat) este realizat ı̂n condiţiile: µ . εF şi
µB H ≪ εF , unde εF este energia Fermi a sistemului. Atunci, se utilizează formula de aproximaţie
Sommerfeld pentru integralele fermionice şi se aplică ı̂n mod consecvent aproximaţia de ordinul
minim.
Densitatea de particule are următoarea aproximare, rezultată din relaţia (12.51a):

1 2m 3/2 (µ + µB H)3/2 h π 2 3 kB T 2 i
n≈ 3 1 +
4π 2 ~2 2
6 4 µ + µB H
3/2 h
(µ − µB H) 2
π 3 kB T 2 i
+ 3 1+
2
6 4 µ − µB H

1 2m 3/2 h 3/2 3/2 ih π 2 kB T 2 i
≈ µ + µ B H + µ − µ B H 1 +
6π 2 ~2 8 µ
1 2m 3/2 h 3 µB H 2 ih π 2 kB T 2 i
≈ µ 1+ 1+ ;
3π 2 ~2 8 µ 8 µ
la temperatură nulă T = 0 şi ı̂n absenţa câmpului magnetic H = 0, relaţia aproximativă prece-
dentă devine o relaţie exactă:
1 2m 0 3/2
n= ε ,
3π 2 ~2 F
unde ε0F este energia Fermi a sistemului fără câmp magnetic. Din rezultatul precedent se obţine
expresia energiei Fermi
~2 2/3
ε0F = 3π 3 n ; (12.54)
2m
atunci, aproximaţia anterioară pentru densitatea de particule se exprimă ı̂n mod echivalent cu
ajutorul energiei Fermi:
h 3 µB H 2 i2/3 h π 2 kB T 2 i2/3
ε0F ≈ µ 1 + 1+ .
8 µ 8 µ
Prin utilizarea consecventă a aproximaţiei de ordin minim, din relaţia precedentă rezultă poten-
ţialul chimic:
h 1 µB H 2 ih π 2 kB T 2 i
µ ≈ ε0F 1 − 1− . (12.55)
4 µ 12 µ
Se aplică aceeaşi metodă de aproximare ı̂n expresia (12.51b) pentru magnetizare
1 2m 3/2 2 3/2 h µB H 3/2 µB H 3/2 ih π 2 kB T 2 i

M ≈ µB 2 2
µ 1+ − 1− 1+
4π ~ 3 µ µ 8 µ
1 2m 3/2 2 3/2 µB H h 2
π kB T 2 i
≈ µB 2 µ 3 1+
4π ~2 3 µ 8 µ
1 2m 3/2 h 2
π kB T 2 i µB H
≈ µB 2 µ 1+ .
2π ~2 8 µ µ
Prin utilizarea aproximaţiei anterioare a ecuaţiei densităţii de particule se obţine
1 2m 3/2 h π 2 kB T 2 3 n
µ 1+ ≈ ;
2π 2 ~ 2 8 µ 2 3 µB H 2
1+
8 µ
atunci expresia magnetizării devine la limita câmpului magnetic slab (µB H ≪ ε0F )
3 µB µB H
M≈ n
2 3 µB H 2 0 h 1 µB H 2 ih π 2 kB T 2 i
1+ εF 1 − 1−
8 µ 4 µ 12 µ
3 µB2 h 2
π kB T 2 ih
1 µB H 2 i
≈n H 1+ 1−
2 ε0F 12 ε0F 8 ε0F
2 h 2 i
3 µB π kB T 2
≈n 0 1+ H. (12.56)
2 εF 12 ε0F
Se observă că magnetizarea este proporţională cu câmpul magnetic, astfel că susceptibilitatea
magnetică are expresia
M 3 µ2B h π 2 kB T 2 i
χ≡ ≈n 1 + , (12.57)
H 2 ε0F 12 ε0F
care este formula Pauli pentru susceptibilitatea magnetică a unui gaz fermionic degenerat.
Din rezultatul precedent se obţine expresia susceptibilităţii magnetice la limita temperaturii
nule:
3 µ2B
χ = n ;
T →0 2 ε0F
Se observă că s-a obţinut o valoare finită (şi nenulă) pentru susceptibilitatea magnetică a sistemu-
lui fermionic la temperatură nulă; rezultatul este complet diferit de predicţia similară obţinută ı̂n
formalismul de temperatură nulă (când se obţinea o valoare nulă pentru susceptibilitatea magne-
tică). În cazul prezent rezultatul este corect, deoarece s-au utilizat funcţii care includ asimetria
indusă de câmpul magnetic, spre deosebire de formalismul temperaturii nule, unde se utilizau
funcţii simetrice.
Formula Pauli se putea obţine fără utilizarea teoriei perturbaţiilor şi a funcţiilor Green-
Matsubara, deoarece sistemul considerat este ideal (adică nu există interacţii mutuale ı̂ntre parti-
cule); ca urmare, se poate aplica teoria generală a gazelor fermionice ideale, care este prezentată
ı̂n majoritatea lucrărilor generale de Mecanică Statistică.
Capitolul 13
Formalismul câmpurilor cuplate

pentru sistemul electroni-fononi
13.1 Modelul sistemului electroni-fononi

13.1.1 Observaţii preliminare
A. Anterior, ı̂n Secţiunea 7.1, s-au prezentat proprietăţile sistemului de electroni ı̂n modelul
“jellium”, care este o aproximaţie grosieră a sistemului de electroni de conducţie din cristale
metalice; acest model consideră că sistemul este constituit din două sub-sisteme:
– sistemul de electroni (consideraţi fermioni nerelativişti), care au interacţii mutuale coulom-
biene,
– reţeaua ionică, aproximată ca un fond uniform de sarcină pozitivă şi inertă, care asigură
condiţia de neutralitate electrică a sistemului total.
B. O aproximaţie de ordin superior este realizată prin considerarea dinamicii reţelei ionice şi
a interacţiei dintre electroni şi modurile de excitaţie ale reţelei (ı̂n modelul cel mai simplu), iar
acest model simplu consideră reţeaua ca un mediu (continuu) elastic omogen şi izotrop.
Observaţii asupra modelării reţelei ionice ca un mediu continuu:
• Structura discretă a reţelei este neimportantă pentru modurile de excitaţie care au lungimi
1
de undă mari ı̂n raport cu constanta reţelei cristaline (adică q ≪ , unde a este constanta
a
reţelei); prin urmare, se poate considera aproximaţia: reţeaua este un mediu continuu
elastic.
• Conform teoriei clasice a elasticităţii, excitaţiile unui mediu elastic sunt de două tipuri:
– unde longitudinale (care sunt deformări de compresie),

– unde transversale (care sunt deformări de forfecare).
Deoarece numai undele longitudinale produc variaţii de densitate, care modifică interacţia
coulombiană electroni-reţea, atunci se pot neglija (aproximativ) deformaţiile de forfecare;
ca urmare, se consideră numai excitaţiile de tip unde longitudinale.
• Într-o tratare fenomenologică se consideră că proprietăţile elastice ale reţelei sunt caracteri-
zate prin modulul de compresie adiabatic B (care este o constantă de material cunoscută);
totuşi, ı̂ntr-o tratare mai profundă, modulul de compresie adiabatic B este determinat de
structura şi interacţiile atomice din reţea (adică B este calculabil printr-un model micro-
scopic).
• Conform observaţiilor anterioare, reţeaua este tratată ca un fond uniform de sarcină elec-
trică, care are fluctuaţii de densitate de tip unde longitudinale.
333
334 CAPITOLUL 13. FORMALISMUL CÂMPURILOR CUPLATE
• Tratarea exactă a spectrului de excitaţii al reţelei (chiar ı̂n modelul simplificat al undelor
longitudinale) este foarte dificilă din punct de vedere matematic; ı̂n consecinţă sunt necesare
aproximaţii suplimentare şi cea mai simplă, dar suficient de realistă, este aproximaţia Debye.
Dinamica reţelei cristaline şi a sistemului de electroni este determinată de faptul că masa unui ion
este mult mai mare decât masa unui electron: Mion ≫ mel ; ı̂n consecinţă este valabilă aproximaţia
adiabatică (Born-Oppenheimer):
• ı̂n ordinul 0 sistemul electronic este decuplat de reţeaua ionică;
• ı̂n ordinul 1 se consideră interacţia electroni-ioni ca o mică perturbaţie.
Conform aproximaţiei adiabatice rezultă că problema dinamicii sistemului de electroni aflaţi ı̂n
interacţie cu reţeaua ionică (şi având fiecare dinamici proprii) este decompozabilă ı̂n 2 probleme
independente, ı̂n aproximaţia de ordinul 0:
i. Problema electronică ı̂n care sistemul de electroni evoluează ı̂n câmpul ionilor ficşi (aflaţi
ı̂n poziţii de echilibru); adică este realizat modelul “jellium”, cu reţeaua considerată un fond de
sarcină uniform şi inert.
ii. Problema ionică ı̂n care sistemul de ioni (consideraţi un mediu elastic) evoluează ı̂n câmpul
electronic mediu.
Aproximaţiile de ordin superior, faţă de modelul simplu specificat anterior, implică următoa-
rele elemente suplimentare:
– se consideră moduri de excitaţie de tip unde transversale,
– se consideră interacţii ı̂ntre modurile de excitaţie ale reţelei,
– se consideră structura discretă a reţelei, ceea ce conduce la apariţia unor tipuri suplimentare
de excitaţii.
Totuşi modelele mai detaliate de structură a reţelei cristaline conduc la rezultate de acelaşi tip cu
cele ale modelului de maximă simplitate, adică excitaţiile reţelei sunt tratabile ı̂n teoria cuantică
prin modelul fononic.
Teoria simplificată oferă o descriere satisfăcătoare pentru cristale metalice, care se pot apro-
xima ca fiind constituite din subsistemul electronilor de valenţă (electroni de conducţie) şi sistemul
de ioni (care efectuează vibraţii armonice).
13.1.2 Dinamica reţelei ı̂n aproximaţia armonică

A. Tratarea clasică a dinamicii reţelei
A1. Conform mecanicii clasice, reţeaua este tratată ca un mediu continuu cu densitatea medie
de particule n0 constantă şi cu densitatea de masă medie ρm = M n0 (unde M este masa unui
ion); deoarece se iau ı̂n considerare numai excitaţii de tip compresii-dilatări (care realizează undele
longitudinale), densitatea de particule ı̂ntr-un punct dat r şi la un anumit moment de timp t este:
n(r, t) = n0 + δn(r, t).
Pentru elementul infinitezimal al mediului elastic, care se află ı̂n punctul r când mediul este
la echilibru (adică nedeformat), se defineşte vectorul deplasare al acestui element (faţă de poziţia
de echilibru) la momentul temporal t, notat ca u(r, t), prin relaţia: r → r′ = r + u(r, t); vectorul
deplasare defineşte câmpul de deformaţii al mediului continuu.
Prin deformarea mediului se modifică poziţiile relative ale diferitelor elemente infinitezi-
male ale mediului elastic; astfel, conform definiţiei vectorului deplasare, modificarea distanţei
infinitezimale la deformare, pe o direcţie a axelor de coordonate cartesiene, este:
∂uα ∂uα
dxα → dx′α = dxα + dxα = 1 + dxα ;
∂xα ∂xα
ca urmare, modificarea elementului infinitezimal de volum la deformarea mediului este
dV = dx dy dz → dV ′ = dx′ dy ′ dz ′
∂ux ∂uy ∂uz
= 1+ 1+ 1+ dx dy dz
∂x ∂y ∂z
∂ux ∂uy ∂uz
≈ 1+ + + dV
∂x ∂y ∂z

= 1 + div u dV ,
13.1. MODELUL SISTEMULUI ELECTRONI-FONONI 335
adică variaţia relativă a volumului se exprimă prin divergenţa vectorului deplasare:

dV ′
≈ 1 + div u .
dV
Pe baza rezultatelor anterioare se obţine variaţia densităţii de particule la deformarea mediului:
δN δN δV 1
δn = n′ − n0 = − = n 0 − 1 ≈ n 0 − 1 ≈ − n0 div u , (13.1)
δV ′ δV δV ′ 1 + div u
unde ultima aproximaţie s-a obţinut deoarece efectul deformaţiei este foarte mic, astfel ı̂ncât
div u ≪ 1.
A2. În mecanica clasică a mediilor continue se arată că sunt valabile următoarele ecuaţii ale
câmpului de deformaţii 1
1 ∂2
u(r, t) − ∇2 u(r, t) = 0 , (13.2a)
c2 ∂t2
rot u(r, t) = 0 , (13.2b)
B B
unde c2 = 0
= este pătratul vitezei sunetului ı̂n mediul elastic. Ecuaţia (13.2a) este
ρm M n0
ecuaţia undelor (D’Alembert) şi constituie ecuaţia de evoluţie pentru câmpul de deformaţii, iar
ecuaţia (13.2b) arată că u(r, t) este un câmp irrotaţional, exprimând absenţa forfecărilor.

A3. Pentru un sistem de particule cu f grade de libertate şi coordonate generalizate qj j=1,f
dqj
funcţia dinamică caracteristică este funcţia Lagrange L(q1 , . . . qf ; q̇1 , . . . q̇f , t), unde q̇j ≡ sunt
dt
vitezele generalizate; atunci ecuaţiile de evoluţie ale sistemului (numite ecuaţiile lui Lagrange) se
exprimă ı̂n termeni de derivate ale funcţiei Lagrange:

d ∂L ∂L
− =0, j = 1, f .
dt ∂ q̇j ∂ qj
Un mediu continuu se poate trata ı̂n mod similar cu un sistem de particule, considerând elementele
infinitezimale ale mediului ca fiind analoage particulelor sistemului discret; atunci sumarea după
particule devine integrare spaţială şi indicierea gradelor de libertate devine continuă. 2
Lagrangeanul câmpului de deformaţii corespunzătoare undelor longitudinale se exprimă ca o
integrală spaţială Z
L0 (t) = d3 r L0 (u, u̇, ∇u) ,
V
unde L0 (u, u̇, ∇u) este densitatea de lagrangean. În cadrul teoriei se arată că ecuaţiile de evoluţie
ale mediului continuu se pot exprima ı̂n forma ecuaţiilor Lagrange
" #
d ∂L0 X ∂ ∂L0 ∂L0
+ − =0, (α = 1, 2, 3) ,
dt ∂ u̇α ∂xβ ∂uα ∂uα
β=1,2,3 ∂
∂xβ
unde s-a notat x ≡ x1 , y ≡ x2 şi z ≡ x3 , respectiv ux ≡ u1 , uy ≡ u2 şi uz ≡ u3 .
Pe de altă parte, ecuaţia de evoluţie a câmpului de deformaţii corespunzător undelor longi-
tudinale este ecuaţia D’Alembert vectorială (13.2a), care se poate rescrie ı̂n mod echivalent pe
componente prin explicitarea vitezei sunetului:
X
d ∂ ∂uα
M n0 u̇α − B =0, (α = 1, 2, 3) .
dt ∂xβ ∂xβ
β=1,2,3
1 Demonstrarea ecuaţiilor (13.2) necesită o detaliere considerabilă a mecanicii mediilor continue, care este ı̂n
afara obiectului lucrării prezente; prin urmare, se consideră cunoscute principalele rezultate ale mecanicii mediilor
continue, inclusiv argumentele care conduc la ecuaţiile specificate anterior.
2 Teoria lagrangeană clasică a câmpului este un capitol al mecanicii mediilor continue, care necesită un spaţiu
considerabil de mare pentru o prezentare riguroasă; de aceea, din motive de conciziune se va utiliza o variantă
simplificată a teoriei generale şi se vor omite demonstraţiile pentru ecuaţiile fundamentale ale acestei teorii.
Deoarece ecuaţiile Lagrage trebuie să fie echivalente cu ecuaţia D’Alembert vectorială, rezultă
următoarele condiţii de echivalenţă:

 ∂L0

 = M n0 u̇α ,

 ∂ u̇α







 ∂L0 ∂uα
= −B ,
∂uα ∂xβ (α, β = 1, 2, 3) ;

 ∂

 ∂xβ







 ∂L0
 =0
∂uα
condiţiile de echivalenţă precedente permit determinarea densităţii de lagrangean, care se poate

alege ı̂n forma:
1,2,3
X 1,2,3 2
1 2 1 X ∂uα
L0 = M n0 u̇α − B .
2 α
2 ∂xβ
α,β
Lagrangeanul câmpului de deformaţii se obţine prin integrarea densităţii de lagrangean

Z 1,2,3
X X
1,2,3 2
1 3 ∂uα
L0 = d r M n0 u̇2α −B .
V 2 α
∂xβ
α,β
Este convenabil să se transforme densitatea de lagrangean ı̂ntr-o expresie echivalentă; pentru
aceasta se exprimă al doilea termen astfel:
X
1,2,3
∂uα
2 1,2,3
X ∂
1,2,3
X ∂uα
1,2,3
X 1,2,3
X ∂ 2 uα
= uα − uα ;
∂xβ ∂xβ α
∂xβ α
∂x2β
α,β β β
primul termen este divergenţa unui vector, iar al doilea termen se exprimă prin laplacean:
X
1,2,3
∂uα
2
= div a − u · ∇2 u ,
∂xβ
α,β
X ∂uα
unde vectorul a are componentele cartesiene aβ = uα . Atunci lagrangeanul câmpului
α ∂xβ
de deformaţii se exprimă ı̂n forma
Z
M n0 2
L0 = d3 r u̇ + c2 u · ∇2 u − c2 div a ,
V 2
unde s-a ı̂nlocuit modulul de compresie ı̂n termeni de viteza sunetului (B = M n0 c2 ); ultimul
termen, care este o divergenţă, se transformă cu ajutorul teoremei Gauss ı̂n integrala pe frontiera
domeniului, care este nulă:
Z I
d3 r div a = d2 S an = 0 .
V Σ
Prin urmare, lagrangeanul sistemului se poate scrie ı̂n următoarea formă

Z
M n0 2
L0 = d3 r u̇ + c2 u · ∇2 u , (13.3a)
V 2
iar densitatea de lagrangean este
M n0 2
L0 = u̇ + c2 u · ∇2 u . (13.3b)
2
A4. Pentru a trece de la formalismul lagrangean la formalismul canonic (hamiltonian), se

defineşte densitatea de impuls canonic π:
∂L0
πα ≡ = M n0 u̇α , (α = 1, 2, 3) =⇒ π = M n0 u̇ ; (13.4)
∂ u̇α
densitatea de hamiltonian este
1 M n 0 c2
H0 (π, u) ≡ π · u̇ − L0 = π2 − u · ∇2 u ,
2 M n0 2
astfel ı̂ncât hamiltonianul câmpului de deformaţii este
Z Z n 1 o
M n 0 c2
H0 ≡ d3 r H0 = d3 r π2 − u · ∇2 u . (13.5)
V V 2 M n0 2
A5. Oscilaţiile normale longitudinale sunt de forma:

uq (r, t) = aq sin q · r − ωq t − αq ,
unde ı̂n formula de mai sus sunt necesare următoarele observaţii:

i. vectorul amplitudine este paralel cu vectorul de undă (condiţia de vibraţie longitudinală):
q
a q = aq ,
q
ii. pulsaţia are o lege de dispersie acustică: ωq = c q.
iii. se consideră cristalul cubic cu latura L, astfel ı̂ncât volumul este V = L3 ; prin aplicarea
condiţiilor de ciclicitate Born – von Kárman se obţin valori discrete pentru vectorul de undă:
2π
qα = gα , (α = 1, 2, 3) , unde gα sunt numere ı̂ntregi: gα = 0, ±1, ±2, . . . .
L
Este convenabil să se utilizeze exprimarea prin exponenţială complexă, astfel că uq (r, t) se
rescrie ı̂n forma
n o n q o
uq (r, t) = Im aq ei(q·r−ωq t−αq ) = Im dq ei(q·r−ωq t) ,
q
unde dq = aq eiαq este coordonata normală.

Astfel vectorul elongaţie normală are expresia:
i qn o
uq (r, t) = − dq ei(q·r−ωq t) − d∗q e−i(q·r−ωq t) . (13.6)
2 q
O vibraţie arbitrară a reţelei cristaline se poate considera ca o superpoziţie de vibraţii normale,
astfel că vectorul deplasare are expresia:
X −i X qn o
u(r, t) = Aq uq (r, t) = Aq dq ei(q·r−ωq t) − d∗q e−i(q·r−ωq t) ,
q
2 q q
iar densitatea de impuls canonic se obţine din expresia precedentă:

−1 X qn o
π(r, t) = M n0 u̇ = M n0 Aq ωq dq ei(q·r−ωq t) + d∗q e−i(q·r−ωq t) ;
2 q
q

coeficienţii Aq q se determină astfel ı̂ncât hamiltonianul să aibă forma simplă.
Prin substituirea expresiilor vectorului deplasare şi a impulsului canonic ı̂n formula (13.5) se
obţine hamiltonianul vibraţiilor reţelei ı̂n termeni de coordonate normale:
X 1
H0 = ~ ωq dq d∗q + d∗q dq , (13.7)
q
2
s
1 2~
cu alegerea Aq = √ .
M n0 V ωq
Demonstraţie:
Se exprimă hamiltonianul numai termeni de vectorul deplasare (ı̂n locul impulsului):
Z n 1 o Z n o
M n0 c2 M n0
H0 = d3 r π2 − u · ∇2 u = d3 r u̇2 − c2 u · ∇2 u .
V 2 M n0 2 2 V
Prin ı̂nlocuirea cu expresia (13.6) termenii hamiltonianului devin:
1X q · q′ n ′ ′
u̇2 = Aq Aq′ ωq ωq′ ′
dq dq′ ei(q+q )·r−i(ωq +ωq′ )t + d∗q d∗q′ e−i(q+q )·r+i(ωq +ωq′ )t
4 ′
q q
q,q
′ ′
o
+ dq d∗q′ ei(q−q )·r−i(ωq −ωq′ )t
+ d∗q dq′ e−i(q−q )·r+i(ωq −ωq′ )t
,
1X q · q′ n ′ ′
c2 u · ∇2 u = Aq Aq′ c2 (q ′ )2 ′
dq dq′ ei(q+q )·r−i(ωq +ωq′ )t + d∗q d∗q′ e−i(q+q )·r+i(ωq +ωq′ )t
4 q q
q,q′
′ ′
o
− dq d∗q′ ei(q−q )·r−i(ωq −ωq′ )t − d∗q dq′ e−i(q−q )·r+i(ωq −ωq′ )t ;
ca urmare, hamiltonianul devine:

M n0 1 X q · q′
H0 = Aq Aq′
2 4 q q′
q,q′
Z Z
h ′ ′
i
× ωq ωq′ − c2 q ′2 dq dq′ e−i(ωq +ωq′ )t d3 r ei(q+q )·r +d∗q d∗q′ ei(ωq +ωq′ )t d3 r e−i(q+q )·r
| {z }
= (ωq )2
|V {z } |V {z }
= V δq′ ,−q = V δq′ ,−q
h
Z
′
Z
′
i
+ ωq ωq′ + c2 q ′2 dq d∗q′ e−i(ωq −ωq′ )t d3 r ei(q−q )·r +d∗q dq′ ei(ωq −ωq′ )t d3 r e−i(q−q )·r
| {z }
= (ωq )2 |V {z } |V {z }
= V δq′ ,q = V δq′ ,q
M n0 X h i
= V A2q (ωq )2 dq d∗q + d∗q dq .
4 q
Din ultima expresie a hamiltonianului rezultă formula (13.7) dacă se face alegerea:
M n0 V ωq 2
Aq = ~ .
2
Se observă că prin utilizarea coordonatelor normale, hamiltonianul vibraţiilor reţelei

Xse decuplează
ı̂n sumă de termeni corespunzători unor oscilatori armonici independenţi: H0 = Hq ; această
q
proprietate are următoarea interpretare fizică: reţeaua ı̂n vibraţie (tratată ca un mediu elastic
continuu) este echivalentă cu un sistem
de oscilatori armonici independenţi.
Prin determinarea coeficienţilor Aq q , vectorul deplasare şi impulsul canonic au următoarele
expresii:
s
−i X ~ qn o
u(r, t) = dq ei(q·r−ωq t) − d∗q e−i(q·r−ωq t) , (13.8a)
M n0 q 2V ωq q
r
p X ~ ωq q n o
π(r, t) = − M n0 dq ei(q·r−ωq t) + d∗q e−i(q·r−ωq t) . (13.8b)
q
2V q
B. Cuantificarea vibraţiilor reţelei

B1. Metoda de cuantificare Dirac transformă amplitudinile clasice ale vibraţiilor normale (adică
coordonatele normale) cu operatori elementari (de creare sau de anihilare) pe fiecare mod de
vibraţie; astfel fiecare mod de vibraţie clasic (care este echivalent cu un oscilator armonic clasic)
devine un oscilator armonic cuantic. Ca urmare, se efectuează transformarea:

dq −→ dˆq ,
d∗q −→ dˆq† .
Operatorii elementari ai modurilor de vibraţie satisfac relaţii de comutare bosonice:

dˆq , dˆq′ − = dˆq† , dˆq†′ − = 0̂ , (13.9a)

dˆq , dˆq†′ − = δq,q′ 1̂ . (13.9b)
Ca urmare a cuantificării modurilor de vibraţie, operatorul hamiltonian al reţelei este:
X 1 X
Ĥ0 = ~ ωq dˆq dˆq† + dˆq† dˆq = ~ ωq dˆq† dˆq + 21 1̂ , (13.10)
q
2 q
unde ultima expresie s-a obţinut prin utilizarea relaţiei de comutare (13.9b). Se observă că
hamiltonianul reţelei corespunde la un ansamblu de oscilatori liniari armonici independenţi.
Pe baza expresiilor cuantice obţinute anterior se poate construi o interpretare cuantală (fono-
nică) pentru reţeaua cristalină aflată ı̂n vibraţie:
• S-a arătat anterior că vibraţiile reţelei cristaline (ı̂n aproximaţia armonică) sunt echivalente
cu un sistem de oscilatori liniari cuantici independenţi, asociaţi fiecărui mod de vibraţie.
• Fiecare oscilator armonic (asociat unui mod normal de vibraţie) are hamiltonianul de forma:

Ĥq = ~ ωq n̂q + 12 1̂ , n̂q ≡ dˆq† dˆq ;
ca urmare, valorile proprii ale energiei oscilatorului sunt

εn(q)
q
= ~ ω q n q + 1
2 , nq = 0, 1, 2, . . .
• Expresia energiei proprii a unui oscilator armonic cuantic arată că o stare excitată a oscila-
torului este echivalentă cu un ansamblu de particule bosonice identice (numite fononi); ca
urmare, rezultatele pentru vibraţiile cuantice ale reţelei se interpretează ı̂n modul următor:
– un mod de vibraţie normală (caracterizat prin vectorul de undă q) este un tip de
fononi;
– operatorii elementari dˆq şi dˆq† se interpretează ca operatori de anihilare şi respectiv de
creare pentru fononii de tip (q);
– operatorul număr de fononi de tip (q) este n̂q ;
– un fonon de tip (q) are energia εq = ~ ωq şi impulsul pq = ~ q (aceasta este alegerea
cea mai simplă).
Sistemul fononic este echivalent cu un gaz bosonic ideal (dacă se neglijează interacţiile reţelei
cu sistemul de electroni şi se consideră aproximaţia armonică pentru excitaţiile reţelei).
Starea sistemului fononic
este caracterizată prin setul numerelor de fononi pe fiecare mod
normal de vibraţie {n} = nq q , iar energia corespunzătoare este
X
E{n} = ~ ωq nq + 21 .
q
B2. Pentru a calcula proprietăţile termodinamice ale reţelei ı̂n cadrul modelului prezentat an-
terior, este necesar să se facă aproximaţii asupra spectrului de excitaţii fononice. Aproximaţia
cea mai simplă, dar suficient de realistă este aproximaţia Debye, care implică două hipoteze:
1. spectrul de energie al fononilor este de tip acustic:
ωq = c q ,
2. există o frecvenţă maximă pentru modurile de vibraţie, numită frecvenţă Debye:
ωq ≤ ωD ,
iar această frecvenţă Debye se determină din condiţia ca numărul total de moduri de vibraţie
să fie egal cu numărul de grade de libertate ale reţelei.
Pentru a determina frecvenţa Debye se alege un cristal cubic cu latura L, astfel ı̂ncât valorile
unei componente a vectorului de undă sunt discrete (datorită condiţiilor de periodicitate Born-
2π
von Kárman): qα = gα , (α = 1, 2, 3) , unde gα sunt numere ı̂ntregi: gα = 0, ±1, ±2, . . . .
L
Pe baza cuantificării valorilor vectorului de undă rezultă transformarea sumelor după vectorul
de undă ı̂n integrale la limita termodinamică, după cum se arată ı̂n Anexa matematică A.3:
X Z
V
f (q) = d3 q f (q) ;
LT (2π)3 R3
q
ı̂n cazul prezent integrarea are o limită superioară şi este interesant cazul când funcţia considerată
depinde numai de frecvenţa de vibraţie, astfel că ı̂n formula generală se efectuează integrarea ı̂n
coordonate sferice (integralele unghiulare sunt banale şi produc factorul 4π), iar apoi se face
schimbarea de variabile q → ω = c q:
X Z Z
V 3 V
f (ωq ) = d q f (ωq ) = 4π dq q 2 f (ωq )
LT (2π)3 ω ≤ω (2π) 3
ω ≤ω
q q D q D
Z ωD
V
= dω ω 2 f (ω) . (13.11)
2π 2 c3 0
Pentru o reţea cu N ioni, numărul gradelor de libertate este Nf = 3N , care este numărul
modurilor normale de vibraţie; atunci rezultă
X
1 = 3N ,
q
dar, pe de altă parte, conform regulii de transformare a sumei ı̂n integrală se obţine
X Z ωD 3
V V ωD
1= 2 3
dω ω 2 = 2 3
;
q
2π c 0 2π c 3
prin egalarea celor două rezultate se obţine expresia frecvenţei Debye:

N 1/3
ωD = c 18π 2 . (13.12)
V
Datorită relaţiei liniare ωq = c q se poate defini vectorul de undă Debye prin relaţia ωD = c qD
şi astfel transformarea sumelor ı̂n integrale, dată de relaţia (13.11), se poate scrie ı̂n următoarea
formă echivalentă: Z qD
X V
f (ωq ) = dq q 2 f (ωq ) .
LT 2π 2 0
q
B3. Proprietăţile termodinamice ale reţelei aflate ı̂n vibraţie se obţin cel mai simplu pe baza
interpretării cuantale a vibraţiilor cuantificate, de unde rezultă că aceste proprietăţi sunt cele ale
sistemului de fononi liberi, care sunt un gaz bosonic ideal.
Deoarece fononii nu sunt direct observabili la nivel termodinamic, rezultă că energia internă a
sistemului fononic, ca ecuaţie termodinamică fundamentală U(S, V, Nf ), nu depinde de numărul
fononilor; atunci potenţialul chimic al fononilor este nul:

∂U
µf ≡ =0. (13.13)
∂Nf S,V
Din punct de vedere fizic sistemul fononic, considerat ca un gaz ideal bosonic, se află ı̂n
condiţii grand-canonice, cu temperatura T , volumul V şi potenţialul chimic nul µ = 0; atunci
se pot aplica rezultatele generale ale mecanicii statistice pentru gaze cuantice ideale, astfel ı̂ncât
suma de stare grand-canonică este

Zf (T, V, µ = 0) = Tr e−β(Ĥ−µN̂ ) = Tr e−β Ĥ ,
µ=0
unde Ĥ0 este hamiltonianul fononilor liberi şi β ≡ 1/(kB T ), iar kB este constanta Boltzmann. Se
evaluează urma operatorială ı̂n baza energiei şi utilizând aproximaţia Debye; deoarece energiile
proprii ale sistemului fononic sunt definite prin setul numerelor de ocupare se obţine
X YD X
q≤q ∞ q≤q YD e− 12 β~ωq
Zf (T, V, µ = 0) = e−βE{n} = e−β~ωq (nq +1/2) = . (13.14)
q n =0 q
1 − e−β~ωq
{n} q
Potenţialul termodinamic natural al sistemului fononic este potenţialul grand-canonic, care se

obţine din suma de stare
q≤qD
−1 1 X 1
Ωf (T, V, µ = 0) = ln Zf (T, V, µ = 0) = − β~ωq + ln 1 − e−β~ωq
β β q 2
Z qD
V 2 1 −β~ωq
= dq q − β~ω q + ln 1 − e .
2π 2 β 0 2
(13.15)
Prin utilizarea legii de dispersie acustică (ı̂n cadrul aproximaţiei Debye) ωq = c q se pot obţine ex-
presii analitice pentru mărimile termodinamice ale gazului fononic, cum sunt energia internă Uf şi
capacitatea calorică Cf . Deoarece aceste chestiuni sunt prezentate ı̂n mod detaliat ı̂n majoritatea
manualelor de Mecanică Statistică, se omite prezentarea formulelor specificate anterior.
B4. Formularea Heisenberg pentru fononii liberi defineşte operatorii dependenţi de timp prin
formula generală (1.37)
i i
ÂH0 (t) = e ~ tĤ0 Â e− ~ tĤ0 ,
unde Ĥ0 este hamiltonianul sistemului de fononi liberi, definit prin formula (13.10). Se observă
că sistemul fononic este considerat fără cuplaje cu sisteme externe (cum ar fi sistemul electronic)
şi fără interacţii mutuale (adică ı̂n aproximaţia armonică ı̂n care fononii se comportă ca un gaz
bosonic ideal), astfel că această formulare Heisenberg (pentru operatorii fononici) este identică cu
formularea Dirac pentru sistemul fononic care are interacţii (interne sau externe) suplimentare.
Din definiţie rezultă ecuaţia diferenţială (1.37) şi condiţia iniţială pentru un operator fononic
ı̂n formularea Heisenberg liberă:
∂
i~ ÂH0 (t) = − Ĥ0 , ÂH0 (t) − ,
∂t
ÂH0 (0) = Â .
Prin rezolvarea ecuaţiei diferenţiale pentru operatorii elementari rezultă soluţia:
dˆqH0 (t) = e−iωq t dˆq , (13.16a)
dˆ† (t) = e iωq t dˆ† .
qH0 q (13.16b)
Demonstraţie:
Derivata temporală a operatorului elementar ı̂n formularea Heisenberg liberă, conform ecuaţiei
diferenţiale, se exprimă prin comutatorul operatorului elementar şi hamiltonianul ı̂n formularea
Schrödinger:
∂ ˆ i i
i~ dqH0 (t) = − Ĥ0 , dˆqH0 (t) − = − e ~ tĤ0 Ĥ0 , dˆq − e− ~ tĤ0 ;
∂t
dar comutatorul operatorilor ı̂n formularea Schrödinger se calculează cu ajutorul relaţiilor de co-
mutare fundamentale fononice (13.9):
X 1
Ĥ0 , dˆq − = ~ ωq′ dˆq†′ dˆq′ + 1̂ , dˆq − = −~ ωq dˆq .
′
2
q
Pe baza rezultatelor anterioare se obţine derivata temporală a operatorului elementar ı̂n formularea
Heisenberg liberă:
∂ ˆ ∂ ˆ
i~ dqH0 (t) = ~ ωq dˆqH0 (t) =⇒ dqH0 (t) = − i ωq dˆqH0 (t) ;
∂t ∂t
se observă că operatorul dˆqH0 (t) satisface aceeaşi ecuaţie diferenţială ca ı̂n problema definită de
ecuaţia (2.126), astfel ı̂ncât soluţia este de tipul formulei (2.127).
B5. Prin aplicarea regulii de cuantificare Dirac ı̂n formulele (13.8), care definesc vectorul de-
plasare şi impulsul canonic ı̂n termeni de coordonate normale, se obţin operatorii canonici ai
câmpului fononic ı̂n formularea Heisenberg (liberă):
s
−i X ~ q n ˆ i(q·r−ωq t) ˆ† −i(q·r−ωq t) o
ûH0 (r, t) = dq e − dq e
M n0 q 2V ωq q
s
−i X ~ q nˆ †
o
= dqH0 (t) eiq·r − dˆqH (t) e−iq·r ,
M n0 q 2V ωq q 0
r
p X ~ ωq q n o
π̂ H0 (r, t) = − M n0 dˆq ei(q·r−ωq t) + dˆq† e−i(q·r−ωq t)
q
2V q
r
p X ~ ωq q n †
o
= − M n0 dˆqH0 (t) eiq·r + dˆqH (t) e −iq·r
.
q
2V q 0
Atunci, operatorii canonici fononici ı̂n formularea Schrödinger sunt

s
−i X ~ q n ˆ iq·r ˆ† −iq·r o
û(r) = dq e − dq e , (13.17a)
M n0 q 2V ωq q
r
p X ~ ωq q n o
π̂(r) = − M n0 dˆq eiq·r + dˆq† e−iq·r . (13.17b)
q
2V q
Pe baza relaţiilor de comutare ale operatorilor elementari (13.9), se obţin relaţiile de comutare
ale operatorilor de câmp

ûα (r) , ûβ (r′ ) − = 0̂ , (α, β = 1, 2, 3) (13.18a)
′

π̂α (r) , π̂β (r ) − = 0̂ , (α, β = 1, 2, 3) (13.18b)

ûα (r) , π̂β (r′ ) − = i~ δα,β δ 3 (r − r′ ) 1̂ (α, β = 1, 2, 3) . (13.18c)
Din expresia clasică (13.5), prin aplicarea regulii de cuantificare Dirac, se obţine hamiltonianul
sistemului fononic, exprimat ı̂n termeni de operatori de câmp:
Z n 1 o
M n 0 c2
Ĥ0 = d3 r π̂ 2 − û · ∇2 û . (13.19)
V 2 M n0 2
B6. Operatorul scalar de câmp fononic (ı̂n formularea Schrödinger) este definit prin relaţia:
p
ϕ̂(r) ≡ c M n0 div û(r) . (13.20)
Din definiţia anterioară rezultă următoarele consecinţe:
i. Expresia operatorului scalar de câmp fononic ı̂n termeni de operatori elementari este
r
X ~ ωq
ϕ̂(r) = dˆq e iq·r + dˆq† e−iq·r . (13.21a)
q
2V
Demonstraţie:
Se utilizează expresia (13.17a) ı̂n definiţia operatorului ϕ̂(r) şi apoi relaţia de dispersie fononică
ωq = c q, astfel ı̂ncât rezultă:
s
√ −i X ~ q n ˆ iq·r o
ϕ̂(r) = c M n0 iq dq e + iq dˆq† e−iq·r
M n0 q 2 V ωq q
s
X ~ n o
=c q dˆq eiq·r + dˆq† e−iq·r
q
2 V ωq
r
X ~ ωq ˆ iq·r
= dq e + dˆq† e−iq·r ,
q
2V
adică s-a obţinut formula (13.21a).

ii. Operatorul scalar de câmp fononic ı̂n formularea Heisenberg (liberă) este
r
i
− ~i tĤ0
X ~ ωq ˆ †

ϕ̂H0 (r, t) ≡ e ~ tĤ0 ϕ̂(r) e = dqH0 (t) e iq·r + dˆqH (t) e−iq·r
q
2V 0
r
X ~ ωq ˆ iq·r−iωq t ˆ† −iq·r+iωq t
= dq e + dq e . (13.21b)
q
2V
iii. Exprimarea operatorului scalar de câmp fononic ı̂n termeni de operatori elementari dată
de formula (13.21a) implică o sumare peste valorile vectorului de undă; pe de altă parte, s-a
arătat anterior că este necesar să se aproximeze această sumare pentru a obţine rezultate fizice,
iar cea mai simplă metodă este aproximaţia Debye, care limitează sumarea la valoarea maximă
dată de vectorul Debye. Atunci, se defineşte operatorul scalar de câmp fononic ı̂n aproximaţia
Debye, prin relaţia:
r
X ~ ωq ˆ iq·r ˆ† −iq·r
ϕ̂(r) ≈ θ(qD − q) dq e + dq e . (13.21c)
D
q
2V
iv. Conform expresiilor (13.21) operatorul scalar de câmp fononic este un operator hermitic:
ϕ̂† (r) = ϕ̂(r); atunci ϕ̂(r) reprezintă o mărime observabilă a sistemului fononic.
v. Operatorul deviaţie de densitate a particulelor (ioni) se exprimă ı̂n termeni de operatorul
scalar de câmp fononic, după cum rezultă din varianta cuantică a relaţiei (13.1):
− n0
δn̂(r) = − n0 div û(r) = √ ϕ̂(r) .
c M n0
13.1.3 Interacţia electron-fonon

A. Tratarea clasică
Sistemul electonic şi reţeaua ionică au următoarele densităţi de sarcini electrice:
– densitatea de sarcină electronică este ρe (r) = − e ne (r),
– densitatea de sarcină ionică este ρb (r) = +Ze n(r) = Ze n0 + δn(r) , unde deviaţia de
densitate ionică este determinată de deformarea reţelei, conform relaţiei (13.1): δn ≈ − n0 div u.
Datorită faptului că cele două subsisteme conţin sarcini electrice, rezultă că există o interacţie
electrostatică ı̂ntre distribuţia de sarcină electronică şi distribuţia de sarcină ionică; ca urmare,
hamiltonianul de interacţie electron-reţea este
Z Z Z Z
′
3 3 ′ ρe (r) ρb (r) 2 3 3 ′ ne (r) n0 + δn(r)
He−b = d r d r = −Ze d r d r .
V V |r − r′ | V V |r − r′ |
Se separă componenta statică şi componenta dinamică ale energiei electrostatice, astfel că se
descompune hamiltonianul de interacţie electroni-reţea astfel:
0
He−b = He−b + He−f , (13.22a)
unde Z Z
ne (r)
0
He−b = −Ze2 n0 d3 r d3 r′ (13.22b)
V V |r − r′ |
este termenul corespunzător interacţiei ı̂ntre distribuţia electronică de sarcină şi fondul uniform
şi inert de sarcină pozitivă (acest termen a fost considerat ı̂n modelul “jellium”); al doilea termen
Z Z
ne (r) δn(r)
He−f = −Ze2 d3 r d3 r′ (13.22c)
V V |r − r′ |
este termenul de interacţie ı̂ntre distribuţia electronică de sarcină şi deviaţiile de densitate de
sarcină ionică datorate vibraţiilor reţelei (acest termen reprezintă interacţia electron-fonon).
B. Cuantificarea interacţiei electron-reţea

B1. Dacă se consideră sistemul electroni-reţea conform teoriei cuantice, atunci cele două sub-
sisteme au următoarele caracteristici legate de interacţia lor mutuală:
i. Sistemul electronic are operatorul de câmp
X
ψ̂σ (r) = uk (r) âkσ ,
k
1
unde descompunerea este definită pe stări uni-electronice libere uk (r) = √ eik·r ; atunci, ope-
V
ratorul densitate de particule (electroni) este
X
n̂e (r) = ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) .
σ
ii. Sistemul fononic reprezintă imaginea cuantală a vibraţiilor reţelei ı̂n aproximaţia armonică;
operatorul de câmp fononic (ı̂n aproximaţia Debye) are expresia
r
ϕ̂(r) ≈ θ(qD − q) dq e + dq e ,
D
q
2V
iar operatorul deviaţie de densitate ionică este

− n0
δn̂(r) = − n0 div û(r) = √ ϕ̂(r) .
c M n0
B2. Pentru a obţine hamiltonianul interacţiei electroni-fononi se utilizează mărimea clasică

(13.22) ı̂n care se efectuează cuantificarea canonică, conform regulilor de transformare:

ne (r) −→ n̂e (r) ,
δn(r) −→ δn(r) ˆ ;
ca urmare, operatorul hamiltonian de interacţie electroni-fononi este

Z
Z ˆ Z Z X
3 ′ n̂e (r) δn(r) Ze2 n0 1
Ĥe−f = −Ze 2
d r d r3
′
= √ d r d3 r′
3
ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) ′|
ϕ̂(r′ ) .
V V |r − r | c M n0 V V σ
|r − r
(13.23)
Operatorul hamiltonian de interacţie electroni-fononi se poate exprima ı̂n mod echivalent ı̂n
termeni de operatori elementari:
r r
Z n0 X X ~ ωq 4πe2 †
Ĥe−f = 2
âk,σ âk−q,σ dˆq + â†k,σ âk+q,σ dˆq† . (13.24)
c M q 2 V q
k,σ
q ≤ qD
Demonstraţie:
Dacă se exprimă operatorii de câmp ı̂n termeni de operatori elementari, atunci hamiltonianul de
interacţie electroni-fononi are expresia:
Z Z X X 1 −ik·r † X 1 ik′ ·r
Ze2 n0 1
Ĥe−f = √ d3 r d3 r′ ′|
√ e âkσ √ e âk′ σ
c M n0 V V |r − r V V
σ k k′
r
X ~ ωq ˆ iq·r′ ′

× θ(qD − q) dq e + dˆq† e−iq·r
q
2V
r Z Z ′ ′
Ze2 n0 X X ~ ωq 1 ei(k −k)·r+iq·r
= √ θ(qD − q) â†kσ âk′ σ dˆq d3 r d3 r′
c M n0 σ k,k′ ,q 2V V V V |r − r′ |
Z Z ′ ′
1 ei(k −k)·r−iq·r
+ â†kσ âk′ σ dˆq† d3 r d3 r′ ;
V V V |r − r′ |
integralele duble spaţiale se decuplează cu schimbarea de variabile r1 = r′ , r2 = r − r′ , iar inte-

gralele rezultante produc simbolul Kronecker şi transformata Fourier a potenţialului coulombian:
Z Z ′ Z Z
1 ei∆k·r±iq·r 1 ei∆k·r2 4π
d3 r d3 r′ ′|
= d 3
r1 ei(∆k±q)·r1
d3 r2 = δ∆k,±q 2 .
V V V |r − r V V V r 2 q
Cu ajutorul rezultatelor precedente se obţine

r
Ze2 n0 X X ~ ωq 4π † ˆq + â† âk′ σ dˆq†

Ĥe−f = √ θ(qD − q) â kσ â k′σ d
kσ
c M n0 k,σ q 2V q 2
iar expresia precedentă este echivalentă cu formula (13.24).
B3. Expresia dedusă anterior din corespondenţa clasică arată că hamiltonianul de interacţie
electron-fonon depinde de transformata Fourier a potenţialului de interacţie coulombiană di-
4π e2
rectă bi-particulă: ve(q) = . Totuşi, s-a arătat la discuţia modelului maxim simplu pentru
q2
interacţia electroni-reţea, care este modelul “jellium”, că interacţia coulombiană efectivă este
aproximată ı̂n mod corect prin potenţialul interacţiei efective ı̂n aproximaţia fazelor aleatoare
(RPA), adică diagramele inelare dau contribuţia dominantă la mărimile fizice. Ca urmare, dato-
rită prezenţei fondului de sarcină pozitivă, potenţialul coulombian se aproximează cu potenţialul
interacţiei efective ı̂n aproximaţia fazelor aleatoare:
4π e2 e RPA (q, 0) ≈ 4π e2
ve(q) = −→ V 2 ,
q2 q2 + qTF
s r
6πe2 n 4kF
unde qTF ≡ = este vectorul de undă Thomas-Fermi (a0 este distanţa medie
ε0F πa0
inter-electronică şi kF este vectorul de undă Fermi).
Dacă se consideră reţeaua ionică ı̂n aproximaţia Debye, atunci vectorii de undă sunt limitaţi
superior de vectorul Debye, care este comparabil cu vectorul Thomas-Fermi (qD ≈ qTF ∼ n1/3 ) ;
2
atunci este valabilă aproximaţia Debye pentru interacţia efectivă: VeRPA (q) ≈ VeRPA (0) = 4π e .
2
qTF
În concluzie, aproximaţiile RPA şi Debye conduc la următorul set de substituţii aproximative:
4πe2 2
e RPA (0, 0) = 4πe ;
e RPA (q, 0) ≈ V
ve(q) = 2
−→ V 2 (13.25)
q qTF
atunci, din expresia (13.24) a hamiltonianului de interacţie electron-fonon, rezultă constanta de

cuplaj pentru interacţia electron-fonon (ı̂n aproximaţiile RPA şi Debye):
r r
Z n0 4πe2 Z n0 4πe2
γq = ≈ 2 ≡γ. (13.26)
c M q2 c M qTF
Pe baza aproximaţiilor RPA şi Debye pentru potenţialul de interacţie, din formula (13.24), rezultă
următoarea expresie aproximativă a hamiltonianului de interacţie electroni-fononi:
r
X X ~ ωq †
Ĥe−f ≈ γ âk,σ âk−q,σ dˆq + â†k,σ âk+q,σ dˆq† . (13.27)
q 2V
k,σ
q ≤ qD
B4. Expresia precedentă a hamiltonianului de interacţie electroni-fononi se rescrie ı̂n termeni

de operatori de câmp ı̂n forma
Z X
Ĥe−f ≈ γ d3 r ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) ϕ̂(r) , (13.28)
V σ
care este numit hamiltonianul Fröhlich.

Demonstraţie:
Se probează rezultatul afirmat prin relaţia (13.28):
Z X † Z X X 1 −ik·r † X 1 −ik′ ·r
d3 r ψ̂σ (r) ψ̂σ (r) ϕ̂(r) = d3 r √ e âkσ √ e âk′ σ
V σ V σ k
V k′
V
r
× θ(qD − q) dq e + dq e
q
2V
r Z
X X ~ ωq 1 ′
= â†kσ âk′ σ dˆq d3 re−i(k −k+q)·r
2V V
k,k′ q
q≤qD
| V {z }
= δk′ ,k−q
Z
1 ′
+ â†kσ âk′ σ dˆq† d3 re−i(k −k−q)·r
V V
| {z }
= δk′ ,k+q
r
X X ~ ωq n † o
= âk,σ âk−q,σ dˆq + â†kσ âk+q,σ dˆq† ,
q
2V
k
q≤qD
adică formula (13.28) este echivalentă cu formula (13.27).
C. Hamiltonianul sistemului electroni-reţea

Pe baza hipotezelor enunţate anterior asupra modelului constituit din electroni aflaţi ı̂n
interacţie cu reţeaua cristalină, care se comportă ca un mediu elastic, rezultă că hamiltonia-
nul acestui sistem este
Ĥ = Ĥelectroni + Ĥretea + Ĥel−retea , (13.29)
unde Ĥelectroni este hamiltonianul sistemului de electroni, Ĥretea este hamiltonianul reţelei şi
Ĥel−retea este hamiltonianul de interacţie ı̂ntre electroni şi reţea.
Cele 3 contribuţii la hamiltonianul total au următoarele descompuneri:
• hamiltonianul electronic este

Ĥelectroni = T̂el + Ûel , (13.30)
unde T̂el este hamiltonianul cinetic al electronilor şi Ûel este hamiltonianul interacţiilor
coulombiene dintre electroni;
• hamiltonianul reţelei este decompozabil ı̂n două părţi
Ĥretea = Ĥb0 + Ĥf , (13.31)
unde Ĥb0 este hamiltonianul fondului inert de sarcină pozitivă, corespunzător reţelei ı̂n
poziţia de echilibru, iar Ĥf este hamiltonianul excitaţiilor reţelei, care ı̂n aproximaţia elastică
sunt vibraţii armonice;
• hamiltonianul de interacţie electoni-reţea a fost discutat anterior şi este descris de formula
(13.22a)
0
Hel−retea = He−b + He−f , (13.32)
0
unde He−b este hamiltonianul interacţiei coulombiene dintre electroni şi fondul inert de
sarcină pozitivă ionică, iar He−f este hamiltonianul de interacţie ı̂ntre electroni şi excitaţiile
reţelei (reprezentate ı̂n imaginea cuantală prin fononi).
Se regrupează termenii hamiltonianului total ı̂n concordanţă cu modelul “jellium”, care a fost
prezentat ı̂n Secţiunea 7.1:

Ĥ = T̂el + Ûel + Ĥb0 + He−b
0
+ Ĥf + He−f ≡ Ĥel + Ĥf + He−f , (13.33)
care este numit hamiltonianul sistemului ı̂n aproximaţia Fröhlich.

Hamiltonianul electronic efectiv, ı̂n cadrul modelului “jellium” şi la limita termodinamică, se
reduce la 2 termeni
Ĥel = T̂el + Ûel + Ĥb0 + He−b
0 0
= Ĥel + V̂el ; ,
0
unde Ĥel = T̂el este hamiltonianul electronic cinetic şi V̂el este hamiltonianul de interacţie cou-
lombiană electronică care nu conţine transfer nul de impuls; expresiile celor 2 termeni ı̂n funcţie
de operatorii electronici elementari sunt date prin formulele (7.11):
X ~2 k 2
0
Ĥel = ε0k â†kσ âkσ , ε0k = ,
2m
k,σ
1 X X′ X 4π e2
V̂el = ve(q) â†k σ â†k′ σ′ âk′ +q σ′ âk−q σ , ve(q) = .
2V ′ ′
q2
q k,k σ,σ
După cum s-a arătat ı̂n Secţiunea 7.2 seria de perturbaţie pentru sistemul electronic ı̂n mo-
delul “jellium” este dominată de diagramele inelare, astfel ı̂ncât potenţialul coulombian pur se
ı̂nlocuieşte prin potenţialul interacţiei efective ı̂n aproximaţia fazelor aleatoare:
4π e2 e RPA (q, 0) = 4π e2
ve(q) = −→ V 2 .
q2 q 2 + qTF
Hamiltonianul fononic a fost discutat anterior, când s-a prezentat cuantificarea vibraţiilor
reţelei, iar expresia sa ı̂n termeni de operatori elementari fononici este formula (13.10), ı̂n care se
consideră aproximaţia Debye:
X′
Ĥf = ~ ωq dˆq† dˆq + 21 1̂ . (13.34)
q
q ≤ qD
Hamiltonianul interacţiei electroni-fononi exprimat ı̂n termeni de operatori elementari elec-

tronici şi fononici, este descris prin formula (13.27) şi exprimat ı̂n termeni de operatori de câmp
este descris de formula (13.28)
r Z
X X′ ~ ωq † †
X
Ĥe−f ≈ γ ˆ ˆ†
âk,σ âk−q,σ dq + âk,σ âk+q,σ dq ≈ γ d3 r ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) ϕ̂(r) .
q 2V V σ
k,σ
q ≤ qD
13.1.4 Ecuaţiile operatorului de câmp fononic

Operatorul de câmp fononic ı̂n aproximaţia Debye este definit prin formula (13.21c), iar la
limita vectorului Debye foarte mare, prin relaţia (13.21a):
r r
X ~ ωq ˆ iq·r ˆ† −iq·r X ~ ωq
ϕ̂(r) ≈ θ(qD − q) dq e + dq e −→ dˆq e iq·r + dˆq† e−iq·r .
D
q
2V qD →∞
q
2V
Din definiţie rezultă că operatorul de câmp fononic este un operator hermitic ϕ̂† (r) = ϕ̂(r) şi prin
utilizarea relaţiilor de comutare ı̂ntre operatorii elementari (13.9), rezultă relaţia de comutare a
operatorului de câmp (ı̂n formularea Schrödinger):

ϕ̂(r) , ϕ̂(r′ ) − = 0̂ . (13.35)
Demonstraţie:
Comutatorul operatorilor de câmp fononici se calculează prin utilizarea definiţiei şi apoi reducerea
la comutatorii dintre operatorii elementari fononici:
r r
′
X′ ~ ωq ~ ωq′ h ˆ iq·r ˆ† −iq·r ˆ iq·r′ ′
i
ϕ̂(r) , ϕ̂(r ) − = dq e + dq e , dq e + dˆq† e−iq·r
2V 2V −
q,q′
r
X′ ~ ωq ~ ωq ′ n ′ ′
o
= δq,q′ e iq·(r−r ) − δq,q′ e−iq·(r−r ) 1̂
′
2V 2V
q,q
X′ ~ ωq iq·(r−r′ ) X′ ~ ωq −iq·(r−r′ )
= e − e ;
q
2V q
2V
prin efectuarea schimbării de variabilă q → −q cele două sume sunt egale, deoarece frecvenţa
fononică depinde numai de modulul vectorului de undă, astfel ı̂ncât: ω−q = ωq .
Se observă că rezultatul precedent este valabil atât ı̂n aproximaţia Debye, cât şi la limita vecto-
rului Debye foarte mare.
În aproximaţia Fröhlich hamiltonianul sistemului electroni ı̂n interacţie cu reţeaua ionică este
dat de formula (13.33), unde Ĥel depinde numai de operatorii electronici, Ĥe−f este dependent de
operatorul fononic, conform relaţiei (13.28), iar hamiltonianul fononic este definit prin formula
(13.34), care la limita vectorului Debye foarte mare devine:
X′ X
Ĥf = ~ ωq dˆq† dˆq + 21 1̂ −→ ~ ωq dˆq† dˆq + 21 1̂ .
qD →∞
q q
q ≤ qD
Operatorul de câmp fononic ı̂n formularea Heisenberg se defineşte prin formula standard:
i i
ϕ̂H (r, t) = e ~ tĤ ϕ̂(r) e− ~ tĤ .
Atunci, derivata temporală a operatorului de câmp fononic are expresia:

r n o
∂ X ~ ωq †
i~ ϕ̂H (r, t) = ~ ωq dˆqH (t) e iq·r − dˆqH (t) e−iq·r (13.36a)
∂t q 2V
q ≤ qD
r n o
X ~ ωq †
−→ ~ ωq dˆqH (t) e iq·r − dˆqH (t) e−iq·r . (13.36b)
qD →∞
q
2V
Demonstraţie:
Din definiţie rezultă că derivata temporală a operatorului Heisenberg este
∂
i~ ϕ̂H (r, t) = ϕ̂H (r, t) , Ĥ −
∂t
i i
= e ~ tĤ ϕ̂(r) , Ĥ − e− ~ tĤ
i
n o i
= e ~ tĤ ϕ̂(r) , Ĥel − + ϕ̂(r) , Ĥf − + ϕ̂(r) , Ĥe−f − e− ~ tĤ .
Deoarece hamiltonianul electronic

nu conţine
operatori fononici, rezultă că are comutator nul cu
operatorul de câmp fononic: ϕ̂(r) , Ĥel − = 0̂ .
Comutatorul dintre hamiltonianul fononic şi operatorul de câmp fononic se calculează utilizând
expresiile ambilor operatori ı̂n termeni de operatori elementari:
r n o
X′ ~ ωq ′ ′
ϕ̂(r) , Ĥf − = ~ ωq ′ dˆq , dˆq†′ dˆq′ − e iq ·r + dˆq† , dˆq†′ dˆq′ − e−iq ·r
2V | {z } | {z }
q,q′
†
= δq,q′ d̂q = − δq,q′ dˆq
r n o
X′ ~ ωq
= ~ ωq dˆq e iq·r − dˆq† e−iq·r .
q
2V
Comutatorul dintre operatorul de câmp fononic şi hamiltonianul de interacţie electroni-fononi se

reduce la comutatorul a doi operatori de câmp fononici şi astfel este nul:
Z X †

ϕ̂(r) , Ĥe−f − = γ d3 r ψ̂σ (r) ψ̂σ (r) ϕ̂(r) , ϕ̂(r) − = 0̂ .
V σ | {z }
= 0̂
Pe baza rezultatelor anterioare pentru cei 3 comutatori, se obţine

r n o
∂ i tĤ X′ ~ ωq i
i~ ϕ̂H (r, t) = e ~ ~ ωq dˆq e iq·r − dˆq† e−iq·r e− ~ tĤ ,
∂t q
2V
iar ultima expresie este echivalentă cu formulele (13.36).

Din rezultatele anterioare se obţin relaţiile de comutare sincrone ale operatorilor de câmp
fononici ı̂n aproximaţia Debye:

ϕ̂H (r, t) , ϕ̂H (r′ , t′ ) − = 0̂ , (13.37a)
t′ =t
∂ n 1 X′ −iq·(r−r′ ) o
ϕ̂H (r, t) , ′ ϕ̂H (r′ , t′ ) − = − i ~ c2 ∇2r e ; (13.37b)
∂t t′ =t V q
q ≤ qD
la limita vectorului Debye foarte mare (qD → ∞) relaţiile anterioare devin:

ϕ̂H (r, t) , ϕ̂H (r′ , t′ ) − = 0̂ , (13.38a)
t′ =t
∂
ϕ̂H (r, t) , ′ ϕ̂H (r′ , t′ ) − = − i ~ c2 ∇2r δ 3 (r − r′ ) . (13.38b)
∂t t′ =t
Demonstraţie:
Primul comutator se reduce ı̂n mod direct la comutatorul corespondent al operatorilor de câmp
fononici ı̂n formularea Schödinger, care este nul, conform relaţiei (13.35)
i i
ϕ̂H (r, t) , ϕ̂H (r′ , t′ ) − = ϕ̂H (r, t) , ϕ̂H (r′ , t) − = e ~ tĤ ϕ̂(r) , ϕ̂(r′ ) − e− ~ tĤ = 0̂ ,
t′ =t
iar rezultatul este independent de mărimea vectorului Debye.

Al doilea comutator, ı̂n cadrul aproximaţiei Debye, se obţine prin exprimarea operatorilor de câmp
ı̂n termeni de operatori elementari:
∂
ϕ̂H (r, t) , ′ ϕ̂H (r′ , t′ ) −
∂t t′ =t
r r
X′ ~ ωq ~ ωq ′ ωq ′ h ˆ ′ ′
i
= dqH (t) e iq·r + dˆqH
†
(t) e−iq·r , dˆq′ H (t) e iq ·r + dˆq†′ H (t) e−iq ·r .
′
2V 2V i −
q,q
(q,q ′ ≤ qD )
Comutatorul operatorilor elementari se evaluează prin utilizarea relaţiilor (13.9)

h ′ ′
i
dˆqH (t) e iq·r + dˆqH
†
(t) e−iq·r , dˆq′ H (t) e iq ·r + dˆq†′ H (t) e−iq ·r
−
n o
i tĤ iq·(r−r′ ) −iq·(r−r′ ) −~i tĤ
=e ~ − δq,q′ e − δq,q′ e e
n ′ ′
o
= − δq,q′ eiq·(r−r ) + e−iq·(r−r ) 1̂ .
Pe baza rezultatului anterior se obţine

∂ X′ ~ ω q ′ X′ ~ ω q ′
ϕ̂H (r, t) , ′ ϕ̂H (r′ , t′ ) − = i ωq eiq·(r−r ) + i ωq e−iq·(r−r ) ;
∂t ′
t =t q
2 V q
2 V
(q ≤ qD ) (q ≤ qD )
cele două sume din relaţia precedentă sunt egale, deoarece ı̂n a doua sumă se poate face schimbarea
de variabilă q → −q şi frecvenţa fononică rămâne invariantă: ω−q = ωq ; ı̂n plus frecvenţa fononică
are o legea de dispersie ωq = c q, astfel ı̂ncât comutatorul operatorilor de câmp fononici este
∂ i ~ c2 X′ 2 −iq·(r−r′ )
ϕ̂H (r, t) , ′ ϕ̂H (r′ , t′ ) − = q e .
∂t t′ =t V q
(q ≤ qD )
′ ′
Pe de altă parte, este valabilă identitatea: ∇2r e−iq·(r−r ) = − q 2 e−iq·(r−r ) , astfel ı̂ncât comutatorul
iniţial devine:
∂ n 1 X′ ′
o
ϕ̂H (r, t) , ′ ϕ̂H (r′ , t′ ) − = − i ~ c2 ∇2r e−iq·(r−r ) .
∂t ′
t =t V q
(q ≤ qD )
Când se consideră limita qD → ∞ suma din ultima expresie devine funcţia Dirac:
1 X −iq·(r−r′ )
e = δ 3 (r − r′ ) .
V q
S-au justificat astfel relaţiile (13.36) şi (13.37).

Operatorul de câmp fononic satisface (ı̂n aproximaţia Debye) următoarea ecuaţie diferenţială
(numită ecuaţia de evoluţie)
Z
1 ∂2 X † n1 X ′
o
∇2 − 2 2 ϕ̂H (r, t) = − γ d3 r′ ψ̂σH (r′ , t) ψ̂σH (r′ , t) ∇2r e−iq·(r−r ) ,
c ∂ t D V σ
V q
(q ≤ qD )
(13.39a)
iar această ecuaţie la limita vectorului Debye foarte mare devine
1 ∂2 nX o
†
∇2 − 2 2 ϕ̂H (r, t) = − γ ∇2 ψ̂σH (r, t) ψ̂σH (r, t) . (13.39b)
c ∂ t qD →∞
σ
Demonstraţie:
Derivata secundă ı̂n raport cu timpul a operatorului de câmp fononic se reduce la comutatorul
primei derivate a acestui operator de câmp cu hamiltonianul sistemului, prin utilizarea ecuaţiei
diferenţiale a unui operator ı̂n formularea Heisenberg:
∂2 ∂ ∂ 1 h ∂ i 1 h ∂ i
2
ϕ̂H (r, t) = ϕ̂H (r, t) = ϕ̂H (r, t) , Ĥ = ϕ̂H (r, t) , ĤH (t) ,
∂ t ∂t ∂t i ~ ∂t − i ~ ∂t −
unde ultima egalitate s-a obţinut luând ı̂n considerare faptul că hamiltonianul ı̂n formularea Hei-
i i
senberg coincide cu hamiltonianul ı̂n formularea Schrödinger: ĤH (t) ≡ e ~ tĤ Ĥ e− ~ tĤ = Ĥ.
Hamiltonianul sistemului este constituit din 3 termeni, conform relaţiei (13.33), astfel că derivata
secundă a operatorului de câmp fononic are 3 contribuţii:
∂2
ϕ̂H (r, t)
∂2t
1 h ∂ i h ∂ i h ∂ i
= ϕ̂H (r, t) , ĤelH (t) + ϕ̂H (r, t) , ĤfH (t) + ϕ̂H (r, t) , Ĥe−fH (t) .
i~ ∂t − ∂t − ∂t −
Deoarece hamiltonianul electronic nu conţine operatori fononici, rezultă că primul comutator este
nul: h ∂ i
ϕ̂H (r, t) , ĤelH (t) = 0̂ .
∂t −
Pentru a evalua al doilea comutator se exprimă derivata temporală a operatorului de câmp ı̂n
termeni de operatori elementari, conform relaţiilor (13.36)
h ∂ i r
X′ ~ ωq ωq n † o
ϕ̂H (r, t) , ĤfH (t) = dˆqH (t) , ĤfH (t) −e iq·r − dˆqH (t) , ĤfH (t) −e−iq·r
∂t −
q
2V i
r
X′ ~ ωq ωq ~i tĤ n ˆ o i
= e dq , Ĥf − e iq·r − dˆq† , Ĥf − e−iq·r e− ~ tĤ ;
q
2V i
comutatorii operatorilor elementari fononici cu hamiltonianul fononic se evaluează pe baza relaţiilor

(13.9), astfel ı̂ncât rezultă:
X
dˆq , Ĥf − = ~ ωq′ dˆq , dˆq†′ dˆq′ + 12 1̂ − = ~ ωq dˆq ,
q′
X
dˆq† , Ĥf −
= ~ ωq′ dˆq† , dˆq†′ dˆq′ + 1
2
1̂ −
= −~ ωq dˆq† .
q′
Ca urmare, se utilizează rezultatele precedente ı̂n al doilea comutator şi se obţine:

h ∂ i r
~ X′ ~ ωq 2 ~i tĤ n ˆ iq·r o i
ϕ̂H (r, t) , ĤfH (t) = ωq e dq e + dˆq† e−iq·r e− ~ tĤ
∂t − i q 2V
r
~c2 X′
~ ωq 2 n ˆ o
= q dqH (t) e iq·r + dˆqH
†
(t) e−iq·r ;
i q 2V
ı̂n ultima formă a celui de-al doilea comutator se observă că vectorul de undă se poate absorbi prin
acţiunea derivărilor spaţiale ale exponenţialelor
h ∂ i r n o
~ c2 X′ ~ ωq
ϕ̂H (r, t) , ĤfH (t) =− ∇2 dˆqH (t) e iq·r + dˆqH
†
(t) e−iq·r
∂t − i q 2V
r i
~ c2 2 X′ ~ ωq h ˆ
=− ∇ dqH (t) e iq·r + dˆqH
†
(t) e−iq·r ;
i q
2V
mărimea din interiorul parantezelor acolade ale ultimei egalităţi este operatorul de câmp fononic,
conform relaţiei (13.21), astfel că al doilea comutator are următorul rezultat
h ∂ i ~ c2 2
ϕ̂H (r, t) , ĤfH (t) =− ∇ ϕ̂H (r, t) .
∂t − i
Al treilea comutator se evaluează prin explicitarea hamiltonianului de interacţie ı̂n termeni de
operatori de câmp, conform relaţiei (13.28), iar apoi se utilizează faptul că operatorul de câmp
fononic comută cu operatorii de câmp electronici
h ∂ i Z X † h ∂ i
ϕ̂H (r, t) , Ĥe−f H (t) = γ d3 r′ ψ̂σ H (r′ , t) ψ̂σ H (r′ , t) ϕ̂H (r, t) , ϕ̂H (r′ , t) ;
∂t − V σ
∂t −
ultimul comutator se evaluează ı̂n aproximaţia Debye pe baza relaţiei (13.37b), astfel că rezultă:
h ∂ i Z X † n 1 X′ o
′
ϕ̂H (r, t) , Ĥe−f H (t) = i~c2 γ d3 r′ ψ̂σ H (r′ , t) ψ̂σ H (r′ , t) ∇2r e−iq·(r−r ) .
∂t − V σ
V q
q ≤ qD
Adunând contribuţiile celor 3 comutatori, ı̂n aproximaţia Debye, se obţine
∂2
ϕ̂H (r, t)
∂2t
Z X † h X′ i
1 ~ c2 2 2 3 ′ ′ ′ 2 1 −iq·(r−r′ )
= − ∇ ϕ̂H (r, t) + i~c γ d r ψ̂σ H (r , t) ψ̂σ H (r , t) ∇r e ,
i~ i V σ
V q
q ≤ qD
iar această ultimă expresie este echivalentă cu relaţia (13.39a).

Dacă se consideră cazul când vectorul Debye este foarte mare, atunci al treilea comutator produce
rezultatul
h ∂ i Z X †
ϕ̂H (r, t) , Ĥe−f H (t) = i~c2 γ d3 r′ ψ̂σ H (r′ , t) ψ̂σ H (r′ , t) ∇2r δ 3 (r − r′ ) ;
∂t − V σ
conform proprietăţilor generale ale funcţiei Dirac, operaţia de derivare se poate transfera la restul
integrandului:
Z b Z b
∂ ∂ ∂
dx f (x) δ(x − x0 ) = − dx f (x) δ(x − x0 ) = − f (x) ,
a ∂x a ∂x ∂x x=x0
astfel ı̂ncât rezultatul celui de-al treilea comutator este

h ∂ i Z nX o
ϕ̂H (r, t) , Ĥe−f H (t) = i~c2 γ d3 r′ ∇2r′ ψ̂σ† H (r′ , t) ψ̂σ H (r′ , t) δ 3 (r − r′ )
∂t − V σ
nX o
2 2 †
= i~c γ ∇r ψ̂σ H (r, t) ψ̂σ H (r, t) .
σ
Ca urmare, ı̂n acest caz derivata secundă a operatorului de câmp fononic este
hX i
∂2 1 ~ c2 2 2 2 †
ϕ̂ H (r, t) = − ∇ ϕ̂H (r, t) + i~c γ ∇ r ψ̂σH (r, t) ψ̂σ H (r, t) ,
∂2t qD →∞ i ~ i σ
iar această ultimă expresie este echivalentă cu relaţia (13.39b).
13.1.5 Ecuaţiile operatorului de câmp electronic

Pentru simplitate se consideră sistemul electronic, descris anterior prin modelul “jellium”,
ı̂ntr-o aproximaţie suplimentară: anume interacţiile coulombiene ale electronilor se ı̂nlocuiesc cu
interacţii medii asupra fiecărui electron prin aproximaţia Hartree-Fock. Atunci, se pot defini
stări uni-particulă efective cu impuls şi proiecţia spinilor determinate, care au funcţii de stare
1
de tipul ψkσ (r, s) = uk (r) χσ (s), unde uk (r) = √ eik·r sunt unde plane şi χσ (s) sunt spinori
V
Pauli. Energiile stărilor uni-particulă efective sunt date de formula (6.18b): εk = ε0k + ~ Mf∗ (k),
HF
unde self-energia Hartree-Fock conţine numai termenul de schimb, deoarece termenul interacţiei
directe (care conţine transfer de impuls nul) este anihilat de efectul fondului inert pozitiv.
Se definesc operatori elementari pe stările uni-particulă efective: âk,σ şi â†k,σ ; ca urmare,
operatorii de câmp electronici (ı̂n aproximaţia Hartree-Fock definită anterior) sunt
X
ψ̂σ (r) = uk (r) â kσ ,
k
X
ψ̂σ† (r) = u∗k (r) â†kσ .
k
Deoarece efectul aproximaţiei Hartree-Fock este ı̂nlocuirea interacţiei coulombiene bi-particulă

cu o interacţie medie, rezultă că hamiltonianul sistemului electronic se aproximează cu un hamil-
tonian de tip uni-particulă (cu masa efectivă m∗ ):
X Z
−~2 2
Ĥe = T̂e + Ûe′ ≈ εk â†k,σ âk,σ = d3 r ψ̂σ† (r) ∇ ψ̂σ (r) ;
HF V 2m∗
k,σ
ca urmare, hamiltonianul sistemului electroni-fononi ı̂n această aproximaţie este:
Ĥ = Ĥe + Ĥf0 + Ĥe−f ,
unde hamiltonianul de interacţie electroni-fononi, Ĥe−f , este descris de formula (13.28), iar ha-
miltonianul fononilor liberi, Ĥf0 , depinde numai de operatori fononici.
În condiţiile specificate anterior operatorii de câmp electronici satisfac relaţii de anti-comutare
standard (2.88) şi ecuaţia diferenţială a operatorului de câmp electronic (ı̂n formularea Heisen-
berg) este
∂ −~2 2
i~ ψ̂σH (r, t) = ∇ ψ̂σH (r, t) + γ ϕ̂H (r, t) ψ̂σH (r, t) . (13.40)
∂t 2m∗
Demonstraţie:
Ecuaţia diferenţială a unui operator ı̂n formularea Heisenberg este dată de relaţia (1.39)
∂ i i
i~ ψ̂σH (r, t) = ψ̂σH (r, t) , Ĥ − = e ~ tĤ ψ̂σ (r) , Ĥ − e− ~ tĤ
∂t n
i o i
= e ~ tĤ ψ̂σ (r) , Ĥe − + ψ̂σ (r) , Ĥe−f − e− ~ tĤ ,
deoarece comutatorul operatorului de câmp electronic cu hamiltonianul fononilor liberi este nul.
Comutatorul operatorului de câmp electronic cu hamiltonianul electronic se calculează la fel ca ı̂n
relaţia (2.112)
−~2 2
ψ̂σ (r) , Ĥe − = ∇ ψ̂σ (r) ;
2m∗
comutatorul operatorului de câmp electronic cu hamiltonianul de interacţie electroni-fononi se cal-
culeză ca ı̂n relaţia (2.109), luând ı̂n considerare proprietatea de comutare a operatorilor electronici
cu operatorii fononici, astfel că se obţine:
Z X

ψ̂σ (r) , Ĥe−f − = γ d3 r′ ψ̂σ (r) , ψ̂σ† ′ (r′ ) ψ̂σ ′ (r′ ) − ϕ̂(r′ )
V σ′ | {z }
= δσ,σ′ δ 3 (r−r′ )
= γ ψ̂σ (r) ϕ̂(r′ ) .
Ca urmare, rezultă relaţia (13.40).

13.2. FORMALISMUL CÂMPURILOR CUPLATE LA TEMPERATURĂ NULĂ 353
13.2 Formalismul câmpurilor cuplate la temperatură nulă

13.2.1 Funcţii Green fononice
A. Definiţii
Se consideră sistemul de fononi corespunzători vibraţiilor armonice longitudinale ale reţelei;
stările fononice sunt caracterizate de vectorul de undă q şi se tratează sistemul ı̂n aproximaţia
Debye, care implică o lege de dispersie acustică (ωq = c q) şi o valoare maximă a vectorilor de
undă (q ≤ qD ), prin vectorul de undă Debye.
Operatorii elementari pe stările fononice sunt dˆq şi dˆq† , iar operatorul de câmp fononic ı̂n
formularea Schrödinger, este definit prin formula (13.21):
r
X ~ωq ˆ iq·r ˆ† −iq·r
ϕ̂(r) = θ(qD − q) dq e + dq e .
q
2V
Hamiltonianul sistemului electroni-fononi este definit prin formula (13.33), iar pentru sub-sistemul
fononic se grupează termenii astfel:
Ĥ = Ĥel + Ĥf + He−f ≡ Ĥ0 + Ĥ ′ ,
unde Ĥ0 = Ĥf este hamiltonianul fononilor liberi, iar Ĥ ′ = He−f + Ĥel este hamiltonianul de
cuplaj cu electronii ı̂mpreună cu hamiltonianul electronic; pentru studiul sistemului fononic este
neinteresant hamiltonianul electronic, deoarece nu conţine operatori fononici, astfel că singura
parte interesantă din Ĥ ′ este hamiltonianul de interacţie (He−f ).
Operatorul de câmp fononic ı̂n formularea Heisenberg este definit prin formula standard cu
ajutorul hamiltonianului total
i i
ϕ̂H (r, t) = e ~ tĤ ϕ̂(r) e− ~ tĤ .
Funcţia Green fononică cauzală este definită ca media produsului cronologic de operatori de
câmp fononici pe starea fundamentală a sistemului

′ ′ Ψ0 T ϕ̂H (r, t) ϕ̂H (r′ , t′ ) Ψ0
D(r, t; r , t ) ≡ − i
, (13.41a)
Ψ 0 Ψ 0

unde Ψ0 este vectorul stării fundamentale a sistemului ı̂n formularea Heisenberg.
Observaţii:
i. Deoarece operatorul de câmp fononic este hermitic ϕ̂†H (r, t) = ϕ̂H (r, t), rezultă că definiţia
funcţiei Green fononice este similară cu definiţia funcţiei Green fermionice.
ii. Pentru bosonii masivi, s-a arătat că funcţiile Green se definesc ı̂n manieră modificată
(se introduc funcţii Green excitate, normală şi anomale), deoarece se utilizează aproximaţia
Bogoliubov, pentru a lua ı̂n considerare fenomenul de condensare bosonică.
iii. Operatorul de câmp fononic este un operator bosonic, astfel că ordonarea cronologică
nu introduce factor de semn, ceea ce face ca operatorii de câmp fononici să fie comutativi; ı̂n
consecinţă, funcţia Green fononică are proprietatea de simetrie: D(r, t; r′ , t′ ) = D(r′ , t′ ; r, t).
În mod similar cazului fermionic, se definesc funcţiile Green fononice retardată şi avansată:

Ψ 0
ϕ̂H (r, t) , ϕ̂H (r′ , t′ ) Ψ0
−
D(R) (r, t; r′ , t′ ) ≡ − i θ(t − t′ )
, (13.41b)
Ψ0 Ψ0

Ψ0 ϕ̂H (r, t) , ϕ̂H (r′ , t′ ) − Ψ0
D(A) (r, t; r′ , t′ ) ≡ i θ(t′ − t)
. (13.41c)
Ψ0 Ψ0
B. Reprezentarea Lehmann şi proprietăţi analitice ale funcţiilor Green fononice

B1. Ce consideră cazul când sistemul electroni-fononi este conservativ şi omogen spaţial, ceea ce
implică absenţa unor câmpuri externe; ı̂n aceste condiţii hamiltonianul sistemului este atemporal
şi comută cu operatorul impuls total ([Ĥ , P̂ ]− = 0̂). Ca urmare, se poate alege ca bază ı̂n
spaţiul Fock al stărilor

fononice sistemul vectorilor proprii comuni operatorilor hamiltonian şi
impuls total |{n}i :

Ĥ {n} = E{n} {n} ,

P̂ {n} = P{n} {n} .
În particular, pentru starea fundamentală, care implică absenţa fononilor (starea de vid fononică)
ecuaţiile cu valori proprii anterioare devin:

Ĥ Ψ0 = E0 Ψ0 ,

P̂ Ψ0 = 0 Ψ0 .
Deoarece operatorul impuls total P̂ este generatorul translaţiilor spaţiale, iar hamiltonianul Ĥ
este generatorul translaţiilor temporale, rezultă că, la fel ca ı̂n cazul fermionic, se poate exprima
vectorul de câmp fononic ı̂n forma:
i i i i i i
ϕ̂H (r, t) = e ~ tĤ ϕ̂(r) e− ~ tĤ = e ~ tĤ e− ~ r·P̂ ϕ̂(0) e ~ r·P̂ e− ~ tĤ ,
r
X ~ωq ˆ
unde ϕ̂(0) = θ(qD − q) dq + dˆq† .
q
2V
B2. Funcţia Green fononică cauzală se explicitează ı̂n raport cu ordonarea cronologică:

′ ′ ′ Ψ0 ϕ̂H (r, t) ϕ̂H (r′ , t′ ) Ψ0 ′ Ψ0 ϕ̂H (r′ , t′ ) ϕ̂H (r, t) Ψ0
i D(r, t; r , t ) = θ(t − t )
+ θ(t − t)
;
Ψ0 Ψ0 Ψ 0 Ψ 0
Se utilizează descompunerea operatorilor de câmp specificată anterior şi se extrag coordonatele
spaţio-temporale din operatori prin introducerea relaţiei de completitudine a bazei alese şi uti-
lizarea ecuaţiilor cu valori proprii, astfel ı̂ncât primul element de matrice al funcţieie Green se
prelucrează ı̂n modul următor:

Ψ0 ϕ̂H (r, t) ϕ̂H (r′ , t′ ) Ψ0

i i i i i ′ i ′ i ′ i ′
= Ψ0 e ~ tĤ e− ~ r·P̂ ϕ̂(0) e ~ r·P̂ e− ~ tĤ · e ~ t Ĥ e− ~ r ·P̂ ϕ̂(0) e ~ r ·P̂ e− ~ t Ĥ Ψ0

i X

i i i
= Ψ0 e ~ tĤ e− ~ r·P̂ ϕ̂(0) e ~ r·P̂ e− ~ tĤ {n} {n} e ~i t′ Ĥ e− ~i r′ ·P̂ ϕ̂(0) e ~i r′ ·P̂ e− ~i t′ Ĥ Ψ0
{n}
i ′ X
i ′ i ′

=e ~ E0 (t−t ) Ψ0 ϕ̂(0){n} e− ~ E{n} (t−t ) e− ~ P{n} ·(r−r ) {n}ϕ̂(0)Ψ0
{n}
X

= Ψ0 ϕ̂(0){n} 2 e− ~i (E{n}−E0 )(t−t′ ) e− ~i P{n} ·(r−r′ )
{n}
În mod similar se obţine cel de-al doilea element de matrice:

X

Ψ0 ϕ̂H (r′ , t′ ) ϕ̂H (r, t) Ψ0 = Ψ0 ϕ̂(0){n} 2 e− ~i (E{n} −E0 )(t′ −t) e− ~i P{n} ·(r′ −r) .
{n}
Pe baza expresiilor obţinute anterior pentru elementele de matrice, rezultă funcţia Green ı̂n forma:

X Ψ0 ϕ̂(0){n} 2 i ′ i ′
′ ′
D(r, t; r , t ) = − i

e ~ P{n} ·(r−r ) θ(t − t′ ) e− ~ (E{n} −E0 )(t−t )
{n}
Ψ0 Ψ0

i ′ i ′
+ e− ~ P{n} ·(r−r ) θ(t′ − t) e ~ (E{n} −E0 )(t−t ) . (13.42)
Se observă că funcţia Green fononică depinde numai de diferenţele coordonatelor spaţio-temporale
D(r, t; r′ , t′ ) = D(r − r′ , t − t′ ; 0, 0), astfel ı̂ncât se poate efectua transformarea Fourier spaţio-
temporală simplă:
Z
1 X ∞ dω iq·(r−r′ )−iω(t−t′ ) e
D(r, t; r′ , t′ ) = e D(q, ω) .
V q −∞ 2π
B3. Transformata Fourier a funcţiei Green fononice rezultă din formula (13.42):
Z Z ∞
e
D(q, ω) = 3
d r dt e−iq·r+iωt D(r, t; 0, 0)
V −∞

X Ψ0 ϕ̂(0){n} 2 Z 1
Z ∞
1
−i[q− ~
= −i

3
d re P{n} ]·r
dt θ(t) ei[ω− ~ (E{n} −E0 )]t
{n}
Ψ0 Ψ0 V −∞
Z Z ∞
1 1
+ d3 r e−i[q+ ~ P{n} ]·r dt θ(−t) ei[ω+ ~ (E{n} −E0 )]t .
V −∞
Integralele spaţiale şi temporale se calculează cu ajutorul formulelor următoare

Z
I(k) ≡ d3 r e ik·r = V δ k,0 ,
ZV∞
±i
K± (ω) ≡ dτ θ(±τ ) e iωτ = ,
−∞ ω ± iη η→0+
care au fost justificate ı̂n Anexa matenmatică prin formulele (A.32) şi (A.46). Atunci rezultă
reprezentarea Lehmann pentru funcţia Green fononică ı̂n cazul sistemului finit:
X A(q, {n}) B(q, {n})

e
D(q, ω) = + , (13.43a)
ω − ~1 (E{n} − E0 ) + iη ω + ~1 (E{n} − E0 ) − iη
{n}
unde ponderile A(q, {n}) şi B(q, {n}) au expresiile

Ψ0 ϕ̂(0){n} 2
A(q, {n}) =
V δ~q,P{n} , (13.43b)
Ψ0 Ψ0

Ψ0 ϕ̂(0){n} 2
B(q, {n}) =
V δ~q,−P{n} (13.43c)
Ψ0 Ψ0
În reprezentarea Lehmann anterioară se poate transforma sumarea discretă după stările proprii
ı̂n integrală după frecvenţă prin introducerea formală a funcţiei Dirac:
Z ∞ X A(q, {n}) B(q, {n})

E{n} − E0
e
D(q, ω) = dω ′
+ δ ω ′
− ;
0 ω − ω ′ + iη ω + ω ′ − iη ~
{n}
ca urmare, se obţine reprezentarea Lehmann ı̂n forma integrală:

Z ∞
e a(q, ω ′ ) b(q, ω ′ )
D(q, ω) = dω ′ + , (13.44)
0 ω − ω ′ + iη ω + ω ′ − iη
unde ponderile a(q, ω ′ ) şi b(q, ω ′ ) au expresiile:

X Ψ0 ϕ̂(0){n} 2 E{n} − E0
′
′
a(q, ω ) ≡ V δ ~q,P δ ω − (13.45a)
{n}
Ψ 0 Ψ 0 {n}
~

X Ψ0 ϕ̂(0){n} 2 P{n} ′ E{n} − E0

3
= (2π) δ q − δ ω − ,
LT Ψ 0 Ψ 0 ~ ~
{n}

X Ψ0 ϕ̂(0){n} 2 E{n} − E0
′
′
b(q, ω ) ≡ V δ ~q,−P δ ω − (13.45b)
Ψ 0 Ψ 0 {n}
~
{n}

X Ψ0 ϕ̂(0){n} 2 P{n} ′ E{n} − E0

3
= (2π) δ q + δ ω − .
LT Ψ 0 Ψ 0 ~ ~
{n}
B4. Din expresia reprezentării Lehmann ı̂n forma integrală se obţine relaţia de dispersie a
funcţiei Green fononice cauzale:
Z
−1 ∞ ′ sgn(ω ′ ) Im D(q, e ω)
e
Re D(q, ω) = − dω . (13.46)
π −∞ ω − ω′
Demonstraţie:
Se descompune expresia funcţiei Green, dată de reprezentarea Lehmann, ı̂n parte reală şi parte
imaginară, cu ajutorul formulei Sohotski-Weierstrass
Z ∞ h 1 i h 1 i
e
D(q, ω) = dω ′ a(q, ω ′ ) P − iπ δ(ω − ω ′
) + b(q, ω ′
) P − iπ δ(ω + ω ′
)
0 ω − ω′ ω + ω′
Z ∞ h a(q, ω ′ ) ′ i Z ∞ h i
b(q, ω )
= − dω ′ ′
+ ′
− iπ dω ′ a(q, ω ′ ) δ(ω − ω ′ ) − b(q, ω ′ ) δ(ω + ω ′ ) ;
0 ω−ω ω+ω 0
atunci, părţile reală şi imaginară sunt:

Z ∞ h a(q, ω ′ ) Z ∞

e
b(q, ω ′ ) i ′ ′ ′ ′
′ a(q, ω ) θ(ω ) + b(q, −ω ) θ(−ω )
Re D(q, ω) = − dω ′ + = − dω
0 ω − ω′ ω + ω′ 0 ω − ω′

e
Im D(q, ω) = −π a(q, ω) θ(ω) − b(q, −ω) θ(−ω) .
Din rezultatele precedente se obţine relaţia (13.46).
B5. Funcţiile Green fononice retardată şi avansată au reprezentări Lehmann similare cu funcţia
cauzală:
Z ∞
e (R) (q, ω) = a(q, ω ′ ) b(q, ω ′ )
D dω ′ + , (13.47a)
0 ω − ω ′ + iη ω + ω ′ + iη
Z ∞
e (A) (q, ω) = a(q, ω ′ ) b(q, ω ′ )
D dω ′ + . (13.47b)
0 ω − ω ′ − iη ω + ω ′ − iη
Spre deosebire de funcţia Green cauzală, funcţiile Green retardată şi avansată satisfac relaţii de
dispresie normale:
Z (R)
(R) −1 ∞ ′ Im De (q, ω)
e
Re D (q, ω) = − dω , (13.48a)
π −∞ ω − ω′
Z (A)
(A) e (q, ω)
1 ∞ ′ Im D
e
Re D (q, ω) = − dω . (13.48b)
π −∞ ω − ω′
Deoarece demonstraţiile petru proprietăţile funcţiilor Green retardată şi avansată sunt similare cu
cele pentru funcţia Green cauzală, se omite prezentarea acestor demonstraţii.
B5. Din reprezentările Lehmann rezultă că transformatele Fourier ale celor 3 funcţii Green
fononice, prelungite ı̂n planul complex al frecvenţei, sunt funcţii meromorfe:
(±)
i. funcţia Green cauzală are polii simpli zc = ± ~1 (E{n} − E0 ) − iη ,
(±)
ii. funcţia Green retardată are polii simpli zR = ± ~1 (E{n} − E0 ) + iη ,
(±)
iii. funcţia Green avansată are polii simpli = ± ~1 (E{n} − E0 ) − iη .
zA
Se observă că există o similitudine cu rezultatele sistemului fermionic, iar polii celor 3 funcţii
Green fononice sunt legaţi de energiile de excitaţie pe stări proprii ale sistemului.
C. Interpretarea fizică a funcţiei Green fononice cauzală

Printr-un raţionament similar cu cel făcut ı̂n Subsecţiunea 3.2.4 pentru cazul fermionic, se
poate arăta că transformata Fourier spaţială a funcţiei Green fononică cauzală este propagatorul
unui fonon cu vector de undă specificat:
Pf (q; t → t′ ) = i D(q, t − t′ ) ,
unde transformata Fourier spaţială este

Z
′
D(q, t − t ) = d3 r e−iq·r D(r, t; 0, t′ ) .
V
Deoarece funcţia Green fononică este simetrică la inversarea coordonatelor spaţio-temporale

D(r, t; r′ , t′ ) = D(r′ , t′ ; r, t), rezultă că transformata Fourier spaţială este invariantă la inversia
temporală: D(q, t − t′ ) = D(q, t′ − t), ceea ce implică absenţa golurilor fononice.
Prin utilizarea relaţiei de inversare a transformării Fourier
Z ∞
dω −iω∆t e
D(q, ∆t) = e D(q, ω)
−∞ 2π
şi utilizând o argumentaţie similară cu cea făcută pentru teorema Galitski-Migdal fermionică
(prezentată ı̂n Subsecţiunea 3.2.4), se poate arăta următoarea proprietate:
e
i. dacă transformata Fourier spaţio-temporală a funcţiei Green cauzală fononică D(q, ω) are
1
un pol zq = ~ εq − iγq care este apropiat de axa reală (sub axă),
ii. dacă se consideră timpi suficient de lungi,
atunci, transformata Fourier spaţială a acestei funcţii Green are următoarea expresie aproxima-
tivă: ′ ′
i
D(q, t − t′ ) ≈ i aq e− ~ εq (t−t )−γq (t−t ) ;
deoarece D(q, t − t′ ) este propagatorul unei stări fononice cu vectorul de undă q, rezultatul
e
precedent arată că polii funcţiei D(q, z) ı̂n planul complex, zq = ~1 εq − iγq , furnizează următoarea
informaţie:
• εq este energia fononului,
• γq este constanta de amortizare a stării fononice (adică τq = 1/γq este timpul de viaţă a
stării fononice).
D. Ecuaţia de evoluţie a funcţiei Green fononică

Pe baza ecuaţiei diferenţiale a operatorului de câmp bosonic, (13.39), se arată că la limita
vectorului Debye foarte mare (qD → ∞), funcţia Green fononică cauzală satisface următoarea
ecuaţie
1 ∂2
∇2r − 2 2
D(r, t; r′ , t′ ) = − ~ δ(t − t′ ) ∇2r δ 3 r − r′ + ∇2r Γ(r, t; r, t|r′ , t′ ) , (13.49)
c ∂t
unde Γ(r, t; r′ , t′ |r′′ , t′′ ) este funcţia vertex, definită prin relaţia:

P †
′ ′ ′′ ′′ Ψ0 T σ ψ̂σH (r, t)ψ̂σH (r′ , t′ ) ϕ̂H (r′′ , t′′ ) Ψ0
Γ(r, t; r , t |r , t ) ≡ i γ
. (13.50)
Ψ 0 Ψ 0
Demonstraţie:
Pentru simplitate se va considera că vectorul Debye este foarte mare (qD → ∞), astfel că ecuaţia
diferenţială a operatorului de câmp fononic este (13.39b):
1 ∂2 nX o
∇2 − 2 2
ϕ̂H (r, t) = − γ ∇2 †
ψ̂σH (r, t) ψ̂σH (r, t) .
c ∂ t qD →∞
σ
Funcţia Green cauzală fononică este definită prin relaţia (13.41), care prin explicitare ı̂n raport cu
operaţia de ordonare temporală are expresia:
−i n

o
D(r, t; r′ , t′ ) =
θ(t−t′ ) Ψ0 ϕ̂H (r, t) ϕ̂H (r′ , t′ )Ψ0 +θ(t′ −t) Ψ0 ϕ̂H (r′ , t′ ) ϕ̂H (r, t)Ψ0 .
Ψ0 Ψ0
Se observă că funcţia Green fononică este sumă de termeni care conţin un produs de 2 funcţii
dependente de timp; deoarece derivata de ordinul 2 al unui produs de 2 funcţii se poate calcula cu
formula
∂2 ∂ ′ ∂
2
f (t) g(t) = f (t) g(t) + f (t) g ′ (t) = f ′′ (t) g(t) + f ′ (t) g ′ (t) + f (t) g ′ (t) ,
∂t ∂t ∂t

atunci, considerând f (t) = ϕ̂H (r, t) şi g(t) = θ ± (t − t′ ) rezultă
∂2
D(r, t; r′ , t′ )
∂t2
−i ∂2 n

o
=
2 θ(t − t′ ) Ψ0 ϕ̂H (r, t) ϕ̂H (r′ , t′ )Ψ0 + θ(t′ − t) Ψ0 ϕ̂H (r′ , t′ ) ϕ̂H (r, t)Ψ0
Ψ0 Ψ0 ∂t
h
−i
∂ 2 ϕ̂H (r, t)
∂ 2 ϕ̂H (r, t) i
=
θ(t − t′ ) Ψ0 2
ϕ̂H (r′ , t′ )Ψ0 + θ(t′ − t) Ψ0 ϕ̂H (r′ , t′ ) Ψ0
Ψ0 Ψ0 ∂t ∂t2
h ∂ θ(t − t′ )
∂ ϕ̂ (r, t) ∂ θ(t′ − t)
∂ ϕ̂H (r, t) i
H
+ Ψ0 ϕ̂H (r′ , t′ ) Ψ0 + Ψ0 ϕ̂H (r′ , t′ ) Ψ0
∂t ∂t ∂t ∂t
h
∂ ∂ θ(t − t ) ′
∂ θ(t − t)

′ i
+ Ψ0 ϕ̂H (r, t) ϕ̂H (r′ , t′ )Ψ0 + Ψ0 ϕ̂H (r′ , t′ ) ϕ̂H (r, t)Ψ0 .
∂t ∂t ∂t
În ultima expresie, primul termen se reduce la un produs cronologic, care prin utilizarea ecuaţiei
de evoluţie a operatorului de câmp fononic (13.39), devine:

∂ 2 ϕ̂H (r, t)
∂ 2 ϕ̂H (r, t)
I ≡ θ(t − t′ ) Ψ0 2
ϕ̂H (r′ , t′ )Ψ0 + θ(t′ − t) Ψ0 ϕ̂H (r′ , t′ ) Ψ0
∂t ∂t2

∂ 2 ϕ̂H (r, t)
= Ψ0 T 2
ϕ̂H (r′ , t′ ) Ψ0
∂t

n X † o
= c2 ∇2r Ψ0 T ϕ̂H (r, t) ϕ̂H (r′ , t′ ) Ψ0 + γ c2 ∇2r Ψ0 ψ̂ (r, t) ψ̂σH (r, t) ϕ̂H (r′ , t′ )Ψ0
σH
σ

2 2 Ψ0 Ψ0

n X † o
= c ∇r D(r, t; r′ , t′ ) + γ c2 ∇2r Ψ0 ψ̂σH (r, t) ψ̂σH (r, t) ϕ̂H (r′ , t′ )Ψ0 ,
−i σ
unde ultima egalitate s-a obţinut utilizând definiţia funcţiei Green fononice.
Al doilea termen se reduce la comutatorul operatorului de câmp fononic cu derivata sa temporală,
care a fost evaluat cu formula (13.38b):
∂ θ(t − t′ )
∂ ϕ̂H (r, t) ∂ θ(t′ − t)
∂ ϕ̂H (r, t)
II ≡ Ψ0 ϕ̂H (r′ , t′ ) Ψ0 + Ψ0 ϕ̂H (r′ , t′ ) Ψ0
∂t ∂t ∂t ∂t

∂ ϕ̂H (r, t)
∂ ϕ̂H (r, t)
= δ(t − t′ ) Ψ0 ϕ̂H (r′ , t′ ) Ψ0 − Ψ0 ϕ̂H (r′ , t′ ) Ψ0
∂t ∂t

∂ ϕ̂H (r, t)
= − δ(t − t′ ) Ψ0 ϕ̂H (r, t) , −
Ψ0
∂t
′

= i ~ c δ(t − t ) ∇r δ (r − r ) Ψ0 Ψ0 .
2 ′ 2 3
Al treilea termen se reduce la comutatorul operatorilor de câmp fononici, care este nul, conform
cu relaţia (13.38a):
∂ h ∂ θ(t − t′ )
∂ θ(t′ − t)
i
III ≡ Ψ0 ϕ̂H (r, t) ϕ̂H (r′ , t′ )Ψ0 + Ψ0 ϕ̂H (r′ , t′ ) ϕ̂H (r, t)Ψ0
∂t ∂t ∂t
∂n ′

o
= ′ ′
δ(t − t ) Ψ0 ϕ̂H (r, t) ϕ̂H (r , t ) Ψ0 − δ(t − t) Ψ0 ϕ̂H (r′ , t′ ) ϕ̂H (r, t)Ψ0
′
∂t
∂n
o
= δ(t − t′ ) Ψ0 ϕ̂H (r, t) , ϕ̂H (r′ , t′ ) − Ψ0
∂t
=0.
Atunci, prin adunarea celor 3 rezultate anterioare, se obţine:

∂2 ′ ′ −i Ψ0 Ψ0 2 2
D(r, t; r , t ) =
c ∇r D(r, t; r′ , t′ )
∂t2 Ψ0 Ψ0 −i

X †
+ γ c2 ∇2r Ψ0 ψ̂σH (r, t) ψ̂σH (r, t) ϕ̂H (r′ , t′ )Ψ0
σ

+ i ~ c2 δ(t − t′ ) ∇2r δ 3 (r − r′ ) Ψ0 Ψ0

P
† ′ ′
2 2 ′ ′ 2 2 Ψ0 σ ψ̂σH (r, t) ψ̂σH (r, t) ϕ̂H (r , t ) Ψ0
= c ∇r D(r, t; r , t ) − i γ c ∇r

Ψ0 Ψ0
+ ~ c2 δ(t − t′ ) ∇2r δ 3 (r − r′ ) .
Se observă că ultimul rezultat este echivalent cu relaţiile (13.49) – (13.50).

E. Funcţia Green fononică liberă

Prin adaptarea definiţiei generale (13.41) la cazul sistemului fononic fără interacţii cu electro-
nii, se obţine definiţia funcţiei Green fononică (cauzală) liberă

0 ′ ′ Φ0 T ϕ̂H0 (r, t) ϕ̂H0 (r′ , t′ ) Φ0
D (r, t; r , t ) ≡ − i
, (13.51)
Φ0 Φ0

unde Φ0 este vectorul stării fundamentale a sistemului de fononi liberi, când nu există fononi,
adică starea de vid fononic.
Deoarece ı̂n starea de vid fononic numerele fononice de ocupare pe toate modurile de vibraţie
sunt nule, nq = 0, atunci operatorii de anihilare fononici distrug starea fundamentală, iar opera-
torii fononici de creare produc starea cu 1 fonon pe modul de vibraţie respectiv:

dˆq Φ0 = ∅ ,

dˆ† Φ0 = 1q .
q
Operatorul de câmp fononic ı̂n formularea Dirac este definit ı̂n mod similar cu operatorul
formulării Heisenberg, dar cu ajutorul hamiltonianului liber Ĥ0 = Ĥf :
i i
ϕ̂H0 (r, t) = e ~ tĤ0 ϕ̂(r) e− ~ tĤ0 ;
deoarece operatorii elementari ı̂n formularea Dirac (formularea Heisenberg liberă) au expresiile
explicite date de formulele (13.16)
†
dˆqH0 (t) = e−iωq t dˆq , dˆqH0
(t) = e iωq t dˆq† ,
rezultă expresia operatorului de câmp fononic ı̂n formularea Dirac:

r
X ~ ωq n ˆ o
ϕ̂H0 (r, t) = θ(qD − q) dq H0 (t) eiq·r + dˆq† H0 (t) e−iq·r
q
2V
r
X ~ ωq n ˆ i(q·r−ωq t) ˆ† −i(q·r−ωq t) o
= θ(qD − q) dq e + dq e .
q
2V
Pentru a obţine formula a funcţiei Green fononice libere, se explicitează operaţia de ordonare
cronologică:

i Φ0 Φ0 D0 (r, t; r′ , t′ ) = θ(t − t′ ) Φ0 ϕ̂H0 (r, t) ϕ̂H0 (r′ , t′ ) Φ0

+ θ(t′ − t) Φ0 ϕ̂H0 (r′ , t′ ) ϕ̂H0 (r, t) Φ0
Primul element de matrice se evaluează ı̂n mod direct utilizând expresiile operatorilor de câmp
şi acţiunile operatorilor elementari asupra vectorului stării de vid fononic:
r r

X ~ω q ~ωq′ n
ˆ ˆ i(q·r−ωq t)+i(q′ ·r′ −ωq′ t′ )
Φ0 ϕ̂H0 (r, t) ϕ̂H0 (r , t ) Φ0 =
′ ′
Φ0 dq dq′ Φ0 e
′
2V 2V | {z }
q,q
=0
q,q′ ≤qD

′ ′ ′
+ Φ0 dˆq† dˆq†′ Φ0 e−i(q·r−ωq t)−i(q ·r −ωq′ t )
| {z }
=0

′ ′ ′
+ Φ0 dˆq dˆq†′ Φ0 ei(q·r−ωq t)−i(q ·r −ωq′ t )
| {z }
= δq,q′ hΦ0 |Φ0 i

′ ′ ′
o
+ Φ0 dˆq† dˆq′ Φ0 e−i(q·r−ωq t)+i(q ·r −ωq′ t )
| {z }
=0
X ~ωq iq·(r−r′ )−iωq (t−t′ )

= θ(qD − q) e Φ0 Φ0 ;
q
2V
al doilea element de matrice se obţine ı̂n mod simplu prin interschimbarea argumentelor din
expresia precedentă:

X ~ωq iq·(r′ −r)−iωq (t′ −t)

Φ0 ϕ̂H0 (r′ , t′ ) ϕ̂H0 (r, t) Φ0 = θ(qD − q) e Φ0 Φ0 .
q
2V
Cu ajutorul rezultatelor anterioare se obţine expresia funcţiei Green fononică liberă:

X ~ωq n ′ ′ ′ ′
o
D0 (r, t; r′ , t′ ) = − i θ(qD − q) θ(t− t′ ) eiq·(r −r)−iωq (t −t) + θ(t′ − t) e−iq·(r −r)+iωq (t −t) .
q
2V
(13.52)
Se observă că funcţia Green fononică liberă depinde numai de diferenţa coordonatelor spaţio-
temporale D0 (r, t; r′ , t′ ) = D0 (r − r′ , t − t′ ; 0, 0) astfel că se poate efectua transformarea Fourier
spaţio-temporală simplă:
Z
1 X ∞ dω iq·(r−r′ )−iω(t−t′ ) e 0
D0 (r, t; r′ , t′ ) = e D (q, ω) .
V q −∞ 2π
Prin inversare se obţine transformata Fourier a funcţiei Green fononice libere:

Z Z ∞
e 0
D (q, ω) = 3
d r dt e−iq·r+iωt D0 (r, t; 0, 0)
V −∞
X Z Z ∞
′ ~ ωq ′ 3 i(q′ −q)·r
= −i θ(qD − q ) d re dt θ(t) ei(ω−ωq′ )t
′
2 V −∞
q
Z Z ∞
3 −i(q′ +q)·r i(ω+ωq′ )t
+ d re dt θ(−t) e .
V −∞
Integralele spaţiale şi temporale se calculează cu ajutorul formulelor următoare

Z
I(k) ≡ d3 r e ik·r = V δ k,0 ,
V
Z ∞
±i
J± (ω) ≡ dτ θ(±τ ) e iωτ = ,
−∞ ω ± iη η→0+
la fel ca la deducerea reprezentării Lehmann; ca urmare se obţine

De 0 (q, ω) = θ(qD − q) ~ ωq 1
+
1 .
2 ω − ωq + iη ω + ωq − iη η→0+
Este convenabil să se adune cele două fracţii, astfel ı̂ncât rezultă:
1 1 2 ωq − 2 i η 2 ωq 2 ωq
+ = 2 2
≈ 2 2
≈ 2 ,
ω − ωq + iη ω + ωq − iη ω − (ωq − i η) ω − ωq + i ωq η ω − ωq2 + i η
unde ultima aproximaţie s-a obţinut deoarece ωq este pozitivă şi mărimea η este infinitezimală.
Ca urmare a operaţiilor efectuate anterior rezultă expresia transformatei Fourier a funcţiei Green
fononice libere:
~ ωq2
e 0 (q, ω) = θ(qD − q)
D . (13.53)
ω 2 − ωq2 + i η
Se observă că la limita vectorului de undă nul (q → 0), transformata Fourier a funcţiei Green
fononice libere se anulează, de asemenea:
e 0 (q, ω) −→ 0 ,
D
q→0
deoarece legea de dispersie este acustică: ωq = c q.

F. Contracţii cu operatori fononici

În mod similar cazului fermionic se pot defini contracţii cu operatori fononici, care sunt
operatori bosonici. Pentru a obţine contracţiile utile, se descompune operatorul fononic din
formularea Dirac ı̂n parte de creare şi parte de anihilare:
r
X ~ ωq n ˆ i(q·r−ωq t) ˆ† −i(q·r−ωq t) o
ϕ̂H0 (r, t) = θ(qD − q) dq e + dq e
q
2V
(+) (−)
≡ ϕ̂H0 (r, t) + ϕ̂H0 (r, t) , (13.54)
unde
r
(+)
X ~ ωq ˆ iq·r−iωq t)
ϕ̂H0 (r, t) ≡ θ(qD − q) dq e , (partea de anihilare) , (13.55a)
q
2V
r
(−)
X ~ ωq ˆ† −iq·r+iωq t)
ϕ̂H0 (r, t) ≡ θ(qD − q) d e , (partea de creare) . (13.55b)
q
2V q
Deoarece operatorul de câmp fononic este hermitic, ϕ̂†H0 (r, t) = ϕ̂H0 (r, t), rezultă că prin conju-
gare hermitică părţile de creare şi de anihilare se transformă una ı̂n cealaltă:

 (+)† (−)
 ϕ̂H0 (r, t) = ϕ̂H0 (r, t) ,

 ϕ̂(−)† (r, t) = ϕ̂(+) (r, t) .
H0 H0
Prin definirea părţilor de creare şi de anihilare a operatorilor de câmp fononici se poate defini
produsul normal de părţi ale unui set de operatori fononici, ca fiind egal cu produsul reordonat
al acestor operatori ı̂n care părţile de anihilare se află la stânga părţilor de creare:

N ϕ̂1 ϕ̂2 . . . ϕ̂n = ϕ̂π1 . . . ϕ̂πm · ϕ̂πm+1 . . . ϕ̂πn ;
| {z } | {z }
se observă că definiţia produsului normal ı̂n cazul fononic este similară cu definiţia corespondentă
din cazul fermionic, dar nu mai apare factorul de semn al permutării, deoarece operatorii fononici
sunt operatori bosonici. Ca urmare a definiţiei, produsul normal are proprietăţile următoare:
i. este distributiv ı̂n raport cu adunarea, astfel ı̂ncât se poate considera produsul normal
pentru un set de operatori de câmp fononici (nu numai pentru părţi de creare şi de anihilare);
ii. media pe starea fundamentală liberă (starea de vid fononic) a produsului normal de
operatori de câmp fononici este nulă:

Φ0 N ϕ̂1 ϕ̂2 . . . ϕ̂n Φ0 = 0 .
Contracţia a doi operatori de câmp (sau părţi ale operatorilor de câmp) fononici ı̂n formularea
Dirac se defineşte, la fel ca ı̂n cazul fermionic, prin diferenţa dintre produsul cronologic şi produsul
normal al operatorilor consideraţi:
(a) (b) (a) (b) (a) (b)
ϕH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ ) ≡ T ϕ̂H0 (r, t) ϕ̂H0 (r′ , t′ ) − N ϕ̂H0 (r, t) ϕ̂H0 (r′ , t′ ) . (13.56)
Contracţia ı̂ntre părţi ale operatorilor de câmp fononici se reduce la comutatorul operatorilor
contractaţi:
( (a) (b)
(a) (b) ′ ′ −θ(t′ − t) ϕ̂H0 (r, t) , ϕ̂H0 (r′ , t′ ) − , (fără inversie N) ,
ϕH0 (r, t) ϕH0 (r , t ) = (a) (b) (13.57)
+θ(t − t′ ) ϕ̂H0 (r, t) , ϕ̂H0 (r′ , t′ ) − , (cu inversie N) ;
se observă că rezultatul depinde de absenţa sau prezenţa inversiei operatorilor la ordonarea
normală.
Demonstraţie:
Se consideră iniţial cazul când ordonarea normală nu produce inversia operatorilor şi se explicitează
operaţia de ordonare cronologică:
n o
(a) (b) (a) (b) (b) (a)
ϕH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ ) = θ(t − t′ ) ϕ̂H0 (r, t) ϕ̂H0 (r′ , t′ ) + θ(t′ − t) ϕ̂H0 (r′ , t′ ) ϕ̂H0 (r, t)
(a) (b)
− θ(t − t′ ) + θ(t′ − t) ϕ̂H0 (r, t) ϕ̂H0 (r′ , t′ )
n o
(b) (a) (a) (b)
= θ(t′ − t) ϕ̂H0 (r′ , t′ ) ϕ̂H0 (r, t) − ϕ̂H0 (r, t) ϕ̂H0 (r′ , t′ )
(a) (b)
= − θ(t′ − t) ϕ̂H0 (r, t) , ϕ̂H0 (r′ , t′ ) − .
În cazul ı̂n care ordonarea normală produce inversia operatorilor, se procedează ı̂n mod similar
cazului anterior:
n o
(a) (b) (a) (b) (b) (a)
ϕH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ ) = θ(t − t′ ) ϕ̂H0 (r, t) ϕ̂H0 (r′ , t′ ) + θ(t′ − t) ϕ̂H0 (r′ , t′ ) ϕ̂H0 (r, t)
(b) (a)
− θ(t − t′ ) + θ(t′ − t) ϕ̂H0 (r′ , t′ ) ϕ̂H0 (r, t)
n o
(a) (b) (b) (a)
= θ(t − t′ ) ϕ̂H0 (r, t) ϕ̂H0 (r′ , t′ ) − ϕ̂H0 (r′ , t′ ) ϕ̂H0 (r, t)
(a) (b)
= θ(t − t) ϕ̂H0 (r, t) , ϕ̂H0 (r′ , t′ ) − .
Rezultatele precedente probează relaţia (13.57).
Prin utilizarea formulelor (13.57), (13.55) şi a relaţiilor de comutare ale operatorilor elementari
fononici (13.9), se obţin rezultatele pentru contracţiile fundamentale (ı̂ntre părţile de creare şi de
anihilare ale operatorilor de câmp fononici):
(+) (+)
ϕH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ ) = 0̂ , (13.58a)
(−) (−)
ϕH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ ) = 0̂ , (13.58b)
(+) (−)
ϕH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ ) ′ 0
= θ(t − t ) i D (r, t; r , t ) 1̂ , ′ ′
(13.58c)
(−) (+)
ϕH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ ) = θ(t′ − t) i D0 (r, t; r′ , t′ ) 1̂ . (13.58d)
Demonstraţie:
(+) (+) (+) (+)

ϕH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ ) = −θ(t′ − t) ϕ̂H0 (r, t) , ϕ̂H0 (r′ , t′ ) −
r r
X ~ωq ~ωq′ i(q·r−ωq t) i(q′ ·r′ −ωq′ t′ ) ˆ ˆ
= −θ(t′ − t) e e dq , dq′ −
2 V 2V | {z }
q,q′
q,q ′ ≤qD = 0̂
= 0̂ ,
(−) (−) (−) (−)

r r
′
X ~ωq ~ωq′ −i(q·r−ωq t) −i(q′ ·r′ −ωq′ t′ ) ˆ† ˆ†
= −θ(t − t) e e dq , dq′ −
2 V 2V | {z }
q,q′
q,q ′ ≤qD = 0̂
= 0̂ ,
(+) (−) (+) (−)

ϕH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ ) = θ(t − t′ ) ϕ̂H0 (r, t) , ϕ̂H0 (r′ , t′ ) −
r r
X ~ωq ~ωq′ i(q·r−ωq t) −i(q′ ·r′ −ωq′ t′ ) ˆ ˆ†
= θ(t − t′ ) e e dq , dq′ −
2 V 2V | {z }
q,q′
q,q ′ ≤qD = δq,q′ 1̂
X ~ωq ′ ′
= θ(t − t′ ) eiq·(r−r )−iωq (t−t )
1̂
q
2V
q≤qD
= θ(t − t′ ) i D0 (r, t; r′ , t′ ) 1̂ ,
(−) (+) (−) (+)

(+) (−)
= θ(t′ − t) ϕ̂H0 (r′ , t′ ) , ϕ̂H0 (r, t) −
X ~ωq −iq·(r−r′ )+iω (t−t′ )
= θ(t′ − t) e q
1̂
q
2V
q≤qD
= θ(t′ − t) i D0 (r, t; r′ , t′ ) 1̂ ;
pentru ultimele două rezultate ale contracţiilor s-a utilizat expresia funcţiei Green fononice libere
(13.52), luând ı̂n considerare restricţiile temporale impuse de funcţiile Heaviside.
Deoarece operaţia de contractare a operatorilor este distributivă, din relaţiile (13.58) se obţine
contracţia ı̂ntre doi operatori de câmp fononici totali:
(+) (−) (+) (−)
ϕH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ ) = ϕ̂H0 (r, t) + ϕ̂H0 (r, t) ϕ̂H0 (r′ , t′ ) + ϕ̂H0 (r′ , t′ )
(+) (+) (−) (−)
= ϕH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ ) + ϕH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ )
(+) (−) (−) (+)
+ ϕH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ ) + ϕH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ )
= θ(t − t′ ) i D0 (r, t; r′ , t′ ) 1̂ + θ(t′ − t) i D0 (r, t; r′ , t′ ) 1̂
= i D0 (r, t; r′ , t′ ) 1̂ ;
conform rezultatului precedent contracţia ı̂ntre doi operatori de câmp fononici ı̂n formularea Dirac
este un operator banal, iar valoarea contracţiei este funcţia Green fononică liberă:
ϕH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ ) = i D0 (r, t; r′ , t′ ) . (13.59)
Rezultatele anterioare sunt similare cu rezultatele pentru sistemul fermionic, dar ı̂n cazul fononic
apar simplificări datorate faptului că operatorul de câmp fononic este hermitic.
Este important de remarcat că teorema Wick, prezentată ı̂n Subsecţiunea 3.1.3, este valabilă
independent de natura operatorilor de câmp (bosonici sau fermionici); ca urmare teorema Wick
este valabilă pentru câmpul fononic.
13.2.2 Funcţii Green electronice

Se consideră sistemul electronic cu interacţiile coulombiene descrise ı̂n aproximaţia Hartree-
Fock, aşa cum s-a procedat ı̂n Subsecţiunea 13.1.5. Ca urmare, proprietăţile funcţiilor Green
electronice ı̂n cazul prezent sunt de tipul proprietăţilor funcţiilor Green fermionice ı̂n formalismul
de temperatură nulă, care au fost studiate ı̂n Secţiunea (3.2); singura deosebire este substi-
tuirea interacţiilor bi-particulă fermionice prin interacţiile electroni-fononi, precum şi absenţa
câmpurilor externe.
Funcţia Green cauzală uni-particulă se defineşte ı̂n mod similar cu formula (3.44)

hΨ0 | T ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) ≡ − i ,
hΨ0 |Ψ0 i
unde |Ψ0 i este vectorul stării fundamentale a sistemului electroni-fononi ı̂n formularea Heisenberg.
De asemenea, se pot defini funcţii Green retardată, avansată şi multi-particule, la fel ca ı̂n
Subsecţiunea 3.2.1.
Pe baza similitudinii menţionate anterior, rezultă că funcţia Green electronică are prorietăţile
generale (ı̂n particular reprezentări Lehmann) evidenţiate ı̂n Subsecţiunea 3.2.2 şi interpretarea
fizică discutată ı̂n Subsecţiunea 3.2.4. Se observă că ı̂n cazul prezent funcţia Green electronică
este diagonală ı̂n indicii de spini
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) = δσσ′ G(r, t; r′ , t′ ) ,
deoarece interacţia electroni-fononi este independentă de spinul electronic. De asemenea, funcţia

Green liberă este de tipul studiat ı̂n Subsecţiunea 3.2.3. Pentru a nu face repetiţii simple se vor
omite prezentările proprietăţilor funcţiei Green electronice care sunt la fel cu cele ale funcţiei
Green corespondente pentru sistemul fermionic cu interacţii binare.
Singura deosebire notabilă este ecuaţia de evoluţie a funcţiei Green, care este discutată ı̂n
Subsecţiunea 3.2.5 pentru cazul general al sistemului fermionic cu interacţii binare şi ı̂n prezenţa
unui câmp extern. În cazul prezent se consideră electronii pe stări uni-particulă efective cu masa
m∗ , conform aproximaţiei Hartree-Fock şi ı̂n interacţie cu fononii, conform aproximaţiei Fröhlich;
ca urmare, hamiltonianul sistemului este
Ĥ = Ĥe + Ĥf0 + Ĥe−f ,
la fel ca ı̂n Subsecţiunea 13.1.5. Atunci, efectuând operaţii similare cu cele din Subsecţiunea 3.2.5
se obţine ecuaţia diferenţială a funcţiei Green electronice ı̂n următoarea formă:
∂ ~2 1
i~ + ∇2
G(r, t; r′ , t′ ) = ~ δ(r − r′ ) δ(t − t′ ) + Γ(r′ , t′ ; r, t | r, t) , (13.60)
∂t 2m∗ 2
unde Γ(r′ , t′ ; r, t | r, t) este funcţia vertex, definită prin formula (13.50) şi care intervine, de ase-
menea, ı̂n ecuaţia diferenţială a funcţiei Green fononice (13.49).
Demonstraţie:
Derivata temporală a funcţiei Green se calculează la fel ca ı̂n Subsecţiunea 3.2.5 pe baza identităţii
∂ h ∂ i
i~ T Â(t) · B̂(t′ ) = i~ δ(t − t′ ) Â(t) , B̂(t) + + T i~ Â(t) · B̂(t′ ) ,
∂t ∂t
de unde rezultă
∂
i~ T ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) = i~ δ(t − t′ ) ψ̂σH (r, t) , ψ̂σ† ′ H (r′ , t) +
∂t
h ∂ i
+ T i~ ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) .
∂t
Atunci derivata temporală a funcţiei Green electronice devine:

∂ ′ ′ ∂ hΨ0 | T ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
i~ Gσσ ′ (r, t; r , t ) = i~ (− i)
∂t ∂t hΨ0 |Ψ0 i
−i ∂
= hΨ0 | i~ T ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
hΨ0 |Ψ0 i ∂t
−i
= hΨ0 | i~ δ(t − t′ ) ψ̂σH (r, t) , ψ̂σ† ′ H (r′ , t) + |Ψ0 i
hΨ0 |Ψ0 i
−i h ∂ i
+ hΨ0 | T i~ ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i .
hΨ0 |Ψ0 i ∂t
În primul termen anti-comutatorul sincron al operatorilor de câmp electronici se calculează cu

relaţia (2.88a)
ψ̂σH (r, t) , ψ̂σ† ′ H (r′ , t) + = δσσ ′ δ(r − r′ ) 1̂ ,
astfel ı̂ncât acest termen devine
−i
hΨ0 | i~ δ(t − t′ ) ψ̂σH (r, t) , ψ̂σ† ′ H (r′ , t) + |Ψ0 i
hΨ0 |Ψ0 i
−i
= hΨ0 | i~ δ(t − t′ ) δσσ ′ δ(r − r′ ) 1̂ |Ψ0 i = ~ δσσ ′ δ(r − r′ ) δ(t − t′ ) .
hΨ0 |Ψ0 i
Pentru al doilea termen se utilizează ecuaţia diferenţială a operatorului de câmp electronic (13.40)
−i h ∂ i
hΨ0 | T i~ ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
hΨ0 |Ψ0 i ∂t
−i hn −~2 o i
= hΨ0 | T ∗
∇2 ψ̂σH (r, t) + γ ϕ̂H (r, t) ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
hΨ0 |Ψ0 i 2m

−~ 2
2 hΨ0 | T ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
= ∇ (− i)
2m∗ hΨ0 |Ψ0 i

hΨ0 | T ϕ̂H (r, t) ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
− iγ ;
hΨ0 |Ψ0 i
ı̂n ultimul rezultat primul termen conţine funcţia Green electronică şi se comută operatorii celui
de-al doilea termen, astfel că apare un factor de semn prin permutarea operatorilor electronici ı̂n
interiorul produsului cronologic, astfel că rezultă
−i h ∂ i
hΨ0 | T i~ ψ̂σH (r, t) · ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
hΨ0 |Ψ0 i ∂t

−~ 2
2 ′ ′ hΨ0 | T ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) ψ̂σH (r, t) ϕ̂H (r, t) |Ψ0 i
= ∇ Gσσ ′ (r, t; r , t ) + iγ .
2m∗ hΨ0 |Ψ0 i
Pe baza rezultatelor precedente se obţine următoarea ecuaţie diferenţială a funcţie Green electro-
nice:
∂ −~2 2
i~ Gσσ ′ (r, t; r′ , t′ ) = ~ δσσ ′ δ(r − r′ ) δ(t − t′ ) + ∇ Gσσ ′ (r, t; r′ , t′ )
∂t 2m∗
†
hΨ0 | T ψ̂σ ′ H (r′ , t′ ) ψ̂σH (r, t) ϕ̂H (r, t) |Ψ0 i
+ iγ .
hΨ0 |Ψ0 i
Ecuaţia precedentă se simplifică dacă se utilizează proprietatea funcţiei Green electronice de a fi
diagonală ı̂n indicii de spin, astfel că funcţia Green scalară este
1 X
G(r, t; r′ , t′ ) = Gσσ (r, t; r′ , t′ ) ,
2s + 1 σ
unde spinul electronic este s = 21 ; ı̂n consecinţă, ecuaţia diferenţială devine

∂ ~2
2
i~ + ∇ G(r, t; r′ , t′ ) = ~ δ(r − r′ ) δ(t − t′ )
∂t 2m∗
†
1 X hΨ0 | T ψ̂σH (r , t ) ψ̂σH (r, t) ϕ̂H (r, t) |Ψ0 i
′ ′
+ iγ .
2 σ hΨ0 |Ψ0 i
În membrul drept al ultimei ecuaţii s-a format funcţia vertex, definită prin relaţia (13.50), astfel
că s-a obţinut ecuaţia (13.60).
13.2.3 Analiza diagramatică la temperatură nulă

A. Formularea problemei
A1. Se consideră sistemul constituit din electroni şi reţeaua cristalină, care au următoarele
caracteristici:
i. Electronii au interacţii coulombiene şi sunt localizaţi ı̂n interiorul fondului inert de sar-
cină pozitivă (care asigură condiţia de neutralitate electrică); hamiltonianul sistemului electronic
ı̂mpreună cu fondul pozitiv (modelul “jellium”) este dat de formula (7.10)
0
Ĥel = Ĥel + Ûel′ ,
0
unde hamiltonianul cinetic (Ĥel ) şi hamiltonianul coulombian efectiv (Ûel′ ) sunt descrişi prin
relaţiile (7.11)
X
0
Ĥel = ε0k â†k,σ âk,σ ,
k,σ
1 X X′ X
Ûel′ = ve(q) â†k σ â†k′ σ′ âk′ +q σ′ âk−q σ ;
2V ′ q ′
k,k σ,σ
(q6=0)
se observă că efectul fondului inert este absenţa termenilor cu transfer de impuls nul (q = 0) din
hamiltonianul coulombian.
ii. Reţeaua ı̂n vibraţie armonică este reprezentată de fononi care se consideră liberi, adică
sunt absente interacţiile mutuale dintre fononi şi interacţiile cu electronii; de asemenea se utilizeaă
aproximaţia Debye, care implică o lege de dispersie acustică şi o valoare maximă pentru frecvenţa
de vibraţie (respectiv pentru numărul de undă). În aceste condiţii hamiltonianul fononic este dat
de formula (13.10)
X
Ĥf = Ĥf0 = ~ ωq dˆq† dˆq + 12 1̂ .
q
(q≤qD )
iii. Cele două sisteme specificate anterior (electronii şi fononii) interacţionează, iar hamilto-
nianul corespunzător interacţiei electroni-fononi se aproximează ı̂n forma Fröhlich (13.28)
Z X
Ĥe−f ≈ γ d3 r ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) ϕ̂(r) .
V σ
Sistemul total (electroni şi fononi ı̂n interacţie) are hamiltonianul dat de formula (13.33):
Ĥ = Ĥel + Ĥf + He−f .
Pentru sistemul total se definesc funcţii Green uni-particulă cauzale (exacte):

i. funcţia Green electronică este definită prin generalizarea formulei (3.44)

hΨ0 | T ψ̂σH (r, t) ψ̂σ† ′ H (r′ , t′ ) |Ψ0 i
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) ≡ − i , (13.61)
hΨ0 |Ψ0 i
ii. funcţia Green fononică este definită prin generalizarea formulei (13.41)

′ ′ Ψ0 T ϕ̂H (r, t) ϕ̂H (r′ , t′ ) Ψ0
D(r, t; r , t ) ≡ − i
, (13.62)
Ψ 0 Ψ 0

unde Ψ0 este vectorul stării fundamentale a sistemului electroni-fononi.
A2. Pentru a construi dezvoltarea ı̂n serie de perturbaţie, se consideră sistemul liber care este
asociat sistemului definit anterior, dar ı̂n care nu există interacţii; prin urmare, sunt absente atât
interacţiile mutuale electronice, cât şi interacţiile electroni-fononi. Pe baza definiţiei, sistemul
liber are următoarele caracteristici:
i. Hamiltonianul este
0
Ĥ0 = Ĥel + Ĥf0 . (13.63)
Se observă că hamiltonianul sistemului liber total este sumă de doi hamiltonieni care acţionează
ı̂n sub-spaţii Fock diferite, astfel că se produce decuplarea subsistemului electroni liberi de sub-
sistemul fononi liberi.
ii. Starea fundamentală a sistemului liber total este decompozabilă ı̂n stări fundamentale ale
subsistemelor: el f
Φ0 = Φ Φ , (13.64)
0 0
unde starea fundamentală a subsistemului electroni liberi este starea Fermi

el Y
Φ = |1k,σ i ,
0
k,σ
(k<kF )
iar starea fundamentală a sistemului de fononi liberi este starea de vid fononic
f Y
Φ0 = |0q i .
q
(q<qD )
iii. Funcţiile Green uni-particulă cauzale se definesc prin adaptarea definiţiilor generale la
cazul sistemului liber; deoarece operatorii de câmp ai subsistemelor acţionează numai asupra
vectorilor de stare din sub-spaţiul Fock al subsistemului considerat, rezultă că cele două funcţii
Green sunt definite numai cu mărimi ale subsistemelor.
• Funcţia Green electronică liberă este

hΦ0 | T ψ̂σH0 (r, t) ψ̂σ† ′ H0 (r′ , t′ ) |Φ0 i
G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) ≡ −i
hΦ0 |Φ0 i

hΦ0 | T ψ̂σH0 (r, t) ψ̂σ† ′ H0 (r′ , t′ ) |Φel
el
0i
= −i el el
,
hΦ0 |Φ0 i
adică se reduce la definiţia (3.68) şi a fost studiată anterior ı̂n Subsecţiunea 3.2.3.
Transformata Fourier spaţio-temporală a funcţiei Green pentru electronii liberi este dată
de formula (3.70)
1
e 0 (k, ω) =
G
• Funcţia Green fononică liberă este

0 ′ ′ hΦ0 | T ϕ̂H0 (r, t) ϕ̂H0 (r′ , t′ ) |Φ0 i
D (r, t; r , t ) ≡ − i
hΦ0 Φ0

hΦf0 | T ϕ̂H0 (r, t) ϕ̂H0 (r′ , t′ ) |Φf0 i
= −i ,
hΦf0 |Φf0 i
adică se reduce la definiţia (13.51).

Transformata Fourier spaţio-temporală a funcţiei Green pentru fononii liberi este dată de
formula (13.53)
~ ωq2
e 0 (q, ω) = θ(qD − q)
D 2 2 .
ω − ωq + i η η→0+
A3. Dezvoltarea perturbativă pentru funcţiile Green ale sistemului electroni-fononi se obţine
pe baza următoarelor rezultate generale:
i. Metoda de introducere adiabatică a interacţiei, care conduce la teorema Gell-Mann şi Low,
luând ca hamiltonian de interacţie Ĥ ′ = Ûel′ + Ĥe−f ;
ii. Teorema Feynman-Dyson, exprimată prin formula (2.152) pentru seria de perturbaţie:

hΨ0 |T B̂H (t) · ĈH (t′ ) |Ψ0 i
hΨ0 |Ψ0 i
Z Z ∞
1 −i n ∞
X∞
′ ′

dt1 · · · dtn hΦ0 |T ĤH (t1 ) · · · ĤH (tn ) · B̂H0 (t) · ĈH0 (t′ ) |Φ0 i
n! ~ −∞ −∞
0 0
= n=0 ∞ Z ∞ Z ∞ .
X 1 −i m ′
dt1 · · · ′
dtm hΦ0 |T ĤH0 (t1 ) · · · ĤH0 (tm ) |Φ0 i
m=0
m! ~ −∞ −∞
Seria de perturbaţie pentru funcţia Green electronică se obţine pentru alegerea B̂ = ψ̂ şi Ĉ = ψ̂ †
(operatori de câmp electronici), iar seria de perturbaţie pentru funcţia Green fononică se obţine
pentru alegerea B̂ = ϕ̂ şi Ĉ = ϕ̂ (operatori de câmp fononici).
iii. Teorema Wick, exprimată prin relaţia (3.40), şi care este valabilă independent de natura
operatorilor de câmp; consecinţa importantă a acestei teoreme este exprimată prin relaţia (3.41),
care reduce media (pe starea fundamentală a sistemului liber, care se comportă ca o stare de vid)
a produsului cronologic de operatori ı̂n formularea Dirac (formularea Heisenberg liberă) la suma
tuturor contracţiilor totale ı̂ntre perechile de operatori

hΦ0 | T Â1H0 (t1 ) · · · ÂnH0 (tn ) |Φ0 i = C Â1 (t1 ), . . . , Ân (tn ) hΦ0 |Φ0 i .
iv. Contracţiile fundamentale ı̂ntre operatorii de câmp electronici (ı̂n formularea Dirac) sunt
reprezentate prin relaţiile (3.34)
ψ̂σH0 (r, t) ψ̂σ† ′ H0 (r′ , t′ ) = − ψ̂σ† ′ H0 (r′ , t′ ) ψ̂σH0 (r, t) = i G0σ′ σ (r′ , t′ ; r, t) 1̂ ,
†
ψ̂σH0 (r, t) ψ̂σ′ H0 (r′ , t′ ) = ψ̂σH0
(r, t) ψ̂σ† ′ H0 (r′ , t′ ) = 0̂ ;
contracţia ı̂ntre operatorii de câmp fononici este reprezentată prin relaţia (13.59)
ϕH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ ) = i D0 (r, t; r′ , t′ ) ,

iar contracţiile ı̂ntre operatorii de câmp electronici şi operatorul de câmp fononic sunt nule,
deoarece operatorii comută
†
ψσH0 (r, t) ϕH0 (r′ , t′ ) = ψσH0
(r, t) ϕH0 (r′ , t′ ) = 0 .
v. Teorema Brueckner simplifică seria Feynman-Dyson deoarece termenii nelegaţi se factori-

zează şi simplifică numitorul; ca urmare, seria de perturbaţie efectivă este dată numai de suma
contracţiilor care corespund la termeni legaţi:

hΨ0 |T B̂H (t) · ĈH (t′ ) |Ψ0 i
hΨ0 |Ψ0 i
X 1 −i nZ ∞
∞ Z ∞ n o
′ ′ ′
= dt1 · · · dtn C(total)
c Ĥ H0 (t 1 ) · · · Ĥ H0 (t n ) · B̂ H0 (t) · ĈH0 (t ) . (13.65)
n=0
n! ~ −∞ −∞
Seriile de perturbaţie ale funcţiilor Green, rezultate prin aplicarea teoremelor specificate anterior
au imagini diagramatice, care simplifică ı̂n mod considerabil analiza seriei perturbaţionale. De-
oarece prin efectuarea contracţiilor rezultate din consecinţa teoremei Wick (cu restricţia impusă
de teorema Brueckner) singurele contracţii nenule se reduc la funcţii Green libere (electronice şi
fononice), rezultă că termenii seriilor de perturbaţie pentru funcţiile Green (exacte) conţin pro-
duse de funcţii Green libere şi potenţiale de interacţie coulombiene integrate peste coordonatele
spaţio-temporale interne (ı̂n plus există sumări după spinii electronici interni); atunci diagra-
mele care reprezintă termenii de perturbaţie ai funcţiilor Green conţin 3 elemente cu imagine
diagramatică:
σ x
i. funcţia Green electronică liberă: G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) ≡ G0σσ′ (x, x′ ) −→
′
σ′ x
ii. funcţia Green fononică liberă: D0 (r, t; r′ , t′ ) ≡ D0 (x, x′ ) −→ x x′
iii. potenţialul de interacţie coulombiană: v(r; r′ ) ≡ v(x, x′ ) −→ x x′
′ ′
A4. Hamiltonianul de interacţie ĤH 0
(t) = ÛelH 0
(t) + Ĥe−fH0 (t) are imaginea diagramatică
definită prin părţile de vertex. Anterior, când s-a dedus expresia hamiltonianului interacţiei
electroni-fononi ı̂n aproximaţia Fröhlich, exprimată de formula (13.28), s-a arătat că interaţia
coulombiană este renormată conform aproximaţiei fazelor aleatoare (RPA): ve(q) → V e RPA (0, 0);
atunci, este necesar să se facă o tratare consecventă pentru interacţia coulombiană (ceea ce revine
la o renormare sistematică a acestei interacţii). Renormarea interacţiei coulombiene implică
includerea unei clase infinite de diagrame (diagramele inelare) ı̂n locul diagramei pentru interacţia
coulombiană bi-particulă ı̂n vid; totuşi, este necesar ca procedeul de renormare să nu conţină
repetări de termeni.
Efectul renormării interacţiei coulombiene pentru cei doi termeni ai hamiltonianului de inte-
racţie se vizualizează diagramatic astfel:
Z X †
Ĥe−fH0 (t) ≈ γ d3 r ψ̂σH0 (r, t) ψ̂σH0 (r, t) ϕ̂H0 (r, t)
σ
V
=
RPA
−→
= + + + ...
Z Z X
1
′
ÛelH (t) = d3 r d3 r′ VRPA (r − r′ , 0) ψ̂σ† H0 (r, t) ψ̂σ† ′ H0 (r′ , t) ψ̂σ′ H0 (r′ , t) ψ̂σ H0 (r, t)
0
2V
V V σ,σ′
−→ RPA
= + + + ...
Este important să se remarce faptul că situaţia prezentă conţine dificultăţi ı̂n raport cu cazul
când se considera numai sistemul electronic ı̂n modelul “jellium”, deoarece ı̂n cazul sistemului
electroni-fononi hamiltonianul de interacţie conţine 2 termeni şi ı̂n plus este necesară o renormare
a interacţiei coulombiene (fără repetiţii de termeni). Din acest motiv este necesar să se efectueze ı̂n
prealabil aproximaţii suplimentare; aproximaţia cea mai simplă care reţine elementele esenţiale ale
sistemului este aproximaţia Hartree-Fock pentru sistemul electronic (dar se păstrează aproximaţia
Fröhlich bazată pe aproximaţia fazelor aleatoare, pentru interacţia electroni-fononi).
B. Tratarea sistemului electronic ı̂n aproximaţia Hartree-Fock
Conform observaţiei făcute anterior se redefineşte modelul care descrie sistemul electroni-
fononi, prin aplicarea aproximaţiei Hartree-Fock pentru sistemul electronic. Pentru a evita po-
sibilele ambiguităţi care ar apare la o prezentare succintă, se va relua enunţul modelului cu
principalele consecinţe fundamentale.
B1. Sistemul electronic este modificat (faţă de modelul “jellium”) prin faptul că interacţia
coulombiană este tratată ı̂n aproximaţia Hartree-Fock; aceasta implică considerarea interacţiilor
coulombiene asupra unui electron din partea restului de electroni (şi reţelei inerte) printr-un efect
mediu inclus ı̂n self-energie, astfel ı̂ncât se definesc stări uni-particulă efective care includ efectul
mediu al interacţiei coulombiene.
i. Stările electronice uni-particulă efective sunt caracterizate de impuls şi componenta spinului,
adică vectorul de stare este de forma |k, σi; ca urmare, funcţia de stare (ı̂n spaţiul poziţii-
spin) este ψk,σ (r, s) = uk (r) χσ (s), unde χσ (s) este un spinor Pauli, iar funcţia proprie spaţială
uk (r) este o undă plană, conform relaţiei (6.18b). Energia unei stări uni-particulă efectivă este
εk = ε0k + ~ M f∗ (k), unde self-energia Hartree-Fock conţine numai termenul de schimb, deoarece
HF
termenul interacţiei directe (care conţine transfer de impuls nul) este anihilat de efectul fondului
inert pozitiv; ca urmare, stările uni-electronice sunt caracterizate de masa efectivă m∗ .
ii. Se definesc operatori elementari pe stările uni-particulă efective: âk,σ şi â†k,σ .
iii. Deoarece efectul aproximaţiei Hartree-Fock este ı̂nlocuirea interacţiei coulombiene bi-
particulă cu o interacţie medie, rezultă că hamiltonianul sistemului electronic se aproximează cu
un hamiltonian de tip uni-particulă:
X
Ĥe = T̂e + Ûe′ ≈ εk â†k,σ âk,σ . (13.66)
HF
k,σ
iv. Se defineşte transformarea canonică de tip particulă-gol pe stările uni-electronice efective:

( (
α̂ k,σ , (k > kF ) , α̂†k,σ , (k > kF ) ,
â k,σ = † & â†k,σ =
β̂−k,−σ , (k < kF ) ; β̂−k,−σ , (k < kF ) .
Se redefinesc energiile uni-particulă luând drept etalon energia Fermi:

(
εF + ε̃k , (k > kF ) ,
εk =
εF − ε̃k , (k < kF )
0
şi se elimină termenul Eel (care este energia fundamentală a sistemului electronic) din hamilto-
nian, astfel că se obţine:
(eff)
X X
Ĥel 0
≡ Ĥel − Eel 1̂ − εF (N̂p − N̂g ) ≈ εek α̂†k,σ α̂k,σ + (−e †
εk ) β̂k,σ β̂k,σ , (13.67)
k,σ k,σ
(k>kF ) (k<kF )
analog cu formula (3.10b), deoarece operatorii numere de particule (N̂p ) şi numere de goluri (N̂g )
au acţiuni egale.
v. Prin efectuarea transformării canonice se poate face separarea ı̂n operatorii de câmp
electronici ı̂n parte de creare şi parte de anihilare, ı̂n mod similar cu formulele (3.17) – (3.18):
X X †
X
ψ̂σ (r) = uk (r) â kσ = uk (r) β̂−k,−σ + uk (r) α̂ kσ ≡ ψ̂σ(−) (r) + ψ̂σ(+) (r) ,
k k k
(k<kF ) (k>kF )
X X X
ψ̂σ† (r) = u∗k (r) â†kσ = u∗k (r) β̂−k,−σ + u∗k (r) α̂†kσ ≡ ψ̂σ(−)† (r) + ψ̂σ(+)† (r) ;
k k k
(k<kF ) (k>kF )
(+) (−)†
atunci, părţile de anihilare, ψ̂σ (r) şi ψ̂σ (r) distrug starea fundamentală a sistemului electronic
| Φ̃el
0 i = | 0el i, care se comportă ca o stare de vid (faţă de operatorii transformaţi).
Observaţie: prin aproximaţia Hartree-Fock se tratează sistemul electronic ca un sistem fermi-
onic liber; totuşi, ı̂n cadrul acestei aproximaţii se pot trata numai stările electronice slab excitate
(k ≈ kF ), deoarece numai ı̂n aceste condiţii aproximaţia fazelor aleatoare (RPA) este compatibilă
cu aproximaţia Hartree-Fock.
Ca urmare a similitudinii formale cu sistemul fermionic liber, se obţine funcţia Green electro-
nică efectivă, ca fiind de tipul unei funcţii Green fermionice libere:
el
e el | T ψ̂ (eff ) (r, t) ψ̂ † (eff ) (r′ , t′ ) |Φ
hΦ e i
0 σĤel σ ′ Ĥ 0
′ ′
0 HF
Gσσ′ (r, t; r , t ) = − i el
≡ G0σσ′ (r, t; r′ , t′ ) ;
e el |Φ
hΦ e el i
0 0
ca urmare, transformata Fourier a funcţiei Green efective are expresia similară cu formula (3.70)
şi se reprezintă diagramatic la fel ca ı̂n cazul sistemului fermionic discutat ı̂n Secţiunea 3.3
1
e 0 ′ (k, ω) = δσσ′
G σσ −→ k (13.68)
ω − ~1 εk + i η sgn(k − kF ) η→0+
B2. Sistemul fononic liber a fost discutat ı̂n Subsecţiunile 13.1.2 şi 13.2.1; ca urmare, se vor
recapitula numai rezultatele importante pentru obţinerea seriilor de perturbaţie.
i. Stările fononice (libere) reprezintă unde longitudinale şi sunt caracterizate prin vectorul
de undă q; se consideră valabilă aproximaţia Debye, care implică o lege de dispersie acustică
(ωq = c q) şi o limită superioară pentru vectorul de undă (q ≤ qD ).
ii. Se definesc operatorii elementari pe stările fononice dˆq şi dˆ†q ; atunci operatorul de câmp
fononic este definit prin formula (13.21):
r
ϕ̂(r) = dq e + dq e .
q 2V
(q≤qD )
iii. Hamiltonianul sistemului fononic este dat de formula (13.10), ı̂n aproximaţia Debye:
X
Ĥ0 = ~ ωq dˆq† dˆq + 12 1̂ ,
q
(q≤qD )
(f)
iar starea fundamentală este starea de vid fononic: Φ0 = 0f .
iv. Funcţia Green fononică (uni-particulă cauzală) este definită prin formula (13.51)

0 ′ ′ Φ0 T ϕ̂H0 (r, t) ϕ̂H0 (r′ , t′ ) Φ0
D (r, t; r , t ) ≡ − i
,
Φ0 Φ0
iar transformata sa Fourier spaţio-temporală are expresia dată de formula (13.53) şi reprezentarea
diagramatică de tipul celei utilizate anterior
q
~ ωq2
e 0 (q, ω) = θ(qD − q)
D −→
ω 2 − ωq2 + i η
B3. Interacţia dintre sistemul electronic şi sistemul fononic, considerate iniţial sisteme libere,
este descrisă de hamiltonianul Fröhlich, care are expresia (13.28)
Z X
Ĥe−f ≈ γ d3 r ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) ϕ̂(r) .
V σ
C. Analiza diagramatică ı̂n spaţiul poziţii-timpi

C1. Conform modelului definit anterior sistemul electroni-fononi este aproximat astfel:
i. electronii sunt trataţi ı̂n aproximaţia Hertree-Fock, astfel că aceştia se comportă ca fermioni
nerelativişti liberi pe stări uni-particulă efective, având hamiltonianul Ĥe ;
ii. fononii sunt un gaz bosonic ideal cu potenţial chimic nul şi se utilizează aproximaţia Debye
(lege de dispersie acustică şi limită superioară pentru vectorul de undă) cu hamiltonianul Ĥf ;
iii. cele două subsisteme (electronii şi fononii) interacţionează conform aproximaţiei Fröhlich,
hamiltonianul de interacţie fiind Ĥe−f .
Atunci hamiltonianul sistemului (ı̂n aproximaţiile specificate anterior) este:
Ĥ = Ĥ0 + Ĥ ′ ,
unde Ĥ0 = Ĥe + Ĥf este hamiltonianul celor două subsisteme considerate fără interacţii, iar
Ĥ ′ = Ĥe−f este hamiltonianul de interacţie electroni-fononi.
Conform relaţiei (13.65), seria de perturbaţie efectivă se exprimă ı̂n termeni de integrale
temporale ale hamiltonianului de interacţie, care se scrie ı̂n mod condensat prin utilizarea notaţiei
4-vectoriale, la fel ca ı̂n cazul fermionilor la temperatura nulă discutaţi ı̂n Subsecţiunea 3.3.1:
Z ∞ Z Z ∞ X †
′ 3
dt ĤH 0
(t) = γ d r dt ψ̂σH0 (r, t) ψ̂σH0 (r, t) ϕ̂H0 (r, t)
−∞ V −∞ σ
Z X †
≡γ d4 x ψ̂σH0
(x) ψ̂σH0 (x) ϕ̂H0 (x) .
σ
′ ′
C2. Funcţia Green electronică GHF σσ′ (x; x ) ≡ Gσσ′ (x; x ), pentru simplificarea notaţiei, are seria
de perturbaţie obţinută prin particularizarea relaţiei (13.65):

′ h Ψ0 | T ψ̂σH (x) ψ̂σ† ′ H (x′ ) | Ψ0 i
i Gσσ′ (x; x ) =
h Ψ0 | Ψ0 i
X∞ Z Z ∞ n o
1 −i n ∞
= dt1 · · · dtn C(t)
c ĤH′ ′
(t1 ) · · · ĤH (tn ) ψ̂σH0 (x) ψ̂σ† ′ H0 (x′ )
n=0
n! ~ −∞ −∞
0 0
X 1 −i nZ
∞ Z X n
= γ d x1 · · · d4 xn
4
C(t)
c ψ̂σ† 1 H0 (x1 ) ψ̂σ1 H0 (x1 ) ϕ̂H0 (x1 ) ,
n=0
n! ~ σ1 ,...,σn
o
× . . . , ψ̂σ† n H0 (xn ) ψ̂σn H0 (xn ) ϕ̂H0 (xn ) , ψ̂σH0 (x) ψ̂σ† ′ H0 (x′ ) .
Contracţiile totale ale operatorilor de câmp se pot realiza numai dacă există un număr par de
hamiltonieni de interacţie; atunci, se redefinesc variabilele interne, astfel ı̂ncât să se includă numai
ordinele pare şi seria de perturbaţie se rescrie ı̂n modul următor:
i Gσσ′ (x; x′ )
Z Z Z Z
1 −i 2n 4
X ∞ X
= γ d x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n
(2n)! ~
n=0 σ1 ,σ1′ ,...,σn ,σn
′
n
× C(t)
c ψ̂σ† 1 H0 (x1 ) ψ̂σ1 H0 (x1 ) ϕ̂H0 (x1 ) , ψ̂σ† ′ H0 (x′1 ) ψ̂σ1′ H0 (x′1 ) ϕ̂H0 (x′1 ) , . . . ,
1
o
× ψ̂σ† n H0 (xn ) ψ̂σn H0 (xn ) ϕ̂H0 (xn ) , ψ̂σ† n′ H0 (x′n ) ψ̂σn′ H0 (x′n ) ϕ̂H0 (x′n ) , ψ̂σH0 (x) ψ̂σ† ′ H0 (x′ ) .
Contracţiile nenule se realizează numai ı̂ntre operatori de câmp electronici conjugaţi şi ı̂ntre
(t)
operatoril de câmp fononici; ca urmare, termenul contracţiilor totale legate Cc . . . se reduce
la suma de produse cu funcţii Green electronice libere şi funcţii Green fononice libere, iar fiecare
produs are ca imagine o diagramă legată. Deoarece termenul de ordinul n conţine 4n+2 operatori
de câmp electronici şi 2n operatori de câmp fononici, rezultă că se obţin prin contracţii 2n + 1
funcţii Green electronice şi n funcţii Green fononice.
Termenii de ordin inferior n = 0, 1 se pot calcula ı̂n mod direct.
i. În ordinul 0 se obţine funcţia Green electronică liberă:
n o
(0) †
i Gσσ′ (x; x′ ) = C(t)
c ψ̂σH0 (x) ψ̂ ′
σ H0 (x′
) = ψσH0 (x) ψσ† ′ H0 (x′ ) = i G0σσ′ (x; x′ ) ,
σ x
care are imaginea diagramatică G0σσ′ (x, x′ ) −→
σ′ x′
ii. Pentru ordinul 1 se obţine:
Z Z
(1) 1 −i 2 4 X
i Gσσ′ (x; x′ ) = γ d x1 d4 x′1
2 ~
σ1 ,σ1′
n o
† † ′ ′ ′ † ′
× C(t)
c ψ̂ (x
σ1 H0 1 ) ψ̂σ H
1 0 (x1 ) ϕ̂H0 (x1 ) , ψ̂ ′ (x
σ H0 1 ) ψ̂σ ′ H (x ) ϕ̂H (x ) , ψ̂σH (x) ψ̂ ′
1 0 1 0 1 0 σ H0 (x ) ;
1
Contracţia totală produce 4 termeni:

n o
C(t)
c ψ̂σ† 1 H0 (x1 ) ψ̂σ1 H0 (x1 ) ϕ̂H0 (x1 ) , ψ̂σ† ′ H0 (x′1 ) ψ̂σ1′ H0 (x′1 ) ϕ̂H0 (x′1 ) , ψ̂σH0 (x) ψ̂σ† ′ H0 (x′ )
1
= ψσ† 1 (x1 ) ψσ1 (x1 ) ϕ(x1 ) ψσ† ′ (x′1 ) ψσ1′ (x′1 ) ϕ(x′1 ) ψσ (x) ψσ† ′ (x′ )
1
+ ψσ† 1 (x1 ) ψσ1 (x1 ) ϕ(x1 ) ψσ† ′ (x′1 ) ψσ1′ (x′1 ) ϕ(x′1 ) ψσ (x) ψσ† ′ (x′ )
1
1
1
= −i G0σσ1 (x; x1 ) i G0σ1 σ′ (x1 ; x′ ) i G0σ1′ σ1′ (x′1 ; x′1 ) i D0 (x1 ; x′1 )
− i G0σσ1′ (x; x′1 ) i G0σ1′ σ′ (x′1 ; x′ ) i G0σ1 σ1 (x1 ; x1 ) i D0 (x1 ; x′1 )
+ i G0σσ1 (x; x1 ) i G0σ1 σ1′ (x1 ; x′1 ) i G0σ1′ σ′ (x′1 ; x′ ) i D0 (x1 ; x′1 )
+ i G0σσ1′ (x; x′1 ) i G0σ1′ σ1 (x′1 ; x1 ) i G0σ1 σ′ (x1 ; x′ ) i D0 (x1 ; x′1 ) .
Când se efectuează integrările spaţio-temporale şi sumările de spini, se utilizează schimbările de
variabile (x1 , σ1 ) ↔ (x′1 , σ1′ ) ı̂n al doilea şi ı̂n al patrulea termen şi se obţin perechi de termeni
egali (primii doi şi ultimii doi), deoarece funcţia Green fononică satisface relaţia de simetrie:
D0 (x1 ; x′1 ) = D0 (x′1 ; x1 ); atunci contribuţia de ordinul 1 la funcţia Green electronică are 2 termeni:
−i 2Z Z Xn
(1) ′
i Gσσ′ (x; x ) = γ d x1 d4 x′1
4
i G0σσ1 (x; x1 ) i G0σ1 σ1′ (x1 ; x′1 ) i G0σ1′ σ′ (x′1 ; x′ ) i D0 (x1 ; x′1 )
~ ′
σ1 ,σ1
o
− i G0σσ1 (x; x1 ) i G0σ1 σ′ (x1 ; x′ ) i G0σ1′ σ1′ (x′1 ; x′1 ) i D0 (x1 ; x′1 )
şi este reprezentată prin următoarele diagrame:

x σ
x σ
σ1
x1
σ1 σ1′
(1) x1 x′1
Gσσ′ (x, x′ ) −→ +
x′1
σ1′
x′ σ′
x′ σ′
Este important să se observe că diagramele pentru funcţiile Green electronice (când electronii
sunt consideraţi pe stări efective şi interacţionează cu fononii) sunt analoage cu diagramele pentru
funcţiile Green fermionice (când fermionii au interaţii binare şi independente de spini); regula de
corespondenţă este următoarea:
x x′ =⇒ x x′
−i −i −i −i γ 2 0
U(x, x) γ i D0 (x, x) γ= D (x, x)
~ ~ ~ ~ ~
Observaţie: interacţia coulombiană electronică a fost inclusă ı̂n stările uni-particulă electronice
efective (prin aproximaţia Hartree-Fock).
Din rezultatele precedente şi utilizând analogia cu metoda diagramatică pentru funcţiile Green
fermionice ı̂n formalismul de temperatură nulă când formionii au interacţii mutuale bi-particulă
independente de spini, rezultă regulile Feynman pentru funcţiile Green electronice ı̂n spaţiul
poziţii-timpi:
1. Topologia unei diagrame de ordinul n este identică cu topologia diagramei corespondente
pentru cazul fermionilor cu interacţii mutuale bi-particulă şi independente de spini; atunci,
topologia diagramelor este dată prin următoarele proprietăţi:
– diagrama este legată (punctele sunt legate prin linii electronice şi prin linii fononice),
având 2 puncte externe;
(
– punctele externe sunt legate de restul diagramei prin linii electronice
x σ
emergent
6
– există 2n puncte interne (un punct intern este numit vertex ) xI λµ

(se observă că un vertex este intersecţia unei linii electronice incidente, unei linii electronice
emergente şi a unei linii fononice;
– există următoarele linii: 2n+1 linii electronice (2 linii externe şi 2n−1 linii interne),
n linii fononice (interne);
x σ unde partea internă, numită inserţie de self-energie este legată
de liniile externe prin 2 puncte şi conţine ı̂n interior:
x1 λ1 – 1 linie electronică principală (x → x′ )
– ramificaţii cu linii fononice şi bucle legate de linia principală
prin linii fononice;
x′n µ′n
deoarece funcţia Green fononică se anulează la limita impulsului
nul, rezultă că sunt absente liniile fononice care conţin la un
x′ σ′ capăt o linie electronică ı̂nchisă.
x σ
– linie electronică = funcţie Green electronică liberă = G0σσ′ (x, x′ )

6
x′ σ′
0 ′
– linie fononică = funcţie Green fononică liberă x x′ = D (x, x )
– vertex = constanta de cuplaj electron-fonon I =γ

(n,j)
3. Ca rezultat al corespondenţei analitice se obţine expresia diagramei Eσσ′ (x, x′ |x, λµ).
Expresia analitică a diagramei se integrează după coordonatele spaţio-temporale ale verte-
xurilor şi se sumează peste indicii de spini interni; adică se efectuează următoarele operaţii:
Z coordonatele
Z Z spaţio-temporale
Z interne
Z (sunt 2n integrale 4-dimensionale)
d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n · · · ≡
d8n x · · ·
X X X
– sumările peste indicii de spin interni (sunt 4n sume): ··· ··· ≡ ···.
σ1 ,σ1′ ′
σn ,σn (λ,µ)
4. Factorul diagramei se calculează astfel:

• din expresia seriei de perturbaţie se observă factorul comun integralelor şi sumelor de
(n) 1 −i 2n
spini este f0 = ;
(2n)! ~
′
• ı̂n seria de perturbaţie permutările ı̂ntre hamiltonienii de interacţie ĤH0
(tj ) j produc
(n)
termeni egali, iar numărul acestor termeni egali este fp = (2n)! ;
• fiecare linie electronică şi fononică are un factor imaginar i, astfel ı̂ncât factorul total
(n)
este fi = i3n+1 = (−1)n in+1 ;
• funcţia Green (eletronică sau fononică) este definită cu un factor imaginar i, astfel
ı̂ncât punând ı̂n corespondenţă diagrama cu funcţia Green, trebuie eliminat acest
(n) 1
factor, adică apare factorul fM = ;
i
• la fel ca ı̂n cazul fermionilor cu interacţii bi-particulă, fiecare buclă ı̂nchisă formată
cu linii electronice introduce un factor de semn, datorită inversării contracţiilor ı̂ntre
operatorii de câmp electronici, astfel ı̂ncât factorul total al diagramei cu L bucle elec-
(n)
tronice ı̂nchise este fL = (−1)L .
Pe baza argumentelor anterioare rezultă factorul efectiv al unei diagrame de ordinul n cu
L bucle fermionice ı̂nchise:
i 2n
(n) (n) (n) (n) (n)
fj = f0 · fp(n) · fi · fM · fL = (−1)L .
~
5. Termenul perturbaţional de ordinul n al funcţiei Green electronică se obţine prin sumarea

tuturor contribuţiilor de la diagramele topologic distincte:
(n)
X(n) (n)Z X (n,j)
Gσσ′ (x, x′ ) = fj d8n x Eσσ′ (x, x′ |x, λµ) .
j (λ,µ)
Regulile Feynman precedente se pot simplifica pe baza faptului că funcţia Green electronică liberă
este diagonală ı̂n indicii de spin: G0σσ′ (x, x′ ) = δσ,σ′ G0 (x, x′ ); atunci se pot efectua ı̂n mod banal
sumările după indicii de spini interni şi rezultatul este un factor global δσ,σ′ , iar fiecare buclă
electronică ı̂nchisă introduce un factor multiplicativ suplimentar de spin (2s + 1) = 2. Atunci,
rezultatul sumărilor peste indicii de spini interni este
X (n,j)
Gσσ′ (x, x′ |x, λµ) ∼ δσ,σ′ 2Lj .
(λ,µ)
Conform observaţiei precedente se pot redefini Regulile Feynman pentru funcţia Green elec-
tronică astfel:
1. Regulile topologice rămân nemodificate, dar nu se mai notează indicii de spini electronici.
2. Regulile de corespondenţă analitică pentru elementele diagramei devin:
x
– linie electronică = funcţie Green electronică liberă = G0 (x, x′ )
6
x′
0 ′

3. Ca rezultat al corespondenţei analitice se obţine expresia diagramei E (n,j) (x, x′ |x) şi această
expresie analitică a diagramei se integrează după coordonatele spaţio-temporale ale verte-
xurilor
Z Z Z Z Z
4 4 ′ 4 4 ′
d x1 d x1 · · · d xn d xn · · · ≡ d8n x · · ·
i 2n Lj −1 n
(n)
4. Factorul diagramei este fj = (−1)(2s + 1) = (−2)Lj .
~ ~2
5. Termenul perturbaţional de ordinul n al funcţiei Green electronice se obţine prin sumarea
(n)
X(n) (n)Z
Gσσ′ (x, x′ ) = δσ,σ′ fj d8n x E (n,j) (x, x′ |x)
j
X(n) Z Z Z Z
(n)
= δσ,σ′ fj 4
d x1 d4 x′1 . . . d xn d4 x′n E (n,j) (x, x′ |x1 , x′1 ; . . . ; xn , x′n ) .
4
C3. Funcţia Green fononică se obţine, de asemenea, prin particularizarea relaţiei (13.65):

′ h Ψ0 | T ϕ̂H (x) ϕ̂H (x′ ) | Ψ0 i
i D(x; x ) =
h Ψ0 | Ψ0 i
Z Z ∞
1 −i n ∞
n o
X∞
′ ′ ′
= dt1 · · · dtn C(t)
c ĤH (t 1 ) · · · Ĥ H (t n ) ϕ̂H0 (x) ϕ̂H0 (x )
n=0
n! ~ −∞ −∞
0 0
Z Z
1 −i n 4 n
X∞ X
= γ d x1 · · · d4 xn C(t)
c ψ̂σ† 1 H0 (x1 ) ψ̂σ1 H0 (x1 ) ϕ̂H0 (x1 ) ,
n=0
n! ~ σ1 ,...,σn
o
†
× . . . , ψ̂σn H0 (xn ) ψ̂σn H0 (xn ) ϕ̂H0 (xn ) , ϕ̂H0 (x) ϕ̂H0 (x′ ) .
Contracţiile totale ale operatorilor de câmp se pot realiza numai dacă există un număr par de
hamiltonieni de interacţie; atunci, se redefinesc variabilele interne, astfel ı̂ncât să se includă numai
ordinele pare şi seria de perturbaţie se rescrie ı̂n modul următor:
i D(x; x′ )
Z Z Z Z
1 −i 2n 4
X∞ X
= γ d x1 d x1 · · · d xn d4 x′n
4 ′ 4
(2n)! ~
n=0 σ1 ,σ1′ ,...,σn ,σn
′
n
× C(t)
1
o
× ψ̂σ† n H0 (xn ) ψ̂σn H0 (xn ) ϕ̂H0 (xn ) , ψ̂σ† n′ H0 (x′n ) ψ̂σn′ H0 (x′n ) ϕ̂H0 (x′n ) , ϕ̂H0 (x) ϕ̂H0 (x′ ) .
La fel ca ı̂n cazul seriei de perturbaţie pentru funcţia Green electronică, ı̂n cazul prezent contrac-
ţiile nenule se realizează numai ı̂ntre operatori de câmp electronici conjugaţi şi ı̂ntre operatoril
(t)
de câmp fononici; ca urmare, termenul contracţiilor totale legate Cc . . . se reduce la suma
de produse cu funcţii Green electronice libere şi funcţii Green fononice libere, iar fiecare produs
are ca imagine o diagramă legată. Deoarece termenul de ordinul n conţine 4n operatori de câmp
electronici şi 2n + 2 operatori de câmp fononici, rezultă că se obţin prin contracţii 2n funcţii
Green electronice şi n + 1 funcţii Green fononice.
Termenii de ordin inferior n = 0, 1 se pot calcula ı̂n mod direct.

i. În ordinul 0 se obţine funcţia Green fononică liberă:

i D(0) (x; x′ ) = C(t)
c ϕ̂H0 (x) ϕ̂†H0 (x′ ) = ϕH0 (x) ϕH0 (x′ ) = i D0 (x; x′ ) ,
care are imaginea diagramatică D0 (x, x′ ) −→ x x′
ii. Pentru ordinul 1 se obţine:
Z Z
1 −i 2 4 X
i D(1) (x; x′ ) = γ d x1 d4 x′1
2 ~
σ1 ,σ1′
n o
× C(t)
c ψ̂σ† 1 H0 (x1 ) ψ̂σ1 H0 (x1 ) ϕ̂H0 (x1 ) , ψ̂σ† ′ H0 (x′1 ) ψ̂σ1′ H0 (x′1 ) ϕ̂H0 (x′1 ) , ϕ̂H0 (x) ϕ̂H0 (x′ ) ;
1
Contracţia totală produce 2 termeni legaţi:

n o
C(t)
c ψ̂σ† 1 H0 (x1 ) ψ̂σ1 H0 (x1 ) ϕ̂H0 (x1 ) , ψ̂σ† ′ H0 (x′1 ) ψ̂σ1′ H0 (x′1 ) ϕ̂H0 (x′1 ) , ϕ̂H0 (x) ϕ̂H0 (x′ )
1
= ψσ† 1 (x1 ) ψσ1 (x1 ) ϕ(x1 ) ψσ† ′ (x′1 ) ψσ1′ (x′1 ) ϕ(x′1 ) ϕ(x) ϕ(x′ )
1
+ ψσ† 1 (x1 ) ψσ1 (x1 ) ϕ(x1 ) ψσ† ′ (x′1 ) ψσ1′ (x′1 ) ϕ(x′1 ) ϕ(x) ϕ(x′ )
1
= − i G0σ1 σ1′ (x1 ; x′1 ) i G0σ1′ σ1 (x′1 ; x1 ) i D0 (x; x1 ) i D0 (x′1 ; x′ )

− i G0σ1 σ1′ (x1 ; x′1 ) i G0σ1′ σ1 (x′1 ; x1 ) i D0 (x; x′1 ) i D0 (x1 ; x′ ) .
Se efectuează integrările spaţio-temporale şi sumările de spini, iar apoi se fac schimbările de
variabile (x1 , σ1 ) ↔ (x′1 , σ1′ ) şi se obţine că cei doi termeni sunt egali, deoarece funcţia Green
fononică satisface relaţia de simetrie: D0 (x1 ; x′1 ) = D0 (x′1 ; x1 ); atunci contribuţia de ordinul 1 la
funcţia Green electronică are 1 termen:
−i 2Z Z X
i D(1) = γ d4 x1 d4 x′1 (−1) i G0σ1 σ1′ (x1 ; x′1 ) i G0σ1′ σ1 (x′1 ; x1 ) i D0 (x; x1 ) i D0 (x′1 ; x′ )
~ ′
σ1 ,σ1
şi este reprezentată prin următoarea diagramă:

σ1 σ1′
D(1) (x, x′ ) −→ x x′
x1 x′1
Din rezultatele precedente şi utilizând analogia cu regulile diagramatice pentru funcţiile Green
electronice, rezultă regulile Feynman pentru funcţiile Green fononice ı̂n spaţiul poziţii-timpi:
1. Topologia unei diagrame de ordinul n este caracterizată prin următoarele proprietăţi:
– diagrama este legată (puncte sunt legate prin linii fononice şi prin linii electronice), având
2 puncte externe;
( x
incident
– punctele externe sunt legate de restul diagramei prin linii fononice
emergent x′
– există 2n puncte interne (numite vertexuri) I

x λµ

(se observă că un vertex este intersecţia unei linii electronice incidente, unei linii electronice
emergente şi a unei linii fononice, la fel ca la diagramele pentru funcţiile Green electronice);
– există următoarele linii: n + 1 linii fononice (2 linii externe şi n − 1 linii interne),
2n linii electronice (interne);
unde partea internă, este de tipul unei inserţii de pola-
rizare electronică şi este legată de liniile externe fononice
prin 2 puncte; deoarece funcţia Green fononică se anulează
σ1 σn′
la limita impulsului nul, rezultă că sunt absente liniile fo-
x x′
x1 x′n nonice care conţin la un capăt o linie electronică ı̂nchisă.
2. Elementele unei diagrame sunt identice cu cele utilizate pentru funcţiile Green electronice:
x σ
– linie electronică = funcţie Green electronică liberă = G0σσ′ (x, x′ )

6
x′ σ′
0 ′

3. Ca rezultat al corespondenţei analitice se obţine expresia diagramei F (n,j) (x, x′ |x, λµ).
Expresia analitică a diagramei se integrează după coordonatele spaţio-temporale ale verte-
xurilor şi se sumează peste indicii de spini interni; adică se efectuează următoarele operaţii:
Z coordonatele
Z Z spaţio-temporale
Z interne
Z (sunt 2n integrale 4-dimensionale)
d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n · · · ≡
d8n x · · ·
X X X
σ1 ,σ1′ ′
σn ,σn (λ,µ)
4. Factorul diagramei se calculează la fel ca pentru funcţiile Green electronice, astfel că factorul
efectiv al unei diagrame de ordinul n cu L bucle fermionice ı̂nchise este:
i 2n
(n) (n) (n) (n) (n)
fj = f0 · ·fi · fM · fp(n) · fL = (−1)L .
~
5. Termenul perturbaţional de ordinul n al funcţiei Green fononică se obţine prin sumarea

X(n) (n)Z X
D(n) (x, x′ ) = fj d8n x F (n,j) (x, x′ |x, λµ) .
j (λ,µ)
Din motive identice cu cele prezentate pentru funcţiile Green electronice, este convenabil să se
efectueze ı̂n prealabil sumările după indicii de spini electronici şi să se extragă factorii imaginari
din regulile de corespondenţă analitică a elementelor de diagrame; ca urmare, rezultă regulile
Feynman simplificate (pentru funcţia Green fononică):
1. Regulile topologice rămân nemodificate, dar nu se mai notează indicii de spini electronici.
2. Regulile de corespondenţă analitică pentru elementele diagramei se simplifică, deoarece

liniile electronice nu mai conţin indicii de spin (la fel ca ı̂n cazul electronic):
x
– linie electronică = funcţie Green electronică liberă = G0 (x, x′ )
6
x′
0 ′

3. Ca rezultat al corespondenţei analitice se obţine expresia diagramei F (n,j) (x, x′ |x) şi această
expresie analitică a diagramei se integrează după coordonatele spaţio-temporale ale verte-
xurilor
Z Z Z Z Z
d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n · · · ≡ d8n x · · ·
i 2n Lj −1 n Lj

(n)
4. Factorul diagramei este fj = (−1)(2s + 1) = 2
−2 .
~ ~
5. Termenul perturbaţional de ordinul n al funcţiei Green fononice se obţine prin sumarea
X(n) (n)Z
′
(n)
D (x, x ) = fj d8n x D(n,j) (x, x′ |x)
j
X(n) Z Z Z Z
(n)
= fj d x14
d4 x′1 . . . d xn d4 x′n F (n,j) (x, x′ |x1 , x′1 ; . . . ; xn , x′n ) .
4
D. Analiza diagramatică ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă

Modelul formulat anterior pentru sistemul electroni-fononi implică faptul că acest sistem este
conservativ şi omogen; ca urmare, funcţiile Green electronică şi fononică au transformate Fourier
spaţio-temporale simple:
Z
d4 ′
e σ,σ′ (k) ,
Gσ,σ′ (x, x′ ) = 4
eik·(x−x) G
R 4 (2π)
Z
d4 ′
e
D(x, x′ ) = 4
eiq·(x−x) D(q) .
R 4 (2π)
Transformarea Fourier are următoarele proprietăţi importante pentru seriile de perturbaţie ale
funcţiilor Green:
i. se conservă produsele de convoluţie, astfel că diagramele pentru termenii perturbaţionali
ai funcţiilor Green au aceeaşi topologie ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă ca şi ı̂n spaţiul poziţii-timpi;
ii. se conservă 4-impulsul ı̂n fiecare vertex, conform imaginii diagramatice din figura 13.1.
k+q
Figura 13.1: Conservarea 4-impulsului ı̂n vertex.
Pe baza observaţiilor anterioare şi luând ı̂n considerare similitudinea cu cazul fermionilor care
au interacţii binare, se formulează Regulile Feynman ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă pentru funcţiile
Green electronică şi fononică:
1. Topologiile diagramelor sunt identice cu cele ale diagramelor corespondente din spaţiul
poziţii-timpi (care au fost prezentate ı̂n mod detaliat anterior); ca urmare o diagramă de
ordinul n este legată, are 2n vertexuri şi 3n + 1 linii:
• pentru diagrama funcţiei Green electronică sunt 2 linii electronice externe, 2n − 1 linii
electronice interne şi n linii fononice (interne);
• pentru diagrama funcţiei Green fononică sunt 2 linii fononice externe, n − 1 linii
fononice interne şi 2n linii electronice (interne).
Atunci structura topologică generală a diagramelor pentru funcţia Green electronică este:
e
G(k) = k
unde partea internă a diagramei este o inserţie de self-energie;

pentru funcţia Green fononică structura topologică generală a diagramelor este
q
e
D(q) = q q
unde partea internă a diagramei este o inserţie de polarizare.

2. Corespondenţa analitică a elementelor grafice ale diagramelor este următoarea:
σ
• linia electronică e 0 ′ (k)

=G
6
k σσ
σ′
q
e 0 (q)
• linia fononică =D
• vertexul I =γ

3. Se atribuie un 4-impuls orientat pe toate liniile electronice şi fononice, astfel ı̂ncât să fie
satisfăcute legile de conservare a 4-impulsurilor ı̂n fiecare vertex.
Observaţie: 4-impulsurile externe (incident şi emergent) sunt egale: pin = pout ≡ p şi
qin = qout ≡ q (argumentarea este identică cu cea prezentată ı̂n Subsecţiunea 3.3.2 pentru
fermionii cu interacţii mutuale binare).
4. Se efectuează integrări pentru toate 4-impulsurile interne independente (numărul de 4-
impulsuri interne independente este Nk = (3n + 1) − 2n − 1 = n) şi sumări după indicii de
spini electronici interni (numărul de sumări ı̂n raport cu indicii de spini este Ns = 2n).
5. Factorul diagramei este acelaşi ca ı̂n cazul diagramelor din spaţiul poziţii-timp:
i 2n
(n)
fj = (−1)Lj ,
~
unde Lj este numărul de bucle electronice ı̂nchise.
6. Termenii perturbaţionali de ordinul n al funcţiei Green electronice şi al funcţiei Green
fononice se obţin prin sumarea tuturor contribuţiilor de la diagramele topologic distincte:
X(n) (n)Z X
G(n) (k) = fj d8n p E (n,j) (k|p, λµ) ,
j (λ,µ)
X(n) Z X
(n)
D(n) (q) = fj d8n p F (n,j) (q|p, λµ) .
j (λ,µ)
7. Deoarece funcţia Green fononică liberă se anulează la limita vectorului de undă nul:
e 0 (q, ω) −→ 0 ,
D
q→0
rezultă că ı̂n seriile de perturbaţie ale funcţiilor Green nu apar ter-
menii care corespund la diagrame cu linii fononice ce au impuls nul;
acest tip de diagrame, care trebuie să fie neglijate, au sub-unităţi k
legate de restul diagramei numai printr-o linie fononică (terminolo- q=0
gia ı̂n limba engleză este tadpole diagrams, care s-ar traduce prin k
“diagrame mormoloc”).
În figura alăturată este reprezentată schematic o diagramă tadpole.
În mod similar cu situaţia pentru diagramele din spaţiul poziţii-timp, este convenabil să se uti-
lizeze regulile Feynmann simplificate, obţinute prin efectuarea sumărilor peste indicii de spini
electronici. Ca urmare, regulile Feynman simplificate pentru funcţiile Green electronică şi fono-
nică, ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă sunt următoarele:
1. Topologia diagramelor este identică cu cea din spaţiul poziţii-timpi; se exclud ı̂n mod sis-
tematic diagramele tadpole.
2. Regulile de corespondenţă analitică pentru elementele grafice ale diagramelor sunt sim-
plificate prin faptul că nu se mai notează spinii electronici, astfel că linia electronică repre-
zintă partea scalară a funcţiei Green eletronice:
i. linia electronică e 0 (k)

=G
6k
q
ii. linia fononică e 0 (q)
=D
iii. vertexul I =γ

3. Se atribuie un 4-impuls orientat pe toate liniile electronice şi fononice, astfel ı̂ncât să fie
satisfăcute legile de conservare a 4-impulsurilor ı̂n fiecare vertex; 4-impulsurile externe
(incident şi emergent) sunt egale.
4. Se efectuează integrări pentru toate 4-impulsurile interne independente (sunt n integrale
4-dimensionale).
5. Factorul diagramei este acelaşi ca ı̂n cazul diagramelor din spaţiul poziţii-timp:
i 2n Lj −1 n
(n)
fj = (−1)(2s + 1) = (−2)Lj ,
~ ~
unde Lj este numărul de bucle electronice ı̂nchise.
6. Termenii perturbaţionali de ordinul n al funcţiei Green electronice şi al funcţiei Green
fononice se obţin prin sumarea tuturor contribuţiilor de la diagramele topologic distincte.
Termenii perturbaţionali de ordine inferioare (n ≤ 2) au următoarele reprezentări diagramatice
(pentru ordinele n = 0 şi n = 1 se prezintă, de asemenea, expresiile analitice).
e
G (funcţia Green electronică):
e (0) (k) =
G e 0 (k) .
=G
k
k
Z
e (1) (k) = k − q e 0 (k) · γ2 d4 q e0 e 0 (q) · G
e0 (k) .
G q =G G (k − q) D
~2 R 4 (2π) 4
k
Se observă că a fost omisă diagrama tadpole de ordinul 1 (pentru funcţia Green electronică):
k
q=0
k′
k
În ordinul 2 funcţia Green electronică este reprezentată prin următoarele 4 diagrame (se omite
prezentarea expresiilor analitice corespondente):
e (2) (k) =
G + + +
ı̂n acest caz au fost omise cele 6 diagrame tadpole de ordinul 2 (pentru funcţia Green electro-
nică):
; ; ;
e
D (funcţia Green fononică):
q
e (0) (q) =
D =D e 0 (q) .
k 2 Z
e (1) (q) =
q q
e 0 (q) · (−1) (2s + 1) γ d4 k e 0 e0 (k − q) · D
e 0 (q) ;
D =D G (k) G
~2 R4 (2π)
4
k−q
ı̂n acest caz nu există diagrame tadpole de ordinul 1 (corespunzătoare funcţiei Green fononice).
În ordinul 2 funcţia Green fononică este reprezentată prin următoarele 4 diagrame (se omite
prezentarea expresiilor analitice corespondente, la fel ca ı̂n cazul electronic):
e (2) (q) =
D + +
+
ı̂n acest caz au fost omise cele 2 diagrame tadpole de ordinul 2 (pentru funcţia Green fononică):
; .
Se observă că excluderea diagramelor tadpole este analoagă cu situaţia din modelul “jellium”
pentru interacţia mutuală coulombiană dintre electroni.
Interacţia inter-electronică echivalentă interacţiei electroni-fononi

Regulile Feynman pentru funcţiile Green ale sistemului de electroni (ı̂n aproximaţia Hartree-
Fock relativ la interacţia electronică coulombiană) şi fononi arată că:
– diagramele pentru funcţia Green electronică sunt topologic identice cu diagramele pentru
funcţia Green a unui sistem de fermioni cu interacţii bi-particulă şi independente de spini;
– diagramele pentru funcţia Green fononică sunt topologic identice cu diagramele pentru
interacţia efectivă a aceluiaşi sistem de fermioni cu interacţii bi-particulă şi independente de
spini.
Pe baza acestei analogii, rezultă că există o interacţie ı̂ntre electroni prin schimb de fononi,
iar această interacţie este echivalentă cu o interacţie mutuală ı̂ntre electroni, care este de tip bi-
particulă şi este independentă de spini. În termeni diagramatici, această echivalenţă se reprezintă
prin diagramele următoare:
e 0 (q)
iD e
U(q)
−i −i
γ γ ⇐⇒
~ ~
Interacţie ı̂ntre 2 electroni Interacţie ı̂ntre 2 electroni

prin schimbul unui fonon prin potenţial echivalent
Potenţialul inter-electronic echivalent schimbului de fonon (numit potenţialul Fröhlich) se obţine
prin utilizarea regulilor de corespondenţă analitică a elementelor de diagrame:
−i e −i e 0 (q) −i γ γ2 e 0
U(q) = γ iD =⇒ Ue(q) = D (q) . (13.69)
~ ~ ~ ~
Observaţii:
i. Prin utilizarea formulei (13.53) pentru funcţia Green fononică (ı̂n aproximaţia Debye), se
obţine expresia explicită a potenţialului Fröhlich:
ωq2
e Ω) = γ 2
U(q, θ(qD − q) , (13.70)
Ω2 − ωq2 + i η
unde ωq = c q (conform aproximaţiei Debye). Se observă că potenţialul Fröhlich este dependent
de frecvenţă (Ω), ceea ce implică o interaţie nestatică, spre deosebire de potenţialul coulombian
inter-electronic.
ii. La limita statică potenţialul Fröhlich devine:
ωq2
e Ω) ≈ γ 2
U(q, θ(qD − q) = −γ 2 θ(qD − q) .
Ω→0 −ωq2 + i η
Se consideră că potenţialul Fröhlich la limita frecvenţei nule este transformata Fourier potenţia-
lului de interacţie echivalentă; atunci, efectuând transformarea Fourier, se obţine
Z Z
d3 q −iq·r e d3 q −iq·r
veq (r) = 3
e U(q, 0) = 3
e (−γ 2 ) θ(qD − q) .
R 3 (2π) R 3 (2π)
Vectorul de undă Debye este comparabil cu vectorul de undă Fermi (qD ≈ kF ) şi pentru stări slab
excitate se poate considera că qD este suficient de mare ca să fie valabilă aproximaţia qD ≈ ∞,
e 0) ≈ −γ 2 pentru toate valorile vectorului de undă q. Atunci, integrala
ceea ce implică U(q,
produce funcţia Dirac şi potenţialul interacţiei echivalente este
Z
d3 q −iq·r
veq (r) ≈ −γ 2 3
e = −γ 2 δ 3 (r) , (13.71)
R 3 (2π)
adică potenţialul echivalent reprezintă o interacţie atractivă punctuală.

iii. Caracterul interacţiei dintre electroni prin schimb de fononi rezultă din expresia (13.70) a
potenţialului Fröhlich; se observă că mărimea transferului de energie ı̂ntre electroni (prin inter-
mediul fononului) ε = ~ Ω determină semnul potenţialului Fröhlich, adică tipul de interacţie;
e Ω) > 0,
– pentru un transfer de energie mare: ~ Ω > ~ ωq potenţialul Fröhlich este pozitiv U(q,
ceea ce implică o interacţie repulsivă;
– pentru un transfer de energie mic: ~ Ω < ~ ωq potenţialul Fröhlich este negativ U(q,e Ω) < 0,
ceea ce implică o interacţie atractivă.
Conform observaţiei precedente, rezultă că interacţia dintre electroni prin schimb de fononi este
repulsivă dacă este satisfăcută condiţia: Ω > ωD .
Pe de altă parte, starea fundamentală a sistemului electronic, ne-
glijând atât interacţiile mutuale coulombiene dintre electroni, cât şi
εF
interacţiile electroni-fononi, este starea Fermi.
Atunci, considerând că electronii se află ı̂n starea fundamentală,
e Ω) reprezintă o interacţie atrac-.
rezultă că potenţialul Fröhlich U(q,
tivă numai pentru electronii din pătura de grosime ~ ωD din ve-
cinătatea suprafeţei Fermi; adică,
numai electronii care au energia ~ωD
εk ∈ εF − 12 ~ ωD , εF + 12 ~ ωD pot excita stări electronice libere,
cu transfer de energie ∆ε < ~ωD .
Ca urmare, interacţia echivalentă (corespunzătoare schimbului de fononi) este atractivă ı̂ntre
perechi de electroni excitaţi pe stări aflate ı̂n pătura de grosime ~ ωD din vecinătatea suprafeţei
Fermi; situaţia este ilustrată ı̂n figura alăturată.
E. Ecuaţii Dyson şi metoda de renormare

E1. Funcţia vertex
Partea vertex este partea de diagramă legată de restul diagramei prin 2 linii electronice şi 1 linie
fononică; exemple de părţi vertex sunt date de diagramele următoare:
2 3
2
2 a
a 2 4 8
d 9 4
3 = a a
3 & 5 7
5 7 =
1 b b d
1 c 8 9 3
1 c
6 1 6
Conform definiţiei partea vertex are structura topologică de tipul: , adică

– o linie electronică incidentă,
– o linie electronică emergentă,
– o linie fononică,
– partea internă, care este o diagramă legată cu o linie electronică principală.
x′
În spaţiul poziţii-timpi partea vertex este o funcţie dependentă de 3 puncte
spaţio-temporale, iar ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă este o funcţie de două 4- x′′
x
impulsuri independente, datorită condiţiei de conservare a 4-impulsului ı̂n ver- k+q
texuri; diagramele corespunzătoare ambelor cazuri (adică atât pentru spaţiul
poziţii- timpi, cât şi pentru spaţiul impuls-frecvenţă) sunt ilustrate ı̂n figurile q
alăturate. k
Părţile vertex se clasifică ı̂n două categorii:

i. părţi vertex proprii (irreductibile) sunt părţi vertex fără inserţii de self-energie pe liniile
electronice sau pe liniile fononice,
ii. părţi vertex improprii (reductibile) sunt părţi vertex care conţin inserţii de self-energie pe
liniile electronice şi/sau liniile fononice.
Exemple de părţi vertex irreductibile:
; ; ;
exemple de părţi vertex reductibile
; ; ;
Funcţia vertex este suma tuturor părţilor vertex irreductibile, ı̂n toate ordinele teoriei pertur-
baţiilor.
În spaţiul poziţii-timpi funcţia vertex are următoarele contribuţii ale primelor ordine de pertur-
baţie:
x′
Γ(x, x′ ; x′′ ) =
x′′
x
= +
+ + + +
+ + + ...
Din diagramele precedente pentru seria de perturbaţie a funcţiei vertex se observă următoarele:
– ı̂n ordinul 0 diagrama se reduce la un punct (vertex),
– ı̂n diagramele care conţin n linii fononice şi 2n linii electronice, există 2n + 1 vertexuri.
Deoarece un vertex corespunde analitic cu constanta de cuplaj electron-fonon, γ, rezultă că
termenul de ordinul 0 este proporţional cu constanta de cuplaj electron-fonon (γ), 3 iar un
termen de ordin superior cu 2n + 1 vertexuri este proporţional cu γ 2n+1 ; prin convenţie, se separă
ordinul 0 (extrăgând constanta de cuplaj electron-fonon ca factor comun din seria de perturbaţie),
astfel ı̂ncât termenul cu 2n + 1 vertexuri devine proporţional cu γ 2n şi atunci se consideră acest
3 De fapt Γ(0) (x, x′ ; x′′ ) = γ δ4 (x′ − x) δ4 (x′′ − x).
termen ca având ordinul 2n. Conform definiţiei specificate anterior funcţia vertex are seria de
perturbaţie de forma:
n o
Γ(x, x′ ; x′′ ) = γ δ 4 (x′ − x) δ 4 (x′′ − x) + Γ(2) (x, x′ ; x′′ ) + Γ(4) (x, x′ ; x′′ ) + O(γ 6 ) , (13.72)
unde termenul de ordinul n are proprietatea Γ(n) ∼ γ n . În consecinţă, seria de perturbaţie pentru
funcţia vertex conţine numai termeni de ordine pare (0, 2, 4, 6, . . .).
Revenind la setul diagramelor de ordine inferioare care au fost figurate pentru funcţia vertex,
prima diagramă este de ordinul 0, a doua diagramă este de ordinul 2, iar următoarele 6 diagrame
sunt de ordinul 4.
e k + k; q) se defineşte prin transformări Fourier
Funcţia vertex ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă Γ(k,
spaţio-temporale, deoarece funcţia vertex ı̂n spaţiul poziţii-timpi depinde numai de diferenţele
coordonatelor spaţio-temporale
Z Z
′ ′′ ′ ′′d4 k d4 q ik·(x′ −x)+iq·(x′′ −x) e
Γ(x, x ; x ) = Γ(x − x, x − x) = 4 4
e Γ(k, k + q; q) ;
R4 (2π) R4 (2π)
ı̂n consecinţă, diagramele termenilor de perturbaţie sunt topologic identice cu diagramele cores-
pondente din spaţiul poziţii-timpi şi rezultatul corerspondenţei analitice trebuie multiplicat cu
factorul ~. Atunci, transformata Fourier a funcţiei vertex este definită prin seria de perturbaţie
de tipul relaţiei (13.72):
k+q
e k + q; q) = γ 1 + Γ
Γ(k, e (2) (k, k + q; q) + Γ
e (4) (k, k + q; q) + O(γ 6 ) −→
q
k
Termenul de ordinul 0 este
k+q
γ e (0) (k, k + q; q) = 1 ;
= −→ Γ
q ~
k
termenul de ordinul 2 (corecţia perturbativă de ordin minim) este reprezentat prin diagrama
k+q
k+q−p
γ 3 Z d4 p e0
p e 0 (k + q − p) D
e 0 (p) ,
q =i 4
G (k − p) G
~ 4 (2π)
k−p R
de unde rezultă expresia corecţiei de ordin minim pentru funcţia vertex (ı̂n spaţiul impuls-
frecvenţă):
2 Z
e (2) (k, k + q; q) = i γ d4 p e 0 e0 (k + q − p) D
e 0 (p) .
Γ G (k − p) G (13.73)
~2 R4 (2π)4
E2. Ecuaţii Dyson

Structura topologică a diagramelor pentru funcţia Green electronică G permite introducerea self-
energiei M , iar structura topologică a diagramelor pentru funcţia Green fononică D permite
introducerea polarizării Π. Ecuaţiile Dyson sunt un sistem de ecuaţii cuplate pentru funcţiile
Green exacte (electronică şi fononică), exprimate ı̂n termeni de self-energie, polarizare şi funcţie
vertex. Soluţia iterativă a ecuaţiilor Dyson produce seriile de perturbaţie ale funcţiilor Green,
dar avantajul ecuaţiilor Dyson constă ı̂n posibilitatea obţinerii unor soluţii neperturbative.
I. Ecuaţiile Dyson pentru funcţiile Green

Structura diagramatică a seriei de perturbaţie pentru funcţia Green electronică permite su-
marea formală şi transformarea acestei serii de perturbaţie ı̂ntr-o ecuaţie pentru funcţia Green, ı̂n
care apare self-energia proprie; 4 reprezentarea diagramatică a seriei de perturbaţie şi a ecuaţiei
Dyson rezultante sunt ilustrate ı̂n figura următoare, care este valabilă atât ı̂n spaţiul poziţii-timpi,
cât şi ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă:
= + + + ... = +
Expresiile analitice ale ecuaţiilor Dyson pentru funcţia Green electronică (atât ı̂n spaţiul poziţii-
timpi, cât şi ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) sunt următoarele:
Z Z
G(x, x′ ) = G0 (x, x′ ) + d4 x1 d4 x′1 G0 (x, x1 ) M ∗ (x1 , x′1 ) G(x′1 , x′ ) , (13.74a)
e
G(k) e0 (k) + G
=G e0 (k) M
f∗ (k) G(k)
e . (13.74b)
Seria de perturbaţie pentru funcţia Green fononică se exprimă ı̂n mod similar cu cazul elec-
tronic, dar ı̂n locul self-energiei este prezentă polarizarea:
= + + + ...
= +
Pentru a deduce expresiile analitice ale ecuaţiilor Dyson pentru funcţia Green fononică, se utili-
zează echivalenţa ı̂ntre interacţia electron-fonon şi interacţia bi-particulă electronică, exprimată
e γ2 e 0
prin formula (13.70): U(q) = D (q); ca urmare, funcţia Green fononică (exactă) se poate
~
e γ2 e
echivala, ı̂n mod formal, cu o interacţie efectivă: V(q) = D(q). În aceste condiţii self-energia
~
2
fononică este echivalentă cu polarizarea: M f∗ (q) = γ Π e ∗ (q) şi prin comparaţie cu ecuaţia Dyson
f
~
a interacţiei efective (3.138), ı̂n cazul simplificat când interacţia este independentă de spini, se
obţin ecuaţiile Dyson pentru funcţia Green fononică (ı̂n spaţiul poziţii-timp şi ı̂n spaţiul impuls-
frecvenţă):
Z Z
γ2
D(x, x′ ) = D0 (x, x′ ) + d4 x1 d4 x′1 D0 (x, x1 ) Π∗ (x1 , x′1 ) D(x′1 , x′ ) , (13.75a)
~
2
e
D(q) e 0 (q) + γ D
=D e 0 (q) Π
e ∗ (q) D(q)
e . (13.75b)
~
II. Ecuaţiile Dyson pentru self-energii şi pentru funcţia vertex

Pentru a obţine ecuaţiile Dyson pentru self-energia electronică, pentru polarizare (self-energia
fononică) şi pentru funcţia vertex, se efectuează reducerea diagramelor la forma schelet.
4 Deducerea explicită a ecuaţiei Dyson este formal identică cu cea prezentată ı̂n Subsecţiunea 3.3.1, astfel că se
omite repetarea acestei demonstraţii.

O diagramă schelet (adică diagramă irreductibilă) este o diagramă Feynman după reducerea
tuturor inserţiilor de self-energii electronice, inserţiilor de polarizare (inserţii de self-energii fono-
nice) şi a părţilor vertex. Ca urmare a definiţiilor, diagramele schelet pentru self-energia proprie
şi pentru polarizarea proprie sunt diagrame obţinute după ce procesul de eliminare a inserţiilor
specificate anterior a fost efectuat, astfel ı̂ncât o reducere ulterioară transformă diagrama la o
linie electronică (ı̂n cazul self-energiei proprii), respectiv la o linie fononică (ı̂n cazul polarizării);
pentru funcţia vertex diagrama obţinută după eliminarea inserţiilor devine un punct, dacă se
efectuează o reducere pe diagrama schelet.
Exemple de reduceri la diagrame schelet (iniţial se transformă diagrama ı̂ntr-o formă topologic
echivalentă şi se marchează inserţiile care vor fi eliminate, prin cercuri cu linii ı̂ntrerupte, iar apoi
se figurează diagrama schelet rezultată):
a) diagramă pentru funcţia Green electronică (se elimină 2 părţi vertex)
b) diagramă pentru funcţia Green fononică (se elimină 1 parte vertex)
c) diagramă pentru funcţia Green fononică (se elimină 1 parte vertex)
d) diagramă pentru funcţia vertex (se elimină 2 părţi vertex)
e) diagramă pentru funcţia vertex (se elimină 2 părţi vertex)
f) diagramă pentru funcţia vertex (se elimină 1 inserţie de self-energie şi 1 parte vertex)
=
Din exemplele anterioare rezultă următoarele concluzii:

i. diagramele schelet pentru self-energia proprie electronică şi pentru polarizarea proprie
(self-energia proprie fononică) sunt diagrame de ordinul 1 (care este ordinul minim);
ii. diagramele schelet pentru funcţia vertex sunt setul tuturor diagramelor pentru părţile
vertex irreductibile (ı̂n toate ordinele teoriei perturbaţiilor).
Pe baza definiţiilor şi a observaţiilor anterioare se poate formula Teorema de renormare:
1. Fiecare diagramă Feynman are o diagramă schelet, care este unică.
2. Orice diagramă Feynman se poate construi dintr-o diagramă schelet, prin intercalări de
inserţii de self-energie, inserţii de polarizare şi părţi vertex.
Prin definiţie, o diagramă schelet renormată este o diagramă schelet care are:
– liniile electronice reprezentate de funcţii Green electronice exacte,
– liniile fononice reprezentate de funcţii Green fononice exacte,
– punctele reprezentate prin funcţii vertex.
Atunci setul diagramelor schelet renormate este setul tuturor diagramelor pentru funcţia Green
electronică (G), funcţia Green fononică (D) şi funcţia vertex (Γ); ecuaţiile Dyson pentru self-
energia proprie, polarizarea proprie şi funcţia vertex se obţin direct din diagramele schelet renor-
mate.
IIa. Self-energia proprie are o singură diagramă schelet: Msk =
Pentru a obţine renormarea diagramei schelet anterioare se ı̂nlocuieşte linia electronică liberă
cu linia electronică exactă, linia fononică liberă cu linia fononică (exactă) şi numai unul din cele 2
vertexuri (puncte) se ı̂nlocuieşte cu funcţia vertex; atunci self-energia proprie (ca ecuaţie Dyson)
are următoarea diagramă:
M∗ = =
Dacă s-ar introduce funcţia vertex la ambele capete ale diagramei schelet, atunci unele diagrame
s-ar obţine ı̂n număr dublu (adică s-ar produce duplicarea anumitor diagrame) ceea ce ar conduce
la rezultate false.
Demonstraţie:
Pentru simplitate se va utiliza ı̂n mod sistematic aproximaţia de ordin minim, care este aproximaţia
de ordinul 1.
Funcţia vertex, funcţia Green electronică şi funcţia Green fononică au următoarele diagrame pentru
aproximaţia de ordinul 1:
≈
1
+
≈
1
+
≈
1
+
În cazul când se introduce funcţia vertex ı̂n locul unui singur punct (vertex simplu), rămânând
celălat vertex simplu neı̂nlocuit, se obţine ı̂n aproximaţia de ordinul 1, setul de diagrame:
≈
1
+ + +
Dacă se ı̂nlocuiesc ambele vertexuri simple din diagrama schelet a self-energiei, atunci se obţine
următorul set de diagrame ı̂n aproximaţia de ordinul 1:
≈
1
+ + + +
Se observă că ı̂n al doilea caz apare o diagramă suplimentară (ultima diagramă), care este topologic
identică cu penultima diagramă; ca urmare, prin ı̂nlocuirea ambelor vertexuri cu funcţia vertex
se produce dedublarea unui termen de ordinul 1. Dacă se continuă analiza ı̂n ordine superioare
numărul termenilor dedublaţi creşte.
IIb. Polarizarea proprie are, de asemenea, o singură diagramă schelet: Πsk =

Pentru a obţine renormarea diagramei schelet anterioare se ı̂nlocuiesc liniile electronice libere
cu linii electronice exacte şi numai unul din cele 2 vertexuri (puncte) se ı̂nlocuieşte cu funcţia
vertex; atunci polarizarea proprie (ca ecuaţie Dyson) are următoarea diagramă:
Π∗ = =
Dacă s-ar introduce funcţia vertex la ambele capete ale diagramei schelet, atunci unele diagrame
s-ar obţine ı̂n număr dublu (adică s-ar produce duplicarea anumitor diagrame) ceea ce ar conduce
la rezultate false (situaţie similară cu cea pentru self-energia proprie).
Demonstraţie:
Pentru simplitate se va utiliza ı̂n mod sistematic aproximaţia de ordin minim, care este aproximaţia
de ordinul 1; se utilizează diagramele specificate ı̂n demonstraţia precedentă (făcută pentru self-
energie) care ilustrează aproximaţia de ordinul 1 pentru funcţia Green electronică şi pentru funcţia
vertex.
În cazul când se introduce funcţia vertex ı̂n locul unui singur punct (vertex simplu), rămânând
celălat vertex simplu neı̂nlocuit, se obţine ı̂n aproximaţia de ordinul 1, setul de diagrame:
≈ + + +
1
Dacă se ı̂nlocuiesc ambele vertexuri simple din diagrama schelet a polarizării, atunci se obţine
următorul set de diagrame ı̂n aproximaţia de ordinul 1:
≈ + + +
1
Se observă că ı̂n al doilea caz apare o diagramă suplimentară (ultima diagramă), care este topologic
identică cu penultima diagramă; ca urmare, prin ı̂nlocuirea ambelor vertexuri cu funcţia vertex
se produce dedublarea unui termen de ordinul 1. Dacă se continuă analiza ı̂n ordine superioare
numărul termenilor dedublaţi creşte.
IIc. Funcţia de polarizare, spre deosebire de self-energie şi de polarizare, are diagrame schelet
ı̂n toate ordinele de perturbaţie; diagramele schelet pentru primele ordine de perturbaţie sunt
următoarele:
Γsk = + + + + +...
În acest caz ecuaţia Dyson pentru funcţia vertex se obţine prin substituirea tuturor linii-
lor libere (electronice şi fononice) cu linii renormate (care reprezintă funcţii Green exacte) şi
substituirea tuturor punctelor (vertexuri simple) cu vertexuri renormare (care reprezintă funcţii
vertex).
IId. Pe baza rezultatelor precedente se pot reprezenta diagramatic şi analitic setul celor 5
ecuaţii Dyson cuplate.
În spaţiul poziţii-timp setul ecuaţiilor Dyson este următorul (se prezintă atât imaginile dia-
gramatice cât şi expresiile analitice, pentru fiecare ecuaţie):
1. ecuaţia funcţiei Green electronice, este ecuaţia (13.74a):
Z Z
G(x, x ) = G (x, x ) + d x1 d4 x′1 G0 (x, x1 ) M ∗ (x1 , x′1 ) G(x′1 , x′ ) ;
′ 0 ′ 4
(13.76a)
x
x x
x1
= +
x′1
′ ′
x x
x′
2. ecuaţia funcţiei Green fononice, este ecuaţia (13.75a):
Z Z
′ ′ γ2
0
D(x, x ) = D (x, x ) + d x1 d4 x′1 D0 (x, x1 ) Π∗ (x1 , x′1 ) D(x′1 , x′ ) ;
4
(13.76b)
~
x x′ x x′ x x′
= + x1 x′1
3. ecuaţia self-energiei proprii

Z Z
i
M ∗ (x, x′ ) = γ d4 x1 d4 x′1 G(x, x1 ) D(x′1 , x) Γ(x′ , x1 ; x′1 ) ; (13.76c)
~2
x x
=
x1 x′1
x′ x′
4. ecuaţia polarizării proprii

Z Z
γ2 ∗ −i(2s + 1) 2
Π (x, x′ ) = γ d4 x1 d4 x′1 G(x, x1 ) G(x′1 , x) Γ(x′1 , x1 ; x′ ) ; (13.76d)
~ ~2
x′1
x x′
= x x′
x1
5. ecuaţia funcţiei vertex

Z Z Z Z Z Z
Γ(x, x′ ; x′′ ) = γ δ 4 (x′ − x) δ 4 (x′′ − x) + d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 d4 x3 d4 x′3
× Γ(x, x1 ; x′1 ) D(x′2 , x′1 ) Γ(x2 , x′ ; x′2 ) G(x2 , x3 ) G(x′3 , x1 ) Γ(x′3 , x3 ; x′′ ) + . . .
(13.76e)
x′
′ x2
x x3
x′2 x′′
x ′′
x
= + x′1
x′3
x1
x
+ + +
Se observă că primele 4 ecuaţii se pot exprima ı̂n mod condensat, deoarece s-au obţinut din
diagrame schelet de ordin minim, dar ultima ecuaţie (pentru funcţia vertex) este exprimată
printr-o serie (sumă cu un număr infinit de termeni).
În spaţiul impuls-frecvenţă setul ecuaţiilor Dyson este următorul (se prezintă atât imaginile
diagramatice, care sunt topologic echivalente cu diagramele ı̂n spaţiul poziţii-timpi, cât şi expre-
siile analitice, pentru fiecare ecuaţie):
1. ecuaţia funcţiei Green electronice, este ecuaţia (13.74b):
e
G(k) e 0 (k) + G
=G e 0 (k) M
f∗ (k) G(k)
e ; (13.77a)
k = k +
2. ecuaţia funcţiei Green fononice, este ecuaţia (13.75b):

2
e
D(q) e 0 (q) + γ D
=D e 0 (q) Π
e ∗ (q) D(q)
e ; (13.77b)
~
q q q q
= +
3. ecuaţia self-energiei proprii

Z
f∗ (k) = 1 γ 2 d4 q
M G(k + q) D(q) Γ(k + q, k; q) ; (13.77c)
~2 (2π)4
k k
= q
k+q
k k
4. ecuaţia polarizării proprii

Z
γ2 e ∗ −i(2s + 1) 2 d4 k
Π (q) = γ G(q) G(k + q) Γ(k, k + q; q) ; (13.77d)
~ ~2 (2π)4
k+q
q q
= q q
k
5. ecuaţia funcţiei vertex
Z
d4 p
Γ(k, k + q; q) = γ + Γ(k, k − p; p) Γ(k + q − p, k + q; p)
(2π)4
× D(p) G(k − p) G(k + q − p) Γ(k − p, k + q − p; q) + . . . (13.77e)
k+q
k+q
k+q k+q−p
= + p
q q q
k k−p
k
k
k+q k+q k+q
+ q
+ q
+ q
k k k
Din expresiile ecuaţiilor Dyson rezultă următoarele concluzii:

i. Sistemul ecuaţiilor Dyson (13.76), sau (13.77), este un sistem de ecuaţii integrale cuplate.
ii. Diagramele pentru self-energie şi pentru polarizare sunt constituite dintr-un sigur termen
(care este diagrama de ordinul minim), astfel ı̂ncât ecuaţiile Dyson pentru aceste mărimi se
pot exprima ı̂n mod condensat; totuşi, funcţia vertex are un set infinit de diagrame schelet (ı̂n
toate ordinele de perturbaţie), astfel ı̂ncât problema determinării funcţiilor Green electronică
şi fononică se reduce la determinarea soluţiei pentru ecuaţia funcţiei vertex şi este necesară o
aproximaţie de ordin finit pentru seria acestei funcţii vertex (ca serie de puteri ale constantei de
cuplaj electron-fonon γ).
E3. Soluţiile ecuaţiilor Dyson ı̂n ordine inferioare
Ordinul 0 reduce funcţiile Green la funcţiile Green libere şi funcţia vertex la constanta de
cuplaj electon-fonon (se prezintă diagramele ı̂mpreună cu expresiile analitice corespunzătoare):
k ≈ k =⇒ e
G(k) e 0 (k) ;
≈G (13.78a)
0 0
q q =⇒ e
D(q) e 0 (q) ;
≈D (13.78b)
≈ 0
0
k+q
k+q
≈ =⇒ e k + q; q) ≈ γ .
Γ(k, (13.78c)
q 0 q 0
k
k
Ordinul 1 produce următoarele aproximaţii pentru self-energia proprie şi pentru polarizarea
proprie (ı̂n mod similar cazului anterior, se prezintă diagramele reprezentative şi expresiile anali-
tice corespunzătoare):
k k
≈ p
1 k−p
k k
Z 4
=⇒ f∗ (k) ≈ i γ 2 d p G
M e0 (p) D
e 0 (k − p) ; (13.79a)
1 ~2 (2π)4
k+q
q q q q
≈
1
k
Z
γ 2 e∗ −i(2s + 1) 2 d4 p e 0 e0 (q + p) ;
=⇒ Π (q) ≈ γ G (p) G (13.79b)
~ 1 ~2 (2π)4
atunci, prin utilizarea ecuaţiilor Dyson electronică şi fononică, rezultă următoarele expresii pentru
funcţia Green electronică şi pentru funcţia Green fononică (ı̂n aproximaţia de ordinul 1):
k ≈ k + p k−p
1
=⇒ e
G(k) e0 (k) + G
≈G e0 (k) M
f∗ (k) G
e 0 (k) ; (13.80a)
1
k+q
q q q q
≈ +
1
k
2
e e 0 (q) + D
e 0 (q) γ e ∗ (q) D
e 0 (q) ;
=⇒ D(q) ≈D Π (13.80b)
1 ~
(13.80c)
de asemenea, funcţia vertex (ı̂n aproximaţia de ordinul 1) este:
k+q
k+q k+q−p
k+q
q
≈
q
+ p
q
1
k k−p
k
k
2 Z
e k + q; q) ≈ γ + i γ d4 p e0 e0 (k + q − p) D
e 0 (p) .
=⇒ Γ(k, G (k − p) G (13.80d)
1 ~2 (2π)4
Ordinul 2 conţine expresii mult mai complexe, astfel ı̂ncât se vor prezenta numai diagramele
termenilor componenţi, fără a lista expresiile analitice corespunzătoare.
Self-energia proprie şi polarizarea proprie au următoarele diagrame ı̂n aproximaţia de ordi-
nul 2:
= + + +
= + + +
ca urmare, funcţiile Green electronică şi fononică sunt descrise (ı̂n aproximaţia de ordinul 2) prin
următoarele diagrame:
= + + + + +
= + +
+ + +
Pentru funcţia vertex, ı̂n aproximaţia de ordinul 4, sunt prezente 1 diagramă de ordinul 0, 1
diagramă de ordinul 2 şi 9 diagrame de ordinul 4:
= + + + +
+ + +
+ + +
E4. Consecinţele soluţiilor ı̂n ordinul 1

a. Partea electronică
Self-energia proprie electronică (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă), ı̂n aproximaţia de ordinul 1, este
dată de formula (13.79a), ı̂n care transformata Fourier a funcţiei Green electronice este dată de
formula (13.68)
e 0 (p, ω) = θ(p − kF ) + θ(kF − p)
G
ω − ~1 εp + i η ω − ~1 εp − i η
şi transformata Fourier a funcţiei Green fononice are expresia (13.53), care se poate scrie ı̂n mod
echivalent prin descompunerea ı̂n fracţii simple:

~ ωq2 ~ ωq 1 1
e 0
D (q, Ω) = θ(qD − q) 2 = θ(qD − q) + ;
Ω − ωq2 + i η 2 Ω − ωq + iη Ω + ωq − iη
ca urmare, self-energia are expresia următoare:

Z Z ∞
f ∗ i 2 d3 p dΩ e 0 e 0 (k − p, ω − Ω)
M (k, ω) ≈ 2 γ 3
G (p, Ω) D
1 ~ R3 (2π) −∞ 2π
Z Z ∞
i 2 d3 p dΩ θ(p − kF ) θ(kF − p)
= γ θ(qD − |k − p|) ωk−p +
2~ R3 (2π)
3
−∞ 2π Ω − ~1 εp + i η Ω − ~1 εp − i η

1 1
× +
Ω − ω − ωk−p + iη Ω − ω + ωk−p − iη
Z
i 2 d3 p
= γ 3
θ(qD − |k − p|) ωk−p
2~ R3 (2π)
Z ∞
dΩ 1 1
× θ(p − kF ) 1
−∞ 2π Ω − ε
~ p + i η Ω − ω − ω k−p + iη
Z ∞
dΩ 1 1
− 1
−∞ 2π Ω − ~ εp + i η Ω − ω + ωk−p − iη
Z ∞
dΩ 1 1
+ θ(kF − p) 1
−∞ 2π Ω − ~ εp − i η Ω − ω − ωk−p + iη
Z ∞
dΩ 1 1
− 1
−∞ 2π Ω − ~ εp − i η Ω − ω + ωk−p − iη
Integralele după frecvenţă se evaluează cu formula



0, pentru (+, +) & (−, −)
Z ∞ iωη

 1
dω e
= a − b + iη , pentru (−, +)
(2)
J±,± (a, b) ≡
−∞ 2π (ω − a ± iη)(ω − b ± iη) 
 1

 , pentru (+, −)
b − a + iη
care au fost justificate ı̂n Anexa matematică A.5 cu formula (A.48); ca urmare, numai integralele
a doua şi a treia sunt nenule, astfel că se obţine:
Z
f ∗ i 2 d3 p
M (k, ω) = γ 3
2~ 3 (2π)
R
i i
× θ(kF − p) 1 − θ(p − kF ) 1 .
~ εp − ω − ωk−p + iη − ~ εp + ω − ωk−p − iη
În integrala triplă rămasă se separă părţile reală şi imaginară cu ajutorul formulei Sohotski-
Weierstrass, astfel că se obţine:
2 Z 3

∗ θ(kF − p) θ(p − kF )
Re M f (k, ω) = γ − d p θ(qD − |k − p|) ωk−p + ,
2 ~ R3 (2π)3 ω + ωk − ~1 εp ω − ωk − ~1 εp
(13.81a)
2 Z 3
∗
Im M f (k, ω) = π γ d p
2 ~ R3 (2π)3
h i
× θ(kF − p) δ 3 ω + ωk − ~1 εp + θ(p − kF ) δ 3 ω − ωk − ~1 εp . (13.81b)
Integrale părţilor reală şi imaginară ale self-energiei proprii (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă) nu se
pot efectua complet, astfel că se pot obţine numai rezultate analitice aproximative, sau rezultate
exacte numerice.
Transformata Fourier a funcţiei Green electronice este soluţia celei de-a treia ecuaţie Dyson
(13.80a); prin transformări algebrice simple se obţine:
e ω) = 1 1
G(k, = . (13.82)
1 ω− 1 f∗ (k, ω) + i η sgn(k − kF )
εp − ~ M
f∗ (k, ω)
−M ~
e0 (k, ω)
G
Conform teoremei Galitski-Migdal polii funcţiei Green electronice (ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă)
produc energia şi timpul de viaţă ale excitaţiilor elementare ale sistemului electronic; din expresia
(13.82) rezultă ecuaţia singularităţilor transformatei Fourier a funcţiei Green electronice:
z− 1 f∗ (k, z) = 0 ,
εp − M
~
care are soluţia zk = ωk + iγk ; atunci, o excitaţie elementară tip particulă a sistemului electronic
are energia εk = ~ ωk şi timpul de viaţă τk = 1/γk .
În cazul când excitaţia elementară are amortizare slabă, polul corespunzător al transformatei
Fourier a funcţiei Green este aproape de axa reală (adică γk ≪ ω k ); ı̂n aceste condiţii rezultă
aproximaţia dată de relaţiile (3.114):
∗
ωk − ωk − Re Mf (k, ω k = 0 ,
∗
Im Mf (k, ω k )
γk = .
∂ f∗ (k, ω
1− Re M
∂ω ω=ω k
b. Partea fononică
Self-energia proprie fononică, care este proporţională cu polarizarea proprie electronică (adică
γ2 ∗
Mf∗ = Π ), ı̂n aproximaţia de ordin minim este dată de a doua ecuaţie Dyson (13.79b). Atunci
~
polarizarea proprie devine polarizarea de ordinul 0, care a fost calculată ı̂n Subsecţiunea 3.4.3
~2 k 2
pentru cazul fermionilor liberi cu spectru energetic pătratic ı̂n impuls εk = , iar rezultatul
2m
se exprimă prin formula (3.148) pentru partea reală şi formula (3.153) pentru partea imaginară.
Transformata Fourier a funcţiei Green fononice este soluţia celei de-a patra ecuaţie Dyson
(13.80b); procedând ı̂n mod similar cu cazul electronic, prin transformări algebrice simple se
obţine:
e 1 1
D(q, Ω) = 2
= 2 2
. (13.83)
1 γ e∗ Ω − ωq + i η γ 2 ∗
− Π (q, Ω) θ(qD − q) − e
Π (q, Ω)
e 0 (q, Ω)
D ~ ~ ωq2 ~
Din expresia transformatei Fourier a funcţiei Green fononice se obţine ecuaţia singularităţilor
acestei funcţii:
zq2 − ωq2 + i η γ 2 ∗
θ(qD − q) − e (q, zq ) = 0 ,
Π
~ ωq2 ~
sau, ı̂n mod echivalent:

e ∗ (q, zq ) ,
zq2 = ωq 1 + γ 2 Π (q < qD ) . (13.84)
Soluţia ecuaţiei precedente este ı̂n general o mărime complexă zq = Ωq + iγq şi conform teoremei
Galitski-Migdal (adaptată la cazul fononic) Ωq este frecvenţa excitaţiei fononice, iar δq este
constanta de amortizare a acestei excitaţii.
În limita amortizării slabe, ı̂n sensul teoremei Galitski-Migdal, se obţin următoarele ecuaţii
aproximative pentru frecvenţa şi pentru constanta de amortizare a excitaţiei fononice:
h ∗ i
Ω2q ≈ ωq2 1 + γ 2 Re Π e (q, Ωq ) , (13.85a)

2 Ωq δq ≈ ωq2 γ 2 Im Πe ∗ (q, Ωq ) . (13.85b)
Demonstraţie:
Dacă se consideră că δq ≪ Ωq , atunci se procedează ı̂n mod similar cu deducerea relaţiilor cores-
pondente pentru funcţia Green fermionică (3.114), adică se efectuează dezvoltarea ı̂n serie Taylor
de ordin minim (adică ordinul 1) pentru polarizarea proprie ı̂n raport cu frecvenţă şi se separă
partea reală şi partea imaginară:

e ∗ (q, Ωq ) + i δq ∂ Π
e ∗ (q, Ωq + iδq ) = Π
Π e ∗ (q, ω) +...
∂ω ω=ωq
h ∗ i
= Re Π e ∗ (q, Ωq ) + i Im Π e (q, Ωq )
∂ h e∗ ∗ i
e (q, Ωq )
+ i δq Re Π (q, Ωq ) + i Im Π + ...
∂ω ω=ωq
h ∗ i
= Re Π e ∗ (q, Ωq ) − δq ∂ Im Π e (q, Ωq )
∂ω ω=ωq
h ∂ ∗ i
+ i Im Π e (q, Ωq ) + δq
∗
Re Π e (q, Ωq ) + ...
∂ω ω=ωq
∗ ∗
≡ Re Π e (q, zq ) + i Im Π e (q, zq )
1 1
Se efectuează, de asemenea aproximaţia de ordinul 1 pentru membrul drept al ecuaţiei excitaţiilor

2
zq2 = Ωq + i δq = Ω2q + 2 i Ωq δq + δq2 ≈ Ω2q + 2 i Ωq δq ;
atunci, se obţine următoarea aproximaţie pentru ecuaţia excitaţiilor:

h ∗ i
e ∗ (q, zq ) + i Im Π
Ω2q + 2 i Ωq δq ≈ ωq2 + ωq2 γ 2 Re Π e (q, zq ) .
1 1
Prin separarea părţilor reale şi respectiv imaginare, se obţine sistemul de ecuaţii:
∗
Ω2q ≈ ωq2 + ωq2 γ 2 Re Π e (q, zq )
1
h ∂ ∗ i
2 2 2 e ∗
= ωq + ωq γ Re Π (q, Ωq ) − δq Im Πe (q, Ωq ) ,
∂ω ω=ωq

2 Ωq δq ≈ ωq2 γ 2 Im Π e ∗ (q, zq )
1
h ∂ ∗ i
2 2 e ∗
= ωq γ Im Π (q, Ωq ) + δq Re Πe (q, Ωq ) ;
∂ω ω=ωq
ı̂n ecuaţiile precedente se pot neglija termenii proporţionali cu constanta de amortizare din membrii
drepţi, astfel că se obţine sistemul de ecuaţii (13.85).
Deoarece pentru sistemul electronic este valabilă aproximaţia fazelor aleatoare (RPA) relativ la
interacţiile coulombiene, atunci se aproximează polarizarea proprie cu polarizarea de ordinul 0
e ∗ (q, ω) ≈ Π
Π e 0 (q, ω), care are expresia analitică dedusă ı̂n Subsecţiunea 3.4.3; Partea reală a
polarizării de ordinul 0 este dată ı̂n cazul general de formula (3.148b)
∗ n o
e (q, ω) = N (0) − 1 + 1 F qe − νe + 1 F qe + νe
Re Π ,
2e
q 2 qe 2 qe 2 qe
iar partea imaginară pentru impulsuri mici (q < 2kF ) are expresiile (3.154)


 π νe qe
− N (0) ,
 pentru 0 < νe < qe − ,
 2 hqe νe qe2 i 1 2
∗  π qe qe
e
Im Π (q, ω) = − N (0) 1 − − , pentru qe − < νe < qe + ,

 2 qe 2 qe 2 2

 qe

0 , pentru νe > qe + ;
2
ı̂n formulele precedente s-au utilizat următoarele notaţii
3/2
1 2m∗ √ m∗ kF
• N (0) ≡ ε F = este densitatea de stări electronice pe suprafaţa
4π 2 ~2 2π 2 ~2
Fermi, având componenta de spin precizată (m∗ este masa efectivă Hartree-Fock),
q
• qe ≡ este vectorul de undă adimensional,
kF
m∗ ω
• νe ≡ ω= este frecvenţa adimensională,
~kF2 vF kF
1 + x

• F (x) ≡ (1 − x2 ) ln este funcţia caracteristică a polarizării, care definită prin relaţia
1−x
(3.148c).
Se observă că raportul dintre frecvenţa fononică adimensională şi vectorul de undă electronic
adimensional are o valoare foarte mică:
ω
eq ωq kF c
= = ≪1,
qe vF kF q vF
datorită legii de dispersie acustică a fononilor: ωq = cq.
b1. Frecvenţa excitaţiei fononice se obţine prin rezolvarea ecuaţiei (13.85a), ı̂n care se
efectuează dezvoltarea Taylor a părţii reale a polarizării ı̂n raport cu frecvenţa
h ∗ i
e (q, Ωq )
Ω2q ≈ ωq2 1 + γ 2 Re Π
h ∗ ∂2 ∗
= ωq2 1 + γ 2 Re Πe ∗ (q, 0) + Ωq ∂ Re Π e (q, ω) 1
+ Ω2q Re e (q, ω)
Π
∂ω
i ω=0 2 ∂ω 2 ω=0
+ ...
Prin utilizarea expresiei explicite a părţii reale a polarizării, dată de relaţiile (3.148), se arată că
termenul de ordinul 1 este nul
∂ ∗
Re Π e (q, ω) =0,
∂ω ω=0
iar termenii superiori sunt neglijabili, ı̂n condiţia c/vF ≪ 1. Atunci, se aproximează partea reală
a polarizării de ordinul 0 la frecvenţa nulă:
∗ ∗
Re Π e (q, ω) ≈ Re Π e (q, 0) = N (0) g q ,
kF
unde s-a utilizat relaţia (3.149b), iar funcţia g(x) este definită prin relaţia (3.149c):
1 1 x 1 1 x2 2 − x
g(x) ≡ − + F =− + 1− ln .
2 2x 2 2 2x 4 2+x
În aceste condiţii ecuaţia (13.55a) devine

h i h i
e 0 (q, 0) = ω 2 1 + 2 γ 2 N (0) g q
Ω2q ≈ ωq2 1 + γ 2 Π q
kF
şi astfel frecvenţa excitaţiei fononice se exprimă ı̂n următoarea formă:
r q
Ωq ≈ ωq 1 + 2 γ 2 N (0) g . (13.86)
kF
Deoarece funcţia g(x) are o singularitate logaritmică la valoarea x = 2, rezultă că derivata
∂Ωq
frecvenţei de excitaţie fononice are o divergenţă la q = 2kF , care este numit efectul Kohn.
∂q
b2. Constanta de amortizare a excitaţiei fononice se obţine din ecuaţia (13.85b)
ωq2 γ 2 ∗
δq ≈ e (q, Ωq ) .
Im Π
2 Ωq
Funcţia g(x) are valori negative, astfel ı̂ncât, din relaţia (13.86), rezultă că frecvenţa excitaţiei
fononice este mai mică decât frecvenţa corespondentă a fononului liber: Ωq < ωq ; atunci, rezultă
eq
Ω ω
eq c
< = ≪1,
qe qe vF
astfel ı̂ncât numai prima variantă a expresiei părţii imaginare a polarizării de ordinul 0 este
posibilă, adică
∗ ∗
Im Πe (q, Ωq ) = π N (0) νeq = π m Ωq N (0) ;
2 qe ~kF q
qe
această variantă se realizează dacă 0 < νe < qe− şi q < 2kF . Ca urmare, constanta de amortizare
2
are expresia
π m∗ ωq2 γ 2
δq ≈ N (0) θ(2kF − q) . (13.87)
2 ~kF q
F. Teorema Migdal
Teorema Migdal afirmă că ı̂n cazul unui metal normal (care nu are proprietăţi supra-
conductoare) funcţia vertex pentru sistemul de electroni care interacţionează mutual prin schimb
de fononi este aproximabilă cu constanta de cuplaj electron-fonon (ı̂n aproximaţia Fröhlich):
r
e =γ 1+O m
Γ , (13.88)
M
unde m este masa electronică şi M este masa ionică.

Observaţii:
i. Raportul maselor electronică şi ionică este foarte mic m/M < 10−4 ; atunci, conform
teoremei Migdal, se poate ı̂nlocui funcţia vertex cu constanta de cuplaj electron-fonon:
e≈γ,
Γ
care este aproximaţia de ordinul 0.

ii. Prin utilizarea teoremei Migdal, setul ecuaţiilor Dyson are formă finită (deoarece singura
ecuaţie care era exprimată exact printr-o serie, se reduce la termenul de ordinul 0).
iii. Teorema Migdal este o aproximaţie neperturbativă pentru funcţia vertex (această propri-
etate va rezulta din demonstraţia teoremei).
iv. În spaţiul poziţii-timpi funcţia vertex, conform teoremei Migdal este
Z Z
′ ′′ d4 k d4 q ik·(x′ −x)+iq·(x′′ −x) e
Γ(x, x ; x ) = 4 4
e Γ(k, k + k; q)
R4 (2π) R4 (2π)
Z Z
d4 k d4 q ik·(x′ −x)+iq·(x′′ −x)
≈ 4 4
e γ
R4 (2π) R4 (2π)
= γ δ 4 (x′ − x) δ 4 (x′′ − x) .
Demonstraţie:
Se va prezenta numai demonstraţia pentru ordinul 1 al teoriei perturbaţiilor, deoarece pentru
ordinele superioare metoda este de acelaşi tip, dar calculele sunt considerabil mai lungi.
Conform relaţiei (13.72), seria de perturbaţie a funcţiei vertex este de forma:

e =γ 1+Γ
Γ e (2) + O(γ 4 ) ,
unde Γ e (2) ∼ γ 2 este corecţia minimală pentru funcţia vertex; atunci, teorema Migdal afirmă că
r
e (2) ∼ m m
Γ +O .
M M
Pe baza relaţiei (13.80d) se obţine expresia corecţiei minimale a funcţiei vertex:
2 Z
e (2) (k, k + q; q) = i γ d4 p e 0 e 0 (k + q − p) D
e 0 (p) ,
Γ G (k − p) G
~2 (2π)4
unde 4-vectorii au următoarele notaţii explicite: k = (k, ω) , q = (q, Ω) , p = (p, ν) .

Este convenabil să se adimensionalizeze expresia (13.80d):
1/3
– se alege vectorul de undă Fermi kF = 3π 2 n0 (n0 este densitatea medie electronică) ca
etalon pentru vectorii de undă, astfel ı̂ncât rezultă următoarele definiţii:
k q p
k′ = , q′ = , p′ = ;
kF kF kF
1/3
– vectorul de undă Debye este definit prin formula qD = 18π 2 nI (nI este densitatea medie
ionică); din condiţia de neutralitate electrică a sistemului rezultă nI = n0 /z (unde z este
valenţa ionilor), astfel ı̂ncât vectorul Debye adimensionalizat este
qD n 1/3 6 1/3
′ I
qD = = 6 =
kF n0 z
′ ′
(atunci rezultă condiţia Debye adimensională qmax = qD );
~2 kF2
– se alege energia Fermi a electronilor liberi ε0F = ca etalon de energie şi de frecvenţă,
2m
astfel ı̂ncât rezultă frecvenţele adimensionale
~ω ~Ω ~ν εk ~ ωq
ω′ = , Ω′ = , ν′ = , ek′ =
ω , ωq′ = .
ε0F ε0F ε0F ε0F ε0F
Conform aproximaţiei Debye legea de dispersie r fononică este acustică ωq = c q, unde viteza sune-
B
tului este dependentă de masa ionică c = (modulul de compresie adiabatic B este inde-
n0 M
pendent de masa ionică); atunci, frecvenţa fononică adimensională are următoarea dependenţă de
masele electronică şi ionică: s
′ ~ ωq m 2B ′
ωq = 0 = q ;
εF M n0 ε0F
r
m
rezultă că ωq′ ∼ şi aceasta este singura mărime care depinde de raportul maselor electronică
M
şi ionică.
Pentru exprimarea condensată a expresiilor funcţiilor Green electronice ı̂n formă adimensională se
introduce funcţia S(q) ≡ sgn(q ′ − 1).
Conform definiţiilor adimensionale anterioare, funcţiile Green implicate ı̂n definiţia termenului de
corecţie minim al funcţiei vertex se exprimă astfel:
e 0 (k − p) ≡ G
e 0 (k − p, ω − ν) = 1
G
(ω − ν) − 1~ εk−p + i η sgn(|k − p| − kF )
~ 1
= 0 ′
εF (ω ′ − ν ′ ) − ω
ek−p + i η S(k′ − p′ )
e 0 (k + q − p) ≡ G
e 0 (k + q − p, ω + Ω − ν) = 1
G
(ω + Ω − ν) − 1~ εk+q−p + i η sgn(|k + q − p| − kF )
~ 1
= 0 ′
εF (ω ′ + Ω′ − ν ′ ) − ω
ek+q ′ ′ ′
′ −p + i η S(k + q − p )
e 0 (p) ≡ D
e 0 (p, ν) = ~ ωp2 (ωp′ )2 ′
D θ(qD − p) = ~ ′ 2 θ(qD − p′ ) ;
ν2 − (ωp − i η) 2 (ν ) − (ωp′ − i η)2
de asemenea, integrala 4-dimensională devine
Z Z Z 0 Z Z
d4 p d3 p dν 3 εF d3 p′ dν ′
4
. . . ≡ 3
. . . = k F 3
...
(2π) (2π) 2π ~ (2π) 2π
Prin utilizarea notaţiilor adimensionale corecţia minimă la funcţia vertex devine
2 3 Z
e (2) (k, k + q; q) = i γ kF d3 p′ ′
Γ 0 3
θ(qD − p′ ) (ωp′ )2 Iν ,
εF R3 (2π)
unde Iν este integrala ı̂n raport cu frecvenţa adimensională:

Z
dν ′ 1 1
Iν = ′ ′
2π ν ′ − (ω ′ − ωe k−p ) − i η S(k′ − p′ ) ν ′ − (ω ′ + Ω′ − ω
ek+q ′ ′ ′
′ −p ) − i η S(k + q − p )
1
× .
(ν ′ )2 − (ωp′ − i η)2
Se descompune integrandul ı̂n fracţii simple cu ajutorul formulelor

1 1 1 1
= − ,
x 2 − a2 2a x −a x+a

1 1 1 1
= − ;
(x − a)(x − b) a−b x−a x−b
ca urmare rezultă următoarele identităţi:

1 1 1 1
= − ′ ,
(ν ′ )2 − (ωp′ − i η)2 2 ωp′ ν ′ − ωp′ + i η ν + ωp′ − i η
1 1
′ ′
ν ′ − (ω ′ − ωek−p ) − i η S(k′ − p′ ) ν ′ − (ω ′ + Ω′ − ω
ek+q ′ ′ ′
′ −p ) − i η S(k + q − p )
−1
= ′ ′

Ω′ + ωek−p −ω ek+q ′ ′ ′
′ −p + i η S(k + q − p ) − S(k − p )
′ ′

1 1
× ′
− ′
.
ν ′ − (ω ′ − ω
ek−p ) − i η S(k′ − p′ ) ν ′ − (ω ′ + Ω′ − ω
ek+q ′ ′ ′
′ −p ) − i η S(k + q − p )
Atunci integrala după frecvenţă se rescrie ı̂n forma:

1 −1
Iν = ′ ′ ′
I1 + I2 + I3 + I4 ,
2 ωp Ω + ω
′ ek−p − ω ′ ′ ′ ′ ′
e k+q′ −p + i η S(k + q − p ) − S(k − p )
unde
Z
dν ′ 1 1
I1 ≡ ′
,
2π ν ′ − (ω ′ − ω
ek−p ) − i η S(k′ − p′ ) ν ′ − ωp′ + i η
Z
dν ′ 1 1
I2 ≡ − ′
,
2π ν ′ − (ω ′ − ω ek−p ) − i η S(k′ − p′ ) ν ′ + ωp′ − i η
Z
dν ′ 1 1
I3 ≡ − ′
,
2π ν ′ − (ω ′ + Ω′ − ω ekq ′ −p ) − i η S(k ′ + q′ − p′ ) ν ′ − ω ′ + i η
p
Z
dν ′ 1 1
I4 ≡ ′
.
2π ν ′ − (ω ′ + Ω′ − ω e k+q ′ −p ) − i η S(k ′ + q′ − p′ ) ν ′ + ω ′ − i η
p
Integralele după frecvenţă se evaluează cu formula



 0, pentru (+, +) & (−, −)
Z ∞ 
 1
dω 1 pentru (+, −)
= b − a + iη ,
(2)
J±,± (a, b) ≡
−∞ 2π (ω − a ± iη)(ω − b ± iη) 
 1

 , pentru (−, +)
a − b + iη
care au fost justificate ı̂n Anexa A.5; ca urmare, se obţin următoarele rezultate:
i
I1 = δS(k′ −p′ ),1 ′
,
(ω ′ − ω
ek−p ) − ωp′ + i η
i
I2 = δS(k′ −p′ ),−1 ′
,
(ω ′ − ω
ek−p ) + ωp′ − i η
i
I3 = −δS(k′ +q′ −p′ ),1 ′
,
(ω ′ + Ω′ − ω
e k+q ′
′ −p ) − ωp + i η
i
I4 = −δS(k′ +q′ −p′ ),−1 ′
.
(ω ′ + Ω′ − ω
e k+q ′
′ −p ) + ωp − i η
Prin adunarea expresiilor celor 4 integrale rezultă:

1 −1
Iν =
2 ωp′ (Ω′ + ω ′
ek−p −ω ′
ek+q ′ ′ ′ ′
′ −p ) + i η S(k + q − p ) − S(k − p )
′

i i
× ′ − ′ .
(ω ′ − ω
ek−p ) − (ωp′ + i η) S(k′ − p′ ) (ω ′ + Ω′ − ω
e k+q ′ ′ ′ ′
′ −p ) − (ωp + i η) S(k + q − p )
Pe baza rezultatului anterior corecţia minimală la funcţia vertex se reduce la integrala triplă ı̂n
raport cu vectorul de undă:
2 3 Z
e (2) (k, k + q; q) = γ kF d3 p′ ′
Γ 0
θ(qD − p′ ) ωp′ f (ωp′ ) ,
2 εF R3 (2π)3
unde funcţia f (ωp′ ) este definită prin relaţia:
1
f (ωp′ ) ≡ ′ ′

(Ω′ + ωe k−p −ω ek+q ′ −p ) + i η S(k′ + q′ − p′ ) − S(k′ − p′ )

1 1
× ′
− ′ ′
.
(ω ′ − ω
ek−p ) − (ωp′ − i η) S(k′ − p′ ) (ω + Ω′ − ω ek+q ′ ′ ′ ′
′ −p ) − (ωp − i η) S(k + q − p )
Conform enunţului teoremei Migdal este necesară evaluarea termenului Γ e (2) numai pentru cazul
când raportul maselor electronică şi ionică este foarte mic: m/M ≪ 1; deoarece p singura mărime
din expresia termenului Γ e (2) , care depinde de raportul maselor este ωp′ ∼ m/M , rezultă că
dependenţa de ordin minim a mărimii Γ e (2) faţă de raportul specificat anterior este proporţională
cu rădăcina pătrată a raportului maselor, adică:
r
e (2) ∼ m m
Γ +O .
M M
Deoarece integrandul este ωp′ f (ωp′ ), rezultă că ı̂n aproximaţia specificată funcţia f (ωp′ ) aduce
contribuţie de ordin superior faţă de raportul m/M ; ı̂n consecinţă, se consideră numai contribuţia
funcţiei f (ωp′ ) care este independentă de raportul m/M , adică f (0):

f (ωp′ ) = f (0) + f (ωp′ ) − f (0) ,
iar integrala Z
d3 p′ ′

3
θ(qD − p′ ) ωp′ f (ωp′ ) − f (0)
R 3 (2π)
este neglijată, deoarece are contribuţie de ordin superior faţă de raportul maselor.
Din discuţia precedentă a rezultat că partea dominantă a termenului de corecţie minimă la funcţia
vertex este
2 3 Z
e (2) (k, k + q; q) ≈ γ kF d3 p′ ′
Γ 0
θ(qD − p′ ) ωp′ f (0) ,
2 εF R3 (2π)3
unde funcţia f (0) este
1
f (0) ≡ ′ ′

(Ω′ + ωek−p −ω
e k+q ′ ′ ′ ′
′ −p ) + i η S(k + q − p ) − S(k − p )
′

1 1
× ′
− ′
(ω ′ − ω
ek−p ) + i η S(k′ − p′ ) (ω ′ + Ω′ − ω
ek+q ′ ′ ′
′ −p ) + i η S(k + q − p )
1 1
= ′
· ′
.
(ω ′ − ω
ek−p ) + i η S(k′ − p′ ) (ω ′ + Ω′ − ω
ek+q ′ ′ ′
′ −p ) + i η S(k + q − p )
Atunci, luând ı̂n considerare expresia relaţiei de dispersie adimensionalizată

s
′ ~ ωq m 2B ′
ωq = 0 = q
εF M n0 ε0F
p
se extrage factorul m/M şi se obţine:
r
e (2) (k, k + q; q) ≈ m
Γ CJ ,
M
unde constanta C şi integrala J sunt independente de masa ionică (M ):

s
γ 2 kF3 2B
C≡ ,
2 ε0F n0 ε0F
Z
d3 p′ ′
J≡ 3
θ(qD − p′ ) p′ f (0) .
R3 (2π)
Rezultatul anterior arată că teorema Migdal este verificată (ı̂n ordinul 1), dacă integrala J este
finită. O evaluare aproximativă arată că integrala J este finită sau are cel mult o singularitate
logaritmică, care este o singularitate slabă, deoarece funcţia vertex apare numai ca parte a unui
integrand pentru rezultatele fizice.
G. Energia stării fundamentale

Hamiltonianul sistemului electroni-fononi se separă ı̂n parte liberă (corespunzătoare sistemelor
electronic şi fononic fără interacţii) şi parte de interacţie ı̂ntre subsisteme:

Ĥ = Ĥe + Ĥf + Ĥe−f ≡ Ĥ0 + V̂ ,
unde hamiltonianul de interacţie are expresia Fröhlich (13.28):
Z X
V̂ = Ĥe−f = γ d3 r ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) ϕ̂(r) .
V σ
Atunci se poate calcula modificarea energiei stării fundamentale a sistemului de către interacţie,
prin aplicarea teoremei Pauli (3.90)
Z γ ′
(γ ′ ) (γ ′ ) (γ ′ )
0 dγ Ψ0 V̂ Ψ0
E0 − E0 = ′
(γ ′ ) (γ ′ ) ,
0 γ Ψ0 Ψ0
unde E0 este energia sistemului electroni-fononi cu interacţii, E00 este energia sistemului electroni
(γ ′ )
şi fononi fără interacţii, iar Ψ0 este vectorul stării fundamentale a sistemului pentru valoarea
γ ′ a constantei de cuplaj electroni-fononi.
Prin utilizarea expresiei hamiltonianului Fröhlich se obţine următoarea expresie a deplasării
energiei stării fundamentale datorită interacţiei electroni-fononi:
Z γ Z
(γ ′ ) † (γ ′ )
X Ψ0 T ψ̂σHγ ′ (r, t) ψ̂σHγ′
(r′ , t′ ) ϕ̂Hγ ′ (r′′ , t′′ ) Ψ0
0 ′ 3
E0 − E0 = − dγ d r lim lim
(γ ′ ) (γ ′ ) ,
0 V r′ →r r′′ →r
σ t′ →t+ t′′ →t Ψ0 Ψ0
(13.89)
i
tĤγ ′ − ~i tĤγ ′
unde ÂHγ ′ ≡ e ~ Â e este operatorul ı̂n formularea Heisenberg pentru sistemul cu
constanta de cuplaj γ ′ .
Demonstraţie:
Se substituie expresia hamiltonianului de interacţie electroni-fononi ı̂n formula Pauli
Z γ Z
′ (γ ′ )
dγ ′ ′ X Ψ(γ 0
) †
ψ̂σ (r) ψ̂σ (r) ϕ̂(r)Ψ0
E0 − E00 = ′
γ d 3
r

(γ ′ ) (γ ′ ) .
0 γ V σ Ψ0 Ψ0
Elementul de matrice de la numărător se transformă astfel:
(γ ′ )
i. deoarece Ψ0 este vectorul stării fundamentale a sistemului cu constanta de cuplaj γ ′ , atunci
(γ ′ ) (γ ′ )
(γ ′ )
este valabilă ecuaţia cu valori proprii Ĥγ ′ Ψ0 = E0 Ψ0 , de unde rezultă identităţile

(γ ′ ) i tĤ ′ i (γ ′ )
(γ ′ )
i (γ ′ ) i (γ ′ )
(γ ′ )
Ψ 0 e ~ γ = e ~ E0 t Ψ 0 & e− ~ tĤγ ′ Ψ0 = e− ~ E0 t Ψ0 ,
(γ ′ )
unde Ĥγ ′ şi E0 sunt hamiltonianul şi respectiv vectorul stării fundamentale a sistemului cu
constanta de cuplaj γ ′ ;
ii. se utilizează rezultatul precedent şi se inserează ı̂ntre operatorii de câmp câte un operator
i i
unitate 1̂ = e− ~ tĤγ ′ · e ~ tĤγ ′ , astfel ca să se transforme operatorii din formularea Schrödinger ı̂n
formularea Heisenberg (pentru sistemul cu constanta de cuplaj γ ′ )

(γ ′ ) † (γ ′ ) i (γ ′ )
(γ ′ )
i i i i
Ψ0 ψ̂σ (r) ψ̂σ (r) ϕ̂(r)Ψ0 = e− ~ E0 t Ψ0 e ~ tĤγ ′ ψ̂σ† (r) e− ~ tĤγ ′ e ~ tĤγ ′ ψ̂σ (r) e− ~ tĤγ ′
i i (γ ′ ) i E (γ ′ ) t
× e ~ tĤγ ′ ϕ̂(r) e− ~ tĤγ ′ Ψ0 e~ 0

(γ ′ ) † (γ ′ )
= Ψ0 ψ̂σH ′ (r, t) ψ̂σHγ ′ (r, t) ϕ̂Hγ ′ (r, t)Ψ0 ;
γ
iii. se modifică timpii operatorilor astfel ca să se poată introduce ordonarea cronologică cu opera-
torul de anihilare electronic la stânga:

(γ ′ ) † (γ ′ )
Ψ0 ψ̂σH ′ (r, t) ψ̂σHγ ′ (r, t) ϕ̂Hγ ′ (r, t)Ψ0
γ

(γ ′ ) † (γ ′ )
= lim′
lim
′′
Ψ0 ψ̂σH ′ (r′ , t′ ) ψ̂σHγ ′ (r, t) ϕ̂Hγ ′ (r′′ , t′′ )Ψ0
r →r r →r γ
′′
t′ →t+ t →t

(γ ′ ) (γ ′ )
= − lim
′
lim
′′
Ψ0 T ψ̂σHγ ′ (r, t) ψ̂σH
†
′
(r′ , t′ ) ϕ̂Hγ ′ (r′′ , t′′ ) Ψ0 ,
r →r r →r γ
′′
t′ →t+ t →t
unde ı̂n ultima egalitate s-a introdus factorul de semn, deoarece s-au comutat operatorii de câmp
electronici.
Atunci, prin ı̂nlocuirea elementului de matrice de la numitor cu expresia transformată conform
operaţiilor anterioare, se obţine relaţia (13.89).
Pentru un metal normal, când este valabilă teorema Migdal, deplasarea energiei stării fundamen-
tale datorită interacţiei electroni-fononi, devine
Z Z Z Z ∞
0 2 γ ′ ′ 3 3 ′
E0 − E0 = dγ γ d r lim lim d r1 dt1 G(γ ) (r − r1 , t − t1 )
~ 0 V r
′
′
→r r′′
+ ′′
→r V −∞
t →t t →t
(γ ′ ) ′
×G (r1 − r , t1 − t ) D(γ ) (r1 − r′′ , t1 − t′′ ) ,
′ ′
(13.90)
′ ′
unde G(γ ) (r − r′ , t − t′ ) şi D(γ ) (r − r′ , t − t′ ) sunt funcţia Green electronică, respectiv funcţia
Green fononică pentru sistemul cu constanta de cuplaj electroni-fononi γ ′ .
Demonstraţie:
Se efectuează pentru media din relaţia (13.89) dezvoltarea ı̂n serie perturbativă Feynman-Dyson
(2.152), particularizată la cazul când hamiltonianul de perturbaţie este hamiltonianul de interacţie
electroni-fononi, ca ı̂n formula (13.65):

(γ ′ ) (γ ′ )
Ψ0 T ψ̂σHγ ′ (r, t) ψ̂σH †
(r′ , t′ ) ϕ̂Hγ ′ (r′′ , t′′ ) Ψ0
γ′

(γ ′ ) (γ ′ )
Ψ0 Ψ0
∞
X 1 −i n Z ∞ Z ∞
= dt1 · · · dtn
n=0
n! ~ −∞ −∞
n o
(γ ′ ) (γ ′ )
× C(t) c V̂H0 (t1 ) · · · V̂H0 (tn ) · ψ̂σH0 (r, t) ψ̂σH †
0
(r′ , t′ ) ϕ̂H0 (r′′ , t′′ )
Z Z
1 −i ′ n 4 n
X∞ X
= γ d x1 · · · d4 xn C(t)
c ψ̂σ† 1 H0 (x1 ) ψ̂σ1 H0 (x1 ) ϕ̂H0 (x1 ) ,
n=0
n! ~ σ1 ,...,σn
o
× . . . , ψ̂σn H0 (xn ) ψ̂σn H0 (xn ) ϕ̂H0 (xn ) , ψ̂σH0 (x) ψ̂σ† ′ H0 (x′ ) ϕ̂H0 (x′′ )
†
X∞
1 −i (2n−1)Z Z X n
= γ′ d4 x1 · · · d4 x2n−1 C(t)
c ψ̂σ† 1 H0 (x1 ) ψ̂σ1 H0 (x1 ) ϕ̂H0 (x1 ) ,
n=1
(2n − 1)! ~ σ1 ,...,σ2n−1
o
× . . . , ψ̂σn H0 (x2n−1 ) ψ̂σn H0 (x2n−1 ) ϕ̂H0 (x2n−1 ) , ψ̂σH0 (x) ψ̂σ† ′ H0 (x′ ) ϕ̂H0 (x′′ ) ,
†
unde ı̂n ultima egalitate, pe baza teoremei Wick, s-a luat ı̂n considerare faptul că sunt nenuli numai
termenii care conţin un număr impar de hamiltonieni de interacţie, astfel ı̂ncât numărul total de
operatori de câmp fononici să fie par.
Temenul de ordinul n = 1 se calculează ı̂n mod direct, efectuând toate contracţiile totale care pro-
duc termeni legaţi; deoarece contracţii nenule se produc numai ı̂ntre operatori electronici conjugaţi
şi ı̂ntre operatori fononici, rezultă că există o singură contribuţie care corespunde unei diagrame
legate:
Z
−i ′ 4 X (t) n † o
E1 ≡ γ d x1 Cc ψ̂σ1 H0 (x1 ) ψ̂σ1 H0 (x1 ) ϕ̂H0 (x1 ) ψ̂σH0 (x) ψ̂σ† ′ H0 (x′ ) ϕ̂H0 (x′′ )
~ σ 1
Z
−i ′ 4 X †
= γ d x1 ψσ1 H0 (x1 ) ψσ1 H0 (x1 ) ϕH0 (x1 ) ψσH0 (x) ψσ† ′ H0 (x′ ) ϕH0 (x′′ )
~ σ1
Z
−i ′ 4 X
= γ d x1 i G0σσ1 (x, x1 ) i G0σ1 σ ′ (x1 , x′ ) i D0 (x1 , x′′ )
~ σ1
Z
−1 ′ 4
= γ d x1 G0 (x, x1 ) G0 (x1 , x′ ) D0 (x1 , x′′ )
~
unde ı̂n ultima egalitate s-a obţinut luând ı̂n considerare că funcţia Green x
electronică este diagonală ı̂n indicii de spin şi apoi s-a efectuat sumarea
x1
ı̂n raport cu indicele de spin. x′′
Diagrama corespunzătoare termenului de ordinul 1 este ilustrată ı̂n figura
alăturată. x′
Contribuţia de ordinul 2 conţine 3 operatori de perturbaţie, fiind dată de formula

Z Z Z
1 −i ′ 3 4 X n
E2 ≡ γ d x1 d4 x2 d4 x3 C(t)
c ψ̂σ† 1 H0 (x1 ) ψ̂σ1 H0 (x1 ) ϕ̂H0 (x1 ) ,
3! ~ σ ,σ ,σ 1 2 3
o
× ψ̂σ† n H0 (x2 ) ψ̂σn H0 (x2 ) ϕ̂H0 (x2 ) , ψ̂σ† n H0 (x3 ) ψ̂σn H0 (x3 ) ϕ̂H0 (x3 ) , ψ̂σH0 (x) ψ̂σ† ′ H0 (x′ ) ϕ̂H0 (x′′ ) ;
ı̂n acest caz deducerea directă a termenilor rezultaţi prin aplicarea teoremei Wick este mult mai
laborioasă, deoarece există 8 operatori de câmp electronici şi 4 operatori de câmp fononici, astfel
că se obţine o sumă de termeni legaţi cu produse de 4 funcţii Green electronice şi 2 funcţii Green
fononice. De aceea, se va prezenta numai rezultatul ı̂n formă diagramatică:
x x x
x x3
x2
x
x3 1 x ′′ x1 x′′ x 1 x′′ x1 x′′
E2 = + + +
x3 x2 x3
x2 x′ x2
x′ x′ x′
Cele 4 diagrame de ordinul 2 conţin fiecare o inserţie de self-enegie (pe una
dintre liniile electronice), sau o inserţie de polarizare (pe linia fononică), x
sau o parte vertex; se observă că aceste contribuţii se pot interpreta că
realizează renormarea ı̂n ordinul minim a fiecăruia dintre cele 4 elemente x′′
x2 x3
ale diagramei schelet: funcţia Green electronică incidentă, funcţia Green x1
electronică emergentă, funcţia Green fononică şi funcţia vertex; ca urmare
cele 4 diagrame se pot condensa ı̂n diagrama renormată ı̂n ordinul 1, care x′
este reprezentată ı̂n figura alăturată.
Pe baza observaţiei precedente se scrie termenul de ordinul 2 ı̂n forma
Z Z Z
−1
E2 = d x1 d x2 d4 x3 G(1) (x, x1 ) G(1) (x2 , x′ ) D(1) (x3 , x′′ ) Γ(2) (x1 , x2 ; x3 ) .
4 4
~
Rezultatul pentru ordinul 2 se generalizează pentru toate ordinele teo-
riei perturbaţiilor: suma tuturor diagramelor care reprezintă contribuţiile x
perturbaţionale de diferite ordine este egală cu diagrama schelet (dia-
grama de ordinul 1) ı̂n care liniile electronice, linia fononică şi vertexul
se renormează, astfel că reprezintă funcţii Green exacte (electronică, res- x2 x3 x′′
pectiv fononică) şi funcţie vertex exactă; reprezentarea diagramatică a x1
rezultatului precedent este ilustrată ı̂n figura alăturată şi corespunde la
următoarea expresie analitică (calculul a fost efectuat considerând că sis- x′
′
temul are constanta de cuplaj γ ):
X∞ Z Z Z
−1 ′ ′ ′ ′
E≡ En = d4 x1 d4 x2 d4 x3 G(γ ) (x, x1 ) G(γ ) (x2 , x′ ) D(γ ) (x3 , x′′ ) Γ(γ ) (x1 , x2 ; x3 ) .
n=1
~
Deplasarea energiei stării fundamentale datorită interacţiei electroni-fononi rezultă din formula
(13.89), ı̂n care media produsului operatorilor de câmp se ı̂nlocuieşte prin rezultatul precedent;
se efectuează sumare banală ı̂n raport cu indicele de spin, care produce factorul de multiplicitate
2s + 1 = 2 şi atunci se obţine:
Z Z Z Z Z
2 γ ′ ′ ′
E0 − E00 = dγ d3 r lim lim d 4
x 1 d 4
x 2 d4 x3 G(γ ) (x, x1 ) G(γ ) (x2 , x′ )
~ 0 V r′ →r r′′ →r
′′
t′ →t+ t →t
(γ ′ ) ′
×D (x3 , x ) Γ(γ ) (x1 , x2 ; x3 ) .
′′
Dacă se consideră un metal normal, pentru care este valabilă teorema Migdal, atunci transformata
Fourier a funcţiei vertex se poate aproxima cu constanta de cuplaj electron-fonon Γ e ≈ γ, astfel că
funcţia vertex ı̂n spaţiul poziţii timp este o funcţie singulară: Γ(x1 , x2 ; x3 ) = γ δ 4 (x2 −x1 ) δ 4 (x3 −x1 ).
În aceste condiţii, prin substituirea aproximaţiei Migdal a funcţiei vertex ı̂n expresia anterioară
a deplasării energiei stării fundamentale şi efectuarea integralelor cu ajutorul funcţiilor Dirac, se
obţine
Z Z Z
2 γ ′ ′ ′ ′
E0 − E00 == dγ d3 r lim lim d4 x1 G(γ ) (x, x1 ) G(γ ) (x1 , x′ ) D(γ ) (x1 , x′′ ) γ ′ .
~ 0 V
′ ′′
r →r r →r
′′
t′ →t+ t →t
Ultimul rezultat este echivalent cu formula (13.90).

13.3 Formalismul câmpurilor cuplate la temperatură finită

13.3.1 Definiţii
Formalismul sistemelor fermionice sau bosonice la temperatură finită a fost prezentat ı̂n Ca-
pitolul 5, astfel că se vor prelua rezultatele principale, fără demonstraţii, deoarece ar implica
repetiţii (cu mici modificări).
A. În cazul prezent se consideră (la fel ca ı̂n secţiunea precedentă) că sistemul studiat este
constituit din electroni (trataţi ı̂n aproximaţia Hartree-Fock pentru a avea stări uni-electronice
efective care ı̂nclud efectul mediu al interacţiei mutuale coulombiene dintre electroni) şi fononi
(trataţi ı̂n aproximaţia Debye), iar interacţia dintre aceste două sub-sisteme este considerată ı̂n
aproximaţia Fröhlich; ca urmare, hamiltonianul (canonic) al sistemului total este
Ĥ = Ĥf + Ĥe + Ĥe−f .
Hamiltonianul grand-canonic al sistemului se obţine prin generalizarea definiţiei (5.1):
K̂ ≡ Ĥ − µe N̂e − µf N̂f , (13.91)
unde N̂e şi N̂f sunt operatorii numere de particule pentru electroni şi fononi, iar µe şi µf sunt
potenţialele chimice al electronilor, respectiv al fononilor.
Deoarece potenţialul chimic al fononilor este nul µf = 0, conform relaţiei (13.13), se no-
tează simplu potenţialul chimic al electronilor prin µe = µ, iar hamiltonianul grand-canonic al
sistemului devine:
K̂ = (Ĥe − µ N̂e ) + Ĥf + Ĥe−f = K̂e + K̂f + K̂e−f ,
unde K̂e ≡ Ĥe − µ N̂e este hamiltonianul grand-canonic electronic, K̂f ≡ Ĥf este hamiltonianul
grand-canonic fononic şi K̂e−f ≡ Ĥe−f este hamiltonianul grand-canonic de interacţie electoni-
fononi. Pentru a dezvolta seriile de perturbaţie ale funcţiilor Green se separă hamiltonianul
grand-canonic al sistemului ı̂n parte liberă K̂0 şi parte de perturbaţie K̂ ′ :
K̂ = K̂0 + K̂ ′ , (13.92)
unde K̂0 ≡ K̂e + K̂f şi K̂ ′ = K̂e−f = Ĥe−f .
B. Sistemul se află ı̂n condiţii termodinamice grand-canonice, fiind ı̂n contact cu un rezervor
termic care are temperatura T şi un rezervor de particule pentru electroni (având potenţialul
chimic µe = µ) şi pentru fononi (având potenţialul chimic nul µf = 0). În mod similar cu prezen-
tarea din Capitolul 5, se introduc următoarele mărimi care descriu comportarea termodinamică
a sistemului prin metodele mecanicii statistice:
– funcţia de partiţie grand-canonică, definită prin relaţia (5.2)

Z = Tr e−β K̂ ,
– operatorul statistic grand-canonic, definit prin relaţia (5.3)

1 −β K̂
̺ˆ = e ,
Z
– media grand-canonică a unei observabile, definită prin relaţia (5.4)

A = Tr ̺ˆ · Â ,
– relaţia termodinamică fundamentală (expresia statistică a potenţialului grand-canonic Ω),

dată de relaţia (5.5)
−1
Ω(T, µ, V ) = ln Z ,
β
de unde se poate scrie operatorul statistic ı̂n forma dată de relaţia (5.6)
̺ˆ = e β Ω e−β K̂ .
13.3. FORMALISMUL CÂMPURILOR CUPLATE LA TEMPERATURĂ FINITĂ 407
C. Formularea Heisenberg termică pentru operatori este definită prin relaţia (5.7)
τ τ
ÂK̄ (τ ) ≡ e ~ K̂ Â e− ~ K̂ .
τ
Din definiţia anterioară rezultă că pentru parametru real τ ∈ R, operatorul exponenţial e ~ K̂ nu
† †
este un operator unitar, astfel ı̂ncât: Â†K̄ (τ ) = ÂK̄ (−τ ) 6= ÂK̄ (τ ) .
De asemenea, se obţine ecuaţia diferenţială, cu condiţia iniţială, descrise prin formulele (5.8):
∂
~ ÂK̄ (τ ) = K̂ , ÂK̄ (τ ) − ,
∂τ
ÂK̄ (0) = Â .
D. Pentru sistemul electroni şi fononi fără interacţii reciproce (sistemul liber), conform relaţiei
(13.92), hamiltonianul grand-canonic este
K̂0 = K̂e + K̂f = (Ĥe − µ N̂e ) + Ĥf .
Atunci se defineşte formularea Dirac termică pentru operatori prin adaptarea relaţiei (5.11)
τ τ
ÂK̄0 (τ ) ≡ e ~ K̂0 Â e− ~ K̂0 .
Operatorul caracteristic Dirac termic este definit prin formula (5.13):

τ τ −τ ′ τ′
Û(τ, τ ′ ) ≡ e ~ K̂0 e− ~ K̂
e− ~ K̂0 ;
Sunt importante următoarele proprietăţi ale operatorului caracteristic Dirac termic:

• proprietăţi grupale descrise de relaţiile (5.14a):
(
Û−1 (τ1 , τ2 ) = Û(τ2 , τ1 ) ,
Û(τ1 , τ2 ) · Û(τ2 , τ3 ) = Û(τ1 , τ3 ) ;
• este un operator ne-unitar, conform relaţiei (5.14b):
Û† (τ1 , τ2 ) = Û(−τ2 , −τ1 ) = Û−1 (−τ1 , −τ2 ) 6= Û−1 (τ1 , τ2 ) ;
• satisface condiţia limită (5.14c):

Û(τ, τ ) = 1̂ ;
• satisface ecuaţia diferenţială (5.14d):

∂
~ Û(τ, τ ′ ) = −K̂K̄
′
(τ ) · Û(τ, τ ′ )
∂τ 0
• ecuaţia diferenţială, ı̂mpreună cu condiţia limită sunt echivalente cu ecuaţia integrală (5.14e)
Z
1 τ ′ ′
Û(τ, τ0 ) = 1̂ − dτ K̂K̄0 (τ ′ ) · Û(τ ′ , τ0 ) ,
~ τ0
care este o ecuaţie integrală de tip Voltera;
• deoarece hamiltonianul de interacţie K̂ ′ = Ĥe−f este un operator mărginit, ecuaţia integrală
are soluţia iterativă (5.14f)
Z Z τ
1 −1 n τ
X∞
′ ′

Û(τ, τ0 ) = dτ1 · · · dτn Tτ K̂K̄ (τ1 ) · · · K̂K̄ (τn ) ,
n=0
n! ~ τ0 τ0
0 0

unde Tτ · · · este operatorul de ordonare cronologică termic (ı̂n raport cu parametrul real
τ , definit ı̂n mod analog cu operatorul de ordonare cronologică Dyson:

Tτ Â1 (τ1 ) · Â2 (τ2 ) · · · Ân (τn ) = (±1)σπ Âπ1 (τπ1 ) · Âπ2 (τπ2 ) · · · Âπn (τπn ) ,
τπ1 >τπ2 >···>τπn

unde Â1 , . . ., Ân sunt operatori
elementari, sau operatori de câmp (electronici sau fo-
nonici), Π = π1,1 , π22,, ...,
..., n
πn este permutarea care realizează ordonare cronologică, σπ este
paritatea permutării, iar semnul + este pentru fononi şi semnul − este pentru electroni;
operatorii K̂ ′ conţin un număr par de operatori de câmp electronici, astfel ı̂ncât factorul
de semn este pozitiv ı̂n toate situaţiile: (±1)σπ = +1.
Din definiţiile anterioare rezultă relaţia ı̂ntre operatorii termici Heisenberg şi Dirac (5.15):
ÂK̄ (τ ) = Û(0, τ ) · ÂK̄0 (τ ) · Û(τ, 0) ;
de asemenea, se obţine exprimarea operatorului statistic ı̂n funcţie de operatorul statistic al

sistemului liber, conform relaţiei (5.16):
̺ˆ = e β(Ω−Ω0 ) ̺ˆ0 Û(~β, 0) =⇒ e−β K̂ = e−β K̂0 Û(~β, 0) .
13.3.2 Funcţii Green-Matsubara

A. Definiţii
Prin generalizarea relaţiilor (5.20) se definesc funcţiile Green-Matsubara ale sistemului electroni-
fononi:
i. funcţia Green-Matsubara electronică este

Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) ≡ − Tτ ψ̂σK̄ (r, τ ) · ψ̂σ† ′ K̄ (r′ , τ ′ ) . (13.93)
ii. funcţia Green-Matsubara fononică este definită analog

D(r, τ ; r′ , τ ′ ) ≡ − Tτ ϕ̂K̄ (r, τ ) · ϕ̂K̄ (r′ , τ ′ ) . (13.94)
B. Proprietăţi generale
Funcţiile Green-Matsubara ale sistemului electroni-fononi au proprietăţile generale ale funcţiilor
Green-Matsubara pentru sisteme bosonice sau fermionice:
1. invarianţă la translaţii spaţio-temporale (deoarece sistemul este conservativ şi omogen din
punct de vedere spaţial):
Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = Gσσ′ (r − r′ ; τ − τ ′ ) ,

D(r, τ ; r′ , τ ′ ) = D(r − r′ ; τ − τ ′ ) ;
2. relaţii de simetrie:
Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ ) = δσσ′ G(r − r′ ; τ − τ ′ ) ,

D(r, τ ; r′ , τ ′ ) = D(r′ , τ ′ ; r, τ ) =⇒ D(r − r′ ; τ − τ ′ ) = D(r′ − r; τ ′ − τ )
3. relaţii de periodicitate pseudo-temporală (5.25):
G(r − r′ ; τ − τ ′ ) = − G(r − r′ ; τ − τ ′ − ~β) ,

D(r − r′ ; τ − τ ′ ) = D(r − r′ ; τ − τ ′ + ~β) .
Pe baza proprietăţilor anterioare se obţin dezvoltările Fourier ale funcţiilor Green-Matsubara

electronică (fermionică) şi fononică (bosonică), conform relaţiei (5.28):
∞
′ ′ 1 X 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ ) e 2π
G(r, τ ; r , τ ) = e G(k, ωn ) , ωn = (n + 21 ) , (13.95)
V ~β n=−∞ ~β
k
∞
1 X 1 X iq·(r−r′ )−iνm (τ −τ ′ ) e 2π
D(r, τ ; r′ , τ ′ ) = e D(q, νm ) , νm = m. (13.96)
V q ~β m=−∞ ~β
C. Operatori elementari şi de câmp ai sistemului liber

Pentru sistemul electroni-fononi fără interacţii se construiesc ı̂n mod explicit operatorii formulării
Dirac ı̂n manieră similară cu metoda prezentată ı̂n Subsecţiunea 5.2.4.
C1. Hamiltonianul grand-canonic al sistemului liber este
K̂0 = K̂e + K̂f ;
hamiltonianul electronic este

X
K̂e = Ĥe − µ N̂e = ε0k − µ) â†kσ âkσ ,
(e
k,σ
unde k, σ sunt stări uni-electronice efective ı̂n aproximaţia Hartree-Fock (care consideră o inte-
racţie coulombiană medie ı̂ntre electroni); hamiltonianul fononic este dat de formula (13.10) cu
aproximaţia Debye
X′
K̂f = θ(qD − q) ~ ωq dˆ†q dˆq .
q
Se observă că hamiltonienii grand-canonici ai subsistemelor sunt operatori definiţi ı̂n sub-spaţii
Fock diferite: K̂e este definit ı̂n sub-spaţiul Fock al stărilor electronice Fe , iar K̂f este definit ı̂n
sub-spaţiul Fock al stărilor fononice Ff ; ı̂n consecinţă, funcţia de partiţie şi operatorul statistic
se factorizează pe subsisteme:

Z 0 = Tr e−β K̂0 = Tr e−β K̂e e−β K̂f = Tr(e) e−β K̂e · Tr(f) e−β K̂f = Ze · Zf ,
1 1 −β K̂e 1 −β K̂f
̺ˆ0 = 0 e−β K̂0 = e · e = ̺ê · ̺ˆ f .
Z Ze Zf
Ca rezultat al decuplării operatorului statistic se produce decuplarea mediilor.
C2. Stările elementare ale sistemului total electroni-fononi au următoarele proprietăţi.
Stările uni-particulă ale sub-sistemului electronic sunt stări efective Hartree-Fock caracterizate
prin vectorul de undă şi proiecţia spinului |k, σi; ca urmare, rezultă proprietăţile:

– operatorii elementari sunt âkσ & â†kσ k,σ ;
eik·r
– funcţiile de stare sunt unde plane cu spinori Pauli ψk,σ (r, s) = √ χσ (s);
V
– energia este independentă de spin εk (conform aproximaţiei Hartree-Fock se poate exprima
energia unei stări uni-particulă efective ı̂n forma de energie a unei particule libere, prin utilizarea
masei efective m∗ ).
Stările uni-particulă ale sub-sistemului fononic sunt moduri normale de vibraţie caracterizate
prin vectorul de undă |qi şi limitate
de aproximaţia
Debye; ca urmare, rezultă proprietăţile:
– operatorii elementari sunt dˆq & dˆq† q<q ;
D
eiq·r
– funcţiile de stare sunt unde plane uq (r) = √ ;
V
– frecvenţa este dată de relaţia de dispersie acustică ωq = c q.
C3. Operatorii elementari şi operatorii de câmp ı̂n formularea Dirac se pot determina ı̂n mod
explicit utilizând rezultatele anterioare.
Pentru sistemul electronic operatorii elementari ı̂n formularea Dirac se reduc la cazul absenţei
fononilor (când se presupune numai existenţa sistemului electronic)
τ τ τ τ
âkσ K 0 (τ ) = e ~ K̂0 âkσ e− ~ K̂0 = e ~ K̂e âkσ e− ~ K̂e ,
τ τ τ τ
â†kσ K (τ ) = e ~ K̂0 â†kσ e− ~ K̂0 = e ~ K̂e â†kσ e− ~ K̂e ;
0
atunci, prin utilizarea formulelor (5.48), se obţine

1
âkσ K 0 (τ ) = âkσ e− ~ (εk −µ)τ ,
1
â†kσ K (τ ) = â†kσ e ~ (εk −µ)τ .
0
Operatorii de câmp ı̂n formularea Dirac rezultă ı̂n mod automat din rezultatele anterioare:
1 X ik·r 1 X ik·r− 1 (εk −µ)τ

ψ̂σ K 0 (r, τ ) = √ e âkσ K 0 (τ ) = √ e ~ âkσ , (13.97a)
V k V k
1 X −ik·r † 1 X −ik·r+ 1 (εk −µ)τ †
ψ̂σ† K (r, τ ) = √ e âkσ K (τ ) = √ e ~ âkσ . (13.97b)
0
V k 0
V k
Pe de altă parte, mediile grand-canonice pentru produsele de operatori elementari electronici se

reduc (datorită factorizării operatorului statistic) la medii calculate pe subsistemul electronic,
care au fost calculate cu formulele (5.46) – (5.47):

†
âkσ âk′ σ′ 0 = Tr ̺ˆ0 â†kσ âk′ σ′ = Tr(e) ̺ê â†kσ âk′ σ′ = δ k,k′ δσ,σ′ n
ekσ , (13.98a)

† † (e)
†
âkσ âk′ σ′ 0 = Tr ̺ˆ0 âkσ âk′ σ′ = Tr ̺ê âkσ âk′ σ′ = δ k,k′ δσ,σ′ (1 − n
ekσ ) , (13.98b)
unde
1
n
ekσ = ,
eβ (εk −µ) +1
este numărul mediu de ocupare pe starea uni-particulă (funcţia de distribuţie Fermi-Dirac), con-
form relaţiei (5.45).
Pentru sistemul fononic operatorii elementari ı̂n formularea Dirac se reduc la cazul absenţei
electronilor (când se presupune numai existenţa sistemului fononic) din argumente similare cu
cele utilizate ı̂n cazul anterior
τ τ τ τ
dˆq K 0 (τ ) = e ~ K̂0 dˆq e− ~ K̂0 = e ~ K̂f dˆq e− ~ K̂f ,
τ τ τ τ
dˆq† K (τ ) = e ~ K̂0 dˆq† e− ~ K̂0 = e ~ K̂f dˆqσ
†
e− ~ K̂f ;
0
atunci, prin utilizarea formulelor (13.16), se obţine
dˆq K 0 (τ ) = dˆq e−ωq τ ,

dˆq† K (τ ) = dˆq† e ωq τ .
0
Operatorul de câmp ı̂n formularea Dirac rezultă ı̂n mod automat din rezultatele anterioare:
r
X ~ ωq ˆ †

ϕ̂K 0 (r, τ ) ≈ θ(qD − q) dqK 0 e iq·r + dˆqK e−iq·r
D
q
2V 0
r
X ~ ωq ˆ iq·r−ωq τ
= θ(qD − q) dq e + dˆq† e−iq·r+ωq τ . (13.99)
q
2V
Pe de altă parte, mediile grand-canonice pentru produsele de operatori elementari fononici se

reduc (datorită factorizării operatorului statistic) la medii calculate pe subsistemul fononic, care
au fost calculate cu formulele (5.46) – (5.47):

†
dˆq dˆq′ 0 = Tr ̺ˆ0 dˆq† dˆq′ = Tr(f) ̺ˆf dˆq† dˆq′ = δ q,q′ n0q , (13.100a)

dˆq dˆq†′ 0 = Tr ̺ˆ0 dˆq dˆ†′ = Tr(f) ̺ˆf
q dˆq dˆq†′ = δ q,q′ (1 + n0q ) , (13.100b)
unde
1
n0q = ,
e β~ωq −1
este numărul mediu de ocupare pe starea uni-particulă (funcţia de distribuţie Bose-Einstein),
C4. Funcţia Green-Matsubara electronică liberă se obţine prin particularizarea definiţiei generale
(13.93) la cazul sistemului liber şi apoi prin utilizarea descompunerilor operatorilor de câmp
ı̂n operatori elementari (13.97) şi a rezultatelor medierilor produselor de operatori elementari
(13.98):
′ ′

†
0
Gσσ ′ (r, τ ; r , τ ) ≡ − Tτ ψ̂σ K̄ (r, τ ) · ψ̂ ′
0 σ K̄0
(r′ , τ ′ )

= − Sp ̺ˆ0 Tτ ψ̂σK̄0 (r, τ ) · ψ̂σ† ′ K̄0 (r′ , τ ′ )
−1 X −ik·r+ 1 (εk −µ)τ ik′ ·r′ − 1 (εk′ −µ)τ ′
= e ~ e ~
V ′
k,k
h i
× θ(τ − τ ′ ) Tr ̺ˆ0 âkσ â†k′ σ′ − θ(τ ′ − τ ) Tr ̺ˆ0 â†k′ σ âkσ′
1 X −ik·(r−r′ )+ 1 (εk −µ)(τ −τ ′ )
= − δσ,σ′ e ~ θ(τ − τ ′ ) (1 − n
ekσ ) − θ(τ ′ − τ ) n
ekσ .
V
k
(13.101)
Se observă că funcţia Green-Matsubara electronică liberă este diagonală ı̂n indicii de spin şi
depinde numai de diferenţele coordonatelor de poziţii-pseudo-timpi:
0 ′ ′ 0 ′ ′
Gσσ ′ (r, τ ; r , τ ) = δσ,σ ′ G (r − r ; τ − τ ) ,
astfel că transformata Fourier scalară este

Z Z ~β
Ge0 (k, ωn ) = d3 r dτ e−ik·r+iωn τ G 0 (r, τ )
V 0
X 1 Z Z ~β
i(k′ −k)·r 1
=− 3
d re (1 − n ekσ ) dτ θ(τ ) e[iωn − ~ (εk −µ)]τ
V V 0
k′
Z ~β
1
[iωn − ~ (εk −µ)]τ
−ne kσ dτ θ(−τ ) e ;
0
cele 3 integrale produc următoarele rezultate:

Z
1 ′
d3 r ei(k −k)·r = δk′ ,k ;
V V
Z ~β h i
1 1 1
dτ θ(τ ) e[iωn − ~ (εk −µ)]τ = e [iωn − ~ (εk −µ)]~β
− 1 ,
0 iωn − ~1 (εk − µ)
Z ~β
1
dτ θ(−τ ) e[iωn − ~ (εk −µ)]τ = 0 .
0
În consecinţă se obţine:

1
e[iωn − ~ (εk −µ)]~β − 1
Ge0 (k, ωn ) = −(1 − n
ekσ ) ;
iωn − ~1 (εk − µ)
prin utilizarea formulelor pentru funcţia de distribuţie Fermi-Dirac şi a frecvenţelor fermionice
se simplifică expresia precedentă:
1
1−n
ekσ = ,
1 + e−β (εk −µ)
1
h i
e[iωn − ~ (εk −µ)]~β − 1 = − e−β (εk −µ) − 1 .
Atunci transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara electronică liberă are expresia:

1
Ge0 (k, ωn ) = . (13.102)
iωn − ~1 (εk − µ)
C4. Funcţia Green-Matsubara fononică liberă se obţine prin particularizarea definiţiei generale
(13.94) la cazul sistemului liber

D0 (r, τ ; r′ , τ ′ ) ≡ − Tτ ϕ̂K̄0 (r, τ ) · ϕ̂†K̄0 (r′ , τ ′ ) 0

= − θ(τ − τ ′ ) Tr ̺ˆ0 ϕ̂K 0 (r, τ ) ϕ̂K 0 (r′ , τ ′ ) − θ(τ ′ − τ ) Tr ̺ˆ0 ϕ̂K 0 (r′ , τ ′ ) ϕ̂K 0 (r, τ ) .
Prin utilizarea descompunerilor operatorilor de câmp ı̂n operatori elementari (13.99) şi a rezul-
tatelor medierilor produselor de operatori elementari (13.100) se obţine expresia primei medii
grand-canonice:
r r
X′ ~ ω q ~ ωq ′ h ′ ′ ′
′ ′
Tr ̺ˆ0 ϕ̂K 0 (r, τ ) ϕ̂K 0 (r , τ ) = Tr ̺ˆ0 dˆq dˆq′ e(iq·r−ωq τ )+(iq ·r −ωq′ τ )
′
2V 2V | {z }
q,q
=0
(q,q′ <qD )
′ ′ ′
+ Tr ̺ˆ0 dˆq dˆq†′ e(iq·r−ωq τ )+(−iq ·r +ωq′ τ )
| {z }
= δ q,q′ (1+n0q )
′ ′ ′
+ Tr ̺ˆ0 dˆq† dˆq′ e(−iq·r+ωq τ )+(iq ·r −ωq′ τ )
| {z }
= δ q,q′ n0q
′ ′ ′
i
+ Tr ̺ˆ0 dˆq† dˆq†′ e(−iq·r+ωq τ )+(−iq ·r +ωq′ τ )
| {z }
=0
X ~ ωq h ′ ′ ′ ′
i
= (1 + n0q )eiq·(r−r )−ωq (τ −τ ) + n0q e−iq·(r−r )+ωq (τ −τ ) ,
q 2V
(q<qD )
iar cea de-a doua medie rezultă din prima efectuând permutarea variabilelor spaţio-pseudo-
temporale; ca urmare, se obţine expresia funcţiei Green-Matsubara fononică liberă:
X ~ ωq n ′ ′
h i
D0 (r, τ ; r′ , τ ′ ) = − eiq·(r−r )−ωq (τ −τ ) (1 + n0q ) θ(τ − τ ′ ) + n0q θ(τ ′ − τ )
q 2V
(q<qD )
′ ′
h io
+ e−iq·(r−r )+ωq (τ −τ )
n0q θ(τ − τ ′ ) + (1 + n0q ) θ(τ ′ − τ ) . (13.103)
Deoarece funcţia Green-Matsubara fononică liberă depinde numai de diferenţele coordonatelor

spaţio-pseudo-temporale D0 (r, τ ; r′ , τ ′ ) = D0 (r − r′ ; t − τ ′ ), rezultă că se poate efectua transfor-
marea Fourier simplă; atunci, transformata sa Fourier se obţine cu formula (5.19):
Z Z ~β
e 0 (q, νm ) =
D d3 r dτ e−iq·r+iνm τ D0 (r, τ )
V 0
X ~ ωq ′ Z Z ~β h i
i(q′ −q)·r
=− 3
d re dτ e(iνm −ωq′ )τ (1 + n0q′ ) θ(τ ) + n0q′ θ(−τ )
′
2V V 0
q
(q′ <qD )
Z Z ~β h i
3 −i(q′ −q)·r (iνm +ωq′ )τ
+ d re dτ e n0q′ θ(τ ) + (1 + n0q′ ) θ(−τ ) ;
V 0
integralele sunt de tipul ı̂ntâlnit anterior la funcţia Green-Matsubara electronică, astfel că se va
prezentă direct rezultatul integrărilor:
n (iνm −ωq )~β
−1 e(iνm +ωq )~β − 1 o
e 0 (q, νm ) = − θ(qD − q) ~ ωq (1 + n0q ) e
D + n0q ;
2 iνm − ωq iνm + ωq
În mod similar cu cazul electronic, expresia funcţiei Green-Matsubara fononică liberă se simplifică
prin utilizarea formulei funcţiei de distribuţie Bose-Einstein şi a expresiei frecvenţei bosonice; prin
operaţii algebrice simple rezultă:

1 + n0q e(iνm −ωq )~β − 1 = 1 ,

n0q e(iνm +ωq )~β − 1 = 1 .
Pe baza rezultatelor anterioare se obţine expresia transformatei Fourier spaţio-pseudo-temporale
a funcţiei Green-Matsubara fononice libere:
n o ~ ωq2
e 0 (q, νm ) = θ(qD − q) ~ ωq
D
1
−
1
= − θ(qD − q) 2 . (13.104)
2 iνm − ωq iνm + ωq νm + ωq2
13.3.3 Formalismul câmpurilor cuplate la temperatură finită

A. Contracţii termice
Contracţia termică ı̂ntre doi operatori de câmp (sau operatori elementari) ı̂n formularea Dirac
termică se defineşte la fel ca ı̂n cazul sistemelor fermionice sau bosonice simple, adică similar cu
relaţia (5.58):

A(τ ) B(τ ′ ) = Tτ [ ÂK̄0 (τ ) B̂K̄0 (τ ′ )] 0
= Tr ̺ˆ0 Tτ [ ÂK̄0 (τ ) B̂K̄0 (τ ′ )] . (13.105)
def.
Proprietăţile contracţiilor termice pentru sistemul electroni-fononi sunt similare cu cele ale siste-
melor formionice sau bosonice simple, care au fost prezentate ı̂n prima parte a Subsecţiunii 5.2.5;
ı̂n consecinţă, se va omite repetarea acestor proprietăţi şi se vor lista contacţiile fundamentale,
ı̂ntre operatorii de câmp electronici şi fononici, care sunt de tipul relaţiilor (5.61):
ψσK̄0 (r, τ ) ψσ† ′ K̄0 (r′ , τ ′ ) = − Gσσ

0 ′ ′
′ (r, τ ; r , τ ) , (13.106a)
= −ψσ† K̄0 (r, τ ) ψσ′ K̄0 (r′ , τ ′ )
ψσK̄0 (r, τ ) ψσ′ K̄0 (r′ , τ ′ ) = ψσ† K̄0 (r, τ ) ψσ† ′ K̄0 (r′ , τ ′ ) = 0 , (13.106b)
ϕK̄0 (r, τ ) ϕK̄0 (r′ , τ ′ ) = − D0 (r, τ ; r′ , τ ′ ) , (13.106c)
ψσK̄0 (r, τ ) ϕK̄0 (r′ , τ ′ ) = ψσ† K̄0 (r, τ ) ϕK̄0 (r′ , τ ′ ) = 0 . (13.106d)
Se observă că singurele contracţii nenule sunt ı̂ntre operatori electronici conjugaţi şi ı̂n operatori
fononici, având ca rezultate funcţii Green-Matsubara libere.
Teorema Bloch-De Dominicis (adică teorema Wick termică) este valabilă independent de
natura operatorilor de câmp; prin urmare, relaţia (5.62) este valabilă ı̂n cazul sistemului electroni-
fononi:

Tτ [ Â(τa ) · B̂(τb ) · · · Ẑ(τz ) ] 0 = C Â(τa ), B̂(τb ), . . . , Ẑ(τz ) , (13.107)
unde
Â(τa ), B̂(τb ), . . . , Ẑ(τz ) sunt operatori de câmp electronici sau fononici ı̂n formularea Dirac
termică

(ı̂n număr par),
· · · 0 = Tr{̺ˆ0 · · · } este media grand-canonică pe sistemul liber,
C{· · · } este suma tuturor contracţiilor termice totale ale operatorilor de câmp componenţi.
B. Analiza diagramatică ı̂n spaţiul poziţii-pseudotimpi

B1. Formularea problemei
Sistemul constituit din electroni şi fononi are hamiltonianul grand-canonic ı̂n forma (13.92),
adică: K̂ = K̂0 + K̂ ′ , unde partea “liberă” K̂0 este suma dintre hamiltonianul grand-canonic
al electronilor ı̂n aproximaţia Hartree-Fock (astfel ı̂ncât există stări uni-electronice efective, care
ı̂nclud interacţia coulombiană dintre electroni, ceea ce echivalează sistemul electronic cu un sistem
de fermioni liberi) şi hamiltonianul fononilor (care reprezintă vibraţiile armonice normale ale
reţelei cristaline) ı̂n aproximaţia Debye; partea de perturbaţie K̂ ′ este hamiltonianul de interacţie
electroni-fononi, ı̂n aproximaţia Fröhlich (13.28)
Z X
K̂ ′ = Ĥe−f ≈ γ d3 r ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) ϕ̂(r) .
V σ
Dezvoltarea ı̂n serie de perturbaţie a funcţiilor Green se construieşte ı̂n mod similar cu cazul
general al sistemelor bosonice sau fermionice simple, pentru care construcţia seriei perturbative
a fost prezentată ı̂n Subsecţiunea 5.2.5.
Astfel, operatorul statistic grand-canonic şi operatorii din formularea Heisenberg termică se
exprimă ı̂n termeni de operatorul statistic al sistemului liber şi respectiv operatori ı̂n formularea
Dirac termică cu ajutorul operatorului caracteristic Dirac termic Û(~β, 0) (5.13), prin relaţiile
(5.16) şi (5.15):
̺ˆ = e β(Ω−Ω0 ) ̺ˆ0 Û(~β, 0) ,

ÂK̄ (τ ) = Û(0, τ ) · ÂK̄0 (τ ) · Û(τ, 0) .
Operatorul caracteristic Dirac termic are seria de perturbaţie dată de formula (5.14f)
Z Z τ
1 −1 n τ
X∞
′ ′

Û(τ, τ0 ) = dτ1 · · · dτn Tτ K̂K̄ (τ1 ) · · · K̂ K̄ (τn ) ,
n=0
n! ~ τ0 τ0
0 0
de unde se obţine seria de perturbaţie a potenţialului grand-canonic (5.17)

Z Z ~β
1 −1 n ~β
X∞

′
e−β(Ω−Ω0 ) = dτ1 · · · dτn Tτ K̂K̄ ′
(τ1 ) · · · K̂K̄ (τn ) 0 .
n=0
n! ~ 0 0
0 0
Funcţia Green-Matsubara electronică, definită prin relaţia (13.93), are seria de perturbaţie
Feynman-Dyson de tip (5.64):
Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ )
Z Z
−1 −1 n
X∞ ~β ~β ′
dτ1 · · · dτn Tr ̺ˆ0 Tτ K̂K̄ ′
(τ1 ) · · · K̂K̄ (τn ) ψ̂σK̄0 (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄0 (r′ , τ ′ )
n=0
n! ~ 0 0
0 0
= Z Z ~β .
1 −1 m ~β
∞
X ′ ′ (τ )

dτ1 · · · dτm Tr ̺ˆ0 Tτ K̂K̄ (τ1 ) · · · K̂K̄ m
m=0
m! ~ 0 0
0 0
Pentru a obţine forma explicită a seriei de perturbaţie pentru funcţia Green-Matsubara elec-
tronică se explicitează hamiltonienii de interacţie ı̂n termeni de operatori de câmp şi utilizează
teorema Bloch-De Dominicis (teorema Wick termică) pentru a transforma mediile grand-canonice
ı̂n sumă de contracţii totale cu operatorii de câmp (care sunt funcţii Green-Matsubara electro-
nice şi fononice); datorită teroremei Brueckner, adaptată la formalismul de temperatură finită,
exprimată prin relaţia (5.67), termenii nelegaţi de la numărătorul formulei de dezvoltare pertur-
bativă se factorizează şi simplifică numitorul, astfel ı̂ncât funcţia Green-Matsubara electronică
are următoarea serie efectivă de perturbaţie:
Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ )
Z Z ~β
−1 −1 n ~β
X∞
′
= dτ1 · · · dτn C(t)
c
′
K̂K̄0 (τ1 ) · · · K̂K̄ (τn ) ψ̂σK̄0 (r, τ ) ψ̂σ† ′ K̄0 (r′ , τ ′ ) .
n=0
n! ~ 0 0
0
(13.108a)
Deoarece integralele pseudo-temporale ale hamiltonienilor de perturbaţie sunt de forma următoare

Z ~β Z Z ~β X
dτ ′
K̂K̄ 0
(τ ) =γ 3
d r dτ ψ̂σ† K̄0 (r, τ ) ψ̂σK̄0 (r, τ ) ϕ̂K̄0 (r, τ ); ,
0 V 0 σ
rezultă că este convenabil să se utilizeze notaţia concisă 4-dimensională, care a fost introdusă ı̂n
Capitolul 5:
x ≡ (r, τ )
Z Z Z ~β
d4 x . . . ≡ d3 r dτ . . . .
0
Pe baza rezultatelor specificate anterior seria de perturbaţie a funcţiei Green-Matsubara electro-

nică se explicitează astfel (adică ı̂n mod similar cu metoda utilizatca ı̂n cazul general al forma-
lismului de temperatură finită, care a fost prezentat ı̂n Capitolul 5:

Z Z
−1 −1 n 4 n
X∞ X
Gσσ′ (x; x′ ) = γ d x1 · · · d4 xn C(t)
c ψ̂σ† 1 K̄0 (x1 ) ψ̂σ1 K̄0 (x1 ) ϕ̂K̄0 (x1 ) ,
n=0
n! ~ σ1 ,...,σn
o
× . . . , ψ̂σn K̄0 (xn ) ψ̂σn K̄0 (xn ) ϕ̂K̄0 (xn ) , ψ̂σK̄0 (x) ψ̂σ† ′ K̄0 (x′ )
†
Z Z Z Z
1 −i 2n 4
X∞ X
= γ d x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n
(2n)! ~
n=0 σ1 ,σ1′ ,...,σn ,σn
′
n
× C(t)
1
× ψ̂σ† n H0 (xn ) ψ̂σn H0 (xn ) ϕ̂H0 (xn ) , ψ̂σ† n′ H0 (x′n ) ψ̂σn′ H0 (x′n ) ϕ̂H0 (x′n ) ,
o
× ψ̂σH0 (x) ψ̂σ† ′ H0 (x′ ) , (13.108b)
unde ultima formă a fost necesară deoarece contracţiile totale ale operatorilor de câmp se pot
realiza numai dacă există un număr par de hamiltonieni de interacţie; atunci, se redefinesc vari-
abilele interne, astfel ı̂ncât să se includă numai ordinele pare (ı̂n raport cu constanta de cuplaj
electroni-fononi).
Funcţia Green-Matsubara fononică, definită prin relaţia (13.94), are seria de perturbaţie
Feynman-Dyson de tip (5.64), ı̂n mod similar cu funcţia Green-Matsubara electronică:
D(r, τ ; r′ , τ ′ )
Z Z
−1 −1 n
X∞ ~β ~β ′ ′

dτ1 · · · dτn Tr ̺ˆ0 Tτ K̂K̄ (τ1 ) · · · K̂K̄ (τn ) ϕ̂K̄0 (r, τ ) ϕ̂K̄0 (r′ , τ ′ )
n=0
n! ~ 0 0
0 0
= Z Z ~β .
1 −1 m ~β
∞
X ′ ′ (τ )

dτ1 · · · dτm Tr ̺ˆ0 Tτ K̂K̄ (τ1 ) · · · K̂K̄ m
m=0
m! ~ 0 0
0 0
În continuare se efectuează operaţii similare cu cele făcute pentru prelucrarea funcţiei Green-
Matsubara electronice, adică se explicitează hamiltonienii de interacţie ı̂n termeni de operatori
de câmp şi utilizează teorema Bloch-De Dominicis (teorema Wick termică) pentru a transforma
mediile grand-canonice ı̂n sumă de contracţii totale cu operatorii de câmp (care sunt funcţii
Green-Matsubara electronice şi fononice); apoi se utilizează teorema Brueckner, adaptată la
formalismul de temperatură finită şi exprimată prin relaţia (5.67), astfel ı̂ncât termenii nelegaţi
de la numărătorul formulei de dezvoltare perturbativă se factorizează şi simplifică numitorul şi
ı̂n final funcţia Green-Matsubara fononică are următoarea serie efectivă de perturbaţie:
Z Z ~β
−1 −1 n ~β
X∞
′
D(r, τ ; r′ , τ ′ ) = dτ1 · · · dτn C(t)
c K̂K̄0 (τ1 ) · · · K̂K̄′
(τn ) ϕ̂K̄0 (r, τ ) ϕ̂K̄0 (r′ , τ ′ ) ,
n=0
n! ~ 0 0
0
(13.109a)
sau mai explicit
Z Z
−1 −1 n 4 n
X∞ X
D(x; x′ ) = γ d x1 · · · d4 xn C(t)
c ψ̂σ† 1 K̄0 (x1 ) ψ̂σ1 K̄0 (x1 ) ϕ̂K̄0 (x1 ) ,
n=0
n! ~ σ1 ,...,σn
o
†
× . . . , ψ̂σn K̄0 (xn ) ψ̂σn K̄0 (xn ) ϕ̂K̄0 (xn ) , ϕ̂K̄0 (x) ϕ̂K̄0 (x′ )
Z Z Z Z
1 −i 2n 4
X∞ X
= γ d x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n
(2n)! ~
n=0 σ1 ,σ1′ ,...,σn ,σn
′
n
× C(t)
1
× ψ̂σ† n H0 (xn ) ψ̂σn H0 (xn ) ϕ̂H0 (xn ) , ψ̂σ† n′ H0 (x′n ) ψ̂σn′ H0 (x′n ) ϕ̂H0 (x′n ) ,
o
× ϕ̂H0 (x) ϕ̂H0 (x′ ) , (13.109b)
unde ultima formă a fost necesară deoarece contracţiile totale ale operatorilor de câmp se pot
realiza numai dacă există un număr par de hamiltonieni de interacţie (la fel ca şi ı̂n cazul funcţiei
electronice); atunci, se redefinesc variabilele interne, astfel ı̂ncât să se includă numai ordinele pare
(ı̂n raport cu constanta de cuplaj electroni-fononi).
B2. Regulile Feynman pentru funcţiile Green-Matsubara

Seriile de perturbaţie ale funcţiilor Green-Matsubara electronică şi fononică, date de formulele
(13.108) – (13.109), sunt similare cu seriile de perturbaţie ale funcţiilor Green corespondente din
formalismul de temperatură nulă; pe de altă parte, seriile de perturbaţie specificate anterior sunt
ı̂n corespondenţă directă cu seria de perturbaţie a funcţiei Green-Matsubara pentru un sistem
fermionic sau bosonic simplu, descrisă prin formulele (3.68). Pe baza similitudinilor remarcate
anterior se poate stabili corespondenţa diagramatică pentru termenii de perturbaţie ai funcţiilor
Green-Matsubara electronică şi fononică, iar din comparaţia cu formalismul de temperatură nulă
rezultă că diagramele pentru funcţiile Green-Matsubara sunt topologic identice cu diagramele
funcţiilor Green corespondente ale formalismului de temperatură nulă.
Prin urmare, se pot stabili Regulile Feynman pentru diagramele funcţiilor Green-Matsubara
electronică şi fononică.
1. Topologiile diagramelor pentru funcţiile Green-Matsubara (atât electronică, cât şi fononică)
au următoarele caracteristici:
i. diagramele sunt legate;
ii. diagramele nu conţin termeni tadpole;
iii. o diagramă de ordinul n conţine 2n vertexuri şi 3n + 1 linii, dintre care 2 linii sunt
externe şi 3n − 1 linii sunt interne (diagrama pentru funcţia Green-Matsubara electronică
conţine 2n−1 linii electronice interne şi n linii fononice interne, iar diagrama pentru funcţia
Green-Matsubara fononică conţine 2n linii electronice interne şi n− 1 linii fononice interne);
iv. structura internă a unei diagrame electronice este o inserţie de self-energie, iar pentru
o diagramă fononică structura internă este o inserţie de polarizare.

x σ
– linie electronică = funcţie Green-Matsubara electronică liberă = δσσ′ G 0 (x, x′ )

6
′
x σ ′
0 ′
– linie fononică = funcţie Green-Matsubara fononică liberă x x′ = D (x, x )

3. Ca rezultat al corespondenţei analitice se obţine expresia diagramei pentru funcţia Green-
(n,j)
Matsubara electronică Eσσ′ (x, x′ |x, λµ), sau expresia diagramei pentru funcţia Green-
Matsubara fononică F (n,j)
(x, x′ |x, λµ).
Expresia analitică a diagramei se integrează după coordonatele spaţio-pseudo-temporale
ale vertexurilor şi se sumează peste indicii de spini interni; adică se efectuează următoarele
operaţii:
– integrările
Z pesteZ coordonatele
Z spaţio-pseudo-temporale
Z Z interne (sunt 2n integrale 4-dimen-
sionale): d4 x1 d4 x′1 · · · d4 xn d4 x′n · · · ≡
d8n x · · ·
X X X
σ1 ,σ1′ ′
σn ,σn (λ,µ)
4. Factorul diagramei se calculează astfel:

(n) −1 −1 2n
• factorul aprioric (dat de dezvoltarea analitică de perturbaţie) f0 = ;
(2n)! ~
(n)
• factorul de multiplicitate la permutări ı̂ntre hamiltonienii de interacţie: fp = (2n)! ;
• factorul de semn produs de fiecare funcţie Green-Matsubara (atât electronică cât şi
(n)
fononică) fGD = (−1)2n+1 = −1 ;
(n)
• factorul de semn dat de liniile electronice ı̂nchise fL = (−1)L ;
adunând contribuţiile precedente la factorul aprioric se obţine
(n) (n) (n) (n) 1

fj = f0 · fp(n) · fGD · fL = (−1)Lj .
~2n
5. Termenul perturbaţional de ordinul n al funcţiei Green-Matsubara electronică se obţine

prin sumarea tuturor contribuţiilor de la diagramele topologic distincte:
(n)
X(n) (n)Z X (n,j)
′
Gσσ′ (x, x ) = fj d8n x Eσσ′ (x, x′ |x, λµ) ;
j (λ,µ)
ı̂n mod similar, termenul perturbaţional de ordinul n al funcţiei Green-Matsubara fononică

se obţine prin sumarea tuturor contribuţiilor de la diagramele topologic distincte:
X(n) (n)Z X
′
(n)
D (x, x ) = fj d8n x F (n,j) (x, x′ |x, λµ) .
j (λ,µ)
6. Pentru funcţiile Green-Matsubara exacte se utilizează următoarele imagini diagramatice:

x σ
– funcţia Green-Matsubara electronică Gσσ′ (x, x′ ) −→

6
x′ σ′
– funcţia Green-Matsubara fononică D(x, x′ ) −→ x x′
Regulile Feyman precedente se simplifică luând ı̂n considerare proprietatea funcţiilor Green-
Matsubara electronice libere de a fi diagonale ı̂n indicii de spin; atunci se poate repeta argu-
mentarea făcută pentru cazul analog din formalismul de temperatură nulă şi rezultă următoarele
Reguli Feynman modificate:
1. structurile topologice ale diagramelor rămân neschimbate, dar nu se mai notează indicii de
spin electronici;
2. corespondenţa analitică a elementelor de diagrame este aceeaşi, cu simplificarea că linia

electronică corespunde funcţiei Green-Matsubara elctronice scalare (deoarece se omit indicii
de spin);
3. expresia analitică corepondentă diagramei este similară, dar nu mai sunt prezente simbolu-
rile Kronecker pentru indicii de spin electronici, iar această expresie se integrează ı̂n raport
cu coordonatele spaţio-pseudo-temporale interne, fără să se mai efectueze sumări ı̂n raport
cu indicii de spin electronici;
4. factorul diagramei se multiplică cu ponderea de spin a buclelor electronice (2s + 1)L = 2L ,

unde L este numărul de bucle electronice ı̂nchise;
5. termenii perturbaţionali ai funcţiilor Green-Matsubara (electronice şi fononice) se obţin

prin sumarea contribuţiilor diagramelor topologic distincte ale ordinului de perturbaţie
considerat;
6. funcţia Green-Matsubara electronică exactă este diagonală ı̂n indicii de spini şi se menţine
aceeaşi imagistică pentru diagrame.
Exemple: imaginile diagramatice şi expresiile analitice corespuzătoare pentru termenii perturba-
tivi de ordine inferioare (n = 0, 1).
• Funcţia Green-Matsubara fononică:
D(0) (x, x′ ) = x x′
0 ′
= D (x, x ) ;
D(1) (x, x′ ) = x x′
x1 x′1
Z Z
γ2
=2 d4 x1 d4 x′1 D0 (x, x1 ) G 0 (x1 , x′1 ) G 0 (x′1 , x1 ) D0 (x′1 , x′ ) .
~2
• Funcţia Green-Matsubara electronică:

x
(0)
Gσ,σ′ (x, x′ ) = = δσ,σ′ G 0 (x, x′ ) ;
x′
x
x
Z Z
(1) γ2
Gσ,σ′ (x, x′ ) = = δσ,σ′ d4 x1 d4 x′1 G 0 (x, x1 ) G 0 (x1 , x′1 ) D0 (x1 , x′1 ) G 0 (x′1 , x′ ) .
x ′ ~2
x′
C. Analiza diagramatică ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă

Se consideră că sistemul ellectroni-fononi este conservativ (nu interacţionează cu sisteme ex-
terne) şi omogen din punct de vedere spaţial; atunci, sunt valabile transformările Fourier simple
ale funcţiilor Green-Matsubara electronică şi fononică (13.95) – (13.96):
∞
1 X 1 X ik·(r−r′ )−iωn (τ −τ ′ ) e 2π
G(r, τ ; r′ , τ ′ ) = e G(k, ωn ) , ωn = (n + 21 ) ,
V ~β n=−∞ ~β
k
∞
1 X 1 X iq·(r−r′ )−iνm (τ −τ ′ ) e 2π
D(r, τ ; r′ , τ ′ ) = e D(q, νm ) , νm = m,
V q ~β m=−∞ ~β
iar transformatele Fourier ale funcţiilor Green-Matsubara libere sunt exprimate prin formulele
(13.102) şi (13.104)
1
Ge0 (k, ωn ) = ,
iωn − ~1 (εk − µ)
~ ωq2
e 0 (q, νm ) = − θ(qD − q)
D .
2 + ω2
νm q
După cum s-a arătat ı̂n Subsecţiunea 5.2.5, transformarea Fourier spaţio-pseudo-temporală pen-
tru funcţiile Green-Matsubara are proprietăţile:
– conservă produsele de convoluţie,
– 4-impulsurile se conservă ı̂n fiecare vertex, conform relaţiei (5.80) care corespunde părţii de
diagramă figurate mai jos.

 q = k − k′ , k, ωn
2π q, νm
 νm = ωn − ωn′ = (n − n′ ) ;
~β k′ , ωn′
Ca urmare, diagramele care reprezintă termenii de perturbaţie pentru transformatele Fou-

rier ale funcţiilor Green-Matsubara (electronică şi fononică) au topologie identică cu diagramele
corespondente din spaţiul poziţii-pseudo-timpi.
Pe baza observaţiilor anterioare şi utilizând rezultatele din Subsecţiunea 5.2.5 se pot formula ı̂n
mod direct Regulile Feynman pentru funcţiile Green-Matsubara electronică şi fononică ı̂n spaţiul
impuls-frecvenţă.
1. Topologiile diagramelor de ordinul n au următoarele caracteristici:
i. sunt diagrame legate,
ii. sunt absente diagramele tadpole,
iii. diagramele conţin 2n vertexuri,
iv. diagramele conţin 3n + 1 linii, dintre care 2 linii sunt externe şi 3n − 1 linii sunt interne
(pentru cazul electronic liniile externe şi 2n − 1 linii interne sunt electronice şi n linii interne
sunt fononice, ı̂n cazul fononic liniile externe şi n − 1 linii interne sunt fononice şi 2n linii
interne sunt electronice);
v. partea internă a unei diagrame electronice este o inserţie de self-energie, iar partea
internă a unei diagrame fononice este o inserţie de polarizare.
2. Elementele diagramelor au următoarele corespondenţe analitice:
σ
e0
a) linie electronică k, ωn = Gσσ′ (k, ωn )
6
σ′
q, νm e 0 (q, νm )
b) linie fononică =D
c) vertex I =γ

3. Se atribuie pentru fiecare linie electronică şi fiecare linie fononică câte un impuls-frecvenţă;
consecinţa integrărilor peste coordonatele de poziţie şi pseudo-timp, urmate de utilizarea
relaţiilor de conservare ale impulsurilor şi frecvenţelor (exprimate prin funcţii Dirac), produc
– liniile particulă externe au impulsul şi frecvenţa generale ale transformatei Fourier pentru
funcţia Green-Matsubara;
– impulsurile şi frecvenţele liniilor interne (electronice şi fononice) satisfac relaţii de con-
servare ı̂n fiecare vertex; ı̂n consecinţă, numărul de impuls-frecvenţe interne independente
este n.
4. Se efectuează corespondenţa analitică a diagramei, astfel că rezultă:
– expresia analitică a setului de linii particulă şi de interacţie este ı̂n cazul electronic
(n,j)
Eeσσ′ (k, ωn | pν, λµ) şi ı̂n cazul fononic Fe(n,j) (q, νm | pν, λµ) unde s-au introdus următoa-
rele notaţii concise: p este setul impulsurilor interne independente, ν este setul frecvenţelor
interne independente, λµ este setul indicilor de spin interni.
– factorul diagramei este identic cu factorul corespondent pentru diagramele din spaţiul
(n) 1
poziţii-pseudo-timpi: fj = 2n (−1)Lj .
~
– integrări peste impulsurile interne independente şi sumări peste frecvenţele interne (sunt
n integrale 3-dimensionale şi n sumări)
Z 3 Z 3 Z
d p1 1 X d pn 1 X X d3n p
· · · . . . ≡ n . . .
(2π)3 ~β n (2π)3 ~β n ~β (2π)3
1 n ν

X X X
··· ... ≡ ... .

Green-Matsubara electronică:
(n)
X Z
X X (n,j)
(n) (n) d3n p
Geσσ′ (k, ωn ) = fj n Eeσσ′ (k, ωn | pν, λµ) , (13.110a)
j
~β (2π)3 (λ,µ)
ν
termenul perturbaţional de ordinul n al transformatei Fourier a funcţiei Green-Matsubara

fononică:
(n)
X Z
X X
e (n) (q, νm ) = (n) d3n p
D fj n Fe(n,j) (q, νm | pν, λµ) . (13.110b)
j
~β (2π)3 (λ,µ)
ν
Deoarece transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara electronică este diagonală ı̂n indicii
de spini, rezultă că se pot efectua ı̂n mod banal sumările ı̂n raport cu indicii de spini electronici
interni şi transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara electronice exacte este, de asemenea,
diagonală ı̂n indicii de spini.
Consecinţa acestei proprietăţi este posibilitatea reformulării regulilor Feynman ı̂ntr-o formă
simplificată:
1. Topologiile diagramelor rămân aceleaşi, dar nu se mai notează indicii de spin electronici.
2. Corespondenţa analitică se păstrează, cu simplificarea că linia electronică corespunde trans-

formatei Fourier a funcţiei Green-Matsubara electronice libere fără indicii de spini.
3. Impulsurile şi frecvenţele liniilor rămân nemodificate.
4. Expresiile analitice pentru diagrame se simplifică prin absenţa indicilor de spin, astfel ı̂ncât
ı̂n cazul electronic se obţine expresia Ee(n,j) (k, ωn | pν) şi ı̂n cazul fononic expresia este
Fe(n,j) (q, νm | pν); factorul diagramei se amplifică cu termenul (2s + 1)Lj = 2Lj , datorat
(n) 1
sumărilor de spin pe buclele electronice, adică se obţine fj = 2n (−2)Lj .
~
5. Se efectuează integrările ı̂n raport cu impulsurile interne şi sumările ı̂n raport cu frecvenţele
interne; nu mai apar sumările ı̂n raport cu indicii de spini electronici, deoarece efecul acestor
sumări a fost luat ı̂n considerare anterior.
6. Termenii de ordinul n ai transformatelor Fourier pentru funcţiile Green-Matsubara se obţin

prin sumarea tuturor contribuţiilor de la diagramele topologic distincte de ordinul n:
(n)
X Z
X
(n) d3n p
Ge(n) (k, ωn ) = fj n Ee(n,j) (k, ωn | pν) ,
j
~β (2π)3
ν
Z
(n)
X (n) X
e (n) (q, νm ) = d3n p
D fj n Fe(n,j) (q, νm | pν) .
j
~β (2π)3
ν
D. Ecuaţii Dyson şi metoda de renormare

Rezultatele sunt similare cu rezultatele analoage din formalismul de temperatură nulă, pre-
zentate ı̂n mod detaliat ı̂n Subsecţiunea 13.2.3, astfel că ı̂n cazul prezent (adică ı̂n formalismul
de temperatură finită) se prezintă numai rezultatele importante, fără demonstraţii sau detalieri.
D1. Funcţia vertex este definită ca suma tuturor părţilor vertex ireductibile, care sunt
reprezentate prin diagrame topologic identice cu diagramele corespondente din formalismul de
În spaţiul poziţii-pseudo-timpi funcţia vertex este notată şi reprezentată diagramatic astfel:
x′
′ ′ ′′ ′′ ′ ′′
T (r, τ ; r , τ | r , τ ) ≡ T (x ; x | x ) −→
not
x′′
x
iar ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă funcţia vertex este notată şi reprezentată diagramatic ı̂n modul
următor:
k+q
e e
T (k, ωn ; k + q, ωn + νm | q, νm ) ≡ T (k ; k + q | q) −→
not q
k
Deoarece diagramele ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timpi şi diagramele ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă
sunt topologic identice, se prezintă setul diagramelor pentru primele ordine perturbaţionale, fără
să se specifice variabilele:
= +
+ + + +
+ + + ...
se observă că prima diagramă este de ordinul 0, a doua diagramă este de ordinul 2 şi următoarele
6 diagrame sunt de ordinul 4.
Seria de perturbaţie a funcţiei vertex conţine numai ordinele pare, conform definiţiei (13.72):

T = γ 1 + T (2) + T (4) + O(γ 6 ) .
D2. Self-energiile proprii (electronică şi fononică)

Self-energia proprie electronică are următoarea reprezentare diagramatică a contribuţiilor pentru
primele două ordine perturbaţionale:
M∗ = = + + +
Self-energia proprie fononică este proporţională cu polarizarea proprie şi contribuţiile primelor
două ordine perturbaţionale sunt reprezentate prin următoarele diagrame:
γ2 ∗
M∗f = Π =
~
= + + +
D3. Ecuaţiile Dyson pentru funcţiile Green-Matsubara au următoarele reprezentări

diagramatice (valabile atât ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timpi, cât şi ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă):
G = = +
D = = +
Pentru o exprimare condensată a expresiilor analitice se utilizează notaţiile 4-dimensionale spaţio-

Z Z Z ~β
pseudo-temporale: x ≡ (r, τ ) şi d4 x . . . ≡ d3 r dτ . . . ; atunci ecuaţiile Dyson pentru
0
funcţiile Green electronică şi fononică au următoarele expresii:
Z Z
G(x, x′ ) = G 0 (x, x′ ) + d4 x1 d4 x′1 G 0 (x, x1 ) M∗ (x1 , x′1 ) G(x′1 , x′ ) , (13.111a)
Z Z
γ2 ∗
′ 0 ′
D(x, x ) = D (x, x ) + d x1 d4 x′1 D0 (x, x1 )
4
Π (x1 , x′1 ) D(x′1 , x′ ) ; (13.111b)
~
ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă ecuaţiile precedente devin
e ωn ) = Ge0 (k, ωn ) + Ge0 (k, ωn ) M
G(k, f∗ (k, ωn ) G(k,
e ωn ) , (13.112a)
2
e νm ) = D
D(q, e 0 (q, νm ) γ Π
e 0 (q, νm ) + D f ∗ (q, νm ) D(q,
e νm ) . (13.112b)
~
Sistemul ecuaţiilor Dyson pentru funcţiile Green-Matsubara sunt exprimate cu ajutorul self-
energiilor; ı̂n consecinţă, este necesar să se deducă aceste self-energii.
D4. Ecuaţiile Dyson pentru self-energii şi pentru funcţia vertex

Pentru formularea acestor ecuaţii Dyson se utilizează diagrame schelet, definite ca diagrame
Feynman ı̂n care s-au eliminat toate inserţiile de self-energie electronice, inserţiile de polarizare
şi părţile vertex.
Pentru self-energie şi pentru polarizare există câte o singură diagramă, care este de ordinul
minim 5
Msk =
Πsk =
Funcţia de polarizare, spre deosebire de self-energie şi de polarizare, are diagrame schelet
ı̂n toate ordinele de perturbaţie; diagramele schelet pentru primele ordine de perturbaţie sunt
următoarele:
Tsk = + + + + +...
5 În Subsecţiunea 13.2.3 sunt prezentate ı̂n mod detaliat diagramele schelet, astfel că ı̂n prezenta subsecţiune
se omite repetiţia.
Pe baza definiţiilor se poate formula Teorema de renormare (la fel ca ı̂n cazul formalismului de
temperaturca nulă):
1. Fiecare diagramă Feynman are o diagramă schelet, care este unică.
2. Orice diagramă Feynman se poate construi dintr-o diagramă schelet, prin intercalări de
inserţii de self-energie, inserţii de polarizare şi părţi vertex.
Prin definiţie, o diagramă schelet renormată este o diagramă schelet care are:
– liniile electronice reprezentate de funcţii Green electronice exacte,
– liniile fononice reprezentate de funcţii Green fononice exacte,
– punctele reprezentate prin funcţii vertex.
Atunci setul diagramelor schelet renormate este setul tuturor diagramelor pentru funcţia Green-
Matsubara electronică (G), funcţia Green-Matsubara fononică (D) şi funcţia vertex termică (T );
ecuaţiile Dyson pentru self-energia proprie, polarizarea proprie şi funcţia vertex se obţin direct
din diagramele schelet renormate, ı̂n mod similar cu procedura prezentată pentru formalismul de
Pe baza teoremei de renormare se obţin diagramele corespunzătoare self-energiei proprii, po-
larizării proprii şi funcţiei vertex:
x x
M∗ = =
x1 x1’
x’ x’
x1’
Π∗ = =
x x’ x x’
x1
= +
+ + +
Din diagramele precedente se obţin expresiile analitice ale ecuaţiilor Dyson ı̂n spaţiul poziţii-
pseudo-timpi:
Z Z
γ2
∗ ′
M (x, x ) = 2 d x1 d4 x′1 G(x, x1 ) D(x′1 , x) T (x′ , x1 ; x′1 ) ;
4
(13.113)
~
Z Z
γ2 ∗ (2s + 1) 2
Π (x, x′ ) = γ d4 x1 d4 x′1 G(x, x1 ) G(x′1 , x) T (x′1 , x1 ; x′ ) ; (13.114)
~ ~2
Z Z Z Z Z Z
T (x, x′ ; x′′ ) = γ δ 4 (x′ − x) δ 4 (x′′ − x) + d4 x1 d4 x′1 d4 x2 d4 x′2 d4 x3 d4 x′3
× T (x, x1 ; x′1 ) D(x′2 , x′1 ) T (x2 , x′ ; x′2 ) G(x2 , x3 ) G(x′3 , x1 ) T (x′3 , x3 ; x′′ ) + . . .
(13.115)
În mod analog se obţin ecuaţiile corespondente ı̂n spaţiul impuls-frecvenţă:

2 Z
f∗ (k, ωn ) = γ d3 q 1 X e e νm ) Te (k − q, ωn − νm ; k, ωn | q, νm ) ,
M G(k − q, ωn − νm ) D(q,
~ R3 (2π)3 ~β m
2
(13.116)
γ 2 f∗
Π (k, νm )
~
Z
(2s + 1) 2 d3 k 1 X e e + q, ωn + νm ) Te (k + q, ωn + νm ; k, ωn | q, νm ) ,
= 2
γ 3
G(k, ωn ) G(k
~ R3 (2π) ~β n
(13.117)
Te (k, ωn ; k + q, ωn + νm | q, νm )
Z
d3 p 1 X e e
=γ+ 3
T (k, ωn ; k − p, ωn + Ωl | p, Ωl ) D(p, Ωl )
R3 (2π) ~β l
× Te (k + q − p, ωn + νm − Ωl ; k + q, ωn + νm | q, νm ) G(k
e − p, ωn − Ωl )
e + q − q, ωn + νm − Ωl ) Te (k − p, ωn − Ωl ; k + q − p, ωn + νm − Ωl | q, νm )
× G(k
+ ... . (13.118)
Observaţii asupra ecuaţiilor Dyson:

i. Sistemul ecuaţiilor Dyson (13.111a), (13.112a), (13.113), (13.114) şi (13.115) este un sistem
de ecuaţii cuplate pentru funcţiile Green-Matsubara ı̂n spaţiul poziţii-pseudo-timpi; respectiv
sistemul ecuaţiilor Dyson (13.111b), (13.112b), (13.116), (13.117) şi (13.118) este un sistem de
ecuaţii cuplate pentru transformatele Fourier ale funcţiilor Green-Matsubara.
ii. Soluţia iterativă a sistemului de ecuaţii Dyson sunt seriile de perturbaţie ale funcţiilor
Green-Matsubara electronică şi fononică; totuşi sistemul ecuaţiilor Dyson permite obţinerea unor
soluţii neperturbative.
iii. Dificultatea majoră a sistemului de ecuaţii Dyson o constituie funcţia vertex, care are un
număr infinit de diagrame schelet; ca urmare este necesar să se efectueze o aproximare, astfel
ı̂ncât să se considere numai un număr finit de diagrame.
iv. Sistemul ecuaţiilor Dyson ı̂n formalismul de temperatură finită este similar cu sistemul
corespondent din formalismul de temperatură nulă.
În cazul unui metal normal (adică fără proprietăţi supra-conductoare) este valabilă teorema
Migdal, care afirmă că funcţia vertex se poate aproxima cu constanta interacţiei electron-fonon
(care este aproximaţia de ordin 0):
r
m
Te = γ + O , (13.119)
M
unde m este masa electronică şi M este masa ionică. Deoarece raportul maselor este foarte mic
(m/M < 10−4 ), rezultă că se poate face aproximaţia Te ≈ γ şi sistemul de ecuaţii Dyson se
simplifică ı̂n mod considerabil.
Demonstraţia teoremei Migdal ı̂n cadrul formalismului de temperatură finită este aproape identică
cu demonstraţia aceleiaşi teoreme ı̂n cadrul formalismului de temperatură nulă; prin urmare se
omite această demonstraţie.
13.3.4 Funcţii Green termice de timpi reali

Funcţiile Green termice de timp real ale sistemului electroni-fononi sunt de tipul funcţiilor
Green fermionice sau bosonice, care au fost prezentate ı̂n Secţiunea 5.3; ca urmare, se vor utiliza
rezultatele din secţiunea specificată anterior, fară a repeta argumentările.
Funcţiile Green electronică şi fononică se definesc ı̂n termeni de operatori de câmp ı̂n formu-
larea Heisenberg grand-canonică, adică un operator al acestei formulări este definit de formula
(5.101):
i i
ÂK (t) ≡ e ~ tK̂ Â e− ~ tK̂ ;
ı̂n mod similar se defineşte operatorul ı̂n formularea Dirac grand-canonică (sau Heisenberg grand-
canonică liberă):
i i
ÂK0 (t) ≡ e ~ tK̂0 Â e− ~ tK̂0 .
Funcţiile Green termice de timp real electronice (cauzală, retardată şi avansată) sunt definite
prin adaptarea formulelor generale (5.102) la cazul fermionic:

Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) ≡ − i Tr ̺ˆ T ψ̂σK (r, t) · ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ ) , (13.120a)
(R) ′ ′ ′
† ′ ′

Gσσ′ (r, t; r , t ) ≡ − i θ(t − t ) Tr ̺ˆ ψ̂σK (r, t) , ψ̂σ′ K (r , t ) + , (13.120b)
(A)
Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) ≡ + i θ(t′ − t) Tr ̺ˆ ψ̂σK (r, t) , ψ̂σ† ′ K (r′ , t′ ) + . (13.120c)
Funcţiile Green termice de timp real fononice (cauzală, retardată şi avansată) au definiţii modi-
ficate faţă de cazul general bosonic, reprezentat prin formulele (5.102), prin faptul că operatorul
de câmp fononic este hermitic:

D(r, t; r′ , t′ ) ≡ − i Tr ̺ˆ T ϕ̂K (r, t) · ϕ̂K (r′ , t′ ) , (13.121a)
(R) ′ ′ ′
′ ′

D (r, t; r , t ) ≡ − i θ(t − t ) Tr ̺ˆ ϕ̂K (r, t) , ϕ̂K (r , t ) − , (13.121b)

D(A) (r, t; r′ , t′ ) ≡ + i θ(t′ − t) Tr ̺ˆ ϕ̂K (r, t) , ϕ̂K (r′ , t′ ) − . (13.121c)
Se consideră că sistemul electroni-fononi este izolat (deci este conservativ) şi omogen (din punct
de vedere spaţial); atunci funcţiile Green electronice şi fononice depind numai de diferenţele coor-
donatelor spaţiale şi temporale, ı̂n concordaţă cu formulele (5.106) – (5.107); ı̂n plus, interacţiile
electroni-fononi sunt independente de spini şi atunci funcţiile Green electronice sunt diagonale ı̂n
indicii de spini, ı̂n concordaţă cu formula (5.108). Atunci funcţiile Green electronice şi fononice
(cauzale, retardate şi avansate) admit transformate Fourier spaţio-temporale simple, de tipul
relaţiilor (5.110):
Z
(g) ′ ′ (g) ′ ′ 1 X ∞ dω ik·(r−r′ )−iω(τ −t′ ) e (g)
Gσσ′ (r, t; r , t ) = δσσ Gσσ (r − r , t − t ) = δσσ
′ ′ e G (k, ω) ,
V −∞ 2π
k
(13.122a)
X Z ∞
1 dΩ iq·(r−r′ )−iΩ(t−t′ ) e (g)
D(g) (r, t; r′ , t′ ) = D(g) (r − r′ , t − t′ ) = e D (q, Ω) , (13.122b)
V q −∞ 2π
unde g = c, R, A.
B. Reprezentări Lehmann şi consecinţe

B1. Pentru funcţiile Green electronice se utilizează raţionamentele şi rezultatele din Subsec-
ţiunea 5.3.2, adaptate la cazul fermionic; ca urmare, reprezentările Lehmann ale funcţiilor Green
de timp real electronice cauzală, retardată şi avansată sunt date de formulele (5.113) pentru cazul
electronic (s = 12 ):
(N
Z ) (NZ+1)
1 X
2
∞
e V X X X
G(k, ω) = δ Pα′ −Pα , ~k α ψ̂σ (0)α′
Z 2 σ
N =0 α α′

× + ; (13.123a)
ω − ~ (Kα − Kα ) + i η ω − ~ (Kα − Kα ) − i η η→0+
1 ′
1 ′
(N
Z ) (NZ+1)
1 X
2
∞
e (R) V X X X
G (k, ω) = δ Pα′ −Pα , ~k α ψ̂σ (0)α′
Z 2 σ
N =0 α α′

× ; (13.123b)
ω − ~ (Kα′ − Kα ) + i η η→0+
1
(N
Z ) (NZ+1)
1 X
2
∞
e V X X X
(A)
G (k, ω) = δ Pα′ −Pα , ~k α ψ̂σ (0)α′
Z 2 σ
N =0 α α′

× . (13.123c)
ω − ~ (Kα′ − Kα ) − i η η→0+
1

În relaţiile precedente {|αi} este sistemul vectorilor proprii comuni operatorilor N̂e , P̂, Ĥ şi
care corespund ecuaţiilor cu valori proprii


 N̂e |αi = N |αi ,
P̂ |αi = Pα |αi ,

 Ĥ |αi = E (N ) |αi ;
α
atunci, |αi este de asemenea vector propriu al hamiltonianului grand-canonic, conform ecuaţiei
cu valori proprii
K̂ |αi = Ĥ − µ N̂e |αi = Eα(N ) − µ N |αi ≡ Kα |αi .
Funcţiile Green fononice au expresii asemănătoare formulelor (5.113) bosonice
(N
Z)
∞
V X X
2
e
D(q, Ω) = δ Pα′ −Pα , ~q α ϕ̂(0)α′
Z
N =0 α,α′

× − ; (13.124a)
1 1
Ω − ~ (Kα′ − Kα ) + i η Ω − ~ (Kα′ − Kα ) − i η
η→0+
(N
Z)

∞
V X X 2 e−βKα − e−βKα′
e (R)
D (q, Ω) = δ Pα′ −Pα , ~q αϕ̂(0)α′ ; (13.124b)
Z Ω − ~1 (Kα′ − Kα ) + i η
N =0 α,α′ η→0+
(N
Z)

∞
V X X 2 e−βKα − e−βKα′
e (A)
D (q, Ω) = δ Pα′ −Pα , ~q αϕ̂(0)α′ . (13.124c)
Z Ω − ~1 (Kα′ − Kα ) − i η
N =0 α,α′ η→0+
Demonstraţie:
Deducerea relaţiilor (13.124) este similară cu deducerea formulelor (5.113) bosonice, dar apar
diferenţe datorate faptului că operatorul de câmp fononic nu modifică numărul de electroni; ca
urmare se va prezenta ı̂n mod succint numai deducerea primei relaţii (13.124), deoarece ultimele
două relaţii se deduc ı̂n mod analog.
Prin explicitarea operaţiei de ordonare crononlogică funcţia Green cauzală fononică se scrie ı̂n
forma
n e−β K̂ o
D(r, t; r′ , t′ ) = − i Tr θ(t − t′ ) ϕ̂K (r, t) ϕ̂K (r′ , t′ ) + θ(t′ − t) ϕ̂K (r′ , t′ ) ϕ̂K (r, t)
Z
θ(t − t′ ) θ(t′ − t)
= −i Tr e−β K̂ ϕ̂K (r, t) ϕ̂K (r′ , t′ ) − i Tr e−β K̂ ϕ̂K (r′ , t′ ) ϕ̂K (r, t) .
Z Z

Se utilizează sistemul de vectori proprii |αi α ca bază ı̂n spaţiul Fock al sistemului electroni-
fononi, asfel ı̂ncât relaţia de completitudine şi expresia urmei operatoriale se scriu ı̂n următoarele
forme:
(N)
Z (N)
Z
∞ X
X X ∞ X

|αihα| = 1̂ , & Tr Â = hα| Â |αi ;
N=0 α N=0 α
de asemenea, se extrag dependenţele spaţio-temporale din operatorul de câmp fononic, utilizând
definiţia operatorului ı̂n formularea Heisenberg grand-canonică şi proprietatea operatorului impuls
total de a fi generatorul translaţiilor spaţiale infinitezimale:
i i i i i i
ϕ̂K (r, t) = e ~ K̂t ϕ̂(r) e− ~ K̂t = e ~ K̂t e− ~ P̂·r ϕ̂(0) e ~ P̂·r e− ~ K̂t .
Atunci, prima urmă operatorială
din expresia anterioară a funcţiei Green fononice se transformă
prin utilizarea bazei proprii |αi α
(N)
Z
∞ X
X

−β K̂ i K̂t − i P̂·r i i
Tr e −β K̂ ′ ′
ϕ̂K (r, t) ϕ̂K (r , t ) = α e e~ e ~ ϕ̂(0) e ~ P̂·r e− ~ K̂t
N=0 α
i ′ i ′ i ′ i ′
× e ~ K̂t e− ~ P̂·r ϕ̂(0) e ~ P̂·r e− ~ K̂t α
′
(N)
Z X (N
Z )
∞ X
X ∞ X
−β K̂ i K̂t − i P̂·r i i
= α e e~ e ~ ϕ̂(0) e ~ P̂·r e− ~ K̂t α′
N=0 α N ′ =0 α′

i ′ i ′ i ′ i ′
× α′ e ~ K̂t e− ~ P̂·r ϕ̂(0) e ~ P̂·r e− ~ K̂t α ;
apoi se utilizează ecuaţiile cu valori proprii ale operatorilor hamiltonian grand-canonic şi impuls
total, astfel ı̂ncât se obţine

Tr e−β K̂ ϕ̂K (r, t) ϕ̂K (r′ , t′ )
′
(N)
Z X (N
Z )
∞ X
X ∞ X i ′ i ′

= e−βKα e ~ (Kα −Kα′ )(t−t ) e− ~ (Pα −Pα′ )·(r−r )
α ϕ̂(0) α′ α′ ϕ̂(0) α
N=0 α N ′ =0 α′
(N)
Z
∞ X
X i ′ i ′
2
= e−βKα e ~ (Kα −Kα′ )(t−t ) e− ~ (Pα −Pα′ )·(r−r ) α ϕ̂(0) α′ ,
N=0
α,α′
unde ultima egalitate s-a obţinut deoarece operatorul

de câmp fononic nu modifică numărul de
electroni, astfel ı̂ncât elementele de matrice sunt α ϕ̂(0) α′ ∼ δN,N ′ .
Cea de-a doua urmă operatorială se obţine ı̂n mod analog:

Tr e−β K̂ ϕ̂K (r′ , t′ ) ϕ̂K (r, t)
(N)
Z
∞ X
X i ′ i ′
2
= e−βKα e ~ (Kα −Kα′ )(t −t) e− ~ (Pα −Pα′ )·(r −r) α ϕ̂(0) α′
N=0
α,α′
(N)
Z
∞ X
X i ′ i ′
2
= e−βKα′ e ~ (Kα −Kα′ )(t−t ) e− ~ (Pα −Pα′ )·(r−r ) α ϕ̂(0) α′ .
N=0
α,α′
Pe baza rezultatelor precedente se scrie funcţia Green cauzală fononică ı̂n forma:
(N)
Z
∞
−i X X 2 i ′ i ′
D(r, t; r′ , t′ ) = hα| ϕ̂(0) |α′ i e− ~ (Pα −Pα′ )·(r−r ) e ~ (Kα −Kα′ )(t−t )
Z N=0
α,α′
n o
× θ(t − t′ ) e−βKα + θ(t′ − t) e−βKα′ .
Se observă că funcţia Green cauzală fononică depinde de diferenţele coordonatelor spaţio-tempo-
rale, astfel ı̂ncât este valabilă transformarea Fourier simplă, conform relaţiei (13.122b).
Transformata Fourier a funcţiei Green cauzală fononică este
Z Z ∞
e
D(q, Ω) = d3 r dt e−iq·r+iΩt D(r, t; 0, 0)
V −∞
(N)
Z Z
∞
−i X X 2 1
= hα| ϕ̂(0) |α′ i d3 r e−i[q+ ~ (Pα −Pα′ )]·r
Z N=0 V
α,α′
n Z ∞ Z ∞ o
1 1
× e−βKα dt θ(t) ei[Ω+ ~ (Kα −Kα′ )]t + e−βKα dt θ(−t) ei[Ω+ ~ (Kα −Kα′ )]t ;
−∞ −∞
integralele spaţială şi temporale se calculează cu formulele

Z
d3 r eik·r = V δk,0 ,
V
Z ∞
±i
dt θ(±t) eiωt = ,
−∞ ω ± iη
astfel ı̂ncât expresia anterioară a transformatei Fourier a funcţiei Green cauzală fononică devine
identică cu formula (13.124a).
B2. Funcţiile Green electronice se exprimă ı̂n mod convenabil prin introducerea funcţiei
pondere, conform relaţiei (5.114b), adaptată la cazul fermionic cu spin s = 12 :
(N
Z ) (NX
Z+1)
1 X
2
∞ X
X
ρe (k, ω) ≡ V δ Pα′ −Pα , ~k α ψ̂σ (0)α′
2 σ
N =0 α α′
−βKα
e Kα′ − Kα
× 1 + e−β~ω 2π δ ω − . (13.125)
Z ~
Conform relaţiei (5.116) funcţia pondere electronică satisface condiţia de normare:

Z ∞
dω
ρe (k, ω) = 1 . (13.126)
−∞ 2π
Cu ajutorul relaţiei (5.117) se defineşte transformata Hilbert a funcţiei pondere electronice

Z ∞
dω ′ ρe (k, z)
Θe (k, z) ≡ ′
; (13.127)
−∞ 2π z − ω
ca urmare, transformatele celor 3 funcţii Green electronice se exprimă conform relaţiilor (5.118)
– (5.119) şi (5.125) pentru cazul fermionic:

Ge (R) (k, ω) = Θe (k, ω + iη) , (13.128a)
η→0+

Ge (A) (k, ω) = Θe (k, ω − iη) , (13.128b)
η→0+
Z ∞ n 1 o
e dω ′ β~ω ′
G(k, ω) = ρe (k, ω ′ ) P − iπ tanh δ(ω − ω ′
) (13.128c)
−∞ 2π ω − ω′ 2
Ge (R) (k, ω) G e (A) (k, ω)
= −β~ω
+ . (13.128d)
1+e 1 + e β~ω
De asemenea, sunt valabile relaţiile de dispersie (5.120) – (5.123) şi relaţiile (5.124) pentru părţile
reale şi imaginare ale celor 3 transformate Fourier de funcţii Green electronice; se omite repetarea
formulelor specificate anterior, deoarece nu apar particularizări de la cazul general fermionic la
cazul electronic.
B3. Cazul fononic se tratează ı̂n mod similar cu cazul electronic, dar apar deosebiri faţă de
cazul general basonic. Funcţia pondere fononică are expresia
(N
Z)
∞ X
X
2 e−βKα Kα′ − Kα

ρf (q, Ω) ≡ V δ Pα′ −Pα , ~k αϕ̂(0)α′ 1 − e−β~Ω 2π δ Ω − .
Z ~
N =0 α,α′
(13.129)
Demonstraţie:
Transformata Fourier a funcţiei Green retardată (sau avansată) fononică, conform reprezentării
Lehmann (13.124b) şi (13.124c), se transformă ı̂ntr-o integrală după frecvenţă cu ajutorul funcţiei
Dirac:
(N)
Z
∞ X
X
2 e−βKα
R)
e(A 1 − e−β(Kα′ −Kα )
D (q, Ω) = V δ Pα′ −Pα , ~q αϕ̂(0)α′
N=0
Z Ω − ~1 (Kα′ − Kα ) ± i η
α,α′
Z (N)
Z
∞ X∞ X
2 e−βKα
dω ′ 1 − e−β(Kα′ −Kα )
= V δ Pα′ −Pα , ~q αϕ̂(0)α′
−∞ 2π N=0
Z Ω − ~1 (Kα′ − Kα ) ± i η
α,α′
K ′ − Kα
× 2π δ ω ′ − α
~
Z ∞ (N)
Z
dω ′
∞
X X
2 e−βKα ′

= V δ Pα′ −Pα , ~q αϕ̂(0)α′ 1 − e−β~ω
−∞ 2π N=0
Z
α,α′
Kα′ − Kα 1
× 2π δ ω ′ − ;
~ Ω − ω′ ± i η
atunci cele două transformate Fourier ale funcţiilor Green se exprimă cu ajutorul funcţiei pondere
Z ∞
e(R )
A (q, Ω) =
dω ′ ρf (q, ω ′ )
D ′
,
−∞ 2π Ω − ω ± i η
unde ρf (q, Ω) este funcţia pondere fononică, definită prin formula (13.129).
Funcţia pondere fononică satisface o relaţie de normare nulă:

Z ∞
dω ′
ρf (q, ω ′ ) = 0 , (13.130)
−∞ 2π
care este diferită de condiţia de normare a funcţiei pondere bosonică (5.116).

Demonstraţie:
Integrala funcţiei pondere fononică se calculează utilizând definiţia (13.129)
Z Z (N)
Z
∞
2 e−βKα
∞
dω ′ ∞
dω ′ X X ′
ρf (q, ω ′ ) = V δ Pα′ −Pα , ~k αϕ̂(0)α′ 1 − e−β~ω
−∞ 2π −∞ 2π N=0
Z
α,α′
K ′ − Kα

× 2π δ ω − α ′
~
(N)
Z
∞
X X
2 e−βKα

=V δ Pα′ −Pα , ~k αϕ̂(0)α′ 1 − e−β(Kα′ −Kα ) ;
N=0
Z
α,α′
simbolul Kronecker se transformă ı̂n integrala spaţială conform relaţiei

Z
d3 r eik·r = V δk,0 ,
V
şi apoi se utilizează ecuaţia cu valori proprii a impulsului total, rezultând următoarele egalităţi:
Z ∞
dω ′
ρf (q, ω ′ )
−∞ 2π
(N)
Z Z
2 e−βKα e−βKα′
∞ X
X 1
= d3 r ei[q+ ~ (Pα −Pα′ )]·r αϕ̂(0)α′ −
N=0 V Z Z
α,α′
(N) (N ′
Z ∞ X
X Z X∞ XZ )

i i
= 3
d re iq·r
αϕ̂(0)α′ α′ ϕ̂(0)α e ~ (Pα ·r) e ~ (Pα′ ·r)
V N=0 N ′ =0
α α′
e−βKα e −βKα′
× −
Z Z
(N) (N ′
Z ∞
X XZ X∞ XZ )n

i i e−βKα
= d3 r eiq·r αϕ̂(0)α′ α′ ϕ̂(0)α e ~ (Pα ·r) e ~ (Pα′ ·r)
V N=0 ′
Z
α N =0 α′

i i e−βKα′ o
− αϕ̂(0)α′ α′ ϕ̂(0)α e ~ (Pα ·r) e ~ (Pα′ ·r)
Z
′
Z (N)
Z (N
Z )
X X X Xn
e−β K̂
∞ ∞

i i
= d3 r eiq·r α ϕ̂(0) α′ α′ e− ~ P̂·r ϕ̂(0) e ~ P̂·r α
V N=0 ′
Z
α N =0 α′

e −β K̂ ′
′ − i P̂·r i o
− α ϕ̂(0) α α e ~ ϕ̂(0) e ~ P̂·r α
Z
′
Z (N)
Z X (N
Z )n
∞ X
X ∞ X

o
= 3
d re iq·r
α ̺ˆ ϕ̂(0) α′ α′ ϕ̂(r) α − α ϕ̂(0) ̺ˆ α′ α′ ϕ̂(r) α .
V N=0 N ′ =0
α α′

În continuare se utilizează relaţia de completitudine a sistemului de vectori proprii |αi α şi apoi
se utilizează definiţia urmei operatoriale, astfel ı̂ncât se formează comutatorul operatorilor de câmp
fononici:
Z Z (N)
Z
∞ X
X
∞
dω ′

ρf (q, ω ′ ) = d re 3 iq·r
α ̺ˆ ϕ̂(0) ϕ̂(r) − ϕ̂(0) ̺ˆ ϕ̂(r) α
−∞ 2π V N=0 α
Z h
3 iq·r
i
= d re Sp ̺ˆ ϕ̂(0) ϕ̂(r) − Sp ϕ̂(0) ̺ˆ ϕ̂(r)
ZV h i
= d3 r eiq·r Sp ̺ˆ ϕ̂(0) ϕ̂(r) − Sp ̺ˆ ϕ̂(r) ϕ̂(0)
ZV

= d3 r eiq·r Sp ̺ˆ ϕ̂(0) , ϕ̂(r) .
V
Conform relaţiei (13.35) comutatorul operatorilor de câmp fononici este nul, astfel ı̂ncât se obţine
rezultatul (13.130).
Transformata Hilbert a funcţiei pondere fononică este definită ı̂n mod similar cu relaţia electronică
analoagă (13.27) Z ∞
dΩ′ ρf (q, z)
Θf (q, z) ≡ ′
; (13.131)
−∞ 2π z − Ω
Ca urmare, transformatele Fourier ale funcţiilor Green fononice retardată şi avansată se exprimă
ı̂n termeni de transformata Hilbert a funcţiei pondere fononică:

e (R) (q, Ω) = Θf (q, Ω + iη)
D , (13.132a)
η→0+

e (A) (q, Ω) = Θf (q, Ω − iη)
D ; (13.132b)
η→0+
de asemenea, transformata Fourier a funcţiei Green cauzală fononică se exprimă prin formule
similare cu (5.119) şi (5.125) particularizate la cazul bosonic:
Z ∞ n 1 o
e dΩ′ β~Ω′
D(q, Ω) = ρf (q, Ω′ ) P ′
+ iπ coth δ(Ω − Ω′ ) (13.132c)
−∞ 2π Ω−Ω 2
De (R) (q, Ω) D e (A) (q, Ω)
= + . (13.132d)
1 − e−β~Ω 1 − e β~Ω
Deducerea relaţiilor (13.132) este identică cu deducerile relaţiilor analoage ı̂n cazul general al for-
malismului de temperatură finită, reprezentate prin relaţiile (5.118), (5.119) şi (5.125); ca urmare,
se omite repetarea acestor demonstraţii cu schimbări minore.
De asemenea, sunt valabile relaţiile de dispersie (5.120) – (5.123) şi relaţiile (5.124) pentru părţile
reale şi imaginare ale celor 3 transformate Fourier de funcţii Green fononice; se omite repetarea
formulelor specificate anterior, deoarece nu apar particularizări de la cazul general bosonic la
cazul fononic.
B4. Funcţia Green-Matsubara electronică are o reprezentare Lehmann dată de formula
(5.128) particularizată pentru cazul fermionic cu spin s = 21 :
(N
Z ) (NX
Z+1)
X∞ X
e ωn ) = V 1 X 2 e−βKα + e−βKα′
G(k, δ Pα′ −Pα , ~k hα| ψ̂σ (0) |α′ i ; (13.133a)
Z
N =0
2 σ iωn − ~1 (Kα − Kα′ )
α α′
utilizând expresia funcţiei pondere electronică (13.125) se obţine expresia (5.129) şi (5.130)
Z ∞
e dω ′ ρe (k, ω ′ )
G(k, ωn ) = ′
= Θe (k, iωn ) . (13.133b)
−∞ 2π iωn − ω
Funcţia Green-Matsubara fononică se obţine ı̂n mod analog şi rezultatul este similar cu relaţia
(5.128) pentru cazul bosonic cu spin s = 0:
(N
Z)
X∞ X
V 2 e−βKα − e−βKα′
e νm ) =
D(q, δ Pα′ −Pα , ~q hα| ϕ̂(0) |α′ i ; (13.134a)
Z
N =0
iνm − ~1 (Kα′ − Kα )
α,α′
la fel ca şi ı̂n cazul electronic rezultatul anterior se poate exprima ı̂n mod compact cu ajutorul
transformatei Hilbert a funcţiei pondere fononică (13.131)
e νm ) = Θf (q, iνm ) .
D(q, (13.134b)
Funcţiile Green-Matsubara electronică şi fononică se pot calcula perturbativ prin metoda dia-
gramatică, dar aceaste mărimi nu au semnificaţie fizică directă; pe de altă parte, funcţiile Green
termice de timp real au semnificaţie fizică, fiind generalizarea directă a funcţiilor corespondente
din formalismul fermionic de temperatură nulă, dar nu pot fi determinate prin utilizarea directă
a teoriei perturbaţiilor. Atunci, conform proprietăţilor specificate anterior, se calculează prin me-
toda perturbativă diagramatică funcţiile Green-Matsubara şi apoi, prin utilizarea relaţiei dintre
aceaste funcţii şi funcţiile Green termice de timp real, ceea ce implică prelungirea analitică ı̂n
planul complex al frecvenţei, se obţin expresiile funcţiilor Green de timp real, la fel ca ı̂n cazul
general prezentat la sfârşitul Subsecţiunii 5.3.2.
Efectuarea prelungirii analitice implică următoarele etape:
i. Se calculează prin metoda perturbativă transformata Fourier a funcţiei Green-Matsubara
e νn ) şi respectiv fononică D(q,
electronică G(k, e ωm ), iar apoi se utilizează relaţiile (13.133) -
(13.134)
e ωn ) = Θe (k, iωn )
G(k,
e νm ) = Θf (q, iνm ) ;
D(q,
astfel se obţin transformatele Hilbert ale funcţiilor pondere Θe (k, iωn ) şi respectiv Θf (q, iνm )
pentru şirul de valori discrete pe axa imaginară (zn = iωn , sau zm = iνm ).
ii. În cazul electronic se efectuează prelungirea analitică a funcţiei
Θe (k, z) ı̂n planul complex (z ∈ C). Totuşi, prelungirea analitică a unei γ
funcţii determinată iniţial pe un set discret de puncte, nu este ı̂n gene-
ral unică, astfel ı̂ncât este necesar să se utilizeze condiţii suplimentare, z = ω + iγ
care să asigure unicitatea. iωn
Pentru a obţine prelungirea analitică corectă se utilizează condiţia
asimptotică
Z ω
1 ∞ dω ′ 1
Θe (k, z) ≈ ρe (k, ω ′ ) = ,
|z|→∞ z −∞ 2π z
unde ultima egalitate s-a obţinut datorită condiţiei de normare a

funcţiei pondere (13.126); prin utilizarea condiţiei asimptorice se obţine o determinare unică
a prelungirii analitice pentru funcţia Θe (k, z).
Cazul fononic se tratează ı̂n mod similar cazului electronic, dar condiţia asimptotică este
Z
1 ∞ dω ′
Θf (q, z) ≈ ρf (k, ω ′ ) = 0 ,
|z|→∞ z −∞ 2π
unde ultima egalitate s-a obţinut datorită condiţiei de normare a funcţiei pondere (13.130).
iii. După ce s-a determinat funcţia Θe (k, z), respectiv Θf (q, z), se obţin transformatele Fourier
ale funcţiilor Green termice de timp real retardată şi avansată, cu ajutorul relaţiilor (13.128):
e (R,A) (k, ω) = Θe (k, ω ± i η) pentru cazul electronic, respectiv pentru cazul fononic a relaţiilor
G
(13.132): D e (R,A) (q, Ω) = Θf (q, Ω ± i η).
Se observă că setul operaţiilor efectuate anterior are ca efect global prelungirea analitică
a funcţiei Green-Matsubara (electronică sau fononică) din setul de puncte discrete de pe axa
imaginară până ı̂n vecinătatea infinitezimală a axei reale, aşa cum se arată ı̂n figura de mai sus.
iv. Funcţiile Green cauzale, electronică G(k,e e
ω) şi fononică D(q, Ω), se obţin cu ajutorul
funcţiilor Green retardate şi avansate, pe baza relaţiilor (13.128d), respectiv (13.132d).
C. Relaţii ı̂ntre funcţii Green şi observabile

Rezultatele din Subsecţiunile 5.2.3 şi 5.3.4 sunt valabile pentru observabile care descriu
sistemul electroni-fononi. Astfel o mărime observabilă de tip uni-particulă, care descrie sub-
sistemul electronic, are media grand-canonică dată de formula (5.35) ı̂n termeni de funcţia Green-
Matsubara, sau (5.137) ı̂n termeni de funcţia Green de timpi reali:
Z X ˆ

A = d3 r lim′
lim+ Âr σ′ ,σ Gσσ′ (r, τ ; r′ , τ ′ )
r →r τ →τ
′
σ,σ′
Z X ˆ
= −i d3 r lim
′
lim+ Âr σ′ ,σ Gσσ′ (r, t; r′ , t′ ) .
r →r t →t
′
σ,σ′
Potenţialul grand-canonic al sistemului electroni-fononi se poate obţine prin utilizarea teoremei

Peierls (5.40):
Z 1
dλ

Ω = Ω0 + H1 (λ) λ ,
0 λ
unde:
canonic K̂0 ;
În cazul prezent (pentru sistemul electroni-fononi) hamiltonianul grand-canonic al sistemului liber
este K̂0 = (Ĥe − µ N̂e ) + Ĥf , iar hamiltonianul de interacţie are expresia Fröhlich (13.28)
Z X
V̂ = Ĥe−f = γ d3 r ψ̂σ† (r) ψ̂σ (r) ϕ̂(r) ;
V σ
ca urmare, constanta de cuplaj λ devine constanta γ. Procedând ı̂n mod similar cu situaţia
analoagă din formalismul de temperatură nulă, unde s-a obţinut energia stării fundamentale cu
formula (13.89), se obţine pentru modificarea potenţialului grand-canonic datorită interacţiei
electroni-fononi următoarea expresie:
Z γ Z X

Ω − Ω0 = − dγ ′ d3 r lim
′
lim
′′
Tτ ψ̂σK̄γ ′ (r, τ ) ψ̂σ† K̄ ′ (r′ , τ ′ ) ϕ̂K̄γ ′ (r′′ , τ ′′ ) γ ′ ,
0 V r →r r →r γ
σ τ ′ →τ + τ ′′ →τ
(13.135)
τ τ
unde ÂK̄γ ′ ≡ e ~ K̂γ ′ Â e− ~ K̂γ ′ este operatorul ı̂n formularea Heisenberg-Matsubara grand-cano-
nică pentru sistemul cu constanta de cuplaj γ ′ .
Pentru un metal normal, când este valabilă teorema Migdal, modificarea potenţialului grand-
canonic datorită interacţiei electroni-fononi, devine
Z Z Z Z ~β
2 γ ′ ′ ′
Ω − Ω0 = dγ γ d3 r lim lim d3
r1 dτ1 G (γ ) (r − r1 , τ − τ1 )
~ 0 V r
′
′
→r r′′
+ ′′
→r V 0
τ →τ τ →τ
(γ ′ ) ′
×G (r1 − r , τ1 − τ ) D(γ ) (r1 − r′′ , τ1 − τ ′′ ) ,
′ ′
(13.136)
′ ′
unde G (γ ) (r−r′ , τ −τ ′ ) şi D(γ ) (r−r′ , τ −τ ′ ) sunt funcţia Green-Matsubara electronică, respectiv
funcţia Green-Matsubara fononică pentru sistemul cu constanta de cuplaj electroni-fononi γ ′ .
Demonstrarea relaţiilor (13.126) şi (13.136) este similară cu demonstraţiile rezultatelor analoage
din formalismul de temperatură nulă (13.89) şi respectiv (13.90), astfel ı̂ncât se omite prezentarea
demonstraţiilor din formalismul de temperatură finită, pentru a evita repetiţii simple.
D. Funcţii Green de timp real libere

D1. Pentru sub-sistemul electronic funcţiile Green retardată şi avansată sunt date de relaţia
(5.127):
1
e (R,A) (k, ω) =
G 0 1 ,
ω − ~ (εk − µ) ± i η η→0+
unde semnul superior corespunde funcţiei retardate, iar semnul inferior funcţiei avansate. Funcţia
Green cauzală se poate obţine cu ajutorul expresiilor funcţiilor Green retardată şi avansată,
conform relaţiei (5.125) pentru cazul fermionic, astfel ı̂ncât rezultă expresia (5.149) varianta
fermionică:
1 β~ω
e 0 (k, ω) = P
G + iπ tanh δ ω − ~1 (εk − µ) . (13.137)
1 2
ω − ~ (εk − µ)
D2. Pentru sub-sistemul fononic funcţiile Green de timp real libere se pot obţine, fie prin
calcul direct, fie cu ajutorul expresiei funcţiei Green-Matsubara fononice libere, care are expresia
(13.53):
n o
De 0 (q, ωm ) = θ(qD − q) ~ ωq 1
−
1
;
2 iωm − ωq iωm + ωq
atunci funcţiile Green retardată şi avansată au următoarele expresii:
n o ~ ωq2
e ( A ) (q, Ω) = θ(qD −q) ~ ωq 1 1
R
D 0 − = θ(qD −q) , (13.138a)
2 Ω − ωq ± iη Ω + ωq ± iη Ω2 − ωq2 ± iη
unde semnul superior corespunde funcţiei Green retardată, iar semnul inferior corespunde funcţiei
Green avansată.
Demonstraţie:
Conform relaţiei (5.131) funcţia pondere fononică se poate obţine cu ajutorul funcţiei Green-
Matsubara fononice:
0
ρ0f (q, Ω) = −i De (q, νm ) −De 0 (q, νm )
νm =Ω−iη νm =Ω+iη
~ ωq nh 1 1 i h 1 1 io
= −i θ(qD − q) − − −
2 Ω − ωq − iη Ω + ωq − iη Ω − ωq + iη Ω + ωq + iη
~ ωq n 1 1
= −i θ(qD − q) P + iπ δ(Ω − ωq ) − P − iπ δ(Ω + ωq )
2 Ω − ωq Ω + ωq
1 1 o
−P + iπ δ(Ω − ωq ) + P − iπ δ(Ω + ωq )
Ω − ωq Ω + ωq

= θ(qD − q) π ~ ωq δ(Ω − ωq ) − δ(Ω + ωq ) ] ,
unde s-a utilizat identitatea Sohotski-Weierstrass şi apoi s-au redus părţile reale reprezentate de
integralele ı̂n sens Cauchy.
Pe baza rezultatului precedent se obţine transformata Hilbert a funcţiei pondere fononică liberă
Z ∞
dΩ′ ρ0f (q, z)
Θ0f (q, z) ≡
−∞ 2π z − Ω′
~ ωq n 1 1 o
= θ(qD − q) − ;
2 z − ωq z + ωq
atunci, funcţiile Green retardată şi avansată libere se obţin prin particularizarea relaţiei generale
(13.132a) – (13.132b):
e(A R)
D (q, Ω) = Θf (q, Ω ± iη) ,
η→0+
adică se obţine rezultatul (13.138a).

Este important să se remarce că relaţiile (13.138a) se puteau obţine, ı̂n mod echivalent, prin calcul
direct.
Funcţia Green cauzală fononică liberă are expresia
nh 1 1 i β~Ω o
e 0 (q, Ω) = θ(qD −q) ~ ωq P
D −P +iπ coth δ(Ω+ωq )−δ(Ω−ωq ) .
2 Ω − ωq Ω + ωq 2
(13.138b)
Demonstraţie:
Funcţiile Green retardată şi avansată se descompun ı̂n părţile reale şi imaginare cu ajutorul iden-
tităţii Sohotski-Weierstrass:
nh 1 1 i o
e ( A ) (q, Ω) = θ(qD − q) ~ ωq P
R
D 0 −P ∓ iπ δ(Ω − ωq ) − δ(Ω + ωq ) ;
2 Ω − ωq Ω + ωq
atunci, funcţia Green cauzală se obţine cu ajutorul expresiilor precedente, pe baza relaţiei (13.132d)
particularizate la cazul sistemului liber:
e (R) e (A)
e 0 (q, Ω) = D0 (q, Ω) + D0 (q, Ω)
D
1 − e−β~Ω 1 − e β~Ω
~ ωq nh 1 1 ih 1 1 i
= θ(qD − q) + P − P
2 1 − e−β~Ω 1 − eβ~Ω Ω − ωq Ω + ωq
h 1 1 i o
+ iπ − δ(Ω + ω q ) − δ(Ω − ω q ) ,
1 − e−β~Ω 1 − eβ~Ω
iar ı̂n expresia precedentă se utilizează identităţile

1 1
+ =1,
1 − e−β~Ω 1 − eβ~Ω
1 1 β~ω
− = coth ,
1 − e−β~Ω 1 − eβ~Ω 2
astfel că se obţine rezultatul (13.128b).
Edte important să se remarce faptul că relaţia (13.138b) se putea obţine prin calcul direct.
13.4 Răspunsul liniar

Se consideră sistemul electroni-fononi, discutat ı̂n secţiunile precedente, care ı̂n plus poate
interacţiona slab cu un sistem extern; ca urmare, se poate considera interacţia externă ca o
perturbaţie mică şi se pot aplica rezultatele teoriei răspunsului linear, care au fost prezentate ı̂n
Capitolul 9.
13.4.1 Cazul temperaturii nule

Se consideră sistemul specificat anterior că se află ı̂n starea fundamentală neperturbată şi
ulterior se aplcă perturbaţia externă. Atunci, hamiltonianul sistemului neperturbat este
Ĥ = Ĥe + Ĥf + Ĥef ;
de asemenea, hamiltonianul de perturbaţie are expresia generală ı̂n formularea Schrödinger de

tipul (9.2) Z Z
ex 3
Ĥ (t) = d r θ(t − t0 ) u(r, t) ĝ(r) ≡ d3 r w(r, t) ĝ(r) ,
V V
astfel ı̂ncât hamiltonianul total al sistemului (ı̂n formularea Schrödinger) este dat de relaţia (9.3):
Ĥ total (t) = Ĥ + Ĥ ex (t) .
Conform relaţiei (9.8), deviaţia mediei observabilei A ı̂n prezenţa unei perturbaţii slabe este
Z

−i t ′ ΨH ÂH (t) , ĤH (t ) − ΨH
ex ′
δ A(t) ≡ A(t) ex − A(t) 0 ≈ dt
,
t>t0 t>t0 I ~ t0 Ψ H Ψ H
unde |ΨH i este un vector de stare al sistemului neperturbat (ı̂n formularea Heisenberg), iar
i i
ÂH (t) ≡ e ~ tĤ Âe− ~ tĤ este un operator observabilă ı̂n formularea Heisenberg neperturbată.
Dacă se consideră că starea neperturbată a sistemului este starea fundamentală (|ΨH i = |Ψ0 i)
şi mărimea observată este densitatea mărimii de cuplaj Â = ĝ(r), atunci răspunsul lininar este
dat de formula (9.9), ı̂n care apare comutatorul nesincron al operatorilor densitate de observabilă:
Z Z t

−i Ψ 0
ĝH (r, t) , ĝH (r′ , t′ ) Ψ0
−
δ g(r, t) = d3 r′ dt′ θ(t′ − t0 ) u(r′ , t′ )
.
~ V 0t Ψ0 Ψ0
Răspunsul liniar al sistemului se rescrie mai convenabil utilizând funcţia de corelaţie retardată a
fluctuaţiilor de densitate, definită prin formula (9.10)

R ′ ′ ′
Ψ0 δĝH (r, t) , δĝH (r′ , t′ ) − Ψ0
Cg (r, t; r , t ) ≡ − iθ(t − t )

Ψ 0 Ψ 0

′
Ψ0 ĝH (r, t) , ĝH (r′ , t′ ) − Ψ0
= − iθ(t − t )
,
Ψ 0 Ψ 0
astfel ı̂ncât relaţia (9.9) devine

Z Z ∞

1
δ g(r, t) = d3 r′ dt′ w(r′ , t′ ) CgR (r, t; r′ , t′ ) ,
~ V −∞
13.4. RĂSPUNSUL LINIAR 435
care este formula (9.11a). Dacă se efectuează transformarea Fourier, atunci din relaţia (9.11a) se
obţine formula (9.14):
1 eR
δ hg
g i(k, ω) = C (k, ω) w(k,
e ω) ,
~ g
iar transformarea Fourier a funcţiei de răspuns este
Z Z ∞
d3 k dω ik·r−iωt g
δh g(r, t)i = 3
e δ h g i(k, ω) .
R3 (2π) −∞ 2π
Pentru sistemul electroni-fononi cazul interesant este când perturbaţia externă implică o mică
variaţie a densităţii reţelei ionice δn(r), adică hamiltonianul de perturbaţie este de forma
Z
Ĥ ex (t) = d3 r w(r, t) δn̂(r) ;
V
deoarece operatorul variaţie a densităţii ionice

r este proporţional cu operatorul de câmp fononic,
−1 n0
conform relaţiei (13.1) cuantică δn̂(r) = ϕ̂(r), rezultă că hamiltonianul de perturbaţie
c M
se rescrie ı̂n forma Z
ex
Ĥ (t) = d3 r vex (r, t) ϕ̂(r) ,
V
r
−1 n0
unde vex (r, t) ≡ w(r, t) .
c M
Se particularizează formula generală (9.11) pentru cazul prezent şi se obţine răspunsul liniar
al densităţii ionice ı̂n forma
Z Z ∞

1 3 ′
δ n(r, t) = d r dt′ w(r′ , t′ ) CnR (r, t; r′ , t′ ) , (13.139a)
~ V −∞
unde funcţia de corelaţie retardată a fluctuaţiilor de densitate ionică este

R ′ ′ ′
Ψ0 δn̂H (r, t) , δn̂H (r′ , t′ ) − Ψ0
Cn (r, t; r , t ) ≡ − i θ(t − t )

Ψ 0 Ψ 0

n0 ′
Ψ0 ϕ̂H (r, t) , ϕ̂H (r′ , t′ ) − Ψ0
= 2 (− i) θ(t − t )
;
c M Ψ 0 Ψ 0
conform definiţiei (13.41b), funcţia de corelaţie retardată a fluctuaţiilor de densitate ionică este
proporţională cu funcţia Green retardată fononică:
n0
CnR (r, t; r′ , t′ ) = D(R) (r, t; r′ , t′ ) . (13.139b)
c2 M
Rezultatul precedent este ı̂n concordanţă cu imaginea diagramatică, deoarece funcţiile de corelaţie
ale fluctuaţiilor de densitate electronică şi ionică sunt reprezentate prin diagrame de polarizare.
13.4.2 Cazul temperaturii finite

Dacă sistemul electroni-fononi discutat anterior se află la temperatură finită şi ı̂n condiţii
grand-canonice, atunci operatorul statistic al sistemului neperturbat este
1 −β K̂
̺ˆ0 = e ,
Z0

unde Z0 = Tr e−β K̂ este suma de stare (funcţia de partiţie) grand-canonică a sistemului şi
hamiltonianul grand-canonic al sistemului neperturbat este
K̂ = Ĥ − µ N̂e .

Deoarece operatorii hamiltonian neperturbat şi număr de electroni sunt comutabili Ĥ , N̂e = 0̂,
atunci
operatorul
statistic neperturbat şi hamiltonianul neperturbat sunt, de asemenea, comuta-
bili Ĥ , ̺ˆ0 = 0̂ şi atunci media grand-canonică a unei observabile se poate calcula fie ı̂n for-
mularea Schrödinger, fie ı̂n formularea Heisenberg canonică, fie ı̂n formularea Heisenberg grand-
canonică:

A 0 = Tr ̺ˆ0 ÂS = Tr ̺ˆ0 ÂH (t) = Tr ̺ˆ0 ÂK (t) .
Se consideră o perturbaţie externă slabă, cu hamiltonianul descris de formula (9.2), la fel ca ı̂n
cazul anterior (când se considerase temperatura nulă); atunci, conform raţionamentelor prezen-
tate ı̂n Subsecţiunea 9.2.1, deviaţia mediei unei observabile ı̂n prezenţa perturbaţiei slabe (adică
răspunsul liniar al sistemului) este dată de formula (9.40):
Z

−i t ′ ex ′

δ A(t) ≡ A(t) ex − A(t) 0 ≈ dt Tr ̺ˆ0 ÂH (t) , ĤH (t ) − .
t>t0 t>t0 I ~ t0
Dacă mărimea observată este densitatea mărimii de cuplaj Â = ĝ(r), atunci răspunsul lininar
este dat de formula (9.43)
Z Z ∞

3 ′ 1
δ g(r, t) = d r dt′ w(r′ , t′ ) CR ′ ′
g (r, t; r , t ) ,
V −∞ ~
′ ′
unde CR g (r, t; r , t ) este funcţia de corelaţie retardată a fluctuaţiilor mărimii de cuplaj g(r),
definită prin formulele echivalente (9.42):
′ ′ ′

CRg (r, t; r , t ) ≡ (−i) θ(t − t ) Tr ̺ ˆ0 δĝK (r, t) , δĝK (r′ , t′ ) −

= (−i) θ(t − t′ ) Tr ̺ˆ0 ĝH (r, t) , ĝH (r′ , t′ ) − ,
unde operatorii sunt definiţi ı̂n formularea grand-canonică
i i
ÂK (t) ≡ e ~ K̂t ÂS e− ~ K̂t .
Prin efectuarea transformării Fourier
Z Z ∞
d3 k dω ik·r−iωt g
δh g(r, t)i = 3
e δ h g i(k, ω)
R3 (2π) −∞ 2π
se obţine relaţia (9.44) pentru transformata Fourier a răspunsului lininar:

1 eR
δ hg
g i(k, ω) = C (k, ω) w(k,
e ω) .
~ g
Pentru sistemul electroni-fononi cazul interesant este când perturbaţia externă implică o mică
variaţie a densităţii reţelei ionice δn(r), adică hamiltonianul de perturbaţie este de forma
Z Z
Ĥ ex (t) = d3 r w(r, t) δn̂(r) = d3 r vex (r, t) ϕ̂(r) ,
V V
r
−1 n0
unde vex (r, t) ≡ w(r, t) şi ϕ̂(r) este operatorul de câmp fononic; se observă că situaţia
c M
este analoagă cu cea studiată anterior ı̂n formalismul de temperatură nulă.
Se particularizează formula generală (9.43) pentru cazul prezent şi se obţine răspunsul liniar
al densităţii ionice ı̂n forma
Z Z ∞

1 3 ′
δ n(r, t) = d r dt′ w(r′ , t′ ) CR ′ ′
n (r, t; r , t ) , (13.140a)
~ V −∞
unde funcţia de corelaţie retardată a fluctuaţiilor de densitate ionică este

′ ′ ′

CR
n (r, t; r , t ) ≡ − i θ(t − t ) Tr ̺ ˆ0 δn̂H (r, t) , δn̂H (r′ , t′ ) −
n0
= 2 (− i) θ(t − t′ ) Tr ̺ˆ0 ϕ̂H (r, t) , ϕ̂H (r′ , t′ ) − ;
c M
conform definiţiei (13.121b), funcţia de corelaţie retardată a fluctuaţiilor de densitate ionică este
proporţională cu funcţia Green retardată fononică:
′ ′ n0
CR
n (r, t; r , t ) = 2 D(R) (r, t; r′ , t′ ) . (13.140b)
c M
Se observă că s-au obţinut rezultate similare cu cele din cazul formalismului de temperatură nulă.
Anexa A
Anexe Matematice
În aceste Anexe Matematice se vor prezenta ı̂n mod succint şi fără rigurozitate unele noţiuni
matematice necesare pentru o corectă ı̂nţelegere a materialului conţinut ı̂n primele două părţi ale
acestei lucrări.
A.1 Elemente de spaţii Hilbert

Un spaţiu Hilbert este este definit ca o mulţime de obiecte (numite vectori ai spaţiului),
care satisfac proprietăţi specifice, astfel că această mulţime devine un spaţiu vectorial infinit-
dimensional, unitar şi complet. Se vor nota elementele spaţiului cu litere, având eventual indici,
exemplu caracteristic ai , iar spaţiul respectiv va fi notat R (acestea sunt notaţiile standard
utilizate ı̂n lucrările de matematică, dar ı̂n lucrările de mecanică cuantică se utilizează notaţii
diferite pentru vectori, datorate lui P.A.M. Dirac). Se vor explicita ı̂n continuare aceste proprietăţi
specifice, utilizând notaţiile standard din matematică.
A.1.1 Spaţiu liniar (complex)

Prin definiţie, un spaţiu liniar este o mulţime de elemente (denumite vectori) pentru care sunt
definite două operaţii fundamentale: adunarea vectorilor şi multiplicarea cu numere complexe 1 .
a) Prin operaţia de adunare (notată cu semnul +) doi vectori ai spaţiului (a1 şi a2 ) sunt puşi
ı̂n corespondenţă cu un al treilea vector (a12 ), iar operaţia este notată astfel: a1 + a2 = a12 ∈ R.
Operaţia de adunare satisface următoarele axiome:
1. a1 + a2 = a2 + a1 (comutativitate),
2. (a1 + a2 ) + a3 = a1 + (a2 + a3 ) (asociativitate),
3. există vectorul nul ∅, cu proprietatea că adunat cu orice alt vector al spaţiului dă ca rezultat
acel vector: a + ∅ = a
4. pentru orice element a, există un alt element, numit opusul său ā, astfel că suma lor este
vectorul nul: a + ā = ∅.
b) Prin operaţia de multiplicare cu numere complexe, fiecărui vector a multiplicat cu numărul

complex λ ı̂i corespunde vectorul λ a = aλ ∈ R, iar această operaţie satisface următoarele axiome:
1. multiplicarea unui vector cu numărul unitate dă ca rezultat acel vector: 1 a = a,
2. multiplicarea succesivă cu un produs de numere complexe este egală cu multiplicarea simplă

faţă de produsul acelor numere: (λ1 λ2 ) a = λ1 (λ2 a).
1 Este posibil să se definească un spaţiu liniar ı̂n condiţii mai generale, când se consideră ı̂nmulţirea vectorilor
cu elementele ale unui corp scalar oarecare; totuşi, pentru mecanica cuantică singura situaţie interesantă este când
acest corp este mulţimea numerelor complexe.
437
438 ANEXA A. ANEXE MATEMATICE
c) Cele două operaţii (adunarea şi multiplicarea) sunt distributive pentru fiecare operaţie, adică
satisfac următoarele axiome
1. (λ1 + λ2 ) a = λ1 a + λ2 a (distributivitatea faţă de adunarea numerelor complexe),
2. λ(a1 + a2 ) = λ a1 + λ a2 (distributivitatea faţă de adunarea vectorilor).
Este important să se remarce următoarele consecinţe ale axiomelor anterioare:
– vectorul nul (∅) este unic,
– prin multiplicare cu numărul zero orice vector dă ca rezultat vectorul nul: 0 a = ∅,
– pentru orice vector (a), opusul său (ā) este egal cu multiplicarea vectorului prin numărul
minus unu: ā = (−1) a ≡ −a,
– vectorul nul multiplicat cu orice număr complex dă ca rezultat vectorul nul: λ ∅ = ∅.
Un set de vectori este liniar independent dacă combinaţiile lor liniare λ1 a1 +λ2 a2 +· · ·+λn an
produc vectorul nul numai când toate numerele complexe sunt nule:
λ1 a1 + λ2 a2 + · · · + λn an = ∅ =⇒ λj = 0 , (j = 1, 2, . . . , n) . (A.1)
Dimensiunea spaţiului vectorial R este egală cu numărul maxim de vectori liniari independenţi
din acel spaţiu. O bază a spaţiului R este un set de vectori liniari independenţi ı̂n număr egal
cu dimensiunea spaţiului, notaţi {u1 , . . . , ud } (unde d este dimensiunea spaţiului), astfel că orice
element al spaţiului se poate exprima ca o combinaţie liniară a vectorilor de bază:
d
X
a= λj uj , ∀a ∈ R . (A.2)
j=1
Cazul interesant pentru mecanica cuantică este când dimensiunea spaţiului vectorial este infinită
d = ∞, astfel că apar probleme de convergenţa combinaţiilor liniare infinite de vectori.
A.1.2 Spaţiu unitar (euclidian)

Un spaţiu liniar (vectorial), devine un spaţiu unitar (numit de asemenea, spaţiu euclidian)
dacă este definită o operaţie suplimentară ı̂ntre vectori, numită produs scalar [notat prin ( , )],
care are ca rezultat un număr complex: (a1 , a2 ) ∈ C; această operaţie satisface următoarele
axiome:
1. (a, a) > 0 pentru orice vector nenul (a 6= ∅), adică produsul scalar al unui vector diferit de
vectorul nul cu el ı̂nsuşi este un număr real pozitiv; iar anularea produsului scalar a unui
vector cu el ı̂nsuşi este posibilă numai pentru vectorul nul: (a, a) = 0 ⇐⇒ a = ∅;
2. (a1 , a2 ) = (a2 , a1 )∗ , adică la inversarea ordinei factorilor ı̂n produsul scalar se obţine con-
jugatul complex;
3. (a3 , λ1 a1 + λ2 a2 ) = λ1 (a3 , a1 ) + λ2 (a3 , a2 ), adică liniaritatea produsului scalar ı̂n raport
cu al doilea factor.
Dacă produsul scalar dintre doi vectori este nul, atunci cei doi vectori sunt consideraţi ortogonali.
p
Într-un spaţiu unitar se defineşte norma unui vector prin produsul scalar: kak = (a, a) ;
deoarece (a, a) este un număr real pozitiv, atunci norma oricărui vector din spaţiul unitar este
un număr real pozitiv. De asemenea, se introduce o metrică prin definirea distanţei dintre doi
vectori ai spaţiului ca fiind egală cu norma diferenţei dintre aceşti vectori: d(a1 , a2 ) = ka1 − a2 k;
prin urmare, un spaţiu unitar se poate organiza ca spaţiu normat şi metric.
A.1.3 Spaţiu Hilbert

În cazul unui spaţiu vectorial infinit dimensional, unitar, normat şi metric apare problema
convergenţei sumelor infinite construite prin combinaţii liniare de vectori; prin urmare, apar şiruri
de vectori cu termenul de ordinul n de tipul
n
X
bn = λj aj , n → ∞ .
j=1
A.1. ELEMENTE DE SPAŢII HILBERT 439
Convergenţa şirurilor se defineşte ı̂n acest caz ı̂n mod similar cu situaţia analoagă pentru numere
reale, utilizând distanţa ı̂ntre vectori (care este similară cu distanţa dintre numere reale); ca
urmare, se pot defini şiruri Cauchy de vectori, care sunt şiruri convergente.

• Prin definiţie, un şir de vectori aj j=1,∞ este convergent către vectorul b, dacă pentru
orice ε > 0, există un rang N (ε) > 0, astfel ı̂ncât d(b, an ) < ε, pentru orice n > N (ε).
• Prin definiţie, un şir infinit de vectori este un şir Cauchy, dacă pentru orice ε > 0, există
un rang N (ε) > 0, astfel ı̂ncât d(an , am ) < ε, pentru orice n, m > N (ε).
• Dacă un şir este convergent către o limită, atunci limita este unică, iar şirul este un şir
Cauchy.
În acest caz, spaţiul este complet dacă orice şir Cauchy (constituit din vectori ai spaţiului conside-
rat) tinde către un element limită aparţinând acestui spaţiu (altfel spus, spaţiul conţine limitele
tuturor şirurilor Cauchy din acest spaţiu).
Spaţiul Hilbert este un spaţiu vectorial infinit-dimensional, unitar şi complet. O bază a unui
spaţiu Hilbert R este un set infinit de vectori {uj }j=1,2,...,∞ , care sunt liniar independenţi şi ı̂n
plus acest set este complet, adică orice element al spaţiului se poate exprima ca o combinaţie
liniară de vectori ai acestei baze: 2
∞
X
a= λj uj , ∀a ∈ R . (A.3)
j=1
Pentru mecanica cuantică sunt interesante bazele ortonormate; ı̂n cazul unei baze ortonormate,
vectorii componenţi satisfac relaţiile de orto-normare şi completitudine.
Relaţia de orto-normare exprimă proprietatea că vectorii bazei sunt reciproc ortogonali, iar
fiecare vector al bazei are norma unitate; prin urmare, relaţia de orto-normare are forma
(uj , uk ) = δjk , (∀ j , k) (A.4)
Pentru exprimarea relaţiei de completitudine este necesar să se introducă proiectorul pe sub-
spaţiul 1-dimensional generat de vectorul bazei uj ; acest proiector, notat Pj , este definit prin
acţiunea asupra unui vector oarecare din spaţiul R, iar acţiunea sa este definită prin următoarea
relaţie:
Pj a = (uj , a) uj , ∀a ∈ R ; (A.5)
atunci, relaţia de completitudine a setului de vectori de bază are forma următoare:
∞
X
Pj = I , (A.6)
j=1
unde I este operatorul identitate ı̂n spaţiul R .
Argumentare:

Din relaţia (A.3) de descompunere a unui vector ı̂n baza uj j se obţine coeficientul Fourier

generalizat λj = uj , a , datorită relaţiei de orto-normare (A.4); atunci, vectorul a se exprimă ı̂n
forma:
X ∞ X∞ X∞

a= λj uj = uj , a uj = Pj a ,
j=1 j=1 j=1
unde ultima relaţia s-a obţinut prin utilizarea definiţiei (A.5). Deoarece vectorul a este arbitrar,
din rezultatul precedent se obţine ı̂n mod direct relaţia (A.6).
[Se vor omite demonstraţiile pentru afirmaţiile generale despre spaţiile Hilbert, deoarece im-
plică raţionamente matematice complexe şi cu multe aspecte subtile.]
2 Se va considera cazul când baza este numărabilă, adică vectorii bazei se pot pune ı̂n corespondenţă cu mulţimea
numerelor naturale; aceasta este situaţia realizată ı̂n majoritatea cazurilor interesante pentru mecanica cuantică.
A.1.4 Operatori liniari ı̂n spaţii Hilbert

Prin definiţie, un operator ı̂ntr-un spaţiu liniar este o corespondenţă ı̂ntre vectori ai spaţiului;
astfel operatorul B aplicat unui vector a produce vectorul aB : 3
a −→ aB = B a , (a , aB ∈ R) . (A.7)
Prin urmare, un operator este definit prin rezultatele acţiunilor asupra tuturor vectorilor din
spaţiul de definiţie.
Prin definiţie, un operator B este liniar, dacă satisface următoarea proprietate:
B(λ1 a1 + λ2 a2 ) = λ1 B a1 + λ2 B a2 , (A.8)
pentru orice vectori a1 , a2 şi orice numere complexe λ1 , λ2 .

Operatori liniari remarcabili:
• operatorul unitate I, care lasă vectorii nemodificaţi: I a = a;
• operatorul nul O, care transformă orice vector ı̂n vectorul nul: O a = ∅.
Operaţii cu operatori liniari:
• suma a doi operatori (A şi B) produce operatorul C = A + B, definit prin modul de acţiune
asupra unui vector oarecare: C a ≡ (A + B) a = A a + B a ;
• multiplicarea unui operator (B) cu un număr complex (λ), produce operatorul D = λ B,
definit prin acţiunea sa: D a ≡ (λ B) a = λ (B a) ;
• produsul a doi operatori (A şi B) genereaza operatorul F = A · B, definit prin acţiunea sa:
F a ≡ (A · B) a = A(B a) .
În general operatorii nu sunt comutativi, adică A · B 6= B · A; prin urmare, ordinea ı̂n
care acţionează operatorii ı̂n mod succesiv este esenţială. Se definesc următoarele combinaţii de
produse cu 2 operatori:
– comutatorul [A, B] ≡ A · B − B · A,
– anti-comutatorul {A, B} ≡ A · B + B · A.
În unele situaţii se utilizează notaţiile condensate: [A, B]− ≡ [A, B] (pentru comutator) şi
[A, B]+ ≡ {A, B} (pentru anti-comutator).
Comutatorul unui operator cu un produs de operatori se poate descompune ı̂n comutatori,
sau anti-comutatori, simpli conform următoarei identităţi:

Â , B̂ · Ĉ − = Â , B̂ ∓ · Ĉ ± B̂ · Â , Ĉ ∓ . (A.9)
Demonstraţie:
a) cazul descompunere ı̂n comutatori:
[Â, B̂ Ĉ]− = ÂB̂ Ĉ − B̂ Ĉ Â = ÂB̂ Ĉ − B̂ ÂĈ + B̂ ÂĈ − B̂ Ĉ Â = {ÂB̂ − B̂ Â}Ĉ + B̂{ÂĈ − Ĉ Â}
= [Â, B̂]− Ĉ + B̂ [Â, Ĉ]− ;
b) cazul descompunere ı̂n anti-comutatori:
[Â, B̂ Ĉ]− = ÂB̂ Ĉ − B̂ Ĉ Â = ÂB̂ Ĉ + B̂ ÂĈ − B̂ ÂĈ − B̂ Ĉ Â = {ÂB̂ + B̂ Â}Ĉ − B̂{ÂĈ + Ĉ Â}
= [Â, B̂]+ Ĉ − B̂ [Â, Ĉ]+ .
Operaţii repetate cu un operator:

• puterea unui operator (produsul repetat): An = A·A·. . .·A (produs de n operatori identici);
3 În general un operator poate să acţioneze numai asupra anumitor vectori din spaţiu, a căror totalitate formează
domeniul de definiţie al operatorului. În majoritatea cazurilor interesante din mecanica cuantică operatorii sunt
definiţi ı̂n ı̂ntregul spaţiu liniar.
A.1. ELEMENTE DE SPAŢII HILBERT 441
• serie de operatorială:
∞
X
f (A) = cn An , (A.10)
n=0
unde {cn }n sunt numere complexe;

• funcţia operatorială este definită pe baza dezvoltării Taylor a funcţiei analoage cu variabila
reală:
X∞
1 (n)
f (A) = f (0) An (A.11)
n=0
n!
unde f (n) (0) este derivata de ordinul n a funcţiei f (x) calculată ı̂n punctul x = 0; ı̂n
particular, funcţia exponenţială operatorială este definită prin seria
X∞
A 1 n
e ≡ exp(A) = A . (A.12)
n=0
n!
În mecanica cuantică pentru operatorii exponenţiali este importantă identitatea operatorială
Baker-Campbell-Hausdorff (numită, de asemenea lema Hadamard)
1 1 1h i
e−Â B̂ eÂ = B̂ + [B̂, Â] + [B̂, Â], Â + [[B̂, Â], Â], Â + · · · + ... [B̂, Â], Â . . . Â + · · ·
2 3! n! | {z }
n
(A.13)
Demonstraţie:
Se consideră operatorul Ŝ(α) ≡ e−αÂ B̂ e αÂ , dependent de parametrul real α; derivatele acestui
operator ı̂n raport cu parametru α se exprimă astfel:
∂
Ŝ(α) = −Â e−αÂ B̂ e αÂ + e−αÂ B̂ e αÂ Â = −Â Ŝ(α) + Ŝ(α) Â = Ŝ(α), Â ,
∂α
∂2 ∂ h ∂ i h i
2
Ŝ(α) = Ŝ(α), Â = Ŝ(α), Â = Ŝ(α), Â ,
∂α ∂α ∂α
..
.
∂n ∂ h i h h ∂ i i h i
n
Ŝ(α) = ... Ŝ(α), Â . . . Â = ... Ŝ(α), Â . . . Â = ... Ŝ(α), Â . . . Â
∂α ∂α | {z } ∂α | {z } | {z }
n−1 n−1 n
Se efectuează dezvoltarea ı̂n serie Taylor a operatorului Ŝ(α) ı̂n jurul valorii α = 0:

∂ α2 ∂ 2 αn ∂ n
Ŝ(α) = Ŝ(0) + α Ŝ(α) + 2
Ŝ(α) + ... + n
Ŝ(α) + ...
∂α α=0 2 ∂α α=0 n! ∂α α=0
α2 h i αn h i
= Ŝ(0) + α Ŝ(0), Â + Ŝ(0), Â + . . . + ... Ŝ(0), Â . . . Â + . . .
2 n! | {z }
n
Conform definiţiei operatorului Ŝ(α), rezultă

Ŝ(α) = B̂ ,
α=0

Ŝ(α) = e−Â B̂ eÂ ;
α=1
atunci seria Taylor determinată anterior devine identitatea Baker-Campbell-Hausdorff când se

consideră α = 1.
Dacă pentru un operator liniar A există un alt operator B cu proprietatea A · B = B · A = I,

atunci A este un operator nesingular, iar B este inversul operatorului A : B = A−1 .
Operatorul invers al unui operator liniar este, de asemenea, un operator liniar şi satisface relaţia
−1
A−1 = A. Un operator liniar nesingular stabileşte o corespondenţă biunivocă ı̂ntre elementale
spaţiului ı̂n care acţionează. Dacă nu există operatorul invers, atunci A este un operator singular.
Utilizând produsul scalar, pentru un operator B se poate defini adjunctul său (notat B † ) prin
relaţia:
(a1 , B a2 ) = (B † a1 , a2 ) . (A.14)
Pe baza operatorului adjunct se definesc 2 categorii importante de operatori liniari:
a) operator hermitic B † = B (operatorul coincide cu adjunctul său);
b) operator unitar B † = B −1 (operatorul adjunct coincide cu inversul operatorului).
Dacă se alege o bază a spaţiului Hilbert {uj }j=0,1,...∞ , atunci se definesc elementele de matrice
ale operatorului ı̂n această bază prin relaţia: Bjk = (uj , B uk ).
Urma unui operator (ı̂n engleză trace) se defineşte ca fiind egală cu suma elemenelor de matrice
diagonale ı̂ntr-o bază oarecare a spaţiului:
∞
X ∞
X
Tr{B} = (uj , B uj ) ≡ Bjj . (A.15)
j=0 j=0
Sunt importante pentru mecanica cuantică următoarele proprietăţi ale urmei operatoriale:
• Operaţia urmă operatorială se poate efectua numai pentru anumiţi operatori, numiţi ope-
ratori de clasa urmei; un exemplu remarcabil pentru mecanica cuantică de operator clasa
urmei este operatorul e−A , unde A este un operator hermitic.
• Urma unui operator este independentă de alegerea bazei de vectori a spaţiului
∞
X ∞
X
Tr{B} = (uj , B uj ) = (vk , B vk ) ,
j=0 k=0

unde uj j şi vk k sunt două baze ale spaţiului liniar considerat.
• Pentru un produs de operatori urma este invariantă la permutări circulare ale acestor ope-
ratori
Tr{A · B · . . . · Y · Z} = Tr{Z · A · B · . . . · Y } .
A.2. FUNCŢIA DIRAC 443
A.2 Funcţia Dirac

Simbolul δ(x), numit uzual ı̂n lucrările de fizică funcţia Dirac, nu este ı̂n sens matematic
riguros o funcţie, ci o distribuţie matematică (cu terminologia Schwartz) sau o funcţie generalizată
(cu terminologia Gelfand).
În mod formal simbolul δ(x) satisface următoarele proprietăţi de definiţie:
a) δ(x) = 0, pentru x 6= 0, (A.15a)
b) δ(x) = ∞, pentru x = 0, (A.15b)
Z b (
f (x0 ) , dacă x0 ∈ (a, b) ,
c) f (x) δ(x − x0 ) dx = (A.15c)
a 0 , dacă x0 ∈
/ (a, b) ,
unde f (x) este o funcţie continuă (şi cu derivate continue).
În particular, pentru funcţia identitate f (x) = 1, proprietatea c) devine
Z b (
1 , dacă x0 ∈ (a, b) ,
δ(x − x0 ) dx = (A.16)
a 0 , dacă x0 ∈
/ (a, b) .
Setul proprietăţilor de definiţie ale simbolului Dirac δ(x) nu poate fi satisfăcut de nici o funcţie
matematică; totuşi, deoarece ı̂n toate situaţiile, simbolul Dirac este utilizat (ı̂n forma finală)
numai ı̂n integrale, rezultă că propriettea c) defineşte o funcţională (adică o corespondenţă
ı̂ntre
o funcţie f (x) şi un număr f (x0 )), iar δ(x) este limita slabă a unei familii de funcţii δ(x; α) α→α0
dependentă de un parametru α. Atunci familia de funcţii slab convergente către funcţia Dirac
satisface proprietăţile:
a’) lim δ(x; α) = 0, pentru x 6= 0, (A.17a)
α→α0
b’) lim δ(x; α) = ∞, pentru x = 0, (A.17b)

α→α0
Z (
b
f (x0 ) , dacă x0 ∈ (a, b) ,
c’) lim f (x) δ(x − x0 ; α) dx = . (A.17c)
α→α0 a 0 , dacă x0 ∈
/ (a, b) ,
De asemenea, se consideră limita slabă lim δ(x; α) = δ(x), unde trecerea la limită se face numai
α→α0 w
după efectuarea unei integrale (acesta este sensul terminologiei limită slabă). Ca urmare, este
important să se observe că ı̂n relaţia (A.17c) trecerea la limită şi integrarea nu sunt operaţii
comutabile (se efectuează iniţial integrarea şi apoi trecerea la limită).
În lucrările de fizică (inclusiv ı̂n lucrarea prezentă) se utilizează simbolul δ(x) ı̂n mod formal
ca o funcţie, fără să se expliciteze familia de funcţii care converge către funcţia Dirac.
Proprietăţi remarcabile ale funcţiei Dirac (se omite prezentarea demonstraţiilor):
1. Paritatea
δ(−x) = δ(x) . (A.18)
2. Anti-omogenitatea
1
δ(ax) = δ(x) . (A.19)
|a|
3. Anti-simetria derivatei
dδ(x)
δ ′ (−x) = −δ ′ (x) , unde δ ′ (x) = este derivata ”funcţiei Dirac” (A.20)
dx
4. Relaţia cu funcţia Heaviside
d
δ(x − x0 ) =θ(x − x0 ) , (A.21)
dx
unde θ(x − x0 ) este funcţia treaptă (Heaviside), definită prin relaţia
(
0 , dacă x < x0 ,
θ(x − x0 ) =
1 , dacă x > x0 .
5. Filtrarea valorii unei funcţii
f (x) δ(x − x0 ) = f (x0 ) δ(x − x0 ) , (A.22)
de unde rezultă: x δ(x) = 0.

6. Pentru o funcţie g(x), care are setul de zerouri xj j=1,n (adică g(xj ) = 0 , j = 1, n ),
rezultă n
X δ(x − xj )
δ g(x) = dg(x) ; (A.23)

j=1

dx x=xj
ı̂n particular:
1
δ x2 − a2 = δ(x − a) + δ(x + a) . (A.24)
2 |a|
7. Relaţia de completitudine a funcţiilor Fourier:
Z ∞
dk ik(x−x0 )
e = δ(x − x0 ) . (A.25)
−∞ 2π
8. Funcţia Dirac 3-dimensională este definită prin relaţia
δ 3 (r − r′ ) = δ(x − x′ ) δ(y − y ′ ) δ(z − z ′ ) ; (A.26)
ca urmare, rezultă reprezentarea Fourier 3-dimensională:

Z ∞ Z Z
dkx ∞ dky ∞ dkz i[kx (x−x′ )+ky (y−y′ )+kz (z−z′ )]
δ 3 (r − r′ ) = e
−∞ 2π −∞ 2π −∞ 2π
ZZZ
d3 k ik·(r−r′ )
= 3
e . (A.27)
R3 (2π)
9. Identitatea Sohotski-Weierstrass (expresie formală):

1 1
= P ± iπ δ(x − x0 ) , (A.28)
x − x0 ∓ iη η→0+ x − x0
unde
trecerea la limită (η → 0+ ) este slabă (adică se face după efectuarea unei integrale),
1
iar P x−x 0
este partea principală a integralei ı̂n sens Cauchy.
Pentru o funcţie reală f (x) şi un număr real x0 conţinut ı̂n intervalul de integrare (adică
x0 ∈ (a, b)), partea principală ı̂n sens Cauchy a unei integrale este definită astfel:
Z b n Z x0 −ε Z b
f (x) f (x) f (x) o
− dx = lim dx + dx ; (A.29)
a x − x0 ε→0+ a x − x0 x0 +ε x − x0
atunci identitatea Sohotski-Weierstrass exprimată ı̂n mod explicit este
Z b Z b Z b
f (x) f (x)
lim dx = − dx ± iπ dx f (x) δ(x − x0 )
η→0+ a x − x0 ∓ iη a x − x0 a
Z b
f (x)
= − dx ± iπ f (x0 ) ;
a x − x0
Cu ajutorul funcţiei Dirac se poate exprima ı̂n mod compact relaţia de completitudine a unui
sistem ortonormat de funcţii:
X
u∗α (x) uα (x′ ) = δ(x − x′ ) , (A.30)
α

unde pentru simplitate s-a considerat că setul de funcţii uα (x) α depinde de variabila reală x
şi de indicele discret α; generalizarea pentru variabilă şi indice multiple (sau/şi continue) este
facilă.
A.2. FUNCŢIA DIRAC 445
• Demonstraţie formală:

Setul de funcţii uα (x) α este orto-normat şi complet, prin hipoteză; relaţa de orto-normare este
Z
(uα , uα′ ) = dx u∗α (x) uα′ (x) = δα,α′ .
Pe de altă parte, dacă acest set de funcţii este complet (ı̂n spaţiul de funcţii considerat), atunci
orice funcţie din acest spaţiu f (x) se poate dezvolta după setul funcţiilor de bază
X (f )
f (x) = cα uα (x) ,
α
iar coeficientul Fourier generalizat rezultă din relaţia de ortonormare:

X (f )
uα , f = cα′ (uα , uα′ ) = c(f
α .
)
α′
Prin substituirea expresiei coeficientului Fourier generalizat ı̂n formula de dezvoltare a funcţiei
f (x) şi apoi explicitarea produsului scalar (ca integrală ı̂n raport cu coordonata x) se obţine
X (f ) X XZ
f (x) = cα uα (x) = uα , f uα (x) = dx′ u∗α (x′ ) f (x′ ) uα (x)
α α α
Z nX o
= dx′ u∗α (x′ ) uα (x) f (x′ ) ;
α
(ı̂n ultima relaţie s-a utilizat hipoteza că este posibil să se intervertească sumarea după indicele
α cu integrala după variabila x). Pe de altă parte, funcţia f (x) se exprimă printr-o integrală cu
ajutorul funcţiei Dirac (ı̂n mod formal):
Z
f (x) = dx′ δ(x − x′ ) f (x′ ) .
Prin compararea celor două expresii integrale ale funcţiei f (x), care este arbitrară, rezultă relaţia
de completitudine (A.30).
A.3 Condiţii la limită spaţiale periodice şi consecinţe

Se consideră un sistem de particule independente (fără interacţii mutuale) aflat ı̂n incinta de
volum V . Stările proprii ale unei particule, din punct de vedere pur spaţial, sunt stări proprii ale
1
impulsului, descrise de unde plane uk (r) = √ eik·r .
V
A. Cuantificarea valorilor vectorului de undă

Deoarece se consideră sistemul omogen spaţial, există simetrie la translaţii spaţiale; ca urmare,
se pot impune condiţii periodice funcţiei proprii spaţiale, rezultând valori cuantificate (discrete)
pentru componentele impulsului.
Pentru simplitate se consideră incinta cubică cu latura L (atunci volumul incintei este V = L3 )
şi se aleg axele de coordonate paralele cu laturile cubului; 4 ı̂n acest caz condiţiile la limită pentru
funcţiile proprii ale impulsului sunt: u k (r + Leα ) = u k (r), unde eα este versorul unei axe de
coordonate (α = x, y, z). Prin explicitarea acestor condiţii limită rezultă că fiecare componentă a
2π
vectorului de undă are valori cuantificate: kα = gα , unde α = x, y, z şi gx , gy , gz sunt numere
L
ı̂ntregi.
Demonstraţie:
Ca exemplu tipic se consideră condiţia limită pentru feţele cubului perpendiculare pe axa Ox (adică
feţele x = 0 şi x = L); atunci, condiţia de periodicitate a funcţiei proprii (unda plană) este:

ukx ky kz (x, y, z)x=0 = ukx ky kz (x, y, z)x=L

1 1
=⇒ √ e i(kx x+ky y+kz z) = √ e i(kx x+ky y+kz z) ,
V x=0 V x=L
din care rezultă

1 1
√ e i(ky y+kz z) = √ e i(kx L+ky y+kz z) =⇒ e i(kx L) = 1 = e i·2πgx , (gx ∈ Z) ;
V V
atunci kx L = 2πgx .
Raţionamentul anterior se poate repeta pe celelalte axe de coordonate, astfel că rezultă că fiecare
2π
componentă cartesiană a vectorului de undă are valori cuantificate: kα = gα (α = x, y, z şi
L
gα = 0, ±1, ±2, . . .).
B. Transformarea sumelor ı̂n integrale pentru vectorul de undă

Luând ı̂n consideraţie cuantificarea valorilor proprii ale vectorului de undă rezultă că sumarea
peste valorile posibile ale vectorului de undă devine o integrală la limita sistemelor macroscopice
(limita termodinamică), conform relaţiei de transformare sume-integrale:
Z
1 X 1
f (k) = d3 kf (k) . (A.31)
V LT (2π)3 R3
k
Demonstraţie:
Deoarece valorile unei componente a vectorului de undă sunt multipli ı̂ntregi ai mărimii 2π/L,
rezultă că variaţia elementară a valorii unei astfel de componentă este ∆kα = 2π/L (aceasta se
obţine la variaţia numărului ı̂ntreg gα cu o unitate); atunci, sumarea după valorile vectorului de
undă se poate scrie ı̂n mod formal astfel:
X X L 3 X
f (k) = f (kx , ky , kz ) = f (kx , ky , kz ) ∆kx ∆ky ∆kz .
2π
k kx ,ky ,kz kx ,ky ,kz
Se observă că la limita termodinamică, când L → ∞, valorile variaţiilor componentelor vectorului

de undă devin infinitezial mici: ∆kα = 2π/L → 0; ca urmare, sumele devin integrale Riemann.
4 Pentru sisteme multi-particule rezultatele sunt interesante la limita macroscopică (numită limita termodina-
mică), când sistemele conţin un număr enorm de particule şi dimensiunile incintei sunt extrem de mari faţă de
dimensiunile caracteristice microscopice; ı̂n acest caz, se poate arăta că rezultatele macroscopice sunt independente
de forma incintei (dar demonstrarea acestei proprietăţi este foarte dificilă din punct de vedere matematic). Ca
urmare, se poate alege forma incintei astfel ı̂ncât să rezulte condiţii la limită (pe frontiera incintei) cât mai simple
din punct de vedere matematic.
A.3. CONDIŢII LA LIMITĂ SPAŢIALE PERIODICE ŞI CONSECINŢE 447
C. Integrala caracteristică spaţială (relaţia Fourier discretă)

Z
I(k) ≡ d3 r e ik·r = V δ k,0 . (A.32)
V
Demonstraţie:
Pentru integrala spaţială ı̂n volumul V se consideră că domeniul spaţial este un cub cu latura L
(atunci V = L3 ), având laturile orientate paralel cu axele de coordonate; ı̂n acest caz, condiţiile la
e ik·r
limită impuse funcţiilor proprii ale impulsului unei particule (unde plane) u k (r) = √ conduc
V
la valori discrete (cuantificate) pentru componentele vectorului de undă: kα = 2πgα /L (unde
α = x, y, z). Conform alegerii făcute, integrala spaţială 3-dimensională se descompune ı̂n 3 integrale
1-dimensionale independente:
Z Z L Z L Z L Y Z L
3 ik·r i(kx rx +ky ry +kz rz )
d re = drx dry drz e = drα e ikα rα ;
V 0 0 0 α=x,y,z 0
deoarece componentele vectorului de undă sunt cuantificate, pentru fiecare integrală 1-dimensională
se obţin următoarele rezultate (pentru simplitate se omit indicii axei de coordonate α, astfel ı̂ncât
componenta vectorului de undă are expresia k = 2πg/L):
 Z L

 = dx = L ,
Z L 

g=0 0
dx e ikx =
0 
 Z L x=L

 L L
= dx e i(2πg/L)x = e i(2πg/L)x = (e2πig − 1) = 0 .
g6=0 0 2πig x=0 2πig

Atunci, integrala 3-dimensională are valoarea I(k)k=0 = L3 = V dacă toate cele 3 componente
ale vectorului de undă sunt nule, dar această integrală este nulă când cel puţin o componentă a
vectorului de undă este nenulă: I(k)k6=0 = 0. Ca urmare, integrala 3-dimensională spaţială se
comportă ca un simbol Kronecker.
La limita termodinamică V → ∞, astfel că integrala se extinde la ı̂ntregul spaţiu; atunci
Z Y Z ∞ Y
I(k) = d3 r e ik·r = drα e ikα rα = 2π δ(kα ) = (2π)3 δ 3 (k) ,
R3 α=x,y,z −∞ α=x,y,z
unde δ 3 (k) este funcţia Dirac 3-dimensională, conform relaţiei (A.27).
D. Integrale Fourier directe şi inverse

Conform rezultatelor precedente şi formulei Fourier (A.27) rezultă următoarele integrale ante LT
şi post LT:
Z Z
1 ′ d3 r i(k−k′ )·r
d3 r ei(k−k )·r = δk,k′ =⇒ 3
e = δ 3 (k − k′ ) ; (A.33)
V V LT R 3 (2π)
Z
1 X ik·(r−r′ ) d3 k ik·(r−r′ )
e = e = δ 3 (r − r′ ) ; (A.34)
V LT R3 (2π)3
k
A.4 Transformate Fourier spaţio-temporale

Se consideră o funcţie dependentă de variabila spaţială r (vectorul de poziţie) şi de varia-
bila temporală t (timpul); atunci se poate aplica transformarea Fourier spaţio-temporală pentru
funcţia considerată:
Z
1 X ∞ dω i( k·r−ωt) e
F (r; t) = e F (k, ω) , (A.35a)
V −∞ 2π
k
Z Z ∞
d3 k dω i( k·r−ωt) e
= 3
e F (k, ω) , (A.35b)
LT R3 (2π) −∞ 2π
iar transformarea Fourier inversă este

Z Z ∞
Fe (k, ω) = d3 r dt e−i( k·r−ωt) F (r, t) , (A.36)
−∞
ı̂ntregul spaţiu (V → ∞).
Pentru simplificarea formulelor este convenabil să se utilizeze notaţii 4-dimensionale (se va
considera limita termodinamică):
Z Z Z ∞
• 4-coordonata x ≡ (r, t) şi integrala corespunzătoare d4 x . . . = d3 r dt . . . ;
R3 −∞
Z 4 Z 3 Z ∞
d k d k dω
• 4-impulsul k ≡ (k, ω) şi integrala corespunzătoare ... = ... ;
(2π)4 R3 (2π)
3
−∞ 2π
• produsul scalar 4-dimensional k · r = k · r − ωt.
Utilizând notaţia 4-dimensională, se definesc funcţii Dirac corespunzătoare:

Z Z ∞ Z
d3 r dt i(k·r−ωt) d4 x ik·x
δ 4 (k) ≡ δ 3 (k) δ(ω) = 3
e ≡ e ,
R3 (2π) −∞ 2π (2π)4
Z Z ∞ Z
d3 k dω i(k·r−ωt) d4 k ik·x
δ 4 (x) ≡ δ 3 (r) δ(t) = 3
e ≡ e ;
R3 (2π) −∞ 2π (2π)4
de asemenea, se scriu dezvoltările Fourier 4-dimensionale (la limita termodinamică) pentru funcţia
considerată anterior:
Z
d4 k ik·x e
F (x) = e F (k) , (A.37a)
(2π)4
Z
Fe(k) = d4 x e−ik·x F (x) . (A.37b)
Proprietăţile de convoluţie ale transformatelor Fourier:

P1:
Z Z
d4 x1 · · · d4 xn F0 (x − x1 ) F1 (x1 − x2 ) · · · Fn−1 (xn−1 − xn ) Fn (xn − x′ )
Z
= e F0 (k) Fe1 (k) · · · Fen (k) ; (A.38a)
(2π)4
P2:
Z Z
4
d x1 · · · d4 xn F1 (x1 − x2 ) F2 (x2 − x3 ) · · · Fn−1 (xn−1 − xn ) Fn (xn − x1 )
Z
= δ 4 (0) d4 k Fe1 (k) Fe2 (k) · · · Fen (k) ; (A.38b)
A.4. TRANSFORMATE FOURIER SPAŢIO-TEMPORALE 449
P3:
Z
d4 x F1 (x1 − x) F2 (x − x2 ) · · · F3 (x − x3 ) (A.38c)
Z 4 Z 4 Z 4
d k1 d k2 d k3
= 4 4
(2π)4 δ 4 (−k1 + k2 + k3 ) e i(k1 ·x1 +k2 ·x2 +k3 ·x3 ) Fe1 (k1 ) Fe2 (k2 ) Fe3 (k3 ) .
(2π) (2π) (2π)4
Demonstraţie:
Se efectuează transformările Fourier pentru funcţii urmate de integrările spaţiale, care produc
funcţii Dirac; apoi se efectuează integrările după 4-vectorul impuls ı̂n care sunt implicate funcţiile
Dirac produse anterior.
Pentru proprietatea P1:
Z Z
d4 x1 · · · d4 xn F0 (x − x1 ) F1 (x1 − x2 ) · · · Fn−1 (xn−1 − xn ) Fn (xn − x′ )
Z Z Z Z 4
d4 k ik·(x−x1 ) e d k1 ik1 ·(x1 −x2 ) e
= d4 x1 · · · d4 xn e F 0 (k) · e F1 (k1 ) · · ·
(2π)4 (2π)4
Z 4
d kn ikn ·(xn −x′ ) e
× e Fn (kn )
(2π)4
Z Z Z
d4 k ′
= d 4
k 1 · · · d4 kn e i(k·x−kn ·x ) Fe0 (k) · Fe1 (k1 ) · · · Fen (kn )
(2π)4
Z 4 Z 4 Z 4
d x1 i(k1 −k)·x1 d x2 i(k2 −k1 )·x2 d xn i(kn −kn−1 )·xn
× e e e
(2π)4 (2π)4 (2π)4
| {z }| {z }| {z }
= δ 4 (k1 −k) = δ 4 (k2 −k1 ) = δ 4 (kn −kn−1 )
Z 4
d k ik·(x−x′ ) e
= e F0 (k) Fe1 (k) · · · Fen (k) .
(2π)4

Z Z
d4 x1 · · · d4 xn F1 (x1 − x2 ) · · · Fn (xn − x1 )
Z Z Z 4 Z 4
d k1 ik1 ·(x1 −x2 ) e d kn ikn ·(xn −x1 ) e
= d4 x1 · · · d4 xn 4
e F1 (k1 ) · · · e Fn (kn )
(2π) (2π)4
Z Z
= d4 k1 · · · d4 kn Fe0 (k1 ) · · · Fen (kn )
Z 4 Z 4 Z 4
d x1 i(k1 −kn )·x1 d x2 i(k2 −k1 )·x2 d xn i(kn −kn−1 )·xn
× e e · · · e
(2π)4 (2π)4 (2π)4
| {z } | {z } | {z }
= δ 4 (k1 −kn ) = δ 4 (k2 −k1 ) = δ 4 (kn −kn−1 )
Z
= d4 kn Fe0 (kn ) · · · Fen (kn ) δ 4 (kn − kn )
Z
= δ 4 (0) d4 k Fe0 (k) · · · Fen (k) .

Z
d4 x F1 (x1 − x) F2 (x − x2 ) · · · F3 (x − x3 )
Z Z 4 Z 4 Z 4
d k1 ik1 ·(x1 −x) e d k2 ik2 ·(x−x2 ) e d k3 ik3 ·(x−x3 ) e
= d4 x 4
e F1 (k1 ) · 4
e F2 (k2 ) · e F3 (k3 )
(2π) (2π) (2π)4
Z 4 Z 4 Z 4 Z
d k1 d k2 d k3 i(k1 ·x1 −k2 ·x2 −k3 ·x3 ) e
= e F1 (k1 ) Fe2 (k2 ) Fe3 (k3 ) d4 x e i(−k1 +k2 +k3 )·x
(2π)4 (2π)4 (2π)4
| {z }
= (2π)4 δ 4 (−k1 +k2 +k3 )
Z 4 Z 4 Z 4
d k1 d k2 d k3
= (2π)4 δ 4 (−k1 + k2 + k3 ) e ik1 ·x1 Fe1 (k1 ) e ik2 ·x2 Fe2 (k2 ) e ik3 ·x3 Fe3 (k3 ) .
(2π)4 (2π)4 (2π)4
A.5 Funcţii de variabilă complexă

Se vor prezenta numai acele noţiuni din teoria funcţiilor de variabilă complexă care au
implicaţii matematice asupra unor subiecte din teoria cuantică a sistemelor de particule iden-
tice (many-body theory).
A.5.1 Probleme generale

√
Număr complex este de forma z = x + iy, unde x & y ∈ R (numere reale) şi i = −1
(simbolul imaginar); atunci z ∈ C (mulţimea numerelor complexe).
Funcţie complexă este o funcţie cu variabila complexă şi având valori complexe f (z) : C → C;
o funcţie complexă se poate descompune ı̂n parte reală şi parte imaginară:
f (z) = P (x, y) + i Q(x, y) = Re{f (z)} + i Im{f (z)} .
Funcţie monogenă ı̂ntr-un punct (z) este o funcţie conplexă derivabilă ı̂n acel punct, adică
df (z)
există derivata ; o funcţie holomorfă ı̂ntr-un domeniu din planul complex (D) este o
dz
funcţie complexă monogenă ı̂n fiecare punct din acel domeniu: f (z) ∈ H(D).
Teorema fundamentală Cauchy: dacă f (z) este o

funcţie holomorfă ı̂n domeniul simplu conex D, atunci
pentru orice contur simplu ı̂nchis şi rectificabil din D,
integrala funcţiei pe acest contur este nulă: D
I
f (z) dz = 0 . (A.39) C1
C B
Consecinţă: integrala unei funcţii holomorfe ı̂ntre 2

puncte din domeniul de holomorfie este independentă de A C2
curba care uneşte cele 2 puncte (cu condiţia ca respec-
tiva curbă să fie conţinută ı̂n domeniul de holomorfie):
Z B Z B
f (z) dz = f (z) dz . (A.40)
A (C1 ) A (C2 )
Rezultatul este ilustrat ı̂n figura alăturată.
Formula integrală Cauchy: dacă f (z) este o funcţie

holomorfă pe domeniul simplu conex D, atunci pentru
orice contur simplu ı̂nchis şi rectificabil Γ (conţinut ı̂n
D) are loc relaţia D
I (
1 f (z) f (z0 ) , dacă z0 ∈ int(Γ) , Γ
n dz =
2πi Γ z − z0 0, dacă z0 ∈ ext(Γ) .
(A.41) z0
Dezvoltarea ı̂n serie Laurent pentru o funcţie com-

plexă f (x) ı̂n jurul punctului z0 :
X 1 X
f (z) = Bm m
+ An (z − z0 )n ; (A.42)
(z − z0 )
m≥1 n≥0
P P
prima parte m≥1 Bm (z − z0 )−m se numeşte parte principală, iar a doua parte n≥0 An (z − z0 )n
se numeşte parte Taylor (a seriei Laurent).
A.5. FUNCŢII DE VARIABILĂ COMPLEXĂ 451
Clasificarea punctelor din domeniul de definiţie al funcţiei f (x), ı̂n raport cu dezvoltarea ı̂n serie
Laurent ı̂n jurul punctului considerat:
• punct ordinar dacă nu există partea principală a seriei Laurent (ı̂n acest caz Bm = 0, ∀ m);
atunci funcţia f (z) are o dezvoltare Taylor şi este holomorfă ı̂n vecinătatea acestui punct;
• zero de ordinul p dacă nu există partea principală şi seria Taylor ı̂ncepe de la termenul de
ordinul p + 1 (ı̂n acest caz Bm = 0, ∀ m & A0 = A1 = · · · = Ap = 0, dar Ap+1 6= 0); atunci
seria funcţiei f (z) este de forma f (z) = (z − z0 )p Ap+1 + Ap+2 (z − z0 ) + . . . ;
• pol de ordinul p dacă partea principală conţine numai primii p termeni nenuli (ı̂n acest caz
Bm 6= 0, m = 1, p & Bm = 0, m ≥ p + 1); atunci seria funcţiei f (z) este de forma
Bp Bp−1 B1
f (z) = + + ...+ + A0 + A1 (z − z0 ) + . . . ;
(z − z0 )p (z − z0 )p−1 z − z0
• punct singular esenţial dacă partea principală conţine un număr nelimitat de termeni.
Observaţii:
i. punctele singulare ale unei funcţii complexe sunt polii şi punctele singulare esenţiale,
ii. după modul de distribuire spaţială, punctele singulare se pot clasifica ı̂n puncte singulare
izolate şi tăieturi (= distribuţie continuă de puncte singulare pe un contur).
Funcţie meromorfă (ı̂ntr-un domeniu) este o funcţie complexă care are ı̂n acel domeniu ca
singularităţi numai poli simpli.
Reziduul funcţiei complexe f (z) ı̂ntr-un punct singular = primul coeficient

din partea princi-
pală a seriei Laurent (ı̂n jurul punctului singular considerat): B1 = Res f (z0 ) .
Cazul unui pol simplu:
B1
f (z) = + A0 + A1 (z − z0 ) + . . . =⇒ Res f (z0 ) = lim (z − z0 ) f (z) . (A.43)
z − z0 z→z0
Teorema reziduurilor: integrala unei funcţii analitice uniforme pe un contur ı̂nchis Γ, par-
cursă ı̂n sens direct (adică ı̂n sens trigonometric) este egală cu suma reziduurilor relative la
punctele singulare aflate ı̂n interiorul conturului Γ, multiplicată cu factorul 2πi:
I X
f (z) dz = 2πi Res f (zj ) . (A.44)
Γ j
(zj ∈int Γ)
Lema Jordan (varianta standard) necesită următoarele condiţii:

a) se consideră ı̂n planul variabilei complexe z, un arc de
cerc, notat CR , centrat ı̂n originea axelor, cu raza R şi y
delimitat de condiţia arg(z) ≥ −a (unde a ≥ 0); această
condiţie este echivalentă cu condiţia Im(z) ≥ −b ; CR
arcul de cerc definit anterior este ilustrat ı̂n figura din
dreapta;
b) se consideră funcţia de variabilă complexă f (z), care R
satisface condiţia: x

f (z) −→ 0 ,
z∈CR R→∞ b
unde convergenţa este uniformă;
atunci integrala se anulează pe arcul de cerc cu raza infinită
Z
dz eiλz f (z) −→ 0 ,
CR R→∞
pentru orice valoare pozitivă a parametrului real λ.

Se omite prezentarea demonstraţiei pentru varianta standard a lemei Jordan, deoarece această
lemă este discutată ı̂n manualele privind teoria funcţiilor de variabilă complexă.
Lema Jordan (varianta I) necesită următoarele condiţii:

a) se consideră ı̂n planul variabilei complexe ζ, un arc de
cerc, notat CR′
, centrat ı̂n originea axelor, cu raza R şi y
′
delimitat de condiţia Im(ζ) ≤ b ; CR
arcul de cerc definit anterior este ilustrat ı̂n figura din
dreapta;
b) se consideră funcţia de variabilă complexă g(ζ), care
satisface condiţia: b x
R

g(ζ) ′ −→ 0 ,
ζ∈CR R→∞

Z
dζ e λζ g(ζ) −→ 0 ,
′
CR R→∞

Această primă variantă se deduce direct din forma standard a lemei Jordan, prin schimbarea de
variabilă ζ = iz şi schimbarea de funcţie g(ζ) = if (z).
Lema Jordan (varianta II) necesită următoarele condiţii:

a) se consideră ı̂n planul variabilei complexe ζ, un arc de
′′
cerc, notat CR , centrat ı̂n originea axelor, cu raza R şi y
delimitat de condiţia Im(ζ) ≥ b ;
arcul de cerc definit anterior este ilustrat ı̂n figura din ′′
dreapta; CR
R
b) se consideră funcţia de variabilă complexă g(ζ), care
satisface condiţia: b x

g(ζ) ′′ −→ 0 ,
ζ∈CR R→∞

Z
dζ e−λζ g(ζ) −→ 0 ,
′′
CR R→∞

Această variantă secundă a lemei Jordan se deduce direct din prima variantă prin efectuarea
schimbării de variabilă ζ ′ = −ζ.
Teorema reziduurilor, ı̂mpreună cu una dintre variantele Lemei Jordan, permit calculul unor
integrale importante utilizate ı̂n teoria cuantică.
A.5.2 Evaluarea unor integrale cu teorema reziduurilor

Reprezentarea integrală a funcţiei Heaviside este dată de formula următoare:
Z ∞
dω −iωτ i
θ(τ ) = e , (A.45)
−∞ 2π ω + iη η→0+
unde trecerea la limită η → 0+ se efectuează ca limită slabă, adică după efectuarea integralei care
conţine funcţia Heaviside.
Demonstraţie:
Se consideră integrala dependentă de parametrul real τ şi de parametrul pozitiv mic η:
Z ∞ Z ∞
dω −iωτ i −1 e−iωτ
Fη (τ ) ≡ e ≡ dω fη (ω; τ ) , fη (ω; τ ) ≡ ;
−∞ 2π ω + iη −∞ 2πi ω + iη
se prelungeşte analitic funcţia integrand ı̂n planul complex:
fη (ω; τ ) −−−−−−−→ fη (z; τ ) .

ω→z=ω+iγ
Funcţia complexă fη (z; τ ) are următoarele proprietăţi:

i. singularităţile se reduc la un pol simplu situat pe partea negativă a axei imaginare: z0 = −iη;
−1 −ητ
ii. reziduul funcţiei fη (z; τ ) ı̂n polul z0 este Res fη (z0 ; τ ) = e ;
2πi
iii. comportarea ı̂n cele două semi-plane imaginare rezultă prin explicitarea variabilei complexe
z = ω + iγ:
(
−1 eγτ −iωτ γ>0&τ <0,
fη (z; τ ) = =⇒ fη (z; τ ) −−−−→ 0 pentru
2πi ω + i(γ + η) |z|→∞ γ<0&τ >0.
Pentru cazul τ > 0 se alege conturul ı̂nchis de integrare constituit

din axa reală şi semi-cercul inferior C+ , aşa cum este reprezentat
ı̂n figura alăturată; deoarece conturul de integrare Γ+ este parcurs ı̂n
sens negativ şi ı̂n interiorul conturului de integrare se află polul simplu
z0 , teorema reziduurilor produce următoarea valoare a integralei γ
I ω

fη (z; τ ) dz = −2πi Res fη (z0 ; τ ) = e−ητ −−−−→ 1 .
Γ+ η→0+ z0
Pe de altă parte, conturul de integrare conţine axa reală şi semicercul C+

inferior de rază infinită, astfel ı̂ncât, prin aplicarea lemei Jordan,
integrala complexă se reduce la integrala reală
I Z ∞ Z
fη (z; τ ) dz = fη (ω; τ ) dω + fη (z; τ ) dz = Fη (τ ) .
Γ+ −∞ C
| {z } | + {z }
= Fη (τ ) =0
Pentru cazul τ < 0 se alege conturul ı̂nchis de integrare constituit

din axa reală şi semi-cercul superior C− , aşa cum este reprezentat
ı̂n figura alăturată; deoarece conturul de interiorul conturului de in-
tegrare nu există singularităţi integrala este nulă (conform teoremei γ
reziduurilor) I
C−
fη (z; τ ) dz = 0
Γ−
Pe de altă parte, conturul de integrare conţine axa reală şi semicercul

superior de rază infinită, astfel ı̂ncât, prin aplicarea lemei Jordan, ω
integrala complexă se reduce la integrala reală
z0
I Z ∞ Z
fη (z; τ ) dz = fη (ω; τ ) dω + fη (z; τ ) dz = Fη (τ ) .
Γ+ −∞ C
| {z } | + {z }
= Fη (τ ) =0
Pe baza rezultatelor precedente rezultă că funcţia auxiliară are următorul comportament:
(
1 , pentru τ > 0 ,

Fη (τ ) =
η→0+ 0 , pentru τ < 0 ;

adică funcţia Fη (τ ) are comportamentul funcţiei Heaviside.
η→0+
Pe baza reprezentării integrale (A.45) pentru funcţia Heaviside se poate obţine reprezentarea
Fourier a funcţiei Dirac:
Z ∞ Z ∞
dθ(τ ) dω −iωτ i dω −iωτ
δ(τ ) = = e (−iω) = e
dτ −∞ 2π ω + iη η→0+ −∞ 2π
Z ∞
dω iωτ
= e .
−∞ 2π
Integrala temporală pentru reprezentarea Lehmann este definită prin formula

Z ∞
±i
K± (ω) ≡ dτ θ(±τ ) e iωτ = (A.46)
−∞ ω ± iη η→0+
Demonstraţie:
• Integrala temporală se calculează ı̂n mod formal utilizând reprezentările integrale ale funcţiei Dirac
δ(ω) şi funcţiei Heaviside θ(τ ), care au fost discutate anterior:
Z ∞
dτ iωτ
δ(ω) = e ,
−∞ 2π
Z ∞
dω −iωτ i
θ(τ ) = e .
−∞ 2π ω + iη η→0+
Utilizând reprezentările precedente se calculează integrala temporală K± (ω) astfel:

Z ∞ Z ∞ Z ∞
dω ′ −iω′ (±τ ) i
K± (ω) = dτ θ(±τ ) e iωτ = dτ e iωτ e ′

−∞ −∞ −∞ 2π ω + iη η→0+
Z ∞ Z ∞
i dτ i(ω∓ω′ )τ
= dω ′ ′ e
−∞ ω + iη −∞ 2π
| {z } η→0+
= δ(ω∓ω ′ )

i ±i
= = .
±ω + iη η→0+ ω ± iη η→0+
Pentru λ = ±1 se obţine
Z ∞
λi i
λ dt θ(λt) e i(ω±ω0 )t = λ Kλ (ω ± ω ′ ) = λ = .
−∞ (ω ± ω0 ) + λiη η→0+ (ω ± ω0 ) + λiη η→0+
Integralele de frecvenţe pentru funcţii Green au următoarele definiţii, ı̂mpreună cu re-

zultatele integrărilor corespunzătoare:
Z ∞ Z ∞
(1) dω 1 dω eiωτ
Jλ (a) ≡ = lim
−∞ 2π ω − a + iλη η→0+ η→0+ −∞ 2π ω − a + iλη
τ →0+
(
= 0 , pentru λ = +1 ,
= (A.47)
= i , pentru λ = −1 ,
Z ∞
(2) dω 1
Jλ,µ (a, b) ≡
−∞ 2π (ω − a + iλη)(ω − b + iµ η) η→0+
Z ∞ iωτ
dω e
= lim
η→0+ −∞ 2π (ω − a + iλη)(ω − b + iµ η)
τ →0+


 =0, pentru λ = +1 & µ = +1 ,


 pentru λ = −1 & µ = −1 ,
= 0 ,


= = i (A.48)
 , pentru λ = +1 & µ = −1 ,

 b − a + iη η→0 +

 i

= , pentru λ = −1 & µ = +1 ,
a − b + iη η→0+
Demonstraţie:
Se utilizează reprezentarea integrală a funcţiei Heaviside (A.46) ı̂n care iniţial se face subţituţia
τ ′ = −τ , iar apoi se face schimbarea variabilei de integrare ω → ω ′ = −ω, rezultând egalităţile
următoare:
Z ∞ ′
dω eiωτ
θ(−τ ′ ) = i ,
−∞ 2π ω + iη η→0+
Z ∞ ′
dω ′ eiω τ
θ(τ ) = −i ′
.
−∞ 2π ω − iη η→0+
Din expresiile precedente rezultă următoarele egalităţi:

Z ∞
dω eiωτ
= −i θ(−τ ) ,
−∞ 2π ω + iη η→0+
Z ∞
dω eiωτ
= i θ(τ ) .
−∞ 2π ω − iη η→0+
În integralele precedente se efectuează schimbarea variabilei de integrare ω → ω ′ = ω − a, astfel

ı̂ncât ambele integrale se exprimă ı̂n forma:
Z ∞ Z ∞
dω eiωτ dω eiωτ
= e−iaτ .
−∞ 2π ω ± iη −∞ 2π ω − a ± iη
(1)
Pentru prima integrală J± (a) se utilizează integralele anterioare, astfel că rezultă:
Z ∞
(1) dω eiωτ iaτ
J+ (a) ≡ η→0+ = −ie θ(−τ ) =0,
−∞ 2π ω − a + iη τ →0+ τ →0+
Z ∞
(1) dω eiωτ iaτ
J− (a) ≡ η→0+ = ie θ(τ ) =i;
−∞ 2π ω − a − iη τ →0+ τ →0+
adică s-a obţinut formula (A.47).

(2) (1)
A doua integrală J±,± (a, b) se exprimă ı̂n termeni de prima integrală J± (a), prin efectuarea
descompunerii fracţiei produs ı̂n fracţii simple, conform identităţii
(
1 1 1 1 a → −a + iλη
= − ;
(x + a)(x + b) b−a x+a x+b b → −b + iµ η
(2)
atunci integrala Jλ,µ (a, b) devine:
Z ∞ h i
(2) dω iωτ 1 1 1
Jλµ (a, b) = lim e −
η→0+ −∞ 2π (−b + iµη)(−a + iλη) ω − a + iλη ω − b + iµ η
τ →0+
(Z Z )
∞ ∞
1 dω eiωτ dω eiωτ
= lim −
a − b + i(µ − λ)η η→0+ −∞ 2π (ω − a + iλη) −∞ 2π (ω − b + iµ η)
τ →0+
1 (1)
= Jλ (a) − Jµ(1) (b) ;
a − b + i(µ − λ)η
ı̂n final, prin utilizarea rezultatului (A.47) pentru integrala J (1) , se obţine:
(2) 1 (1) (1)
J++ (a, b) = J (a) − J (b) = 0 ,
a − b | +{z } | + {z }
=0 =0
(2) 1 (1) (1)

J−− (a, b) = J− (a) − J− (b) = 0 ,
a − b | {z } | {z }
=0 =0
(2) 1 (1) (1) −i i

J+− (a, b) = J+ (a) − J− (b) = = ,
a − b − 2iη | {z } | {z } a − b − iη b − a + iη
=0 =i
(2) 1 (1) (1) i

J−+ (a, b) = J− (a) − J+ (b) = ,
a − b + 2iη | {z } | {z } a − b + iη
=i =0
adică s-au obţinut rezultatele (A.48).
Este important să se evidenţieze că integralele după frecvenţe definite fără factorul exponenţial
eiωτ nu se pot calcula ı̂n mod direct, astfel că este necesar să se introducă factorul exponenţial
ca factor de convergenţă.
De asemenea, prima integrală se poate defini ı̂n varianta
Z ∞ Z ∞
(1) dω eiωη dω eiωτ (1)
J ± (a) ≡ = η→0+ = J± (a) ,
−∞ 2π ω − a ± iη η→0+ −∞ 2π ω − a ± iη τ →0+
adică rezultatul este acelaşi ca pentru prima variantă.

Bibliografie
Lucrările sunt prezentate ı̂n ordine cronologică.

• D. Pines (ed.), The Many Body Problem (Benjamin, New York 1961).
• L. Van Hove, N. M. Hugenholtz, L. P. Howland, Problems in Quantum Theory of Many-
Particle Systems (Benjamin, New York 1961).
• E. R. Caianello (ed.), Lectures on Field Theory and Many-Body Problem (Academic Press,
New York 1961).
• S. S. Schweber, Introduction to Relativistic Quantum Field Theory (Harper & Row, New
York 1961).
• L. P. Kadanoff, G. Baym, Quantum Statistical Mechanics (Benjamin, New York 1962).
• H. L. Morrison, The Quantum Theory of Many-Particle Systems (Gordon & Breach, New
York 1962).
• V. L. Bonch-Bruevich, S. V. Tyablikov, The Green Function Method in Statistical Mechanics
(North Holland, Amsterdam 1962).
• D. Pines, Elementary Excitations in Solids (Benjamin, New York 1963).
• P. Nozières, Le probleme à N -corps (Dunot, Paris 1963).
• R. Brout, P. Carruthers, Lectures on Many-Electron Problem (Wiley-Interscience, New
York 1963).
• J. R. Schrieffer, Theory of Superconductivity (Benjamin, Reading Mass. 1964).
• T. D. Schultz, Quantum Field Theory and Many Body Problem (Gordon & Breach, New
York 1964).
• A. A. Abrikosov, L. P. Gor’kov, I. Ye. Dzyaloshinski, Quantum Field Theoretical Methods
in Statistical Physics 2nd ed. (Pergamon Press, Oxford 1965).
• D. Pines, P. Nozières, The Theory of Quantum Liquids (Benjamin, Reading Mass. 1966).
• E. Meeron (ed.), Physics of Many Particle Physics (Gordon & Breach, New York 1966).
• N. H. March, W. H. Young, S. Sampanthar, The Many-Body Problem in Quantum Mecha-
nics (Cambridge Univ. Press 1967).
• A. L. Fetter, J. D. Walecka, Quantum Theory of Many-Particle Systems (McGraw-Hill,
New York 1971).
• D. J. Thouless, The quantum mechanics of many-body systems (Academic Press, New York
1972).
• G. E. Brown, Many-Body Problems (North-Holland, Amsterdam 1972).
• R. D. Mattuck, A Guide to Feynman Diagrams in the Many-Body Problem 2nd ed. Dover,
New York, 1976).
457
458 BIBLIOGRAFIE
• G. Rickayzen, Green’s Functions and Condensed Matter (Academic Press, London 1980).
• S. Nakajima, Y. Toyozawa, R. Abe, the Physics of Elementary Excitations (Springer, New
York 1980).
• E. M. Lifshitz, L. P. Pitaevskii, Statistical Physics - Part 2 (L. D. Landau & E. M. Lifshitz,
Course of Theoretical Physics vol. 9) (Pergamon Press, Oxford 1980).
• G. D. Mahan, Many-particle Physics 2nd ed. (Plenum Press, New York 1990).
• E. K. U. Gross, E. Runge, and O. Heinonen, Many-Particle Theory (Adam Hilger, Bristol
1991).
• C. P. Enz, A Course on Many-Body Theory Applied to Solid State Physics (World Scientific,
Singapore 1992).
• P. Nozières, Theory of Interacting Fermi Systems (Westview Press 1997).

• A. Das, Finite Temperature Field Theory (World Scientific, Singapore 1997).
• S. Doniach, E. H. Sondheimer, Green’s Function for Solid State Physicists (Imperial College
Press, London 1998).
• J. W. Negele, H. Orland, Quantum Many-Particle Systems (Westview Press 1998).
• A. M. Zagoskin, Quantum Theory of Many-Body Systems (Springer, New York 1998).
• L.E. Ballentine, Quantum Mechanics (World Scientific, Singapore 1998).
• N. Nagaosa, Quantum Field Theory in Condensed Matter Physics (Springer, Berlin 1999).
• C. Nayak, Many-Body Physics (Univ. California, Los Angeles 1999).
• P. A. Martin, F. Rothen, Many-Body Problems and Quantum Field Theory (Springer, Berlin
2002).
• H. Bruus, K. Flesberg, Introduction to Many-body quantum theory in condensed matter
physics (Copenhagen 2002).
• E. Lipparini, Modern Many-Particle Physics (World Scientific, Singapore 2003).
• A. Tsverlik, Quantum Field Theory in Condensed Matter Physics 2nd ed. (Cambridge
Univ. Press 2003)
• P. Coleman, Introduction to Many-Body Physics (Rutgers Univ. 2004).
• G. Baym, C. Pethick, Landau Fermi-liquid Theory (WILEY-VCH, Weinheim 2004).
• W. H. Dickhoff, D. van Neck, Many Body Theory Exposed! (World Scientific, Singapore
2005).
• E. N. Economou, Green’s Functions in Quantum Physics 3rd ed. (Springer, Berlin 2006).
• F. Schwabl, Advanced Quantum Mechanics 4th ed. (Springer, Berlin 2008).
• W. Nolting, Fundamentals of Many-body Physics (Springer, Berlin 2009).
• J. A. Maruhn, P. G. Reinhard, E. Suraud, Simple Models of Many-Fermion Systems (Sprin-
ger, Berlin 2010).

Radu Paul Lungu - Teoria Sistemelor de Particule Identice - Many Body Quantum Physics (2012, UNIVERSITATEA Din BUCURES TI FACULTATEA de FIZICA)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Radu Paul Lungu - Teoria Sistemelor de Particule Identice - Many Body Quantum Physics (2012, UNIVERSITATEA Din BUCURES TI FACULTATEA de FIZICA)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA din BUCUREŞTI

1. Formalismul general al mecanicii cuantice care constituie o completare a cursului ge-

2. Descrierea stărilor şi observabilelor sistemelor multi-particule se prezintă iniţial, ı̂n

3. Formalismul de temperatură nulă pentru fermioni prezintă iniţial sistemul de fermi-

4. Formalismul de temperatură nulă pentru bosoni se prezintă descrierea sistemului bo-

5. Teoria câmpului la temperatură finită prezintă formalismul Matsubara pentru funcţiile

Volumul 2, intitulat Probleme speciale, prezintă chestiunile complementare fundamentale

6. Aproximaţia Hartree-Fock prezintă aproximaţia minimală self-consistentă (echivalentă cu

7. Aproximaţia fazelor aleatoare studiază aproximaţia diagramelor inelare pentru modelul

Septembrie, 2011 Radu Paul Lungu

2 Descrierea stărilor şi observabilelor sistemelor multi-particule 35

3 Formalismul de temperatură nulă pentru fermioni 107

3.2.5 Ecuaţia de evoluţie pentru funcţia Green uni-particulă cauzală . . . . . . . 165

4 Formalismul de temperatură nulă pentru bosoni 261

5 Teoria câmpului la temperatură finită 341

7 Aproximaţia fazelor aleatoare 41

8 Aproximaţia scară 119

9 Teoria răspunsului liniar 181

9.2.2 Exprimarea răspunsului liniar prin funcţia de corelaţie retardată . . . . . . 190

10 Transformări canonice 223

11 Metoda ecuaţiei de mişcare 267

12 Fermioni ı̂n câmp extern 297

13 Formalismul câmpurilor cuplate 333

13.3.2 Funcţii Green-Matsubara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 408

A Anexe Matematice 437

Formalismul general al mecanicii

1.1 Fundamentele mecanicii cuantice ondulatorii

este de asemenea o stare posibilă a sistemului (principiul superpoziţiei).

Principiul 2 (al observabilelor) are două părţi:

unde aα este o valoare proprie, iar uα (q) este o funcţie proprie 5 .

4 Exemplul tipic de observabilă fără analog clasic este spinul.

3. Conform Principiului de corespondenţă clasică, dacă A este o observabilă cu analog clasic,

Principiul 3 (de cuantificare): relaţiile de comutare ale operatorilor canonici elementari

q̂ˆj = qj , (operator multiplicativ) ,

operatorii impuls pot fi patologici.

Principiul 4 (de interpretare statistică): la măsurarea unei observabile, singurele valori

Se vor semnala cele mai importante consecinţe ale acestui principiu.

Principiul 5 (de filtrare la operaţia de măsurare): Dacă se măsoară observabila A pentru

• La momentul iniţial t = t0 operatorul de evoluţie este egal cu operatorul unitate

[după cum rezultă din relaţia (1.15)].

• Operatorul de evoluţie este un operator unitar, adică satisface condiţia

• Operatorul de evoluţie este un operator liniar

• observabilele sistemului sunt invariante (simetrice) la permutări ale particulelor,

Pentru a explicita matematic afirmaţiile anterioare, se va considera un sistem cuantic format

1.2 Formularea generală a mecanicii cuantice

1.2.1 Formularea Schrödinger

mecanicii ondulatorii) tocmai pentru a evidenţia caracterul unitar al mecanicii cuantice.

este de asemenea o stare posibilă a sistemului (principiul superpoziţiei).

Principiul 2 (al observabilelor) are două părţi:

Â |uα i = aα |uα i , (1.21)

partea stângă, iar ket este partea dreaptă a cuvântului braket.

notaţia Dirac: |Ψi → |ΨA i = Â |Ψi.

h uα | uα′ i = δα,α′ , (1.22a)

şi relaţia de completitudine X X

Demonstraţie: Proiectorul P̂α pe sub-spaţiul generat de vectorul propriu | uα i are acţiunea

de unde rezultă, ı̂n mod direct că P̂α = | uα ih uα | .

adică s-a obţinut rezultatul cerut.

Demonstraţie: Se explicitează suma modulelor pătrate ale coeficienţilor Fourier generalizaţi cu

3. Conform Principiului de corespondenţă clasică, dacă A este o observabilă cu analog clasic,

Se observă similitudinea cu expresiile corespondente din mecanica ondulatorie, reprezentate prin

Principiul 3 (de cuantificare): relaţiile de comutare ale operatorilor canonici elementari

Principiul 4 (de interpretare statistică): la măsurarea unei observabile, singurele valori