CULEGERE DE PROBLEME

.PENTRU
. EXAMENELE DE. ADMITERE
GEOMETRIE PLANĂ, GEOMETRIE. ÎN_ SPAŢIU,
ALGEBRĂ ELEMENTARĂ,�ALpEBRĂ_ SUPERIOARĂ,
TRIGONOMETRIE, GEOMETRIB ANALITICĂ.

EDITURA TEHNICĂ
B UCU REŞT I, 1 9 5 8
 ·r
GEOM;ETR.IE. PLANĂ. -

1.1 Printr-un purt!Jt dat ·M, _situat pe o latură a unui. tri-

il,nghi .ABO; să se ducă· o dreapt'ă.b:,. care .să înipartă suprafaţa
triunghiului în două· părţi · egaie; ·· · · ·
Soluţie. Fie punctul. M ·a.at pe latura BC, ~stfel incit·.
BM < MO; luă,in pe „aceE,Lsţă,.. latură punctul D astfel ca,. -
MO= MD, unim D cu .A, duc.ein, din B o paralelă la D.A
şi fie N punctul ei de intersec.ţie' cu latura AO. Droo,pta MN
· este dreapta·· 1). căutată; inţr-adEWăr, . · · · ·
aria 6 BNA = aria 6 BND,. (1)
pentru .că aceste două triunghiuri au aceeaşi bază BN .şi înăl­
ţimile egal~ deoarece virfui'ile opuse se găsesc pe o paralelă,
la: bază. Pe de altă part~,·
aria I). MON · . aria li J!DN, (2)
pentru că aceste două triunghiuri au aceeaşi îniµţime, iar
~bazei~ MC şi MD e~le prin construcţie. .
· ·nescompunem patrulaterul ABMN ·în două triunghiuri
aria □ ABMN = aria·!::,. BNM + aria 6 BN.Â; . (3)
însă,; în virtutea egalităţi.ţ (1), înlocuim BNA prin BND · şi;
: .. ţinînd seama- că aria 6 BNM + aria 6 BND = aria 6- MDN,
din suma (3) deducem . · 1 .
aria D 11,BMN = aria /sMDN. . '(4)
Din (2) şi (4) rezultă,
aria O ABMN = aria 6 MON. (5)
J

Generalizare. Ne propunem .să ducem prin punctul M dreapta. L:i care să

1

lmpartă suprafaţa triunghiului tn două părţi, al căror raport să fie. egal cu un ,

mimăr dat· k. . .· ·
I BD .
Luăm pe latura BC punctul D astfel ca - = k; unim A cu:_. D şi ob- .
. .DC·
. se:cvăm că, triunghiurile ADB şţ ADC 'avtnd. aceeaşi !nălţime AI,
· · . ~a .6_ j.l>B '. = DB x AI_ = DB = k.
aria 8. ADC DC- x· Al DC

-!
 Unim:-·punctul A cu M, ducem paralela DN la AM, nottnd cu N inter-
secţia ei cu latura AC. Dreapta MN este -dreapta·~ ciiutatii; tntr-adevăr,.
aria ~ AMN = aria 6. AMD ,
pentru ci aceste două triunghiuri au aceeaşi bază, AM, iar vtrfurile opuse, pe o
paralelă la bază. Rezultă următoarele relaţii .dintfţ arii :

aria □ ABMN_ = aria~ ABM + aria ~ AMN = aria  ABM + aria ~ AMD~ .
deci
aria □ ABMN = aria 6. ABD.
Dar
aria  ABD c: k,
ariaf:j.ADC
deci
aria □ ABMN = k.
aria 6, ADC
Dar
aria 6. ADC = aria 6. MNC pentru cii aria 6. ADN = aria 6. MDN,
deci
aria O AI!MN a:i k.
aria6.MNC,
In cazul ln:· care D este mijlocul laturii BC, avem"~= -i adică- raportul
. ~c -
k == 1, de unde rezultă cazul particular din enunţ

1.2. Printr-'lt'r1, punct dat .A din _planul unui cerc O se duce _

dreapta 'Oariabilil, .AM, unde M este punctul curent pe cero ; pe
· prelungirea· acestei drepte se ia .AM = MN. Se cere looul geo-
. metrio aZ punctului N. · -
Soluţie. Oonsiderăm. cazul general, .AN= k x .AM; enun-
ţul corespunde cazului particular k = 2. Fie O centrul cerc~lui,
R raza sa; determinăm pe dreapta .AO punctul O prin ţon­
diţia .A O = k x .AO şi observăm ,că, triunghiurile .A.OM şi
.AON sint asemenea· pentru că, au un unghi egal, unghiul din
.A, cuprins intre laturi proporţionale
AN AC
-=-=k;
AM. AO ·
'rezultă, că, şi celelalte laturi sint în acelaşi raport ~, .adi~ă

CN
OM
= k sau ON = k X OM = k X R.

Punctui O fiind ·fix şi distanţa ON constantă, şi egală, cu

kR, rezultă că,
locul geometric descris de punctul N este cercul
cu centrul în O şi raza kB~ ·

4
 ·· S o l u t i e a n a l i t i c d. 11~ raport. cu sistemul de referinţă :tOt/ ·cotisi• '-
cler-Im o ~urbă c,de ecuaţie y '?= f,(a:) şi pe ea pupctul curent, .m (a:, y); pe drea1>ta
Om alegem punctul M (X, Y) astfel ca·o.M = k X Om, unde k este o constantă;
<deducem ·
X= k~, ·Y =- ky.
. Dacii m descri~ curba c~ punctul M descrie o c~bil C, a cărei. ecuaţie se
4deciuc~- prin eliminarea lui ·a: şi y Intre ·ecuaţiile ,-
: g == I (z:), X= kz:, y = kg.
Rezultatul eliminării este

f~ f (~} sau , Y == kf ( ~)
.,
. Curbele c şi G se numesc omoteli~e, centrul de omotetie fiind O, iar raportul
4t. De exemplu, omotetica unei drepte _az: + by + c = O este tot o dr~aptă şi
anume ·aX + bY +ck = o, adicil o dreaptă paralelă cu ctt,a dată.
Omotetica· unul cerc (x - a}2 + (y - b)8 = R2 este, tot un cerc şi anume
(X - ka.)1 + (Y - kb)' = k'R9•
Omotetica parabolei" y 2 - 2px = O este parabola Y2 - 2pkX = O; omotetl-
. cele elipsei şi hiperbolei .
xs , ys · xD ys
- + - - 1 = 0 şi - - - - 1 = 0
as b2 a2 b2

$lnt respectiv elipsa şi hiperbola

xs ya x2 ya
- +- - 1 = O şJ · - - - - 1= o.
\.
(ka}1 (kb) 2 (ka)2 (kjJ)2
. 1.3. Se dă paralewgramul .A.BOD, tn care AB, =· DC = a,
·'.AD . ·Ba= b; ( a >b) ; seduc bisectoarele interioare AEG, Bli'G,
()FH, DEH ale unghiurilor A, B, O;D. Se cere : , .
1. 'Să se demonstreze că patrulaterul EHli'G, format din
-0el,/ patru bisectoare, este un · dreptunghi. " ·
. 2. Dacă· vtrfurile O şi D stnt ji(l)e, lungimile a qi b constante, ,
_f . · -iar unghiurile A, B, O,D variabile tn propriul lor plati, să
·.se găsească locurile geometrice descrise de punctele E, li',-G;- H:; 1,-J
'U/11,Q,e I şi J ·stnt punctele de intersecţie -o,le lqturii .A B respecti'IJ
.cu bisectoarele DEH şi Oli'H.
3. Dacă .A.BOD este un dreptunghi, EHli'G, este un pătrat ;
.s,ă se calculeze _aria sa. · ·
Soluţi~. l. Notăm
~ A = 2 oe, ~ ~ -· 2 fi, ~ C = 2y, ~ Ii. . 2:8,
i~ unghiurile E, F, tl, H, ·dţn patrulaterul EHli'G, respectiv
-OU 'Pu 'P2, . 'Pa, ·'P4~ ·

•·5

I
 ~ l'iţ tţ~Ullghţul .AJiJP, avem.
. ··cp1-·.-·. ~.AED= 180° :_ (ot
• ' ' : • : ' • I
+ 8);.
• ' • • ~
.,.
I

' . însă, într-un ·paralelogram, suma a· două ~ghiuri'a~oente

unei laturi este egală, cu 180°, deci 2ot + 28 . 18O°,-<ix +' 8 = . ·.
. = 90°, urmează,· că ~1 . · 180° .- 90° ._ 90°. ~S~: arati la f~l,.
din triunghiurile B]f'O, .AGB, ·DHO; că; ţp 2 =:'Pa= <p4 : - ·90°,._
.deci patrulaterttl EHifG este un· ~eptunghi~ . · . · .· ·
· 2. Fie K şi L punctele de intersecţie ale _laturii D,O res- -·
pectiv cu bisecto'arele A.EG~şi Bl!'G; triunghiul .DAK eat'e isos- ·
,cel pentru o~ 1 , ·.....

-~!.AKD . · ~ K.AB = ex=.~ KAD;

_deoi'_DK = DA = b = constant, deci punctul' .K .eşte . :fix, La.
fel, tritm.gb.ţul ·OBL estţ isoscel pentru ·că: ··· · 1 ;

..-.~- -~ BLO = ~LBA. ~ = 1:,·L_BO,'.

deci OL . OB = b = con~t~nt, deci punctul L ·este fix. · .
· Unghiul DEK fiind drept, pup.ctul E, descrie c~cul cu ···
diametruJ. DK: se arată la .fel că punctele JP., G, li. descriu. ·res~
pectiv cercurile cu diametrele. LO, · KL, DO. ... -
Patrulaterele ADKI şţ BOLJ sînt paralelograme, deci·
'xz =DA,= b, LJ = OB = b. , I ,

Utm~ză că punctele I şi J descriu c~rcurile cu rază b şi ·

centrele respectiv hi K şi L.
3. Dacă .ABOD este un dreptunghi, ~ = (i = y = 8.;::: 45°,. •
triunghiul dreptunghi DEK este isoscel, DE = JJJK, şi-, apl_foînd 1· ..
teorema_,, · lui Pitagora, ·
•· b2 ;= .DK.2 = JJE2 + EK 2 = 2EK
•
2 , EK = V~ · .
2--- - \. ..
,, .

Din triunghiurile dreptunghiuri -isoscele' O]fL şi . KGL ,-.

deduc~in
, ~ b
b2 =' L02 = 21!'L2 , FL = rn ;
. }2

·xL2 ' 2K0 2 ; KG = 0i = IiL.

. . ' V2
. 'D~ _DO = a, DK = LO . ; ..b, deci KL =· a '- 2b, iar·
KL a- 2b
KG ~ GL ·=·,rn
· r2
= -y-
2
. ,.
~.
\,

6
'
 , , ~ ,I

. ~: ,- ' ___ \. -- .. .· .) - . i,··-°<·;, · ·~~;b . a~-i, - I.

Deducem
'
EG = EK +KG=·
,rn·
,2
+ ·r2.
rn-· · = ·y-2 , 1

' - .: b ·. a - 2b a- b ·
JJ'G >~L +JiG ..·y2_ +._.: Yi :,= Vz -~ .:' .
. . . / .. ' ·, . . . ' . '
._. ·Dreptunghiul EHJi'G ·a,vind Ja,tnrfie·_conseclitive JG şi G-Jl. _
,e~l~, . ~ste un pătrat ; arta~ }ui _este. egală- ou . _ . .. ·
l
("aT (at)'· I

O b s _e.r v a ţii. '-1. '--Problema de faţă po,iţe fi .privită ea o problemd de ln-

. --ch(dere şţ ·_miume : bişectoarele -unui ·.paralel~gram dat ..formează un .dreptunghi;
bisectoarele -acestul dreptunghi. formează un -pătrat, iar buectoarele acest~i p4tJ!iit.
lormează ,un p~nct (stnt concurent~ .ln centrul pătratului). Lan/uţ paralelogram,
-dsepţurlghi, pătrat, punct este ,f.i]lit la partea. lui inferioară (nu. poaţe ·ij pre-
_\ lungit _mai :4~parte; pentru că n~ are sens să vorbi~ de J?isectoarele ·unui patrlp~:-
.. ţer redus la un punct). Se pune întrebarea dacă lanţul nu poate fi prelungit
1a partea lui superioară, adică să se determine patrulaterul ale cărui bisec-
toare formează un paralelogram, apoi un alt patrulater ale cărui bisectoare să-
1ormeze patrulaterul precedent etc. ·· . .. ..
· · 2r Există o propoziţie anafogă pţ,iltru un pentagon, ,exagon şi tn gerteral'
· ·.Pentru un poligon cu . n 'latur~. · -' · · ·· ·

· . 1.4„ Intr~un triunghi oareca1·e .ABO, fie: D pic-iorul .înăl-:

Ji1J!,ii coborîte· ,din .A pe BO, E piciorul înălţimii c,obpr.îte. ilin
· B pe1.AO, F mijlocul lui .AB, G ~ijlocul lui .A.O, O centrul cer::.
.euiui circumscris triunghiului. · · · ·
Presupunînd că .AD= D'O -şi .AB = 2BD, se cere: ,
l. să· se construiască ·triungh~ul ·cunosctnd · înălţimea -AD;
_2. _să se arate că ,..q:.FDG = 7_5q; . , . . •
3. să, se arate că dreptele .A.O şi BO sînt perpendicuJate; .
. .. 4. să• se arate că lungimea DE este egalil cit raza cercului
· ~rcurn,scris triunghiului/ ABC.· · ·
· -. , .·.... S()}uţie~ _1 •. ,QQs~v~µi că,: triunghiul · .A. OD .este. ~iunghi. .
dreptunghi· isoscel, deci ~DA.O·= .;;::.DO.A.~ 45°,iartrillllglliJ!l .
. dr~ptunghi ABD ·este .jmriăitate dintr-u~ ·triunghi echilateml,
-~~ci -~ BAD · ~O°,.· .~ 4BD ·. 60°. Rezultă •- d~ aici urlllă,.,: .-
·, ioarea construcţie :simplă, a triunghiului _.A.BO, :~tq.d se c~o}llţt"e._ ·
.·măilţ;imea ·AD: . . · ·- . ·· •·
·· ~ Se ·construieşte intii triunghiul ~eptunghi isoscel·. A<JD,
~poi se duce o semidreaptă, AB astfel ca·· ..q:. .B.AJJ = 30°_; ac89i&1Jij· _.
-$eţnidreap.t.ă intersect,ea~ă prelungirea 'lui. OD. ÎJ.l punt1tuJ· ';B;.·
· ~re esţe· al •treilea virf -al triu~ghiului .A.BG.' -Oo:g.strricţia ·se
:poat~ face totdeauna şi hitr-un singur fel. · · · · ·
\
/

·.,
., - -. • -'
J
 -,•• ----·--- --- ~)r·,
- r··:·.,·~:~•~.:~t·~
1

_,,..
, .2. Din cele spuse reiese că. unghiurile triunghiului .ABO
sînt:
~ A = 75°, ~ B = 60°, ~ O = 45°.
Punctele F, G fiind centrele cercurilor circumscrise triun-
ghiurilor .A.BD, .A..OD, rezultă că.· triungltjurile ADF, ADG sînt
isoscele,_deci, ~li'D.A =-~FÂD = 30°,-~GDA =~0AD=45°.
~FDG = ~lfDA + ~GDA = 75°.
3. Unghiul la centru .A..OB este îndoitul unghiului O al
triunghiu.lui, deci ~ AO B = 90°, dreptele .A.O, BO sînt per-
pendiculare.
4. Fie I mijlocul laturii BO; triunghiul BOE fiind drep-:
tunghi isoscel, re~ultă că dreapta EI este perpendiculară, pe.·
BO şi egală, cu jumătatea lui BO; mai rezultă de asemen~
oă punctu.I O se află pe dreapta. El'. Din patrulaterul ins~riP';..
tibil .A..BDE rezultă ~ EDO =~A = 75°, iar din triunghiul
isoscel BOO, ~ 100 = ~ ..!. BOO = 75°; triunghiurile drep-
2
tunghice DEI, IOO, avînd catetele EI, IO egale şi unghiurile
ascuţite EDI, 100 egale, sînt egale, deci şi ipotenuzele lor
sînt egale, :f!E = 00 = R.
O b s e r v· a ţ i e. Triunghiul .ABC, din cauza particularităţii lui, se
bucură de o mulţime de proprietăţi interesante dintre care vom enumera numai
ctteva. •
Sil calculăm unghiurile triunghiului ortic DEH (H este piciorul ln~lţimti
dusă din C). Se vede imediat că : ·
<ţ.EDH = 180° - <ţ. EDC - <ţ. HDB =:180° - 2-A,
<ţ. HED = 180° - 2B, ~ EHD = 180° - 2C.
Aceste egalltilţi, adevilrate pentru orice triunghi .ABC, devin ln cazul de
faţă:
~ BDH = 30°, ~ HED = 60°, ~ EHD = 90°,
deci triunghiul ortic DEH este dreptunghi şi ·arţ unghiurile sale tn progresie
aritmeticiJ.
Cercul circumscris triunghiului ortic·- este tocmai cercul lui Euler al triun-
ghiului iniţial, iar diametrul acestui cerc este egal cu raza cercului clrcum~cris.
ti:Iunghlului iniţial, deci DE = R. Avem astfel o nouil demonstraţie pentru punc-
tul 4 al probletnel.
Fie M, ortocentrul triunghiului A.BC. Triunghiul M.BD fiind isoscel (MD =
=- BD) reiuită că-trittnghiurile A.BD, BCH sbit egale; mai rezultă că ·-AB =. MC,
precum. şl egalitatea cercului de dimmtru A.B cu cercul circumscris triunghiuluf.
CDE. . ·
Dacei X este. mijlocul lui MC,. patrulaterul" EFDX' este un pdtrat.
In adevifr; acest patrulater are· laturile egale şl este· tnscris ln cercul: lui
Buler. · ,

8.·
 Fie ·IJ', B', iI1• intersecţiile celor trei lnălţimf :A.D, BE, OH·· cu cercul
ABC. Triqng~urile D'B'H', ·DEJJ; fiind asemenea, rezultil că dreapta D'E' este
. .diametru tn cercul .AlBC~ · · ·
, Latura AB este latura pdtratului tnscris · tn cercul O, iar latura, AC este
latura.- triunghiului _echilateral -tnscris tn -acel~i -cerc; B 1 E' este uitura e:i:agonului
. regulal tnscris tn cercul O (deci H'E' = R), D'H' este latura triunghiqlui echllct-
.terdl tnscr-is tn O, patrulaterul A.CD'H' este. un trapez isoscel.
Tangenta tn O la cercul ·de diametru AB -este dreapta BI, căci aceasta este
,perpendicular4 'pe raza OF~ · · \ · ·
-Segmentul HD este o coardă ln cercul lui Euler,. corespunzătoare unghiului
1nscris ~ HED = 60°, iar FI de asemenea este o coardă a aceluiaşi cerc, cores-
punziitoare la ~ FGI = 60°, deci DH = IP, adică patrulaterul HFDI este un
Ir.aplit isoscel. - ; · __
Se ştie, că oricum ar fi triunghiul ABC, avem MB= 20G; 1n caztil-de faţă
,OG fiind apotema triunghiului echilater~ lnscris ln cercul .O, rezultă MB=R.
_ Triunghiul MCD' este echilateral: triunghiul MBD' este dreptunghi isost;el;
iriunghiul 0MB este isoscel; cercul lui Euler al triunghiului ABC trece prin mij-
locul razei OB ; ortocentrul triunghiului CDE este punctul O.
Am putea continull cu enumerarea altor proprietăţi ale figurii.Proprietăţile
-precedente, precum şi altele noi; se pot deduce şi pe ·- cale trigonometrică. Astfel,
' se ştie că-ln orice triunghi avem relaţiile: MA= 2R cos A, MB= 2R cos B,
MC·= 2Rcos C;
HE= R sin 2A, D~ = R sin 2B, DE= Rsin 2C.
J
tn triunghiul nostru, acestE\ relaţii devin :
MA= 2R sin 15°, MB= R, MC = RV2,
R
HE=-,. "DE
2 .
= -R , DH -- _R Vi..
2
Tot asemenea ~m put~a găsi alte proprietăţi noi, pe această cale. .
Vom trata acum o altl chestiune, Deoarece triunghiurile care au pr.oprie- .
ti.ţile_ triunghiului ABC stnt asemenea, ne lntre:J)ăm care slnt relaţllle care leagă
laturile unor astfel de triunglµ_µrl. .
Este _evident că vom avea doul astfel de relaţii.
Din cele spuse la· lnceput 'reiese el avem :
AB =c= R vr, Ac= b = RVa; "'
..apilcînd apoi . t~orema Iul .Pitagora trlunghihlui ţBc·, avem ~
BC1 = a2 ~ 61 + c3 - 2b • AE ;
,d_ar
, . a
AE = AC- EC = b--,
V2 ·
·deci
a2 = - R 1 + aR • 'V5,
' RV2(Va ± 1>
a= 2 •
·_Excluztnd caz.ul semnului minus, care nu coµvine, rămlne:
RV2(Vs+ i)·
a=. 2. - ....·,

9
..,...,.
•
 - ,...;·.,

I_.
EUminl1,1d, ~e. ~ ln~e :c~e,U-el e~alltăţl'câre dau pe ~._ft_,. c, o~~e)n ~
, · · . 2a: · .;b.,: . c· .· . , · •.. · -
'. V2 (Vi'+ i) =-yf "."° Vi. . . 1 .,.· ,~.; --
- '. ' , ·• . ' :.... .
~ . : , - .• . ', ~ ·.·. . . . .
.. .

Acestea srnt relaţiile căutate. Puteam ajunge la ele şi pe cale trigonometrică.::

ln adev~ avem: - • _ , , .
· . c2 + a9 - b2 ·~ 'ri a2 + b" - c2 ·
cos B =:=~/2 =.
' .

li.2
.,+ _ cci
2 , cos C = T =. .- .24i,

b2 --:- c2 = ab ff,
'
c2 +. a8 - b2 = cil. -
Acestea shlt relaţlQ,e dintre laturi, scrise sub altă formă.. ·
Ne putem propune·să deducem din acestea-pe cele date anterior (problema -
~ inversă fllnd m:ai simplă) ; oper~ţia este un calcul interesant de algebră elemen-
tară. Aduntnd cele , două relaţii, . deducein : · ·
~a2 ~ a (b Vi"+ c),
sau, simpllficfnd cu <i. :t=·o, r~zultă :
bV2+ c
a= 2
-
Duclnd această valoare într-una din cele două relaţii;- de exemplu tm
pr~m~, avem :
(b V2 + c)2 + b2 _ c2 = bV2(b V:f"+c)
4 2
b
şi făctnd · toate calculele: 2b2 = 3c2, - == - C etc.
Vs V2
'.I
Aria triunghiului se calculeâză cu formula :
s = Ii 2
Vs (Vs+ 1) ,
4
sau cu una· dintre formulele :
_ as+ ~2 - c'4. _ Vs(c2 + a2 ~ b2).
S-- 4 - - 4
. Pentru a tncheia, vom căuta relaţia care ·există între razele R, r ale cer:-
cului circumscris· şi cercului · înscris.
Se ştie pă av~m relaţia :
·- . r
cos A + cos B + cos C = 1 + -
, '
:valabilă pentru orice triunghi ABC. ·
R

· ln problema noastră : ·
· A
cos = cos 75° =- V2(Va-1)
____ , cos B -=' -
1
, cos C .= ? , V2
. 4 2 _
deci rela_ţia precedentă devine :
V&+ V2 = i +·. !_ 4r = (Vîf +V2 - 2)
· 4 4 · 2 R .' · R
Aceasta este·· relaţia căutată.

10
 , _' :_ I.'~.-- EJe .~. ·1,n triur/lghi ~fJ~gJi,t
~fsi5el, l.OB1 o.Ăi.• :. :-OB--;. _
, f)e cateta OA j sau, pe ·prelung'Ufef!, ~) se '],a. 'Un punct arbitro/r P, · .
· .· -iQff pe cateta OB (s~u pe pr;~lu.ngirea eţ)_ ·u~ punot ·Q aşa jet ·ca'
.~ BPQ = 90°. Paralela dUBă' din .A la ,PQ, taie dreapta OB
.. m B. . . . ·. . · . . ,
'-1 • :1~ ,Bă ··se ·araite oă
triunghi1'_l _P,OB. este isoscel. .
·2 • .Bă se determine poziţia ~ui ·Q astfel ca'. segmentul OP,
· .să· fie de două ori mai mare de&ît distanţa 08 a punctului O Za.
-dir.eap_t0t_ ·.J?Q. , : · . . .. . .· ,.
. Soluţie. L Triun.ghiurile dreptunghice .A.OR şi. BOP- sint
,egale pentru că, .AO ·= BO şi unghiurile primului sînt egale .cu
unghilirile celu.ilalt (laturile .A.O;: OR,' R.A. sint respe~tiv per-\
I

. : .J)endiculare ·pe. laturile BO, OP, .fB). Rezultă-că, şi celelalte

laturi stnt r~spectiv- egale, -adică· Olt= OP .şi· R:Â- = PB.
Triunghiul dreptunghi -POR este isosceţ pentJ'n că a_re cate-
.tele OB, şi OP egale: . - . . 1
. . ~- . • · • •

. 2. _ ·tn_triunghiul_ dreptunglii Q.E~ a_yem · · ·

.
. . .
01'2 = OQ X OB. .
. . Triunghiurile dreptunghice PO ~ şi · OQ 8 sint asemenea
1>entra. că, laturile primului sint perpendicu_lare pe laturile
· ~eluilalt,. deci
OP QO ·.
OS
-=-·
QS
însă prin ipoteză OP= 2 x.08, deci OQ = 2 x. QB sau .\'
· 0P 2.= 4-x os 2, o(j 2 ·= 4 x QB2,
, I •

OP 2 + OQ 2 = 4(08 2 + Q82) = 4OQ 2 , OP~·= _3.OQ 2 • ·

însă
OP2 =OQ x_OB,
_...
· ··deci .

OQ x .OB = 3OQ 2
,

.·de. unde· deduceţn do;u.ă soluţii ·,·

' .
. OB .
OQ
--
= O sau
. .
OQ = --
3
,
adică p~nctul Q coinci~e, cţt vh;_ful O ·s~u se găseşte la o dis-
tanţă; de O egală cu o treime din lungimea O B. ·
. \ .
. S o:Z u I i e .a it a l it i c d. 1.. Raportăm triunghiul la sisteJ?}ul O~y, .A. pe
·'. .CJ-:,: şi . B pe Ofl Coordonatele punctelor A., B, P, · O slnt · . . · .
A. (a, O), B (O, a), P (a:,, O), f? (O, ~).

11

.',,
 .. Prin ipotelil,. :cJret>tele .p B şţ . .PQ :sh)t,. ~~endic~l~r~,- c~tdicle~ţii ,lor . ~n- ,'. ;'•
gbiulari au deci produsul egal cu· -1, adică · ·•· · . · ·
a - O 13 .- O ·+ 1 0 •
--.-x-- ='
O-ex O-ex
sau
a(3 · «t
- 2 + 1 = o, (3. = :- -
cx a
sau
ex8 = - a(3.
Dacă notăm coordonatele punctului Ii .prin O şi Â, ecuaptie dreptelor ·P(1
şi AR slnt ,;espectlv ·
-=-+1L-t=0
ex (3
şi

...:. + J!.. - 1 = o.
a Â
lnsă dreptele stnt paralele, deci au coeficienţii unghiulari egali, deci
- !. = _: ~ sau  •= - ~ sau, tnlocuind (3 cu !!.... , găsim  =- ex, adică ·
ex a ex a
ln valoare absolută OR= OP.
2. Ecuaţia· dreptei PQ este
=-+J!..-1=0
ex (3
sau
(3x + «Y - cc(3 ~ O.
Dlstan~ f!S de la origina O la această dreaptă este dată de
0s2 ·= ( - cx(3)s •
(cxll + (31)
Prin ipoteză OP=• 2 X OS, deci
4cxs132
cxl= - - ,
cx2 +(3a
sau, lnlocuind cc1 prin - a(3,
a(3 2 (3(3 + a):= O,
;_ de unde deducem două soluţii : (3 = O şi (3 = - .!!.. •
3

1.6. Se dă un paralelogram .A.BOD, a cărui diagonală BD

86 imparte prin punctele M şi N în trei pdrţi egale. Dreapta .AM
taie latura BO în .A.11 iar AN taie latura OD în .A. 2 ; de asemenea,
dreapta OM, taie pe .Alţ în 0 2, iar ON taie AD în 01 • Se cere :
· 1. Bă 8e arate c{i, patrulaterele· AMON ş.i .A. 2·M02 N 8Înt
paralelograme.

12

I " I
 . ,.'.
2.~--·Sii, Bl?;,.~Î'n,6. ţap(Jarle~~-i,intJ;.~. ariile .'(W68tf#" :.pat;ţ1,le'lo-
.· grame .şi arie· iparale'logronnlu71ui . ..A'BOD~ .r . •.• ~ • • , . .

_ 3. 0-um trebuie sit J,ie parauilogrfJlm-ul ABOD .penţr-u ca AMON

să fie- -un dreptunghi! Dar ca A 2M0 2N să fie dreptungn,i'I .
- . · S6luţie 1•. Fie O 1)unctu.l de intersecţie al ·diagODalelor
. .A.o· şi BD (fig. 1), · O este ·'A • · .- 8
centrul de simetrie al pa-
.,... ralelogramului,
. J .
deci
.A.O == 00, BO = OD.
Prin construcţie
BM=ND,
deci •·
BO- l3M = OD- ND,
\
adică, ,

. MO-= ON. ~ig. 1

într-un paralelogram, diagonalele se taie în părţi egale şi
reciproc, dacă într-un patrulater diagonalele se taie în pă,rţ;i
egale, atunci el este un paralelogram. Am. văzut că
.A.O = 00 şi YO = ON,
deci. patrulaterul ..4.MON este un -paralelogram.
. 1n triunghiul .A.BO, .OB este o mediană, iar prin cons-
trucţie BM = 2MO, deci M este centrul de greutate al triun-
ghiului .A.BO, iar .A..A.1 şi 002 sint celelalte două mediane, adică
· ·0 2 este mijlocul lui .A.B, iar ..4.1 mijlecul lui BO. Acelaşi· raţio-
: nament aplicat triunghiului .A.DO arată, că .A. 2 este mijlocul·
lui CD, iar 0 1 mijlocul lui D.A..
A2 0 2 uneşte mijloacele a două laturi paralele ale paralelo-
1 j gramu.lui, deci este paralelă, şi egală, cu celelailte donă şi trece ··
prin centrul de simetrie O, iar .A. 20 = 002 •
1n definitiv
. .. . .A..p = 002 şi MO = ON,
deci patrulaterul A 2M02N este un paralelogram.
· A-· l tă; demon 8 t r a ţ_i e este următoarea : AN -==i MO
ca laturi opuse în paralelograin; .A.A. 2 _: 0 2,0 ca; paralele· cu.. ,:
pr~se îi;ttre paralele ; · prin sc~ere · deducem _ · · · .
A:A 2 - .a.,.N. =-·o·o·-
. 2 MO· · · -.·
sau

. ·'
13
 ' r

PatruJ~t~W, ~;2M 0 2N·, esţe deţtup.: ·lara_li:5Iogra1n pentru că.

are 4o~ă -laturi- opuse Jy"A2 şi Q2M, egale· ·_şi ·paralele.·
2~ O diagonală împarte :pa.ralelograIDul 1n. două triunghiuri
egale, ·a-eci_ · ·. ·.
aria' .ABfJD- = 2 atfa ABD; .aria AMON = 2 ~ria AMN.
' .

.. Dacă, însemnăm cu . 1JJ piciorul perp$dicularei coborîte .

din .A pe diagonala BD, observ~m că,· triunghiurile . .ABD şi
AMN au·_ a,ceeaşi înălţime .AE, iar bazele lor BD şi M]f sînt ....
în raportul 3/1, d~ci aria ABD = ~a aria AMN, :sau
aria .A.BOD·--::- 3 aria AMON.
0 2 . este Inijlocul laturii BA· şi dacă _îns_emnăm· cu 1i' pţ..:
ciorul p~rpendicularei 'coborite din 0 2 pe diagonala BD, avem..
.AE = 20,.ll'~ Urmează că triunghiurile .AMN şi 0 2 MN, .?ivind
·aceeaşi bază MN, vor.avea ariile în- acelaşi raport cu înălţimile ·
lor .AE şi O;Ji', adică;'_! , deci aria AMN = 2 aria O2MN.
. l .
Dar aria .AMON = 2 aria, AMN; aria A 2MO 2N = 2 aria
O~N, . . - _
deci
aria AMON = 2 a1·ia A~O2 N.
în definitiv am arătat că
aria .A.BOD = 8 aria AMON şi aria .A.,MON = 2 aria A 2 MO~
~ria :AMON
· .
=..!..aria
3
.A.BOD·; aria A 2 MOaN =~aria.A.BOD.
. 6
3. Paralelogramul AM(JN este un dreptunghi dacă .dia-
gonalele- sale .AO--şi MJ.v sînt egale, sau 3.AO = 3MN. :
Dar 3MN = BD, deci condiţia este · BD = 3.AO.
· ,_ Paralelogramul A 2M02N este un dreptunghi dacă dia-
gonalele sale MN şi .A. 2 0 2 sint egale, sau ,.
., 3MN = 3A 2 0 2 •
Dar 3MN = BD, iar A 2 0 2 = OB = DA. Oornţiţia; căutaţă
devine
BD =3BO.
Generallmre. -Să presupunem că pe ~agonala BD se Iau punctele M şi N
simetrice 1n raport cu O, aşa fel ca BD = kMN, deci BO = k • MO şi OD =
= k • ON (enunţul dat corespunde la cazul particular k=3). Se demonstrează. ca
mai -sus că. patrulaterele AMCN. şi A 2MC2N s1nt paralelograme. tn triunghiul
ABN„ C9 M este paralelă cu latura AN, deci
AC1 =NM = 20M. = - 2 - .
C2 B MB (k -1)0M k - 1 ,
\.

14
 .... ~. '

])edlicem.·.

sau
.,
Dar
·AB .A.N.: · AE
--=-··-=_-,
· q1M. -CtP
,C9 B
/- deci
AE · k+ 1
-=--.
CsF · k 1 ~
, '·. ' ' ' . \ .
Triungblnţile ABD şi AMN au aceeaşi tnăţţime AE, iar bazele-· lor stnl
:-- BD . -
1n raportul - = k, deci
,: . MN
aria ABCD = k. aria AMC!'f· .'
Triunghiurile A.MN şi
.C2MN au aceeaşi bază MN, •iar lnălţimlle lor AB; ·
, \ k+1 .
şi CQF slm tn raportul - - , deci
-. k-1
· k+t
aria A..LY.f CN === - - aria A. 9 MC2N.
· k-1 .

--Paralelogramul AMCN este un dreptunghi dacă -/t(N = AC, sau k • MN =

.= k • AC Si;\U BD'= k · AC. .

· I. 7. Se d4 un tmpez isoscel .A.BOD, iw baze .A.B = 2a şi

'OD = 2b, ale cărui i]J.agonal,e se taie în unghi ·drept. Se .cere :
1. Să se arate oum se poate construi iun astfel de trapez ctnd
se cunoaste a si b. .
2. Bit se demonstreze că suma a riilor p4tratelor construite 1

pe cele două baze este egală cu suma ariilor pdtratelor construite ·

pe Za_turile oblice ale trapezului. . · ·
3. Fie ADD'.A' păt'fatul construît pe latura .AD, tn eaJteriorul
. trapezului. Să se găf!ească, locul geomefrio al vîrfuluî D' al p<ir
tratului, ,cînd baza OD a_ trapezului se deplasea~ă paralel cu
AB, care rii,_mîne fimă. · _
Soluţ.e. 1. Pe o ·dreaptă se iau punctele- E, F; G astfel ca
EF = a, FG = b (fig. 2) ; se construiesc cercurile cu ~ntrele
in ;E şi G şi care trec _prin li'; se construieşte diametrul .A.EB
.peţpend:icular pe raza, EF ; dreptele .Ali' şi Blf' taie al doilea
cerc in O· şi D. Trapezul .A.BOD are_ bazele . .A.Jj = 2a, OD .= 2b,
diagonal~le .A O şi BD sînt perpendicula,re şi· trapezul este isos- _

.15

;<i_!.. __ _
;-_'• I

'Î"

cel pentru (}ă AD = B:O, ca ipotenuze în triunghiurile drep-

tunghice egale .AFD şi ··BlfO. · · ' : ·
2. în triunghiul dreptunghi .AJFI!; aria pătratului construit
pe ipotenuza AD este egală, cu suma ariilor pătratelor ·cons-
truite pe catetele l l şi Dlf, adică, cu suma ariilor pătratelor •
Al!BH şi OlfDK; Ia fel, aria pătratului construit pe latura .
K

Fig. 2 Fig. 3

BO = AD, este egală, cu suma ariilor pătratelor Ali'BH şi

OlfDK.
· Pe de altă 'parte, p~tratul construit pe baza AB ca latură
.este egal cu pătratul circumscris primului cerc şi aria lui est~
egală, cu dublul ariei pătratului înscris .A1I'BH, iar pă,tutul
construit pe baza OD ca latură, este egal cu pătratul circumscris
cerc"Q.lui al doilea şi aria Iul este dublul ariei pătratului înscris
OlfDK, de unde rezultă, prin adunare, ceea ce trebuia de-
monstrat.
O altă, demonstra ţie este următoarea :
.AD2 + B0 2
= 2.AD2 = + DF = 2 (.AE + FJF +
2 (.A.F2 2
)
2 2

+ DG + GF = 2 2
)

= 2 (a 2
+ a + b + b = 4 (a + b = (2a) + (2b) =
2 2 2
)
2 2
)
2 2

= .AB + OD 2 2
•

3. Dacă AB rămîne fixă, a este constant şi triunghiul .AFB

este fix: b =·FG este variabil, deci punctul D descrie dreapta
fixă BF, iar O dreapta fixă, Ali', baza OD rămtne mereu paralelă
· .cu AB (fig. 3) ..

· 16
 . '
· Dacă b == o, Ii'G = ·O, D coincide cu 1!, iar vîrful .D~ al pă­
tratului con.{truit pe latura .Al!' este situat pe dreapta BJ!' 3

astfel că FD~ = .AF, · deci triunghiul dreptunghi .AFD~ este

isoscel, adică·~ FAD~ = 45°, 'AD~= .A..Ff2. Dar~B.AF ~ ·45°,
deci ~ B.A.D~ = 90°. . _ .
· : Oind b = .FG' are o valoire oarecare, ·fie D' virful pătratului
-0onstruit pe latura AD; triunghiul dreptunghi .A.DD' este
isoscel, adţcă ~ D AD' = _45° , iar Alt = AD Y~1

Triunghiurile .A..FD şi AD;D' sînt asemenea, căci : ·

JJ'AD = 45° - <g:: DAD~., iar ~ D~A.D' = 45° - ~ DA.Do,
deci
~.FAD = ~ D0.A.D'.
Iar
AD' 0 = .A..F V2, AD' . AD V2.
deci
AF AD
AD'
o
=AD''
prin urmare cele două triunghiuri sţnt asemenea pentru că ele
au cite un unghi egal cuprins între laturi proporţionale.
Rezultă
~ AD;,D' _.: ~ A.FD = 90°.
- l)ar am văzut că ~ B.A.D0 = 90°, deci dreapta D;,D'
~ste paralelă cu AB, ceea ce revine a spune că virfu.l D' descrie
. -0 paralelă la dreapta .A.B, distanţa .A.Do fiind egală cu .A.B = 2a.

1.8. JJ'#nd date două cercuri ( O) şi ( O'), să se găseascil, locul

.!Jeometrio al centrelor cm·ourilor (K) astfel incit coardele comune
AB şi ..4.' B' la ( O) şi (K) de o parte, la ( O') şi (K) de aUă parte,
.să fie diametri · ai lui (K).
Soluţie. Fie O şi O' centrele cercurilor (O) şi ( O'), iar eu
,centrul unui cerc (K). Avem : eu.Â.: x euB = eu.A' X euB',
punctul eu are deci puţeri egale faţă de cercurile (O) şi (O'),
-prin urmare aparţine axei lor radicale (fig. ·4). .
. D~. însuşi enun v:Ul problemei reies_e că o:rice pun~t eu a.l ţocului
geometric se află, atît în interiorul cercµlui ( O) cit şi in Î:ll,te-
. riorul cercului ( O'), deci, dacă, ne mă,rginim numai la punctele
·:reale, locul geometric se compune din coarda comună, a cercurilor
~ - Culegere de probleme
 - .. · .....

·( (J) ·-Jp:,>,··.măţ~tă, ·de

1;>unc~ele · ei de in,ter~eeţie.~cµ ·.cele· _dotiă
cercuri. . ... , _ . .- . .. .
·Beciproc, presupunînd cercurile ( O), (<1') ..seoante, .fie co un
punct oatecare de p~ coarda lor .comllh~, · sţtuat în interiorul
celor două -cercuri. Perpendicula!'a în _6> pe · O'CJ> taie cercul
( O) în A şi B, iar perpendiculara în 6) pe O' (J) taie cercul ( O')
' ~-...._ în A',B~. Puncţel~ A,B,A',B''
sînt pe un cerc (K). în adevăr
avem-
~.A X ooB_.= oo:A.' X CJ)B'.
Dar
ooA = ooB, ooA' .:_ -6>B', .-
.deci,
c.>A. 2 = oo.A.' 2 , .oo = ooA',
Fig. 4 AB = A'B'.
Figura ABA' B' este deci un dreptunghi cu centrul în co,
cercul .A.BA I B' este deci un .cerc (K). . .
. Lucrul acesta se vede uşo_r pe cal_e de geometrie analitică. Fie

x2 +y 8 - 2ax - 2by + c = O, :i;B +

y 2 r 2a'x - 2b'y + c' = O,
' . x2 + y2 - 2!%X :... 2~y + y = O,
ecuaţiile ·cercurilor (C), (C'), (.K) în raport cu un sistem de axe dreptunghiu-
lare oarecare.
Axele radicale ale cercurilor \(C), (C'), (:K) au ecuaţiile:
2 (ex - a)x +
2 (~ - b) y +
c - "( = O,
2 (ex - a')x + 2 (~ -- b') y + c' - 'Y = O.
Scriind că ac«:5te drepte trec prin punctul (ex,~), centr,ul cercului (K), avem:
2'(!% __: a)oc + _2 (~ - b) ~+c- y = O.
2 (ex - a')ex + 2 (~. - b') ~ + c' - y ~ O.
EU ~nd pe_ y prin scădere, rezultă :
2 (a - a')ex + 2 (b - b') ~ + c' - c = O.
Deci punctul (ex, ~) verifică ecuaţia :
2 (a - a')x +
2.(b - b') y + c' - c = O,
care reprezintă axa radicală a cercurilor (C) şi' (C'). Proprietatea este deci com-
plet demonstrată. ·· ·
Dacă actµn considerăm trei cercuri (C), (C'), (C''), putem enunţa. pro-
prietatea : _
Ea:islă un cerc (.K) şi numai unul, astfel ca axele lui radicale cu fiecare
dintre cele trei cercuri să fie diametri ai lui (K).
Proprietăţile de mai sus se extind fără nicio dificultate pentru cazul a două~
a trei .sau a . ipatru sfere. '

18
 ,·····,,:)~
' , ' ', '~ !_ •
,,•,'

.,·.
:;: .;JJL ·H4 ·se ·. _ajl~ . lat~ile· riţ,nui; 'ti-iuniJhi isoscel,' · :cunos·otnd
meăiaria ţl .tnălţimea. ~e ·âiritr- uln vîrf al. bazei pe· una ăinflre
1

lat,urile. egal~. · '. · _ ·. · ·

Soluţie~ Fie: .ABO .triunghiul
isoscel, D, .H, H' ..pfoioarele
. in~ţimilor dus~ respectîv · din· A,
B, O, fie M. mijlocul laţudi.
· • A() (fig._ 5). Însemnăm BH = h., BM = m, .AB _-..4.0 = y/
BO=m. Teorema m~dia;nei'he d~ .·A·
ttn -i
= V2 :(x2~ y2)~-Y2,
' \

2m: = V2x-2 + y 2• · ·
Aceastt1 este una dintre
_ecuaţiile ·problemei. !nălţimea·
·AD-~ste dată; -de formula
AD=V112.-~=V4yll __-.:r,,. •..
. . _4 .. 2 · ·
Oafonlind în două moduri
aria triunghiului · A Bd, avem
-egalitatea
V,-4y__,.ll___z,2_ I

3) - -2 - = hy. Fig. 5

Âcoo,sta e·ste a doua ecuaţie_ a problemei... · .i

··' Avem ~eci de rezolvat sistemul de..două ecuaţii
.· v2w2 + y 2 .=
' .
2m, mV4y2 - x2 ,= 2hy, \

-Cli necunoscutele aJ şi Y~ Prin ridicare la pătrat, obţin~m sistemul

2w2 + y2 = 4m2, ro2(4y2 _ a,2) = 47Î2-y2.
Eliminind pe y, avem ecuaţia în m
a,2 (l6m2 -. sa:2 _ aJ2) =_,4Ji2(4JH,2 _ 2ai2),
&'l.ll
9m 4 - 8 (2~ 2 + h2)a: + I6h m
2 2 2 ~- o,
-Oare este o ecuaţi~, bipătraţ~. Prin rezolvarea ei obţinem:
'., . ·., - 4 (2m2 +Ji2 ) ±.V16 (2m2 + h 2) 9 - 9 x 16h2m2
a;-. .= . ·9 . . ' '..
saµ

19·
/
 ., .
.. --0b~~ăm.- că, ; fi

. . '
(2m2 + 1,,2) 2 - 9m2h2 = 4m 4 - 51n27,,2 1,, 4 = +
·= (m2 _ 71,2y( 4m2 _ 1,,2> 0,- •>
deoarece m ~ 1,, şi a fortiori 2 m > h. o
Valorile găsite pentru a;2 sînt .deci reale; mai observăm că. ·
2m2 +,,, > y (2ma + 1,,>2 _ 9m21,,2,
deci valorile găsite pentru (1)2 sînt ambele pozitive.
Ţinînd seama că a; este o mărime pozitivă, avem

m= : V 2~• + A• ± Y(2m + A ~ 9m•A•.

2 2 2
)

Deducem apoi ~u .uşurinţă

11 =: V 5m• - A• 'F 2 Y(2m• + A•)• - 9m•A•.

Semnele superioare din cei doi radicali se corespund,. tot

asemenea cele inferioare. Avem deci două, triunghiuri care
răspund~ problemei propuse.
Să dăm acum o construcţie geometrică a triunghiului-.ABO„
pentru care cunoaştem. elementele m, h ·şi vom vedea că, găsim
tot două, triunghiuri deosebite. Presupunînd construcţia făcută„
observăm că punctul H se află pe cercul de diametru BM„
Fie N al doilea=punct în care acest cerc taie latura .AB. Seg-
mentul MN este paralel cu OH' şi egal cu jumătatea lui„
adică cu!!..·
2
Acum construcţia triunghiului este imediată.
Pe un segment de dreaptă BM = m ca diametru, descriem
-un cerc. Din punctul B drept centru şi cu raza h trasăm un cerc
care taie primul cerc ih două puncte H, H 11 iar din -p~ctul M
drept centru şi cu raza.!!. trasăm un alt cerc care taie primul
2
cerc în două puncte N şi N' (ţig. 6).
Dreptele BN, MH se taie in A, iar perpendiculara din B
pe bisectoarea -unghiului BAM d_etermină l{!i intersecţia cu MH
vîrful O, ABC este unul dintre triunghiurile cerute.
Dreptele BN', MH se taie în A.', iar perpendiculara din B
pe bisectoarea- unghiului BA' M taie pe MH în O'. Triunghiul
A' BO' este- a doua soluţie a problemei.

20
 't

,·I!!u ~~dJin_:.oţiri~
. . obvfuein PJeooiieil~ p~tul ~ ·;pllnetul
alte.• d'ouă, triunghiuri egale cu·· cele .două, găsite
· ma~. s~~ fÎ; _anume :.simetpcele .lor faţă _de dre~pta' BM; Avem
c·
,A \

,/ \

A'
Fig. 6

deci numai două, ·triunghiuri distincte ca mirime, ~şa, cum

am gă,sit şi prin calcul.\
1.10. Fie .ABO un triunghi dat. Luăm pe laturile BO, O.A,
.AB ,pillnctele .A', B', O' oare să· l6 împartă ·respectiv în rapoartele
1',. µ., v. Bă se afle rapo1-tul dintre ariile triunghiurilor .A' B' O„
şi .ABO. Oondiţia oa punctele A', B', O' să fie în linie dreaptă.
Soluţie. În raport cu două axe perpendiculare, fie {roi, y1 }
{a:2, 'l/ 2), (a:8, y 3) coordonatele punctelor A, B, O. Dacă ·"'' tJ-, ~
~seamnă,' rapoartele
A' B B'C C' A
A' C ' B' A ' C' B '
înmirime şi in semn, atunci coordonatele punctelor .A'; B', O"·
sint respectiv · . ·
' '. zs - A:ta - -, U0 Âl/s -, Xs- µXi,
,1 I
'
0:1 =- --
1-).. ' 1/1
-

= -1-).. ' .m2. =---,

1-µ
Y2' = Yt-1-µ
- lLY1
,
' Xi - VX2
Ws = -"'---- ,
· 1-v
'
Ys = ---=-----
Y1 -
1-v
VYs
.
21
 _: Dac~ însemnăm cu .fi', 8 atjile .ţri'ungµiuplor .A'B'O'J ~~Q,
:putem scrie :· · · ·· · .: · . ·· • . · ·· · ·
x2 ~ ÂXs_. · Y2 - "Ya 1 ,.,.
1- Â · 1 - ).,.

Xs- (.I.Xi J'a - (.I.Y1

28' - 1....: V-. 1 -·µ
1 -
Xi - VX2
I
Yi ~ VY2
; 1
1- V 1- V

W2 - AX3 Y2- - AYs 1 - A·

Xs - µa:1 Ya - µ11i 1 - µ
"11 - V«:2 . '!/1 ,;._ V'!/ 2 1 - V
----------------
'. (1 - 1) (i - µ) (1 - v)

W1 Y1 1 o 1 -A
::V2 , Y2 l: X -µ o 1
X3 Ys 1 1 -'I ·O
-.
(1 - :>..) (1 - µ) (1 - v). ·
Observind că penultimul determinant are valoarea 28 ,.
iar ultimul valoarea 1 - 'Aµ v, deducem
S' I

- = (1 - 11.µv)/(l - 11.):(1 - p.) (1- - v).

/s .
·Cazuri par li cula re. Dacă A', B' ,C' slnt mijlo~cele laturilor
. BC,· CA, AB, avem
S' 1 +1 2 1
s
-------=-=-·
(1 + 1)(1 + 1)1 +1) 8 4
Dacă A', B;, C' stnt picioarele bisectoarelor interioare ale triunghiului ABC,
• c , a b _:.
.avem )., = - -, µ = - - , v = - -, unde a, b, c stnt laturile triunghiulw
b c a , '
ABC, deci
S' 2abc
s (a + b) (b + c) (c + a)
Da~ă A', B', C' slnt picioarele înălţimilor triunghiului ABC, a4-111cl.
A=·- ctg B, (.I.= _ ctg c, v = _ ctg.tţ, deci
ctg C · ctgA ctg B I
S'
- = 2 cos A cos B cos C.
s _f \ >
 ,; I
. f

. D~că A', )J', c"

1
sbit pulicţel13· de cbntact ale cer~tilui lnscris.tn_ triunghiul
ABC ·cu laturile- 'BC. CA, AB, :avem•, · . I ., · . ·'• · ·'•. · · ·
. · ·" p .;-:b ·· - •· ·. p ~ ·c ·· · •P -- a .
A = ~ - - , p.= - - .- . , "=--·--, l.
p - c : .·, · p.-· a · p --- b

'S' r
---:-.=-,·
S ·2R

' Pep.tru ca punctele .A.', B', O' ~ă fie coliniare este necesar·
şi sunci~nt ca Aµ. v = 1,. adică
\

:· (.A.'B)
A'C.
(B'C.) (C'A.) =· l,
B' A · C~B

adică, tocmai teorema. lui Menelaus.

. {Am e;x:clus cazul în car~ A, µ. şau V ar fi „cx:,, căcţ unul d.int1·e
pµn_ctele .A.', B', O' ar coincide cu· un•vîrf al triunghiului .ABO}. ·
O b s e r v a ţ i e: Relaţia de mai sus se menţine şi ln spaţiu, înlocuind
triunghiul ABC cu un patrulater strtmb .A..BCD, iar ariile S',S cu volumele a
două tetraedre.

. · 1.11. Se dă tmpezul .ABOD în oa,·e: baza mioă .A.B = a,

înălţimea este h, ctg ~ADO= A şi ctg ~ ÎJOD = µ..
. Pe laturile neparalele .A-.D şi• BO se construiesc pătratele
. · ··- -.ADD'.A.' şi BOO'B'. Se uneşte .A' cu B' şi în mijlo"oul M al
. laţurii .AB se ridică perpendiculara pe .AB, care întîlneşte dreapta
·.A.!B' ·în. punctul ·N. · · - '·
1. Bă se arate· că N ţ3Ste niijlocul lui A' B' şi că

lJ[N = DC - AB •
2

. 2. Să se arate că A' B' 2 = a 2 4h<i h 2 [4 ~µ. - + + + )t.) 2 ] şi

.. că ar(a figurii .ABB'A este egală cu h (). + p.) (a + h)- •
I

·. ' ' 2 . .
· Soluţie.· 1. Din A şi B se duc inălţimile .AE. şi. Bll. Baza.
· mică .A.B se prelungeşte la ambele _capete şi pe aceste pre-
·- lungiri se proiectează virfurile .A' .şi-B' în S şi T. Se observă
·, .ţi triunghilµ·ile .A' SA şi DE.A sinţ egale; la fel triunghiurile
_. B~TB şi OFB, ca trinnghimi'· _d.reptunghiti-r.i- ipotenuzele cu
· . ·_ resp_ectiv egale şi unghiurile respectiv egale· (unghiuri , cu Ia~
iturile · perpendiculare); Rezultă că:· ·
AS= AE-., h şi A'S = DE,= h"A

I .
23
 _/

·----------- .precum ·~
BT = BF = h şi B'T =OF= hµ;
deci
AS= BT.
Figura, .A.'STB' este un trapez dreptunghi cu laturile ne-
-paralele ST şi .A.'B'. Punctul M este mijlocul laturii ST, iar
dreapta M N este paralelă, la bazele .A.'B şi B' T ale trapezu.lui ;
dreapta, MN intîlneşte latura .A'B' în mijlocul acesteia. Punc-
tul N este mijlocul segmentului .A.'B'.
Tot din_ trapezul .A.'STB', avem
2MN = .A.'S + B'T =DE+ OF= DO - EF =DO -.AB.
2. Din .A.' ducem paralele .A.' P Ia, ST. tn. triunghiul drep--
-tunghi .A.'PB' avem .A'B'2 = .A'P2 + PB' 2 , 'însă
.A'P =ST= h +a+ h = a +2h,
PB' = B'T - PT = B'T - .A'S = h (µ - 11.).
Deci .A.' B' 2 = 1(a ·+ 2h) 2 + h 2 (µ-A) 2 = a~ + 4ah + h 2 [4 +
+ (µ - A) 2]. 1 .

Aria .A.BB'.A' = aria, trapezului SPB'A' - (aria SA.A' +

+ aria, TBB'); .
2 aria, STB'A' = (B'T + .A'S) X ST= h (µ + A)"(a + 2h);
2 aria SA.A' = S.A. X SA' = h2 A;
2 aria TBB' = TB x TB' = 7,,2 µ.
Deci 2 aria .A.BB'.A' = h (µ + A) (a+ 2k) - (h2 A + h µ) =
2

, = k (A+ µ)(a+ k).

1.12. Se dd un triunghi .ABO şi un punct n,,obil D care de-
.scrie, il,in cercul O circumscris triunghiului, arcul BO pe. CMt
11,u se află vtrful .A. !

1. Să se arate că mijloacele laturilor AB, BD, DO şi OA

jormează un paralelogram P.
2. Să se găsească locul punctului comun diagonalelor acestui
paralelogram, oind D descrie arcul BO. .
3. Să se deducă din construcţia locului precedent, teorem~:
Drf)ptele care unesc mijloacele razelor O.A, OB, 00 ale cer- ·
-cului O circumscris triunghiului .A.BO, ou mijloacele A', B', O'
ale laturilor BO, ·o.A, .A.B, dnt concurente.

24

;
 •
. 4. Bă 86 - emprvme ari(J, paraltflogrMlJ/U,iui P tn f'u,noţie de.
raza a CfJrculluî O, de wnghiurile trtÎM,nghi'ului ..ABO şi de un.:.
R,·
ghiul <i> = ~ D.AO. · ., . .
5. Să 86 deducă maa:imul acestei arii ctnă D desm-ie arcul BO.
. . ŞQiuţie~ 1. însemnăm. prin. D',D'' mîjloacele·latul'ilor BD,
DO, p~ M m.jjlocul lui AD şi prin P mijlocul lui .A'M (fig. 7) ..

o '

o
Fig. 7

Laturile B' O' şi D' D" fiind paralele şi egale (ambele stnt
· BC .
para,lele şi egale cu ), rezultă,. că patrulaterul B'O'D'D'' este
2
-·un;:. pa;r~lelogram.. Oentrul acestui paralelogram este mijlocul
·diagonalei B'D'.
, 2. Patrulaterul .A' B' MD' este şi el paralelogram, căci are
laturile .A'B', MD'. paralele şi egale (ambeţe ·sînt pa::râlele şi
egale cu AB ). Centrul acestui ·nou paralelogram este mijlocul
. 2
diagorut,lei · B' D' sau al diagonalei .A' M. 1n definitiv, CeD:trul
· - p~elogramu.lui B'O'D'D" este punctul P, mijlocul lui A'M.
Punctul M este .proiecţia punctului -o - pe . dreapta AD,.
deci M aparţine cercu.lui· de diametru O.A. Notăm cu O', O",
O"' mijloacele razelor O.A, 6B,. 00 .. ·Oind punctul D descrie
 ~, l

....
. ,, ' ,

arcul BO;punctuJM descrie_ai:·cliLO'OB' al cercu.lui_ (i)" (cercul

·de diametru: .O.A), eiar. pilnotnl_ :f -,descrie o_motetiool -acesti1i arc . \
\
·în raport· ctt omotetia .A' ( i J. · · . .
Putem ară,ta acest lucru şi fă,ră a f~ce uz de figuri omotetice ..
1n adevăr, fie 4> mijlocul lui ..4.'O'. Avem:· 6lP =·o'~ =_!l ,
· S . 4

deci, punctul P se afiă pe cei•cul cu centrul şi raza : • :n~că· · <,)

a, ~' · ,., sînt mijloacele. laturilor .B'O', O'.A', .A'B',. atunci,

dacă D descrie arcul BO,. punctul P descrie arcul ~Py al cer- .
oului :de .c~ntru 6) şi r~ză !.
Cercul ( 6l, .!J- ) tre~e şi prin ·mijlocul lui O.A' ; însă· punctul ·
O este ortocentrul triunghiill.ui .A.' B' O', deci cercul precedent
are trei puncte confundate cu cercul lui Eulm· al triunghiului
.A'B'O', aşadar se confundă, cu acest cerc~ în rezumat, locul
punctului P este arcul ~Py din cercul lui- Euler al triunghiului
complementar .A'B'O'. . · . . . .
3. Din cele de mai sus se vede că dreapta.A'O' t1·ece priri
centrul cercului lui Euler_ al triunghiului ..4.' B' O'. Rezultă,,
din motive ·de simetrie, că şi dreptele B'O", O'O'" trec prin
punctul 6). •

4. Aria paralelogramului B' O' D' D" este; evident, ..!. . din .
\ 2

aria patrulaî'terului .A.BOD. Dar : aria .A.BOD = ~BO x .AD x.

/ ' 2 '
x sin u, unde u este· unghiul diagonalelor,, u = O + 6). ;._,

Dţntriunghiurile .ABO, .A.BD, avem BO = 2R sin .A,

.AD = 2R s'in (B +<a>)•. Deci:· ,

aria .A.BOD = 2B2 şi~ A sin (B + 6l) si.p. (.O + <->)

Aria L a p~ralelogramuiui ·B' O'D' D." este deci :
L = + 6l) sin (O+ fu).
R 2 sin A sin (B

5. Dacă înseimi~ : y =·sin ( B + ~) sin (C + <-> ), a-venî

1>e~tr:n derivata lui y in raport · cu 6l 7 1

y' = sin (B + 0 + 26l).

111

26
 ;. .-
i ~ .' '

·-,' 'J
~~u.aţi~1 : - ' •
y'·: _·· O·: a,clrn1t~ .o~ .. • .
r~~in,1;~ <-,1

k'x·180°-B_ 7 C· ·: , .(k. .;_ţ)?{.180°+.A

,,1 . ,_, w = .. 2
_san , · _. . · _ .· · .,
" • .. ·. . .. 2, . ' ·,'
. ţ •
.ic fiind· ~n ll:umăr întreg.· Deoarece w ~ A, rezultă:
\ ': {k ~ 1) X 180° +A-< 2.A., ' . (k -
• ,i / ' ' ' ,' - • -
.1) -X 180° ~ A -~-1ş·o0 •
• •• I • ':

Deci •k ·;._ 1 ~-1, k ~ 2. Aşadar avem. k - . 1 şi k = 2.

1

- -, 'PentţQ.-k := 1, av~m 00.. -~; 9-erivata a doua a b:ii y este':

.· . . . ' 2 .. . .. . .
-.- ·:y1 , ' .2 cos (.B + O +·2Ci>).; y';{ ! )=2:cos(.A.+B+O)=
·. . ' .: ' . :A
_: _· _. . · ~--~ -~ _O; deci -~ent:r;:n w := avem ~n maxim :
2
· · ~ ~xim d2 sin ~ sin ( ~ + ,! )'sin ( O + ! }
1

. , A
Pentru k
, I
= 2, avem w = 90° + -2 ;•

-:,,.·· V' (90°. + ~2 .) = '•2 cos. (.A.+ i3 + c+ 11so 0

} ·

'\ \ .
, = 2 cos 360° = 2 > o, '
I ,
· deci in acest caz y- ar avea un minim. Dar acest caz nu este
posibil, căci ar trebui ca : ·
_ .....,
. ''

90° +
.
~
·2
~ .A, deci a~ rezulta .A. >
.
180°.

. Aşadar, maximul ariei ~ are loc atunci cind /AD coincide

.cq :bisectoarea ·interioară a nnghiului -A. _ _
,_ ·• Această chestiune de maxim o- putem studia şi direct, fără
· . a folosi derivatele. tn adevăr, aria paralelogramului B' O'D'D"
!:
;fiind din_ aria patrulaterulriLA.~OD, este. de ajuns să cău­
. tăm ·maximul acestei ,arii~ .însă aria patrulateru.lui_ .A.BOD.
, se compune din aria triunghiului fix ABO · şi a_ triunghiu.lui
variabil DBO. Problema revine d·eci la căutarea maximului
- ~ atiei trfanghiu.lui DBO., Baza BO a acestui_triunghi fiind -~ă,
-~.ţa, _sa va fi ID.?,ximă atu.nţi cîn:d înălţimea corespunzătoare
_va, .. fi maximă. .4.ceasta. se întimplă .cind punctul -J) ajunge tn·
_piijloc~ arcu.lui BO, d_eci cînd .A._D _este bisectoarea ihtei'ioariL
a - unghiului .A~ . · . · _ , :
(, . .,,.

_27'

' -
 I

O b s e r v a ţ'i e.. Teorema de.la punctul 3 este adevărată pentru orice punct
O din planul unui triunghi sau dinafara planului triunghiului. E;a se poate enunţa
astfel: fie .ABC un triunghi, .A.', B', C' mijloacele laturilor BC, CA, A.B Iar
O un punct arbitrar tn planul triunghiului sau tn spaţiu. Se tnseamntl cu A.",
B", C", mijloacele segmentelor OA, OB, OC. Dreptele A'A", B'B", ·c1 C" stnt
concurente.
Presupunem tntll cazul tn care punctul O s-ar găsi tn planul triunghiului
ABC. Observăm că patrulaterul B'C' B"C" este un paralelogram căci laturile 1
B'C' şi B"C" stnt paralele şi egale. Dreptele B'B", C'C" au deci acelaşi mijloc,
punctul c.>. Considertnd apoi paralelogramul C'A'C"A", ~nchldem că şi seg-
mentul A'A." are ca mijloc tot punctul c.>. ln rezumat, dreptele A'A", B'B",
C'C" se taie tn acelaşi punct <i>, care este mijlocul fiecăreia dintre ele. Punctul
<a> este centrul unei conice care trece prin cele şase puncte A', A", B', B", C', C",
Dacă O este ortocentrul .triunghiului ABC, această conică este chiar· cercul lui
Euler al triunghiului ABC.
Dacă punctul O este tn spaţiu, se arată la fel că p~trulaterele B'C' B"C;',
1 C'A'C"A." stnt nişte paralelograme, deci dreptele A'A", B'B", C'C" au··acelaşi
mijloc <i>, adică stnt concurente. Punctul c.>, se dovedeşte, este centrul de greu-
tate al 'tetraedrului OABC. ln acest caz, teorema se enunţă şi astfel: lntr-un ,
tetraedru, dreptele care unesc mijloacele muchiilor opuse trec prin ,centrul de greu-
tate al tetraedrului.

1.13. JJ'ie ABO un triunghi eohilateral înscris în cercul de

rază ·R, fie M un punct 'Variabil pe arcul BO şi P punctul tn
care bisectoarea unghiului BMO taie latura BO. Din P se ăU<J
perpendioulp,re pe dreptele BM şi OM, care ·taie pe OM şi BM
respeotiv în R şi T. ·
l. Bă se demonstreze că triunghiul P BT este asemenea cu
triunghiul ABO.
2. Bă se arate cum variază raportul de asemănare al acestor
două triunghiuri cînd, M descrie arcul BO.
3. Bă se afle aria triung11,iului PBT în cazul în care raportul
de asemănare este mawim.
Soluţie . .1. Patrulaterul PBMT avînd ~ R = 90° este ins.-
oriptibil. · De aci deducem ~ P ·= 180° -:-- ~ M = 180° - 120°
= 60° şi, întrucît mai avem P R. = PT, triunghiul P RT esţe
isoscel şi cu un unghl de 60°, deci echilateral şi asemenea cu
ABO. . .
.2. Diametrul cercului PBMT este MP, iar al cer.oului
ABO este 2R, deci raportul de asemănare al triunghiurilor
- MP .•
. PRT şi .ABO- este .R •
2
• Ac.est raport este proporţional cu M P şi cind M ,descrie
arcul BO, lungimea MP creşte de la valoarea, zero la,' valoarea,
: ,.pe care o ia. cînd M ajunge în mijlocul arcului BO~ · apoi

·28
 'i. C' ,

- descreşte din nou valoarea- -zero ; ·valoar~ maximă a

pînă, la
~p~oţtu+~ _de ·ase~ănar,e. este. deci: egaiă ,cu : ··x ~~ . ·: ·..
. 3. tn acest caz, a,;ja, triunghiului P .RT ~ste egală Cll (: r
tr·1ungUJ.u - x . s vs ..R = ---
3 Vs R 1
1m. .ABO · a di·c~
1
..:i:.... • :t..:- x 1
·
.- u.w. aria
. . · - .. 'U
· 4 . M
·

1·

· 1.1•. li'ie .A.BO un triunghi dir,, planul P, ~n care înălţimea e

()E = d împarte latura Â:B = Z în raportul.~~ Acest triunghi n
·/~te P(Oieoţia triunghiului .A.BD dîn spaţiu,, fie OD = h.
1. Să se calculeze distanţele .AD şi BD.
2. Prin punctul J!' situat pe dreapta .AD şi la distanţa .A.J!' · . a
'16 duce un plan paralel cu P. Be cere distanţa dintre aceste două
. plane. _ . . -
Soluţie. 1. Din teorema celor trei perpendiculare, rezu.lţă .·
- că, DE este perpendiculară, pe .A.B şi DE2 = il,2 + h 2 • Avem·
AE m AE qz
-=-
EB n AE+EB
=--,
m+n

AE = _!!!i_, · EB = _!!!__ • ·
m+n m+n

Din triunghiurile dreptunghice DE.A şi DEB 1·ezultă :

.AD2 = DE,2 ·+ E.A. 2 , BD 2 = DE2 + EB 2,

.AD2 = iJ,2 + h2 + mll[ll

_, BD2 ..:__ iJ,2 + h2 + __ .
, nB[Z

' ~+~ ~+~

tn G
2. P4i,nul dus prin li' paralel P taie dreptele DB şi DO
şi H; distanţ.a că~tată, este OH. Avem
cu
AD_ .., CD d . OH · AF·x CD
AF = CH' ecl = AD '
OH = ah (m + n) •
V(m + n)1 (dl+ h 1 ) + m1 P,
,
1.15. li'ie cercurile O şi O', secante în .A şi B, de 'raze B şi B';
-prin .A fi B se duc două secante paralele O.A.O' şi DBD', fie o;
·.D fi ·O', D'. inter.secţiile lor ou cele două cercuri.• Bă ~se arate oă :
'l
1. Figura ODO' D' este wn- paral6logr(J/fft. :.

2-9
 / ..t.J •'si.\ ·-'

. . .2. OD· ·=· <J/1Y :--constant~ . .· .

, , 3. M.ijloouZ _-M al l1!,i OD şi mijlqcţd. ~' al lui O'D' .desm~f,u
· cerc'l!,ri con,ce_ntri.ce o_u O şi O' respectiv fcproantt cir._<;ular4 ·ou/prinsă
tntr.e. cercul O ş( cercul" (M) are aria egţ1,lă. cu · coroana. ci·rcularQ,
cuprinsă îiit?-e oerouZ O' şi cercul (M'.) şi este.egal~ cu ·aria cerculll,i,i .
de diametru AB. · ·. . . .
·. · Soltţţie. 1. Dreapta _00' a centrelor taie cercul O ih P şi N, ~
,cercul O' in N.' şi P', iar coarda AR-în Q. -Arcele, cuprinse într~
·coarde paralele, sînt egale :· · ' ~ ,
I
.arc O.PD_ = arc ANB, arc' 'AN' B'·= arc O'P'·D'.
. . \
Rezultă ~ AOD --i: OAB în = cerc.ul O, ca avînd acee,aşi ,
măsură; --i: AO'D' =
~ O'AB, în, cercul O'. Dar ·unghiurile
· O.AB şi BA.O' sînt suplimentare, rezultă, că, şi'lmghiurile DO.A.
· şi .A.O'D'. sînt suplim~nţare, · adică în. patrulaterul DOO'D';·
unghiurile din O şi O' sint suplimentare,· adică, D-0 este paraleli
... cu ·D' O' şi patrulaterul este un paralelogram. ·
·· 2. Patrulaterele DOAB şi BAO'D' sînt trapez~ isoscele,
- deci OD = AB = O'D'.
3. Avem evident OM= OQ = constant, deci. punctul M .
~escrie cercul cu, centrul in O şi raza OQ; la fel, O'M' = O'Q =
= constant, punctul M' descrie cercul cu centrul in O' şi raza.
O'Q .
.Avem
sau
.· ,' AB 2 ,'
1t R 2 - 7tOM 2 = 7t R' 2 - 7tO'M' 2 = 1t - •
4
I ..18. Se âau două cercuri O şi O' care se taie î-n, p°unctele A şi
·B. Se duce prin A o secantă arbitrară care tntîlneste cercul O
. în. P şi· ce1·oul O' în· P'. Pe mijlocul segmentului de dreapta P P' ·
se ridică o perp,endiciilară care taie coarda comună ·AB în I.·
Dreptele IP şi IP' mai taie cercurile date O ş·i O' în punctele Q şi Q'.
l. Să se demonstreze că IQ = IQ'. f

2. Să se deducă de aici că QQ' este p_aralelă cu P P'.

3. Dreapta QQ' mai taie cercitl O în R .şi cercul O' în R'.· Să.
se do'Vedească relaţiile :
PQ =AR~ AR'= P'Q', Q'R = .AP',_ QR' = .AP.
. 4. Să se dete1'mine ,locul centrul·ui cerc•u,lui oircumsc-ri8 ·tri~
y,1ngniulu1, BPP',. pînd secanta PP' .se _în'Vîrteşw Î'!" ·juru_Z pu~c-:
tului A. · . · · . . ,,.

·30
 .I.. '
. -__ ,· 5·. 84. se ·glJ,se~că Zqool 1n1,notu1tui ţ}Offl'Un ·. bisectoMilm inte-·• _
:.'1'1Xiar.e ale acelui'.a,f tri'ul~gki. · - ·: · .· . : _ · ·: .: _• · ·.: · ·, -
, ,._ · Soluţie. ;Not~: cu (J, _mijlocul. segmentului de <4'eaptă ·
P P', cuO centrul cercului circumsori~ tŢiuhghiu.lui" BPP', cu· ·
. O'· centrul,cercului :tnsţ:ris în acelaşi triµnghi, cu 'lf, M' mijloa-·'
· celt3 arcelor .A.B Qin ceţ~ri~ile O: şi ·o, 1·espectiv: (fig. 8). ·.
1. Punctul I, avind · ., · -
- aceeaşi pu,tere faţă· cn 1
· cercurile O şi O', rezultă . . ~
_IP X IQ = IP' x IQ'~
· DartriunghiuIIPP'
este. isoscel, căci dreapta
I (J, ii este şi mediană şi -
înălţime, deci IP= IP' ..
Relaţia ]_:)recedentă se
" , reduce la, !-Q = IQ'.
2 .. Rela ţîile
IP=IP', IQ 1Q' -
, · _ IP IP' .
ne
.
dau -JQ
- = -,
IQ'
deci
.
dreapta Q·Q' eşte para-·
delă_cu dreapta PP'.
·' . 3. Triunghiul IPP'
fiind isoscel şi QQ' fiind
paralelă, cu P P', ur-
mează că patrulaterul
PP' Q'Q este un trapez
isoscel, deci ·
'• I • PQ = E..'Q'. Fig. 8

· Pe de altă parte, patrulaterele inscriptibile .A.PRQ·, .A.P' R'Q',

_ avînd oiţe două laturi opuse paralele, stnt şi ele traifeze 1soscele, ·.
; 1 deai. PQ ~ .AR, P'Q' =·.AR!, de-unde şirul de egalităţi

PQ = .AR = .AR'= P'Q'.

Observăm apoi- că ~ P'4R' = ~ P'Pi; deci dreapta 'AR'·

este paralelă . cu PQ. .· ·
· . La fe) -~PAR= ~ PP'I, deci dreapta .A_R este .paralelă /
cu P'Q'. . _. .
Rezultă. că patrulaterele .ÂJ!QB,',- AP'Q' R sint pamlelo-
.. grame,
. '
deci (ţR' = AP,
'
·Q' R,-~~
.
A_fl! ~

.3L
 · 4. Să ,noţim arc· .A-MB.~ oe, ar9_ .A;i.CB = oe'. Cenfu.'ul
Q al cercului.circumscris triunghiuluiBPP' se afl~;Ia intersecţ:m. ·
perpendipular~or duse din O şi O' respectiv pe coardele B P · şi ·
BP'. Rezultă că ~
. -~-00.0' _180° - <}: PB,P't_
Dar'·<}: 'PBP'·- 180° - ~ APB :__ <ţ..AP' B . 180° ~ (ot+0t').
. .. 2
Deci
<}: 000' = (ot + ot') •
2 .

Cînd secanta,_ PP' se invirteşte în jurul punctului .A, arcele

oe şi a.' rămîn, evident, aceleaşi deci:
<}: O.Q O' = (ex + ex') = constant.
2

Locul geometric al punctu.lui n. este deci segmentul de cerc

treoînd prhl O şi O' şi capabil de unghiul Cot+ ot') • .,
' . 2
. Cercul întreg din care.face parte acest segment, trece ~t~l ·
prin punctul B, că.ci <f. OBO' = 180° - Cot + ot') •
2
5. Punctele M şi M' rămîn fi:x:e 1n timpul rotaţiei secantei
. PP'injurul lui.A,iar<}: MO'M' =<}: P.Q'P' = 180°- ~«+ex')=·
4 .
=constant.
Deci locul lui n' este segment-ql de cerc care trece prin
punctele M şi M' şi este capabil de unghiul 180° - (ex+«').
. 4
Cercul întreg din care face parte acest segm@t trece şi el
prin punctul B, căci <}: M BM' = <« + o:') •
' 4
1.17. lntr.:un exagon regulat .ABODEF se duc diagonalelti'
.A.O, A;E şi BF; fie M şi N punctele în care diagonala BF taie
respectiv ·diagonalele A O şi AE. .Oe relaţii există între segmentele
BM, MN, NFY . .
, Soluţie .. Triunghiul AM B este isoscel pentru că unghiurile
din A şi B sînt egale cu 30°, la fel pentru triunghiul .A.NF, deci
BM = MA ·•şi AN= NF.
: Dar triting]µul.- isosceL Â~N ieste· echilateral -pentru că,
unghiul din vîrful .A. are ca măsură jumătatea. arcului ODE,

32•.
 ....-:•

. :de_ci este -~1: CU-Q0° r i'ezµltit .Ali(_· MN = NÂ. Din ultimele

· ··: ega,~t,ţi deducem -· . . . · - · · · ,
BM· MN=NF,
~,;~dicit fiecar~. dintre.
aceste ·_trei se~eÎlt~ este egal CU· o treim~'
din-diagonala BF (vedeţi o aplicaţie -a acestei proprietăţi la
· ·~ pr,oblema II.16). .
· ·, I.i8. Se dă un ·segment <le ·areaptă_· -·.AB. Prin. extremităţile
?· · ..A ş,i
_B-ale ·acestui segment se âuo. perp·enăicularele ·Ax şi l)Y pe
dreapta .AB.. . · · · __ · ,. -
. . l,•. Prin .punctul I ft?,ijlooul segmentulU;i .A B se duce o dreapt4
oarecare, care taie areapta XX în P- şi dreapta B Y în -N.
'84 se arate _că triunghiuri,le .API şi BNI sînt egale.
1

2. Prin punotul I şe ă?,tct1:perpendiculara pe dreapta PN,

perp~năioulară care ..:taie ăreapt~ ··AX în ·pun(!t'Uil _· M -şi drea_pta .
BY in Q. . · .
:--- Bd_ se arate că triunghiul· MN P est'e isoscel./
· 3. 84 -se arate că MN = AM + BN. ·
_ .. · ~!- L fiind punctul de pe MN astfel ca
~ __ L_M = .AM şi LN . ·BN, .
· - ·a4 se-:-:arate că triunghiul.ALB este dreptunghi în L.
· -, 5-, Să JJe arate că oric_are ar fi punctul .M pe .AX,. dreapta~ MN .
- . . este .ţangentă la un cerc fi(J). · . ·. .
· . ·sQluţie. 1. T.riunghiurile IAP şi'IBN sînt egale pentru că
_eînt (lreptunghi_ce·respectiv fu .A: şi B, au· cite un unghi ascuţit
-·. eg;:1iJ; <f.. AIP ~ <ţ.: BJN ca opuse· la vîrf şi au cite o catetă
._. _· eg~lă, I.A = 1 ]J, prin const;rucţ'ie. •' . . - · .· .
. .. :·.· _: '-. ·'e;-a -a,ra,fă, la fel că,. triunghiurile I.AM şi I B@ sint egale.-
. • .·' : •f2. ~dţt:ng]µu.l .N.M P _est~ isoscel _cu vîrf,ul în M pentru că ·
·

· • ·. · .. ~I. est~ inălţill}e; prin ·tioilstru_cţie,· şi -me_diană,· deo·arece IP = . ·

.-. : -_ .~. --~_J;N: ~a "ipotenuze egale fir ttjunghiurile egale de· Ia punctul l. ·_:.
. :. ·< ·_-· -- ·>Se, ~r~ta·Ia felcă, triungbiul'·MN·Q-este is9scel cu 'virfnl ·. ··· ·
-~-:~-~-_ . ·jrt'·!f!.-~-:· :~ ·. ·. 7 _· • ; · • .• ..... • .- • •. _ ._ -: · - ' • · • __ •• , ·:.' _ ~~- '. / : _, •. __ _

:,L·,....·-~./- ._3. Trm~ghm1_.NllţP fillld:I~Qscel,MN·=.M..f:,=-#~+ ·,.. , .. ~ ..:

,:~-~~:. ::·.:~.:âR';' .dar ~AP. B.N ·ca-:.:ta,turi ~gale în.
~ga;le- .:~--- .. _· ~ trţunghitirile
'..·.):· . .::4cda ·punctul J·,::decf.MN ;;=:,MA_'+ BN.. : ·-: .. ·. ·: _.._:> ·. _---~- .. -·.
: ·~~--- _~:·-- · :::·4. T.riunghiurile'.lfMJ'_· şi·.J?M.A · fiind. ·isoscele .în_ M,- au_ ... · . .:. -·· ·._ -i
-~; :::·::~t.,a;~ale NP·:şVL.ţ-,p~r~lele.; la fel;·.triunglµll1'ile: MNQ şi _LNB:·. J, · ~-'.-:·

<?'·~- Jiind.-iii~cele._in_)\T;'aµ °Qa~ele-=~-'l ~j .tB-p~l(µe. , :· -·. . . : . . . ''

_;;.: ... ·.:.-: _.- U:r~eaz~ _ c9tunghţul form~t de.-na:zele LA_-·şi.i;B_este·~e~l_· ·: ._,- '. :,_ ....
~ <. / :_. ~lfttnghţ~I ţ.Qr~at ~e b~ zele !f:E:-.ii. .Mrj ;Jnsă,, ·prin·. cons~tfoţia. el~ . .. '. _·· ,.\ . ;-
·.~;=.:_ •· ~, -J~pJ.Uic~.I ~t.:~P-şi ·MQ ,sînt p~endi~u,lar~, cţeci: ~ A:{,~.- 90°~'._.,__. . : ·. ·: ·..;. ~-

{}f:)-riHf~: :·--:- .·, _: :_).>,;.::<<.: .-; _ ·. "· ·_--·. >:•;:i)_;-\;•i~\.:

-•~•=.-;/~.•.:, •.•.• , _••,,,11 • ~. -'• , •• I ••._. • •'••• • _•
- .:.•.. :-: .~ ·:·
"-•~--•, .., '" .,,,. o
~: .,
'\
,

~ :,:·: :.: - .
...
-.. . ... ··:., ... . . ' --. -·

;_ ••.- :...•- ... ,

 -.- . ~ ', ■ •• - • -~ - .... 4

-.,.._ ✓.- ' • 1- ~ •

·•, • ,- ,,,. - ,:ii.,

. - 5.. Tri~ghiul-··A.L~ .~ci° ~~eP.~~hic-ili· Li yhful. i·.~~.\--·

~seşte :pe ·cerc~· r de- diametm·~:~:B şi cu' centrul în 1,- .deci"-· -: .- :
. ·•-:
I.A = IL / 1:B.• ~riunghiurile I~M şi I;LM'~irit egale peD;tr:a.. _--: _.
.... Qă-âiClaturUe_.xesp~ctiv.egale, <.. ·.. :.- -;. -· · •· ._ .·:. ·. .- · :.
-· \. . ' ' ~ , . - .. - ·_ , :~- ~

. , i.A. = ,If, -.A.M = ~M~;: :.BI1 = MI;.

rezultă-~ şi unghiurile corespunzătoai:e sînt egale, în partic:ular
-~ I.AM =. -~ 11'M. Dar, prin ._ c()~strucţia de .Ja; punetnl t; . ~ . : 1
:•

.·_~I.AM =~90°, deci ~ ILM.=~_0° 1 · adi<ă dreapt~ JJfN-~ este.•~- ....~

perpenclieplar~ ridicată. îri fi .pe· raza IL a ,' ce;rţului <ţec;Î--· _· _ :' · · : :r,
_dreapta MN este .tang~ntă în pli:rict~).'L_-_la cercul:_r. :. · · . ·_::.-_,._. · "-
"' : '-~ .
-.
I.19~ -8e-tns_crie-·.Î,,~tir-~1i cm·c··(o.) u,i· triunghÎ ..A.BO. , ~ . ··--. _'.
- 1. Bă se_ iletermîne pe :arcul- l!_fl;: ca1~~ '11/U _conţine. pe A, . ~-- : ·
. punct . .A' . astfel Î11i~t, luînil intersecţiile.~ Ab şi A/ ale. ·tonJţJ.B'!J,tef( . . .
· . tn. 4-' _za· :cercul '(O). .cu laturile .A.B şi' A.O respectiv, .. f(!:~wng"fl!f,ul: · . . • ~ ·
.AA;,A0.·să fie isos~e1 ou vîrfitl în -..A". • - .· . _ . _ . .1. •. •
. ,2. Se. oonsider4, · analog punctele· B' şi· _G' ·şi_ triunghi'Jirile ·, ··_. --·
isoscele BB0 B0 , 000 0,, ,- obţinute p1·in permutarea circulară_ a:·
-literelor .A, B, O; să -s.e :,calculeze unghiurile. tri1.ţ,1ighiul11,i_ A~:,J'.G_'::' ·
tp, funr;ţie de ungµ,iur.ile .A, JJ, O 'ale triunghi'l;l,lui-.ABO> · _:- ~- · 1

' t .•
· 9'J Să se · calculeţe de ase'J!i,enea unghiurile triunghiului, ...
.A" 'JJ'~ (J" format de int.ersec.ţiile · dreptel9r :A..bAa, B 0 Ba--, -<Yo,Oi,-: - . ' .:--.
·. 4. Punctele B.Şi (J fiind fi~ef şi .A· mobil pe· cercul fiw .{O),'; $ii;." · •·,:·
- se găsească locul' punctului .A".· · . ,·.. , .
. - Solµţie-. 1.•< Triunghiul ~iA.A0 fiirid iso~cel irj. A, bis~Qtoare!li .·
-- 1

--m;,.ghJului  este pewendiculară P~- ~ tura opmă 4-~c ,. cair.e ·prîtţ \ .

ipot.eză-.' e·st~ tânge~tă ·1a cerc';.fi~ A' punctul ei .de tangenţă).~:- - _· ~
taza_ PA' fiino. perpeµdiculară pe ·tangenta .A.,/4~ ,."' e~te 'paralel~-· : · _,
..ou bţsectoare~ unghiţilui .A. .. Urm~ză că' ~~ctul căut~t A' ~st~-~/ . ·; ,I,,
. ·. ·p1,J.p.ctul în care·raz:âi O.A.'., dusit·paral~l--cu.bisectoare~ :u1ţghiul1.iţA/:•. : _ . ·
'.: ·.--- _.hie· arcul BQ., ,' ' '. ._,· ·. .:.__ . ' .. ,.·· ._ -~--~->, 1
-'..·\:

·· ,' 2~ Fie D, )J], F pµnctele· tn .·~e bisectoarele~interic.ar.e al~\·.,._;

· , i:ţnghiu.rilor ~:, B, O tai~ din no.li cercul, ·fie 1 punctul de in~r:2~,,;·_ . ·::
.·.:.secţi~ .al 'bisectoarelor..Triun'.ghiurile. OB'O.~, 00.'A.', OA'JJ~ .sh\(ţ~~ -__; :_··-·. ·
·:. ·, .. \.:isosQele pentru că· 04,. ·== OB'. ·. O.O' ca -raze,_. deci., · · ,' -<<(_·: ..-:-·_; ;., ~
:::·.:..:: ·· .. :.:· -~ - ' .•. ,:_ _.·.!'. , , . · .. ·· · : . :·,-;--->·' ·.···",,,,\·t{~''-~:,·-,,'
~-1 =-:~ VB O =-~;2 = ~ 00,B:,· , ·._. · ,~r··-· . :: :
. . . ~.. • _. . I ·, · -<.;: / •::. ·'·
.. : . · .,':. I • '. . · , . : ' • ,
~3 = -~-.00 ..A. --~ 4 = ~OA<r, -~- :_ .: _. _· :-- ~, .. :;,.· ·
-~ 5- > ~O..ii.B~ -~ \f-~-
~ ~'OB;~~---~~-: ·. ·.· ··;_.:-:"" -i·-_._-.·;.:_~_/·
.1.· - •.•

..
,1 ••• ••

.., . . . _· _ .•.:_•'
1· ...

. : - - . ·-·• ~ •. . ·.
• J ~· .. . . . I •
-.. ,'-.
 ... ,/
""t_· -

. \

·:ung~ul··format 4e· raz~e:<;>il' şi (J.0', paralel~ 9u· bisectoarele,

deci · - . · _ · · - ., •.. ,
" . : :. .•..-.:.,-..-.:.· ~
,-...,-..
- 4:'B'OO'':_ ~ BIO·= BC + EF_= BC + EA·+ AF=
. . . ~ . . ·2 ·~ 2 .

= .!_ ( 2 · ..x,, .A·+ 2 4'. .!!_ + 2

2 . "'j-. 2
A,'
"'j-.
_E_ )
2
= 2A +B
2
+
.
C = ~ + 180°
2-. '
:...
-

~ B'OO' = ~ +. 90°:
' . . 2
. -
: · În triunghiul isoscel B'OO'. avem
·;;..1
~ 1 +. ~ 2 + ~ B!OO' = 180° şi
/
4: 1, = ~2,
;·-- - ,deci
~ 1 ·= ; 2 = 45° - ~.
·4

Prin permutări .circulare avem in definitiv

·-~ 1 = ~ 2 ~ 45° ""'.'""

. ' .
~4 ., ·4: ~, = 4'. 4+ ~- 5 = 90°- B + C,
4

-~ _"3 ·= ~ 4 = 45° _ }!_ ;- 4: B' = ~1 + ~· 6 = 90° -:-- C +4 A ,

. . · 4

~
.
5 =~~-6 = 45°- .E..; ~ 0'= ~ 2
. ' .. 4 ·
+ -~3-= 90°-~'
4 ,

sau
.A I = 450 + ~• 7 B'·= 45° + .!!.., O'=
. 45° +. ~4 ·
- 4 4

Deducem~ 1 +~.A'=-~ 3 +~ B'= ~ 5 +~ O' =90°.

· Aceste relaţii pot fi stabilite direct. Să ducem,. de exemplu,
-· ~a~etrul B'B1, avem . . _- .
' ' ~ ,-.. ,--.... .
~ .A' + ~-l = B'~' + C':,31 = 180° = 900,
· 2 .. 2 · ·

pentrµ. că, arcul B' Bu fiind egal.cu un·semicerc,_corespu.nde la un

unghi Ia centru egal 180°. · · cu
35.
 3. _tn patrulaterul B'OO'A", laturile OB' -şi 00' .fiind 1)01!--
pendfou.lare pe· laturile B' A" şi O' A", .urmează că, unghiurile
·opuse -~- ţ" şi ~ B.'00' sîn.t. suplimentare, adică

~A'~·=
.
180°-~ B'OO'- = 180° - (~
2
+ ~-0°) = 90°-~2 •.
Prin permutări circulare avem

A'/·- 90°-~
2 '
. B" = 90° . . :._ .!!... , O"= 90°-·_E, •
2 . 2

4. Oind vîrful .A descrie arcul BAO, unghiul .A ră,mine,

constant, deci şi unghiul .A" = 90°- !
rămîne constan~_, _iar
laturile .A."B' şi .A."O' ale unghiului rămîn tangente la cerc~
deci punctul .A'' descrie un arc de cerc situat pe un cerc concen-.
trie cu cercul dat (0).
1.20. SIJ se afle aria unui' trapez căruia i se cunosc .lungimi1~ 1
•

tuturor laturilor. . .
.Aplicaţie: a = 27,2 m; b = 18, 75 m; c = 9,3 m; d ~ 10,s m.
Soluţie. Fie ABOD trapezul căutat, AB = a = baza
mare. OD = b = baz~ mică, AD= c, BO = d. Paralela DH
la BO taie baza mare AB în E, patrulaterul DEBO este un.
paralelogram, deci E B = DO = b, .A.E = AB- EB = a.;_ b.
ln triunghiul ADE cunoaştem lungimile laturilor
ot =.A.E = a-b, ~ = AD = c, y = DE = OB = ă,
aria· S a triunghiului este deci dată de formula
82 = p (p-ot) (p-~) (p-y)'
unde
~+ ~+y a-b+c+d
.
p = ---"--------
2
= - -2- - '
deci
1682 = (a-b+o+ ă) ( -a+b+o+d) (a-b-o+d) (a-b+o.:..i.z).
Pe de altă part~, dacă notălll cu h înălţimea DD' a triun-
ghiului ADE, suprafaţa B. a triunghiului este
S = AE.· x.DD' = (a - b)h, 1682 = 4 (a:._.b)2h2
2 2

36
 .. -~

- ..... -•
,
. .. ...
-Şl\ egallnd. o.ele dbuă expr~sii ale lt:ti.1682, 'deducem valoarea ...
. lui h, ~r~ este şi·inălţ;imea trapezului nostru, iar aria .A. a tra~
p~zu.lui este· dată, de f~rmula A = (a + b) h în care inlocu:im h, cu
. . 2 .
vâioarea gă,sită.
- A.={(a+b)/4 (a-b)} Y(a-b+c+d) (-a+b+c+d) (a-b-c+d) (a-b+c-d)

a
. Aceasta este aria A trapezului in funcţie de laturile sale a,
b, c, ll. · · . .
O altă metodă ·pentru determinarea lui h este următoarea :
ducem perpendicularele 00' şi .DD' == h. Din triunghiurile· ·
dreptunghice AD'D şi· BO'.O scoatem ·:
AD' 2 = .A1)2 ~D'D 2,' O' B 2 = B02 -0'02,
A.V' = Vc2-h2, . O' B = ya,2_1,,2•

. Însă a= .AB =AD'+ D'O'+.O'B, iar D~O' =DO= b,

.u.~ează, ·
a= y02_7,,2 + b + ya,2_ 1,,2,
adiciii necunoscuta h este rădăcină a ecuaţiei iraţionale
Yo2_7,,2 + Va,2 __ 7,,2_=a-b,
care prin două ridicări succ~sive la pătrat de~e
02 + iJ,2 _ + 2 V(c2-h,2) (d,2-h,2) = (a-b)2,
21,,2
4(02_7,,2) (d2-h,2) = [(a.....:.bi -,02-d,'J, + 2h,2]2. ,. ,

.,.. Dezvoltă,m parantezele, reducem în ambele părţi termenii

4n,4-_4(o2 + iJ,2)h,,._ , . -· 1
şţ maţ_ răm~e · •. · ~
4:Q2a2 =·ca_ b)~ + (o2 + a,2):a + 4h,2 (a_ b)2~ 2 (a-:b)2 (o~+ a2),·
·[~h(a-b)] 2 =(a-b+o+ă)'(..;..tt+b+c+a)(a-b~c+d) (a--b+c-d)

şi a,!11 regăsit valoarea. lui h, determinată. prin prima' metQdă•.

37
 '>· .'.\. ·.--, I·-,.·:·..

în .caz~l parti~ular" al .. aplicaţiei -numerice, a Y.€.m

-. ~~b + C + d, == ia·,55-m: a+ .. b
1

. 45,95 m;
~ -a+b +o+ d, = 11,65 m~ ·a-=- b = 8,45.rµ,",
<i-b ~o+: a-:- 9,95 m, 4(a-b) = 33,80 m,
a~Q +o- iJ, . 6,95 m, .
45
. .A. = 3~~: V28,55 X ll,65 X 9,95 X &,95 .
·. . 1 . . .
lg .A= lg 45,95-lg33,Ş ~-
2 {lg 28,55 + lg 11,65 + lg, 9,95 .+
.·+ lg 6,95)-:- i,662 29 ~1,528 92 + ~ .(1',455 61 + i,?66 33 ·+
+ 0,997 82 + 0,841 98 ). ,
lg A = 2,134 24, A = 206,181 O.m 2 •

l'.21. Print1·-un punct M situat pe latura .AB a unui pătrat.

dat .ABOI), să se ăuoă o ăreaptă MN astfel_ ca aria trapezului·
.AMND să.fie egală ~u o pătrime ăin aria pătratului.
-' .. . t
- SoIu.1e
t•
. .AJ.'Uli ~pezu1m• est e (AM + DN) X AD , iar
. - . . x· •.
a,r1~. pi:11-~:
2
tratului, 4.D 2 ; prin ipoteză
AD AD9 AD DC .·
(A.M + DN) X -,2
- • _
= -4 , deci- AM+ DN, = -- = -2 .
2 .

Egalit~tţa g~sit~ spU:ne că, dacă însemnăm prin E mijlocul

laturii DO, deci

.
DE·= DC,
2
ave~ AM
'
+DN:·=lJI!Js~u
. . .

A_M +DN.= DN-+ .NE; _deci A~ = NE;

dacă insemnă,m cu P punctul de intersecţie al dreptelor MN
şi AE, triunghiurile AMP şi "EPN sînt asemenea penti:u că au
unghinriţe egale, rapo1·tul de asemănare fiind egal cu.:~ . 1,-
deci triunghiurile sînt ·egale ·şi în particular AP = PE, aci.ici
P. es~_e. mijlocul lui .AE, de unde rezultă, următoarea construcţie_
geometrică: pun~tul M fiind dat, se uneşte Mc.u P şi dreapta
!Lf P întnneşte latma DO în punctul _căuţat N .

. 38

/
 ~, .·._i._:, . '::,_ -:~ -
... ·•.••.~••
_;_ '.'. ,, )i.: '•••I~ ,.~::-~~~•••.~:~:-•=,.<,. . . . .
.. , - :' -1~ ,-r· ....::-· ) :-- •
,i
;,.•I:": . ..._ I - ~. _., ·.--~ ·:.,·~:· l,. ,.. _.,,,_. ..... :i~-
• - ; ' ,· ~· •_ \_ I-. f .' ·<..,

\ . _·_ .·._ ·• .. "; •-=-~ .. - . ·_·. .. ,.: ~--·.:_:. "\ ,· . . - •.

.\ · ·- :Pr()tileµtji,•·pQate fi generall~4-; •d_tttdu.~e· _pµµctul .M·1>e latura AB,· _ş~ · '•-
. determf:n~. -p~ Iafnţâ _opusă -DC p_un~tul N asţfel · ca: ~ trapezului AMDN ..' .
- . -. ·.... -:- m . . - ."," , -.. -·. ·. •.,;_ -,, ·:, . ;·· ·: -... ·.-4:· _-·

. să fie egală :_cu -. -din ,suprafaţa pătratului-. Pentru· aceaşta, determinăm_· pe

- ·. :-. ' .. -2~ . . -,:: - . .
-: _ . , . .-, . _. · · . · JJE . m O - ,· - _.. • • • - .-_ •

" latura· Dc·punctul B astfel ca·-= - , unim punctul A cu E, fle P mij-

.. . . :- · . · _ DC n , · _ . .
· ··:locul.lui Als-;: , dreapta M P taie latur.a _DC: tn punctul căutat N. lntr-adevA~, . .
·_•_.": _P.aria.trJipe~uiui AMDN este egalăcu·i(.AM+1JN)x-·A~ = (DN+NE)x~~D =· :, .. · ..
t -~----· /· ,_,1- - .,_. - __ •· .-- • . . .• 2·:_ ..,- - ··-_2 ... ,.
· AD . . A:D · AD m · . . · -· .
_~-~EX
2 . _= m :~ _x
- - 2 = .2mn --ţDI\Jlditji
. -:-
raport~ dintre ari.a trape~ui
·-··
•. -. .ş1 arfa p~~tului · .es~e. egal cu· ~-, ·ceea ce trebuia .«!.emo~strat.
2
~• ;.•

.
I

, -

..
.·, , J.22. 'Se ._dd,JJJ~iunghiJJ,l -echilateral .ABO, de latură a; 86 i~;
.
· fţJspecti'l>pe latu/rik EO; O.A, Al;?; punctele A 1 ·, B1 -, 01 aBtfel,.tn<;ît-·.

'·
:' ··, ·_:. jJ:At' . (}Bi . .A01, ~-.!!.·. P.riri ir,,tersecţi~le dreptelor_ .A.A:1' BB1 ~
•-•. • 1 ' . . . . 3 I . I .

._. -< -OQi ·. se

fprmeaz/J, triunghiul .A. 2B 2 0 2 •
· . .· : 1. Să se. demonstreze ~eldţiile . -. . ·- _
, ... - ~- OBB~+-~!J001 =~0°, ~ BAiJ=;: <;:.. 0.!3 2.A= ~ :A02B=120°.·. -
·: _· · . - fÎ să sd -demonstreze că triunghiul :A.2'B2 0 2 este ecnilatBTal. ·.. ; ..
· . 2. Bă se cawuleze lungimile segmentelor .A.A1 = BB1 :·= 001 ~ • ·.
· · _~ 3-: Să se arate.. că· . 1
_ - . 1 · • ·

BOa ='0.A,a ~ .A.~2 ... -.A2B2-: J3afJ2 -_ ,02.A.2·,

·_ ..~-.:..·:•:. ~·\ ... -~ ..... ,· ,:·· . : . ·. ',, . ~ . - ·. . ·~: .... · .-.~.
.
._ ·,1_:. .- .
.. ...

.· :· .. - ·.··. _· ,· '0 A' i B\ 0 . 1

., B2Cs
' ~- . . . · " 2 1 = .a.2
·B'
1
•
= 2 I = ·A„B2
3 •= •-3- = -
.-=---
.·csA"! ,
,• 3•- •
.
~:,", • • •, ,. •• ' ' • • I • •, • ' •

li
. '· , - • ~ • • •- • - -
·. ... •: :• ••~~t.... •- ,

.:.,_: , ~- ' ·. 4.\Să s~; cawuleze. _aria triung'/iiuZ:Ui 4- 2B 20 2-; · • .,, .... ,. •',-·. '
--

>·~: . .·. _< · -Şoluţi~ ..- i-. T.riu.righiutile)10B1. .şi O.A.01 sint ega,le pentrii _că- . /~.

, · •.:-,.a,u_:~.1i~iulghi ~gal cuprins intre laturi ~le:

✓ • : _.-
'.:.-
_,
. :· ·. ;• '··\ ..
a· . : •
.\ .... • •• - • • . - • - • -. _. • • .t,) •
'

~ · ~: -~. _-·~· <J..= ~ 4-_= 60°,;_ ,'·~(! .-. -o.A·~ a, f!B1, :: A(!~=
. . . . . 3 ;. . -~ , ('

:-:-· ~- :'xie~tî-_:~,i:GBB1 . . 4._-AâG1; deci'. : i .' • :\. • •• - :·I ,;,.,

,,, ... _· ,· ·: :·::~_..,._-_ - . ·_. ,... .:-.,'··.c·•. :-.·-- ... ··;-_·•·· '.~:': __ '.; ·.··: ·:--· ._' ...... o=:··.;.-. __ ' .... _·.·_~,';,
:-'=. ,,·.;,. _, -~·.OBB.i:+--~ BOO,i' ' .. ~.:~001 +~B.001 ~-~AO~ = 60,_:;" · .. .·- · :_,_
,;,. _:, ·.;: .::t~·Ytn,~li ~1 :BA,'¼iem ,- \ ~ -_-_ > , /:<.• ''. '? .:, :_- : _'· f)
"•:... -
, 1'. ,J3'
-'. .
4-2q · _.180~-:-~
. .
<ţ.-OBB1 ~ 1 B_<!_G1 ~
'. - - . . . . . .
.. ·
. .
i~80°,~~~-:-;~g ·._
,, . . ..... _-.'. -
. : '·,. -
;i
:
- ..
.
· ·_ . 'şi;, 1)rin permutări circulare,. · <ţ.OBaA- _· ·.-:ct,AO;B: = -120°. -~
. ·. - . -~-.. . '.-. . ,I.

T • •.
- • j ·-.
. ... , ~ ' .
•::- .
.. -. • t ' ~ . ,.. • ..·' ~ ~·
-., f
. \
-- . '.
.
,.I - · ' ·'.
.. --~- ~- ,.- ';
- . ·.... .::.~. -. ,

_· . ;;~_ _- ... '' ··- .- / .-

 : ',,_

, · ~-: TJ;iunghiul~-:4-2 B2 0 2 ~ste echila_t~ral pentru că arEfringhi~le

egale eu 6.0°, fiecare unghi fiind suplimentar ll.D.UÎ unghi de_ 120°,
de· exemplu unghiul ·din vîrful A2 . este .suplimentul" u.nghiuluî
BA. 2 0 .:_ 120°.. . . . , . · . . · · · .,
2. Din triunghiurile egale AA1B, BB1 0, 001A deduce~ . ·
.AA1 = BJ31·..:.... aq1• Fie .A.' proiecţia vîrfului .A: pe lat-µra BO-; ·
dreapta .A.A' este înălţime şi ~ediană, în triunghiul.echilateral
·.Â.BO de latură a, deci A'A. = a·V3 ; ·
.. . . . 2

A 1.·1 ·._ BA'~BA 1 . ~ .:.._ ~ ' !!.._, iar din triunghiul drep:t- -.
-- 2 S 6

unghi :A1.A._'..4. scoatem .

.Â..Â.2=.AA'2+A.A'2·
1
.. sas+~. 7a"·.
1 · · · 4 ·sa o
. . . .. v, .
AA1 = BB1 -= 001 = a-•.
3

· 3. Prin• B1 ducem. paralela B 1DE-la BO, care taie· pe A.A1 .

. .tn D. şi p_e AB ţn E; triung:ţliurile AEB1 şi .A.BO sînt ase:rpenea
rezultă · ·· · · ·
r
EB1 = A!J1 = 2a X _!_ = ~, _ .~BC _ 2a · ..
EB1 - --
BC AC 3 a S s s
_ · Dreptele concurente .A.B, A.Au A O determină pe paralelele
şi BA1 0, segi:nente propqrţioriale, adică
· ·BDB1 · ..'. ·. ·.·
. DB~ -: A1C··· 2 . . 'd ~ DB. . 2EB1. 4a · . ' ,: ......

.... :
' EB
1
·=. ·Bc; = . -s ' eci 1 =-·-3- ·. -9 ·
. ' ..
·· ·
·-

·y,. - .·
', :. · : Triu.ngJli:Urile.·. BO~Ai şi D(!2B 1 sîp.t a~~~~:; ·:rei~it~--: .'_'·...
,, • . . . ,t
a
-~ .... ·:
BC9 .· . BA 1 S_. . S :
- - = --. = - = .,.-_, ••• : • ~ • ■ .- • ~ • : - •

.C B . .DB
1 1 1
. 4a . 4 '':·- .....
9 .

,• -..-~ .
•.i,.•
. .._
<,. _.~~/t:c.B1 =ii!~; ~a~ /~B, . v\; ·. ,;_::'.'\::--> ,: .,
./'., ·:: ··_··_PrÎ!1 p~~iit~f~• Ba.= aA. ;... ~B•-LA, · ' ... - .· ... ~

·,o - --
,.- _..-. :.· :.,; : . ':. '.
 c-~ - .. - , ~J•---

~<
- - _.:.~--- :-,•;o-~ - - .·- -
- .·; . ;, . \ ·::i

J ·•· ...- i/ ·.
...
i :~j ·. :~.; . _~;~.
.... "~ ,: ;. .

: ifrl~ţiiilrilâ
./unghii;irile ~i)iatşi .A~Â1J.'s~li a~~nea .peh~ '~ît lţ.
ega,le ; r~zri:ltit · · . '. . : · _ · . · :: . : •-_,..
ll .
-I.
. ,
•

. ,: ../
:··
BC8
--.
,C A1
= -2.-,
]A) .. C,A,
. - ~-·· '.:AB·· · BAi- ~-:--;;-·'"
·s
. . a
aru_· că · 02.Â.1 . = ABs ,.
':
02A1 . =. -V_,.,
I•
_·(

3 7 ·'.S
'·. ·. t' :·

,._ ~ _.,- iar. prin ;permutări cir~ulare, ·A B 2 1 .= fB: 2

; _BiJ{ ·· -0 : 2
•

4ri1 -găsit
·• !,c·•
'·.
__ SBBf_ • .Â. B BC9 BB
B 02 7 Şl 2 ·1 :;= -3- = --:;;--1 '
. ltă
.r~zu ... O2 A._2 = BB1 - BO2-,-
- .A ~ B1=
. "BB1 - _
SBIJi ·
-- -
BBi
=--;='
' - SBB1
·
7 7

.
.·o. 2.a.1 = .a.2 B1 =
A · - A ·B
-2
o1 = A2 B2
-.-
B2C2 . Ca A~
=- - = --- = S y-7 • Q

· ·. · - 3 .3 3
•· .• ' t .J_ - -

. 4. Aria trîunghiului A 2 B 2 0 2 este egală cu aria unui triunghi

echilateral în care_ la_tura _este ~gală cu J = V;, deci

A1 = l 2 .---4
Vs = a 2 ·.--~-
Vs
28

Dacă însemnăm ou A = ~2 Vs
4
aria triunghiu.lui dat ABC,
' ....

:- . dedu,cem· A: = : , adică .Â.1 este egală cu a şaptea rart~ .din A.

O b s e r v a ţi i . 1. Operaţia prin care am obţinut triu:nghiul T1• adică

AiB2 C2 , din ţriunghiµl T, adică .ABC, poate fi repetată ~supra t;rlunghiului
: T 1 şi obţinem triunghiul T 2 , fle
A 2 aria lui, şi ~şa mai departe, din aproape tn
 ,, q·~· -

_4 • • ~ ",
.. ~ .. '
• "\.,

; . ·:::-: ~f. ~·· ·'

. -~~~9Îip~,· o~ţin~m ~i~~g~~ ;~;·fi~· ·An ~ria·:1~1~ ~~~::aţiţl~ acQf~~-,ţ~µng~urj:

. succesive.. ~yem relaţille· ·. · · · · ·· ·· ·
· . A . .
.A1 =-·, A2
· 7 .
=.--.A'7•-,
1
... , . ·· .. An-1
A,.=-.-,·
7 ...
. . ·. A
deci An ,:::s . - şi An ➔ O ctnd it ➔'
.' oo;
7n
. . :, Triunghiurile T, ~ T1 ', T2 , ••• , 1'n ·au acelaşi centru de greut~te, petţtrlf ~&' ·., ·
-~-
' - ./
vtrfurilc fiecăruia tmpart-tn acelaşi raport laturile triunghiulut precedent, ·urmeaz~ '.
că triunghiul· Tn tinde cltre cenţrul de greutate aL'triunghiului iniţial ABC; .. ·
· 2. Suma ariil~r iriunghiurţlor T, T1 , T 9 , . . . 1 Tn ·este. · · ,, .....
- A .. A . . A · ( 1 1 . .. .' ·. 'i ). -: - · · .:- .. ' .
A.+-+-+
2
.... ~+-=A (!+-+-+•
7 2
.. ~+-
·· 7 · ·• 7" · ·7 7 . • •· · 7"
=·: . ._-.~, -·· __
·. · · · • , :-: · ·
.. . . ,, -.- .. :. . . . . .- . - ~ - --:-_ ·_- .· ., -
;:, .· .-
.. ·: : . , 1 - 1 7 1 .
7
n+l - --,n
=A---=A--·-
6
2- -1
7

şi~..dnd n ,➔ oo, această sumă tinde către ?A .

. '6
3. -Problema poate fi generalizată lutnd în locul triunghiului echilateral
ABC, un tri ~nghi · ABC oarecare şi, tn locul raportului
A B ~B C CA 1
--
1
=--
1
=--
1
=-,
A1C

un raport A oarecare; putem schimba chiar raportul A elnd trecem de la un

B1A C1 B 2
·•
triunghi la triunghiul următor, adică definim triunghiul T 1 cu ajutorul triunghiui
lui T şi raportului )., apoi triunghiul T 9 cu ajutorul triunghiului T1 şi raportului
· X1 etc. ...
1.23. Se dă .wn triimghi .A.BO şi pe latura BO ·se con1iîderlt-
P'lfnctele D ş·i_ E astfel ca ·, ·
<t, DAB .== <t. .AOB şi. <J. EAO = <t. ABC.
1. Să se calc,uleze ~ D .AE.
2. Să se a rate că· .AD= .AE. 1

~-- Să se deny,onstreze relaţ_iile

AB 2 = BO x BD; :A.0 2 = BO x OE; .AD2 .= BDxEC.· ·.
4:~ Să se
arate cum se poate const1· u-i triunghiul .ABO ctnd · 1

· se cunosc tatu'.rile .AB şi A O şi seg-mentele AD = .AE..

_42
 ·•. -.. ', -/. . - . -.
, ·. ·y · SQluţie~ L în ·vîrful ;A ~~au •fo1;inat. trei_unghiuri· pe'.care, le---
·_·lnsemnă,m, · ·, · --~ ~

A.1 · = ~ B.AD, A 2 = -~ DAE1 A 3- =;:. ~.JJJAO; .

_fîe-: JJ şf E călelaite-două unghiuri tri° _tliunghiul DAE.
Din ;const.:r-ucţie rezultă · . -_ · ,. .
.Â.1 . O, .A 3 . B; '
D = A 1 + B·= .O+ B, E - .A 3 +O= B+O
deci -D. = E, adică
-
triunghiul D.AE este isoscel.
· -~ DAE .A. 2 - -__A~.A1 -.A. 3 = .A-(!-rB. _ 180° :- 2 (B
„ + O).
2. Triunghiul D.A.E ~d isoscei, AD = .AE. .
1
3. Triunghiurile B.A.D şi BOA sînt asemenea pentru că aiu
, .' 1Pl:gbiurile. _egale ; rezultă_ _ ·
BA AD BD
-.- = - = - ,
BC CA AB

AB2 = BO X .BD.
\ '·.
Tritµ1ghiurile .A.BO şi EA.O sînt asemenea pentru că au
unghiurile egale, deci .
AB BC -CA
-=-=-,
EA AC CE
.A.02 = BO X_ OE.
Triunghiurile .A.DB şi OEA sînt asemenea pen~1~u că a~
·unghiurile egale, deci
AD DB · BA
- - = - = - .-,
<;_;E. EA AC
şi, dacă ţinem seama de AE = AD,
.A.D 2 = BD X EC .
.4. Îri eg~litat~a
AD BA
--=-
CE AC

. sţabilită la 3, cunoaştem 'lungimile seg~entelor .AD, BA, .AO,

deci putem- determina lungimea ·segmeµtnlui
. .
OE, care este a ~

. ' 48
 ·-
patr~ proporţională.- :Oonstruim triunghiul .A OB ăle ~itrui.lţtturl.
Ie cunoaştem, AO şi AE date, iar OE·determinatiţ, maţ s~s...
1n triunghiul A OE astfel construit, prelungim- ~tura- c_JJ)
pînă taie cercul c11;- centrul în A şi raza. egală· cu lungimea dată;
. AB, în_ punctul B; triunghiul ABO este triunghiul cerut •
•
1.24. Se dll, triunghiu~ ABO în care AO = 2.A.B.
1. Bă se arate că bisectoarea· .A.D este perpendiculară pe
mediana BE. · · · ·
· 2. Fie .M mijlocul laturii BO; să se arate c4 mediana MN
tn triunghiul AME este perpendiculară pe mediana BE. .
3. Fie I punctul de intersecţie al bise~to_arei AD ~u mediana
BE ; F punQtul de intersecţie al dreptei OI QU latura .A.B; !I
intersecţia dreptei ME ou OF. Bă s.e arate că triunghiurile _Bre
fi' EHI sînt egale ; să se deducă v.aloarea raportului FA •
. · FB.
4. Să 88 construiască triunghiul ABO în care 88 cunosc
laturile .A.B, .A.O ~ 2.A.B şi se ştie că bisectoarea AD, mediana
BE şi înălţimea OF sînt concurente în pitnctul I. . _.
Bă se generalizeze î-n cazul cînd AB şi .A. O sînt oarecare.
Soluţie. 1. E este ·mijlocul laturii .A.O, deci A.E . .A.B,
triunghţul. BAE este isoscel şi bisectoarea .A.D este mediană şi
înălţime, deci BI = IE şi .A.I perpendiculară pe BE. · :
2. ME uneşte mijloacele laturilor BO şi AO, deci ME este
paralelă cu BA şi egală cu

BA - ~ - E N
2 - 2 - '

deci triunghiul MEN este isoscei. Imă .•-

~ MEB = ~EBA

ca· alterne intei·ne;

<t EB.A. = <i: .A.EB
în triunghiul isoscel B.A.E, deci EB este bisectoai;ea unghiului·
MEN.· Insă în trunghiul isoscel MEN, bisectoarea EB este
mediană şi înălţime, deci EB este perpendiculară,· pe MN.
. 3. Triunghiurile BFI şi EHI au unghit~rile egale- pentru că
laturile Blf ;şi EH sînt :paralele, iar celelalte laturi respectiv în
prelungire, triunghiul'.ile .sînt deci asemenea : însă BI . . :. . IE .

44
 ·(v. 1 ),- raportul de ~semănare este~ egal cu l, deci triunghiuril~
_sînt egale~ în particu.1ar FB · HE, deci • _ ~

AF = AF =~-= 2 _
FB_ EH EC -
. \
4. Se construieşte latura, .A.B, pe care se determină punctul
F astfel ca ; ; __ 2; perpendicular~ FO, ridicată, în F pe -:A_B;.
taie cercul c:u centrul în .A. şi :raza egală cu .A.O= 2.A.B, în
-punctul O. ·
. Pentru corţstrucţia triunghiului .A.BO, în cazul generai în .
. . -~
care r&portul ~ este un număr oarecare, J?ropunem să se· sta-
_,/

AB · · . _
bilească teor ~ma următoare :
Dacă într-un triunghi ·:A.BO, b·isectoarea AD, mediana BE .
fi înălţimea OF sînt coiwurente, să se denionstreze că, între unghiu-
t'ile A, B, O şi laturil~ a, b, o ale triU:nghfo,lui, există relaţia :
c.os A= ___
c_ ·
b+c

Rezultă din această teqremă că : •

AF AC
FB = AB_.:

egalit~te care determină poziţia punctului .F pe latura .A.B ;

perpendiculf:tra în F pe .A B taie cercul cu centrul in .A şi raza
egală cu .A.O, în punctul O.

1.25 .. Printr-un punct I situat pe bisecto0trea unui unghi cu

tJÎrfuZ în .A se duce o dreaptă variabilă. care taie laturile unghiului
tn punctele M şi N. · Perpendiculara pe bisectoare· taie aceleaşi
.laturi respectiv în B fi O. Prin I se duce 1·i o paralelă la AB care
taie pe .A.O în P. Să se arate că: _ ·
1. Din asemănarea triu,ng1,iurilor AMN· ş·i PIN· rezultă

-1- +1
-- 1.
=-·=cons t,ant .
AM· AN Jp·

Aria A AMN
2. - - - -
AM x AN
= const an
. t . Al x IC ,
= -AB-2- •

45
 ' /.-·
' ;/-:
.3 •. Iiao_/J, :~.A .:,6lt; 011Jeni.4â ~·210; ·sufse·const~iasci Îti . ·
o· ao68t ca~ illreap'ta_]}fN care t1~ece prin,· I-, -astfel ·ca aria ·triiun,gkiul-iit ~
AMN să.Jie-ăubZ_ul ariei triunghiului .A..BfJ {se va observa că . -
·-suma şi p:rodusul. segmentelor .AM-· şi- .AN - şînt cunoscute).- . · -_
Soluţie. 1. Să considerăm · cazul genera,! cînd .~I este - o ·_ .
dreaptă, oarecare ; dac~ P' ~ste punctul de intersecţie al Iul -_
A~ cu paralela dusă prin I la .AO, ave~ . . . __ . __
IN - 'iP
--.--
MN
=---,-
AM
(l)
de unde
~ + I~P' -=IM+ IN = I°.
AM AN MN .

Dacă
AB..
.AI este
. . . .
bise.ctoare.a
.
unghiulu_i. .A·,
-
a, vem IP
.
=. -lP.'. =
-= 2 ş1 prm lll'mar~
1 1 _· .. 1' - 2 : ·,
.
--
1
AM
+ -
AN
= --- IP
= AB·-
- =- constant
,
•

Pentru bisectoarea exterioară, se obţine, dacă AM< ÂN,

relaţia analogă ··
1 1 1
-----=i-•
AM. (AN IP

Observ aţi i : 1. Ct~d puncturI descrie o dreaptă AI, raportul IP _ =

. - .- . IP'
<= k (c~nstant}; .reciproc, locul geometric al punctelor.I care satisfac egalitatea
1 , k - 1
-
AM
+-
AN
=-
IP
. ,.
.. .
- este o dreaptă (IP fiind dat, pimct_ele M, I s~ spune că· se corespund omografe).
.. · . -_ MI AM
· . 2. Dacă-în relaţiile (1) facem IP= IP', obţinem prin împărţire _;_ =- •
IN _AN-
adică teorema bisectoarei. _.
- 2. Dacă notăn cu ă distanţa lui I la cele două laturi
·ale ungh~ului A, avem
arlaAMN _ d X AM+AN·_ d ( 1 + 1 ) = d· __
AMxAN- 2 AMxAN - 2 "AM AN _ AB -

, A. ·=
= aria ABC AI
A~
x JC = constant,·
.

46.
 ' - IL. . ·, ~~~·- ~: ~j .. ~·.:.:!;~ .:'; I ..... • - ~' ~~ ~--, j ~ - •• -· -- i ~~.
~ •- ,._~-'° -~• •-..••. \•-~ I .• "\,;,,, • f~ : ' •. •~ • .. :.• / •

. \ , . · . . . :··:._, . •. • . I• • •·
- .... ......:,
:.----_ -~:;:.:-:,.: ~- · u·· · 1a _-,.~,:· ·_·.-_'.'. ; .. ::- ,·.·_·_·;.l -~~-· .:'.·. ·,

. ,,. ."-O§;eÎ::,mpo8tl'tele:,-~· ,şf ~ -~SÎJ:i~ .. Co~~m.,nţK cîn4 . :_e d~~~~ b~sec~ ·,: ...
. · · · . . '. . ;AB . AB · - ···: . . · - · · - . . _. .-'. .- . .
..- . ·. :ţoor~ ·unghiului. ·A... .Este iişo'r-. de·.v~ut d, vâlo~!.~ co~stairl- ·
-·: ·_-,--_.';:···,·t·.•·. ·_. . . ·- ~ . ·'·. ~··. ~ _·
· ·. ..te1 este--- sm -A~ ..
1

: . ; ... ·? ' ·. . . :.. . .. ·-.:_ .. . / . ••'.:

~ . I

-..

· ··'. _.·. 3. ~:PaQă :~A= 6(f\ triunghiul OIP. este echilateral, iar ..
1
1_ ._l:) filrid.':mijloeul lu,i AO;-rezuJtă · .., _
····l
·,,.~-..,.
~- •-
.
. -·
. : ,·
._ -
·_.
-
- ,;_
1'0= OP=-·
2
·.. AC ·, ·
,, .•,· :

.- · :~~că a;r~ ÂMN ~ i aria ·ABQ, relaţia de la punctul 2 ne cB(._- ._ ·

·::.• >. . .· . - _
1
-.AM-'~-~ __ ·2AB2.,. _:
.••• "<
.. . . ·•, --
r-: : iar din relaţia de -Ia ,punctul ·1, obţinerµ.... -
•• ·, • ,. 1 . .AM + .ÂN _- 4.AB:- . - ..
. - .· Oonstructia dreptei echivalează cu determ,jn,area âeg«i.ep..-
' =· -·: _ . AN, a ~or. s~ă şi produ-a le Cfill:oaştem .. ·._ ·. /
·:·.·ţ,el<>r ...A~ şi
-_ ;, ~. · . 1.26:- Se."'dau trei cercuii (.A),· (B); ( O) 'concentiice de ;•ai~
. . a > b > o ; intr-un pitnat_ T situat pe- ce1·cul (O) se duce' tan•
· · · · _genta la ,acest ce1·c, fie A şi B. punctele în care această tangentă
' ~ tai{! cercwrile CA) şi (B), punctu-~ -T, fiini!, s-ituat între punat_~le ........ ~

.· ~Â şi· B. Fie O punctul d·iametral op'ltS lui T în cercul (O).· _: ~ · -

· ! -1 • .Să se calculeze· ·aria S a trii,.n:ghi1lfoi .A.B~O în fiin<fţie .
Vle . a, . b, o. · · · . ' . · _ · . . --
. .. .·: 2. Razele a ş·i c fiind date, să se <letenn·ine g·rafic ·sau prin ·.
calcul 'Oaloarea lui b, astfel ca triunghiul ABC să fie- isoscel.
· 3. Razele a. şi b' fiind date, s(i, se detetmine greţfia sau prin
.· calcul' valoa·rea hii c, astfel ca a1'ia S sli, fie maximă. · · • . I
,-•_.-· ..'
' Soluţie. 1. Fie O centrul comun_ al ·celor ţrei cercuri; în ..
·_.·triunghiul _dreptunghi O=I:A. avem OA _ a, OT = c, deC'i
~ p.tJ.2·=042...::oT2, ~A. Va2-c2 . .
_.- na· fel, in t:riungbh;tÎ ·dreptunghfOPB, OB = b ;· OT = o,
. TB,2 =-0B 2 ~ OT 2,· Vb2 - 0 2, - . pp· .·
AB= AT+ TB= V a.2 -c2 Vb 2 -c2• +
ln triţtnghiul .A OB cunoaşto1:11 baza .AB şi_înălţimea OT · _2-c,
de.ci·. aria triunghiului .Â_BO este S -:- .AB x .E..!.. ·'
. . . . . 2
.· S = o (Y .a _;. .c~ + Vb 2 ~ c2 ).
2

·47
 '. -~....... ; .. , -/
/
- . ~ 2.. n.~z~le. a şi c (tind da.te, .virfurile .A ,Şi .ac :sint ~llD:OS~nte ;
problema Re_ reduce la,, determinarea unui punct, I!, pe'prehmgir~a .
dreptei .ţ_T, pentru că,· prin. ipoteză punctul T Aste •şituat tntre
A şi. B, astfel ca -triunghiul .ABO să fi~ -isoscel. Însă, un trilingbi ~. · ·
·poate să fie isoscel ia. tr~i feluri, după· cum asociem--laturile ·
..AB = BO sau BO = O.A sau OA:= .AB. · . . .
·În primul· caz .AB = BO; punctul B se determini graffo '
la intersecţia dreptei T.A', unde .A' este al doilea p1µ1ct de
intersecţie al cercului (.A) cu tangenta ·-în T la cercul -(O), cu
perpendiculara ridicată pe .AO în_ mijlocul• B' al latu.rii ·.Ao,,
p~ntru că în triunghiul isoscel .ABO, media.na BB' este şi înă,1-
. ţime. . · ·
Pentru ca problema să fie posibilă in condiţia b < a, 1irebuie · ..
cg, OB = b< a=OA', adică TB<TA', adică, punctul B treJmie• ·
să fie situat între T şi .A'. ·.
· În al doilea caz, BO = OA, înălţimea TO trebuind să fie
şi mediană 1 trebu:e să avem AT= TB,adică punctul B trebuie
să coincidă cu .A' ; dar in acest caz, b = OB = O.A' = a, adică
b = a, egalitate ~ontrară ipotezei b < a, deci cazul .al doilea
este exclus. . · '
în.al treilea caz, OA = AB, punctul B se determină grafic
prin intersecţia dreptei TA' cu cercul cu centrul în .A şi raza
.AO. Şi aici problema este compatibilă cu ipote~a b < a, dac~.
punctul .B este situat între T şi .A.'. . .
la triunghiul dreptunghi BTOavem BT=V b -o , T0=2c, 2 2

deci
BO2 = BT 2 + TO 2 = b2 -c2 + 4o2, BO = V3o 2 -+ b2 •
Din triunghiul dreptunghi A TO deducem prin analogie .
.AO = V3o 2 + a2 •
În cazul I, .AB = BO, avem
Va2- c2 + Vb2- c2 = V3c2 + b2,
a2 - c2 + b2 - c2 + 2 V(a 2 - o2 ) _(b 2 -c2 ) =3c 2 +b 2 ,
2 V(a 2 -c 2) (b 2 -c2 ) = 5o 2 -a2 ,
b2 = c2 + ~Scl - a2)2 •
4 (a2 ~ c2)

. Acea-stă ecuaţie defineşte pe b în funcţie de ·a şic; se vede ·

m\-b2-> o2, adică b.> c. Pentru ca problema să fie po~ibilă, ma,i.
I • • # •

.48 ....
,'; :/1{~:·:} \:-·:. ·., ' ' ~'"t·. '. ·:~ ~· _.•.·..

t . •
• ·.•_,1

. _· .
;, ~ '

: ,
I' : •-.-,•,:"":;." -.
;.
..... i" .... -~ : •

.'!f.·,,
-.·.oi>: o2. +
· · ·
(~,a - a')'" . :(a2·__ 02)2.
4(a9 - ci) ' ·. . ·
4 > (5.o2 _:~2)8
· ' . '
... ,..-. ,, '

2 (a•..,.. o•)> 5o2 - a•, 7o2 ;_ 3a", a> a V! · I''

_tn al treilea caz, OA = .AB, ave~

Va2 - o2. +Vb2 - o2 .. Vşo2 + as,
b2 - c2 . 3~2 + a2 + a 2 - 2 -+-_-a-
o2· - 2 V(_3_o_ 2 )-(-a2- _- 02-),

b2 ·· · 3c2 + 2a 2 - 2 V(3c 2 + a ).{a -·c

2 2 2 ).

·' Această, ecuaţie cfefineşte pe b în funcţie de a şi o ; se verifică

uşor că b2 > 0 2, adică .b > c. Oondiţia a > b este îndeplinită
dacă,· ·
a2 > 3c2 + 2a 2 - 2 V(3c 2 +a 2) (a2 '- o2 ),
a2 + 3o2 < 2 V(3c2 + a2 ) (a2 - c2 ).
_iar prin ridicare la pătrat şi simplificare,
a•+ 3c2 < 4(a2 - c•), 3a2 ;.;10•, a> a~•
- . în rezumat, dacă o< b < a, triunghiul ABO este isoscel·
in primul şi al treilea caz cînd este îndeplinită coD:diţia

a> eV:·
3. Razele a şi b fiind date, să,· determinăm pe o astfel ca
_aria Ba triunghiului .ABO, calculată la punctul 1, să, fie maîximă.
Dacă, însemnăm cu (I) raz~ cercului variabil ( 0) şi cu '!/ aria, 8,
vom căuta maximul funcţiei ___ '. .
y = ro [Va2- a,2 ¾- Vb2 _ (1)2].
Calculăm priIJ?-ele două derivate,
, a9 - 2x1 . b' - 2x9
Y = Ya 1 - xi+ Vb 2 - x2 '
2x8 ·3a2 x 8 - 1
y" =.
(a1
-
-

:z:1)1
/1
2x
+---· 3b :r:
{Ir - x'>''•

, - Culugcre de probleme
49
 :'·• "· ,·;'.: "_:i"_(,· . _~:·::-:·'.-.· ):~·;'·,: -··:·,,··.1:'. ;:
~· . --~ .: • ~ .. ; •. • ',-: 1.-\.- "'1./-.. .~~- .
./-...-, • ..) • • • t: •,." • ~ .' •~ . •

'·<- . ·-,':•'. - ;- ·_ ,·. .· ', \.'. . ~_ -.··, :

I

,i ,_· •• . • · ,.• ·. • :,- __'_.· ::·:.:'-.-~-'.'\--·

-·... Fu~Gţţ~ :y e~~- Staţi.Qliară, pentru vaio:r~e 1,;ti (1): care· 'V~rificit.· ·
ecuaţia, - '!/' .~ O; __ dedu9em ecuaţia ·.,· ' · -
.. ·(a; .:.. <2~ 2) Vb ~ ro
2 2 _: ~ (b 2 ~ ·2x V-~~"""""" m2;· ..
2) , . ·,
. -· . ,.

'
1

• ia:r, prin ·J·idicar.ea

.
ia păt~t şi l'educerea -t~rinenilor
. . .. ~~en1enea-;
. ,•·.

- · ·ab
2 2
m. (a + !,~) = O, x = - - = ·
2 2
-a b
•
-
- • . Va +b I
1 11 <
Valoaroo căutată p- ent~·u Ceste .c :_ V ah ·, obser'văm mai _·-·,· .__ ·
. . . al+ bs - .

· lntîi ~ă_ r~p_o~uly~,: b' ~ ;1, de~i e:vide~t. O<:c~b şi ~ fo~!ţi~ri ~-: ..
, ""~ . .. ..
C <a.. . .... •-'

.· . Dacă in.locuim în y'i. pe X cu valoarea o; nu~it~rii

pozitivi, iar numărătorii c~lor două fracţii devin' ·

o{2c2 - 3a2) = ·-. c (3 '+ aSbll)

a· . < O,
- - (a 9 1+ b)
C (2c2 - 3b2) = - C (3b' + a'I. b2) < o,'.
. - • (a9 + b1)
deci pentru
.
a: =ab c avem
·
y" < Oşi funeţfa JI este efectiv maxiiµă, .·..- - ·
· · ,. , -..
. pentr~ c , Va + b' ~
2 . · : .: .

1.27. 1n triunghiul ABO se notează unghiurile C'U, A, B, O,

laturile cu a, b, c şi se presupune că .A = 2B.
şi , . -·,
- · ;t. Bă se calculeze unghi'lwile A, B, O cînd triunghiul .A.Ba·~ ·
este isoscel sau dreptunghi.'
2. PunctulD fiind intersecţia bisectoarei inte·rioare- a unghiu-
·zui- A cu latura BO, să se arate că bi-sectoarea 1.mgMuliti ADO
este paralelă 01.t. latura AB. _ .·
3. Să se arate că latura OA este ·med-ie p1·oporţională- tnt1·tJ
latura B-0 şi segmentul DC. , - • ·
. 4•. Bă se ·con;st1'uiască triunghiul ABC cînd se dau latu1·ile br·
c şi relaţia A :..... 2·B.
Soluţi~. · 1 .. Un triunghi .ABO poate să fie isoscel· în trei
moduri,- după cum ...4. = B ·_sau B = O Eau O = A; 'Prim~l caz·
0

· este imposibil pentru cit prin ipoteză A = 2B, rămîn _cazurile

B = O sau O == A.

50
 .. r . •
•, ..
,1._· •. ;·,·. ·. \. .. ! . '
"\
'

.....

·na_ţ3ă,-B .- .. o,:deducem din:ecua":ţiile A=2_]! şi A+B o· + :

,. = ~80°, ~~uaţia 2B ,t- B-+ ·B = 180° sau B. = 4~0 ; deci ·
--- \ 4 ._·90°, _B = 45°, O = ~0°;_
adică tri~ghiul B.AO este şi_.isosce~ -:,! dreptung~.. · , . __
- Daca O= A, deducem din ectJ,a,ţiile A ....:. 2B ş1 A+ B +
+ • .
O =- 180°, •ecuaţia 2B
I
+.B
. , .
+
~2B =• 180° .sau. B . 36°, · deci.
A = 72°, B - 36°, O = 72°.
·. .- . -- . /. - .

'Un triunghi ABO poate•fi dreptunghi,. după cum A ·. 90°

sau B . · 90° s·au O= 9()0 ; cazul .A. = 90° a fost studiat mR!i sus
şi caz1ţl B =:= 90° este imposibil, pentru că :din .A. = ·2B am
. deduce 4- = 180°, rămine deei caz"Q.l O= 90°. . · ·
•. ecuaţiile O = 90°,' A = 2B,, .A + B + O -= _180°,
Din d~-
ducem · 2B + B + 90° = 180° sau B = 30°, deci
I •

-:-- · .A · 60°r _B = 30\ O= 90°.

. ; ' . '

. 2. -Din ipoteza .A.·= 2B. re~ultă că bisectoarea AD împarte

unghiul, A in două unghiuri .A.1 şi .A. 2 e~1e cu B, -
• ,-, ✓•
.A.1 = ~ BAD-: A 2 -= ~-DA-O= B .
_Unghiul .A.DO, fiind ex·terio:r- triunghiului ..ADB, est~' egal'
, eu suma unghiurilor· ..A.1 B ~ 2B, deci ·bisectoarea J),E a_ +
acestui unghi ADO îl im.parte în două unghiuri n1 · şi D 2 egale
cu B, .
Di ~ ADE = D2 = ,._ EDO . B.__
1

Unghiurile aJterne interne. · A 1 şi D1 fiind egale, dreptele·

.A.B şi DE sînt paralele. _ ··
' _ 3. T.riunghiurile BAG şi ADO sînt asemenea pentru qă au
unghiurile respectiv egale cu B, 2B, O; rezultă că laturil,e lor
sînt proporţionale·, adică · · ·
rAB AC · BC
-=-=-
AD DC AC

şi din ultima egalitat_e .ded:ucem .A.02 = BO. x DO, adică ~tura

.A.O este egală cu media geometrică a laturilor BO şi. DO.:
, - 4. Fie D' şi O.' proiec_ţiile punctelor D şi O pe latura ')AB ;
triunghiul AD B fiind isoscel, p.entru că A 1 · B~ înălţbn.ea iJ)D',
. . . . ! .

i!ite !)i me«}iană,' adică AD' = D' B = ; . 1· ·

51
 )

Pentru a, calcula lungim.ea segmentului. O'D', observăm c_ţt

C'D' CD
D'B. BD

Pe de altă parte, în triunghiul .BA O, bisectoarea ,4.D împarte

latura opus.ă, OB în raportul
CD. AC b
--=-=--·
DB AB C

. u 1t1me
Dm av1 scoat em -
. . Ie ega lit"'t.· - = -b ; dar D'B =
C'D' c
c.- ,
D'B c . 2
deci O'D' . .!2 de unde
.
rezultă. urmă,toMea . construcţie
.
a~iun--
gniului .ABO: pe latura .A.B =o.se determină, mijlocul·b D' . -
şi ..
apoi pe segmentul D'A punctul O' astfel ca O'D' =
2 ; s~ ·
ridică perpendiculara O'O pe AE, iar virful O este la intersecţia --
acestei perpendiculare cu cercul cu centrul în A şi raza egală
cu b. P.roblema este posibilă dacă .AO.:.> AO' = AD' -O'D' _sau·
C b .
b~- - - • c -<;. 3b.
2 2 '

• .. Triungh_iuL4.BO, în care A. = 2B, are laturile legate printr.:.o

relaţie simplă. lutr-adevăr; de la punctul 3 deducem . ·
A~ ~ ~
DO=--=-, DB = OB- OD = a--,
BC a a

iar .raportul -
CD = -AC = -L de,vine
,· · . DB AB c '

bs
a
-
a
-
9 -~
= -
c
b
sau a 2 = b2 + bc.
a
Observ a ţ 1 e. Relaţia a 9 = b (b+c) poate· fi stabilită şi pe cale trigono- ~
metrică
pornind de la teorema sinusurilor, care ln cazul nostru este
a b · c
--=--=--·
s!n 2B sin B sin 3B

1.28. Se ·consideră un aera cu centrul în O, două puncte A şi

M pe acest oero şi un punct B pe tangenta tn A la cerc. Paralela

52
 Cn B ·la OA î'Yli!,î.lnţşt_e· perpeniliculara .MX pe OA în N, iar ·cercul.
C1'centrul O şi raza ON tntîlneşte pe OA în P. 1n sfî1·şit, perpen-
. diculara în P pe OA şi. p~ralela din M la OA se întîlnesc în Q.
· Bit se arate: · ·
· 1 . .Aplieînd de mai multe. O'ri te(!fema lui Pitagora, clJ
OQ =OB, . ·
2. Bă se afle locul punctului Q oind A şi B ritmîn firoe,. iar
M descrie ceroul- O. · ·
3. · 8 fiind ~ntersecţia 'dreptelor NP şi MQ, iar R in_tersecţia
dreptelor_ BQ şi O.A, a'Vem . ·
AP SM
- , =--"--•
PR SQ

4. Bă se deducă
de aici că. dreptele .AM, PN, BQ sînt con-
curente. ·
Soluţie .. 1. Fie O.A = r, TM = m, .AB .: a, ON = R,
-avem
. R 2 = ON 2 = OT 2 + TN 2 = (r 2 - m 2 ) + a2,
OB2 = o.A2 + .AB2 = ,.2 + a2
OQ2 = op2 + PQ2= R,2 + m2 = (·r2~ m2 + a2} + m,2~ as + rs,
Deci
OB 2 = OQ 2 = a 2 ·+ r 2•
2. Locul geometric al punctului Q este cercul cu centrul
în o· şi raza _OQ. Va 2 + r2• . .
3. Fie V intersecţia dreptelor .AB şi MQ ; din· triunghiurile
asemenea B VQ. şi PQ R avem. · ·
VQ ·BQ BV AP _ BV
-=-=- sau-=-,
PR QR PQ ' PR VA

~ în triunghiurile asemenea BMN şi BQP,

SM MN BV
SQ · PQ = VA ;

din ultimele două şiruri de egalităţi deducem

AP SM BV
. -=--=-· ·. (1)
PR SQ. ·vA

4. Demonstraţia se face prin reducere la absurd, ad.ici

presupun,n.d că dreptele PN, BQ se taie_în punctul U, iar AM

53
 . . .
·şi P !-{. bi._· alt" .-j>.u.nct U.'~ Din Telaţia. (i)" sceateni. : .
PR. AP
-SQ· =SM.
-· (2)

Oons1.derm_ . , . h'm l · UQS, . avem-~

. " d .trmng PR' •. -UP .;
~- · · SQ US

Considerîn_d __triunghiul_ U' SM, avem :; = ~:: •

Conf orm r~l av1e1
·-1:· ' (2) ,
, rezu lt".a, UP
us U'P ,;a dică pune
= ris . t"ele -.
U şi U' coincid, deci cele, t1·ei ,drepte .AM, PN, BQ sînt,
concurente.
1.29. Se dau două oerc·lt'r·i cu cent·rele în o s-i O' şi oare 88
întîlneso în două punme .A şi B; 8e duce dia'ln_etrul MON paralel ·
. cu O'.A şi diametr'Ul M'O'N' paralel ou OA, punctele M, M', A
fiind de aoeaşi parte a drepte( 00'. Se cere :
1.- Să se arate oă triunghiurile MO.A ş·i M'O'.A sînt aseme~ea_;
la fel triunghiurile NO.A şi N'O' .A. . .
2. Să se deducă că dreptele .AM şi AM' sînt fo p1·elungi'r·e ..
şi oă dreptele .A!{ şi .AN' sînt confundate. .·· -
3. Dreptele ANN' şi MAM' sînt bisectoarele, interioar.ă şi.
· exterioară ale. unghiului OAO'. .·
Soluţie. 1. ~ MO.A = -~ M'O'.A, avînd laturile paralele,
deci triunghiurile isoscele MO.A şi M'O'.A sînt asemenea. · .
La fel, triunghiurile isoscele NO.A şi N'O' .Asint asem.enea.
2. Demonstraţia se face prin reducere la ·absurd; pres1r.:
punem că prelungirea lui MA nu este .AM', ci A.lJI".
~OMA= ~ O'AM", ca unghiuri corespondente for-
mate de paralelele OM şi O'.A t~iate de secanta MAM".
~ OMA = ~O'AM' în. triunghiurile isoscele asemenea· ·
de ·la 1. . .
Rezultă ~ O':AM" = ~ O'A,.M', deci ch:eptele .AM" .:şi·
AM' coincid, adică MA şi AM' smt în prelungire. ' ..
.,, Triunghl,urile dreptunghice MAN şi M' AN' sfat asemenea
pentru că fiecare se descompune în două triunghiuri·1·espectiv.
asemenea. însă catetele AM şi .AM' fiind în prelungire, celelalte
catete A_N şi „A;N' sînt confundate. · ·
3 .. ~ O.A]f = ~ O'AN' in triunghiurile isoscele asemenea
de la 1. însă dreptele .AN şi AN' fiind confundate, dreapta
4-N_N' este bisectoarea interioa~ă a unghiului OAO'.. ·
·. · Dreapta· M.AM', fiind _perpendiculară pe bisectoarea inte-.
rioară ANN', este bisectoarea exterioară a unghiului O.AOL.:
 l~-~;/ ;.:~,~•,• ~J/ '.:._.1 ,- t:~t=-~ r ..
··_/\. __; y:· '-:..·-_,, ·:\~_,:: :,_ ·.
:. . -~-.-_·· •. I
-· • .. -

. . ·Geij:e~alizare. :kie, q Q' dou4_~e~~uri .secante ttr- A _şi B~ tar, 'T· in.tţrseţţia .....
"Jt
. ~--· . ta1Jg'e!}lf!li>r comune:; un 'PUncl,.P desc,:-ie ce{cµl- A.-BT. 'Fie MON ~i M:O'N' di!lllle- •, ._· .
. · . · tre'le paralele re,spectiv cu dreptele PO' şi PO (M şi M'-- fiind de aceeaşi parte a dreptei . .-
' ·, 00!).. ·~ .. . · · , . _ .· ·. . : · · ' - . · ~ ·.: . . ., .: ·
· · . :i•. Să se ard.te cd b:irţngliiurile MOP şiM(O'P sini asemenea; la-fel lr_iungljiu- ,,.-
ril!cNOP ş{ N'O;P: 1 · . , • _ _ •• ·' . • : : •· _ -- • - - • : _- • r
: ; ._ ·. 2. · S şi s~ -Jii~d fnl~r~e~ţiiie·dreptelor po'.•şi fO' cu' cercurile o·.şi 0' (S, _S', !:' ·
... Jii1'd de aceeaşi-parte a'ţlreptei 00'), scfs~arate. că dreptele MS şi M'S' stnt paralele;.
~- .: ' - -la fehlrţp_leJe NS şi. N'S'. __-- . : \ ·.. ·. · ·. .'- .
~.1/'. ;,·. · . ·._--ş:- Dreptele Pl-f ş( PN' sint is-0go,iâle tn unghiul OPO'; la fel dreplelţ' P!tl. ·
. şi PM'~ -,. . . . · . .. ~
Soluti'3, k Tangenta comună LL~ T la' cele două cercuri atinge _cercurile
tn ,L şi Li'; triunghi~rile dreptunghice, OLT, Q'L'T stnt asemenea, -d~cl .
-/ • j • • ( •
'-! •.
To· OL _ 04 ., , .. '.
_,:.._._. = - - =--- ..
TO;_ ·: O'L O'A
: : ·_urmează ·că A T este bisect9area· exterioară• a' unghiului'•O AO'.
? · _ ··. Linia centrelor.-00' t$ cercul ABT fn ·T şi T'-, ~ TAŢ' = 90° -pentru:ci\, · ··:
_TT' es_te tm diam~tru, rezultă- că· AT' este bisectoarea· interioară a unghiulul-
OA.0'. . . '· _ . . , · · . , · .. · ·. . ·
Rezultă că punctele O, T', O'-, T formează o diviziune armonică, de asemenea ··
fasciculul P (OT'O'T) este arhtonic. In acest fasc1cul, razele PT şi PT' fiind per. . ,
-~en~cu~~J, stnt·b_:sectoare~e unghiul_ul OPO'. R,ezul_tă · · · - · ·

- .. : .: -. T'O ,= ..OP. = OA. . = OM , .-

- "·,:r
T'O' O' P 0'.4. · O'M 1
- OP OM .. · ' · .
·
adică,--·=
O'P
- - · ·; ln plus, ~ MOP
O'M' . ·_ . . . -
=
~ M'O' P avlnd laturile paralele„ deci ·
-: .
triunghiurile· MOP şi M'O' P stnt asemenea. · .. -
. - . OP ON ·
La fel - - = - - şi ~ NOP = ~ N'O' P, ·deci triunghiurile ' NOP .şi
I ' O'P O'N' .
N'O' P_~ sfut asemenea. ·
· . · · 2. Triunghiurile MOS şi M'O'S fiind isoscele şi_ avtnd un unghi egal
(~ MOS =;: ~ M'O'S-' avtn<;l laturile paralele), rezultă.

:·.·I ; ~ OlţS = ~ OSM = ~-O'M'S'.

..._
Cum însă 0':M.' şi OS stnt paralele, rezultă că şi -dreptele MS şi M'S stnt
paralele. . , ' .
Dreptele NS şi MS sint perpendiculare, la fel N'S' şi M'S', deci N__S şi N'S' -
slnt paralele. .
3. De.la 1 rezultă ~ NPO = -~ N'PO', deci dreptele NP şi PN' stnt iso-
gonale ln ungliiul OPO'. ·
La fel pen;tru dreptele PM şi PM'. . . .
· . ~- C .a z p a r t i c u l a r. • Enunţul dat corespunde cazului în care punctul P .
coincide c1;1 A ; prin această particularizare, rezultatele obţinute tn- cazul general .
devin: · · · ·/
-_ i 1. 'fyiunghiurile MO.A. şi M'O' A stnt asemenea ; la fel triung].µurile NOA
, şi N'O'A.. .
. 2· Puncteţe P, A, S, S' coincid, deci drept~e MA şf M'A. stnt paralele, a(ijcll
dr_eptele MA şi AM! sint fu prelungire. · · · · . ·

55
 ' . ·.<;_ ___ ...;_-__·~ • ....:·:.... ~ ~ - -

~-r- • -:.,

.. t
_..... --
. ~ .

-nreptcle NA şi:MA stnt perpendiculare; la lei N'A şi MjA,·rezultÎ-din 1 'c1·

NA. este pa}'.ale)A. ('U "N'Ă, care- este pcrpendic~lară ·J.!J1111; d'.ecr dr~pte1e AN şi. .pe
··-AN' 'slnt _ln •prelungire. · _ · . . · : . _-
. ·· ·. · 3.- ~ NA0 :::::s ~ N'AO', deci ANN' este bisectoarţa inierioară a· uitghiulul _-
OAO", far MA~' bisectoarea exterioară.·· . - . - •· _· _ , ·.. .

. -. 1.30. În
triunghiul dr,eptunghi AOB, punctele D şi.E-tmpart.
·ipotenuza AB î11, trei p4rţi eg4le; sti, se arate că suma .pdtratelor
construite pe laturile triungMului ODE este egalii, C'tnlouii, treimi
din pătratul construit pe ipotenuza AB.
Soluţie. Teorema medianei spune· că, într-un triunghi
oarecare, pătratul unei laturi plus de patru ori pătratul medianei · , .,
C

A o [ 8
Fiş. 9

- corespunzătoare· ei este egal cu de două ori suma pătratelor-:

celorlalte două laturi. Apli~ăm ~ceastă teoremă la triun..ghiurile
.AOE. şi DOB şi obţinem (fig. 9) · . ·
AE + 4D0 = 2 (A 0 + E0 ),
2 2 2 2

DB 2 + 4E0 = 2 (D0 + B0
2 2 2
).

însă BO = a, OA = b, AB = c;
a2 + b2_= c2;
AD = DE = EB = ~3 ;
AE =DB = 2c,
3
Făcînd suma celor· două egalităţi şi apoi înlccuirile, obţinem _
sca
9
+ 2 (D0 2 + E0 2) =. 2 (b 2 +a 2),

2
2 (D0 2 + OE + ED = 2 -2c3
2 2
)· ,

56
 ' :

- ·. _sau I

J)02 f 0~2 -t;·

. . ..
;I)2_. . -:. 2_A_Ba··;
s
90ea ··ce treb-cµ~ demonstr~t·.
. - I.31.- !n ·triunghi'lit isoscel BAG, .AB = .AO, se ,cunoaş_t8-
baza BO = 2a ţi îndlţimea AD~ h. Be taie acest triunghi cu o
. dreaptă paralelă ou baza 1)0, la o distanţă f1) de vîrful .A. Fie ·
E, JJ', I puf!,ctele în oare această par.alelă· taie reşpeot,iv laturil6 ,
.AB, .A'<J şi înălţimea ~D .; fie O centrul cercului . circumscris
tr!Jp_ezului __ isos.cel_ B.OF!JL . · - · ·
·' 1 .. Bă se·calculeze aria.flrape~ulufBCFE în f'ulMţie de a, h, a;.
_ 2. Bă se arate cil, <ţ. IFO + <ţ. DCO = <ţ. JJ'OO.
_ •. . _3.· ]Jac"ă -</. JJ'OO ---: 9·0°, să s.e arate că triunghiurile 11'01 şi
· OOD drit" egale; să se determine în• acest ca.z distanţa a; în funcţie
de a şi '4. · · _· _
-__ ~,.4~- Bă se calculeţe unghiurile.tr,i_unghiului B.AO oînil centrul_ -
'·O esţe şi. ortocentrul triunghiului BA.O.- ·..
. - Soluţie. 1. Notăm EF = ·2b ; triunghiurile isoscele BA O şi
· . 'Jll..A.]j' sînt asemenea, deci ·bazele şi înălţimile· lor sînt propor- ;·-;:
.. ţionale.
1 ·•
BC
EF• =
AD
Al
saU 2
2b
a
= -;''
h deci b = ~h •

: · ;_ Trapez~l BOFE'are bazele 2a: şi 2b,- iar inălţ1µiea iD =

"_ . ·- . ...• - h-(1); ariâ lui este deci .. _ · _ · :
1
1
-(2a
2
+ 2b)· . (h-(1))
· · h - x"'
= a-·· -·
li · -
•.' ··.
. _ _' · . _2 •. Îl} ţriunghiurile dreptunghice OIJJ' şt ODO, :unghiurile
·. - ~ . :· · j~~cuţiţe sînt complementare, -deci" · _ . - ·- . :-
'f.H• ,.••:~
~
-·: . >-,.· ...~.":_t. --~·. ... . "' . . -
.~TFO+
. . '
~ IOF. =, 9();, i.voo + '9'. nO<r
.- .:._ ,._ .
90°,
• ·...
' . ·.··,~
: . . : ... -- .~_-•.
:/·,·'. ~:_ -_i.cJţ(li~~~ ~.'e~ucem ;prill- adunare ~emb;ru·,cu_-ruemb.~ . - < I

\{:~-~\.· .. ·_: .· - ~ 4..1ifo +· -~-ioF·+ ~ Deo +~-.~_I)oo =).so 0~ · · ; -.:•:·._-··:>·.< ·._

.,, .... ~ ....,,.~ .. ·. ·' - . . . . .. - .... - \ . . ... : ' '· ..

});: -~--;>:~· . :·ţnsă ~urna uO:gbiurllor for~t~ Îli 'jurui- punotµlri.i ·o, . a~· ·. :_ :-·:t{_:c
· ..·.·:_~: .. ··:bi~aşi parte a-dreptei DI„ e~te egală_ cu--180°,.... •· . · .- · · •., , -

::::·:-: .. : ... ' . . <1-~o~ t~ ~oo,+.i oqn·

• • I: •
:.1~0\.. · :_ ·)/:... :_-_·;/._.<~-
..... . :: . .· ..._;., 51
. ... , . - ...
. . .....__ ,,,, .·.

.•.\. I-~•~ •
-· ... ,•: '"'~ _: ":.

~- - . ~· ·. -
. ' . .
~ - . •' .· .. ·. -. ~,-_ .. -.· ' . _· . . - .
. .• .
.,
"•. .
'
~ - :. . ~" .· i
,•
.. .
• I .., , ,· ~ ,' ~~••• - • • ,I • • • j • •

.:.· ,,::- .,·__ .··-~-·•.: _·J ':·,. ·-.- .:·:·._·-·:..•<.~_.·:~··._.~ -~-. --~~ ·::·~~-
. ·--:~ .: ·_,.ii:
- ._ ... _ ----~ ..
·_C"" {._ .•. . _\
-...... _ . . •
.:···: _::
~~- --.... ~•-:-· ,1•~·
.\ ·:· , "· .,,
_-.:-.~--~----~:_·
 ~ •._, • -- • • , - ,... - • -- -----.- .--- - • ~r· -

_-} '·-~ -
I -,' -
. ~..... ~ ~ . . . :; . -.... . . - . .·• ~ ·.... .
0

dilţ ·u1tim~Ie-~o~ă ~~laţii .de41icelli,-~rm -s~ii~e:.tilem:b~~ ·cu;.:··· .. ~- .•

" · ; •• : :

I , • -
• ~ -

me~oru,. . ·. '. ••: : . . :••_. -_:; · . ..· •, ,.. / ·, - • '

-.~I~o-.+ ~DOO=.jFOO,. _·;_,
· ceea ·ce trebuia~- deinonstrăt/ . _ .
. . ~3. Dacă -~ FOO == 90'\ rez11-ltă din egalitatea 'stâbiij.ţă, ~ 2
_ ·că unghillI\Île IFO şi DOO sînt complementare ; însă în tri~nghiu.7
·· _:: ~ rile dreptunghice OIF şi ODO, ~ IFO este complementar cu
. . .· ~ I.OF •
şi ~ DOO este complementar cu ~ DO.O, rezultă.· ,
, ·- • .• •· - - . . ' I

I •
~ IFO -_ ~ DOO DOO = <t..IOF. '-i ~-
T~iunghiu.rile ·dreptunghice·· ţFO şi ODO .sfut :egaie ,penti·u
_-:.; :, . , . .
·:' ~-
. . că,. au ._unghiurile ascuţite ·1·e.spectiv egale· şi ipotenuzele· OF =
= O.O egale c~· raze ale cercului O (fig. 10).
. _ . . · ,-
- ' .
..
1
. . , - ~,... ' ·' •. ..,,

:-r - ---

: ......

.
.. /,
·._, ~
. . .,
_;; ·--.. ~ .. ,--.
Fig.JO
~.·,.;!- ~--~. 1 :-~. .'

'.·- .· . :. _.-:: ..~ ..

-
::,
·,
... , . .! f · Triung.hiurile fiind-,eg,ale~-au ~~t~teie.·r;sJ)ecti~ igal~, ·
. ..
.. OI= IJ_O =a,. ·:ţIF_ DO \ !> ·· _-
. h •= DA.·= DO + OI + IA = b + a± a; - I • I • •, •

:: ~ ._· -.. şi;. dacă înlocuim ultima ecuaţie p_e b cu valoarea în sa, .- -·::. , .
,; ·/- ·· .:'· -~ :ax~ a +·a; a;= ,;h.:..a_.· _:·._._ ·. · · ·· - 7

- . . " h - . ţ , h, + a- .r • - • •.:··._ ,'~

• • . I . . . . •

: ·.·•. 4. Dreapta BO ·pr~lungită taie I~~ AO ~ B' ;' priin.-.<·. ·'.,.

_. .. .- ·_ ipotez§i, O _este ortocentrul ,triungbţului ;" ~eci B_.IJ',este Jnă)ţ;~e;:~.,- :· · , ·..
- · .:- :'i~ .triunglµ,__adi~ă, BB': _este· pţ11,)e~diotilară· .pe ţO-; rezu.ltă ;~i--:_<\ ::__::;: :
:·: ·.. ,.· - ... - .. <f. 013D +· ~ O .. 90°. . . ; >.. · -:~~ '.,. ~\·.>·.-·.;
· ·' .1~ t~iunghiul i~osceţ ~BOO avem ·.-~ OBî) = <ţ. 0."01), iar : '. ·.. _. ·. ·
·tn ·ţrjungbJul 'drep.tunghic isoscel~ FOO,' ~ B'OO = 45°. 1n .' .,·-~ ·
·&fîrşit, 0_= <ţ._B'OO·+·'.~-oQJJ.· .. · . --. . ' . ·.•

---
,•'i ,I

--~-~- ---. ·. ··.,.

-~
, I •
. .
·-
, .
. .. - -_
: .
·: .
~-

.. . . .. f" - ~ •

•:-~"L . : • I ". • ..· - ..... - ~ .,_ ~ .

. ·,. . ' .: ~ \~,: ~

:. •-.•-·
.. --
-,
 ,.·, ,- ':' .-· :~~ ) :._ .• - : i -- -
-"'"'·-t-~-,_ .·

_: . - Din _ult~~ patru re~ţ;ii

s~oatem·
~ 'oQD ~5°:f- + <ţ.~OOD ·=·90°, deci <f.. Q-âD -_··22~3.o~;·
<ţ. 1!_ = <ţ. O ~ ,45° +~22°3.0' = ~7°3_0', <ţ. _A = 45°. "-

I.32. ·Tangentf;ie în puncte~ A Şi B ·za un- cero de_centt'U o 86.

_ întîlnes<t.într-un pU'nct O. -Prin .A se duce paralela la ·BO care
întîlneşte din nou ce1·cul în D, iar dreapta OD întîlneşte a doua
oarlJ, ·cercul în E. 1n sfîrşit, .A.E ·întîlneşte pe BO în F. Să se
demonstreze ·cd: ·
1. <J. O.A.E = <ţ. A.DE = -~ BOE.
2. Triunghiurile .AFO şi Oli'E sînt · asemenea.
3. F0 2 = FE X FA. ·I '

4. OF= ll'B
5. Oit trebuie să fie unghiitl O pent1·u qa să avem, .A.E = 2Ell'.
Soluţie. 1. Unghiurile O.A.E şi .A.DE sînt egale pentru că
.au ca măsură jumătat€ai unghiului .A.OE ; iar unghiurile .A.DE
şi' BOE sînt egale ca alterne interne formate de paralelele .AD şi
. BO, tăiate. de secânta DO.
~ 2. Triunghiurile .All'O şi OFE sî.nt asemenea pentru că a~
două, unghîuri egale ·: unghiuţ diri Jl' comun, şi, după cum ani
arăta·t . la 1, · ·
<J. O.AF = <ţ. ll'OE.
3. -~Triunghiurile .All'O şi Oll'Jţ, fiind ·asemenea, au laturµe
proporţi~nale ·
AF FC
-=~=-,. c1
CF - FE - EC

iar din egalitatea primelor două, rapoarte deducem

ll'0 2
= .All' X F.E~
4. Puterea
,'
punctului F .
fată,
' , de cercul O este
Fljl x FA = FB 2
şi, dacă ţinem seama de egalitatea din 3, deducem OF = iJ' B.
5. Tangentele duse din O Ia cerc· sînt· egale·, O.A = OB
· (fig. 11); însă Oll' = FB, deci O.A = 20F, iar ultimele două
rapoarte e~ale de la 3 dau
FC 2CF . .
-. =-,
FB .EC
deCI EO = 2FE.
· -
 Pri11: ipoteză, .AE = 2EF, rezultă AE == EU, deci. triunghiul
.AEO este isoscel ; rezultă ~- ·
~-0.AE-:-- ~ACE.
însă 1 am arătat că ~ O.ÂE · ~ ~ FOE, rezu1ţ~ că dreapta,
I~
OE este bisectoarea unghiului O, prin ur:n;,.are dreapta OED

Fig.11

trece prin centr11:l O al cercului, adică punctele E şi D sînt di9t-

metral-opuse în cerc. În total am obţinut
ex = -~ OAE =~-ACE.=
~ .ADE = ~ FOE,
~O= ~.ACE+ ~FOE = 2«,.
iar unghiul OE'JJ', exterior triunghiului AEO, . este egal ou
« +
ex = 2ex.
Dacă fâcem suma
2ex + ex =
.
~ DEA + ..x
""'i--
EAO = .!..2 ~ DO.A + .!.2 ..x
""'i--
.A.OE=

=_!. ~ DOE = 1soo = 900,

2 2
deci ex = 30° şi unghiul
o= 2ex-= 60°.
1.33. Fie A, B, O mijloacele laturilor triunghiului echilateraZ
.Â.1B 1 0 1 ; perpendiculara din B pe A 1 B 1 taie cercul de diametrµ
.Â.1 B 1 în două puncte, iar perpendiculara din O pe .Â.1 0 1 taie c~cul
de diameti'u ..A.1 0 1 în alte două puncte {fig. 12). ·
. 1. Aceste patru puncte sfot situate pe un cerc. Bă se a{l6
oentrul si raza lui.
2. Dacă P este un punct din planul triunghiului, e(J)presia
p132 + poa - p,A2

60
 .~st.e nJJ,U,. negativă 84'.U poziti'Dă",: d,q,pă· oo·m punct~l P est11 pe cero,
interior sau -ea:terior cercului.
3. General-izare pentru un triunghi .A,iB1 0 1 oarecare. _
Soluţie. 1. '"În triunghiul echilateral .A1B 1 Oi, ~ediana B 1 B
.aste şi înălţime, deci unghiul .A.1BB1 ·este drept, ceea ce revine
, -~- a spune că, punctul B se găseşte pe cercul de diametru .A.1B1 ;

Fig.12

din B pe .A. B taie deci acest cerc in JJ

diameţrul
*perpendiculara
îhtr-un alt punct B'. Coarda BB' fiin4
diametrul .A. B este împărţită·
in
1 1

părţi
egale de diametru,
pe perpendicuJară,
1 17
-deci .A.1B = .A1B'. . .
. Sş arată, la fel că perpendiculara din O pe .A.1 0 1 taie cercul
-de diametru .A.1 0 1 în două, puncte O şi O' aşa fel că .A.1 O = .Â.1 O'.
Urmeazit"că cele patru puncte B, B', O, O' sînt situate pe
-cercul cu centrul în .A.1 şi cu raza egală cu jumătatea latudi
triunghiului echilateral .A1 B 1 0 17 fie Ra acest cerc.
2. Fie P un punct oarecare în plan ; teorema medianei
aplicată, triu_nghiului P B 1 0 1 dă ·
4P.A 2 = 2 (PBi,+ PDi) - B 1 0i,
iar prin permutări circulare asupra literelor .A, B, O obţinem
incă, două egalităţi analoge, de unde deducem..apoi

· PB? + P0, 2 -
.
-·
P.A. 2 =
.
A 1P 2 -
. Ai~
--
4.
{l),

61
 . ·: ,, ~-' . ,-~ . .
.-

_ Dacă p-q.nctul P esţe situat pe cer.c;ul ··R~, ·distanţa sa A~~ ··

1a·cen~u ~t~-~gală~raza Ai Bi şi în fo1muia (1) pa~t~ a :dou~ ·
. . . ~ .. 2 . . . , .
este nulă, deci ~i partea ţntîfa e~te nulă, ~dică -· -
PB 2 + P0 2 - P..4. 2 ·= O.
. Dacă punctul P .este interior cetcului--R distanţa.sa ..4.·ip 0,

la centrul cercului este mai mică-decît raza AiBi , deci în :fo1•mula.

. 2.
(1) partea a doua este· negativă, deci şi partea întiia este nega-
tivă, adică I.
PB 2 + P0 2
- P.A 2 <O.·
DJică punctul P este exterior cercului R 0 , distanţa sa .A.1 P
la, centrul c~r~ului este mai mare decît raza A 1: 1 , deci în for•.·.._
inula (1) partea a doua este pozitivă, deci şi pa.rtea întîia este
pozitivă, adică
PB 2 + P0
P..4. 2 > O. 2
-

Teorema- demonstrată se poate enunţa astfel: dacă .ABO ~

este un triunghi .echilateml, locul geometria al punctului P din.-.
plan, care se bucură de p_roprietatea că pătratul distanţei lui l~ ·
vîrful .A este egal cu suma pătratelor distanţelor llu,i la celelaU&
două vîrfuri B, O, este cercul R 0 • · . · . ·

în mod analog se definesc cercurile Rb şi R 0 ; aceste trei

cercuri au centrele respectiv în .4-17 Bi, 0 1 şi sînt tangente_ două,:
cite două în O, .A, B. · .
3. Presupunem că triunghiul .A1 B1 01 este oarecare; fie .A„
B, O mijloacelelaturilor lui şi fie a, b, c lungimile laturilor_triun-'
ghiului .ABO.
Dacă P este un punct oarecare în planul triunghiului,· teo-
rema medianei aplicaţă triunghiului B 1 P01 dă, cînd înlocuim
pe. B 1 01 cu 2B0 = 2a,
4P.A 2 = 2 (P~+ POi)~_ 4a 2•
Prin permutări circulare asupra literelor .A, B; O deducem·
.din aceasti relaţie încă două analoge,
1
. . 4BP2 = 2 (POi + P .A~) - 4b 2,
4P02 = 2 (PA! -t, P ~) ~ 4c2,
:iar din aceste trei relaţii, înmulţite respectiv cu -1,1,1, deducem.
-P4 2 + BP 2 + P02 =PA~+ a2 - b2 ~ o2•
62
 i". •• ••
:~ . . ~- -, t

' "'I . •
.._ - .. ~ '

.. _._-._. _: -~. ~ t.\ -, •· .... ~-• ··,.--~~ ':·_:-- . . • --·· ,,__,

.._···_;. ' ~ ·- ~..- ··:-_ .__

· · _:~ ~P~~:a,. tm,nsfo~ic~stl_r~ţie-in a.I~. ţnai siinplă;_·vorii ·

: i :.r.)>resup~îre pe ~ţµ.(f~f _ji~F.l ·i:~şţ"e. ~m~i: mic sa~.-J!18ii ma.re ...
.· --__ ~u· egal-cu .un u~gpi·drept-'· ·.. .' : . · 1.
· _. ·· ·· .. ~Dacă:, ~4- <;, 90~, · teorema gene-;ralizată ·a llp :Pi~~go~,--_ _.·. ;·· ..
· aplicată triunghiuJui -ABO,,.,spune că : ·
,, . . a 2 =t- b2 + c2 - 2o >( (proiecţia hii .A.O pe_ A~). ! - '

\
·,, -- ..

7/ . .
_i,_.
.. a- - . '~-

->.· j

- ·;:-::: ; .:
:: ·•~ I~•:. ••~' .• Fig„13 .I

.._·. -~-.-· , tn_să . 20 . 2.AB . A1B1 şi proiecţia· lui A:O pe' AB ·este'' ...., .
~-/ .egalit 911.-proiecţia lui .A.1 B ~e A~B~; deci{fig~ 13): -· ' · ·.
1

. . . ., ..· .AiB1 ,X (proiecţia lui .A1 B ~e .A1 B 1 ) ·-:- ·-a + b + o •

2 2 2 . .

,✓ -: : • ✓ -P.etpendicu~r~ .diri:_i.pe-.A1 B(taie' cercui d~ diametru ·.111

• -»t-.· >~:: ., ~·
-- ~ .' ~-dqu,ă.puncte distincte, -fie .A. 2 unul dţntre.ele; în acest cerc,· . . .· ......
-~ .· J)ăttatul. ~q~rdei .A14 2 .este· egal. cu diametrul ÎJl,mulţit cu pţo-. -.-:~_
·:· :iecţia <;oar<l..ei-pe ·diametru, adică-.A~.Afeste egal cu prima ·p~rte ...
din . ultima
-.. .
rţlaţie ;. rezultă ·
.. ,, ·. ,, - . . . -
· : · . . . ,..•..
.
.- · . . _..
•2 ,.. ;
·,..
•~ ,-: • I • , • .

.· .. / .._ .A1A2 . --a2 .+ b2 Ţ. o2 ~ - - ..... '

• ._ ..... ~... •- '

- _ . : - ~ Dacă, ~ A .- 90°,. avem -a2 · b·a

;

2 = O.
: I :

' .. , .
•; ,;

_· ·.. i + +·0 •• •• -• •- o O --.

·.·.. ·.. :·nf.ţ,că. ~.A·> 90°, avem-după, teorema generalizată .a :lui _; .·· ... _::
,· ...·' :Pitagora . .' ·' ' ' ., . ' . ' .· -_. - ' ..
. ,,. . . . - . . - .. , . . . . . ;-' ' . -·· ~ -

..: -:: . ·. a 2,.= b2 -=r_;o~· +. 2o x (proiectia. lui AO pe· .AB)• .. · ·._ ·:

._ .. ~ :,:: . .. .· -. • ,,· .. ·. '', ·.,.: .. '-:, • .... · ' .· . ;;,· .... 1: ·- . ' .
.~ .. ~ :'. ·.:::·: ;Perpendic~~~ (lin B pe .A1 B1 ~taţ~ cei;cul ·descris .P~ 4 1B{ .:~ .". · .
.,. · --~~~metru în. două· puncte imagfu.are:, fie ..4 2 unul dintre..ele; şi. · · .
,. _-·_,·.,· . . • · ' • \ . ;. ,. .' . ·.J

·_ ·-"¾~f ,._:. .· . A1B1 X _(proiecţia l~i.A. Ppe_ĂiB1 )=a2--:- ,b :~.o~.~ · . . . ·•

1
J, ,· :· . .
2
I -.... · ....

'

--
·.._,-.'":

' .-".
... -_· -.
'•

.' ..
. '

.
-·' -· '• ..
• •" I ,- • ,. -• •,. ~ •• • '- "' r
- ~ .: . -
' ,.

··.-· . . . . .•_.... J '• \. _-) - • • • • ~ • -: -- ;, \ - ' , •

. • . •' . ." ... •. •·• ' •. , '~'I,-~-.• - •.•• ~ :. ~•. ;_.'.•, .• •.·•::_-_• __ ;_-, ''., > •

..... .."~::'·:.,.)' . . -.. ~<":; '. .: .. :-'_":;._· .·~.·:.,::::::-f.<•·:---,\ .-•:•-.·.;:. ,.._,·,.( ·.·.. •:_-.rţ. \·· .•. : .. ~: •.':.
'. : ·.... ·. ·•·.·' -· ... . . . :..... •.. , ·: ·:· ...,. . •·· .. . - ..-·-~·;: -:_ ·!,._:.' - ..•
 ·1n·r~z-1µ1iat, dj~uţia .de tna,i sus P.~â~ fi -coi;i.deJIBa,ti,:~stfeJ: : .
- -~~ < 90°;· ·; ~.PA 2 P0 2 . :PA~ --A.1A;. _ +-p~â-+
. \fl -
. ~·.A= 90°, -'PA 2 + PB 2 +-P02 = PA.i- .{2}
~A.>90°, -PA 2 +PB2 +P02 .=PA~+A1.Ai;.. (3)
o
. Însemnă~ cu Ra cercul cu centrul în virful A 1 şi- cu raza.
- egală cu A 1A 2•
-· In cazul (1), cercul Ra există şi relaţia {1) araţă. că·
-PA 2 -+ PB 2 + P0 .< O, 2 -sau-= O, sau> O
după cum:
A1 P < .A1A 2, sau A 1 P= A1 A 2, sau A 1 P > A1.4. 2,
-
adică după cum punctul P este interior cercului R 0 sau· este
situat pe cercul R 0 sau este exterior cercului R 0 • · · ·

în cazul (2), cercul Ra se reduce la centrul său- A 1 pentru că.

râza sa_A1A 2 = O şi ecuaţia (2) arată că
~PA 2 + PE + P0 = O sau> O 2 2

.după cum punctul· P coincide cu centrul A1 sau este diferit .de .-

centrul -.Â.1 • · - . .
In cazul (3), cercul Ra este imaginar şi relaţia (3) arată că, · ·
' .

-Pţ 2 + PB + P0 2 2
>O.
I •.: ~i

· pentru· că prima parte este· egală cu o sumă de două. p~trate,. ..

_- ~ricare ar fi poziţia punctului f în plan. . -· _
· · . In inod ~nalog se defineşte cercul Rb cu centrul. hi .B1 şi-· · ,..
,. raZţL B~B2 şi ·apoi ~ercul Ro cu centrul în.Ol şi raz~ V10s .. :-·. '. ~ ':
. · · ·. Dacă unghiurile A, B, O ale triunghiului ~BO sînt ~seu"-\·
ţit~; toat~ ·trei' cercurile R 0 , R 6, R 0 sţnt reale.. . · · -·. ·:· · ·_ ·. . ..
: Daiit unghiul .A est~ drept, iar unghiurile B, ·o ascuţit,e~. .. -< .
•-•~erQUl Ra se reduce la _punctul Au :i.ar cercurile B 6 şi R~ ~hit.· -··. ·· .
reale. -- , -~ ··
·· : _· Dacă, unghiul .A este obtus, iar unghiurile B, O ascuţite/· .' - · . -~ .
- . cerţul R0 e_ste imaginar, iar cercurile Rb şi R 0 sînt reale:_ .· . . -~ · · • _':. ·
- ·, , ,. •Uµ astfel -de cerc poate fi definit ca, locul geometric .al-. . · _.
.· ... punctulw P din plan, :care se bucură, de proprietatea oi pătratul · ·, :
· . . •. · , : disţanţei' lui P la,. unul dintre vîrfurile triunghiului o~recar&<'':.'"- · _.. ·
- . . · ·.. ,4.BO _este_ ţgal-cli suma pătratelor distanţelor lui· la c~lela1te/';.:-· >·
- .;. ··. -. .:.: doţiă_' yirft1:1·i.._. · • ·· _ , · - _ . . ·- .
. .. . •.... ~·- . ..-.. ~......•. . :!- ' •.• : • . ·• , •

. . ··.\·; .. :i. ·. . ·, .• · .. _,:·:.

_.· .:- : ·94_:..__ .... -·· ·- . __ -.,.. . ~' .
"" ': _, ._.:
-~ .. '• ..
. -.·
,
.. '..:, : . ·.•:.
,• ~- _. .... - ;,

··. ,_ . :, .. ·,
· .. . - ·; .., .
. . . ~.'
.. :.. \ -.
- __
. ~ ~ - '
~~
'

....~,< . ·-.:.~ - ,::.,, ..: t- # ,·,_ -· • • _. __· , ~ - - · · - ... ,, ... ••

. :·~·;· :_. ~-. ~-- .. - . -,-._·'_~: _-_-:,·.·~~--··/l:_''.- . . .;' ..

.... ':.,' : - .,
. ' ' ~· .'
.. __ ;r._ - • ·.-·,•• -
~
• -- ·.··_ ...... . . , ...
-
~-=--•~--- .·:. ·::_:_j•;:\::.\C ., . -:- . <· ..
- . :·1.34. ~e d4 un paralelo.iJramABODişi se com.ideră ceroulO
circulmsor;ia triunghiului .ţ]JD, care mai tnttmeşte pe BO în E şi
pe OD tnli'.DreaptaBJJ' întîlneşte pe.AD î11,Gfi DE pe .ABînH~
Dreptele BJJ' şi DE se întîlnesc în I, iar paralela prin G la: AB
tnttlneţte paralela prin H·za AD în K (fig. 14). Să se arate că:
. D , C

E
Fig, 14

1.Triunghiurile BIE şi DTF _sînt asemenea.

2.Triunghiurile BIH şi DIG· ·sînt asemenea.
3.Dreptele EF şi GH sînt paralele.
Punctele .I, O şi K sînt coliniare.
.4.
Punctele B, D, G; H sînt pe un cerc.
5.
6 • .AE = .Alf. .
Soluţie. 1. Coardele par.alele .AB şi E'D determină, pe cerc
arce egale, arc .A.F = arc BD ; coa,rdele paralele .AD şi E B
determină, pe cerc arce. egale, arc .AE = arc BD, deci
arc.AF = arc.AE = arcBD.
Triunghiurile BIE şi DIF sînt asemenea pentru că unghiu-
rile din 1 sînt egale ca opuse la vîrf, iar unghiurile din E şi F
sînt.egale pentru că, sînt înscrise în acelaşi arc Bl); rezultă că,
laturile omoloage sînt proporţionale
BI IE EB
-=-=-· (1)
Dl IP FD
2. Triunghiurile BIH şi DIG· sînt asemenea pentru că
ringhiurile din I sînt egale ca opuse la vîrf, iar unghiurile· din B .
·şi D sînt egale pentru că, sînt înscrise în arcele egale .AF şi .AE;
rezultă că laturile ~moloage sînt proporţionale
BI IH HB
-=-· =- ·(2)
Dl. .JG GD

i - Culegere de probleme
65
 :,,. .' ... ' ~ ; '- ,: ... - . - _,: ·.
':· ... .-
'
:~ ~. '

' - . ·._ ....... ,.

• • .-- ·,;- ~- ~
.. ' ... : ' - · -,i<.' ,_-,'_ . - -. • • • _,r: :_-:--·:. ·-~.·- ~ •.. - ~-1_.,1 • . ·---~~' ~_-_.· 1' • • · __-.,~~~:- •

·. . .. 3„ în ~eap~'., l{<J!. este '.-P~r~.b~iă .~iu ., :ga,;a.,. . ·: : ·.

.trl~hi)lţ ·EI.,F ;-
. ~.F-~entru·_e~·-ea._.deţ~r~ă,:'_pe-."~~-)iJJ-'.ŞÎ :f!I -~egip~e :pr~i · ..
. po:rţţonal~·;-î.iitr-ii~evar„ dm .~Po_a~~le- egale p:) ş1. (2)_ d~d~e~m. · ·_ 1
_-

IE- IH _
'· -=·-·
IF 1G
• (3) I

. 4. în triunghiul EI O, paralela HH' · la baza · E,{I· împart~

·. ~ele~lte două, -laturi în segmente proporţionale, adică .._.. . · · ;, -
IE. IC-
- =- · ' (4)-'.:. ,·
IH IH'
La fel, 1n triunghiul JJ'I O, paralela GG' la baza ·pa _împarte
_: celelalte două laturi 1n segmente proporţionale, adică \ ·..
IP ·-IC ·., .
-=-· . J (5_).
.. .• ·

IG IG'
Egalitatea (3) arată că partea intîi în (4) este egală ~u _
partea intîi în (5), deci
IC IC
. ,_1 \

I
I
-=-,
IH IG'1

adică, punctele G' şi H' situate pe dreapta IO coincid, ·oe~a·ce

revine la, a spune că dreptele 00' şi HH' seintilnesc intr-un purict:
K situat pe a.reapta IO, adică punctele I, O, K sint coliniare: ·
,
.-·- . 5. · Punctele B, D, G, H sint situate pe un cerc,, pe~tru că
unghiurile BGD şi J3HD sint egale cu -unghiul la centru ·BOD_;
/

4eci cercul trece şi prin centrul O. Într-adevăr, unghiul BGD

are ca măsură
.arcBD + arcAF
·\ - - - - - = a r c BD ,
2 . .
_·. · =-iar unghiul· BHD are ca măsură
arcBD + .arcAB -= arcBD,
. 2

pentru că, cele trei arce AJJ', AE, BD sint egale.

6. La arcele egale BD, 4:E, .A1l' corespund, coarde egal~
- - - BD . .AE =AJJ'. . ..

1.35. 1. Se .dă un patrulater .şî un,. punot situat în· plMJ,u(

patrulaterului ; să se găsească locul . geometric al punotului,
ştiind clJ, suma pătratelor distanţelor lui ·la doua ~îrfuri opuse ale
' , ' -

.,- ,
 I -·
•\ \ ◄ I .
_i-~ ... , ~I• ~ , r" / ;• : & _,.... , • ..,_

• • •. ■. • . . ' ' •, ~ .•.; ... •~. ••• - .. I •• ,•. - . . . . . ._ •. • - ~ ~: •• . . . . •.• •' •, •' '. ' • •• -

.. ,. · -.~.- paflr'Ulf!Jţ~IU"tuf _BBte 'egală o.u:::~'f+mt(. pâtr_atelor. aiat~ţelo/ :Zu_i l~.:. ., . ,. ,.

:ce7,elaUe_ .~uă 'Otrfwri opus.e;·: :.:/ _··. ;. ·_ . -. .· · . ,: . : _ : _:__ ':-\· . , .
. .· ; 2. OM.e e~ locul g~mmlria, dacăp-unctul ~ste Mtuattn spaţ'l,u?~ .: ._· -·.
:"" ·-_ .. _ . 3•.._O a,~ uri par_ tfo 11, l/1, re_; /p<,,trulateru_l .este a). tra-· :· : -
· . pez ~osctl; b) dreptunghi-.; o)' paralelograr,i. · · . ,.
- · · · , . Soluţie. 1. Fie patrulaterul .AB<J)),. E mijlocul diago~ţi
AO şi_F mijloc.ul diagonalei !31?· Fie Pun punet o~recare şituât
O C

·i. :·, '~ 1

.!· i··

ţ'

·B
Fig, 15 Fig. J6
. ' -
in planul patrulaterului sau în spaţiu (fig. 15). Teorema. medi-.
-~ei·, aplicată triunghiurilor APO şf BPD, dă,:
4PE2 + .A.02 = ~ (.P.A~+ P02 ),
4PF 2 + BD 2 = 2_(PB 2 + PD 2 ). . - -·

Prin ipoteză,
PA 2 + P0 2 = P B,2 P D 2 r rezultă, ţinbliÎ_- +
seama .A O = 2.AE, Bl) =: 2BF,
că ·
_Pl! - PE · _ .A.E. _; .BJJ' = constant.
2 2 2 2 ~1) ·
- · - Fie G piciorul perpen~cularei coborîte din _P pe dr~pfa.
:. \
,FE~ (fig. 16); apljcăm t~orema lui Pitagora Ia ·triunghiuril~f ., ,, '

dreptunghice formate PGF- şi PGE · ·, . ·

.\ , PF 2 • PG 2 GJA,_ :fE2 -:- PG 2 + 0!)2, · •· + \-

· · de unde deducem prin scădere membru cu membru,

PF 2 - PE2 = GF 2 - GE 2 , · (~)<-_: .. -~ - :,
iar din egalităţile ·(1) şi (2). deâ.ucem · I
l!G 2 , _ EG 2 , AE2 BF 2 , -=
~ -care se ma~ BQI'ie
. . (FG - EG) (FG .+ EG) ..:;._ .AE 2 - B]f1 . · '-.,
sau I

•,r.

·i .
.... ~ ·,·,
.sau, în 'Sfîrşit,
EG = A.El - _fipa -:- -FE2 • (3')
•2FE.

Această egalitate determină, poziţia punctului G pe"dreapta

JP.E ; locul geonţetric al punctului ·p este perpendiculara ridicată
în G pe dreapta, FE. · · .
2. Dacă; plliictul Peste situat in spaţiu, locul geometric al
punctului Peste planul dus prin G perpendicular pe dreapta FE.
3. a) Dacă patrulaterul ABOD este un trapei isoscel, dia-
gonalele AO şi BD sint egale, deci AE = BF, deducem PF =
= PE ; locul geometric al punctului P este axa de simetrie a
trapezului, iar in spaţiu, planul de simetrie· al trapezului, adică
planul p~pendicular pe planul trapezului şi care trece prin axa
lui de simetrie.
b) Dacă, patrulaterul ABOD este un dreptunghi, mij-
loacele E şi F ale diagonalelor coincid şi diagonalele A O şi
ED sint egale ; în acest caz .
P.A. 2 + P0 = PB + PD
2 2 2
,

oricare ar fi punctul ]:>.din pţanul dreptunghiului S?,U din spa~il~-;

problema este nedeterminată,.
c) Dacă patrulaterul A.BOD este un paralelogram, mij-
loacele E şi F ale. diagonalel9r coincid, însă diagonalele A O şi
BD sînt. diferite, deci egalitatea (1)
pp2 - PE2 = AE2 - JJF2 .'.
·este imposibilă, pentru că, PF .:.... PE, iar A.E =/="BF, deci pro-
blema este imposibilă. ' .. ..
,Ca eţerciţiu, propunem să se studieze probl~ma ~ .spaţi~,
presupu.nînd că A, B, O, D sint vîţfu.rţl~ unui tetraedr~, .
1.36. Se dau- două drept8. Di şi D 2 concurente în punctul
O si se oere:
. ' 1. Să se construiască un cerc situat în planul acestor doud
drepte, avînd_ centrul în P şi astfel încît, dacă A· şi B sînt punctele
de intersecţie ale dreptei Di cu acest oerc, -iar O şi. D puncteze·· de
intersecţie ale dreptei D 2 cu ao{?laşi cerc, dist~nţa AO să fie ega~ă
ou o lungime dată l, unghiul AOO fiind ascuţit (fig. 17).
2. Oare este mărimea unghiului AOO a) în cazul AD ·=:>!..4;'0
fÎ b) în cazul AD = (2 +
Va.)~O.. · .
3. Să se calculeze mărimea razei cercului, în funcţie d.6,·Z,
tn ambele cazuri partioulartl. preoed,mte. . '•1

68
 •1 , : · , ;• •
- ,_,

·i . , '

. :Solupe~ 1. cercul ·că,u~t · O, coarda . A.(J, ··de lungime

în
cd.a.tă Z, e&te perp~diculară pe l;>isectoarea O~ a unghiului D10D 2 _;
-pentru a, o construi luăm un punct arbitrar .A' pe D 17 din A'
-0oborim. perpendiculara, .A'O' pe 0(1) şi pe ea, luăm punctul O~
a~~fel ca .A'O' = l; paralelae-prin la Dr taie pe D 2 tn O, iar or
o,

. /

Fig. 17

perp~diculara din .O pe 0(1) taie pe D1 în .A. Cercul cu ce~trul

1Ii O şi raza O.A = 00 este cercul căutat. ..
; 2. a) Dacă -40 = AD, triunghiul dreptunghi CAD este
isosc~l şi mediana .AO este şi înălţime, deci unghiul AOO este
un unghi drept. · · · .
b) Dacă .AD = (2 + 1/3) AO, din ti:iunghiul dreptunghi
-O.AD scoatem
.AO = ADtg-~ AD~, tg ~ADO= (2 +1fa) = 2 - v-3,
-deci~ ADO= 15°, iar -~ AOO = 2 ~ ADO = 30°. . r•
3. a). 4-0 = .AD; triunghiul dreptunghi O.AD are cat.etele
~gale cu Z, iar ţp~tenuza egală c1;1. diametrul 2.R, dec-i · ·· ·
-4R2 _· z2··+ z2,: R = i Y2_; .
.,' .. : . 2' . .

' - b) AD = (2 + Vs) AC; triunghiul -AOO este isoscei, un--

ghiul din O fiind de 30°, iar unghiurile Q.in .A şi O de 75° ; teorema
.sinusurilor dă · ·
OA AC R l
sin C sin O
- - =
-sin 75°
- -,
sin 30°
l sin 75° · · ·,
R =- -=
sin 30 0
2Z sin (30° + 45°)_ = , 2Z(silJ:
-, •
ŞO~ cos 45°-t
. ., _ . · · . :_ ..
0 •. :-. : 0) 1Y2.(1 + Vs)
+ COS 30 · SIU- 45 ·
; : .,
::;:::;----- •
2
 •• ~ - 1

. 1~37. · Un om.afe".U1~ ~o în·

fprW;ă de:trap'ez 9,ar~Oalre ,AB(JI.). :
. ._ l. Oum nu poseall, decît · unt lanţ ou· calie: ·poate alt m.~oare- •
lungimile, el ml.tsoară laturile' . .A.B ~ a, BO....:.. a,:JJD.::;.,o~:D.A ='~
şi calculează. aria totalii, 8 a locului._ · ·. · · ·.: · ·· _ ·. .. ·
. 2~ ·:V·r~a apoi să împartl.t locuUp, dint~ parcele P şi Q, ~n(ţ.
un gard rectiliniit OM astfel ca P = kQ, unde rap01tul k este dat. ·
Pentru aceasta, el calculeazl.t· aria triunghiului BOM şi determină.
apoi lungimea laturii necuno_acute BM, = a,, ţinînd · seama d&
relaţia P :-- kQ.
3. Aplicaţie. a = 30 m, b = 20 m, c == 15 m, d =· 25 m ~
·k = 2. ·
· Soluţie. 1. Ducem prin D paralela. DE la latura BO şi
obţinem triunghiul .ADE (fig. 18), în care se cunosc toate laturile.

0------"----0 AE = ED = b,
a -:-- c,
DA =_d,
şi paralelogramul EBOD„
.Aria l; a unui triunghi
în funcţie de laturile «, -~,
r. este· dată,. ·de formula .
8 ~2=p(p-tx) (p-~) (p-y)
A 6· E H F în care ·
Fig. 18·
. 2p = (X + ~ + ·..,.
Pentru ari~ 8 1 a. triunghiului .AED avem
· . a. = a - c, ~ = b, y = d,
deci
. 2· • • I

1681 === (a+b-c+d) (a-b-c+d)'(a+b-c-d) (-a+b+o+a) ..

Notind acum cu I înălţimea OF = DG a triunghiului .A.DE~
care este şi înălţimea trapezului, din formula care dă aria triun-
. ghiului
J.-
81 = (a - o)-,
2
se scoate

a-c
aria pa~lel~grămnlui este ·
. . ·s··2=C
I,,,•
.\ I .2ş1c
~-.--.-,,
a-c
 . . :,}"~" >t]/ '.: ;,: ' . : fJ, •.., t~"II : j ,· j, : •' ~,' t
.
I '

•. t::-:.:t~rt~i~r.:B,·•··;\:~r\/:r ;:t~:-~: . ·:.

• ·,. • ,,. 1· •·. . '·
·'.1

.\;._ ',:-. ;· .... ·2!:--Din· ·.'r1aţ;~e _·

:..r '.: p = kQ, :ţ'.-t Q = ~'
. . ·. ~co~tem,
· .. kS · 1 .s '
:·· '· p = -,-. -. ' Q=-·-.··
1 ,f k l+k,

. J?e' de alt~ parte

P=:!.,
2 .
I

2kS
a;_ ---
.. (1 + k) I 6
'.!. -•. ' -

_:
.
... ~
I.
~- Dacă, se fac înlocuirile, se ~găseşte
.B1 = 150 m 2, 8 2 = 3,00 m 2, S =· 450 m.2• • , . : . ,.

S1 300
I = - = . - = 20 m, a;= 30 m.
C ·t5.
' '
. .·. Pa.netul M. trebuie să se găs~scă, chiâr în A., ceea, ce· se
. : .' . ·verifică dir~~t,. triunghiul ABO avînd aria de 300 2, iar triun- :m.
~--glţiul 'ADO :de l~O m. •2 · ·

. . L38. Se dă un. triunghi iBosoel·A.BC, unde CA = OB; pe

:.cercul o; tangent în A la .A.O şi tangent în B la BO, se consi.d&ril
· ··:un• punct M interior triunghiului. ··
- Fie D, E, F pioioarele perpendioula·rewr duse din· M pe
·. · -AB, AC, BO şi H, I, G punoteltr tn care dreptele AO, BO, MO
t,a~e din nou cercul. Se notează (fig. 19)
·. MA . a, -MB = b, MO = r; 'MJJ = d,-' ME == e~ 3fF ::C fi';
• ~~ I/'

;. . i.
Săsede-monstrezecă patrulaterele ADţfE, BD.iJ'IF, AGBM·
'.sînt" (ţSemenea. . · ·· · · · · . ·.i_,: ·.-;
1
2. ·Triunghiurile .ABG şi Hf.M Ş.Înt egale. ,
. 3. Să_ se calculeze, d, ~, f tn fun.(1,ţţe de a, b, r.
,,
. 71
·.. ,

I,.
 / Soluţie.. 1. Patrulaterele M.AGB, MDBF şi' ME.AD -şint
a~emenea pentru că ~u unghiurile respectiv egale ; in.tr-adevă1·,.
în patrulaterul M.A.GB înscris în cercul O dia,gona,la, MG este,
un diametru. al cercului, deci unghiurile- din .A. şi B sînt drepte ;
în patrulaterul MDBF, unghiurile din D şi F sint drepte prin
construcţie, iar în patrulaterul ME.AD, unghiurile din E şi J>
sint drepte tot prin construcţie.
În sfîrşit în cele trei patrulatere, unghiurile din G, B, .A.
sint egale pentru că toate au qa măsură jumătatea arcului .A.Bs-
deci sînt egale cu. jumătatea unghiului la centru .A.OB. ·
· Rezultă, că laturile şi diagonalele omqloage sînt proporţio-­
nale; din asemănarea primelor două patrulatere deducem ega-
lităţile (1), iar din asemănarea ultimelor două patrulatere dedu-
cem egalităţile (2) şi anume:
MA AG GB BM MG AB
-----------
MD DB BF FM MB DF
(1)'

MD DB
_ _ _ _ _ _ _ _ BF FM MB
___.J DF
_ _ _

(2>
ME EA AD DM MA ED

2. Triunghiurile ABG şi HIM sînt egale pentru că unul este-

. ' simetricul celuilalt în raport cu centrul O; într-adevăr, perechile

Fig. 19

de virfuri .A. şi H, B şi I, G şi M sînt puncte diametral opuse în.

cercul O.
3. în egalităţile (1) scriem că. primul raport este egal cu.
al patrulea raport şi cu al cincilea,
a fb 2r
-=-=-,
d I b
 ,,.:·· ,-_, ,, ','

iar-1n ega,lităţiie (Z) s_criem că primul ra,p~rt este egal -cu al

-:patrulea '
d ·I
-=-~ (4)
e d

1n (3) şi {4) avem trei ecuaţii cu trei necunoscute, de unde

deducem
a' b•.
d-~- e-- !=-·
- 2r' , - 2r' 2r

·"

.. l
·"
 _.,,.-.

I,•.
.•,.
.:··.". •r. · t, ' ·,

:11.·'.·- .
'GEOMETRiE. ·tN ·s·PÂŢIU . .
:•..

II. 1. Se dă tri·unghi·ul echilateral ABC, de latură a ş,i -<>

d,:eaptă 11IN situată· în. acelaşi pla~. cu triunghiul, .paralelii, cu
kltura B C şi la distanţa h de aceasta. ' · .
· 1. 811, se calculeze aria 8 ce se, obţine prin rotirea de 360c-
în jurul aroei MN a conturului A.BOA al triungk?:ului.
2. Sa se oalc1tleze volumul V ce se obţine prin roţirea~ de-
3600 în jurul aroei MN a triunghiului ABC. : . - ·
_Soluţie. :J_. Latura BO generează un cilindru,a. cărui arie
laterală este egală cu a x 2nh; laturile AB şi AC generează
două, trunchiuri de con egale ; aria laterală, a unuia dintre ·ele-
est~ egală cu 1ta(.R + r), unde R este distanţa virfului ..4. Ia axă:-·
· iar r = h este distanţa la axă a .virfµrilor B şi C. însă .R -· h +
înălţimea triunghiului echilateral,· adică .R = h + a ~s:, deci
.8 = a X 21th + 2r.a ( 2h + 2a V3) = na 6h ( +' a.y-)3 •
Centrul de greutate G al conturului triunghiului .A.BO si
găseşte la o distanţă de axă egală, cu h plus o treime din înăl- ·
ţimea triunghiului, adică h + a [3 ;
după teorema lui Pappus;.
.regăsită de Gul~in, aria 8 este ·egală cu lungimea conturului,.·
_adică 3a, înmulţită cu lungimea cercului a cărui rază este egală. ·
·:cu distanţa la axă a centrului de greutate G, adic.ă

8
S = 3ax21t(h+ ·~ ) = 1ta(61t + aV3) I

şi am regăsit acelaşi rezultat ca prin prima meto'dă .

... '•, . 2. Latura BC generează un cilindru. al cărui volum este
egal ax
cu' rch 2 -; laturile AB şi .A.O generează două, trunchiuri
de ,con egale ; v~lumul unuia este e~l cu -1' - - - , und e
Rll+Rr+r!
,~. -
s

74

,.
 t.. • .

~- ' • ~ ~-,.;j I. --- . • ~ I:....~·· Î ' - ....... ~- ~

~l~~~: Î:.; i :; ; ~'H,Şţ/ 8/;i,'.ff,jit,:dlltiiţmîllate ~' I!~~tuÎ ~

,.
_:: :· >-.-~i· mnuin,H~::_ \;··R_,_.• a*· ars; '.:-~~me~~~\că.• volu.niµl :.v. ~
I
I

. ·. ·. ·-olÎ .'cel~ .doui tr:unchiuri de co~, mai pu ~iDr cilindrul, este ., .,

.. ), ·v· . ·.· 2_
· ... ··.- s-·2
nX 2..{(t +' a.~3)2+.. ·.(k'+ a Ys)
·~ 2 -. 2
h·+ h2\ _
J
a X 1th2, .

l'"
.
= 1ta
•l
2
(~ + 2h V3)..
.,-.
.- -. '.= OentruJ- _de greutate, al suprafeţei triunghiului A.BO este
::acelaşi ijl:lllcţ. G dela punctul 1, deci după teorema lui Pappus, ·
;ţegăsită de Guldini,) volumul V este .egal cu suprafaţa, triunghin-

:ţ~i: ~~că. a 2 ·":, înmulţită cu lungimea cerc~lui a cărui rază ·

. ~ste egală cu distanţa la axă a centrului de .greutate G, adj.că ·
>•. ·, Vs .
J,, ţ.a
6 ., deci
1' . asfaX21t
4 ·
(h ~a Va)= 6 .
7t~
4
2
(a+ 2h Vs)
0

;Şi am regăsit acelaşi rezultat ca -prin prima metodă.

. · IJ_.2. Fie R, S,. V raza, aria şi volu·m1tl unei sfere ; se împarte
·._;sfera în Jl,3 sfere egale, fie i, s, v, 1'aza, aria, volumui unei sff»·e mici✓••
~ă- se. determine .rapoitul dvnt·re aria totală a sferelor mici şi wria ,
. . ' •.'•
. $/erei iniţiale. ' . ' . ..
· ·· · · Soluţie\ Avem : · ·
I
-...·
Y _:_ 4-
3
re R3 ,· S · 41tR 2 ·, v
· .
= ±.
3
1t'1" 3 • s =
.
4rrr 2 •

Din relaţia V= n 3 v scoatem

. R3 = n.31· 3 , R = nr,.. t = R •
11

Aria celor n sfere mici este'

r
3

· n 3 X 41tr2 • . 411: x.n• ( ~ = n X 41tR•.. · nS.

·.\ ;··, ----- ·1
' 1)
.Cunoscută
. sub numele
I de teorema
- a, doua· a lui Guldi~·.,

'', ,··

.. !,
.. l .
 Obţinem m·mătorul reZţl.].tat : daţă o sferă de rază B s&
descompune in n 3 sfere egale, raza •fiecărei· af0îe mi.ci este egală.
cu Rn , iar
.
aria totală a sferelor ·mici este de n ori mai ,mare-
decît aria sferei- iniţiale.
O b s e r v a ţ i e. Rezultatul estţ acelaşi dacă ln locul sferei considerăm uni
cub pe care-l descompunem ln n 3 cuburi egale, sau un paralelipiped sau, mai ge-
neral, un corp de o formă oarecare pe care-l descompunem ln n 3 corpuri egale-
şi asemenea cu corpul iniţial ; dacă S este aria corpului dat, aria totală a celor-
n8 corpuri este nS, care din punct de vedere matematic poate fi arbitrar de mare„
Iulnd pe n suficient de mare.
Există ln natură numeroase exemple de corpuri care se divid ln mai multe-
şi mai mici, astfel ca volumul rămtnlnd acelaşi, suprafaţa să se mărească. Se-
ştie din Biologie că, dacă celula a ajuns la maturitate; presiunea osmotică se deze-
chllibr~ază şi pentru restabilirea echilibrului, este necesară o suprafaţă mai mare-
pe care celula o realizează prin diviziunea aceleaşi mase ln mai multe celule.
La unul dintre Cursurile· Facultăţii de Medicină se dă chiar următoruli
exemplu, de natură să impresioneze pe studenţi ; o sferă, care are mărimea unefJ
mingi de tenis, poate fi descompusă tn mai multe sfere egale, aşa fel ca suprafaţa.
totală a sferelor mici să fie egală cu suprafaţa terenului de tenis. ·
Din / iziccJ. se ştie că curenţii de înaltă frecvenţă se propagă la suprafaţa con-.
ductorului, astfel tnclt în locul unui cablu cilindric gros, se fabrică un conductor-
format din numeroase fire subţiri, numite liţe, care sub acelaşi volum prezintă o,
suprafaţă mal mare. ln mod precis, dacă cilindrul de lungime l şi cu raza bazei>
R
R se descompune tn n 2 fire, de aceeaşi lungime l, însă cu raza bazei - , suprafaţa,
n
celor n 2 liţe este de n ori mai mare dectt suprafaţa cablului iniţial.

D i s c u li e. Ani văzut că dacă o sferă de arie S se descompune în n 8 sfere-

egale, .aria totală a acestor n 3 sfere mici este egală cu nS. Care este valoarea :rµa-
xlmă a lui nS ·1 Din punct de vedere matematic, nS poate lua o valoare inlinit
de mare lutnd pe n suficient de mare, însă din punct de vedere fizic, nS are o,
valoare maximă finitd, ceea ce este uşor de prevăzut, pentru că materia avtnd o,
structură discontinuă, adică .fiind formată din moleţule, atomi, electroni, protoni„
neutroni, nu putem continua cu diviziunea unui corp dat în părţi orlctt de mici
şi deci n are o valoare finită. Să facem calculul în cazul hidrogenului, care este-
elementul cel mai simplu din punctul de vedere al structurii .atomice ; rezultate-
analoge se pot obţine şi pentru celelalte elemente. . ·
Un balon sferic cu raza de 17...47 cm are volumul egal cu 22,34 l = 22,34 x
x 10 cm ; acest volum poartă ln Chimie numele de volum molecular gazos •.
3 3
La temperatura de 0° şi la presiunea de 760 mm mercur, ln vasul sferic lncap 2,016 g;
de hidrogen, care se compune clin 6,062 x 1023 molecule; numărul N = 6,062 x
x 1023 poartă numele de nuni.cJ.rul lui Avogadro. Cum fiecare moleculă de hi-
drogen se compune din 2 atomi;· avem în vasul nostru 2N = 12,124 x 1011 a.
atomi de hidrogen. Presupunem că am reuşit, să izolăm atomii şi să tnchidem pe
fiecare ln ctte un balonaş sferic a cărui rază să fie egală cu raza orbitei .pe care-
se mişcă electronul tn jurul nucleului (atomul de hidrogen se compune dl~ nucleUI
şi un singur electron). Să calcuHim aria balonului inţial şi aria balonaşelor.
Aria balonului este
47t'R2 = 47t' (17,47) 2 = 38.36 X 102 cm2 ,
adică aproximativ o treime dintr-un metru ·pătrât.

76
 :'-.-

Cea mai mică orbită pe care· se mişcă ·electronul, ln atomul de :hidrogen,

are r?za,
0,53
n . - ~ cm,:
-i . 108
iar celelalte orbite, pe care se poate mişca electronul, au razele

Aria S 1 a celor 2N = 12, 124 x 1023 balonaşe de rază a1 este

S1 = 42,795 x 101 cmll = 0,042295 kms,
iar volumul lor este
7 66
l\ = -'- cm3 = 0,000766x 103 cm 3•
10
Aria S 2 şi volumul V 2 ale celor 2N balonaşe de rază a 2 sint
S! = 42 S 1 = 0,68427 km 2 ; V2 = 4a V1 = 0,048384 x 10s cm 3•
Aria S 8 şi volumul V a ale celor 2N balonaşe d; rază a 3 sint
Sa = 92 S 1 = 3,466395 km2 ; Va = 9 3 V1 = 0,551124 x 103 cm 3 •
Aria S 4 şi volumul V4 ale celor 2N balonaşe de rază a, slnt .
S 4 = 162 S1. = 10,955420 km2 ; V4 ~ 16 8 V1 = 3,096576 x 10 3 cm 3.
Aria S 6 şi volumul V6 ale celor 2N balonaşe de rază a6 slnt
S6 = 25 2 S1 = 26,746875 km2 ; .V6 = 25 3 V1 = 11,8125 x 103cm 3
Aria Sa şi volumul V 6 ale celor 2N balonnşe de rază a6 sint
/
Sa= 362 S 1 = 55,462320 l{m 2 ; V 6 = 35a V1 = 35,271936 X 10 3 cm·s.

Dacă presuplJnem că vqlumul moleculei de hidrogen este egal cu suma vo- ,

lumelor celor doi atomi şi dacă facem ipoteza că volumul total al balonaşelor, tn
care am putea izola cite o moleculă' dintr-un corp oarecare, este mai mic dectt
volumul corpului, ceea ce revine a presupune că nu există tnterpătrundere între
molecule, deducem că electronul, tn atomul de hidrogen, se poate mişca pe orbitele
de ·raze ai, a 2 , as, a4 şi f.¼, pentru că
l\< l'2 < Va< l'4 < V6 = 11,8125 X 10a cma<22,34 x 103 cma =
= volumul balonului iniţial,
dar nu se poate mişca pe orbitele de raze a6 , a 7 etc., pentru că dacă electronul
s-ar mişca, de exemplu, pe orbita de rază a6 , am avea
ţ,·6 = 35,271936 x 10 3 cma > 22,34 x 10a cm~ = volumul balonului iniţial.

Urmează c{1 S6 reprezintă valoarea maximii a ariei totale a balonaşelor tn

care putem descompune volumul dat de hidrogen, adică hidrogenul cuprins tntr-un
balon sferic, a cib'ui arie este egalcl cu o treime dintr-un metru pătrat, poale fi des-
compus tntr-un număr atlt de mare· de balonaşe, ,Incit suprafaţa lor să fie egali1 cu o
treime din suprafaţa oraşului Bucureşti.

77

,
 ' . ' . . . ' .. . ,, .. ' . - ':\

,.~-. :-•U.3. 1i'ie,/4BO 11/n;. ţriwnghi{dir.etptimgJ,,Hn· cu;r.e Dţ:es~ pioi:Qt"'tf,l ~

inălţimii· cobor.ţte··ăin A pe.ipoten~a ·BO; cu,1nosotnd AO-.!: 't; .
.AB = o, se cere siJ; se cali:Julez!J :' ·· .· . ·- -
. i. Volumul şi .aria solidului generat-prin rotaţia triunghiuZ1J.i
ABO în "jurul lui...AO; .. _ . . . . ......... .
2. · Volumul şi aria solidului ·generat p·rin ;rotaţia acelui'aşi
triunghi ·.ABO în j1trul lui AB. · ' ·
Soluţie., Vom rezolva problema, în general, peiitru .un·
triunghi oarecare .ABO, ~ale ~~rui .laturţ_ le vom :,;iota ca ;de
·obicei: · · · · ·
BO = ·a, OA - b, AB = c.

, Să ducem înălţimile: AD, BE, OF· şi să notăm cu ha, kl>,

h0 lungimile lor. · ._, ...
Volumul Va al solidu~ui, născut prin rotire,a de 360° în jurul
lui BO, a triunghiului ABO, este suma volume.lor conurilor··
generate de triu·nghiurile dreptunghice .A.BD, .A.OD, da~ă
unghiurile B, O ale triunghiului ABO sînt asc.uţite, sau diferenţa
volumelor acestor conuri, dacă unul dintre unghiuri!~ B, O
este obtuz. În primul caz, avem · .

Ya= ~ AD 2 • DB
3
+ ~3 AD
I
2 ·.DC= ...'.!. ah!;
. 3,

în al doilea caz, avem :

Va= ..'.!._AD 2 • DB - it' ADL :po. 2:_ ah!.'

. a ·3 , l
(am presupus O > 90°).
· Deci în toate cazurile avem: Va=
.
it'
3
ah!;. în acelaşi m()d·
deducem expresiile volumelor analoge :

JTC = ~
3
eh;.

.
-Aceste ,relatii se mai pot scrie şi astfel :

Ya_
. '
; 2Sha,, . V,,=
.
f 28.h,,, Y;; = ; 2Şkc,
! .

S fiind aria ti-iunghiului A BG.

. \ .
78·,
 :.i ,';. .-. _. -).,\:{,'./;~::; · · i,.>_ Ir\.. ·_'\:-.,_~ ·--'"' . · .,.;.. -_:(\-::::,
:__ :, . 0, _. . , "\· 1_''.:_. ,. [ i -'~, \\t.-: :. ::·}~: ,·t ~ ·~. > :; , . - .·~· -:~ :.- :_ . ,. ,-; .
:·: ;!::) )~~~-~~--~~~'-_}'fW~~île._yi;._-~~ :Jr~!k-:~~~ţi.l<>x·-~r.,~_gp.i~lu_i. ţ!J~
· :;<>alcµJ.n1r-c.,~or: ~ei./r,o\-q;m,·(f''S~.',.;ţac~. a.ş,t;t~l t-s.e :~lţ\ll~z~ ~li.-
' -_/it~~â';?t'ţQ:','if:li~_\. _: :~·-:-::-_;i··_./"; \<\'.;:: _ ':.>=:·.::_;··· .. :; .'->,:>.· t< -~.: _· . ,-
-, . ,. S ='V p (p-,-a} {p~.b)·(p---c),' :(2p- ~- a-+b+c); 1
\ • -

· a,po1.vol~mel~rezultă din' egalităţile.:: . . -· ....

,;'

•
·:rJ
:\
· Dacă ţriunghiul.A..R_O e_ste <h'~pt"ţ!nghi în 4, avem :
~\ ,_•.I_ _. , : .. _.,. . ' , , â~ ·.-:-• ~?. :+• o2. -
• • • ~ •, ~
·:·. ~-' ,:: ...
- · de_ei,ţ1,;te d,e ajuns să s~ d:ea .b, c cjci 28 = bc. · .. • .
· . Intre cele trei volume există o rel~ţi~, după cµm vom yed~ ..
' i ~.
,- ţn9-~tă.,;-p,stfel ~ă _est~.suf.i~ie~t·s~ ~aJc.vlăfa.nu~_ai doJ!J dintre ele~- · ·
., ;:' ·_ Q1m~~e iă.rJ1- trrql!,gbi;ul_J,BO, avem relaţ,nle : . : . -.,., . -: :
• ' J ' • • I

aV0 =bVb-:--cVc=41tS~, ·.·(2)· -· ,·_: 1

:-': .

. _.. _ deai vqlumele Va, v;,

Vc sînt invers _pr,opm1foncile C'tt lungimile ·, ·:: . _· ---~ ·._.
···. Jaturilor a, b, c. _. · __ \ · · _· • ____ · · ·
· . · · D~că triunghiul ABO prezintă o anumită particularitate, ·Y ·
· deci dacă între fattiri avem o ţ~laţie de forrria: · _., .
~. >'"?·. _F' (a, b, c) =
1 O,
(sau două, sau ţrei_ ·astfel de :i;elaţii), între F 0 ., ,.ŢTb, · Vc- ave~:·
·relaţia:
::
... I• ' •.

;
. I•
.j, ?\. ~
• .\.• - - - I •

r t• i

'
căci Feste presupu~ă funcţie omogenă de a, b, C.. ' . -·
·, . _ De exemplu, dacă, fatmile ·triunghiului ABC sînt în pt<>-:- · . \. 1

.-giesie'.ia'ritmetioă ~a-= -b +·c, intre volume avem:·

.... --
-· •· --,.- .
1 1
2 1
+-.-,
1
• •
- -·=-. )'

VO , Vr, Va.- . ·

·~cţică .cele trei v9lume.. sîpt _în .progresii? annmi·icii,. . . _.

~:. :·, , . Dacă, laturile -trii:t;t:1ghiu1uJ -sînt .. în progresie georr~etrici4 /: . ~- ' ·
:v:olumele ·sînt tot în, -progregie geornet1·ică ;. în. sfîrşit, dacă· triun..:
··,:-_,;> ;ţ~_ţulj-~~ e.~~~ dre~tungpi· în .A, av~m: · . _ ·. .~ _ ,~ ', -: '. ·; ,-·., _:
· . - .. - . 1 - _ 1 1" _
;,;-! · ; . · : . ·- = - +-----:·
. : .. ·: . . . v2-: ,. . v2 . - '. ,.:v2
., ••• 1 . .a . b · c •,; J, 'I-'
,'

.• ·.· I
i' ' . ·.'... _-_ ,·
\'

\
_.,;,. ·_.,,
.. '.. ~ __ , ·-
... ..,·
 /

Să calculălil acum ariile 80 , 8 6 , 8/ale, .celor trei solide de

mai.sus. Aria B0 este suma ariilor laterale ale conurilor generate
de triunghiurile dreptunghice .A.BD, .AOD (oricu~ ar fi unghiu-
rile .A, B, O). Deci :
Ba = 1t ·AD· AB + 1t ·.AD· .AC = 1t • h0 (b + o).
În mod analog, deducem relaţiile :
8,, = 1t • h6 (c + a), Se = 1t • he (a + b).
Aceste trei relaţii se mai pot ·scrie. şi astfel :
a· Ba = 21t8 (b+o), , b · 8 6 = 21t8 (o+a), c · 8 0 =21t8 (a+b). (3)
Dacă se cunosc deci lungimile laturilor a, b, c, putem calcula
cele trei arii Sa, S,,, S 0 •
Observă,m că relaţiile· (3) fiind omogene în raport cu a,~, c-, '
între Sa, Bi,, 8 0 , S va exista o relaţie dedusă prin eliminarea lui
a, b, c:
Sa
1 1
21t'S

1 - s,, 1 =0,
21tS
Si:
•l 1
21t"S

41t 2S2 (Se + s,, + Sa) + l61t 8 = Sasbs;. 3 3

(4)
Dacă cunoaştem s.uma Sa + S,, + s; şi pr.odusul S 0 8 6Bc,
I I
putem calcula pe S; în adevăr, notînd· 21t8 = a;, relaţia (4)
devine:
2a; 3 + (Sa + sb + Sc)x2 - sasbsc = o ;
această ecuaţie are o singură rădăcină pozitivă {teorema lui
Descartes) deci avem pentru S o singură valoare. Este curiqs
faptul că pentru calculul lui 8 nu avem nevoie chiar de
Ba' sb' Se' ci numai de suma şi produsul lor.
r Obs c r va ţie. Dacă ne propunem problema inversă celei date, adică să cal-
culăm pe a, b, c ctnd cunoaştem pe Sa, Sb, Se, vom proceda astfel : vom tncepe
prin a calcula pe S din ecuaţia (4), lutnd rădăcina pozitivă a acestei ecuaţii; vom
lnlocui apoi valoarea aflată pentru S în ecuaţiile (3). Aceste ecuaţii formează un
sistem liniar şi omogen, care admite şi soluţii 'diferite de zero, căci condiţia (4)
este verificată, deci vom putea determina pe a, b, c tnlr-o infinitate de feluri consi-
dertnd numai două dintre ecuaţiile (3) ; aceste valori diferă printr-un factor de pro-
porţionalitute. Determinarea lui a, b, c se poate face deci tntr-o inlinitate de

80
 ._moţfuri, cfud se. dau Sa, Sb; ·Sc; pentru determinarea'. ariei .S .nu este nevoie
~~ ,de S 0 , Si,, S01 cLmi'Plai de suma şfprodusul lor. ,
_: Dacă ne-am pune aceerşt problemA pentru volume, vom proceda a_stfel :
<lin sistemul (2) scoatem :
k k k
a= - , b=- , c= - , (5)
Va Vb Vc
I
.k fiind ~n factor de proporţionalitate. Dacă acum considerăm ecuaţia 3k = 4rt.st,
-sau dezvoltată :
12k = 1t(2b2c11 + 2c2a 11 + 2a2b2 - a' - ;,, - c'),
putem deduce pe k, înlocuind aici pe a, b, c prin valorile (5). Se deduce o ecuaţie
<le gradul 4. căreia suprimlndu-i rădăcina k = O, ne rămtne ecuaţia :- 1tAk8 = 12~
unde am tnseninat: :
A_ 2 ..1.. ••• _ 1 _ .••
2 2
Vb Vo
I
va
y,.4

lntroduclnd 1n (5) rădăcina reală pozitivă a ecuaţiei tn k, avem valorile lui

.a, b, c. Problema admite 1n general o soluţie unică. (Mai rămtn de cercetat condi-
ţiile c~ lungimile a, b, c să poată determina un triunghi).
Dacă Intre laturile triunghiului ABC avem o relaţie de forma : F (a, b, c) =
= O, tntr~ Sa, Sb, S, vom ~vea de asemenea o relaţie, obţinută elimlntnd pe a, b,
,c din relaţia precedentă şi relaţiile (3).
, De exemplu, dacă laturile triunghiului ABC stnt tn progresie aritmetică
2a = b + c, relaţiile (3) devin : ·
Sa = 4itS, bSb = 1r~ (b + 3c), cSc = -:tS (3b + c).
De aici deducem relaţiile :
b (4Sb - Sa)= 3cSa, c (4Sc - S 11 ) = 3bSa.
Elimintnd pe b, c avem relaţia căutată :
. 2
(4Sb - Sa) (4Sc - Sa) = 9Sa.

11.4. 1ntr-un plan se dau doită puncte A, B şi două ·drepte

,oarecare D şi ll. ; se cere : _
1. Să se determine în acest plan un punct M, care să fie în
acelaşi timp egal depărtat de, punctele A, B şi de dreptele D şi ll..
2. lnsemnînd .AB = 2l, MA = a, se cere să se calculeze aria
.şi volumul corpului gene1·at de triitnghiul .A.MB, prin rotirea lui
-în jurul dreptei .A.B. _
3. Să se determine locul geometric al punctelor din spaţiu
-6Ckidistante, în acelaşi timp de punctele A, B şi de dreptele D şi
8. (fig. 20).
Soluţie. 1. Dreptele D şi ll. se taie în O, fie OB1 _şi OB2
bisectoarea interioară şi bisectoarea exterioară a unghiului
DO ll. •. Fie O mijlocul segmentului .AB şi OM perpendiculara
in O pe .AB; această perpendiculară taie bisectoarele OB1
~ - Culeirere de probleme
81
 'I
.... .. ' t
• ;, '
'1 I,;,

·. • ,• _' •' '•

•',
,H.
• . •• ' •.
,. r

_- · şi,:.OBa:tp.: M1 şi :Mai .··Pµ~~tele .M1 · .şLM2--şîn~ :d~le, .ioµă- ·s91u,ţâi

. · ale proplelll;ei ·; ·într-adevăr: M· ~ste egâl: dep~_at .·de·: 4~ .şF B,,
a;dică M.A = MB, :ea oblice:ega,l'depăirtate. de:: pici9ţill :··.a -al.
perpe:µţllcularei MO ; însă punctul M găsindu-se pe bisictoarea, .
. f).B, este ega.l depărtat de dreptele D şi Jl (am însemnat, pentru
· · prescurtare, prin M şi B res- ·
pectiv,. unul dintre pu~ctele '.M1
_şi 1lf2 , B1 şi B 2 ).
· 2. Triunghiul ..AMB se de~-
compune în ._ donă trţunghiµri · '.
-~~-..:.....:;:~~--!;, dreptunghiţe ~· egale .AqM .: şt
BOM, care descriu; prin rotirea
lor in jurul lui AB, două conuri ..
egale, cu înălţimile OA=OB~l .
şi ale căror baze coincid cu cer~
eul cu cel_ltml în O 'şi .raza
' :. . _··ţ]M =. Va 2 :_ ·z 2 l; . :generato.area.
~ce·~'tor . CQllllrţ este I • ' •

Vig, 20
I
AM= BM =-a.
'
· ,. ..- :Aria generată de conturul AMB este egală cu aria latera,lă
a celor două conuri, a.dică ·

S =
- ·2
.!_ • 21t • OM· A.1ll + .!_.
2
21t • OM· BM
-
7 21ta V,a 2 -
-
~2 •..
·

Volumul generat de triunghiul .A.MB este egal cu suma.

volumelor celor donă conuri, adică
V
.
= i_.
3
1t • OM 2 • CA + ..!..3 • 1t • OM
.
2
•· OB = ~3 2
1t (a -
2
l )
. ·-
l~

Mai. putem determina S şi V. cu ajutorul celor două teor.eme ale lui ·Guldin
S = arc ,x 2nd, V =:' aria x 21ed,
unde d este distanţa la axa de rotaţie a centrului de greutate-: al conturului p9ll-
gonal AMBA tn cazul ariei S; al ariei triunghiului A.MB, tn -cazul volmnulul V.
Conturul poligonal AMBA se compune din trei laturi AM, MB şi BA, deci
lungimea conturului este
arc= A.M +MB+ BA= a+ a+ _2l = 2 (a+ l).
Distanţele d1, d2 , ~~ ale mijloacelor celor trei laturi AM, MB, BA, la ax~ de
rotaţie AB, stnt: · ' .
_I

dl = d2 = -2- =
CM Ya2-
2
l2 •
, d3 = o. /

82
 t·.
-....-,1; :-=,

. .~- · _ . Blsf.antii~ţt-a·.ce~truhi(de:~etit~te. at~tu~nlµi pollgonăl\~MB~ Ia·~tt'.a; ._.:·

. l'otaţţe· AŞ 'este_ ·.d~t!fc\e:; . ~ . · - ..: ·: - .. · · _.. ··
,,- · ·: . ·, _.-d~.A,ltf'xd1 -f-J.'i'lB:x_d~'+BAx·d3 \ .

. • . •
1
, ,-; ~ :A:M +· ·J.!:B_ +· BA ·
12
d=----·
· aVa' -
a+ a+ 21-
PAclnd lnlocuiriie :
' S
/ ;= arc x 2~d = 2 (a + I) x 2ît'a -Vas
---
~ [2
a+ a+ 2l
S = 21m Va 2 - l2 •
Centrul de greutat~ al ariei triunghiului AMB se găseşte pe mediana (care
. : . 1. I .
. -este şi înălţime) CM, fa .:.. de baza A1!, deci distanţa d a centrului de greutate,.:
3
. I~ ·axa de
. ·
rotaţie
.
A~ este·- d ~ CM =
' 3
V~
3
. Aria triunghiului
.
AMB
~~-- ' .
_.!:_ A B
2
x..·CM = _!_ • 21 • Va 2
2,
:... 12 = l Va2 - f.!. •

Făctnd tnlocuirile, :
V= aria x 2r.d ·= i Va2 - l 2 x 2r. • ..!,. 1
1 a2 - _l 2 =2_ ..:l (a2 :_ l2 ).
. _ ·3 3

şi P 2 planele perpendicula1'e pe· ·planul (D, Â) . ·

· •.. 3': Fie P 1
şi
ale căror urme pe acest plan sînt bisectoarele OB1 şi OB 2 ;
l ·. :este evident că orice punct.din planul P 1 (sau P 2 ) este egal depăr~
~- ,ta,t de ·dreptele D şi â. Fie TC planul perpendicular în O pe
_. segmentul .A.B; urmează că orice punct al planului TC este egal
·depărtat. de punctele .A. şi B. Planul TC taie planele P 1 şi P 2
,~.upă două drepte D 1 -şi I:> 2 , perpendiculare in Mi şi M 2 pe planul
(D, ·Â) şi orice punct al dreptei D 1 (Efau _D 2 ) 'este egal depărtat
de puµctele .A., B şi de dreptele D, â. ·
I

. lUi. Se dau înt1·-un, · plan, doua ,cetcuri : O de 'raz~ B ş·i O'

de razll, B' =I= R-. . .
1.) Bit _se d,uca 'O secantă care Bă intercepteze pe cercul O ·o i, ..
-c~ardă~ de lungi1J1,e ~ şi Î'.n cerc1tlO'·o coarda de lungime ~· (fig. 2tf.
· ·_ _ 2. · Bă se ge-neralizeze î-n spaţi·u. · · ·~, '

,,_
Solu.ţie 1. Problema poate fi generalizată; dacă in şi n sînt:
dou,ă numere mai mici decît unitatea, ·să, determinăm. o secantă·
eare _să ihtercepteze pe ·cercul O o coardă de lungime 2mR;
:\

I.' ..
/' ~. ' :_ · j,
,..._.
. ·.' .•·

>./T •• •.•~ O
· · i~r pe cercul O' o coardă de lungime 2n.R' ; . enunvu.I dat ·cores- ·
1 . '
punde cazului particular m = n = - •
4
Se construieşte cercul 0 1 , concentric cu O şi de rază
Bi = R VI - m2 , şi cercul o; , concentric cu O', şi de rază
R; = R' Vl - n2 • Cercul O interceptează,, pe o tangentă oare-

care la cercul 0 1 , o coardă, de lungime 2mR ; iar cercul O' inter-

ceptează, pe o tangentă oarecare la cercul Oi., o coardă de· lun-
gime 2nR'. Urmează că cercurile date O şi O', interceptează pe o
tangentă comună la cercurile 0.1 şi Oi. , două coarde egale res-
pectiv cu 2mR şi 2nR'. Problema admite patru soluţii, pentru
că la două cercuri 0 1 şi Oi , presupuse exterioare, se pot' duce-
patru tangente comune, două exterioare şi două interioare.
2. Să rotim de 1:80°, în jurul liniei centrelor 00', figura
plană formată de cercurile date O şi O', de cercurile construite-
01 şi Oi şi de tangentele comune exterioare şi interioare la ulti-
mele două cercuri; obţinem sferele O şi O', de raze .R şi B';. ·
sferele 0 1 şi Oi, concentrice cu primele', de raze R1 şi Ri; cele
două conuri tangente sferklor 0 1 şi Oi .
Un plan tangent oarecare la unul dintre aceste două conuri
este tangent la sferele 0 1 şi Oi .şi taie sferele 0 şi O' după două.
1

cercuri ai căror diametri sînt egali respectiv cu 2mR şi . 2nR'.

Aceasta este generalizarea în spaţiu a problemei date.
11.6. 1ntr-un plan P se dau doua punote fixe A, B ; se mai:·
ia un punct oarecare M în acelaşi plan.
Fie M' un punct în spaţiu astfel oa segmentul MM' să fit
văzut din punctele .A., B sub unghiuri drepte. Se cere locul punctul11,i
M~ în urmatoarele cazuri:
l. Punctul M este fix.

84
 -2: Punctul M ~or.ie ,un cerc care·treceprinpu~ele Â; B~
3. P1111Wf/Ul M descrie o dreaptă perpendiculară pe .AB
(fig~ 22). .
Soluţie. Dacă, se consideră, toate dreptele perpendiculare,
în punctul .A pe dreapta ..4.M, se ştie că, toate aceste drepte sînt
situate într-un acelaşi plan ·Q perpendicular pe dreapta .A:X
şi deci perpendicular pe planul P. ·
La fel, toate dreptele perpendiculare p~ dreapta BM în.
puµ.ctnl B, sînt situate într-un acelaşi plan R perpendicular pe
BM şi deci perpendicular pe planul P. H
Intersecţiile planelor Q, R cu planul
P sint, evident, perpendicularele ridicate
în punctele A.~ B respectiv pe dreptele
AM, BM. Aceste două perpendiculare
~e taie în punctul N. ·
Dreapta Â, intersecţia.planelor Q, R
trece, evident, prin N şi este perpendi-
cn.lară pe planul P_, căci este intersecţia
a donă, plane perpendiculare pe planul P. Fig. 22
Punctul M' trebuie să, se afle atît
în planul Q · cît şJ în planul R, deci se va afla pe dreapta Â,_
intersecţia acestor două plane. 1

1. Dacă punctul M este fix, evident că, şi punctul N este

fix, deci dreapta este fixă. Reiese de aici că, in acest caz, locui
geometric al punctului M' este dreapta 4.
2. Presupunem că punctul M se mişcă acum în planul P-
după o lege anumită,. 1n acest caz, locul geometric al punctului
M' este, natural, suprafaţa cilindrică, născută. de dreapta, Â..
care ră,mîn~ paralelă cu ea însăşi (este necontenit perpendiculară,.
pe planul P şi intîlneşte d curbă directoare fixă, curba loc.
geometric al punctului N).
Dacă, de exemplu, punctul M descrie un cerc r trecind prin.
A,, B, punctul N descrie, evident, acelaşi cerc deoarece
~ M..4.N = ~ MBN = 90°, adică punctele M, N sint dia.;...
metral opuse în cercul r. ·
Urmează că, tn ·acest caz, locul geQmetric al punctului ·M,.
este cilindrul circular drept care are oa bază cercul r şi ale clJ,rui.
geMratoare sînt perpendiculare pe planul P. ·
3. Să presupunem acum că, punctul M descrie o dreaptă J>
perpendiculară, pe · .AB. Fie m .intersecţia dreptei I!, cu ..4.B,-
iar n proiecţia punctului N pe .AB. Figura Mm N n este JLI.l
-trapez. Dreapta_ 00 care uneşte mijloacele diagonalelor MN, miJi~
este paralelă cu· Mm şi cu Nn, deci este·'.Perpendiculară pe AB~

85,
 .,,;C'

o.
-O~· ~te :oen.~1,11.oeroulµi cµ-~-.:µn:scri& patrnlate1'1l.lm ·.;M..tiNB,
· urmE$~ăi;că, pun:ct:al,·O, _proiecţia sa pe ·ÂB, este tocn:iaii .nrljlooul .
lui AB. D.eci punctul.ii este simetricul punctului fix .'m faţă de ."
pţm.ctul fix:•:O;·deci este şiel fix. Urmează că, în•acest caz,-locul
~.geometric· .al ,punctului N este dreapta D', simetrica fuept~i D
faţă de punctul O. ·
Se poate arăta şi în alt chip că punctul N descrie o perpen-· -.
-diculară pe AB. -Tu adevăr, din triunghiurile dreptunghice .
.MAN, MBN deducem NB 2 = MN2 - MB 2 , !{A 2 --.MN 2 -
- M..4. 2 • Prin scădere deducem. N..4. 2 - NB 2 = MB 2 ~ M..4. 2 • •
, Dar deoarece JJi descrie dreapta D, perpendiculară p~'.A.B, .
.-avem . MB 2 ~ M.A. 2 = mB 2 - mA 2 = constant, deci, N.A. 2 - .
~ N B 2 = constant., . · .
Se ştie că locul geometric al unui punct N definit de
o ase~
menea xelaţie este o dreaptă perpendiculară pe AB. ...
Oind punctul N descrie dreapta.,,D', dreapta .l:l. generează,' .•"'
. -evident, un plan S perpendicular pe planul P, pe care-l inter-
sec;tează după dreapta D'. Deci lomtl geometric al punctului
1Jf' este în _acest caz planul S. ,,

. 11.7. Se dă un tetraedrit 'regulat A.BOD de muchea; fie AO

-inălţimea din·A. Un plan dus prin AO taie pe BO şi BD rea~
pectiv î~ M şi N. Se notează
,8 BM = x, BN = y. Bă se arate că
1 1 . 3 ... '
1) -+-=-·
y a
X
'

' 2. Să se deter'mine a; şi y prin

conditio; ca suma ariilm tri'Ungki'U- .
· rilm AMN, .A.BN, AB:M să fie €n
raport cottţ,stant k cu aria totaUi, a . ..-• .
tetraedritliti. ·
3. Disc,uţie (fig. 23). . '· .
8' Soluţie 1. Notăm cu B', O', D' 1
• •

Fig.23 picioarele înălţimilor triunghiului ,

BOD, iar cu O. centrul acestui tri..:
-unghi ; fie încă P proiecţia punctului N p'e,.. latura BO ; a velil
:relaţia evidentă ·
-~ aria B1lfO +2 aria BNO = 2 aria BMN (1)
. .sau-
i
BMxOD' + BNxOO' = BMxNP ' .(2)
•'.'
 '• ,,

_·ob~d-~ăt tri~gbi~l BN ;e: Jti~ămte .dîntr~nn tri-

ungbh~chilâ,teral, ~venţ · .·. ·._ · :. · ·..- :· . · . · · • - . · · · .'·
.e-s~,
: . • •, : ;,Î ' - . ,_.:_._ • '·,. • - • _.,.,, • . • . ·• :

'•, ,\
BP. .=. 2BN ·•.·.. /y2:>'· · 'j;.'p. _.· ..· :BN2fă·, = .~
Y. y3· · - . : ·
- -. .
. d O.D' - 00' irn; afă .. --~11n.
Avem e asemen.ea
·.
= ·. ·= ~ = - 1 - - =
; -. ·-. ,•;, 3 3· 2 2r 3
Cu. acestea, relaţia· (2) ,devine ,. 1°. .
.. --- _:-_"; ..,,,.-

..

.
·_:!.: (:v y) ·=
3,._ ~ _1 ,.··;
+ ·xy
_
sa·u 2-
. :x:
+_!:.: · · _!_ •
. y a
. ,·
..

2. Trebuie să avem: relaţia

aria AMN +a1·ia ABN +aria .A.BJ,f =k aria tehaedrului (3).

• I• • :. - \

Avem
. .
aria• ..A.MN = I.'._!_
2
MN j
x .A.O. Teorema lui Pitagora.
• :.••• -· ••.•• ·;._:' •

generalizată, apÎiriată la triunghiul' BMN,,:dă

MN 2 = BM 2 + BN 2
- ,2BM x Bf
sau
MN 2 . ~• + i/' --2~ · ! MR' Y, a:• +1 y2·_ '1lJI,
Triunghiul dreptungbi'.A.OB' dă ..A.02 = AB' 2 -·OB"",
sau A.02 - (·~ fă)
2
2
' ( 1 ·,/s)' __::_.sa4
3 · 2
2 2
- ,a2 -
12
2a2
3 '
. . V2 . . .
AO = ay_.
3 .

I
Deci aria .A.MN = --
' 1 V2 =a V-x2+ys-:1:y-
v· x 2 +' y 2 - xy .·x a-= · · ._
_ ._ · 2 · .,- · .- Vs . V6 ·. _. .
_; Avem mai departe .
. ·. .A:BN =
aria 1, 'B 71.7'
. - Va Va
.L,x AC'.=-yxa-=ay-,
.1 '
· .2 2 2 - 4
· · · · ·· 1 - - 1 •, v-a vs -·
aria-.ABM = - BM X AD'=- x X a-= ax-.
. : - 2 2 2 .4, •.

: Relaţia .(3) devine

, a ..r~
, V
+y 2
- :x:u
+ a Ys<:x:+y>
. „4 - .. = k. aria tetraedrului:··_
/; .. · ' : 6

8'r

J - ••
 Dar. aria tetraedrului

= 4 aria BOD= 4 x~ axa fi.= a~ ~-3.

· , 2 2

· Deci, avem con<ţiţia:

Vx + y
11 11
- xy' + Ys(x+y) = ka J/3.
--- }'6 4

Pentru determinarea lui x şi, y avem de rezolvat sistemu1 :

a(x + '!/} = 3my, V(x2 +;;,- xy + Ysc: + y) = ka Y3.
!
Ecuaţia a doua se mai scrie : ,
V(x + y)8 - Sxy' + Va (x + y) k y3-
Vi · 4 = a '
sau, dacă ţinem s~ma de prima ecuaţie,

Y(x + y)1 - a (x + y) + Ya (x + y) = ka V:f.

}'6 4

In~emnîud x +y= u şi eliminînd numitorii, ..av:em:

.4 Vu 2 - au= 12ka V2 ~ 3it V2.
Ridicînd la pătrat şi grupînd termenii, ·
u2 - Sa (9k - 1) u + 144 k 2 a2 = O.
Rădăcinile Ui., u 2, ale acestei ecuaţii sînt :
U1.2 = 4a [9k - 1 ± V(9k - l )2 - 9k 2 ]
4;8,U

U1,2 = 4a [9k - 1 ± V(12k - 1) (6k - l)J.

Condiţia ca rădăcinile să fie reale este (12k-1) (6k-1) > O,
. I

-deci k trebuie să fie cuprins intr-unul din intervalele -

( - 00 , :2 ); (+ , + 00) ,
-Cum k trebuie să fie pozitiv, primul interval se reduce la
· . ·
(o, .!..) .
12

-88 '
 ,-. '· _;

,
: ·o dat~cnnoscut u, ne.rămîne să'.rezolvăm sistemele.
~-+ '!l= U~u
a: şi y sînt deci rădăcinile ecuaţiilor .,

z2 _:_ uz +·au3 =. O
'
unde se va înlocui u cu v.;_ şi u 2•
au
P~ntru ca x şi y să fie reale, trebuie ca u 2 - 4 -:.> o, san.
' 3
u (u - 4 f) > O, deci trebuie ca u1 şi u 2 să fie c~prinse într.:._
f

unul <ţin- intervalele ( _: oo, O); (4f, + oo).

Primul interval se exclude căci Ui şi u 2 trebuie să fie pozi-·
tţve. De .altfel, chiar din expresiile scrise mai sus rezultă că 'Ui,·
u~ sînt pozitive. În adevăr, avem (9k - 1) 2 - 9k 2 ~ (9k - 1)2,.
V' (9k -1) 2 - 9k2 < 9k - 1, 9k - 1 ± V(9k - 1) 2 - 9k 2 :.> o.

3. Din cele de mai sus rezultă că valoarea minimă a sumei

x + y este 4 ~ , deci x
3
+ >
y 4 ...!i. , sau, sub formă geometrică„
3 -

B.1ll +,BN ~ 4 ~ . 3
. Se vede lesne că egalitatea corespunde cazului cînd MN.
este paralelă cu OD.

11.8. Se consideră un solid format din două sfere egale de

rază R, unite între ele printr-un cilindr u, de rază r şi de înălţim~ 1

2.R (fig.24). . A
1. Să
se cawuleze aria ş-i "O:-----_,.
volumul solidului.
2. Să se studieze variaţia
ariei solidului cînd r variază
de la O la R.
Solutie. 1. Aria solidului
se compune din aria laterală Fig. 24
a cilindrt~.1ui, a cărei expresie
este 27t1" x 2R = 41rRr, la care trebuie să adunăm ariile por-
 ,.·:1

,,\ '
ţimîil.Qr ·ţăiµ.a,s~.-: dW;. ~el~ ·dolii ·:sfetie ·îJm.i . sup~r~ -: at: nouă· -· - r
eâJote. egale cu_A~O.-Vom·avea . -: ; · : . ·-
'.: '.Aria caţot~i ,4.;BO = 2i~ X bR' P.e..figură se. vecţe ~b,l.~~ ei.
·.avem · ,· · · · · ·:
bB =··R -
--·
bO = R. - Y,_R_2____-r2 •
-
Aria calotei ABC = 21t!J, (R- VR 2 - r 2 ).
Deci aria rămasă dintr-o sferă prin suprimarea'. calotei• :
..ABO are ca expresie - ____ - ,.:
41t.R2 . -'-- 21tR' (R - VR 2 - r 2 ) = 21tR ( R + V~
.
2
\
- r2 r
.
Aria totală a solidului va avea deci expresia
:- • j .

.S · · 41tR1~· + 41tR (R ·+ VR 2 - r 2 ), ,# ·-~· • •

/
sau
S = 41tR(R + r + YR 2
:_r2).

Volumul solidului. se compune din ~olumul cilindrului,' a

-0ărui expresie este 1tr2 x 2 R' = 2ir Rr 2 , şi din volumele celor .
-dowt porţiuni de sferă rămase prin suprimarea celor două
calote. .
Volumul calotei ABO = aria calotei ABC x ~ -·Obn:bA'
3 3
sau Volumul calotei ABC = \ .
2 . --- ·1 '
=- 1tR2 (R.- YR2 - r2) - - 1t"r2 VRB _:_ r2.
3 . ' 3 '

volumul rămas dintr-o sferă, prin suprimarea ·calotei ABO,

are · expre~i~ :

- 3
..!.. ~Rs - 2... 1t'Ra
3
+ 2-
3
1tR2 YR2 - r2 + _1-
3
1tr2 VR2 - r2
'

sa:u
•) --- 1 _ ._ _
...:... rtR 2 (R
3 ,-
+ VR 2 - r 2) + -3 7t'r 2 VR 2 - r2•
I

Volumul total al solidului are, deci, expresia :

. --- .
V = 21tRr 2
·
+-±-3
1tR2 (R + VR 2 - r 2 ) + 2- 1t1' 2 VR2. _;_r 2 ,
_ · . . . 3 . ,

·90

t. I.
 •• - I

I,· .-

• C ~. ,• ,

I.
:88,lÎ" . ~ '. : ~--~ .· . :1 .

+~/:_ r•;} +
: &. - ...

·'.· ' . ;V~. . • 21rB

. • ', • •
{r.-+;, ;3. R,(R, ~ ~ I • • ' • • ' •
2
,3
,r;,·•--v -a• ...c. ,.._
.

-~- .ln~empăm eu::y_--aria solidul~i,

-· . y = ~fa R (.R + r + VR 2 _;. r2 ). . ~\ .

· 1,,u~d derivata luiy _în rap~rt cur, avem :-•,

, , · R 4xRr _ R. V R 2 - r.S - r '

·y
' -- 4' i't -
, , l' RB-,-2 -
-
4 1C . VRB - ,2 ,.
sau înmulţind cu _conjugata numărătorului

R2·_2r2
..' ~
y' = 41tR ;-::·=;::=~;:-::-=;::=:::;--
..
. VR 8 - r2 R 1 -~ ,.s + r) n
I
' -.,.-,
' Derivata se anulează pentru r =± VR_ •
' 2
Rădăcina negativă o excludem, căci r variază de la O Ia.
R: _Să vedem dacă ·avem maxim sau· minim pentru r = R V;-;
_ _Obsei;văm că semnul derivatei y' este'dat 4e expresia R-r.Vi,,.
căci toţi ceilalţi factori care intră în expresia derivatei ~înt
••
1
, pozitivi.
Avem ·rezultatul următor :
R R
r<-
Y2'
y' > O; r > V2' y' < o,

deci :pentru r ·= ~=R v;, avem. un maxim a cărui va.i~!:'8 ~ .. . ' : .. ~

,găseşte uşor că este Ymwmum = 41tR 2 ( V2 + 1).

i.-.,;-.
· · _ ~- -_: ,_. -
Se vede că avem un maxim pentru r egal cu jumătate din. ·
l~tn.ra pătratului înscris în cercul de rază· B.
· tri rezum~t variaţia lui y este următoarea,:
Pentru r = o, y = 81tB2 (cilindrul s-a redus la o dreaptă) ::
,- -· - : B - R - •.
pentru o--< r < Y-2, y ~reş~e ; pentru r = r2, y est~,manm ; _
. . R ··_ ._ . . , , .
p~tru r > y , y
2
desci:~şte ; pentru r = B, y = 81tR2•

91

. ·r .
 :, - ~· -·.

11.9. Se dă un oerc O ăe rază r şi o ooarilă BO a ·cerouiui,

.flituată la distanţa Oli'
.B şi O la, cerc tnttlnesc
Fig. 25
= flJ_ de centrul oeroului. Tangentele tn
tangenta la cerc paralelll, cu BO,
în punctele A şi D ; fie E
mijlocul lui AD. Se roteşte
trapezul .ABOD tn jurul lui
EF şi fie S şi V respectiv aria
totală si volumul solidului ce
se naite din aceasiă rotaţie
(fig. 25 ). Să se afle w, (Jfa fel
ca să avem
EF · ar 2
Sx--V=1t-
3 3 '

·unde a este un parametru oarecare. Disc·uţie.

Soluţie. Din triunghiurile dreptunghiuri OFO şi FJJ!O
-deducem
.FO = Vr 2
- a:2 , EO = Vr 2
- a: 2 + (x + r) 2
= V2r X Vr + x,
.-apoi
Ep - = ,. v2-r xV
=EC -r -+ -x .
2 2 ,

Din· triunghiul dreptunghi OEP avem OP 2 = OE2 - BP 2,

..sau
- V~
OP=
.
Vr x V2. .
Din triunghiul dreptunghi OED avem

FJP 2 =0P x PD,deundePD=-=y-

. EP" . V~
.. . . · OP 2
.Apoi
OD=OP+PD=~; ..
,r-x

ED2 = on2,._ r2 = r2 r +X.

r - X
-A~dar, căpătărn

-E~-~ OD =·1:
.. - .
vr+x - -.
r- z

1}2
 Q ·b s e r _v a ţ i e. Aceste ;~ezulţate se pot obţine şi p~ o altă: cal~. ln. adevăr,
trlungblurUe,O.FCşl CHD stnt.asemenea, pentru cii ~ CHD ~ OFC ca·,~repte,· =
=
apoi ~ BCJJ; ~ FCO: .ca avbid l~ţurlle pe!pcndiculare. Rezultă proporţionali-
. . . FC oe OF .•
tatea laturilor omol!Jage- - =- =- ,
CH OD HD
sau \
V~
---=-.-=-
r x
x +r CD HD

D e a-1c1. avem 1me (x + r)

. d.iat CD = r_y---
r 2 -·x2
= r V+ r x ,
-.--.
r-- x
va:foare pe care am găsit-o mai sus. · ·
„ Din rotaţia, trapezului se naşte un trunchi de con circular
dr~p~. Fie R, R' razele b~zelor sale şi h înălţimea.
= ED = r r -h X , R' = FO = 2 ---a;-2 ,
Ave~ R
r - :t
V v-r-
A = EF = ::c + 1·.
l' = ~rr;k(R 2 + R' 2 + RB') = _!_1t (·r +_a:i(r2 r + x +
3 3 r- X

+ r2 ~ a;2 + Vr2 --:- :;c2 x r Vt ~ r-

x ) '
X .

V = _1_ 7t ( r
3
+ ::c ). ( ,,.2 r+x
.r ':- X
+ 1·2 ~ a;2 + r (r + a;)) . '.
:
' .
Efectuind calculele, căpătăm rezultatul finţ1l

V= _!_~(r
3
+ ::c) 2 (-r2- + ~r -
r- X
x).'·
Dacă G este generatoarea .trunchiului, avem pentru aria
totali , • ' - •
+R') +ttR +~~•• = ~r V;:~: (r V;~:;+
I

2
8 ,_ ~G(R

' . . + v-r-2_.-x-2) + 1tr2_r_+_x_ ~ 7t (r~ - a;2) =

r-x .
(r + :z:) (2r - x) · r +x ( 2r - ~; .
= m- r- x -t; m•2-;=-; + 1t_(_~~-x2) ·. rr;'(r+x) r r - x +
r2 . )
+--+r-x.
r -;z; ·... .
·
. i . ..• . ...1.. -
1

·1n definitiv, 8. . _1t (r + 3r..:.. z · ·

x)'._( r r :_ ~. +. r -;- ai •
)

93
!_ ~-

. ţr~~d. ia·- .ţlatele .probiernej,- ~veni.· -.... ·_:;"_. :- ., · . .- _- · . _! ,

·"
· ···7 · - .- -.-_- ·- i -,· - -·~ -· -·: · . ·-: ·· ---~ -:· _:-·•; - ·, . · --_ · .
: -'{,_ • ~ . ,f·
,.

• I8 x·'.,JJJj
- -
,: *Y -_= -.
·1
n.·.( r + .. a, >2l3-,= --:rz.::~_:_
. . ,.S_,- ·. r ')-·- =.. ·-·•
· .3 · 3 • · r -:-a: :z:: '. ,°' ·: •
\ 1· (2r-'-:t:
· .·
.:_.---: nr (r + x) 2 - .- · - - 1
·) ,
= -- rrr
i· :_-2 (r+x),·
--- .
, 3 r-x 3 -_ r-:r:
' .

Introducind condiţiile problemei, avem

1 (r + :z:)2 1 · . ' . ·•
-
3
nr 2 -------'-
r - :r:
= -3 nar 2 sau (r + a:) 2 = a(r -
.
x)~
.

Obţinem prin urma.re, următoarea ecuaţie· de gradul c:Ioî:în :c-·

. a;2 + a; ( a + 21·) + r (r - a) = o. .
însemnăm. ~u. p, S, P respecti; realizantul, sum~ şi ,produsul·
rădăcinilor, avem p = b2 -·4ac = (a +2r) 2 -4(1·2 -a1·)=a(a+BrY
S =- a - 2r, P = r (r - _a).
Discuţia comple~ă a ecuaţiei se citeşte pe tabela următoare_~:·
CI
I p I 8
l p
l Riidooinlle:z:

,- 00

+ + + reale, ambele pozitive ;

- 8r --
- + + imaginare;
- 2r - - -- : '
- - + imaginare;
o ----
+ - + reale, ambele negative ; ,! .
r ---- ..
+ 00 + - - reale, una pozitivă, una negativi
I,

Deoarece a > o, tabela p1·ecedentă se }JOate _redt1ce _Ia .. :

. ultimele ei rînduri. , .. .
. Cum în plus, fC trebuie să fie pozitiv, rezultă că trebuie-
să avem ·a> f.

11.10. Pe o dreaptă AB se descrie -un semicerc; în punot-ui B

să se găsească pe ace~td tq,_ngent4. 'U-n •
se illuce tangenta B_ T ;
pwnot M aşa fel ca, -unindu-l C'U .A şi însemnîntl &u N p'Unct'Ul .

. I
._.- -_- _"-',: ~~/n,e~liţ,ijţ.
{n -1ur.u1t.~·liti· .,AB,
~~.:;~~y6ill)?~lii, dăOa'/fff#ii~•fOtB§_~:·-,~ ----
wrf!l,iito,area, _re'ţlţp,-e·! .'Volit'lrliJJ;l
_nascut ·de'.ANB'· . ~-
. :· ~tf egdl-1Ju.:vot11;r1p,uZ ,naadut'.-de. ~BN."°{fig~ ;26.) ! . .I : ' ; : . ,,

··-.':. SC>luţie;:-Să~pun~m lJ'I:B . ilJ.· OÎJ;ld,:figura ANB. s~ roteşte- - _

,· ~ jurul lui .AB, se naşte un con de volum · V 1 plus un segment .
~·-~.. :ateri~
,., . . ' 'de· vol:um
;
\
. ~
.
. ~.
:-
v.h
.. Cînd figura
. .
MBN. se roteşte în jurtţl lui
1 • ' Ţ.

'-.._
.... , ,·

..... · '..
Fig.26

AB, se obţine un
trunchi de con de ·volum V 3 mai puţin :,
-rolumul V 2 • Trebuie să· avem, după datele problemei
V1 +. V 2 = V 2,V3 sau V 1 + 2V2 = Vi.
~· (1)
:'., . , .__ .. Să calculăm elementE~le solidelor puse ·în evidenţă, mai
•. ·:. · \ ă~s.Din'triunghiul dreptunghi MB.A, 1·ezultă, MA= V4R 2 (1) 2 ·_-- :· +.
... ·_ i unde s-a inseIÎlD.at cu R raza .semicercului. Din acelaşi triunghi .
.· .. dreptunghi avem · ·,
4 2
AB2 = AM X AN ; ,de -unde AN = R
l/ 4R2 + x2 •
· ·. r,m·· triunghiul dreptunghi ,.A.NB avem .AN,2 ~ ABxAPf '· ·.
.prm
, •..urmare
, ·,1p· = - -
..tJ.
BRa
- ; apoi-• PB :AB .AP
. = .l:L - =. - 2Rxl
- - . .·
. ' - 4R1 + x2 . • 4R2 + ~
· · .Din. •triu~ghiul
. . · dreptunghi_
'' .ANB. avem .
,
•/·-

PN 2 = P.A x .PB = tGR'x2

(4R2 + :z:1)2
_1: ;
4R1x
• OP=OB -.PB R (4R2 w->
P]f = - - -
-

··· 4.RS + zi ' . 4R 2 +_x'

~' • •< '

'.••-·,,
I'

.'. ,'
 O dată aceste elemente calcula,te, să caleu.lăm volum;eţe
specificate mai sus. Din rotJliţia, triunghiului dreptunghi ANP
1n jurul lui .AB, se naşte conul de volum V 1 • Avem · ·
1 .- 1 · 128R7:t9
V 1 =-1t·NP 2
3 .
X .AP = -1t X ~ - - -
3 (4RB + x2)3
Volumul V 2 al segmentului sfel'ic este egal cu volumul_
sectorului sferic corespunzător, minus volumul conului născut
din rotaţia triunghiului dreptunghi ONP în jurul· Iui .AB.
Aşadar
1 1 ,
V2 = 21tR X PB X - R - ~ 1t X NP 2 x OP=
3 3

- ~ 1tR3·( x2 - 4R2a;2 4RS - x2 )

~- 3 4R 9 + x2 (4R2 + x2)3 '

V =....!_ 41tR3:,v4 12RS + x2 •

2 3 . (4R2 + z2)a
Să calculăm volumul V 8 al trunchţului de con circular
născut din rotaţia trapezului MNPB, în jurul lui .AB: Vom avea

V3 =__!__1t
' 3
x PB (1'J-IB 2 + NP 2 + MB x NP) =

2Rx2 2
-
-
-
1
3
7t - - -
4R2 + x2
X
(
a;2 + ----
16R'x
(4R + :r!-)2
2
+---
4R!zll )
4R + s 9 '

V = ~ 1tRx4 48R' + 12R2 x 2 + x' . ,

3 3 (4RB + x9)3

Introducînd aceste valori în relaţia (1), făcînd toate simpli-.

reducerile şi eliminînd soluţia x = O, obţinem ecuaţia
ficările şi
problemei sub forma
x6 + 8R2 x4 - 64R6 = O (2)
sau
(x 2 + 4R 2) (at-1 + 4R 2x 2 - 16R4 ) = O.
Prima paranteză redusă la zero ne dă valori imaginare
pentru a;. Rămîne
+ 4R m 16R =o,.
a:4 2 2 - 4
(3)
x 2
= _ 2R ± V4w + 16R = 2R2 <- 1 ± Vs).
2 4

96

?--
 . în.iăiturînd soluţiile negativ_e-; opţinem in cele din urmă
. pentru ro valoa,re.a
{l} = R 2( ~ 1 V
l/5 )· +
(4)
Să procedăm acmn pe cale trigonometrică şi să punem
<ţ. MAB = &. Din triunghiul dreptunghi 11IAB avem MB=
. 2Rtg&.
Din triunghiul dreptunghi ANB reiese AN= 2 R cos &.
Triunghiul dreptunghi ANP ne dă AP = AN cos & =
. = 2R cos 2 &. Apoi avem următoarele relaţii
P B = 2R - 2R.cos 2 .& = 2-R (1 - cos 2 -0-) = 2R Rin 2 &:
Apoi tot din triunghiul AN P avem
NP = AN sin & = 2R sin & cos .f} = Rsin 2&.
Apoi din nou
OP= OB- PB = R- iR sin;&= R(l- 2 sin 2 &) = R cos 2&.
Vom căpăta, după oarecare calcule simple :
111 =~
3
1tR 3 sin 2 2-0- cos 2 & ;
•

V2 = : 1tR:i (4 sin 2 & - sin 2 2 & cos 2&);

V3 _ : 1tR 3 sin 2 &(4 tg 2 & + sin 2 2& + 2 tg & sin 2&).

Înlocuind in ecuaţia (1). vom· avea,- după efectuarea
tuturor_ calculelor, ecuaţia cos 2 & = sin 2 3- + sin 2 &cos 2 &, ·sau
cos4 -O- + cos 2 &- 1 = O: deci cos 2 -O- = - 1 ± Vs
2
Înlăturînd valoarea negativă a lui cos 2 & şi luind numai
valoarea pozitivă pentru cos&, vom avea: _ _ _ ·
cos· 2 -1+Ys cos & =. v-1+tî
.o=---· (5)
. 2 '· . 2

Sin
'2(\_
,,. = 1 - COS
2·
&
3-Vî
=- -- (6)
2

tg2& ca - Vs) <Vs +ti

cvs - 1) cVs + 1) '

·tg2 &
2(- 1 +Vs>,·
=----...a...;.., t·
,g
n _
1T -
_ V2c-1 +Vs).
. 4 2

7 -- culegere de probleme
97
 .... 4 - -_.,.

Cum MB=~= 2.Rtg ~- = 2(-:-1 + V5); se· vede că·

RV
am regăsit şi pe calea aceasţa :valoarea (4) a lui· w. Să calculăm
acum unghiul .a-. . ____ ,
Din(6)rezultăsin·.a-
.
=~ 2
V2(3,- V5). Cum V6 == 2,2361,
avem
. 1 .
v1,s21 s
•
Slll
·n_
'IT =-- ; ţg sin .a- = lg 1,527 8 - lg 2.
2 2
lg 1,527 8 = 0,18407 , 2:__ Ig' 1,527 8 = 0,092 03,
2

- lg 2 = 1,69897, lg sin .S- = 1,79100.

Rezult,ă .a- = 28°10'18'', 35.
11.11. Se dă un trapez isoscel .A.BOD, fie I punctul de
intersecţie al diagonalelor .AO şi BD, fie .AB = 2a, OD = 2b, · .-
(a> b); t1·apezul se roteşte în ju_rul medianei MIN şi se cere:
1. Să se calculeze raportul volumului generat de acest trapez, ·
către suma volumelor conurilor gen61·ate· de triunghiurile AMI
şi INO (fig. 27);
2. Acest raport fiind 13gal- C'U, m şi a fiind dat, ce 'Va!oare
.trebuie să aibă b.

Fig. 27

Soluţie. 1. Să punem deocamdată MN = h; di11. triunghiu-

r ile asemenea AMI ş1. INO, d ed ucem IM·
- =MA- sau IM - = -a .
. IN NC· IN b

98
 . - .
· · ~ •.. d .d , IM r1N . IM + -IN
1
h
D e .-a1c1 e ncem - - = - =- - =--.
a b a+b a+b.
· ah .. , . ·bh
IM=--·, IN=--.
· a+ b . . a+ b

'"Bă însemnăm. cu V1 Şl V 2 volumele conurilor născute din

rotirea triunghiurilor dreptunghice .AMI şi INO în jurul lui
MN şi cu V volumul trunchiului de con născut ·prin rotirea
trapezului isoscel A.BOD tot în _jurul lui MN. Avem
1 1 . ~
V1 = --
3
1t X AM2 X Ml= -nh X--·-,
. . 3 , a+b
1 N~O„- X IN. = -17 th X -ba-·,
V2 =-7t X
, 3 3 a+b
1 '1 . ·
V = -1th
2
(..AM 2 + N0 2
-
+_AM x · NO) = - nh(a 2
3 .
+ ·b- +
2
_
ab),

· 1 a 8 +b 8 ' 1 · . ·
V1 + V2 = -TCh
8
X - ' - · = - TCh{a 2 -
a+ b 3
ab +b 2 ).

,_
V a2 + ab + b3
V1 + Vz a2 -_ ab + b2
2. Să punem atunci
a + ab + b ~
2 2
- - - - =m;
·- a2- ab + b2_

a2 + ab + b2 = m (a2 ~ ab + b2 ),
b2 (m - 1) - ab (m + 1) +
a 2 (m - 1) = O.· ·
Împărţim cu a~ şi .punem ..!:a = x ; rezultă .
(m ~ l)a,2 .:.... ( m + I) ro + m - 1 = O. (1)
Cum b < a, rezultă că a;< 1 şi, cum a; trebuie să -fie
pozitiv, reiese că O <ro< 1. Ecuaţia (1) trebuie să aibă rădă-
. ciilile cuprinse între (0,1). Să facem transformarea 'JJ = _x_ .
.,.... x-1
Pentru O < ro < 1, trebuie y < O. Fie a,', a;ll·rădăicinile ecuaţiei
(1) _şi y'', y" rădăcinile ecuaţiei transformate. Trebuie ca y' ·=
X' . X" - .
=--<o,
x' - 1
y" =--<o..
:r." - 1 · #

,99

. I
/

De unde rezultă, că va trebui să avem y'y'1 > o, y' y" O. + <

De mai·sus deducem re = _u_ ·şi, î~locuind în ecua tia (1 ),
y-1 I

vom căpăta ecuaţia

(1n - 3)y 2 - (m - 3) Y· + 1n - l = O. (2)

Să, însemnăm respectiv cu R, S., -P· realizantul, suma şi
produsul rădăcinilor ecuaţiei (2). Avem, cum se vede mai jos
R = (m, - 3) 2 - 4(m - 3) ţm - 1) = (m - 3) (- 3m + 1)
m-1
. = 1, P = - - .
S
m-3

Discuţia ecuaţiei (2) se rezu·mă în tabela ·

m

-00
l .R l s I p
I rădăcinile 11

_1_ - + + imaginare;
3

+ + + reale, ambele pozitive;

1
- -- -
+ + - reale, una negativă şi
una pozitivă ;
3 ------
+oo
- + /
+ imaginare.

Prin urmare, ecuaţia (1) are o singură rădăcină admisibilă

O < ro < 1, cînd 1 < m < 3.

O b s c r va ţi e. Să punem/ (x) = (m - 1) x2 - (m 1) x m - 1. + +
Formăm f (O) şi / (1) şi căpătăm /(O).= m - 1, f (1) = m - 3. .
Clnd / (O) / (1) = (m - 1) (m - .3) < O, ecuaţia (1) arc două rădăcini dis-
tincte, dintre care una cupri.nsă 1n intervalul (0,1).
Deci ctnd (m - 1) (m ~ 3) < O, adică 1 < m < 3, ecuaţia (1) va avea o
rădăcină ; cuprinsă între O şi 1, O < ; < 1. Am .regăsit deci acelaşi rezultat.

11.12. Se dă un trapez drept·imghi .A.BOD. Să se afle înăl­

ţîmea .AB şi bazele BO şi .AD, cunosoînd lungimea l a laturii
oblice OD, aria a 2 a trapezul'l1,i şi volumul 1t~ b3 ~l soliditlui f
născut din rotaţia trapezului în jurul lui OD.

109
 -·
-
,
'...~·~ ' ~

. .
Soluţie. Notăm cu li'· ili.tei:secţia laturilor neparalele
.A.B,
(JD, cu: J!J picio:ru]. perpendicularei duse din O_ pe .AD şi cu . .A.',
B' picioarele perpendicularelor duse respectiv din A, B pe
latura OD (fig. 28). Mai f
facem încă următoarele
notaţii

AB= {J)' BD= y, .AD;_ z.

Teorema lui Pitagora ·
aplicată la triunghiul ODE
dă

{1)2 + (z - y)2 = z2.~ (1)

Aria trapezului este
da tă de formula
8 = x(y + .z).
2 Fig.28
Oonform p~oblemei, trebuie să avem
ro (y + z) = 2a 2
• (2)
Exprimind a doua condiţie a problemei, avem
~rr:BB' 2 X OF - ...!... rr:.A..A.' 2 x DE = _±_ rr:b 3
3 3 3 '
sau
BB' 2 x OF - .A..A.' 2 x DF = 4b 3 • (3)
Triunghiurile asemenea .A.DF, Ji'BO ne dau
~ = _:_, DF = -.!=_, OF= DF +z = __:.!JL_.
DF+l y y-z y-z
Triunghiurile asemenea _.A..A.'F, ODE ne· dau
AA' = AF A.A.' = AlJ' X ~.
u+.z l' . . l

.ua,r
T'L
se vo d e uşor ca. . avem relat".ia -AF = -,
DF .Â...cu u .
= ~--
.- :t l y - .r;

Deci, .A..A.' = x: .în mod a~log se de.duce BB' = u; .

Ecuaţia (3) devine
· xB(y3
I
u, =;) _-:
.z3)
4~_3 _sau
··

a;2 (y 2 + z + yz) = 4ib

2 3 :, ( 4)

1~1-
 Ecuaţiile (1), (2), (4) formea,ri sistemul
tJ; (y + z) = 2a2, w2 {y 2 +z 2 + yz) = 4lb*..
Să, rezolvăm acest sistem ; ll scriem sub forma :
a: + (y + z) 2 - 4yz = l 2,
2
m(y + z) = 2a2, ·

w2 '[{y + z) 2 - yz] = 4lb3•

Acum notăm pentru prescurtare, •y +z= u, yz = -v.. ·
Sistemul· devine
m2 +
1,2 - 4v =· l 2 , ua: .:.... 2a2,. - vm2 +u x 2 2 = 4lb 3 •
Ţinind seama de a doua ecuaţie, sistemul se scrie
a; 2
+u 2
- 4v = l 2
, ua; = ~a , 2
VOJ2 = 4(a4 - .lb 3 ).
EUroiuîud pe v, ne ră,mîne sistemul
ua: = 2a2, 2
a: (m 2
+u 2
- l 2) = 16 (a4 -.- Zb 3 ).
Eliminînd pe u ne rămine o ecuaţie. în x,

x•( x• + ";' - z•) = 16 (a' - lb 3 )

sau
x4 - l 2a: 2 -.12a4 + 16lb 3 = o.
Aceasta este o ecuaţie bipătrată,. Rezolvind-o avem:
x2 = __!_ (Z2 ± VZ4 + 48a4 - 64lb-3 ) •
2 . .

Observăm că trebuie să, avem a:~ l, deci ro 2 ~ Z2• Aceasta

revine la a scrie:
l2 ± Vl2 + 48a4 :__ 64lb 3 < 2l2 sau Vl~ + 48a4 - 64lb 3 ~ i-1 ; .
_ l4 + 16 (3a 4 - 4lb 3 ) Z4, <
16 (3a4 - 4Zb 3 ) ~ O,
4
3a -4lb 3 <0. (5}
Ac~st~ este condiţia ca rădăcinile a: să fie reale.
· -· Rezultă, că Z2 ± ·yz4 + 48a4 - 64lb 3 > 0,-decj avem pentru
a: ·dou·ă, rădăcini '

x .. ;,.v l2 ± Vl4 + 48a4 - 64 lb 3 • ,

102
 . - .-
. .
..
, ~ .

,,. .

D~dncem apoi uşor :.

y + z = u = -2as =' 2a X
2 v-2/ Vl . ± Vl + 48a
.
2 4 4
- 64 lb3 '
•

. a' - lb8 · a' - lb ~ 3·

yz = V = 4 - - -
:z:'
= 8 ----:-;-:=====·
l ± V1 + 48a' - 64_lb
8 4 8

Deci •Y şi z· sint rădăcinile ecuaţiei

t2 _ . 2a
8
V2 t + 8 (a' - lb
3
) = O. ,·
· Vl ± Vl' +·48a' -
1 64 lb 3 ~ za± YL' + 48a'- 64lb3
Condiţia ca rădăcinile· acestei ecuaţii să fie reale se scrie:
8a' - 32(a'- ~ O lb 8)
11 ::1: Vl' + 48a' - 64 lb 8 ~
0

· Numitorul acestei fracţii fiind pozitiv, rămîne ca ·şi numără-

torul să fie pozitiv, deci :
8a' - 32 (a" - Zb 3 ) ~ o, sau - 3a4 + 4lb 3 ~ o, 3a4 - 4lb 3 ~ O
Am regăsit condiţia (5).
11.13. Pe. prelungirea diametrului AB al unui semice-ro
.AMOB ou raza R, se ia un punct P, la distanţa OP= ro de.
centru. Din P se duce tangenta PO la semicerc. ll'igura .AMOP
86 rote,te în jurul., lui AB. .__
· · 1. Bă se afle aria şi volum1dsolidului năsout,(fig.- 29).
·--- C

Fig. 29

2. Volu·m,ul fiind _de

111, ori mai mare decît oel al sferei de
rază R, să se calculeze (1). Oîte soluţii aooeptabile sînt Y
3. Punînd m = 1/sin.2 a., să se afle ro în funcţie de _a..
Soluţie. 1. Notăm· cu ·n proiecţia lui O pe- diametrul AB.
Aria solidului rezultat din rot~ea figurii AMOP în jurul lui

103
 I
'
..4.B se -compune din aria calotei sferice AMO şi din aria: late--
rală a conului care are ca generatoare pe OP:
aria calotei. AMO = 21rR x AD,
aria laterală a conului POD= TC x CD x OP.
· Pe figură se Yede că AD= R + OD, iar din triunghiul
2 2
dreptunghi 00 P scoatem : OD = oc = R •

x:
. OP X

Deci, aria calotei AMO = 21r~ ( R + ~:} = 21r.R2 R

Din triunghiul dreptunghi OOD scoatem

on2 = .R2 - R4 = R2 (x2 - R2)' CD = li.. Va;2 - .R2'
3:2 :z:2 . X

iar din triunghiul drep.tunghi COP scoatem OP · Va;2 - R2 .

· lat eral"a a conul u1· POD = -------

D ec1· aria r.R(r- Rll) .
/ X

Deci aria S a solidului din problemă este

a ,

8 = 2
21tR (x + R) + 1tR (x 11
- R 11
) = 1tR (x + R) (2n + x - R)
1
X X X

S = 1tR (x +-R)
2
•
·x

Volumul V_al solidului din problemă se compune din volu-

mul sectorului sferic AMO şi din volu_muţ conurilor OOD, ODP.
Volu.mul sectorului AMO= 2... .R x aria calotei AMO=
3
= 21tR
3
(x
3x
+ R) ; volumul conului OOD + volumul
·
conului ODP =
·n 1 11 1tR9 (x2
=-x
3
oD2 xoP =-7C
3
x -Rx 2
(w2 - R 2) a:=----.
Sx
- R~

V = 8
21tR (x + R) + 1tR9 (x9- R 2) =· __!_[7C.R 2(a;+ .R) (2 R +; _ .R)],
3x 3x Sx ,

V=------.
1tR9 (i + R)2

Se Qbs~,rvă că avem relaţia V = R x 8, care se poate

stabili şi direct co:µsiderînd conturul mixtiliniu AMOP, care
3x

+
se roteşte în jurul lui AP.

104
 ·:..:-_-

2.. ·scriind acum condiţia., din problemă, avem: ecuaţia

l' · .m x .i.- 1CR 8 • înlocuind pe .V cu valoarea;lui, obtinein
. . 3 , •

_!_ 1CR2 (x + R)a = _!_ n:R 2 x 4:m,R,

3 X 3
sa.u
(x
---=4mR,
+ R)1 (w + R) 2 - 4mRx = o,
X

_x 2 --- 2R (2nt - 1) w +R 2
= O.
Rezolvînd această ecuaţie, avem
x =R [2m - l ± Y(2m-1) 2 ~ 1].
Deoarece V(2m - 1) 2 - 1 < 2m - 1, înseamnă, că ambele
1·ădăcini convin. Scriţnd pe w sub forma
x = R [2m, - 1 ± 2 Vm (m - i)],
'
se vede că x este' real cînd m ~,,1 (m este pozitiv).
Pentru fiecare m > .1, problema admite deci două soluţii.
1 1 ~~a.
3. Punînd m =---, 1
avem m -1 = -.- 1
-1 =--· 1
_.
sin a. sin a. sin ot
Deci " ,

- R {1-+-
X- cos-a. ± -
1
2
2 cos
- 1
°'}, X----R-(1 -± 1-cos-a.),2
-
sin ex . sin a. sin ex
sau
, . ~

x 1 =Rctg2 - 2'

ll.U. Un triunghi isoscel. es_te înscris într-un cerc raz'ă de

R. Oare t1·ebuie să fie înălţimea lui, pentru_aa, rotindu-se în jurul
paralelei la bază dusă prin vîrf, acest triunghi să genereze un
volum a~re să fie :
· ·· 1. egal-au volumul generat prin rotirea aaelu-iaşi triunghi în
jurul înălţimii ; ·
·• 2. mawim.
Soluţie. 1. N otăin ·cu H' punctul in ~i·e înălţimea .ÂH. a
triunghiului isoscel ABO; .A~-:- /40, intersectează a doua
o·a.ră cercul său circumscris. Volumul V, gen~rat prin rotirea

l05
 ' ' I

triunghiµlui .ABO în jurul paralelei dusă prin ~ la/ ·Bo, are

expresia · ·
V= 2n 2.A.H X BO-x AH, V= 2n.AH2 X BC.
:3 2 lS
însemnăm necunoscuta problemei AH,= (J);, tn triun_g4iul ,
dreptunghi .A.OH', avem H02 = HA x H1I'. .
I HO 2 = (1)(2R - (1)), HO'= V(J)(2R - (J)).
Mai departe avem BO = 2HO, deci

V = ~ n(J)2 V(J)(2R-a,).
3

Volumul V', generat prin rotirea triunghiului .ABO în jurul

inălţi~ .AH, are expresia

V' = 2:.... B02 X AH, V' = _!__ n(J)2 (2R - a,).

4 3 3

Prin ipoteză V =·V', deci

4(1)2 Y(J) (2R - (J)) = (1)2 (2R - (J)),
Suprimînd soluţiile banale (J) = O, (J) = 2R, rămîne ecuaţia

4 ya; = V2R - (1), 16(1) = 2R- (J),

(J) = AH = 2R .
17
2. Sintem conduşi să studiem variaţia funcţiei

y = (l)~y x(2R - ~).

Derivata este
, :r.l (5R- Sa:)
y =--.;;..._-_-_-_:_:
h (~R-:a:)

şi se anulează, peţ1tru (J) = 5

: (rMă~ina a, ='0 este exclusă),
trecind dela plus la minus, deci pentru această valoare avem
un maxim ; valoarea maximă, a· volumului est·e egală cu
100nR 8 l'5.
St

106
 ::.,-,·~_...,_ -,- ~ r ~
·.L''

\,

· - U.15~ Be consideră ·vol·wmuz· ·cuprins tntre :două sfere· con-

,oeritrice.
1. Oare t·rebuie să fie-raportul razelor pentru ca acest- volum
.să fie egal cu 2- din volumul miui cilindru avînd ca baziJ, 1tn
3
,cero cu · raza egală cu raza sferei mari şi drept tnălfime raza
.sferei mici. · .
· 2. Oare trebuie să fie densitatea materiei din care est(} făcut
acest corp· pentru ·-ca, băgat tn apă, . să' se afunde
. '
pînă la 24 din
dia1netru 7 ·
Soluţie: 1. Fie R raza sferei m:ari, 1· raza sferei inici.
Ecuaţia problemei este
4n Ra - 4n r8 = 7.rc R2 .!..
3 8 ' 3 '

sau

Punind 2!..
r.
= m avem ecuaţia
.
4QJ 3 - 7QJ2 - 4 =.r O.
Această, ecuaţie admite o singură, rădăcină reală QJ = 2,
,celelalte două rădăcini sînt date de ecuaţia 4QJ2 + +2 = O
QJ
şi sînt imaginare.
DeQi raportul razelor . trebuie să fie:!!. = 2.
. r
2.· Oind afundăm corpµ! în apă,, greutatea totală a, corpului
-este egală cu greutatea, volumu.lui de apă dizlocat; acest volum
este egal cu volumul sferei mari din care ~e scade volumul
segmentului sferic rămas la sup:ţafaţă, înălţimea segmentului
fiind egală cu~. Insemirln.d cu 8 densitatea corpului, ecuaţia
care determină, pe 8 este următoarea

,sau
: ,dM =: nR• -[2d(:) (:)- ~ ,.( 3
: ) ( : )],

7nR r8
1

---3- -
.4nR8
-s- -
5nR8
24'
„
56 8 = 27 R.

· R • 21-xa 54
Dar -
r
= 2, deci 8 = - - = - = 0,96.
56. 56

10'1
 11.16.. 0 placă dreptunghiu"lară ABOD, tn care iatura mMe
AB = OD = 2ali latura mică AD= BO = b, se roteşte. tn
jurul diagO'fl,O,lei O, care prin ipoteză· face ou latura mare AB
un unghi de 30°.f _
Se cere să· se arate care va fi forma cutiei de volum minim
.- în care se poate roti această placă dreptunghiulară· şi cMe este
volumul şi aria acestei cutii.
Soluţie. Să · găsim mai întii relaţia dintre a şi b ; din
triunghiul dreptunghi ABC deducem

BO = AB tg ~ BAG s~u b = 2a tg 30°, 2a = b Vâ",:,4a 2 . 3b 2•

Urmează că, A02 = AB2 + B0 = 4a + b

2 2 2 = 3b 2 +b 2, ·

AO = 2b. Dacă însemnăm. pl'Îll ·O punctul de intersecţie al

diagonalelor AO şi BD, deducem că, triunghiurile egale AOD
şi BOO sînt echilaterale pentru c.ă au laturile egale cli b.
Dacă dreptunghiul· ABOD se roteşte de 180° în jurul
diagonalei AO, el vine în poziţia AD'OB', · simetrică cu poziţia
ABOD în raport cu AO şi triunghiurile egale AOD' şi B'OO
sînt echilaterale; urmează că şi triunghiurile egale şi isoscele
BOD' şi B'OD sînt echilaterale pentru că unghiurile la vîrfuri
BOD' şi B'OB sint egale cu 60°, ceea ce. se vede prin socotirea .
unghiurilor din jurul punctului O• .În definitiv, e:xagonnl
AD' BOB'D este regulat pentru că laturile sale sînt toate
egale cu b. .
Fie E intersecţia dreptelor AB şi OD', fie E' intersecţia
dreptelor OD şi AB', punctele E şi E' sînt evi_dent simetrice
în raport cu diagonala AO şi.cu centrul O.
Cutia de volum minim în-care se poate roti dreptunghiul
ABOD de 360° în jurul diagonalei AO are forma solid.ului
generat de pentagonul concav AD'EBO prin rotirea lui de
360° în Jurul lui AO. Cutia admite un plan de simetrie, planul ·
dus· prin O perpendicular pe AO.
Volumul cutiei este deci egal cu dublul volumului generat
de patrulaterul AOED' în jurul 1ui AO, iar aria cutiei este
e~lă cu dublul ariei generate de linia poligonală AD'E prin
rotirea în jurul lui ..4.0.
Fie F proiecţia punctului D' pe AO; din triunghiul echila-
teral AOD' deducem
b . , D'C 2a
AF =FO =-,
2
FD'.=a, OE=DE= ,_
3
=- ·
3

108
 ·--:- ··::-·_,;--. -

: Pat:ru.iaterul AD'EO se descompune în triunghiul dreptunghi

_MD', ale cărui lat}l.l'i ·sînt egale cu

AF
.
= .!!.2 , - .FD' = a, AD' = b,

şj__in trapezul F D'EO ale cărui laturi sint egale cu

FD',= a, D-' E. = 2 a , EO = 2a ,· FO = _!!_ •

3 3 L.2

Volumul conului generat de triunghiul .AFD' prin rotirea

lui în jurul catetei .AF·este egal cu
1ta2.!!..
';t FD'2 .X FA _ _ _2_ _ 1ta2 .!!_.
3 - 3 - 6'

- volumul t1·unchiului de con generat de trapezul ED'FO prin

rotirea lui în jurul laturii FO este egal cu
1tFO X (FD' 2 + FD' X OE + QES)
3

b { a2 +a X 2: + (23ar} b
= n-
2 3
.
.
=191ta 2 .a.-,
54

Volumul V al cutiei este deci, ţinînd seamo. de relaţia

4-a2 = 3b 2
,

r = 21ta 2 b (_.!.
6
+ 1954) = 281ta 2
~
27
= 77t !!:_.
9

Aria latera.lă, a. conului este· egală cu

AD' X rcFD' = 1tba, ·
iar aria latera,lă a trunchiului de con este egală cm

. D'E·1< (1!'.D' + OE) = 1<(2;) (a+ 23") = l0"1t f

Aria S a cutiei este deci

. S = 21tab + 20 1t 9ai = ( 35 +
· ,-)
,V 3 1t b 2 •

109
 / '

-- ·11.,7.'-Şe dd u1i plan P şi dou;J, puncte ea;terioar_-e pl(J,·nului,

A şi B. _Se duo perpendioularele -.AA'<şi B_B' pe ·plan •şi fie r
oerouZ din planul P al cărui diametru -este segmentul .A'B'.
Bit se ·gltseasclt pe ~eroul r un punct M astfel ca segmentele
A'.A şi B' B să fie văzute din M sub acelaşi unghi, adic/1,
~A'MA =~ B'MB. - · .
Soluţie. Triunghiurile .11(.A '.A şi MB' B sînt dxeptunghice
respectiv în A' şi B' şi sint asemenea pentru- că au unghiurile
ascuţite din M egale; rezultă că laturile lor 'sînt proporţio;nale,
adică
MA' A'A .AM
MB' =-B'B = BM 0

însă punctele A şi B fiind date, distanţele lor A.A' şi BB'

AA'
la planul P'. au valori determinate, deci raportul- are o
BB'
valoare determinată k ; rezultă că
MA~- ·
-MB' == k = constant.

Însă locul geometric al punctelor , M din planul P, ale

căror distanţe MA' şi MB' la două puncte fixe din plan, .A'
şi B', sînt într-un raport constant k, este un cerc O şi anume
cercul cu diametrul RB, unde R şi B sint punctele care împart
segmentul A' B' în int~rior şi in exterior, în raportul k, ,adică
în valoare ~bsolută
RA'.' SA' AA'
-=-_:._k=-.
RB' _SB' BB'

Punctul M găsindu-se şi pe_ cercul r

şi pe cercul O, se
găseşte la intersecţia lor şi problema admite d-Ouă soluţii, pentru
că cercurile r
şi O sînt evident secante.

JI. 18. 1. Se dă o prismă c·u baza un t1·iunghi ABC de -arie

B si ou muchiile .A.A' = hu BB' = h2, 00' = ha, perpendiculare
pe bază ; să se calculeze volumul solidului.
I

2. Bă se calculeze aria totală a solidului î1i cazul part'i,oula1·

. al triunghiului ABO echilateral de latură a şi h1 = 3a, h 2 = 4a,
h3 = 5a.
So]uţic 1. Putem presupune, pentru motive de simet1·ie, că

h1 -< h -< ha,

2 fie h1 < h2 < h8 •
110
 \', .· .. \ţ·-::.: __
_· •r_·· .
. . .:~>-- \
- ·_,., .

·_ .Ducem prin .A'planulparalel cu baza ABO, el taie muchiile

BB' şi 00' în B" şi O"; planul A' B"O" împarte solidul dat
Jntr-o prismă dreaptă .A.BOA: B" O" şi o piramidă cu virful
în A' şi baza un trapez B'B"O"O' .
.,., Volumul prismei este egal cu · B x h1 ; pentru a calcula
volumul piramidei, observăm că înălţimea· piramidei, adici
perpendiculara coborită din A' pe baza B'B"O~'O', este situată ,,.
in planul triunghiului de nivel A' B" O" şi este egală cu înăl-
ţimea acestui triunghi, fie h mărimea ei, :pentru că secţiunea
<;le nivel A' B" O" este perpendiculară pe feţele verticale ale
solidului. ·
Trapezul B' B" O" O' are înălţimea ~gală cu B" O", fie a0
mărimea ei, pentru că fiind paralelă cu BO, este perpendiculară
pe muchiile BB' ~ 00'; baza mică a trapezului este B" B' =
= h2 -'- hi, iar baza mare, O"O' = h3 - hi; aria trapezului
este egală cu

iaţ" volumul piramidei,

h . ~
-Hh2 -
3 ·
hi)+ (ha-hi)}!!!_= (h2
2
+ h3 - 2hi_)-.
6

însă aria triunghiului A' B"O" este egală cu hao = S,

. 2
pentru că triunghiurile .ABO şi .A' B" O" sint egale ; rezultă că
volumul· piramidei este egal cu
s
(h 2 + ha - , 2hi_)-,
. 3

iar volumul V al solidului este

s s
V= B X hi + {k2 + k3 - 2hi)- =(hi+
S
h2 +ha)-,
3

a<Ucă a treia parte din -volumul prismei drepte a cărei bază

este egală cu B, iar muchiile egale cu ( k2 h3 ). hi + +
2. Aria totală se compune din ariile celor două triunghiuri
-de bază şi a celor trei trape~e laterale-;- fie -
~ = A' B', a2 = B'O', a3 = O'.A.'.

111
 /

lungimile laturilor triunghiului A' B' O'. În triunghiul ·drept-

unghi .A.' B" B' avem :
A' B" =AB=a, B" B' =BB' -.A.A' =4a-3a. a,
A' B' 2 =A' B" 2 +B" B' 2 ,a1 2 =a2 +a2 , a1 =aV2.
Ducîri.d paralela B'0'" la B0, s-a format triunghiul drept-·
unghi B' (]_"' O' în care :
B'0'" - B0=a, 0'"0' =00' -BB' =5a-4a=a.,
B'0' 2 =})'0'" 2 +0"'0' 2 , ai=a 2 +a2 , a2 =a V'2.
în triunghiul dreptunghi .A'0"0' avem:
.A'0" =A0=a, 0"0' =00' -A.A' =5a-3a=2a,
.A.'0' 2 =.A.'0'" 2 +0"0' 2 , a 23 =a 2 +4a2f a3 =a V5.
Triunghiul .A' B'0' este deci isoscel în B', iar înălţimea
lui, coborită din vîrful B' pe bam .A'0', este egală cu·

V2a•-(a~5 =a~. r
Aria triunghiului echilateral AB0 est:e

a(aV:)
---=a2._.
l'3
2 . 4

Aria triunghiului isoscel .A.' B' O' este

aVs (aVs)
_ _ _2_=a2~.
V-;;
2 -1
2
~i\.ria trapezului ABB'.A.' este (3a + ·!a)-2a = -.
7a
2
Aria trapezului B00'B' este (4a +5a)~ =~.
· · 2 2

Aria trapezului O.A..A'O' este (5a + 3a) !!:..2 = 4a

.
2
, pentru că
.
toate trei trapezele au înălţimile egale cu a. A1·ia totală a
solidului este egală cu
a2 Va+ a2 Vi5 + 7a2 + 9a2 + 4a2 = {l + 16 V3 + V5) a2 Ya
4 4 ~ 2 . . 4'

112
-..,;: - ~ -.J

adică 1·aportul dintre aria totală a ~olidului şi aria triunghiului

de bază ABO est~ egal,cu numărul iraţional. ·
1 .+ 16 Va +V5.
11~19. Bă
se diiall, un plan care să taie o sferă, de rază R, în
două calote, ştiind că 'raportul ariilo1· lor este egal. ~-u, k = { . Bă
.se calculeze raportul dintre volumele acestor două calote sftrrice.
Soluţie. Fie h înălţimea unef calote şi deci (2R-h) înăl­
ţimea celeilalte. Ariile Su 8 2 şi volumele Vi, V 2 ale eelor două
ealote sînt date de formulele
81 = 2rr:Rh, 8 2 = 2rr: R (2R - h); ·

v,_----: nh•( R ~ : ) , V,=" (2R -- h)'{R - 2

\- h).
Prin ipoteză~= k, d.eci
Sa
h '>11.k
- - =k, h=-""'-.
2R- lt 1 +k
_5_
V2
=
_\
f_h_} {~·i
2R -h+
=
2

R h .
7c2~
R +h
1

'

...!J.·= °k 2 3 +k •
V2 1 + Sk
Iu cazul particular k = ~, h=-,
R
. 3 2

Observ aţi e.. Dncă notăm A= SJS2, µ. = V1/V 2 , am găsit

adică µ. este o funcţie raţională de raportul :>... Se poate pune problema inversă;
cunosclnd raportul p. al volumelor calotelor sferice, să se determine raportul ). al
arlllor lor. Relaţia de l~gătură dintre ). şiµ se mai scrie
f {)..) = ).3 + 3 )..S ~ 3µ.).. - µ. = 0,
adică ).. este rădăcina acestei ecuaţii de gradul al treilea. Ecuaţia derivată
3 )..11 + 6). - S µ. = O arc rădăcinile
- ·1 - V1 + µ şi - 1 + Y1 + µ ,
8 - Cull:irere de· probleme
113
 -/

iar şirul Iul Rolle este

I(- oo) < V1 + µ) = 2 (1 + µ)(1 + Y1 + µ) >o,

O, / ( - 1 -
I< - ·1 + Y1 + µ) = 2 c1 + µ) <1 - V1. ţ µ> < ·o, t <+ 00>> o,
adică ecuaţia / (Â) = O are toate trei rădăcinile reale, două fiind negative şi una
pozitivă, pent~ că I (O) = .:.. µ < O. Rădăcina pozitivă, singura care corespunde
fn problema noastră, este cuprinsă ln intervalul

- 1 + Y1 + µ <). <4- °'·

De exemplu, dacăµ= ~ , ecuaţia f (A) ::;::: O devine
27

15 Â 5
).3 + 3)..2 - - - - = O sau (3)..) 3 + 9 (3)..)2 - 5 (SA) - 5 = O,
27 27 ·

care admite rădăcina pozitivă 3). = 1, sau  = 1/3; cell'lalte două rădăcini ale ecua-
ţiei f (Â) = O sînt date de ·
(3)..) 2 + 10 (3)..) + 5 ~ o, 3),, =- 5 ± 2 Vs
şi ambele rădăcini stnt reale şi negative, ln conformitate cu teoria generală.

11.20. Un vas are forma •u,nui pon ciroula1· drept, cu ama

verticală şi vîrful în jos. Raza cercului de bază al conului este
- R, înălţimea conului este H.
1. 1n acest vas se· toa_rnă o cantitate ,de apă egală cu Vi.
S'ă se dete·rmine înălţimea H 1 pînă la care se 1·idicll, apa.
2. Se presupune că în vas se aflll, apă pînă la o înll,lţime
Hi şi se introduce în vas o sferă de rază r, care rămîne complet
acoperitll, de apă.
Se cere să se afle cu cît s-a ridicat nivelul apei prin.intro-
ducerea sferei.
. Să se determine această ereştere în caz'l./,l particular otnd
vasul a1·e f m·ma c01·espunzătoa1·e relaţiei R =H, iar raza sferei este
H1
r. =-·
2 .

3. Să se detenn-i-ne, în cazul particular de la pwnctul 2, oare

este aria udată de apă.
4. Să se determine care este volumul cel mai mic de apa care
trebuie să emiste în 't'as, pentru ca .sfera să fie complet acoperit&
i!,e apă, în cazul particularR=H.
5 . .Aceea,i întrebare de la punctul 4, pentru cazul general.

114
 \ ..
·.1
. ., ·- .
.
~

Soluţie. l. Oonul. de apă ._este asemenea eu conul dat,

_ de unde rezultă, proporţionalitat~a elementelor omoloage :
- !!_ _ ,!!_ R -:.. RH1 ,
- - ' 1-
. R1 H1 _ H
iar. din expresia volumului conului de apă deducem
1tR~H1, - ~R2R 8
Vi =-s-, V1 = sw i ,
s
Hs _
1 -
3H1 V1
Tt'Rll '
H _
1 -
yawv1 1tR2 •

2. Dacă -ins~mnăm cu v = 4 rc.!:..volumul sferei şi cu V 2

8
volumul conului de apă după introducerea sferei, avem_ V 2 =
= V1 +v; formula stabilită, la punctul 1 pentru conul de
volum V1 este valabilă, şi pentru conul de volum V2, deci
• 8
H = VSH"V, H = v3-H2~{V:_1_+_v_) •
2 -n;R2 ' 2 1tR2

. - Creşterea nivelul11i apei, prin introducerea sferei, este

egală cu diferenţa --
S. 3.

H _ H
- 2 1
= v3H2{V1 +·v)
nR2
-v3JiSV 1tR2
1
,

. ~ H2 {13/--
H2-H1 = -
1tR2
v V1+v-. 13/-\
v V11 •
. H
Dacă H = R şi '1· = ....! ,
2
9--educem

- 41tr3 Tt'li~ Y1
V =-3~~=6 =2•.

115
 3·. Aria udată de apă, este egală,· cu aria sferei plus aria
latel'ailă a conului de înălţime H 2, adică,

s" = ,J.7rr2 + 7t'R2G2 . 7t'Hî + 1tR2G2,

unde 0 2 este generatoarea conului de înălţime H 2,
3

G~ = R; + Hi = 2ffi . 2HÎ (Vf)

s
pentru oă. ~ =:, şi R =H, deţi R 2 =H2 şi H2 = H 1 V¾.
Deducem

3 6

S. 7tHi + ,rHi V2 V1= ,rHq v+ t:} ·

4. Fie G generatoarea, vasului conic, G2 =R 2 +H 2 ,
G =VR2 +H 2 =H v2.
Fie v1 volumul conului minim de apă şi h1 înălţimea lui,
fie v 2 volumul conului de apă, după introducerea sferei, şi
A2 înălţimea lui; după formulele stabilite la punctul 2 avem
3 ---
. h2 = v3H3
2
---
(D1 + D) = v3(v1+ v) .
1tR2 r.

Sfera. introdusă rămîne tangentă la. con; urmează

în Yas
că h2 =r+l, unde lînst:amnă
distanţa. centrului sferei la_ virful
conului. Triunghiul dreptunghi de ipotenuză l şi catetă r este
aseme:nea cu triunghiul dreptunghi de ipotenuză G şi catetă
R, pentru că an un unghi ascuţit comun, deci
l r
- - - , l -- --- - r
G R
rG
R
rH
R
V2 y-2, h. 2 - r ( l + y-2),
r3 (1 + y2 )3 = 3 (v 1 + v) , 'Vi = 1tr3 (3 + 5 Y2>.
1t' 3

]16
· - ·,·5 •. ·tn ··cazul general avem
. ,

G =VR2+H2-,l=rG = rY~
. · R R

. h2 = ,. +. l = r (1 + :),
ra(1 + E)s = 3I[2V1 +
' .R rrR 2
v
'

4rcr3
---·,
3

v, = nr'{w(1+
3
v~r -4}.
R2

Ca, verificare, J>e.ntru R =H, v1_ se reduce la

rcr8 {(l+ y2)3 _ 4 } = rcr3 (3 + 5 Y2),

3 · 3

valoare găsită direc.t la punctul 4. ·

11.21. 1. Bă se arate că locul geometric al punctelor din spa.;
ţiu -din care se vede un segment de d1·eaptă .AB sub un unghi
drept, este sfera avînd pe .AB ca diametru.
2. Fiind dat un triunghi .ABO, să se deducă că există în
spaţiu două puncte 0 1 şi 0 2, simetrice faţă de planul triunghiului
.AB0, aşa fel ca unghiurile .A0nB, B0n0, 00n.A să fle drepte·
(n = 1 sau ·2). . ·
3. Bă se determine, în fiincţie de lungimile a, b, c, ale la-
turilor triunghiului .AB0, aria latemlă şi volumul piramidei
1

cu vîrful îr.,, On şi cu baza .ABO. ··

4. Să se demonstreze că d1·eapta 0 10 2 întîlneşte plamll triun-
ghiului .AB0 în ortocentrul acestui triunghi.
Soluţie. 1. Fie P v.n punct oarecare pe sfera de diametru
AB ; planul P .AB taie sfera după, un cerc mare, adică un cerc
de diametru .AB şi in acest cerc, · ~ APB =· 90_0 , prin urmare
toate punctele P ale sferei se bucură de această proprietate.
Punctele· sferei sînt singurele puncte care se bucură de această
proprietate; într-adevăr, fie Q nn punct interior (sau exterior)-

117'
 ·'
·:sferei ; planul Q.AB taie sfera după, un cerc .mare şi, :in acest
.cerc, punctul Q este. interior (sau exterior) cercului, deci ·
~ .AQB > 90°. (sau < 90°).

2. Fie A.', B', O' .mijloacele laturilor BO, O.A, AB; cercul
•cu centrul in B' şi diametrul .AO, taie cercul cu centrul în O'.
~i diametrul .AB, după, coarda .A.Ai, perpendiculară, pe linţa
-0entrelor B'O', deci perpendiculară, pe BO; rezultă, că coarda
.A.A.1 este înălţimea ·coborită, din vîrful A pe latura BO.
Rezulti că sfera de diametru A O taie -sfera de diametru
..AB după, cercul de diametru: .A..A.1 şi acest cerc este situat în-
tr-un plan perpendicular pe linia centrelor B' O', deci, per-
J)endicular pe planul orizontal ABO .
.Cercul vertical de diametru ..4..A.1 înţeapă, sfera de diametru
.BO în două puncte 0 1 şi 0 2 ; aceste puncte sînt simetrice în
-raport cu planul .ABO pentru că, şi cercul şi sfera admit ca
])lan de simetrie planul .A.BO. - ·
Punctul 0 1 (şi 0 2 ) fiind situat pe sferele de diametre BO,
·OA, .A.B, rezultă după proprietatea 1 că, fiecare dintre laturile
triunghiului este văzută din acest punct sub un unghi drept.
3. însemnăm cu O unul din punctele 0 1 şi 0 2 ; triedrul
OAB0 este tridreptunghi, fie
. OA = x, OB = Y, oa = z.
In triunghiurile dreptunghice B00, 00A., A0B, avem
după teorema lui Pitagom,
y2 + z2 = a2, z~ + a;2 = b2, a;2 +y2 = 02,
de unde ·rezultă

2x2 = - a2 + b2 + o2, 2y2 . + a2 - b2 + c2,

2z = + dJ- + b2 - c
2 2
•

Aria laterală a piramidei 0AB0 este egală cu suma ariilor·

triunghiurilor B00, 00A, A0B, adică cu suma
(yz + zx + :cy)
2

iar volumul piramidei, egal cu volumul tetraedrului cu vîrful

în O şi baza A0B, este egal ~u

.=J!_ X!_'= :cyz.

2 3 6

i18

......
 .. I , ~
/

. . :' Da;căi· înlocuim pe a:, Y, z, cu .valorile deduse din ecuaţiile

de mai sus, .obţinem aria laterală şi volumul piramidei O.A..BO'
tn funcţie de laturile a, b, c ale triunghiului· .ABQ.
De exemplu, dacă a 2 = 41, b2 = 34, o2 = 25, deducem
:,; = 3,.y = 4, z = 5 şi, dacă unitatea de măsură pentru lungimi.
este centimetrul, __ ·
aria laterală = 23,50 cm2, volumul = 10 cm 3 •
4. Am văzut la punctul 2 că punctele 0 1 şi 0 2 sint situate-
într-un plan vertical, a cărui urmă pe planul orizontal .ABO este
înălţimea A.Ai- Prin permutări circulare deducem că punctele-
_01 _şi 0 2 sint situate-şi în planele verticale, ale căror urme pe
, planul orizontal .ABO sînt înălţimile BB1 şi OOi- Urmează căv
planele verticale care trec prin aceste înălţimi se taie după,.
perpendiculara ridicată în ortocentrul H pe planul .AJJO, iar
punctele 0 1 şi 0 2, fiind situate pe aceste trei plane verticale,-
sint situate _pe dreapta comună lor, ceea ce revine a spune
că dreapta OiO~ înţeapă planul .ABO în ortocentrul H. -

II.22. Se dă· triunghi-U,l dteptunghi .A.O B, în oare oatetele-

OA,= a ş·i OB = b. Se construieşte bisectoarea OH a unghiului
drept şi p rin OH se. duce planul P perpendicular pe planul tri-
1

unghi1,1,lui .AOB. In planul P se duce p1·in O o d1·eaptă 00 ca1·&-

să facă ou OH un ungh-i de 45°. ·
1. Să se afle volumul tetraedrului O.A..BO, unde 00 = o.
2. Oum poate fi construit punctul O astfel oa OA = OB t
3. Punctul O fiind obţinut prin construcţia 2, să se afle-
volumul tetraedrului O.A..BO.
Soluţie. 1. însemnăm ou H proiecţia punctului O pe planul
triunglţiului O.AB, planul OHO este planul P. Triunghiul
OHO este dreptunghi în H şi isoscel pentru că ~ HOO-=- 45°,
deci
. HO= ' 00 cos 45°
OH= = . o V22 .
Volumul pirarrrldei 00.AB este e'al cu·
ab c f2
-X--
aria AOB X HC 2 2 abc f2
----- - - - - - =--·
3 3 12
2. Fie MH. mediatoarea ipotenuzei .AB în triunghiul .A.OB,
adică perpendicula!a, ridicată pe .AB în mijlocul săuM, şi fie
_H. intersecţia bisectoarei OH cu mediatoarea MH.

119
 tn cercul circumscris t,riunghiului .A.OB, pisectoarea OH
împ~rte aicul .A.B în două părţi~- egale; mediatoarea .MH
împarte _şi ea arcul .AB în două părţi egale, deci punct.ul !or
de intersecţie H este mijlocul arcului .AB. .
Locul geometric al punctului O din spaţiu, egal depărtat
:::-de punctele .A şi B, este planul MHO dus prin M perpendicula1·
pe segmentul .A.B. Acest plan, perpendicular pe planul triun-
ghiului ·o.A.B, taie planul P sau OHO, de asemenea perpen-
-.. . . -..______ dicular pe planul 0.A.B, după dreapta HO, perpendiculară
- pe planul O.A.B, de unde rezultă următoarea construcţie a
punctului O, în ipoteza O.A. = GB; se construieşte cercul cir-
cumscris triunghiului .A.O B şi fie H mijlocul arcului .A.B ; se
ridică în H perpendiculara HO pe -planul .A.OB şi se ia, pe
această perpendicula1·ă, 1mnctul O aşa fel ca distanţele
HO =OH.
s: Luăm pe latura O.A. 1mnctul B' aşa fel ca OB' ~ OB,
1·ezultă că· în triunghiul isoscel BOB' bisectoarea OH este şi
mediatoare, deci HB = HB' şi prin urmare GB= GB'; dar
O.A. = GB, deci O.A. = GB'. Fie I mijlocul segmentului .AB';
în triunghiul isoscel .A. OB', mediana I O este şi înălţime, adică
OI este perpendiculară pe AO. Îmă OH este perpendiculară
pe p]anul O.A.B, rezultă că HI eEte perpendiculară pe .A.O.
lnsă triunghiul dreptunghi OIH este isoscel pentru că
<ţ.IOH = 45°, OH fiind bisectoarea unghiului drept AOB.
Rezultă

HI = OI = OA + OB' = a +b ,
2 2

OH =0IV2 =(a+ b/2,·2

00 = OHV'2 =a+ b sau· c = a + b.

Volumul tetraedrului 00.AB se. deduce din formula stabi-
lită la 1 în care se înlocuieşte c prin a b, +
. ' V2
volumul O.ABC = ab (a + b)-·
12
•

O b s e r v u ţ l c. l}! triunghiul dreptunghi OJC, avem

· a+ b ·
OC = a + b, OI = -- ,
2
-rezultă
~IOC= 60" .

.120
 • I -

ln general, dadi. ~ROC=«, aven1

HC = oe sili (X = C sin ex,
, Iar volumul tetraedrului COAB este
abc sin f%

6
Punctul H este acelaşi pentru toate valorile lui ex; dacă se pune ,condiţia
CA = GB, punctul C este vtrful triunghiului dreptunghi OHC, ln care unghiub
din O are valoarea ex în loc de 45°.
(a+ b) f2
O R = - - - - ca mai -sus, iar
2

HC = OH tg cc = (a + b) -V-2 tg rt,
. 2

volumul OABC = V2
ab (a+ b) -·tg ct.,
12

II.23. Se dă un oilindru de 1:otaţi~ de rază 1· şi înălţime H

şi un oon de 1·otaţie avînd _aceeaşi înălţime, ia1· baza un cero de
rază R, conoentrio ou unul dintre cerourile' de bază ale oilindrului.
1.- Să se determine raportul dîintre razele 1· şi R aşa fel oa
cilindrul şi oonul să .aibă aceiaşi volum. · .
2. Să se deterrnine raportul dintre r şi H, aşa fel ca cilind1·ul
şi conul să aibă acelaşi volum şi aceeaşi arie laterală.
3. Să se determine volumul porţiunii de con, care este e[Cte-
rioară cilindrului, în cazu,l 2.. .
Soluţie.!. Volumul cilindrului este m-2H, iar volumul conu-
. 1tR"H d .
lu1, - - , ec1
3
R - r V[
2
/ 1t1· 2H = 1tR H,
3 • I

2. Aria laterală a cilindrului este 2 TCf'H, iar arfa laterală

a conului nRG, unde generatoarea G ~ste dată de ecuaţia
G. 2 = H 2 +R 2, deci _ _ _ .
21trH = n_R VH + R 2,
2
41·2H 2 = .R2 (H 2 + R 2)
şi, dacă înlocui~ pe R prin r V3,
4H 2
= 3 (H 2
+ 3r2), H = 31·.
3. Porţiunea din con, exterioară cilindrului, reprezintă
un trunchi de con găurit cu un cilindru mic ; trunchiul de con

121
are înălţimea h necunoscută, iar cercurile lui de bază au razele
e~le respectiv cu _R şi r; cilindrul mic are aceeaşi înălţime.
h, 1ar raza cercului de bază egală cu r.
Un plan, dus prin axa comună de simetrie a cilindrului şi
-conului, taie conul după un triunghi dreptunghi in care catetele
sînt .egale cu H şi R, iar ipotenuza egală, cu G; acelaşi pţan taie
-porţhinea din con exterioară cilinjlrului tot după, un triunghi
-dreptunghi, în care catetele sînt egale cu h şi (R - r). Aceste
două triunghiuri fiind asemenea, au eatetele proporţionale,
.adică . .
H R
-=--
h R-r

:şi, dacă, înlocuim R = r V3, H = 3r, obţinem

h = 1· (3 - Vă).
V olumul trunchiului de con este egal cu
h 'TC (.R13 + Rr + r2) h r. (4 + Vij r8
3 3

Volumul cilindrului mic este egal cu Tt1' 2h, iar volumul -

.solidului căutat este
h'TC (4 + Va) r 8 _· m·2h = h'TC (1 + Va) r8 _
3 3

= 7t1•3 (3 ~ f.3) 1: fă = 2;; .

II. 24. 1n cercul de bază al unui con ci'rcular d1'ept se înscrie .
-un pătrat ABOD, ale cărui vîrfuri se unesc cu, vîrful V al c01iului.
l. Să. se afle volumul piramidei V ABOD ştiind că suprafaţa
.laterală a conului se des/ ăşoară d1U,pă u-n semicerc de rază dată R .
. 2. Se consideră sfera cu centrul în V şi ca1·e trece prin cercul
.fle bază al conului; să se afle, în acest caz, aria calotei sferice
mărginite de acest cerc~
Soluţie. 1. Fier raza cercului de bază şi g generatoarea conu-
Iui; aria laterală a conului este egală cu 1Crg şi prin ipoteză
2
2
.aceasţă suprafaţă se desfăşoară după un semicerc de rază R,
.d.ec1• Tt1'g. 'TCRD
=- 2
. Î nsa.., g = R, dec1• R = n •
;;ti?' ş1 r = -R .
2

122
 . -· --Aţia pă,~~tului AB0D est~ 4B2 .= '2r2 = ~•- ; înălţimea ·H
a piramidei este o câtetă într-un triunghi dreptunghi în care:
·cealaltă catetă,
este r, iar ipot_enuza g .= R, deci
H = ')l2 :__ r 2 ·= 4r 2 - r 2' = 3r2, H:::::: r Ys.
2

Volumul piramidei V .AB0D este egal cu

H r'Vs 2r3 R3 ·
AB 2 X - = 2'1'.2 X - - = - =--· ·
a a . Va 4Vs
, 2. Sfera cu centrul in V .şi care trece prin cercul de bază­
al conului are raza egală cu V A = R ;
Planul AB0D taie această sferă, in două calote, ale căror·
inăJ.ţimi sînt ega,le cu R ±H= R (1 ± Y; ); ariile acestor calote-
sint egale cu
21tR (R ± H) = 1CR2 (2 ± Vă").
IIi25. Se dă un triunghi AB0 cu_ latura B0 a şi cw. =
înălţimea corespunzătoare acestei laturi AD =
h; triunghiul se-
~ roteşte în jurul laturii B0. ·
1. Să se determine volumul generat de triunghiul ABO.
2. Să se determine poziţia· punctului E pe latura .A. O astfel'.
ca volumele g~nerate de triungliiurile .ABE şi BE0 să fie egale;.
să ·se determine de asemenea punctul F analog pe latura .AB.
3. Să se determine aria născută prin rotaţia segmentului EF
. în jurul lui BO. ·
· 4. Să se determine în general poziţia punctului M pe latura .
.A.O, astfel ca volumele născute de triunghi'u,1·ile .ABM şi BMO - ~
să fie într.iun raport dat k ; de asemenea punct1ltl analog N pe .AB,.
corespunzător acelui(l,şi 'rapoi;t k. .
5. Bă se determine valoarea raportului k astfel -c,a aria:.
_niJ,scută prin rotaţia segmentu_lui MN" să· fie maxi1nă .
. Soluţie. 1. Să însemnăm prin e, f, m, n proiecţiile punctelor·
E; F, M, N pe· latura B0. ·
Volumul născut de triunghiul dreptunghi ADB este nh'B1;' ,.
• . . 8

i~r ~<?l1:1mul născut de ~riunghiul dreptunghi ADO este nh':C ·;.

da;că, facem suma, găsim că, volumul născut de triunghiul ABO;

', este
·
V=
nhs (BD +DC) =-·
nah'
3 3

123,
 · 2. Volumul născut de triunghiul BEO este, după formula
de fui .1, V 1 = ~s ; iar· volumul-
.
născut
,
de triunghinl .ABE
-este V 2 = V - V1 ; prin ipoteză V1 = V2 sau V 1 = V - V 11
V_= 2V1 sau
1tal1 2 21t'aEe2 „ hs h
. - - = - - Ee- = - Ee = -·
3 3 ' 2 ' Y2
V;'
\

Prin simetrie, Ff = deci latUI'a Elf este pa1·alelă cu BO.

3. în triunghiurile asemenea .AFE şi ABC, scrie:m că -
bazele şi înălţimile sînt proporţionale,

~=h-Ee
BC h '
EF=a(l--1-)•
V2 ,

Aria născută de segmentul El' este aria laterală, a unui

cilindru, ,.
2rra ( t - :_ ) h
2
81 = 2n:EF X Ee = _V = rcah (V2 - 1).
Y2
4. însemnăm = Mm ; volumul născut de triunghiul BM O
a1

iar volumul născut de tri~ghiul B.AM este ·

2
este V 3 = 1tax ,
3 .

Condiţia V 4 = k V 3 devine, după suprimarea

2
V4 = 1ta (h - x2) •
8
factorului comun~,
3

h2 - a; 2 = kx 2, h2 = x 2 (1 + k), x = - -h -
fi"Ţi;

Prin simetrie, Nn = M111, = h , decilatUl'a MN este

V1 + k ·
paralelă, cu B O.
5. în triunghiurile asemenea ANM şi .ABO, bazele şi
inălţjrnile sînt proporţionale

MN _
BC -
h -
_h
x
'
MN . a (i ._ V + 1
1
k
)·

124
 - .::-~ ----::

·:A.ria, ·născută de segmentul M.N este: '

S (k) = 21tMm X 2Jf.N = 2r.ah· YTTT- 1. .-

1 +k
2
S'. (k) = 21tah - Yl+k
2 (1. + k) 2

Funcţia S (k) este staţ,ionară pentru, 2 - l 7ţ = o, Y +

k =
3; cînd parametrul k creşte de la 3 - e la 3 e, derivata +
B' (k) trece de la o valoare pozitivă 1a una negativă, deci funcţia
este maximă pentru le= 3.
II.26. -Se d4 triunghiul ABC, de ar-ie S şi laturi a> b > c
1. Să se. oalculeze, în funcţie de a, b, a, B, volumele Va,·_
vb, Va şi ariile Ba, Bb, Ba ale, solidelor generate prin rotirea
triunghiului respectiv în jur·ul lui BO, · O.A, .AB.
2. Oare este cea mai mare dintre ariile Ba, -Sb, S 0 Y
3. Oare este cel mai mare dint1·e 1·apoartele Va, ~~' 2 ?
Sa Sb Se
Soluţie l. Dacă notăm cu h1, , h~, h0 înălţimile triun-
ghiului, a vein
3V0 = 1th;a, Ba= 7t (b+ o) ha
sau ţinind seama de 28 = ah0 , deducem
3aV0 = ,!1tB 2
, aSa = 21tB (b + c)
şi încă două grupe. de egalităţi deduse din aceasta p1'Îll permu-
tări circulare.
2. Din punctul 1 deducem că suprafeţele. Sa, S," B sint
0
- proporţionale respectiv cu
b+c c+a a+b
a· b c

şi aceste trei raJJOarte se mai scriu

~ +b+c ___ l < a +b +c _ I· < a +b+c _ l

a b c

pentru că a > b > c, deci Sa < Sb- < Se, adieă 8 0 este cea
mai mare dintre cele trei arii.

125
 ·,._

. .. 3.• n·m punetu.I 1 · d educem

. ca" 1'8,poar
. .te1e· ~, vb -Vo aint
Va ~,
Sa Sb· S~
res:pectiv proporţionale cu
1 1 -1
--,--,--.
b+c c+a a+b
Dar numitorii se mai scriu
(a + b + c) - a < (a + b + c) - b .< (a + b + c) - c
-pentru că a> b > c, deci
_1_>_1_>_1_,
b+c c;.,a a.+b

adică

deci Va este cel mai mare dintre cele trei rapoarte.

So -

11.27. Se consideră un tetraedru A.BOD avîrid muchiile„

exprimate în metri, egale cu . ~
AB = 25, AC= 56, AD= 16, BO = 63, BD= 33,
OD = 60.
1. Să se calculeze s.egmentele determinate pe. OD de înăl­
ţimea unghiului .A în t·riunghiul AOD şi segmentele determinate
pe OD de înălţimea unghiului B în triunghiul BOD. Să se deducă.
că ·aceste înălţimi se întîlnesc în acelaşi punct pe OD. .
. 2. Să se deducă. de la 1 că direcţiile muchiilor .AB. şi OD
fac în spaţiu un. unghi drept. Să se ·arate, în· acelaşi fel, acelaş~
lucru, pentru direcţiile (AO, BD) şi (AD, BO}.
3. Să se calculeze aria· totală a tetraedrului. ·
Soluţie. 1. Să, ,notăm pentru uşurinţă, :
BO = a, OA = b, .AB -~ c, DA __:_ a, DB = ~' DO = y;
Ba= aria BOD, Sb = aria ODA, 80 = aria DAB,
' .
Bd = aria ABC ;
Pa, Pb, Pc, Pd, semiperimetrele respective ale triunghiurilor
BOD, ODA,D4B,ABO; .

\ 126'
 .. , '.·
, A',-B' proiecţiile lu.LA şi B pe O.D; Alt, O" proiecţiile lui
A a pe BD ; A"' D"' proiecţiile lui A şi D pe B O.
şi
'Pentru calcularea segmentelor A' O, A'D putem folosi
mai multe metode .şi anume : . ·
a) Teorema lui Pitagora generalizată ne dă în triunghiul
.AOD:
b2 = y2 + oc.2 - 2y X A'D, oc2 = b2 -1- y2 -.2y _. A'O;
A'D = 'Y' + r,.S - ba' A, O = "(a - «t + ba • ,(1)
. 2y 2y
b) Triunghiurile dreptunghice AA'O, .A..4.'D ne dau
A'Oa = b2 _ ..4..A.'2, ..4. 1n2 = oc.2 _ ..4...4. 1 2;
iar prin eliminarea lui .A.A'
..4.'D2 - ..4.'02 = oc.2 - b2 sau (A'D + ..4.'0) (A'D - A'O) =
= at
2 -:- b2 , A'D + ..4.'0 = y, ..4.'D - ..4.'0
«• b2
= ---.
'Y

şi, făcînd semisuma şi semidiferenţa acestor două ecuaţii,

obţinem pentru A'D şi A' O valorile (1).
o) Triunghiurile dreptunghice .A.A'D şi A.A' O dau
A'D2 = oc.2 - ..4..A.'~3, .A.'02 = b2 - A.A'2
şi, cum A.A' este înălţime in triunghiul ..4.0D,
y x A.A'= 2Sb~
Aria 8 6 se calculează, în funcţie de laturile ix, b, r. cu
formula, i ·
2 ~

1a sb = (- oe.' - b' - y4 + 2~2b2 + 2b 2y 2 + 2y2 oc.2).

şi, făcînd înlocuirile, obţinem pentru .A.'D şi ..4.'0 valo:tile (1).
Pentru calculul ariilor, utilizăm formula
Bd·= VPd (pd - a) (Pc1 - b) (Pa - c).
= a +~ + y = 63 + 33 + 60 = 156,
✓

2pa
Pa - a = 78 - 63 = 15, Pa - ~ = 78 - 33 = 45,
Pa - y = 78 - 60 = 18 ;
2pb = oe. + b + y = 16 + 56 + 60 = 132:
p,, - oc. = 66 - 16 = 50, Pb - b = '66 - 56 = 10,
Pb - y = 66 - 60 = 6;

127
 2pc =a+~+ c = 16 + 33 + 25 = 74,
Pc - a = 37 :__ 1.6 = 21, P,~- - ~ = 37 - 33 = 4, ,;
Pc - C = 37 - 25 = 12 ;
2Pa = a + b + c = 63 + 56 + 25 = 144,
Pd - a = 72 - 63 = 9, Pa - b = 72 - 56 = 16,
Pd - c = 72 - 25 = 47.
Sa= V 78·15·45·18 = 270 m 2,V13
sb--:-- V66·50·10·6 = 60 V55 m2 ,
SC= V37 · 21 · 4·12 = 12 V259 :qt 2,
Sa= V72 · 3-16-47 = 72 V94 m 2 •

AA'• =( 2
~• r =( 2
x :~ l'ssr = 220,
2 2
.A..A." 2 = (2Sc ) = ·( 2 X 12 V259 ) = 64 X 259 \
~ , 33 121 '
2 2
AA"'2 = (2Sci ) =( 2 X 72 l'iM ) = 2°56 X 94

r=(
_ _ a - 61 49 ·'

BB' 2 =( 2
~•
2
x ::oViâr = 81 X 13,.

00 „2 ' (2Sa ) 2
= ( 2 ·x 270 Via )2 = 32400- x 13 ·
. f3 33 121 ' .
2
DD"'2 = (2Sa )2 = ( 2 X 270 ffi ) = 3600 X 13.
· a . 63 _ 49

A'D 2 = a 2 _- .A..A.' 2 = 256 - 220 = 36, .A'D = 6 m;

B'D 2 = ~ 2
:_ BB' 2 = 1089 - 1053 = ~6, B'D = 6 m;
A" B 2 = c2 - AA" 2 = 625 -:- ~ .A." B =
121 '
243
11
m·'
O" B2 = a2 - 00"2 = 3969 - . 32400 x 13 ' O" B = 243 m;
121 .11

.A."'02 = b2 - .A..A."'2 = 3136 - 256 x 94' A"'0 - 360 m;

- . G 7

D"'02 = y2 - DD"'2 = 3600 - 3600 x 13 D"'0 = 360 m.

- 49 ' 7

128
 ,·

. Segmen~ele .răma'se d~ .calculat ·se deduc. din formulele

. · A'O-= y ....:.. A.!D; B'O. = y. ~ B'D; ..4-"D . ~ - .A"B;
O"D = ~ - O"B; A"'B = a - A'"O; D'"B =· a - D"'O.
Valorile numerice găsite pentru lungimile segmentelor sînt:
.A.'D = B'D = 6m; ţ'O = B'O = 54 m;
243
.A"B = O"B = 11 m ·,. .A"D = O"D = ~m
11 ·,

.A"'O = D';'O = 360

m; .A'"B = D"'B = ~ m.
- 7 7

Aceste formule arată că, .A'·= B'; A" = O"; A;" D'" =
prin urmare înălţimile .A.A' şi BB'; .A.A" şi 00"; A.A"' şi DD"'
sînt concurente două cite două în punctele• .A.', .A", .A'" situate
respectiv pe OD, DB, BO. . .
2. Trebuie să arătăm că .A.B este perpendiculară pe OD ;\
cum .A' =B', înălţimile -.A.A' şi BA' fiind prin definiţia lor
perpendiculare pe OD, avem OD perpendiculară pe .A.A';
OD perpendiculară pe BA', deci ODperpendiculară pe planul
.A.A' B, deci perpendiculară pe orice dreaptă din planul .A.A'B,.
in particulatr pe dreapta .AB; am demonstrat astfel că muchiile
OD şi .AB sînt perpendiculare.
Se demonstrează la fel că, muchiile BD şi .A. O sînt per-
pendiculare şi muchiile BO şi AD sînt perpendiculare.
3. Aria ·totală S a tetraedrului _este egală, cu suma ariilo1·
· celor patru triunghiuri care:-1 ,nărginesc; calculind rădăcinile -
pătrate cp. două zecimale exacte găsim

. S - Sa + sb + SC + sd = 270 V13 + 60 V55 + 12 V259 +

+. 72V.94 = 270 X 3,60 + 60 X 7,41. + 12 X 16,09. + 72 X
X 9,69 - 972 + 444,60 + 193,08 + 679,68; S = 2~07,36 m 2
•

··Cons id.era t ii geometrice. Dacă nu s-ar fi cerut în mod.1pecial

să se calculeze segmentele A' C, A' D, B' C, B' D şi analogele, s-ar fi putut de-
monstra cu mai puţine calcule că !nălţimile feţelor slnt două cite două concurente
şl că mucbille slnt două ctte două perpendiculare. Intr-adevAr, la punctul 1 am
obţinut din teorema lui Pitagora generalizată IP
, A' D
r+ r:,.2 -
= -=----- . ·
b2
·2y
Analog se obţine din triunghiul . BCD,
B' D = ~2 +r - al
2y

9 - Culegere de probleme
12-9

I,
 Dacă tnălţimile_se' tntttnesc pe CD, avem A.' ='B', deci A'D =1J' D' sau
as + a.a =·,,s + ~s. · · ·- ' (2)
Aceasta este condiţia necesard ca .A:A' şi BB' sii se tntllnească pe CD sau .A.'= B'.
Această condltie este şi suficientd; tntr-adeviir, am văzut la punctul 1 b) cil
r,.2- bi
A'D-A'C=--.
î
Analog se deduce din triunghiurile BB' D şi BB' C,
r.1.2_ as
B' D - B' C = _t"_ _ ,
y
iar prin scăderea membru cu membru a ultimelor două egalităţi,
A'D + B'C - A'C - B'D = (as+ r,.S) - (bi+ ~z~.
y
însă, prin ipoteză, a2 + a.2 = b2 + ~2, deci
A' D + B' C - A' C - B' D = O.
Adunăm la ambii membri 2 (A' C +B' D),
A'D + A'C + B'C + B'D = 2 (A'C + B'D).
Dar A' C + A' D = B' C + B' D = y, deci simplifictnd cu 2 1n ultima ega-
litate, obţinem y = A' C + B' D; dar y = A' C + A' D, deci A' D = B' D, de
unde rezultă A'= B'.
Am demonstrat deci că (2) este condiţia necesarei şi suficientd ca !nălţimile
A.A' şi BB' să se 1ntnnească pe CD, de unde rezultă, conform celor arătate la punctul
2, că AB şi CD slnt perpendiculare.
Se demonstrează la fel că a 2 + d 2 == c2 + y 2 este condiţia necesară şi sufi-
cientă ca !nălţimile A.A' şi CC' să se tntllnească pe BD, iar b2 + ~a= ci+ ys
este condiţia necesară şi suficientă ca lnălţimile .A.A"' şi DD"' să se tntllnească
pe BC.
In enunţul problemei,
a2 + a.2 = + 162 = 4225; b2 + (32 = 563 + 332 = 4225 ;
632
c2 + r = 25 2 + 602 = 4225,
deci
a2 + a.2 = b' + 132 = c2 + y2, (3)
de unde rezultă A' =
B'; A"= C"; A"'= D"'.
Observăm că una dintre aceste trei coincidenţe este o consecinţă a celorlalte
două, căci de exemplu din
a1 + a.'l = b1 + (32,,,şi a1 + tX2 =ci+ y 2, rezultă b2 + (32 =C2 +r.
E>ubla egalitate (3) caracterizează un tetraedru ortocentric (cu laturile opuse
perpendiculare ln spaţiu două cite două) şi se exprimă astfel : condiţia necesart'l şi
suficienta. ca un tetraedru sit fie ortocentric, este ca suma pcttratelor muchiilor. opuse
s4 fie aceeaşi (se demonstrează că înălţimile acestui tetraedru slnt concurente tntr-un
punct numit ortocentrul tetraedrului şi aceasta este altă_proprietate caracteristic4 a
tetraedrului ortocentric). ·
Am demonstrat mai sus că, dacă tntr-un tetraedru două perechi de muchii
opuse fac ln spaţiu unghiuri drepte, atunci a treia pereche de muchii face de
asemenea un unghi drept.

130
 tn sflrşit, condiţia (2) se mai scrie a 9 - ~a = b2 - <1.2 sau
BCS - BD8 = .A.C9 - .AD11 ===:= k2.
Insă locul geometric al punctului B care satisface condiţia BC11 - BD2 =
= k 2 este un plan perpendicular pe CD ; la fel, punctul A se găseşte ln acelaşi plan,
dţci dreapta .A.B se găseşte tntr-un plan perpendicular pe CD, ceea ce revine a
spune că dreptele .A.B şi CD slnt perpendiculare.
C o n s i d e r a t i i a r i t ni e t i c e. Tetraedrul dat este aşa fel ales Incit
lungimile muchiilor lui slnt egale cu numerele tntregi 63 şi 16, 60 şi 25, 56 şi 33,
care satisfac condiţiile
63 2 + 169 = 602 + 252 = 562 + 332 = 652 = 4225,
iar primele două egalităţi exprimă că tetraedrul este ortocentric. Se pune problema
dacă mai există şi alte tetraedre ortocentrice ale căror muchii să fie exprimate tn
numere întregi. Numim triunghi aritmetic, triunghiul dreptunghi ale cărui laturi
slnt egale cu numere tntregl ; de exemplu triunghiul 3, 4, 5 este aritmetic pentru
că 32 + 42 =52 • Egalităţile· de mal sus exprimă că există trei unghiuri aritmetice
ale căror ipotenuze slnt egale cu 65 şi anume triunghiurile (16, 63, 65), (25, 60,
65), (33, 56, 65). .
Numim prin extensiune tetraedru aritmetic, tetraedrul ortocentric ale căru­
muchii stnt egale cu numere tntregi şi problema determinării tetraedrelor ariti
metice se reduce la determinarea triunghiurilor aritmetice cu ipotenuza dată, cu con-
diţia ca această problemă să admită cel puţin trei soluţii.
Dacă· x, y, z stnt laturile triunghiului aritmetic x 2 + y2 = z2 şi dacă ipo-
tenuza z este un număr prim de forma 4k + 1, se. ştie că z se descompune lntr-o
sumă de două pătrate, z = a 2 + b9 şi această descompunere este unicc'f.. Dacă
punem apoi
x = 2ab, y = b2 - a2 , z = a2 + b2
obţinem un triunghi aritmetic, pentru că

(2ab)2 + (b2 - a3) 2 = (a2 + b2) 2•

De exemplu, z = 17 = 12 + 42 , a= 1, b = 4, x = 8, y =
15 şi avem triun-.
ghiul aritmetic (8, 15, 17).
Dar acest caz nu convine problemei tetraedrului aritmetic pentru că des-
compunerea lui z ln două pătrate este posiblllt,,_ tnsă soluţia este unică, pe ctnd
pentru problema noastră trebuie să avem cel puţin trei soluf[i. •
Dacă z admite numai un factor prim de forma 4k + 3 (de exemplu 35), des-
compunerea lui z tn două pătrate este imposibilă. ·
· Dacă z este un produs de numere prime de forma 4k + 1, descompunerea
lui z tn două pătrate este posibilă şi problema admite mai multe soluţii. .
Dacă z este divizibil printr-un număr de forma (4k + 3)2, se poate găsi o·
descompunere a lui z tn două pătrate, lnsă numerele x, y, z corespunzătoare nu mal
~lnt prime între ele, de exemplu · 1 . · / ·
z = 45 = 32 + 62 , a = 3, b = 6, x = 2ab = 36, •Y = b2 - a 2 = 27,
·iar triunghiul aritmetic (27, 36, 45) rezultă din triunghiul alitmetlc primitiv (S,
4, 5) prin amplificarea laturilor cu· 9. ·
· In rezumat, vom lua pentru z un produs de numere prime de forma 4k + 1 ;
cele mai mici numere prime de această formă stnt 5, 13,. 17, 29 şi cea mai mică
valoare a lui z este 5 x 13 = 65, care se descompune astfel :
·z,= 65 = 12 + 82, a= 1, b = 8, X= 2ab = 16, u = b2 - a11 = 63;
z = 65 = 42 ·+ 72, a= 4, b = 7, x = 2ab = 56, y = b2 ~ a2 = 33.

131 ·li
. \

Putem avea tnsă un triunghi aritmetic (x, y, z) fără ca a şi b să fie numere

raţionale,·de exemplu . .
' z = 6.5 = 20 + 45, a= 2 Vs, b= 3 Vs: x = 2ab = 60, .
y = b2 - a2 = 25.
z = 65 = 13 + 52, a = V13, b = 2 ffi, x= 2ab = 52,
y = b9 -
a2 = 39.
Tetraedrul cu perechile de muchii (1, 8), (4, · 7), ( 2 fs, 3 Vs) este ortogonal.
dar nu este aritmetic; tn schimb, tetraedrul (16, 63), (56, 3~), (60, 25) este arit-
metic. ·
Dacă luăm un alt exemplu, z = 5 ?< 221 = 1105, avem descompunerile

z = 1105 = 42 + 332 , a = 4, b = 33, x = 264, y = 1073;

z = 1105 = 9 2 + 322 , a = 9, b = 32, x = 576, y = 943;
z = 1105 = 121 + 31 2, a = 12, b = 31, x = 744; y = 817 ;
z = 1105 ~2~9 + 24~\ a= 23, b = 24, x = 1104, y = 47,
de unde rezultă 8-tetraedre aritmetice, din care 4 obţinute lulnd trei perechi .
de muchii (a, b), de exemplu tetraedrul (4, 33),.(9, 32), (12, 31) şi alte patru ob-
ţinute lutnd trei perechi de muchii (x, y), de exemplu (264, 1073), (576, 943), .
(744, 817). .
Şi ln acest exemplu putem avea un triunghi aritmetic (x, y, z) fără ca a
şi b să fie numere raţionale, de exemplu a = Vm, b=2 Y221 şi aşa mai departe.

11.28. T1·e-i sfe~e concentrice (A), (B), ( O) au razele a <

<b< c ; dou,ă conur-i au vîrfurile înt1·-un acelaşi punct O situat
pe sfe1·a ( O) şi sînt circumscris;,
1
..--c..r--:::::------,riC sfe'relor (A) şi (B) de-a lungu
a două cercuri ( (X) şi ( ~).
Să se calculeze volumul şi
aria totală a tr'linchiitlui de con ·
ale cărui baze sînt cercurile ( (X)
şi ( ~ ), în cazul particula1·

a2 + b2 . c2.
Fig. 30 Soluţie. Fie O centrul comun ·
al sferelor ; un plan dus prin
dreapta 00 taie sfera (.A) după, cercul cu centrul-în O şi raza a,
iar conul circumscris sferei (.A), după, triunghiul isoscel TOT',
în care T şi T' sînt punctele de tangenţă, ale tangentelor duse
din O la cercul ((X); fie P mijlocul lui TT' (fig. 30). .
\Triunghiul OTO este dreptunghi şi
OT ·•. ti,_ PT = (X, 00 = c, TO-:-- Vc2 - a 2•
Dacă scriem in două moduri aria triunghiului OTO, avem
aYcJ- a2
PT x 00 =OT X TO, deci ( X = - - -
c

132
 I.
-- •,' /

Cateta OT este medie pr@orţională, între ipdtenuza 00

şi proiecţia ei OP_ pe-ipotenuză, de unde scoatem dacă notăm·
,, I.I= OP, . ' . . .
c2 -a9
11 =---·. C

Dacă permutăm pe a cu b. avem _elementele celui de al

· · doilea con ; în rezumat, ra,?iele bazelor celor. două. conuri sint
« =---,
aVc1 -a2
~
bV~
=---,
C C

-iar înălţimile sînt

ci - bi
L,„ = -C- ·

Urmează că trunchiul de con care are ca baze cercurile

( «) şi ( ~) are înălţim~a
bi- a2
H =11 -12 = - - ·
C

Generatoarea G a trunchiului se calculează cu formula

a2 = H2 + (~ _ «)2•
.Avem deci toate elementele pentru a calcula volumul şi aria
-.totală. · .
1n cazul particular a + b = c , avem ex= ~ = ~, adic-ă
2 2 2
- C
'trunchiul de con seI
reduce la un
.
cilindru şi volumul lui este
V = -rta2bZ (b2- as) ,
c3

iar aria lui totală

11.29. Se dă un triedru tridreptunghi O(J)yz. 'Pe 0(1) se ia

lr,,tr~un·. sens OA = a şi în celă~lt sens 00' = c, pe Oz se ia
într-un sens OO = c şi în celălalt ·sens OA' = a ; pe Oy se ia
-OB == b (fig. 31). Be presupune
b 2 = ac.
I. Bă se -cafouleze vol·um.ul V1 -al pfraniidei triunghiulare
QABO.
2. Bă se calculeze volumul V 2 al piramidei ou vîrful î·n' B
.şi cu baza trapezul- AA 'O' C.

133
 3. 84 se oalouleze volurnul Va al conului care are vîrful
în .A şi baza cercul circumscris triunghiului BOO. .
Bă se oalouleze volumele V 11 şi V 0 ale celorlalte două conuri
analoage şi să se determine care este cel mai mare.
· 4. Sii, se arate că. un plan oarecare, oare trece prin OB,.
taie conul ou 'Dirful în B şi cu baza ceroul oiroumscris trapezului
.AA'O'O după un unghi drept. ,
· Soluţie. 1. Piramida O.ABC are muchiile O.A, OB, 00
perpendiculare două cite două ; volumul ei V1 este egal cu pro-
dusul dintre aria triunghiului .ABC şi înălţimea corespunzătoare
coborîtă din vîrful O pe baza ABC, totul împărţit la trei. însă.
putem calcula mai uşor volumul V1 considerînd că baza pira-
midei este triunghiul dreptunghi ...4.0B, de arie ~ , înălţimea
corespunzătoare fiind QO = o, deci

2. Tr?ipezul .A.A'O'O este isoscel, .A.O = .A'O', iar diago-

nalele lui perpendiculare ; din triunghiu.rile dreptunghice isoscele
AOA' şi OOO', scoatem
z
pentru bazele şi- înălţimea
trapezului
/
AA' = a V2, 00' = o V2 ,
[ = a v2· + c l'2 ,
2 -2

aria trapezului este deci

I /
y (a+ c)2 •
I t · ,,,/ 2
I /
I /
I' I.,,
' '....Jt,/ înălţimea piramidei este
YA' OB = b, volumul ei este
I
I deci
I
I
Y _(a+ c)2 b.
'. · Fig.31
2-:- 6·
. '
...· 3. _Triunghiul_ BOO fiind dreptunghi, cercul circumscris
lui are ca diametru BO = Vb 2 + c2, aria cercului .circumscris
o n~+~ I
este dem egală cu - - - ·
. ,. 4

134
 ·.- ........ ·,

tni1ţimea conului ·fimd ·:0:A. = a,. ·vo1umu1 lui este I

V= r. (bi + &) ~ •
:" 12 .
Pcin permutări circulare, deducem pentru celelalte două
eonuri
V - 'it' ( c2 + all) b
· _•• b - · 12

y. = 'it' (a2 + bll) C •

C 12

Din ipoteza b~ = ac, voim să arătăm că

Va= Vc < vb
adică, cel nţai mare volum este Vb. într-adevăr· Va = V 0 , adică
a (b 2 + c2 ) · c (a 2
+ b2 ) pentru că a (ac+ c2 ) = c {a2 + ac).
Mai rămine să verificăm. că Va < .V b , adică

a (b 2 +c 2
). < b (o 2 + a 2) ~sau ac (a + c) < b (c2 + a 2).
Ridicăm la pătrat şi simplificăm cu ac= b2,
ao (a + c) 2 < (a2 + c2) 2 sau ac (a2 + c2) < a4 + c4,
() < c 3 (c - a) +a 3 (a -: o) sau (c -:- a) 2 (c 2 + ac + a 2) > O,
inegalitate evidentă.
4. Ducem în planul u;Oz o dreaptă care trece prin punctul o ;
-ea, taie cercul circumscris trapezului .A.A' O' O în punctele P
şi Q. In acest cerc avem,. oricare a,r fi coarda . POQ,
OP X OQ = O.A x 00' = ao = b2 •
\

Planul P BQ taie conul cu vîrful in B şi cu baza cercul

-0ircumscris trapezului .A.A.'O'C după generatoarele BP şi BQ;
. se · cere să arătăm că aceste două generatoare fac un unghi
drept .
. Într-adevăr, în triunghiul PBQ, OB este înălţime şi.pentru
-că. OB. b, avem după relaţia de piai sus, ··
2
·_OB =OP x OQ .....
-care spune că înălţimea OB_ esţe media geomeţ.rio_ă, :~, pl,'oiec-
ţiilor celorlalte două laturi PB şi QB pe latura PQ,:prQP,r;Î~ţ~t~
.caractef.istică a triunghiului :dreptungh! P BQ ..

135
 \

. Il.30"" -Pe. două semidrepte Oa; .şi · Og fllioînd un -u_nghi

co<Jy :._ 120°, se iau doutl lungimi egale OA = OB = a, iar pt,
perpendioulara în O pe. planul a;Oy se ia o lungime O O egală cu.
âiagonala ptitratului de latur_ti a. Fie M mijlooul segm~ntului AB
(fig. 32). · - .
1. Să se demonstreze
. oă OM = ~-
2 .
2. Să se demonstreze oă triunghiul ABO este echilateral.
-3. 84 se oalouleze în funoţie de a, aria totală şi VQlumuf.
piramidei OABO. .
4. Presupunînd vîrful în O şi baza OAB, stl se oonstruiască.
grafic desfll,şurata suprafeţei laterale a piramidei OOAB pentru.
a „ 40 cm, piramida fiind t4iat4 d·upă muchia laterală oo _
Soluţie. 1. In triunghiul isoscel AOB, mediana OM este:
bisectoare şi înălţime, urmează că în triunghiul dreptunghi OMA„
· unghiurile ascuţite sînt egale respectiv cu 60° şi 30°; deci cateta O:IJL
este ega,lă, cu jumătatea ipotenuzei OA, adică .!!... •
2
2. In triunghiul dreptunghi OMA, ·

AM2 = 0A2 -OM2 = a2 -(~)2 =sa2'

· 2 4
~Vs · - ~-
AM=-, AB=2AM=aV3.
2

lu triunghiul dreptunghi .A.00, _

'
-~ (A.0 2 = OA 2 + 00 2 = _a2 +(aV2) 2 = 3a2, AO = a Vs.
Triunghiurile dreptunghice AOO şi BOO sînt egale, deci
AO = BO. În total am găsit
AB = BC = CA = a V3,
deci triunghiul ABO este echilateral.
- - 3. Triunghiul isoscel .A.OBare baza AB = a Vs şi înăl-
ţimea OM= : , suprafaţa lui este deci. «213. .
Triunghiurile dreptunghice AOO şi BOO sînt egale, aria.
fiecăruia este
OA x oe · a V2 a2 V2
- - - = a X - - =-·-·
2 2 2

136
 Triunghiul ABO este eclij.la,t~ra,l, ·a vind laturile ega,le cu
1

a "3; ·~ria lilf est<r -.

Ys(a yg·yi 3al Vs
=--·
4 4
Pentru verificarea calculului, să arătăm că aria triunghiului OA.B, pro-
iecţia pe planul xOy a triunghiului ACB, este egală cu aria-triunghiului ACB tn-
mulţiţă· cu cosinusul unghiului dledru !X format de cele două plane. Unghiul ex este
-unghiul OMC tn triunghiul dreptunghi MOC, pentru că medianele OM şi CM·
11n triunghiurile isoscele AOB şi .:ACB stnt şi înălţimi. Insă în triunghiul dreptunghi
MOC, catetele OM~= ~ şi OC = afi; avem OC = OM tg _!X,
cdeci
1
tg (X,,,,;, 2 V2. cos (X= - t
3
. . 3a2 Va a1 Y-s
aria A A.OB = cos !X· x aria AACB
. = -31 x -4- . =· --·
4 ·

··Aria totală a. piramidei este egală cu suma ariilor celor

:patru· ţriunghiuri care mărgine_sc· piramida, deci
s = a (\12 + V3 ). -
2

Volumul V al piramidei
_oeste egal cu ~ înmulţit cu
:aria triunghiului dtt bază
.A.O B şi înmulţit cu înălţimea
oa= aV2,.
V= a3V6 ..
12
4. Dacă tăiem supl'afaţa
laterală a, . piramidei după
y
muchia OO şi desfăşurăm
aooastă suprafaţă pe planul
:yOz, obţinem figura :urmă­
toare : triunghiul BOC ră­
:mîne neschimbat,· triunghiul ,.
-echilateral .A OB se roteşte Fig. 32
în jurul muchiei BO pînă vine
. •'ln planul yOz 1n ·poziţia BOA'; virful .A' se constmieşte deci
-Oa al treilea virf, situat în primul cadran· al planu.lui yOz,- al
triunghiului _echilateral construit pe baza BO.
\ -
137
·. 1n d~sf~şurarea pe planul yOz, triunghiul AOO vine în
poziţia .A'O'V, pentru- care cunoaştem vîrfurile O şi .A' deter-
minate mai înainte,- iar O' este simetricul lui O în raport cu·
mediana ·OM' a ·triunghiului echilateral BOA'~ într-adevăr„
în spaţiu planele---AOO şi" BOO sînt simetrice în raport cu planul
,,MOO, .deci în desfăşurarea suprafeţei laterale -pe planul y(n;
triunghiurile desfăşurate OOB şi OO'.A' vor fi simetrice în raport
cu mediana OM'.
11.31'. Se consideră paralelipipedul dreptunghi cu bazele
.A.BOD şi E]rGH pătrate, înălţimea fiind dublul laturii pdtratului.
Fi,e .A' şi O' mijloacele muchiilor laterale op'ltse AE şi OG. 84
se arate: ·
1. Punctele D, A', F, O' sînt ţn acelaşi plan. "'
2. Figura DA'FO' este u_n· .romb.
3. Unghiul DA'F este de 120°.
4. Să se găsească suprafaţa rombului în funcţie de latura
a a- pătratului.
5. Bă se deter1nine poziţia picim·ului perpendicularei dusă
din O pe planul rombului.
6. Să ·se afle distanţa de la punctul O la acel plan (fig. 33) ..
Soluţie. 1. Fie B' mijlocul muchiei BF, triunghittril&
A' B'F şi DGO' sint dreptunghice isoscele, situate în plan~ para-:
lele; cu catetele egale cu a şi respectiv paralele; rezultă că-
ipotenuzele A'F şi DO' sînt paralele şi egale cu aV2 deci figura
D.A'FO' este un paralelogram, ceea ce revine a spune· că vîr:...
furile lui sint situate în acelaşi plan.
2. Din triunghiurile dreptunghice isoscele DA.A' şi O'GF„
cu catetele egale cu a, rezultă că ipotenuzele A'D şi O' F sînt
egale cu a V2. Paralelogramul DA'FO', avînd laturile egale
cu a V2, este un romb.
3. Triunghiul dreptunghi A' B'O' este isoscel cu catetele-
egale cu a, ipotenuza A' O' este deci :egală cu aV2. Triunghiul
.A'iJO' are laturile egale cu a V2, deci este echilateral, unghiul
din D este egal cu 60°, iar în rombul DA'FO', unghiul din A',.
fiind suplimentar unghiului din D, este egal cu 120°.
4. Aria rombului DA'FO' este egală cu de două ori aria.
triunghiului echilateral A'DO', a cărui latură es'te a V2, adică:
2 (a \12)2 Vs= a2 V3.
4

138 .
- ' ' ·o:.. în: -~_planul vertical 'Alf.EF~- dreaipt~ r li'.4., preluilgită
inţeap-ă,-philiiul orizontal AJJOD in punctul .A." situat pepre-
lungirea.:..lui -BA aşa fel că AA~' = a, pentru ţă triunghiurile
dreptunghice .A.'.A.A". şi J!' B'.A' sin.t egale. .
La fel, în planul vertical BOJJ'G, dreapta JJ'O' prelungită
înţeapă planul orizontal .A.BOD în punctul O" situat pe pre_- .
. lungirea lui BO, aşa fel că 00" = a. . ·
Planul rombului taie plaJ).ul orizontal-după dreapta .A"O";
însă,vîrful este situat în ambele plane, deci se găseşţe pe dr~apta

C"

Fig. 33

lor de intersecţie .A"O:'; tri~ghiul .A" BO", situat in planul

-orizontal, este dreptunghi şi isoscel, pentru că BA'' = B O''= 2a ;
în acest- triunghi dreapta .A.O, unind mijloacele laturilor egale
~ste paralelă, cu baza .A"O"; însă, in pătratul .A.BOD, cl.iago-
.nalele_ sînţ perpendiculare, deci BD perpendicular pe .A.O, este
J)erpendicular şi pe .A"O", adică BD este înălţime, deci şi
mediană, în triunghiul dreptunghi isoscel .A.,,BO".
în rombul D.A'JJ'O', diagonalele sînt perpendiculare, însă
diagonala .A' O' este paralelă cu planul orizontal, deci diagonala ·
.DJJ' este dreapta de cea mai mare pantă, in particular JJ'D este
:Perpendiculară, pe .A" O". . , .
Fie P mijlocul lui DO'' ; în triunghiul dreptunghi BDO",
dreapta OP uneşte mijloacele a două laturi, deci este paralelă
cu a treia, adică OP este perpendiculară pe DO".

139-
 : ·. Îfl•.~hmglµul.,~eptung])i FDO?, dreapta O'P un_eşte iµij-
loacele·a:·(l.onăilaturi,deci este· pâralelă cu· a,treia, ~ac}ici.: O' P
este
perproidieulaTă pe: DO'~. · ~-- · ·
. ,, Planul OPO' este •'Perpendicular pe dreapta de futersecţie-
DO'' a planului rombului cu· planul orizontal.
· Fie Q piciorul înălţimii coborîte din O în triunghiul POO' ;,
Q este piciorul perpendicularei coborite din O pe planul
rombului.
6. Distanţa de la punctul O la planul rombului este egală,
cu OQ ; în triunghiul dreptunghi POO', exprimăm în două,.
feluri aria lui şi avem ,,
OP ·00' = OQ ·PC',
în care

00'.=a, OP= BD= aV2, PO' = DF = a Vs.

2 2 2 2
Deducem
OQ-= aVi.
3

11.32.- I. Dacă A, B, O sînt mijloacele lat11,riwr·tr.iunghiullil,i,

echilateral ...4.1 B1 017 st'J, se arate că loc11.l geometric al punctului P
din spaţiu, care satisface condiţia J ·

p..4.2 = PB2 + po2,

este sfe'ra cu c~ntrul în vîrful A 1 ·şi raza 4 1B.
2. Generaliza1·e pentru un triunghi oarecate A 1 B 1 0 1 • .
. Soluţie. 1. Pentru rezolvare, a se vedea problema I. 33 :
formulele stabilite în ipoteza că punctul P este situat în planul
triunghiului ABC rămîn valabile şi în cazul în care punctul ·P
este. situat în spaţiu.
Cercurile R: , Rb, R 0 din cazul planului vor fi înlocuite-.
·cu sferele Sa, Sb, S 0 în cazul spaţiului. · .
De ·exemplu, o sferă Sa este locul geometric al punctului P
din spaţiu cu ale cărui distanţe PA, P B, PC la vîrfurile unui
triunghi oarecare ABC se poate construi un triunghi dreptunghi.
Sfera S0 , de exemplu, are acelaşi centru şi aceeaşi raz~ ,
ca cercul R 0 ; Ia fel pentru sfera Si, şi cercul Ri, , pentru sfera
S0 şi cercul. R0 •. ·

Într-adevăr, să presupunem, pentru a fixa id~ile, că triun-

ghiul .A1 B 1 0 1 este echilateral şi că punctul P este situat. în

140

,,,.
 -,
. ,,\ ·,

.,

mecija,neţ~ ap~caţ~; succesiv triunghiurilol'

:BP?itî~~.: . _Te~rema ·.
PB;,_·017 P01 Au PA1 Bu dă: - . -
4PA~ =,2 (PB~ + POi) - B 1 Oi,
4PB 2 = -2 (PO~ + .P.Ai) ·~ 01 Ai ,
4P0 2 = 2- (PA1+
2
PB12) - A 1 B1.
2

înmulţim aceste egalităţi -respectiv cu -1, 1, 1 şi l«)

adunăm; ob...ţinem ·
. . . Â .B:

- PA 2 + PB 2 + P0 2 = P.Ai- ..!.2. ·
4
Locul .geometric al punctului P din spaţiu care satisface
condiţia

-PA 2 + PB + P0 =
2 2
O
este dat de ecu.a ţia
2 Ai.Bi
P.A.1---=0,
-·4
sau

care arată că distanţa punctului P, variabil în spaţiu, la punctul

fu .A.17 este constantă şi egală cu AiBi s~u .A.1 B, deci punctul· P
. 2 . .
se găseşte pe sfera cu centrul A1 şi r~za egală cu 41 B, ~eea ce
trebuia demonstrat. .
2. Se arată la fel ca şi în cazul unui triunghi oarecare
.A.1 B 1 0 1 , raţionamentul din cazul planu.lui, aplicîndu-se la cazul
spaţiului. ,,
II.33. O sfertl este înscrisă ~tr-un oilinilru, fiinq, tarJ,genta
la suprafaţa - laterală
a cilindrului de-a lungul ecuatorului E
şi tangenta la bazele cilindrului în polul ei nord N şi polul ei
sud 8. ·
l. Oe relaţie ewista între aria sferei şi aria laterala a cilin-
drului I
2. Be conside1·a solidul format de conurile egale avînd·-ca
baza comună cercul ecuator E şi vîrfurile respectiv în N şi B ; -
fie V1 volumul acestui solid, V 2 volumul sferei şi V 8 volumul
cilindrului. Oe relaţie ewistă între aceste trei volume f

141
 ., ...
~ .
Soluţie. 1. Ari.a sferei {fie R raza ei) este 4x.R2 ; cilindrli.l
:-are baza un cerc de rază, R, iar înălţimea egală cu .2.R, aria
!ui__lş,teralJ .este-2ţc.R •2B-= 41t B 2, adică aria, sferei .este egală,
ou aria laterală a cilindrului.
Această proprietate a fost descoperită de Ar~imede şi se povesteşte că era
aşade mtndru de această descoperire tnclt a cerut ca pe mormlntul lui să fie ridicat
un monument care sâ reprezinte o sferă !~scrisă tntr-un cilindru.
2. Volumul· V1 este egal cu dublul volumului unui .con
în care cercul de bază are raza R şi înălţimea este R, deci
8
V1 = 21tR 2
R
• -
3
= 21tR
--3
·
Volumul sferei este

Volumul cilindrului este

Va = 1t R 2 • 2R = 21tR 3 •
Din valorile lui Vi, V2, Va, rezultă
V 1 + V2 = V3,
adicăvolumul dublului con plus volumul sferei este egal cu
volumul cilindrului.
11.34. lnt1·-un plan P se considerd t·riunghiul oarecare
.A.BO, fie I centrul· cercului înscris şi fie A', B', O' punctele
de contact ale cercului cu laturile BO, O.A, AB. Se notează
(fig. 34) : ~$ ·
.AB = c, BO = a, OA = b ;
AB' = .A.O' __: Z, BO' = BA' = m, OA' = OB' = n.
1. Să se calculeze l, m, n în funcţie de a, b, c.
2. Se consideră piramida BABO, avînd ca baziJ, triunghiul
.ABO şi ca :tndlţime- BI= h. -
Sii, se calculeze lungimile muchiilor SA, SB, SO ale piramidei
în funcţie de l, m, n, h şi de raza r a cercului- îns-cris (fig. 35).
Soluţie. 1. Se vede pe figură că BO = BA' + .A'O sau
a=m+n;
prin permutări circulare deducem
b = n + l, c= l + m,
142
 ' .\ f •.·

'·. \

iar prin adunare

a + b + c = 2 (l + m+ n),
deci
a-b+c · a+b-c'
1n=---, n=---·
~ 2

2: 1n triunghiul dreptunghi BI.A' avem, după teorema lui

Pitagora,
8.A' 2 = 812 + I.A' 2
/
sau
SA' 2 = h2 +r 2
•

.,, !nălţimea BI este perpendiculară pe planul triunghiului

.A.BO, raza I.A.' a cercului înscris este perpendiculară în .A' pe
s

Fig. 3-l Fig. 35.

tangenta BO, rezultă după teorema celor trei perpendiculare

că BA' este perpendiculară pe BO, adică, triunghiul O.A'S este
dreptunghi în .A'. După te<:>rema lui Pitagora,
80 2 = S.A.' 2 + .A'0 = 2
h2 + +n
1-;'l
2
,

iar prin permutări circulare

SA s = h2 + r2 + za,
-sB2 = 7,,2 + r2 + m2.
143
 / I

·'

Mtţchiile· SA, SB, SO ale piramidei, in funcţfo_de a, b; c, h, r,

slnt : ·
SA 2 = (- a + b + c)2 + h2 + r2
4 . '

SB2 =.(~a + h2 + ,.2,

~ b + c)s

S 02 = (+ a + b ~ c)2 + h2 + r2.
4

11.35. Grî-ul care citrge de la o maşină de treerat umple

în medie o găleată înt1·-un minut şi 20 secunde ; ştiin·d că diametrele
bazelor găleţii sînt de 26 cm şi 30 cm, înălţimea ei este de 30 cm,
ta~la din· care este făcută găleata are o
OV""'i-:rE _ _ _ _ _--()c grosime de l mm, densitatea tablei este
1,8, greutatea găleţii pline este 16.,5 kgl
să -se determine :
1. Greutatea găleţii goale.
2. Greutatea hectolitrică a griului.
3. Timpul în care se obţine la
treerat un vagon de grîu (fig. 36).
Soluţie. 1. Volumul exterior V al
A 8 - găleţii este volumul unui trunchi de con
Fig. 36 V = _:-el (RS + r2 + Rr)
s
în care I = 30, R = 15, r = 13 , se găseşte V = 18495 cm 3 •
Volumul interior v al găleţii este yolumul UI}.Ui trunchi
de con în ~re I = 29,9, R = 14,9, r = 12,9; se găseşte
v = 18180 cm 3.
Volumul materialql~i din care este făcută găleata este egal .cu
V - v \ 315 cm 3 ·= 0,315 dm 3 •
Mai putem observa că găleata, avlnd o grosime foarte mică, se mai poate ·
afla volumul ·materialului din care este făcută, tnmulţind aria ei exterioară cu gro-
simea g = 0,1 cm a tablei. ·
Suprafaţa exterioară este
S = 1t' (R + r) G + nr2,
tn care genei:atoarea G = AD se calculează din triunghiul dreptunghi AED,
G2 ·= DE2 + EA 2 = (R-- r) 11 + J2.
Dacă facem înlocuirlle, găsim pentru volumul materialului
[(15 + 13) V(15 - 13)8 + 302 + 132 ] • 0,1 cm8
1t' = 0,318 dm 8 ,
valoare foarte apropiată de valoarea găsită mai sus.

144
 - ...--~
---·::-
. I

- ~reutatea găleţii. goale este· egală ·cu. produsul. dint1·e

!olum.11:I- materialului şi densitatea 7,8, adică
- 0,315 X .7,8 == 2~4-57 kg.
2. Volumui găleţii este egal cu 18,180 dm 3 . 0,018180· m 3 ;
ţnsă 1 m 3 = 10 hl, de_ci capacitatea găleţii este de 0,1818 hl griu,
1.ar greutatea acestui· griu este
\
16,5 - 2,457 = 14,043 .kg,
deci un hectolitru· de griu cintăreşte

14,043 = 77 kg.·
0,1818

3 .. ~~ ştie că un vagon are 10 OOO kg, deci dacă 14,043 kg

se macma'in 80 sec, 1 vagon se macină, în ·
- 80x10000 . . . •
---· - =
14,043
56 968
·
R = 15 ore, 49 mm, 28 s.
11.36. 1. Se dă un pătrat .A.BOD şi în interiorul: Bău
se doo ~uă drepte. perpendiculare .una· pe alta, · dintre .care una
taie laturile AB şi. OD în punctele L şi M, iar cealaltă laturile -
BO şi AD în :pwnctele N şi P.-Sa se arate:_ ·
·a) că segmentele LM şi N P sînt egale ; b) să se găsească
locul geometric al punctului O comun segmentelor LM şi NP aşa
'1a .figura LMNP să fie: -1) un trapez, 2) un romb.
, · 2. Se. dă un dreptunghi .A.BOD şi. se cere sa i se oircumeorie
1.in p4t·rat ; 8(J. va cerceta numărul soluţiilor şi în special ale
acelora în care vîrfurile .A.BOD sînt pe laturi"le p4tratului şi nu
pe prelungirea Zor. Sa se eroprime aria pi1tratului tn futţcţie de
dimensiunile dreptunghiului .A.B,OD.
Soluţie. L Ducem dJ:eptele LI J_ DO şi PJJ' J_ BO. Triun-
ghiurile dreptunghice LIM şi PJJ'N sint egale, căci LI= Pli',
egale amîndouă, cu latura pătratului, iar unghiurile IML şi
JI'NP,egale ca, avînd laturile··respectiv perpendiculare. Atun~i
laturile PN şi ML, opuse unor unghiuri egale in· triunghiuri
egale, sînt şi ele egale.
~ 1) Să, presupunem că figura LMNP este un trapez şi
anume PLII MN. Urmează ,oă unghiurile alterne interne PLM
şi LMN sînt egale. Dar din patrulaterele insQriptibile OL.A.P
şi ONOM vedem că, ele au aceeaşi mărime cu unghiurile
,p.A.O şi OON, obţinute unind pun,ctul O cu vîrfurile .A. şi O,
care sînt deci egale. Oum aceasta însă nu este posibil decît
10 - Culegere de Probleme
.145
 dacă O.A li oo;
înseamnă ci), O.A ~i 00 sînt. în prelungireşifQt­
mează diagonala .A.O, care este o parte a locului geometric
căutat. Cealaltă diagonală BD. completează locul geometric şi
corespunde cazului în care bazele trapeţ-q.lui -sint laturile LN
şi MP, adică LNII MP.
2) Rombul fiind un paralelogram, o condiţie necesară
· este să avem PL li MN şi LN li MP, ceea ce înseamnă că centrul
paralelogramului să fie tocmai centrul pătratului. Condiţia
este şi suficientă, căci diagonalele LM şi N Pale paralelogramului,
fiind perpendiculare, el este ro:rpb. Mai mult, fiind şi egale,. el
este chiar un pătrat.
Locul geometric se reduce aşadar la centrul pătratu.lui
.A.BOD, iar toate romburile ce am construi sînt în realitate _
nişte pătrate.
2. Fie (1)(1)' şi yy' cele două axe de simetrie ale dreptunghiului
.A.BOD (fig. 37). Punctele .A, B, O, D, care aparţin şi laturilor
pătratuluţ cerut, fiind două cite două simetrice faţă de (1)(1)'
şi yy', ne arată că şi pătratul admite dreptele ma;' şi yy' ca
axe de simetrie. Este in:să uşor de văzut că ele nu sint a~~le
care trec prin mijloacele -laturilor pătratului (căci ·atunci vîr-
furile dreptunghiului ar fi distribuite .numai pe două dintre
laturile• pătratului căutat}, ci acelea care conţin vîrfurile lui.
Ele joacă în _pătrat rolul diagonalelor; încît dreptele ·înclinate
la 45° faţă de mm' şi yy', duse prin punctele .A.·, B, O, D, vor
. forma toate pătratele circumscrise dreptunghiului .ABOD. Sînt
şase· soluţii·: pătratul EFGH, purtînd chiar pe laturile lui
vîrfuril~· dreptunghiului ; pătratele I PGN şi EOKM, pur-
tind aceste vîrfuri pe două, dintre laturi şi pe prelungirile celor-
lalte două; şi, în sfîrşit, pătratele IJKL, H·MLN şi OFPJ1
purtînd toate vîrfurile pe prelungiri.
Să notăm .A.B = 2a, BO = 2b. Din pătratele .A.EBI şi
BJJ'OL deducem EB = a V2 şi BF = b V2.
Deci : EF = EB + BF = (a + b} V2 şf EJJ' 2 = 2 (a + b)2 •
Apoi: IJ =B0=BJJ'-0F=BJJ'-EB=(b-a)V2, IJ 2 =2 (b-a) 2•
Tot astfel: EO = EB + BO = BO +OF'= BF = b V2 = IP şi
E0 2 = IP 2 = 2b 2 ;
iar: OF==EB= a V-2 ·=ML şi OF 2 =ML2 = 2a2 (fig. 37).
1

Generaliznre. Scl se circwnscrie -un p<J.trat unui. patrulater ABCD oarecare•

Să presupunem problema rezolvată, EFGH fiind pi!.tratul căutat (fig. 38).
Dacă am roti figura cu un unghi drept t_n jurul centrului O al pătratului, patrula-
terul ar ajunge ln poziţia A' B' C' D', iar pătratul ar coincide cu poziţia lui ini--
ţială, punctele E', F', (!', H' fiind respectiv H,E,F,G. Să observăm că avem

146
,\

1stţel~ 1phltru fie_care la:fură a, "i>ătratulu.i căutat, cie tioui\ puncte cunoscute : i
,şi B!, B şi ·c,, C şi D'', D şi A' şi deci problemu este rezolvată. RAmtne ·sA ghfm
·centrul O, cill'e este la lnttlnirea ·diagonalelor EG şi FH. Aceste diagonale se con-
struiesc.leshe,dacă observăm că.ele trec prin mijloacele arcelor cercurilor co~truite
pe laturile· patrulaterului ca diametrl. De felul cum unim două ctte două aceste

Fig. 38

mijloace ale arcelor dţ pe cele patru cercuri depinde poziţia lui O; deci lntllnim
ln•.geiieral mai multe centre, deci mai multe pătrate circumscrise. Dar chiar şi
unui singur centru se poate tntlmpla să-i corespundă mai multe pătrate, ca de
,exemplu ln cazul particular studiat.
 / .

nt
ALGEBRĂ ELEMENTARĂ

lll.1. Fie a şi b rddăcinik ecuaţiei

a: 2 + ma: + 2m = o,
A fi B, ritdiJ,cinile ecuaţiei

-X2 + 2mX + m 2 + 3 = o,
îr,, care· m este un parametru.
Să se verifice că dacă m = 2 sau m = - 2, avem
(a+ b) AB < (A + B) ab.
Ewistă şi alte 'Valori ale paramet1·ului m pentru care in,ega-
litatea este-. satis/ăc1u,td Y
- Soluţie. 1 Relaţiile dintre -rădăcini şi coeficienţi dau
a + b = - m, ab = 2m; A +B = 2m, AB = - m2 -3,
iar ine~litatea devine
-m (-1n 2 -3) < 2m (21n)
sau
1n (m 2 - 4m + 3) < O.
Pentru m ·2 şi m = -2, inegalitatea devine respect!v
-2 < O şi -30 < o,
deci inegalitatea dată este satisfăcută pentru m = ±2.
. Să determinăm toate valorile lui m pentru care inegalitatea.
dată este satisfăcută, adică să rezolvăm inegalitatea
m (m 2 - 4m + 3) < O•
.A.cest produs este negativ cînd cei doi factori sint de
semne contrarii, adică
m < O şi m 2 - 4m + 3.> O, ·(a)

148
sau -,
m>·O.şi m 2 -:- 4m +3 < O. (b)
20
+
·însă ~Î;llOID:tir'.?N, - 4m, 3 ·ega~t cu zei•o ne- dă, o ~cuâţie'/ ..
ale cărei rădăcini sînt 1 şi 3, deci . . -
m2 - 4m 3 + > O pentru m, < ţ sau 3 < m;
m2 - 4m.+ 3 < O pentru 1 < m < 3.
Condiţiile -(a) şi (b) devin :
m, < O şi m-< 1 ·sau 3 < m;
O < m şi ·1 < m < 3.
- . ln primul . caz, inegalităţile simultane m < o, m < 1 se
reduc '1a m, < o, iar inegalităţile simultane m, < O şi 3 < m,
sint imposibile ; în cazul al doilea, inegalităţile simultane O < m ·
şi 1 < m < 3 se reduc la dubla inegarlitate 1 · < m < 3. ln
rezumat, inegalitatea dată,
E = (a·+. b} .AB - (A + B) ab < O
este satisfăcută, pentru toate valorile lui mcuprinse intre limitele
- oo <m< O sau 1 <m< 3,
in particular pentru m = ±· 2, fiindcă

- oo < - < 3. 2 < O şi 1- < 2

E = O pentru m . o, m == 1 şi m = 3, .iar E > O pentru
O < m < 1 sau 3 < m, < + oo.
III. 2. Dacă în ecuaţia de gradul al doilea în raport cu a;

a;2 -2aa; +b= O . (l}

se tnlocuieşte a; cu
ay - b
Xr=-- (2)
y-a
se obţine o ecuaţie de gradul al doilea în raport cu y.
Să se arate că rădăcinile ecuaţiei în raport cu y sînt egale cu.·
-rădăcvnile. .ecuaţiei (1) •.• .
Soluţie. Ecuaţia (1) devine, după înlocuire,
(au - b)
9
_ 2a (ay - b) + b = O,
(y - a) 2 y - a

14~
 sau scăpind de nllllţitori, --
(ay - b) 2 - 2a (ay - b) (y - a) b (y - a) 2 = O, + .
a2y 2 ~2aby + b2 -2a (ay 2 -by---.a2y +.ab)+b (y 2 -2ay+a2) · o,
- (b - a 2) y 2 - 2a (b - a2) y b (b ~ a 2 ) = o. _· + (3)
Dacă, b - a 2 =I= o,
ecuaţiile (1) şi (3) au coeficienţi propor-
ţionali, deci au rădăcinile egale.
Dacă b ·- a 2 ....:... O, ecuaţia (1) are rădăcinile egale cu a,
iar transformarea (2) devine
ay-a 2
x =- - - sau· x = a,
y-a
.. adică-X nu mai depinde de y şi deci nu se mai pune problema
transformării ecuaţiei (1-) într-o ecuaţie (3) in y.
A Zt i1, de m o n s t r-a ţ i e este următoarea : relaţia de legă-
tură între :rJ şi y se mai scrie '
~ .
:rJ (y ~ a) = ay - b sau :IJY - ax - ay +b= O
care scăzută din ecuaţia (1) membru-cu membru dă

:rJ (:IJ - y) - a (:IJ - y) = O sau (:rJ - a) (:IJ - y) = O

şi cum :rJ =I= a, pentru că b- a 2 =I= O, rezultă :rJ = y. .
Reoi pro o a. Relaţia de legătură, între x şi y se mai
scrie
a>y - a (:IJ + y) + b = O,
_care fiindsimetrică in raport cu :rJ şi y, defineşte o transformare
numită involuţie, adică transformarea omografică de la y Ia a:
_este identică cu transformarea de la :rJ la y,
ay - b • a:e - b
X=-- Şl '!J=--_ •
y-a x-a
Se pune problema : care este condiţia ca ecuaţia

"a;2 - 2.Ax +B = O (4:)

să se transforme; prin involuţia (2), într-o ecuaţie în y, ale cărei
rădăcini să fie egale cu rădăcinile ecuaţiei (4) Y
Dacă în ecuţia (4) facem înlocuirea (2), obţinem

y 2 (a 2 - 2.Aa + B) - 2y [ab - A (b + a +Ba].+ 2

)

+ (b2 - 2.Aab + Ba2) ..:... O. (5)

150·
 . -\ .,.

Rădăcinile ecuaţiei (5)- sînt egale cu cele ale ecuaţiei (4)

cînd coeficienţii -lor ·sînt respectiv proporţionali, adică, .
a2 _
2.Aa + B = ab - A (b + a1) +Ba = b2 - 2Aab + Bal •
- A . B

Sistemul este verificat dacă .A = a, B = b, ceea 9e era

de prevăzutdin problema directă,; să presupunem .A:::/= a.
1nniulţim primul raport, la numărător şi la numitor, cu at
apoi scriem că primele două rapoarte sînt egale cu diferenţa.
numărătorilor supra diferenţa numitorilor şi obţinem raportul

- -- A
-- , a di că, -a2
(a - b1) (« - A)
..
- v1.
,

că fiţcare
Scriind din cele trei rapoarte este egal cu a 2 - b,
obţinem relaţiile :
-2.Aa + B + b = O,
-2.A.ab + Bb + b = O, 2

-2Aa2 + Ba + ab = O,
care se reduc, toate trei, la relaţia

B + b = 2.A.a.
Rezultatulobţinut poate fi enunţat în felul următor :
prin involuţia (2), ecuaţia (4) se transformă în ecuaţia (5) cu
rădăcinile egale cu cele ale ecuaţiei iniţiale (4 ), în două cazuri :
; .
A = a şi B = b;
I
(I)
2.Aa = B + b. (II).·

ln cazul {I), ecuaţia (4) are forma

x2 - 2ax + b = O,
,-
, .
iar în cazul (II), forma
x2 - 2 AX + 2 Aa - b = O,
'
unde 11. este un parametru variabil. ..
Propunem să se studieze problema analogă, luind in locul
ecuaţiei (4) de gradul al doilea, o ecuaţie de gradul al treilea
sau de gradul n.

151
 IR. a.· Bă se diso·ute nât·ura rădăoinil,or oouaţie·i

m2 - 2m (3p + 1) + 7 (2p + 3) = O
pentru aiferitel.e valori ·ale parametrului p.
· ,· Soluţie. ?iscriminantul ecuaţiei este

,____ D = (3p + 1) 2 - 7 (2p + 3) = 9p 2 - Bp - 20,

. \ '

iar D=Opentru p = - ..!Q. .şi p = 2. Urmează, că rădăcinile x 1

' 9
şi m2 sînt :
reale şi diferite, dacă, D > O, adică, p < - ~ sau p > 2;
9 .

reale şi. ~gale; dacă, D =o, adică, p = - ~ sau p = 2 ; ·

9
imaginare, dacă D < o, adică, - ~ < p < 2.
9-
Pe de altă parte, produsul rădăcinilor 7 (2p + 3) este
:pozitiv pentru p > - .!
2
şi negativ
·
pentru p < - ~
2
,. iar semi-
suma, rădăcinilor (3p + 1) este ·pozitivă, pentru
.
p>- _!..şine-
3
ga.tivă, pentru p<- ~ .•
Putem forma urmă,toarea tabelă,:

D :1:i+~a rAdicJnUe ·
1'
I I :l'zXt

I I
'
-00
+ - - reale, negativă şi pozitivă
3
--2 + o - reale, ne~ativă şi nulă

+ + - reale, diferite şi negative

10 7
--9 o +. - reale şi egale cu --
3
- + + imaginare
2 . o, + ,_+ reale şi egale -cu 7
+ + reale, diferite şi pozitive
+oo
Observ aţi e. Dacă notăm parametrul p cu litera y, ecuaţia dată se
scrie
x2 - 6xy - 2x + 14y + 21 = O
152
 )_

·şi reprezintă, •n raport cu dduă axe rectangulare Ox, Oy, o conică, cu centrul ·1n

(2., _!)~, Direcţiile ecuaţia-

1

punctul de coordonate· ~lmptotice slnt date de

. 3 9
. 1
~ 2 -6:ty=O sau O• m2 -6m+ 1 ~O; ale cărei ·rădăcini slnt m1 =- şi m2 = co
6
deci conica este o hiperbolă, ale cărei aşimptote au ecuaţiile

7
x--
7 3
-1-
X= - şi y--=·---
3 9 6

Hiperbola arc tangenta orizontală in punctul A (::.... ; , - ~O ) , care este punctu}!

de maxim al ramurii A' A", şi in punct1µ B (7,2), care este punctul de minim al
ramurii. B' B"; arcul AA'. taie_ axa · Oy tn . punctul C ( o," - !J.
Din forma curbei se deduce intuitiv lntrcaga discuţie; într-adevăr, fie AT1
BT2 , CT3 paralele la Ox duse prin A, B, C. Q paralelă PQ la Ox, situată sub CT3c
taie' arcul A'A 1n P şi arcul AA" în ·Q, ceea ce revine a spune că pentru
3 . ,
y < - -2 , corespund pentru x două rădăcini
.
reale, abscisele punctelor P şi Q„

prima negativă, cealaltă pozitivă.

Dacă dreapta PQ coincide cu CT3 , adică y = - ~, punctul Q coincide cu

2
C, adică o rădăcină, abscisa lui Q: este nulă, iar cealaltă, abscisa lui P, este ne-
gativă.
3 · 10
Dacă dreapta PQ este cuprinsă - - < y < - """'."'
între TC8 şi A T1 , adică
2 9
ea taie arcul A' A ln P şi arcul AC în Q, ale căror abscise stht reale diferite
şi• negative. ·
• Dacă dr~apta PQ coincide cu A T1 , adi~ă y == - ~, punctele p şi Q coincid -
, 9 ,
7'
cu A şi abscisele lor slnt egale cu - - .
3
Dacă dreapta PQ este cuprinsă lntre dreptele AT1 şi BT2 , ea nu taie hiper-
10
boia ln nici un punct, adică pentru - - < y < 2, ecuaţia are rădăcinile
9
imaginare.
Dacă dreapta PQ coincide cu tangenta B T 2 , adică y = 2, punctele ei de in-
tersecţie P şi Q cu ramura B' BB7 ' coincid cu B, şi abscisele lor stnt egale cu .7.
_ 1n fine, dacă dreapta PQ este situată deasupra tangentei BT2, adi~ă y > 2,
ea taie arcul B' B tn P şi arcul BB" tn Q, ale căror abscise stnt reale, diferite şi
pozitive.

I 153
 - '
III.4. Sedă ecuaţia de gradul al. doilea·-_
m~ -}-''2 (3y - 2) a, + y2 _;_ 4y + 20 I o
şi se oere : . .
1. Dacă a, este necunoscut, iar .Y un parametru, s4 se deter-
mine valoril,e pwrametrului y pentru care rli,dăoinil,e· dnt rea_"le.
_2. Dacă y-este necunoscut, ia1· m un parametru; s4.se deter-
m·ine valorile pammetrului a, pentru care rll,dăoinile stnt -reale.
Soluţie. 1. Discriminantul ecuaţiei este
D = 4 (3y - 2) 2 - 4 (y 2 - 4y + 20) = 32 (y 2 _"- y -2),
iar !J = O pentru y = - 1 sau y = 2. Urmează că rădăcinile a,1
şi m2 sînt : ·
reale şi diferite, dacă D > O, adică y < - 1 sau '!/ > 2 ;
reale şi egale, dacă D = O, adică y = - 1 _sau y = 2;
imaginare, dacă D < O, adică -1 < y < 2.
Pe de altă parte, trinomul y 2 - 4y + 20 a vînd rădăcinile
imaginare, este pozitiv, pentru toate valorile lui y, deci produsul
m1 m2 = y 2 - 4-y + 20 fiind pozitiv, rădăcinile a,1 şi a,2 au tot-
deauna acelaşi semn. Suma rădăcinilor a,1 + a,2 = 2 (2 - 3y)
este pozitivă pentru y ~ - 1 şi negativă, pentru y '"; ; :;, 2, deci
rădăcinile ro; şi a, 2 sînt : ·
reale, diferite şi pozitive pentru y < - 1 ;
reale, .egale şi pozitive pentru y = - 1; a,1 = a,2 = + 5;
reale, egale şi negative pentru y . + 2; a,1 = a,2 = - 4;
reale, diferite şi negative pentru y > 2.
2. Dacă y este necunoscuta, iar mparametru, ecuaţia se scrie
y 2 + 2 (3a, - 2) y + a, 2 - 4m + 20 = O
şi se deduce din ecuaţia dată schimbînd între ele literele a, şi y
deci discuţia este aceeaşi ca în primul caz.
O b s e r v a ţ i e. Ecuaţia dată fiind 5imetrică ln raport cu a: şi y, reprezintă
o curbă simetrică ln raport cu prima bisectoare a axelor de coordonate Ox; Oy
(fig. 39). .
Dacă facem descompunerea. hi pătrate, ecuaţia se mai scrie

(y + 3x - 2)2 - 8 ( x- ~ ) s+ 18 = O

şi ea reprezintăo hiperbolă, cu centrul tn punctul de coordonate (1/2, 1/2) şi ale

cărei asimptote au ·ecuaţiile

y - ~ =- (3 + 2 Y2) ( X- ~) ·

u _ _!_ = - (a -
2
2 Y2) (x- ..!..)2 .
·

154
 ·._\

Hiperbola are~ tangentele orizontale tu punctele A (5, -1) şi B( -4, 2) şi

tangentele verticale tn punctele C (2, -4) şi D (-1, 5)~ Din forma curbei se de-
d.uce intuiţiv tntreaga discuţie ; astfel, se vede că o dreaptă paralelă cu Ox, şi de
ordonată· mai mică dectt - 1, taie curba tn două puncte P şi. Q, ale căror abscise

Fig. 39

stnt pozitive, ceea ce revine a spup.e că pentru y < - 1, ecuaţia dată are două ră-
dăcini reale diferite şi pozitive. · ·

111.5. Oa1·e este ora exactă, între orele 10 şi 11, cînd cele
două ace ale unui ceasornic au direcţiile perpendiculare !
Problema admite două soluţii şi se cere să se calculeze ambele
soluţii. '
Soluţie. Fix la zero (sau la ora 12), minutarul şi orarul
coincid (fac un unghi de zero grade). tritr-o oră (60 minute),
minutarul descrie întreg cercul, adică un unghi de 360°., deci
in t minute (de timp), minutarul descrie un unghi de
60
t:!
grade. Tot într-o oră (60 minute), orarul descrie un unghi
de 30°, deci în t minute (de timp), el va descrie un unghi de
1 30
~ x gra d·e. Î n momen
,· t u 1 m1,
. 'tia 1, a di'ca"" la ora zero f'1x, un~hi'• u 1
format de minutar şi orar era egal cu zero grade, iar' după t
mmute . • unghiu 11or est e egal cu- diferenya
. . d e timp, t: t x 360
- - - -t x.30 -
60 60
grade, adică~
. 2
grade:~ Prin ipoteză, minutarul şi orarul au
direcţiile perpendiculare, deci unghiul lor este egal cu 90° sau
cu- 270°, de unde ~ezultă
11t = 90 sau .!!! = 270 ;
2 2

155
adică

sau t = 540.
11

Făcînd impă1·ţirile .şi ţinind seama că t este exprimat

ln minute de timp, găsim
t = 16 minute, 21 secunde şi dintr-o secundă;. t1
t =· 49 minute, 5 secunde şi ...!.. dintr-o secundă.
11
· între orele O şi 1, cele două ace ale ceasornicului au- direc-
ţiile perpendiculare la :

O ore, 16 minute, 21 secunde şi _!_ dintr-o secundă

. ' .11
şi

O ore, 49 minute, 5 secunde şi ~ dintr-ci secundă.

11
. . ..... .
Printr-un raţionament analog se găseşte om exactă, între
-0rele 10 şi 11, cînd cele două ace sînt perpendiculare. La o~
10 fix, minutarul şi orarul fac un unghi de 60°; în t minute,
acest unghi a crescut cu ~ grade. Pentru ca cele două
2
ace să aibă direcţiile perpendiculare, trebuie ca această creştere
să fie egală cu 30° sati 210°, deci avem soluţiile 11 t = 30 sau
2
11
2
t = 210, de unde
60· 3 ·
t= - = 5 minute, 27 secunde şi - dintr-o secundă
~1 11
~i
t = -420 = 38 mmute, secundă.
. 10 secund e 10 din.
ş1. - tr-o
11 11

Îlltre orele 10 şi p·, cele două ace ale cea~ornicului au

direcţiile perpendiculare la : · ·
10 ore, 5 minute, 2 7 secunde şi ..!... dintr-o secundă
11
şi . \·
10 ore, 38 minute, 10 secunde şi ~ dintr-o secundă.
11

.'li,
156
 '·
·· m. G. ·n fiind u1i numltr întreg, să se arate că earpresia '
E _ n(n2 - 1) (n2 - 2) (n2 - 4)
•
se
I
divide cu 840. • ~ •

Soluţie. N umăţul 84Q_ descompus în factori primi se scrie -

840 = 2 8 x 3 x 5 x 7. Ca să dovedim că expresia E se -Qivide
~u 840, va itrebui să ·dovedim că, E se divide cu fiecare din
factorii 2 3 , 3, 5, 7. .-
Se observă că, E se poate scrie
E = (n - 2) (n - l)n(n +'l) (n + 2}(-n 2 - 2).
Primii cinci factori sînt numere întregi consecutive ; printre
· ele există deci cu siguranţă, un multiplu de 3, un inriltiplu de
4 şi un multiplu de 5. Expresia E se divide deci cu 3, cu 4,
-0u 5, deci şi cu 3 x4 x5 60. =
Să dovedim acum că, expresia se divide şi prin 8 şi prin 1.
Am spus că printre numerele n - 2, n - 1, n, .n 1, +
+
-n _ 2, există_cu siguranţ~ un multiplu de 4, adică un număr
:Par divizibil' cu 4. Dar,' printre aceste cinci numere mai există
· -0u siglll'anţă un· al doilea număr par. De exemplu, dacă
-n-2 = ~4, atunci n = J62; dacă n-1=~4, n+l = @A2;
da,că, n = ~4, n+2 = @/~2; cl.acă. n+l = ~4, n+l -:- ~2;
în fine dacă, n+2 = @~•4, n = @/4•2. Este stabilit-deci, că, intre
-0ele cinci numere consecutive de mai sus există cu siguranţă
-un multiplu· de 4 şi un multiplu de 2. _
Produsul celor cinci numere consecutive se divide deci
])rin 4 x2 = 2 3 , deci expresia E se divide prin 8. '
Rămîne ·să se demonstreze că E se divide şi prin 7. Se observă
-0ă, orice număr întreg poate avea fa ţ~ de 7 una din formele :
@A,7; ~7+1; @/67+2; @/67 + 3; @Â7 + 4 == J67 + 7-3 =
+
= cYh,7 - 3; ~7 + o = ~.7 7 -2 = ~7 -2; J67 + 6 =
= @Â7 + 7 -1 = ~7 - 1, sau dacă scriem concentrat:
@/t,7 ;_ @467 ± 1; · J,;7 ± 2; J67 ± 3.
Dacă n = @/67, atunci expresia se di.vide prin 7 căci con-
ţine în factor pe n. .,
Dacă, n = ~7. ± 1, atunci avem-evident n 2 = ~7 +·1,
-n2 - 1 = ~7, deci şi în acest caz expresia se divide prin 7
-0ă,ci conţine în factor pe n 2 - 1. . , .. . .
Dacă, n =@A7 ± 2, atunci avem n 2 =•~7 + 2 2 = ~7+.
+ 4, n 2 - 4 = ~7, expresia de asemenea ,se divide prin 7
căci conţine motorul n 2 - 4.
 Dacăn = @//,72 ±3, at,unci avem n 2 = vAi7 + 3 2 , _:_ @A,7 + ·
+ 9 = ~7 +2, n -2 = ~7, deci ~i _în cazul acesta ·expresia,
se divide prin -7. -.
în rezumat, oricare ar fin întreg, expresia E se div1de prin
2 3 , 3, 5, 7, deci se divide şi prin 2 3 x 3 x 5 x 7 = 840.
111.7. Să se arate că exp1·esiile
E1 = (2n + 1) 5
- 2n - 1, E 2 = n9 - n 3,
se. divid respectiv prin 240 şi 504, dacă n este un numă1· tntreg„
Soluţie. 1. Expresia E 1 se poate scrie succesiv
E1 = (2n + 1) [(2n. +
1)4 - 1],
E1 = (2n + 1) [(2n +
1) 2 - 1-] [(2n 1)2 + +
1],
E1 = (2n + 1) (2n + 1 + 1) (2n + 1 - 1) (4n 2 + 4n + 2),
E1 = 2 3 n (n + 1) (2n +
1) (2n 2 2n 1).+ +
Observăm acuni. că 240 = 2 4 • 3 · 5. Va trebui să dovedim·
că expresia E 1 se divide cu fiecare din factorii 24 , 3, 5.
Numerele n şi n + 1 sînt consecutive, deci unul din ele
este cu siguranţă divizibil cu 2; de altă parte E 1 conţine în
factor pe 2 3 , deci. expresia E 1 se divide prin 2 3 x 2 = 24 •
Să arătăm acum că se divide prin 3. · Orice număr întreg n.
poate avea faţă de 3 una din formele n = ~3, n = ~3 + 1,
n = ~3-1. Dacă n = @A,3, expresia E 1 se divide prin 3 căci
conţine în factor pe n. Dacă n = ~3-1, atunci n + 1 = ~3,
deci şi în acest caz E 1 se divide prin 3 căci conţine factorul
n+l. Dacă n = ~3+1, atunci 2n + 1 = ~3+2+1 = ~3,
deci şi în acest caz E 1 se divide prin 3 căci conţine factorul ,
2n + 1.
Aşa dar oricare ar fi n; expresia E 1 se divide. prin 24 şi
3. Săi arătăm că se divide şi prin 5 oricare ar fi n. Orice număr
întreg n poate avea faţă de 5 una din formele: n = ~5, ~ =
= ~5 + 1, n = ~5-1, n = ~5 + 2, n = -~.5-2. Dacă
n = ~5, E 1 se divide cu 5 din cauza factorului n. Dacă,
n = ~5+1, atunci n 2 = ~5+1, 2n2 + 2n + 1 = ~5 +2 +
+2 + 1 = ~5, deci expresia E 1 ,conţinînd factorul 2n2 + 2n +
+ 1, ·se divide prin 5. Dacă n = ~5-1, atunci n+l -:-- ~5,,
deci E 1 se divide prin_ 5, din cauza factorului n + 1. Dacă,
n = ~5 + 2, atunci 2n + 1 = ~5 + 4 + 1 - ~5, deci E 1
se divide prin 5, din cauza factorului 2n + 1. Dacă n ·= ~5-2;
atunci n 2 = ~5+4,2n2 + 2n + 1 = ~ + 8-4 + 1 = ~5,
expresia E 1 de asemenea se divide prin 5 din ca:uza factorului
2n2 + 2n + 1. · ·

158
 -·_ ~- -:'.fe~mat, orica1:e. ·ă-ţ>ff n~ărul ·futreg -n; ~xp~esia, JJJ~,
1

:se· divide-prin 24, 3, .5, d~ci şj-prin 240.

j ~ - •

O b s e r v a ţi e. Divizibilitate~ expresiei E 1 prin 5 şi prin 3 se poate arăta

şi tn alt mod mai simplu. Dacă numărul 2n + 1 este divizibil-cu 5, atunci evident
· cil E 1 se divide prin 5. DacA 2n + 1 este prim cu:s atunci, după teorema lui Fermat,
expresia (2n +1)' - 1 se divide prin 5, deci şl expresia B 1 se divide prin 5.
De asemenea dacă 2n + 1 se divide prin 3, evident că şi }!1 se divide prin S ;
dacă 2n + 1 este priiri cu 8; atunci expresia (2n + 1)2 - 1 se divide prin S, conform
teoremei lui Fermat, deci şi E 1 se di~de prin 3.

2. Expresia E 2 se scrie succesiv

E2 = n 3 (n6 - 1),E2 = n 3 (n2 - + n + 1),
1) (n4 2

E2 =- ns (n - 1) (n + 1) (n 2
+ n + 1) (n n + 1).
2
-

Numărul 504 se scrie 504 = 2 3 x 3 2 x 7. Va trebui să

dovedim că, E 2 se divide cu fiecare din factorii: 2 3, 3 2, 7.
Orice număr întreg nare faţă de 2 una din formele
n = ~2, n ·= ~2 + 1.
Dacă n = ~2, E 2 conţinînd în factor pe ns se divide
, prin 2 3 •
Dacă n = ~2 + 1, atunci n + 1 = ~2 + 2 = ~2 ;
n - 1 = ~2, deci numerele n - 1, n + 1 sînt două numere
pare consecutive, unul din ele este deci cu singuranţă multiplu
de 4, produsul lor este deci. multiplu de 2 x 4 = 2 3 • Rezultă că
E 2 se divide şi în_acest caz prin 2 3 • - .
Numărul întreg 11, poate avea faţă de 3 una din formele
11, = ~3, n = ~3 + 1, n =_~3 - 1.
Dacă n = ~3, E 2 se divide prin 3 3 din cauza factorului
ns. Dacă n __~ ~3+1, atunci n-1 = ~3, n 2 = ~3+1, n2+
+ n + 1 = ~3+1+1+1 ==@J63, deci şi în acest caz E 2 se
divide prin 3 2 din cauza factorilor n - 1, n 2 + n + 1. Dacă,
n = ~3-1, atunci n+l ~ ~3, n 2 = @Â3 +.1, n 2 -n+l =
=J'3 + 1 + 1 + 1 = ~3, E 2 se divide prin 3 2 din cauza
factorilor n + 1, n 2 - n + 1. _
Faţă de 7 numărul întreg n poate avea una din formele
n = ~7, n = ~7+1, n = ~7+~, n = ~7+3, n = ~7-1,
n = ~7 - ·2, n = ~7 -3. Dacă n are una din formele :
caA7, ~7 + 1, ~7 -1, atunci factorii n, n-1, n + 1, respectiv,
fiind multipli de 7, expresia E 2 se devide prin 7. Dacă
n = J67+2, atunci n 2 = ~7 +4, n 2 ·+ n + 1·= ~7-+ 4+

159
 + 2 + 1 = ~7, deci E 2 se divide prin 7, avind pe 11,2 + n + 1
în factor. Dacă, n = ~1 -2, atunci n 2 = J67 + 4, n 2 -·'n +
_1 = ~7 + 4 + 2 + 1 = @//;7; deci E 2 · se· divide pr.in 7 din-:-
cauza factorului n 2 - n + 1. Dacă n ~ ~1 +. 3, _atunci
n2 = ~7 + 9, n 2 - n + 1 = @/67 + 9 - 3 + 1 .-@/67, deci
E 2 se divide prin 7 din cauza factorului n 2 - n + 1. Dacă,
n = ~7 - 3 atunci n 2 = @/67 + 9, n 2 + n + 1 = @A.7 + 9-
-3 + 1 = ~7, deci şi în acest caz 1JJ2 se divide prin 7.
În concluzie, oricare ar fi numărul întreg . n, expresia
, 1JJ2 se divide prin 2 3, 3 2, 7 deci prin 504. '
O b s e r v a ţ i e. Pentru a scurta demonstraţia dl vizibilităţii cu 7, se -putea
folosi şi aici teorema lui Fermat. In adevăr, dacă n este prim cu 7,-expresia n 8 - l
, se divide prin 7, după teorema amintită. Dacă n este multiplu de 7, evident că E 9
se divide prin 7.

III.8. Bă se discute 'rădăcinile ecuaţiei

(1n + 1)~ 2 - 2mx + (m - 3(= o_

pentr'll, valorile lui m.

1n particular să se găsească valoarea rădăcinilor pentru ~
m = oo.
Soluţie. Valorile importante ale lui m sint valorile care
anulează discriminantul ecuaţiei şi coeficienţii ei; avem

X
m + V2m+s · X=m - Y2m+3
1= · , 2 ----•
m+1 m+1

-Rădăcinile
.
sînt reale pentru valorile lui m mai. mari ca -~
2
•
1. Pent,ru m= -oo, limXi_ = limx2· = 1.
2. Peiit~ m = - ~ , o rădăcină dublă egală cu 3.
2 .
3. Oind coeficientul lui x 2 se anulează, o rădăcină devine
infinită; într-adevăr, pentru m = - 1, x 2 = - oo, w1 = O.
4. Oind coeficientul lui ic se anulează, rădăcinile sînt opuşe :
pentru m· = o, X1 = Vs, Wz ~ - V3.
5. Oind termenul liber se anulează, o rădăcină, devine nulă ;
3 .
pentru· m = 3, a:2 = O, aJi = - ·
- 2
6. Pentru m, = + oo ca şi pentru m =-oo,
limw1 = lim:c2 = 1.

160
 Tabel rezumativ :

m I~'° I-: I I o I I+'°

;_1 3

:ti 1 3 o ,s -32 - 1

Xi 1 3 -00 -Va o 1

Pentru 3 valori alelui m : -oo, - ~

2
, +oo, .rădăcinile ecua-
ţiei propuse iau valori egale.
Mai rămine de discutat semnul rădăcinilor cînd m este
cuprins în intervalele determinate de valorile de mai sus.
Discuţia- se face cu ajutorul expresµlor sumei şi produsului·
rădăcinilor.
8-~ P-~.
-m+1' -m+1

a) -oo < m < - .:. ; rădăcinile ecuaţiei sÎl1t imaginare

conjugate, suma şi
produsul lor sint reale şi pozitive.
. b) - !< rn < - ·1 ; P > O, S > O ; ambele rădăcini . po-
zitive.
o)- 1 < m <O; P < o, S <O; rădăcini de semn con•
trar; cea mai mare este negativă.
d) O < m < 3; P < O, S > O; rădăcini de semn contrar;
cea mai mare este pozitivă.
e) 3 < m < + oo; P > O, S >O; ambele rădăcini pozh
tive .. ·.
' 111.9. Se presupune că în ecuaţia a:2 + 2pa: + g_ = O, coefi-
cienţii sînt legaţi prin relaţia p + q = 1. lntre ce limite 'Variaz4
p şi q, pentru ca 'rădăcinile ecuaţiei să fie realei Să se dea
şi o reprezentare geometrică, presupunînd că p şi q sînt coordo-
natele un'_Lti punct variabil din plan.
Soluţie. Condiţia ca rădăcinile ecuaţiei să fie reale este
p 2 - · q .'> O. Din relaţia de condiţie p + q = 1, deducem
·q .=l - p, deci p verifică inecuaţia
p2 + p -- l ~ O,
11 - Culegere de probleme
161
 --:- ., '
,{,

de unde_ :(ţe~'Q.~m: condi~e , _ . . ...

\ . __ .. ·1 vs · 1-rs,
'lf-":p-:- 2-+ T ' _P -~-~ ·2 - 2 . -

·tnlocuind în fiecare din ele p = 1. - q, deduc~m condi-

ţiile corespunzătoare pentru q .. /

-q~---
3 -- Vs 3
q>-+-·
V5
2 2 ' ..2 2

Aşadar rădăcinile ecuaţiei date sînt rea.le cînd

p >-
1 Vi
-+- şi q~ - - -2- '
3 Vi
2 2 2
sau cînd
,,,,,. 1. Vs a Vs
p~----
2 2
şi q~-+-·
2 2

Interpretarea geometrică este următoarea : .

/ Pentru ca rădăcinile_ ecuaţiei date să fie reale, trebuie ca
punctul M(p, q) să se găsească in regiunea pozitivă a parabolei
ro 2 - y = O şi in acelaşi timp pe dreapta m + y = I.
Parabola ro 2 - y = O este tangentă în origine la Om şi
cu ramurile spre y pozitiv. Dreapta m + y = l este paralelă
cu bisectoarea a doua a axelor. Regiunea pozitivă a parabolei -
, se vede imediat - este cea exterioară, parabolei. Oele două
linii se taie în punctele

A(-.!.+ Vs,
2 2
_!._
2
Vs)
2 '

Pentru ca rădăcinile să fie reale, trebuie ca .punctul

M(p,q} să se afle pe dreapta AB, în afara pa,rabolei. Cînd ~
vine în .A sau B, rădăcinile sînt egale.

Ul. IO. Se consideră polinoamele

. 3
y (:»)=X - 2 - .,
2

Y (m) = (x- 2) 2 - 3 (ro- 2) + -32 • (2,)

·162
 . _:1ţ.••& -se· arat~ că.:_il,acă~ ri/ :şi.-aY' sfn,t r1Jii,4ciniltf ecuaţiei•.
· Y (a,1 =. O, a'Oerp, 'relaţia y (w') y (ro") ~ O. + · ·· •,
. · 2•. Bă se_ ârate că nottnd ou· m wn, n/umll,1• oarecare, pozitiv sau .
1

·negatfo, <!'"!6-tn Telaţiil6 ~ '- .

:Y (;+m)+11(;-1n) .·o, Y_(i+m)-Y(¾-m)=o.

-
3. Bă se reprezinte grafic, în raport cu două axe rectangulare .
Om, Oy, funcţiile y (w) şi Y (w) de mai sus, ctnd x variază tntre
2 şi 5.
4. Să se demonstreze că ecuaţia

X - 2 - !2 - k {( X
· ·
- 2 }2 - 3 (X - 2) + _!}
2
= O,
- _;.·_J

in care. k este un număr oareoa1·e, a1·e 1~dăcinile reale. .

. Să se arate că una din aceste ritdăoini este cuprinsă într~.
rădăcinile a;' şi x" ale ecuaţiei (w _:., 2) 2 _.:._ 3 (w - 2)
Soluţie. 1. Avem
= O. +.:
y_ 2 {x)
.
= (x- 2) 2 - 3(a:- 2)
.
+-,.
9
4

deci
y 2 (w) = Y-(a,) + -34 · (3) -

Făcind în ac~stă, identitate succesiv x = w', a;= ro" avem

... 3 ' 3
y2 (a:') = y (x')
.
+ --:4 ' y2 (x") - - y (x") +4 .
Dai· Y(ro')=~(:.v")=O, deci y 2 (ro')=y 2 (x")=: •
De aici rezultă

[y (a:') - y (ro")] [11 (ro') + 11 (a,")],= O.

Observăm că, al =I= a,", căci trinomul Y(a:) nu este pătrat.
·. ·P,erfect. Urmează, că y (ro') =I= 11 (a;"), deoarece polinomul de gradul_··
· lntti, y {m)nu. poate lua valori egale pentru dC?ui valori clistî~cte

·168.
 al, al' ale lui w. Deci, pentru ca identitatea (4) să e~ste,
trebuie ca
y (ro') + y (ro") = O. (5)

y(2+m)
2
=:!_+m-:!_=
2 2
m,
y(~-m)=f-m- ~ =-m, (6)

Y (~ + m) + yC- m) = m- m= O.
Din identitatea (3) deducem

:r(1: + m)- Y (~-m) y•c + m)- y•( :-m)

= =

= [y (~ +m) + y(~ -m)j H~ +m)-y (;-m)]

şi avînd in vedere identitatea (6), reiese

3. Ecuaţia
-· 3 7
. Y = a, - 2 - -2 sau y = ro - -2

- reprezintăo dreaptă paralelă, cu prima bisecto~re a axelor de

coordonate. Ea taie dreptele a,= 2, ro= 5 in punctele

A ( 2, _- ;), B ( 5, : ) •

Ecuatia Y = (ro -'2) 2 - 3 (ro~ 2) + 31 sau 23

Y = a, 2 - 7a, + 2
y · 2 .
reprezintă o parabolă, avind concavitatea îndreptată către y
pozitiv. Virful parabolei este V 2 4
(2, - ~)-
Ea taie axa -
Oro în
punctele O (m', O), O' (al', O), taie dreptele a,= 2, ro= 5 în
punctele 2, A' ( i),
B (5, : ) şi taie dreapta A B în punctele

B .{~, !J, D (3", -· ~)·

164
 4. Ecuaţia.

ro - 2 -
.
.!. + k {( ro - 2 )2 - 3 ( ro - 2) +
~ . '-
.!.} = o,
2
(7)
· 1>e baza identităţii (3) se scrie

y (ai) + k {11• (ai)- : } = o, sau _7,;y• (ai) + y (ai) - : = O.

De aici deducem
()
1 ± Vl+Skl
yro, 2k 2k '

ir ădăc1m
. ·1e ecua t·(7) sî n t d·ec1. ro1. = 7 + - 1 ± Vk1 + Skll •
v1e1. 2 2 2
Se vede că oricare ar fi numărul k ,.real, aceste rădăcini
sînt reale. ·
Să. arătăm că
una din rădăcinile ecuaţiei (7) este
acum
-cuprinsă între rădăcinile ro', ro" ale ecuaţiei" Y(ro) =O.însemnăm
,cu /(ro) prima parte a ecuaţiei (7). Avem /(ro) = y(ro) + kY(ro).
Deducem de aici relaţiile
j (ro')= y (ro')+ kY (ro')= y (ro'), f (ro")= y (ro")+kY (ro")= y (ro");
f(ro')Xf(ro") =Y (ro')xy(m").
Ţinînd seama că y (ro')+y (ro") = O, deducem f(ro') xf (ro") =
= - y 2 (ro') < O, deci ecuaţia·/ (ro) =Oare o rădăcină cuprinsă
:între ro' şi ro''. ·
111.11. Se dau do1.tă numere pozitive a < ·b şi se îneeamnă

A - a +b G v-b H = ~ ~
- 2 ' = a' a+b
Să se stabilească inegalit~ţile
A>G>H; A-G>G-H;
A - G < (b-a)s; A - H < (b-a)2 •
. Ba 4a
Soluţie. Calculăm dµerenţele

A _ G = a + b _ Vab = a + b - 2 Văii = {tb '"""" Va)2 '

2 2 2

(} _ H = Vab _~-=(a+ b - 2Vâi)Vab = (Vb - Va)~Vab.

a+b . a+b a+b
 - '~..-.- ; .:...~ -

' . .' ~:

\ . Ambele··difer;nţe.'.sint pozitiv~,--·adj~i .'. ; ·~· ..

.Â.-·G>O.,· G-H>·o, deci.~>-0:>JI.
,- · · -·-De fa~t,\ma din ~ceste două, inegalităţi este.~ coJisec~ţă, ·
a celeilalte ; într-adevăr, avem AH = 0 2 şi deci ~ · ~ . Din
G H
A > G deducem ~
G > 1, deci ~
H > 1 sari 0 > H şi invers,
. din.
. . G . A
G > H deducem - > 1, deci - > 1 sau .A > G.
H G ·
Condiţia necesară, şi suficientă, pentru egalităţile .A = G =H
este ·a = b. · • ·
Fiind date două, numere pozitive a, b, .A-se numeşte media.
a1-itmetică, G: se numeşte rn,edia geometrică, iar H media armonică.
·a numerelo! a, b. Ineaglităţile
A>0>H
arată că media aritmetică, a două, numere este mai mare ca,
media lor· geometrică, care la rindul ei este mai mare ca media.
lor armonică, egalitatea avînd loc numai _în cazul a= b
· O altă, demonstraţie este următoarea: din expresiile celor
trei: medii deducem ·
+ b = 2A, . ab = 0
a 2

şi
1 1 2 1 1
-+-=-,
a b. H
--ab
=-, G2

deci a şi b sînt rădăcinile ec11aţiei

a:2 - 2Âa: +G 2
= o,
iar 2- şi ..!_ sînt r~ă,cinile ecuaţiei
a b

,,,2_
•,
~+2-
H G
= o. 2

Însă numerele a, .
b, ..!.. şi 2- . sint numere reale, deci dis-
a b
:criminanţii celor două, ecuaţii sint pozitivi sau nuli, _adică
. ,: I . . .
· 2
. 1 . 1
. . .A. -G. 2 >0. ŞI -
112- - >
G2 O
sau
(.A. - G_) (.A. + G-) :;> O şi (G ~ i:+ H) > O.
, .

166
 '"'::- _1' '~.'· • ' ;/ r.- . '

·..;~''' ._-.\
I '

_<-- ·. '•9U~ .'A;.\~'.-~- sînt Illţmere ;po'titi~e; d~ducem

.A. -.G.>·O · şi-. 6.-·~H>O
sau·ln fine
- _.A. >G >,H,
~galitatea avînd loc cind discriminanţii s.int nuli, adică rădăci­
--.nile ;gale, ·a= b şi .!. = _!__, adică a= b. Urmează că dacă
a b
nu~erele pozitive a şi b sînt diferite, avem
.A.> G > H.
Pornim acum de la numerele pozitive .A. şi H ; după, propo- -
ziţia _demonstrată maî sus, avem, între cele trei medii, inegali-
tăţile

A +H > V.A.H > _2AH .

2 A+H

Dar V.A.H = Văb · G, deci- ,

A+H>G> ,2AH
2 . A.+H
şi dacă reţinem numai prima inegalitate,
.A. + H > 20 sau .A. - G > 0 - :H.
Pentru a determina o l\mită superioară diferenţei .A. - 0, a /

pornim de la egalitatea ·
(.A. - 0) (.A + 0) = .A 2 - 02 = (a+b)' - ab = (b-a)•' .
4 4

A - 0 = (b - t1}2 < (b - a)a

4 (A+ G) Ba
.\
pentru că

4 (.A. +G) > 4(0 + G) = 8G = 8 Va-U > 8 Va X a= Sa.

Să determinăm o limită superioară a ·diferenţei .A. - H;
·avem
A _ H = a +b _ 2ab - (b -- a)s < (b - a)s ,
2 a+b + b) 2 (a 4a

pentru că numitorul 2 (a + b) > 2(a ·+ a) = :.ta.·_

1(>7

·/
 De fapt, ,ultima inegalitate este o consecinţă a inegalităţii
precedente: într-adevăr, .
A - H = (A - G) + (G - H).
Dar am· arătat că G - H < .A. - G, deci

A - H < 2 (A - G) < 2 (b - a)2 = (b - a)2 •

.- Ba 4a

O aplicaţie importantă a acestor inegalităţi se intîlneşte

in problema determinării greutăţii unui corp prin metod~
dublei cîntăriri.
Dacă, se înseamnă, cu ro greutatea necunoscută a corpului:,
prin l. şi ·z, lungimile braţelor, prin a şi b greutăţile obţinute
in cele două cîntăriri, se obţin ecuaţiile
la= l'(J) şi l'b = l(J).
Prin înmulţirea ecuaţiilor membru cu membru se găseşt~

ro 2 = ab, deci ro= Vab,

adică greutatea necunoscută (1) este egală cu media geometrică.
a greutăţilor obţinute a .şi b. .
Dacă, pentru uşurinţa calculelor, se ia ca valoare a lui [C'
media aritmetică a :-b în locul mediei geometrice l' ab, se comite-
o eroare. prin: adaos, pentru că .A> G, iar eroarea comisă este
. egală cu .A. - G, care este mai mică decît ·
(b - a)11 •

Ba

Acea...stă limită superioară a eroarei comise' este cu atît

mai mică cu cît greutăţile a şi b sînt mai mari şi cu cit. dife-
renţa lor este mai mică.
De exemplu, dacă a = 3,145 g, b = 3,151 g, inedia ai;it-
metică a+ b = 3,148 g, iar eroarea este mai mică decît
2

(b - a)2 (0,006) _ 36 11
-Ba- =. ---'--
B X 3,145
g = - - g,
25,160

adică aproximativ o miime dintr-un mili~am.

168
 m.12. P.rintr-un raţionament sumar şi cu <latele numerice
.,uzese ilin observaţii proprii, să se _cawuleze :
1. Greutatea aeruluiilintr-o salăileclasă:( îaer=0,001293g/cms).
. .
2 • .Aria 01·asului Buoutesti.

Soluţie. -1. Sala de c1aeă este, după apreciere, lungă de

:18 m, lată de 10 m şi înaltă de 5 m; volumul_este deci aproxi-
:mativ egal cu 18 X 10 X 5 ms= 900 ms. Densitatea aerului
-este egală cu 0,00129 3, adică 1 cm s de aer cintăreşte 0,001 293 g,
urmează că 1 dm s = 1 OOO cm s cintăreşte 1,293 g, iar 1 ms =
= 1 OOO dms cîntăreşte 1,293 kg.
· Greutatea aerului din clasă este deci, abstracţie "făcînd de
_~paţiul ocupat de bănci şi elevi, egal cu (900 ms) x (1,293 kg/m 3 )
= 1163, 7 kg sau aproximativ 1 tonă. ··
2. Centrul oraşului Bucureşti este Piaţa „Anul 1848", iar.
<lin centru pînă la aeroportul Băneasa este o dista~ţă de apro-
:ximativ 8 km. Dacă presupunem, cu aproximaţie, -că oraşul
'Bucureşti are forma circulară, aria lui este egală cu aria unui
-cerc cu raza de 8 km, adică 3,14 x 82 = 200,96 km. 2 sau
:aproximativ 200 km 2 •
'
111.13. V aloa1·ea acceleraţiei grav-itaţ,ionale g este, la supra-
jaţa unei planete, direct proporţională cum.asa planetei şi invers
proporţio.nală cu pătratul razei. ei.
La supra/aţa Pămîntului, g = 980 cm/s 2 ; masa Lunei este
~gală ou_!_ ilin masa Pămînt1tlui, iar raza Lu,nei, ega1ă cu~ din
. 80 11
:raza Pămîntului.
Să se calculeze valom·ea lui g la sup1·af aţa Lunei.
Soluţie. Fie M masa , şi R raza Pămîntului, iar m şi r
:masa şi raza Lunei. După legea atracţiei universale a lui
.Newton avem
kM
u =w-'
unde k este o constantă mHversală. Dacă însemnăm cu g'
-valoarea lui g la suprafaţa Lunei, avem
I kM
g =-·
r2

169
 '•-.' I -•,

., ~ M 3R
t nsam=-,r=.-, d ..·
ec1 . i
80 · 11

g' = 121g = 121 X 980 = 165 cm/s2.

720 720

111.14. 1n cîţi ani se t1·iplează un capital depus cu dobîndtl

simplă de 6 % pe an ! Dar dacii, dobînda de 6 % pe an· este ·
compusll,î.
Soluţie. Capitalul O, depus cu procentul P, timp de T
ani, produce dobinda simplă D şi aceste patru mărimi sînt
legate prin rel~ţia ·
D=CxTxP.
100
/

Priµ. ipoteză, capitalul se triplează, prin _urll\a1·e capitalul

iniţial O plus dobînda D fac împreună capitalul final, egal cu
3'0, adică O+ D = 30, deci D = 20. Înlocuind P cu 6, din.
formulă, deducem

20 = c x T x 6 T =~= 100 = 33 .!_ ani

100 ' 6 3 3·
, sau T = 33. ani şi 4 luni.
Presupunem în al doilea rînd că depunem capitalul O cu
. dobîndă compusd, timp de n ani, cu procentul de r = ~ =
1 0
= 0,06 'Iei. După 1 an, 1 leu devine (1 r), iar capitalul + a
devine O (1 + 1·), iar după n ani, capitalul final O' este
O' = O (1 + r)".-
P.rin ipoteză, capitalul final O' este egal cu de trei ori
capitalnliniţial O, adică O' = 30. ţlllocnind informulăr = 0,06,
deducem ·
30 _:_ O (l + 0,06)", 3 = 1,06n,
lg 3 0~47712
lg3 = nlgl,06, n = Jg- -
1,06 0,025 31

170

j ' ;

\.
 ,·. -

-· _.,...~.

~. · ._·'47 712 ;
2 531
-1~.n · ·1g·47
. ·
·ur~ lg ·;. 531-.=: 4,678 61 ~-:3,4~3 29, -
, ·
· · •· .. ·1gn = 1,275 32; n = 18,85 ani .. . . .· .
aciici~ n est~ egal ~u aproximativ lŞ ani, io luni şi 6 zile, pentru că.
. -- : 85 . 85 >,< 12 l . . 3 X 17 l •·
0,85am =-ani=--- Ulll =~.-uni=
100 .. 100 5 -
1

= ~ luni =
5
10 luni
· ·
+ .!..1uni
5
= 10 luni +
+~zile = 10 luni+ 6 zile.
5

III. 15. Să_ se verifice că eouaţia ·

_x-a+~.-= _b_ +-_-a_
b a x-a x-b

. o/re o rddăcină egală cu zero .şi alta egală _ţu a -1- b; să se calcu-
leze a treia rddăcinlt.
Soluţie. Pentru ro= O, ecuaţia devin~
- a a
---=-+-,
b a -a -b
b. b
J

.: a
_sau 1 schimbind semnele, -
. b
+ -ab = -ab + -ab , egalitate . evident~,
deci a; = O este rădăcină a ecuatiei.
Pentru ro = a + b, ecuaţia devine
a +b- a + a + b_ - b = b .. + a
b a a+b-a a+b-b

sau -
b
b
+ -aJ = -bb + -aa sau 1
-
+ 1 = 1 + 1, .
egalitate evidentă;· ·
deci ro = a+ b este rădă~ină a ecuaţiei.
şi .
Pentru a găsi a treia rădăcină, aducem fracţiile la acelaşi
numitor şi ecuaţia devine
a (x - a) + b (x - b) b (x - b) +a (x - a)
-
ab (x ~ a) (x - b)
Am obţinut două fracţii care au numărătorii egali, dind
numărătorul comun in factor, ecuaţia se mai scrie

a (m - a)
.
+ b ( ro - b) .[~ _·.
ab (x -
.1
a) (x -
·
b)
] =·O.

171
 . Pentru _ca un produs de doi factori .să fie nul, ·trebuie ca,
uliul din ·factori să fie nul, avem deci-·ecuaţiile'
1 1
a(x - a)+ b(x- b)=O sau -
ab
-
(x - a) (x - b) ·
= O.

.A doua ecuaţie se mai scrie

(x - a) (x - b) - ab = O
ab (x - a) (x - b)
sau a:2 - (a+ b)x = O şi regăsim rădăcinile a;= O şi ro= a+ b_
Prima ecuaţie se scrie ax - a2 + ba; - b2 = o, de unde
deducem
a2
X,=-- ;
+ b2 aceasta este a treia rădăcină a ecuaţiei
_ a+ b
date.
111.16. Să· se verifice că ecuaţia
a b c · d
- +x+b
x+a
- =x+c
- +x+d
-
are o rădăcină egală ou zero.
Oare este condiţia oa ecuaţia să aibă două·· rădăcini egale f
Să se 'rezolve ecuaţia în acest caz particular.

Soluţie. Pentru a: =
·
O ecua tia devine~-
• a
!!._ = !... .!!.. sau
b c d
+ +
1 +1 = 1 + 1, egalitate evidentă, deci ro= O este rădăcină,
a ecuaţiei.
Aducînd la acelaşi numitor în ambele părţi, ecuaţia devine
(a+ b) x + 2ab (c+ d) x + 2cd
x2 + (a + b) x + ab :c2 + (c + el) x + cd
l

şi aplicînd o proprietate a proporţiilor, aceste rapoarte sînt.

egale cu diferenţa numărătorilor supra diferenţa numitorilor„
adică cu
(a + b - c - d) x + 2 (ab - cd)
+ b - C - d) X + ab - cd
(a

Dacă egalăm primul raport cu al treilea raport şi grupă~

termenii după puterile descrescătoare ale lui x, avem
(a+ b - c - d) a: 3 + 2 (ab -cd) a:2 + [ab (c+ d)- cd-(a+b)] x=O.
şi această ecuaţie de gradul al tr~ilea are rădăcina evidentăt
a; =Opentru, că termenul constant este nul.

172
 .· fi

· ·: Oondiţia că ecuaţia· să, aibă- ăouit' rădăcini egale cu zero

este ca şi coeficientul lui ro să fie nul, adică
ab (c + d). - cd ( a + b) = O
sau împărţind cu abcd,

_!_+~
a
=_!__+2-·
c b d o

În acest caz a treia rădă~ină este

2·(ab - cd)
X3 = ..
a+b-~-d

Însă din relatia ~ = ~ deducem că aceste rapoarte

• a+b c+d
,.
smt egale cu - - - , dec1
ab-cd
-- .
a+b-c-d
2ab
Xa= - - •
a+b
In rezumat, condiţia ca ecuaţia dată să aibă două rădăcini
· ]e cu zero ' es t e -1
ega + ~1 = -1 + -1 , iar
• •
a treia . ăd"' • X t
r acmc:i, es e
a b' c d

-2ab
Xa = a+ b.
Dacă nici unul din numerele a, b, c, d nu este nul; ecuaţia
nu poate avea toate trei rădăcinile egale cu zero; într-a~evăr
să presupunem contrariul şi fie x1 = x 2 = x 3 = O, deducem că
coeficienţii termenilor în x şi x 2 sînt nuli, adică

ab (c + d) = cd (a + b) şi ab = cd
şi din aceste două condiţii deducem, pentru că ab şi cd sînt
diferiţi de zero, c + = +
d a b, adică şi coeficientul lui x 3 este
nul, ecuaţia se reduce la o identitate.
Să presupunem în al doilea rînd că ecuaţia noastră are
pe lingă rădăcina x =
O, celelalte două rădăcini egale între ele;
ele sînt rădăcinile ecuaţiei de gradul al doilea
(a+ b - c - d) x 2 + 2 (ab - cd) x + ab (c + d) - cd (a+ b) = O_
/ 173
 '-'"' "!;/'

Şi. ac~stă.' ecuaţfo--:aţe ·:r;ădăcinile egale -~î~d · dis.cihniuantul. ·ei

este nul adică ; ·· · . ·· .. •. -
D = (ab ~ cd) 2 - (a+ b - c - d) {ab (c + d)· - cd(a + b)} . .:_ O.
În acest caz, cele două rădăcini egale au valoarea··- -
- (ab - cd)
ct
X2 = X3 = a+b-c-d
. .
Discriminantul D este nul în particular cind unul din nume-
: ,· rele a sau b este egal cu unul din numerele c sau d; într-adevăr,
fie de exemplu b = o, deducem
D = (ab - bd) 2 - (a+ b -b - d){ab(b 4- d) - bd(a + b)} .
= (a - d) 2 b2 --(a - d) (ab 2 :..._ b2 d) = O.
/
ln acest caz, rădăcinile egale sînt
- (ab - bd)
X2 = f.V3 = a+b-b-d
- --- = - b.

111.17. Să se arate că b2 - 4ac este 'U,-n, pătrat perfect dacă

a+ 2b + 4c = O sau 9a + 3b + c = O. .
Soluţie. Din prima relaţie deducem -. 4c · a.+ 2b, deci

b2 + a (a + 2b) = (a + b) 2•
- 4ac = b2

Din a doua relaţie deducem -- c = 9a + 3b, deci ·

b ·4ac = b2 + 4-a (9a + 3b) = (6a + b) 2 •
2
-

1n·· general, dacă cei trei coeficienţi a, b, c sînt legaţi prin

_ rel~Jia ~1·
2
+ b1· + c = O, deducem
b - 4ac = b + 4a (ar 2 + br) =
2 2
(2a1· + b) 2
•

·. Cazurile particulare din enunţ corespund respectiv la ·r ~ ¾

şi r = 3. · ·

III. 18. Să se disc·ute rădăcinile ecuaţ-iei

px 2
- (2 - 2p) X +p - 4 =0
ctnd parametru.l p _va1·iază de-· la - oo la + oo.
174
 .,.V\i.-.·--.- ~-.-_-· . '- ~. - ''\ · :.~ .·.---:-
.' \

zero,
Soluţie·~ Dacă ·tm.părţ;ini
.obţinem · ·
ec~a~ cti" p, presupus diferît
·
de

. . x2 ...:... 2 1 -l' ·.!.) w + 1 -

' p
±- - o
p'

şi dacă notăm cu 8 şi P suma şi produsul rădăcinilor, a re~

. 1 ) 4
8=21-;
( ,P=l-,;·

. . .
D umrnrunantu l ecuav1e1
+· . este D = (i - -p )2 - 1 +. -p = ---·
1 +t .
p2
4 2p

Avem ·
D < 0 pentru .p < - _.!.. , rădăcinile X1 şi X2 sînt imaginare ;
2 . .

D ·= Opentru p= - ~ , rădăcinile sînt_reale şi egale x1 = a:2 = 3;

D > Opentru p > - ..!. , rădăcinile sînt reale şi diferite, a:1 < a:2 •
2
şi p 2P = p(p _; 4), deci
95
- Mai putem scrie P
•' 2
= p (p - 1)
8 < O pentru O < p < 1 şi P < O pentru O < p < 4 ; 8 > O
pentru p < O şi·l < p, iar P > O pentru p < O şi 4 < p. Cînd
1
parametrul p creşte de la - - la
2
+ oo, obţinem :
1 ,
- - < p < 0; 8 > 07 p > 0, X1 > 0, X2 > 0;
2 -

0 < p < l ; S < o, p· < o, < o, -X2 > 0 ; \ X1-l > X2 ;

X1

1 < p < 4; ~ s > o, p < o, X1 < o, X2 > o ; W2 > I W1 l ;

-.1 < p < 00 ; Ş > 0, p > 0, .X1 > 0 7 X 2 > 0.
A mai rămas să studiem cazurile p = O sau p = 1 sau
p 4. Pentru p = o, ecuaţia dată se reduce la gradul întii,.
=
2w - 4 = O, deci o rădăcină este infinită şi cealaltă egală cu 2.
~entru p = l, S = O deci a:1 + a:2 = o, adică 'rădăcinile sint
egale şi de semne contrarii. Pentru p = 4, P = O, o rădăcină·
este nulă, iar cealaltă egală cu~•
. 2
. I

IU.19. Polinornul (x + y) 3 - a; 3 -_y 3 este divizibil ou

.3a,y(a, + y); dar dacă se înlocuieşte peste tot numă1·ul 3 printr-un
alt număr întreg şi pozitiv !
 Soluţie. Avem identitatea
.(a:+ y) 3 - m3 - y 3 •= 3a,y(a:+
+Y ),deci primul polinom se divide cu al doilea şi citul ·esţe
egal cu unitatea.
O condiţie necesară ca polinomul .A.,. (m) = (a:+ yr- rQ" -yn
să fie divizibil cu na:y (a: + y) este ca exponentul n să fie un
numărimpar ;într-adevăr,.A.n(0)=0,decipolinoinulse împarte cu
a:, fie că n este par sau impar, însă .A.,. ( -y) = - (-yt - y'O şi
dacă n este par .A.,. ( -y) = - 2yn =f,O, iar dacă n este impar,
An (-y) = O.
O condiţie suficientă ca polinomul A·,. (a:) să fie divizibil
cu nmy (x +
y) este ca exponentul n să fie un număr prim
impar; într-adevăr, numărul n fiind impar, am văzut că
An (a:) este divizibil cu x( deci şi cu y, pentru motive de simetrie)
şi cu m + y. Dacă n este un număr prim şi a un număr întreg
oarecare, teorema lui Fermat spune că afl, = a + multiplu de n,
ceea ce convine să se scrie prescurtat
an= a (mod n),
care exprimă că diferenţa (a11 - a) este diyizibilă cu n. Urmează
că ·
(a: + 11)'1 = a; + y, a;n =x, yn =y (mod n)
A,. (a:) =x +y - x - y =o (mod n).
adică An (m) este divizibil şi cu exponentul n. Numărul .A.n (x)
fiind divizibil cu numerele Jlrime între ele m,, y, m + y, n, este
divizibil şi cu produsul lor na;y (x + y).
Pentru n = 5 şi '!! = 7, această identitate devine respectiv
(x + y)° - a:5 - y 5 = 5xy (m + y)_(a:2 + my + y 2 ),
(x + y)7 - x7 - y7 = 7xy(x + y) (a;2 + a;y + y2)2.
Exponentul n fiind presupus prim impar, Oauchy a demon-
strat că. polinomul An (x) este divizibil nu numai cu produsul
nxy(a: + y) ci şi cu trinomul (x 2 + my + y 2), iar oind n este
de forma n = l + multiplu de 6, de exemplu n = 7, n = 13,
n = 19, 11, = 31, ... , polinomul este divizibil cu pătratul acestui
trinom, adică cu (a; 2 + a:y + y 2 )2, ceea ce se vede direct pe iden-
tităţile de mai sus, corespunzătoare lui n = 5 şi n, = 7.

111.20. Să se determine valorile parametru,l·ui k pentru ca·re

1
rddăcinile a şi b ale ecuaţiei

(k - 3) a; 2 - 2 (k - ~) x +k = O
8Înt _legate prin_ relaţia

a2 +
b2 - 5 (a+ b) - 1 = O.
R.ăddcinile a şi b sînt ·reale sau imaginare Y
Soluţie. Relaţiile dintre rădăcini şi coeficienţi sînt

a + .b = 2 (k - 6) ' ab = _k_ ..
k-3 k-3
însă a 2 + b = (a + b)
2 2
- 2ab, iar relatia dată devine
1 •

4 (k - 6) 2
_ ~ _ 10 (k - 6) _ l = O
(~ - 3) 2 k - 3 k - 3
sau
4 (k - 6) 2 - 2k (Te - 3) - 10 (k - 6) (k - 3) - (k - 3) 2 = O,
sau
- 9k 2 + 547c - 45 = O sau . k 2 - 6k +5 = O.
Ultima ecuaţie are :r;ădăcinile k1 ~ 1, k2 = 5.
Discriminantul ecuaţiei date este
D = (k - ~--k(k - 3) = 36 - 9k =.9(4 - k)
de unde urmează discutia:
JJ > O cînd k < 4, rădăcinile a:1 şi a:2 sînt reale;
JJ = O cînd k = 4, rădăcinile a:1 = a:2 = - 2 ;
JJ < O cînd k > 4, rădăcinile a:1 şi a:2 sînt imaginare.
tn particular, pentru k = l, ·rădăcinile a şi b sînt reale,
iar pentru k. = 5, imaginare.

IIl.21. Rezistenţa electrică a unui fir de cupru, de secţiune

circulară, este direct pmporţională cu li1,n,gimea lui şi invers
proporţională cu pătratul diametrului.
Două fire de cup1·u au rezistenţele electrice egale, iar
raportul lungimil01· lor egal cu 2 ; să se calculeze raportul g're1.dă-
~M ~ ,
Soluţie. Firul / are lungimea l şi diametrul d; rezistţnţa
lui electrică este ~ , unde k este un coeficient de proporţio­
d2
nalitate, iar greutatea firului este
-..d218
g=--,
4 .
unde 8 este densitatea cuprului.
12 - Culegere de probleme
177
 f'

Pentru firul J!, de lungime L şi diametru ..JJ, rezis-te,nţa..

·,, electrică este~-, iar gr.eutatea ·1ui este · ·.
. n2
G = 2
-:tD L8.
. 4

Prin ipoteză, rezistenţiele electrice sînt egale, deci

G
: =: D3L
sau ~ =(~f
Raportul - = - - se mai scrie, dacă ţinem seama de
g d3l
ultima egalitate,

; =(~f-
însă prin
. 1po
. t·eza-
"' L = 2 , d ec1. ""'"'·=
G 4
·.
l g

111.22. Pentru oe valori ale pa1'ametr·ului-k, ecuaţia

f (w) = (k - 15) :v2 - 4kw +k - 6 = o
a·re o rădăcină sau ambele rădăcini mai .'mari ca numli,rnl 2 î
Solµ.ţie. Ecuaţia are o singură rădăcină mai mare ca 2„
, dacă numărul 2 este cuprins intre cele două rădăcini al~ 1

ecuaţiei. Din studiul semnului trinomului de gradul al doilea

se ştie că pentru valorile lui w cuprinse între rădăcini, trinomul
are semnul. contrar semnului coeficientului lui :v2, deci dacă
2 este cuprins între rădăcini, trebuie să avem
(k - 15) / (2) < o sau - (k - 15) (k + 22) < o,
(k - 15) (k Ţ 22) > O deci k < - 22 sau 15 < 7v.

Ecuaţia are ambele rădăcini mai mari ca 2 dacă, mai

intîi, cele două rădăcini există, adică sînt reale, deci discrhni-
nantul ecuaţiei este pozitiv, adică
4k2 - (k - 15) (k - 6) > O sau 3 (k + 10) (k - 3) > O.
În al doilea rînd, numărul 2 fiind exterior intervalului deter-
1ninat de rădăcini, f (2) are se.mnul iui k - 15, adică
(k -15)/ (2) > O sau - (k -15) (k + 22) > O.

178
 ', T ... _::. ../ , ~ • • • - - • ', 1.·
-'-:,. ~<.I . ~ j

_ Îll')al:~eiloo· t1nd,.:.--~- ·iîţiin4,--mâi_ mic. decit_.:a,inbele·

rădicini/·este. maJ mfo ~ecit .senrlsuma rădăcinilor, adică -
\ ., - ' .
- ~

2<~-- \
...,_ k-.15

Prinţa condiţie este îndeplinită dacă parametrui

k < -10 sau 3 <.k.
A doua condiţie este îndeplinită cînd
-22 < k < 15.
A treia condiţie este îndeplinită cînd
k > 15.
Aceste trei condiţii nu pot fi îndeplinite simultan pentru ,., __ -
eă cendiţia a doua k < 15 şi condiţia a treia k > 15 sînt incom-
patibile.
Rezultă că ecuaţia, dată nu poate' avea ambele rădăcini
mai mari ca 'numărul ·2 pentru nici o valoare 31 parametru.lui k.
,, ID.23. Bă se determine, pe cenntl de diametru .AB = 2R,
punc~ul P aşa fel ca .AQ + QP = a, unde Q este proiecţia punc-
tului P. pe .AB, iar a o lungime dată şi să se discute numărul
·.80luţiildr~ .
· Soluţie. însemnăm . .A.Q =a;; în triunghiul dreptunghi
.APB, înălţimea QP este medie proporţională intre proiecţiile
catetelor pe ipotenuză, deci
QP 2 = AQ x QP sau QP 2 = a; (2R - a;),
iar ecuaţia probleI}?.ei este
Va; (2R - ro) = a - a;,
Partea întiia in această ecuaţie _fiind pozitivă, ·trebuie- să
avem a - ro> O sau ro< a. Prin ridicare la pătrat şi gruparea
termenilor, ecuaţia este echivalentă cu sistemul
f (m) .:_ 2m2 - 2 (a+ R) a;+ a2 = o, [I}< a.
'
Din studiul semnului ·trinomului rezultă că problema ·admite
o. soţu.ţie unică dacă f (a) < o, adică
a2 - 2aR < O sau a < 2R.

179

-,•,
 ;t?-roble~a admite două sol'o.ţii dacă discriminantul
(a + R) 2 - 2a 2 ~ O

şi în plus f (a) > O şi a > a+r = semisuma rădăcinilor.

- 2

Discriminantul -a 2 + 2aR + R ~ O pentru

2

R (1 - V2) < a< R (1 + V2).

Condiţia f(a) = a(a - 2R) > O este îndeplinită pentr~
2R < a, iar a treia condiţie a> a+ R pentru R < a.
2
Aceste trei condiţii sînt simultan îndeplinite dacă

2R< a< R(l + V2).

In rezumat, problema ,,admite o singură
,
soluţie dacă" __

O< a< 2R
şi două soluţii dacă
2R <a< R~(l + V2).
ÂQeste rezultat~ pot fi .obţinute şi pe cale geometrică: luăm
pe diametrul AB, sau . pe prelungirea lui, punctul N ·definit
prin condiţia AN= a (fig. 40); prin N ducem drea:pta NP
aşa fel ca~ ANP = 45°„
fie P punctul ei de inter-
secţie cu semicercul de·
diametru AB şi fie Q
proiecţia lui P pe AB. In.
triunghiul dreptunghi şi
isoscel NQP avem QN =
= QP, deci
fl
AQ + QP = AQ + QN =
"Fig.40
=AN= a.
Urmează, că problema admite una sau două soluţii după
cum ·dreapta NP taie semicercul într-unul sau două puncte.
Luăm pe prelungfrea lui AB punctul S definit prin con-.
diţia AS= R + R V2; tangenta dusă din s la semicerc atinge
cercul în punctul T, fie O centrul semicercului; triunghiul OTS
este d1•ept1:1righi în T, are cateta OT = R, ipotenuza OS= Rf2,

180
 )
.deci 8 T =B; rezultă că tri~ghiul OTB .este isoscel, deci
~~T=~ . .
'Dacă
AN< AB .sau a< 2.R, dreapta NP taie semicercul
într-un singur pu~ct, deci. p_roblema are o singură soluţie
o <a:< R. I .

Dacă, AN = AB sau a = 2R, avem două soluţii a: = R

şi (I)= 2R. .
Dacă, AB < AN < AS sau 2R < a < R (l + \12}, avem
două soluţii R < x1 < (1) 2 < 2R.
,Dacă AN= AS sau a= R(l f2), avem două, spluţii +
confunda te = R +R
(1)1 . (1) 2 v: •
Dacă AN > AS sau a > .R {l + V2), di·eapta AP nu mai
,intîţn~şte semicercul, deci problema nu admite nici o solu ţie ..
111.24. i. Dacă o rddăcină- a ecuaţiei
(1)
2
+ax+ b = O
~ste egală cu pătmtul celeilalte rddăcini, să se arate că

a3 + b = (3a -
2
1) b. (1)
Săse verifice- 1·ezitltatitl obţinut pe un, e(J)em,pl·u numeric.
dacă o 1·ădăcină este egald cu cubul celeilalte rădăcini t
2. Da1·
Soluţie. 1. Fie (J) şi y rădăcinile ecuaţiei date; relaţiile
dintre coeficienţi şi rădăcini sint
_m + y
= -a, (J)y = b.
Însă prin ipoteză y = x 2, deci
a; + a;i = -a, (1) 3 = b,
de unde deducem
a; 2 + a; + a = O, a; 2 + aa; + b = O,
şi problema s-a redus la eliminare~· lui a; între ;ultimele dou~
ecuaţii.
Scădem ultimele două ecuaţii membru cu membru şi dedu--
cern
(a - l)x +b - a = O. ·
Distingem două caz,ui ·după cum a este egal sau diferit de
1; dacă a = 1, deducem b - a === o, adică b = 1 şi pentru

181
 • 1.:.. ,· (

/.' .··

·.:: · ·.. aceste ·vaţ~ri- numeri~~ ale .parametrilor ·a şi

b, xe~ţ~. {1) ·-'~sţe· :
·-
verificată. ~ · · · .· -
~ . Daci a este dife~it de 1, din ult~ma-ecuaţi~ deducem· '

x -b-a
--
-1-a''

care introdusă inecuaţia x 2 + a; + a,=· O, conduce; duP.ă simpli- _

fiţiri,la relaţia (1). , · · ·
De exemplu, dacă x = -2, y = ·4, avem x +~y = 2, 1
a;y = _:8, deci a = -2, b = -8, · • ·

. a3 +b =2 -8 +'64 = 56; (3a - l)b = (-·6-1) ( ~8) - 56,

.şi.relaţia (1)este verificată. . . ·
. · 2.. Dacă o rădăcină y este egală cu cubul celeilalte rădăcini
x, adică y = x 3 , relaţiile dintre coeficienţi şi rădăcini s~ scriu
x +w = -a, X" = b,
de unde deducem
x3 + a; + a = O, a;2 + ax + b = O.
înmulţind prima ecuaţie cu -1, a doua cu x şi apoi adu-
nîndu-le ·membru· cu membru, deducem sistemul echivalent
ax2 + (b - l)a; - a= o, x 2 +ax+ b = O :;
şi da~ă eliminăm pe a; între aceste două ecuaţii, obţinem
a 4 -b3 =(4a 2 -2b+l)b. (2)
Aceasta este relaţia de legătură dintre' coeficienţii a şi
b ai ecuaţiei x 2 +ax+ b = O, în ipoteza că o rădăcină este
··egală cu cubul celeilalteJădăcini.
De exemplu, dacă x = 2, y = 8, avem a; + y = 10, a;y =
= 16, deci a= -10, b = 1.6,
a 4 , - b2 = 10 OOO - 4 096 ~ 5 904; (4a 2 - 2b + l)b ~ (400-
- 32 + 1)16 =.5 904,
şi relaţia (2) este verifi<'ată.
111.25. Se consţderă dif e1·enţa
2
x -3x+2
x2 - 2:r +1

182

·r
 • ~ ,r·• ., ...

•'' .. :;;··-
•'

.•
r-

. ;._:, ,,.. '.

. :- • . .1 -,-ţ

/. ·'.'. ~---~. .: ..
-~- .,',
• I • • . ,. . .. ··: . . •
· 1 .. ·Bă; se llesc01npună:!'!umito1·U·în ,factor-i şi să' siJ,dete1·mijl,e
:cel mai" mic multipl1t com·u,n al l<Yr. , .·
2. Bă se aducă 'fracţiile la _aceiaşi numitor ş·i să se ord.oneze.
_numi!,tătorul după puterile d.escre.scătoare ale lui x. , ·
· 3. Bă se determine· valoarea lui k astfel oa polinomul de la
num_ărător să admită rădăcina n = -2 şi să se găsească toate
răilăoinile polinomului obţi11„ut du-pă ce s-a înlocuit k ou valoarea .
calculată.
4. N11, se putea simplifica problema· de la început, utilizînd
o oale ţnai uşoară î .
Soluţie. · 1 .. N1.1mitorii fracţiilor se scriu
a;2 / - 2x + 1 = (a; - 1 )2 şi x2 - 1 = (a; + l) ( x - 1 ).
I.nsă cel mai mic comun multiplu a două sau mai multe
numere se află înmulţind între ei factorii primi, comuni şi neco-
muni, la puterea cea mai JÎla-re; urmează că c.m.m.c. al numi-
torilor este -
(x +1) (x - 1) 2•
2. Pentru ~·aduce f~cţiile la ac.elaşi numitor, amplifjeărţn
prima fracţie cu (x + 1), a doua cu (x - 1) şi avem
{x2 - 3x + 2) {x + 1) - kx {:z: - 2) (x - 1)
(x -1)2 (~' + 1)
Făcînd înmulţirile, reducerile şi ordonind termenii, poli-
nomul P(x) d,e la nun:iărător este
.P(x) . (1 - k)x 3 + (3k - 2)x2 - (2k + 1) x + 2.
3. Dac~ polinomul P (a:) are 1·ăd.ăcina -2, avem P (-2) =
= O, de unde deducem, dacă reducem termenii asemenea, 24k-
-;- 12 = o, deci
1
k = -,·-
2

iar. expresia lui P (x) devine .

· x8 - x2 - 4x +4
p (x) = 2 • '
' '
. însă, P(-2) = O, deci polin'oinul se împarte exact cu -(x + 2),
iar citul este x 2 - 3x + 2, ·care are rădăcinile 1 şi 2, deci .
p (X) = {x + 2) (x - 1) (x - 2) •
2

183
 4. Numărătorul primei fracţii are rădăcinile. 1 şi 2, deci
})rima fracţie se ·scrie, după simplificarea- cu factorul ·w - 1,

----- -
x-2
;-=-;'
-

far diferenţa dată devine

[
X
x-1
-2] [ l
x+1
kx ]

Cum prima paranteză nu se anulează pentru a;= -2,

trebuie ca a' doua paranteză, adică [ 1 - ~ J să se anuleze
x+l
pentru w = -2, de unde deducem condiţia

2
l - k(...., ) = O sau k= _!_ •
-2+1 2

111.26. 1nt1·-o serie de hidrocarbu1·i, atoniii de carbon se gru-

peazli, în moleculele Mu M 2 , .Jf3 , • • • în f el ul wrmător : 1

M1 M:, Ma M, M.; Ma M1.

Se cere să se calculeze
1. Num!J,rul atomilor de carbon în nwlecula .1lln ţl.e indice n.
2. Numărul atomilor de carb01i în primele n molecule.
Soluţie. 1. Observăm că pe linia verticală mediană, numă-
-rul atomilor, in fiecare moleculă, este egal cu ·numărul de ordine
-al moleculei, adică 1 in hfu 2 în lJf 2 , 3 în M 3 , ••• , 7 in .1.lf7 , ••• ,
deci n în .lJtln.
Observăm mai departe că pe diferitele linii orizontale avem
.respectiv 1,3,5, 7,. . . atomi şi că la fie:care moleculă, începînd
de la o anumită linie orizontală, aceste linii orizontale se reproduc
'în sens invers, adică ele au respectiv ... 7, 5, 3, 1 atomi
Dacă n este un număr par, de exemplu n = 6, numărul
atomilor în M 6 este egal cu dublul_ sumei primelor trei numere
impare, adică 2 x (1 3 + +
5) = 18, iar dacă n = 2p, numărul
-atomilor in Mn este egal cu dublul sumei primelor V numere
impare, adică 2 .X {1 3 + + + ... +
5 (2p - 1) }.

J.8-!
 ~ . ·. în paranteză -~vetn: o pi'ogresie aritmeticir primul termeiţ
· egal cu 1, raţia egală cu· 2, numărul termenilor egal cu- p, deci
suma ei este egală cu ·
[1 + (2p - 1}] L.
2
= p2
iar numărul atomilor în Mn este
ns
2p2 = - .
2

Să comparăm moleculele J.lf6 şi M 7 ; molecula M 7 are în

plus, faţă de M 6 , linia mediană orizontală, pe care se găsesc
7 atomi (7 = numărul de ordine al moleculei M 7 ), deci M 7 are ·
7 atomi plus numărul atomilor din M 8 , adică 7 + 18 = 25 atomi.
Dacă n este un număr impar, n = 2p + 1, comparăm mole-
culele de indice 2p şi 2p + l ; a doua - ~oleculă are în plus„
faţă de prima, linia mediană orizontală pe care se găsesc 2p + 1
atomi (2p + 1 = numărul de ordine al moleculei Mn). Însă,
am văzut mai sus că molecula ,de indice 2p are 2p 2 atomi, deci
molecula Mn de indice n = 2p + 1 are (2p 2 + 2p + 1) atomi.
2
Din n = 2p + 1 deducem ·p = n - 1 , 2p 2 = (n - 1> , 2p2 + 2p +
2 2
+ 1 = (n -2 1
>
2
+n =ns+
2
1
, deci molecula .1lfn, de indi~e n im-
n + 1- 2
par, are-- atomi.
2
atomi, după
2 2 1
!n rezumat, molecula Mn a~e ~ sau n ;

cum n este un număr par sau impar.

Soluţia a doua. Insemnăm cu f (2p) numărul atomilor în molecula Mn de
_indice n = 2p şi comparăm moleculele M 2 , M,, M 6 , ••• ; molecula M, are tn
plus, faţă de M 2 , două linii orizontale de clte 3 atomi, Ms are în plus, faţă de M,,.
două linii orizontale de ctte 5 atomi, şi aşa mai departe, molecula de indice 2p are tn
plus, faţă de molecula de indice 2 (p - 1), două linii-orizontale de ctte (2p - 1)
atomi. Aceste relaţii de legătură Intre numărul atomilor în moleculele M 2 M~
Ms, . . . se pot scrie ·
f (4) = f (2) +2 = f (4) + 2 X
X 3, f (6) 5, •••
+ 2(2p - 1).
t (2p) = I (2p - 2)
Ultima relaţie se mai scrie, tnlocuind p cu (p + 1),
f (2P + 2) - f-(2p) = 4p + 2. (1)
Ftfncţia necunoscută· f (2p) s·atisfac~ ecuaţia (1), care se ~urneşte ecuaJie cu
diferenţe finite ; din punct de vedere· elementar putem determina funcţia necunos-

185
 I
'',--;

cută f (2pf~~n metQga}~pJţţien:ţil~r-neţleţerminaţl şi a~~m,e ·~ătitîm ,peqtţ-ti /(2p)

un poliil(!_m ·'<le gfadtll al ~oilea tn râport ~u variabila p~ adică · . ·· - · · ~- ·
I (2p) ~Ap9 + Bp + C,
1n care A, B, C sfut constante numerice care urmează să fie determinatţ. Deducem

/ (2p + 2) = A (p + 1)~ + B (p + 1) + C = AP2 + (B + 2A) p + A + B +, C_;

lnlocuim ln ecuaţia (1), reducem termenii asemenea şi obţinem

2Ap +A + B s 4p + 2.
Această egalitate trebuie să fie o identitate tn raport cu variabila p,
adică trebuie să fie adevărată oricare ar fi p; urmează că termenUl constant
A+B, din membrul tntti, este egal cu 2, termenul constant .din membrul al
·doilea; la fel cu coeficientul lui p tn membrul tntti, adică 2A este egal cu
· coeficientul lui p din membrul al doilea, adică 4 ; deducem două ecuaţii cu ·
· două necunoscute A şi B, A + B = 2, 2A = 4, deci A = 2, B = O. Înlocuim
· şi avem
f (2p) = Ap2 + Bp + C = 2p2 + C,
unde C este o constantă arbitrară. Pentru p = 1 avem / (2) = 2 + C, f (2) = 2
pentru că molecula M 2 are 2 atomi, deci 2 = 2 + C, adică C = O, deci în _defi- ·
nitiv ,
t (2p) = 2p2•
lnsemnăm cu g (2p + 1) numărul atomilor in molecula Mn de indice n =
', = 2p + 1 şi comparăm moleculele M 1 , M 3 , M 5 , ••• ; molecula M 3 are tn plus,
faţă de molecula M 1 două linii orizontale, una cu 3 atomi, cealaltă cu 1 atom ;
molecula M 5 are tn plus, faţă de M 3 , două linii orizontale, una cu 5 atomi, cealaltă
cu S atomi şi aşa mai departe, ·molecula de indice 2p + 1 are tn plus, faţă de mo-
lecula de indice 2p - 1, două linii orizontale, una cu 2p + 1 atomi, cealaltă cu 2p -
- 1 atomi. Relaţiile de legătură între numărul atomilor tn moleculele M 1, M 3 ,
M 5 , ••• se pot scrie
g (3) 3 + 1, g (5) =. g (3) + 5 + 3, ...
= g (1) -1-
g (2p + 1) = _g (2p - 1) + 2p + 1 + 2p - 1.
Ultima ecuaţia (cu diferenţe finite) se mai scrie
g (2p + 1) - g (2p - 1) = 4p. (2)
Căutăm o soluţie de , forma g (2p +
1) = Apa + Bp + C ; deducem
·- g ·(2p - 1)A (p - 1)2 + B (p - 1)
= +
C, iar ecuaţia (2) devine, după rec;lucerea
termenilor asemenea, 2Ap -. A B == 4p +
Din această identitate rezultă

2A = 4, - A +B= O, deci A = 2, B =
\
2.
fnlocuim· şi avem
g (?P + 1) = Ap2 + Bp + C = 2p 2 + 2p + C,
unde C este·-0 constantă arbitrară. Pentru p = O. am g (1) = C, tnsif'g (1) = 1
j>entru că molecula M1 are 1 atom, deci C = 1 şi li} definitiv, ,
g (2p + 1) = 2p2 + 2p + 1.
186
 . I',·; ' .
·_ } . ..

· ;:. :, ·:: -._ -_ Al;n,:,;egţ~ţt~ţ~~şţr~~tate ~ tn·:.p~lina ~eto~~~anume, nunihul atomi\oţ ..

1n molecula Mn. de indice n-este egal ·eu_ . · .,
0 _- · .. ..·.
- ,- -._ ------. - ·_-_- n'· -
f(2p) = 2p1 =' .-. , dacă n ~ 2p,
. . 2,.
sau
g (2p
+1
+ 1) = 2p2 + 2p + 1 = n--.-,
2
dacă n = 2p + 1. r.
·2

2. Fie F (2p) numărul total al atomilor de carbon 1n moleculele M 2 , M,, ••• -

•.. , M 9 p, adică ' , .. -
F (2p) = / (2) + / (4) + ... + ( (2p)
, şi lnlocuind p prin (p - 1),
F(2p - 2) = / (2) + / (4) + ... + /(2p - 2),
de unde prin scădere F (2p) - F (2p - 2) = / (2p).
bar am văzut că / (2p) = 2p2 , deci funcţia necunoscută F (2p) satisface
ecua/ia cu diferen/e finite
- F (2p) - F (2p - 2) = 2p2 • . (3)_.
Determinăm F (2p) prin metoda coeficienţilor nedeterminaţi, adică deter
minăm valorile _numerice ale coeficienţilor A, B, C, D _aşa fel ca · ·, -
F(2p) = Ap 3 t Bp 8 + Cp+ D
. să satisfacă identic ecuaţia (3). Deducem
F (2p - 2) = A (p ;_ 1) 3 + B (p - 1)2 + C (p - 1) +D
şi ecuaţia (3) devine, dupii cc-am grupat termenii ·asemenea,
r
3Ap2 + (- 3A + 2B) p +A - B + C = 2p2•
Din ·această identitate deducem slst~mul d,e trei ecuaţii cu, trei necu-
noscute SA = 2, -3A + 2B = O, A _- B + C = O obţinute egaltnd, tn cei doi
membri coeficienţii diferitelor puteri ale lui p. Rezolvăm sistemul şi avem ·
- 2 1 .
A= - , B = 1, C= - , deci
3 3
' 2 a
F (2p)
·
= Ap 3 + Bp2 +.Cp + D = J!..... + p'
· ' 3
+ ..!!..3 + D,
unde D este o consta~tă arbitrară ; dar F (2) = / (2) = 2, deci făclnd
· ~ 2 1
p = 1, obţinem 2 = F (2) =- + 1 + - + D,
_ ·3 3,

~nstanta D = O şi fu~cţia F (2p) este·

F (2p) = 2pa + p2 + J!.:. = p (p + 1) (2p + 1)

. 3 3 . 3

-187·-

'
 Aceasta este suma atomilor de carbon tn primele p molecwe de indice pereche
M 9 , M 4 , ••• Mw,
Printr-un raţionament analog se determină suma atomilor de carbon ln
primele (p + 1) molecule de indice impar M 1 , M 3 , . •. , M 2 p t1; fie G (2p + 1)
:această sumă, adică ·
G (2p + 1) = g (1) + g (3) + ... + g (2p + 1),
<leducem
G (2p ..:.. 1} = g (1) + g (3) + ... + g (2p - 1),
tar prin scădere
+ 1) - G (2p - 1) = g (2p + 1).
G (2p

Dar am văzut că g (2p + 1), care reprezintă numărul atomilor ln molecula

de indice (2p + 1), este egal cu 2p1 + 2p + 1, deci funcţia necunoscută G {2p +
+ 1) satisface ecua/ia cu diferente finite ·
G (2p + 1} - G (2p - 1) = 2p + 2p + 1.
2 (4)
Căută·m pentru funcţia necunoscută o expresie de forma
G (2p + 1) = Ap 3 + Bp2 + Cp + D,
-şi deducem.
G (2p - 1} = A (p - 1) 3 + B (p - 1)2 + C (p - 1) + D,
iar ecuaţia (4) devine identitatea
3Ap11 + (- 3A + 2B) p + A - B + C = 2p 2 + 2p + 1,
de unde deducem sistemul de trei ecuaţii cu trei necunoscute
3A = 2, - 3A + 2B = 2, A - B +C= ţ,

• Obţinem A
.
= ._32 , B=2, C = -7 , deci
3
3
G (2p
.
+ 1)- = Ap 8 + Bp 2 + Cp + D = 2p 7p
-3 + 2p2 + -3 + D.

Constanta arbitrară D se determină .ţinlnd seam~ că G (1) = g (1) = 1,

pentru că molecula M 1 are 1 atom, deci făclrid p = O, 1 = G (1) = D, iar funcţia
-G {2p + 1) este

G (2p + 1) = 2p3 + 2pll + 7p + 1 = (p + 1) (2pll + 4p + 3) •

~ 3 3

Dacă n este un număr par, n = 2p, numărul atomilor de carbon tn primel,e .-!I
molecule M 1 , M 2 , ••• , Mn este evident egal cu suma F (2p) + G (2p - 1), pentru
-că F (2p) reprezintă numărul atomilor tn cele p molecule de indice par M 11 , M,, .•.
„
• . • , M 21 iar G (2p - 1) reprezintă numărul atomilor tn cele p molecule de indice
impar M 1 , M 3 , ••• , M:n>-l·

188
 Dacă n est'} un număr impar, n· = 2p + 1, număruJ. atomilor de carbon ln
primele n molecule M1, M 2 , • •• , Mn este evident egal cu suma F (2p) + G (2p+ 1)~
Dacă facem lnlocuirile, şi apoi punem p = ~, obţinem F (2p)+G (2p-1)~
. 2
= p (p + 1)(2p + 1 + p 2 (p - 1)2 + 4 (p - 1). + 3 =
3 3
p (4p2 + 3p + 2) n (2n9 + Sn + 4)
3 12

1
La fel calculăm şi a doua sumă, apoi punem p =n- •
2

F ( 2p) + G (2 + l) = P (p+ 1)(2p + 1) + (p + 1) (2p + 4p

9
+ 3)
p 3 ~.

(p + 1) (4p2 + 5p + 3) = (n + 1) (2n9 + n + 3) •
3 12

ln rezumat, numărul atomilor de carbon ln primele n molecule M 1, M 9 , •••

- •• , Mn este

n (2n2 + 3n+ 4) (n + 1)(2n2 + n + 3)

sau
12· 12
<lupă cum n este număr par sau impar. •

. 111.27. Oscilaţiile unui pendul simplu, de lungime l, des-

-0resc aşa fel încît amplitudinea 'U,nei oscilaţii este egală cu q înmul-
ţit c11, amplitudinea oscilaţiei precedente, q < 1.
Ştiind că amplitudinea primej oscilaţii este de « grade, se
-0ere sti, se calculeze lungimea drumului tqtal parcurs de punctul
. material de la emtremitatea pendulului, în primele n oscilaţii.
Oaz pa1-tic1ţlar': l = 50 cm, q = : , « = 9°, n = 10.. ·
Soluţie. Drumul Bu parcurs de punctul material, în prima,
<>scilaţie, este egal cu lungimea arcului de cerc, de rază l, unghiul

la centru fiind egal cu oc grade sau~ radiani, deci

180

l~a.
s1 = - cn1,
180

dacă lungimea l este exprimată, in centimetri. Îli a

doua oscilaţie
drumul s 2 parcurs de punctul mat~rial este egal cu lungimea

189
 .-: ' - • I '~ • •

.. ,
··--
,, .·
: arcului dc{c.er~ d~
·deci'.· · .· .
·raz~
Z; :.unghiftl la cep.tru Wn,d $.l~cµ: g_'a: grade, .
. -. . · · · . · :- _. -: ·.· :· . ·: · · . ·.. , - ':· ·. . . ·
·.. lnq-a; _- : . 1. • - -.- ...

s2 . = 180 c~. sau 82 = qs1 ,

.
şi aşa mai departe
s,. = 81 qn-1, ,

·Drumul total L. parcurs în primele n oscila ţii este egal cu

·suma a n numere în progresie geometrică
11-1) 8i (1 - tJ") ..
L n= 81 + 82 + . . . + s,. = 81 (l + q. + •. • + q = -1-
-q- '
• L
_ ln« (1- qn) C
- - - - m.
n (1-q) 180

În cazul })articular al problemei

l - (~ro
5
L 10 = 50 X 1t X 9 X
o,2x 180

lg(f )1° = 10 X (0,602 06 - 0,698 97) = - 0,9691 = l,03090~'

4 )10 , .370,. , (54 )10 = 0,892 625, .. 1
o
(5 - 0,107 1- '

L _ l001tX 0,892 625 ::_-89,26251t _

10 - 8 - 8 .

lg L 10 = 1,950 67 + .0,497 15 ~ 0,903 09_ = 1,54{ 73,

L10 = 35,053 sau aproximativ, L 10 , . 35 cm.
· Dacă n -+ oo, adică pendulul oscilează indefinit, q,. ➔ O
pentru că q. < l şi drumul parcurs este.
L :_.-1.. = lm~
1-q (1 - q) X 180
'
În cazul particular al .problemei
n x9
L = 50x · =
0,2 X 180
12,5 X
.
1t.

lg L-= 1,096 91 + 0,497 f5 . l,59~ 06_

L = 39,27 sau a,proxima,tiv L = 39,3 cm..

190
 , 1,,-;_

.. • ; --~ •• 4. '

•- -I ;: ' ~ 1 j ~ • •~ " ~ -

- ;: i.. ·_ DÎ.:!8„ Să se calcukze or~ ca:ildf!,' tntre orele _O şi 12, ~~ă ~le _,
. _, • , ilo~d- ace alJJ ~~i C6JJ,8<w.nw· -s'tlnt (a,)·· conf1.11naate .s®. (b) -~ pre-· -
.·ioogire... .· -· . - ·_· ·. ._ ·- _· _ . _ :··
· ·. _. Problrema: admite p_ sol:uţii-:în ~a,~ul- (a) :şi 11 so1!µ,ţii în c~ul
{b); se cete. sa.,;s~-<J_alo1ilezl$ twLte soluţiile· _şi să- se~ v_erifice cit ·eze:-sint
tn progre.'lje aritm~ioă. . :: . '' - . ,' . ·_ . .
·· -- . ·soluţie. Fix la ora zero (sau la ora-12), minutarul şi orarul
:Coincid (fac un unghi de zero grade). într-o oră, (60 minu~), ·
·minutarul descrie întreg cercul, adică un unghi de 360°, deci fu_t
· · t e (de t·1mp ), mmu
:m11ţu · t aru-l des~r1e
· u~ unghi d e tx 360 de._
(3() gra__
Tot. într-o oră (60 minute), orarul descrie un unghi de 30°, <ieci
_. ·.. -în t mi~ute (de timp), el va descrie un unghi de t : 30 -~4e .. i .

0
_ .In momentul iniţial, adică· 1a ora zero fix, unghiul format; de -.-
· minutar şi orar era egal cu_ zero grade, iar după, t' minute de -
t_imp, unghiul lor este egal cu diferenţa
. .
I x 360
t x 30 11 l d
-~----=-gra e.
60 60 2

Prin ipoteză, minutarul şi orarul coincide sau sint_ in pre-

lungire, deci unghiul lor este egal cu
360°, 2 X 360°, 3 X 360°, ... , 11 X 360°

180°, 3 X 180°, 5 X 180°, ... , 21_ X 180°;

Dacă însemnăm cu a17 a 2 , a8 , ••• , a11 cele 11 solu ţii in cazu I -
(a), adică cele două ace sîrit confundate, avem
~ = 11 an =n X 360
2 2
sau
nx720 . ,,,
an=--,
11

un~e
n=l, 2, 3, ... , 11.
. Însă, r-.-

720 _ 60 +~·
,/
l1 11'
\_ . ' :

'191
deci·
. .
n X 60
an=nx60+--.
11

Ţinind seama· că t este exprimat· in minute de timp, găsim

60
= 5 minute, 27 secunde şi.!. dintr-o secundă, deci.:
11 11

tli = 1 oră, 05 minute, 27 secunde- şi ~ dintr-o secundă;

11
-
a 2 = 2 ore, 10 minute, 54 secunde şi ~ dintr-o ·secundă;-
. 11 .

a3 = 3 -ore, 16 minute, 21 secunde şi ~ dintr-o secundă ;

11

1
a4 = 4 ore, 21 minute, 49 secunde ş1. - d"lllt r-o secundă;
11

a5 = 5 ore, 27 minute, 16 secunde ŞI

• -4 d.m t r-o secundă;
11

a6 = 6 ore, 32 minute, 43· secunde ŞI

• -7 d.m t r-o secundă;
11 '

a 7 = 7 ore, 38 minute, 10 secunde şi dintr-o secundă;

10
11

a8 = 8· ore, 4_3 minute, 38 secunde şi ~ dintr-o secundă ;

. 11 .

a9 = 9 ore, 49 minute, 05 secunde şi ~ dintr-o secundă.

11

<iio = 10 ore, 54 minute, 32 secunde şf ~ dintr-o secundă;

. 11
ai 1 = 12 ore.
Dacă însemnăm cu bu b2, b3, ••• , b11 cele 11 soluţii în cazul
(b ), adică cele două ace sint în prelungire, avem

~ = llbn = (2n - 1) X 180

2 2

192
 ·.___

sau
b,. = (2n-1)x 360
11

b = n x 720 360
n 11 - 11'
bn = an - (32 minute, 43 secunde şi~ dintr-o secundă,).
. 11

Dind lui n. valorile 1, 2, 3, ... , 11, obţinem :

b1. = O ore, 32 minute 43 secunde şi! dintr-o secund~;
11

b2 = 1 oră, 38 minute, 10 secunde şi

· .
10
11
dintr-o secundă, ;
-

b3 ....:.. 2 ore, 43 minute, 38 secunde şi~dintr-o

11 .
secundă,;

b4 = 3 ore, 49 minute, 05 secunde şi~ dintr-o secundă ;

· 11

b5 = 4 ore, 54 minute, 32 secunde şi~ dintr-o secundă ;

11
bs = 6 ore;
b1 = 7 ore, 05 minute, 27 secunde şi~ dintr-o secundă;
11

b8 = 8 ore, 10 minute, 54 secunde şi~11 dintr-o· secundă,;

b9 = 9 ore, 16 minute,, 21 secunde

·
şi ~119 dintr-o secundă;
b10 = 10 ore, 21 minute, 49 secunde şi_!_
11
dintr-o secundă;

bn· · 11 ore, 27 minute, 16 secunde şi.! dintr-o secundă.

11

Valorile a,_, a 2, ••• , ~ formează o progresie aritmetică cu

raţia egală cu 1 oră, 05 minute, 2~ secunde şi Ttdintr-o secundă;

18 - Culegere de probleme
193
la, fel, valorile b1 , b2 , ••• , b„ formează o progresie aritmetică cu
aceeaşi raţie. ·
Mai mult, valorile int~rcalate
bu ai, b2, a2, ba, as ... , bu, l½.1
formează o progresie aritmetică cu raţia egală cu
32 minute, 43 secunde şi!.... dintr-o secundă
11

111.29. 1ntr-o progresie aritmetică, se notează

s1 ·= suma primilor n termeni,
8 2 = suma primilor 2n termeni
8 8 = suma primilor 3n termeni.
84 se calculeze expresia
E = . 3s1 - 3s2 + s3 •
Soluţie. Dacă a este primul termen al progresiei aritmetice
iar r raţia, termenul de rangul n are valoarea a+ (n-:- l)r,
deci suma 81 este

81 =~{a+ [a+ (n -1)1·]! X n =an+ n(n -1).:...

2 2

Suma 8 2 a primilor 2n termeni se deduce din 81 înlocuind pe

n cu 2n, iar s3 se obţine înlocuind pe n cu 3n, deci
82 = 2an + 2n (2n :- l) !..-,
2

r
83 = 3an + 3n (3n - 1) - .
2

Expresia dată devine, făcînd înlocuirile,

E = 381 - 38 2 +8 8 =

= 3an+ 3n(n--1)!..2 - 6an - 6n (2n - l)!..

2
+
+ 3an+3n (3n -1)!..2 = (3an - 6an + 3an)+
+: nr{n - 1 - 2(2n - l) + 3n - 1} = O. -

194
 Gener~e. Fllnd dată o·progr.esie aritmetică, !n care primul termen este«
< q < r trei numere tntregi pozitive. lnsemnim cu P, Q, R-sumele
şi raţlâ p, fie p
primilor p, q, r termeni ai seriei şi avem

p = a,p + p (p - 1) ..f. ,
2

Q = aq + q (q - 1) ..f. ,
2

R = cxr + r (r - 1) L.
2

Ne propunem să determinăm trei numere A, B, C aşa fel ca să avem

identitatea ·
AP + BQ + CR = O,
oricare ar fi a. şi p ; deducem

. 1 -
ix (Ap + Bq + Cr) + - p {Ap~ + Bq2 + Cr!- (Ap + Bq + Cr)J = O.
2 '

Condiţia necesară şi suficientă este

· Ap + Bq + Cr = O, Ap2 + Bq2 + Cr2 = O,
de unde deducem pentru A, B, C cantităţi proporţionale

_A B C
----=
qr (q - r) rp (r - p) pq (p - q)

In cazul particular al problemei, p = n, q = 2n, r = 3n, deci

A B C
6n9 (2n - 3n) 8n2 {Sn - n) 2n1 {n- 2n)
sau
A B
- -=~
(-6) 6
-C-
={-2)
sau
A B C
-=--=-
3 _ (-8) 1

şi putem lua A
Dacă· q şi
s:
= B = - 3, C = 1.
r stnt multipli de p, adică
q= "Ap, r = fLP,

195
putem lua .pentru A, B, C cantităţi care depind de rapoartele  şiµ, dar nu depind ·
de p ; tntr-adedr ·· ·
A B C
Â(J.p9 ("f..p - µp) µp2 (µp - p) "Ap'J (p - ).p)
şi putem lua
=
")..µ (Â - µ), B = µ (µ - 1), C "A (1 - "A).
A =
Dacă q şi r nu slnt multipli de p, formulele găsite subsistă, cu deosebirea
că tn acest caz  şi µ slnt numere fracţionare.
De exemplu, dacă Â = 3, µ = 7, avem ._
A=21 (S-7)= -84; B=7 (7-1)=.42; C=3 (1-3)= -6 sau
împărţind numerele găsite cu -6,

A = 14, B = - 1, C = 1.
Urmează că dacă P este suma primilor n termeni ai progresiei aritmetice, Q
suma primilor 3n termeni, iar R suma primilor·7n termeni, Intre aceste sume există
identitatea, oricare ar fi ix, p, n
14 P - 7Q + R = O.
Dacă p = 3n, q = 4n,
„ 4 . 5 d .
r = 5n, avem = - ş1 µ = - , ec1
I\.
· 3 ·3

A=~(2--~)=-~,
9 3 3 27

-1)= ~O•
B= : ( :

C =·: (1 - ;) =- :
sau înmulţind cu - ~ , A= 10, B =- 15, C = 6, de unde rezultă că Intre
2
sumele P, Q, R ale primilor 3n, 4n, 5n termeni, există identitatea
10P - 15Q + 6R = O.
111.30. Se daitt două numere a şi b; se cere să se detennine
alte două n1miere x şi
y, ştiind că
n1unerele a, x, y sînt în progresie aritmetică, iar
·numerele x, y, b sînt în progresie geometrică.
..1•
Oaz pa1c,W'lt l ar:· a=-, 11 b =-.
1
3 27
Soluţie.
Fier raţia progresiei aritmetice şi q raţia progresiei
geometrice; rezultă din enunţ că ·
x = a + 1·, y = x + 1·, deci x - y = a - x;
y = xq, b = yq, deci Y
b
= ~.
y

196
 .. • /

Numerele w, y sînt date ·de ~istem:ul de·două ecuaţii ,

a + y = 2a:, ba: = y 2•
Prin eliminarea lui ai deducem

a + y = -2y2
b
sau 2y 2 - by - ab = O,

de unde deducem 4y = b ± Yb 2 + Bab.

Prin ridicare la pătrat rezultă

8y 2 = b2 + 4ab ± b- Yb2 + Bab

deci
Bx = b + 4a ± Vb2 + Bab.
În definitiv,

f1! = ~ (b Ha ± Vb• + Sab) , y = : ( b + Vb2 + Sab) ,

semnele ± cores:punzîndu-se.
D aca" a = -17 b = -1 d ed ucem vaIori'Ie
3 ' 27 '

1 . 289
X1 = 3 , Y1 = 3- ŞI X2 = ----
54
'
Ill.31. Să se rezolve ecuatia sin 3x = msin 2 x. Să se discute
-soluţiile du,pă valorile pararnetrului m. Se vor considera în parti- ·
cular valorile m = O .Qi
r m = ±4, . ,
S~luţie. Ţinî.nd seama de formula sin 3x= 3 sin x - 4 sin 3 x,
ecuaţia dată se scrie ·3 sinx - 4 sin 3 x m sin 2 x. =
Suprimind factorul sin x, care ne dă soluţiile x = k1t(k înti·eg
oareţare), rămîne ecuaţia de gradul al do~lea

4u 2 + m:U, - 3 = o, (1)
unde am pus 11, = sin x. Ecuaţia (1) trebuie să aibă rădăcinile
reale şi cuprinse intre -1 şi +1, pentru ca ecuaţia sin x = u -
să poată avea rădăcinile reale. '
Ecuaţia (1) are totodeauna rădăcinile reale, căci realizantul
ei ni 2 + 48 este totdeauna pozitiv, dacă m este un parametru
real.

197
 Să,
vedem în ce caz rădăcinile ecuaţiei· (1) sint cuprinse
intre -1 şi +1. Pentru aceasta facem transformarea t = ~ ;
. · · u+t
Ecuaţia (1) devine 4 (1 + t) 2 + m(l - t 2 ) - 3(1 - t2 ) = o, sau
(1·- m)t 2 + 14t + 1 + m = O. (2}
Ecuaţia (1) va avea răsdăcinile cuprinse intre• -1 şi +1
cind ecuaţia (2) va avea rădăcinile sale ambele negative. Pentru
aceasta trebuie ca suma şi produsul rădăcinilor ecuaţiei (2) săr
fie respectiv mai mică, ş~ mai mare ca zero, adică,~
-14 < O, ..!_ + m > O.
1-m 1-m

Aceste inegalităţi sint echivalente cu· următoarele

1 - m > O, 1 - m2 > O.
Prima, ne. dăm< 1, iar a doua -1 < m < 1.
Aceste condiţii simultane se reduc la -1 < m < 1.
în aceste condiţii (1) are rădăcinile sale cuprinse intre
-1 şi +1, deci e!)uaţia sin (1)-:- u are rMooinile reale.
Dacă, m = o, ecuaţia se reduce la sin 3(1) = o, care admite-
soluţiile (1) = k1r (k întreg oarecare).
3
Dacăim= ± 4, ecuaţia 4sin2 (1) ± 4 sin (1) - 3 =Oare rădă-.
-- cinile imaginare, conform celor stabilite.
ill.32~ Se dii un unghi o;Oy =uşi un punct P situat pe O(1),-
distanţa OP.:._ 1. Fie P 1 proiecţia lui P pe Oy, fie P 2 proiecţi4 -
lui P 1 pe Ox, fie P 3 proiecţia lui P 2 pe Oy şi aşa mai departe .
.Să se calculeze su~ lungimilor următoarelor n segmente
L" = PP1 +P 1 P2 + ... + P~- 1 Pn.
şi suma ariilor urmlitoarelor n triung hÎuri
Sn = aria, OPP1 + aria, OP1 P 2 + ... ·+ aria OP,._ 1 Pn
Soluţie. în triunghiul dreptunghi OP1 P avem
OP= Z, OP1 = lcos u, PP1 = lsin u.
La fel, in triunghiul dreptunghi OP2 P 1 avem
OP2 = OP1cos u = l cos 2u, P 1 P 2 = OP1 sinu= l cos u sinu.

198
 Din triunghiul dreptunghi OP8 P 2 deducem:.,
OP3 = OP2 cos u=Z cos 3u, P 2 P 3 = OP2 sin
= Zcos2u sin u u
Demonstrăm prin inducţie completă că, OPn = Zcosnu ;
într-adevăr formula este adevărată, pentru n = 1, 2, 3; să
presupunem cit este adevărată pentru n - 1, adică, OPn-i =
= Zcosn- 1u; din triunghiul dreptunghi OP~Pn-t deducem
OPn = OPn-i cos u = Zcosnu,

adică, formula subsistă pentru indicele ·n, deci este generală,.

Din acelaşi triunghi deducem.
Pn-1 Pn = OPn-1 sin~ = zcosn:- 1u sin u. (1)

Oalculăm ariile triunghiurilor dreptunghice. din suma 8~.

'2 aria OPP1 = OP1 X PP1 = l cos u xz sinu= Z2 cos u sinu,
2 aria OP1P 2 = OP2 X P 1 P 2 = l cos 2u X l cos u sinu=
= Z2 co·ss U sinu,
şi în general
. 2 aria OPn-1 pn = OP„ X Pa-1 Pn = l cosn1, X l cosn-lu sin u,
2 aria OPn-1 Pn =l 2 cos 2 1
u sin u.
n- (2)

Ţinînd seama de formulele (1) şi (2), deducem

L,. = l sinu·+ l cos u sinu+ ... + Zcosn- 1 u sinu,
28ft = l 2 COS U Sin U + l 2 COS 3 U SÎn U + ... + l 2
COS2"- 1U Sin 'U,
.sau scoţînd factorul comun,
L,. = l sin u(l + cos u + ... + cosn- u), 1

28n = l 2 cos 'U, sin 'U, (1 + cos 2 + . . + cos 2n- 2

'U, 'U, ).

În prima (a doua) paranteză, avem suma unui număr de n

termeni în progresie geometrică, primul fiind 1, iar raţia egală
-.CU q = cos u (q = cos 2 u); dar

1 + q + q2 + •. • + qn-1 = 11-q
..:.. qn '
· deci
11
l sin u (1 - cos u)
L»=-------
1 -. cos u

2sn -
_1 2 cos u sin u (1 - cos2 nu)
'
1 - cos2u

sn = l2 cos u (1 - cos nu).

2
(3)
2 sinu

Dacă n -► co, cos" u-► O şi cos2n u -► O, pentru că cos u < l,

far sumele Ln şi Sn tind către limitele
L~-► L = l sin u = l ctg ( _!:) '
1 - cos u 1. 2

_ l 2 cos u l 2 ctg u
S n-► S - -
2 sin u 2

111.33. J)acă numerele

1 1 1
b+c ' c+a' a+b
sînt în progresie aritmetică, să se arate că şi nitmerele ·a2; b2, c2
sînt în progresie aritmetică. · ·
Soluţie. Condiţia necesară şi suficientă ca trei numere
-A, B, O să fie în progresie aritmetică este ca termenul mijlociu
să, fie media aritmetică a termenilor extremi. într-adevăr, fie
numerele A, B, O în progresie aritmetică şi fier raţia progresiei;
după definiţia progresiei aritmetice, -

B = .A. + r, O= B + 1·,
de unde deducem prin eliminarea lui r

r = B - .Â.=_0 - B sau 2B = .A.+O, B =A; c ,

adică B este egal cu media aritmetică a numerelor .A. şi O.

Reciproca este adevărată; dacă B =A+
C 2
c, deducem

2B = .A. + O, B - .A. = O- B
200
şi dacăi îi;Lsemnăm cu r. diferenţa B ~ .A, deducem
B - .A·= r, O - B = r ~au B = .A + r, O= B + 1·,
adică numerele .A, B, O sint in progresie.aritmetică.
P rm • t ezc:11X numere1e-.-
• 1po 1 1 mtin progresie
1 . , -s
, -' - • A

b+c c+a a+b ·

aritmetică, urmează că termenul mijlociu este. media arit-
metică a t~rmenilor extremi, adică

_2_=_1_+_1__
c+a b+c a+b
şi scăpind_ de numitori
2 (b + c) (a + b) = (a + b) (c + a) + (c + a) (b + c).
Desfacem parantezele şi reducem termenii asemenea,
2 (ba + b2 + ca + cb) = ac + a 2 + bo + ba + cb + c2 +
+ ab~+ ac,
a +c 2 11
2b 2 = a 2 + c2 , b2 = - -
2

adică b2 este egal cu media aritmetică a numerelor a 2 şi c2,

deci numerele a 2, b2, c2 sint in progresie aritmetică.

111.34. Dacă numerele

1 1 1
b-a '2b' b-c
sînt în progresie aritmetică, să se arate că numerele a, b, c sînt
tn progresie geometrică. ..
Soluţie. Condiţia necesară şi suficientă ca trei numere ..4.,
B, O să fie, în progresie geometrică, ·este ca termenul mijlociu
să fie media geometrică a termenilor extremi. într-adevăr fie
numerele ..4., B, O in progresie geometrică şi fie q raţia progresiei;
după definiţia progresiei geometrice,

B=Axq, O=Bxq
de unde deducem prin eliminarea lui q,
q=_!!_=~sau
A B
B2 =.A0, B=VAo,
adică B este ega~ cu media geometrică, a numerelor Â; şi O.

20I.
 Reciproca este adevărată; dacă B = YAO, deducem

B2 = AO, .!!_
A
= ,..E_
B

şi dacă, însemnăm cu q raportul .!!_, deducem

. A
B C
-A = q, -
B
= '1 sau B = A X q, O = B X q,

adică numerele .A, B, O sint în progresie geometrică..

P rm . t eza" numereIe -1- , - 1 , ----s
. 1po 1 întîn progresie
.
b- a 2b b- c .
aritmetică., urmează că, termenul_ mijlociu este egal cu media
aritmetică a termenilor extremi, adică

2 1 1
2b = .b - a +b- c

sau scăpînd de numitori,

(b - a)(b - c) = b (b - c) + b (b·- a),
b2 - bc - ab + ac = b2 - + b2
bc - ab,
ac = b2 sau. b = Yao,
adică, b este egal cu media geometrică a numerelor a şi c, deci
numerele a, b, c formează o progresie geometrică.
III.;J5. Se consideră toate numerele care sînt di'Vizibile cu 7
şi sînt cuprinse între 100 şi ..1 OOO; să se calculeze suma Zor.
Soluţie. Împărţim numerele 100 şi 1 OOO cu 7 şi obţinem
100 = 7 .x 14 + 2, 1 OOO = 7 X 142 + 6.
Urmează că cel mai mic multiplu de 7, superior .lui 100,
este 7· x 15 = 105, iar cel mai mare multiplu de 7, inferior lui
l OOO, este 7 x 142 = 994. Multiplii lui 7, cuprinşi între 100 şi
1 OOO, sînt deci
7 X 15, 7 X 16, 7 X 17, ... , 7 X 141, 7 X 142,
sau
105, 112, 119, ....· ,987„ 994•

.202
 Aceste numere· formează, •o progresie aritmetică, în care
:primul termen este ai.= 105, ultimul termen a.= 994, raţia
-r = 7, iar numărul n al termenilor este dat de .formula
an = ai + (n - 1 )r
deci
994 = 105 + {n - 1) x 7, n - 1 = 142 - 15, n = 128.
Su.ma 8„ a numerelor din această progresie aritmetică este
dată de formula

4'i făcînd înlocuirile,

.a.. __ f128 X (105
IJ.,. - - - - - = 70336.
+ 994)
2

Ca· exerciţiu propunem să, se determine, prin aceeaşi metodă,

suma multiplilor lui N = 101, cuprinşi între .A = 1 OOO şi B = .
= 100 OOO.
UI.36. Media aritmetică a numerelor a:, .'Y este egală ou
media geometrioă a numerelor a, b şi ambele medii sînt egale ou
ax+ by
z+u
Bă se oalouleze a; şi 'Y tn funoţie de a şi b ; caz particular :
a= 9, b = 49.
Soluţie. Media aritmetică, a numerelor a:, 'Y este z + Y , iar
2 . .
media geometrică, a numerelor a, b este Vab ; prin ipoteză,
aceste medii sînt egale cu ax + by_ , adică avem sistemul de
z+u
două ecuaţii, cu două necunoscute a; şi y,
x + y = Vab = ax+ by ,
2 x+y
de unde deducem ro + y = 2 Vab şi
aa; + by =(a,+ y) Yab = 2ab.
Avem deci de rezolvat sistemul
a; +y . 2 Vai, ax + by = 2ab
203
 .~ ·-..

de unde d~du~em y = -(1) + 2 Vab şi a dQua ecuaţie·· devine

_am + b (-x ·+ 2 Vab) = 2ab,

X=
2ab - 2b fab 2b Va (Va - Vb)
a-b a-b

Dar (a~ b) = (Ya ~ Vb)(Va + Vb>, deci

X=---
2b Va
fa + V-ii
şi pentru motive de simetrie,
2aVb
y. = Vă.+ Vii .
în cazul. particular a = 9, b = 49, avem
_ 2 X 49 X 3 _ 294 _ .
X-------- 29 ' 4
3 +7 10

y = 2 X 9 X 7 = 126 = 12,6 _.
3+7 10

Ca verificare, a; + y = 29,4 + 12,6 = 42 · 2 x 21 = 2 x

X V9 x 49; ax + by = 9 x 29,4 + 49 x 12,6 = 264,6 +
+ 617,4 = 882 = 2 X 441 = 2 X 9 X 49.

111.37. 1nt1·-o progresie aritmetică, primul termen este a,

raţia r, numărul termenilor 2n. Să se calculeze raportul ~-, unde
B
A este·suma primilor n termeni, iar B sitma ultimilor n termeni.
Gaz particular a = l, r = 2.
Soluţie. Într-o progresie aritmetică, în care primul termen
este 'li şi raţia r, termenul a„ de rangul n şi suma Sn a primilor
n te1·meni sînt respectiv
a,.= 'li+ (n -1) 1·, s~ = n(ai ~ ~I)~
. 2

de unde deducem S,. = na1 + _n (n ; l) r , deei

.A. = 'n'li + n (n - 1) r B = nb1 + n (n - lJ r

2 · 2

204
 . . însă primul termen b1 din progresia aritmetică B, esţe egal
cu termenul an + 1 de rangul (n + 1 ). din progresia aritmetică
.A + B, deci b1 = ll-n+i = ai + m· şi tnlocuind peste tot ai cu
a obţinem .
n(n -1) r
.A
na + 2
-=------
B n (Sn - 1) r '
na , + 2
A 2a + (n - l)r
-=
B 2a + (3n - 1) r

În cazul particular a= 1, r = 2 , avem

A n 1
-=-=-
B 3n 3
oricare ar fi valoarea lui n, adică raportul dintre suma primelor
n numere impare şi suma următoarelor n numere impare este egal
cu - - , oricare ar fi valoarea lui n. ·
1
3

111.38. Dacă a, b, o , d sînt patru numere în progresie geo--

rnet1·ică, avem a 2 + d 2 > b2 + o2 ; iar·· dacă a, b, c, d sînt patru
numere în progresie aritmetică, avem ad bo. -<
Soluţie. Dacă numerele sînt în •progresie geometrică, q .
fiind raţia, putem scrie a, b -· aq, o = aq 2, d = aq 3 iar inegali-
. tatea, care trebuie verificată,, devine
a2 + a2q6 > a2q2 + a2q4. sau (qo + 1) a2 >
q2 (q2 + l)a2.
însă dacă împărţim cu numărul pozitiv (q 2 inega- + 1) a
2,

litatea sensul şi obţinem

nu-şi schimbă,

>
q4 - q2 + 1 q2 sau (q 2 - 1) 2 o, >
inegalitate evidentă, pentru că patratul unui număr oarecare
( q2 - 1) este un număr pozitiv sau nul. Semnul egal corespunde
la q2 - 1 = O sau q = ± 1. ·
Dacă numerele sînt în progresie aritmetică, 1· fiind raţia,
putem scrie a, b =a+ r, o =a+ 2r, d =a+ 3r iar inegali-
tatea, care trebuie verificată, devine
<
a (a + 3r) (a + r) (a + 2r).
de· unde _deducem inegalitatea evidentă O 2r?., ·semnul egal -<
corespunzînd la r = O.

205.
 /-
/'

_,/

m.39. Se ddlg 2 = 0,301 şi Ig 3 = 0,477; să se ca7,cule~e

logaritmii numerelor a = 72, b = ~, c ·= ~.
8 45
Soluţie.

a = _72 = 8 X 9 - 2 3 X- 3 2, lg a = lg 2 3 + lg 3 2,
lg a = 3 lg 2 + 2 lg 3 = 3 X 0,301 + 2 X 0,4 77 = 0,903 +
+ 0,954 = 1,858.
b = ..!_ =~ lg b = 1g 32-- lg 2a
8 28 ' _ · '

lg b ==2 lg 3-3 lg=2 X 0,4 77 - 3 X 0,301 =0,954- 0,903 = 0,051.

9 3
c -4- - -
-2
---2
-
- 8 45 -
2 3 xs - s x10'

lg c = Ig 2 3
- lg3 2
- = 3 X 0,301 - 2 X 0,477
lgl0 - 1 =
= 0,903 - 0,954 :_ 1 = -1,051 = 2,949.
Ill. 40. Să se verifice oă
7 (1 + 4 + 7 + ... + 100) = 304 + 307 + 310 + . . . + 403.
Soluţie. In paranteza din membrul ·intîi avem o progresie
aritmetică în care primul termen ~ = 1, raţia r = 3, iar ultimul
termen an= 100; pentru a calcula, numărul n al termenilor,
folosim formula în care facem înlocuirile,
a,.=~+ (n-l)r, 100 = 1 + (n-1)3; n = 34.
în membrul al doilea avem o progresie aritmetică in care
primul termen b1 = 304, raţia r = 3, ultimul termen bm = 403,
iar numărul mal termenilor se deduce din formula,
bm = b1 + (m-l)r, 403 = 304 + (m-1)3, m = 34.
Suma progresiei aritmetice _din membrul intîi -este
81 = n(a1 + an) = 34 • 1 + 100 = 17 · 101,
2 2
iar suma progresiei aritmetice din membrul al doilea este
82
= m (b1 + bm) = 34 . 304 + 403 = 17 . 707 •
2 2
Deducem 8 2 = 17 · 101•7 = 7 · 81.

206 -
~ ,.,.~,,%- "' .
! ---

- · Ill.4L ·-✓Patru sfere .A, B.· O, D au razele egale- respeotiv

cu 3, 4, 5, 6 cm ; oe relaţii simple eanstlt tntre ariile şi volumele lor Y
Soluţie. Dacă, însemnăm cu
a = 3, b = 4, o = 5, d =6
razele celor patru sfere, ariile şi volumele lor sînt egale cu
Ba = 41t3 2, 8~ = 41t4 2, 8 a = 41t5 2, Bd = 41t6 2 ;
V ·_ 4n3 3 v· _ 4n4 3 V _ 4n5! V. _ 4n6s.
a-8, b-3, a - 3 ·' c1.- 3

însă 3 2 +4 2 · 5 2 şi 3 3 +4 +53 3 = 6 3, rezultă,

Ba + B~ = Ba şi Va + vb +Va= vd.
ID.42. Se ştie că lg 2= 0,3010, lg 3= 0,4771, lg 7 = 0,8451.
Să se afle cite cifre a1·e numărul 875 34 şi să se 'Verifice inega-
litatea

Soluţie. Numărul
(:~r• > 100 OOO.
875 descompus în factori primi este
egal cu 5 3 x 7, deci
lg 875 = 31g 5 + 1g 7. ·
Cunoaştem lg 7, dar nu cunoaştem lg 5 ; observăm însă, că
. 5 = -10 , d ec1. 875 = -·
put em scrie 10a- X 7 d ec1.
2 8 2
lg 875 = 3 lglO + lg 7-3 lg 2 = 3+ 0,8451-0,903 0=2,9421.
lg 8754 = 34 X 2,9421 = 100,0314.
Am găsit oă, logaritmul lui 875 34 are caracteristica egală, cu
100 şi mantisa egală, cu 0,314 ; rezultă, că, numărul nostru are
100 + 1 = 101 cifre.
Pentru a stabili inegalitatea cerută, luăm logaritmii în
ambele părţi şi sensul inegalităţii se păstrează

1 o·oo lg (~)>
80
lg 100 OOO,
.
1 OOO lg(
s'
2 8 X 10
) >lg 10 6
,

1 OOO (4lg_ 3-3 lg 2--:lg 10) > 5 lg 10,

1

1 OOO (1,908 4 - 0,903 O -1) > 5, 1 OOO X 0,0054 > 5

sau 5,4 > 5, inegalitate evidentă.

207
 /~
/
111.43. Bă se calculeze logaritmul m al lui A ....:_ ~43 X t('9
în baza a = 3 f3 şi logaritmul y al lui B = 32 X ~ în baza
b=2~. .
Soluţie. După,. definiţia
logaritmului, ~ este definit de
ecuaţia exponenţială,ag: = A. Dacă observăm Qă a este egal
cu numărul 3ridicat la puterea.!, iar numărul A este egal cu
2 .
numărul 3 ridicat la puterea : 7
, ultima ecuaţie exponenţială, se
3x ·27 18
reduce la - = - , de unde deducem m = - = 3,6.
2 5 · 5 .
La fel, y este definit· de ecuaţia exponenţială b" = B.
Observăm că numărul b este egal cu numărul 2 ridicat la puterea
~2
iar numărul B este egal cu numărul 2 ridicat la puterea
.
_E
5
de
. su r21 18
unde deducem ca mai sus-= - sau y= - = 3,6 .
2 5 5

111.44.1. Şirul numerelor naturale 1,2,3,4, ... este împărţit

pe grupe:
grupa întîia conţine primul număr l ;
grupa a doua conţine următoarele 3 n~mere 2,3,4;
grupa a treia conţine urmăoarele 5 numere 5, 6, 7, 8, 9;
grupa a patra conţine următoarele 7 numere 10, 11, 12, 13,
14, 15, 16;
şi aşa mai departe.
Bă se scrie numerele din grupa de rangul n şi să se calcu-
leze suma lor; caz particular n = 5. .
2. Btl se studi~e aceeaşi problemă cînd se înlocuieşte şirul
numerelor naturale 1, 2, 3, 4, . . . cu şirul numerelor impare
1,3,5, ...
Soluţie. 1. Prima grupă conţine 1 = 2 Xl-1 termeni, a
doua grupă conţine 3 =2X2-l termeni, deci grupa de-rangul
n conţine 2n-1 termeni.
ffitimul termen din grupa întiia este 1, ultimul termen din
grupa a doua este 1 + 3 = 4 = 22, ultimul termen din grupa
a treia este 1 + 3 + 5 === 9 = 3 2, deci ultimul termen din
grupa de rangul n este
1 + 3 + 5 + .. + (2n-l} = n 2
•

Urmează că ultimul termen în grupa de rangul (n-1) este

(n-1) 2, deci primul termen în grupa de rangul n este numărul

208
-.- -.'\

natural .urmă.tor, adică (·n-1) 2 + :i.. Termenii din grupa de

rangul n sînt deci numerele naturale consecutive
(n-1) 2 + 1; (n-1) 2 + _2, ..• ,n2,
ei formează o progresie aritmetică în care primul termen este
lli = (n-1) 2 +
1, ultimul termen este am= n 2, numărul ter-
menilor este m = 2n-1, · deci suma lor este

S3 -_ m (a1 + am) _ (2n-1)(n2 -2n+2+n 2)

-~---'- - -------
_
-
( , l) (n 2 -n
2n- + l) .
2 2

În cazul particular n = 5, termenii grupei sînt

17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25,
iar suma lor
9 17 25
< + >
2
= 189, rezultat care concordă cu valoarea
lui Sn pentru n = 5, ·
85 = (2 • 5-1) (5 2 -5 + 1) = (10-1) (25-5 T 1) = 189.
2. Prin ipoteză
grupa întîia conţine primul număr impar 1; .
grupa a doua· conţine următoarele trei numere impare 3, 5, 7 ;
grupa a treia conţine următoarele cinci numere impare 9, 11,
13, 15, 17;
grupa a patra conţine următoarele şapte numere impare 19,.
21, 23, 25, 27, 29, 31 ; etc.
Oa şi în cazul precedent, grupa de rangul n conţine 2n-1
termeni.
Ultimul term~n din grupa întîia este i ; ultimul termen din
grupa a doua este al patrulea (1 + 3 = 4 = 2 2 ) număr impar,
adică 2· · 4-1 = 7,; ultimul termen din grupa a treia este al
nouălea (1 + 3 + .5 = 9 = 3 2) număr impar, adică 2 · 9-1
= 17:,- deci ultimul termen din grupa de rangul n este numărul
impar de rangul n2, adică 2n2 -1.
Urmează că ultimul termen în grupa de rangul n-1 este
2(n-1) 2 -1, deci primul termen în grupa de rangul n este
numărul impar consecutiv, adică 2(n-1) 2 + 1.
Termenii din grupa de rangul n. sînt deci numerele impare
· consecutive
2(n-1) 2 + 1, 2(n-1) 2 + 3, ... ,~n2 -1;
ei formează o progresie aritmetică .în caro primul termen este
l!i = 2 (n---:1) 2 + 1, ultimul t.ermen este am = 2n2 -1, numărul
U - Culegere de probleme
209
 ~
/
/-·
.
/
/.

termenilor este m= 2n-1, deci suma lor es"te ·

I: m (a1 +an) = (2n-1)[2(n-t)B+1+2n9 -1] ( 2n-l)[(n-l)2+n2].
n 2 2

De exemplu, pentru n = 4,
I:,= (2 • 4-1) (3 2 .+ 4 2) = 7 · 25 = 175,
rezultat care concordă cu
19 + 21+ 23 + 25 + 27 + 29 + 31 =• 7•(i 9 + St) =7•25= 175.
. 4 2 .

m.45. Dacă a 2 +b 2 = 23ab, să se arate că

lg [a!b] = lgatgb.
Soluţie. Adunăm 4t, ambii membri ai egalităţii date nu-
mărul 2ab şi deducem

(a + b) = 25ab.
2

Trecem de la numere la logaritmi ; ţinem seama că, lg 25 =

= lg 52 = 2 lg 5 şi obţinem
2 lg (a + b) = 2 lg 5 + lg a + lg b,
sau împărţind cu 2,
. lg (â + b)-lg 5 = lg a : lg b •

însă diferenţa de logaritmi din membrul întîi este egală, cu

logaritmul citului a + b •
5

1Il.4G. Se dau numerele

f1J = a2 -2ab-b ,
2

'Y = a2 + b2,
z = a2 + 2ab-b 2,
fi Be cere să se arate că numerele a,2, y2, z2 ·stnt tn progresie arit-
metică.
Oaz partimtlar a = 5, b = I.
210
""- ·Soluţie. Oondiţia, necesară şi suficientă ca numerele al'·, g 9,
z2 să, fie· în progresie aritmetică, este · .
y2-m2 = _z2-_y2
sau
(y-m) ('!J +a,)= (z-y) (z + y).
Dacă,
facem înlocuirile, avem
y-m = 2b2 + 2ab,
y+m = 2a2 -2ab,
z-y = 2ab-2b 2,
z+y = 2a2 + 2ab,
şi produsele
(y-m) (y + m) = 4ab (a + b) (a-b),
(z-y) (z + y) = 4ab (a-b) (a + b)
sint evident egale, oricare ar fi numerele a şi b~
In cazul particular a = 5, b = 1, avem.
m=14=2 •7, a, 2 -:--4 •49,
y = 26 = 2 • 13, y 2 = 4 • 169,
z = 34 = 2 · 17, z 2 .. 4 • 289
şi numerele m2, y 2, z2 sint în progresie· aritmetică pentru oă,
169-49 = 120 şi 289-169 = 120.
Dacă, P (m, y, z) este un polinom în raport cu variabilele
a;, '!J~ z, cu coeficienţi numere· întregi, ecuaţia P (m, y, z) = O
.poartă numele de ecuaţie diofantică, cind se studiază, din
punctul de vedere al determinării numerelor întregi m, y, z
care o verifică,. ·
Oea mai simplă, ecuaţie diofantică, este ecuaţia pitagorică,
m2 + y2 = z2,
iar numerele . întregi {J}, y, z, de exemplu 3, 4, 5, care o verifică,
se zice că formează, un triunghi al lui Pitagora sau un triunghi
dreptunghi numeric.
Dacă numerele m, y, z sint pr.µne intre ele, se demonstrează
că, numerele m şi y sint unul par şi celăilalt impar ; dacă m este
par, se demonstrează, că soluţia generală, a ultimei ecuaţii.este
m = 2ab, y = a2 -b 2, z = a2 b2 +
in: care a este număr întreg par, iar b .număr întreg impar.

211
 ·-'/-,
/-.--
/ .
; . . .,/

Ou aceste lămuriri, proble~ propusă poate fi enunţată

sub forma 1 urm.ătoare: soluţia generală a ecuaţiei diofantice
a:2 + z2 = 2y2 ,
este
= a 2 - 2ab - b2, y = a2 + b2, z ~ a 2 + 2ab - b2,
(1)

în-care a şi b sînt numere întregi. De altfel, ultima ecuaţie se

reduce la ecuaţia pitagorică
x2+z2=y2
dacă punem
X=:..=.= şi Z=z+x ..
2 ~

Ecuaţia (1)
2 +
z2 = 2y 2poartă numele de ecuaţia Iui.Fibonaoi
care şi-a propus să determine un pătrat perfectr şi un număr
întreg- aşa fel ca suma acestor două numere să fie un pătrat
perfect, iar dif~renţa lor să fie un alt pătrat perfect.
111.47. Daoă laturile unui triunghi sînt tn progresie arit-
metică, iar a1·ia lui egală ou patru oinoimi din aria triunghiului
eokilateral a'l;înd acelaşi perimetru, să se demonstre~e oă laturile
lui sînt proporţional~ ou numerele 7, 1 O, 13.
Soluţie. Laturile a, b, o ale triunghiului fiind în progresie
aritmetică (r raţia progresiei), pot fi scrise sub forma
a . _l ~ 1·, b = l, o = l +- r,
perimetrul lui este a + b + o = 3l, deci laţura triunghiului
echilateral este l ; urmează că ariile S şi ~ ale celor două triun-
ghiuri sînt date de formulele ·
= -1 4Va
2
8 2 = p (p-:- a) (p - b) (p - Q), ~ -,

unde
2p = a + b + o = 3l,
deci
31 l l l
P __
2 , p- a=
2 + r, p - b = ,2 , p - o =_2' - r,
de unde deducem
s2 - ;ţ[2([2 - 4r2)
~2 =-·
31 4
- 16 ' 16

212
 _,,
P.r·m· ipoteza,
• .. s" = -4 :E .·dec1. ,8 2 =- -
16 1:1
- deducem-
:.. 5 ' 25 '·
25 (l2 - · 4,- 2 ) = 16l2
31 . 'Ior Ia,t uri·1or t-rmng
. hiu-
sa,u 3l = 10 r, d ec1· ,,. = -,
10
1a,r
• Iungum
·
lui devin
a=l-r=.2!..,
10
101
b = l =-10
,
131
O=l+1·=-,
10
adică,laturile sînt într-adevăr proporţionale cu numerele 7, 10,
13, coeficientul de proporţionalitate fiind
1
• ..
10

111.48. Să se calculeze suma. numerelor divizibi"l6 ou 16

şi oare sînt cuprinse între 61 şi 6116. ,.
Soluţie. împ~rţim numerele 61 şi 6116 cu 16 şi obţinem
61 = 16•3 + 13, 16·382 4. 6116 = +
Urmează că, cel mai mic· multiplu de 16, superior lui_ 61„
este 16 · 4 = 64, ia,r cel mai mare multiplu de 16, inferior. lui
6116, este 16 • 382 = 6 112 Multiplii lui 16, cuprinşi între 61 şi
6116, sînt
16· 4, 16· 5, .... ,16· 382
sau
64, 80, ... ,6112.
Aceste numere formează o progresie a,ritmetică, în ca,re
primul termen este lli. = 64, ultimul termen este an = 6112„
raţia, 1· = 16, ia,r numărul n al termenilor este dat de formula

adică
6 112 =
64 + (n ~ 1-) 16,
de unde deducem n = 379.
Suma Sn a numerelor din această progresie a.ritmetică este
dată, de formula ·
S.. = n (~1 +.an) . 379 (64 + 6112) = 1170352 .
.• 2 2 ·

213
 IV.
ALGEBRĂ SUPERIOARĂ

IV.I. Se consideră toate triunghiurile ( T) tn care, w, y, z

fiind lun,gimile laturilor, avem relaţia
a; = 2 (y-z). (A)
Ii'ie 2p perimetru,l triunghiului. Se cere:
„ 1. Să se determine, tn funcţie de p, lungimile , latu'rilor
acelora din triunghiurile ( T) care au un unghi drept şi tn care w,
sau y, este ipotenuza. .
. 2. 1ntre ce limite trebuie să varieze a; pentru ca, cu mărimile
a;, y şi z ce satisfac relaţia (A), să se poată forma un triunghi
oarecare cu perimetrul 2p .dat.
3. Să se studieze variaţia produsului r»yz cînd m variază
între limitele găsite.,
4. Luînd p = 12, să se determine toate triunghiurile ( T)
ale căror laturi sînt e(l)primate prin numere naturale.
Soluţie. I. Laturile a;, y, zale triunghiurilor căutate satisfac
sistemul de trei ecuaţii cu trei necunoscute
m = 2 (y-z), (1) + y + z =.2p, (1)
2
= y 2 + z2, a; = ipotenuza
sau
m = 2 (y-z), (1) +y +z = 2p, y2 = a;2 + z2, y = ipotenuza.
Din primele două ecuaţii deducem

y-z ·
.
=-,
2
y + z = 2p-a;
şi făcînd ·semisuma şi semidiferenţa,

214
 Dacă x este ipotenuza, ecuaţia x2 = y 2 + z2 devine

(1)
2
=- ( p..:._ 4:c )2 + (p- 43%)2'
sau
3a;2 + 16px-16p = O, 2

deci
(J) = (-8 -± 4 V7)p .
3

Reţinem numai rădăcin apozitivă x · 4 (Vf ~ 2 ) P şi -deducem

y = <s - Vif) p' z = (3- V1)~.
3
Dacă y este ipotenuza, ecuaţia y2 = x2 + z2 devine

sau 3x2 -2px =

(v- :)"=m• +(11-
O şi cu.m· x =I= O, rămine x =
~r 2
P , iar
3
- 5p p
y=
6 , Z=
2·
Avem două clase ~e triunghiuri dreptunghice {T) :
4 2) P ,
{T1 ), xipotenuza, ro CVif - y = (s - Yf) P , z=(3- fi)p;
3 3
.- tenuza, ro
{T2•) , y 1po = -2p3 , y = -5p6 , N
N
-- .E. •
· 2
2. într-un triunghi oarecare, o latură este mai mică, sau
egală cu suma celorlalte două şi mai mare sau egală cu diferenţa,
lor, egalitatea corespunzînd cazului limită cind cele trei vîrfurl
se află pe aceeaşi dreaptă, deci y-z < x.-<. y + z sau făcînd
înlocuirile
-% -<, x-<, 2p-x.
2

Din x > ; deducem $ > o, iar din $ < 2 p - $ deducem

fJ)-<. p, deci $ trebuie să se afle intre limitele
O-<, fJ)-<, p.
)
215
 3. Produsul P = myz devine, înlocuind pe y şi z cu valorile
. lor,
P( fi) ) ~) ( p -3x)
= .fi) ( p-- - =3x
- - ~16px
--" +"16p
- -x•
8
-
2 2

4 4 1~ .
• Di,..~ - -

Calculăm derivata
P'(m) = 2
9x - 32px + 16p2 • _
· 16

Derivata se anule~ ză pentru a; = ( ± !?)p ; rădăcina m=

4 4

. = 4 ( 4 ~ V7 )p trebuie excimă ·pentru că altfel mar fi mai mare,

-0a p, adică în afara. intervalului O ~ w < p; 1ămîne
4 (4 - V1)p
a:=----·
9

Oind a; creşte şi trece prin această valoare, derivata P'(m)

trece de la, valori pozitive la, valoarea, zero şi apoi la, valori
. negative, deci funcţia P (w) admite un maxim e~al cu
p(4(4 - Y1)p) = sp 8 (1Y1-10).
9 243
Putem _forma tabela de variaţie
4(4-V1)p
m o 9
p

, -7p2
P'(m) p2 + o
16

spa (1V1 - 10) 3p3

P(x) o 243 16

4. Triunghiurile oareca1·e, dacă satisfac condiţia iniţială (A)

. au laturile ·
X 3X
x = m, y = V- 4' z= p - 4 .
Dacă p = 12,
fl)=m, y = 12--=-, Z=l2--•.
Sx
4 4

216
 Condiţia necesară şi suficientă ca a;, y, z să fie numere
naturale este ca a; să fie multiplu de 4, a; -:- 4k, deci
a; =Ak, y = 1.2-k, z = 12--3k.

însă am văzut la punctul 2 că aceste trei numere sînt laturile

unui triungl1i oarecare cu perimetrul 2p, dacă O-< a;< p, deci
O< a;< 12 sau O< k < 3 şi cum k este un număr natural,
rezultă următoarele cazuri posibile

k = 1, le = 2, k = 3.

În cazul k = 1, avem a; = 4, y = 11, z = 9, far iu cazul

k = 2, avem a; = 8, y = 10, z • 6. În cazul k = 3, avem
. w= 12, y = 9, z = 3 ; în acest caz w = y + z şi deci toate
vîrfurile sînt pe o aceeaşi dreaptă. .
· Dintre aceste triunghiuri oa'recare, cu laturile egale cu
numere natumle, trebuie alese triunghiurile dreptunghice
( T) ; dacă astfel de triunghiuri există, ~le sint de clasa {T 2 ),.
în care· y este ipotenuza, pentru că în ambele cazuri y este cea
mai mare diµtre laturi; triunghiurile (T2 ) există dacă y 2 = w2 +
+z 2, adică,
11 2 = 4 2 +9 2
, 10 2 = 8 2 +6 2
•

P1·ima egalitate nu este adevărată, pentru că 121 =I= 97, a

doua egalitate este adevărată pentru că 100 = 64 + 36, deci
în cazul considerat există un singur triunghi dreptunghi {T) cu
laturile egale cu numere naturale şi anume triunghiul cu laturile
X = 8, y = 10, Z = 6.

IV.2. Un proiectil cade pe verticală de la înălţimea de 1800

m, fără viteză iniţială.
Să se îm,partă aceastd înălţime în trei porţiuni astfel ca
timpurile de parcurgere ale acestor porţiuni să fie egale între ele
(nu se ţine seama de rezistenţa aerului).
Să se generalizeze._
Soluţie 1. Proiectilul cade din O pe verticala Os ; fie M
poziţia lui după t secunde şi fie OM= s drumul parcurs;
ecuaţia mişcării este
. 1 •
S = -2 gt2 + Vot + So „
217
1n care viteza iniţiali v0 =. O şi a0 = O pentru ~ă M porneşte
·din originea O, deci
"'8 = ..!. gt2,
2

adică, drumul parcurs este proporţional cu pătratul timpului.

Fie Zi, l2 , la lungimile celor trei segmente şi fie s1 = Zi,
s 2 = Zi + _l2 , sa = Zi + Z
2 +Za; spaţiul s1 = Zi este parcurs în
t 1 secunde, spaţiul s 2 = Zi + Z2 în ti + ti = 2ti secunde, iar
spaţiul s8 = Zi + l 2 + l 8 în t1 + ti + ti ·= 3ti secunde, de unde
deducem , ţinind seama că, Zi + Z2 + Z8 = 1 800 m, ·

.sau
!i_ __ li+ 12 -- ~__,;;:.__~
li+ la+ 1; = 200 m, .
1 4 9
deci
Z1 = 200 m, l 2 = 600 m, la = 1000 m.
2. Problema poate fi generalizată,; fie H înălţimea de la
-care cade un proiectil fără viteză, initială, ; să, se im.partă H in ·n
porţiuni astfel ca timpurile de parcmgere să fie egale intre ele.
·nacă notăm cu Zi, l2, ••• ,ln cele n porţiuni, un raţionament
.analog cu cel de mai sus conduce la sistemul
li li + 12 . . = li + 1 + ... + l,n = .!!,_
2
1' = ~ = . . . n2 n2

de unde deducem
H (22 -1 2) H(S8 - 2 2)
Z2 = - - - , l a = - - - - , ...
ns ns

-Oa verificare, suma Zi + Z + ... + ln = H.

2

IV.3. Se consideră funcţia

y = x 5 -5 cos oc • x4 +5x 3
+ "A = f (x),
-oc şi 1i. fiind nişte parametri 'reali, şi se cere:
1. Presupunînd oc = O şi "' = I, să se construiască curba
reprezentativă a funcţiei, ded1teînd din variaţia ei numă,rul ră-

218
ilii,ci,n,ilor r~ale ale ecuaţiei/($) = O, stabilind aproximativ poziţii1e
lor pe a(J)a 0(1). ·-
2. Bă se determine ce 'Valori trebuie să ia IX în cazul general,
pentru ca y să nu aibă nici ma(J)ime, nici minime.
3. Dacă IX este nul, pentru ce valori ale lui  ecuaţia
f( a:) = O nu are ilecît o sing'u,ră rădăcină Teală ! ·
Soluţie. 1. Pentru a: = O şi  = 1, funcţia /(a:) devine
y = a:5-5a:4 + 5a: + 1 =/(a:).
3

Derivatele y' şi y" sînt

y' = 5a:2 (a:2 - 4m + 3), y" = 2a: (2ro -6m +3).

2

Ecuaţia y~ =Oare o'rădăcină, dublă, egală cu zero şi donă

rădăcini reale şi diferite 1 şi 3.
Ecuaţia y" =Oare trei r~ăcini reale.şi diferite: .

o; 3 -/s +/
şi 3 3 , deci diagrama de ecuaţie y . f(a;)
are ·trei puncte de inflexiune. .
Şirul lui Bolle este (am suprimat rădăcina dublă, a derivatei)

f (- oo) f (1) /(3) f ( + oo)

-oo 2 -26

de unde deducem că, ecuaţia, /(a:) = O are trei rădăcini reale

cuprinse in intervalele (- oo, 1), (1, 3), (3, + oo).
Acest lucru· se poate vedea şi din reprezentarea grafică, a,
funcţiei: oind (J) creşte de la - oo la 1, derivata f'(m) este pozitivă
şi funcţia y crescătoare de la - oo la 2, deci in acest interval
diagrama, taie axa 0(1} o <U\,tă; oind (1J creşte de la 1 la 3, derivata
f'(m) este negativă, şi funcţia y descrescătoare de la 2 la -26,
deci in acest interval diagrama taie axa 0(1} o dată, ; oind (I} creşte
de~ 3 la + oo, derivata, f'((J))_este pozitivă, şi funcţia y creşte
de la -26 la + oo, deci în acest interval diagrama taie axa Oa,
odată. · ·
, Diagrama are tangentele orizontale in punctele A (O, 1),
B (1,2), O (3,-26). Tangenta esţe staţionară, (traversează
diagrama) în A, care este un punct de inflexiune ; B este un
punct de maxim, iar O un punct de minim al funcţiei.

219

. ,,
 <Jelelalte două puncte de inflexiune ale diagramei sînt D, pe
arcul AB şi E, pe arcul BO (fig. 41). ·
Putem micşora intervalele în care se găsesc cele trei rădăcinî'
.reale :»11 a:2, a,3 ale ecuaţiei f (ro) = 0,calcullnd f (-1) = - lQ,
I (O) = 1, f (1) = 2, t (2) = - 1„ t (3) = - 26,
I (4) = 65, deci .
- 1 < rol < O, 1< X-2 < 2, 3 < ro3 < 4.
Împărţim mai departe fiecare diµ aceste
" trei intervale în 10 părţi egale şi ·calculăm valo-
rile lui / (ro) în punctele de diviziune; se
găseşte:

f (-0,6) = - 0,805 72, f (- ~,5) = + 0,031 25

deci
- 0,6 < rol < - 0,5.
Împărţim şi acest interval în 10 părţi egale
~a~m ·
f (-0,51) = - 0,036 Ol, f (-0,50) = + 0,0-31 25
deci
[
- 0,51 < rol < -0,50.
La fel se găseşte

f (1,51) = + 0,043 '75, f (1,52) = - 0,017 01

deci
1,51 < X2 < 1,52.
La fel se găseşte

f (3,60) = -:- 0,866 24, f (3,61) =· + 0,157 87

deei
Fig. 41
3,60 < X3. < 3,61.
Deci prin~simplc încercări am calculat cele trei rădăcini
âle ecuatiei /(ro) = O cu o apro~imaţie de 0,01. Dacă s-ar fi
cerut să 'ie calculăm cu o mai bună aproximaţie, am fi aplicat
metoda coardei (a părţilor proporţionale), sau metoda tangentei
· {a lui Newton) sau-metoda iteraţiei (a aproximaţiilor succesive).
2. în cazul general, adică oc şi-). oarecare, derivata y' este
y' = 5ro2 (ro2 -4ro cos oc + 3) ..
 .. - .. ~ .-, '

Funcţia
/ (cc) nu adll1ite nici maxime, nici minime, dacă
dacă trinomul cc2 - 4a, cos ·« + 3 are rădăcinile
y' :.> o, ·adică,
egale sau imaginare, adică discriminantul 16 cos 2 «-J2 -~ o,
de unde deducem cos « ~¾sau -V~~ cos«~ V~; 2
această
-dublăinegalitate este_ satisfăcută dacă 30° ~ « < 150° sau în
general-

-6 + k1t <, « <, -51r6 + k1t. : .

7r

3. Dacă « = O, iar _1 oarecare, ecuaţia

f' (cc) = 5cc2 (x2 -4x + 3) = O

are rădăcinile 1· şi 3 reaţe simple şi o rădăcină reală dublă.
Şirul lui Rolle este (am suprimat rădăcina dublă a derivatei)

/(- co) /(1) 1(3) f (+ co)

-co_ 1-27 + co.
Acest şir are trei intervale, deci ecuaţia f(x) = O a.re
trei reale, dacă A+ 1 > O şi 1-27 < O, adică -1 <
rădăcini
A < 27; sau o singură rădăcină reală, dacă A+ l şi i..-27 sînt
de acelaşi semn, adică produsul (1 + 1) (1-27) > O,_ ~eci
). < -1 sau 1 > 27.
Ce se intimplă dacă 1 = -1 sau 1 = 2H.Dacă 1 = -1,
· .avem f (1) = O, f' (1) = o, f"(l) =I= O, deci 1 este o rădăcină dublă
a ecuaţiei f (x) = o, iar intre 3 şi co, avem încă o rădăcină simplă,
pentru că /(3) = - 28 < O, f(+ co)=+ co> O. Dacă 1 =
= 27, avem f (3) = o,. /'(3) = O, /"(3) =I= o, deci 3 este o rădăcină
dublă a ecuaţiei ((x} = o, iar între -oo şi 1 avem încă o rădă-
cină simplă, pentru că f ( - co) = -oo < o, f (1) = 28 > O.
În rezumat, ecuaţia f (x) = O, pentru o:= O, are o rădăcină
reală şi una singură dacă

1 < - 1 sau 27 <. A.

IV.4. Dintr-un balon, care se înalţă în direcţie verticală
cu o viteză constantă de 10 m/s, se dă drumul de la o anitmită
foălţime 11,nei încărcătur,i la care este ata,1ată o' mică cantitate de
~xplosibil pentru, a marca căderea pe vămînt, iar d11,pă ·12 s
unei a doua înc~rcături, ambele avîncl viteza iniţială zero faţă
ik păniînt. Operatorii cU-n nacelă aud explozfa primei încărcăti1,ri
după 15 s- de la lansarea ei.

221 .
 I

. Se oere· să se dete·rmine înălţimea de la oare a fost lansată

prima înoăroăturd, precum şi intervalul de timp scurs între .cele
doull, e(l)p1,ozii. -
(Viteza sunetului se va calcula ou 332 m/s şi acceleraţia gra-
'Ditaţională cu 9;81 m/s 2• Nu 88 'Oa ţine seamă de rezistenţa aerului
şi de eventualele diferenţe de temperaturii,.)
Soluţie. Să, notăm cu ti timpul scurs de la lansarea primei
ţllcă,rcă,turi pînă, la producerea exploziei, iar cu s1 spaţiul parcurs
de ea în acest interval de timp. Avem formula
s1 = .!_ gt~
2
= .!._2 9,81t~ m.
1n momentul cînd se aude explozia primei încărcături,
balonul se află, la, înălţimea
81 + 15 X 10 = (4,905 t: + 150) m.
Timpul necesar sunetului pentru a ajunge la operatorii
din nacelă, este (15-ti) s, deci înăJtim.ea la care se află, balonul,
în momentul cînd se aude din ei sunetul primei explozii, se
poate calcula şi cu formula, 332 (15-ti,). Deci putem scrie
4,905 t~_ + 150 = 332 (15-ti), sau
. 4,905 t~ + 332 ti, - 4830 = o.
Rădăcina pozitivă ti a acestei ecuaţii este
- 166 +f 1661 + 4830 X 4,905 - 166 + V51247,15
4,905 4,905
=- 166 + 226,378 = 60,378 = 12 309 s.
4,905 4,905 '
lnăJţimea de la, care a fost Ia,nsată, prima încărcătură este
81 = 4,905 X (12,309) 2 = 743,164 m.

înălţimea de la care a fost Ia,nsată a doua încărcătură, este

82 = 81 + 12 X 10 = 863,164I~-
. De altă parte, dacă însemnăm cu t 2 timpul sc~s. de la
lansarea celei de a doua încărcături pînă, la, producerea.exploziei,
avem
82 = 863,164 = 4,905 t;'
t2 =
863 164
' = V1 w 97 = 13 266. s.
4,905 ' '

222·
 -· : Să.· thsemnMIÎ. cu T 9 timpul scurs de la, lansa~ea celei de a,
doua încărcături pînă la aluzirea exploziei, din balon. în mo-
mental oind se· aude din balon explozia ei, balonul se găseşte
la înălţimea ·
s2 + lOTa = 863,ţ64 + 10T2 m.
Timpul necesar sunetului exploziei celei de a doua încărcături
<'.a să, să ·ajungă la operato!ii din _nacelă, este:
T 2 -t2 = T 2-13,266 s.
Deci putem scrie egalitatea:
863,164 + 10T = 332
2 ( T 2 -13,266),
de unde deducem
T2 = 16,358 s.
De la lansarea primei încărcă,turi _pînă la auzirea exploziei
au trecut 15 s ; de la lansarea primei încărcături pină la auzirea
-exploziei celei de a do~ a trecut (12 + 16,358) s. Deci inter-
-valul de· timp scurs intre cele două explozii este
12 + 16,358-15 = 13,358 s.
IV.5. Se consideri şirul de numere $n definit prin relaţia
.de recurenţi · ·
Wi = PaJo + q,
a:f = PaJ1 + q, • • ,a:! = PaJm-1 + q,
p, q, a:0 fiind numere pozitive, iar pootru aJn luîndu-ae valori
pozitive. ·
1. Bă se arate că acest şir este crescător sau descrescător
după cum a:0 este mai mic sau mai ·mare decît ·rădăcina pozitivă a
~cuaţiei ·

2. Bă se găsească limita acestui şi'r.

3. Bă se interpreţeze în modul acesta limita ea:presiei
y2+y2+v2+ ....
Sob.1ţie. 1. Pentru ca şirul să fie crescător, trebuie ·ca a,m+1
> Wm sau (deoarece ro,. > O), a:;+1 > a:! , pentru toate valorile
1ntregi şi pozitive ale lui m.
Ţinînd seama de relaţia de recurenţă, ac~stă, inegalitate
.se mai scrie pdJm + q > a:~ , a:; -pa:m -:q < O. .

223
 Această inegalitate fiind valabilş, pent,ru toate -valorile
lui 1n, ..· întregi şi · pozitive, putem face ·m ·_ o,_ şi căpătăm
a;~ - pm0 - q < O.
Această inegalitate atrage după sine

~ (P- Vp• + 4q) < 1Vo < ~ ( P + VP~ + 4q) ;

dar m0 > O, iar{ ( p - Vp• + 4p) < o, deci rămtne

m0 < ~ ( P + Vp• + 4q) ·

Aşadar, dacă şirul este crescător, a: 0 este mai mic decît
rădăcina pozitivă a ecuaţiei m2 -px_-q O. =
Reciproc, dacă a:0 este mai mic decît rădăcina pozitivă a
ecuaţiei a: 2 - px - q = o, adică x 0 < 1( + VPp 2
+ 4q), re-
. zultă că x~ - pa:0 - q < O, sau a;~<
px0 q, sau a:5 <.x~, +
X1.> Xo. ..
Din ultima inegalitate, deducem px1 + q > px0 q, sau +
X~ > Xi, X2 > X1 > Xo•
Din aproape în aproape deducem x 0 < a-1 < x2 < ... < xm,
deci şirul este în acest caz crescător.
Daică şirul este descrescător, avem mm+l < xm, x;.+ 1 < m!,
pentru toate v.alorile întregi şi pozitive ale lui m. Ultima inega-
litate se mai scrie
PXm + q < :r.!, sau a:!-PXm-q > o.
Făcînd aici m, = O, obţi~em x~-pa:0 -q > O,
deci sau m0 < ~ (<P - Vp• + 4q),
· sau
x. ::. ~ ( P + Vp• + 4q) .
Prima inegalitate nu este acceptabilă, căci a:0 > O.
Rămine m0 ~ ~ ( p + Vp• + 4q) ; în cazul cind şirul des-
creşte, a:0 este deci mai mare decît rădăcina pozitivă· a ecuaţiei

224
 \ '

.m;;_piJr-:<J. ::::::: O. Recipi;ocr ~că-această condiţie de inegalitate

este , verificată, înse.a;mnă că ~-pm0 -ţl > O, ~ > pa,0 + q,
~> ~, tl1o > :Di· . • . .
- Din ultima inegalitate se deduce p(l)0 + q > P(l)1 + . .q,
ll'i > o,;,
~ > (1)2• Din aproape· în aproape se deduce (1)0 >
> (1)1 > m2 > . . . > (l)m, adică în acest caz şirul este descrescător.
2. Dacă, şirul este crescător, am văzut că

af'.;- px., - q< O, deci xm < ~ (p• + Vp• + 4q),

adică tei•menii şirului nu cresc peste orice limită, şirul este
miJ,rginit Buperi<>r, deci are o limită ma.i mică sau egală cu

~ lp+ V P
2
+ 4q) ·
Dacă şirul este descrescător, am văzut eă

'm;.:___px,.~q > O, deci Xm > ~ (p + VP._ + 4q),'

. ·adică termenii şiruJui nu descresc sub orice limită, şh-ul este
md-rginit inferior, _deci are o limită mai ma.re sa,u egală cu
t --- .
-
2
(1' + ypa + 4q).
· Aşadar, fie că este crescător, fie că este descrescător, şirul
dat este convergent şi are ca limită pe Z= : ( p+ VP 2 + 4q)' ră­ =

dăcina pozitivă a ecuaţiei Z2 = pZ + q, obţinută făcînd pe m

să tindă către infinit, în relaţia de recurenţă.
3. Observăm că · ·

X1 = Vq .+·P(l)o, a:2 = Yq + -P:l:1 = Vq. + P Vq + P:l:o ;

-
fu expresia lui (l)m numărul radicalilor fiind .m.
Pentru % = O, p =_l, q = 2 obţinem şh-ul

X1 = Vi, X~ = V.2 + V2, ... , a:~ .. V2 + V2 + V-2 +.:...

15 - Ollleirere de probleme
225
 Dupăi cele ;apu~e niai · sus, ·aoo!;t şir este crescăto1~, căci
a;0 - Oeste mai mic.decît 2, rădăcina pozitivă, a ecuaţiei a:2 .;....ăJ- ·
- 2 ~ o. - . · . . ·. . ·
Limita şjrul~i ·. esţ~ egală_ c~ ~ ( 1 ,+ V1 + 8) = 2~

· IV.G. 84 se rezolve şi să se discute sistemul de ecuaţii

x +-by + z = l, aa; + y + ~ = ·l, aJ + oy + z . 1 ..
·soluţie.· Să rezolvăm sistemul·.cu regula hii Ofolm~r. _Avem
lbl lbl
/l. = a 1 d =:·(a~d) (o-b), Âo, = i 1 a = (1......,d) (o~b),1
i o1 1 ol
1 1 1 1 b 1
ll.11 = a 1_ d J=:O, Âz = a 1 1 = (a-1) (o-b).
1 1 1 1 c l
Vom face acum mai multe ipoteze asupra lui a, b, c, ·d.:
c =I= b, a =I= ă, în acest caz ~istemul admite soluţia
1...:..d, a-1
x =--,
a-d
Y.=0, z =--.
a-d

c_ =I= b, a = d =I= 1, sistemul este imposibil.- El -este reductibil

·1
la forma (1J + by + z = 1, ro 1L, + z = - , m oy + z = 1+a a
+· ·
(a cum y = o, rezultă impos1bilitatea ro
= d =I= O) şi + z_ = 1,
a, + z = - - ; sau la forma
1
. a=f.1
(J) + by + z ~ 1, y = 1, (J) + cy + z .= l (a= d . · O)
şi cum y = O,. rezultă imposibilitatea . O = 1.
(Sistemul admite în acest caz soluţia improprie
a;= ± co, y =-0, z = =F oo).
c =I= b, a ~ d = 1, sistemul. este nedete·rmi-nat, căci avem y = o,
iar ro şi z sînt determiq.aţi de o singură ecuaţie ro + z = 1.
o =I= b, a =I= d = 1, sistemul admite în acest_ ca;z soluţia
· x = o, y = o, z = l. .
c =I= b, d =I= a = 1, sistemul admite ·soluţia a;= l,' y = o, z = O.
c = b, sistemul este nedeterminat, căci prim~ ecuaţie este iden- _
tică, cu a treia_. . . . _

226
 - ··,F· • . '""' -

• I

. . "lV.7. -Bă'Be rezolve şi'sd.se.diRcitte.ţlste1n~i de ecu~ţii a;.+by+

+ .oz ·= !>-+ c, ţ,av+ cy + az =.o +a, C(J) + ay + bz =a.+ b.
8oluţie. Să, rezolvăm sist~ul cu ajutorul determinanţilor.
Calcu_lăm cei patru determinanţi care· intr_ă în expresiile -Jui
x; y, z,- · ·

 = :,
c
!- !J =(a+ b +c) (ab· + bc + _ca- a ~b~-c2);
a b
2

b+c· b o , •.
Âz = C + a C .a. = 0 ;
a+ b a b
a b +
c c
~ 11 "-"." b o + a a =(a+ b + c)- (~b + bc + ca-a2 -,b 2.-02);
c a+b.b
a b b+c
Â,_-. b c o+ a = (a + ·o + c) (ab + bc + ca-a~-b 2
-02);.
l 0 a a+ b

Discuţie. Dacă a+ b + c =I= Oa =I= b=/= c, avem soluţia

.
x = - =
.
.l\x
A.
o, y = lly
-A = 1, z = -=- = 1.
- /l
llz

Dacă· a·+ b + ·c = O sau dacă, a= b = c, · sistemul

·este nedeterminat. în adevăr, în primul caz~ înseriuiînd cu
E 1 ·_ O, E 2 . · O, E 8 = O cele trei ecuaţii, avem ·
JP1 . + E 2 +~ 3 = (a+ b + c) (x.+ y -f: z) - 2 (a + b +o)= O,
E 1 + E 2 + E 3 . O, .
deci cele trei ecuaţii nu sînt independente, sistemul este nede-
terminat. . · .
-ln al doilea caz-, a = b = c =I= o, sistemul se reduce la o
singllfă ecuaţie m + y + z = 2, deci este nedeterminat. .
Dacă a = b = o = O sistemul de asemenea este nedeter-
minat, căci este~ v.erificat pentru orice valori c;'late lui (1),,'!l, z.
, IV .u.
Un sector sferic, de ·volwm dat, aparţine ~unei sfere
de 'fază necunoscută; sa se determine 'raza sferei şi u,nghiul sec- 1

·torului, astfel ca aria totală să fie maroimă. . .

Soluţie .. Fie (1) raza sferei, iar « unghiul sectorului plan care
dă naştere sectorului sf~ric. ·

227

' .
 . Aria, totală a sectorului sferic_ ~e compune din aiJ.•ia Qalotei
·care-:i serveşte ca bază şi din arm conului care are ca bazăt
baza calotei şi· ca vîrf centrul sferei. _.
înălţim~ calotei este ; - a, cos ~ = 2x sin 2 ~ , far aria
· 2 4
calotei este 4nai sin ~ 2 •
4

Raza conului este a, sin « iar aria laterală a conului este

2'
rcm2 sin~. Deci aria totală a sectorului sferic este
2

-S = n:a,• ( (4 sin• ; + sin "i) ,

Volumul sectorului sferic este

(41ta: 2 • 9 (X) %
sin-- -
4 ·.3
4
= -1tx·
3
3 • 2 oc
sm - . .
. 4 _

Scriind că acest volum este egal cu constanta± 1ra3 , a vern

. . s
:v3 sin2 ~
4
= a 3•

.A.cum avem _de studiat variaţia funcţiei y =-nx2 (4 sin 3 i+

+sin.!.) , « şi adiind legaţi prin relaţia m2sin2 ~ = a3 •
2 4 .
I

Din a doua relaţie d~duoem sin;= ± {~ e)2 şi cum«< Ş60°,_

• (X
~
4
< 90°, sin -4 >0,- vom lua .
a

sin ~ = + ( : )'-
Valoarea corespunzătoare pentru y este,, după ce inlocuim
. -«·
Slll
.2
= ...•:>. •
8lll
_ 4
-,X Vi .- Slil 2 -IX ,
4 ,

. Va (2a Vx + V~a - a >

.,,• - =- 2xa
3
------------.
X

228
 l- ~ . •

~,-= ·nerţv'ata. y' are _valoarea-

, ;;ra c.2:a + 2aa - 4a l'â yxa- - as)
y =----'------------
xt }.2:a _ aa

şi se an:u.Iează pentru valorile lui (I) egale cu rădăcinile ecuaţiei

.iraţionale

(1)3 + 2a3 -:-4a Vă v(l)s -as= o...

Izolînd radicalul şi ridicînd la patrat, ecuaţia devine ·
:rP - 12a~a,~ + 20a~ = O
ea.re are rădăcinile (l)Î = 1oaa; ~- 2a3 • Singurele 1·ădăcini
reale sînt a,1 = a ffi şi m2 = a 2. Pentru a, = llJ1 , derivata · f
se anulează trecînd de la minus la plus, deci această valoare di
un minim,
8
pentru
.
a,= a,9 avem un maxim a cărni .
valoare este
3a2 V4.
3 3
1
Unghiul ex este dat de relaţia
• •
sm 2 -
IX

4
= -ax1 = -.
u
2a 8
,= -
2
,

• oi: 1 Y2 o: · -
sm -4_ = y-
2
=-,
·2
deci -4 = 45°, oc =·180°..

IV.9. Oe legătură trebuie sit ea:iste între constantel,e · a Ş.Î

b pentru ca valoril,e ma,(l)Îmă y1 şi minimă y 9 ale funcţiei ·
, [x1 + ·2 (a - b) :r: + b9 - 2ab +11
,,, - -------'-----'------~
.'I x2+1-b2
• .

.stl satisfacă 0011,diţia y1 +

y 2 = OY Să se calo·uleze y1 si 'Yi
.şi siJ, se figureze variaţia-lui y ctnd b = 5~ . .•
Dacă PQ este o coardă pa,_ralelă ou ()a; fi· M .miflocul ei,
tnt„e distanţele M~' şi OM' la·Oo, şi OiJ, avem . . ,
24:
MM'= 1 -
6 X OM'

, De c-u·rbă desar·ie M !
Solutie. Derivata funcţ;iei y este "'
, 2(b- a) (x2 - 2n +'1>2:... t)
y . (:t2 + 1 - l,S)I . •

229
 ... -_----

Această, derivată se anulează _pentru valorile ·ar= b ± 1. ·-

Dacă b >
a, atunci valoarea y1 corespunzătoare lui
este un maanm a cărui valoare este.y~ =~ =: ;-:-cealaltă (I)=

v~lo~re
b_;_J

y 2 , ·corespunzătoare la m = b + 1 este în acest raz un minim

a· cărui valoare este 11,.,
:,..
+a. Dacă b-< a, atunci
= 11+b 1 .. • .
111
1
:,_
·este
un ril-inim, .iar y 2 este un m~xim.
Condiţia y1 + y 2 = O devine t - a + 11+b
+ a =·Oşi efectuînd
1-b · .
calculele, ab = l. -
. D~că b = 5, atunci a= { şi y devine

5x2 - 48% +: 120

y = 5 (xi - 24) •

Variaţia acestei ·funcţii se face cu uşurinţă. Curba- an~

trei asimptote, paralele cu axele de coordonate y = 1, x =
= ±2.Va.
Există un punct ~e maxi1n cx.(4,- ;) şi un punct de minim.
~ (6, ~-). Curba nu taie a·xa Ox la distanţă finită,; ~ar taie axa
Oy în punctul (O, - 1). . · · .
Curba pleacă asimptotă la y = 1 dinspre (I). negativ . şi
urcă asimptotă la dreapta (I) = - 2 Va; a doua ramură, por-
neşte asimptotă tot drepteţ . (I) = - 2 V6, urcă ·în punctul
(O, -1), apoi în punctul maxim ex şi apoi coboa1ă asimpto1 ă
4reptei (I) = 2 V6; a t1·eia ramură coboară asimptotă_ la dreapta
f1) = 2- V6, taie a,simptota y = 1, în punctul (5, 1 ), •coboară_ în
punctul ·minim ~' apoi urcă asimptotă. drep_tei y = 1, spre rr.
pozitiv. Ramura întîia şi a treia sînt înafara fîşiei formată de
asimptotele (I)_=± 2 V6, a doua ramură este in interior-ul
acestei fîşii. ,, '
Fie y = ]fM' ecuaţia ·coardei PQ; coordonat.ele x ale
punctelo!, P, Q · sînt rădăcinile ecuaţiei

MM' = 5 a: -
2
48x + 120 •
_s ca:2 .- 24)

230
 · OM', adică.·: aJ-:-ul punctlţlw. M, este semisunia rădăcinilor·
acestei ecuaţiL Ordonin.d această, ecuaţie după, puterile. lui a;,
aivem ·
. 5 (MJJf' - l)a; + 48a, - 120 (MM'+ 1) = Q,'. ·
2

24
de unde OM'= sau• MM'= l - ~ .
5 (1- MM') · .50.M:'
. Coordonatele punctului M sin:t {I)_= Ol)f', y·= MM'. ~ocul
24
geometric · al punctului· ·M ·este deci curba y = 1 - , sau
· · - · 5z
· .5a, (y -:- 1) +
24 = o, care 1·eprezintă o -hiperbolă, echilateră
eu asimptotele a, = O, y = 1 _şi trecind prin punctele « şi ~-
.Acest lucru era de prevă,,zut, căci tangentele in « şi ~ la curba
dată sînt coarde PQ paralele cu Ow şi pentru care punctul ·M'
se confundă cu « · şi "~ re~pectiv. ·· · · .
IV.10. Sâ se afle locul geometric desm·is de un. 11roieotil
-0e se mişcă astfel : proieoţia . .lui pe orizontală· are o milJoare Teo-
tiUnie cu viteza de 600 m/s,. iar proieoţia· lui pe verticală o descrie
după legea căclerii corp,µrildr în vid, fiind .aruncat în sits o~· o
1Jiteză de 300 m/s. · ·
Să se afle ce cotă va avea proiectilul· după ce a .parcurs
· -30 km în proie"Cţie orizontală. ·
Ou ce i1,~ghi se ,,_nai poate atinge acelaşi punct (cu aceeaş·i vi-
teză iniţială) !
Soluţie. Fie 0:cy planul în care se mişcă, proiectilul, ori- .
ginea O este poziţia iniţială, a proiectilului, axa Oa, orizon-
tală, iar 0y verticala ascendentă,. Fie 'Do' mărimea vit~zei şi
-fie. « unghiul pe ·care-l face, cu 0(1), vectorul viteză iniţială;
-proiecţil1e acestui vector pe Om şi O,, sînt ,respectiv v0 cos ~ şi.
110 sin ex. Prin· ipoteză

v0 cos « = 600 m/s, v0 sin « = 300 m/s:

Deducem prin ridicare la pătrat şi adunare, .
~ % 2 == _600 2 + 3002 =360 OOO+ 90 OOO =~50 ·o~O, v0 ~300 V~.1~(s.
. · . · d sin a. 300 · 1
· P1·m impărtire
. •
de ucem tg ex = Vov-COS
0
-a. = -
600
= -
2
.·
· - Fie M poziţia proiectilului după t sectţnde de la aruncar~
lui şi. fie. a, ,Y coordona tele lui M ; dacă P şi Q sînt proiecţiile
, . punctului. M respectiv pe 0(1) şi 0y, coordonatele· lui P şi - Q
· sînt
P (x, O). Q (O, y).

'231
 PJ:in ip6tez_ă, . mişcarea . punct~ui P .este .uniform.ăi, cu
viteza de 600 m/s, ecuaţia mişcării lui este deci (J) -:-- 60.0t +
+ (1)0, unde (1)0 ·este o constantă, ; dar în momentul iniţial; P
e~te în origină., deci pentru t = O avem (J)=0, ţar ecuaţia miş­
cării lui P se reduce la_ (J) = 600 t, în care t este măsurat în.
secunde, iar m în metri. o
Prin ipoteză, mişcarea punctului .Q este uniform variată,,.
aeeeleraţia fiind ~lă, cu - g = - 9,81 m/s 2 (~cceleraţia este
negativă, pentru că, forţa· gravitaţională, este îndreptată, către
y negativ), iar viteza iniţială egală, c-.;i 300 m/s; ecuaţia mişcăr_ii
punctului Q este deci ·
. 1 .
y = - 2 gt 2 + at_ + b, ·

unde a şi b sint două constante ; deducem că viteza punctului

Q este dg = - gt + a. Dar în momentul iniţial punctul Q
~ .
·este tn origine şi viteza lui iniţială, este egală cu 300 m/s,
deducem din ultimele două ecuaţii, făcînd t = O, 'U = O„
-dg ~ 300 m/s, g = 9,81 m/s 2, că a = 300 m /s, b = O, deci ecua-
dt
ţia mişcării .punctului Q este. y = _!_2 X 9,81t 2 + 300. t, în care.
.
t este măsur~t în secunde, iar y in metri.
E·cuaţiile m = 609 t,y = _- ~ x 9,81 + 300 t definesc miş-
carea proiectilului M; dacă, eliminăm parametrul t, _obţinem y=
9 81
= ~-- ( 720
· 2
•
OOO
) a;2, aceasta este traiectoria proiectilului; ea..
· · ·
.esţe
o parabolă, cu axa verticală,, trece prin origine şi are
concavitatea îndreptată ·către y , negativ.
· Pentru m = 30 km = 30 OOO m, deducem
9 81 9
y = 15 OOO - • X X ioe = 15 OOO - 12 262,5 ·= 2 737,5 ~,
.. 72 X 10'

deci după oe proiectilul a parcurs 30 km în proiecţie orizontală„

cota lui este egală ou 2 737,5m.
Pentru a răspunde la ultima parte ·a problemei, considerănt
cazul general ; fie v 0 mărimea vectorului vitezâ iniţială şi fie
«· unghiul lui cu Om. Raţionamentul de mai sus conduce la ,

x = ( v~ cos ot) t, y = - .!. gt 2

2
+ (v0 sin oc ) t ;

232
 acesteai··sint ·oouaţ;iile mişeM1ll proiectilului M; dae.ă elimină1n
paraimetru.l t„ deducem ·
g:r,1
y -:- m-tg ex - -.-=-2 - 1- (1)
. 2Do cos «

aceasta este ecuaţia tra.iectQriei, o parabolă,. .

Fiind dat un punct M, de coordonate {1}, y, putem determina
ungl\iul ex aşa fel oa traiectoria (1) să, treacă prin el! Şi dacă
y

Fig. 42

problema este posibilă, există, una, sau ma,i multe soluţii!

. Pentru a răspunde la chestiune, va trebui să rezolvăm ecuaţia
(1) fa raport cu necliµoscuta .ex, toate celelalte litere insemnind
nu.mere -date. Pentru aceasta punem m = tg ex, de\1,ucem _!_ =
. . . w-«
= 1 + tg2 ex= 1 + m2 şi ultima ecuaţie devine ·
(m + 1) g:r,1
2
y
9
= 'm,{1} -- -'--__,,,.;-;;,_,_
, 2v~
sau m2 -
·
-
· · g:t
~0
m + l +··-2~y
0
g:c'
- =0. ·(2)
·
Ecuaţia (2) este de gradul al doilea în raport cum, dis-
criminantul ei  este dat de
2 .
g:r,1 "o gzfl
-Â =----1/.
8v~. 2g 2v~ •

Rădăcinile ecuaţiei (2) stnt: reale şi distincte dacă, Â > o;

1·eaile. şi egale dacă, â - O; inia,ginare dacă . Â < O~ . .
Semnul lui  depÎ!}de de poziţia, punctului M(a,, y) faţă
de parabola numită parabolă de siguranţă .(fig. 42),
2
g:,;2.· .. , "o
'.! ! = - - ; -2g
- (3) . -.
2V 0

233
şi anume A>: O .aau = O sau< O după cum M se.· găs~;'°/ ;.
respectiv in interi9rul parapolei (3) sau pe ~ sau tn· ~fara:
Cu alte cuvinte, printr-un punct M, ales arbitrar tn;.,.
ter·i<n"u.l pa~bolei de siguranţă, trec două tra~ectorii {l}-; p;
tr-un punct M, ale~ m·bitrar pe parabola de siguranţă; tret ·
t1·aiectorie- unică (1} (tangentă· in :M la parabola de .sigura~ . . . _ .: _
în fine, printr-un punct ales arbitrar în afara parabolei d e ~
gumnţit, nu trece nici o traiectorie (1). ·
Pentru a; = 30 OOO, y . 2 737 ,5, v0 = 300 V5, g = 9,8!,.
avem
u~ _gx2_ _
1
= 4500Q0 _ 9,81 x 9x108 _
2 737 5
> 0
2g . 2v~ y 19,62 . 9 X 1011 . '

a<Qcă,punctul (1) = 30 OOO, y = 2 737,5 se găseşte în interiorul

parabolei de siguranţă, deci prin el trec două, traiectorii (1),.
fie m1 şi· m2 valol'ile lui m . corespunzătoare, ele sint2 rădăcinile
ecuaţiei ·(2); suma rădăcinilor este mi +m 2 = 2 0
" ,
gx
dar m1

corespunde traiectorie~ date,. '"f,t = t,~ ~ = ;_, deei

211~ 9_ X 106 1. 5019
m9=--1n1 = - - - - - - - -
- gx 9,81x3 x 10' 2 -1962 ·

~"ie ~ ung]1iul corespunzător, m 2 = tg <X2 --~. Tabelele

· · 1962
dau
tX.1 ...:.._ 26~33'54" şi <X2 = 68°38'55".

IV.ll. ln 'tap011, cu doulJ, afl}e perpendiculare, Ofl} şi Qy, se

conside1·ă curbele reprezentq,te-de ecuaţiile ·
. 3
] ) y 2 = 4a, ŞI (2) y 2 = 4_.;..__..:;.....
(x - 2)
. 27.
1.. Să se dete1-mine intervalele unde eanstă ace8te c-i,,rbe - p:
să se găMască co01·donatele punctelor de . intersecţie.
2. Să se- calculeze a1·ia limitata tntre aceste două cwrbe„
Ecuaţia {l) rep1·ezintă o parabolă de parametru p · = 2„
avind pe O:c ca axă şi pe Oy ca tangentă in "drf. Toaţe punc-
tele ei sint de partea fl}-ilor pozitivi. · . _
Ecuaţia (2) reprezintă o curbă, de· gra(lul al treilea, si~e-
trică in raport cu axa Ofl}. Toate punctele curbei sint To, dreapta ·
dreptei (1) ~ 2 = O, căci numai pentru (1) 2 membrul ~I doilea >
2.34
 iii• :~
,;;_.

al ecuaţiei. (2) este pozitiv· '{căi şi membrul întîi). Pentru ~ o

oonst~i, v~m rez~olva ectta,ţia (2) în raport cu 'Y şi avem
. 2 .·--- .
·
y = ± 3 v-V<w-2)
S ·
3
•

. Derivata ~ste. y' . ± V~ Vm - 2 şi· se anrilează pentru

m = 2, răminînd tot timpul pozitivă. Deci curba nu admite
puncte de maxim sau minim şi este . tqt .timpul ascendentă
( dacă ţuăm plus' în faţă). _ .
Avem apoi y(2) = O, y'(2) = O, deoi curba taie pe 0(1) tn
punctul .A.(2, O) şi este tangentă, axei 0(1) it~· acest punct. Forma
curbei se vede -tn: fig. 43.- Punctul ..4. poartă numele de punct
de întoa,·oe·te.
Să găsim IJUl!ctele de· intersecţie ale celor donă curbe.
Ecuaţia_ apsci1:;elpr este · ·
4(a, - ._2) 3 -- 4: x 27 (I)== o,. sau m3 - 6a, 2 - 15(1) - 8 = .O.
A~sti, ecuaţie admite ·1.•ădăcina dublă (1) =- - 1, ·care nu
dă nici un pup.ct de intersecţiţ real, deoarece m - - 1 < 2,
. şi rădăcina simplă ro 8 care dă, = y
două_ puncte de intersecţie ·

M(S,4 Y2) şi iJI' (8, - 4.V2) ..

înainte de a calcula aria c~prin~ă
intre cele două. eu.rbe, vom aTăta ce
·legătură există. intre ele. Se demons-
trează că oriQe 1urrmală a parabolei o
{1) este tâ1ige1ită curbei (2). Se mai -
spune şi" astfe_l : tnfăşnrătoaTea nor-
malelor -parabolei (1) este curba (2),
ca1·e se numeşte· şi desfdrµ,rata .sau
-evol11,ta parabolei. . ··
_ Nu vom demonstra această pro~ Fig. 43
prietate în -cazul general, ci într-un
-caz partic.nlar. Fie 'N(l,2) im punct pc 11n.rabolă. Ec.ua ţia
normalei iQ. acest punct este.:
-
ii -.2 = ~ (m - 1), ·sau (I)+ y - 3 = o.
Pentru a dovedi că această, dreaptă este tangent~ curbei
(2), trebuie. 4ovedit că si-steinnl de ecuaţii: .
-ro+ y - _3- =.=·o, - 21y 2 = 4($ - 2) 31

:335
are o rădăcină,. dublă,
sau că, ecuaţia. care rezultă, din eliroinru•e-a
J:ui de ex~plu, anum~ 4{g ~ 1) 3 + 27y2 - O are o rădăcină,
(I)
dublă. Dezvoltînd ecuaţia, avem 4y 3 + 15y2 12y - 4...:. O. .+
Ecuaţia de1·ivată 12 y 2 + 30y + 12. = _o sau· 2y 2 + 5y +
+-2 = O_ are rădăcinile y == - 2; y = - Se constată că !.
y = - 2 verifică şi ecuaţia 4y 3
+ 15y 2
+-12 11 - 4 = O, deci
y -:-- - 2 este o rădăcină dublă. ·
Avem să, calculăm aria l:: cuprinsă între parabolă şi - des-
fă,şm-ata ei. Pentru această arie avînd pe 0!1) ca axă de sime-
trie, este de-ajuns să calcu1ăm porţiunea de deasupra lui. 0f11
şi să dub]ăm rezultatul. ·

l; = 2 ~:V4x dii) - 2 ~: fvs V<m - 2) 3 da, =

=: Va,01:- i~sVa. V<m-- 2)" i: =as::2.
IV·.12; Se dă funcţia y =·., x •
. x9 +. 4~ sin ix +1·
_1ntre. oe limite trebuie să varie_ze ~ oc p_entru ca y să nu fie ~
pentru nici o iJaloare a lui !1) !
Soluţie. Pentru ca y să nu devină oo pentru llici o valoare
a lui !1), trebuie ca ecuaţia (1)2 + 4 (I) sin,,« + 1 ::..:: O · să, aibă
ridii,cinile imaginare. Pentru aceasta trebuie ca ·
4 sin 2 oe. - 1 < O.

D eci. tre b me . - -1
· ca < sm
. oc < + ~1 . na·ţ ă presupunem
-
2 2
<~ă ...:._ 2:. < « < .!. , atunci condiţiile precedente deviri - !!... <(X< ~ .
2 · 2 6 6
Să construim ·acum curba. -Derivata lui y este ·
1..:.. x2
11'
.
=- -·----
(x + 4~ sin ţt + 1)2
9

rădăcinile ei sint x = ± 1.
Pentru !1) = - l, y
·
= 2 (2 sin1 cz~1)
· este· un minim.
1 . .
Pentru x = + .1,, y =
. 2 (2 sin «+1)
. este un maanm.
.

236
 .. 4"r''. ',~;;~ - .. .- . . -. - .
. .d\o>~'"ă,~·'•:J)~~
~-;~•, ""'· ~-·;~;' ,
-_
.
. - - -

~ _. . . . . •- ..
~ . .. Se ·vede uşor· că.. mm:nnnl: lui y t,dte negp,t1v, iar ma_xnnul
•·~ -~ste pozitiv. Pentru (1) = ± 90, avem 'J/-= O, deci axa Qa;.este
; asimptotă, la, curbă,. Curba trece prin origine şi are drept tan-
gentă, tn acest punct bisectoarea întiia a axelor de coordonate
(fig. 44). în adevăr, coeficientul unghiular al tangentei in
origine este egal cu valoarea
lui. y' pentru (1) = O, adică, 1, y
sau. egal cu limita lui JL cind
z
mtinde către zero, adică,-totl.
Anulînd derivata a doua a
lui y, obţinein ecuaţia ·
f (m) = x3 - 3x- 4 sin rx = O.
Avem
f (- 1) = · 2· - 4 sin rx =
Fig.44
= 2 (1 - 2 sin oe.) > O, .
/ (+ 1) = - 2 - 4 sin oe. = - 2 (1 + 2 ~in oe.) < O.
Deci ecuaţia f (a;) admite o rădăcină, cuprinsă între -1
şi + 1. ~ această rădăcină corespunde pe c11ţbă, un. punct
de inflexiune, aşa ·cum se vede şi pe figura construită, luînd
sin « = .!..4 • Mai sint in·că, două, puncte de inflexiune,
.
c~ -~â
vede pe figură~ care corespund celorlalte dou_ă rădăciIµ ale
ecuaţiei precedente, rădăcini exterioare intervalului (- 1,+1) ..
Originea este punct de inflexiune cînd rx = O.
IV.13. #Be dă ecuaţia
4:.v' ~ 4a;3 - llm2 + 8m + 3 = O.· (1)
1. Bă se ăemo'll,8tre~e că rădăcinile sînt reale si distincte.
2 •• 811, se calculeze,' cu. două zecimale e[J)aete, rMăcinile care
nu ·tntrec, tn 'Oaloare absolută, unitatea. · -
1. Se vede că ecuaţia dată admite rădăcina a,- = 1,
Soluţie.
ded polinomul se i~parte c.u m - 1, iar c.îtul egalat cu zero
ne dă ecua.ţ.ia
4:.v 3 - llx - 3 = O•. (2)
Facem schimbarea de necunoscută a;= J!... şi ecuaţia devine
. . k .
4y3 .· 11y
-3- - - 3 = 0
k • k

237
 -
-şi-alegem pe
k aşa fel~ .y 3 să, aibă coeficientul 1, adică, punem
k = 2, eţmaţia devine _ ,,. . .- · . : ·
y 3 ...,... llY. ·- 6 ·.. ·o:
care admite 'rădăcina y = - 3, deci ecuaţia (2) admite ră­
dăcina a; = - .!2 , adică · polinomul
.
4w 3 - 11. w......: 3 se împarte
. . : .
cu 2a; + 3,. iar
Q,l •·doilea
cîtul egalat cu zero ne dă ecuaţia de gradul
· ·
_

2x 2 - 3x -1 = O
care are rădăcinile reale şi diferite
X=---.·
a± Vi7
4

·ţn rezumat, ecuaţia dată (1) âre rădăcinile

_ _! < 3 -Y1, < 1· < 3 + V11
2 4 4

toate reale -şi diferite, două raţionale şi două iraţionale.

. 2. O sµigură .rădăcină este cuprinsă intre ·-1 şi +1, ră..
.dăcina 3 -ffl:
4
Însă J17 · 4,123 . ~. , · deci cu două zecimale exacte
· 3-Vn __ 98 •
0,-
4 -

IV.14. Se considetd ecuaţ-ia f (x) · x 3 -7 a;cos 2 q+6·cos 2 q=O.

· Bd se deter·mine q_ astfel ca 1tna-- din, rddiJ,cinile ecuaţiei să
fie îndoit,ul alteia; în. acest caz să se rezolve ecuaţia f(m} = O.
Soluţie. însemnăm cu x 1 ; x 2, x 3 rădăcinile ecuaţiei date.·
şi presupunem că a,3 =· 2a:2. Scriind 1·elaţiile între coeficienţi '
şi ·ră~icini, la- care adăugăm relaţia de condiţie, avem

X1 + x 2 + a:8 = o, m1 m2 + x 2a:3 + a:3 ~ 1 .:_ ._;_ 7 _cos 2 q,

m1 w2 x 3 = - 6 cos 2 q, :i:3 = 2x2•
Pentru a determina pe q va trebui să eliminăm pe Wu a;~u
a,3 între aceste patru relaţii. Ţinlnd seama de ultima relaţie,
. celelalte trei devin
X1 + 3W2 = o, 3W1X2 + 2fci = --:- 7 cos 2 q, ' 2xl x: = - 6 cos 2 q,

· 238
 sau
, . . ., ~

+ 3ro2 = .. o,-: ro2 (3roj + 2ro2) ==

' '

: mi - 7 cos 2 q~. ro,,roi = - 3 cos 2q.

Din_ prima relaţie· deducem roi ..:__ --,. 3ro2 şi înlocuind în ·ce-
. lelalte, avem ·
2 ~ · · 's· ·-------- :_
X2 = c.os q, OJi = cos 2q.
2

• EUmi:o,Uil -in fine pe a:2, · avem cos6 q = cos 2 2q, avem o

ecuaţie în g, care se poate descompune în următoarele două
ecuaţii·

c-os3 q = cos 2q,. (1)

cos 8 q = _:.,cos. 2q. (2)
'Ţinînd seama că cos 2q = 2 cos 2 q- l, ecuaţ;iile (1), (2)
se scriu
(1') cos 3 q ~ 2 cos 2_q + 1 = O, ·
(2') co_s 3 q + 2 cos 2 q - 1 = o.
Ecua.ţia (1') se mai s~rie (cos·q-1) (cos 2 q- cos q-1) =· O,
cos q·- 1 =O; cos.fk:q-:- cos·q - 1 = O.
Deci co~ q = 1, q = 2kTC. Rădăcinile sînt în acest caz
ro1 = - 3, = 1, ro3 = 2.
a,2

~ Ecuaţia· cos 2 q - cos q ,- 1 = o, ne dă cos q = 1 :I: Vs_-

. - .• 2 '
acceptabilă este numai rădăcina

.· cos- q =,
1 -
2
V5 = - . O,-6.. 18, lJ. = -2k1C ± "1 °8°8'34" . 2-~ . •

Rădăcinile sint în acest caz

· ~ 1-V5 1-Yş
-X1 =· - 3 - - , w2 ·= .·
2 2 . ·
, X3 = 1-- v5-:
Ecuaţia (2') se scrie (cos q +
1) (cos 2 q+ cos q- 1) = o,
cos q+ 1 = o, cos 2 g + cos q-1 =O; cos q ==- 1, q = (2k +
+ 1) 'TC.
Răd~cţnile- sint in ace~t caz ro1 = -=- 3, ro 2 = 1, · ro3 = 2.
. -1 Vs
cos 2 q + cos q- l = O, cos q = ----
2 . ;
:1:·

239
 . /

convine nu.mai '

·.. -1 +Ys
cos q = - -2. - =. 0,618, q = 2~ ± 52°51'26".
Ră~ăcinile sint în acest caz:
.
X1 =- 1 - V5
3 -..--- , · a;2
1 - Vs
= --- , X3 =1 -
y-5 , · .
2 2
adică sint aceleaşi ca· şi în cazul cind q era · dat de ecuaţia
cos 2 q- cos q - ~ = O.
Lucrul era de prevăzut căci cos 2 q şi cos 2q = 2 cos 2 -q~ i
· . 1-Vtf
nu. se schimbă cînd în loc de cos q = - - , punem cos q ·=
. 2
-:-1 +V5
- 2

IV. Hi .. Se dă un pătrat .A.BOD de la.tură a şi un p·unct M

în interiorul lui. Se ·uneşte M cu vîrfurile opuse B şi D, iar
din M se coboa1·ă pm·pendicularele MP fi MQ respe<Jti'V pe_ .AB
fi .AD. Să se determine poziţiile punctului M astfel ca 1Jol~mele
rezultate din învî1tirea triunghiurilor _MDQ •fi MPB în jurul
lui .AD să fie egale.1n. special să se afle poziţia lui Mj de pe dia-
gonala .BD. ·
t iJ' Soluţie. Volumul născut din_ 1·otirea t,riu.nghiului MDQ
în jurul lui· AD este volumul conului cu generatoarea MD, iar
volumul născut din rotirea triunghiului MPB în jurul lui .AD
este diferenţa dintre volumul trunchiului de con cu genera-
toarea MB şi volumul cilindrului cu generatoarea MP. Dacă
notăm MQ = a;, MP = y, ecuaţia problemei-este urmltoarea:

..!.. ~a;2 (a
3
- y) =.!. TCy(m 2 + aa;
S
+ a 2) ·- m»2 y.

Efectutnd calculele, această ecuaţie se scrie

aa; - + aa.: = O.
y(a;2 - a2 ) 2

P1·ivind pe m, '!J drept coordonat~ în raport cu ~x~le AB,

AD, ale punctului M, această ecuaţie reprezintă, o cubică
oo trece prin virfu.l A _al patratului. Porţiunea din această
· cubică, cuprinsă~ in interiorul pati,ttului, reprezintă poziţiile­
po care le poate lua punctul M în condiţiile problemei. S~ ne

240
__ .._-OQ11:p'ă,m: puţin. d~ ac~stÂ. c~pă;·~-. Rezolvă,ţn · ecuaţia -in l'aport
· ou y· şi ·avem · .- · · - · ·
. aa:2
y =- - '
:,;1 -a:i: -a•
.iar derivata ei
y' = a9:,; (:,; + 2a)
(itl - a:i: - a9) 1
· 4a
Pentru a; = ~ 2a, y este maxim şi egal cu - -
5
;
pentru a, = O, '!/. este minim şi egal ·-cu o:
Dacă, însemnăm cu ex şi ~ rădăcinile ecuaţiei x 2 - ai -
- a2 ..:_ O adică
.1-Vs
ex= a---,_ a: - '..
t =a1+
--Vs- ,
2 2

dreptele fD = ex şi a;= {) sînt asimptote ale curbei, paralele cu

latura .AD, iar dreapta y .= ·- a este o asimptotă paralelă c.u
latura .AB.
Variaţia lui y este cuprinsă, în tabelai
~V"···'

X -oo · -·2a ~ o ~ +oo

,,, + o - -o+ + +
y -a - 4a
-5
+oo
-oo o +oo
-00
I ....:a

Reprezentarea grafică, . a· funcţiei, ~dică, locul geometric

al punctului M, se constrni~şte uşor după această,· -tabelă.
Se vede uşor pe acest grafic, că avem un singur punct M
pe diagonala BD, care răspunde problemei. (Pe prelungirea
diagonalei BD avem încă-două puncte de intersecţie cu cubica).
_ Să,, determinăm ·punctul M de pe diagonala BD. Vom
determina distanţa MQ = a; .a acestui punct la latura .AD..
Pentru aceasta intersectăm dreapta BD. a cărei ecuaţie este
a;+ y = a, cu cubica. Ecuaţia caţe dă, abscisele punctelor de
ihtersecţie este (a....:... a,) (a,2 _; aa: - a 2 ) + aro2 = O sau f(ro )=
= ro3 _;_ 3 aro2 + a 3 = O. .
Ecuaţia prezintă, două variaţii, deci are două, sau niQi o
rădăcină pozitivă. Graficul ne spune însă, că avem două rădăcini
po.citive. · · · ·
16 - Culegere de probleme
241
 ...;'
· . '

-Ecuaţia f( - a,) :- O prezintăi-o· sing~ră, .variaţie, deci. eoua--

ţia f (m) = O admite--o singură rădăcină n:ega.,tivă,, aşa ..eum Se
vede şi . pe figură. . . · . ·
Pe noi ne interesează numai rădăcina ·'po~tivă, cuprinsă
între O şi a.
Avem
f (O) = a3 > O; f (a) = - a3 <:o.
Să oaJculăm această rădăcină, -de exemplu, cu două ze-
cimale exacte, folosind nţetoda .părţilor proporţionale. ·
· Rădăcina·
.
este. de forma
.
a, = O + 7, = h ; . să găsiJI! pe h.

th = ·_ (O - a)/ (O) =~= O 5 a.

• . · 1(0) - !(a) j2a1 '

Observăm că f" (a:) =- 6(a, - a), deci (ro) <O. pentru t

. [I) < a, curba y -::-- f (~) îşi are concavitatea întoarsă, spre '!/
negativ. Rezult_ă, că rădăcina se află Cll.prinsă
între 0,5a şi a.
În adevăr . . _ .
f (0,5a) = 0,375a 3 > O, f (a) = - a 3 < O.
A doua aproximaţie

·h =_ (0,5 a - a) f (0,5) = 0~5 x 0,375 = 0,lS a.

f (0,5 - f (a) 1,875 a

O valoare apropiată pentru rădăcină este deci

aJ = 0,5a + 0,13a = 0,63a.
Rădăcina este cupr~să, între 0,63 a ·şi a.· 1n adevăr
/ (0,63a) = 0,593 47 a 3 > O, f (a) _ - a3 < O.
A treia a proxima ţie

11
11
=_ (0,6Sa - a) /(0,6Sa) = _o_,3_7_x_0,_05_9_3_47_
= O
02 a.
7,
f (0,68 a) - / (a) 1,059 ·347 a
·,

Valoarea rădăcinii cu două zecimale exacte. este

ro = (O ,63 + 0,02) a = 0,6~ a.
În adevăr avem
j (0,6.5 a) = 0,007 .125 a 3 > o, f _(0,66 a) = - 0,030 304 a 3 < o~
242
.ţ, I
~-·'

IV.16. Să se rezolve ecuaţia a, 3 +-pa,2 + qa, + .r = o, ştiind

-:că _pătratulunei. rădăcini este egal.ou 8-uma· pll,tratelor oelorlalte
două rădii,oini ·şi să se .afle -relaţia d'e oondiţie. · . ~
. Soluţie. Fie a,~, a,2 , ai3 1·ădăcinile ecuaţiei. date. Avem re-
laţiile- între rădăcini şi coeficienţi-, · ·-
a,{+ a12 + a13 = · - P; a11a12 + m~a + a1saJi = q,
a,1a;2m3 = -:- r;
+ m; . _ ' '
~ = ~
. '

ffitima relaţie se mai scrie astfeJ ·2t.Vi = Xi+ ~ + X:, sau

2a,r (a:1 + 012 + fl's) 2 ~ 2 (a,1a,2 + a12a13 "+ msw.i) = 'P 2 - 2q.
Deci
. a,,= ±f';2q·
Din -relaţiile întîia şi a ţreia se deduce
.+
3'2 $3
.'. vp'-2q
= - 'P=F -.- - ,
2 ·-.
X2LV3 =
v~
. decţ din rezolvarea unei ec~aţiî de_ gradul al doilea. tniocuind -
r
=f __.......,. ,
2
LV2X3 ~e pot găsi -

pe Xi, a:2· + a,3 , m2a,3 în relaţ~a a -d~ua scrisă, sub forma

$i(a;2 + iVs) + .$2Xs - q,

=F Vp• ; 2q (~ Vp•_; p =F 2q J± y~ = ~ q.
:F)liminînd mimitorii şi izolînd 1-adicalul, obţinem
p (p•- 2q) + 2r ==F y p• ; 2q • p•.

Ridicînd la pătrat 2 [p(p 2 - 2q) + 2r] 2 = (p 2 - 2q) p', sau

8r2 +
Spr _(p 2 - 2q) +
p2 (p 2 - 2q). {p 2 ~ 4q) = O.
Aceasta este relaţia ·de condiţie .
. IV.17. Bă se 'formeze eouaţia care determ,ină baza un·ui
triunghi isosoel· ·ou supr~faţa a2, înscris înt1·-un ce1·0 .cu raza ţ.
811, se gă8eascll condiţia oa p1·oblema să fie posibilă,- p1'ecum. li
numiţrul soluţiilor. Să se rezolt'e ecuaţia tn caz1.tl unei singure
soluţii. ·
Sol~ţie. Fie .ABO un triunghi isoscel, ;,30 = a: baza, .AH =.
= h ·înălţimea, I punctul in care înălţimea taţe a doua oari
243 „
 cetcul circumscris.· Aveni · re1âţia; BH2 = HA x HI, _·sau
=!_= 7,, (2r -· h).
4
De aci deducem
:c8 :cll .
-. = h(J)
4
(21· - h), · sau -
4
= 2a2 (2r - h).
. :ci
Deci ]1, = 2r - -
Sal
. Ecuaţia cerută este ·

2~ 2 = x{2-r - ~), sau/ (a:)

8all
= a:4- 16a2ra;+ 16a4 = O.
Ecuaţia derivată, este 4x3 - 16 a~r = O şi a1·e o singură
rădăcină, reală, x = ~ -
f (I}'4a2r) = 4a2 (4a2 - 3 r ~ ) , f (- oo) > O, f ( + oo) > O,
. Ecuaţia / (a;) = O va avea · două rădăcini reale dacă
4a2 < 3 r ~ .
Oele două, rărdă,cini vor fi reale şi pozitive, căci f (a,) prezintă
două'variaţii, iar f(- a,) nu prezintă nici o variaţie.
Condiţia de· inegalitate de mai sus se mai scrie
64a6 < 4 x21a214, 16a4 <21r4, 2a < r }Y21.
Vom avea o singură, soluţie, _oind ecuaţia va •a,vea o ră-
dăcină dublă, deci ~înd -d = .!. r }Y27. ·
2
Rădăcina corespunzătoare este a; = rV3. Deci in acest
· caz tri~ghiul isoscel ABC devine echilateral.
IV. 18. Se i1,ă, ecuaţia
x5 - 5a4 a: + 4a3 (b 2 - 1) = o,
a; b fiind, coordonatele unui punct din. plan ; sa se împarttl
planul în regiuni, iiupă realitatea şi semnul rădăcinilor ecuaţiei.
Soluţie. Fie f ('a:) = d;5 - 5a4a: + 4a 3 (b 2 - 1) =· O ecuaţia ·
dată. Ecuaţia derivată, este f' (a:) = 5:.v4 - 5a4 = O, care admite
. două, rădăcini reale a; = - a, a: = + a,
·f ( -a) . 4a3 (a + b2 - f), j ( +a) = 4a 3 (b 2 - a 2 - 1)
/ (-oo) < O, j ( + oo) > O.
Realitatea rădăcinilor ecuaţiei f(a:) = O depinde de poziţia
punctului M (a, b) faţă de curbele a;= o, a: 2 + y2 - 1 = O,
y2 - a:2 - 1 = o. .

.244
 . Prima reprezintă a,xa," Oy, a doua cercul cu centrul în_
origine şi- ~za, ·1, a, treia. ·hiperbola, echilaterală, a, că.rei axă trans-
versi este Oy .şi care este tangentă, cere1:µtrl precedent.
_ - _ Semnul rădăcinilor ecuaţiei depÎ:J).de de numărul de va~a ţii
din ecuaţie, deci de semnul expresiei a8 (b 2 -1). Vom avea
deci de cercetat poziţia punctulM (a, b)fa,ţă, de curbele (C = O„
y2 - 1 = o, care reprezintă axa Oy şi tangentele paralele cu
O(C la cercul şi hiperbola de mai sus.
Regiunea interioară cercului este cea negativă, cea ex-
terioad, este pozitivă, ; regiunea interioară, hiperbolei este cea.
pozitivă, cea exterioară este negativă,. Regiunea, interioară
dreptelor y 2 - 1 = O este negativă, cea exterioară, este po- ·
zitivă. · - ·
Să, numerotăm acum regiunile. Regiunea I cea interioară,
cercul1:U, către (C pozitiv ; regiunea n
interioară, cercului, către
a; negativ ; regiunea III interioară hiperbolei, către a; pozitiv ;.
regiunea IV interioară, hiperbolei, către a; negativ; regiunea V
cuprinsă, între dreptele y 2 - 1 = O, exterioară, cercului, către­
tl-t pozitiv ; .regiunea VI, ·simetrica precedentei faţă· de Oy ~
regiunea VII exterioară celor două, drepte y 2 -1 = Q,.. exteri-
oară hiperbolei, către a; pozitiv·; regiunea VIII, simetrica~p1·ere-
dentei fa ţi de Oy. . · .
Discuţia realităţii şi semnului rădăcinilor ecuaţiei/ (o;) =
= O se, poate acum concentra în tabela următoare :
I Roshmoa ., f<-:-a}
I
f(+a)
- I '
RMAoJnl reale

·1 - - una pozitivă; -
II + + una negativă ; ·
III + + una .negativă;
IV - - una pozlUvă _;
V
'VI
+
-
+
+
una poztuvă, două negatiye
una negativă;
VII - + - una negativă, două pozitive
VIII - + una pozitivă.

IV.19. Să se construiască un triunghi cunosoînd, latura

BO =a şi ştiinil oă suma volumelor nitscute prin rotaţie în
jurul laturilor .AB, .AO este ile A ori mai mare deoît volumul
nii,sout prin rotaţia în jurul lui BO, ia1· suma ariilor ·născute
pr.i~ rqtaţi~ tn jurul primelor două latu ri este de, µ ori mai m.a1·e
1

{!,~(!~ţ o~a. n~o~tă prin rotaţia in j1,,1'1tl laturei a t1·ei_a.

245
 - ,
. ·ş·i µ. fiind
oo_ordo1iatele rectangulare ale Utl,·Ui ·punct, ·să
$6 găsească regiun,ea oă1·eia îi ooresp11/1ul triunghiuri real6•.
Solnţie. Însemnăm .A O = b, .AB == c, iar cn k0 , h6 , k0 , S
:inălţimile ş_i aria tritţngh~ului. Ecuaţiile problemei stnt ..
1
+ -31 1tho
2
- 1thb b
3
. 1 2
o = '- Â 1tha a,
3 ,
2

1th6 (c + a) + 1thc (a + b) = [J.1th~ (b + o),

,
Avînd în vedere că ah0 = bh6 · chc = 28, sistemul pre-
-cedent, s~ mai scrie
..!._
b
+ _!_.c = ~a ' L
b
+ ~c + a (..!..b + .!..).
c
= [J.. b +~'
,1

·de unde deducem

•.
bC = -
(Â- - 2) a2 ·
- ,
·b +· C =.-· ,_("' - 2) a
·
·
Â(Â-µ) Â-µ

Laturile b, o sint răcţăcinile ecuaţiei de gmdul al ·doilea·

zZ + za A - 2 _: (Â - 2) os = O'. _
). - µ ).('A - µ)

: Condiţia. de realitate ~ste

R = a2,\ (i. - 2) ).2 + 21-4µ > o.
?-2(Â ._ µ)S

~elllllul lui R depţntle ·de- poziţia punctmfui M· (i, [J.) - faţă

de curbele x = O, (1) ;_ 2 = o, x 2 + 2x· - 4y = O, care .repre-
·zintă: '.respectiv _axa Oy, o paralelă· ht Oy.·şi o: pai·abolă oo,re·
trece prin .origine şi taie dreapta x - 2 = o, în punctul A
(2, 2). · .
Oantităţ;ile b, c fiind latmi · ale unui triunghi mai trebuie
supuse condiiţilor
bc > O, b +c> a.
Aceste condiţii se scriu
- (i. - 2) a
-----'--> o,
2
-(Â- 2) a > a
i.(i. - µ) . ). - µ
. şi sint echivalente cu
>-P~ ~ 2) (·- [J.) < o, (A - µ) (2A - µ - 2) < o.
Sîntem astfel conduşi să, introducem în separarea planului
şi dreptele x - y .= O, ~~ - y - 2. = O, care r~prezintă prima

246

, I '
 -~--....

. .
·· biseot'oar~ a .axelor· şi _o dreap_tă. ce :_taie p~1-ab~la · in punctele ..A.
·(2, 2) şi .B (4,6); Cele 4 drepte şi p~rabola hnpart ·pJanul în 13
regiuni_: regiun~ I, segmental' parabolic -O.A; tegiunea II,
segmentul parabolic .A.B; regiunea m -triunghiul cu.r.biliniu
f<>rmat de parabolă şi dreptele Oy, .AB; regiunea IV, interioară
parabolei şi cuprinsă, între dreptele ~.=.O, (I) - y = o, (1) ~2 =_
:_O; regiuneaV, -interioară ·parabolei şi cuprinsă între drep- ·
tele (I). - 2 = O, 2a; - y - 2 __:_ O; ·regiunea, VI, interioară, para-
- · bolei către (1)-ii negativi; regiunec~ VII, exterioară, parabolei şi
cuprinsă, între ea şi bisectoare către m-ii negativi; regiunea VIII,
cuprinsă intre ·dreptele (1) .= o,. ·a; ---- y = O, 2(1) - y - 2 =. o,
către (J)-ii negativi; regiunea IX, cuprinsă intre dreptele (I) ~
'_ o, 2(1) - y - 2 = o, alăturată, precedentei; regiunea X, ex-
terio~ră, parabolei şi cuprinsă, între dreptele (I)= o, ·(I) - 2 = O
· 2(1) - y -· 2 = O, regiunea XI, exterioară, parabolei şţ mărginită.
de ea şi de dreptele (I) - y = 9, 2a; .- y _- 2_ = O; regiunea XII,.
exterioară, par~bolei şi limitată de dreptele (I) - y == O, (I) -
..:.... 2 ---o; regiunea XIII, exterioară parabolei' şi limitată, de ·
ea · şi de dreapta 2(1) - y - 2: = O._ .
· Se oQ.servă, apoi cu uşurinţă că.regiunea negativă, a pa1•a.,.
· bolei este cea interioară, ; regiunea negativă, a dreptei 2(1) - y -
- 2 = O este regiunea origin~i etc.
'Notăm pentru prescurtare
D = ii. - 2, E = ii.2 + 2 A - 4µ., Jl' = A- µ., G = 2 A - µ. - 2,
H =· ii. (A - 2) (ii.~µ.}, K _ (t,. - µ.} (2A - µ. - 2)
şi concentrăm discuţia în tabela următoare:

I I ITriu„blo,;
l .Il
n..,.... J Â

I D
I
B
I·j R
I
p

I
G H K

. I + - -- -+ + - - - reale ·
II + +
III + - + -
IV + - - + - - + + imaginare
V +· + - - ,
VI
- -- - - -
.VII.
- +
-
+ - - - - + imaginare
VIII
- - + + + - + - imaginare
.IX.
-
+ +
- + + + + imaginare
X + +
XI + + + + ...;..
+ - - reale
XII + + + + + + + + imaginare
· XIII + + + + - - - + _lmaginore

24'l
 În- regiunile- în care R < O n-am mai completat rubricile
-următoare pentru că triunghiurile sînt imaginare. Triunghiurile
.sînt reale numai în două, regiuni, I ·şi XI.
IV.20. 1nt1·-o sferă, paralel ou· ·treiplane.perpendioulare dou4
· --0îte două, se f ao seoţiitni plane la aceeaşi distanţă h de centru ;
.se p·res1.1,pune. că planele acestor secţiitni se întîlnesc afa·ră din
.sferă. . .
Suprimînd1.1,-se segmentele sferice astfel determinate, rămîne ' -
un, soliă al cărui· 'Oolum se cere. · .
Oare este 'Valoarea minimă a lui h aşa, fel încît condiţia
.sd fie realizată!
Să se ăetermi·ne 'Valoarea acestui parametr·u aşa ca volumul
·i·ămas să fie 7 /8 din volumul sferei.
S~luţie. Fie R raza sferei ; volumul V care rămine după
.suprimarea celor şase segmente sferice este egal cn 41t.R8/8,
• mai puţin volntnul v al unuia _din aceste segmente sferice luat
de şase ori.
v = .!.. 1tR x 2R (R-h) - 2. 1th (R2 - 7t2),
3 •3 C

V=.! TC(- 3h 3
+ 9R h - 2
4R 3
).
3
O primă condiţie de posibilitate este h < R. A doua este
,ca h,2 +h 2 > R 2 sau h > R l'2 cai•e
. 2
exprimă că,· ~fttrife cu-
.
bului format de cele şase plane ·se găsc,'Jc în afara sferei.. Valoarea
. · .., a 1u1. h est e dec1. -
mim.ma
2 .
RV-
2

. Scriind că l7
- = 2..8 4·1t 3 , obi:inem
Rs y
ecuatia
•
în h
f (hf = 121,,3 - 36R 2h + 23R 3 = o.
A~eastă, ecuaţie admite o rădăcină, negativă ~re nu ne
interesează, şi două rădăcini poziti~e. Una cuprinsă 2
intre R ~
:Şi şi alta mai mare decît R, care iarăşi nu ne interesează.
B
Avem deci o singură rădăcină, acceptabilă cuprinsă între
.R Y şi R. Să o calculăm cu două zecima.Ie exacte prin ·metoda ·.
2
2 .
])ărţilor . proporţionale. Luînd f2 = 1,41, a~em f (0,7 .R) :_
-=1,7R 3 ;. /("I!,)= - R 3 •

:!48
 Prima aproximaţie -- f; ·

hi == 0,7R- (-!? ~ 0,7.R)x1,7Ra =·0,89R.

·-R8 -1,7R8
Deoarece f" (k) >. O· în intervalul {0,7B; .R) se vede pe-
o· figură că, această valoare este prin adaos. .
· Aplicăm din nou metoda la intervalul (0,7B; 0,89.R)-
Avem
h2 = o 7R- (0,89R - 0,7R)X1,7R
3
= o 84.R.
' -0,58R8 - 1,7R8 '

Prima zecimală exactă. este _deoi 8. ·

· .Şi această
valoare e!:Jte prin adaos. Ăplicind din nou me-
toda la inter:valul . (O, 7.R ; 0,84.R), găsim h3.:...... 0,82~-
Calculînd, · ·. · . .. · . .
J (0,83R) = - 0,01s 556.R 3 < o, f (0,82.R) = 0,096 416.R 3 > o_
Valoarea 11ădăcinii cu două ·zecima.lt:( eHcte este deci h . 0,82.R- .
· IV. 21. Se co1UJideră un con citcular drept, aiotna 'raza,
bazei· Ji îndlţimea egale cu un metru._ Să Be taie acest con prin -
două plane pa,·alele cu baza; egal depdrtate, unul de ~rf, iar
celdlalt de bazd, astfel înctt trunchiul de con mijlociu sl!, fie ega't
în~ volum cu suma trunchiului inferior si conului superior. SiJ.
se-determine distanţele acestor două plane pînd la bază, cu 'aprof»i-
maţie de un centimetru. . .
· S~luţie. Fie m d,istanţ,a, planului inferior de bază, şi a pia-:
n~lui superior de vîrf. Ecuaţia problemei Ee va obţine scrij.nd.
că volumul trunchiului mijlociu este jumătate din volumul
conului dat. Volumul
. conului. dat. este
. ~."Să
3 afl'1:n volumul.
trunchiului mijlociu. Razele acestui trunchi· sint respectiv o;-
.şi 1 - a;, iar înălţimea lui este· 1 - 2a,. Volumul trunchiului
- este deci
~n (1- 2a;) [m2 + a:(1- a:)+ (1- a;) 2 ] = ~ 1t (1- 2a;) ( a:2 - w+ 1)-
a · .· · . 3 ,

-. Ecuaţia problemei este

2 {1- 2w) (a,2 - m+ 1) = 1 sa~ / (m) :· · 4:a: 3 - 6a;2 + 6w-·1 = o_
Această ecuaţie n-are nici o rădăcini negativă şi trei sau ~
rădăcină _po~itivă.· Derivata .6 (m_2 - 2a: 1) este totdea:una +
24~
 pozitivă, deci . curba y = 4a; 3 ~ 6a; 2 + 6a: - ·1 nu l)Oate
versa axa O!) decit o singură dată. Aşa da:r ecuaţia are o sin-
tra-
. ~ă, rădăcină, poziţivă. Avem f <.O) =·--:-1, / {~} = + 1 deci

rădăcina· este .cuprinsă, între

.
O şi · .!. ·. ·Să; o calculăm cu trei
2 . .
zecimale exacte prin ·metoda părţilor 'proporţionale. Prima
· .aproximaţie este . · . ,
a;1 = - .!..x ~=.!..-=o 25 .
. 2 1 +1 _4 '

Se vede pe .o figură că această valoare este prin adaos. ·

. Aplicăm din nou metoda la intervalul (O; 0,25) şi avem
_ .-0,25 X 0,187 5 ;_ O
312 - ----- - ' 21 •
1,25 ·
Avem
f (0,25) = 0,187 5; / (0,21) = 0,032 444.
Aplicăm .din nou me~oda la intervalul (O ; 0,21) şi găsim
_. 0,21 X 0,082 •i4•i _ O
W3 - ----- - ' 203 •
1,21 · ·
· · Aplicînd încă de două ori metoda, găsim că valoarea,ră-
dăcinii_ cu trei zecimale exacte este a;= 0,201 m. ·
IV.22. Bă se afle relaţia care leagă pe cos w de cos 5c.>
fi să ·
se compare rezuUa!ul ou 1·elaţia
al' + p(1)3 + qa; + i = o ' (1)
tn care· se va faoe, în prealabil, schimbarea x.,,~ ).. ·cos CA>. 84
.se scrie condiţiile pent1·u oa ambele reZ~ţii să fie eohi'Dalente .
.Se va face_ aplicaţie la ecuaţia
32a,5 - 360a, 3 + 810x - 243 = O (2)
--ale cărei rădăcini se vor calcula ou ajittorul tabelei de logarftmi. ·
Soluţie. cos 5c.>. · cos (3c.> +
2w) = cos 300 cos 2<.t> - ·
~ sin 3 c.> sin 2 c.>.
cos 3c.> = cos CA>(4 cos 2·c.> - 3), cos 2<.t> · . 2 cos 2 CA> - 1.
sin 3c.> == sin c.>(3 - 4 sin 2 c.>), sin 2CA> = 2 sin <.t> cos w;
:făcînd înlocuirile şi simp~cările, obţinem
cos 5w = 16 cos5 w - 20 cos 3 c.> + cos CA>. (3)
'·
250
- · • . !.
-~ ._ ...,;.:: ......

'Formula (3) 'se·niaLpoate obţirte .în modui următor: se

ridică~lâ, puterea cincea }>inQmul (coseu+ i..sin <Al) în două mo-
duri diferite, odat.ă cu formula, lui ]\foivre şi odată _cu, formula
bi'(l,omului; cos 5m + i sin 5eu = cos5 eu 5i•cos4 eu_sin eu + lOi~ +
cos 3 ro sin 2 eu + 10 i 3 cos 2 ro sin 3 (J) + 5 i 4 ţos ro sin4 eu + i 5 sin6 eu,
exprimăm că_partea i:eală din pUirtea întîia esţe egală cu partea.
reală. din partea a doua. ·

cos 5~ == cos5 ro~ 10 (1.- cos 2 eu) cos 3 ro+

+. 5 (1- 2' cos2! Ci>+ cos4 eu) c_os ·eu
şi grupind termenii asemenea regăsim formula (3). ·
. . Din_ reia ţia a; I A C?S eu deducem cos ro = : ' care ~trodus.
în· (3) ne dă 16a:5 ..:...:..- 20J.2a:3 + 5 °A4fC- },6 cos 5eu = O sau· ·
5 5 · 1 ·
a;5 - - A2 a: 3 + -. A4 a: - - A5 cos 5eu = O. (4)
4 16 16

Pentru ca ecuaţiile (1) şi (4) să fie echiv.alente, trebuie

ca diferitele puteri ale lui ai să, aibă, în. cele două, ecnaţii, coefi-
. cienţi proporţionali ; dar termenii ·in m6 au coeficien~ egali,.
deci şi ceilalţi coeficienţi sint respectiv egali, adică··
. -5).2 . 5).4 . i..6
P = -4-' , q = -16' , r = - -16 cos 5 eu. (5}

Dacă elir_ninăm intre prim.el~. două

pe Â, relaţii, avem condiţia
p 2 '= 5q. (6)
Deducem mai departe
 = .± 2 -v-p , deci
5
p < O; (7}

cos 5 ro = ~ 16r == - ~ = =F ..-:5 Vir .

"A" ).q 2q v=;;
Condiţiile (6) şi (7) sînt condiţiile,de echivalenţăa ecuaţiilor
(1) şi {4); Calculul de mai· sus ne d_ă, o metodă, pentru rezol-
varea, ecuaţiilor de forma (1) în care coeficienţii satisfac con-
diţia (6). Fie ecuaţia dată (2)- care .se inai scrie

45 405 ( 3 )r, ,
x5 .;_-q: 3 +-x- - =0 (8}
4 .16 2

şi• care este de forma (1) cu p = - -45 , q

. 4
= 405
-,
15
r = - ( -3)6 •.
2

251

....
 I'

Oondiţia,-(6) este .iudepliiiÎtă' căci p < O şi 45 2

p2 ) =· 3" x ~-,
.
._ 81.
.5q. ·5x5x 16 . De~ucem. A=± 2 4 = ±3, c_os 56l
. v9 .
'{
4
_±
.

=
--f_
2'

21' •
. •, ·, . . . - ,' '
· Dacă, luăm semnul superior, avem. A = 3, cos oo ;= -
2
,
deducem 56l = 60°+ 2kx180° (k = o, 1, 2, 3, 4); <.t> = 12°+
+ k x 72°, .deci rMăcinile ecuaţiei (2) sînt toate reale- şi egale
-eu m = A cos 6l adică -
m = 3 cos (12° +- k X 72°), (k = O, 1, 2, 3, 4,). (9)
Se poate vedea şi di.rect, cu ajutorul teoremei lui Rolle,
-0ă ecuaţia (2) are toate rădăcinile reale. 1n adevăr, din
f (m) = 32tv5 - 360m 3 + 810ro - 243 = O,
deducem că ecuaţia derivată

f'(m) = 10 (1.6 x4 - 108 .v 2 + 81) = O

are 1;ădăcinile reale
a:2 = 18 3 ± Y-151 ' X = ±3
v-5 ± 1 .
61 - 4 .

Şirul lui Rolle este

J (- 00) < 0 j f (- 3 \15 t 1

) . :J4:I ; .f ( - 3 Vs~
1
) = - ,729 ; .

f (3 Yif~ l ) = + 243 j f (3 Vif: I ) = - 729 j f ( + 00) > 0,

prezintă numai .variaţii, deci toate rădăcinile ecuaţiei (2) sîut

reale. Oalculul efectiv al rădăcinilor il facem cu formula (9)
şi obţinem_
.a,1 - 3 cos 12° = 3 X 0,978 14 = 2,934 4:2 ;
.a,2 = 3 cos 84° = 3 sin 6~ = 3 x 0,104 52 = 0,313 56;
.a,3 = 3 cos.156° = - 3 cos 24° = - 3 x0,913 54=-.2,740 62;
- · .a,4 =· 3 cos 228° = - 3 cos48° = - 3 x 0,669 13 = .....;.2,007 39 ;
.a,6 = 3 cos 300° = - 3 cos 60° = -s = 1,5.
2

Rădăcinile separate de _şirul lui Rolle sînt ţn ordinea . :

a7s < a74 < a72 < :ll5 < X1 •

:252
·-= _. __ _;: _:· <"• .-
·.ţ·-_
,., ' - .. - '< . _· :

IV~23. 84 ·se dlisoute rdăăcinile -eouaţiei

f(a;) - 4a,3 ·_ a:ca + b) a, '+ 3abm+ a b = o,2 2 2

-0"'1,d a şi b reprezintă coordonatele ·'UMi punct din ptan.

F/Jotnil, a = b = 1; Bă ae calculeze, cu
aproanmaţie ·mai miel.
46 o sutime, ecuaţiei ·obţinute.
·TM4cinile . ·-
Soluţie. Discutăm ecuaţia cu teorema lui Bolle; ecuaţia
derivată este · ·
f' (a;) = 3 [4a:2 - 2·(a + b) a; + ab] ~ O
şi admite rădăcinile ; şi. : ; şirul lui Rolle esto

/ ( -- oo) < O; f ( ; ) = a•'- a + ~ + 4"' ,

/ ( : ) =. b2 - b+ : + 4a• ; f( + oo) > O.

·Expresiile care produc variaţii ·în acest şh· _sint

:u. = 4b 2 + 3b ~ a, "' = 4a1 + 3a - b.
eare stnt pozitive sau negative, după poziţia punctului M (a, f>)
·faţă, de parabolele P 1 şi P 2 •
de ecuaţii y (f't)
4y2 + 3y - a;.= o
şi
4m2 + 3w - y = O,
-Oare trec prin origine, au
axele paralele respectiv ou.
-O(JJ şi Oy şi sînt una sime-
trica, celeilalte în raport cu II
prim.a bisectoare a axelor de
coordonate, pentru că o ecu-
:aţie se deduce. din- cealaltă IV
- schimbind ·literile ro, y intre
-ele (fig. 45 ).
Aceste două paralele îm- Fi~. 45
:part planul în patru regiuni:
regiunea I interioară ambelQr parabole ; regiunea II interioară
J)arabolei P 1 şi exterioară. parabolei P 2 ; regiunea III interioară

253
parabolei P 2 şi exterioară _parab~lei_ P 1 ; 1·egiunea IV· exteî·i-
oară ambelor parabole. . · -·· · ., · . ·, _
·Regiunile interioare parabolelor sînt regiunile lor nega_-
tive, iar cele exterioare, pozitiw. Discuţia poate fi condensat&
în • tabelu.I următor :

Regiunea
I u
I .IRădăcinile
11 reale

I - - una
II - + una
III + - trei
IV + + una

Dacă punctul M(a, bţ se găseşte pe parabola• P 11 avem

u = O, deci ecuaţia are rădăcina dublă. a1 = ;· şi încă o_ rădă-
cină reală ; punctul M (a, b) se găseşte pe parabola P 2
dacă „
avem v = O, _deci ecuaţia are rădăcina dublă {J} • : şi _încă
o rădăcină reală. ·
Dacă punctul M(a, b) coincide cu .origina O, adică a=
= b = o, ecuaţia are _:rădăcina triplă (I)= O, iar dacă punctul.
.M(a, b) coincide cu,, punctul O, adică
. a . b = - ..!.. , ecua,+.ia:_
V .
2
are 1·ădăci.Iia triplă x = - ..!.. • ·
4
Dacă a= b = I, ecuaţia devine
g ( w) = 4a, 3
-- 6m2 + 3a1 +l = O
şi are o singmă r~dăcină reală cupr!nsă între- ~ şi ~ , 1)ent1~u.
că punctul .M (1, 1) se găseşte în regiunea IV; acelaşi lucru.
ne spune şi teorema lui Descartes. g(-1) = . ,. . 12 <O;.
g(O) = 1 > o, deci rădăcina reală, este cuprinsă între -,- 1 şi O;.
prin încercări pute~ micşora acest interval-şi găsim _ _!_< (1) <
- . ' 4 -
· < - o~ . Aplicîncl de două ori formula .Părţilor proporţionale
_· ((3 - ex) g («)
(1) = a - --------,
g ((3) - g (ex)

unde· prima oară <X = - 0,25 şi· ~ = - 0,2, găsim cu două.

·zecimale· exacte {J} = - 0,23.
254
 ... f ' ...
~ ..

IV.24. ,Să se studieze realitatea rădăcinilor. e(JUaţiei

' 'l •
'-. . .a:' + 4 pa, 3 . + 3(p + 1) ro 2 + 4 pa; + 1_ -:-- o I •

pentru diferitele ,valori ale parametr_uZui p•.

- · Soluţie.- Ecuaţia dată este .o ecuaţie reciprocă de gradul .
·
·al patrulea ; prj.n- transformarea
.
y = 1· + -1 , ~
deţi {1)
2 + -1 =
~

= y - 2, ecuaţia ·devine
2

y2 + 4py + 3p + l = O
eaire are rădăcinile-2p ± V4p 2 - 3p ~ l,. deci -ecuaţia dată
se desface în· următoarele două ecuatii de gradul al doilea
' + , -

x +(2p -V4p -3p- _l)q; + 1 - _·o .

2 2 (1)

a: + (2p + V_4p
2 3p ::__ 1) a:+ ·1 = o.
2 - (2)
Coefi~ienţii acestor ecuaţli sînt_ numere reale dacă
4p 2~p - 1~ 1 (4p + 1) (p - 1) > o,
-

deci parametrul p tr~buie să :fie cuprins într-unul din inter-

valele
- "oo.< p ~ ..:._1 sau·1 ~ p < + oo.
Condiţia necesară şi suficientă ca ecuaţia (1) să aibă r~dă­

. cinile' reale este (2p ~ V-4p 2 -

2
3p - 1) -:4 > .o s.au
(Bp + snp - 1> > 4p V4p 2
~ 3p ...:..-1. (3)
Dacă

5
.P
< --,
.8 (4)

inegalitatea (3) este satisfăcută, pentru- că, p.rima parte este

pozitivă, iar partea a doua, negativă,, deci ecuaţia ~re nr
Dacă - +
rMăcin.ile reale. ··

< p < ~ : , am:bel~ părţi in inecuaţia (3.) sînt

negative, deci prin ridicarea ei- la pătrat, sensul ei se schimbă
adi~ ~

(Sp+ 5)2 {p -1) 2 < 16p 2 (4p+ 1) p-1) sau (p--1) (llp+5)>0,
255-
care dă -sau p > 1, care; con~zice ipoteza - !.. < p < ~ 1: ,
, 8 4 ·
, 5 · t . . t. 5
sau p -< - -, care con 1-az1ce 1po eza - - < p < - -, sau. 1
11 - 8 4 .
p < - :i , care este acceptabilă. Ală~mîrid. această condiţie_ la
(4),. putem spune că_ dacă < t ecuaţia are rădăcinile.reale.
p , (1)
1
. Fie p > l, ambele părţi în _inecuaţia (3) sînt pozitive,
prin ridicarea la pătrat ea îşi''păstrează sensul, deci
(Bp + 5~ 2
(p - 1) 2 :> 16p2 (4p_ + 1) (p - 1) >·O
sau
(p· - 1) (llp + 5) < O,
de unde - ~
·11
< p < I, ceea ce nu este accept.abÎI.
In- rezumat, ecuaţia,- (1) are răţlăcinile reale numai dacă
5·
P<--·
,11

· Condiţia de 1·ealitate a rădăcinilor ecuaţiei (2) este

(Bp + 5) (p - 1) > - 4p V4p 2
- 3P. - 1. · (5)
Dacă p >
1, inecuaţia, (5) este verificată-pentru că prinia,
parte este pozitivă şi partea a dou_a negativă, deci ecuaţia (2).
are rădăcinile reale. · .
-Dacă p < - : , în inecuaţia (5) ambele părţi sînt pozitive,
deci ea îşi păstrează sensul prin ridj.care la pătrat, adică_
(Bp + 5) 2 {p - 1) 2 :> 16p 2 {p - 1)(4p 1), +
sau.
(p - 1) (llp + 5) < o,
de unde - ~
11
<; < I, ceea ce n~ este acceptabil, deci pent~u
· ·
p < - : , ecuaţia (2) nu ar~ rădăcini reale.
Dacă - !< p < - : _·, inecuaţia (5) im este·, .evident~
verificată; în rezumat, ecuaţia (2) are rădăcinile reale numai
dacă ·
P>l. _

256
 -.,

De exemplu, pentru ::p =~2, ecuaţia, dată se reduce la,

.
a,4 + 8a,3 + 9a,2 + 8:c + 1,= {m2 + a, -J-1) (a,2
.
* 73J + 1) = o
şi are douit rădăcini reale şi două imaginare, _pentru că ecuaţia (1)
corespunzătoare are rădicinUe .ima,ginare, iar ecuaţia (2) cores-
punzittoare, rădăcinile rea.Ie.

· IV.25. 1. Se consideră elipsa..:!:..1 + Jl1 == 1, raportat4 Za

a b
aa,el<i Om şi Oy. Tangenta în punctul M al elipsei·întîlneşte pe
Om tn punctul P. Să se ea,prime absoisa lui P ou ajutorul absoisei
lui M, apoi, ştiind că raza vectoare r = FM, care pZeaoiJ, din
focarul F al elipsei, se eaJ,j>rimă liniar cu ajutorul abscil!ei lui -M,
sd 86 arate cil, Jj' P = _.!!,_ , 2c fiind, distanţa focală.
a-r
2. 84 86 determine pt1,nctuZ .M C'll, ajutorul razei 'Oectoare r _
ast/el oa s4 a'Oem
MF' 2 + 11.F'P = k,
11. -f.i k fi-init două constante. 84 se arate cil, determinarea lui ·M
se face ou ajutorul unei ecuaţii ~ gradul al treilea tn r. Bă se scrie
relaţia dintre  şi k, astfel· ca aceasta ecuaţie să aibă rădăcinile
tn progresie aritmetică. Să se calculeze răâăcinile în cazul
21 5
a.= 6, c- = 5, 11. =;, - _ , k = - - .
10 4
Soluţ.ie. Fie a,= 3:o, y = '!Jo coordonatele punctu.I:n~ M, de~i
z'! y2
2 +-o =_1. (1)
a' b'

Ecuaţia tangentei în M la elipsă este :ro 2:

. a1
+ Yobiu - 1 = O.
Tăind cu axa Om, găsim· abscisa punctului P
al
X=-• (2)
So

Să calculăm acum raza vectoare FM. :Avem

r2 = li'M2 = {·a,o -;- c)2 + y~;
din (1 )' rezultă
,,,,a= ~
b2 _ b2_._,
.:10 . al

l7 - Culesete d~ .probleme
deci
\

. r• = FM• = w: (1 - : ) - 2cx. + b + c•.

2

Acum· aviud în vedere că b2 +c 2 = a 2 , rezultă

r
2
_ . Ii' M.
2
= cB:c!
~ 1 - 2c:va + a 2 = (ex
-: -, )2
a , .r = 1·--:-
c:c
- .a • I~·
·D. ac. ă a:0
~

< O, a tmnc1. , -
c:co- a = a -cxo
·
-•
.

·a
I . a
·t . · CXo
. D ac ă a:0 > O, d' eoarece a:0 < a, a u11c1 - a <-
a
=.c < ·a, ·
ca ·

d ec1.,CZo
-;- - a 1··
= a--;-•CZo ·
Aşadar în toate ~zurile, avem

r = a- ero •. (3)
a

··ad··
D e a1c1 e ucem a:0 = aa
-- rD
-. .
eo1
. . ~-
a2 cr
FP = - - C :._--·
:CO a- r

· cr
Ecuaţia MF 2 + -i.FP - k devine, . d~pă înlocuire,
r 2
+A-.-=
a-r
k.
.
Eliminînd uumitorul şi ~rdonind·ecuaţia, obţinem

.r 3 - ar2 - (k +·Âc} 1· + ka =·O .. ...

. ;

Dacă rădăcinile acestei ecuaţii sînt în progresie ~ritm~tică,

ele sint de forma r 1 - oet r17 r1 + oe~
Scriind relaţiile dintre co~ficienţi şi rădăcini, avem •,
+ r 1 .+ (r1 + oe).= a,
(1·1
•
-
•
oe)
I .,;

,·1 (r1 - oe) + (r1 - oc) {r1 + oc} + (rţ + _oc)r1 . = - (k + ).c),
r 1 (r1 - oc) (r1 + oe) = - ka
sau

258
 ~ . .: ' ---~ -- .
~- cc j: :cc .
.:.- ._-·,-:-:;: -.: , ~. :-_ ~ ... -
_

-,

. .
a a2
. r 1 ·= - , oc 2 =--.
3 .. 3
+. k + Âc
· -• - ,·
(4)

şi -~ucînd în a treia .
· 2a2
2k- AC=-· -(5)"
9
. .
.Aceasta este_ relaţia de ţondiţie între 11. şi k.
tn· cazul li .. 6,· ·c = 5, ). = - 21 , k ..:.... - ~, rela+-ia• -(5)
- · . . .10 . 4 V

est-e ver.ifi.ca t... '5 + 21

,a - .,.- -2 = -9- x
2 36 .
- \ - 2
1
Relaţ,iile (4) ne da~ în ·acest ca~ 1'1 = 2, oc--:- ± 2, iar
rădooinile
· ·
ecuatiei
• - ·
în 1' sînt 1' · =-· .! ' r'~ ~ ..2,-_ ·r"'
2 · -
= !2 .1

IV.26. _l. Fie a:i, x2 , x3 1;ădăoinile _e_ouaţiei f ((J)) = x~ +

+ p(J) + q
·==? O. Să se ·arate că dacă a:1 a,2 = ua:1 a:2 ~ relaţia +
il6 condiţie este o ecuaţie. cp (u) = O de g·raaul ţ11l treilea tn u., S,l se·
·: . rezolve eoitaţia f(-a:) _- O în acest caz. ·
2. Să se · discute ecuaţia cp .( u) _=. o,. p şi q fiind, cooroonate.le
. un,ui punct. il,iţ1, plan. , _ ·: •. ,-, .: -
3. Să se afle conil,iţia ca ecuaţia f(a:) = O să aibă răaăcinile.
1

Soluţie. Să- scriem relaţiile dintre coeficienţii şi rădăcinile

ecuaţiei j((1)) --:- O la care să ~dlugăm relaţia dată,

~ X1 + X2 + X3 ~ 0, ai1X2 + (1)3{ft'1 + X2) = P,

X1 W2 (1)3 = - q, X1 + (1)2 = 'ltaJ1 (1)2.
· : · Să consider_ăm Jntîi cazul x3 = O; în acest caz trebuin~
avem f ((1)8 ) = o,.rezultă q = O'şi ecuaţia devine a, 3 +pa,-~ o,
să
_ x (a,9 + p) -;- O. Deci (1)17 a:2 sînt rădăcinile_e~uaţiei a:9 + p = O.
. Rezultă -xl + X2 ~ 0, aJ1(1)2 = p. 4,Şa~~r-·in acest caz llli" putem
avea O relaţie de: forma fl:1 + lV9 =--~(J)1.aJ2 decît dacă p . .:. . () .··
şi atunci · ~r rezulta a,~ = x 1 == a:2 • · 0-. .

259
 în rezuma,t, ipoteza, că a,3 ar fi nulă, atrage după -sine· ci
toate rădăcinile sînt nule, dacă, vrem ca a,1a,2 să, verifice o relaţie
de forma ·a,1 + a,9 = ua,1a,a· Să considerăm acum cazul impor- -
tantcînd .
X3 =/= 0.
. .
Atunci .a patra relaţie devine a,3 (a,1 + a1 = ua,1 w a,
2) 2 3 . şi
ţ;inînd seama de a doua şi a treia, p - a,1 a,2 =- qu, deci
a1 = p + qu. Rezultă, OJ1 + a,2 = 'U (p + q~).
a11 2 -
.. Rădăcinile c»u a,2 sţn.t date de o ecuaţie de gradul _al doilea
y2 - u (p + qu)y + p + q·u = O. (1)
• . . q q
Rădăcina a,3 rezultă, din a:3 = - -Xi.Za =· - p-+-
qu
.
Pentru a găsi relaţia de condiţie, ducem în prima relaţie
valorile aflate pentru a,i +a12 şi ic8; avem u (p +qu)- ~=o,
p+qu
sau
cp (u) = u (p + qu) 2 - q = O. .. (2)

Ralaţ;ia de condiţie este deci o ecuaţie de gradul al- treilea

în u. Ducem inecuaţia (1) care dă pe a,11 a,2 şi în expresia lui a,1
valorile lui u aflare din această ecuaţie.
Să discutăm ecuaţia (2). Ecuaţia derivată este

cp' ('lf) =·----(p + qu) + 2qu (p + ·qu) == (p· + qu) (p + 3qu) = O

2

şi rădăcinile ei sînt
- J!_ şi - .!!.. •
3q q' ,

deducem
cp (_:_!!._)
3q.
= _ 4p + 27q
2~
8 1
' cp ( _ .E..) = _
q .
q,

cp(-oo) < O, cp( + oo) > O.

Nlim.ăru.l variaţ;iilor
din,acest şir depinde de semnele expre-
siilor 4p 3 + 27 q
q. 2 şi . -· • . , ·
Dacă p, q stnt coordonatele ' unui punct din- plan, vom
· avea, de considerat poziţiile acestui punct faţă de clli'bele
4a, 3 + 27 y 2 = O, y = O.
260
 :w

..-· ·,_ ·::

•. -~ . . - , ~

..·,· <Prim~ cur\)ă,_ se· construieşte uşor t·ezolyindu-i e911a,ţia in

· raport cu y. Ea· este s~eţrioă,- faţ~ cu axa 0(1) şi are în origine
. un pu:n.ct de tntoarcere~ A.doua eate axa 0(1) (fig. 46).
. _Oele două, curbe despart planul în patru regiuni numerotate
I, II, III, IV~ î.n regiunea I e~resia 4p 3 + 27 q2 este negativă.
în-adevăr, fie punotul.M. (:-3,2)
pe curbă, ·iaţ M.' un _punct din . y
regiun~ I .aşezat pe această
- ordonată~ - Fie al, y', coordona-
tele lui M'. Deoarece (1)' = - 3, -
iar.'!/'.< 2, rezultă că
4a,' 3 + 27y' 2
<
4 ( - 3) 3 +
27 (2) .= o.' 2

. · : La feţ se vede că, în . regi-

unea II expresia 4p 3 +27q2 este
tot negativă_, iar în regiunile · Fig. 46. ,
III şi IV est·e pozitivă.
Discuţia se poate concentra în :nrmătorul- _ tabel .,'

:Regiunea
I q,(-00)

.
I q, ( - ~ )
. SQ
I q, ( ~ : )
1·
cp (+00) 1·~ malo

I - + - + trei
II - - + - + · una
III - .. -- -
- - + una
-
IV
.
-· +· + + una
. .
Pentru ca· ecuaţia cp(u} = Osă aibă o rădăcină, ·dublă, .tre- ·.
buie ca punctul (p, q) să fie aşezat pe curba 4a, 3 + 27y~ _:__ O.
tn -a,cest· caz avem 4p 3 + 27 q2 = O şi să se .ştie că, atunci şi
-ecnaţţa f ((1)) · O are o rădăcină dublă. . ·
- Pentru a avea a,1 = (1)2 trebuie ca realizantul ecuaţiei (1)
,aă, "fie zero, .adică : . ·
1'2.(p :+:'°qu) 2 - 4 (p + quy = O, sau (_p +.qu). [u2 (ii +
"... +qu)• - 4J _.:.: O,

d~ci sau .P + qu :-- O sau u 2

(p +qu) = 4. · • ·
· Dacă p +·qu. = o, ecuaţia' <p (u) = ·O dă q = o, deci ·P = O
şi atunci ecuaţia f (a:) =:O are rădăoiriile . x1 == x2 = x3 = O.

261
 . A doua p~sibilitate este u 2 (p + q1_1,) = 4, la care. âdău.gă,ţµ _·
'condiţiacp (u) = u (p + qu) 2 ·-q = O. Rămine să eUminăm pe
u între acestc:r ·relatii. ' . • · _ .
Ridicînd pe·. prima la pătrat şi împăţţind apoi rezultatul
la a doua,
. .
scrisă, sub forma. u (p . + qu) 2 .= q, obţinem
.
u 3. =
.
..!!.
q
şi ducînd in prima. şi ridicind la cub,
. ~ . .
=- o.• ,
.

p3• - 33 x 43 sau 4p 3 +27q 2 ~

q2

· Aşa dar ecuaţiile /($) = O, cp(u) = O alt, in acelaşi timp,,·

o rădăcină, dublă.

IV. 27. Se consideră sistemul· de ecuaţi-i.

(p+ 1) (J} + py = A,- (1)

(p2- 1) (J} + p2y = B, (~)
în ca·re p, 4 şi B sînt p41·amet1·i. fle cere: ·
1. Să se rezolve sistemul.
2. Pr(}Sup'linînd că A şi B r n,u depind de p, să se elimine
parametrul p între_ eouaţiile (1) şi (2).
3. Să se reprezinte grafic 1·e~ultaţul ·elirninării pentr-u·
A= 2, B = -1.
4. Presupunînd .A. = p 2 - 1, B ~ p 3 , . .
să se determine ou două zecimale e(J}aote vawarea . poz-it-i'liă . · · ·
· a parametrului p astfel ca 1·ădd,cinile sistem1tlui dat (1), (2) să,
fie egale ·
. Soluţie! 1. Rezolvăm sistemul (1), (2) cu ajutor.:ul determi-
·nanţilor,
a; = Ap2 - Bp _ Ap -: B , .
- ·(p + 1) p2 - (p2 - 1) p p +1
. .
(p + 1) B - (p1 - 1) A B - .A (p - .1)
Y= p (p + 1) .
= p
.
Pu..tem rezolva sistemul şi prin .alte metode, de exemplu
met.oda eliminării; înmulţim ecuaţia (ll cu v - 1,ecua·ţ,ia (2)
~u -1,. ·
(p2 - ~) a; +·P. (p -:- -1) y = .A.(p-.~ .1) ...
.-· - tp2·~:1y (J} - _P2Y'= ~B
'.' I -
.
~

- ~

şi- -,PrÎll ad~re, .

- l , . ,
~ py' =,.Â. (p -1) - B, y = B_.- .A.(p -_l) ~
. . . . p
Această valoare a lui y o introducem- in (1) şi obţinem
. . . I ..
.A. -py Ap-: B
m=---=-.--
P+1 . p+1

şi am regăsit v~lorile determinat~ prin prima m~todă. _ .

2. Pentru eliminarea lui p intre ecuaţiile .(1) şi (2), scoa-
tem -val~are~ p din prima ecuaţie,
 - X
P=--
x+y
şi o introducem in (2) care cţevine, după înmulţirea cu (a:+ y)2,
(A - m) 2 x- (a, +· y) 2 a: + (A - a:)2y - B (a, + y) = o, -
2-

(A - a:) 2 (a: + y) - (a; + y) 2 (a: + B) = O.

Oupă,,simplificarea + y), răm~e ·
cu (a:
(A _ a,)2 ~ (a, + y) (a, + B) =.O; .
acesta este rezultatul eliminării lui p dintre ecuaţiile (1) ·şi, (2) 7
-Oare se mai scrie -· · „ 1

- . ' ' . AS - (2.A + B) :z: f.:,

Y --
.
----,
x+B
adică y este o funcţie omografică de a;. ..
3. Pep.tru .A.. = 2 şi B ;::: ·- 1, ultima e~uaţ,ie devine;
-3:z:+4 · . fl
-Y=---·
' :z:- 1-
sau 'Y +. 3 =---,
:z:-1
•··

a cărei reprezentare grafică este o hiperbolă echilateră, asiţn„

totă la dreptele {1J - 1 O şi y 3 O, cee8i ·ce se vede uşor = + =
dacă trecem de la sistemul ·de referinţă a:oy Ia sistemul XOY
definit de ecuaţiile X= a, -1, Y y 3. = •+
. 4. Prin ipoteză a:= y şi A p 2 - 1, B .= p 3 , deci =
Ap - B B - A (p - 1)
--=----_.;...,
p +1 .P .
p (pi_ 1) _ pa .p~ _(pa_ 1) (p .- 1) .
p + 1· - p '
 după aducerea la· acelaşi numitor şi reduoe1·ea _termenilor
as~menea, ·
p 3 + 3p 2 - 1. = o ;
aceasta este ecuaţia a cărei rădăcină pozitivă trebuie calculată
cu două zecimale exacte. însemnăm
Z = p
3
+
3p 2 - 1, Z = 3p 2
1
6p. +
Derivata z' se anulează pentru p = - 2 şip =-'0 şi putem
forma tabela de variatie . . . ' ·
p -oo -2 o +oo
--
z' + o - o +
--
% -oo 3 -1 +oo

· de unde se vede că, ecuaţia z =Oare toate trei rădăcinile reale

şi anume : ·o rădăcină mai mică decît - 2, o rădăcină cuprinsă
intre - 2 şi o, iar a treia rădăcină este pozitivă. Observăm.că
z(O) = - 1 < o, z (1) = 3 > o, deci rădăcina căutată se gă­
seşte situată. între O şi 1 ; pentru a -micşora intervalul calcu1ăm
·z ( ~) = - ~ ·< o, deci rădăcina se ~ăseşte intre_ 0,5 şr 1.
Figurăm arcul .AB de ecuaţie z = p 3 + 3p 2 - 1 cupri.nS;
ţntre punctele .A(.!., -
· 2
.!.)
şi B (1,3), fie O şi D proiecţiile lor
8, . .
pe axa Op; del'ivata secundă z'' == 6p + 6 > O pentru punctele
arcului .A:,J, concavitatea lui este deci ţndreptată în sus. Rădăcina
căutată este egală cu abscisa punctului de intersecţie al_ arcului·
.AB cu axa Op; o valoare apropiată, prin lipsă, a rădăcinii este
egală cu abscisa punctu.lui 0 1 de intersecţie al coa1·dei .A.B <:tt
axa Op. Ecuaţia coardei AB este . · -
:: :. . 1
3+~
1 2
z+-=------
8 (1 - ~)(p- ;)
şi dacă facem"' z = o, adică luăm intersecţia ei -cu axa Op, găsim
P . ..!.. +..!.. = 0.52.
2 50 '

264
 .,_ I i.

O va,loâire apropiată, prin .adaos, a rădăcinii este egali

eu abscisa ptinctulri.i D1 de intersecţie al axei Op cu tangenta. _·
1n A la arcul AB. 0oeficientu.l ufi.ghiular al tangentei în punctul
-curent al arcttlui AB este egal cu z' =3p 2 + 6p, decţ coeficientul
u~ghiular al_ tangentei .A.:D1 este~' ( ~) ·= + : = • Ecuaţia .
15
4
!
tangentei AD1 este deci

z + 2.8 = 154 (p_ _ !)

2

şi dacă facem z = O, găsim pentru absciEa punctului D1 ,

1 ·1 .
p = -2 + so
- = 0,533 ...
Valoarea e(J)a<Jtt ·a· rădăcinii căutate este cuprinEă în
intervalul
1 1 13 8 1 1
2+so=25<p <15=2+ so·
Pentru a obţine o mai bună aproximaţie, detemtinăin pe
.curbă punctele A1 şi B1 , ale căror abscise sint respectiv ~ şi .!. ;
· 25 15
· .coordonatele. lor sint :
A 1 (13 753 ) B1 ( s 11 )
. 25 ' -:-- 15 625 . ' 15 ' 3 375 •

.inlocuim interV;alul iniţial (!D = _1 - : _ ~ cu intervalul

<J1D1 = .!. - ~ = ..!.. , adică înlocuim arcul AB cu arcul .A.1 B1 ,
15 25 75 .
:asupra căruia repetăm operaţiile care vor duce la punctele 0 2~ -

.şi Du ·unde ·02 este in~ersecţia.. axei absciselor ·cu coarda Â.1 Bi,
iar D 2 este intersecţia axei absciselor cu tangenta in A1 la
arcul .4iB1 etc. · • ·
în felul acesta putem determina din aproape in ap1·oape
un şir de intervale OD, 01D 1 , 0~ 2 , • •• , ordinea de succesiune
~ _punctelor fiin<1: · · ·
e<
01 < Oa < .... < p < ... < D2 < Dl < D,
deci putem determina valoarea rădăcinii p cu o aproximaţie
arbitfa,r de mici.

265
 . r

Cum se cere valoarea, rădăcinii numa,i ·cu două zecimale

··_ ex9:cte, ne oprim la intervalu~ 01D 1 , . adică, ·
. 0,52< p < 0!533 _3 ....
Însă· z-(0,53)=(0,53) 3 +3.(0,53) 2 -1=0,991577-1<0, deci.
0,53 < p < 0,533 3 ...
adică valoarea aproximativă a rădăcinii p, .cu două zecimale,
exacte, prin lţpsă, · este p = 0,53. ·
IV.28. Se consideră funcţia
x2
y =2 - - - - ,
+ 2ax + b
x + 2px + q
1. Săse determine parametrii a, b, p, q astfel înoît funcţia.
·să aibă pentru a; = -1 o valoare maf.Cimă egală cu 2, iar pentrit.
_a; = + 1, o valoare, minimă egală ou 4. _ . ·
2. Să se reprezinte apoi g1·afic variaţia funcţiei ce satisface
la condiţiile de mai sus. . .
3. Să şe determine, cu ăouă zecimale e{l)acte, abscisa punctului
de intersecţie ·cel mai la stînga, dintre aurbtţ ·reprezentativă a.
funcţiei de la + 2 şi dreapta y = a; + 5. - ' ·
Sol„ţie. -1. Dacă facem împărţirea cel~r două trinoame,
găsim citul 1 .şi restul 2 (a - p )a; + b - q, deci y se mai scrie.
y . l + 2 (a - p) X + b .-· q .
x2 + 2px + q
şi dacă ·însemnăm. u
u'v
=
ur,'
2 (a - p) (J) +b - q; v = {1)2 + ~.P
·
_q,
·
+
deducem y'
,
= -vs , iar dacă ~ai dep~rte punem U =
.
U'V- UV'
=u'v - uv', V = deducem y" =
v 2, · .·
. . VI .
·-. ·se zice- că pentru w =-aJ0 funoţ;ia y este -staţionară, dacă.
. y' = O pentru a;·= a;0 ; o condiţie necesară ca funcţia y .să fie
tJwtremă, adică maximă sau_ minimi, pentru a;= aJo, ·este ca- .
ea să fie staţionară în acest punct. Valorile lui a; care fac funcţia y
_staţionară sînt deci rădăcinile ecuaţiei y' = O sau u''D - u-v' = O
sau U = o, adică
2(a - p) [a:2 + 2pa; + q] - [2 (a - p)a; +b - p] 2 (a;+ p) = O
sau
U =- ~ (a - p) (1) 2 - 2 (b .__ gJ {1) + 2 (aq - pb) -=:. O.
 ---~~~--
. ' :c:-~ ... I.

f·
-- - - . ' . .
. P.rin ipoteză. flincţia 'li este e-xtremă, deci staţiona.,l,'ă, pentru
f1J .= ± 1, deci rădăcinile- a,1 şi ro 2 ale ultiI;nei ecuaţii sîut m1 _= ~ l,
$ 2· = + 1; rezultă, a,1 +
a,2 = o; w1m,i = - 1 sau folosind relaţiile '
dintre rădăcini şi coeficienţf.
' . · . . b ._ q _, ·__ .-· . aq - bp = _ l. ·
-- - = 0' -
a-p a-p
Presup~nind a - p =I= ·o, -~educem sistemul
· b -_ q = O, {aq - pb) = ~ :__ p .
de unde s9oatein .b = q = l.
· însă y' este egal cu citul .!!._ _şi _U = O pentru m= ± 1;
. . . V . .
pentru ca y' = O pentru a,=± l, trebuie ca f =/= O pentru
.:1J ·r== ± 1 deci o -·altă condiţie necesară, este 1 ± 2p + q =I= O
sau. înlocuind q = l, ·
p =I=± 1.
Pentru a, ~ ± 1, valoarea lui y" dev;ine, .ţiuind seama că
. . ,-, - .U' .
(] = O, y = - sau
V . .,.
,, X+ 2 (q - b)
4(p - a)
y = -------------
. (x2 + 2px + q) 2

ceare pentru b =q~1 devine

• 11 • 4 (p - a) X
y =--------
(x2 + 2px + 1)2

. _ Derivata. y" este egală cu un cît în care numitorul este

' J)ozitiv deci semnul lui y.''. depinde .de semnul numărătorului
4(p :__ a)m,care pentru flJ.= - 1 şi m = + l ia respectiv valo-
rile - 4 (p - a) şi +
4 (p - a). P.rin ipoteză funcţia y este...
maximă pentru m = .:_ 1; deci y'_'{+ 1-) = - 4(p :_ â) < o şi­
minimă pentru a; =
+ 1 deci y" ( + 1) = + 4 (p - a) > O.
Ambele condiţii sînt îndeplinite dacă p_ - a> O.
· ln rezumat, condiţiile a - p =I= o, p =I= ± 1, p - a > o~
- se reduc la.
p - a > o, p ::/= ± 1.
P.rin ipoteză, '!J (- 1) = 2 şi '!J ( + 1) . . . :. 4, deci înlocuind
b ,q = 1, ·
1.-2a+1 _
2
1
----=4,
+ 2a +·1
. l -:--2P+ l - ~. 1_+2~+1

267
 şi·din a~est sistem de două ecuaţii cu două necunoscute a şip
deducem 1 - a ...:.. 2 .;.... 2p, 1 + a . · 4 + 4p ; a = -- 5, p ·= '-- 2• .-
·valorile numerice ale celor patru parametri sfnt:
a = - 5, b = 1, p = - 2, q = 1,.
iar conditiile de posibilitate ale problemei sînt îndeplinite
pentru ci ··
p - d, = - 2 5 = 3 > O, p = - 2 =/= ± I. +
Funcţia dată y devine
z2 - 1Ox +1 1 - 6x
'Y = x 2. - 4x ·+ 1 = xi - 4x +1
.; -2; Trinomul de la numărător,· a, 2 - 10a; 1, · se anulează +
pentru a;= 5 ± 2 Va,
iar trinomul de la numitor, a;2 - 4w 1„ +
pentru a, = 2 ± l/3. Pe de altă, parte., dacă ro ➔ ± co, y ➔ 1„
deci curba are o asimptotă paralelă, cu Oro, de ecuaţie· y = 1„
şi două asimptote paralele cu Oy, de ecuaţii respectiv

a, = 2 - va. şi a, -. 2 + va.
Tabela· de variaţie a funcţiei este :

X l-oo -1 o s-2 Vi 2- Vs-o

y' I T o - - -
y j 1 +·o 2 ·1 o -oo
..
:,: 12-Vs+o 1 2+ Vi-o 2+Ya+o s+ 2Va + 00
. y' I· - o + + + +
y
I +00 4 +co -00 o 1-0

Ou ajutorul acestei tabele, se poate construi uşor curba.

3. Abscisele punctelor de iii.tersecţie (ţintre curbă şi dreapta.·
·y = a; + 5 sînt date de ecuaţia -
:r: 10:x: + 1
2 - . .
-x
-
2
-- =
4x + 1
-
a;+ 5 sau P(a;) = w-.9a; +4 = O.
.

. Se vede pe figmă .că, punctul de interse~ţie cel mai la

stînga are abscisa cuprinsă între - 4 şi · - 3 ; într-ade-v:ăr-

268
P (-,-4) == _..;.-24; ·p (~3). = 4. Ourba trece ·prin punctele ..4. ( ~
~ 4, ~24). şi B·{~3,. 4).'.şi pentru că. _în- intervalul - 4_ < m < .
< .- 3 avem .P"(m) = 6:v < o, arcul AB are concavitatea, -în-
dreptată către y negativ. .
Metoda părţilor proporţionale (mE}toda coardei) dA
h 1-h 1. 24
-=--
24 4
=-,
28
h = - = 0,8 ...
28

P (-3,3) =- 2,237; P (- 3,2) = + 0,032.

Metoda coardei aplicată la noul µiterval dă

h,' = 0,2237 = 0,098 ...

2,269

P (-3,21) = ~ o,is6 161 < o, P ( -3,20) = + 0,032 > o.

Rădăcina, căutată este cuprinsă în intervaţul -3,21 < a, <::
< - 3,20, deci cu două zecimale exacte, prin lipsă, valoairee:,
:rădooinii este ' '
X= - 3,21.

IV.29. Se consideră funcţia ·

y = !C2 +~
:r+ 2
-19 (1)

fi se cere : . ,
1. Bit se studieze 'Variaţia acestei funcţii şi. să se reprezinte
grafic. · ·
2. Bă se arate că f 1tnoţia mai geperală'
y = a;2 + 2 (a+ 1)1 - 19 (2)
z+~a
unde. a este un pararnetru, dacă se anulează pentru x = - 1,
ailmite şi o 'Oaloare mamimă sau minimă pentru m = l.
3. Bit se afle, ou două zecimale emacte, abscisa punctului de
intersecţie cel mai la dreapta dintre c1trba (1) şi prima bise<J!oare a
a{J)elor de coo_rdonate. · ·.
. · Soluţie. 1. Derivata y' = 2a, - ·1
8
s.e anulează pentru
. (:z: + 2)ll_
valorile lui a, egale cu rădăcinile ecuaţiei ·
:V (a;+ 2) 2 - 9 =o,' f.0 3 + 4a, 2 + 4!C - 9 =o.·,
_ 269
 .- . -' -':· -~--7
;
;/

. Se- vede- că·_ m= 1 este o rădăcină a ultimei .ecuaţii; <ţ(;i

polinomul se divide -cu: r.c - 1, iar citul .este m2 5m. 4- 9, care +
. . se mai scrie (m + ~) · + ~E.. şi reprezintă· un număr p~zit!v J
2

. 2 . 4
oricare ar fi valoarea foim. Pufem deci scrie

.
y' = 2 (m 2 + 5m + 9) x-
(x + 2)2
1
-.

D~ivata y' are semnul binomului m·-:- 1, adică y'·";j:, O

>
pentru (JJ 1 şi y' < o pentru (l} < 1. .
· Funcţia y se anulează pentru valorile lui (l} ·egale· cu ră~ă­
cinile ecuaţiei m2 (~ + 2} - 19 (m + 2) + 18 = O sau
(1)
3 + 2x2 - 19(1} - 20 = o,
ţare admite rădăcina a:=.:_ 1, deci polinomul se divi~le cu m+I,
.iar citul este m2 + m - 20, care se anuleaJză pentru J» = - 5
şi aJ= 4, ·deci rădăcinile ecuaţiei y = O SÎÎlt (l}= - 5, X = - 1,
m = 4 şi putem scrie ·

Y'=
.(x + 5) (x
.
+ 1) (x. - . 4) ..
' X+ 2 ,

Funcţia este staţionară pentru m - 1, pentrucă, y~(l) · . O;

funcţia este mini'mă şi egală cu - 18 pentru m. = 1 pent1·u că ·
-dacă însemnăm cu --e un număr pozitiv .arbitrar .de mic, avem.
y' (1 - e:) < o·şi y' (I + i::) > o.
-'
Tabela de variaţi~ a funcţiei este

X- -oo -5 ,-2 -1 1 4 +oo

g' - - - - o + +
g
-
+co o ±oo o -18 o +oo

_ şi, reprezentarea grafieă a funcţiei. se deduce imediat din acest

tabel. _ - ·
, - 2. O condiţie necesară ca funcţia y să fie ·extremă, adic'ă.
maximă sau minimă, pentru (l} = 1, este ca ea să fie staţioµ.ară,

270
 idică,- derivata ·ei sit" se .anuleze·, pentru a; = 1 ·saii' y'- (1) . O.
însăr - ·· · ... •
;. y' (a:) = 2a: _· 2 (a+ 1)11 ,' y' (1) = 2 - 2 (a+ 1)2 = O •.
· . · (x +
a)11 . p + a)2 '

'Y ,, (a:=
) 2 + 4·..(a+
- -1),
2
-·
y." ·(l) = 2. + --=~--·
4 .. na+ 3
(x + a) 3
1+a a+ 1
Condiţia y' (1) = O arată,
că funcţia y (a:) este staţion8!ră
peµtru . a;_ = 1, 1 oricare ar fi valoarea lui a ; dacă a este diferit
de. - 3, y" {l} =/= O şi funcţia y (m} este extremă şi anume,
maxţ;mă pentru - 3 < a < - ţ căci în acest· caz y" ·(1} < O şi
minimă, peţttru a< - 3 sau - 1 < a pentru că, în acest caz
y" (1) > ·o. · 1
Dacă, a = -'3 'avem y" (1) = O, y"' (a:) = - 12 (a+ 1> ,
(x + a)'
y"'(l) = -
12
< o, adică prima derivată care nu se· anu-
. (a+ 1)
1 . _
lează pentru = 1 este de ord.jp.ul trei, număr impar, deci funcţia,
a,
1J {a-) mi_ este ·extremă pentru a,= 1.· · · .
- Dacă a:::::;: - 1, funcţia 'Y se reduce.la 'Y = a:2 - 19, .y' =
_ · 2a:, y' (1) •.=· 2 =fr o, deci funcţia 'Y (a:) nu este staţionară pentru
·a: == 1 şi a f 01-tiori nu este extremă,. .
In rezumat, funcţia y (m) este extremă pentru toate valorile
· lui a, e;xceptînd valorile a = - 3 şi a = - 1. ,
Prin ipoteză, funcţia 'Y este egală cu zero pentru a: = - 1, ·
adid . .
O = (-1) 2- + 2. -1+a
1
(a+ >
11
- 19, a 2 - 7a + 10. = O
şi ultima ecuaţie a1·e rădăcinile a= 2 şi a= 5. Aceste valori
fiind diferite de valorile. excepţionale. a = - 3 şi a = - 1,
. funcţia 'Y (a:)este extremă pentru a, = 1 şi anume minimă-pentru
_că, ambele _valori 2 şi 5 siI1:t mai mari ca - 1 .. · -. -
3. Din forma curbei· se vede că, bisectoarea axelor 'Y = a,
taie curba în trei puncte reale .A, B, O -ale că,ror abscise a, b, o
sînt cuprinse respectiv ·în intervalele
- 5 < a < - 2, - 2 < b < o, 4 < c. .
Se cere să se calculeze rădăcina c, adică rădăcina, mai mare
ca 4, a-ecuaţiei ·
18 - · .
a: 2 + -.-· - 19 '_ a: sau /(a:)
%+2
=:==
.
a: 3 +· a: 2
- 21ro - 20
.
= ·O.
 I
7>
I
_Avem_f (4_)::::; 64 + 16 - 84 -·2Q = - 24 < o, .
_t'
~

f {~) . 125 + 25 - 105 - 20 = + 25 > o,

urmează că rădăcina o este cuprinsă între 4 şi 5, adioi
4 <o< 5.
Să, considerăm pe curba y = f (m) punctele P (4, -24),
O (o, O), Q (5,25). Pe de altă parte,

f' (a;) = 3a;2 + 2m - 21, f" (m) = 6:v + 2

şi în intervalu( 4 .< (I) < 5, avem /''(a;)> O, deci ooncav_i.ţat_ea
arcu.lui P.OQ ·este îndreptată către y pozitiv. Pentrti a micşora
intervalul în care se găseşte rădăcina o, întreb~ţăm metoila
coardei şi metoda tangent(Ji : coarda PQ taie axa Om în_ punctul
Pu de abscisă a17 iar tangenta în Q la curbă taie âxa Oa; în punctul
q1 de abscisă_ b1 • · .
· Coarda PQ are ecuaţia y - 25 ....:.. 49 (:v -. 5), care este
verificată de coordonatele (ai, O) ale punctului Pu deci O - 25 =
= 49 (~ - 5), al ·= 5 - -25 = 4,5.
· - 49
: .Tangenta Qq1 in ·punctul Q la curbă, are eouaţia-y - 25 =
= (3 X 52 + 2 x 5 - 21) (:v - 5), care este ':erificată de coor-
donatele (b11 O) ale punctului' q11 deci O·- 25 = ·64 (b1 ·--'- 5), ·
25
b1 = 5- - = 4,6.
64
Ducem prin punctele p1 şi q1 paralele la Oy ; ele taie curba
în punctele P 1 , Q u ale căror .ordonate sint respectiv
f (4,5) = (4,5) 3 + (4,5) 2 - 21 x4,5 - 20 = - 3,125 < o,
t (4,6) = (4,6) + (4,6)
3 2 - 21 x4,6 - 20 = + 1,896 > o.
Aplicăm aceeaşi metodă arc.ului P 1 Q1 ; coarda P 1Q1 -taie
axa O'° in punctul p 2 , de abscisă as , i~ ta,ngenta la curbă în.
punctul Q1 taie axa Ox in punctul g_2 , de abscisă b2 :
Punctele P 1 · şi Q1 avînd coordonatele P 1 (4,5; - 3,125),
Ql {4,6; 1,896), ecuaţia coa-rdei P1Q1 este
1 896
. y - 1,896 = 50,21 (a; - 4,6), ~2 = 4,6 - •
50,21 ..
= 4,562 24·.

Tangenta la curbă in Q1 a1'.e ecua ţ.ia

y - 1,896 = [3 X (4,6) 2 + 2 X 4,6 - 21] (:,; - 4,6),
· 1,896 · ·
b"
..
= 4,6 -. - -
51,68
= 4,5.63
·
31.
.

2·12
 ,_R~ina ·căutată_ o es~~ ·cuprinsă intre a2 şi b2 , adică
4,562 24. <C< 4,563. 31
sau .eu două .zecimale exacte, c · 4,56.
· IV .30. ·Be consider4 funcţia
'!I = a,\(a, --- a)2
.şi 8e cere .
· · 1. 84 se studieze variaţia
acestei funcţii şi să se reprezinte·
grafic aceastit variaţie otnd .a = 2. ·
2. ~ă 86 deduc4 din studiul de mai sus, n,1umărul rădăcinilor.
reale pe care le poate avea ecuaţia · : ·
m3 ( a, - a) 2 - b = o,
după diferitele valo1·i ale lui. b. .
3. Bit se afle, cu dQuă zecimale emacte, rădăcinile 1·eale ale
~~ .

a,s (m - 2) 2 = 1 OOO.
Solup.e. 1 .. Însemnăm f'(m)· = a,& (a, - a) 2 = al' - 2ax' +
·+ a 2a,8 şi avem ·
· f' (ro) = 5x 4 - 8aa: 3+ 3a x a, (ro - a) (5a; ---:- 3a),
2 2 · 2

/" ( a,) = 20a, 3 - 24aa, + 6a a, = 2ro (10ro

2 2
12am + 3a 2
- 2 ),

. f"' (a:) = 6Oa, 2 · - 48aai + 6a ·= 6 (lOa: 2

Sam.+ a 2
- 2 ).

. Funcţia este staţionară, pentru v.alorile lui· a, care anulează

derivata j''((JJ), ~dică, pentru rădăcinile ecuaţiei
a,2 (ro.- a) (5m - 3a) ~ o, d~ci m1 = o, m2 = a, . a,t = ~ ·
5

. Funcţia / (m) nu este extremă, adică, nici maximă nici

minimă pentru a, = o; pentru că j" (O) = o, f"' (O) = 6a2 =I= o,
adică prima, derivată diferită de zero este de ordin · impar·.
Acest lucru se poate vedea direct pe forma ecuaţiei, pentru
că dacă a, este mic, t~rmenii in a, 4 şi al' sint neglijabili faţă de
· termenul a2m3 , deci în vecinătat~ originii, ecuaţia curbei este
. a,pro~tiv y- = 4a, 3, oare reprezintă o cubică tangentă, in
· origină· la· Om, este situaită 'in • primul şi al treilea cadran şi .
·are origina• O ca centru de simetrie. ·
Pentru a, = a, f' (a) = 2a3 =I= O, deci- funcţia_ f (w) este
extremă. şi anume, maximă dacă a< O şi minimă dacă a> O.

18 - Ouleaere de probleme
·273,
 /
.,:

P- entru
. _ (I) =
.
3a)
-Sa5 , · f~'( -.
5
=·. - --__
18a -,-
25 . . ·.'
· H~. •f. (.(I)
8
j_ O, d ect• 'fu.ncv'""' .- )
este extremă, şi anume, minimă, dacă, a < O şi maximă, dacă
a> O. ·
Dacă a = o, funcţia se reduce la y = a;5 ş{ curba-corespun-
zătoare este tangentă, în origină. Ia- 0(1), este situată, tn •primul
şi al treilea cadran şi admite originea O ca centru (le simetrie.
Dacă a.= 2, putem forma tabela de varlll(ţie a funcţiei
6
a:-oo O
5
2 +oo
y' + _o + O - O. +
3456
y -00 o
3125
o + 00
iar reprezentarea grafică a funcţiei se deduce imediat din
această tabelă,
2. Dacă a este un număr oareca1·e, f (a) = O; iar
5
f ( 3a) = 108 a •
5 3125
Pentru discuţie vom presup~e trei cazuri după cum. para-
·metrul a este negativ, pozitiv sau nul. ·
Dacă a < o, tabela de variaţie este ·

Sa
3: -oo a
5
O +oo

y' +o- o +o+

108a5
y -oo o --
3125
O +oo

şi din forma curbei deducem numărul punctelor reale de inter-

secţie dintre curbă şi dreapta· y = b, după diferitele va,lori ale
lui~' şi abscisele acestor puncte sînt rădăcinile reale ale ecuaţiei
a,s (a, - a)2-= b. -
b < tosa5 ; o -rădăcină reală, < a;
S 125
b = tosa5 • 3 răditcini re;l~, una < a şi _celelalte două.
3125'
3a
. egale cu - ;
5

- 274
 ,- .=t·. \· ..:. .
-.

.
· .,-~· ·-_ _ -_iosăs
_____ _<- _· -· -· , ·_ -· _: .· -· . · - \

"b•< ·O; 3 rădăcini reale, una < a; lli doua cuprinsă

· · 3 t25 -
• -3a • . -• X in.t 3a • o·
1ntre a ş1 - , a treia. cuprms~- re -. ş1 ;
- - · 5 · - · 5
. .

.-b -= O , -5 rădăcini reale, _două egale cu a; trei e~le cu O; - .

O < b ; o rădăcină reală, > 0.- • ·
. Dacă a> ·o, tabela de yariaţie este
3a·
X -oo o a. +oo
5

y' + o + o - o +
y' -oo _o ---
108a5
-3125
o -:1--oo

şi din fo~ma curbei deducem· numărul l'ădăcinilor reale ale ·ecua-

ţiei .a:3 (a, - ·a) 2 = b. . ·
. b_ <.O; o ·rădăci,nă,reală <O;
Q_= O ; 5 rădăcini reale, trei egale cu o, două egale c~ ar
O< b < - 180a5 3 ăd. X • •
- ; r wcrm rea} e, UJ.ţa cuprinsa
. • ., intre o ş1•
. 3125 · · .-
~ , alt~ cuprins~ între -~. şi a, a treia> a; ·
108a5 3,, "dx . . - 1 d x : 1
.b ==. - - ; ra i:l!Cllli rea e, ou~ ega e cu -3a , a -t reia
. > a;
3.125· 5
ioaa5 < b ; o r ădăcma
, -.· _--·- . -"' reală . > a.
3125 I • . . •

Presupuriem că am con~truit curba O de ecuaţie . y =

w8 (a: - a) 2 simetrica ei O' în r~port cu originea O a,re ~·ecuaţie,.
ecuaţia dedusă din precedenta prin înlocuir&'l. coordonatelor
(a;, y) prin (- x, -y), curba O' are ecuaţia
-y - _(.- :r-) 3 ( - x - a) 2 sau y = x 3 (x + q,) 2•
Prin_ urmare, curbele O Şţ O', care· corespund respectiv Ja
_·valorile ·a şi -a ale paţametrului, sî.nt U1Ul, simetrică celeilalte
- în raport cu origin~ O, deci discuţia cazului a< O se putea
·deduce -din discutia cazului a > O. - ·
3. Pentru '!' 2, b = 1 OOO avem -
- ., 108<15 = 3 456'<
1 000- = b
3125 3125 '

275
 . /

de_ci eouaţia j (~) = a.: 3 (ro :-- 2)~ - ·1 OOO-= o, are o sili~~.
rădăcină reală r > 2. ·
f (4) = 4 3 (4 - 2) 2 - 1 OOO = 64 x4 - 1 OOO= -744 < O,
t (5) = 5 3 (5 - 2) 2 ~ 1 ooo· =.= 125 x9 - 1 o_oo = + 125 > o,
deci 4 <,,. < 5; din compararea valorilor -744 şi -+125 .de-
ducem că rădăcina r se
găseşte în vecinătatea lui 5„ Calculăm
f (4,9) = {4,9) 3 (2,9) 2
1 OOO= 117,649 x 8,41- 1 OOO = -
-
- 10,571 91, deci 4, 9 < 1· < 5; rădăcina r. este în vecin~-
tatea lui 4,9; calculăm f (4,91) = (4,91) 3 X {2,91) 2 - 1·000 = .
= 118,3-70 771 x 8,468 1 - 1 OOO = + 2,375 525 905 1 >. o; deci
4,90 < r < 4,91, adj.că valoarea rădăcinii, r cu două zecimale- .
prin lipsă, este r = 4,90.
IV.31. Se consideră juneţi°':

f (ro) = aro(.v. - b) {x - c).

l. se determine parametrii b, o astfel oa funcţia s4 fie
Bă
maroimă pentru a;=.! 3 •
si minimă.
pentr'U, (1) = 6.
Să se determine parametrul a ştiind oă valoarea minim4 a
f-uncţiei este egală cu - 6. . .
2. Bă 88 reprezinte grafic funcţia y = f ((1)) astjel determinata.
3. Bă 86 deter.mine parametrul â• astfel oa pentru această
funcţie partici1,la1ră f ((1)), ecuaţia f ((1)) - ii, = O să aibă o r&JJ.lcinit
dublă şi să se rezolve ecuaţia tn acest caz particular. ~
Soluţie. 1. Funcţia / (m) este un polinom de gradul al treilea,
deci o. funcţie continuă pentru toate valorile variabilei; o
~condiţie.necesară ca ea să fie extremă, adică maximă sau minimă
este ca .easă fie staţionară. ..
Funcţia_ / (a:) este staţionară, pentru valorile lui a; ca,re
anulează derivata ' ·
f' (ro) = a [3x 2 - 2 (b + c) a; + bc] = O.
· Prin ipoteză funcţia
este extremă, deci staţionară, pentru
(1) = .!· şi (1) = 6, urmează, că aceste valori sînt rMăcirrlle ultimei
s . .
_eenaţii,,deoi formind suma şi produsul rădăcinilc;>r avem

~ +6 = .2 (b + c) ,· _! • O = .!!:_·
3 • 8 3 3

276

o
 :-....

de -unde scoatem- b + c = 11 şi bc = 24, deci b = ~ şi c -=-- 8„

Deducem
, f" (a,) = 2a [3(1) - (b + c)] _:_ 2a (3(1) - 11),

f" ( :) = - Ha, f" (6) = Ha.

Pentru ca funcţia Î (a;) să fie maximă pentru x =-__!_ şi

. 3
minimă pent-ru x = 6, trebuie să avem

,.., ( ; ) < O şi f" (6) > O

şi aceste două condiţii sint îndeplinite cind a > O.

Pent,ru ft=6, valoarea funcţiei/ (ro)=aro (~...:..... 3) (x- 8) este:
f (6) = 6a (6 - 3) (6 - 8) · ~ 36a
prin
.
ipQteză
.
egală cu - 6, ·de unde ·deducem
.
a == 2-
6
_.
~- · Dacă inlocuim parametrii a, b, c cu valorile numerfoe
găsite, funcţia y = f ($) devine
x (x - 3)(x - 8)
y = ---------'---'-
6

pentrti care putem int.ocmi următoa:rea ta-belă de· variaţie.

X -00 o -4
.3
3 6 8 +oo

y' + + o o + +
200 o.
11 -00 o -6 o +co
81

Ou ajuto1·ul acestei· tabele de variaţie, curba O de ecuaţie

y = f (ro)
se construieşte cu uşurinţă (fig. 47). .
3. Din forma curbei O putem. deduce, fără calcul, numărul.
rădăcinilor reale ale ecuaţiei . .f (x) - il, :...... O pentru diferitele--
valori ale parametrului ii,.. ..
Dreapta y = il, este paralelă la Oa, şfăacă il, < - 6, dreapta,
taie curba într-un singur punct, deci ecuaţia noastră are o sin-·
guri rădăcină reală. · ·'
Dacă il, = - 6, dreapta este tangentă la curbă în _punctul
m (6, - 6) şţ mai t.aie curba încă într-un punct mi (-1, - 6),.,-

27'[
 :-....
-ceea, ce revin~ a spune că ecuaţia are o rădăcină_-dU:blă ·egală cu:
6 şi o rădăcină simplă, egală cu --=- I. ·
n·~că, - o -< d < 200
, dreapta taie• curba în tr~i puncte, ·
- 81 - . · .
-<J,eci ecuaţia noastră are trei rădăcini reale. -

Fig. 4i

200 - ,
. ~acă, _d, ,·
81, dreapta este tangentă la ~W.:bă in phnctul

3 ,81 mai_• t a1e

.M ( 4 200) •
ş1
. cu~b a .î nea.., înt_r-un punet M 1 _( 25
, 200) ·, _
3 81
-ceea,· ce re"'rine a spll!le că ecuaţia are o rădăcină dublă egală ~u 1-
.şi o rădăc~ă simplă egală cu ~ .
s
Dacă ::o
:< d, dreapta taie cu~ba într-un singur .punct;
<leci e_cuaţia are o singură rădăcină reală.
Această discuţie_ poate fi cuprinsă în tabela următoa1·e : ,
d < - 6 •. ·• o r~ăcină ; · · .
d =- 6 •.• o rădăcină dublă = 6 şi o rădăcină simplă-I ;
· - 6 d 200 • ; • 3 rădăcini ;
< <
· 81 ·
:i
u
200
= --- . . . .., dă " d 4
o ra cma u bl"'a = - .ş1. o ra.., d"acma
. . 1..,a
. .., s1mp -
81 . 3-
"25
-.;
.3
200
- .-
81 <. d . • . o rădăc_ină.

IV.32. 1. Să se ilis!]ut_e variaţia f'1t1wţiei

· 9 (t1 - 10)
y = 3
X_ - 9%

:fi să se rep1·ezinte grafic (!,06astă variaţie.

:278
 • ',_i
/

-~
J

-<
, ~
2·.. Sit
-,
se :iUBcute .apoi ecuatia
,
ro 3 - )..a,2 - . 9x + 10 ).. = o, ·
~tabilinil natura răiJ,IJ,ciniZor ei ilupă valorile par.ametrului real A.-
Soluţie. 1. Fnnctia dată .y = y (:.u) se mai scrie
. 9 (xi - 10) .,
y = · (;t 2 -
..
9) X
şi sub această, formă se vede că y (- a,) = - y (ro), adică, funcţia-•
este impară, rezultă, că diagţ•ama O a funcţiei date are un centru
de simetrie, origina O, adică, diagrama O se compune din dou~
- ramru;i 0 1 şi 0 2,. simetrice în raport cu O; construim ramura 0 1
· corespunzătoare lui a, variabil în intervalul O < a, < oo, iar-
ramura 0 2, este simetrică lui 0 1 îri raport cu origina O.
Derivata
. y' = _ 9 (:.c4 - 21:tl if- 90) •
. _(xs - 9x)s .

Flmcţia este staţionară pentr~ valorile lui a, care anuleaz~

derivata, adică, pentru .
a, 2 = 6 şi a, 2 = 15
sau, în intervalul O < a, < oo,.pentru
:.u = V6 şi w . ·v 15
şi la ace~te valori ale lui a, corespund pentru y valorile

y = 2 V6 şi y = Vis •
2,

Pentru a vedea dacă, în aceste puncte, funcţia este ex-:

tremă, adică maximă, sau minimă, Oalculă,m derivat~ secundă,.
'şi apoi.valorile numerice ale lui- y" 'pentru a, == sau a, = V15..
Oalculul acestor valori nuinerice se simplifică observtnd. eă y"
va
este un raport,
. , u d. . ,, -.u'v - uv'
y =-, ec1 y = -- -,
V : . . ~

insă, u = - 9 (a: 4 - 21ro 2 + 90) se anulează,. pentru a,= Vi

sau x = V15, iar y" devţne
y" - - --..a..·-----
u' · ' · 18:i: ( - 2x2 + 21)
-:- V • - · (:z: 3 - 9.x)I •

279:
 --_Numitorul fiind un pătrat"perfect .este pozitiv, ia,r, factorul
18 m deÎâ--n,imără,tor este pozitiv pentru m pozitiv ; rămtne clt
-:Semnul lui '!J 11 pentru (I) = Va sau (I) == ffl este dat de - 2a,2 +
+ 21 care pentru a,2 = 6 este pozitiv, iar pentru a,2 ·= 15 ne•
.gativ, deci · ..
· pentru: m = Va, y" < o, y = 2 Va, este un minim m ;
pentru a,= V15, < ·o,
y'; y = V15
2
este un maxim M.
.
În intervalul O< m < co, y se anulează pentru QJ 2 = 10,
-deci m = V10 şi devine infinit_ pentru ·QJ (m2 - 9) = O, deci
O şi m =
.fi)= 3. .
Dacă, a;_ = e este pozitiv şi foarte mic, '!J este comparabil
-ou~ , care _este pozitiv şi foarte mare ; dacă a; = 3 =J= e, y
3 . .

-este comparabil cu !e
, care este pozitiv sau negativ,. insă
1

:foarte mare în valoare absolută .. In rezumat, dacă

fi) ➔ o + o, '!I ➔ + <X) ;

a, ➔ 3 - o, y ➔ + co ;
a; ➔ 3 + o, y ➔ - co ;
-unde notaţia a, ➔ a - O înseamnă că (I) tinde cătlf0 a prin va•
lori mai mici ca a, iar a; ➔ a+ o, prin valori mai mari ca a.
Discuţia, de mai sus poate fi concentrată, în tabela

~1 o 3 3 Y10 ffi. +oo

11 ·1 + oo_ descreşte m=2 Yii creşte + oo I - oo creşte O creşte M = ~ d•1~ ~

.şi eu ajutorul acestei tabele construim uşor ramura 01 ; construim

.apoi simetrica, lui 01 în raport cu originea·O ş[ obţinem ramura -02 ;
_ 2. Dacă rezolvăm ecuaţia in ·raport cu parametrul ·).
,obţin.em ·
). = :z:B- 9%
zl-10

:şi dacă însemnăm apoi 11 = ~,

).
deducem
zl-10
'Yj =9---
:.:8 - 91:

~80
 ; ....

-şi nri.m'1m.J. -rădioinilor·rea,le ~ale acestei ecuaţii, peAtru diferitei&

- valori ale parametrului '1J, este egal cu numm-ul punctelor de
intersecţie ale _diagramei O cu dreaptâ y = '1J• ·
Oînd '1J este egal ~u ordonata 2. Va a punctului. m, ecuaţi~­
corespunzătoare este

9:a:1 45
a: ~
3
2 Ys - ~o/ + VG = o
care are două.rădăcini egale cu abscisa V'if a punctului m, însă pro-
dusu1 r ăd ~m1
x,.,. • '1or. est.e - YG
45 :d • • ·x ,1 x ..... • .. · t
, ec1 a treia ri;llUcWma ~s e - - -
5 V6
4
- Vis
Oind '1J este egal cu ordonata 2 a punctului M, ecuaţia..
- core_spunzătoare este
'
18 :a:1
x3 - ---=-' - 9x
Yts -
+ Vis
-180 -- O
' __
care are două rădăcini egale cu absciE:-a V15 a punct.ului ;M, iar a.-
treia rădăcină este - ~ •
4

Diagrama O fiind simetric.ă in raport cu originea O (fig. 48 ►

rezultă că rădăcinile ecu~ţiei corespunzătoare la _valoarea - '1J a.

s_.:===========i::;::====:::~;:===-=:.t::===========1
4 '---------f"'-----'-+----'>Omr---1---------1
3~-----f-+---t----t-------t
M
21-------l--¼---t-------•t----;(:.~----,
, 1-------1--1---0~----+--t-----~

Fig.48

parametrului, sint egale şi de semne -contrarii rădăcinilor cores- _

._.pun~ătoare
la valoarea _'1); în discuţie ne putem deci limita la.
.,:- .--·~:

2s1.-.
 . -valorile_pozitive ale parametrului 11 şUnt~Gmi următ6rul tabeb ·
. -O<"tj<11;, 3rădăcini; ·

-
""1J = ffi2 , o ridăcină dublă = V15 şi o ră_dăcină, simpţă, =
. Vis
=-4-.-;
. 5

- - < 1J. <

-V 15 2 _y-6, o r ăd. c:wiµa
X~• "" .
;
2 . .
·11 = 2 V6, o rădăcină dublă = V6 şi o rădăcină, 'simplă,,' ·.
Vo
=-54;·
= • "2 VB < ·11, · 3 rădăcini.
Valorile corespunzătoare pentru parametrul i-. sînt· urniă­
·toarele, dacă, citim tabela precedentă ţle jos în sus,
-O < A < 3· v: , 3 rădăcini ; ·
. =3 V:,
. "6
o rădăcină dublă = }/6 şi o rădăcină simplă _:_

·= - 5 T;

2 r: < ,.. <. 6 y~· , o rădăcină ;

'"I..
.I\=
6. ·Vis
-
5
xdx • X d u bl""
, or~ c:.11c1nci, a = v1--o ş1.o .ra"d"a01n
·
. ă. sunp
. yrs· ;
ui = -~ -
]X
5
•

~~ < A, 3 rădăcini.
IV.33. Să se rezolve ecuaţia ,
x-a ~-b b a
- - -
(x - b) 2
-.
-a
= - --
(x - a):s 2 b'-

Sol~ţie. Dacă insem~ăm cu R ( a:, a, b) funcţia raţională

a b
R ( :c,a, b) =-----,X -

, (x - b) a 2 3

~cuaţia dat.ă se poate scrie

t . . . • •

R (a:, a, .b) .= R ,(a:, b, a) ...

.282
 -
...
~
'
~
. ...,_.
-
~ -__ ~ -

;·observăm că,._
i._ . :.. _,
I •

. b b ·
R (a+ b,a,b) = -as - -as= o,
-· ~ - _ a a
R (a+ b, b, a)=·-_::: - = O,
- b2 b2

·şi cled~cem că, ecuaţia, este verificată pentru aJ = a +.b.

Ecuaţia este verificată, şi pentru w = o, pentru că
a
- b2
...
b
as
-- b
as
a
_--,.
b2
'
deci cunoaştem,~ total două rădăcini ale ecuaţiei şi anu!}le (}
şi a + b. · . • , · - · · . · . · ·
Dacă aducem la acelaşi numitor, R (w, a, b) este uri raport.
în: care numitorul ~ste a2 (w - b) 2, iar numărătorul egal cu
. .:_ bx2, + (a2 + 2~ 2 ) w - a3 - b3 ,
se imparte cu (w - a - b) pentru că R (ţi + b; a, b) = o, 'iar·
_citul, schimbat de semn, este
bx - a2 + ab - b2
a2 (~ ~ b)i

. · D8:că face~1 aceeaşi operaţie cu R (a:, b, a.). şi suprimăm..

. factorul ( - x + a· + b),. ecuaţia pr?pusă,. se scrie
b:c - a1 + ab .-: b2 a:i: - b2 + ba - a2
'as (:i - b)'. . . b2 (:i: - a)1 ·'
care admite răd,ăcina m = O.
1

. Eliminăm_ numitorii, suprimă.m factorul a; şi 1·ăniîne.-ecuaţia.

_d_e gradul ~l doilea . . .
.
·· , .
m2 - (
a + b). x ·-+·ab 2a 1
-
· ab + b = O. 2

_ · a1 + ab + b2
Rădă,cinile acestei ecuaţii, împreună cu răd~inile Oşi a+b„
s-înt cele patru rădăcini ale ecuaţiei propuse.
. .
. IV.~34.- P.ent1'u ce val-01·-i. ale pa·1·amefrulu·i a, ecua;ţîa
a; 1_-:- 4m2 + 4aa; - l_=-O,. (1)'
«re o ·ră-dă~ină ·a1.tblil !'

283:

-" ;
· ·/ Soluţie. Dacă a: este . rădăcinar. dublă a ecuaviei propuse,
J1J este rădăcină simplă a ecuaţiei derivate - _ _
a; 3 - 2m + a = O. · (2)
Eliminăm pe a:· între ecuaţiile (1) şi (2); p~ntru aceasta
.le adunăm membru cu membru, după ce le-am înmulţit respectiv
-0u l şi -. w, obţinem
2m2 - 3aa: + 1 = O. (3)
Adunăm ecuaţiile (2) şi (3) după, ce le-am înmulţit respectiv
-0u 2 şi - a:; obţinem. .
3aa;2 - 5a? + 2a = O ( 4)
Adunăm ecuaţiile (3) şi (4) după ce le-am înmulţit respectiv
-cu .3a şi ...:.. 2 şi obţinem · · · , · ·
. (10 - 9a2 ) a;' - a = O, '.(5)
-de unde deducem pentru rădăcina comună, a ecuaţiilor (1) şi (2),
a
a J = - - -1 (6)
10 - 9a

1nlocuim în ecuaţia (3) pe a: cu valoarea dată de ecuaţia

{6) şi obţinem .- . _
108a' - 208a2 + _100 = o, (7)
-0ecuaţie de gradul al ·doilea în raport cu de unde deducem . a 2,
.a = 1 şi a = ~ , deci ec~aţia (1) are o rădăcină, dublă pentru
2 2
27
patru valori ale parametrului a : ·
. . fi
a = ± 1, a = ± 5-
9
. · (8)

Valorile corespunzătoare ale rădăcinii duble sint date de

-ecu~ţia (6),.in care se înlocuieşte a, pe rind, cu valorile (8), se
-0bţine · . ..
a; = ± 1,
· Vi
. w = ± -·...
3
Pentru controlul calculului, se verifică uşor că aceste valori
.satisfac ecuaţiile (1) şi (2) ; de exemplu, pentru m = 1, a· = 1,
-ecuaţiile devin

1 --:- ·4 + 4 - 1 = O şi 1 - 2 + 1 = o.

:284 .
 , .

.. "IY,.~5. 84 se găseasc4 între ce limite trebuie sli fie ·cupr-i-ns x .

astfel ~tt ·să a-vem · · ·
.. - 1 < -2x2 -
x2 .;_ 1
1 < + 1.
2. ~ă se calculeze deri'IJata 'tunciiei
y = arcsin (3ro - 4a: 3 ) _

-,i s4 se ar~te !Jă ea este egală cu de trei ori deri-vata lui arcsin x.
_ 3. Bă se stuiJ,ieze -variaţia funcţiei- ·
'!I = e-= sin ba:-, pentru a, > O (a şi b pozitivi).
84 se C(!'nBtruiasoă curba reprezentati-v~. 811, se deducă con-
. --diţiile ca ecuaţia e- 0= sin ba,= o2 siJ, aibă două şi numai
,douiJ, ril_dăcini pozitive. Aplicaţie·a = b = 1. _
. - SoIup.e. . 1. To.ega,IitX:Hl - . lt 2 xt - 1 1 .. 2 x9 - 1
l:llyA e s1mu ane ----< ş1 --->
· x2 -1 x2 - l
.> - 1 sînt respectiv echivalent-a inegalităţilor
· 2x1 -1 2x2 - 1
-1<0 şi
x 2 -·1
-2> -3.
x9 - 1
-1 sau
:c• _1_>
(1) ---<O şi· (2) -- 3
x1 -1 x9 :- 1
.iJ, fiind r~l, a,2 este pozitiv; din inegalitatea (1) deducem că nu-
mitorul a,2 - 1 <O; inegalitatea (2) devine, înmulţind ambii
membri cu numărul pozitiv 1 _; a,2,
. 2
- 1 > - 3 + 3x 2
sau m2 <-,
3

.ln rezumat,_ inegalităţile date sînt echivalente cu inegali-

tlţile simultane · ·
x2 - -1 < o şi . m2 < 2-
~ 3
dintre care, prima es_te o consecinţă a ultimei, care se ~i scrie
. -V 2
3
< aJ <JIT.-
V· a·
y' = 3 - 12:z:
9
· = 3 1 - 4:t1 _
V1 ,:_ (3:z: ;_ 4":z:8)1 y (ţ-:i:9) (1-4~)2

,1 -
1
= 3 -------- = 3
:z:ll
(arcsin ·a,)'.

285 .
 . 3. Derivata ·funcţiei y = e...;~. sin· ba: est'e ·
e-= (...:._a.sin bw + b cos bw).'
.

y' = -. ae-= sin ba;+ b cos b~e-aai=

. • ,· k1t . . ··..
. Funcţia se anulează pentru sin•bw · -O, w _:·-, k • · O, 1,2 ....
. . - b .
. . . , iar derivata pentru _:. a sin -bw +b cos . bw = o, .w · · .

_!_ arctg (2-+ k-n:), k = o, 1, 2 ••• , unde ·arctg ...!!..... este determi-
b a a-
. naţia principală a funcţiei arctg ~, ~dică arcul cuprins într&
'. a -\ .
- ~ şi..!:.. ; însă a şi b · sînt. presupuşi .pozitivi, deci o < arctg
2 2 .
.
-ab < -_21 -n:.. D ac ă,..msemnam
... . wH
1 = ·-.
kTt t"
, ~+1 = -1~ (
arc t g -b +,cn 1 ) ..
,.
· b · · a· .

avem
W1c· < ţ,: < Wi:+1 < ţHl
inegalităţi 'care arată că rădăchrlle (ierivatei separă rădăcinile-
funcţiei. . _·
Pentru a avea V?,lQ~rea lui y pentru o rădăcină a _derivatei„
din -- .
. . . 'Jl= e-az sin bw, - a sin bw + b cos ·bw = O · ·
deducem ~ · ·
ay = e-az a sin. ba:, ay = e- 0 ~ b cos ba:,
112( 1 +. ~)
bi
. .:. .:. ·e-2az ' .
y = l' as±+b b'- e-•aas . . i

şi ~că însemnăm prin "l)k+i valoarea funcţiei_ pentl·u w. ·_ ~1c+1-,,

av~m
'tl = ±b / ~ ( uclg ; + ~) •
·1k+1 Vai+ _b"'· . ' .
Pentru a det~rmina semnul lui.· "tlk+u fprmăm tabela

% X1 - +ţ1 %2 ţ9 +xa +~

y' +· o - o + o
.
u o 'll1· o -7l2 o 'Ila

286·
de ·un.ţie deducem. că aţdonat~Ie "tJ el~. r~µ.g impar sînt, poi4tiv:e,
iar cele de rang par- nega,tive. ' ... ·
a
- -,;
Dacă, însemnăm q = e - b < 1,
+ b --arctg-6 · CI

"IJ1 =.Va'+ b' _e b • a, "IJ2 =- "/}i q, "IJ3 = +"IJ1q2

şi în general,
°IJHl. . °IJt ( _;_q)l:

relaţie .care arată ·că, ordonatele °tJk+t formează, o progresie. geo-

a
--n
metrică, descrescătoare cu raţia - e b • Construcţia curbei re.;
zultă imediat din aceste proprietă;p.
Nmp.ăru.l ră,dă~inilor pozitive ale ecuaţieie-a:usinba, - o2 . O
este egal cu numă,rul punctelor de intersecţie ale curbei
'JJ = o, =
e-•$ ba,, a,> cu dreapta, y c2• Se vede pe o figură că
> >
daci "tJi 02 "IJa, avem două puncte · de .intersecţie, · dacă
f/s >, o2 > 115 avem patru puncte de intersecţie şi în general, dacă
1J~-i > c2 > "IJ2t+1 avem 27' puncte de intersecţie. Pentru ca
ecuaţia dată să aibă două, rădăcini pozitive şi numai două
trebuie -ca · ·
"IJ1 >. c2 > "tJs
sau
,
b
.
-
a
b
b
arctr ·-
.·
., , b
a (
- - arctir -
b )I
+ 2n-
-=:===
Y~+~ 0 a > C"> -;-;=;::::===;:.e a
.V~+~ a .

· Dacă, această condiţie are loc, prima rădăcină X 1 este cu-

. prinsă în intervalul O <. X 1 < ; 17 · iar a doua -rădăcină X 2 în
intervalul ~1 < X 2 < m2 adică
n
O < X1 < -1·b arctg-.
b
a
·< X2 < - .
b

1n cazul part~cular a · b = l,. avem

1 -.!n 1 -.!n 1
-
}'2e ' >c >~2
2
- e ' , O<X1 <. 4- 1t<X2 <-, ..
I

287
 IV.36. 1.- Sli, se- determine · oonstanteltJ a şi b aş.a. ca po--
linonHtl .. .
a, (a, + 1) (m + 2) (a: + a) + b

sa fie p4tratul un,ui polinom. _

84 86 ileducă condiţiile necesare şi si'1ficiente pent1·u oa rădă­
cinile ecuaţi~
w (a, + l) (a, + 2) (a, + 3) + m = O
84 fie -toate reale şi diferite.·
1

2. Să se. studie~e variaţia funcţiei y = ~ +-=- ctnd (C t,a-

e
riaz4 ile la~ 1 la + _1. SB iva rBprezenta variaţia pe o figură.
Soluţie. 1. Trebuie. să, avem

a, (a, + 1) (w + 2) (a, + a) + b _. (a:~ + pa, + qj2.

Identificînd coeficienţii aceloraşi puteri_ ale lui a, găsim
următoarele patru ec~aţii cu patru necunoscute a, b, p, q:
(1) a+ 3 = 2p, · (2) 3a + 2 = p + 2q, 2

(3) 2a = 2pq, (4) b = q2 •

Relaţiile (1) şi (3) ne dau : ·

(5) 2a = (a + 3) q,
şi ţln.înd seama ,de relaţia (4): (6) 2a· = (a + 3) Vb.
Din (1), (2) şi (4) deducem

3a +2 = (a+ >
4
3 9
+ 2Vb. (7)

Introducîţ1d în (7) valoarea lui V-fi scoasă din (6) obţ;inem

ecuaţia în a
. 3a +2 = (a + 3)11 +~ (8)
4 a+s
sau
a3 - 3a 2 - a +3 = O (9)
ou rădăcinile a= +. 1 şi a= 3.

288
 · · Gă&m ur1n:ătoarele trei. grupuri de .soluţii :
· ~a = 1 b. = ~ p . 2, q. = _!_
' . ' 4 ' . 2.

a = - 1, b = 1, p = 1, . q = ~ 1
·a = 3, , b = 1, p = 3, . ·q = 1.
Ecuaţia a; (a,+ 1) (a, +,2) (a,+ 3) + m = O se mai poat~
scrie
a, ( a, + 1) (a, + 2) (a, + 3) + 1 + (m - 1) = o,
sau ţinînd seamă, de al treilea, grup de soluţii de mai sus :
(a, 2 + 3a, + 1)2 + m - i = o,
a,2 +
aa, +
1 ± V1 - m = o.
O primă condiţie ca rădăcinile acestei ecuaţii sit fie toate
reale şi diferite este m < 1.
Punînd condiţia, ca, discriminantul ecuaţiei să, fie real şi
diferit de zero, obţin~m
9 - 4 (1 ± V1 - m) > -O, ± V1 - m < ..!..
4·
.
în definitiv avem condiţia,

-~<m <1.
16
1 1

2. ya,=e+-;
( )
·a: · :C
y I (
aJ=--eZ+ -1 ;
) 1
e :r,1 e

y" (a,) = ..!...

:r,8
/= (..!... + 2).
X .

Punctul a,= O, este p~nct de discontinuitate de primă

speţă,pentru funcţie şi pentru derivată. Curba se compune deci
din două, ramuri.

f (+O)= co f{-0)=0.

f (- 1) = O t (1) = eS +
e
1

19 - Colegere de probleme
289
 Exceptînd punctul de· discontţnuitate l1J =.O, derivata a
doua y" este negativ~ în intervalul (- 1, - -¼-) şi pozitivă, iii
intervalele (- ~ ·, - o) (+ o, 1).
Deci prima. ramură, a curbei are în intervalul ( - 1, - -¼-)
concavitatea în jos iar în inter~alul ( -· ~-, o)·
concavit~t~
în sus. .;
Punctul de abscisă (X) = -:.- _!_ este un punct de inflexiune.
.
. 2 .
Tangenta în acest punct. este dreapta de coeficient unghiular
y' (- _!_)= _ _!_
2 2
+ _!_.
e e
Prima ramură este tangentă la axa O:» tn punctul de abscisi_
[I}= -1.
Oea de a doua ramură este asimptotă la axai Oy şi are. con-
oavitatea în sus. ·
Derivata y' se anulează, pentru (» = - 1, descreşte pînă.
Ja (X) = - ,__!_, apoi creşt~ iarăşi "tinzînd la __!_ cînd (» tinde la O
2 · • e
prin valori negative. Daci ex:isti o ră,d.ă,cină, r a ecuaţiei y' (w) =0
· ... tntre - - 1 ş1·o•
cuprmsa,
2
în definitiv avem următoarea tabelă, de variaţie a, funcţiei:

:I: 1-1 r -O
l +o . +1

o
e2 +1
u'I O descreşte minim creşte +co descreşte--
l- e

y'I o o + I

290
 V.
TRIGONOMETRIA

V.1. Be dă ecuaţia trigonometrică

cos 2aJ - (
4
P-
5
6
+ -p-2
2
-) cos aJ + 9
P-
16
5(p...;2
= 0

~n care a; este necunoscută, iar p un ·parametru.

l. Bă se verifice că dacă p = O, ecuaţia are rădăcinile reale.;
- să se calculeze valorile lui aJ în acest caz particular.
2. Există şi alte valori ale lui p pentru care ecuaţia ar6
riJ,d4cinile reale Y •
. . . ·soluţie. 1. Înlocuim cos 2aJ prin. 2 cos 2 (I) - 1 şi ecuaţia
devine·· · ·

- ) cos m +
4 2 4 6
2 cos 2 (I) - ( P-G
5
+---
p-2
P-
5(p-2)
=O
sau
cos 2 (I)-
_ (
·
2p - 3
5.
+--.
1 )
p- 2
cos (I)+---=
2p - 3
5 (p - 2)
.
o,
care este o ecuaţie de gradul al doilea în raport cu cos .aJ. şi ale
~rei răcl~ini sint ·
2p -3 . 1
COS (l)l = .5 Şl COS (1)2 = p-2

Dacă p = o, răd~~inile se reduc la

3 . .1
COS :l1 =- - Şl COS a'2 =- - •
~ 5 2_

Valorile (1)1 şi aJ2 corespunzătoare pentru (I) sînt reale pentru

eă şi (-{) şi (- ~) sînt numere cuprinse între. -1 şi + 1.

291
 ... -

. ecuav1a
Dm e cos x = - -12 deducem cos ( n .- x .) = .-2t , -
2 2 · ·
1C- x2 = -'Jta , x2 = -2n ş1
"in genera
. l
a -
a,2 = 2k1t ± ~ sau X2 = k X 360°± 120°.
3

Din ecuaţia cos a,1 = - _! , deducem cos (

5
1t - a,1 ) = .! ,
5
sau

punînd 1t:- x 1 = cp, cos <p =: = 0,6,

· Igcos 'P = 1,778 15, = 53°7 4~",5

q:i
1

X1 = 180° - 53°-7 49",5 = 126°52 10",5

1 1

şi in general
x1 = kx 360°±126°52 1 10",5.
2. Pentru ca valorile lui x1 şi x 2 să, fie reale, trebuie să, avem
cos 2 a,1 <. 1, ·cos 2 x 2 .<;: 1, adică

(2p - 3) ~ ~ ~l
9
, l , 1
25 --::::: '. '. (p - 2)2 ,....
sau
(2p - 3) 2 - 25 < o, (p - 2) 2 - 1 >o
sau
(2p - 8) (2p + 2) ,<;: o, (p - 3) (p - 1) > o.
Primul trinom se mai scrie 4 (p + 1) (p - 4) şi are rădă­
cinile --1 şi + 4 ; el este negativ sau cel mult egal cu zero„
pentru valorile lui p cuprinse intre rădăcini, adică
- 1 ,<;: p ,<;: 4.
Aceasta este condiţia ·ca x1 să fie ·real.
Al doilea trinom (p - 1) (p - 3) are rădăcinile + 1 şi + 3
şi este pozitiv sau cel puţin egal cu zero pentru valorile lui p·
exterioare intervalului determinat de rădăcini, adică
p ·.<;: 1 sau 3 .<;: p.
Aceast.â este condiţia ca x 2 să fie real.

292
 'D~9ă,:pa~jnetr:t,,1l ·,p·ia :toa.~ -valorile de la - oo· la + oo
-pu·tem forma următorul tabel recapjtulaţiv:
, •,•.. 0 • .. L •

-oo< p < -1, W1 imaginar,. _312 real.

-1 < p < 1, x1 şix2 reali.
l<p<3 a,1 real,. a,2 imaginar.
3 <P < 4, x1 şi a:2 reali.
4 < p < + oo,, a,1 imaginar, 312 real.

V.2. Pe o ,impie, considerată oa un plan orizontal, se afl4 o

t"idicdtură de pdmînt în formă de mamelon, a căr<;i indlţime dea-
supra planului ctmpiei este necunoscută, iar pe 'OÎrful mamelonului
se află un copac, iară,şi de înăltjme necunoscută. ·
Be determină însă că, în momentul cînd înălţimea soarel'l1,i
deasupra orizontului este a = 52°45'20", umbra copacului pe
cîmpie are lungimea l = 10,45 m, iar copacul .AB este văzut din
punctul B', 'lt,'iide ·se proiectează umbra vîrfului său, sub unghiul
~ = 2°2'40".- Be cere: ·
1. Bă se determine înălţimea h a copacului .AB.
2. Bă se determine înălţimea H a mamelonului, măsurată
pe verticala copacului. ·
3. Presupunînd că soarele are o mişcare ascendentă în planul
figurii, peste cît timp de la data observaţiei precedente, umbra co-
pacului se va 1·educe la jumdtate Y-
Soluţie. 1. însemnăm, în planul figurii, prin O piciorul
perpendicularei .AB pe planul oim.piei, figurat prin linia ori-
zon tală OA.'B', unde .A'B' este umbra copacului. Oonform ipo-
~~ . '

0..4. = H, .A.B =h, A'~B' =l,.fl ·,<}:OA.'A =<}:OB'B = «,

~·AB'B = ~-
Paralela AO dusă, prin A .Ja A'B' taie dreapta BB' în O,
_deci <}: AOB = ~ oc şi AO = .A'_B'--:- l, ca paralele cuprinse
între paralele, iar din triunghiul dreptunghi BA O scoate1ţ1.
AB = k-= .A.O tg. <}: AOB = ltg oc. .

.lg h =· lg l + lg tg oc = lg 10,45 + lg tg- 52°~5'20" -:-

= 1,01912 + 0,11904. = 1,13816,
· h = 13,745 m.
~93
 ~~ Din. triunghiurile dreptunghice .Aq.A'. şi ~OB~. avem
O.A= H = OA~tg ex,
OA= H =(O.A'+ .A'B') tg (ex - ~)
şi eliminînd pe O.A' şi înlocuind .A' B' = l,
H = (H ctg ex + Z) tg (ex - [3),
H [tg ex - tg (« - ~)] = l tg cx tg (cx- [3),
1
H
·
= l sin oc sin ( ex - [3) -.--
sm~
,

+
lg H ' 1g- l + lg sin cx lg sin ( cx_ - [3) - lg sin [3 =
= lg 10,45 + lg sin 52°45'20" + lg sin 50°42'40" -·
- lg -s~ 2°2'~O"= Î,01912 + 1,900 94 + 1,888"71 - :
. -2,552 35 = 2,256 42,
H = lS0,475 m.
3. ln momentul iniţial al observaţiei, înălţimea soarelui
deasupra orizontului este cx, iar lungimea umbrei copacului
este Z; aceste două numere sînt legate de în~lţimea h a copa-
cului .prin rel~ ţia _
h =.ltgcx .
. In mom~ntul final al observaţiei, înălţimea soarelui dea-
s11;pra orizontului· este cx', iar lungimea umbrei copacului este
l~ =2-.,
2
şi-aceste două numere sînt l~gate prin relaţia
h
h. = l' tg_ cx' _sau tg cx' = 2.,,
lg tg cx' =lg 2+lg h- lg Z=0,30103+1,13816-1,019 21=
=-0,420 07, '1. 1 = 69°11'12".
j Fie T timpul, exprimat Jn o:r;e, necesar soarelui să se rţdi~~

de la înălţimea rt ..::. 52°45'20" la înălţimea rt.' = 69°11'12";

presupunlnd că soarele· <l:escrie (în aparenţă) în 24 ore, cu viteza
constantă, un . cerc, adică înălţimea lui deasupra orizon~ului
creşte cu 360°·, obţinem ecua ţfa · ·
' .. T
69°11'12" -·52°45'25"
-=-------
24 360

~94
 caţe exprimă. oă spaţiile parcurse de soare pe orbita lui circu-:
lară (evident·-~parentă)• sint p:roporţ,ionaJ.e. cu timpurile respec-
tive. Deducem] . ,.
T = 24 X 16°25'52" , ·. T = 16 ore, 25 mi~ute, .52 secund~, ,
· aao 0
. · l15 _. ,
însă 16 ore, 25 minute, 52 secunde= 15 ore, 75 minute,
652 secunde, deci T . 1 oră, 5 .minute, 43,~ sec~de.,
. .

.. V.3. - Bradule, te-a frînt f'u/rtuna ! Oit d.e înalt . af :jQ,st _!

- Nu ştiu, dar înainte, de-mi rîdea soarele sub un · unghi
de 60° lăsam umbră cît lungimea ce mi-a rămas; ·iar, ac11,m,.de-m_i
plînge sub· un unghi de 30°,-zas·doar 20 h(peste. ce-am pierdut!
Să se afle înăltimea bradului. · · ·
Soluţie. Fie ..4. O = (I} + y lungimea iniţială a bradului,
.AB =:= (I} lungimea lui finală,._:deci BO = y lungimea pierdută.
Cind razele -soarelci fac cu solul, presupus orizontal, un unghi
a._ - 60°, umbra bradului .A.O este AD..::._ (I}; .iar clnd razele 'soa-
. relui fac cu solul, unghiul ~ = 30°, umbra bradului A.!J esţe
.A.E = y + a unde a = 20 m. · · · · ..
Din triunghiul dreptunghi O.AD avem
OA = .AD X tg oc, y + (I} = (I} tg oc.
Din triunghiul dreptunghi BAE a,vem
BA = .A..E x_tg ~, (I} = (y + a) tg ~-
Rămîne să, rezolvăm sistemul de două ecuaţii cu două
necunoscute (I} şi y :
y + a; = a: tg oc, a: = (y + a) tg ~,
de unde scoatem :
a
a] = ____ tttQ.
e-1"'
___ '
1 + tg (3 ~ tg (X tg (3 I

a tg (3 (tg ex - 1)
'!I= .
1 + tg (3- tg IX tg (3 '
(I} + 'IJ = a tg IX tg (3
1 + tg (3-tg ex tg (3
1n cazul particular al problemei,
a= 60°, ~ = 30°, tgoc = Vs, tg~ = v1s

21J6
 deci
ar= ex,= a(V3 -1), a,+ y = aV3,
y
sau înloc~d a = 20 in, Vs == 1,732.
lungimea ini~lă (1) + '!J = 34,64 m,
lungimea, finală (1J = 20 m,
lungimea, pierdută, y = 14,641µ1.
1n cazul particular al problemei se observă, că unghiurile·
~ şi ~- fiind complementare, triunghiurile cţreptunghice .O.AD
şi E.AB sînt asemenea, pentru că au respectiv unghiurile egale ;
· dar ele au catetele AD = (1) = .AB, deci ele sînt egale, de unde
rezultă, că, şi celelalte catete sînt egale, adică, O.A = EA sau
y·+ (1) = y + 20, deci (lJ = 20 m.
V.4. Bă
se rezolve ecuaţia
<P + 3 > cos 4m _- c2p V2 + 31'2> cos 2m + 2p + 3 = o
ţi să se discute după diferitele 'IJalori ale parametrului p.
Bă se calculeze tn grade, minute şi secunde, valorile lui a, tn
cazul partîcula1· p = V2.
Soluţie. Avem cos 4a, = 2 cos 2 2(1)-1 şi înlocuind, obţinem
ecuaţia de gradul al doilea in raport cu cos 2a,

2 (p + 3) cos 2a, - 2 (2p V2 + 3 Y2) cos 2a, + p = O,

ale cărei rădăcini sînt
· 2p Vi+ s V2 ± s Vi
4"(p + 3)
adică,
.
COS 2x1 = -Vi , COS 2a,2
pYi
= -'---
2 l2 (p + 3)
Funcţia cosinus variază intre -1 şi + 1, deci x1 şi x2 ·
sint reali dacă - 1 ~-
Prima condiţie este
V: < + l şi
- 1 2~ <
S) < 1 VJ
îndeplinită, deci x1 este real ; a doua
2
condiţie se scrie 2P · 2
4 (p+3)
< <
+ 1, sau p 2 2 (p + 3) 2, sau
p_2 + 12p + 18> o.
Rădăcinile trinomului, sint p = - 6 ± 3 Vi; trinomul este
pozitiv sau _nul dacă ·
P. ~ -:6· - 3 Vi2 sau p >-6 + 3 V2. (1)

~96
~, '·
-_ ; ·. Ac~sta este condiţia ca a,2 si fie real ; condiţia se poate
. obţine geometric în felul următor : m2 este real dacă,·· . :; .

~1~ .P Vi <+lsau-·\12<-P--<·+\/2:
(p+8) 2 p +3 _

şi clacă, punem g_ = _P__ , ecuaţia de .legătură dintre p şi q se

p+3 . . . -:
mai scrie pq + 3q.- p ---: O şi reprezintă, in raport cu axele
rectangulare Op, Oq, o hiperbolă echilateră, cu centrulin punctul
(- 3,1), cu asimptotele paralele la axele de coordonate şi care
trece prin origine. Dreapta q - \12, taie hiperbola în punctul
A (- 6-3 V2, V2), iar dreapta q = - V2, .în punctul B (-
- 6 + 3 V2, - \12). Fie A' şi B' punctele de la - _oo şi + oo
a le hiperbolei in direcţia asimptotei -orizontale. Pe o figură se
v ede că dacă ordon ta - q satisface. condiţia - V2 ~ q ~ ±
± V2, punctul curent M (p, g) de pe hiperbolă trebuie să se
găsească, pe arcul .A.A' sau pe arcul BB', adică abscisa pa pune-
. tu1ui M trebuie să fie mai mică decît abscisa lui .A. sau· să fie
mai mare ca abscisa lui E, adică tocmai ·condiţiile (1).
·· . · Vi
Din cos 2a:1 = - 2- deducem
2:.t:1 = ± 45°, X1 = ± 22°30~,

a;, =(k± :) lt.

Dacă p = V2, avem V2 > -6 + 3f2, 'deci valoarea co-

respunzătoare pentru ·a,2 este reală şi dată de
2 1
cos 2a;2 = p V2 = . =
2 (p + ·S) 2 (3 + Vi) S + f2
lg cos 2a:2 =- lg 4,414214 = - 0,6450643 = i,35493~7
2:»2 _;. 76°55'13" 5 432 ... 60"
X2 = 38°27'36",5 1204 ... (1)
a;= 1204x60 = 13 „
. 5 432
X2 =k X 180° ± 38°27'36",5.
V.5. Bă se rezolve un triunghi .ABC, ounoscînd latu•rfl, BO =
= a,, unghiul .A. şi ştiind că laturile verifică relaţia : a=2 (b-o).
, Dişouţie. Aplicaţie : a = 235 m, ~ A == 43°51'17'\

297
 ·Soluţie. Von>: începe prin a determina unghiurile triun-
.gh"m1m.· T eorema smusur
· ilor -a- = --.b - = -c- ; ne perm1·te
. ~A ~B ~C
să înlocuim relaţia, dată între laturi, printr-o relaţie intre un-
ghiuri
sin .A = 2 (sin B - sin O).
Această relaţia se mai scrie succesiv:
. .Â. . B-C B+C
sm = 4 sm---
2
cos
2
. A A . B-C . A
2 sin- cos -
2 2
= 4 sm - - - sm
2
-
2
•

L~înd cazul banal

.
sin~
2
= o, ne rămîne
A · . B-C
COS - = 2 SID - - - •
2 ~

Unghiul .A fiind dat, calculăm suma B +O= 180° - .A,

apoi dif~renţa B - O o determinăm din relaţia precedentă şi
unghiurile B, O se
.
află. numai decît. Deoarece cos..!..~
2
1, se
vede că, problema este totdeauna posibilă (se presupune bine-
înţeles că b >o). De aici încolo cădem pest~ unul din cazurile
clasice de rezolvare ale triunghiurilor oarecare; laturile b, c
se calculează cu formulele
asin B asin C
b= O=---
sin A sinA
iar aria cu formula
S • a11 .sinBsinC.
2 sin A
Să luăm acum datele numerice ale problemei. Vom avea:
sin B - c = _!_ cos 21°55'38" 5
2 2 ' '

lg sin B - C
2
= 1,66636,
.
B - a= 55°16'10",
B = 95°42'26'',5, O = 40°26'16",5.
lg b ~ 2,52828, lg .c = 2,34243, lg S = 4,41031
b = 337,5 m, o.= 220 m, 8 = 25 722,35 m 2•

298
 O b s·e r·v-a ţii. 1:
Construcţia triunghiului ·se poate f_ace astfel r se-cons-
truieşte hiperbola care admite ca focare punctele· B, C şi ca axă transversă
B'C'=2a' =b - c= ~,
2
B', C' fiind mijloacele segmentelor MB, MC (M mij-
.
locul lui BC). Celelalte element6'ale hiperbolei slnt: distanţa focală 2c' = BC=a;
axa netransversă 2b' = 2 V c12 - a'1 =a
b'
V: ;
-
unghiul
.
~ pe care o asimptotă ll

face cu BC este dat de tg ~ = -

. a' = Vs, deci « = 600.
Considertnd segmentele de cerc capabile de unghiul dat A, construite pe
BC drept coardă, acestea se vor intersecţa cu ramura de hiperbolă, pentru care
b > c, ln două puncte reale A1 , As simetrice 1n . raport cu BC. Triunghiurile
A 1 BC, A 2 BC stnt soluţiile problemet Ele slnt egale, fiind simetrice to raport cu
BC, deci nu slnt distincte ca mărime. Avem astfel confirmarea calculului trigono-
metric.
2." Rezolvarea triunghiului ABC se poate face. şi' astfel :
Calculăm tnltl laturile b, c cu ajutorul unei ecuaţii de ·gradul al doilea. Din
relaţia dată, deducem ·
a9 = 4 (b 1 + c1 - 2bc),

a1 = 4 (a2 + 2bc cos A - 2bc),

' 3a11
8.bc (1 ....:. cos A) = 3a2, bc=-----
16sin11 A
2

(b +=
c)2
,
(b~c)' + = +__
4bc _a_s
4 ·
s_a_s- -
4 sin2 ~
= :
2
.(l+ ~).
sin1 -
2 2

Deci lungimile b, c stnt rădăcinile ecuaţiei

3 . 3a 2
1+--- X :t:+---.. . . = O;
sin2 ..!.. 16sln1 ~
2 2

3
1+-
. sin2 _A_
1), C=,!!_(~+
S -1)•4 sin2 - ~
2 · 2 .

Se vede şl pe această cale că problema admite singură soluţie. Mai de- o

parte unghiurile B, C se calculează printr-unul din procedeele ·clasice. Aria ti-luii-
ghiului este dată de formula ;
3a1 Â
S=-ctg-·-•
16' 2

299
 '. 3.. Triunghiurile ale·căror laturi verifică relaţia a"= 2 (b- c) se bucurĂ de
proprietAţl speciale interesante ; iată clteva : ..

B C
~cos A + 4 cos (~ - C) = 3, tg - = 3 tg - ,
2 2

A
4 tg - + 3 tg -C = ctg -C
2 '> 2

1 (1 ~
lha =
·1) 2
-;;; - •

Cercul tnscris (I) tn triunghiul ABC este tangent laturii BC tn punctul B',
(ar cercul extnscris (Ia) este tangent tn C' laturii BC. Dacd noU1m cu D' piciorul
bisectoarei exterioare a unghiului A., avem relaJiile

D' B = 2c, D'C = 2b, AD'2 = 3b;

deci puterea p:mctului D' in raport cu cercul ABC este ~AD'2•

3
4. Hiperbola considerată mai sU:s, lmpreună cu ·celelalte două analoge, .cons-
tituie un grup de hiperbole remarcabile ataşate unui triunghi. Ar fi interesant de
studiat proprietăţile acestor trei hiperbole, folosindu-ne, de exemplu, de coor-
donatele baricentrice.

V.8 . Să se rezolve un triunghi oarecare ABC, cunoscîn<Z

Za;.tura B"O = a, mediana ma şi înălţimea ha care pleacă din
mrful A.
Discuţie. Aplicaţie : a =
75 m, ma = 71 m, h11 = 63 m.
Soluţie. Se calc-µlează intîi unghiul « = ~ AMB din tri-
unghiul dreptunghi .ADM (D, M piciorul înălţimii ha şi mij-
locul lui BO). Â vem dec.i sin ot = .!!!!_ ; din ace.astă relaţie vom
ma
determina două· unghiuri ot şi 180° - q., astfel ca ot < 90°. Re-
ţinem mimai primul unghi, al doilea nefiind acceptabil; con-
-diţia de posibilitate a problemei este h0 ~ ma. Dacă această.
condiţie este verificată, atunci problema admite ·totdeauna o
soluţie 1ţ,nică,. Mai departe, .v·om considera triunghiurile MAB,
MAO în care cunoaştem cite două, laturi şi unghiul cuprins între
ele şi avem astfel un caz. ~lasiQ .de rezo}vare.
Să tratăm cazul particular ~n enunţ·; vom ave.a

lg sin oe= lg 63 -lg 71 = 1,948 08,'.oc = 62°32'15" aproximativ.

300
 .- , -
.. ~-
' . ' '

··n~c~ notăm ~:MAB = u, în triunghiul MAB, avem·

a
ma - -
B-u 2
ctg-.
0t
tg
2
- 2
ma+~
2
d
B
lg tg--=--1 · 1g 33,5 -lg 108,5
2
+ lg ct.g 31°16'7",5 = 1,- 70619,
B- u = 53°53'44" ,6 ; B + u = 117°27' 45",
B = 85°40'4",8, u = 31°47'0",2;
lg c = lg ma + lg sin IX - lg sin B = 1,80810, c = 6~,283 m.
Dacă notăm ~ MAO = v, în triunghiul MAO, avem
a
ma - -
C-v 2 ct
tg-2- = - - - tg 2·
ma+~
2

lg tg c; "= lg33,5-lg 108,5 + lgtg31°16'7'? = Î,272_99

0 - V = 21°14'19",2, 0 + V = = 62°32'15",
IX

0 = 41°53'17",1, V= 20°38'57",7;
lg b = lg ma+ lg sin IX - lg sin O= 1,974 77, b = 94,356 m.
tŢnghiul A"al triunghiului .A.BO se poate calcula pe două căi :
din egalitatea·~ A = u +
v = 52°25'57",9, sau din egalitatea
~A= 180° - ( ~ B +~O)= 52°25'58",1.
Avem astfel o verificare de calcul ; diferenţa de O" ,2 pro-
vine clip. erorile_acumulate prin neglijarea diferitelor zecimale.
Aţia 8 a triunghiului s~ calculează, din formula 8 = ~a ;
lg 8 = 1,87506 + 1,79934-0,30103 = 3,37337
8= 2 362,50 m 2 •
O b s e r v 11 ţ i i • Sl arătăm cum se poate construi triunghiul ABC cu da-
. tele problemei. Vom indica · două căi diferite.
1. Construim tnttl triunglµul. dreptunghi AMD căruia li cunoaştem ipo-
tenuza· ma şi o catetă h~. O dată construit' acest triunghi, măsurăm pe direcţia
. a
catetei MD segmentele egale MB.= ~C = şi o~ţinem celelalte doul vlrfuri
2

301
·B, C ale tţi~~hiulul. Construcţia este posibilii numai dacil ha-!5-m:n: cazul_
IimitA corespunztnd trlunhhiulul dreptunghi. D n acea:.tă const· ucţie ne ·putem
da se mo dacă tr.un€hiul ABC est~ ascuţitunrh. sau optuzuni;,hl.
In adevăr pentru ca unul din unghiurile B, C să fie obtuz, trebuie ca unul
din _punctele B, C să _cadă lntre M. D ; aceasta cere ca

< MD, a 1/ ma2 - ..ha2 ;„

MB
2<
aceasta este e->ndiţia ca unghiul B s ă fie obtuz. In cazul

unghiurill..1 B, C stnt ascuţite ; aşa este cazul numeric tratat.

Să vedem ctnd unghiul A este obtuz; dacă A = 90°, atunci triunghiul A.!JC
fiind dreptunghi avem a = 2m4 • Deci pentru ca unghiul A să fie obtuz, trebuie
ca a> 2ma, iar pentru ca unghiul să fie ascuţit trebuie ca a< 2m •
2. Se ia un segment BC = a şi din punctul M mijlor ul acestul se.gmenl. drept
centru se descrie un cerc cu raza m,; paralelei duse la BC la distanţe egale cu lun-
gimea h., intersectează (dacă ha< m.,) cercul tn patru puncte A1 , A 2 , A'1, A'1
astrei cA patrulaterul A1A2A'2A'1 este un dreptunghi. cu ~entrul M. Avem astfel
patru triunghiuri A 1 BC; A 2 BC, A'1 BC, A'2 B C care constituie soluţlile problemei
ele stnt distincte ra aşezare, dar nu şi ca mărime, căci stnt două ctte două sime-
trice fie tn raport ·cu BC, fie ln raport cu mediatoarea lui BC, fie tn raport cu.
punctul M, astfel că avem o singură soluţie ca mărime.
·Lungimile b, c se pot calcula şi pe cale geometrică, astfel :
AB2 = c9 = AD9 + BD 2 = h;+ (MB-MD) 8 c::i

= h2a + ~ + {m2a - h2}

a - a Vm2a - h2,
a.
4

a
c·2 =ma2 +--a
2
Vma - ha. 2 2
4
AB2 = b2 = AD2 + CD2 = h; + (MC + MD)8 =
cas
2
ha+ -a
4
11
+ { ma2 - h02) +a v ma2 - ha,
2

2
· b9 =ma+ -
all
+ a v2
ma -
2
ha.
4
(am presupus cazul b > c).
Din relatiile precedente deducem relaţia cunoscută

m2 - bll + c2
a- 2 4
De asemenea deducem relatia
ba - c9 = 2a Vm2a - 1,2a •

302
.ţ..,·-_
' I--~- •
i_
~,;;
~;. . .

- Dacâ presupunepi -că a > b > c -avem de asemenea relaţiile -

~-P=~v~-~, ~-~=~v~-~.
De aici scoatem următoarele relaţii interesante

bVm; - h: = c Vm! - h! + a Vm! - h!,

ba Vm: - h: = ca Vm! - h; + asVm; - h!,
b Vm2
b
-
2
hb= c Vm~ - e
2
h e+ a Vma
2
-
2
ha .
c+a a+b b+c

V.7. Să se rezolve un triunghi oarecare, cunosoînd latura

BO = a şi înălţimile
hb, he oare pleacă din B, O respectiv.
Discuţie. Aplicaţie: a= 127 m, hb = 105 m, he= 97 m.
Soluţie. începem prin a calcula unghiurile triunghiului
.ABO; se deduc numai decit relaţiile: ·
. B
Slll
ho
= -, , 0
Slll
hb
=-· (1)
a a

Din aceste relaţii deducem unghiurile B, O, după care calcu-

lămpe .A. făcînd diferenţa la 180°. Laturile b, c le calculăm cu
formulele .
b =--,
he
sin A
hb
O=---,
sin A

iar suprafaţa cu formula

S=~-
2 sln A ..

Pentru ca problema să admită soluţii, trebuie în pl'imul

rind ca:
a, 11,e ~ a. hb ~ (2)
Dacă aceste condiţii sînt îndeplinite, atunci din prima ega-
litate· (1) vom putea dep.uce un ung_hi B < 90° şi un unghi
180° - O> 90°; s-ar părea deci că problema admite patru
solu ţii, în realitate însă cazul cînd unghiurile triunghiului
- ar fi 180° - B, 180° - O trebuie exclus şi 1·ămin trei soluţii.
1

Să_ vedem dacă toate sînt acceptabile. Avem de deosebit două

cazuri:
1. kb < he, deci O < B ;

303
din cele ·trei grupe de soluţii probabile (B,. O), (B, 180~ ...;;..0),
(180° - B,. O) treht~ie să ~xcludem pe ~, doua, căc~. in acest caz
· B + (180° - O)> O
deci ne rămtn două s9~uţii (B, O),. (180° - B, O).
2. li,t> he, deci O> B.
½1f În acest caz trebuie elimin0ţtă soluţia (:(80° - B, O) şi ne
rămîn tot numai două soluţii (B, O), (B, 180° - O).
Aşadar, · dacă avem îndeplinite condiţiile; (2), atunci pro-
.blema admite totdeauna două solutii distincte ca mărime.
Cazul hb = h0 conduce la o' soluţie unică (un triunghi
isoscel). ·. · · ·
Să considerăm acum cazul particular din problemă. Sintem
în cazul hb > ;h0 , deci vom avea două soluţii (B, O), ( B, 180° - O)
lg sin B = lg 97 -lg 127 = 1,88297, B~= 49°47'54';; ·.
lg sin O= lg 105:-lg 127 = 1791739, O= 55°46'7",5.
Primul triunghi are deci următoarele unghiuri :
.A. = 74°25'58",5; B = 49°47'54";
o = 55°46'7" ,5,
iar al doilea triunghi .
A = 5°58'13",5; B = 49°47'54"; O = 124°13'52",5.
Laturile b, o şi aria 8 a primului triunghi sînt date de
lg b = Ig h0 -lg sin A = 2,00301; b = 100,69 m: .·
Igo= lg hb~-lgsin A= 2,03743; o= 109 m;
lg 81= lg h,,, + lg h -lg sin .A -Jg;2]= 3,72317;
0

8 = 5 286,50 m 2 •
Pentru al doilea triunghi, avem
ilg b = 2,96968 ; b = 932,56 m ;
lg o = 3,00410 ; o = 1 009,5 m ;
lgS = 4,68984; 8 == 48 960 m 2•
O b s e r v a ţ i I . Dacă construim triunghiul ABC pentru care se cunosc
elementele a, hb, h0 , ajungem la aceleaşi ·concluzii cu privir_e la .posibilitatea pro- ~·
blemel. In adevăr, construim lntll un segment de dreaptă BC = a şi pe acest
segment ca diametru construim un cerc; apoi din punctele B, C ·respe~tiv drept
centre, cu lungimile hb , he drept raze descriem cercuri. Pentru ca problema sA
admită soluţii reale, trebuie ca aceste cercuri să intersecteze cercul de diametru.

304
.Ba tn. puncte reale; avem deci:- tot două condiţii de· posibillbţte· a prpblemei, .
lib < a, ho < a, adică tocmai condiţiile (2). Dacă aceste condiţii slnt verJticate,
atunci cercul B(hb) intersectează cercul (BC) ln două puncte E~ B', slnietrlce 'tn
raport cu diametrul Ba, iar cercul a (ho) intersectetţză acelaşi cerc (BC) ln alte
două puncte F, F' de asemenea simetrice tn raport cu BC. Dreptele BF, QB se
intersectează tn punctul A., iar perechile de drepte (BF', CE), (BF', CE'), (BF,
CE'), se inters~ctează respectiv tn punctele A.1 , A.', A~. Triunghiurile ABC, A 1 BC,
.A.'BC, A~ BC slnt soluţiile problemei; ele slnt două cite două simetrice tn raport
<:u latura BC, deci, ca mărime, avem numai două soluţii, aşa cum am găsit
şi pe cale trigonometrică. · .
Să considerăm triunghiurile distincte ABC, A 1 BC; vom da clteva proprie-
tăţi ale acestor triunghiuri. Să notăm cu D piciorul lnălţimii dusă din'. A pe latura
BC, iar cu H ortocentrul triunghiului 1ABC; punctul H 1 , intersecţia dreptelor
BE, CF' este, evident, ortocentrul triunghiului A.1 BC, deci dreapta A1 H1 este
-perpendiculară pe BC lntr-un punct D 1 • •
Punctele D, E, F' stnt coliniare. .
ln adevăr, avem ~ BDF' = ~ BDF, ~EDA=~ FDA, ~ BDF'+
+ ~ BDA + ~ EDA =· 180°.
Punctele E, F, D 1 slnt coliniare.
ln adevăr,• diagonalele patrulaterului BECF' stnt BC, EF' A1H1 ; se ştie că
fiecare din ele este tmpărţitâ armonic de celelalte două (teore,;na lui. Pappus) ;
aplictnd aceasta diagonalei BC, deducem că punctele D, D1 stnt conjugate armonic
faţă cu B, C; aplictnd aceeaşi teoremă patrulaterului AEHF', deducem că. dreapta
-BF trece prin D1 •
Dreptele AH, A.1H 1 stnt respectiv polarele punctelor D1D in raport cu cercul BC.
Să presupunem că hb < he, deci B > a. Este uşor de văzut că ln acest caz
-~ ED1C = B - a; tangenta in A la ~ercul ABC intersectează latura Ba, ln
T, iar tangenta tn A.1 la cercul A 1 BC intersectează pe BQ tn T1• Dreptele AT,
EF fiind paralele avem~ ATD1 = B - C, deci~ ATD1 = ~ BA1C = B - C
adică patrulaterul A 1 AB T este inscriptibil; urmează că ~ T A 1 B = ~ TAB =

avem:
=
= C, deci dreapta T A1 este _tangentă tn A1 la cercul A 1BC, T1 T. Rezultă că
··· · ·
Tangentele tn A, A1 la cercurile ABC, A 1 BQ se intersectează tn acelaşi punct
T pe BC astfel ca TA= TA 1• . .
Punctul A1 este a doua interset/ie a laturii AC cu cercul lui Appolonius cores-
punziUor vtrfului A.
Bisectoarele unghiurilor A, A1 se intersecteazd pe latura BC.
Dad. he < hb proprietăţile precedente (unele din ele) suferă oarecare mo-
dificări : lăsăm pe seama cititorilor să facă acele modificări şi să găsească şi
alte proprietăţi noi ale configuraţiei, proprietăţi care slnt foarte numeroase şi
nteresante.

V.8. 1. ln ce interval, expresia

Vsin(J) +cos2(1)
are . o valoa re reală Y
1

2. Să se calculeze li-mita derivatei aceste-i e(J)presii oind :t: ➔ .!=.

2
Soluţie. 1. Avem cos 2(1) = 1 - 2 sin2 (1), deci
sin~(J) + cos2a; = 1 + sin_ro-2sin2 a:.
~O - Culegere de probleme
305
 Acest trinom· de gradul al doilea în raport cu~ sin (I}'· egale
cu zero, ne dă, o ecuaţie ale cărei rădăcini •sînt ·
. (I} = 1
sin ş1
. sm
. (I} = - -1
12
şi trinomul este pozitiv pentru valorile lui sin (I} cuprinse intre
rădăcini, adică,

_}_< sin x < 1,

2
sau luind pentru m cele mai mici arce in valoare absolută,
--<
n
6
a;<-,
71r
6
sau în general
2k1t - -
7r

6
< x < 2k1t + -71r6 ·
Aceasta este condiţia ca expresia dată să fie reală.
2. Derivata eX].)resiei date este ·
E = cos x - 2 sin 2x
2 Vsin x+cos 2x

care pentru $ ➔ !! se prezintă sub forma nedeterminată~·

2 O
lnsă am văzut că
sin (I} + cos 2m = 1 + sin (I} - 2 sin 2m :::::; (1-sin $) (1 + 2sin $), •
iar.
1-siu=l-cos(; -m) =2 sin•(~·-:)·
La fel
cos f1J - 2 sin 2f1J = cos a; (1 - 4 sin a:), ·
iar
cos m= sin (; :_ m) = 2 sin (: - ; ) cos ({ - ; ) ,

E= COS (~ _ -=-) 1 - 4 sin x

4 • 2 V2 + 4 sin x
care pentru x ➔ 1r_ , tiiide către
2 .
1-4 3
-- =
E--•. 1V6 -·-·
n- .
306
 I •

V.9. Dacii, (I) este nec,unoscut, iar p ,un parametr'U, să se rezolve

~c'Uaţia trigonometrică· ·
2 (p + 1) cos 2$ + 4p sin (J)--3p-1 = o,
adicii,: .
1.811, se deiJ.lucâ ecuaţia de gradul al doilea în raport C'U sin (I)
fi s/1, se calculeze cele două valori ale lui sin a;.
2. 811, se determine valorile parametrului p pentru care
1Jalor.ile corespunzăto(!,re ale lui a; sînt reale. ·
3. 811, se calculeze în, grade, minute şi secunde, valorile lui
li) în cazul particular p = _ J:_ •
. . 7 .
Soluţie.1. Avem cos 2$ = cos 2$ - sin?a;, iar cos 2a; =
= 1 - sin 2 w deci cos 2w = 1 - 2 in 2a;, şi ecuaţia dată devine
4.(p + 1) sin 2a;- 4p sin:a; + p -1 = o, i
adică o e'?uaţie de gradul al doilea in ·raport cu sin w, al~ cărei
rădăcini sint _2P ± 2 · , adieă, :
. 4(p + 1)
• 11 1 . p-1
Slll W1j= ~-; Sln a;2 = 2
(p l) • +
2. Funcţia sin a; variază intre -1 şi +1, deci valorile
a,1 şi w2 sint reale dacă sinusurile lor sint cuprinse între aceste
· limite ; ro1 este real pe~tru ~că - 1 < ~ < 1, iar roa este . real
dacă
· p -1 - p -1 9
-1<---<2 (p + 1)
1 sau -2~---< (p + 1)
+ nu, 9

sau înmulţind cu numărul pozitiv (p + 1) 2

,

- 2 (p + 1) < p 1 < 2 (p + 1)
2 2 -· 2
• ·.

Parametrul p trebuie să s:1isfacă ineglilităţile simultane

- 2 (p + 1) 2 p 2 - 1· < şi p 2 - 1 < 2 (p + 1}2, .
adică
3p 2 + 4p +· 1 >-- o . şi. p2 + ~p + 3 > o. '
Primul trino·m se anulează pentru .p egal cu -1 sau '"7'" : ;

al doilea trinom· pentru p egal cu - 3 sau ..:_ 1. Prima inega-

litate este satisfăcută pentru p ~ -1 sau p a doua . > . ,_ : ;
307
inegalitate pentru p ~ -3 sau p ~ -:-. 1. . Rezultă, că,· ambele
inegalităţi sînt satisfăcute simultan pentru
1
P<-3 sau p~---
3
p-1
O b s e r v a ţ i e. Dacă punem q = - -, deducem că :r1 este rea)
. p+1
dacă - 2 < q < 2~ Jnsă· ecuaţia de legătu·ră dintre p şi q se mai scrie
·pq - p +p +1= O
şi reprezintă, tn raport cu două axe rectangulare Op, Oq, o hiperbolă echilateri
cu centrul în punctul (-1,1) şi cu asimp-
q totele paralele cu axele· de ·coordonate~
A / +l Curba trece prin punctele (O,- 1) şi (1,0)
~ .1------0--- şi se construieşte uşor; dreapta q=2 taht
A' 1 - curba tn punctul A ( - ~,2), iar dreapta
: q =- 2, fn punctul B (- ~ , -2) .
-31 Se vede pe figură (fig. 49) că dacii ordo-
nata q satisface condiţia - 2 p 2~ < <
punctul curent M (p, q), de pe hiperbolă
trebuie să se găsească pe arcul AA' sau
pe BB',· adică abscisa p a punctului M
trebuie să fie ·

Fig. 49

3. sin 0 1 = ..!..deducem a,1 = 30° sau tc1 = 150° şi in general

2

_ a:1 = {: + 2k) 1t sau a:1 = ( 2k + 1 - : ) 1r.

l 2
„
D aca p = -
•
- , avem
7 2 (p
p-1
+ 1)
= - -32 ,
.
sin '°2 = - -
3
sau punind a,2 =- 'JJ, avem sin 'JJ =+~ . 3
Ig sin 'JJ = lg 2-lg 3 = 0,30103-0,47712=0,30103+1,52288
Ig sin 'JJ ~ :f,82391 14 60''·
lg sin 41 °48' 'f,82382 9x .
9 60 270
lg sin 41 °49' = 1,82396 te = x · = 38" 14 7
'JJ . 41°48'38",
= -41°48'38". !C2
Acesta esţe cel mai mic arc, în valoare .absolută, -al cărui
sinus este egal---cu - ~.
3

308
'· \

.
. _ ·V„ 10. Ur;, balon ·sferic de rază 'f = 5 m, este ·'VăZ'Ut de un
obseT'Oator a,eiat pe un plan orizontal sub un unghi a= 1°28',
iar unghiul făcut de raza vizuală ce meTge la centrul balonului
cu p_lanul. orizontal esţe ilet,erminat de acelaşi observator ca fiind
~ = 78°43'. Se întreabă: •
1. La ce înălţime' h se găseşte balonul Y
2. Presupunînil că balonul se înalţă pe verticală cu 100 m
-faţă de poziţia precedentă, sub ce unghi. va fi 'Văzut d.e acelaşi
observator, în această nouă poziţie ! ·.
Soluţie. 1. Fie B centrul balonului, .A poziţia observa.torului,
O piciorul perpendicular~i 'BO pe planul orizontal .AO; în triun-
ghiul dreptunghi .AOB · ·
avem {1= ~ BA.O. Pla- T'
nul .A.BO taie _suprafaţa
sferică a balonului după
un cerc, fie .AT o tan-
gentă din .A la acest
cerc ; triunghiul ATB
este dreptunghi în T
(punctul de tangenţă)
şi~=~ BAT.
2 .
în tri~nghiul drept-
unghi .A.OB avem OB=
= .A.B sin [3, iar in c A
triunghiul dreptunghi
.A.TB avem BT = Fig. 50
=ÂBsin~, saufăcînd înlocuirile: BT=5, ~= 44', ~ = 78°43',
2 . 2
h = OB = 5sin 78°43' •
sin 44'
lg h = lg 5 + lg sin 78°43' - lg sin 44' =
= 0,69897 + 1,99152 - 2,10717 =
= 0,69897 - 1 + 0,99152 + 2 - 0,10717 = 2,58332.
Înălţimea h la ·care se găseşte centrul balonului este
h = 383, 108 m.
2. balonul se găseşte'! la/ inăţţ;iinea, h' = h + 100 =
Dacă,
= 483,108 m, avem OB' = h', unde B' este centrul balonului;
în triunghiul dreptunghi .A.GB' (fig. 50) însemnăm f3' = ~B'.A.O.

309
 •
.Planul AB.'-0 taie supra.faţa sforică a 'balonului. după un cere,
fie .A. T' o tangentă dusă din .A la acest cerc ; triunghiul .A. T' B'
este dreptunghi în T' (punctul de tangenţă) şi unghiul căutat
r,.', sub care este văzut balonul ig. nona lui poziţie, este dat de
a.'= B'AT'.
2
lu· triunghiul dreptunghi .AOB' avem OB' = .AB' sin (,',
iar în triunghiul dreptunghi .AT' B' avem B' T' = .AB' sin
~, sau făcind înlocuirile, B' T' = 5, · OB' ~ 483,108,
2
. a.' .5 sin~•
Sln- =---•
L2, 483,108
Să calculăm mai intii pe (3' ; iu triunghiul dreptunghi
.AB'O, avem OB' = O.A x tg (3', iar în triunghiul dreptunghi
.A.GB, avem, OB
I
= O.A • tg (3, de unde scoatem
CB' .tg (3
tg
A'
t" =---------,
CB
tg (3' = 483,108 X tg 78°43' ,
383,108 ,. ·
lg tg (3' = lg 483,108 - lg 383,108 + lg tg 78°43' = _
= 2,68405 - 2,58332 + o, 70002 = 0,80075. .
(3' = 81°0'34".
Valoarea lui- rl este dată de
lg sin ;' = lg 5 + lg sin (3' - lg 483,108 · 0,69897 +
+ i,99463 - 2,68405 = 0,69360 - 2,68405 = 2,00955.
Tabelele arată că unghiul a;= a.' este cuprins intre 0°35'.
. 2
şi 0°36' şi dă pentru valoarea corespunzătoare a lui S =6,68556, 7
logaritmul dat = ~,00955
S = 6,68556, 7
diferenţa lg a;" = 3,32398
Tabela numerică dă a; = 2108",5.
Dar 35' = 2 100"; deci m = 35'8/l,5,
rx' = 2a; = 1°10'17''.
.. .'\ . . . ·,
·,., .

. - .

- - ,
V.11. 84 86· rezolve triunghiu.l .ABC tn care·· se dau, a, .A. ii
.,_.
'1'6l a,ia a == -+2-r. • n·.isouţ·ie.
b

· · .Aplicaţie:=, a· = 500 m, .A == 53°37' 42".

Soluţie. Din relatiile fundamentale _a_ = _b_ = _c_ se
. ' •A •B ~C
deduce, prin aplicarea proprietăţilor rapoartelor egale,
a
--=----
sin A sin B+ sin C

şi dacă ţinem seama, de relaţia de condiţie a =b ! c , deducem

2 sin .A. = sin_ B + sin O. (1)
Avem apoi relaţiile sin .A. =2 sin~ cos A
. · 2 . 2
· B+ sm
sm · ·o = 2 sm--
. B+C cos B-C
-- = 2 cos -A cos -
B-C
-•
· 2 2 2 2.
Cu aceasta, relaţia (1) devine
A B-C
n
~
•
81D -
2
= cos -2
-• (2)

(Am, simplificat Cll factorul cos ~ , care este diferit de

zero, căci
' ·
altfel ar trebui ca -
A
2
= -n2 ,· .A. = 1t, triunghiul s-ar
reduce la o dreaptă).
· Unghiul .A. fiind dat, vom putea deduce din relaţia (2)
diferenţa B - O, iar din rela.ţia .A. + B + O = n, vom deduce
suma B + O.
Avind cunoscute pe B + O şi B - O, vom deduce valorile
1u1· B , O. L a t uri·1e b, c se d ed uc d.1n re t:'
yn.le b = -
a sin-
B , c=a- c,
sin- 1a·

sin A sin A
fa.r aria B se deduce din reia ţia B = ..!.2 bc sin .A..
.
D i s c 'U, ţ i e. Avem, evident, inegalităţ.ile
B-C B-C
B - O < n, - - · < - , O < cos - -
2
1t

2 2
< .1.
Relaţia (2) ne dă O<sin~<.!, de unde reiese sin~~ sin 2:.
2 · 2 2 - 6

.A<-·.
3
'1t .
{3)

,3:ţl
 Ultima inegalitate este condiţia de posibilitate a problemei.
Să regăsim această condiţie pe o cale geometrică. Fiind
dată latura BO =aşi unghiul opus A, locul geometric al vir-
fului A este segmentul de cerc ce trece ·prin B, O, şi este capabil
de <}: A (fig. 51). . . .
. Relaţia de condiţie b +o= 2a ne -spune că suma distan-
ţelor vîrfului A la punctele fixe B, O este constantă şi egală
cu 2a. Vîrful .A se găseşte deci pe elipsa care admite punctele
M · B, O ca focare şi a cărei axă
mare V V' este egală cu 2a.
Segmentul de cerc pe
care se mişcă punctul .A inter-
sectează această elipsă in
două puncte A, A' care pot
fi reale şi distincte sau con-
M v fundate, sau imaginare. Cons-
trucţia triunghiului este deci
făcută, avem două triun-
ghiuri ABO, A' BO, care se
pot construi cu datele pro-
Fig. 51 blemei. Cele două triunghiuri
sînt simetrice în raport cu
mediatoarea segmentului BO. Pentru ca punctele A, .A' să fie
reale, trebuie ca semiaxa mică a elipsei, adică LM, să fie mai
mică sau cel mult egală cu. MN (N este punctul unde media-
toarea segmentului BO taie segmentul de cerc loc geometric
al vîrfului A). Deci condiţia de realitate a punctelor A şi A.'
este LM ,<. MN. (4)
Dacă notăm cu 2a', 2b', 2c' elementele elipsei, adică axa
mare, axa mică şi distanţa focală, se ştie de la proprietăţile
. elipsei că avem: relaţia a' 2 = b' 2 + c' 2• .în cazul nostru, avem
a I = a, oI = 2a . D educem, b' = LM = a 2Vs ·
Se vede apoi că avem MN = MO x ctg MNO, sau MN =
= : ctg !_.Condiţia (4) devine
ctg~
2
> V3. (5)

Se .
ştie însă că ctg ~ = Vs : 1 = y-3, d ec1. (5) d evme .
6 2 2
ctg A.
2
> ctg .!!.. , şi deoarece cotangenta variază în mod invers cu
6 '
 '"
! <:; A..~·'.i···Am :xegăsit~stfel.con~ţi~(3).,
\

arcul, ded~cem
Inegalitatea corespunde la cazul a două puncte distincte•
.A, .A', iar egalitatea la cazul cind aceste două puncte se confundl,.
Triunghiul ·din problema de mai sus este un triunghi' cu
laturile în progresie aritmetică,. latura mijlocie fiind a, iar.
cea mai mare putînd fi ori boric.
Mai trebuie- făcută observaţia că în cazul limită· .A = .:!. ,
3
triunghi"D:l devine echilateral.
.A p li c a ţ i e : a = 500 m~ ~A = 53°37'42" .
. B-C
1g cos- 1 2
-= g + 1g sini,
. A
2
B-C
lg cos -
2 .
= lg 2 + lg sin 26°48'51",

B-C
lg cos - - == 0,30103
2
+ -1,65:127 = -1,95530,
_B - c = 25°33'10", B - C = 51°6'20"
2

B + C = 180° - 53°37'42" = 126°22'18",

~ B = 88°44'19", ~C = 37°37'59".
lg b = lg a+ lg s~n B :- lg sin .A,
lg b = lg 500 + lg sin 88°44'19" - lg sin 53° 37' 42",
lg b = 2,69897 + 1,99989 - 1,90589,
lg b = 2,69897 + 1,99989 + 0,09411 = 2, 79297,
b = 620,83 m.
lg c = + lg sin C - lg sin A,
lg a
Ig c = Ig. 500 + lg sin 37°37'59" - lg· sin 53°37'42",
Ig c = 2,69897 + 'i, 78576 - Î,90589,
lg c.-:-- 2,69897 + i, 78576 + 0,09411 . 2,57884,
C = 379,18 m.
Ca,lculînd suma b + c, avem b + c. l 000,01 m.

313
 /

Eroarea de 1 cµi. s-ar put_ea· micşor~ intrebuinţîp.d t~bl~le

de logaritmi cu mai mult de 5 zecimale. · . · ·· ··
lg B = lg b + lg c + lg sin· A ~ lg 2,
tg_ s +
= 2;79291 + 2,57884 î,90589 - o,ao1os,
lg B = 2, 79297 + 2,57884 + 1,90589 + 1,69897,
lg B = 4,916 67,
8 = 94·332 m 2•

V.12. Bă se rezolve un triunghi, c·unosoînd aria, perimetrul

şi un unghi. · · · ·
Se va determina întîi raza cercului e(Dînscris, opus unghiului
dat, apo·i latura opusă unghiului dat. Oondiţiile de posibilitate
ale problemei.
Soluţie. Fie B, 2p, A aria, perimetrul şi unghiul; care sînt
date. tnsemnind cu D, E, F punctele de contact ale cercului
exinscris, opus unghiului .A, cu laturile BO, O.A, .AB·a1e triun-
ghiului, cu 10 şi ra centrul şi raza, acestui cerc, avem
.AE = All'; AE + All' = AO +OE+ .AB + BF =
= AO + .AB + OD + DB = AC + AB + BO = 2p,
deci
..d.E = AF = p.
In triunghiul dreptunghi AEI0 , avem I;E = AE tg A.2 ,

sau
. A
ra=ptg2•

::B'olosind acum formula cunoscută r" = _s_. , avem

p-a
s· A
- =ptg-
p - a 2]
S A
a= p - - ctg (1)
p 2
L:1tura a se calculează, cu această formulă, care nu este
calculabilă, cu logaritmi. Pentru a putea folosi logaritmii, se
calculează întii p - a prin formula calculabilă cu logaritmi
8
p - a = - ot g -A. apoi• prm • t r-o s1mp
• Ixc:ii se~xdere a =
p 2
= p ~ (p - a) se obţine a.
314
 _· . : ~· 'I" 0

...:.
.-
- .Pen~ ::a calcula apoi -tµighiurile· B, .,.o se pleacă de· •la
a -b c
ţormulele fundamentale - = ---
sin A. . sin B
= --
sin C
, din care se deduce
succesiv:
a b+c
-·A.
_sin = sin B + s1n· C '

a 2p- a
. 2 sin~ cos A 2 sm--
. B. -C cos
- -B ---C+
2 2 2 2

:
COS ~
2
= ( 2aP- - 1) sin A •
2
(2_)

Înlocuind pe a cu valoarea aflată mai sus, vom putea calcula

prin logaritmi, diferenţa B - O. Suma B + O = 180° - A fiind
cunoscută, vom putea determina unghiurile B,. O.
O dată cunoscute B, O, vom putea calcula, cu formulele
fundamentale scrise mai sus, laturile b, c. · ,
D i s c u ţ i e. a fiind una din laturile triunghiului, va
trebui ca O~< ta< p. - Aplicînd
.
formula (1),avem
.
O<p - ~.p

- ctg/ < p, inegalitate· care se 'descompune in ·următoarele

2
~ ctg ctg ~
9
A> O <P • ( 3)
p 2 ' 2 S
Prima inegalitate este verificată, căci S > O, p > o,
ctg~ > 0 căci ~.Â. < 180°, ~ A < 90°, ctg A> 0.
2 2 2
Rămine deci, deocamdată inegali- ca relaţie d~ condiţie,
tatea (3).- _
ln ecuaţia (2), membrul întîi fiind un cosinus este mai
mic sau cel mult egal cu 1, deci şi membrul al doilea ~ 1, de
unde deducem
(2p - a) sin A a
. 2
<
•şi înlocuind pe a cu valoar~a (1), găsim
. A
S
+-P ctg A) . A ·s A
- ~m-<p - - ctg -,
. A pB 1-sm
ctg 2 ~-;---A-,
2
( P_

2 2 p 2
t+sln
2
ctg - A~. pB- tg (7t A) 2
- - - (4)
2 S 4 4

315
 .,

·reia'ţie care eompleteaz~ relaţia (3). · în adevăr, deoarece

·tg (: - ~) < I, (3) este o consMinţă a lui (4), d~r nu şi invers.
Să dăm
o soluţie geometrică. Dindu .:se unghiul A, vom
măsura pe laturile lui segmentele AE . ....:.. .AF = p (p este dat).
Construim cercul Ia tangent laturilor unghiurilor în ;punctele
E şi JJ'. Rămîne să găsim virfurile B, O ale triunghiului. Va
trebui să ducem cercului Ia o tangentă BO (în spre virful A
al unghiului) astfel ca aria triunghiului ABC să fie egală cu 8,
care este dată. Se ştie că înfăşurătoarea dr~ptelor BC pentru
care aria triunghiului ABC este constantă, este o hiperbolă,
(H) avind ca asimptote laturile unghiului. În adevăr, să luăm
ca axe de coordonate ro şi y chiar laturile .A.B, .A.O ale triun-
ghiului.
Ecuatia laturei BC este de forma ~ + JL = I sau
• . oe. ~
(,ro + rJ.Y = rJ.ţ,.
Adăugăm şi condiţia rJ.(, sin .A. = 28, care spune că aria .
ABC= 8.
Avem de căutat deci înfăşurătoarea acesţei ·drepte, para-
metrii rJ., ~ fiind legaţi prin a doua relaţfo. Eliminînd parametrul
r,, ecuaţia dreptei se mai scrie
rJ. 2y sin .A. - 2rJ. S + 28 ro = O.
Înfăşurătoarea acestei drepte se găseşte scriind că discri-
minantul acestei ecuaţii, în raport cu parametrul «, este nul.
Se găseşte imediat că ecuaţia înfăşurătoarei este a;y =
= !.. sin A, care reprezintă o hiperbolă (H) asimptotă laturilor
2
unghiului.
Cercul I 0 şi hiperbola (H) au patru tangente comune, dintre
care două sînt laturile unghiului .A.; celelalte două, tangente
BO, B'C' sînt simetrice faţă de bisectoarea .A.Ia, deci ele ne
dau triunghiuri ABC, .A.B'C' care răspund la problemă.
Cele două triunghiuri sînt însă simetric egale, deci nu repre-
zintă două soluţii deosebite.·
Dacă· cercul ·Şi hiperbola nu admit tangente ·comune (este
vorba de ramura hiperbolei cuprinsă, în unghiul A) în afară
de laturile unghiului, nu avem nici un triunghi care să răspundă
la problema noastră; dacă cercul şi hiperbola sînt tangente1
avem un singur triunghi .ABC care este isoscel.
Să regăsim pe calea aceasta condiţia (4 ).

316
 ·~ .. :. \

:· Fie· V punctul. ln care dreapta .A.Ia taie· ramura de hiper-

bolă, iar U punctul in care aceeaşi dreaptă taie arcul JjJJf' al
,cercului I~, din.~pre vlţfţil .A. ..Cotţdiţia. de posibilitate a. problemei
este · ·
.A. V<. AU.
Rezolvînd sistemul y = x, xy = -~ A , găsim. coordo~-
2 sm

·
tele punctului V, . x = y = y ~A•
2 sm
Deci.A. V 2
.
= x2 + y + 2xy cos
2 .A= _s_
~A
+ s~A
coş f ,

AV=VBctg;.

AU=Al--1·
a a
=_!2__-r
A a
=ptg(~-!).
4 4
sin -
t.2
Condiţia de posibilitate .A. V <
AU devine prin ridicare la,
pătrat tocmai condiţia (4). Egalitatea .A. V =.AU corespunde
.cazu.lui cînd cercul şi hiperbola sînt tangente.

V.13. Bă se calculeze distanţa c tntre două puncte .A. ţi B,

cunosctnd distanţele punctelor .A. şi B la un punct O şi unghiul
....4. OB ; să se calculeze de asemenea distanţa lui O la direoţio- A B.
A p l i c a ţ i e. OB = a = 245,36 m ; O.A = b -:- 172~28 m ;
:ţ:_.A.OB = 108°36'30".
Soluţie. Folosim formula
A -B a- b, C
tg - - = --' ctg .: ,
l2 a+b 2

în care se cunosc a, b, c, deci vom putea calcula .A - B.

Ounoscînd O, vom· avea .A+ B = 180° - O; avîn.d diferenţa
....4. - B şi suma .A. + B, deducem valorile unghiurilor ·.A şi B.
• a sin C
Pe o ll vom calcula cu formula c = - ·
. - . slnA
Distanţa, lui O la direcţia .AB se calculează cu formula

d = b sin .A.

317
 ,,.·

·-Aplicaţ;i.e : OB = a · 245;36 m ; O.A ! = ·b = 112,2·8 m:

: <ţ.. .A.OB , 10~ 36'30".
0

tg ~2
73
= 417,64
,os ct 54°18'15"
g .,
,,

A.-B
lg. t g ~ = lg 7 308 - lg 41 764 + lg ctg 54~18'15''
A.-B . -
lg t g - - = 3,86380 - 4,62080 + 1,85640
2 .
. A-B -·
Ig t g - - = 1,099 40, ~ A - ~B = 14°19'46".
2 .
~ A = 42°51'38"; ~B = 28°31'61".
Ig c = Ig 245,36 + lg sin 108°36'36" - lg sin 42°51'38".
]g O = 2,38980 + 1,97668 - 1,38265 = 2,53383, C = 341,85 m~
Avem lg d = lg b + lg sin .A.
lg d = 2,23624 + 1,97668 = 2,21292, d = 163,27 m.
V.14. O{neva priveşte nacela unui balon captiv şi constată.
că raza vizuală face cu plan,ul orizontal un unghi de 30°. Mergînil
pe cîmpia orizontală 879 m drept spre balon priveşte nacela balo-
nului sub un unghi de 45° ; pentru verificare, mai merge 507 m
drept· spre b.alon şi priveşte nacela sub un ung hi de 60°. .
Să se calculeze înălţimea nacelei deasupra orizontului f olosin~
observaţiile făcute în prima şi ultima poziţie şi să se controleztt-
. rez·ultatul găsit, folosind şi observaţia din poziţia a do'lla.
Solutie. Fie N poziţia în spaţiu a nacelei, fie O proiecţia.
punctului N pe planul orizontal, .A poziţia iniţială, a observa--
torului, B poziţia intermediară şi O poziţia finală ; prin ipoteză„
punctele A, B, O, O sînt în linie dreaptă, iar triunghiul drept-
unghi A.ON este într-un plan verticaţ.
Din datele problemei .AB = a = 879 m, BO = b = 507 m;:
~ ..· . __ .,

~_OAN = u. 30°, ~
OBN:;::: v = 45°, <ţ..OON = w = 60°..
însemnăm-Oa= c şi_ ON = H, necunoscuta problemei este 11...
Din triunghiur~e. dreptunghice .AON, )10:ţv", CON deducem.
Olf. =_O.A tg u, ON . OB tg v, (>:N = 00 tg w
sau
H = (a + b + c) tg u, H = (b -1- c) tg .,,, H = ctg w.

318
 .,~ ..·

-_ . -

·Prin· eli.mina:rea lui o.între două, din aceste:::trei eQuaţii

deducem
H = - atgu ,. (1)
1 - ţg uctgv
H = __b_tg_v_ _ (2)
1 - tgv ctg w

H · (a + b) tg · u •
(3)
1-tguctgw

Formula (1) dă, inălţimea Ii in. funcţie de observaţiile

din poziţiile (.A.) şi (B);
formula (2) foloseşte observaţiile din
. poziţiiţe (B) şi ( O), iar forrimla (3) · pe cele din (.A.) şi ( O).
. Făcind inlocuirile, tg u = tg 30° = V~ ; tg v = tg 45° =
. 1
· =1; ctg v = ctg 4:5° = 1; ctg w = ctg 60° = tg 30° = Yi _,
obţinem ·

H = 879

vs(1-v~)
=
Vs
~
19

-1
= 439,5 vs + 1) ,
x< c1>

H = 507 = sv~ va = ·253,5 x <3·+ Vs) -, c2>

t-.!... 3-1 _
Ys
1886
H = = 693V31 (3)
vs(1 - ~)
Luind Vs = 1, 732, gas1m pentru H rrespectiv v-8/lOrile
1· 200,714 m; 1199,562 m şi 1200,276 m
care sint foarte apropiate. Da.că, luăm ca valoare probabilă
media aritmetică a acestor trei valori, găsim H = 1 200, 184 m
sau cu aproximaţi~ de un metru prin lipsă, H = 1200 m.
V.15. Se dă. ecuaţia trigonometriciJ,
(p - 2) cos 2a, + 2 (p 2 -
3) sin a, - 3p - 2 = o,
tn care (I} este necunoscuta, iar p un parametru.

· 319
 1. 84 ie 'Derifice. că dacă p ,= - ! , ecu~ţia are _r&J,ăcinflB
reale ; să se calculeze 11Jalorile lui m tn acest caz particular.
2. Să se studieze realitatea r4ăăcinilor ecuaţiei pentru dife-
ritele 'Oalori ale· parametrului p.
Soluţie. 1. Înlocuim cos 2a, prin. 1 - .2 sin 2m şi ecuaţia.
devine
(p - 2) sin 2 m - (p 2 - 3) sin m + p + 2 = o, ·
care este o ecuaţie de gradul al doilea în raport cu sin a, şi
ale cărei rădăcini sînt
1
sin m1 = p + 2, sin (1)2 =--
..
p-2

In cazul particular p = ~ ~2 , rădăcinile se reduc la

. 1 . 2
s1nm..=
r · - i -,
2 sm m2 = - -7 ·
Valorile mi şi a,2 sînt reale pentru c.ă şi .! şi _ _! sînt
2 7
numere cuprinse între - 1 şi + 1.
Din ecuaţia sin m1 = _!_ deducem
2 .
mi = 30° =· ·n6 radiani sau m1 = 150° = Sn radiani şi· în
. . 6
general, a,1 = -n6 + 2k1t sau a:1 = -5n6 + 2kn. ·
2
Din ecua+-ia
V
sin a:2 - - -
7 .. deducem, dacă punem a:2. =
• 2
=- y, sm . y =-,
7

lg · sin y = 0,30103 - 0,84510 = - 0,54407 = f ,45593,

y = 16°36'6", m2 = - 16°36'6" sau m2 = -163°23'54"
şi în ge~eral,
m2 = - 16°36'6" + k X 360° sau a,2 = -163°28'54" + k X360°.
2. Rădăcinile a,1 şi a:2 sînt reale pentru valorile lui p care
<
satisfac inecuaţiile sin 2 m1 1 şi sin 2 m2 1, adică <
1 ~1
(p - 2)1 ~

320
 sa,u-
(p + 2 + l)(p + ·2 - < O, (p - ~ + 1) (p - 2 - 1) ~ 0-
1) . .

sau
(p + 3) (p + 1) < o, (p - 1) (p - 3) ~ o.
-Primul trinom (p + 3) (p + 1) se anulează, pentru p =-3
şi p = -_1; este negativ _sa-u. cel mult egal cu zero pentru
valorile
. '--•
~
lui p cuprinse între rădăcini, adică
-3 <P< -1 .
.Aceasta este condiţia ca rădăcina mi să fie reală.
Al doilea trinom (p - l)(p ~ 3) se anulează, pentru p =1
,. şip = 3; este pozitiv sau cel puţin egal cu zero pentru valorile
lui p exterioare intervalului determinat de rădăcini, adică

p <1
sau 3 <P·
.Aceasta este_ condiţia ca rădăcina, x 2 să, fie reală.
Dacă parametrul p ia toate valorile de la - oo la +:oo,
putem forma următorul tabel recapitulativ:
- oo < p < . .;. .· 3, Xi imaginar, x 2 real;
- 3 < p < - 1, Xi şi x reali ;
2
- 1 < p < + 1, Xi imaginar, x real;2
- 1 < p < + 3, x1 şi x imaginari ;
2
+3 < p < + oo, x1 imaginar, x2 real.
V.16. Cineva merge cu bicicleta d6 la Pred6aZ la Sibiu şi
cînil t1·ece prin satul Mîniltra, Soarele îi pmiectează umbra
tnainte, pe ilfrecţia de mers. .Are pe bicicletă, 1,820 m îndlţime
şi cînd merge pe drumul orizontal, umbra md8oară 3,152 m ;
cînil ~rcă o rampă, umbra md8oa1·i1, 2,228 m, iar cînil coboară o
pantă, umbra md8oară 6,088 m. .
84 se _calculeze înclinările pe orizont aJ,e rampei şi pantei.
Soluţie. Presupunem că, drumul · este orizontal : fie AB
poziţia verticală şi A O umbra orizontală. Triunghiul BA O
este dreptunghi in A, şi catetele lui sint-
AB =·k == 1,820 m, AO = Z = 3,152 m.
Însemnăm cu 11, unghiul A OB şi. deducem
h 1,820 -
k = ltg u, tg u = - = -- ,
I 3~152
lg tg ·u = 0,26007 - 0,49859 = - 0~23852 = I, 76148,
1t ~ <1=AOB = 30°, ~ABC = 60°, <1=B.AO = 90~.
21 - Culegere de probleme
321
 Presupunem că, urcă rampa .A.O', care face cn orizontul
A O .unghiul necunoscut IX ; fie .AB poziţia verticală şi .A(]'
umbra pe rampă. În triunghiul B.A.C' avem ·
AB = h = 1,820 m, .A.O' = l = 2,:!28 m, <ţ. ABC' = 60°,
~ O' AB = 90° - ~.
Fie u' = <ţ. AC' B; din triunghiul BA.O' deducem

Sl·n "''
w
h •
=-Slll 600 = -1,820
- S l l. l 600,
l' 2,228

lg sin u' = 0,26007 + 1,93763 - 0,84 792 = 1,84968,

u' = <ţ..AO'B = 45°, <ţ.O'.AB = 90° - oc = 75°, (X - 15°.
Presupunem că co borîm panta .A O", care face cu orizontul
.AO unghiul necunoscut (1; fie .AB poziţia verticală şi .AO"
umbra pe pantă. în triunghiul B.AO" avem ·
.AB =h = 1,820 m, .A.O" = l" = 6,088 m, 4:-ABO" = 60°,
<ţ. O" .AB = 90° + (1.

Fie .u" = <ţ.AO" B; din triunghiul BA.O" deducem

h l"
--=--,
sin u" sin 60°
·n
Sl U
„= h • · o
-Blll 60 = -1,820 .
-Slll 600 ,
,,. 6,088

lg sin u;, = 0,26007 +

i,93753 - 0,78447 = 1,41313,
u" = <ţ..AO" B = 15°, <ţ.O".AB = 90° + ~ = 105°, (1 = 15°.
Răspunsul este că rampa şi panta sint egal înclinate pe
orizont şi anume de un unghi egal cu 15°.
O b s e r v a ţ i e. In tratarea problemei am presupus că poziţia este ver- .
ticală în toate trei cazurile, adică fie că se merge pe drumul orizontal, fie că ise
urcă rampa sau coboară panta. Presupunem acum că poziţia este pe]jpendiculară
pe drumul pe care se merge şi ne propunem să calculăm lungimea umbrei tn cazul
rampei şl lungimea umbrei tn cazul· pantei.
Clnd mergem pe ·drumul orizontal A.C, poziţia AB este perpendiculară pe
.A.C, lnălţimea A.B = h, iar umbra AC == f; triunghiul BAC este . dreptunghi
1n A, deci ' .
AC= AB tg B, ·1 = h tg B.

322
,,, Ctnd nţcăm rampa AC', poziţia• AB' este perpendiculară· pe A.C', lnil•
ţimea AB' = h, iar umbra AC' =.f', triunghiul B'AC' este dreptunghi tn A,
deci
AC'= AB' tg B', /' = h tg B'.
lnclinarea rampei este dată de unghiul
<" = ~ .CAC' = ~BAB'.
lnsă direcţia
razelor solare este constantă, deci laturile BC şi B'C'· stnt~para-
Jele; fie M punctul de tntllnire al dreptelor AB şi B'C'; deducem
~ AMC' = <?):ABC = ~B
ca unghiuri corespondente formate de secanta AB cu paralelele BC şi B'C'~
Unghiul AMC' este exterior triunghiului .A.MB', deci
~ AMC' = ~ B' +-~« sau B 9 B' + «, ex = B - B'.
Ctnd coborlm pante. AC", poziţia A~" este perpendiculară pe AC", !năl­
ţimea AB" = h, iar u~bra AC"= f"; triunghiul B"AC" este dreptunghi în
A, deci
AC" = AB" tg B", /" = h tg B".
înclinarea pantei este dată de unghiul
~ = ~ CAC" = ~ BAB".
lnsă direcţiarazelor solare este constantă, deci laturile BC şi B"C" s!nt
paralele ; fie N punctul de tntnnire al dreptelor AB" şi BC ; deducem
ANC = .~ AB"C'~ = ~B"
~
ca unghiuri corespondente formate de secanta AB" cu paralelele BC şi B''C".
Unghiul ANC este exterior triunghiului ANB, deci ·
~ ANC = ~ B + ~ ~ sau B" = B + ~' ~ = B" - B.
Din formulele de mai sus deducem

.tg B = l_ , tg B' = .I_ , tg B" = r._ ,

h h h

J__ t_
t.g tt = tg (B _ B') = tg B- tg B' = h_ _h_
1 + tg B tg B' + /I'
1
ha

sau
tg«
I' .
= hI9--- -
h + fi'
ln mod analog se găseşte
r__J_
h h
tg·~=---- ,,,, hli"
-- - -I .
h2 + fi"
1+
h~

3.23
 Din_ ultimele- dou~ .ecu~ţii deducei:n .,valorile ·lui f' şi f"

f' = h ( - h tg ex
h+ftga.

I" = h I + h tg ~ .
/1 - f tg ~
, tnlocuirile
Făctnd
....
~=fi = 15°, tga. = tg '3°= 2 - V_2; h.= 1,820, I= l = 3,152,
dedµcem
I'= 1 ,820 s,1s2 - {2 - Vs) 1,s20,
+ {2 - Va) 3,152
1,820

f" = 1,820 3,152" + (2 - fi) 1,820 __

1,820 - (2 - f.s) 3,152
Lulnd Vs = 1,732, găsim 2 ~ Vs = 0,268 şi
(2 - Vs) 1,s20 = o,48776, (2 - V'"ă) s,152=o,8441s6;
f' = 1,820 X 2,66424 = l,S20 in,
2,664736 .
f" = 1,820 X 3,63976 = 61792 m,
0,975264

pentru că lg /" = 0,26007 + 0,560 98 - Î,98909 = 0,83196.

Din ecuaţia B = B' +
a. deducem lnlocuind B = 60° _şi a. = 15° că B' =
= 45°, deci triunghiul dreptunghi B'AC' este isoscel, pentru__..că şi C' = 45°,
deci AC'= AB', adică f' == h sau f' = 1,820 m aşa cum am găsit prin &alcuL
Din ecuaţia B" = B + '3 deducem lnlocuind B = 600 şi ~ = 15° că B"
= 75°, deci în triunghiul _dreptunghi B''AC" avem ·
AC"= AB" tg 75° sau f" = h tg 75° = 1,820 X (2J+ fa),
f" = 1,820x3,732 = 6,794, m,
aşa cum Tam găsit
prin calculul direct. .
Dacă urcăm rampa şl trecem de la poziţia verticală la poziţia perpendicu-
lară pe drum, mn.bra se micşorează cu diferenţa
l' - f' = 2,228 - 1,820 = 0,408 m,
iar dacă coborlm panta, umbra se măreşte cu diferenţa

f" -l" = 6,792 - 6,088 = 0,704 m.

V.17. Un obBervator terestru O, urmărind u111 avio-n ce 1

zboară la o tnălţime constantă 1,, deasupra Bolului, obser'Oă oă acesta,

este atins ăe un proiectil în momer,,tul cina se află în A şi face
unghiul rt cu verticala; ulterior, -observă c4 avionul mai străbate·-

324
 . I)\._: J

--,,;

()·--aist4.nţă orizontală .A.B 1i se"·prăbu,eşte tn B cînd fac~ unghi-ul

(l ou. 1JerticaZa. ..· -
, Bă 88
1. iletermine, Zwn,gimea distanţei .A.B pe care· OllJicmul
.a putut să se mai menţinll, în· aer după lotoire. ·
2. Bă 8e facă formula· obţinutlJ caZouZabi1ă prin logaritmi.
3. Bă 88 caZouZeţe numeric lungimea .A.B pentru h = 5 OOO m,
IX = 44°27'30", ~ ' 59°14'10". , . .. '
4. Bă se refacă problema determinîndu-se distanţa .A.B în
,cazul oînd avionul după lovire pierde din înălţime şi dreapta
.A.B este o obUoii, încUnată cu unghiul 'Y = 45° pe orizontală.
 'Dionu_l fi · ob8er'Datorul 88 vor considera puncte geometrice
.situate în acelaţi plan 'lJertical, iar terenul orizontal.
Soluţie. 1. Fie 00 .. verticala observatoruh1i O şi 0.A.B
orizontala de zbor a avionului ; din triunghiurile dreptunghice
O0.A şi 00B deducem ' ,,
· OA = 00 tg ix = h tg ix, . 0B = 00 tg ~ = h tg ~,
AB =·OB - OA= k (tg(3 - tg(1.).
tg(3 _:_ tgix = sin~ ~ sin (I. =
.. cos~ cos (I..
cos (3 sin ex
= sin (3 cos (I. -

COS IX COS (3 . . .
sin (~ - ex)
=-~-, [1
COS IX COS

. ·.AB = ]l, sin ((3 - a) •

COS IX COS (3
3. ~ - a = 59°14'10~_'· - 44°27'30" = 14°46~40'',
5· OOO sin 14°46'40":
.AB = cos
-- ------'
44°27'80" cos 59°14'10''

lg .AB = lg 5 OOO + lg sin 14°46'40'' -~ lg cos 44°_27'30" -

_;._1g ·cos 59°14'10'\
Ig .AB = 3,69897 + 1,40666 - Î,8q354; -
-,- 1, 70884 = 3,54325,
· .AB == 3 493,41 m.
. 4. Prin ipoteză, oblica ..AB face cu orizontala O.AB' unghiul
-y = 45°; fie !J' intersecţi~·.orizontalei OA cu oblica, OB; din
triunghiul dreptunghi 00B' deducem
~ B' = ·90° - -~ = 90° - 59°14'10" = 30°45'50".

::.·'325
 ' '

În tri~ghiul oa,reca_re ABB' cunoaştem:

~ B' = 30°45'50",. ~ A .= y = 45°, ~ B = 180°
.
- y -
- B' = 104°14'10",
iar latum AB' are lungimea egală cu 3 493,41 m (valoare
calculată la punctul 3); teorema sinusurilor dă

AB AB'
--=--
sin B' sin B
AB' sin B' 3493 41 sin 30°45'50"
A.B = - - - = -·- ' - - - - ~
sin B sin 104° 14'10"
lg AB = lg AB' + lg sin 30°45'50" - lg sin 70°45'50",
pentru că
sin 104°14'10" = sin (180° ~ 104°14'10") . sin 75°45'50" ;
lg AB = 3,54325 + 1,70885 - 1,98645 = 3,26565,
AB = 1843,50 m.
V.18. Ounoscînd valorile tg 30°, tg 45°, tg 60°, să se calculeze
300
tg 15°
.
= tg (45° - 30°) = tg (60° - 45°) = tg
2
;
.
tg 75° = tg (30° + 45°) = tg (15° + 60°).
Soluţie. ·Se ştie că, tg 30° = v: ,
tg 45° = 1, tg 60° = V3 ;
• pe de altă parte, formulele de adunare ale tangentei sint
tg (a + b) = tg a + tg b ,
1 - tg a tg b
tg a - tg b
t g (a - b) = ---"----- '
1 + tg a tg b
de unde deducem ·
tg 150 = tg (450 - 300) = tg 450 - tg 300 -
1 + tg 45° tg 30°
1- Vs . .
2
_ _ _3_ = 3 - V~ = (3 - Ys) = 2 _ Y":3 .
Vs 3 + Vs 9 - 3 '
!+-
3

326
 t 15° =t (600 ~ 450) - tg 600 ._ tg 450 -
g g . . 1 + tg 600 tg 45°
= vs - i = crs - d~ 2 - Va ;
1 + ts a-1 .. . ..

t 750
g
=t
g
{300 + 450)
.
= tg soo + tg 450
1 - tg300 tg45°

Ys + 1 -
= s - = rs + s = o1s + s>a = 2 + Va ;
1--
Ys s-Ys 9-s
3

t 750 =t (150 +· 600) = tg 150 + tg 600

g g 1- tg15°tg 600 -

= (2 _ Vs) + va = 2 = 1 _ = 2 + vs = 2 + V3_,
1 - (2 - Vs)V s 4- 2 V_s 2- V.s 4- s ·
2
Din formula tg 2a = tga· deducem
1 - tg9a
tg2a {tga) 2 + 2tga - tg2a = O,
adică, tg _a este rJdăcină, a unei ecuaţii de gradul al doilea în ,
~are coeficienţii sînt funcţij de tg 2a. Rezolvînd ecuaţia avem
-1 :I: V1 + tg 2a 9
tg a = ----'--'----..;;;.._-
tg 2a
-0are pentru a= 15° devine {în faţa radicalului se ia semnul
plus pentru că, tg 15° > O şi tg 30°·> O).
-1+y1+ l
t . 150 = -1 + Vt + tgt300 = 3
g tg 300 t'3 -
3

= (- i +V:) x va= -va +V-4 = 2 _:_ y3.

1n rezumat ~vem valorile . .
tg 15° =2
.
-Ys,
.
tg 30° = rs.,
3
tg 45°· · 1, ·tg 60° --- V3,
tg 75° = 2; + V-ă ~
 V.19. Să se. oaloule~e. '?1·odusul · .
cos a:._ cos 2a cos 4a. • • cos 2n a, .
ştiind oă· sin 2a = 2 sin a cos a.
. .b .
Oe devine formula găsită cînd a ='.-=- 2'" .
t I

t . D ac~
SoIu,1e. ,., f ormu.w,
· .., m ... 1 ~ cos a = -.-
sin 2a î l . • a prm
n ocmm . 2a~
· · ·- 2sma
apoi prin 4a, .. . , 2" a, obţinem
'COS a = · -·
sin 2a
-·;
2 şina
sin 4a
eos2a = - - -
2 sin 2a
sin Sa
cos4a =---,
2 sin 4a

„ 11 sin 2"+ 1 a
cos 2 a= . , ,
~hin 2•a
şi dacă facem produsul acestor egalităţi, membru cu membrn
şi simplificăm termenii în diagonală, obţinem
sin 2"+ 1 a
COS a COS 2a COS 4a. , , COS 2na =. +l •
· 2" sin a

Dacă înlocuim pe a prin~ , formula devine

2
b b b sin 2b
cos b cos - cos - . . . cos "
4 2
= -----
2 2"+1 sin..!!..._
2"
Partea a doua se mai poate scrie
sin 2b a
- -x-
2b
-
sin a

şi dacă b rămîne fix, iar n tinde către infinit, a =-+, ➔ O„

2
· -a- ➔ l ş1· expresia
iar • noast Iu,
x t· d
m e ca"'tre -
sin-2b sin b-
=- cos
-b ..
slna - 2li b
1n fine, dacă suprimăm termenul cos b în ambele părţi, avem.
cînd b rămîne fix, iar n ➔ oo,
b b b sinb·
lim cos - cos - ... cos -
2 4 2
= -b- ·

328
·;7"1 ,:· _-
r -C.'

V.20~ Bi se arate 'Că eouaţia

0

p cos 6a:.+ 2 (p 2 + 1) sin 3a: - 3p = o

ere ·r.ăăă.cini reale, oric_are ar fi valoarea parametrului p ; să se
<Jq,lculeze valorile lui a, ctnd 'p = V-2. · ·. -·,{
Soluţie. Pentru rezoivare se înlocuieşte cos 6a, in funcţie
de sin 3w şi se obţine o ecuaţie de gradul al doilea in raport cu
necunoscuta, sin 3x. ·
cos 6a, = cos~3a, - sin 2 3x = 1 - 2 sin 2 3x,,
p (1 - 2 sin 2 3a,) + 2 (p 2 + 1) sin 3x - '3p = O,
- 2p sin2 3w+ ~~(p 2 + 1) sin 3x - 2p . o,
(sin 3x) 2 - 1'2+ 1 sin 3x
p
+ 1 = o;
. 3x . 3x 1
sin 1 = p, sin 2 = --
p
·

Dacă· rădăcinile p şi _!_ ~int egale, adică p = ..!..p sau p2 = 1,

p
adică p = ± 1, rădăcinile (J) corespunzătoare sint reale şi egale cu ·

3a, = ±~-+
2 ·
2k1t, (J) = ±2:6 + 2k~-
3 ·

Dacă; rădăcinile p şi_!_ sint diferite, - adică p =I= ± I, una

. p
din rădăcini, ."p sa:u.- _!_'
p
este totdeauna,
. . .
în valoare. abso-
...
lută,' mai mică decît unitatea şi cealaltă mai mare .ca unitatea,
-pentru că, produsul· 1or este egal cu + 1 şi a·ceasta oricare ar fi
~aJoarea parametrului p. Urmează că a:-ul corespunzător rădi­
einii mai mici ca unitatea, în valoare absolută, este real.
De. exemplu, pentrri. p ·= Vi,
sin 3(1)1 · = V2 > I, (1)1 este imaginar ;
· 3 ·
sin a;2 = 1 .
,rn· = -Vf <, l , (1) 2
t 1
es e rea ,
r2 2

3x2 = -n + 2k1t .
sau 3a,2 = - :__4 + (2k + J.)·;;,
~

x2 = ~
· 12 \
+ 2 k .!:.-·3 sau ~2 .= - E.
.. 12
+ (2k + 1) ..!3 .
·329
 V.21. Se dă ecuaţia
(p - 1) cos 2a, - (2p 2 - 4p + 4)
cos m + 3p - 3· = O
în ·care fC este necunoscutii, ia1· p un parametru . .
. .. :I.. Să se ca'lculeze valorile lui _d, ctnd _p = 3 şi = : . p
2. Să· se demonstreze că ecu.aţia are rădăainile reale, oricartt
ar fi 'Valoarea parametrulu·i p. ·
_ Soluţie. Urmînd metoda întrebuinţată la problema V. l
înlocuim cos. 2a; în funcţie de-cos a, şi obţinem o ecuaţie de
gradul al dodea în raport cu cos a;, adică ,
cos· 2m = cos 2a: - sin2a: ·= 2 cos 2m - 1,
2
(p - 1)(2 cos a: - 1) - (2p 2
- + 4) cos a, + 3 (p - 1) ·= o,.
4p
2 (p - 1) cos 2a, - 2(p 2 - 2p + 2) cos a: + 2 (p - 1) = O,

1
cos aJi = p - 1, cos a,2 = -p-1 .
Dacă ţ:ădăcinile sînt egale, p - -l = - 1
- sau (p-1') 2 = 1„
p-1
de~i p (p - 2) = o, adică p =O
sau p = 2, rădăcinile a;
corespunzătoare egale cu (IJ = 'kn.
sint reale şi ··
.· Dacă rădăcinile p - l şi-- sînt diferite, una din rădă-
1
. . p-1 '
cini este, în valoare absolută, mai mică @-ectt unitatea şi cealalti.
mai mare ca unitatea, pentru că, produsul lor este ega,l, cu
+1, oricare ar fi valoarea parametrului p, iar (IJ-u.1 corespun- .
zător rădăcinii mai mici ca unitatea, ip. valoare absolută, este-
real. De fapt, discuţia în problema de· faţă se reduce la aceea,
din problema precedentă dacă tn locul parametrului p se con-
sideră parametrul g_ definit de relaţia g_ = p - l.
Pentru p = 3, cos a:i = 2 > 1, mi este imaginar ; cos a:2 =
= -1 < 1, a:2 este real şi egal cu
2

330
 > /
- .•. ; ~

Pentru p : ,~-, cos a1i = .!.2 , mi este real şi egal cu·

·2 .- ..

X1 = ±2!
s
+ 27c9t,. '
iar cos a,2 =2> 1, deci a,2 este imaginar.
y.2~.. Ne găsim _pe Valea Oerbului şi privim Orucea E1·oilor
-ridicată· ·pe Oaraiman la cota 2291 m ; fie D baza ,şi E 1Jtrful
.ei, iar O punctul în car.e iJ,,reapta ED p·relungită, înţeapă plam,ul
-orizontal în care ne găsim. Alegem în planul nost·ru o bază AB
lungă iJ,e 'tiO m şi măsurăm cu taohimetrul, înalt de 1,2 m, urmii-'
;toarele patru unghiuri,- pentru care gitsim _val01··ile :
. ~ OAB =·89°35'5", ~ OBA = 89°35'5",
~ O.AD = 21°14'42", ~ OAE = 21°43'11".
l. La ce cotit ileasup1·a nivelului mării ne găsfoi Y
2. Oe tnălţime are Crucea Eroilor Y
Soluţie. în triunghiul .ABO, situat în planul nostru de nivel,
.cunoaştem latura .A.B = 50 m şi unghiurile adiacente ..g:A =
= ..g: B = 89°35'5"; triunghiul este deci isoscel, şi fie O'
mijlocul lui .AB. Triunghiul 00'A este dreptunghi în- O', unghiu-
:rile ..g:.A şi <;. O sînt deci. complementare ; deducem <;.A OO' =
= 0°24 '55", iar cateta · A O' ·= 25 m. Ipotenuza A O se calcu-
lează -cu formula .AO' = AC sin 0°24'55",
.. 25
.AO = .
sin 0°24'55"
'
lg AO = lg 25 - lg sin 0°24'55" = 1,39794: - 3,86021,
1g A·O.:...... 3,53773, AO == 3 449,3 m.
Am calculat lg sin 0°24'55" in felul următor : avem 24' =
= 1 440" ; 25' = 1 500~' ; . 24'55" = 1 495".
lg sin 24' = lg sin 1-440" = 3,84393,
lg sin 25' = lg sin 1500" =· 3,86166,
S-= 6,68557,1
lg 1 495 =•3,17464
:prin adunare, lg sin 1495" = 3,86021,1. .·
tn. triunghiul dreptunghi AOD cunoaştem .A.O = 3 449,3 m,
,3 = <;. O.AD = 21°14' 42" ; deducem ·
O.A = O.A tg8, OD = 3 449,3 tg 21°14'4~'\
1g ·an= Ig 3 449,3 + Ig tg 21°14'42",
lg OD = 3,53773 + 1~8970 = 3,127 43,
OD = 1341 m. ·.

331
 .Am calculat lg :tg 21°14'.42" în. feluJ .urmă.toi-;:
lg tg 21°14' = 1,58944,
lg tg 21°15' == I,589Şl,
şi la o creştere a arcului de 1' = 60" corespunde pentru loga-
ritmul tangentei o creştere de 37 unităţi zecimale de ordinul
al cincilea, deci la o creştere de 42" va coreşpunde o creştere
e!!a1.ă, cu' -
<J.
37 X 42
•
- = 37
60
• · t'1v 26 uru•tv4"!
-10X-7 = ·2~o, 9 sau aproxuna a111
•
de

orcţiiml al cincilea,· deci ·

_lg. tg ·21°14'42" = Î,589 44 + 0,000 26 = 1,589 70.
1n triunghiul dreptunghi AOE cunoaştem ·A.O. = .3449,3 m,
e: = ~ OAE = 21°43'11", deci
OE = OA tge, OE = 3 449,3 tg 21°43'11 ",
lg OE= lg 3.449,3 + lg tg 21°43'11",
lg OE = 3,537 73 + Î,600 26 = 3,137 99,
1

OE= 1374 m.
·· înălţimea Orucii este egală cu
DE= OE - OD = 1_374-13~1 = 33 m.
Punctul D are cota 2 ·291 m, iar punctul O, cota 2 291-.
- OD = 2 291 - 1 341 = 950 m. Dacă ţinem seama şi de ·înăl­
ţimea tachimetrului, cota la care ne găsim este egală ou
950 - 1,2 = 948,8 m.

V.23. Pentru a calcula distanţa BQ dintre 'Dtrfurile Buoşoiul

şi Ooştila, ale·căror cote·stnt egale respecti'D cu 2 508 m şi 2 496 m 1
alegem pe Omul, Za cota 2 509 m, o bază.OA lungă de 35 m;
fie B', O' proiecţiile t0trfuriZor· B, O pe planul de nivel de. cotii.
2 509 m. Măsurăm cu tachimetru~ patru unghiuri şi găsim :
<ţ.AOB' = 126°18'; <ţ.OAB' = 52°23'32";
<ţ..AOO' = 19°3' <;:.O.AO' = 160°43'45"•
. .1. Să se oalouleze distanţa AB' din triungl,,iul .AOB'.
2.· Să se calouleze distanJa .AO' din triunghiul AOO'.
3. Să se cal-0uleţe distanţa B' O' din trf,unghiuZ B' .A O'.
4. Să se calouleze distanţa BO.
5. Prin oe mărime este figurată, pe_ harta Bucegilor î11,toc-
mită la scara- 1
-· , distanţa BO Y ·
30 OOO

332
 \·· ·.• ·,·1

. · Soluţie. l. 1n triunghiul B-'0:A- ·cunoaştem la-tnrâ:-0:.4:~35 m

şi nnghinrpe adj~cente. ;, r~ltă _· . .
AB' OA··
sin ~ AOB' · sin ~ OB'A

AB' 35
sin 126°18' . - sin (180° - 126°18' - 52°23'82'') ·

AB.' = 35 'sin 53°42'

sin 1°:18'28" '
·1g .AB'· = 1g 35 +
lg sin 53°42,- - lg; sin_ 1°18'2~",
lg AB' = 1,544 07 +
1, 90630 _:_ 2,35838 . 3,09199,
lg 123_5 = 3,09167, lg._1236 = 3,09202, .
şi prin interpolare, lg 1 2~5,9 = 3,09199, deci
AB' = 1235, 9 m.
. . .
Arcul 1°18'28" fiind mic, lg sin 1°18'281/ a fost calculat în
felul următor : se-exprimă, aFenl în secunde, 1°18'28" = 4 708" =
x S
= s, se 1nseamnc:11
"
= Ig - - , d.ec1.
sin ·s
· ~cs

lg sin s = (lg sin 8 - lg s) + lg s =- S + lg s;

găsim în tabele . .. . · · · 8 = 6,~85 53,8
găsim ·în tabele . . . . . . . . . lg 4 708 · 3,67284
prin· ad~re . ! • _lg sin 4 708" =2,358 38•.

. 2. în triunghiu{ O;OA cl!,noaştem latura O.A = 35 m şi

unghiurile adiacente, deci
AC' OA
- ----
sin .4.0C'
--
sin OC'A '

AC' 35
sin 19°3' = sin (180°-19°3' -160°43'45"}'

sin 19°3' sin 13'15"

Jg AC' = lg 35 + lg sin-19°3' -lg sin ·13'15"

-lg AC' = 1,54407 +1,51374 - 3,58594 = 3,47187,
AC' =· 2 964 m.

333
 Aroul.de 13'15" =
795", deci
8 = 6,68557,4
lg 795 = 2,900 37
lg sin 795" = 3,58594.
3. În triunghiul B'AO' cunoaştem laturile AB=l 235,9 rit,
AO' = 2 964.-m şi unghiul ·cuprins. intre ele, .
<ţ.B'AO = - .<J.OAB' = 160°43'45" -52°23'32" =
<ţ.O.AC'
= 108°20'13".
Lungimea laturei B'O' se calculează cu formula B'0' 2 =
AB' 2 + A0' 2 - 2 AB' x AO' cos <ţ.B'.AO',
B'0' 2 = 1235,9 2 + 2 964 2 + 2 X 1235,9 X 2 964 cos 71°39'47".
lg 2 X 1 235,9 X 2 964 cos 71°39'47" = .
= 0,30103 + 3,09199 + 3,4 7187 + 1,49'176 = 6,36265.
lg 2 304 895 = 6,36265,
B' 0 12 = 1 527 448,81 .+ 8 785 296 +
2 304 895. =
= 12 617 639,81
2 lg B'O'·= 7,10097976, 1g B'O' = 3,55048988, B'O' =
= 3552,153 m.
· 4. Distanţa BO este egală .cu ipQtenuza într-un triunghi
dreptunghi în care o catetă este egală cu B' O,', adică proiecţia
ei pe un plan orizontal, iar cealaltă catetă este egală cu dife- ·
renţa cotelor vîrfurilor ·B, O, adică 2 508"-2 496 = 12 m,_ deci
B02 = 3 552,153 2 + 12 2 = 12 617 934,965.
2 lg BO . 7,10098979, lg BO = 3,55049489,
BO = 3 557,1~1 m.

Cu aproximaţie de 1 cm, am găsit B'O' = 3 552,15 m şi

BO = 3 552,20 m, 'iar cu apr~ximaţie de 1 dm, distanţele B'O'
şi BO sînt egale cu 3 552,2 m ; în fine~ cu aproximaţie de 1 m,

B'O' = BO = 3 552 m.
5. Distanţa reală BO este figurată 1>e hartă prin proiecţia
ei B'O' pe un plan orizontal; scara fiind luată egală cu-·:_l__ ,
· 30 OOO
înseamnă că distanţa B' O' va fi figura tă prin segmentul bc a

334
 ,- .
.....:: _/

cărui lungime. este egală eu

3 552 m = 855 2000·nun = 355~2 mm,= 118 4 mm
30 QOO . 30 OOO . S ' .'

sau aproximativ 118,5 mm.

V.24. lntr-un triunghi, unghiurile stnt proporţionale O'll
numerele 3, 4, 5; cu ce numere sint proporţionale laturile triun-
ghiului! ·
1n alt triunghi, laturile sînt proporţionale ou numerele 3, 4,
5 ; ou ce numere sînt egale unghiuri1e triunghiului i
Soluţie. Fie .ABO triunghiul, .A; B, O, unghiurile şi a, b,
e, laturile. lui. Prin ipoteză .
.A. B . C .A.+ B+C . 1800
-=-=-= =-
3 . 4 5 3+4+5 12

A= 1soo = 450 , B = 1so

0
= aoo,
4 · 3

C = 5 X _1800 = 750.
12

a· b · c·
P e de altă pa,rte - - = -- = --, deei laturile a,
sin .A. sin B sin C ·
•, c sînt proporţionale cu sin 45- , sin 60°, sin 75° 0

. 450
Sin = -.V22- ' sm
. 600 = Vs
-2 ;
sin 75° = sin (30° + 45°) = sin 30° cos 45° +cos 30° sin 45° =
=(~) v; +(v:)(1;)=(V3 +1i v:.
Dacă înmulţim
sinusurile de la numitor cu 4, latmile a,
b, sint' proporţionale cu nuniereţe 2 V2, 2 Vă",
C 1}. V2 (Vs+
· Presupunem în al doilea rînd că laturile a, b, c sînt pro-
porţionale cu numerele 3, 4, 5, deci a = 3l, b = 4l, c = 5l unde Z
este coeficientul de proporţionalitate. Formula c2 = a 2 b2 - +
- 2 ab cos O_devine · ·
25 z2 = 9z 2 + 16 z2 - 24 z2 . cos c
. 335
adică, cos O= o, C = 90°, triunghiul ABC este dreptunghi ;în
O, deci a-= c sin .A, b = c. sin B.,. de U!!de

sin .A = ~C = !_
5
= 0,6 ; sin B = !!..C = ~5 = 0,8.
lg sin. ...4. = lg 0,6 = 1,77815
lg sin 36°52' = I, 778 12
lg sin 36°53' = 1,778 29, A = 36°52'11".
lg sin B = Ig 0,8 = 1,903 09
· lg· sin 53°.7' = 1,903 01
lg sin 53q8' = 1,903 11, B = 53°7'48".
Ca verificare, .A + B' = 36°52'11" + 53°7'48" = 89°59'59",
adică, .A + B = 90°, valoarea calcu.lată fiind o valoare apro-
piată, cu o aproximaţie de 1"' prin lipsă.
Unghiurile triunghiului sînt deci
.A = 36°52'11", I! = 53°7'48'", o= 90°.

,r.25. Să se discute rădăcinile ecuaţiei

(p + 1) cos 2x + 2p2 s'in x + 1 - 3p =O

8Î să se calculeze valorile lui X cînd p ~ ~ .
• . 2 .
. .. ·soluţie. Se înlocuieşte cos 2x prin 1 - 2 sin 2x şi ecuaţia
devine '
(p + 1) sin 2 x - p 2sin a:+ p - l = O,
o ecuaţie de gradui al doilea în raport cu sin x, ale cărei rădă-
· · 8 înt.
Clill Slll X1 = p - 1 . X2 = -1- .
1 . sm
. p+1
Rădăcina x1 este < 1, deci (p-1) <1,
reală dacă sin2 a:1 2

·p (p - 2) < o, O < p < 2.

Rădăcina a: este reală clacă· sin x > 1, deci
2
2
2
(p + 1) > 1, p(p + 2) > o, p < - 2.
2

Daică parametrul p ia toate valorile reale de la - ex, la

+ oo; putem form~ următorul ·tabel:
p <. - 2, a:1 imaginar, ro2 real ;
- 2 < p < O, a:1 şi a:2 imaginari ;
O < p < 2, a:1 şi a:2 reali ;
2 < p, x1 imaginar, ro2 real.

336
 '-, i.'

])ac:ă· p = ~ 2, sin ~2 ·= ~ i, m2 {2k + :)

-· 1t.

Dacă p.= O, sin m1 = ~ 1, a:1 = (2k + !) 1t

sin a:2 + ~ ) 1t
= 1, a:2 = {2 k
Dacă p = 2, sin x1_ = 1, m1 · = (2k + ~} 1t;

. 1
Slll X 2 = S.
Pentm p . !_ , X1 şi X2 sint .rea,li şi anume !
. 2
.
sm a:1 =-,
·i a:1 = 30° . i n· genera
ş1
. I
2j
mi= (2k
•
+_!_)
6
1t sau a:1 = (2k + 1 - ..!.)
. . l&
1t

sin a:2 = l52 = 0,4; lg sin a:2

-
= 1,60206; a:2 . 23°34'41";

.x2 = 23°34'41" + 2k x 180° sau a:2 = (2k + 1) 180° -

- 23°34'41".

V.26. Să se calculeze, într-un triunghi oarecare, distanţele·

. ,ortocentrului la laturi, în ·funcţie de laturile triunghiului şi de
tangentele unghiurilor.
~oluţie. Fie .ABO triunghiul, .A.', B', O'· picioarele ină,lţi­
milor, H ortocentrul. !n triunghiul dreptunghi BB'O, <;:.HB.A' =
= 90° - O, deci tg <;:. HB.A' =ctg O; la fel, in• triunghiul
dreptunghi 00' B, <;:.HO.A' = 90° - B, deci tg <;:.HO.A' = ctg B ..
. ln triunghiuţile dreptunghice H.A.'B şi HA'O avem
HA' = B.A.'tg <;:. HB.A.' = B.A'ctg O, ·
HA' = .A.'O tg <;:. HO.A' = .A'O ctg B;
Deci Bţ' = H.A.'t~ O, .A.'O = HA' tg B,
BA'+ .A.'O = HA' (tg O+ tg B), dar BA' + .Â.'O =•
. = BO = a
H.A.' = _ _a _ _
. tgB+tgC
Prin permutări circulare,
H B' = b . şi HO' = C
tg C + tg A · tg A + tg B
~2 - Culeiere de p1obleme
381
 V.27._ 84 se rezol'De OO'U,O,ţia
sin 2a; tg o; - tg a; - sin 2x +1 = O.

_,Soluţie. Grupăm termenii în sin 2a, şi emiaţia devine

sin 2a, (tg o; - 1) +1 - tg al = O,
(tg a, - 1) (sin 2a, - 1) = O.

Ecuaţia dată se descompune în următoarele două ecuaţii:

tg o; = 1, x = -~4 + kx ; sin 2a; = 1, 2a, = .!:2 + 2k1t.

Rădăcinile ecuaţiei date ·sint deci a,= 2:
4
+ k1t. .
O altă, metodă pentru rezolvarea, ecuaţiei date este si
exprimăm ·sin· 2a, în funcţie ·de t tg a,, prin formula =
2tg :z: 2t
sin 2a, = 2 sin a, cos o; = =--
1 + tg2z 1 _+ p
şi ecuaţia dată devine
2t9 2t .
1
+P .- t - 1
+ fA +l = O,

2t2 - 2t + (1 - t) (1 + t = o, 2
)

- t3 + 3t 2
- 3t + 1 = o,
·(-t+l) =0,-t+l =0, t=l, tg a;=l,'
3

X =2:.
4
+ k1t.
V.28. Bă se elimine a, între ecuaţiile

sin a;+ cos x = a, tg 3 o;+ ctg 3 x = b.

Soluţie. Prima ecuaţie ridicată la pătrat dă
sin 2x + cos 2x + 2 sin a, cos x = a2 ;
3 sin x cos x = a2 - 1.

338
1 .\
' •j -

A doua ecuaţie se_·sorie, aduoînd la acelâşi numitor,

sin8 m + oos6 m = ·b sin 3 mcos_3 m,
(sin2 m + cos 2m) ( sin4 ~ - sin2m cos 2a: + cos4 m) = b sin 3 a: cos 3.m;
sin4 a: + cos4 a; = (sin 2 m·+ cos 2 a:) 2 :,_ 2 sin 2 m cos 2 a:,
1 - 3 sin2a: cos 2m = b sin 3 mcos 3 a:,
şi- _înlocuind produsul 2 sin a; cos a; prin a2 - 1, avem
8 - 6 (a2 - 1) 2 = b(a 2
- 1) 3 •

V.29. Să ae ve·rifice identitatea

(% - a) + tg z + tg (x + a) (cos 2a + 3 cos 2:t + 2)
y1 = rtg
-- - - - - - - - - - = ----'----------'- .
tg (z - a) tg z tg (z + a) . cos 2a --:-. cos 2x_
Pentru ce valoare a parametrului a, funcţia y eate indepen-
dentit âe (I} f ·
Soluţie.

tg(a: _a)+ tg.(a: + d) = tgz-ţga + tgx+tg_a =

· 1+tg:dga 1-tgztga
2 tg X +2 tg2 atg %

tg %
tg ( (1)-a) +tg a:+ tg ({C +a) =(3 + 2 tg 2 a...:.. tg2a tg 2 m) •- -9 - -
1
,
. - , 1-tg at g %

şi .prin urmare valoarea lui '!/ devine

3 + 2 tg a - tgsatgll.x
2
y =. -----------~
,tg x - tg1a
2
.
înmulţim la numărător şi numitor cu cos 2a cos 2 m,
.....
Y= sin (z - a) sin (x + a)
pentru că,
sin 2 {I) cos 2 a - sin 2 a cos 2 m =
= (sin (I} cos a - sin a cos (I})• (sin (I} cos a + sin a cos a;).
Numărătorul în ultima expresie a lui '!/ se mai scrie
2 cos 2 (1} + cos w cos a -
2 2 sin 2 {1) sin,2a . 2 cos 2 a: +
+ cos ($ - a)cos (:i: + a).
I

339
 Inmulţ;im numărăt~rul şi nu.mito~ul ou_ ~-
4 cos1z. + 2 cos (z - a) cos (z + a)
y = -----------
2 sin (x - a) sin (z + a) =
2 (1 + cos 2x + cos 2x + cos 2a). 2 + 3 cos 2x +cos 2a.
- cos 2a - cos 2x
- cos 2a - cos 2x

ceea ce trebuie demonstrat.

Dacă, însemnăm cos 2a: = z, condiţia necesară şi suficient~
ca raportul
3z + cos 2a + 2 '
y= -----
- z + cos 2a
să fie independent de z, deci de a:, este
3 cos 2a + 2
-1 cos 2a
1
de unde deducem 4 cos 2a +2 -· O, cos 2a = - -
2

2a = ± 120°, a · 2k1t ± ~.
L3

Pentru această, valoare a parametrului a, valoarea lui '!/

este egală, cu - 3, oricare ar fi valoarea lui a:. ·

V.30. Daoă laturile unui triunghi stnt tn progresie geome-

t·rioă,
siJ, se demonstrez~ că raţia q a acestei progresii satisfacti
dubla inegalitate 4 ·

V5-l ~ 2q ~ VB" + 1.
Laturile a, b, c fiind în progresie geometrică, cu
Soluţie.
raţia q, putem scrie a= a, b = aq, c = aq2• însă într-un tri-
unghi, o latură este mai mică decît suma celorlalte două şi
mai mare ca diferenţa lor, adică
(1) a ~ aq + aq 2 , ( 4) aq ~ a + aq2
(2) a > aq - aq2 , ( 5) aq > aq2 - a
(3). a. > aq - aq,
2
(6) aq > a - aq 2
( 7) aq 2 ~ a + aq
( 8) aq 2 >aq - a
( 9) aq2 > a - aq.

340
 . .·. ,. ·, - ' .. •_· - . ·~ .,

Se vede uşor că,. inegailită.ţ;ile (4), (5 ), (6) se deduc respeotiv-

din_ (2), (3), {l), iar (7), (8), (9) din (3), (2), (1); prin urmarei
numai inegalităţile• (1), (2), (3) 'sînt esenţ;iale. Inegalitatea (2 ►
·Se mai scrie g_2 - q + 'i .= ( q - + :· > o, deci (2) este.
sa.tisfăcută, oricare ar fi valoarea _lui q. Au rămas în definitiv·
~r
numai inega,lităţ;ile esenţiale (1) şţ (3), care se mai scriu:
(l') q2 +q- 1 ~ O şi (3') q2 - q- 1 < O.
Dar ·q2 + q - 1 _..: O are rădăcinile 2q = - 1 ± V5, iar
q - 1 = o, rădăcinile 2q = 1 -±: VK Inegalitatea (l') este,
2

satisfăcută, pentru 2q 4 ~ 1 - V5 sau - 1 + yg 2q ; inega,-- .<

litatea (3') este satisfăcută pentru 1 - f5 2p ~ 1 + ViL <
· lnsă,<J. fiind un număr pozitiv, inegalitatea 2q ~ - 1 - V5-
este imposibilă, iar 1 - V5 2q este adevărată oricare ar fi <
~umărul pozitiv q. Rămîn în definitiv inega,lităţile - 1 <. +Y5
~ 2q şi 2q <
1 + 1'5,_ ceea ce ·trebuia demonstrat.
· V.31. Bă se rezolve ecuaţia

arc tg(l + :.v) + arc tg I

(1 - :.v) = -5n
12
.
Punem a =arc tg {1 + :.v), b =arc tg (1 - w), deci
Soluţie.
t,g a= 1+ w, tg b = 1 - :.v, iar ecuaţia dată devine a+ b =
= 5n. = 75°. .Arcele- a +· b şi' 75° fiind egale şi tangentele..
12
lor trigonometrice sînt egale, adică tg · (a + b) = tg 75° sau.
tg a_+ tg b = tg 750 ,
1-tgatgb

1+ X+ 1- X = tg 750' ~ = tg 750 •
1 - . (1 + x) (1 - x) x'
t
g
750 =t
gl
'4:50 + 300) = tg450 + tg300
1 - tg 45°tg s0°
=
1
l+-=
Ys Yi + 1
:- _ ___
1 = Ys - 1.
1
Vs · ·
 - Ecuaţia ~ · tg 75° devine
~

Va- 1 4 - 2 Vi
x2
2 =vs+1 = s-1
x2 = 4 - 2 Vă", x = ± V4 - 2 Vă" = ± <Vs - 1).
Ca verificare, pentru a; = ± (Y3 -1), suma, arctg (1 +x)+
+arctg c1-
ro) =arctgVs+arctg(2 -Vă)=ao 0 +15°=15°.
V.32. 84 se calouleze unghiurile B, O şi latura cale triunghiu-
lui. în, oare unghiul A. = 15°, latu1·a a = V3 - I, latiira b =
=va+ 1. ·
_ Soluţie. Pentru a aplica teorema sinusurilor, calculăm
mai întîi -
· sin ...4. = sin 15° = sin (45° -30°) = sin 45° cos 30° -
-cos 45° sin 30° =
- Y2Vs v2 1 Vi"(Va ~ i)
=-·
2
-2
- -2 · -=
2 4

Din formula _a_ = _b_ deducem

sin A sin B

. sin B = .!!... sin .A. -y~ + 1 [V2(V3.- 1 )] = l'2(Va-+ 1 ) •

a Vs - 1 4 . 4

.Am găsit că valoarea lui sin B se' deduce din valoarea lui
.sin ...4. prin înlocuirea semnului minus cu semnul plus, deci
sin B = sin (45° + 30°) = sin 75°.
Din ultima ecuaţie deducem pentru B două valori, B =
= 75° şi B' = 180°-75° = 105°, avem deci două. triunghiuri
-care răspund datelor problemei, ...4.BO şi' A' B'O'. ·
în primul triunghi, ...4. = 15°, B = 75°, O = 90°, iar in
.al doilea triunghi, ..4.' = 15°, B' = 105°, O' = 60°.
In triunghiul dreptunghi A. OB, ipotenuza <i este dată de
teorema lui Pitagora, c2 :::::! a 2 + b2 = (V3-1) 2 + (V3 + 1) 2 =
= 8, C = 2V2. . .
.342
- ., ~.: .- - ...... ,

.,
1n triunghiul. .A' B' O', teorema sinusurilor -qă,

c' a' sin C'

- .- = - - o = a'--·.
sin C'· sin A' sin A'

însă a' = Ys-1, sin O'= sin 60°= l'; , sin .A'= Vi (Vi~ t)
şi făcind înlocuirile, obţinem c = V6.
V.33. Oondiţia n,ecesară şi suficientă ca un, triunghi să aibit.
unghiurile .A, B, a· în progresie aritmetic4 şi laturile a, b; o t-n.
progr88'ie geometric4, este ca triunghiul stJ, fie echilateral. ·
S9luţie. Presupunem că unghiurile .A, B, O stnt în progresie-
aritmetică, prin urmare termenul' mijlociu este eg-c1,l cu media
ru:-itmetică a, .celorlalţi doi, adică B = ~ . · ·
2
Prin: ipoteză laturile a, b, c sint tn progresie geometrică„
adică -· termenul mijlociu b este . egal ·cu ·media. geometrică a,
celorlalţi doi, adică b = VM
sau b2 = ac. Însă teorema. din
~inusurilor ştim că a, b, o s_înt proporţio-nali cu sin .A, sin B, sin.
O,. iar ecuaţia omogenă b2 = ac poate fi înlocuită cu sin 2 B =
=~.A~a .
Pentru determinarea 1mghiurilor .A., B, O, avem următoa­
rele trei ecuaţii
.A+ B +O= 180°, A+ O= 2B, sin 2B =sin.Asin O.
··Din primele două, ecuaţii deducem B = 60°, iar ultima7
'' ecuaţie devine sin. .A. sin O =
• • •' 3 • '
¼, pentru că :sin, 60° .= r: ·,. ·
3
sau.
=. 2 .
I

2 sm .A sm O=
2 sau cos (O-A)- cos (O+ A)
însă · O+ A = 2B =120°, cos (O + .A.) = cos 120° -
= - cos 60° =-½şi ultima ecuaţie ~evine cos (O-A)= 1,..
deci O-A = O - sau .A -= O. Ecuaţia A O = 2B devine- +
2.A. = 2B, .A = B, deci .A. = B = O, adică unghiurile sint
egale şi triunghiul este echilateral, deci am demonstrat că con-
ditia, este necesară. ·
• · O altă demonstraţie este următoarea: unghiurile .A., B, <J
fiind presupuse in progresie aritmetică, rezultă ca mai sus că.
B = 60° ; laturile a, b, c fiind presupuse în progresie geometrică,
 . .

:fie g raţia ei, putem ·sc~ie că laturil~ au valorile ·a ==· a, b = aq,

-c = aq 2, iar formula
b2 = a2 + c2 -2ac co~ B
--0.evine
a2q2 = a2 + a2q4 _ 2a2q2 X 2..
2
~:Sau simplificind cu a 2, 1-2q2 + <f =O; (q2 ~1) 2 = o,
q2_ = 1, q = ± 1.
lnsă q fiind un număr pozitiv, q = 1, deci laturile triunghiu-
lui sint a = a, b = a, c = a, adică egale, deci triunghiul este
..-echilateral.
. Oondiţia este evident şi suficienttl, căci dacă triunghiul
..-este echilateral, avem .A = B = O şi a = b = c, de unde
-deducem 2B =A+ O şi b2 = ac şi penultima ecuaţie· exprimă
-că unghiurile .A., B, O sint in progresie aritmetică cu raţia r = O,
:iar ultima ecuaţie exprimă că laturile a, b, c sint în progresie
.,geometrică (cu raţia q = l). ,

V~34. Două cercuri, ale căr01· raze sînt 'r şi R = 3r, sîtzţ
.:tangente emterioare, să se calculeze aria '·triunghiului curbilini-u,
,limitat de aceste două cercuri şi de o tangentă comună lor.
Soluţie. Fie O şi D centrele- celor.~două cercuri, -respectiv
·mic şi mare, .A şi B punctele de tangenţă ale tangentei comune
· -0u cele două cercuri;· razele O.A. şi DB sint perpendiculare pe
tangenta .A.B, iar linia centrelor OD·taie cercurile in '.Punctul
lor comun T. Aria triunghiului cm·biliniu .ATB este egală cu
:aria .trapezului O.ABD, mai puţin ariile sectoarelor circulare
..A.OT şi BDT.
Paralela din O Ia .AB taie raza BD in E şi in triunghiul
-dreptunghi OED, ipotenuza CD= CT + TD = r + 3r = 4r,
..cateta ED = BD-BE = BD-AC = 3r-1· = 21·, deci ·.
CE 2 = OD 2 -ED2 = (4r) 2- (2r) 2 = 12r2, OE= 2 Văr.
1n triunghiul dreptunghi CED, unghiul D este dat de for-
-mula ED= OD cos D, 2r = 4r cos D, cos D =_!_,, D
2
= 60° =
-= ; ; unghiurile ACT şi BDT fiind suplimen_tare, rezultă
2
-~ACT= 180°- 60° = 120° = 1t.
3
 I.

Aria trapezului O.A.BD . (A.O+ BD) X

I •
~ = (r+ 3r)
2
x:
Vâr
·><22= 4 _3r2•
y-
Aria sectorului circular .AOT = .!. OA 2 x ~ AOT =··
2
r2 2n r.r2
= - · - = -..
2 3 3

Aria sectorului circular BD T = ..!,_ • D B 2 x ~ BD T -

2
9r2 r. 3r. r2
=-·-=-.
2 3 2
. t r1ung
. h'lU1Ul
· . curb'li . A TB 4 v-31""., - ..r2 3r.rll
Ar18, I Illll = -
3
- -
·2
=
= (4Va - 11t) r 2 • 1
.
\ 6

V.35. Bă se 'rezolve şi să se discute sistemu.l

tg a; '+ tg y = a, tg {a, + y) = b.
Soluţie. Însemnăm pentru prescurtare X = tg a:,
Y = tg y şi deducem
· · , b-
a= X+ Y , b = x..1...y - - -a -·,
1-XY 1-XY
sau
X+ Y = a, XY = 1 - ~.
b
Necunoscutele X, Y sînt rădăcinile ecuaţiei de gradul al
cloile~
.
t 2 -at + 1 - -b = ~

O,

şi rădăcinile ei sînt reale dacă discriminantul

a•-4(1-;):;;.. O.
De exemplu, dacă a= 3 ~-)'ş,. b ,2 + Vs, avem

a 2 + !!. _4 = 2 c2 + Vi) ...!.. 4 cs - Y3) _ 4 = 4 - 2 Vs = cs-Va>s > 0 _

1
b 3· 3 3 9

34·5- ·
 Rădăcinile X şi.Yale ecuaţiei în ţ sint date de

2t = s + Vs ± s - Vi" , X = I, y = Vi
3 3 S

adică, tg {I} = 1, tg y = -l'3 , deci w = 45°, y = 30°

' 3
-sau

- V.36. Dao4 m este un, pa·rametru t'ariabil, să se disoute

-ecuaţia tg 2w = 2m sin {I}.
. , 1nIocmm
SoIuţ1e. . t g 2 {/} = -
sin 2z
-=- 2 sin z cos ~ . t.·
-2 - - ş1 eouay1a cos 2x 2 cos x - 1
-dată. devine
2 sin {/} ( m- cos x ) = O
2 cos2 x-1
-care admite, oricare ar fi valoarea parametrului m, rădăcinile
sin {I}= O, adică, {/} = k1t. Rămine \ ecuaţia ·
--ecuaţiei

2m coS 2$-COS {J}-111, = O

{am înmulţit paranteza mare cu cos 2$, ·deci presupunem că

{I}-,- -
_J_ 7t' + krr -.
4 2

Rădăcinile ecuaţiei în cos {I} sînt

1 ±V1 + s m!
cos {I} = - ---
4 m
.şi
valorile corespunzătoare, penti·u a; sint reale, dacă cosza;1 <
1, cos 2{1}2 ~ · 1, adică ,----.,.- ·
1 +1+ 8m
2
± 2 Vi + 8 m 2 ~ l .
16 m1 ----:::: 1

$ 1 ~ste real dacă V1 + 8m ~ 4 m, -1,

2 2 (1)
{/} 2 este real dacă - Vl + 8m ~ 4m -1. 2 2 (2)

.346
'
Vom distinge trei cazuri, după cum 4m2 - l este pozitiv„
negaitiv sa,u ri.ul.
1. Fie :4m2 >. O~ adică, 1n < .! sau 1.. < m; ine-
-1 ""7"
2 2
ga,litatea (1) are ambele părţi pozitive ; prin ridicarea Ia păti-at.
deducem
+ 8m2 ~ 16 m4 -8m2 + I, 16m2 {1n2 -1) > O
1
sau 1n2 -1 > o, adică m ~ - l_sa,u 1·~ m.
Condiţia m -1 > O atrage evident după sine 4m -1 > o„
2 2

deci a:1 este real dacă m ~ - I.sau 1 ~ m şi imaginar pentru

-1 < 1n < - .!.. sau .!.. < m < 1.

2 2

Inegalitatea (2) este satisfăcută de la sine, pentru că partea,

intiia, este un număr negativ, iar partea a doua, un număr
pozitiv, deci a:2 este real. -
2. Fie 4m 2 -1 < O, adică - .!. < m < 1.. ; inegalitatea
2 2
. (1) este imposibilă pentru că, un număr pozitiv nu po::i,te fi mai
µiic ca un număr negativ, deci a:1 este imagina,r; inegalitatea
(2) avînd ambele părţi egale cu numere negative, se mai ,scrie,.
schimbind semnele şi ridicînd la pătrat,
1 + Sm, > 1-8m + 16 m4, ·
2 2

~6m 2 (m 2 -1) ~ O
sau · m 2 -1 ~ o, adică -1 ~ 1n ~ 1. însă ~ceastă condiţ,ie.
este evident îndeplinită dacă - ..!.. < m < .! , deci a:2 este-
2 2
real.
3. Dacă 4m2 - l = o, distingem două cazuri, m = ± -12 ;.
pentru m = -12 avem
cos :vi i +Va >
= --- 1, a:1 imaginar,
2

cos a:2 = 1-Yi

-2- > -l, x 2 real;

34:7

'\
 .I

: ..
-
pentru m
'
= - --12 ', avem.·

cos Wi =. - -
· 1 +Ys
- < - 1, aJi· imaginar,
2

. = --,--<
cos x., Vs - i 1
1 , x 2 rea.
„ 2

în rezumat, aJi este real numai pentru m l sau 1 -< - < m,

v-
:iar x2 este real pentru toate valorile parametrului m.

V-dintre a
x- y % .J.. y
V.37. Se d4 tg a= - - , cos 2b
x+y
= -·-
2x
; să _se gă-

.:1Jească•Prelaţia de legătură şi b.
Soluţie. Deducem prin ridicare la pătrat

tg 2a = !:=J! , cos 2 2b = x+y;

% +y 2:t '

tg 2a cos 2 2b = =-=..J!
2x

tg 2a cos 2 2b + cos 2 2b = x - Y+ x
2x
+ Y == l,

cos 2 2b (tg2a + 1) =· 1, cos 2 2b = cos 2a,

-+-cos
1
2
-- 4b 1 + cos 2a
=- -:2- - , cos 4
b
=· cos "'a,
?.

4b.'= ± 2a + 2k1t, 2b = ±a+ krc.

V.38. Bă se elimine parametrul t între ecuaţiile
x = a cos t cos 2t, y = b sin t sin 2t.
Soluţie. Din ecuaţiile date deducem
~ ~
-+-
a
y
b
X
= c o s2t ; 2- - +2 - -2 = 1
a cos l_ b sin t

şi între aceste două ecuaţii se elimină uşor cos t ; se găseşte

. ba xs . + as y" -= l
(bx + ay)2 a2 b2 - (bx + agY,
 ,-, -
: ,_.1,.:

, :· .· ~· V .39~ Bă se verifice identitatea

tg (x - a)+ tg x + tg (x··+ a) 2a + 3 cos 2x + 2
'!I=
+ a)
tg (x - a) tg x tg (x
. . = cos
- cos
- - ----
2a - cos 2x
f_i sit se deterrriine 'Oaloarea lui ~ pentru care 11 este ~dependent ăe m.
· ·· S~luţie. Dacă, aplicăm formula · oare dă, tangenta sumei
sau ~ereriţei a două, arce? dedu~m prin aducerea la acelaşi
· numitor, ·· ·
tg (m-a) . + tg (ro + a) = 2 tg x (1 + tg2 a) •
, 1 - tg2 X tg2 a

·•1n expresia lui 11 putem tţeci simplifica la numărător şi

numitor cu. tg m şi r ~ e ·
3+2tg2 a-tg2a1g2:t
y = ..
tg2 X - tg2 a

'i'~,
J.UJ.OCUUD.
• t g 2 a =. 1-. ..cos
.. . 2a•ş1. pe ·tg2 (I) prm
• •
expresia anaIoga,
...
. · 1+ cos 2a ·
1;nnmlţim apoi num.itrătorul şi µumitorul lui 11 prin produsul
{1 + cos 2m) (1 +
cos 2a) şi obţinem· . .
3 cos 2x + cos 2a+2
y =-----------
- cos 2x + cos2a
'Şi identitatea este verificată.
11· este o funcţie omografică de cos 2(1) sau o funoţi~
Funcţia
-0mografică de tg2 m. însă condiţia necesară, şi suficientă ca o
iunotie omografică AX+B de· variabila X să [fie independentă
0

'· ·. CX+D
, -de X este ~ = ..!!.... •
C D ,
Dacă privim pe 11 oa fu.nctie- omografică, de cos 2ro, oondi-
~ . ca y să nu depindă de m 'es~e ·
. .a cos 2a +2
-1 cos 2a

'Şi din această ecuaţie trigonometrică deducem cos 2a = - -21 ,

deci
a = + .00° +k x l80°.
 Dacă, privim pe y ca funcţie Qmogrc,,fică, de tg2~, condiţii~
ca y să, nu depindă de (I) este
-tg2a 3 + 2 tg11a
- -
1
= - --
-tg2a
de unde deducem ecuaţia trigonometrică tg4a-:-2tg2a~3 = O,
care are rădăcinile tg2a = -1 şi tg2a = 3, dintre care numai a
doua are rădăcini reale, tg a = ± >'3, deci
a = ± 60° + k X 180°
şi am regăsit aceleaşi valori pentru parametrul a.
V.40. Pe ipotenuza AB a triunghiului dreptunghi .AOB, se
consideră punctele D şi JJJ; să se calculeze aria
triunghiului ODE
tn funcţie de catetele a,b şi ~e unghiurile ex şi ~
pe oare le faoe .AB
. ou dreptele DO şi JJJO.
Oaz particular a= 3 m, b = 4 m, ex= 60°, (l = 75°.
So]npe. Fie O' proiecţia vîrfului O pe ipotenuza, .AB, fie
h = 0'0 înălţimea,; dublul ariei triunghiului AOB' este egal
cu produsul dintre baza A_B = c şi înălţimea O' O = h, adică oh.
lnsă triunghiul dreptunghi .AOB poate fi considerat că are baza
.A.O= b şi înălţimea BO = a {fig. 52), deci dublul ariei lui este
egal cu ab. Rezultă eh= ab sau k = ~. Insătriunghiulfiind
C
dreptunghi, după teorema lui Pitagora a2 + b2 = o2 , deci
h, 2 = a" b~ •
as+ bZ
1n triunghiul dreptunghi DO'O avem
DO' = O' O ctg ex sau DO' = k ctga..
1n triunghiul dreptunghi EO'O avem
EO' = O' O ctg (l sau EO' = h ctg (l.
Aria 8 a triunghiului ODE este egală, cu diferenţa ariilor
1Jriunghiurilor dreptunghice DO' O şi EO' O, deci
DC' X C'C EC' x C'C
B=-------
2 2
S _ h2 (ctg a. - ctg ~)
- 2 '

.350
 ..••,.:- ...
• -:'=.-;0-- •
__... -

înlocuind 1pe· h2 cu valoar~ găsită mai .sus,

S = 1 1
a b (ctg a; - ctg (3) •
2(a9 + 61)
în cazu.I particular a = 3, b = 4, C = 5, ex= 60°, ',= 75°,
avem
ctg ex= ctg 60° =y},
ctg ~ = ctg 75° = ctg (30° +
+ 45°) = 2- Va ,
. 8 =·9 X 16(_!_ - 2 + l3)=
2X25 Vi
,= 48 (2}'3- 3)m2• A
25 Fig. 52

V.41. UngJ,,iurile_A, B, O ale unui triunghi stnt tn progresie

- Mitmetică şi legate prin relaţia sin A sin O= cos 2 B; să se afle
tJalori"Ze lor.
Solnţie. într-un triunghi, su.ma, lll:1ghiurilor
A + B + O = 180°.
Unghiurile fiind. in progresie aritmetică, termenul mijlociu
B este egal cu media aritmetică, a celorlalţi doi termeni, adică
. A+C
B=--.
2
Din ultimele două ecuaţii · deducem 3B = 180°, deci
' 1
B = 60° ; A +
O = 120° ; O = 120° -A ; cos B = cos 60° = - ,
2
sin O= sin (120°- ..4.) ~ sin (60° +.A)= sin 60° cos A +
+ cos 60° sin .A = (V[) cos A+ (·½) sin A.
După înlocuire, ecuaţia dată
.,...4 sin A sin O = 4 cos 2 B
devine
2 Vă" sin .A cos A + 2 sin 2
A = 1,
Ya sin 2.A ·+ 1 - cos 2.A = 1, tg 2.A = ~s
3
,
2A = 30°, A = 15°, O= 120°-A = 105°

351
deci unghiurile triunghiului sînt
. .A. = 15°, B = 60°, O = ·105°,
în progresie aritmetică cu raţia egală, cu 45°.

V.42. Dacă un triunghi echilateral, un pătrat şi un exagon

regulat au perimet1·ele egale, să se arate oă a1·iile ·lor sînt pro-
porţionale aproximativ ou num.erele
8.I"-----O----r~• 10, 13, 15.
Dacă ariile lor sînt egale, cu oe
numere sînt proporţionale perime-
trele lor! · ·
Soluţie. In cercul de centru O şi
raza R, inscriem poligonul regulat cu
o n laturi; fie AB una din laturile lui,
.J.lf mijlocul lui .A.B, iar unghiul la,
centru .A.OB il însemnăm cu 2«= f21r
n
{fig.c 53).
Fig.53 In triunghiul dreptunghi AMO
avem O.A =R, <-}: AOM = «;
.AM = AO sin °: şi .1lfO = AO cos «
sau
Altf = R sin « şi .lJtIO = R cos rt.

Latura .A.B = 2A.1J1I = 2R sin «, deci perimetrul Pn a

poligonului este
P" = n.A.B = 2nR sin «.
Aria triunghiului .A.O B este
!2 AB x MO = R 2 sin « cos rt,

iar aria S" a poligonului este

S,. = nR2 sin « c9s «.
găsi relaţia dintre perimetrul Pn şi suprafaţa.
Pentru a
Sn, eliminăm
pe R intre ecuaţiile care cţefinesc pe P„ şi B„ şi
găsim dacă înlocuim --pe « cu ~,
- n
P;
-=4ntg-.
,r

S11 n

352
,: .. _:;. •- ,.,.-, .-;.·...· I 111 _·.!
-·-.• .. , . . :..:'" "\

Oa, verilica,re, -dacă n · ➔ , co, poligonui regulat tinde căţre

cerc, perimetrul P. către circumferinţa .211:B, iar suprafaţa 8„
. către 11:B2, deci raportul-~ ➔ 411:.
, . Sn.
Pe de altă parte, pr~dusul 4n tg ~ se mai scrie 4
-n: tg oe
· - n oe
şi ~cînd n ➔: oo, « ➔ O, iar :m,portuî tg ex ➔ 1, deci
. . oe
4,r tgcx
-- ➔ 4 11:.
oe
11:
Pentrn 'li_= 3_ ·ave_·m triunghiul echilateral, tg-
3 ..
= -y-3,
P:
_3 = 1.2 3. y-
Sa

Pentru n =4 avem ·pătratul, tg .!: = 1, ·

4
2 ,
P4 = 16.
s,
. "-n: 1
Pentru n = 6 avem exagonul regulat, tg -
· .6
= y-,
3
'p?. -
-
6
= sV3.
ISa

Prin ipoteză aceste trei poligoane au perimetrele egale,

adică P 8 ,= P 4 = P 6 , rezultă

12 V3 ,,83 = 16 s, = 8 Vs Bs
şi dacă împărţim peste tot cu produsul 1?,0 V3, obţinem
S3 S4 S8
. 10 = 1,s Va= w.
însă Vs = 1, 1321 şi 1,5 V3 = 12,99075 = aproximativ 3:a,
,deci cu această aproximaţie prin lipsă, ma,i mică decît o Slltime,
S3 s, S0
10=18=~,.
.
ceea ce trebuia· demonstrat.
' .,
18 - Culegere de probleme
353
-
I
•"' ; '

. Dacă presupunem că ·cele trei poligoane ,au ··.ariile egale,

~dică, S3 = 84 = 86 , rezultă
Pi P! Pi
12Vă =~ = BV3
Rădăcina pătrată din 12 Vs este egală cu 4,559, iar rădă­
cina pătrată din 8 Va este egală, cu 3,.723. Putem spune că cu
aproximaţie de o unitate, perimetrele sînt proporţionale cu
numerele 456, 400, 372, adică·
Pa. P4 PG ·
456 = 400 = 372 '
. sau dacă inmultim aceste egalităţi cu numărul 4, obţinem
rapoartele •
Pa P, PG
114 = 100 = 93'
adică dacă un' triunghi echilateral, un pătrat şi un exagon re:.·
gulat au ariile egale, atunci perimetrul triunghiului echilateral
• este cu 14% mai mare- ca perimetrul: pătratului, iar perimetrul
exagonului regulat este cu 7 % mai mic ca perimetrul pătratului.
V.43. Să se demonstreze identitatea
tg2x + ctg2 X = 2(3 + cos 4x) ;
1 - cos 4x
Soluţie.Pornim de la formula
1-cos 4x = 2 sin 2 2x = 8 sin 2 x cos 2 x;
putem deci înmulţi me~brul întîi al identităţii cu 8 sin 2 x cos 2 x
şi membrul al d,oilea cu 1- cos 4·x, Obţinem ·
8 (sin4 x + cos 2x) = 4 + 2 (1 + cos 4x),
în care înlocuim
1 + cos·4x = 2 cos 22x = 2 (cos 2 x-sin2 x) 2 = 2(cos4 x + si.Îl.4 x-
-2 cos 2 xsin 2 x)
şi după simplificarea cu factorul 4, rămîne ·

2(si~4 a; + cos~x) = 1 + cos4 x + sin4 x-2 cos 2 x sin 2 x,

sau
cos4 x + sin4 x + 2 cos 2 a; sin 2 a;= 1, (cos 2 x + sin 2.a;) 2 = 1,
identitate evidentă.

35-1:
 ~ I f .~• • ,

-,-'
V..44. Bă ~-~-·rezolve ·sistemul. de ecuatii
- . I • . ,

- sin w + sin y = a· sin b, •

cos (1) + coş y = a cos b,
a şi b fiind constante.
_ Soluţie. ·lnlocuind suma de sinusuri şi suma de cosinusuri
prin produse, sistemu~ dat este echivalent cu sistemul ·
I .
2 sin x +
2
Y cos· Y -
12
x = a sin b
. .,

x+y y X /
2 cos-.- cos~ = a cos b,
2 ~2

iar prin împărţirea acestor două ecuaţii :,;nembru cu membru,

deducem
x+y
tg-- = tg b,
21
de unde
x + u = b + k1t, (1) + y = 2b + 21m.
2

Prima ecuaţie devine, ţinînd seama că,

sin x + Y . = sin. (b
2
+ k1t) = ± sin b,
semnul plus corespunde la k număr par, iar semnul minus la k
impar, ·

Dacă însemnăm cu Arc cos ~ determinaţia principală

2
. afuncţiei arc cos!!..., adică arcul cuprins între 0° şi 180°, ultimele
2
. ecuaţii se scriu
(1) + y = 2b + 2kTC
y-x = ± 2 Arc cos~+
2
2k'1t,

355
în care numerele, k şi k' sint ambele pare, sau ambele impare.
Prin adunare şi scădere membru cu membru, deducem

(1) 1
= b ± Arc cos 2a + (k-k')n,
. . a .
11 = b ± Arc cos -2 + (k .+ k')1t.
V.45. 811 se arate că

tg 1°30' = V6 - Vs.t Y2 - 2.
Soluţie. Observăm că 2 x 7°30' = 15° şi 2 x 15° = 30°;
c~oaştem · · ·
t 0 · stn so 0
• 1 Vs
g 30 =~. vs=s,·
iar din formula tg 2(1) = 1-2 tgtg x X deducem
8
ecua tia de gradul al
•
doilea· in raport cu tg (1), ·

. tg 2(1) tg 2 (1) + 2 tg (1)-tg 2(1) = o.

Dacă, (1) = 15°' formula dă, tg 15° = - V3 ± 2, însă, tg 15° .
este un număr pozitiv, deci .
tg 16° = 2-Vă:
Dacă, in. ultima formulă, inlocuim (1) prin 7°30' şi in faţa
radicalului luăm semnul plus, penţru că tg 7°30' > o, obţ;inem

tg 1°~0' : _(2 + vs) (- 1 + 2V 2 - v-a) = - 2 -- va +

+2(2 + Vs) V2-V3.
Pentru ca această, valoare a lui tg 7°30' să, fie egală, cu .
valoarea dată, trebuie s~ av~m
. Vs +V2 =2(_2 +Ys)V2 -fă
sau ridioînd la p~trat,
s + 4V-3 = 4 (1 + 4V3) (2 - Y-ă)

356
 ,; - I • ~. ,_ I . ' . i-· ..,;:;·li,, .... ~: . -,

sai simplificînd cu 4, . I '

.2 +Vs= 14 + s Ys·~1Vs~ 12~

-egalitate evidentă,.

V.46. Tangentele trigonometrice ale unghiurilor- unui tri-

11/nghi sînt egale cu numerele 1, 2, 3 ; să se construiască triunghiul
.şi să se calculeze proil'UBul. înălţimilor triunghiului în funcţie
de produsul laturilor lui. ·
Soluţie. Dacă A, B, O sînt unghiurile triunghiului căutat·
..ABO, este posibil să avem ·
tg .A = 1, tg B == 2, tg O = 3, ·
pentru că aceste numere verifică, identitatea
_tg A + tg B + tg O = tg .A. tg B tg O,
,care există intre unghiurile unui triunghi oarecare.
Relaţia tg .A = 1 aratit că .A 45°; pentru .construcţia =
grafică a triunghiulu_i .A.BO, putem proceda în felul urm~tor
(fig~ 54): pe un cerc arbitrar I:uăm punctele B, O aşa fel ca
arcul BO să fie egal cu un ·
.sfert din lungimea cercului. C'
Dacă, .A este un punct ·ales
arbitrar pe cerc,- unghiul
BA O = 45°. Pentru a deter-
milia poziţ~ punctului .A. pe
-0erc, ridicăm in O perpendi- c~-------~
-0ulara OB' pe BO şi luăm ·
<JB' - 2BO; dreapta BB', Fig. 54
taie cercul în punctul căutat
..A, pentru că în triunghiul dreptunghi BOB', avem OB' =
= BOtg OBB' sau tg B = 2. .
Pentru verificarea grafică a construcţiei, ducem şi perpen-
diculara BO' în. B pe BO, pe care luăm BO' · 3 BO ; dreptele
BB' şi 00' trebuie să se taie in punctul A situat pe cerc.
· Fie ...4.1 piciorul înălţimii cobo;rite· .din A pe BO; în triun-
ghiul dreptunghi AA1 0, înălţimea .AA1 = AO sin O sau
h0 = b sin O,
iar prin permutări circulare,
hb = C sin .A, he = a sin B,
357 ..
 de unde

Însă
. Â tgA . 1
Slll =-:-;:::::===-=,
h+ts A ·v2 1

sinB = tgB =~,

· h+ts'.B Vs
3
sin O= tgc = - ,
. .V1+tg9 C Vîo
şi făcind produsul sinu.surilor,
''- .
• B
. ,4
Slll .:a. Sin
. .
Slll
o' = -6 = -3
•
,
10 5
deci
5 hahbhc = 3 abc. ~ ,
Aceasta este relaţia căutată între produsul înălţimilor
şi produsul Utiturilor.
Triunghiul a fost construit pornind de Ia un. _ cerc a. cărui
. rază este egală cu o lungime arbitrară; rezultă că problema
admite o infinitate de soluţii, toate triunghiurile fiind asemenea
pentru c~ au unghiurile respective egale.
V~7. 1. Pe laturile unui dreptunghi~ de laturi a şi b, se
construiesc, tn ea:teriorul lui, triung hiu1·i echilaterale, şi dacă
se unesc vîrfurile triunghiurilor, se formează un patrulatm· ; să se
calculeze pătratele diagonalelor acestui patrulater.
2. Generalizare pent1''U, un paralelogram de laturi a, b şi
· arie S. ·
Soluţie 1. Fie .A.BOD dreptunghiul, .A.B = a, BO = b lun-
gimile laturilor lui, aria lui este S = ab; fie·E, JJ1, G, H virfurile
triunghiurilor echilaterale construite pe laturile .A.B, BO, OD, -
DA. Diagonalele EG şiJJ1H sînt axele de simetrie ale dreptunghiu-
lui, ele se taie în centrul o. al dreptunghiului (fig. 55).
Diagonala EG = 20E; însă OE este egal cu ~pfus· inăl-
8
. 2
ţimea în triunghiul echilatera;J .AEB de latură a, deci
EG=20E=2(~+aVs)=b+aV3,
· 2 2

EG ··= b 2 2 +·3a + 2ab V3

2

358
 ---.: -
, ..
---:-· ,~- ': - ~ . !

\ 6

· saµ ... ..-

EGţ = 3a 2 + b + ~S-V3.
2 \

Pentru motive de simetrie, .

. I . . .

FH 2 ·= a2 + 3b 2 + 28 Ys.:·
2 .. Să, denionstră,m că, aceste formule, stabilite în cazul
:particular al dreptunghiului, rămîn ·adevărate şi în cazul unui
paralelogram.
. Fie ABOD paralelogramul, AB _, OD = a, BO = DA=
_.:. b, ex. unghiul ADO, aria S = OD• AD sincx. = ab sin ex; fie
E

r
Fig. 55 Fig. 56

.E, F, G, H vîrfurile triunghiurilor echilaterale constr-.;iite pe

]µ,turile .A.B, BO, OD, D.A., diagonalele EG şi]fH ale patrulateru-
lui Ell'GH, trec prin punctul de intersecţie O al diagonalelor
J>aralelogramului, care este centrul de simetrie al figurii.
Pentru a calcula diagonala EG = 20E, însemnăm cu .A' şi
·O' mijloacele laturilor AB şi OD (fig. 56); dreapta .A.'O' trece
prin centrul O şi este paralelă şi egală cu laturile AD şi BO.
Teorema medianei aplicată triunghiului A' EO' cu mediana OE
spune că
A'0' 2 + 40E 2 = 2 (.A'E 2 + O'E 2 )
sa~
- 1J2 + EG2 = sa2 + 20'E2. (1) , \
' 2

359
 j:. ,. )'

' Dreapta A'B 'lte mediană şi inăiţime

în triunghiul echi:
lateral '.AEB ;prelu~gimdreapta EA' pînă, intîlneşte latura OD
1n .A"; fu triunghiul dreptunghi .A'.A"O', unghiul din O' este
egal cu rt., iar ipot~uza .A.'O' = b, catetele lui sint deci
O'.A 1( =
b cos rt., .A.'.A" ·= b sin rt..
i .
în triunghiul ~eptunghi E.A"O' cunoaştem cateta
O' A'' = b cos rt. şi cateta
.A"E = .A".A' + .Â.'E = b sin rt. + a Vi .
-2-;

rezultă, că ipotenuza EO' este .dată de teorema lui Pitagora,

(X+ -aYs)
2
E0' 2 = (b cos 1X) 2 + b sin ( -
2
sau
E0' 2 = b2 + -..4-Ser' + ab sin
• -
rt. • Y3. (2)

Din formulele (1) şi (2) deducem

E0 2 =- b2 + 3as2 + 2b + sa•2 2 + 2 ab sin (X. Ya

sau
E ~2 . 3a2 + b2 + 2~ V3. (3)
Pentru motive de sim~trie,
FH2 = a2 + 3b + 2BV3.
2 (4)
Formulele (3) şi (4) rezolvă problema propusă.

· V.48. Fie DBO şi EBO triunghiurile echilaterale ile8crise

·pe latura BO a triunghiului ABC; să se calculeze:
1. Suma AD2 + .AE2 ;
2. Produsul AD2 ·AE2 ;
3. Cosinusul unghiului D.AE,
tn funcţie de laturile a, b, c ale triunghiului .ABQ.

360
 '•'.'!"

," .;f-;
1"
r -•··.
.... ~~- ~
'. - \ / ·:,· ,.' 'i --:,
'\
-·
\· '

· . Soluţie. 1.-- Fi~. o·•mijlo~ui Im, BO ;. în .triunghiurile echila.-

~erale ·BDO şi BEO; medianele OD şi OE sînt ,şi înălţimi, de_ci
punctele D, O, E sînt coliniare (fig. 57). .
•Aplicăm teorema medianei Ia, triunghiul D.AE cu mediana
-OA şi apoi Ia, triunghiul B.AO cu median.a O.A; obţinem ·
DE2 + 40.A 2 = 2 (.AD 2 + .AE2), ·

B0 2 + 40.A 2 = 2 (AB + .Aq ). 2 2

Inlocuim B.0 = a, OA = b, AB = c, DE = 20D ·· a-Y3,

pentru că, OD este înălţime in triunghiul echilateral de laturii, a;
B

Fig. 51

scădem membru cu membru ultimele două, egalităţi şi obţinem

3a2 -a2 = 2 (AD 2 + AE2 ) -2 (c2 + b2),

sau
.AD2 + .A.Es = a2+ b2 + 02. I
(1)
2. însemnăm. cu F picioru.I perpendicularei coborite din
.A pe DE; aplicăm teorema generalizată, a lui Pitagora triunghiu-
lui DAE şi obţinem · .
. AE2 = AD2 + DE.2 -2 DE~ DF, · ·
.AD2 = Al!J2 + DE 2 -2 DE•EF,
iar prin ·scădere membru cu membru
.AE2 -AD 2 = DE (EF-DF).
însă, OF = ·hu., înălţimea corespunzătoare vîrfului · A în
triunghiul BAO, deci
/_

EF-DF = EO + OF - (OD - OF)-:- 2 OF-= 2h11 ,

361
şi ultima egalitate devine, "cînd înlocuim pe .J;>,E prin a Va, • I

2
.AE -.AD 2
= 2 aha Vă: · (2)
Ridicăm la, pătrat relaţiile (1) şi (2) şi apoi -le scădem
membru cu membru şi obţinem ·.
4AE 2 • .AD 2 = (a 2 +b + 2
0 2)
2
--:-12 (a1ia)2./
însă aria triunghiului .ABO este

aha = Vp(p-a) (p-b) (p-o)

l~ . .
und~ 2p = a + +b c, deci .
4 (aha) 2 = l6p (p-a) (p-b) (p-c),
_( a + b + o) ( -a + b + c) (a-b + c) (a + b-c) =
= [-a2 + (b 4 o) 2] [a2-(b-c) 2],
şi făcînd înlocuirile, .,·
= (a2 + b2 + o2) 2 + 3[a2 -(b+c) 2] -[a2_-(b-•o) 2 ] = _
,4.AD 2 · .AE-t

= a 4 + b4 + c4 + 2b_ 2c2 + 2c2a 2 + 2a2b2 +

-ţ 3 (a4 + b4 + c4- 2b c -2o a 2 2 2 2 '- 2a2b2 ),
şi imp~rţ.ind ambii ·membri' cu 4,
.AD2. AE2 = a4+ b4+ c4-b2c2-c2a2-a2b2. {3>
I --
3. ~semnăm cu ex unghiul D.AE: aplicăm teorema gene-
ralizată a lui Pitagora triunghiului D.AE_,
DE 2 = A.D2 + .AE2 - 2.AD · .A.E cos~
în care DE =-aV3 şi ţinem seama· de formulele (1) şi (3),
3a2 = a. 2 + h2 + o2. - 2.AD · AE cos ex,
de· unde
(4}-

Formulele (.1 ), (3) şi (4) rezolvă problema propusă~

362
 ·-I
--;- - ...

,,
·- Să pi:esupunem că. ·am construit ,în mod analog triunghiurile
-echilaterale·OD'.A şi OE':A pe latura OA şi triunghiuril~echilate- .
mle .AD"B şi .AE"B pe· latura .AB; însemnăm
~ = ~ D'EE' şi y = ~ D"OE".
Yalorile lui cos ~ şi cos· y se dedU:c din formul~ (4) prin
:permutări circulare,

cos î
_
= a2 + b9 - . 2c1
--:-;;:::;:==;:=::;==:;::;::;:::;::===::=:::;==;::;:; •
2Va' + b4 +c4 - b9c9
.
-
.c~at-asbs
Unghiurile oe, ~, y sînt legate prin două relaţii trigo:r;LOme-
trice remarcabile;. prima relaţie este
cos: oe +. cos ~ + cos y = O, (5)
-care se verifică uşor, pentru că membrul întîi este un rapol't
1n care numărătorul este ·egal cu . . :
(b 2 ~ o2 -2a2 ) + (o2 + a 2 -2b 2) + (a2 + b2 -2c2) = O. '
. A doua relaţie este
cos 2oe + cos 2-~ + cos 2y = O, I (6)

.care se mai-scţie, dacă înlocuim pe cos 2oe prin 2 cos 2 ix-1, şi la

fel p·entr:u cos 2"(l şi cos 2y,
2:(cos 2 cx. + cos + cos y) ·= 3
2
-~
2

.sau
(b2 + 02_2a2)2 + (c2 + a2-2b2)2 + (a2 + _1,2_2 02)~- =
= 6(a + b + c4-b c -c a "7"a b
4 4 2 2 2 2 2 2
),

identitate - evidentă.
Ca exerciţiu ·p~opunem -să se calculeze sumele
cos oe cos ~-+·cos ~ cos y + cos y cos C( (7)
şi
COS 2C( COS 2~ + COS 2~ QOS 2y + COS 21 COS 2rt. (8)

363 -
 ·-

V.49. 1.· Se ·dă ·triunghiul echilateral .ABO şi se construie,te

triunghiul .A' B'O' ale cărui laturi sînt: B'O' paralela dusă pri,,,,_
.A la BO; O'A' perpendiculara ă'U8ă prin B pe AB; .A'B' per-
pendiculara dusă prin O pe A O.
Bă se cţ1lculeze unghiurile, laturile şi aria triunghiului
A' B'O' î~ funcţie de unghiurile şi laturile triunghiului .ABO.
2. Generalizare pentru un triunghi -oarecare .ABO.
Soluţie.I. Rezultă din .construcţie şi se vede pe figură-,
că triunghiul B'A'O' este isoscel, iar unghiurile lui sînt (fig. 58)

<}: B' = <}: O' = 30°, <}:A'= 120°.

C' A 8'

A'
Fig. 58

Fie a latura triunghiului echilateral ABO ;- din triunghiul

dreptunghi .ABO' ; rezultă AB = A O' cos 60°, deci A O' = 2a,
a'= B'O' = 2AO' = 4a~
1n triunghiul A'B'O' mediana .A.'.A. este şi înălţime, iar
din triunghiul dreptunghi A'A O'. deducem .A. 0' == A' O' cos 30° „
deci ·
A 'O' -- ~.
b i -.a. - vs'
-

însă triunghiul A' B' O' fiind isoscel, b' = c', deci laturHe lui sînt
, 4. b' , 4a .
~ = a, = C = f3 .

Aria S' a triunghiului A' B'O' este dată,,de relaţ~a

28' = A' B' · Aq + A'O' • .AB = c'a + b'a,
B' = ab' =~-
y3

364
 JI
...: '1 ~ . ~-, • I

. l

. 2. N,otă,m. cu a, b, c, A, B, O şi. S lat"ţll'ile, unghiurile şi

aria triunghiului dat· AB O ; fie a', b', o', A', B', O' şi S' laturile,
l.lllghiurile şi a.r~ triunghiului A' B' O'. ·
· Triunghiurile B'.A'O' şi '0.A'B' sînt asemenea pentru că au
bazele paralele prin· construcţie ; rezultă, că unghiurile .lo.r sînt
1:esp~ctiv egale, adică,
<;. A'OB = <;.B', <ţ.,A'BO = ~ O'.
însă A'O fiind dusă, perpendicular pe OA, unghiurile B' şi O
sirit complementare, deci <ţ. B' = 90° - <ţ.O; .la fel, A' B fiind
perpendiculară, pe BA, <;:.O' = 90°- <ţ.B (fig. 59).

Fig. 59

în ·triunghiul .OA'1J cunosoînd unghiurile din O şi B,

deducem. pentru. unghiul .A' valoarea
<ţ. :A.' = 180°'- <ţ.B' - ~O' = <ţ.B + <ţ. O = 180°-·<ţ..A.
1n triunghiul dreptunghi ABO', unghiurile din A şi O'
fiind complementare, <;. BAO' = <ţ. B, şi · ·
BO' = ctg B, o= .A.O' cos B.
La fel, din triunghiui. dreptunghi .A OB' rezultă
...
<;.. O.AB' = <ţ. O şi
OB' = b tg O, b = .AB' cos O.
1n triunghiul oarecare OA' B, teorema sinusurilor dă
a A'B A'C
---=--=--
sin A' sin B' sin C'
sau
a A'B A'C
--=--=--,
sin. A cos C cos B -

365'
de unde rezultă,
A,B = a cos c_ , A, O = :a cos B •
sin A. sip A.

nin formulele de mai sus deducem

A'= 180°-.A., B' = 90°-0, O'= 90°-B;
a'= B'O' = .B'.A. +.A.O'= _b_
cos C
+~
cos B
,
b' = O'.A'
.
= O'B +BA'= c tgB
.
+ asincose,
A

c' = .A.'B' = .A-'O + OB' = acosB

tsin A.
+ b tg O..
Pentru a afla aria S', împărţim triunghiul .A' B' O' in
două, triunghiuri A.A' B' .A.A'O'; primul are baza .A' B' = o' şi
şi
înălţimea-.A.0,= b, al ,doilea are baza A'O' = b' şi înălţimea
.AB = o, deci · '
2 S' = c'b + b' o = b2 tg O + a6sincos.A. B · + o2 tg B + acslncosA.c '

28'. sin .A cos B cos O = b2 sin O cos B sin A +

+0 2
sin B sin .A cos O+ ab cos 2 B cos O+ ao cos B cos 2 O.
Pentru a găsi pentru aria B' o expresie mai simplă, pornim
de la teorema sinusurilor, ·
a b c
--=.,.__=--
sin A. sin B sin C
de unde dedticem
b sin .A = a sin B, c sin .A = a sin O,
deci
2 S' sin .A cos B cos O=a [b cos B (cos B cos O+sin B)in O) +
+c cos O( cos B cos O +sin B sin O.)] =a cos( B- O)( b cos B +o cos O).
În sfîrşit, să arătăm că
a cos (B - O) = b cos B + C cos a.
366
\~, . '',~.
\
1 'Formula fiind omogehJ în ra~·ort cu â, 6,. o; putem' înlocui
aceste laturi prin cantităţi proporţionale, de exemplu · sin A, ·
o,-
si1;1. B, si.J;l iar formula care tr~buie· verificată, devine
sili .A (cos B cos O+ sin B sin O) =,sin B cos B +-sin C cos O
sau înlocuind sin .A prin sin ( B + O), prima parte a identităţii
devine ·
(sin B cos O+ coa B sin O) (cos B cos O+ sin B sin ·o) =
= sin B cos B (cos 2 2
O+ sin O)+ sin O cos O (sin B +cos 2 B) 2

egală cu p·artea doua, sip. B cos B + .sin O cos O.

Avem deci
28' sin .A. cos B cos o_:_ a 2 cos 2 (B - O),
sau., în. sfîrşit
. S' = a 2cos2 (B..:.. C)
2 sin A cos B cos C

Ca verificare, pentru cazul· triunghiului echilateral .ABC, -

unde a= b = o şi .A. = B ;:=O= 60°, formulele stabilite în
cazul general devin
.A' = 180°-:- 60°·= 120°,
B' = 90° - 60° = 30°,
O'= 90<.? - 60° = 30°,

aI 2a
.=- - = 4 a,
cos 60° .

t 600
b' =ag ·+ ---=-,
a cos 60° · 4a
sin 60° Vi '
COS 60° + r4a
o =a -
I
- - a t g 600 =-=,
. sin 60° .. Va
8 ,~ = a cos (60° -60°) = 4~.
2 2

1
2 sin 60° cos 60° Va
- V. 50. Aria unui dreptunghi este p 2, lungimea fiecărei
diagonale este fi) şi unghiul dintre ele 2 ix.
Un al doi1,ea dreptunghi are aria q2, lungimea fiecărei dia-
gonale x, unghiul dintre ele 4ix. ·_

·367 ! .
 . _. t

1. Preswp1lhl,fnii O-UMBO~e p fi. q, să se calculeze flJ, sin2·ex~

precum şi latwriZe pri'111llillui ăreptunghi. ·
.2. Oe. relaţie tr<Jbuie s_lJ efD'ÎBte într.e p fi q pentru ca, unghiul.
ex siJ, fie egal cu 15° sau cu 30° ! .
• Soluţie. Fie .ABOD prim.ul dreptunghi; prin ipoteză, dia-
BD sînt egale cu flJ, unghiul BOO = 2ex, unde O
gonalele .AO şi
este c_entrul dreptunghiului, iar
o~----__,;---ric ari~ .AB•.AD = p 2 (fig. 60). -
In triunghiul isoscel BOO,
înălţimea 00' este şi bisectoare,
IF--T""""""--oo rezultă că ~ .ABD -= a.,· iar în
triunghiul ~eptunghi B.AD
.AB = flJ ~os a., .AD = flJ sin ex,
A iar ~ria p 2 a dreptunghiului devine
Fig. 60
p2 = tb 2 sin oe cos a.. (1)
Pentru al doilea dreptunghi avem în mod analog,
q2 = flJ 2 sin 2cx cos 2cx. (2)
1. Ecuaţia (1) se mai scrie
2p 2 = flJ 2 sin 2cx, (3)
iar din ecuaţiile (2) şi (3), prin împărţire, deducem
cos 2cx = .!t_,
2p2
şi prin urnţare,

sin 2 oe = V4P' - tf , (4)

2p2
iar din ecuaţia (3) deducerrţ
2
.A O = a; = P' • ( 5)
lY4p'-q'
Pentru a calcula laturile primului_ dreptunghi, calculăm
mai întîi cos oe şi sin oe,
cos·2 oe = 1 +'cos 2cx = 2p2 + qs '
· 2 4p1
• 1- COS 2cx 2p1 - qS
Sln 2 CX = 2
- 4p1
,

868
t
'· deducem·
AB '
= p y2-p...,..'_+_q_' (6)
. 2p! - qS

AD=p
' 2p' - q".
(7)
2p2 + qs
Formulele• (4), (5), (6), (7) dau valoarea, lui sin 2oc, lun-
gimea, diagonalei AO şi lungimile laturilor AB şi AD.
Dacă unghiul BOO al <;1.iagonalelor este egal cu 3.0°, adică
( X = 15°, . .
q'
-=COS vs
. 2 ot=COS 300 =-,
2p1 2

adică q = p Vă" sau 3p q4 = O.

2 2 4 ;_ .
· Dacă unghiul BO O. al diagonalelor este egal cu 60°, adică
« = 30°, deducem
q2 1
- = cos 2oc = cos 60° = - ,
: 2p2 . 2

adică, p = fJ. şi cele două dreptung~uri sînt egale.

V.51. 84 se calculeze 'Daloarea ea,presiei
34 sin (a+ b) cos (a-b) - 13 sin (b o) cos (b-o) - +
- 17 sin - (o· a) cos (o - a) +
ftiind c/1,

. 2a
sm • 2b = -2 , sm
= -21 , -sin · 2o = -3 •
. -3 4

Soluţie~ Pornim de la formulele

2•sin (a+ b) cos (a - b)
· ·
= sin 2a + sin 2b =..!.2 +.!3 =.'!...,
6

2.sin (b + c) cos (b- o) =·sin 2b + sin:2o'=~3 •+ .!4 = E.,

12 I .

'
3 + 1
.
-. (c+a ) cos (c-a
2 sm . · ) =sin
. 2 c+sm
·. . 2 a=- - = -5 ·
. . . 4 2 4

_1nmulyim prima ecuaţie cu· 34, a doua -cu -13, pe a treia

cu 17 şi le adunăm; găsim pentru expresia dată valoarea zero.
U - Cale,ere de Probleme
369
 -
V.52. Să se rezolve eciuiţiile.

1. tg a; tg 2a; =1
-2. tg y tg 3y = 2 - V3.
3. 3 tg z tg 3z +1 . O.

Soluţie. 1. .A.vem tg 2 x 2tg

= -----'---- , X •
iar ecua t•ia propusa...
' . 1 - tg .x 2 •
devine
_2t.g_2_.x_ = 1
1 - tg2 X
sau
3 tg 2 a;= l,
de unde deducem
tg a; = ± V~ , a; = ± 30° + k 180°.
2 • .Avem
ta0 3y = tg (y + 2g) = tg y + tg 29
. 1 -tg y tg 2y
sau
t 3 - tg y (3 - tgll y)
g y - 1 - 3tg2 y
iar ecuaţia ·propusă devine
tg 2 y (3 - tg 2 y) = (2 - V3J (1 - 3 tg 2 y)
sau
tg4 11 - 3 (3 - fă) tg2 y' + 2 - Vs_~ o,
ecuaţie de gradul al doilea în raport cu tg 2 y, ale cărei rădăcini
sint 1

tg y = 1 - 4 Va şi tg y
2 2
= 2 + Vs.
Din prima
.. ecuatie deducem .
tg Y = ± <2 Vs) , Y = ± 15° + k 1so
- 0
,

iar din ecuaţia tg2 y = 2 + V3 = 3,73205 deducem·

2 lg tg y =0,57194, lg tg y = 0,28597,
y = ± 62° 37' 56" + k 180°.
370

, I
 . -·,-:
\,
,.
~

3. Dacă-înlocuim tg 3z in funcţie de tg z, ecuaţia propusă

de-vine
· 3 tg 2 z (~ - tg 2 z} + 1 - 3 tg 2 z ·. O
sau 1

1
tg4 z- 2 tg2 z- - :::::;_._O,
l3
~ ecuaţie de gradul· al doilea n m port cu tg 2z, cu o rădăcină
pozitivă şi alta negativă; singură rădăcina pozitivă convine
problemei,
- 2 al/o
tg2z = 1 + y-3 = + ~:::;:::
.. 3
2,1547,
·
2 lg tg z = 0,33339, lg tg z = O, 16669,
z = ± 55° 44' 7" + k 180°.
V.53. Un agriâultor vrea să traseze un drum rectiliniu
de la locttiinţa A la-. un hambar B, între acestea fiind un pîlc
de arbori care împiedică observaţiile directe. El ,nu are decît un
lanţ pentru măsurat lungimile, astfel că nu poate măsura un-
ghiurile. .
Ce operaţii trigonometrice trebuie să efectueze agricultorul
pentru, ca să determine direcţia în care va porni drumul din A şi
să.calculeze âistanţa AB Y
Se presupune că terenul pe oar8 sînt aşezaţi arborii şi clă- '
dirile este perfect plan ; alegerea cif1·elor este 'lăsată la latitudinea
candidaţ-ilor.
Soluţie. Pentru a determina numai cu .lanţul direcţia AB,
agricultorul trebuie să formeze triunghiuri în care să nu mă­
.soare pe teren decit laturle.
El construieşte·astfel triunghiurile ABC (pentru ilustrarea
metodei e. ia AC= BO = 30 m) şi ADO (AD= 120 m,
CD= 50 m) din ultimul determinîndu-se unghiurile <X şi O,
iar din primul,_ unghiul A (fig. '61).
Problema revine la următoarea' ă se determine un punct
D pe latura BO astfel ca OD 2 + .A.D2 = 1302•
Cum (120) 2 + (50) 2 = (130) 2, triunghiul ADO arc unghiul D
drept, deci
. .
S111 <X. -·50--. ,
= 130 .
Slll O = -120
130
,
11.. = 22° 40', a = 67° 20'. ·

371
L....
 Din triunghiul isoscel .A OB se .obţin unghiurile

A = B = 90° - E.2 = 56° 20'.

Agricultorul fixează, apoi din O un punct E pe latura.

AD, ales astfel ca raza vizuală, OE să, fie cît mai aproape de
· pădurice, fă,ră, însă a o inter-
B secta (vom alege mai simplu
OE = .AE = 80 m). Oum lun-
gimile OE şi DE se pot mă­
sura pe teren (DE= AD-
- .AE = 40 m), unghiul (3 se
calculează, din triunghiul
ODE,
sin (3 =~
80
, (3 = 38~ 40',
iar unghiul y=Â-«=33°40'.
. în triunghiul nE se
cunoaşte o latură, .AE=80 m,
Fig. 61 precum şi unghiurile alătu-
, rate (3 = 38°40'' î = 33°40',
astfel că, lungimea EJJ' se }leter~ă, prin relaţia, sinusurilor
AB BF
sin (fi+r)
=--,
sin y,

EJJ' = 80 sin 33°40' = 80 •0,354 ·

46 5m. ·
. sin 72°20' O, 753 '

Pe prelungirea dreptei OE se măsoară lungimea Elf' =

= 46,5 m, astfel că. dreapta .A1J' este direcţia căutată.
Distanţa, .AB se calculează din triunghiul isoscel •.AQB,
. .
.AB = 2 .A O sin ~ = 260 sin 33°40' = 144 m.
2 I

V.54. 1. Bă se cawuleze cu ajutorul logaritmilor cea mai 'll!ică

'Valoare a lui (I} dată ile relaţia

-----
3
cos 56° 33' - 1
cos a:=
sin 28° 15' +1

372
• ( •, .J ' ~• :.,:! ~ , I_.. I . I
\:.··•.·,

, ·.2. · Să se.rezolv~ ecualia tg. ~4 f1J :!:: ~tg 1. a:; să ge ea:prime-

• • y 8
-rezuUatul în grade şi railiani.
3. Fie A.OI un triunghi Wl'eptunghi î~ .A şi fie B un punct
pe latura OI; se inseamnă .A.B=l, OB = r, .A.O = a:, .A.OB = &
. . A "

- Bă se scrie relaţia care e(f)istă între aceste elemente ; să se ileilucă w.

Să se arate· apoi că ilerivata lui a: în raport ciţ, a este egală cu
- rIA.
-.
IB
Soluţie. 1~ Pentru a face expresia calculabilă, prin loga-
ritmi~ utiliză,m formulele cunoscute

i + si~· ex.~ 2 sin 2 (~4 + .!:.)

2· -
,1 - cos ex.
·
= 2 sin2 ·~2

cos a;=
s______

V
-+ (1 - cos 56°33') __
1 sin 28°15'
-V s _ _ _ __
sin2 28°16'30"
sin2 59°7'30"

Dar - cos a: = cos (n - a:) şi apliciri.d logaritmii '

lg cos (n - w) = ~
3
(lg sin 28°16'30"
. '
+ colg sin 59°7'30"),
lg sin 59°07'30" = i,93364, colg sin 59°07'30" = 0,06636
lg sin 28°16'30" = 1,67551
1,74187
lg cos (1t - a:) =1,82791, 1t - a:= 47° 42' 47",
a) = 132° 17' 13".
, S
2. tg-w 5
= ctg-w, 5
dar ctg-a; = tg ('lt- - -ro
5 ) ;
4 8 8 . 2 8

ecuaţia· devine tg~ ro= tg (~

4 . 2
_ Dar condiţia necesară _!.a,)·
8
şi suficientă ca două, arce să, aibă ace·eaşi tangentă este ca suma
sau diferenţa lor să fie egală cu un multiplu de 1t.
s 'lt - -ro=
-ro+- s a r. + ._a;=
k n sau -ro.-- 5 k n.
4· 2 8 · · 4 2 8

373

..
 i·.- .
Avem prin urmare două grupe de soluţii :

(1) = 4 (2k - 1)-z; şi x = _!_(2_k +· l)1t;

. . 11

în aceste formule (1) este exprimat in radiani. Pentru a a yea

valorile corespunzătoare în grade utilizăm relaţia
m grade= ~a; radiani
180

(2k -1) 720° şi

2 1
(I) = X = k+ 720°.
11

3. În triunghiul ĂBO avem relaţia:

Z2 = x2 + r 2· - 2xr cos e sau x 2 -2xr cose + 1· 2 - l2 =o
de unde
m = r cos e ± V~ 2
- 1· 2 sin 2 e;
m este funcţie implicită de 0, c"\efinită de ecuaţia

x2 - 2x'i' cos e+ 1· 2 - Z2 = o
de uaue
, . 2xrsin 8
X------•
6
- 2x - 2r cos 8

În tl'iunghiul dre1ltunghi AOI avem

a,= (IB + r) cos 0~ IA = (IB + r) sin 8.
Expresia ·derivatei x~ devine
r sin 6 (JB+r)cos 6 , IA
X~= - ---'-----,
IB cos 6
Xa = - r IB •

V.55. I. Să se arate că expresia y = A sin (1) B cos (1) +

se poa;te pune sub forma y = a sin (x 'lt); să se calculeze a şi +
-u prin f orm1,1,le logaritrnice.
Aplicaţie : A = 535,35, B = 273 155.
II. Să se verifice identităţile:
1. 16 cos 5 x = cos 5x + 5 cos 3x + 10 cos x.
2. 16 sin 5 x = sin 5x -5 sin 3x + 10 sin (1).

i
374

I •
 .\

m: Fie O un cerc dat, A.B o coardă. Bă se amte. că pentru

/

ca aria segmentului .AOB să fie egală ou aria t1·iurighiului .AOB,

trebuie .ca· 'ltnghiul la oentru ·.AOB ·== u să fie cup1·ins între 108°
şi 109°. . .
. I Soluţie. I. Să punem ...!.7 = tg u. Vom avea
·. A . .

y = A (sin a;+_!!_ cos

A
x) = ~
cos u
sin (x + u).
Deci
A B
a =- -,
cos u
'lt = arctg -- .
A
.Â.plicaţ,ie.

tu U = 273~55·.
o 1535,35
lg tg 'IR= lg 273,55 + colg 535,35
lg 273,55 = 2,4370367
lg 535,35 = 2, 7286378
colg p35,35 = 3,2713622
lg tg u = Î, 7083989
lg tg 27°3'50" ..:... i,'.7083621 Dp 10" = 520
368
p 364 7"
4 0,08"
Deci 'lt = 27° · 3' 57", 08.
Să calculăm şi pe

A 535
~. ..: a=--=----
cos u cos 27°3'57"
lg a = lg 535,35 + colg ·cos 27° 3' 57"
. lg co_s 27° 3' 50" = Î,9496338- D = 108
p 7" - 75,6
lg cos 27° 3' 57" == 1,9496262
colg cos 27° 3' 57" = 0,0503738
lg a = 2, 7286378 + 0,0503738 = 2, 7790116
şi deci a= 601,19
y = 6Ql,19 sin (x + 27° 3' 57'',08).
375

'·
 • I

- II. 1: Plectnd de la prima parte vom avea :

16 cos5 a, = 4 (2'cos 2 a,) 2 cos (1) = 4 (1 cos· 2ai) 2 cos ai = +
+
= 4 cos ai 8 cos 2(1) cos (I)·+ 4 cos 2 2(1) cos (1). ,
', Pentru a doua se poate scrie succesiv:
·-,_ --.., cos 5a, + 5 cos,3a; + 10 cos m = (cos 5(1) + cos (1)) +
+ 5·ic<:>s 3(1) + cos m) + 4 cos m = 2 cos 3m cos 2a; +
+ -10 cos 2l» cos a; +.· 4 cos a; = 4 cos a; + 8 cos· 2m cos a; +
+ 2 cos 2a; (cos (I)+ cos 3(1)) = 4 cos (I) +$cos 2m cos (I)+
+ 4 cos2 2(1) cos (1).
2. !n mod analog se poate verifica şi cea de-a doua id~nti-
tate. Noi o vom deduce din cea dintîi înlocuind pe a; cu ~ a;) {1 - ·
în adevăr: · .
cos (+ ,. - a,) = sin a, ; cos 5 ( ~ ,. a,} = sin 5a, ; <L

cos 3 (+ ,. - a,) = - sin 3x.

Deci
16 sin 6 (I) = sin 5:ri - 5 sin 3(1) + 10 sin (C.

III.
. r9 r3u
SA.oB =-sinu
2
So4.cB = -2 '
S 2
r u 11
r sin u
A.CB = 2-:- - 2 - .
Deci avem ecuaţia
r sin u
-u
2
- - =r22-
2
u
-r2-sin
2
sau
f(u) = 2 sin u - u = O.
f (O) = O, t(+ n) > O, f (n) < O.

Nu există nici o rădăcină Ui > 1t a ecuaţiei 'f (u) = O,

căci sin u-<: 1 şi deci vom avea întotdeauna ·
f (U1) = .2 sin U1 - U1 < 0.

876
'! - .I .

Derivata f' ·(u) = 2 cos u este . o funcţie continuă în inter- -

valul (O n). anulin.du-se pentru singura valoare
.
u = ..!..n.Ourba
2
reprez~tativă a funcţiei y =

va prezenta un maxim şi apoi -va

+
f ("!,), plecind deci de la valoarea
iniţială O va creşte pînă în punctul de abscisă u =
descreşte,
n, în care
anulîndu-se
o singură dată în interva!ul 1t, n). (-½- · _
Să, arătăm că•rădăcina ecuaţiei f (u) = O, a cărei existenţă
am probat-o, este cuprin,să între arcul de 108° şi arcul de 109°,
adica... între -
108,r • 109r.
- ş1 - - ·
. 180 180
Va fi suficient să arătăm că J;)entru aceste valori f (u) ia,
s.emne contrarii. · '
Tabelele liniilor trigonometric~ naturale ne dau
sin 108° = sin 72° = 0,951 ; 2 sin 108° = 1,902 ;
sin 109° =.sin _?1° = 0,946; 2 sin 109° = 1,892.
Deci
f( lOS,r)
180
= / ( Gr.) = f (0,6 1t) = 1,902 .:_ 1,884 > o,
10 ·

t (-109,r)
- = 1,892 -
190
1,902 < o.
 VI.
GEOMETRIE ANALITICĂ

VI.1. IP.ie sistemul de ame perpendicuiare Om, Oy ~i punctele

A (a, O), .A' (-a, O), Jlf (ex,~); se cere: .
l. ecuaţia cercului r care trece prin aceste tre·i pu_ncte ;
·2. ecuaţia tangentei în .J.lf la r. şi locul geometric descris
· de .1.lf, ştiind 'că aoeastă tangentă t1·ece prin punctul fim O (c, O) ;
3. locitl geometric descris de M, ştiind că dreptele· MA
.ş·i ..LlIA' taie ama Oy înB şi B' aşa fel că niifl<>cul segmentuluiBB'
coincicle cu punctul fia: D (O, b). · ·
Sqluţie. 1. Punctele .A. şi .A.' fiind simetrice in raport
cu Oy, centrul h1i r se găseşte pe Oy; fie (O, it) coordonatele lui;
ecuaţia, cercului este,

m2 + 11 2 - 2uy + v = O.
Scriem. că punctele .1lf ~i .A. (deci şi .A.') se găsesc pe cerc
cx 2 + ~2 - 2it~ +v = O, a2 +v= O,

ecuaţia cercului r este

~ (m2 + y2 _ a2) - y (cx2 + ~2 _ a2) = o.
2. Ecuaţia tangentei în M (ex, ~) la cerc se deduce din
ecuaţia cercului prin dedublare, .
2~ (m ex+ y~ - a 2 ) - (y + ~) (cx2 +~ 2 2
-_~ ) = O•.
Prin ipoteză, această dreaptă trece prin. punctul O (c, O)
deci

sau
~= O şi cx 2 + ~2 - :!~o+ a2 .= O.
Soluţia ~ = O nu convine IJentru ~ă altfel M s~al· găsi
}Je Om şi cercul r, car~ ar trece prin trei puncte ·coliniare

3'i8
 ·<!- ....
' :

- • · M', ·A; A', s-ar reduce la o dreaptă ; 1·ămîne penti'll locul geometric
· descris de punctul M, cercul C, cu centrul în punctul (c, O),
11. !.r (3 -
2 2
2~c+ a2 = 0 sau a:2 y2 - ex+ 2'= o. + a
O b s e r v a ţ i e. Dacă însemnăm

°'2 + f32 _ a2 . ,,,

2)., :.: - - - - - , µ = c,
~
ecuaţiile_cercurilor r şi .C se sc~iu :
(r) :t2 + y 2 - 2i.y - a2 ·= O; (C) x2 + y2 - 2µ:t + a2 = O
şi ele slnt ortogonale, pentru că razele Mr şi MC, tn punctul lor de intersecţie
M, stnt perpendiculare. Această proprietate este· adevărată oricare ar fi )., adică
punctul M ales în plan, şi oricare ar fi µ, adică punctul C ales pe Ox. Dacă dăm ·
parametrilor i.. şi µ. valori numerice arbitrare, obţinem o infinitate de cercuri r
şi o infinitate de cercuri C; .ele formează o reţea ortogonală, adică fiecare cerc
, cţintr-o familie taie ortogonal toate cercurile din cealaltă familie.
' Cercurile r trec prin punctele A -şi A'; cercurile C nu taie axa Oy, deci un
. cţr~ C este sau la dreapta a~ei Oy şi atunci punctul A este interior lui, sau la sttnga
axei' Oy ctnd punctul A.' este interior lui. . ·
3. Ecuaţia drepteţ MA este .Y = (:t - a) [3; ea taie axa Oy
. .°' - a . ,I

·în punctul B, de coordonate a;= O, y = -. ~;

a.-a
scbimbînd
pe a în -a, avem coordonatele lui ])', a;= O, y = ~
«+a
Mijlocul segmentului BB' are coordonatele date de sistemul
2x = O, 2y = - - a~
-
a - a
+ --
a(3
cx+a

a2~
X= 0, y = - - .
a2- °'2

Prin ipoteză acest punct coincide cu punctul fix D (O, b), j.

adică,

"'. care se mai scrie

~ - b. = .:. . . ...!!__ ~ 2 sau y - b= - _!!__ x 2 •
a2 a2

Locul geometric descrjs de M este o parabolă, cu vîrful

în D, care trece prin punctele .A şi .A', este simetrică în raport ,
cu Oy şi are conca~ţatea îndreptată către y negativ dacă b >. O.

379
Dacă, facem o translaţie a axelor de coordonate· aşa fel ca 'll.Oua .
origine să fie în D, adică y - b = Y, a, =:X, ecuaţia parabolei,
in raport cu noul sistem DXY este Y =.:.._..!!....X~.
42 .
Ea este tangentă în D la axa DX, iar focarul ei are coor-
a2 -
donatele X = o, Y =. - .
· 4b

VI.2. Se dau două arce rectangulare. Orc, Oy şi prin punctele:

O (O,O), A (2a, O), B (O, 2b) se duce un cerc:
l. Se va scrie ecuaţia acestui cerc ;
Se duce bisectoarea 00 a unghiului BOA:
2. Se va scrie ecuaţia acestei drepte 00;
3. Se vor calcula coordonatele punctului O, unde bisec-
toarea taie cero11,l : 001 = 01 , 002 = 0 2 •
Din punctul O se coboară o perpendiculară OD pe dreapta .A.B :
4. Se vor scrie ecuaţiile dreptelor .A.B şi ·OD ;
5. Se vor calcula coordonatele punctului D ;
6. Se va arăta oă punctele 017 D, 0 2 sînt în linie dreaptă.
y

Fig. 62

Soluţie. 1. Unghiul .AOB fiind drept, A.B este un diametru

al cercului (fig. 62), deci ecuaţia cercului este
(-re - 2a) (re - O) + (y - O) (y - 2b) = O,
.sau
a, 2 +y 2
_- 2aa, - 2by = O.
:pentru că in general fiind o.a,te două puncte P (r»u y1 ), Q (rc2, y2 ),
,ecuaţia cercului de diametrul PQ este
(re - r»1) (re - r»2) + (y - Y1} (y - Y2) = O.
2. Bisectoarea 00 a unghiului rcOy este y = a,.
.380
 ,.1'
i _l
j ••

. I '. ...··

_ ·3. Ooordonatele punctului' d'e · intersecţie dintre cerc şi

.. bisectoarea 00 se obţin rezolvînd sistemul
a;2 + y2 - 2aa; - 2by = o, y = a;,
sau
2a; 2 - 2w (a + b) ~ O, y_ = a,;
-obţinein două. puncte

O {a; = o, y = O) şi O ( a; = a + b, y = a + b).
Dacă.· 0 1 (Ci, O) şi 0 2 {O, o2 ) sînt proiecţiile punctului O pe
axel!3_ de coordonate, {Ci, o2) sînt coordonatele lui O,. a<!icl
Ci = a + b, . 0 2 = a + b.
4. Ecuaţia dreptei AB este {2a şi 2b sînt coordonatele ei
la origine) · -.
. :t· li . .
-+--1=0
2a 2b

sau
ba; + .fJIU ~ '2âb = O.
Coeficientul unghiular al .dreptei .AB este
b
m=--,
.a

· . iar dreapta OD, fiind p·erpendiculară pe AB, .~re coeficientul

. · ··1.lllghiular
. \
, 1 a
m =--=-
-m b

Dreapta OD trece' prin punctul. O şi are coeficientul un-

ghiular m'; ecuaţia ei este
· '!I - (a + b) = ..!!-b (a; - a - b)

sau
ao:; - by - a~+ b2 = O•
.. 5. Coordonatele punctului D se obţin rezolvînd sistemul
format de ecuaţiile dreptelor AB şi CD
ba; + ay _;_ 2ab = o, am - by .;__ a2 + b = O.
2

381

. I
 şi se obţine :c = a, y = b, adică punctul D coincide cu -~entrul
cercului .A.OB. .
·6. Pentru a arăta că punctele Ou D, 0 2 sînt coliniare,
scriem ecuaţia dreptei 0 1 0 2 :
.--=-
a+b
+ ___J!__
a+b
- 1 = o,:
sau
:c +, 1J - a - b = O.
Această ecuatie este verificată de coordonatele (a, b) ale,
punctului D, deci' D se găseşte pe_ dreapta 0 1 ·02•
- Dreapta 0 1D02 este dreapta lui 8imso1i a p1;tnctului O,
în raport cu triunghiul .A.OB. ·
In general, dacă într-un cerc dat se consideră un triunghi.
, înscris oarecare· .A.BO şi dacă M este un punct oarecare al
cercului, proiecţiile ix, (3, y ale punctului M _pe laturile BO,
OA, .A.B, sînt ~oliniare, iar dreapta ix[)y se numeşţe dreapta lui
Simson a punct~lui M faţă de triunghiul ~BO. .
O b s e r v a ţ i e. Problema poate fi generalizată in felul următor : prin
origine ducem o dreaptă oarecare OE, de ecuaţie y=kx, care taie cercul tn punc-
tul O şi tn punctul E de coordonate ·
[x = 2 (a + kb) , y = 2k a + kb •
ll + k 2 1 + kS.
Punctul E se proiectează pe axele de coordonate în E 1 şi E 2 , iar pe dreapta AB
ln punctul F. Ecuaţia dreptei EF este

a2 - k2b2
ax - b y - 2 - - - = O,
1 + k2 1 /
iar coordonatele punctului F stnt
2a 2k2b
X=--, Y=--.
1 +~k3 1 + k2
Ecuaţia dreptei E 1E 2 este
kx (1 + J..-2) + y (1 + k2) - 2k (a + kb) = O;
ea este verificată de coordonatele punctului F, deci punctele E 1 ,F,E8 stnteoliniare
şi dreapta E 1 FB2 este dreapta lui Sunson a punctului E faţă de triunghiul AOE. ·
Enunţul dat corespunde la cazul particular k = 1 .

VI.3. Focarul unei elipse este focarul comun a două para-

, bole ale căr01· VÎ'rfuri sînt extremităţile axei mari. Să se afle unghiul
sub care aceste parabole se taie între ele şi să se calculeze distanţa ·
între cele două puncte ele in.tersecţie.

382
. I. _ , · I

· -Soluţie·. Fie O centrul. elj.psei, .A.A'

0

= 2a, BB~ = 2b, If'If'' =

= 2c
axa ~re, axa mică, cţistanţa focală a. elipsei, D şi E
sim,tricele punctului F faţă de .A şi .A' res:pectiV:. . .
Vom lua ca axe de coordonate axele de srmetne ale elipsei.
. Observăm că OD =O.A+ FA= 2a - o, OE= OA'+ FA'-:--
= 2a + o.
Ecuaţiile directoarelor celor· două parabole sînt

m =·2a-:-- o, x =·- (2a + o).

Ecuaţiile celor două parabole se găsesc aplicînd însăşi
definiţia parabolei. Ele sint · '
(x - c) 2 + y2 = (m - 2a + c) 2
, (x - o) 2 + y 2 = (x + 2a + c) 2•
Făcînd calcu.lele, cele două ecuaţii se scriu . mai simplu,
astfel .
1
2
y = 4 (c - a) (x - a}, y ="4 (c 2
+ a) (m + a).
·să găsim punctele de intersecţie. Ecuaţia care dă abscisele
punctelor de intersecţie este (c - a) (m-a) =(o+ a) (m + a)
~:re admite rădăcina m = - o, deci cele două puncte de inter-
secţie ale parabolelor se află pe paralela dusă prin focarul F' al
elipsei la axa mică. Făcînd m = - c în una din ecuaţiile celor
două pambole, găsim y 2 = 4 (-c-a). (o - a) = 4 (a2 - c2 ) =
= 4b 2, deci y = ± 2b. Aşa dar distanţa intre cele două puncte
de intersecţie este egală cu 4b, adică cu îndoitul axei mici.
. . Să aflăm unghiul sub ca1·e se taie cele două parabole.
Derivatele lui y pentru punctul de ordonată pozitivă sînt
- a- c
= -
V · -
I
Y (-c)
1 a+ C

y; (-0) = + va + C •
a-c

.Avem (-c) y; y;
(-o) + 1 = O, deci parabolele se taie
s11 b
unghi drept.
Fie J.lf unul din punctele de· intersecţie alo parabolelor,
· T 17 T 2 intersecţiile cu axa mare ale tangentelor în /lf la cele
două parabole, Q, R proiecţiile lui ltf pe directoarele parabo-
lelor,- iar F'' proiecţia lui M pe axa mare a elipsei.
Se ştie că MT1 şi MT 2 sînt bisect,1arele interne ale unghiu-
rilor F .1.lfQ, F Jf R. Cum acest~ unghiuri sînt adiacente supli-

383,
mentare, rezajtă, .că, MTi, MT2 stnt perpendiculare •.Oele .două
parabole se taie ·sub unghi drept. . . . . .
· Deoarece MQ =MB= -Ml!, rezultă că F"D = F"E. ♦ ·
Dar DE = OD + OE = (2a - o) + (2a + c) = 4a• . Deci
F"D . 2a. . ·
F"D = 1!''0 + OD, adică 2a =·lf" O+ 2a - c, F"O = o.
Ţiuind seama şi de semne, deducem că, punctul F" se con-
fundă cu F', deci parabolele se taie pe paralela, dusă din F' la
axa mică.
Se mai ştie că .A.T1 = AF' şi .A.' T 2 = A' F', deci
F'T1 = 2 (a+ o),F'T2 = 2 (a - c).
ln triunghiul dreptunghi M T1 T 2 avem
MF' 2 = F' T1 x F' T 2, sau MF' 2 = 4 (a 2 -c2 ) = 4b 2,
MF'.= 2b.
Parabolele avînd aceeaşi axă,· de simetrie, distanţa ·dintre ,
punctele lor comune este deci 2 x 2b = 4b, adică de două ori
axa mică a elipsei. ·
Proprietatea de ortogonalitate a celor · două parabole
este, cum se ştie, o proprietate ~e aparţine tuturor conicelor
omofocale. Oele două, parabole au focarul comun F şi al doilea
focar comun la infinit în direcţia axei mari. Ele se taie deci
ortogonal.
VI.4. Be dă parabola y 2 = 2a, şi dreapta 1J = 1. Dilntf'-un .
punct al acestei drepte se duo normale la parabol4. 84 se disout8 ✓
realitatea 1,or.
Soluţi~. Fie M (oc, 1) un punct pe dreapta 1J = 1, iar•%, '!/o·
coordonatele piciorului uneia din normalele duse din M la
parabolă, deci y~ = 2a:0 • Ecuaţia normalei in punctul (a:0 , '!Jo)
la parabolă este
Y - Yo = - Yo (a, - mo), sau Yo a, + Y-Yo - mo Yo = O.
Scriem ~ă această normală trece prin M
ocyo +1 - Yo -·a,o'!/o.= O.
2
Înlocuind în această ecua+-ie
V
a,0 = !!.!!... , avem
1 •
2
yso -: 2 ( oc - 1) Yo _· 2 = O

384
 + "r .c"'...,
~- . - .....

· ~~ -:~stf ~t.de· 0• -~C:µaţi13 ·~de :~'a{ţul.:ââ t;eilea·, .decj exis~ăi~ _trei .

0

normale ain M -.m parabolă,. .Aceste.. trei nor~le ·vor fi. toate
reale. clnd ecuaţia, :precedentă; va ~vea, toate ră(ţăcinile -reale
•(o -rMăcin.ă _este totd~una reală, deci una din normale este
'-totdeauna, reali)~ .Pe1ţtru. ca ecu~ţia .să aibă, 9ele trei rădăcini
-reale, se_ ştie c~ trebuie-aă fie îndeplinită condiţia 4[-2 {« ~1)]~ +-
.. + 27 ·(---.2)~ ·< O, care dezvolţată- se inai ·scrie _-8 {« - 1) 3 +,
·+ 27·< O; . . .

T2 {'«· ~ l)• - 3j [4(-« ~ 1) 2 + 6 ( « - 'l) + 9]-> Q,

{2oc·-:- 5) {4~2 -~ 2«: + 7) > O. ·

.Parante~ a ··doua· .este Wtdeauna l)OZiti"yă, deci 'rămine

·« > !. .. Dacă, « .. ! , avem . o 1·ădăcină dublă, deci doulf
2,, . 2 .
normale sînt confundate.'

. :-. -·· VI.5 . . 1ntr-~n(· p_'l1/1wt J(· al unei pa1·aboţe Be du9e tangen_ta
ţi se uneşte M .ou v1irf'l1;l .A. al pa1·abo~i. Se cere":· . ·. •
- · ~ :-i. Să se gdsească -o relaţie - simplă între liniile t·rigonome-
. trice 4le unghiur·ilor .pe-care -aaest~ ·d1·(Jpte le fao ou aa:a parabolei. ·
.- _- ._ · 2. Să: se studieze variaţia 'ltnghiulu( for-mat de_ aceste drepte ·
determin_tndu-se ·pun.otul ·,u,nde' el ·este m,f$aiim. sau niinim. -.
, ._. Soluţie. 1. Fie y2 - 2pa: ·= o, « şi ~ unghiurile pe cai:e
tangenta ·-în M şi dreapta .A..M le formează .cu axa -parabolei,
ia.r, V unghiul format de ct=,le două, drepte.•
Avem tg «. · .J!._ ; tg ~ = ~0 . ·• De a.ic{ deducem
!'o _ ro _ ·_ ,- ·
•
•
Yo· ~- p ctg rt,
•
x 0• = p ctg
•
°' ctg ~-
I

· Înlocuind în re18!ţîa 11! - ~pa:0 = o, avem -, _.

'p 2 ctg2 ~~ ;_. '2p 2 -ctg' « ctg· ~ -:- o, sau ctg_ « ==; 2ctg f>.
'. . . .... . "

~~u: ·tg,~....: 2 tg «.
Această, relaţie simpJă se poat~ stabili ·şi pltj.•· geometric.
Fie P inters~cţia tangentei Îil/ _M cu axa, iar N proiecţia; lui
J(peaxă. Dreapta MN,este, .e'Vident, polara lui ·Tfaţit.de:para­
ele Ia· inµnit al axei sînt deci con-
·bolăt Punctul A ·şi cti punctul
. .
-., jugate arm?nio faţă· de· punctele !f şi N, adică .A_lf_= ~T., .
95 - OuJeiere de Probleme
385
 ·proprietate curi.osotţtă. În ··.trl:un.ghiurile dreptunghioe Mll:A, .
MNT avem···~-
MN. MNMN1
· tg ~ =AN' tgoc . NT 2Ă.N .:....
= 2 tg~,
· deci
tg (3: 2 tg (X.

2. Să calcuHtm unghiul V prin tangenta lui, ,a_ipoi săr:,i

studiem variaţia. Avem . . · ·•

-tgV=tg(~--IX) · tg~-tgcx =· 2tg«-,,tgcx _ .tg«

. - 1 + tg ~ tg.« 1+2'tg ex tg« . 1+ 2t81 «

, Luăm d~riva ta,

(tgV)' = _·_ 1 - 2 tgll « •.
· (1 + 2 tg1 «)1 cos1 « ,

• . . 1
.. Deriyata se
_
anulează
-
pentru tg oc = ~ y-2 , tg· rt =. + v·12- ,
ex._·. -:144°30',' ex·_:= 35°30' aproxţmativ· (am. luat arce mai mici ·-
_decît 180°). · ·. . · .. · .· ·. · .. · . ..
Pentru pr~ma, ·valoare. av~m un minim, .tg_ V .. ·_ Yf ~- .
V -:- ·rno0 30·~ aproximativ.; ·pentru a· ,doua· valoare _avem uî:..✓
ma;Xim, tg· V . Vi , V =.19°30' aproximativ. Minimul cor-es-
4 ' . ,
punde punctului Mi (p, .- p V2), iar maximul corespunde·punc-..
• tului".M°2 (P,:P 1/2). . ..
. VI.G. Se dă o pa1~abolă ; prin sim,etricul I al. vîrfuZui O 1

.tn raport 011,. directoarea; .se duoe o dreaptă car.e · taie•· pur.a~o,la
tn A şi B. Bă se arate că normalele în A şi B se î1itîlneso .tntr-'UDi
putwt O al parabolei. . ~ · .
Prin . O s~· duce perpendicula1·a pe- axă, o~re o întîlneşte
în D. Bit se determine ·tnolinarea dreptei I.A.B; astfel ca raport.ul
voZ~elor n_ăsoute·prin tnvtrtirea t1·iunghi11,rilor O.AB şi_ QOD -îr,,
;uruZ. aa,ei să- fie constant. · · . · · <'<
. . Soluţie. ~ Fie y~ - 2p:.v .· O ecuaţia parabolei;· (a,1, y1 ),
(a,~u y 2) coordonatele punctelor .A. şi-.B. Ooor-donatele)ui.J sînt
m ~ - P, 'Ji :... O.

·386.
 :.T •_,.:, ; :_ '-.:..
_.- -~ ~' •• l
~>. -. j • :-.__ ..:"-~ ·.· ·'

,<· ~cµa,ţiule io~~l~or 1n: _~: iŞl 13, fa parabo)ă sînt _· '.
Y- 'Y1: .- · - Yi_ ($ _- a:!)', Y - Y2 =-.:__.!!..(ro_:_ ·xa:).
P. . • . 1'
··ooordonatele. punctului O se află rezolvind acest -sistem.
Se· găsesc. valorile următoare ·· .. . , ·
~-

X'=
·.
p + xy .1 1
-xy
. ~ 2 2, ·
·
y =· Y1
x.. -:t:1
Y2 ___
.._____ ~ .
. - Y1 -:--·Ya · . P (Y1-- Y:J. -
.~ Pu~ctele A · şi B fiind· pe paraboUt, avem ·y: = 2pa,î,
~ ~ 2.ptc2, .iar_ coordo~tel~ lui:(! devin
YÎ + Yi+-Y1Y2 + 2P2 .· · · Y1 '-1- Ya
_x = - - --· -, Y.=. ~-Y1Y2
2p .
- 2p2 •

. Scriem că punctele I, A, -B sint coliniare

. .V1 '!li 1
a:2 Y2 1 = 0,-
.-p O 1
san
2p 2 (Y2 - Y1) + Y1 Y2 (Y1 ~ Y2) = O, Y1Y2 . 2p 2 •
Pe .ba~ ult~ei relaţii,_ coordonatele lui O ·~pătă forma
' - (y1 +·y:J2 ...
X = , . Y =: - (Y1 -+ YB>·
- ~ .

Se vede că y~ - 2pa; = o, deci punctul O se află, pe pai.-aboHt.

· · Suprafaţar'rezultată din ·învîrtirea.'s~gtnentului AB în jurul
axei ·are e~pţ~~ia 8 (.A.B) = TC.:.4.B (Y1 y 8). · ·. +
_·vob1mul r~zultat din rotirea triunghiului O.A.-B ar~· expre~
. . ·. 1 ,
_ V (0,4.B) = s°' TCA-B (Y1 + Yi_) ~'
·. _ ·. d· fiind· distanţa _punctului O' la· ·dreapta .Â.B,,
: .

t ~.); ~. ' .
. ·deci \.

• • ■• • •

. . 1-:. I ,, \. · .• : • : :.· ·,·, • ·.·, ,1: .·,.•

V (OAB) ..:... .,..., 1t (Y1 ·+ 'IJ2)·:(WiY2 :'-- ::C21J1k .·,-; ·: -·.. .- · .,.
• 3 . : ·... . . . ' _'·. . •.··.• :·.•....
~
.

., . 3.81.

._

I .~
:..,_
 li!" • ..- ; : · -

Volumul· rezultaţ - din ·ro~ea triungbiul~i ·o_at> •fo.i ju.~µ1

axei .~re .ex;Presia, •. _-
V (OODf = .!.. -rcOD 2 x OD == -re' fiii+ Us)' .•-
. S . . 6p_ .
· Ecuaţia proble_mei e~te
1 • (Y1 + Up.)'1
-1t
3 ,
(Y1 + Y2). (a,1 Y2 -
.· . .
a,2 Y1) = k-rt - - - ,
6p
·k = constant. Simplifictnd obţinem ,
2p (w1 Y2 - W2Y1) =. k (Y1: + Y2)3-, s~u 'Y1 Y-2 (Y1 _:· Y2} ""7 k (Y1;+.y2·ţ3,
-sau .· . . _
· 2p 2 (y1 - y 2 ) _ · k O# + y 2 ) 3 , deoa!ece am văzut că·y 1 y 2 = 2p 9•
Ooeficient1,1' unghiula1· ~l. ~ţ:ptei .14.B este.
_ tgo-: =Y1-Y2 _:_-1!?__.
, Zi -·%1 Y1 + Y!
· Insemnind_ y1 + y-2 = ·u, av:em ecn~aţia_·
:2p2 (Y1 - Y2) = kus, sau 4p4 (Y1 - Y2)2 .- k2ua, - .
_sau
4p~ [{Y1 + Y2) 2- 4yl Y2l= .k2u 6 ; ·k2u6 = 4p4 u 2 + .32 p 8 = ·o .
. . .Punînd u2 = ,,,; a, vem O e~ua ţie· de ~ra<ţ~l -_al· treiiea .-
k 2v 3 - ~p4v + 32p 6
=· O.
Această ecuaţie in · v admite o· r.ădăcină negativă,: cs,1,re
nu- este. acceptabilă deoarece în. acest caz u esţe„ µnagi.Iţar. ·
Ecuaţia prezip.tă ·două·, variaţii deci are· două ·sau. ~icio ·.md.i~
oină pozitivă,. Pentru ca ecuaţia, să aibă,··toate rădăcinile· reale
(şi aittinci două· _sînt pozitive cu siguranţă) treb1:rie ca . . . .

4 (- 4p4)
8
+·21.:( 32p8 ) 2 < o- sau 8 X 32plll 27XS2p;ll! .
kl .. . k3 ; _.ţc6 + . . k'. - "<: 0,
I
..
1' . . 1 . - 1
- + 4 x 27 <= o, ··- 6 va < ~ va.·
/(I·.
t-
<6 •

. De~a-rece k este ~n nuµiăr poziti~ reţinem ~~~~ai k < :.-i":,., .-·

6
. Dacă această condiţie_ ~ste
îndeplinită, atunci ecuaţ~ în·1J ·are.
o. rAdAcină nege,tivă· .{I.leaoceptabilă)- şi două .p;ozitive, cărora.. ·
le corespund patru răd~ini pentru u, ·două cîte··două egale ş!·

/
 :.,i··
• ·,· '.~' ·• f'•'- -
_·::~ ..
/ -· '

_: 'de: sentlle· 90ntrâ,rfi. ·-.Avem,. ffe~i· patru· valo1'i pentru _«, adică
--. . __ paţru. .pbziţ;ii. pentru ·.seca.nta L4.'B, d9uă cit~ două simetrioo -
_ fa,ţăî"îţe ~x.a, parabolei. - . · ·. · __ · _· ' · -
VI.7. Bă - se Borie e01J,aţi~- g~erală 'a. cercurilor ca.re __ trec
prin_· origine ; să se -găse<ţşcă· loq.ul -centrelor lor tn 11,rmii,toarele
~iJ, cazuri : .
·_1: ·oercurile dnt -,tangente dreptei (J) = a. .
·_2. Tangentele la · cerc'U_n°Ze din f am,i1ie, d'U8e din pi1,n~l
A (a,. O) stnt perpeniJ.ic'Ulare.
_ . ··soluţie. Ecuaţia, generală
'a cercurilor care .trec prin ori-
- gine_ este· · · · ·
,:J?2 ,+ y2 - 2«a, -:-, 2~y = o.
... _ Pentru a scrie că aceste: cercuri sîn.t • tangente dreptei
:» ~- a = O, vom scrie că distanţa de la centrul I ( «,. (,) al -u:nu.i
eerc din familie la această dreapti -este egală cu raza cercului,
adică ·
r,.. - a = V«2 + _r,2 .
Ridioînd la pătra_ţ ac~stă · eo:n~ţie, obţinem
·o:~+ r,2 = (r,.-~ a)2.
Centrele cercurilor fanii:.
·, liei desc:riu deor curba ~
-a,2. + y2 . ((J) _ a)t,
sau
•·
y2 * a (2a: -
I
af -: O,
• •

, ~re este o parabolă cu fo00t-

;rn.1 _tb. -O. şi, directoarea, -
m -=- a~_:._ O.
_ Să· trecem la partea a
doua ai. problemei. Deoare·ce
t~ngentele diri- .A (a,- O) la .
eercurile familiei lfig. 63) sint · ~ .•
perpendiculare·, · ,rezultă,· că F g. 63
,P.~u~terµl _ţ(?rmat de pune-_ .- . ~ _ . _ , .. '"'._. __: . , .
tel~ .A., -I şi '.Pl'!lictele de contact este un pătrat,· deci puterea
•'J>unctuţui .A. faţă, de ~--~~o.. al fattnilieţ. e_ste· egali cu· pătratul
. razei acelui ·cerc, adică · .· · · - . ·
, a2 - ~a·ri. = -ot2 +: ~ 2• ·

• ~. I

·•.
,.i __ ·::i?~
 .. ~-- =:. ~

_ Locn.1.-.geometric al..centrelor· cercurilor este deci in.. acest .

. caz cercul · ·
x 2 + 2 + 2am· - a2· = o, . y
care. are q.rept centru punctul .A' {-:-a, O), simetric"Q.]. lui .A {a, O) -
. faţă.de origine, _şf raza. ('t Vi. . 'I. ·, .

, Soluţie geo 1n.etric ă: Centrul I al unui :Cerc al fa,mi;. .

liei fiind la aceeaşi distanţă. de punctul fix o· şi de "dreapta-
x - a== 0,- oo,J'e de as~menea este fixi, eJ deacrle parabola care
- · are ca·. focar-: originea, şi ca __directoare dreapta "'(1) ~ a -:-·o.•.
- Pentru partea .a doua a· problemţi, observăm că, aplictt;id
.teo1·ema medianei la triunghiul IA.A', avem_ .

4:z• + IA• . 20J• + 2(A:T,

·sau
.A'-12 + I.A 2 = 012 + 2a~.
Dar OI este latura pătratului a _cărui diagonală, este IA,
deci · ·
. IA.
01-w.
Relaţia, p1·ecedentă
se scrie deci
.A' 1 + I.A
2
IA + 2a2, A' 1 2 = 2a2, A.' I =·aV2 = constant.·
2 . 2

Deci punctul I closcrie in a· doua ipoteză, cerc~l cu ·centrul

.A.' şi rll,~a, a v2. .
. . . _VI.8. 1n puiioţul M al .oitrbei y · ~ x , de ab8oisd 1
(1) =. Â, ·
. . ' :r: .• .. . . . '
se ,iluoe tangen_ta oare întîlneşte din nou curba în, pun,ctuZ- M' ~
88 notează ou m şi ·m,' coeficienţii 'll/lighiularf ai tangentelor
•în M şi M' la curbă. Să 8e_ determine punctele d.e pe curbă penţru.
. m'
ca,·e avem - > - 3.
m
Soluji~. Derivu,ta lui y este y'" =
• ,
;X -
:t.a
2
şi .:se ~nulează
. ' '
pent~u
- .
a)= 2 •.
. Scrisă sub fo~ma y' · x -~-: ,2 ~- se vede că· y' <-~ ,pent~·n ··
. .· . . ' ·., . . ~\.

:o·\<. ._i.<-·2 şi y'1> o pentru ,_ar<

- .
O. sau ·x >. 2,- deci. pentrµ._
.
;e = 2, y = - - este un min,im.
4.
. :, . '

- ~ ....
_ -
'
,,,
....
 O •
, .••r
~I •
O T•
< •~-
•,,..•
•
.,1:•
. ..

· , ~: 'Ourba. ta:ie :~:m Qt» .tn; pttnQtul de ăbsoisă, -l şi ~dmite axele-

. ue,ooordona,te· ca asimptote, pentru.,oi y = O pentru (1) = ± .do
şi -a, =' O pentru. ·g, = tx> • . __

.
Derivata a, doua y"·-: 2
. .
3
·-:-
. .. :r:'
% se anulează pentru-
. .
0 = 3,
.
·. care dl un punct de. inflexiune al curbei.
~ -· ·Ooordonatele punctului_· M . sint -ro · ;.., y = ~ ; iar
. . ' . . ~

coeficientul unghiular al tangentei la curbă in punctul M este -

ffi' _ -11~ (i.) .· Â - 2 , · deci ecuaţia_ tangentei - in - M este
. . . . l,8 .· • . ,
~ - ).
·
11--=---- 1 - ). .
== l - 2)-. (
--_ sau y = + ---
3 .:... 2).
•. ' (
i. _; 2) - ~
- Â~ Âa - - . . - Âa Âa
·Pentru a ·arfl_a, coordonatele punctului M', tăiem curba cu
~~~stă, dreaptă şi· ec~ţia absciselor est~
1-
_z& .
~--== (i. _ 2)~
. ).8
+ 3:__;.s2).
- .
sau ·.
(). - 2) ro 3 + 11.(~ - 2l)m 2 + Â ai- ). 3 3 = o:
- · .Această ecuaţie a_dmite 'rădăcina dubi~ (!) = l, care cores-
.. pu.nde punctil.lui M, şi rădăcşina simplă, fi) = mi, -~re corespu~de ·
· pu.nc~lui .M'. ··Produsul rădăc~or· ecuaţiei este ·
2
iS ·. • . ;_·
- Â aJi_ =-.·-,·~001 01 = - - • ..
·. . . -Â- 2 - Â--2

0rdonaţa y1 a lui M' este .:- . . :~~

..
-Y1=Y(aJ1)·=-~--
= - 2i.-2
--· 2
. . ,. Z1 A.I

Ooeficientul unghiular m' al tangente_i'. Ia curbă în punctul

M'. este • - · · ·
m' = 1/ (~)'=:I/'( A~~) . (4 - ·,_)(A; 2>•
- m"
----.Qondiţia --> -3 _devine
m
:(4 - Â) (Â_-~ 2) >-3 sau 1i.2 -- 6'.h + 5 < o;
·· adică -.1 '<.). < 5: O~ndiţia ~-:;. - 3 · est~ de~i ---~erificată
--· - - - - - . m ... ·.. -. . ,. ,
:pentru punctele curbei care au. apsoiseţe ouprihse_între-1. şi J~.
 .: VJ.9 . .· J ntr-un · cete fir» · O· · ou r<ţZ~ · 21· ·se .. dluc_e · ilialmetir'Ul.
~B ·; w,i · oero ~ mobil are. -raza r '·şi centrul. ·s·ăw O ilesorie ··ă_rsapfa,.
·y = 'f.
Bă sti afle locul· geometric descris ·:de :Punctul; P r· inter,se()ţia,,
c~
~oardeJ _comune oelor doiiă , (}.t}r<mri . -perpendiculara; illutJă- din
· Y. · ·.o pe diametrul -.AB· (fig! 64) ..
· Soluţie.·· Ecua ţilli ce:rculuf ·
O e~te a:2 +
y 2• = 4r 2.; · .fi,e /\-
abscisa p~ctu.lui O; eeuaţ_i~
cercului ·mobil este - • . · - '
. . . . . •. ' _-
(f - Â)2 .+ (~ _; r)2 .. ;.1.2:, ..
sau
a:2 +y 2 : - 2AX·~ 2ry + Â 2 = 0„
~ radicală, adică ·coa1·da
comu)lă, a celor două cerc-µri
are ecuaţia
2Âa: t 2ry _.. . A~ - 4r ··o· 2 ,,

„ şi a f-Qst dedusă din ecuaţiile

; FJg. 64 celor două. ·cercuri prÎll. aoă:-·.,
..
, . -. dere membru QU_meml>ru•. · ·
Coo1·donatele x şi y ale punctului. P verifică ~cua ţiile" ·
a:= A_ )i· 2Âtc f 2ry ;_ -~~ - 4r = o,
2

ia,r locul geometric descris .de punctul P se obţine .prin elin~f:- .

narea parametrului variabil -1. între ace,ste · două_ ecuaţii; :s_e

;·r . ~ r·..
găseşte · ··~ ..

: ·...• ·tO"; +_2r(11,~ ~r) = Osa~-';.+ (11.~. (11 .:

oare repre~-ţ~t~ P,;rabola ~~ ..f°.~~,:u~ ·:în 11' ( o, : ) şi ~irecto~reoi .•.
. y = ~2 ; ea. are '·vîrful in. JJ :·şi ·taie axa. Ox_ in ..A şi B~ .
,
.
VI. 1O. Se dă hipe'rbo7a ech#,ateră ·x2 - y 2 _· · ,r2, î-n planul
xOy, şi se duce o dreaptă_ V{J_!_riabilll,, paralelă_ ou
.a(J}a Ow şi care
întîlneştţ •hipe1l'bt;,la în do.ui1' puncte .A. .. şi ·B. · Urt,indu-se B P cu .
şi A ou O ( P fiind vîrful hiper~oţei) aceste două drepte se întîl- _
nes.o t.n. punotuZ J[.. . - . . · . ·
. 1. Bă__se 'arate că locul geometric aL- punctului .Jl este o elvpsd
du :~(l)eliPpâfalele cu a(l)ele ·de coordonate. :. .- ..
 . -· ·-~. ' , •." t ~•- •r • • ■• _:.... ~j -~ .' ~

.. _ - 2.·· $i-' se· .constr1ţiascii. oUpsa· d~te1 1~i1tîndu~-i~se •. oe1~tt·ui' q.i, ·

-·ivtr./11,rile ~şi. să. -se:. <forntâte il)cl _rtoe~stă ~Zit>~i .. este tang~ntbt interio1·
-ceroollui cu centrul în :origin.(şiide rază··'I.•;'· - · _- .- . _
'_- · · · 3.-. Unfrt,ilA ou Q__,şi_,j3..~u~.(_Q fiilnd.c~lălalt.vî1·f al h·iperboZei),
ac68te două· drepte se întîZne,oJri _p'ltnctul ~. Bă se amte cd_ locul
geo'»!'ctric al p'lţnctupiţ,i_ N e!te o-eltpsă egal~:·-0u p1·ima şi simet1·ică
faţă dţJ-,q.y.. • · .·'i · . . · -~. . . • . • :r.
4. .a.mb~le ·f!:ceste e1,ipsţ
găsindu-se în ·--i'J!,t6'!'itwitl cercu,,,µ,i de
-rază r, să se- afle aria cercului e(Cţerioară elipselor. __
-. Soluţie . .. Fie Y="A ·ecna-ţia dreptei v~riabilc .AB. Coordo-
- na.t~le. p_unctelor. -Â. . şi B ·-sînt soluţiile sistemuJui ·y ~ )\i
$!f ~ y'!- ;_ r 2.- Rezolvindu-1 găsim

ţ (Vr2 + Â~, ~); B'(-V1·2 +A 2

, A).
_ '0.oordo:p:atele vîrfnrilor P., Q. ale hiperbolei sint P (1·, O),
. q(-r; O)~: Ecu~ţ'iile dreptelor B.P şi AO sint respe·ctiv
~ . . . . · Ax

'
ÂaJ
,
+ ~1' + v~~ + A )y :_ ÂT_= _O,
. .
2
1/ - ~ •
.
. ·LQcul .geometric ~l pnuotuilţt:i:; ~ - J se. află_ e!fniinind - A p~
întte a·ceste~două ~cuaţii. - .·- . · · ..
_ · • i ~lţrofµa;rea: se_ poa,te·. tace .în modul următor : rezplvind
.sistemuî format de· ooie. donă ecuaţii, .Îil ra pqrt cu  şi l' r + ·.i 2
-
2
,
d.edu~ein · ·: .. ·, · , • . · .
ii. . . :ru -. ' Vr2 +- i..2 . __!=__ •
r ..... _23: · · . r. -2:a:

~-- _:,E~1~ea .lui- Â tnti:e aceste două e~uatii se face acum

'! numaidecit. Se_ridi9ă a:mbii membri 1lii acest01:' ecuaţii la pătrat
şi se Wocuieşte în- a ~doua "A2 cu v~1oarea scoasă -din prima
-·-ecua_ţie. Se găseşte ·
. ,a;tS
-• ,.Sy'I ... -~ ....
.... 1•2 +·------
. (r-.2:a:)
_. _--·--
2X.) 1.. _·. (~·-:- 11

-.-sau
, · 3a,~·+·y2 --- 4r~ 2 • 0; +··r
. -Locul pnnctulni :~ste aceâstă "elipsă i pe.ntr:u a-i deteriniua
·M
e~ntrn~_ .şţ axele; voiµ face descoinpunere~ îp.. pătrate ..-· : .
.· - .. ., ''. ...

)2 +- y ·
'

4r;c)- _ _ - -· : sau
3 (a:2 - - -3- + y 2. + r. 2 ·=-0-
_ ·· .-3 (a; - ·2r
~ _ 2 - ,--
,.s
= -.
O;
- - ' - ' 3· - 3
•• • p • ' ' - : 11• • • -, • • -\ I • '

·(,
deci.·.-
(
1~ . .
:i: - -2r
3 . yl .

~-{-;f-· +_(aV:sJ"- 1 0
· ·

. Sub această form~ se vede că elipsa are centrul· în punctul .

d~ coordo·nate
. .
·x = ·2r ,
3
y = o,·-· adică ·.punctul .cai;re bn.pjtrt& ·
s~gmentul OP_ în. ·~Ţ>ortul ~ .· Semiaxele elipse(sint_L şi V~ ~- ·
. . · 3 3 '·
Elipsa_. este, evident, tangentă: în P hiperbolei, prectµn, şi
· - .+
cercului. a,2 y 2 = r 2, ră,-
-Y · mînind în· interiorul cer-
cului.·_ Ax~ -m_ică, _a elipsei
~ste aşt(}i;nută pe Oa,, .ia;r
cea mare ·-, ·este .;,_ pamlelă, .,
cu Oy ; elipsa este tangenti ·
la bisectoa1·.ele axelor de
coordonate în pun~tele

(-2-r ' -2.r} ~l. (-2r. ' .-·' --2r). - ..

(fig. 65). ..:
Locui geometri.,c_- _ ·â,1
punctului- N este, evident;·
simetrica elipsei prece-
Fig. 65 dentefaţideaxa Oy,deoa-
rece punctul N este inter-
secţiâ dreptelor .AQ ·şi BO, simetricele dreptelor BP. şi .AO
faiţă de· Oy. ·Aceasti -elipsă, este deci tangentă interioară în -Q ··
cercului
a,~ + y2 - r2 = O._
.Aria uneia• din cele două elipse este

( ")( 1') =-sv-s·

~=nan ,cr'

Aria cercului, exterioară

' celor două elipse, este

84 = 7<r"(l - ~:s)·
• 'l_

394
 -. ~, . -~

-.· --VI.11.· -S~<laiu ·aouâ:drepte par~l~1:e t4iat_e de iipe1·pendicitlară .

_pe eUitn A şi A'. ~ . ·- _ · - , ·, _ ·
l. Prin ·-4 şi .Â' se dilio două drepte AM şi' A' M ca·re taie .
. _.cele q,ouă paralele în B şi B'. Dreptele sînt duse astfel încît p'ro-
âu,'11,Z .A,!J x _.A' B' = ±k2 • -(Be i,a lua semnul plus cînd p.uncte_le
B· ţi, B' sînt.~d~·ăQpeaştpa~e· a„lm ·:4/A· ş·i se-»?,nul .ţninus-c.t'll,â
·punotelţ3 ·B şi- B~ sţnt ile o parte şi de âlţa ·a dreptei ·A'A). · . . • _
__ Paralela dtUJIJ,_ din M za· ;AB taie pe'JJB' în R. 84 se dete1·mine
loou1,-g_eometric. al punctul1ti ·p CÎ'll,d dfrecţiile dreptelor AM şi
-.A.'M variază. · -_ - ·
· ;·,,, 2. Perpendi,culara dusă din. M pe A'.A. întîlneţte pe -.A.A.'
· i.n O, ia,; pa1·alela du1JiJ.p1·in-11iijZoimfO· al lui A.A.'_ la Ali! _t~ie,pp .
+
.A.B în Q. 84 se' determine punctul M astfel c~ s4 avem 00 AQ. .:. :_ ţ,,
_.- l _fiind o lungime data~. ~ Se va .a1·ăta că . determina1·e~ .pui M _
depin~. de o oouaţie de graă1tZ ·al treilea; în co/re· neo,iinoscutâ este
.coeficientul unghiular al i!,reptei AM. · - -· · . ·
· 3. _8e presupune că B ·şi B' sînt de o pa1·te ş·i de alta a dreptei _
A.A:' •. Să s~ discute natu1·a 'ifădlloinilor ecuaţiei p1·ecedente de {JJ'ad11l
· ." tr6!·ln caz"!l pa1iiiYula1· ci.rid 2 l este l'iingimea.:~~A- -~ . · ·

FJg. 66

-- · -·Soluţie._ Să, luăm un sistem -de axe avind originea, iil .A,
prima dreaptă ca, a,~ (I) şipe .A.A.' ca, axă 'Ji .. (fig. 66).· .· ··•
Fie .AA' =- a•. Ecuaţiile-dreptelor
. . . -
.AM, A.' M stnt de for~
. r· .•
- ·:·y =mcv, ~--~·_,<t: ' n,âJ • ..
. Rezolvtnd acest sistem, aflăm eoordonatel~ -lui .M
· - a • ma
(I) = -:::-:-:- , ..'!/
· m:- n
= -m
-.-- .
- 11 .

395
,r

Ooordona,t~e -punctel~r B, "B' sint'" r.espe~tiv '

"\
- _ , B (- : , O) , B' ( :· , a) .
Relaţia~ _4.B xA! B' = ±. k2 devine

:r
-- ., .,. I • ._ •

. .·

-~- mn . h;(h~~ .. ( l).· _: ..

··nacă k > o, punctele -B,- B' sint el~ o.parte şi alta a, lui · . · · ·
A.A.' ; dacă, 1,, < O,· punctele B, B' sînt de ae.ee~şi parte.~ ·, · ·
lui A.A. I. - I ' . ' .. ' . • ' '

· :.. ·paralela· diu

. . '. . .·· .
·.
M la
-. .
.A.B are ecuatia ·
. ' , . . .
· ·
·,
. ma-
y = - - . ;.·
. j ... m-n
' ~ . . ....
.:Qreapt.a_ ·BB'· ai~e ecuaţia· a~·_ (~
. . . m
+· na··);.+-~'n = o,·
•~ · I) _I ~, •
sau
·mn.a: - (m f n) y +.ma · O. (3~
Lo·cul · geometric al punctu.lui P. se află, eliminînd pe: ~
şi .n între ecuaţţile (3), (2), (1). · . - · ·
· · Din (2) rezultă ma = (m - '>!)'!/; (3) devine
+ n_)y+ (m :._ njy __ o,
I

mnm _:_ (m sa~··mna; - 2rvg . -0.

2y 1· X
Simp:Iificînd cu · "!' =I= O,
. • • • I
rămîne m -: - ~ ·. Din (2} rezu _t11>
X

·. numll;idecit ·n = 2 _·u - a •
. ' . :j; . . .....·
. ·.. . Ducind aceste :valori in, (i), găsim 4y(y -:- &) .. -k(l)2• ~cea-
..sta este ecuaţia Jocubti ·geometric. al .·pl,lUctu.lu~ J'.: Ea ~repr~.. ·
zintă,. o ,curbă-de gradul al doilea, avind pe .4;...4.' ·ca axă, de s.une_:
trie (ţăci schimbînd a, cu -~; .ecuaţiia nu şe sclrlmbă), trecînd
prin_ punctele ·.A şi li,.· şi-avînd .ca :.tangente în aceste ·puncte
dreptele .AB şi .A' B'. ~ doua ad, este deci paralela dusi prin Or . ·
mijlocul lil.i AAt; Ja :AB (fig. ·6'1); .· . : - · -~ · · · .· . :
,. · .Dacă,_ scriem_ ecuaţia precedenţă sub· forma ..'1,m~ ;:-ţg 2 +
+ 40IJJ = ~o, vedem că, ea_ reprezintă,:o·elipsă dacă "!,;<o, adicl ~
~

dacă punctele ·B,B.' sînt de··aceeâşi~parte ~ lui AA' _şi o hiperbolă,· _ :

~96
 ,'· f' ·.i • f,-:-"1. -

. : ·.dâi·~i-h> o,. âdiQă·~c~,}~ţtel~~:fi~ Q/~ slnţ„deopa.rte:şi de-JLlta' .. •.

a lui AA'. : · . ·: :. . . . · -_ : . . · . · ·· .. ·
• .Punctele ·o şi o-_~u coordo~~~~ o (Q, ;), ; .o·(~, m' : ~) -
I

(PUJJctalO ~şte Q~i~r· ce11trul coj1foei·.preced~te). ·

. Ecu~~~<:}repteidus_ă~ţin()p~1:3'lelăc~1.A.Meste y =- -;- ·_-_ ffl,~;
\ '
-. iar ~-ul punctului-Q :este; a;= -:- .:t.. ~
·. . . .• 2m
:: E~na,ţia 00 + AQ = .l devine
ma . · . CI ~ - a . .l -.
-.-·-----= ·,
m-.n 2 2m_ ..
ŞÎ: înlqc~1ţnd pe_ n din (1 ), ·
. ~• . ~ ..!.. .. ~ + l.
ms - ~ 2m ~- . ,
EJiiµin)ud .. numit9rii şi ·ordo~nînd, obţinem rirmătoa,rea
1 ecu~ţie•·kl ~ , · . _. .
· ( a -- 2l)m~ ;__ am 2 + h (a + 2Qm + ah _ o.:
. . . 4'1.
21 ·=·a„ iar .h
Dacă, = -·,
k2 .ecua+-ia
y
se reduce la una· de·,
· gradu1 al doilea. : .-.
· · · 2a8m., a2 •. .

'
- am2 + ---·
k9
+ -k2 = O sau k2m 2 -"7 2a2m-a2 =0.

Reaijza.ntul este B =a~+ k2a2 > ·O, qeci- rădăcinile .sînt

t()tdeauna reale şi â.i.ferite.
. .·:._.··o .j>&. e ~ ~ I\ {1 ~~ S~ po~te .demonstra _ci dreapta BB' ~st~ tangentUn P
· la conica pe care o descrie acest punct: ln adevAr vom dovedi că sistemul
· · 4g (g -·;a) =· hx-z, mna: - (m + n)i, + ma.~ O . . .·
are o rădăcinii. dublă. ·Din• a' doua .ecuaţie :c •= (m +n). mn
J!:.. - ~-şi·
n
introd~cln~
.' _ ·
lil prima ,

, h
..
[(m. + ~)2 ~··+~ ·_: 2a (m -l- -n) _Y_} .,...· 4y2 +
.. .. m2 n-s . nt . •. . . . . ,nns .
4ay- =. Q,'
. '

-. sau
l_h (m + n) 2 - ~m2 n2] yi :: 2m~_}h (m_+ n) - 2mn2] y.•+ 'a2h =;O,.. -. ,
$au ţi,ilnd-seallla că mn· :== h, . . . . , . .
~-; ;.,;•ţ.l,I(~ -.n)~ y1 -_2mah.(m··~~n)y·:+·a2p\:h=. O„f(m _;.n) U - m!}-1 =-0•. ~

397.-

. )
 /.

Aşa· dai.- slsteiµul· ad~nlte· .soluţia· ~ublă

ma ·2a
Y=--,
m-n
~=--·
m-n
Dreapta BB' este deci ta~·gcntil la conică !n punctul P.
VI.12. sa ·se afle, rtJ)J,ooin_ile ecuaţiei
m4· ~ 8a; 3 , + 23a, 2 - 28a, + 12 r= o.
pozitiv(},_ în, ordine crescătoare, fiind a, b, ·c, d,
BăiUJ,oinile.
(b =
o), se vor lua î1i planul aa;el01· d_e coordonate Om, Oy, punctele
A (a, O), B {b, O), O (O; c), D {O, d) şi se '001· găsi oootdonatele ptVTJ,c-_
tului E de interseoţie·al ilreptel01· AD şi BO. .·
· . Se. 'Va ardta apoi .cd o'erouril_e EAB şi EOIJ t.J·eo p1·in punctul
JJ, comun oe1·oi1,rilQ1• OAD şi OB O, oe1·ou1·i care au oa. al_ âoilea
·punct comwn, chia1· originea. . · . . ·
Solu_ţie. -Ecuaţ_i~, ·se ;,vede u·şor, admite rădăcinile. a,1 = 1 ;
3)2 = .m3 =·2 ;. m4 .= 3.. Punctele .A,.· B, O, D {fig. 67) .a,1;1 deci _ .
coordonatele .A (l, O); .B (2, O); •
Y .. .· 0(0,2); D {O,~). Ecuaţiile drep-
·- -~~~lor· AD şi :BO sînt . _·
3m+ y-3 =O; m+ y--,. 2. = O.
Punctul lor E de intersectie
ai•e drept coordonate solutfiie
acestui sistem, ··anume
1 3
Q'J=---,
. '• 2
y
.
=-·
2
. Să . găsim ecuaţiile cercU::- .
rţlor EAB, EOD. E9uaţia gene~.·
--=-~~==:::::=~:::::::===~~.x rală, a unui cerc este
' ·
+ + w. .
a;2 + y2 Ţ 2,u~ 2vy .o~
Fig,-67 Observăm că . - u -repre-
zintl abscisa. centrului cercului
JJ;_.AB, centru care se află, ·pe mediatoarea·. seginentului AB,,
deci -u = .!.·. lle asemenea w rep1;ezintă puteroo, ·punctulu.i ·. ·
. . 2 . ~

O ~ţă de acest' cerc, deci w , OA xOB = 2.-

Eţ~aţia. devine a;2 + '!I~ - 3w ± 2vy + 2 = o •• ~entru a
detro.:n::una ş1 pe -v . vom scrie că. cercul trece prm punctul

398
 ' .-~---

-. :' 11).p:, ;..)':~şivo~htsiy = ....;.:f.:·~cuaţi~_ceroul~i EA.Beste deci

· ·lZ. 2, · - ·. . · .,
_: :··· .- . - ·(JJ.2 + y 2 -~ 3iv - 2y +2 =i>~ . (1)
- ,_ - (Am ti-putut d~te~ntlna, u, _ v, w ~ ecuaţia, cei·cu.lui scriih~
- de J.âi început că cercul trece ·prin punctele .A., ·B , JJJ; calculul
âr-p fost ·ceva mai lung).' .
Prin consideratu· asemănătoa-re stabililţl. emiaţia cercului
-JJJ(JD - • - \. "
w +y -·2w -,5y
2 2 6 = O.. +
- (2)
- .- Oerc11i·ile <>.AD şi OBO
EO;: ec~ţiile )or sînţ ·,deci
·a~ ca diametru respectiv.pe
'.
AD şi
_':\ --
a, (<0 ~ 1)+ y (y .....;. 3) ·; O şi· ro '(ro ~ 2) +y (y - 2) = O
- ~u..
{1)
2 +y 2 - ·w - 3g = O şi w2 +y 2 _;_ 2w - 2y = O.
-~- --, . , Scă~d aceste ecuaţii J1,:vem y = {I) şi intrqducţnd în, prima __
_._ ·.2w~. ~- 4a; _: o, deci a;1 .- O; ma = 2. _Cele două cercuri · se
taie· decf-·tn· punctele· 0(0,.0) ;'1(2, 2)~ Se verifică -acum uşor ·că .
punctul .F aparţine-şi cercului (1) şf cercului (2). - · - - ·
. _l?roblema, se pretează şi -la, ~ soluţie geometriţit jntere--
sa,i:l.tă. Vom demonstra _întii următoarea .proprietate· : punctu1
iil. _este . ·mijlocul.lui· AD.· -într-adevăr, a,plfoînil •teqr.e~ lui
Menelaus triunghiului O.AD, avem , · _
~~BO=+l.
ED CO BA

Dar pe figură se vede -că

· CD ·1 . BO - t2
~o= -î~- îu .-+ţ
deci relat-ia
r
lui Me~~la1ts dă. BD
BA .. --1,
-
adică
·
E - es_te ·miJ~iooul.
lui AD {fig. 68). . ·
- .. Fie .F _a doua intersecţie ·a cercurilor OAD, OBO, iar ·E şi
- K· _,:;_ m:g1oacele segmentelor.AD, BO _,._ centrele lor. Punctul "Jl'
este eµnetricul lui O faţă de BO, ~ centrelor celor ·două·
cercuri ; .dar F este ~im.etricul lui O şi faţă, de Jr_; ·deoarec~ tri~~
:,J~ul OBO ~ste ~ep~g~ isoscel (O~ ţste _oltjar p1•i-ma ':bisec-
toare a axelor). ~gura OBF(! este dec~ un pătra-t.- ·: - -.·
 '4 -
·"
' .

_.. Triu.~Jtl~ile _dreptung4i_~ _lf4B, !f'_O!)_-fi~J, ·at~~~-~~~gţJ,le ---.

· că01 au 11.B = OD -= 1, ; IlJJ = Ji'O· = 2_. Dm ega,litat~ lor·
reiese 1l'.A = JilD. Triunghiul DD este 4e~i dxeptunghi iBoscel .
(~ .A.FD = 90° ca înscris intr-un semicerc). Media~ Ell este·
deci inălţ;ime. ·Observăm ac~m ~ă, patrulaterele EAF B şi ţ)ODJP
sint inscriptibile în cercurile de :diame:tr~ 1l'.A şi JJ'D respectiv,
deoarece 41J'J!J.A =.~ll'B.A = 90°, .q: FJJJD. ~ 41l'OD =·90°.
Deci cercurile JJJ.AB, J!JOD trec prin punctul.F. _ _ · . . . .. . ,
·Proprietatea aceasta ~·emarcabiJă,. a cercurilor O.AD, OBa;-· .
E.AB, EOD este un caz particular al unei pro1lrietăţi mai gene- .
rale (l.,are se ~nunţă, în modul ·ur!l).ător: dacă se. da,z1, ']Jat1·u ·a1·epte
oare f 0_1.,,neazlJ, ,un, pf!,trtdater complet, atunc,i cercurile circumsariş~
celo1· '}fat·ru tr-iu,"nghiwr.i, forrnate cu oit~ fr~i cUn cele patru_ drepte, ..
treo. pr·in- acelaşi pu1ict, cart se· nunieşte p_unct-zil Zwi .Miquel az-- ,. .
pat1·ulater·uliii. - . :· · - · · • ·
În cazll:l nostru, cele patru drepte sî~t axele de coordonate
şi dreptele .AD· şi BO. -- - .
. Acea_ştă, configuraţie mai are încă o proprietate· pe care o -
· vom verifica în _cazul ·particular al problemei, anume: ·o"ent·rele ·
celor. pat1·u ·oerouri de maţ sit,s stnt aşezate 'l)_e aaeza.,i ae.,-a ce trece
p1·i'11, pu1iotul lui -Miqitelf-al pat11,tiate1·ulu,i. -. . _ ' ._ : ·
_ In~zul de· faţă,, centrele ce1Qr patru.· cercuri· silit miJ1oa~
_c~le segmentelor. .AD,· !JO, 1l'A, 1PD,-· ad;ică punctele E, K; I; J.: __
~-e_ ob~ervă _numaidecît-că, .aceste patru puncte· ~înt aşezat~ pe ~ ·.
cercul de 'diamet1i\1 FE. ·
--- • )_
· · · ·· • -~; t '

VI.13. L Se da•u. ~erc1t1·:ile .

'
x2 +y .
2 _:_ 4x = "O; (1J.
x2 + y 2 +2x _:_ 6, .. (2)

fi fie 01 fi O~ ~entrele lo,·. O _pecantă dusă pr'i1i o;·igine taie au~bele ·

'respectiv tn M1 _şi M 2 ; să se ser.ie ecuaţiile dreptelor M 1 0 2 şi M 2 02.
· 2. Să. se găse71,8Că locul. geomf}tr-ic al inters_ecţiei acestor drepte, .
- oţ1td' secanta se roteşte tn jy,ffiZ: m·iginei. ' ·. . · · . · · ·• ·
' .3. -'!I =. f (a:) fiind ec·uaţia (1)' rezolvată Î'1_1, raport C·U 'Y., aă
se calcule_ze y' = f (a:) şi. să_ 86 _8t1idieze variaţia _(!,cestei derivaje.
· Soluţie. 1. ·Ecua~ (1)-·repre~intâ un :cerc trecînd _prin
•origine·, avind ·eentrul -01 (2,0) pe axa OţV.Şi raza 2; ecuaţia (2) _
r@rezintă un cerc care de·· asemenea treoe prin origine; are·
· centrul 0 2 ( :-1;.0) pe Orc şi raza-1. CelEt~două-~ercnri sînttangente
1

. ~xei Oy (fig. ~8): .· · · ·. · ·

, 400

~-
 -~

. . : ~. J!lcµa,~a; 1.in~i secant~ '-câre :tre~- prin. oi•igiµe este Y· ~-:-••).a; I; .

. .intersect_tnd. ijceâstă~s~ntă, ou ~rcu.rUe :(1) şi (2 ), găsim c<>ordo-:- _ .
.
.:na,tele
,;·
:punctelo1: ·if_•'i -şi. M 2. . . . .:notat·- 1
. : ., 1 - ,.,
+ • •
(am
-- ~ µ_ )· ·.
~
' .
.-

. · J,Ii{4~, 4~~),. -iW~d-~ 2µ,_-:- -~Aµ).

Fig. 68

. <Ecuaţiile_ dreptelor· M 1 0 2: şi M 2 01 sfut respectiv-·-•··- ,,,

. ~- 4il'w ~ (4~ +,
+ l)y 4iµ- ·,.o,""- ~µx + (ti-. + 1) y + 2~µ -' O;
.. , - •- 2. Locul geometrib ,al _punctu.lui M -de inţersecţie âl ~celor·
· două-drepte se află ~liminînd pe A, µ intre-aceste dou~ _ecuaţii
, :Şi- . ' .
1
~
' • ' t -~- ;;.· ---.

, 1 + ).B - µ.

Inioouirid .valorile lui ). şi· ·P., calcula,te din piimele două

ec~ţdi, _în· u l ~ reh!,ţi~, ~ vem ··
.. -, . x2+·y 2 + 8,~ + 12 = O.

. '.Locul geo~tric ~l punctul~i Jf este deci cercui' car~ are

-dr~p_t centru punctul·( -4, O) şi razn, 2. . :
· _ Proprie~tea, a.ceasta_ se _poaţe demonsţ;ra foarte frumos şi
· pe-cale g~oinetrioă. Intr„adevăr, pe figură se vede că tri~nghiurile
0l!_M'1:, O~OM'i.' fiind isoscele;avem · · · - · · · ·· ·
•• -

* . .

02_M2O . . ~.'020M~. . ~ Ot<JM1

"·

= ~ 01M10~
'I.

. . Ungbi~il~-'aitern~-hlte~ne,0~.M2'), Oi.M10.fiirid e~i~;-r~znlfiă

·.că razele· 0 2M,., _01 ~ 1 sînt paralel~.· :•. . . ,. . _- · _ · - ·. -.
. 1 ._

26 - -.Culegere de probleme
 ,/

Fie. ,MTparalela dusă,. dµl M la ·razeie OsM,, _01M.1. ·~un~

. •gbiurile a.semenea IM01 , O2M,p1-ne dau__
. .,' .r I
<

'IM-= l,,C1 •
C1Ms CsC1
Triunghiurile asemenea IMOJ, 0 2M 1 0 1 rle <ţau.
IM IC 2
C1M1 = tC2C1 .
Împărţind aceste relaţi~ membl'U c.u membl'U, avem
C1M1
JC
--=-··
IC
C2 M 2 ··
1

Ţinb;ld seama că 01M 1 ·= 2; 0 2M 2 =.l, rezultă

ICi --·2 sau IO1 = 2102 •

IC~
De aici deducem .
102+ 0201 = 2102, 102 = 0201 =).
' /\ . . . . ; '

Deci trim;ighiurile asemenea 1M02 , 0 2 0 1 M 1 sînt e~le1 _

Rezultă ·IM= O{M1·- 2. , ·- . · .· · · -.--"
· · -· 1n rezumat·, punctul I este fix, căci OI = 002 + O,!I - 4,
.iar .!tfl = 2 = c:onstant; Deci locul geometric al punctului" -M_
este cerc~l cu centrl!r I (-4, O) şi.raza 2. .· .
O b s e r v a ţ i e. Am văz~t că : ICi = 2 =. - OCi , deci- p~ctele I şi O -
0

. - IC1 . OC1 . . ' .

stnt conjugate armonic faţă cu punctele C1 şi C1 • Punctul C) fiind primul
centrq de asemănare al cercurilor date, rezultă că ·I este al· doilea· ~entru .de ase-;.
minare. '.Prin I trec tangentele• comune exterioare ale c~curllor. . _. ·._ ·
3. Din (1) deducem y
.
= -±.V4x- - a:2~ deci y'
.
= ±
'
v242:-~
- ~-- • .

Să îns~nmă,m · z = ± ~ :z ~:z: ~ şi. să, studiem variaţia a~~stei

funcţii. Observăaj că ~ a ~d cit~ două, valori egale şi de semn~.
contra.re pent1-u orice ţraloare a lui (I), este de ajuns să, considerăm.,
de exemplu, numai semnul .plus, pentru -ca prin ·simetrie fa,ţ;J
cu 0(1) să deducem întreaga ·curbă. Punctele de ma,~, şi- de-
minim· de pe prima ramură, vor deveni. E\,tunci puncte ·de minilll
şi. de .maxim pe ramura· s~etrică. _. _ .
· ~cţia ~ nu există, decit dacă, 4w. - (1) 2 ~ O, deci dacă.
O~ (I)~ 4, ·ceea. ce el'.8, evident a, priori, căci g-ul ~eului (l)_
şi deci y' nu există decît în aceste condiţiL

-. 402
; ,- •: :-;, - -··t0r:şp~le ~, '.:~--0, (arţaf ;Ozf-şţ· ~(~-( _4 ·-.-sint-as~ptoţe_...Our~a
- taie an O~ in pi.111ctul.de absois~(C.-= -~: Deritata este.·
- - - ' - ' --
~- · t •

4
:l = _..:. . -----...:.......,,..........,.,==
. (.ţf - ~>Y4:z: -.x' .
-_ şi" nu se ânulează 11ţcio.dată (ceea ce ştiam· căci cercul nu admite
.puncte de inflexiuµ~), răinînînd tot timpulnegativ:ă, deci funcţia
. -eş_te contmuă descrescătoare şi nu are .puncte .de maxim sau de
minim. t. • . ·

. Dacă luăm şi derivata-a doua z"= . . -< a-y :z:)

12 2
1 vedem--·
- . ~-~ k-~
oă ea se .anulează, pentru (1) = 2, ~ deci punctul de pe_ Oa: al
_eurbei este un ·punct --de · jnflexiune ..' al· curbei. Tangenta în
acest pun9t al curbei are ooefi- · , · .,.
eientul.$ghiular~ - Y. Y
·~m, =.~'(2)
· .
= ~~
4x2
= _ _!_·.
2

.-Otrrba. se ~onstruieşte ac~ ~~

uş_fll.'jnţă•. - Luînd şi simetri~a ei
--J~ţ, de ·O.1t(pe. f;igură, e~t.e punc-
tată) obţinem întreaga, c:urbă
{fig. 61).). · -
-o&,;...&X:~·----::0--31:JE----Q--.X
,,_.. ;,n1· · A
. 0 li .s. e r V aţ,i e. . A1µ figurat şi ..
cercul y = f(x) fi diagrama- -ecuaţiei -
. iJ' = f' (:z:); ·a doua diagramă se 4ţd~ce ·
din prima printr-o construcţie geomc7 . ·
. _ţ.rică,4 nµDiită t!,eriuarea ,grafic4.~ ln. pune~ •·. :-
.. :tul ,~urent !>-'la diagrama yg:;;;:f (:z:) .ducem
tangenta- PT; prin punctul A (~1, O)·
numit pol, _ducem paralela. AB la · P T;
fie. B punctul ei de intersecpe cu Oy;
paralela dusă prin B la O~ taie paralela
dusă prin P la Oy'ln -p,; punctul - P' se Fig. 09
găseşte pe dlagr~ma U' = I' (a:). lntr.:a-
-d~văr, d~~ ex este unghiul tangentei PT cu Ox, avem din tl"iunghiul AOB,
t QP' = OB = AO tg cit= tg
ex =-y',. .-
.adică·coordonatele lui P' stnt OQ·= a: şi QP' = y'. ·
Curbauy' =;== /'(:t) po~l numeţe de cur.ba derivată a c~rbci y = f (x).

· VI.14. Be con,~ideră, (l.(Dtile ,.recta;gulq,re ·Om, Oy şi punctek

1
.A (a, O),, E (O,.- b), O ( -2abi
- · , .12a-b-2) . ·
,- • i ' • a• + :b~ a +b • . - _ . . .. , _
.. .Blt _sf! ·scrie ecu~ţ-ia tJA:sptei o·o.; .- .
~03.
 ~/-

: -Bă ,86- .ctilp'ii{eie _.wr,;ghiul arepte"l<>r 00. fi i.B 'Ufl1'g1l,wlA'1'41,-

-_telQr .Ao·1i BO, .· · · .· .. . _ . ·, ~
,r
. Bă se· calculeze aria triwngkiului .ABO.. · • . · . .
· Bă se: scrie ecuaţia cercului .AO~ ş,ţ să se oercetese 00/1'.8 ~.-.,
poziţia punctului O faţă de acest aere. _ . - · _. ' · ·_ - ·
„ Soluţie .. Dreaptai ·OO tţ~d prin origine are ·ecuaţia de
forma y == ma:, în care. coefieientnl l!nghi1$,r este :<1a,t de .- , -
- 2a9b
---.- - 0
-m=·-a +b
2 9 a
1
- ·.
.•
2ab
=-,
b
----0
02 ~+ b2' _.

deci. ecuaţia dreptei 00 este y ·==~·sau aa, .:. . :b1/ · ·o..

' . . .. b . . .. - .
-- . ·0unoaştem COOţ(ţonatelela origine .a b ale dreptei :AB, şi
, deci ecuaţia ei ~ste..:.. + L - 1 · · o, coeficientu\- ei ungh$u•
, • o •
· --
. a b •
· -- · I

' ·. b
m =---'"
a ·.

Un~h_iul , _, _ fo~mat de tlr~ptel~ QO şi. .AB este~·daf de fo~~~ .

· b a
. r m' _. m ----
a -. /j
tg 'li, .=
.. · 1 + mm'
- -1---.1-
l i
= ±
.
'C?,

deci· u -·. · ·90°, adică dreptele sînt orţogonale. -· . · - · . - . .- ·- . . _·. -

Coeficienţii unghiulari m1 şi m2 ai dreptelor .A.O şi.~0- ştnt
2a9b :
- -1o
-as+ b · -2ab
m'l = .2ab 1·
. =b1-- -a'.,
- - - - - a·
a2 + b11 • •

·2a1b
---b
as+ bi a:a __ j,11
m2 = ----- = -2ab- .
· · · - 2ab9
--...:.o
ir 1+-b
I)reptele ~int· perpendiculare:. pentru.. că condiţia.\ de orto~ ~-- · -
f

gonalita.te 1 _+ tni~2·= O este îndeplinită~-

,_ l ..
 1· .I.,•;. ••.

, ·· .. :

.J

-~· ·-~ ·s a ..triunghililui ,A·B(J ~e .~culeazi· cu· formula._ -- _

\ . - . -·
a,l \yl· .l·
28::z:;.. x 'y · 1
. · 2 2

· : I-fDs••- Y3 1
.iţ( _·care ·

. X1 :. a; Y1 . 0 ; · ~2
- = o; Y2 ~ b,' Xa.·,= _al+
~; 1,1

.. 2a1b
-Ys
.
=--_-·,
, al+ 1,1
·· ,. Făcind inloeuitile şi calcu lele, se găiseşt-e
·a -O .L
S (a' + b ) _;_ O b
2
1 _ == a2 + ·b1 _ · b2 _ ~ 2 '.- ·
.' ._.~ ab - . ·b a2 '+ bZ '2
,, a --
2ab
· · . ab -· - ab
de.:nnde ·deduceni 8 ~ - - , iat în valoare aJ)solutăi B .= - ..
. - 2 . . . . . -~ -·-
. Dacă numerele a şi b ·au acelaşi· semn, am găsit· pentru..
· ~flli triunghiului ABC un număr negativ, ceea ce era de ·pre~..
~- vAzut peiltru·că perimetrul trhinghi~lui• este.- pâ,rcurs în ·sensul
€are lasă, inte1.iorul' triunghiului }a dreapta c;>bservatorului.
· - -. In cercul care trece prin punctele-A, O,· B, ·coarda .A.B eBt6'
11!1 !liâ,metru, pentru că unghiul .A.O B ,este drept ; urmeaz~. _că.
ecuaţi~ ·cer~ul~i este . .- . . . - .
·-.(a,-a}. (a,- 'O)_+ (y-,-0), (y _: b) :;= O ~u. a,2 + .y 2 ~aa, - by = O-:
·: .. _))~ .~~ 'Văzut .că ~ .A. OB .:__ .90°; d~ci punctul O .ae găseşte- ·. _. .
pe :c~~lll -de. diămetru. :AB,- adică. punctele O~ A,_ B, ·_<J sîn.t. ·
.concfolice. ,....· ~- ' ' . . ' - ' .'
. Se po~te verifica şi direct ţ.ă, punctul O se găseşte pe cercul
care -trece prin. ~up.ctele ·O, A, )3, adi~~ ecuaţia - : .
La:2 112 -~ aw -: by -. o ·+·
este.identic verificată cînd înioclti,m co~ril.on~tel~ curente- a, .şi v·· -
_prin · coordonatele. ·punctului ~!1- . - - ·· · ·

.,-

.. ,'.<7./,:i.:.i-:.,,;.,//.;,_ ~
- _ ~.VI„U'i~ Jn sîitemul ae. aloe dreptu1°ighiulare -0:!)Y;. ·ca,r ·4a1'
- -punctele fia;e A(a;_O); B (O, b) ţi, p1ţnctul m,obiZ M(O, p). _Fie~,.,
_m.ijl&O<J'lti -seg1nentului .AM·; -dreapta BP taie ţuca 0f1J in pwn,ct__ui· N.
- Se oere·: - . -
·- -+· -Locul geomet1io al pwnot·ului, de ··fi~terseoţie al_· iJJr.eptei
OP ~u- paralela dusă· din, N la aa;a Oy~ . : _. · . .
2. Locul geomet,·ic ·al punotulu,i de· in_tersecţie dint,·e. d1·~apta
MN .ţi dreapta OP._· · _ - . _.
_ · 3. Ecuaţia cercului ce trece prin_ origine ţi este- ta1igent
:tn punotul. A la dreapta AM. · •-
4. Fie Jj} al ilţ)i1ea punci 1tnde acest oe,·c taie a(l)q, Oy ~- Să
--8e gdtsească Zooitl geomet1·ic al punotului de inte,-seoţie al tangentei___ ·-
-tn ·origine la cercµ,l p1·eced(Jnt, cu. paralela dusă din E -la ama Om.
- Soluţie.!. Punctul·P_,a-r~ ·coordonatele· P(; ,. :} ; .eeuaţia ·
dreptei BP. este.
g-b X
- - - _:_ - sau
g_._ b ~
(p - 2b)_m·- ay + ab = O._
2 2

Dreapta·· ;.JJP taie pe Ot1J in punctul N de -~o_<;>rdonate· .

. ab - • O
- - - ŞI •·
'21?-;--P. . . -- , -
- .Dreapta .o_P are ecua-ţia ay _:_ ·pa;, -iar:pa..raţelat lal_ 1Q'y:.prui _- ·
· -· . · . · -- ab - · ·. - · · . ·- .. - - . · - :: . -· ·
lv, ecuaţia m =----; fie Q1 punctul lor comnn; coordonatele:
. · 2b·-p.
lui .Q~ sînt ·
ab .- . px
. fD=--_, y=-,
• _2b- p - '!- .

iar locul geometric descris de Qi, cind parametrul p· variază, se .

_ -obţine prin eliminarea lui p dintre ultimele două ecua~. -·Se.·
găseşt~ - · ·
~- ag ab:,; -
p =-:-,
~
3) =---,
2b~ - a,i

.adică

2bm - ay - ab _ o~
, Ecuaţia fiind de gradul intîi ~ ~port cu. (1) şi y, reprezintă o·
dreaptă D1 • · · · ·

406
 -_ ··2. :l?en.~ ·dreâptâ· :.MN·_, -ciinoăşterii coordonatele ·& · 1a. - - ·--= .- ._.•: ~
origin~, .ehua.ţia- este' deci . · · . · _
__%_
. ab
+ y-~1=0
. -p • ·...
~ .
;,,.-
· 2b- p ./.
-·"
_-. ·,-· ea.u· ... \

. (MN) = p (2b -;p)i + aby - abp = ·o.

. . .
- . · Dreptele MN şi OP se taie int-un -punct Q2' al cărui 106 .
-· geometric -s~ obţine prin ·eliminarea parametru.lui p _'int~e ecua-
tnie (MN) = o şi (OP) . p$-ay · O. Rezultatul ·elitnin~ii.
-· ,·
este, .înlocuind
. .
în prima
. .
ecua
ţ;ie pe .p cu valoarea au
:z:
scoasă
.
din. a.
- doua - . .
. '
. ay)· · +aby
_ ·
'

a1by ·
ay_ (2b-:--- - ·-=O
- X . :z: .
. :. ;~ .

ay ~ ab = O. -
3bţV--~
,~ Eouaţia, fihţd de gradul întii in ranort cu m şi y, reprezintă.
· --o dreaptă D2 • . .
Dreptele D1 şi· D 2 se, taie_ p'~ a,xa, Oy ţn punctul B' (o, -, ~)
·şim~trtcuJ1 W B în raport cu originea O.. . . -
·_.3. Ecua.,ţia unu_i cerc· c~re ·_trece ·prin origine este ..
x2 +y 2
. ~ 2U$_ - 2v,y =0 ' ... ·.
~- ca1·e (u-,'D) s~t coordonatele centrului. Oercu.l trece· prin ·
punctul .A. (a, O), deci coordonatele lui verifică ecuaţia cercµluţ, ·
~d . - .
_· :·.,, a2 ·--2ua =- o, ·2u =· a,
iar. -:ec:a:aţia .- c~rcului devine
a: 2 +y 2
- a(!) - 2vy =O.·.
Pen.trJl a exprima că _cercul este tangent în .A la dreapta.
_·A-~, scrie~ că. centrul O (:, v)- se· găseşte pe p0J:!Pendicu.Ia,ra.
-40' ridicată în .A· pe .AM.
Ooeficientul.
- unghiular_. al -(lreptei .A..M est~ egal- eu ---- _J!..
a ;.-
· - u.r~eaz_ă că.dreapta
. . .
Ao- ~re. coeficie1itul un~hiular: ~gal-
'
cu ~
p
..

·401.
_- - ~~ila·ţia ·. dreptei .AO.- este deci
- a-
y- O= -{a:~ a) sau ax~ py - ai =0.
- . ~
· p· .
' ·· ... - ...
:. Scriem. că ceritruI .o ( ;· ' V). se, gă-seşte pe ~ceastă ~eaptA_, .
·-deci · .. -··· 1

a: -, -. a8
-
2
- pv - a 2 = o, ·2v = .- -p ·
Ecuaţia cercµlui. devine
· .· · m2 +y 2 ~ax+ a p = O,
2 -~

,,,,,.
Mre se mai scrie -
• a,a; + yy - a X+ :I: + a,2 (y +· y) = 0
- . . 2 2p -. -

şi din ultima formă deducem ecuaţia tangentei la cerc, in origine,.

prin_ ,dâ6lnblaPe, _ · .__ _ .. · . ·
mxO+yx.O-ax+o+a 2 ~ ·o .
.· . · . 2 , 2p :
.sau
p(J) - ay = o,
"\adică· taµgenta ,în orig4'ie ·ia cerc este_ chi~!:: cfyeapta OP:·' - ·. ·>
Axa Oy taie cercul_ in două puncte-- O şi E ; <;>rdonatele lor
.sînt :date de ecuaţia ·y 2 +ad!..= O dedusă.dÎh ecuaţia ce1·c1;il~i _·
. p ' - ·. -'
1n care s-a făcut a, = O. Rădăcina y · O 001·espunde originii 0,- · '
-cealaltă rădăcină y-= _
. . .
±p
coresp~nde punctului E, ale .căţUi · ·
.
_-000:rd~nate silit dec_i E (o, .:.__ · ; } · .. .
Fie Q3 punctul de intersecţie al tangentei OP, de ecuaţie
·pm-ay = o, cu paralela dusă prip. Jj) la axa ·o"!, ~e ecu&,ţţe :c-
.Y = - .!!...
p
• C9ord6natele lui
.
Q3 se· deduc •din ultimele dollă
., ,'
.acilaţii şi -sin t
' a; = - -a2 a*
y = _,_. .. -,
. p ' . - . p

408"
 I -

I,

-- Lobul ge\l~etric· descr~ de:::punctu1',Q 8 - -se- ·obţine· prin eli-

,. ~rea, l)ammetrului p între liltimele două ecuaţii ; _rezultatul
elii:nmăirii~e~ 11 2 . = -"'."<UD şi .reprezintJ o parabolă, tan_gentă in. .
Qrigin~Ja an"t>y, simetrică în raport cu ~xa O(l} şi şitnată lai stînga,. -
l~ţ-Oy. -_-

- '\TI.16 .. .Se· dă dteo/f)ta 3(l} ·+ 4y = 12 şi punctul O (7,4) ~

86 -comtr'Uieşte triunghiul drep_turighi -isoscel EOD cizi · unghiul.
drept tn O si ·a. că1·izii ipot~uză ED este situată pe dreapta dat4„
1.: Să· se .
calculeze co01·i!,<>_~ele 'Virfwrilor ·E şi. D f!1le triun.:.
,. ._ ....
. ghiului,: precwm, şi al8 p,·<iiecţiei; 1f a lui D .pe a(l}a_ Oy · (D are-
--0riJ,onata negativă). .. · . · _
··2.- ·să.se arate .că li'O este bisectoarea ·1.mghiu1lui· ElfD. ·
- ·· 3~ 'Să. se amte că p~rictele . . E, O, D, F se. află pe acelaşi cete-
şi să se _8crie eciiaţia acestu{ om·c. ·- · · . ·: ·
· · ' .. : 4; Oe,·cul taie a'°a Om tn două puncte E' şi D' (D' are abscisf.lr•
_poziţi'l!ă) ; să se a,·ate 011;:areptele EE' şi- DD' sînt egale şi parale.Ze-
.şi oă· u1ighiur.i,le ·EOE' şi DOD' ~nt eg{!ile.
: · o~ -Să ·se -arate c4 OE' este. tndoituZ lui OD'. . · ·
·. ·. :6~" Să se emplice geometric rezultate'uJ de la ·punctele_ ~, 3, 4..
·• I.. - _ Soluţie. ·1. DreQ;pta· dală are ecuat:ia. .! + .JL =· 1 'şi ·sub-
' · · · r- 4 3
ac~_stă formă citim că c·oordon~tei~ ei la· origine sint 4 şi 3,-
adică, _ Qreapta taie axele de coordonate în punctele .Â. (4, Q) şi
B (O~ 3) .. Dreapta .A Bare c~eficieritul:unghiular egal cu~!.~ deci.
· . · ;. · • • . · · 1 4 •
- perpendiculara, coborîtă din· O pe AB are coeficientul unghiular-
. ~~I cu : ; ecuaţi~ ,aces~ei perpendiculare este ~eci

·, ·, · ··.fi~ 4 · - .! tm -·7) sau 4m ~ 3y -.16 =O;

'_.., .. .
. 3 . .
: . ' .
ea ţâ,ie· dreapţa_ AB in punctul ale cărui coordonate .sint rid.A:-
- - I cinfle;_ sistemului . .
. -
I .
.
3aJ + 4y - 12
,
=
~
o, 4$ .- 3y_ .'....:.: ~16
~ .. . ~ --
= o,.
4,
_,,

adică,· (IJ =· 'Y =

este QJiiar . punctul .A.
o~
d~ţi' proiecţhl, punctului _O-pe dr~pta .AB·
. - ·· · . · . . . · . ·
- . ·.. ·_Distanţa _.AO dintre punctele _.A.'(4, O) şi O (7, 4) este egal~-
.cu· 5 ; · Îl} .triunghiul dreptunghic isoscel DO:p], · OA este î.năJ.ţime­
şi:mediană-, d.eci .A este centrul. cercului -circumscris trillilghiului.
-DOJJJ, ·adi~ă virfurile D şi- ]!l ·sînt pun9tele de intersecţie ·ale··
~-' ._ .. '

·dreptei AB cu· centrul în. 4 şi taza AC = 5, iar ·1e<,:U8iţ;is!i cer- ~

-0u.lriieste ·
~.. . ..
·fa,....;.. 4)2 + (y - 0) 2 _:_ 52 sau a, 2 +y 2 - Ba,.:_ 9 = U-;
. 9oordonatele · vîrfurilor D şi E sint egale -cu· ră~âc~ile ..
sistemului· '
3a: + ~y·_:. 12 = O, a;2 + y 2 - Sa, - 9 = O.
Prin eliminarea lui y obţinem ecuaţia 25ro2-200:.v = O, ·
aile cărei .rădăcini O şi 8 sînt abscisele punctelor· căutate ; ordo-
natele lor le scoatem din ecuaţia drep~ei, in care înlocuim pe r»
respectiv 1Prin o şr 8 şi obţinem 3 şi -3, deci P'llll:ctele de_ int~r- ·
.secţie dintre dreaptă şi" cerc au ·coordonatele (0,3) şf (8-,:.....,.3).
Prin- ipoteză punctul D are ordonata· negativă, deci D (8, -3)~
.E (0,3), adică pune.tul E coincide-cu ·punctul· B. · ·
Pun9tul 'JJ' fiind proiecţia lui J? pe Oy, are abscisa .egală
. cu zero, iar ordonata egală ou ordonata luţ D, deci-'JJ'(0,. ---:8).,.
· .Altă ·metodă pentru deterIX1:inarea coordonaţelor p1µ1ctelQţ: ·
D şLE este următoarea : triul).ghiu.l dreptunghi .J)..OlfJf~d Isoscel;
unghiurile lui ascuţite sînt egale cli 45°. Dreapta DE -are coefi-
cientul
. '
unghiular
.
_:_ ~ ; fie m coeficientul unghiul~r
. . 4 ' .
al dreptE)i
. .
.
. EO ; cleducefu, tg 45° fiind egală c11. 1, ·_
' 3
m+-
4 1
- - - -:-11
_ 3m
'111-=·-·
:7
1
• 4

Ecuaţia dreptei CE este ·

. 1 .
'!J - ~ =_7 (a, - 7) ·sau . a, - 79 + 21 = o,
. ea taie dreapta AB, de ecuaţie 3a: + 4y--12 == O; în- punctul
.E· (O, 3); ~ . , ., ··
Dreapta OD fiind perpendiculară pe OE are co•eficientur
unghi~r egal cu -7, ecuaţia drept~ţ OD f~4 ..
y - 4 _ ~ 7 (:.v - i) sau 7a, + y _- 53 = O.;
ea. taie dreapta AB in punctul D (8, """""3). , '·
2. Dreapta FO trece ·prin punctele F ·(o,- 3) şi O {7; 4);
ecuaţia ei este· ·
. • X ..
y .+ 3 _ (_4 + 3) 7 sa_u x - y - 3 = o;

410
 . I '-:'-,_
'··•. ,,:,,_.

..-:··.
·-- ......

a.re, eoefi~ien.tul -u.p.gbiular -eg~l cu 1, deci est~ pa,1-alelă, cu bisec.:..

tQai:ea, urighiu.lu.i- o,Oy ; lll,'mează. că, face rµ1gliiwi egale cu drep.tele
]ID şLFE duse prin .F, paralele; cu OfD ş.i 011, adică .FO este bisec-
to9!reai -un.ghiulut DFE. .· -._ .. . _ _ .
' ~ ·. ~ -3.- Qerc'Q.l eircun:iscris ti·iunghiu)ui ·dreptunghi DOE ·este-
- ~9.ul _de diametru DE; ecuaţia· lui este· . _ · -, --
(a,......'..~.){tD.:...O)+(y+3)(y~3)--:-0 sau· (1)2 +y 2 -8~--9=-0
şi am ·regăsit_ ecuâ,ţia stabilită la 1. . ._
; .Coordo~tele .O' şi .:._3 ale pJUlctu,lui .F verifică ·ecµ~ţia,-
~culţ(i, deci .F se găseşte· pe_ cerc, ce~ ce _·revine a spune că.
_ . i· punctele D; O, E., ·:[!' sînt si,tu~te pe acelaşi_' cerc~ . _ _
-... _-- ·.. _· 4. Gercul tai~ axa Oa; în punctele D' .şi E', ale căror abş_cise -
~:. .sint · rădăcinile ecuaţiei (facem in ecuaţia cerculµi y _= O)_
_ -m2 - 8a; - _9 ·, O, a; = -1 şi ... (I)·= 9; ,
irisă, D' · are . abscisa pozitivă, deci E' ( _;.,.1,0), D 1 (9; O).
Dreptele
. ~E'
~.
şi DD~
. ....
au respectiv
-
ecuaţiile.
. :i:+1 • x-;:9
'!J= 3 - - · ··Şl 1J=-3--
1 ._ . - 8- 9

_'sau 'J/ = 3a; + 3 .şi y _;, 3a: - 27 ; ele au coeficienţ,ii unghiulari -

egaili cu 3_, deci s~t paralele~ · _· · ·
Pâ~tele dista,hţelor EE şi DD' -·sînt respectiv egale -cu 1

(-1---: 0) 2 + (O-- 3)2 = ~O

şi (9 - 8) 2 (O +3_) 2 -:- 10, +
deci ·dis:tanţele-EE' şi DD' sîht egale.
~ţ~pta,~E'O are .coeficientul unghiular egal cu m1 =
- o. . . dr -. ··D'O, m = -·--
4 - .o .
= -_.4--
· 7+1
= -t , iar eapta
2 -
= - 2 ; deducem- ·
· -2 7-9
ţ + mima .. ·O, ~dică
dreptele sint perpendiculare,-ceea ce era.
de prevăzut pentru că ele sînt laturile unui unghi D' OE' înacris.
tn:-tr-un semicerc. . . ·,
. ,Am :Văzut• că dreptele E_O-ş{ !)O au. coeficienţii unghiulari
şi -. .7';. rezu_ltă .EOE' şi'
1
_ egali. cu_!_
7 .
ct tangentele
. ' .
unghiurilor
. .
- ·. DOD'~ s~t resp~ctiv egale cu .
- ,. _!_~...L
2 7 .- 1 . -2+7 ·l •
. -·--:.
· . l .· :::::-
. 3 J:11
.,_ =--. t
a +2_x 7 3
1+--..
_ 2x7
--te~it~-
•· .
-~~ --~~ghiurile
. . .
.
sînt. egale.

411

..._, . I
• •• I
 ... • ~- .J

·, . _-.,.
. ..
5. Patrat-ele distanţelor O).' şi OD' sînt _egal~ respe:~thrcu-
(7 + 1)2 + (4 ~- 0-)
'
1

.
2_ . 80
-
...:...ix 20 şi', {7 .:_:
:·
9) 2•
. '
+(4 ;_ 0) 2i - -20,..... .
; ~ - '

,de unde rezultă că· 'OE'= 20D'.

. 6. Triunghiurile dreptunghice D_OE şi DPE au ipoţenuş -
.DE comună, deci -punctele D, O, E, ]j' se găsesc pe cercli.1 d'e -- ·
<9-iametru ·DE; însă triunghiul dreptunghi DOE .este :µioscel, .
-0.eci arcele de cerc DO şi OJJJ sint egale,·deunde rezultă că.unghiu­
·rile JJJPO şi DPO supîntţnd arce .egale, decf PO este bise·ctpaŢeâ.
-unghiului DPJJJ. , · .. · .
Oo8Jr.da D'JJJ' tr~ce prin centr_ul 4- ·a1 cercului,· deci. eşte ·un.
-diametru . şi unghiul D' OJJJ' este drepţ ; daaă, din unghiurile·__
-drepte DOE_ şi D'OE' scădem unghiul ·DOE„ rămîn unghiurile
/ · ~gale DOD' şi EOE'. · ·
Dia metrii DE şi D' E' -determină, pe. ·(}ere arcele· e~le DŢ)'
.şi JJJE',.- c~re subîntind coardele _paralele şi egale· PD'_ şiE,]jJ'. '

VI.17. Se dă triunghiul format de dreptele AB, BO,- OA;

.ii,e ecuaţii

y - 2a,+ 1 = o, y +w- 5 = o, 4y .+ C1J-:-- 5 =-0~

1. Sd se calculeze co~1'.il,onatele. virfurţlor ..4.-, ·tJ3, (J ale tr.vu,i- -
.ghiului, ecuaţia oercu~ui .circums~ acestui -triunghi şi ooorao--
natele punctuluî M în· oare înălţi1nea coborît.ă din B pe _AO tai~
,,a,cest cerc. · · . . · _ _
2. Să.se calculeze oaor<Itonatele p1·oi.ecţ#l01· A',.B'; O' ţgl<flui M
-respectiv pe JJO, OA, ...4.B.; ' · . ·
3• .8(1, se verif_ioe:ctl A'; B', O' stnt coliniare. .. _. ·____ .
4. lfie A",· B" ,. O" simetricele lui· M r-espectiv fa-,;,·.~ 4/!r6'p:•
/,__ele Ba,·.. o.A, AB; .să se calculeze 0001·-donatele_ lui .A"; B'\ .O'' ·
•;şi ~1·ia triungliiul'Uli A." B" O". .
5. Bd se e(1)1JZioe geometric rezultatele de 1:a 3 şi 4 .
.Sc:,Iuţie. L Vir_ful .A se găseşte 1a int?rsecţia .-~~v,t~lor
. y-.:_ 2w +_I·= O, :4y + w_- 5 = O.
- Acest sistem de două ecuaţii cu ·două· necunoscute-·fl1 ·şÎ:'J/- -
ăre rădăcinile. a, · y = 1, _deci coordonaţeJ~. virfului ....il:" stţ,.t
.A(l,1). . . - . . -.
Sistemul_ y - ·2a, + l = o, Y. +.x -_5 >:- O are rădăcinile
.,11) = 2, 'JJ = 3, deci B(2,3). ·_ ·· .
_ Sistemul y + a; - ·5 = o, 4y + x - ·5 ..:_ o are rădăcinile
. :fi) = 5, 'JJ = O, deci O (5, O). · ·
 . ~ - - -
" ' I ~-' .•.{ "~ '

;._ E.cnâja ~ului .A ii(J ~ste ..

·

-
. - .
. ' --
a,S·.+ y2 (1) y 1· fl)2 +y2 fi) y 1-
,,,
2 ,1 1 1· 2 1. 1 1
13 2- 3. _l - .11 1 2 o
..
·25·' .. 5 o 1 23 4 -1 o
. _ie2 + y2 (I) y 2 1 1
C
,ll ;L 2, . 11 1 2· . == o,
·23 4 -l 23 4. .·-1
.;. .
. - --
~:
..:.

--, -~ ~ (a:2 +y 2) + 57m + 21y. - 60 =O

....;. -. sau
3 {a;2 +y 2) - 19~ - 7 a; + 20 = o..
. -_'.Dteâpta, AO, de ecuaţie 4y + a, - 5 = O are coefţcientul
'ung1.iittlar
. . .
egal cu - .1..
4
; urmează că pe~p~ndiculara ·BM ~e ✓ •.

'~ vâ,_ avea,. coeficientul unghiu~r. egal cu +4_; ecuaţ~_dreptei

g •. este d~ci 'li ·- 3 _· · 4( ai ~ 2) _şi această, dreaptă taie ·cerc1:1-l .
.A.BfJ tn_ punctele B şi M,:_ale căror coordonate sînt rădăcmile
~istemuiui, _ · . · -... . . · .- . ·. : . ·· -· ~: · .
-~:Y ~- ~ -~ 4(a, - 2), · 3((1)2 +2 2 ) i~ 19(1)· - 7y + 20 . o.·-
T :
. ·:Prin eliminarea lui y se- găseşte ecuaţia
65~
_51(1) 2 - · 167 :p +
+ 130 == o, ale cărei rădăcini._sirit a,1 ....-:·2, a:2 == - ,
• • • • I I

însă 2 este
_ . · 51 · ·
'._ ~~s~ lui· !J; rezµltă _că abscisa lui M e~ ·:: ,ia1· ordona~ lui
. ·Ji·,v~ fi -y· = 3 +· 4 {~_ ~ 2)· · ...!.., deci M ( 65 -, ...!..J..
., .· . · · . '• .
-, &1 . · · 51· . . _51 51 ·. -
.~,_ _. 2. Punctul, A' se găseşte la intersecţia -dreptei .BO, ·de '
-8_Q~ţie y + m - 5 · . O -.şj. coeficientul unghiular - 1„ cu..per- ·
JJ~dî6~ ·MA' ooborîtă·din M. pe_ BO·_; MA ire deci coefioi-. ·
. . . . . - . . . . . - 5 ·.
f .
~tul '!lli~hiu,ar egal cu + 1, iar 'ecll_aţia ei este y - = m -:-
. _.. ·-115: .._
.._ - . .- , . ' - 51 .
. ·..,...-'st~ Din ~ultimele ·două eoua~. deducem coordonatele lui
, ·_ .. ':_(·.tos· Asj.:l
...ţi, ~ îif
; .. ,.
.. l

-4-13 '
..
~ ......_
J _. . -· ~ :.- • ~
r•~:--·· .. ·-
·,

Acelaşi ~ţionament arafiă eă B' se· g~eşte la uitersec~,

-
dreptelor - · .
ortogonale
. .
4'y + a: -,. 5 .= .o, y. - 5
-51. =: 4 ("(1J. -
65 )'
- ._·
·- ~ , 51 ·
~ . .
··de unde deducem coordonatele lui B' (~, ~). _·_ . ·
· . _ 17 -17 · .
în fine, (J' se găseşte la .intersecţia dreptelor ortogQnal~ • - - f • "'

y - 2:v -
+ 1 = o,· y · ·. ·-5 · ·
~ - __: --.1 ( -
_:v. -:_-,
-65) -
· 51 · 2 51 ·
~ . .
de unde. deducem ·coordonatele lui O' ( 59
· • .
,·as).
85' 85
3. Dublul ~riei triunghiului .A.i B'O' este egal cu_-
105 65 525 ·325·· ·l.
4
1
34 3 250 150 1
25 15 118 66 1
17 f7 1 - ---------
1702
59 33
1
85 85

:Am trecut de la pi·imul determinant la al d~ilea,: prin îimluI-

ţirea primelor două coloane cu 170, numit~rul comun al nume-
relor fracţionare ; în ultimul determinant· scădem linia a. 4ona,
din prima şi a treia _din-a doua, şi avem ·0
- -·:
275 175 O 11 _ 7 O
·132 84 O =2oX 12 X 11 1 o · _o.
118 66 ·1 18 - 66 ✓ 1 ·.
Aria · triunghiului .A.' B' O' fiind nulă, punctele·. .A.',· B', O'.
sînt coliniare. _ . _
4.- Fie .M(a:~," y 0), .AJm', _y'),' .A"(w''; y"}; . .A." fiind_ sţme.- .
· . A"M - - .. · ·
trioul lui M în _·raport cu .A',· avem - - - = 2 şi dacă notăm
, · A''Â' · · - · .
acest raport cu ~A, deducem· Â- = - 2; iar coordonatele liÎi
.A" sînt date··de formulele· · ·.. . -
,4 ; , ) , , ·:_ :t'o +_- Â:t' _ ( - . ') _ 9 ; ~ 105 : 65- ·_ ~50 .
( .a. a,_ .- - - - ..- - a:o - 2 :V - -d» -:»o - - - - ~--.·, ·:··,. · .::
._ . · . 1 +Â , _ •. . . . . .• 17 51 51. .
· y" __ Yo + i.IÎ'
- - - =. -·
1 + ).
(
Yo - 2'Y
')
= 2Y , ·- 'J/o 65
= -17 - ---515 =. -190
51.
·

414
' .
·.-··:_·;,\\_-·
. -.,_-,/ ;
 '"
-' . · Aceiaşf~o:na,µient MM>~ o~~~' este· SÎDl~tricul. lµJ ·y în
·. ţ'aiport_. cu B\ iar U" simetricul lui_M. în. raport cu O" deci ·coor- •
doha.tele ·punctelor B" şi O,,. sînt respectiv·
. . r(B"). al' _ 50 _ 65 _ 5 · ;, _ SO _ 5 _ 5
.l . ' ~ 17 51 - 3 ' y · - 17 . 51 - 3 ~

.· (O'')·ul' = ~-- ~-= 29 ,, - · 66 . s 11s

. ' .. ' 85 .. 51 255' y . 85 - 51 . 255.•
nJibiuJ. arie(trinnghiulni .A" B;'·<r' este egal cu
-~t
250 190
·1 1250 950 .1
51 51 · 425 · 425 1
5
-35 . 1' 29 17Ş 1
. ~. ·, - . 255 2,
~

29 173
1
255 255

825 .025 .O. 11 7 .o

396 252 o li 7.. o
29 173 ·_l. 29 173 . 1, .:_ o .
.
.- .:_,-
,·
=75x36-x '

·255 2 255 2

· .. Aria. ţriunghiului ·.A!'B"(}" fiind nulă, p:imotele· .Â~', B"J

(Jt I Sîn:t Coliniare. . · . - .: . .. .
5. Punctele .A.'~ B', O' se. găsesc pe dreapta lui_ 8,ţm,aor,,
eorespunz~toare punctului M, deci ele sint evident coliriiare1 ).
Punctele .A.", B", O" sînt omoteticele punctelor .A.-', B', O'
.tn, onioteţia; de centru··M şi-raport 2, :deci ele sint evident coli-
niare pentru căr-se găsesc pe dreapta omotetică a dreptei A' B' O'.
Mar ob~ervam că- BI' este -ortocentrul· triunghiului .A.BO, . I

· ·pentru· că simetricele Qrtocentrului, in· :raport- cu laturile, _sînt_

· trei· p-µncte -situate· pe. cercul circumscris .. Pentru· veri;ficarea
analitică, vedem că B'.' se gă.seşte pe· înălţimea BB', deci, va fi.
. suficient să, -arătăm că, ·d:rea~ta .AB" este înălţime, adică, per-
pendicula,ră, pe. latura BO. însă dreapta B_O are coeficientul

1) Vezi Geometria trlqngblului de,Traiati I:.alescu, p. 19.

·.:415
 /

~nghi~l~r
.'
~1, ja.r dreapţa, AB'', ooefici~w 1111gbiu'ja.r
5

. ~::· l,·.
3

· ~ -:şi ( ~1) ··x 1 + 1 =~;verificarea este făcută.· _ .

Se mar ştie· că, dreptele Simson ale pfoioarelQr L, M,_ N,~-
ale.inăJţi.milor pe cercul A]!O sint :paralele respectiv·cu ta,ng~- _ ·
. tele in. A, B, O Ia, cercul circumscris. Urm.ea,za, că· dreapta Bim-
.s® ·a, punctului M, adică.dreapta .A'B'O', este para,lelă cu~- .
.ge:p.ta în ·B Ia, cerc. Pent!'ll verificarea, analitică observlm că
-dr~pta .A'lB'O' are ~o~ficientul unghiular egal cri ·
15 33
.· 17 85 75 ._ 33 7
• 27 · 59 - 125 '. = U. '
- --
17 · 8~ 59, .
-- ~

far ecuaţia tangentei în B (2, 3) la c~rc se_ deduce -din ec\}aţi~:. ·

·eercu_lui prin dedublare· şi· .este • . ·. . · - · ·.-
6; X 2a, + 6 X 3y -··19 (a, + 2) -: 7 (y +·3) -1- 40 =- 0 ~ · -
: ~ ~ . : '. ~ .._

sau r •
-·7'm·, + lly - 19 : . O

şi coeficientuf ei unghiular.. este ·egal cu :!_-; drepte_Ie, a$d

.· 11
coeficienţii unghiulari egali "cu _!_. , sînt paralele şi. verificar~ -- -
- ' - 111 . - J .- -
este ·făcută. · · \_

VI.1-8. If'~e punctele .A(-,-a, O), B(a, O). .

Să se afle oooriJ,onatele punctului 0,- situat il,eaB,'WJ!t'I ·
1.
aa;ei Oa;, astfel ca .t'l'iungkiul .ABO sil, fie eokilateral. . . _:
2. Be du<ie perpendiculara .pe mijZooul K .. q,l lui BO; -e4,·
:'-- taie bisectoarea primului cadran -tn Q. fi bisectoarea oeZui i1,e .4l -
-doilea cadran ·tn P. Să se arate oă figura BQ(JP este un-pătt:lf!,/ ·
'. .3. ·Să 86 oalouleze aria aceBtui p~trat. · · _ ·· ·
4~ Bit 86 arate oă punctele B, Q, O, P_st/Jnt: sitiiate pe.. --u11:
4!1,elaşi fJero. . , . . _ . . .• . ... . ... _
Soluţie. 1. Punctele A, ~,.avînd ordonatele·_egale cu zer.o,--- .
se găsesc pe a:x;a ~-a: şi. ;:t$d abscis~l~ ~gale_ şi de sem11,e -co~:-~

,41.6"

.;;

..-·
 tra:i;il, sînt simetri-ce in. rapor.t ou--Q~ig~ea O~ Virful _O se .găseşte
- pe -µiedia,ţoarea laturii AB, pentru că, triunghiul A!J0 esţe
_ e~t~l, adică pe Oy, şi fiind situat deasupra lui 0(1}, are ordo-
~ · :_ nata, pozitivă,. Triu,nghiul AB0 fiind echilateral, unghiurile lui
sînt _egale ou 60?, in particular_ B = 60°.
· în triungliiul dreptunghi B00, 00 = 0B tg B,
oo = a'tg ao = a Vs,0

:·~
1
deci .coordonatele-lui O sînt· °'(O, a· Vă\
2. Punctul K, mijlocul lµi B0,)1re coordonatele egale cu
a +o
- - = . - ·ŞI
a .• o+
- -a-Vs= a -
Vs•
2j 2 · 2 . 2

Dreapta· B0 are coeficientul unghiular egal -cu

· al's"-o =-V3,
O-a

i~ perpendicularii, KQ pe ea., coeficientul unghiular Js = v: .

Dreapta, KQ- are deci eou~ţia

11--: a V;" = V;" (a:~ ; )· (1) ·

Bisecto~rea-OQ are ecuaţia y = fC, iar bisectoarea-OP. are

-~

ecuaţia,· y = -'a,; a.ceste două, bi_şectoare au ec-u.aţiile de forma,

'JI = 'fn(1}1 unde m = ±1.
_ Fie M punctul de intersecţie al dreptei (1) ·cu dreapta
_(2) y =ma,; coordonatele lui M sînt egale cu rădăcinjJ.e siste-
mului (1), -(2), de unde deducem
aVs ma Vs
{C =· 3m -
y-'
3 .
'li= 3m -
,-
:3 .
.

Pentru 'l'n = 1 deducem coordonatele puncţului Q,

Q(a. ra-;i, ~ rs:1)·

.-
Pentru m =· - l , deducem ·coordonatele punctului P,
·p { - a va;1 ' a \'S; t}
27 '."" Culegere de probleme
417
 ~jlo~ul segmentului P(J are coordonatele egale lll~qiile cu
aritmetice ale coordonatelor, punctelor P şi Q, adică, ~-şi a Y-s ·, ·
2 2
care sint coordonatele punctului K. . ,,
Îrţ fine, să, calculăm lungimile ·segmentelor BO şi' ·PQ.

B02 = (O -a) 2 + (a V3-0) 2 = 4ai,

PQ 2 =· (
\
aVs+ 2
1 + aVs -
2
1 ) + (a· Vs+ 1 _ aVs - 1 ) = 4:a2
2

2-
2

2. '

aec1 J:JO = PQ = 2a, KB = KO =_KP = KQ = a. . .

· Segmentele BO şi PQ fiind egale, perpendiculare şi con-
curente în mijloacele lor, sint diagonaţele unui pătrat, adică
patrulaterul BQOP este un pătrat„ ceea ce trebuia,· demonstraţ„
3. Latura BQ a, pătratului se calculează din triunghiul
dreptunghi BKQ, -
BQ 2 . KB 2 + KQ = a 2 + a 2 =2a2,
2 BQ = a V2 .
.Aria pătratului este egală cu BQ 2 = 2a2•
4. Punctele· B, Q, O,- P, vîrfurile pătratului, ·sînt evid~t.
situate pe un cerc şi.anume pe cercul cu centrul K al pătratului· .
._ şi raza KB= a; ecuaţia acestui cerc se poate obţine scriind ·
că el este· locul geometric al punctelor ((1), y) de unde diametrul _,,,_
· BO. se vede sub un -unghi drept,
((1) _:_ a} (w -O) + (y ~.o) (11 - a Vă"> ·. o .\
sau
(1)2 + y2 - aw .:_ a·Vă"y = o
şi ecuaţia, este verificată de coordonatele originii, deci cercul
trece şi prin originea, O, ceea ce se vede ·pe figură pentru oă
unghiul B00_este drept. ·
VI.19. 1. Bă se scrie ecuaţia cercului din oadra,nul întîi;. -
de centru O, tangent în punctul A(l,O) la a(l)a 0(1) şi· tangent Za
bisectoarea primului cadran. Oare este raza acestui cerc. Y .
2. Bă se afle raia şi ecuaţia cercului cu centrul K, de abscisă
1
+2Vf, aşa fel c~ aa,a sa radicală faţă de cercul să fie chiar i
a(l)a Oy. ·

418
 a. R4 86 afle ecuafîa _cercului' de raza ou centrul s pe ar»a
Ou- şi sub a(l)a 0(1), astfel ca. cflritrul r~dioal al cerc~ruor 1, 2, 3
1;
84, fie chiar originea. . - . "
.· · 4.' 84 se-·cawuleze aria triunghiului OK8.
5. 84 se scrie ecuaţia_ cercului circumscris tri'l,fngkiului OKS.-
Soluţie. 1. Fie punctul de contact al cercului- cu bisec-
·t~area OB a prim.ului cadran ; însă tangentele OA şi OB duse
_din O la Cercul O sînt egale, deci OB = O.A = I. Ooordonatele
lui B. _SÎJl~ egale c~ proiecţiile pe axe ale vectoru.lui O B, adică

..r- . . 45° =V2

1 xcos
.
-.
2
.
ş1
1 xsm
.
. Vi
. 45° = -·
2
Ecuaţia ţercului O poate fi obţinută prin inai multe me-
tode, de exemplu putem porni de la ecuaţia generală a
·. cet'Oului . .
(1)
2
+ y -2a(l)-2by +'! '+ b
2 2 2
- r2 =O
·-în c~re -a,b sint coordonatele centrului, iar. r raza cercului.
Prin ·ipoteză cercu.I este tangent la axa Om în punctul
A:('1,0), adică dreapta y = O taie cercul în. două puncte con-
- · fundate· cu .A, deci e~uaţia ·
· a;~ - 2a(I) +a +b
2 2 - r2 = O,
dedusă, .din ecuaţia' cercului în care s-a făcut y = o, admite
rădăcina dublă (1) = 1, de unde ·

.1 - 2a + a + b - r. .= şi 2 - 2a = O,
2 2 2 O
.
ultim.a ecuaţie fiind obţinută scriind. că 'ecuaţia derivată
2t» - 2a = O admite rădăcina simplă m = 1. ·
Prin ipoteză cercul este tangent la bisectoarea OB, deci
dreapta y - m = O taie cercul în două puncte confundate ;
_a_bscisel~- punct~lor de intersecţie sint date de- ecuaţia
2m2 -2 (a+ b)m +a 2 +b 2 ~r 2 = O-_
. dedusă din ecuaţia ·cercului în care s-'a făQut y --:- d1; pentru ca
p_unctele d'e intersecţie să fie confundate, trebuie ca discrimi-
:. n.a,n,tul, ultimei ecuaţii să fie egal cu zero, de unde de~ucem
condiţia

• I
·(a+ b) 2 -2 (a 2
• -
+ b2 -1·2) = O•
tn· total avem trei ecuaţii pentru a determina trei necu-
noscute a, b, r ; 'din a doua ecuaţie deducem a = I, din prima.

4]9

,,()l
 dedu-0em a 2 + b~ - r 2 =+,iar din a treia (leducem (a+b}2 ~- 2. •
sau . ~ = - 1 ± ·V2. însă cercul O fiind situat in pri~'\il.~--
dran; centrul lui are ordonata ·pozitivă, deci b = .:_ 1 + ·Vi."'
în fine r. . b = - 1 + V2. . -· : .
Făcin.d i~locuirile, ecuaţia cercului O este
- .. .
____

a,2 + y2 - 2a, - 2 (-1 + V2) y + l = o.

-
A doua metodă pentru determinarea cercului .O este mmă~
toarea : centrul O se găseşte pe paralela dusă prin .A. la Oy şî
pe bisectoarea unghiului .A.OB, deci triunghiul O.A O este drept-.·
unghi in .A. şi ~ .AOO = 22°30'; d~ducem · ~
.Ao · QA tg 22°30' _: 1 xtg 22°so' = -1 + v2,
deci coordonatele centrului O sînt OA= 1· şi .A.O= -1 +
+V2, iar raza cercului egală cu .A.O (fig. 70). __, -
.
A treia, metodă: fie ecuatia cercului O scrifă sub
'
forma.'
a;2 +y 2- 2aa, - 2by + a = O~
Puterea originii faţă de cerc este O.A 2 = 1, ·deci a== l;
dreapta . .AB, a, cărei ecuaţie este y + (l + Y2°) (a, - 1) =·b, -·
reprezintă polara. originii faţă de care ecu~ţi~ polară este ~ aw- ·
- by + c--. O şi scriind că ultimele două ecuaţii au coeficienţii _
proporţionali, deducem valorile lui a şi b. . ,•
A patra metodă:. ecuaţia conicelor: bitangente dreptelor.
OA şi (!B in pU:notele lor de intersecţie cu ·dreapta .A.B ~s't~
D 1D 2 +it.A2 = o,
in care D 1= O este ecuaţia dreptei.O.A., adică y =O; D 2 :;:·O
este ecuaţia dreptei OB, adică y - a, =O; Â = O este ecuaţia,
dreptei AB, adică y + +
(1 V2) (w .:._ 1) ·= O. Ecuaţia,· cerculuj·
este de forma
11 <11-w) +it. r11 + (1 + V2) (w-1)J = o 2

în care parametrul  se determină prin condiţiile ca aceast~ .

. ·conică să reprezinte un cerc, adică :·coeficientul lui wy este.nul,
iar coeficienţii lui a;2 şi y 2 sî.Ii.t egali. Aceste două condiţii. sînt ·
compatibile, ele determină valoarea numerică~ lui  şj deci
ecuaţia cercului. . . . . ·· ·
. 2. Linia centrelor OK este perpendiculară pe axa racµcală ·
Oy, deci centrele O şi_ K. au ordonatele egale; rezultă,că coor ...

420
 \ ..

--- .dona,tele centrului K sînt

1
-+;112_şi (- r+_V2>- Ecuaţia ceţ-
-r QU:lui_ ' Jr . eBte de- forma -
·a,2 + y2 + (1:+J2) a:- 2 (-1 + V'2)y + k = o •
.Axa radicâlă, a cercu- y
rilor O şi K a1·e ecuaţia
· -2a:+1 = (1+.-V~) m +k
şi ea coincide cu axa Oy · ~--J!-..:~+--=<~--P<>-f-----::-
oînd parametrul k · 1. x
Raza R a cercului K este
dată, de r.elaţ1a

_c1 + Y2>2I + (- i+ V2)2 -

4 .

· a-Y2 ·
.- H,2 . 1, _R = .2 •

. 3. Coordonatele cen- Fig. 70

trului S sint O şi unde -s,
s > O·; ~cuaţia cercului B, a că.rui rază, este egală cu 1, este
a: 2 + y~ + 2sy + s2 -1 = O.
. Prin ipoteză, centml radical al 'cercurilor O, K, S este
. originea O, deci originea O are puteri egale fată, de aceste trei
cercurţ_, de unde deducem
1

_ •

[1 = 1 =· ~ - - i sau z = V2,
2

Jar ecua;ţâa cercului S devine

a: 2 + y2__ + 2 f2y + I = O.
4. Triunghiul 0KB are baza OK = l + 1 ·+}2 , iar inăl­
~ea v-2 + (-:-1 + Y2); aria triunghiului este deci egală, cu
1+5l'2
4
_. 5. Ecuaţia cercului T circumscris triunghiului OKS este
a: 2 + y 2 - 2cxa; ~ 2r,y y ' O. +
in care ~entrul T ( ex, r,) se află, Ia, intersecţia mediatoarelor tri-

421
unghiului; însă latura OK fiind paralelă la 0(1},_ m~tpareş,
corespunzătoare ei este paralelă la Oy, deci a bsclsa « a. centruţui
este egală cu media aritmetică a absciselor punctelor O- şi K-,-
adică · . . .
2« = 1 -
1+Y2
. , « = 1-V2
- --
2 4
_, . Ordonata ~ a centrului T se determină prin condiţia
TO= TB, adică
(«-1) 2 + (~ + 1.- V2> 2 _. («-0) 2 + <~ + Vi> 2
de unde deducem
~ = a c- s + V2> •
28

Raza a cercului T
p este egală; de exemplu, ·cu, TB, deci
y = «2 + ~2-_P2, r = «2 + ~2-«2-:--(~ + y2)2„
y = -34 + 9 V2 •
14

· Ecuaţ;ia, cercului T devine, după ce înlocuim «,. ~, y cu

valorile numerice găsite,
14 (m 2 + y + 1 (-1 + -V2> x + 3 (3 -
2
) V2)y - 34 + V2=0.
9
Pentru controlul calculului se arată uşor că această ecuaţie
este verificată de coordonatele punctelor O, K, B. .
In fine, se poate verifica că, cercul trigonometric~ adică O
•

cercul cu centrul in origine şi cu raza egală, cu unitatea, este

cercuf ortotomic al .cercurµor O, K, B, adică, cercul care le-
taie sub un unghi drept. '
' ..
VI.20. Intr-un sistem de a(l}e dreptunghiulare· 0(1}, ou·~-
considert'l, punctele mobile M (2Â, O), N(O, Â), P (O, 2Â) şi se cere:
l. 811, se scrie ecuaţia cercului ·ce trece p rin origine şi prin, 1

punctele M şi N. · . ~·
2. Acest cerc taie dreapta MP înt1·-un punct Q, al cărui
· Zoo geometric se cere. _
"' 3~ 811, se afle apoi locul geometric al intersecţiei t°!n.gentei
in Q la cerc cu dreapta MN. .
4. Be uneste punctul M cu un punct fim A situat pe b_i„
sectoarea a doua a amelor ; sit se afle locul geometric al i1~te1•.;.

422
 ' 4 ·•. ·- ·-. : ~- -- ~

··•

·:~eoţiei" drepiei .AM ou par.alela dusă din P ia· aaJa 0(1) fi sit
JJe ..aonstruiascit acest Zoo (fig. 71). _ . , . . - ·
. · .Solup.e; 1. Unghiul MON fiind drept, -MN este un dia-
metru· al. cercu.lui; însă ecuaţia, cercului constrnit'pe segment ul
MN ca, 'diametru este · -
(a,-2Â){W-:-0) + (y-~) (y~t..)·=·0 .
.1;a,u„ dezvoltfud şi ~pînd terme:11:ii asemenea,
a,2 + ·'J/2 - 2Â(I) - "A.y = O·.

Fig. 71

Această; ecua,ţi~ reprezintă într-adevăr un cerc care trece

pţiil. origine şi are centrul O("', ~) în mijloc1:1l segmeiltulu~ MN.. ·
1

2. Ecua+-ia dreptei MP este~+~ -1

y 2). - 21.' ,.
= O sau
a, + .y - 2Â = o. (MP,)
.. _ . Dreapta MP. taie cercul a·în punctele· M şi Q; ecuaţia
ordonatelor ~acestor două, puncte· se obţine eliminînd-pe ~ între
ecua'(iia cercului şi ecuaţia, dreptei ;deducem din ecuaţia drep-
tei (1) = - '!l + 2A şi această, v~loare o -introducem în ecuaţia

423
oercu.lui care· devine, după si.inplificări, 2y 2 ~ 3 "Jî.y ..:.. -O., de .lind.e
deducem
.
pentru. 'J/. valorile .y = O.şi y = S'A,
2
la ca-re
.
CQrespund'
·-. -· ..

pentru (J} valorile ·(J} _:__ 2Â şi (J} = ~-, adică punctele .1'4 (2'A, · O)
. ~ . ~ 2 . .

şi Q (: , 3,.) • Coordo~atele :punctului Q sînt d~ci

2

(J}
2
Â
=-, 'Y =--,
2
3)..
(Q)

şi oind P.arametrul A variază, punctul Q descrie focul geometric

căutat, care este o _dreaptă, pentru că coordona,tele- (I),° '!I
sînt funcţii liniare de _parametrul Â. Pentru ~ găsi ecuaţia
carteziană a dreptei, eliminăm par~metrul  şi găsim y 3a,, =
o dreaptă care trece prin origine.
3. Fie QR tangenta în Q la cerc; ecuaţia ~i se obţine.·~
ecuaţia cercului prin- dedublare,

Â(Y+ 32).)
~ + yS').. - A{x + ~) - - -2- - = O
2 _ 2 l2

sau, după simplificări,

2(1} _;_ 4y + 5A = O. (Q-.R)

Ecuaţia dreptei MN este~+.!. -1 =O· sau

\. 2). ).

. w + 2y-2Â = o. (MN}~
Dreapta MN şi ·tangenta QR se taie în punctul R, ale
cărui coordonate (1) şi y _se obţin rezolvînd sistemul format
de ultimele două ecuaţii ; obţinem
').. . . 9).
W=--,
4
Y=-;
8

coordonatele w şi y fiind funcţii liniare de parametrul Â, punctul·

R descrie, cînd_ parametrul  variază, o dreaptă.
Dacă eliminăm parametrul  între ultimele două ecuaţii,. -
sau direct între ecuaţiile dreptelor QR şi MN, obţineIQ. 9a, +
+ ~'Y = O; aceasta este ecuaţia carteziană _a locului geometrie
descris de punctul R, o dreaptă care trece prin origine. ·

424
 , ;...... --:. ........, .. ~-
... .
., ..... r

- 4. Bisectoarea a 'dolia a axelor d~ coordonate a~e ecuaţi8>·

11+a:=0 ';''u.n puilct 8 situat pe ea are deci coordonatele .A (a; -a).
Dreapta AM este o dreaptă, care trece prin două, p11ncte
.A şi M, ţcuaţi_a · este .deci ·•
(x - a)(-·a- O)
y+a=-----
a-2)...
sau
ax+ (a-2Â) y -2aA = O. (AM)
Fie PS paralela dusă prin '!' _la Qx; ectijl,ţia ei este y = 2 A;
fie· B punctul de intersecţie al dreptelor AM şi P B ;.
·coordonatele lui B se află, rezolvind sistemul format de ecua-
ţiile acestor două, (ţrepte. Obţinem
4,.,2 •
(1)- =-,
a
y = 2A (8)

'j.'7",-- ş,i q.tnd parametrul A variază, punctul 8 descrie o curbă a cărei

. :~:ouaiţ:ie -carte~iană se obţine , prin eliminarea uarametrului A ;.
reztJ.ltatul eliminării -este
y2 -:aa, =O
şi ecuaţia reprezintă o parabolă tangentă în origine la Oy, axa
... ei de simetrie fiind 0.(1); parabola trece prin punctul .A(a, -a) .
. Vt21. Un cerc de centru I, trecînd prin originea O a axelor
. ile· ooordonate rectangulare Om, Oy, taie axele respective în punc-
tele A şi. B.
1. Bă se scrie ecuaţia cercului J -ou centrul pe OaJ, t,·eoînă.
p·rin B şi tăind ~rtogonal -oeroul I, şi ecuaţia cercului K ou
.centrul pe .Oy, · treoînd prin A şi _ortogonal ce~·oului I.
2. Bă se_ determine. locul geom-etrio al centrului. radical a"t
acestor trei cercuri, oind dreapta .AB se roteşte în jurul punc-
tului B (facultativ, oind dreapta .AB se roteşte "tn jurul unui
punot oMecare ). . ·
Soluţie. 1. Dacă, însemnăm prin P(a;, y) punctul curent pe
cerc, prin .A(2a, O) şi B(0, 2b) punctele_ cercului situate pe Oa;
şi Oy respectiv, unghiul .A.O B. ei;;;te drept, deci .AB este. dia-
-metru al cercului, deci şi unghiul .APB este drept (fig. 7.2);
insă condiţia, de ortogona,litate a, dreptelor, date ·prin proiec-
. _ţiile . lor pe axe, · · -'
. · ~p (w ~ 2a, . y - O)

425
·şi
BP(a:---:-0, y...:_2b)
este
(a, -2a) (~ - O) + (y-:- O) (y - 2b) = O
sau
w2 +y 2
- 2aro - 2by = O; - (I)~
aceasta, este ecuaţia, cercului I, al cărui centru I(a, b) este
mijlocul segmentului .AB. _ . _ ··
Fie 0(20, O) centrul cercului J; cercuril~ I şi J fiind orto~
gonale; razele
BI (a - O, b - 2b)
şi
BO(2c-0, o'-2b) -
sînt ortogonale, deci
(a - O) (2c - O) + (b - 2b) (O -2b) = O
sau
(1)

Fig. 72

Fie D(O, 2d) centrul cerculuţ K; cercurih I şi K fiind orto.-:-

gonale, razele ·
AI (a - 2a, b - O.)
şi
AD (O -2a, 2d-O)

426
 s.int. ortogonale; ·deci
.(a....,..2a)(0-2a) +(b-0)(2~-.0) =0
sau.
,a2 +bd= O , (2)

Cercul J ar,e centrul în O şi raza- OB, ecuaţia lui este

(ro--:-- 2o) 2 + (yJ- 0) = 4o + 4b 2 2 2

sau
I ..- '

a; 2 +y 2 ..;_ 4oa; - 4b 2 = O
şi dacă înlocuim pe o cu valoarea scoas·ă, din . (lJ,

a;2 +- y + 4b
2 3:
2 -_
a
-4b 2 = O. (J)

Cercul K are centrul în D şi raza DA; ecuaţia lui este

(ro-0) 2 + (y-2d) 2
= 4d2 + 4a 2

Ş8,U.
a; 2 + y 4dy -
2 - 4a 2 . O

.şi: dacă înlocuim pe d cu valoarea scoasă din (2),

;2 + y· + 4a 2 2 .!L -4a2 = O.
b . .
(K)

l)upă, cum era de prevăzut, ecuaţia cercului (K) se deduce·

. dinecuaţia cercului (J) permutînd pe a; cu y şi pe a cu b.
· 2. Ecuaţia axei radicale a cercurilor (I) şi (J) se deduce
~ . eQuaţ;iile cercurilor prin scădere membru. cu membru ;
obţinem .după, suprimarea factorului 2,

2b 2 ..:. -2b 2 +ax+ by

a
= O. (3).

Ecuaţia axei radicale a cercurilor (I) şi (K) se deduţe din

· ecuaţiile cercurilor prin scădere membru cu membru; obţinem·
după, suprimarea factorului 2,
I

2a2 1L -2a2
b
+ by +ax= O. (4)

· · 427

'.•..r:.â
 .......,~..
~.:-'"··•.-... ·

. I

Axele radicale (3). şi · ( 4) se taie in .centrl11 radical: M· !ad

.cercurilor. (I),' (J), (K); coordonatele a; şi y ale lui M s-e ol>ţin ·
rezolvînd sistemul format de ecuaţiile (3) şi (4); -se . obţine ...
2
M x = -ab- - , y = -a2b
- -]· _('5)
. [ a2 + b2 a2 + b2 -

Dacă
dreapta AB se roteşte în jurul .lui B, urmează că b
~ă,mîne constant, iar a este variabil; locul geometric descris
de centrul radi~al M se obţine eliminînd parametrul a· între
cele două ecuaţii (5), se obţine ·

x2 + y2. - by = O, -

adică cercul de diametru OB', unde. B' (O, b) este mijlocul_

segmentului" OB.
Ecuaţia dreptei .AB este

f X" 1/ . .
- + - - 1 =0.
2a 2b

Prin ipoteză, ea t1·ece printr-un punct fix al pl,ap,ului şi

fie G (2e, 2/) punctul fix; urmează că coordonatele punctului
v~riffoă ecuaţia dreptei, . deci _ · ·

(6)

şi in această ecuaţie a şi b sînt parametrii variabili, iar e şi

f două constante.
Locu.I geometric descris de centrul radical M, în această
ipoteză, .se obţine eliminind parametrii a şi b între cele trei
·ecuaţii (5) şi (6); din ecuaţiile (5) deducem

. x2 + y2 b . _x_2+_y_2
a=---, (•7)
X . y

şi aceste valori introduse în ecuaţia (6) conduc la ecuaţia

x2 + y2-ax-fy = o,
428
 ... - ., -~~

caa-e. r'3pr-ezintă cercuf"d~ -~metru O~', unde G' (e, .f)estemi;-

' locul segmenta.J.ui. OG ; acesta este -locul geometric descris de
centrul radical M.
Oa, exerciţiu. propunem s~ se determine locul geometric
descris de centru.I radical M, cînd dreapta .AB răniîne tangentă,
$ 11il -:cerc cu. centrul în originea O.
Se va -scrie că distanţa de la O la dreapta .AB este coJ:1- _
. sta,ntă şi.egală, cu raza R a cercului; se obţine o relaţie între a
. şi b, se înlocuiesc a şi b prin valorile deduse din (5) ; locul geo-
.ineb'ic. este cerc~l cu -centrul. în O. .şi raza ~
2
·.
.· '-:

=:,.-,._;:- ."••";:";;'•:·- .......

 ·Pag..

·I. iGreotrtetrie plană ~ 3

~. -Ge~inetr-ie ~n spaţiu ... 74
·~. ~~g~tă. ~em'ent~ră 148 1

~ '-r ~ .,,.

1
V4-. ~~p9~~;tţle 29.1.
W,fiu·l, f;~a)ileţ,rf~
. _.
·•~naJitiCă .. .
• . ·.... 378

,. ...i:dJ
 Resl)Ol!llabll de carte: Neicov V.
Tehnoredootor: Horowltz s.
Dai la cufM u.10.u. Bun d• llvar. IB.IS.$8. B(rli• 16111illtlind do
os u,fmt, 61 x 16/lf. Coli editorial• Bl,11 Coli d• lipa!' 87 Comanda
u.v. 1ss1. A oo,u. B 178//5. Indlals do.claslllcaro 21enlru blblw-
. tecii• mari us/&u+uo ,oia,. Indicels d• cla,lflcar• :1)4fllru bibHo•
l•clie micl Oli/
Tlpnrul erecutnt la lntreprln®ren PolhrraflcA Nr.a. :S-dul G Martie
nr. 29, l3ucureşti. R.P.R.