Elemente de Teoria Aproximarii Functiilor Continue - G. Paltineanu (1982)

GAVRIL PĂLTINEANU
ELEMENTE DE TEORIA
APROXIMĂRII
FUNCTIILOR
, CONTINUE
(TEOREME DE T[P STONE-WEIERSTRASS)
EDITURA ACADEMIEI
REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
Bucureşti, 1982
Elements of approximation theory of continuous functions
(Theorems of Stone-Weierstrass type)
3neMeHTbI TeopHH npH6mnKeHHOCTH HenpepbIBHblX cpyHKUHH

(TeopeMhI nma CToya-BeilepwTpacca)
EDITURA ACADEMlEI REPUBLIC[[ SOCIALISTE ROMÂNIA

R 79717, Bucureşti, Calea Victoriei nr. 125
PREFAŢĂ
Interesul pentru teoremele de aproximare de Up Stone-Weierstrass este

din ce în ce mai mare fn ultimul timp, deoarece astfel de teoreme s-ai, dovedit
a fi instrnmente fructuoase de. lucm în diferite domenii a/,e analizei f uncţiona/,e,
ca şi în analiza numerică.
Prin teoremă de aproximare de tip Stone-W eierstrass înţelegem orice
teoremă care dă o caracterizare a înc/iiderii (fntr-o anumită topologie) itniti
spaţiu liniar de Juneţii continiee.
Numărnl foarte mare de lucrări publicate fn ultimii 20 de ani în legătură
cu, această problematică, printre care menţionăm lucrări"le lui N achbin, Şilov,
Bisliop, Buck, Glicksberg, J(adison, Edwards şi Sc/imith, Ellis, Prolla, Su,..
mmers etc., prernm şi lipsa ·imei monografii în limba română care să cuprindă
măcar parţial aceste rezultate, explică /iotărîrea de a scrie această carte.
Pe plan mondial există o monografie a lui L. N aclibin intitulată Ele-
ments of approximation theory (1967 ), care gmpează rezultatele legate de apro-
ximarea ponderată. ln redactarea tenor părţi din capt'tolele I şi II am folosit
această lucrare.
Capitolul I este consacrat studierii unei categorii 'importante de spaţii
local convexe, pe care le-am mmiit spaţii w ponderi ( weiglited spaces), care
prezintă interes şi dincolo de problema aproximării.
Capitolul II are dezvoltarea cea mai mare şi conţine diferite extensii _ale-
teoremei Stone-W eierstrass, atft în, varianta sa pentru, algebre, cit şi în vari-
anta pentru !atici (teorema J(akutani-Stone ).
Un interes speâal fl prezintă teoremele de densitate ·în spaţiul cm (E, F)
al funcţiilor continute d1ferenţiabile de ordinul m, care jac obiectul capitolului III.
1n capitolul IV sfnt prezentate diferi'te teoreme ·de densitate în spaţiul
funcţiilor afine şi continue pe un compact convex, precum, şi unele aplicaţii
legate de stiediul a/,gebrelor de funcţii.
Carte a a fost concepută penim a putea fi citită fără a se apela la bibli-
ografie. De aceea capitolul I prezintă cîteva rezultate de topologie generală (fn
legătură cu. spaţiile complet regulate), în capitolul III se prezintă teorema de
5
aproximare a fai Bernstein, iar în capitolul IV~ principalele rezultate despre
feţele split şi topologia facială.
ln capitolele II şi IV sînt prezentate şi unele rezultate originale.
Autorul foloseşte şi acest prilej pentru a mulţumi prof. dr. doc. Romulus
Cristescu, membru corespondent al Academiei R.S.R., care a contribuit în mod
esenţial la iniţierea sa în munca de cercetare. Pe parcursul redactării lucrării
am purtat discu,ţii foarte utile cu dr. Gh. B·ucur şi dr. N. Popa, cărora le mul-
ţu,mesc sincer.
Autorul ar fi deosebit de satisfăcut dacă, în iirma p'UbUcării acestei mo-
nografii, interesul cercetătorilor români penJru această prolJJ,ematică ar creşte.
AUTORUL
CUPRINS
Capitolul 1. SPAŢII CU PONDERI ....... -· ... - - .......... .,. ••. -• ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

§ 1. 1. Spaţii topologice complet regulate.............................. 9
§ 1.2. Spaţii cu
ponderi de funcţii scaJare.............................. 12
§ 1.3. Produse tensoriale de spaţii cu ponderi. Teorema Dieudonne de
densitate • • . • • • • • • • • • • • • • • • • . • . • • . • • • • • . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . • • 17
§ 1.4. Dualul unui spaţiu cu ponderi................................ 21
§ 1.5. Mulţimi echicontinue în [CV0 (X)]* • . • . • • . . . . . . • • • • • • . • • . • . • • . . 28
Capitolul 2. TEOREME DE APROXIMARE lN SPAŢII CU PONDERI 33

§ 2.1. Teorema Kakutani-Stone pentru ]atici cu ponderi • . . . . . . . . . . . . . 33
§ 2.2. Generalizarea teoremei Kalrutani-Stone pentru subspaţii de tip
Lindenstrauss-,Vulbert........................................ 36
§ 2.3. Teorema Stone-)Veierstrass pentru un subspaţiu de tip modul în
cazul mărginit . • . • . . . . . • . . • . • . • . . • . . . • . • . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . 4~
§ 2.4. Problema generală a aproximării ponderate . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
§ 2.5. Ponderi fundamentale. Problema lui Bernstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
§ 2.6. Localizarea unui subspaţiu de tip modul în cazul nemărginit ..... . 56
§ 2.7. Criterii practice de localizare • • • • • • • • • • • . .. .. . . . .. .. .. . .. .. . . . . 60
§ 2.8. Un exemplu de pondere pe R. rapid descrescătoare la infinit care
nu este fundamentală........................................ 67
§ 2.9. Teorema Mergelyan 71
§ 2.10. O caracterizare a cvasianaliticităţii cu ajutorul ponderilor funda-
mentale . . . . . . . . . . . . . . . . • • • • • • • . . . • • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7J
§ 2.1 I. Localizarea. unui subspaţiuîn cazul nemărginit în absenţa condiţiei
de modul • • • . . • • . • • . • • • . . • . • . • . . . • • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
§ 2.12. Localizarea unui subspa.ţiu de secţiuni transversale . . . . . . . . . . . . . . • 80
§ 2.13. Teorema Stone-Weierstrass pentru un subspaţiu de funcţii vectoriale
de tip modul • • . • . . . . • . . • • • • . • . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
§ 2.14. O teoremă de reducere a localizării unui subspaţiu de funcţii vecto•
riale la cazul scalar. . . • . . . • • . • • • . • • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
§ 2.15. Spaţii Grothendieck şi spaţii Kakutani-Stone.................. 91
§ 2.16. Spaţii Weierstrass-Stone......................... . . . . . . . . . . . . . 96
7
Capitolul 3. TEOREME DE APROXIMARE ÎN SPAŢII DE FUNCŢII CONTINUU
DIFERENŢIABILE ............. .. .. ............................... 1 Ol
§ 3.1. Preliminarii şi notaţii .................. ......... ...... .•..... 101
§ 3.2. Teoreltla lui Bernstein ................................•• , .... . 10-i
§ 3.3. Aproximarea funcţiilor continuu diferenţiabile în cazul finit dimen-
sional. Teorema lui Nachbin ....... ...............• ...•.• ..... 106
§ 3.4. Generalizarea teoremei lui Nachbin la cazul infinit dimensional .... 109
§ 3.5. Aproximarea funcţiilor ·,ectorialc continuu diferenţiabile ••••. .. . 1 14
Capitolul 4. TEOREME DE APROXIi\fARE tN SPAŢIUL FUNCŢIILOR AFINE ŞI
CONTINUE PE UN COMPACT CONVEX ....... ................ ...... . 1 21
§ 44.1. Preliminarii şi notaţii ......••.................•..... .•..•...• 12 l
§ 4.2. O teoremă Stone-Weierstrass pentru simplexe Choquet............ 123
,§ 4.3. Feţe split şi topologia facială ........... .... ..•• .....• .•...•• 1 30
§ 4.4. Descompuneri ale lui K care determină A (K) ....•...•........... 1 48
§ 4.5. Aplicaţii Ia algebre de funcţii.........•..... .......... ...• .•.•• 1 56
Bibliografie ......; .....••• • . • ........... .. .. ........................ .......•• 163
Abstract •........•.....•....••.·...• .. .... ........ ...................... .....•• 167
· Coe.tents •.• .•.• .... .......•.. .... .. .••. .. .••. ...• ....•............• .••.... •.•• 169
Capitolul 1
SPAŢII CU PONDERI
§ 1.1. Spaţii topologice complet regulate
Spaţiile cu ponderi sînt subspaţii de funcţii continue definite în ge-

neral pe un spaţiu complet regulat. în acest paragraf vom prezenta pe scurt
cîteva proprietăţi de bază ale spaţiilor complet regulate necesare pentru
înţelegerea în continuare a acestui capitol. Pentru o informare mai detaliată
recomandăm [27].
Definiţie. Fie X un spaţiu topologic şi A, B două submulţimi ale sale.

Spunem că mulţimile A şi B sînt complet separate în X, dacă există o funcţie
continuă / : X ➔ [O, 1] astfel încît / =
O pe A şi / = 1 pe B.
Observaţia 1. Pentru ca mulţimile A şi B să fie complet separate în X
este suficient să găsim o funcţie continuă pe X astfel ca g ~ O pe A şi g ~ 1
pe B. Într-adevăr, dacă definim funcţia /: X ➔ [O, 1] astfel:
f(x) = min [1 ,; max (O, g(x))],
atunci/ este continuă,/= O pe A şi/= 1 pe B.
De asemenea, observăm că numerele O şi 1 care intervin în definiţie
pot fi înlocuite cu orice numere reale r 1 şi r2 care satisfac condiţia r 1 ::/: r 2 •
Următoarea teoremă este o rafinare a teoremei de prelungire a lui
Urîson din spaţii normale.
Teorema 1. Fie Y itn sitbspaţiu al spaţiului topologic X. Următoarele
afirmaţii sînt echivalente: ·
1) Orice funcţie continu,ă şi mărginită pe Y se poate prelungi la o funcţie
continuă şi mărginită pe X (pentru orice f : Y ➔ R continuă şi mărginită, există
J:X ➔ R continuă şi mărginită aşa ca f f pe Y).
2) Orice două mulţimi complet separate în Y sînt complet separate în X.
Demonstraţie. Implicaţia 1) => 2) este evidentă.
2) => 1). Fie fi: Y ➔ R continuă şi mărginită şi fie M >O aşa ca
l/1 (y) I ~ M pentru orice y€ Y.
9
Vom construi un şir de funcţii fn : Y -+ R continue şi mărginite cu
proprietatea că:
1/.(y) I .;; 3r., unde '• = J: (¾)" pentru orice 11e N*.
P en t ru n ,. . este ev1.d enta~ deoarece r = .1.ltJ

= 1 a.\irmaţ1a - •
1
3
Presupunînd că am construit funcţia fn vom arăta cum se construieşte
funcţia fn+1 ·
Fie An = {ye Y; fn(Y) ~ - 1'n} şi Bn = {ye Y; fn(Y) ~ rn}•
Cum An şi Bn sînt complet sep~rate în Y, rezultă că sînt complet se-
parate şi în X, adică există gn: X -+ R continuă şi mărginită astfel incit
gn = - rn pe An, g11 = rn pe Bn şi !gn(x)J ~ rn pe X

Definim funcţia /,,_+1: Y -+ R astfel:
fn+1(Y) = fn(Y) - g,,(y).
Avem imediat că
·l/n+1(Y)I ~ 2rn = 2 - -
.
M(2)
2 3
11
= 3• rn+l"
Fie acum
CIO
g(x) = Egn(x), xeX.

n=l
B gn converge uniform pe X,
00
Deoarece seria
n=l
(!gn(x) I ~ rn, (A) X EX),

rezultă că g este continuă.
Pe de altă parte observăm că pentru orice y e Y avem
tl
sn(y) = Eg1:(Y) = /1(Y)- /,,+1(y).

k=l
Deoarece lfn(Y)I ~ 3rn rezultă că limf,,(y) = O, adică

ll ➔ CO
g(y) = lim s11 (y) = / 1 (y).

11-+CIO
Am ară ta t astfel că funcţia g este o prelungire a lui / 1 „

Observăm de asemenea că
co
lg(x)I ~ I:;rn = M, (V) xeX.
11=1
10
Definiţie. Un. spaţiu topo logic X se numeşte complet regitlat dacă este
un spaţiu Hausdorff şi are proprietatea că oricare ar fi mulţimea închisă
F c X şi oricare ar fi xeX~F, mulţimile F şi {x} sînt complet separate în X.
Este clar că orice subspaţi u al unui sraţiu comrlet 1 egulat este de ase-
menea complet regulat.
Teorema 2. lntr-itn spaţiu complet regulat, orice două submulţimi în-
chise disjuncte, dintre care ima este compactă, sînt co:nplet separate.
Demonstraţie. Fie A şi B două submulţimi închise în X astfel încît A
este compactă. Fie xe A oarecare. Atunci există fx: X ➔ [O, 1] continuăi
fx(x) = 1 şi lr: = O pe B. Notăm cu:
. Vz = { zeX:fz(z) ;;. j} şi Wz = { ze X:fz(z) '- {}·

Evident avem xe Vi, B c Wx şi Vx n Wx = 0·
Deoarece A este campa ctă şi A c U Vr:, rezultă că există x 1 , x 2 , ••• ,
xeA
.xn e A astfel încît
n n
A C u Vx,
i=t
şi B C nw
i=l
:r,•
n 2
Dacă notăm cu f(x) = El:r,(x), pentru orice: xe X, atunci / ~ -
i=1 3
pe A şi/~ O pe B, de unde rezult~ că mulţimile A şi B sînt complet separate
(observaţia 1). ·
Corolarul 1. Fie X un spaţiu complet reg-uJat şi Y c X un subspaţiu
compact. Atunci orice funcţie continuă şi mărginită pe Y se poate prelungi
la o funcţie continuă şi mărginită pe X.
Demonstraţie. Conform teoremei 1 este suficient să arătăm că orice
două submulţimi complet separate în Y sînt complet separate în lt'.
Fie A,B c Y, complet separate în Y. Atunci există /: Y ➔ [O, 1]
.c_!)ntinuă, astfel încît A c J-1 (1) şi B c J-1_(0). Evident, vom avea şi
A cJ-1 (1), B c/-1{0) de unde rezultă că AnB = !25. Cum Y a fost
presupus compact,. rezultă că Ă şi B sînt compacte, deci complet separate
in X, conform teoremei 2.
Reamintim că un spaţiu topologic X se numeşte normal, dacă este
Hausdorff şi are proprietatea că oricare ar fi submulţimile închise şi disjuncte
A, B c X, există U şi V, vecinătăţi pentru A respectiv B, astfel încît
Un V= 0-
. Rezultatul fundamental în legătură cu spaţiile normale este lema lui
Urîson care afirmă că într-un spaţiu normal orice două submulţimi închise"
disjuncte, sînt complet separa te.
Rezultă că orice spaţiu normal este un spaţiu complet regulat.
Observaţia 2. Dacă Y este un subspaţiu al spaţiului Hausdorff com-

pact X, atunci Y este comple~ regulat. (În particular, orice spaţiu Haus-
11
dorff, compact este complet regulat). Deoarece orice spaţiu Hausdorff, local
compact, se poate scufunda într-un spaţiu compact (conform teoremei lui
Alexandrov), rezultă că orice spaţiu local compact (Hausdorff) este de ase-
menea complet regulat.
§ 1.2. Spaţii cu ponderi de funcţii scalare
În continuare, vom nota cu X un spaţiu complet regulat şi cu K cor-

pul numerelor reale R sau complexe C.
Vom nota de asemenea cu C(X, K), sau pe scurt C(X), spaţiul funcţii
lor continue, definite pe X, cu valori în K.
Definiţie. O familie V de funcţii pe X, superior semicontinue şi nene-
gative, cu proprietatea că pentru orice v1,v2 e V şi orice Â > O, există
we V astfel încît v1 , v2 ~ 1,.w (punctual), poartă numele de familie N achbin
pe X.
Un element oarecare din V poartă numele de pondere.
Dacă V este o familie Nachbin pe X, se notează cu CVb(X, K), sau
simplu CVb(X), spaţiul tuturor funcţiilor /e C{X), care au proprietatea
că fv este mărginită pe X, pentru orice pondere ve V. Fiecare pondere
ve V determină o seminormă pe CVb(X) şi anume:
/ ➔ 11/ll,, = sup {v(x)lf(x) I; xe X}.
Se notează cu wv topologia local convexă pe CVb(X) de{inită de această
familie de seminorme.
Familia de seminorme introdusă este evident dirijată (la dreapta) de
unde rezultă că topologia wv are o bază de vecinătăţi ale originii de forma
{D,,}veV, unde
D11 = {ie CVb(X); 11/llv ~ 1}.
în continuare vom nota cu CV0 (X, K), sau simplu CV0{X), spaţiul
tuturor funcţiilor /e. C(X) care au proprietatea că pentru orice pondere
ve V, fv se anulează la infinit, adică spaţiul funcţiilor /e C(X) care au
proprietatea că· pentru orice ve V şi orice e: > O mulţimea:
{xe X; v(x) 1/(x)J ;?; e:} este compactă.
Este evident că CV0 (X) c CVb(X). Spaţiul CV0 (X) se înzestrează cu

topologia indusă de wv şi poartă numele de spaţiul cu ponderi asociat fami-
liei Nachbin V.
Observaţia 1. Dacă familia V are proprietatea că pentru orice xe X
există o pondere ve V, astfel încît v(x) > O, atunci spaţiile local convexe
CVb(X) respectiv CV0(X) sînt Hausdorff.
ln continuare vom nota Cb(X, K), pe scurt Cb(X), algebra funcţiilor
continue şi mărginite pe X cu valori în K.
Observaţia 2. CVb(X) este modul peste Cb(X), iar CV0 (X) este un sub-
modul peste această algebră. Observăm de .asemenea că dacă /e CVb(X)
12
ge C(X) şi lgl ~ 1/1, atunci ge CVb(X). O afirmaţie ~imilară are loc
pentru CV0(X).
Observaţia 3. CV0 (X) este un subspaţiu închis în CVb(X). Intra-devăr,
dacă/ aparţine închiderii lui CV0 (X), atunci pentru orice e >O şi orice
veV există ge CV0(X) astfel încît:
e:
v(x) 1/(x) - g(x) I < -, ('v') xe X.
2
Deoarece ge CV0 (X), mulţimea { xeX; v(x) /g(x)/ ;i, "î} este compac-
tă. Pe de altă parte, este uşor de observat că are loc incluziunea:
{ xe X; v(x) lf(x) I ;i, e} c { xe X; v(x) /g(x) I ;i, "î} ·

_Rezultă că mulţimea {xe X; v(x) 1/(x) I ~ c:} este compactă, deci
că f e CV0 (X).
Exemple. 1) Fie X un spaţiu complet regulat şi V mulţimea funcţiilor
caracteristice ale submulţimilor compacte ale lui X. In acest caz CVb(X) =
= CV0 (X) = C(X) (algebra tuturor funcţiilor continue pe X). Topologia wp
coincide cu topologia convergenţei compacte.
2) Fie X un spaţiu regulat. Dacă familia de ponderi V pe X se reduce
la funcţia constantă 1, atunci CVb(X) = Cb(X), iar topologia wv coincide
cu topologia convergenţei uniforme pe Cb(X). Topologia convergenţei uni-
forme se notează cu a şi este da tă de norma
f-+ li! li = ,:eX

sup lf(x) ].
3) Dacă X este local compact (separat) şi V = {l}, atunci CV0 (X) ~

= C0 (X) (spaţiul funcţiilor continue pe X care se anulează la infinit).
Topologia wv pe C0 (X) coincide cu topologia convergenţei uniforme.
4) Topologia strictii, pe spaţiul Cb(X). Fie X un spaţiu Hausdorff local
compact şi V= Ct (X) (mulţimea funcţiilor nenegative pe X care se anu-
lează la infinit). Vom arăta că spaţiul cu ponderi corespunzător acestei fa-
milii coincide cu Cb(X), iar topologia wv cu topologia strictă ~-
După R.C. Buck [15], se numeşte topologia strictă pe Cb(X), topo-
logia local convexă dată de familia de seminorme
f ➔ li/ li~= sup cp(x) 1/(x)!, cpeCit(X).
xeX
Deoarece evident ~ = wV' şi Cb(X) s;;; CV0 (X), rămîne să verificăm că

CVo(X) s;;; Cb(X).
Pentru aceasta, să presupunem prin absurd că / E C V0 (X) şi / nu este
mărginită pe X. Rezultă că pentru orice M > O există X.11 EX astfel încît
1/(xM) I > M. Prin urmare, pentru M = 2, . există x1 e X astfel încît
I /(x1) I > 2. Pentru n > 1 şi M = 21/(xn_1) I există xn E X, aşa ca IJ(xn) I >
13
> 2jf(xn-1)I > zn. Deoarece X este local compact, pentru fiecare punct xn,
putem alege cite o vecinătate compactă U11 astfel încît U„ n Um = 0
dacă n ::/= m.
mulţime deschisă cu proprietatea că xn e Gn c Un. Atunci
Fie Gn o
existăo funcţie continuă Cf>n: X ➔ [O, 1] astfel încît Cf>n(xn) = 1 şi <?n = O
pe X"-. G11 • Definim funcţia cp: X ➔ R astfel
1
= E-; Cf>n(x).
<X)
cp(x)
n=l 2
Să observăm că pentru orice x e X avem
Icp(x) I ~ ;n ·
<X) •
Într-adevăr, dacă x ţ U Un, avem cp(x) = O. Dacă x e Un, atunci

n=1
pentru orice m ::/= n, x ţ Um şi Cf>m(x) = O. Prin urmare
Icp(x) I =
zn Cf>n(x) I ~ _!_
I_!_ 2"
·
Rezultă că funcţia cp se anulează la infinit. Pe de altă parte avem:
zn lf(xn) I > 1, pentru orice ne N*.

lf(xn) I cp(xn) = _!__
Cum şirul {/(x,.)} nu este mărginit şif este continuă, rezultă că nu

există nici un compact care să conţină toţi termenii şirului {x,.}. Prin ur-
mare {x e X; lf(x) I cp(x) > 1} nu este compactă, adică jep nu se anulează
la infinit. Am ajuns astfel la o contradicţie.
5) Funcţii rapid descrescătoare la infinit. Fie X= R" şi fPn mulţimea
polinoamelor definite pe Rn cu valori în K. Dacă V= {IPI; P e fPn}, atunci
CV,,(.R") = CV0 (R"). într-adevăr, să presupunem prin absurd că f e CV,,(.RD)
şi / f CV0 (R"). Atunci există e:0 > O şi un polinom q e fPn astfel încît
mulţimea
B = {x e R"; IJ (x) q(x) I ~ e:o}
nu este mărginită.
Atunci există un şir {x11}n c B astfel încît
lim llxnll =+oo,
IJ ➔ CO
unde cu lf xii am notat norma euclidiană a elementului x e Rn. Dacă con-

siderăm polinomul p definit astfel:
P(x) = IIXll 2 •q(x)

vom avea
lf(xn)P(xn)I ~ llxnll 2 •Eo ➔ +oo
ceea ce contrazice faptul că / e CVb(R11 ).
H
Evident CVb(R") = CV0 (Rn) c Cb(R11 ) şi incluziunea este proprie.
Elementele acestui subspaţiu al lui Cb(Rn) se numesc funcţii rapid descres-
cătoare la infinit.
În · continuare considerăm pe R" următorul şir de funcţii nenegative
wix) = {l + li x1l)1: pentru I?= O, 1, 2, ...
şi notăm cu W = {w1:; k e N}. Este uşor de verificat că spaţiul CWb(Rn) =
= CW0 (Rn) şi coincide, ca spaţiu local convex, cu spaţiul funcţiilor rapid
descrescătoare la infinit, considerat mai sus.
Fie X un spaţiu local compact. Reamintim că pentru orice funcţie
J: X ➔ I{, se numeşte suportul lui f (supp /) închiderea în X a mul-
ţimii {x e X; f(x) =fa O} . In continuare vom nota cu ~(X) subspaţiul
funcţiilor cu suport compact al lui C(X).
Propoziţia 1. Dacă X este un spaţiu local compact şi V o Jamilie N ac/1,-

bin pe X, atunci ~(X) c CV0 {X) şi încltiderea lui ~(X) în CVb(X) coincide
cu CV0(X).
Demonstraţie. Faptul că .:l:(X) c CV0 (X) este evident. Fief e CV0{X),
-e> O şi ve V. Deoarece mulţimea F =
{xeX; v(x) 1/(x) I~ e:} este com-
pactă, există o funcţie continuă cu suport compact CJ': X ➔ [O, 1] cu pro-
prietatea că cp(x) = 1 pentru orice x e F. Este clar acum că oricare ar fi
x eX avem:
v(x) I f(x)- cp(x) f(x) I < e:.
Rezultă că li f - cpf II v < e: şi că cpf e ~(X), ceea ce ne arată că f e ~(X).
Observaţia 4. Dacă f e CV0{X) şi v e V, atunci funcţia superior se-
micontinurt Ifi· v îşi atinge marginea superioară pe orice mulţime închisă
.FcX.
într-adevăr, dacă
A= sup {1/(x)I v(x); x e F} > O,
atunci mulţimea
B = {x e X; 1/(x)I v(x) ;;. i}

este compactă şi I/1 · v îşi atinge marginea superioară pe mulţimea compactă
B nF. Prin urmare există x0 e F astfel încît
A= lf(xo)lv(xo)•
Propoziţia 2. Fie X, Y două spaţii complet regulate şi V, W familii
Nacltbin pe X respectiv Y. Fie cp:X ➔ Y o aplicaţie continuă cu proprietăţile:
( 1) Pentru orice v eV există w e W astfel încît v ~ wocp.
(2) Pentru, orice mitlţime compactă F c Y şi orice pondere v eV, mul-
ţimea cp- 1 (F) n supp v este compactă.
Atunci focp e CV0{X) pentru, orice f e CW0 (Y) şi aplicaţia f ➔ focp este
liniară şi continită.
15
Demonstratie. Pentru a arăta că / o r:p E CV0{X), trebuie să arătăm că
pentru orice e: >O şi orice v E V, mulţimea
K1 = {x EX; v(x) I/[cp{x)J! ~ e:}

este compactă.
Fie deci e: > O şi v E V. Conform ipotezei 1) există w E W astfel încît
V ~ Wo cp.
Deoarece / E CW0 {X), rezultă că mulţimea
K2 = {y E Y; w(y) 1/(y)I ~ e:}
este compactă.
Pe de altă parte se observă că are loc incluziunea K.1 c cp- 1{K2) n supp v,
de unde rezultă că mulţimea K.1 este compactă. Aplicaţia/ ➔ /ocp:CW0 (Y) ➔
➔ CV0 (X) este evident liniară. Pentru a arăta că este continuă, fie v eV
arbitrară şi fie w E W astfel încît v ~ w o cp. Atunci avem
ll/ cpll" = supp v(x) 1/[cp(x)]I

0 ~ sup w[cp(x)] 1/[cp(x)JI ~
~eX ,:eX
~ sup w(y) lf(Y)I ~ 11/llw•

yeY
Observaţia 5. Prima condiţie din propoziţia precedentă este satisfăcută„

de exemplu, dacă V c W ocp, adică dacă pentru orice ve V există we W aşa ca
v = wo cp. Cea de a doua condiţie din propoziţie este satisfăcută de exemplu
dacă cp este proprie, adică dacă are proprietatea că cp- 1 {F) este compactă,
oricare ar fi mulţimea compactă F c Y. De asemenea condiţia 2 este sa-
tisfăcută dacă orice pondere v E V are suportul compact~
· Observaţia 6. Propoziţia 2 rămîne adevărată dacă înlocuim spaţiile

CV0(X) şi CW0 (Y) cu spaţiile CVb(X) şi CWb(X), presupunînd în ipoteză
că este îndeplinită numai condiţia ( 1).
Propoziţia 3. Mulţimea nCV0 (X) este
C,,(X) densă în spaţiitl CV0 (X).
Demonstraţie. Fie / E CVo(X), v e V şi e: > O. Atunci mulţimea

F = {x EX; v(x) 1/(x)I ~ e:}
este compactă. Vom nota cu ex= sup{l/(x)I; x eF} şi definim funcţia
cp: K ➔ K astfel:
t It I ~
dacă ex,
cp(t) = { ex .!__ dacă I t I > ex.
It I
Funcţia cp este continuă pe K şi are proprietăţile:
a) 1· cp(t) I ~ I t 1.,
b) I cp(t) I. ~ IX,
c) I t- cp(t)I. ~ !tJ..
16
Dacă notăm cu g= cpof, atunci g este continuă şi lgl ~ 1/1, de unde
rezultă că g e CV0 (X). Deoarece !gl ~ a., rezultă că g E Cb(X). Pe de altă
parte, observăm· că v(x) lf(x) -g(x) I < e: pentru orice x e X. Într-adevăr,
dacă x E F, atunci 1/(x) I ~ a. şi g(x) = cp[f(x)] = f(x), de unde rezultă că
v(~) 1/(x) - g(x)I =O< e:.

Dacă x fţ F, atunci v(x) 1/(x) I < e: şi ţinînd seama de c) vom avea
v(x) 1/(x) - g(x) I < e:.
· Prin urmare
I!/ -gl1 = 11 sup v(x) 1/(x) -g(x) I < e:
xeX
adică / aparţine închiderii mulţimii Cb(X) n CV0(X).

Observaţia 1. Propoziţia precedentă rămîne adevărată dacă înlocuim
spaţiul CVo(X) cu spaţiul CVb(X).
§ 1.3. Produse tensoriale de spaţii cu ponderi. Teorema lui Dieudonne

de densitate
Fie X un spaţiu complet regulat şi Y c: X. Reamintim că se numeşte

n
partiţie continuă a ,unităţii pe Y, subordonată acoperirii deschise Y c: U G,,
i=l
{/i}t ~ i~" c: C(X) astfel încît LJf, = 1 pe Y, Ef,

n "
o familie de funcţii ~ 1
i=l i=1
pe X; Ir ~ O pe X şi fi se anulează pe X"-._ G, pentru i = 1, 2, ... , n.
Lema 1. Fie (1 c: C(X) un modul peste algebra Cb(X) şi F o submulţime
compactă a lui X cu proprietatea că pentru orice x E F există fz E i"J, astjel
încît /,;(x) ::/;O.Dacă {G,} 1 ~i~n este o acoperire deschisă a lui F, există o par-
tiţie continuă a 'unităţii pe F, subordonată acestei acoperiri, formată CU, func-
ţii din (1.
Demonstraţie. Fie xe F oarecare. Conform ipotezei, există /z E (f,

astfel incit fx(x) #: O. în continuare, vom arăta că putem presupune că
fx ~ O. Într-adevăr, dacă considerăm funcţia ix : K ~ K, definită astfel:
O dacă t = O,
l tJ 2
- dacă o < Itl < 1,
oc.{t) = t
11t dacă Jtl ~ 1,
atunci funcţia <pz = ,xo/zE Cb{X), cpz(x) =/; O şi cpiz)/:z:(z) ~ O, pentru

orice ze X. în continuare vom nota pentru orice ze X cu g:z:(z) = <r>xM fx(z).
Deoarece (if a fost presupus modul peste Cb(X) rezultă că g:,;e (1. ln plus,
17
avem g Ax) #- O şi gz ~ O pe X. Fie i0 astfel încît x E Gi şi fie tJJ: X ➔ [O, 1],
continuă C'\). "Q!O'prietatea că t}l(x) = 1 şi tJJ = O pe G;,. Dacă notăm X"'-
0
cu /1,z = t}I g:e, atunci li:i: e (f, Jiz(x) #- O, /1,:i: ~ O pe X şi /1,z '= O pe X"'- G;••
Fie Dz = {y EX; hz(Y) > O}. Atunci {D:e}x ex formează o acoperire des-
chisă a mulţimii compacte F, de unde rezultă că există x 1 , ••• , X,n e F astfel
încît:
m
FC U Dxr
,1=1
Prin urmare, există hx 1

, ••• , hxm E (J, lix1 ~ O pe X, hx1 = O în afara unei mul-
m
ţimi Gi şi E ltxi(x) >

J= 1
O, ('v') XE F.
Pentru orice i = 1, 2, ... , n notăm cu a, suma tuturor funcţiilor fx,

care se anulează în afara lui G,. Este clar că ai e (1, a; ~ O pe X, a, = O
n
pe X"'- G, şi Ea;> O pe F.
i= 1
Restricţia funcţiei-,-1 1- pe mulţimea compactă F este continuă,

Ea,-·
i= 1
deci poate fi prelungită la întreg spaţiul X {1.1, corolarul 1). Fie s: X ➔ R+

continurt şi mărginită astfel încît:
1
s(x) = - , , - - {'v') x eF.
Ba,(x)
i= 1
În continuare vom defini funcţia g pe X astfel:

,,
dacă E alx) #- O,
i= 1
g (x)=
+ oo dacă "
:Ear{x) = O
i= 1
1
şi vom nota cu li= min (s, g). Rezultă că !te Cb(X), lt = -,,-- pe F ş1
:Ba,
i= 1
. O ~ li ~ g pe X.
1n sfîrşit, dacă punem f, = lt•a,, (i = 1, 2, ... , n), atunci fie (1-'
f, ~ O, E /, =
"
1 pe F,
n
:BI, ~ 1 pe X şi /, = O pe X"'- G,. Cu aceasta,
i= 1 i= 1
lema este demonstrată.
18
Fie X şi Y spaţii complet regulate, iar U şi V familii Nachbin pe X,
respectiv Y. Vom nota cu U X V, mulţimea tuturor funcţiilor u ® v pe.
X x Y, unde u e U şi v eV. Reamintim că u ® v este funcţia definită pe
X X Y prin (x, y) ➔ it(x) v(y). Vom nota cu CU0(tK) ® CV0(Y) spaţiul
vectorial al sumelor finite de forma I: fi ® g,, unde h e CU0(X) iar
g, e CV0{Y).
Observaţia 1. Dacă notăm cu W = U x V şi cu Z = X x Y, atunci
are loc incluziunea
CU0 (X) ® CV0 (Y) c CW 0(Z).
Într-adevăr, dacă / ® g e CU0 (.X) ® CV0 (Y) şi ie ® v e W, atunci
pentru orice e > O avem Cc A' X B, unde
C = {(x, y) e Z; u(x) v(y) 1/(x) I lg(y) I ~ e},
A = {xeX, u(x) l.f(x)J ~ _e_}
ligii„
şi
B = {ye Y; v(y) 1/(y)I ~ _e:_}

11/llu
·
Cum A şi B sînt mulţimi compacte, rezultă că C este compactă.
Este de asemenea uşor de observat că avem:
HI® gl!u@v = 11/llu·llgllv•
Lema 2. Fie y 0 e Y cu, proprietatea că există v0 e V, astfel încît v0 (y0 ) > O.
Fie !ie CWo(Z) şi cp: X ➔ K definită astfel: cp(x) = li(x, y 0). Atunci q>E CU0 (X).
Demonstraţie.
mulţimea B = {{x,
e:
Fie > O şi u e U oarecare. Deoarece li e CW0 (Z),
y) e Z; it(x) v0 (y) !li(x, y) I ~ ev0 (y0)} este compactă.
. ln continuare, vom nota cu A = {x e X; u(x) Icp(x) I ~ e}. Observăm
că x e A => ( x, y 0) e B. Rezultă că A este inclusă în proiectia lui B pe X,
deci că A este compactă. '
Lema 3. Fie f e CW0(Z), u e U, v e V, e > O şi x0 e X astfel încît
u(xo) > O. Atunci există o vecinătate deschisă G a lui x0 cit proprietatea că:
u(x) v(y) 1/(x, y) - f(x 0 , y) I < 3e:, pentrit orice x e G şi y e Y.
Demonstraţie. Notăm cu C = {{x, y) e Z; u(x) v(y) 1/(x, y) I ~ e:}. Deoa-
rece/ e CW0(Z), mulţimea Ceste compactă. Fie A, B proiecţiile mulţimii C
pe X respectiv Y.
Cum u este superior semicontinuă şi u(x0 ) > O, rezultă că există o ve-
cinătate deschisă G0 a lui x0 , astfel încît u(x) ~ 2u(x0 ) pentru orice xeG0 •
Funcţia/ este continuă în {x0 , y) pentru orice y e B. Rezultă că pentru
orice a> O există o vecinătate deschisă G11 a lui x0 şi o vecinătate deschisă D11
a lui y, astfel încît
8
1/(x, z) - f(xo, yl < -, pentru orice (x, z) e G11 X DY.
2
19
Deoarece B ţste compactă şi {D 11 } formează o acoperire deschisă a
sa, rezultă că există yi, ... , Ym E B, astfel încît
Fie
G = Go n ([\Gri)·
Dacă (x, y) E G X B, atunci există i 0 , aşa ca (x, y) eG11 Io• X D 11 Io•• Rezultă că
lf(x, y) - J(xo, y;J I<¾şi lf(xo, y) - J(x0 ,y; 0

) I<¾· 1n c.ontinuare avem: .
lf(x, y) -J(xo, y)I ~ lf(x, y) -f(xo, YiJI + lf(xo, J; 0

) -J(xo, Y)I < 8.
Aşadar, am arătat că există o vecinătate deschisă G a lui x 0 , cu proprie-
tatea că pentru orice x e G şi orice y e B, avem simultan
u(x) ~ lf(x, y) - J(xo, y) I < 8.

2u(xo) şi
Dacă y fţ B, atunci u(x) v(y) lf(x, y) I < e:, deoarece (x, y) fţ C. Pentru
orice x e G şi orice y fţ B avem:
u(x) v(y) 1/(xo, y) I ~ 2u(xo) v(y) 1/(xo, y) I < 2e:.
Mai departe avem:
tt(x) v(y) lf(x, y) - f(x 0 , y)I < 3e: pentru orice x e G şi orice y f· B.
Fie C't = sup {v(y); y e B}. Pentru orice x E G şi orice y e B avem:
u(x) v(y) lf(x, y) - J(xo, y) I ~ 2u(xo) C't8.
Dacă alegem 8 astfel încît 2u(x0) u.8 < 3e:, obţinem inegalitatea din
enunţul lemei.
Teorema 1. Produsul tensorial CU0 (X) ® CV0 (Y) este dens în CWo(Z).
Demonstraţie. Fie f e CW0{Z), ft E U, v E V şi e: > O. Utilizînd nota-
ţiile din lema 3, observăm că dacă x EA, atunci 1t(x) > O. într-adevăr,
y
dacă x e A există e Y, astfel ca (x, y) e C. Rezultă c~ u(x) v(y) 1/(x, y) I ~
~ e: > O. Decă definim funcţia cp: X ➔ K prin cp(x) = f(x, y), atunci, con-
form lemei 2, cp E C U0 (X) şi cp(x) :/= O.
Pe de altft parte, conform lemei 3, pentru orice x EA existrt o vecină
ta te deschisă Gz, astfel încît:
(1) u(t) v(y) 1/(t, y) -f(x, y)I < 3e:, ('v') t E Gx şi ('v')y E Y.
Deoarece mulţimea A este compactă, există Xi, ••• , xn e A, astfel incit
AC " u
k=l
G,fJ.'
20
Din lema l rezultă acum că există cp1 , ••• , <p. e C U0{X) cu proprietă-
ţilc cpi ~ O pe X, E <p, =
"
1 pe A, E <p, ~
n
l pe X, <pi= O pe X""-. Gx,
i= 1 j= 1
în continuare observăm că pentru orice x EX şi orice y E Y avem:

n
(2) 1,(x) v(y) 1/(x, y) - }: cpix) /(x, y) I < e:.
i= 1
Într-adevăr, dacă x EA, membrul stîng al inegalităţii se anulează,

iar dacă x f A, atunci (x, y) f C, adică
u(x) v(y) 1/(x, y) I < e:.
Avem de asemenea
{3) 1e(x) v(y) <p,{x) 1/(x, y) - f(x,, y) I ~ 3e:cpi{x),
pentru orice x e X, orice ye Y şi orice i = 1, 2, ... , n.
Pentru x E Gz, inegalitatea (3) rezultă din (1); iar pentru x f Gz, avem
cp,(x) = O, deci (3) este evidentă.
Din (3) obţinem acum prin sumare:
n n
(4) ie(x) v(y) IE cp,(x)/(x, y) - E cp,(x)/(xi, y) I ~ 3e:.
•= 1 #= 1
Dacă notăm cu ~,(y) = /(xi, y) pentru orice ye Y, atunci~, e CV0 (Y),
conform lemei 2 (pentru că x, e A şi v(x,) > O).
Din inegalităţile (2) şi (4) obţinem acum:
u(x) v(y) 1/(x, y)- " cp,(x) ~,(y) I < 4e:.

E
i= 1
Cu aceasta, teorema este demonstrată.
Observaţia 2. Dacă familiile

Nachbin U şi V sînt formate din funcţiile
caracteristice ale submulţimilor
compacte din X, respectiv Y, atunci
CU0 (X) = C(X) şi CV0 (Y) = C(Y). (Vezi 1.2, exemplul 1). Rezultă că te-
orema 1, care se datorează lui L. Nachbin, este o generalizare a teoremei
lui Dieudonne de densitate a produsului tensorial.
Teorema 2. (Dieudonne). Fie X şi Y spaţii complet regulate. Atttnci
produsul tensorial C(X) ® C(Y) este dens în C(X X Y).
§ 1.4. Dualul unui spaţiu cu ponderi

În acest paragraf vom nota cu X un spaţiu Hausdorff local compact) şi cu
.:l:c(X) spaţiul funcţiilor continue pe X cu suport compact şi valori în corpul
numerelor complexe C. Pentru cazul funcţiilor cu valori reale vom folosi nota-
ţia .:l:(X) în loc de .:l:n(X). Pentru orice submulţime compactă K c X vom nota
.'.l:c(X; K) = {/E ~ 0 (X); supp (f) c K} •
21
Pe spaţiul ~c(X, K) se consideră topologia convergenţei uniforme
da tă de semi norma
llfllK = sup{]/(x)!; x e K}.
Evident, avem
~c(X) = U ~c(X, K).
K
Vom considera pe ~c(X) topologia limită inductivă a topologiilor
convergenţei uniforme pe fiecare subspaţiu ~c(X, K), cînd K parcurge
mulţimea părţilor compacte ale lui X. Această topologie se notează cu -;-ind•
Un sistem fundamental de vecinătăţi ale originii în această topologie este:
({} = {V c ~c(X) ; V este absolut convexă şi V n~ 0 (X, K) este
vecinătate a originii în topologia convergenţei uniforme pe :lc(X)}.
Lema 1. Dacă familia Nachbin V= C+(X), atunci
~ 0 (X) s; C Vo(X) s; Cb(X)
şi c.uv aste mai fină ca topologia convergenţei uniforme pe C V0 (X), iar -;-ind este
mai fină ca topologia indusă de v pe ~ 0 (X).
Demonstraţie. Incluziunea ~c(X) s; CV0 (X) are loc întotdeauna. De-
oarece funcţia constantă 1 e C+(X) = V, rezu.1tă că are loc şi incluziunea
CVo(X) s; Cb(X).
Topologia c.uv pe CV0(X) este dată de familia de seminorme
f ➔ I1/1 Iv = sup v(x) lf(x) I, v E V = C+(X).
xeX
Topologia convergenţei uniforme pc CV0 (X) este dată de norma
f ➔ llf 111 = sup lf(x) I- Prin urmare c.uv este mai fină ca topologia convergenţei
xeX
uniforme pe CV0(X).
Fie K o submulţime compactă oarecare a lui X, fie cp e C+(X) şi fie
rJ.x = lf cpllK = sup{jcp(x)I; xeK}.
Vom considera următoarea mulţime:
Bg = {g e :l'.0 (X, K); llgll ._ ,,.~} dacă "H 'P O,

respectiv
B 1, = ~ 0 (X, K) dacă a.K = O.
Evident BK este o vecinătate a originii în topologia convergenţei uni-
forme pe ~ 0 (X, K).
Dacă notăm cu V înfăşurătoarea absolut convexă a mulţimii U Bg,
K
atunci V este o vecinătate a originii în topologia 't'ind• Pe de altă parte dacă
n
f E V, atunci există g1 e BK 1 , ••• , gn E BKn şi Â1, ... , Ân e R cu BI Ai I ~ 1,
i= 1
n
astfel încît f = B ">.,g,. în continuare avem pentru orice xe X:
i= 1
n
lf(x) cp(x) I= cp(x) lf(x) I~ BI">., I lg,(x) I q,(x)I ~ 1.
i= 1
22
Rezultă că
V c {/E~c(X); llflltp ~ 1} = Dcpn~c(X),
ceea ce demonstrează că 't"ind este mai fină ca topologia indusă de wv pe ~c(X).
In continuare vom nota cu M c(X) spaţiul măsurilor Radon com-
plexe pe X, adică dualul lui ~c(X) înzestrat cu topologia Tind• Prin urmare,
o. măsură Radon complexă pe X este o funcţională liniară m: ~(X) ~ C,
continuă în raport cu Tind• Aceasta din urmă înseamnă că pentru orice mul-
ţime compactă K c X există ax> O astfel încît
Im(/) ~ aK 11/llx, oricare ar fi/e ~c(X, K).

Cu M (X) vom nota spaţiul măsurilor Radon reale pe X, adică dualul
spaţiului ~(X) înzestrat cu topologia 't"ind•
Orice măsură Radon complexăm pe X se scrie în mod unic sub forma
m= µ + iv, unde µ şi v sînt măsuri Radon reale.
Pentru orice măsură Radon complexă (reală) m pe X, există o măsură
pozitivă unică pe X, notată jmJ, care pentru orice cp e ~+(X) este dată de:
1ml (cp) = sup !m(g)I, ge ~ 0 (X).

Ici~ q,
Are loc, de asemenea, inegalitatea lm(J) I~ jmj(j/1) pentru orice/ e ~ 0 (X)
şi măsura !ml este cea mai mică măsură pozitivă cu această proprietate.
Se ştie de asemenea că orice măsură Radon reală µ pe X este diferenţa
a două măsuri pozitive şi anume:
µ = µ+ - µ_, unde µ+ = _!_ ( I µI

2
+ µ) şi µ_ = _!. (I µI ~ µ).
2
Cu 111b(X) vom nota subspaţiul măsurilor Radon complexe, mărginite
pe X, adidt dualul spaţiului ~c(X) înzestrat cu topologia convergenţei
uniforme.
Prin urmare o măsură Radon mărginită pe X este o funcţională liniară .
m: .X0 (X)~ C, cu proprietatea că jm(/)1 ~ llmll ·11/11 oricare ar fi/ e ~c(X),
unde I/mii = sup{/m(/)1; / e ~c(X) şi 11/11 ~ 1}.
Dacă notăm cu 'd + mulţimea funcţiilor nenegative pe X, inferior se-
micontinue, atunci integrala superioară a unei funcţii / e ';/ + în raport cu
măsura Radon pozitivă µ, este definită astfel
µ(!) = sup{µ(g); g e~+(X), g ~/}.

Definiţia integralei superioare se extinde în continuare la funcţiile
nenegative pe X. Dacă /:X~ [O,+ oo], atunci
µ(/) = inf {µ(li); lt e ';]+, lt ';:; /}.
Integrala superioară a unei funcţii/~ O pe X în raport cu măsura
pozitivă µ se mai notează şi cu~/ d µ.

În sfîrşit, mai precizăm că pentru orice submulţime A c X integrala su-
perioară µ(x_ ... ) (x... -funcţia caracteristică a mulţimii A)
se numeşte măs'll,
ra exterioară a mulţimii A şi se notează µ(A).
23
Lema 2. Dacă v E M+(X) are proprietatea că v(/) ~ 1 pentru orice
f ~+(X) cu
E 11/11 v :s;; 1, atunci există µ E Mi; (X) cu li µli :s;; 1 astfel încît
V = Vµ.
Demonstraţie. Considerăm următoarea funcţie it:X -+ R+

- dacă
u(x)= v(x)
1
- v(x) =F O,
1+ co v(x) = dacă O.
Observăm că dacă gE ~{X) şi O :s;; g :s;; 1t, atunci
ligii v = sup lg(x) I v(x) :s;; 1
xeX
şi conform ipotezei, vom avea v(g) ~ 1. Pe de altă parte, deoarece u este

nenegativ şi inferior semicontinuă, avem:
v{u) = sup {v(g); O ~ g :s;; 1t, g E ~(X)} :s;; 1.
Aşadar, integrala superioară a lui ie în raport cu v este finită. Ţinînd seama
de definiţia lui 1t, rezultă atunci că
v(X "- N(v)) = O, unde N(v) = {x EX; v(x) =F O}.

În continuare avem următoarea egalitate de măsuri:
11, •\J = -1 •v.

V
D aca.., punem acum µ = -1 v, a t unc1.

V
li f' 11 = ~ -; dv = ~ it dv ~ 1.
Rezultrt că µ E Mb(X), 11µ11 ~ 1 şi v = v · µ.

Pentru fiecare pondere v e V şi fiecare măsură Radon mărginită
µ e Mb(X), vom nota cu vµ următoarea măsură Radon pe X:
(v µ) (/) = µ(v/), oricare ar fi / E ~ 0 (X).
ln continuare vom folosi următoarea notaţie:
VMb(X) = {v •µ; v EV şi µ e Mb{X)}.

Definiţia 1. Dacă Uşi V sînt două familii Nachbin pe X şi pentru orice
u EU există v eV, astfel încît u :s;; v, atunci vom folosi notaţia U :s;; V.
Din definiţia dată rezultă imediat că dacă U :s;; V, atunci CV0(X) ~
~ CU0 (X) şi restricţia topologiei (J)u la CV0 (X) este mai puţin fină ca to-
pologia wv.
Următoarea teoremă caracterizează dualul spaţiului cu ponderi CV0 {X)
înzestrat cu topologia (J)v în ipoteza V ~ C+(X).
24
Teorema 1. Dacă V este o familie Naclibin pe X, astfel încît V ~ C+(X),
alunei dualul spaţiului CV0 (X) înzestrat cu, topologia (.,,)v este izomorf (algebric)
cu subspaţiul VMb(X). ln acest caz, vom nota [CV0 (X)]* = V·Mb(X).
Demonstra/ie. Definim o ap1icaţie liniară T: V Mb(X) ➔ [CV0 (X)]* astfel:
Dacă /e:X.c(X), atunci [T(11<r)](/) = ~ vf da. Conform propoziţiei 1.2.1,
~c(X) este (.,,)v-dens în CV0(X), ceea ce ne permite să prelungim în mod unic
pe T(v · a) la un element din [CV0 (X)]* pe care îl notăm tot cu T(va). Apli-
caţia T este evident injectivă. Pentru a verifica faptul că este şi surjectivă,
să considerăm un element oarecare L e [CV0 (X)]*. Deoarece restricţia func-
ţionalei L la ~ 0 (X) este continuă în topologia 't'md (vezi lema 1), rezultă că
(3) m e Mc(X) astfel încît
L(/) = m(f), (V) f e ~ 0 (X).
Măsura Radon m este de forma m = µ +
iv, unde µ şi v .sînt măsuri
Radon reale. La rîndul lor, măsurile µ şi v se scriu ca diferenţe de măsuri
pozitive şi anume µ = µ+ - µ_ iar v = v+ - v_. Deoarece L este (.,,)v-con-
tinuă, există v e V astfel încît ILU) I ~ 1 pentru orice f e Dv.
Dacă / e ~+(X) nD,,, atunci vom avea:
I µj(/) = sup {I µ(g) I; ge ~(X), lgl ~ /} ~

sup{lm(g)I = IL(g)I; ge~(X), lgl ~ f} ~ l.
Rezultă că µ+(/) ~ I µl(f) ~ 1. Conform lemei 2 există µ 1 e M;;(X)
astfel încît µ+ = v • µ1 •
1n mod analog vom avea µ_ = v µ2 , v+ = vv 1 şi v_ = vv2 unde
µ2, Vi, "2 E Mt (X).
Rezultă că
m = v[(µ 1 - µ2) + i(v1 - v2)] e V•Mb(X) şi T(m) = L.

Rămîne să arătăm că T este liniară. Este imediat că
T('A. • vm) = )...T(vm)
oricare ar fi A eC. Fie acum v,m, e V·Mr,, (i= 1, 2). Deoarece T(v1 ·m1) e
e[CVo(X)]*, rezultă că T(v1m1 ) + T(v2m2 ) e CV0 (X)]* şi datorită surjecti-
vităţii rezultă că există vm e V· Mb astfel încît .
T(v · m) = T(v 1m1 ) + T(v2m2)-

Pentru orice f e ~ 0 (X) avem:
(v · m) (/) .:_ [T(v · m)] (/) = [T(v1m1)J (/) + [T(p2m2)] (/) = (v1m1) (/) +(v2m 2) (/)
Prin urmare
vm = v1m1 + v2m2
şicu aceasta teorema este demonstrată.
Pentru orice submulţime echilibrată A c CV0(X) vom nota cu AO
polara sa în raport cu dualitatea (CV0 (X), [CV0 (X)]*). Prin urmare
A0 = {L e [CV0 (X)]*; IL(/)1 ~ 1, (V)/ e A}.
25
Observaţia 1. Din demonstraţia teoremei 1 rezultă
D~ c v•Mb (X).
Fie G o submulţime deschisă a lui X. Despre o măsură Radon pozitivă
µ pe X se spune că nu are masă în G, dacă µ(/)=O pentru orice
/ e ~(X, G). Suportul măsurii µ este complementară celei mai mari mul-
ţimi deschise în care µ nu posedă masă. Vom nota suportul lui µ cu supp µ.
Dacă ni este o măsură Radon complexă pe X, atunci suportul său este prin
definiţie suportul măsurii Inii.
Dacă m = ( (J.+ - µ_) +
i(v+ - v_), atunci supp m este reuniunea su-
porturilor măsurilor µ+, µ_, V+ şi v_.
în continuare vom caracteriza dualul spaţiului Cb(X) înzestrat cu
topologia strictă ~- Conform exemplului 1.2.4, acest spaţiu este spaţiul
cu ponderi corespunzător familiei Nachbin V= Ct(X) (mulţimea funcţiilor
continue, nenegative, care se anulează la infinit). Vom arăta că [Cb(X), ~]*
este izomorf cu Mb(X).
Lema 3. Dacă m este o măsu.ră Radon mărginită pe X, atunci supp m
este o mulţime a-compactă.
Demonstraţie. Trebuie arătat că suportul lui m este o reuniune numă
rabilă de mulţimi aompacte. Din cele de mai sus observăm că este suficient
srt demonstrăm lema pentru o măsură Radon mărginită pozitivă. Fie µ e
e M;;(X) cu liµ li = 1. Deoarece
li µli = su_p {Iµ(/) I; / e ~(X), li /11 ~ l} =
= sup {j µ(/)I; / E ~(X), 11/11 = l}
există un şir {g,,} c .:K(X), llgnll = 1 pentru orice n, astfel încît
lim I µ{gn)I = 1.
n
Pentru orice 1t e N* vom nota
fn ={ gn dac~ µ{g11} ~ O,
-gn daca µ{gn) < O.
Atunci avem / 11 E ~(X), 11/nll = 1 şi µ(/n) = I µ(gn)!.
ex,
Fie Kn = supp Un) şi S = U K,,.

n=1
Pentru a arăta că supp µ c S, este suficient să arătăm că µ(g) = O

pentru orice funcţie g e ~(X) cu proprietatea că g = O pe S.
Fie deci g e ~(X) cu g = O pe S. Evident putem presupune că llgll ~ 1.
Observrtm că 11/,, ± gll ~ 1, de unde rezultă că I µ{/n ± g) I ~ 1. Într•
adevăr, dacă x e S, atunci l/11 (x) ± g(x) I = 1/n{x) I ~ 1, iar dacă x <# S,
atunci / 11 (x) = O pentru orice 1t e N, deci IJ:,(x) ± g(x) I = Ig(x) I ~ 1. ~şa-
dar, avem: ·
( 1) I µ(/n) ± µ{g) I ~ t.
26
Dacă trecem la limită în (1) după n, obţinem 11 ± µ{g)I ~ 1, de unde
rezultă
µ(g) = o.
Cu aceasta lema este demonstrată.
Teorema 2. Dualul spaţiului Cb(X) înzestrat cu topologia strictă este

izomorf (algebric) cu subspaţiul măsurilor Radon mărginite pe X.
Demonstraţie. Conform teoremei 1 este suficient să arătăm că
Ct (X) . Mb(X) = Mb(X).

Deoarece incluziunea C;(X)·Mb(X) s M'iX) este evidentă, rămîne să
verificăm incluziunea inversă. ·
Fie µ e Mt (X). Conform lemei 3 există un şir de mulţimi compacte
{Kn} n astfel încît
00
supp µ= U Kn.
n=t
Fără a restrînge generalitatea, putem presupune că Kn c Kn+I (inte-

riorul mulţimii Kn+1)·
Dacă notăm Bn = Kn"-.K,,_ 1 pentru orice n ~ 2 şi B 1 = K 1 , atunci
00
supp µ U Bn
= ,i=l
şi mulţimile B„ sînt disjuncte două cite două. Notăm de asemenea a,.=
= µ{B 11). în continuare avem:
t,a. = t, µ(B.) = µ (.Q, B.),.; µ(X)= li µ/I < + oo.

Fie {bn} un şir de numere pozitive astfel incit
lim bn
n➔ oo
= O şi t
,,= 1 b„
a,, < + oo ..
Din lema lui Urîson rezultă că pentru orice n. există o funcţie continuă
tjJ 11 :X ➔ [O, 1] astfel încît 'Yn = 1 pe Kn şi 'Yn = O pe X',_Kn+l•
Definim funcţia qJ : X ~ R astfel:
00
qJ(x) = E (b
11=1
11 - bn+l) 'Yn(x).
Evident ty este continuă.

Observăm că dacă x ţ supp µ, atunci ty{x) = O, iar dacă x e Bn,
,i-l
atunci x ţ U K,, de unde rezultă
i=t
a>
ty{x) = E(b, - bm) ty,(x) = b,,.

i=11
Funcţia q, se anulează la infinit. Într-adevăr, pentru orice e > O există
N(e) astfel încît bn < e: de îndată ce n ~ N(e). Dacă x <ţ K 8 = U {K,;
1 ~ i ~ N(e) - 1}, atunci sau q,(x) = bn 1 < e dacă (3) n1 ~ N(e) astfel încît
x E B„ 1 , sau q,(x) = O dacă x <ţ supp µ.
Aşadar q, E q·(X) şi 1/q, este continuă pe supp µ. (pentru că q, > O
pe supp µ).
în continuare avem:
__!_µ11=( _!_du.~ tµ(Bn)=t an< +oo
11 qJ Jsupp µ qJ • n=t bn n=l bn
de unde rezultă că
1
v =- µ e.Mt{X).
q,
Am demonstrat deci că
§ 1.5. Mulţimi echicontinue în [CV0(X)]~'+
Dacă V este o familie Nachbin pe X, atunci familia de mulţimi {D~}v ev

formează o bază pentru mulţimile echicontinue din [CV0(X)J*. ln acest pa-
ragraf vom arăta că în ipoteza V < C+(X) avem următoarea reprezentare
pentru o mulţime oarecare din această bază şi anume: ·
D~ = v • {µ E Mb(X); li µli ~ 1}.
Lema 1. Dac,z V ~ C+(X), atunci pentru, orfre v E V avem
v = inf {/ E C+(X); / ~ v{.
Demonstraţie. Fie y EX, e > O şi/ E C+(X) astfel încît/ ~ v. Evident
putem presupune că
j(y) - v(y) ~ E,
Deoarece v este superior semicontinuă şi/ este continuă, următoarele

mulţimi sînt deschise: ·
A= {xe X; v(x) < v(y) + ~} şi B ={x eX; f(x) > f(y)-~}·

Fie q,: X ➔ [O, 1] continuă, astfel încît: q,(y) = 1 şi supp tii s; A n B.
Definim funcţia g: X -+ R+ astfel:
g(x) = f(x) -v(y) - v(y) -¾ e] ,j,(x).
28
Dacă X EA n B, atunci
g(x) > f(y) - ~- ~(y) - v(y) -¾ •] == v(y) + 1> v(x).

Dacă x fţ An B, atunci
g(x) = f(x) ~ v(x).
Pe de altă parte
g(y) = v(y) +Ie:< v(y) + e:.

4
Aşadar g e C+(X), g ~ v şi g(y) < v(y) + e:. Cu aceasta lema este de-
monstrată.
Lema 2. Dacă V ~ C+(X), atunci pentru orice e: > O, y e X, v e V şi

g e C+(X) cu ligii v ~ 1, există cp e ~+(X) şi li E C+(X) cu proprietăţile:
 e:. Din lema 1 rezultrt că există li e
E C+(X), li ~ v astfel încît:
e:
h(y) - v(y) < ·I), unde '') = _ •
2g(y) Lg(y) - e:J
Dacă notrtm cu / = g atunci se verifică imediat că

-~·g(y) +1
f(y)li(y) < 1. Deoarece mulţimea A = {x e X; f(x)li(x) < 1} este deschisă şi
ye A, există cp: X __.. [O, 1] continuă cu suportul compact, astfel încît ~(y) = 1
şi supp ~ s; A.
Dacă punem acum cp = / · ~. atunci cp ~ J, cp(y) = f(y) şi li lupii ~ 1.
Deoarece
·l)g(y) +l= 2
g(y) - e: şi g(y) > e:
2g{y) - 2e:
rezultă pe de o parte că f ~ g (şi deci că cp ~ g) iar pc de altă parte crt
g(y) - q,(y) = g(y) - f(y) = g(y) < z.

2g(y) - e:
Lema 3. Fie V o familie Naclibt'n de funcţii continue pe X. Pentru fiecare
v eV definim Ti.: CVo(X) __.. C0 (X) P·rin TvU) = jv. Atunâ
D~ = T;(/30),
unde
B = {J E Co(X); 11/11 ~ 1}.
29
Demonstraţie. Operatorul
T.,: C V0{X) ➔ Co(X)
este evident liniar şi continuu. Adjunctul său,
T:: [C0 (X)]* = Mb(X) ➔ [CVo(X)J* = V· Mb(X)

este liniar şi continuu. Deoarece B 0 este slab compactă (conform teoremei
lui Alaoglu) rezultă că T;(B0) este slab compactă în [CV0 (X)J*. Mai obser-
văm că D., = T; 1 (B) = {T:(B0 )} 0 şi T!(B 0 ) este absolut convexă.
Din teorema bipolarei rezultă atunci că:
D~ = {T;(B0)} 00 = T;(B 0 ).
Teorema 3. Dacă V este ofamilie N aclibin pe X astfel încît V ~ C+(X),
atunci
D~ = v•S,
unde
Incluziunea v · S c D~ este imediată. Pe de altă parte din observaţia

1.4.1 rezultă că D~ c v•Mb(X). Rămîne să arătăm că dacă v = vµ eD~,
atunci li µli < 1. Pentru aceasta vom arăta pentru început că dacă v • µe D~.
atunci v I µI e D~.
Deoarece prin ipoteză V ~ U = C+(X) avem CU0 (X) ~ CV0 (X) şi deci
aplicaţia identicăi: CU0 (X) ➔ CV0{X) este continuă. Fie u e U astfel
încît v ~ 'lt. Atunci i(Du) ~ D„ de unde rezultă că D~ c {i(Du)} 0 =
= (i*)-\D8), Cum vµ e_D!! vom avea i*(v•µ)eD~. Conform lemei 3, D~ =
= T:(B ), unde B = {/ e Co(X); 11 /11 ~ 1}.
Fie a e B 0 = S şi fie g e CU0{X). Vom avea
[T:(a)J (g) = a[Tu(g)J = a{ttg) = {ua) (g).

, Prin urmare D~ = Tu(B 0) = uS. Deoarece i*(v · µ) e D~ rezultă că există
ae S astfel încît i*(v · µ) = it ·a. Mai observăm că dacă ae S, atunci şi la! e S,
de unde rezultă că -zt]al e D~. Din teorema Lebesgue-Nicodym rezultă că
există o funcţie li pe X, µ-măsurabilă, cu IIz! = l astfel încît µ = hi µj. În
continuare avem:
• v · li IµI = v µ = i*(v µ) = ua = u · g !a I,
unde g este a-măsurabilă, lgl = l şi a= glal, Mai departe avem:
ujaJ = v·lt·glµI,
de unde rezultă că vlig ~ O aproape peste tot în raport cu Iµ]. (Cu g am no-
tat conjugata· lui g.) Prin urmare v = Iv] = lvkgl = vltg aproape peste tot
în raport cu I µI. Am arătat astfel că
'V ·I µI = u ·lal ED~.
30
Fie acum g E D 1., g ~ O şi x EX. Din lema 2 rezultrL că există 1t E C+(X),
ie ~ v astfel încît:
g(x) = sup {cp(x); cp EA},
unde A = {ep E ~+(X) nD 11
; cp ~ g} . Deoarece A este filtrantă crescător
rezultă că
Cgv dl µI = sup (cpv · dl µj.

) ~EA)
Cum VI µI En {D!!; fi Eu, u ,l, v} rezultă că ~<;>V. dl µI.:; I pentru orice
<p EA. Aşadar ~gv dj µj.:; I. Deoarece mulţimea D, este echilibrată, rezum,
dl v · I µI ED~. 1n sfîrşit, din lema 1.4.2 rezultă acum că li µli ~ 1.

Capltolul 2
TEOREME DE APROXIMARE
îN SPAŢII CU PONDERI
§ 2.1. Teorema Kakutani-Stone pentru latici cu ponderi
Fie X un spaţiu Hausdorff complet regulat şi V o familie Nachbin

pe X cu proprietatea că pentru orice x EX, există o pondere v EV, astfel
încît v(x) > O.
Teorema 1. Fie L o sublatice a ltti CV0 (X, R) şi fief E CV0 (X, R). Ur-
mătoarele afirmaţii sînt echivalente: · ·
1) /EL.
2) Pentru, orice x 1 , x 2 EL şi·. orice e: > O, există g e L astjel încft
lg(x1) - J(x1) I < e: şi !g(x2) - /(x2) I < e:.
(Atragem atenţia că L nu este presupusă latice vectorială, adică 4 poate
să nu fie spaţiu liniar.)
Demonstr_aţie. 1) => 2). Fie we V cu proprietatea w(x 1) > O şi w(x2) > O.
Deoarece / e L rezultă că există gE L aşa· ca: · · ·
sup w(x) If(x) - g(x) I < e: • min [w(x1), w(x2)].
xeX
în particular, vom avea pentru z'. = I, 2
de unde rezultă
lf(x,) - g(x,) I < e.

2) => 1). Fie ·v e V, t EX şi e: > O fixaţi. Conform 2), pentru orice
x EX, există gz e L, astfel încît
v(t) lgx(t) - f(t) I < e: şi v(x) lgx(x) - f(x) I < e:.
Dacă_ notăm cu l(c = {y e X; v(y) jg2;(;•) - f(y)! ~ e:}, atunci K:c este
compact ş1 x <I= Kx. Aşadar vom avea:
n1(z:=0.
xeX
33
Deoarece o mulţime compactă are proprietatea intersecţiei finite, re-
zultă că există x 1, ••• , Xn e X astfel incit
Dacă notăm cu g = sup {g%1 , ••• , g~n}, atunci ge L şi pentru orice xe X

vom avea:
v(x)[g(x) - /(x)] > -e.
Într-adevăr, dacă x e X, atunci există i 0 E {l, 2, ... , 11,} astfel incit
x ţ K., şi atunci
v(x) rg%,.{x) - /(x) I < E.
In continuare avem:
v(x)[g(x) - /(x)] ~ v(x)[gz'°(x) - /(x)] > _;e:.
Pe de altă parte, pentru orice = 1, 2, ... , 1t, au loc
1· inegalităţiile:
v(t) Ig%, (t) - /(t) I < e,

de unde rezultă
v(t) jg(t) - /(t) I < e.
Am arătat astfel că pentru orice 't EX există o funcţie g, EL cu pro-
prietăţile:
(i) v(x)[g,(x) - f(x)] > -e pentru orice x EX

şi
(ii) v(t)[g,(t) - f(t)] < e:.

Acum, dacă notăm cu C, = {x EX; v(x) lg,(x) - /(x) ! ~ e:}, atunci C,
este o mulţime compactă şi t ţ Ct. Avem ca mai înainte:
n ct = 0,
leX
de unde rezultă că există t 1 , t 2, ••• , fm e X astfel încît
Fie g = inf {g,1 •••• , g,n} e L. Dacă x e X, atunci există j 0 e {1, 2, ... , m},
aşa ca x ţ C,, 0
•
în continuare rezultă
(iii) v(x)[g{x) - /(x)] ~ v{x)[g,,Jx} - /(x)] < e.
Pe de altă parte, pentru orice j = 1, 2, ... , ni avem
v(x)[g,,(x) - /(x}] > -e
de unde rezultă
{iv} v{x}[g(x) - /(x}] > -e.
34
Am arătat deci că pentru orice x e X,
v(x) lg(x) - f(x) I < e.
Deoarece e a fost arbitrar şi g e L, rezultă că/ e L.
Observatia 1. Dacă familia Nachbin V e~te formată din funcţiile ca-
racteristice âie submulţimilor compacte ale lui X, atunci
CV0 (X, R) = C(X, R)
şi <ov coincide cu topologia convergenţei compacte.
Ţinînd seama de această observaţie în teorema 1 rezultă:
şif e C(X, R). Următoarele

Corolarul 1. Fie L o sublatice a lui C(X, R)
afirmaţii sînt ecltivalente:
1) / e L (încltiderea lui L în topologia convergenţei conipacte).
2) Pentru orice x1, x2 e X şi orice e > O există g e L astfel încît I/(x,)-
- g(x1)1 < e pentm i = 1, 2.
Corolarul 2. Dacă L este o sublatice vectorială a lui C(X, R) care separă
punctele lui L şi conţine constantele, atunci
L= C(X, R).
Demonstraţie. Fie / e C(X, R) şi Xi, x 2 e X, x 1 -:/: x2 • Conform coro-
arului 1 este suficient să arătăm că există g e L, astfel încît
g(xi) = f(x,) pentru i = 1, 2.
Deoarece L separă punctele lui X, există li e L aşa ca
lt(xi) -:/: h(x2)•
Vom căuta funcţia g de forma:
g = a·lt + b-1,
•
unde cu 1 am notat funcţia care ia valoarea 1 în orice punct din X, iar a şi
b sînt nişte constante reale pe care le determinăm astfel încît
g(xi) = J(x1) şi g(x2) = J(x2)•
După calcule simple rezultă că
1
g = ( {[f(xi) - J(x2)]lt+ [h(xi)J(x2) - f(x 1)h{x2)]l}.
h Xi) - lt(X2) . .
Deoarece L este subspaţiu liniar şi conţine funcţiile constante {deci
1 e L) rezultă că g e L. Se verifică imediat că
g( Xi) = f (X1) Şi g( X2) = f (X2) •
Cu aceasta, demonstraţia este terminată.
35
Observaţia 2. Dacă X este compact, atunci topologia convergenţei com-
pacte pe C(X, R) coincide cu topologia convergenţei uniforme pe X, adică
cu topologia dată de norma
J-+ llfll = xeX
sup 1/(x)I.
Ţinînd seama de aceastrt observaţie în corolarul 2, obţinem cunoscuta

teoremă Stone-Weierstrass pentru latice şi anume
Corolarul 3. Dacă X este un spaţiu Hausdorff compact şi L o sublatice

vectorialăa lui C(X, R) care separă punctele lui X şi conţine constantele,
atimci
L = C(X, R).
§ 2.2. Generalizarea teoremei Kakutani-Stone pentru subspaţii

de tip Lindenstrauss-Wulbert
Definiţia 1. Un subspaţiu liniar H c CV0 (X, R) se numeşte de tip L-W

(Lindenstrauss-Wulbert) dacă are proprietatea că
max J,,t + min li, EH pentru orice h1 , h2 , lt3 EH.
1:5:;i:5:;3 1:5:;i:5:;3
Observaţia 1. Un subspaţiu liniar H c CV0 (X, R) este de tip L-W dacă

şi numai dacă are proprietatea max (O, /i 1, lt:!.) + min (O, lti, lt2 ) EH pentru
orice /z.1 , li.i E H.
Deoarece necesitatea condiţiei este evidentă, rămîne să verificăm su-
ficienţa. Următoarele identităţi sînt imediate:
(1) /z.1 + max (O, k1. - lt1, h3 - lt1 )= max (lt1 , h2, h3),
(2) h1 + min (O, lt 2 - h1 , h3 - h1 ) = min (lt1 , lt2, h3).
Adunînd re]aţiilc (Î) şi (2) obţinem
max (h 1, lt 2, ha) + min ('1.1, h2, Ita) =
= 2lt1 + max (O, lt2 - lt1 , h3 - lz1 ) + min (O, lt2 - /z,1, Ita - h1),
de unde rezultă că, dacă este verificată condiţia din observaţia 1, atunci H
este de tip L-W.
Fie T:R x R ~ R definită astfel:
T(a, b) = a - max (a, b, -b) - min (a, b, -b).
Observaţ1:a 2.
a dacă /al~lbl,
T(a, b) = lbl dacă a> !bi,
{
-lbl dacă a<-lbl.
36
într-adevăr:
T(a, b) = a - max (a, b, -b) -min (a, b, -b) =a-max (a, jbl) +max (-a, lbl) =
= a+min (-a, -jbl) +max (-a, jbl) = min (O, a -lbl) +max (-a, jbl)~
Dacă I al ~ I b!, atunci a ~ lbl şi -a ~ I bi, de unde rezultă
T(a, b) = a- Ibi+ Ibi = a
Dacă a> jbj, atunci a> O şi T(a, b) = o+ lbl = lbl
Dacă a < -I bi, atunci a < O şi -a> I bJ, de unde rezultă
T(a, b) = a- lbl - a= -lbJ.
Lema J. A re loc următoarea relaţie de recurenţă:
T[T(a, b), c] = T(a, I bi I\ Ici).

Pentru a verifica această relaţie vom analiza următoarele cazuri:
Cazul l. Dacă Ial ~ /bi I\ Ici, atunci
lbJ /\ /ci)= a.
T(a,
Pe de altă parte, deoarece Ial ~ Ibi şi Ial ~ IcJ, rezultă T(a, b) = a
şi I T(a, b) I ~ IcJ. Atunci vom avea
T[T(a, b), c] = T(a, b) = a.
Cazul 2. Dacă a > Ihi I\ Icj, atunci

T(a, !bi/\ jcl) = /bi I\ fc/.
Sînt posibile următoarele situaţii:
1) a> I bi şi atunci T(a, b) = Ihi. . : .. : . ~ '
2) a= Jal ~ lb! şi atunci T(a, b) = a.

în prima situaţie dacă presupunem că I bi ~ IcJ, atunci I T(a, ~) I ~ I ci„
de unde rezultă
T[T(a, b), c] = T(a, b) = I bi =· I bi I\ fcj.
Tot în prima situaţie, dacă presupunem că I b/ > Ici, atunci T(a, b)> /ci„
de unde rezultă
T[T(a, b), c] = Ici = Ibi I\ Jcl.
În a doua situaţie avem a > I cJ, deci T(a, b) > I cJ, de unde rezultă că
T[T(a, b), c] =Ici = I bJ I\ I cj.
Cazul 3. Dacă
a< -(lbl I\ Ici)= (-lbl) V (-/ci),

atunci
T[a, I bi I\ I ci] = -(I bi I\ I ci) •.
31
Vom considera şi aici următoarele subcazuri:
1) a< -I bi şi atunci T(a, b) = -I bi.
2) a ~ -I bi şi atunci T(a, b) = a, deoarece -a = Ial ~ Ibi.
În prima situaţie, dacă presupunem -I bj ~ -j ci, rezultă
T[T(a, b), c] = -I ci = (-I bi) V (-I ci) = -(I bi I\ I ci) . .
Tot în prima situaţie dacă presupunem că -I bi ~ -I ci, atunci
I T(a, b)I = -T(a, b) = Ibi ~ Ici.
ln continuare avem
T[T(a, b), c] = T(a, b) = -I bi
(-1 bi) V (-I ci) = -(I bi I\ Ici)
=
ln situaţia a doua avem a< -I ci şi cum T(a, b) = a, rezultă că
T[T(a, b), c] = -I cj = (-I ci) V (-I bi) = -(I ci A 1·bl).
Lema 2. Fie H cCVo(X, R) un subspaţii1, de tip L-W şi fief, gi, ... ,gn, n+ 1
funcţii din H. Dacă definim cpn: X --+ R astfel
q>n(x) = T[/(x), min lg,(x) I],
1E; iE; n
atunci q>n E H.
Demonstraţie.Pentru demonstraţie folosim metoda inducţiei complete.
Dacă n = 1, atunci
q>1(x)
Tl/(x), g1(x)] =
=
= f(x) - max (/(x), g1(x), -g1(x)] ·- min [/(x), g1(x), -g1(x)].
Deoarece H este de tip L-W, rezultă că cp 1 EH.
Presupunem proprietatea adevărată pentru n = k - 1.
Din lema 1 şi observaţia 2 rezultă :
cp1:(x) = T[j(x}, min lg,(x)] = T[j(x), (min lgt(x) I) /\ lg1;(x) I] =
1E;iE;k tE;iE;k-1
= T {T[j(x), min lg,(x) I], g1:(x)} = T[cp1;. 1(x), gt(x)] =

lE;iE;k-1
= cp1:_1(x) - max ['Pt-i(x), g1:(x), -gt(x)] - min [cp.t_1 (x), g1:(x), -g1:(x)].
Rezultă că cpk EL.
Lema 3. Fie H c CVo(X, R) itn subspaţiu de L-W şi fie f e CV0 (X, R)
cu proprietatea că pentru orice x 1 , x 2 e X există h e H, astfel încît f(x,) = Ji(x,)
pentru i = 1, 2. Atunci pentru, orice x EX, orice v EV şi orice e: > O există
g= e H cu proprietăţile
a) g=(x) = f(x);
b) v(y)lg:i:(Y)I ~ v(y)lf(y)l+e, (V) yeX;
c) g=(y}f(y) < O => v(y)lg:i:(Y) I ~ e.
38
Demonstraţie. Fie x e X fixat. Pentru orice y e X, există liv e H, astfel
încît hu(x) = /(x) şi hu(Y) = /(y). Observăm că mulţimea Ky = {z e X;
v(z) I hu(z) I ~ v(z) 1/(z) I + e} este compactă şi y ţ K 11 • Atunci K 11 = 0, n
yeX
n
de unde rezultă că există y 1, y 2, ••• , Yn e X, astfel încît
i=l
nK 1, = 0. Fie
z e X oarecare. Atunci există y; cu proprietatea
0
că z f Ky, 0
, ceea ce implică
v(z)I h1 , (z) I
0
~ v(z)I /(z) I+ e.
Prin urmare
min v(z)j lz,.,(z) I ~ v(z)J/(z) I+ e, pentru orice z e X.
1~i~11
Definim acum Îi: X ➔ R astfel

h(z) = T[lt1 , (z), min J lty1 (z) I]
2~i~n
Din lema 2 rezultă că 7,, e H, iar pe de altă parte este imediat că

Îi(x) = /(x) şi v(z)Jh(z) I ~ v(z)I /(z) I + &,
deoarece
IÎi(z)I ~ min Jh,,,(z)j.
t~i~n
Fie
Y = {y e X; Îi(y)f(y) ~ O}.
Afirm că pentru orice y e Y, există s11 e H, astfel încît sv(x) = /(x) ·
şi sutY-1)ntr-adevăr,
= o. .d
dacă cons1 erăm
d. f . l
m nou uncţia ,t11 e
H .
cu propnetatea
h11 (x) = /(x) şi hu(Y) = f(y), atunci
1
dacă
I
~ [/(y)h(z) - h(y)hy(z)] /(y) :I O sau k(y) :/: O
sv( z) = /(y) - h(y) şi /(y) ~ k(y),
Îi(z) dacă /(y) = Îi(y) = O.
Evident s11 e H, s11 (x) = /(x), s11 (y) = O.
Deoarece pentru orice y e Y, mulţimea
C11 = {z; v(z)Js11 (z) I ~ e}
este compactă şi y ţ: C11 , printr-un raţionament analog cu cel de mai înainte
rezultă că există yi, ... , Ym e Y, astfel încît
min v(z)Jsy, (z) I ~ e, (V) z e Y.

1:S;;i=S;;m
Definim acum funcţia g:,;: X ➔ R astfel

g:,;(y) = T[h(y), min Is,,, (y) IJ•
1~i~n
39
Avem g:,; e H, gz(x) = J(x) şi lgz{Y) I ~ I lÎ(y) I (V) ye X, de unde
rezultă
v(y)lg:,;(y) I ~ v(y)I /(y) I + €, {V) y e X.

Pe de altă parte
f(y)g:,;(y) < O ⇒ f(y)h(y) < O ⇒ Y E Y ⇒ v(y)lgz(Y) I ~ €
deoarece
{V) )' e X.
Definim t:R X R -+ R astfel:

t(a, b) = max (a, b, O)+ min (a, b, O).
Lema 4. Funcţia t are u,rmătoarele proprietăţi:
a + b dacă ab ~ O
(i) t(a, b) =
{
a dacă Ial > Ibi şi ab > o
b dacă !al < !bi şi ab > o
(ii) 1t(a, b)I ~ max (!al, jbl}
a dacă Ia I > IbI
(iii) tLa, t(a, b)] = b dacă Ial < Ibi şi ab > O
{
2a+b dacă lal > !bi şi ab < O
Demonstraţia lemei 4 este uşoară şi constă în a analiza pe rînd cazurile
posibile.
Observaţia 3. Dacă H c CV0 (X, R) este un spaţiu de tip L-W, atunci
oricare ar fi g, f e H avem t(f, g) e H, unde
[t(f, g)](x) = t[J(x), g(x)], oricare ar fi x e X.
Lema 5. Fie f e CV0(X, R), v e V şi {gn} n 'Un şir de funcţii din
CV0(X, R) cu proprietatea:
( 1) Dacă J(x)g0 (x) < O, atunci v(x)lgn(x) I ~ E pentru, orice 11, > 1. Dacă no-
tăm c·u li1 (x) = g 1(x) şi cu hn(x) = t[ltn_ 1 (x), gn(x)] pentru, n > 2, atunci fun-
cţiile {hn} au de asemenea proprietatea ( 1).
Demonstraţie. Demonstraţia se face prin inducţie după n. Pentru 11, = 1
afirmaţia este evidentă. Presupunem că afirmaţia este adevărată pentru
m şi că /(x)hm+i(x) < O.
Dacă hm+1(x) = hm(x), afirmaţia rezultă din ipoteza de inducţie.
Dacă hm+l(x) = gm+1 (xh atunci /(x)gm+i(x) < O, de unde rezultă
v(x)I ltm+1(x) I = v(x)lgm+1 (x) I ~ €.
Dacă /im+l(x) = hm(x) +gm+1 (x), atunci lim(x)gm+l(x) < O şi vom analiza
cazurile:
a) f(x)gm+i(x) < O,
b) J(x)gm+l(x) > O.
40
In cazul a) avem
v(x)lgm+1(x)I ~ e şi sign lim+I(x) = signgm+l(x).
Rezultă că
adică
ln cazul b) avem
/(x)km(x) < O şi sign hm_,. 1 (x) = sign ltm(x).
Din ipoteza de inducţie avem v(x)l lzm(x) l ~ e şi deoarece
lhm+l(x)I = lhm(x)I - lgm+l(x)! ~ lltm(x)I,
rezultă
v(x)lhmr1(x)I ~ e.
Lema 6. Fie v, f şi {gn} ca în lema 5. Presupunem în plus că funcţiile

{gn} au proprietatea:
(2) v(x)lgn(x) I ~ v(x)I /(x) I+ e:, {'v') x e X.
Notăm cu ~ = g1, ~+1 = t[Îim, t(hm, gm+i}] pentru, ni> 1.
Funcţiile hm au proprietăţile:
(3) Dacă v(x) lf(x) - Îim(x) I < e şi v(x)I ~(x) I > e:, atunci
v(x)l/(x) - hm+1(x)I < e.
(4) Dacă v(x)I f(x) - gm+1(x)I < e: şi v(x)I gm+1 (x)I > e:, atunci
v(x)I /(x) - Îim+1 (x) I < 3e:
Demonstraţie. Din lema 5 rezultă că funcţiile {hm} păstrează proprietatea
(1) f(x)Îim(x) < O => v(x)I hm(x) I ~ e.
Conform lemei 4 avem:
dacă (Jim(x)I > lgm+l(x)I
!
Îim(x)
Îim+1(x) = gm+1 (x) dacă IÎim(x)J
< lgm+l(x)j şi Îim(x)gm+l(x) ~ O
2Jim(x) + gm+1(x) dacă lhm(x)I < lgm+1 {x)J şi hm(x)gm+l(x) <O
Fie x e X cu v(x)lf(x) - ÎÎm(x) I < e: şi v(x) I hm(x) I > e. Atunci
din (1) rezultă /(x)hm(x) ~ O.
41
Dacă Îim+1(x) = Îim(x) afirmaţia (3) este evidentă.
Dacă h:+
1 (x) = gm+I(x), atunci /(x)gm+i(x) ~ O şi vom avea
v(x)J f(x) - Îim+1(x)[=~v(x) ;1/(x)J - Jg,n+1 (x)I ~ e:.

Situaţia hm+1(x) = ilim(x) + gm+1 (x) nu poate avea loc, pentru că ar
contrazice faptul că v(x) ! 1i:;(x) I > e:. Am demonstrat astfel (3).
Fie acum xeX cu v(x)l/(x)-gm+1(x)J<e: şi v(x)lgm+1(x)l>e:.
Atunci /(x)gm+i(x) > O.
Dacă hm+1 (x) = gm+l(x), afirmaţia (4) este evidentă.
Dacă hm+l(x) = li;n(x), atunci
v(x)I Îim(x) I> e: => /(x)Îim(x) ~ O=> v(x)lf(x) - Îim(x) l = v(x )!1/(x) I - i7im(x) li< e:.
Dacă fi:+1(x) = 2hm(x) + gm+1 (x), atunci f(x)hm(x) < O, de unde re-
zultă că
v(x) I hm (x)I ~ e:.
Aşadar vom avea:
v(x)j/(x)-hm+l(x)i ~ v(x)lf(x)-gm+l(x)l+2v(x)lhm(x)I < 3e:
Teorema 1. Fie H mt subspa/iu de tip L-W fn CV0 (X, R) şi fie
/ E Următoarele afirmaţii sînt echivalente:
CV0 (X, R).:._
1) f EH.
2) Pentrit oriei x1 , x2 EX şi .orice e: > O există h EH astfel încît
Ilt(x1) ~/(x1) I < e: şi Ilt(x2) - /(x2) I < e:.
3) Pentru orice x1 , x 2 EX există lt EH astfel încît f(x 1) = lt(x1) şi
/(x2) = lt(x2),
Demonstraţie. Demonstraţia implicaţiei 1) => 2) este identică cu cea din
teorema 1, § 2.1.
2) => 3). Considerăm aplicaţia liniară
cp: CV0(X, R) ➔ R2
definită astfel:
?U) = [/(x1), /(x2)]
Din 2) rezultă că cp(f) E cp(H). Deoarece cp este liniară, rezultă că cp(H)
este închis, fiind un subspaţiu liniar al unui spaţiu finit dimensional. Prin
urmare cp(f) E cp(H), adică există li EH astfel încît:
/(x1) = lt(x1 ) şi j(x2) = h(x2).
3) => 2) evident.
3) => 1). Presupunem prin absurd că deşi are loc 3), f ţ H. Atunci
există v e V şi o> O astfel încît sup v(x) I/(x) - li(x) I ~ o> O pentru orice
xeX
h EH. Fără a restrînge generalitatea putem presupune că sup v(x) I/(x) I = 1
xeX
şi atunci rezultă că o~ 1.
42
Fie K'= {xe X; v(x)I /(x)I ;,. ! 3} · Evident K este o mulţime com-
pactă nevidă.
Din lema 3 rezultă că pentru orice xeX, există g:,; e H, cu pr:prietăţile:
1) gAx) = /(x);
3
2) v(y)I gx(y)I ~ v(y)I /(y) I+ ;
8
3) gz(Y)/(y) < O ~ v(y)!gx(y) I ~ ~,
8
Pentru orice x e K notăm cu
Deoarece x (/: Cz, rezultă nC

xeK
:z: = 0 şi deoarece K este compact,
există x 1 , x 2 , ... , X8 eK aşa ca
Rezultă că oricare ar fi x e K avem:
min v{x)lg.-,(x) -/(x)J ~ ~-

t<i<n 8 •
Construim acum funcţiile {/im} t<m<,. astfel:
lz,1 = g„1 şi Jim+l = t[hm, t(hm, g„m+.)].
Din lemele 4, 5 şi observaţia 3 rezultă că avem
a) hm eH;
b} v(x) I lim(x) I ~ v(x) I/(x) I + :;
8
c) /(x)hm(x) < O~ v(x)l lim(x) I ~
8 ·
În continuare vom arăta folosind inducţia completă că
.xe K şi min v(x)lg..,(x) -/(x) I < ~ ~ v(x) I/(x) - hm(x) I ~ 33

•
t<i<m 8 8
Pentru m = 1 afirmaţia este evidentă. O presupunem acum adevărată
pentru m şi fie x e K cu proprietatea că
min v(x)lgx,(x) - /(x)I < ~·

t<i<m+t 8
43
Vom analiza următoarele cazuri posibile:
~
A) min v(x) I gx,(x) -J(x) I < - respectiv
1~ i~ ,n 8
~
B) v(x) I gxm+i (x) - /(x) I <
8 ·
în situaţia A) din ipoteza de inducţie rezultă că
v(x) 1 lt,n(x) - /(x) I < ~·

8
Deoarece x e J( şi v(x)I Ilim(x) I - 1/(x) I I~ v(x)l lim(x) - /(x) I < !._

8
rezultă că v(x)l lim(x) ;?; v(x)l/(x) I - ~;?; 2_ 8 - _! = 58
> _!.
8 4 8 8 8
Conform lemei 6 vom avea atunci
v(x)l/(x) - ltm+1 (x) I < _! ·

8
în situaţia B) rezultă v(x) I gxm+i (x) I ;?; ~ şi din lema 6 că

8
38
v(x)l/(x) - lim+1(x) I < ·
8
Din cele de mai sus constatăm că
38
v(x) I/(x) - lin(x) I < - , ('v') xe K.
8
Dacă x ,t K atunci considerăm cazurile:
C) J(x)Jin(x) < O şi D) J(x)lin(x) ;?; O
În cazul C) avem v(x) I lin(x) I ~ ~ şi

8
v(x)J/(x) - /in(x)I ~ v(x)l/(x)I +v(x)lli,i(x)I ~ 38
4
+~
8
= n8 < 8-
1n cazul D)
v(x)l/(x) - lin(x) I = v(x) I 1/(x) I - 1hn(x) I I < : < 8„
Aşadar, am găsit li= li„ e H cu proprietatea

sup v(x) I/(x) - ltn(x) I < ~
xeX
ceea ce contrazice ipoteza făcută.

Observaţia 4. Dacă în teorema 1 se presupune că H este Iatire, atunci
se reobţine teorema Kakutani-Stone pentru !atici vectoriale cu ponderi.
44
§ 2.3. Teorema Stone-•Weierstrass pentru un subspaţiu de tip modul.,
in cazul mărginit
Fie X un spaţiu Hausdorff complet regulat şi o?. o subalgebră a lui C(X)

care conţine unitatea. Fie de asemenea 70 un subspaţiu liniar al lui CV0 (X)
care este modul peste o?., adică o?.70 c 1(). Pentru orice x e X vom nota cu
A(x) = {y e X; a(y) = a(x), (V) a e o?.{. Evident mulţimile A(x) sînt închise
şi dacă x :p y. atunci sau A(x) = A(y), sau A(x) n A(y) = 0-
Fiecare mulţime A(x) este deci o mulţime de constanţă pentru sub-
algebra o?., maximală faţă de relaţia de incluziune.
De fapt, algebra o?. determină pe X o relaţie de echivalenţă, notată
X/o?. şi anume: x y dacă a(x) = a(y) pentru orice aed,. Prin urmare,
r,,J
cu A(x) am notat clasa de echivalenţă a lui x faţă de această relaţie.

Definiţia 1. Vom spune că 7(J este localizabil în CV0 (X) în raport ett d
dacă:
7() = {f e CV0(X) ;JIA(x) e 701 A(x), ('v') x e X}.

Deoarece mulţimea 70 este inclusă întotdeauna în mulţimea din dreapta
semnului egal, localizabilitatea lui 70 în raport cu o?. revine la a spune că
o funcţie / e CV0 (X) aparţine închiderii lui 70 în CV0 (X), dacă şi numai
dacă, pentru orice v e V, orie e > O şi orice mulţime A(x), există w e 70
astfel încît
v(y) I/(y) - w(y) I < e, pentru orice y e A (x).
Observaţia 1. 70 va fi dens în CV0{X) ~acă următoarele condiţii sînt
s:~ tisfăcu te:
(i) 70 este lccalizabil în raport cu o?. în C V0 (X).
(ii) d separă punctele lui X, adică, dacă x :p y, există aed astfel
încît a(x) # a(y).
(iii) Pentru orice xe X există w e 7(J astfel încît w(x) :;f. O.
Într-adevăr, din (ii) rezultă că pentru orice x e X avem A(x) = {x}.
Fie/ e CV0 (X) oarecare. Dacă /(x) = O, atunci evident /IA(x)e 701 A(x).
Dacă /(x) :p O, atunci conform (iii) există we 7() astfel încît w(x) #0. Dacă
notăm cu ).. = f(x)/w(x), atunci
JIA(x) = ,~wl A(x)e 101 A(x).

Aşadar, în condiţiile (ii)+ (iii), avem:
CV0 (X) = {/ E CVi~(X); JIA(x) E 70 I A(x), (V) x EX}.
Din (i) rezultă acum că 70 = CV0 (X).
Reamintim că pentru orice spaţiu Hausdorff complet regulat X, există
un spaţiu Hausdorff compact ~X, astfel încît X este homeomorf cu o parte
densă a lui ~X. Aplicaţia ~: Cb(X) ➔ C(~X) care asociază fiecărei funcţi~
j e Cb(X) prelungirea sa unică ~/ e C(~X), este un izomorfism de algebre
Banach. ~X se numeşte compactificatul Stone-Cech al lui X. Reamintim
45
de asemenea că o algebră dcC(X, C) se numeşte autoadjunctă, dacă are
proprietatea că
f = i1, + iv e dJ. ~ f = u- iv e of,.
Lema 1. Fie of. c Cb(X) o subalgebră încltisă care conţine unitatea. ln
cazul cînd funcţiile sînt cu valori complexe presupunem în plus că of. este auto-
adjunctă. Asociem fiecărei mulţimi A (x) o mulţime compactă K(x) c X, ast-
fel încît A(x) n K(x) = 0. Atunci există un număr finit de clase de echiva-
lenţă modulo X/of., pe care le notă~i cu A(x1 ), ... , A(xn) şi un număr cores-
n
punzător de funcţii cp 1, cp 2, ••• , cpn e of., astfel încît cp, ~ O, cpi IK(x,) = O şi Ecp,= 1
'=1
Demonstraţie Notăm cu ~of. imaginea lui dJ. prin izomorfismul ~- Atunci
~of. este o subalgebră închisă a lui C(~X) care conţine unitatea. Notăm cu Z
spaţiul cît al lui ~X prin relaţia de echivalenţă ~X/~of. şi cu 1t: ~X ➔ Z apli-
caţia canonică corespunzătoare. Dacă x e X şi A(x) este clasa sa de echi-
valenţă modulo X/of., atunci A (x) =
1t(x) X. Reciproc, dacă y e ~X şin
1r(y) nX #: 0, atunci există xeX, astfel incit 1t(y) nX= 1t(x) nX= A(x).
Aşadar, există o corespondenţă bijectivă între punctele lui 1t(X) şi clasele
de echivalenţă ale lui X modulo X/dl.. Dacă xe X, atunci conform
ipotezei, mulţimile
A (x) = 1t(x) n X şi K(x)
sînt dijuncte. Rezultă că 1t{x) nu aparţine mulţimii compacte 1t[K(x)]. Prin
urmare avem:
n 1t[K(x)] = 0-
xex
Conform proprietăţii intersecţiei finite, există xi, ... , xn e X astfel încît
n 1t[K(x,)] = 0-
H
i=t
In continuare avem:
fJ
Z = U C1t[K(x,)],
i=t
unde cu C1t(K{x,)] am notat complementara mulţimii 1t[K(x,)] în Z. Deoa-

rece Z este ccmpact şi mulţimile Cn[K(x,)] sînt deschise, există qJ,: Z ➔ [O, 1
n
continue, cu supp qJ, c C1t[K(x,)] şi E qJ, =
i=1
1. Pentru orice a e dJ., fie
l
q10: Z ➔ K definită astfel: qJ0(z) = (~a)(y), dacă z = 1t(y). Este clar că q,0
este bine definită. Dacă notăm cu (JJ = {qJa}ae.cz1, atunci (JJ este o subalgebră
închisă în C(Z), care separă punctele şi conţine unitatea. Conform teoremei
Stone-Weierstrass, rezultă că (JJ = C(Z). Deoarece q,, e C(Z), rezultă că există
a, e dl,, astfel încît qJ, = qJa, pentru orice i = 1, 2, ... , n. Dacă notăm acum
cu q>', = qJ,01t, atunci f, = qJ 4,01t = ~a, e ~dl,. ln sfîrşit, vom nota pentru
orice i = 1, 2, ... , n cu cp, = cp, I X şi observăm că funcţiile cp, au toate pro-
prietăţile cerute în enunţul lemei.
46
Definiţia 2. Spunem dt algebra of este V-mărginită, dacă orice functie
a E of este mărginită pe suportul oricărei ponderi v eV. '
Exemple de cazuri particulare cînd of. este V-mărginită sînt următoarele J
1) ol. c Cr,(X).
2) Orice pondere v e V are suportul compact.
Teorema 1. Fie of. o subalgebră cu unitate a lui C{X), V-mărginită. Dacă
of. c C(X, C), presupunem în pltts că ol. este atttoadjunctă. Fie 70 c CV0 (X)
im subspaţiit liniar cu proprietatea că of.70 c 70. Atunci 7() este localizabil
în CV0(X) în raport cu ol,.
Demonstraţie. Fie/e CV0 (X) cu proprietatea/jA(x)e 70JA(x), ('v') xeX.
Trebuie să arătăm atunci că / e 70.
Fie v eV şi e: > O fixaţi. Pentru orice x e X, există wx e 70 astfel
încît v(y)lf(y) - wx(Y)I < e:, oricare ar fi y e A(x). Dacă notăm cu
K(x) = {y e X; v(y)lf(y) - wx(y)I ~ e:},
atunci K(x) este compact,
A(x) n K(x) = 0 şi A(x) U K(x) = X.
Fără a restrînge generalitatea putem presupune că of. c: Cr,(X), pentru
că putem înlocui în raţionament pe X cu suportul lui v. Conform lemei 1,
există un număr finit de clase de echivalenţă modulo X/ A şi anume
A (x1), ... , A (xn) şi n funcţii cpi, •.. , cpn e ol. cu proprietăţile:
,a
cp, ~ O, cp, IK(x,) = O, (i = 1, ... , n), E cp, =

i=l
1.
ln continuare, avem pentru orice i = 1, 2, ..., n:

( 1) cp,(y)v(y)l/(y) - Wx,(Y) I ~ e:cp,(y) oricare ar fi y e X.
într-adevăr, dacă y e A(x,), atunci v(y)l/(y) - Wx,(Y) I ~ e:, iar dacă
y <f: A(x,), atunci y e K(x,) şi <p;(y) = O.
Din ( l) rezultă
,a ,1
v(y) E cp,(y)l/(y) -
i= 1
Wx,(Y)I ~ e:E cp,(y)
i =1
= e:.
ln continuare avem:
,a ,a
v(y) 1/(.v) - E (f>,(y)wx,(Y)I = v(y) IE (f>,(y)[/(y) -

i=l i=l
Wx,(Y)] I~
,a
~ v(y) E cp,(y) If(y) -

i=l
Wx,(Y) I ~ e: (V) ye X.
Deoarece cp, e ol., (i = 1, 2, ... , n), rezultă că pentru orice 8 > O, există
a; e of., astfel încît I a,(y) - cp,(y) I ~ 8 pentru orice y e X. Menţionăm faptul
că funcţiile v•wx, sînt mărginite pe X, deoarece se anulează la infinit. Fie
(X' = sup v(y) lwx,(Y) I, (i = 1, 2, ... , n).

yeX
47
Mai departe avem:
fi
v(y) IE a,(y)wx,(Y)- f(y) I~

i=l
n n n
~ v(y) IE a,(y)wx,(Y) -
i=l
E q,,(y)wx,(Y)I + v(y)I E cp,(y)wx,(y)-f(y)I ~
i=t j=t
n n
~EI a,(y) - cp,(y) lv(y)I Wx,(Y) l+e ~ ~ :B cxi + e.
i=t f=l
~ e •
D acă a1egem o ~ -,,--, a tunet
Ecx,
i=l
1J
v(y) IE a,(y)wx,(Y)- f(y) I~

i=l
2e,
,,
oricare ar fi ye X. Dacă notăm cu w = E a,wx„ atunci weol.70 c
i=l
7(). De-
oarece v eV şi e > O au fost arbitrari, rezultă că am demonstrat că/ E 71).
§ 2.4. Problema generală a aproximării ponderate
Fie 70 un spaţiu liniar al lui CV0(X). Problema generală a aproximării

ponderate constă în descrierea închiderii subspaţiului 70 în CV0(X). Pro-
blema aproximării ponderate stricte constă în a găsi condiţii necesare şi
suficiente pentru ca 7{J să fie localizabil în raport cu algebra ol.. Pentru a da
un răspuns la problema generală a aproximării ponderate vom presupune
în continuare că spaţiul de bază X este local compact, Hausdorff şi familia
Nachbin V are proprietatea V ~ C+(X). În acest caz, conform te~remei
1.4.1, dualul spaţiului CV0 (X) este izomorf cu V•Mb(X). De asemenea avem
D~ = v·S, unde S = { µ E .Mb(X); li µJI ~ 1} (Vezi teorema 1.5.3).
mx~"!-::;:;:::~~ . .- e .. :1'~_:-~_:; -.~ :.:_a·
~~~- _;-:_?::.. -:-~ .. ~ ~~--~"7 ~: - ! ~
Lema 1. Fie L o funcţională liniară wv-continită pe CV0 (X) şi S o sub-

mulţime închisă a lui X astfel încît supp L c S. Dacă {g, },er este un şir
generalizat de elemente din CV0(X) astfel încît gilS ➔ O în CV0 (S), atunci
L(g,) ➔ O.
Demonstraţie. Deoarece g,IS ➔ O, rezultă că oricare ar fi ponderea ve V
avem
lim sup v(x)lg,(x) I = O.
i xeX
Fie v0 EV şi µ E Mb(X) astfel încît L. = v0 µ. Dacă notăm cu a(L) =

= supp L, atunci a(L) c S şi în continuare avem
IL(g,) l=I (
1 (L)
g,v0 dµI = I()s g,v dµI~ sup v (x)lg,(x) I Js( dl µI~ llµII sup v (x)!g,(x) I,
0
xeS
0
xeS
0
1
48
Deoarece µ este o măsură Radon mărginită (li µli < + oo) rezultă că
membrul drept tinde la zero, deci • .
lim L(g,) = O.
i
Vom nota cu Ext [D~ n 70°] mulţimea punctelor extremale ale mulţimii
convexe, slab compacte ni n 70° c [CV0 (X)J*.
Teorema 1. Dacă 70 este un s-ztbspaţiu liniar al lui CV0 (X}, atunci:
70 = {f e CV0 (X); /la(L) e 1Vla(L}, (V)L e Ext [D~ n 70°] şi ('v') ve V}.
Demonstraţie. Deoarece mulţimea din stînga este întotdeauna inclusă
în mulţimea din dreapta, rămîne să verificăm incluziunea inversă. Să pre-
supunem prin absurd că există / 0 e CV0 (X) cu proprietatea că pentru orice
v eV şi orice Le Ext [D~ n 70°], / 0 la(L)e 701 a(L) şi totuşi for/= 70.
Din teorema Hahn-Banach rezultă că există o funcţională T:CV0 (X) ➔ R
liniară, Cl>y-continuă, astfel încît T (/0) =/: O şi T(w) = O pentru orice we 70.
Deci există Te [CV0 (X)]* cu 1'(/0} =J: O şi Î'e 7() 0 • Fără a restrînge genera-
litatea, putem presupune că
T e D~ = {L e [CVo(X)]*; IL(g) I ~ 1, ('v')g e no}.
Deoarece mulţimea D~ n 70° este convexă şi slab compactă, ...din te-
orema Krein-Milman rezultă că
ni n E0 = co Ext {D~ n 7() 0}
Observăm acum că există Te Ext{D~ n 70°} astfel încît T(/0) =/: O.
Intr-adevăr, dacă orice element din Ext {n~ n 7() 0 } s-ar anula în / 0 , atunci
orice element din co Ext { D~ n 70°} s-ar anula în / 0, ceea ce ar contrazice
faptul că T'(/0) =/: O.
Aşadar, am arătat că există Te Ext { D~ n 1() 0 } astfel încît T(/0 ) =J: O.
Deoarece / 01 a(T) e 70 I a(T), rezultă că există un şir generalizat de
elemente { wi},e, c 70, astfel încît w,la(T} ➔ / 0 la(T) în topologia spaţiului
CV0[a(T)].
Din lema 1 rezultă acum că T(w,) -+ T(f0 ).
Deoarece T este ortogonal pe 70, vom avea T(wi) = O pentru orice
i e J, deci T(/0) = O. Am ajuns astfel la o contradicţie.
Definiţie. O partiţie { S, }tE'I a lui X, formată din mulţimi închise, se
numeşte saturată în raport cu un subspaţiu liniar 7() c CV0 (X), dacă pentru
orice V e V şi orice L E Ext_ { ng n 70° }, există io e J, astfel încît a{L) C sio•
Teorema 2. Dacă { St}ier este o partiţie a lui X, saturată în raport cit
subspaţiul liniar 70 c CV0 (X), atunci
70= {/ e CV0(X) ; / lSi e 70 I S,, ('v') i e J }.
Demonstraţie. Procedînd ca în demonstraţia teoremei 1, dacă presu-
punem prin absurd că există/ e CV0 {X) cu/ IS, e 70 I St, ('v') i e J şi/ f/: 7(),
atunci există L e Ext { D~ n 10° }, astfel încît L(j) =J: O. Fie i 0 e I astfel încît
a(L) c S, Cum/ jS, e 70 I S, folosind din nou lema 1, rezultă L(J) = O„
0
•
0 0
,
ceea ce reprezintă o contradicţie.
49
Lema 2. Fie 70 un sitbspaţiu liniar al foi CV0 (X) şi Jie LeExt {D~ n 70°},
L ::/= O. Dacă g e C(X) este mărginită şi reală pe sitportul foi L şi
L(gw) = O pentru, orice w e 70, atienci g este constantă pe suportul liti L.
Demonstraţie. Deoarece L e D~, există µ e M;,(X) cu li µli ~ 1, astfel
încît L = vµ. Din extremalitatea lui L, rezultă că li µli = 1. într-adevăr,
dacă li µli < 1, atunci L se poate pune sub forma
(!) L = I[ µli L 1 + (! - ii µ\\)O, unde L, = \\:li ·

Să observăm însă că dacă/ e D", atunci avem
IL1(/)I = w
1 c dµI
IJ/v 1
~ wll/11„11 µli ~ 1, adică L ED~.
Deoarece O şi L 1 e D~ n 7() 0 , relaţia ( 1) contrazice extremalitatea lui L.

Fără a restrînge generalitatea putem presupune că g ~ O pe a(L) şi
~g dlµ\ = I. Într-adevăr, deoarece gest~ reală şi mărginită pe a(L), se pot
determina constantele reale c1 şi c2 , astfel incit funcţia g = g + Ci să aibă

C2
proprietăţile: g ~ O pe a(L) şi ~ gd \ µ \ = I. Proprietatea L(g'w) = O pentru
orice w E 70 se păstrează. Evident, dacă vom arăta că g este constantă pe
<1(L) va rezulta că g este constantă pe a(L).
De asemenea, fără a restrînge generalitatea, putem presupune că su-
portul lui L este egal cu suportul lui µ.
Fie o:= sup {g(x); x E a(L) }.
Presupunem pentru moment că oe ~ 1. ln acest caz avem:
o .;; ~ (I - g)d Iµ I = II µ II - ~ g d Iµ I = I - I = O şi deci g = I pc a( L).
Voni ară ta acum că nu este posibil ca o: > 1.

Într-adevăr, dacă o:> 1, vom considera următoarele măsuri:
µ1 = oe - g µ şi µ2 = gµ. Este imediat că li µ 1 11 = li µ~li = 1

oe.- 1
~ie L 1 = v µ1 şi L2 = v µ 2 • Se observă că L 1 , L 2 e D~.
Dacă w E 70, a tun ci
L 1(w) = ~ w•v dµ 1 ="

1
1
(«~ v•wdµ- ~ g•w•v dµ) = O.
Pe de altă parte este evident că L 2 (w) = O. Rezultă deci că L 1 , L 2 e D~ n 70°.

În continuare avem
1) I o: - 1 1
(2) ( 1 - - oe L1 +-L
oe
2 =V•---(oe-g)µ+ v·-gµ =Vµ= L.
a( 0t - 1) oe .
50
Deoarece L este extrema!, rezultă că L 1 = L 2 = L.
Aşadar avem
oc- g
--vµ=g·v·µ.
oc - 1
Dacă µ = µ1 + Îf½, atunci a·vem

a.-g
- - v·µ, =g·vµ,, (i = 1, 2).
a.- 1
Cum a. - g v ~ O şi gv ~ O în continuare rezultă că a. - g vj µ, I = gv · I µ 11

a.-1 a.-1
şi deci a. -g v =gv pe suportul măsuriiµ,, (i=l, 2). Deoarece a(L) =supp µ=
a.- 1
= supp IµI = supp µ1 U supp µ 2 şi v(.x) # O, oricare ar fi .x E a(L), rezultă că
_rx - g = g pe a(L) şi deci g = 1 pe a(L), ceea ce contrazice ipoteza că a. > 1..
rx.-1
Cu aceasta, demonstraţia lemei este încheiată.
Fie (1 o submulţime oarecare a lui C(X, K) cu OE (f şi fie 7(J cCV0(X}
un subspaţiu liniar. Dacă S este o submulţime oarecare a lui X vom nota cu::
.t;J,r;:, 10 (5) = {/E (if ;{Y)we 10, (3)w' e W astfel încît jw = w' pe S}
. şi cu 1lir,: (S) = {f E (f; j(.x) E R,(Y).x E S}.
În continuare, considerăm perechea ((f, 7()) fixată şi vom nota simplu
.t;J,(S) respectiv 7u(S) în loc de '4rr, w(S) şi 7lir,:(S).
Definiţia 1. O submulţime S a lui X se numeşte antialgebrică în raport
cu peree/zea ((f, 7()), dacă oricare ar fi f e .(],(S) este constantă pe S.
Definiţia 2. O submulţime S a lui X se numeşte anti'simetrică în raport
cu (j-, dacă oricare ar fi/ e dli(S) este constantă pe S.
Definiţia 3. O submulţime S a lui X se numeşte slab antialgebrică în
raport cit peree/zea ((f, 70), dacă orice funcţie / e .t;J,(S) n16(5) este cons-
tantă pe S.
Vom nota cu dl, J. şi '?; familia tuturor submulţimilor lui X antialge-
brice, antisimetrice, respectiv slab antialgebrice în raport cu perechea ((f, 7()).
Este evident că aceste familii nu sînt vide, deoarece pentru orice
.X EX, avem {.x} E ci}_ n J. n '?;.
Lema 3. Familia '?; are itrmătoarele proprîetăţi:

·1) Dacă S e '?;, atunci şi închiderea sa S e '?;.
2) Dacă { St},e, C '?; şi n
s, ':fa 0, atunci
ie I
51
Demonstra/ie. 1) Dacă f e .{j.(S) nd6(S), atunci f e -lî(S) n d6(S) _şi deci f
e_ste constantă pe S. Din continuitate rezultă că feste constantă pe S, adică
Se?;.
2) Dacă f e .{J(U S,) n d6(U S 1), atunci pentru orice ie I avem
iei iei
/ e -lî(Si) n;J6(Si) şi deci g = ci (constantă) pe si. Cum
iei
n s, :1: 0, rezultă
că c, = c oricare ar fi i e J şi deci feste constantă pe U St, adică
. i el
U S;e?;.
iei
Afirmaţii asemănătoare cu cele din lema 3 sînt adevărate şi pentru

familiile d şi J..
Propoziţia 1. Există o partiţie { T,Jxex a spaţiului X formată din mul-

ţimi slab antialgebrice maximale.
Demonstraţie. Pentru orice xe X avem { x }e ?;. Vom nota cu "C:r: fa-
milia tuturor mulţimilor ((1,, 70)-slab antialgebrice care îl conţin pe x. Deci
?; x = { Te ?; ; x e T }. Vom nota de asemenea cu TT, închiderea mulţimii
U { T; Te ?;.x}· Conform lemei 3, T.x e?; şi este clar că Tx este maxi-
mală în raport cu relaţia de incluziune.
Pe de altă parte, dad1. x =I: y, atunci sau T.x = T 11 , sau Tx n T 11 = 0-
Într-adevăr, dacă Tx =I: T„ şi Tx n T 11 =I: 0, atunci din lema 3 rezultă
că T x U T 11 e ?; , ceea ce contrazice caracterul maximal al mulţimilor
T:r: şi T 11 •
Observaţia 1. Există partiţii asemănătoare celei din propoziţia 1 formate
din mulţimi ((1,, 70)-antialgebrice maximale, respectiv 70-antisimetrice
maximale.
Teorema 3. Fie (f o submulţime oarecare a lui C(X) cu Oe (f şi 7() itn
subspaţitt lin.iar al lui CV0 (X). Dacă (l: este V-mărginită, atu,nci
70 ={/ E CVo(X) ;JITx E 701Tx, (v') X EX},
unde prin { Tx}xex am notat partiţia lui X formată din mulţimile ((f, 70)-
slab antialgebrice maximale.
Demonstraţie. Conform teoremei 2, este suficient să arătăm că partiţia
{T.x}xex este saturată în raport cu 10. Pentru aceasta vom arăta că dacă
Le Ext { D~ n 7() 0 }, atunci suportul său a(L) este o mulţime ((l:, 7V)-slab
antialgebrică. într-adevăr, dacă f e -6(5) n:76(S), atunci/ e (f, f este reală
pe a(L) şi pentru orice w e 10 există w' e 7() astfel încît fw = w' pe a(L).-
A vem deci L(fw) = O pentru orice w e 70. Deoarece L = v µ. şi / este măr
nită pe suportul lui v, rezultă că / este mărginită pe a(L). Aşadar, / ve-
rifică toate condiţiile din lema 2. Rezultă că/ este constantă pe a(L), adică
(j(L) este o mulţime ((f, 70)-slab antialgebrică. Atunci există o mulţime
((j, 7fJ)-slab antialgebrică maximală Tx, aşa ~a a(L) c Tx.
Observaţia 2. Dacă (j c C(X, R), atunci familia mu1ţimilor slab alge-
brice?; coincide cu familia mulţimilor antialgebrice d, deoarece 16,,.(S)=(f.
Notăm cu { dx }x 6 x partiţia lui X formată din mulţimile ((j:, 70)-anti-
algebrice maximale.
52
Dacă 70 este un subspaţiu liniar al lui C V 0 (X)
Corolarul 1. şi (f o sub-
mulţime a lui C(X, R) cu O e (f, V-mărg1·nită, atunci:
70 ={/ E CVe(X); /IAz E 70 !Ax, (V) X EX}.
Observaţia 3. Dacă (f c C(X, C) şi (f70 c70, atunci familia mulţimilor
slab antialgebrice ?; coincide cu familia mulţimilor antisimetrice J., deoarece
.IJrr, 10(5) = (f. Notăm cu { Sx }zex partiţia lui X formată din mulţimile (f.-
an tisimetrice maximale.
Corolarul 2. Dacă (f este o submulţime a lui C(X,C) V-mărginită şi
O e (f, astjel încît (f 70 c 10, atunci
70 = {/ E CV0 (X); /1S x E 70 I Sz, (V)x EX}.
Observaţia 4. Vom nota cu {A(x) }xex clasele de echivalenţă ale lui X
modulo X/(f.
Deci A(x) ={y e X; f(y} = f(x) oricare ar fi /e (f }.
Dacă (l-10 c 70 şi în cazul că (f c C(X, C) presupunem în plus că (f
este autoadjunctă, atunci mulţimile slab antialgebrice maximale coincid cu
mulţimile de constanţă maximale ale lui (f.
Corolarul 3. Fie (f o submulţime a lui C(X, K) cu Oe(if, V-mărginită

şi autoadjunctă •în caml K= C. Dacă (j-70c70, atunci 70 este localizabil
în raport cu (f.
Observaţia
5. Fie (if şi 70 ca în corolarul 3. Conform observaţiei 2.3.l,
dacă presupunem în plus că (f separă punctele lui X şi pentru orice x e X
există fie (1 cu fx =/: O, atunci 70 = CV 0(X). Am obţinut t~orema Stone;..
Weierstrass pentru un subspaţiu al lui CV 0(X) de tip modul.
Observaţia 6. Afirmaţii asemănătoare celor din teorema 1 şi corolarele
1, 2, 3 sînt evident adevărate dacă CV0 (X) = Cb(X), iar topologia (l)y coin-
cide cu topologia strictă ~ pe Cb(X).
§ 2.5. Ponderi fundamentale. Problema lui Bernstein

Dacă o familie de ponderi V pe X se reduce la o singură funcţie v,
atunci se vor folosi notaţiile Cv0(X) şi Cvb(X) în loc de CV0(X) şi CVb(X).
Aşadar, dacă (I) este o pondere pe R 11 (adică o funcţie superior semicontinuă
şi nenegativă) vom nota cu:
C(l)0(R") = {/ e C(Rn, K); /(I) se anulează la infinit}

şi cu
c(l)b(Rn) = u E C(Rn, I{); /(I) este mărginită pe R".}
Definiţia 1. O funcţie /: Rn ➔ K se numeşte local mărginită, dacă este
mărginită pe orice submulţime compactă din R 11 •
Reamintim că mulţimea polinoamelor definite pe R 11 cu valori în K
a fost notată cu rpn (vezi 1.2, exemplul 5).
53
Observaţia 1. Fie/: Rn ➔ K local mărginită. Următoarele afirmaţii sînt
echivalente:
a) Pf se anulează la infinit pentru orice p e rfJn•
b} pf este mărginită pe R" pentru orice p e rfJn•
Deoarece implicaţia a) => b) este evidentă, rămîne să demonstrăm
b) => a). Fie qe rfJn definit prin q(x) = li xii 2 = xi + ... +
x; unde x =
= (x 1 , ••• , xn). Conform b}, funcţia fpq este mărginită pe Rn pentru orice
polinom p E rp,.. Prin urmare există M > o aşa ca llxll 21/(x)p(x)I ~ M ori-
care ar fi x e Rn. Aceasta implică că / · p se anulează la infinit.
Definiţia 2.O funcţie local mărginită pe R", care îndeplineşte una din
condiţiile a) sau b) se numeşte rapid descrescătoare la infinit.
. Să observăm acum că dacă 6) este o pondere pe R'\ atunci faptul că w
este rapid descrescătoare la infinit, revine la a spune că rfJn c Cw0 (R"), ceea
ce este echivalent cu rfJn c Cwb(R").
Definiţia 3. O
pondere_ 6) pe R" se numeşte fundamentală, dacă este
rapid la infinit şi rpn este densă în C6)0 (Rn).
descrescătoare
Problema lui Bernstein constă în a găsi condiţii necesare şi suficiente
pentru ca o pondere să fie fundamentală.
În continuare vom nota cu n„ mulţimea ponderilor fundamentale pe"/?'.
1. Familia n„ are proprietăţile:
Propoziţia
1) Dacă w e On şi }. ;;;?; O, atunci ).w e 0,..
2) Dacă w' e 0 11 şi w" este o pondere pe R" în situaţia O ~ w" ~ w',
atunci w" E On.
Demonstraţie. Deoarece prima afirmaţie din propoziţie este imediată,
rămîne să demonstrăm partea a doua. Observăm că deoarece O ~ w" ~ w'
vom avea rpn C c(l)~(R") C C6>~(R").
· Cum rpn este densă în C6>~(R"), pentru a arăta că 6>" este fundamen-
tală, va fi suficient să arătăm că C6>~(R") este densă în Cw~(R•).
Conform propoziţiei 1.2.1, spaţiul ~(R") al funcţiilor continue pe R"
cu suport compact este dens în C6>~(R"). Afirmaţia rezultă acum din -inclu-
ziunile:
~(R") C c(l)~(Rn) C C6>~(Rn).
Observaţia 2. Teorema clasică a lui W eierstrass afirmă că rp „ este densă
în C(Rn) pentru topologia convergenţei compacte. Aceasta înseamnă de fapt
că funcţia caracteristică a fiecărei submulţimi compacte din R" este o pon-
dere fundamentală.
Din propoziţia 1 rezultă acum că orice pondere pe Rn, care are supor-
tul compact, este o pondere fundamentală. Prin urmare orice funcţie supe-
rior semicontinuă, nenegativă şi cu suportul compact este o pondere funda-
mentală pe R".
Reamintim că prin C0 (Rn) se notează spaţiul funcţiilor continue pe R"
cu valori în K, care se anulează la infinit. Acest spaţiu se înzestrează cu to-
pologiea convergenţei uniforme.
54
Definiţia 4. Se numeşte sarcină pe R" orice funcţie eu: Rn --+ K, con-
tinuă, care este rapid descrescătoare la infinit.
Deci, dacă eu este o sarcină pe Rn, atunci c.urp„ c C0(Rn).
Definiţia5. O sarcină c.> pe R 11 se numeşte fundamentală dacă are în
plus proprietatea că mulţimea c.urpn este densă în C0 (Rn).
O a doua formă sub care se cunoaşte problema lui Bernstein este ur-
mătoarea: să se găsească condiţii necesare şi suficiente pentru ca o sarcină
pe Rn să fie fundamentală.
Propoziţia 2. Dacă c.> este o sarcină fundamentală pe R", atunci c.u(x) =/: O
pentru orice x E Rn.
Demonstraţie. Fie x E Rn astfel încît c.u(x) O. =
Dacă notăm cu q(Rn) = {f E C0 (Rn); f(~) =O}, atunci q(Rn) este o
submulţime închisă şi proprie a lui C0 (R"). Deoarece c.u(x} O, rezultă că =
c.>rpn c q(Rn}, ceea ce contrazice faptul că c.urpn este densă în C0 (Rn).
În continuare vom nota cu Ln mulţimea sarcinilor fundamentale pe Rn.
Propoziţia 3. Familia Ln are proprietăţile:
1) Dacă c.u E Ln şi A E K, ).. #:- O atunci i,c.u E Ln.
2) Dacă c.u' e Ln şi c.>" este o funcţie continuă pe R" astfel încft
O ~ eu" ~ eu' şi c.u"(x) '=f: O oricare ar fi x E Rn, atunci eu" e L 11 •
Demonstraţie. Prima afirmaţie este evidentă. Considerăm aplicaţia
T: C0 (Rn) --+ C0 (R") definită astfel:
} "
T(f) =~·
Cu
Din propoziţia2 rezultă că T este bine definită.

Observăm că T este liniară şi continuă (li Tfll ~ ll/11).
Deoarece c.u'rp„ este densă în C0 (Rn), rezultă că T[c.urrp„J = c.>"rpn este
densă în T[C0 (R")].
Pe de altă parte avem
~(R") = T[~(R")] c T[C0 (Rn)].
Cum ~(R") este dens în C0 (R"), rezultă că T[C0 (R")] este dens în
C0 (Rn) şi cu aceasta propoziţia este demonstrată.
Corolar. O funcţt:e continuă eu pe Rn este sarcină fundamentală,
dacă şi nimiai dacă Ieu I este sarcină fundamentală.
Propoziţia 4. Fie c.> o funcţie continuă pe R" nenegativă. Următoarele
afirmaţii sînt ecliivalente:
1) eu este sarcină fundamentală,
2) eu este pondere fundamentală şi c.u(x) > O pentru orice x e Rn.
Demonstraţie. Din propoziţia 2 rezultă că dacă c.> este o sarcină fun-
damentală pe Rn, atunci c.>(x) >
O oricare ar fi x e R".
Considerăm aplicaţia a: Cc.> 0 (R") -+ C0 (Rn) definită prin a(f) /<». Deoa- =
rece în ambele afirmaţii avem c.>(x) >
O oricare ar fi x E Rn, rezultă că a
este un homeomorfism între aceste spaţii. Aşadar rpn este dens în Ce» 0 (Rn)
dacă şi numai dacă <»rpn este dens în C 0(Rn).
55
§ 2.6. Localizarea unui subspaţiu de tip modul in cazul nemărginit
Fie X un spaţiu Hausdorff complet regulat, fie d o subalgebră cu uni-

tate a lui C(X, K), autoadjunctă dacă K = R şi fie 70 un subspaţiu al lui
CV0(X) care este d-modul (adică d7(J c 7()).
Presupunem că A este o submulţime a lui d cu proprietatea că sub•·
algebra peste K generată de A şi 1 este densă în d pentru topologia con-
vergenţei compacte pe C(X, K). Considerăm de asemenea o submulţime W
a lui 70 cu proprietatea că d-submodulul generat de W este dens în 70 în to-
pologia cov. Deoarece d-submodulul generat de W este egal cu spaţiul liniar
generat de mulţimea dW rezultă că vom avea
70 c Span (dW).
În continuare în acest paragraf vom presupune că d, A, 70 şi W sa-
tişfac toate aceste condiţii.
Definiţia 1. Spunem că perechea (A, W) satisface condiţia (N), dacă
pentru orice v eV, orice a1 , ••• , an e A şi orice w e W există m ~ n,
(l) E nm şi an-1-1, ••• , am EA astfel încît
v(x) lw(x)I ~ co:a 1 (x), ... , an(x), ... , am(x)j oricare ar fi x e X.

Reamintim că nm reprezintă multimea ponderilor fundamentale pe Rm
(vezi § 2.5). ,
Lema 1. Dacă perechea (A, W) satisface condiţia (N), atunci pentri,

orice a1 , ... , an e A, orice w e W, orice v e V, orice ex e Cb(R") şi orice e: > O
exi·stă w?: e 70 astjel încft:
v(x) lex[a 1 (x), ... , an(x)jw(x) - w'(x)I < e: oricare ar fi x e X.

Demonstraţie. Fie a 1 , ... , an e A, w e W, v e V, ex e Cb(Rn) şi e: > O.
Deoarece perechea (A, W) satisface condiţia (N), există m ~ n, co e .Qm şi
an+1, ... , am e A astfel încît:
v(x) Iw(x) I ~ coLa 1 (x), ... , an(x), ... , am(x)] pentru orice x e X.
Deoarece co este pondere fundamentală pe Rm avem rpm c Cco0 (Rm)
şi rpm este densă în Cco0 (Rm).
Cum funcţia constantă 1 e rpm, rezultă că <,) se
anulează la infinit şi deci căCb(Rm) c Cco0 (Rm). Prin urmare orice funcţie
din Cb(Rm) se poate aproxima cu un polinom din rpm [în topologia spaţiului
seminormat Cco0 (Rm)].
Definim ex?: Rm ➔ I{ astfel:
(1) ex'(t1, ••• , tn, ... , tm) = ex(t1 , ... , tn), pentru orice (t1 , ••• , tn, ... , tm) e Rm.
Deoarece ex' e Cb(Rm), există un polinom p' e rpm, astfel încît
(2) co(t1 , ... , tm)l ex~(t1 , ... , tm) - p°fA(t1 , ... , tm) I< e:, pentru orice (t1 , ... , tm) E Rm
56
Dacă notăm acum cu a= p'(a1 , ••• ,a,., ... , am) Ed şi cu w' = awEoi.'J()c7{),
atunci din (1) şi (2) avem:
v(x) I ((a1 (x), ... , an(x)]w(x) - w'(x) I = v(x)I w(x) I I cx[a 1(x), ... , an(x)] - a(x) I~
~ w[a1(x), ... , an(x), ... , am(x)] l<:t.'[a1(x), ... , an(x), ... , am(x)] -
- P'[a1(x), ... , an(x), •.. , am(x)] I < E.
Teorema 1. Fie dl., A, 10 şi W ca în lema l. Presupunem în plus că A

este .formată numai din funcţii reale. Atunci 7() este localizabil în raport cu, oi
in CV0 (X).
Demonstraţie. Conform § 2.3, pentru a arăta că 70 este localizabil în
raport cu oi, trebuie ~ arătăm că
70:::, {/ E CV0 (X); /jA(x)E 701 A(x), ('v') x EX}.
unde cu { A(x)}zex am notat mulţimile de constanţă (maximale) ale lui dl..
Fie deci/ E CV0 (X) cu proprietatea că pentru orice x EX, orice v EV
şi orice e > O, există w E 70, astfel încît
v(y)lf(y)- w(y)I < e oricare ar fi y EA(x).

Deoarece ?VcSpan (oiW) şi elementele din oi sînt constante pe A(x),
li
putem presupune că w E Span (W), adică w = E ciw,,

i=l
unde w,E W şi c,
sînt constante din K. Deci
/IA(x) E (Span W) IA(x).
Fie d' subalgebra lui C(X, K) formată din toate funcţiile de forma
oc(a1 , an), unde n ~ 1, a 1 , ... , an EA şi <X. E Cb(Rn). Evident d' c Cb(X)
... ,
şi mulţimile de constantă ale lui d' coincid cu cele ale lui d.
n
Fie 70' mulţimea elementelor de forma· E
i=l
a1w 1, unde n ~ 1, a1 E dl.'
şi w1 E W. De fapt, 70' este d'-submodulul generat de W. Perechea
(d', 10') satisface condiţiile teoremei 2.3.1. Rezultă că 70' este localizabil în
raport cu d' în CV0 (X).
Deoarece Span (W)c70', rezultă că /IA(x) e 70'1A(x) oricare ar fi
x EX şi deoarece 70' este localizabil în raport cu ot.', că /E70?:. Prin urmare
există a;, ... , a~ Ed' şi w 1 , ... , wn e W astfel încît:
li
v(y) I f(y) - ~ a;(y)w,(y) l <e, oricare ar fi y EX.

~=1
Pentru orice 1 ~ i ~ n, a; este de forma: af = cx(ai, ... , al,), unde

a~ e A, k, ~ 1 şi ex e Cb(Rk 1 ).
Din lema 1 rezultă acum că există wf E 7(J astfel încît
v(y) I a;(y)w,(y) - wHy) I < _:_, oricare ar fi y EX.

n
57
ln continuare, 'avem:
v(y) 1/(y) - E" wi(y) I ~

i=1
v(y) i/(y) - :B" a:(y)w1(Y)I +
{=i
+ v(y) E" IaHy)wi(Y) -

i=l
w.i(y) I < 2e:.
Aşadar / e 70 şi cu aceasta demonstraţia este terminată.

În teorema l s-a presupus că mulţimea A, care împreună cu funcţia
constantă 1 generează algebra d, este formată numai din funcţii reale.
Pentru a evita această condiţie introducem următoarea definiţie.
Definiţia
2. O pondere cu pe R 11 se numeşte de mod-ul descrescătoare~
dacă pentru orice x, y e R" în situaţia I xi ~ IYI avem cu(x) ~ cu(y).
Menţionăm că dacă x = (x1 , ••. , x,,) e Rn, atunci am notat cu
lxl=(lx1 1, ... , lx„I) iar pe Rn se consideră ordinea naturală, adică x~y dacă
x, ~ Yi pentru i = 1, 2, ... , n, unde x = (x1 , ••. , Xn) şi y = (y 1, ••• , y,,).
Vom nota cu
de modul descrescătoare.
n: mulţimea tuturor ponderilor fundamentale pe R"
Teorema 2. Fie cA. c C (X, I{), autoadjunctă dacă K = C. Dacă pentrn

orice v e V, orice w e W şi orfre a 1 , ... , a„ e A, există m ~ n, cu e Q~,.
şi a„+1, ... , am e A astfel încft:
v(x)lw(x)j ~ cu[1a1 (x)I, ... , la,,(x)I, ... , lam(x)IJ, oricare ar fixe X,

atunci' 70 este localizabil in raport cu cA. -în CV0 (X).
Demonstraţie. Dacă K = R, atunci afirmaţia rezultă din teorema l
şi din faptul că cu este de modul descrescătoare. Fie K = C. Orice funcţie
a e A se scrie în mod unic sub forma a= a' +ia", unde a1 şi a" sînt funcţii
reale. Notăm cu A' şi cu A" mulţimile acestor funcţii a' respectiv a". Deoa-
rece d este autoadjunctă, mulţimea A' U A " şi funcţia constantă 1 gene-
rează o su balgebră peste C, densă în oi,. Deoarece I a' I ~ I a I şi Ia" I ~ Ia I
şi cu este de modul descrescătoare, rezultă că perechea (A'U A", W) sa-
tisface condiţia (N). Sînt astfel îndeplinite condiţiile teoremei 1, de unde
rezultă că 70 este localizabil în raport cu d în CV0 (X).
ln continuare, vom nota r„ mulţimea ponderilor y pe R" (funcţii
superior semicontinue nenegative) care au proprietatea că y" e Q 11 oricare
ar fi h > O.
Dacă în definiţia de mai sus luăm /1, = 1, rezultă că r n c Qn.
Observaţia 1. Dacă y" e il11 şi l > h, atunci / e Q 11 • într-adevăr, din
y" e n,,, rezultă că y" se anulează la infinit. Aşadar, y1' este mărginită pe
Rn şi la fel va fi şi funcţia yi-".
Fie M > O astfel încît [y(x)] 1-" ~ M pentru orice x e Rn. l\Iai departe
avem
[y(x)J' ~ M·[y(x)t.
Cum y" e il1„ afirmaţia rezultă acum din propoziţia 2.5.1.
58
Lema 2. Fie 6>
1
şi 6>" ponderi fundamentale pe R şi 6> = 6>' ® 6>" de-
finită astjel:
6>(x1 , x 2) = 6>!.(x1) • 6>" (x2) oricare ar fi x 1 , x 2 E R.

Atunci 6> este pondere fundamentală pe R 2•
Demonstraţie. Prin ipoteză, mulţimea polinoamelor de o variabilă reală
rp 1 este conţinută şi densă în spaţiile C6>~(R) şi C6>~(R). Rezultă
că produsul tensorial 1 ® rp rp
1 este conţinut şi dens în produsul tensorial
C6>0 (R) ® C6>0 (R). Dar tp 1 ® f'/)1 coincide cu mulţimea polinoamelor pe R 2 ,
adică cu mulţimea tp 2 •
Conform teoremei 1.3.1 produsul tensorial C6l~(R) ® C6l~(R) este dens
în C6l0 (R 2). Rezultă deci că tp 2 este dens în C6l0{R 2) adică 6l = 6l' ® 6>" e!l 2 •
Observaţia 2. Lema 2 ·admite următoarea generalizare imediată:
<oi E !l1 , (i = l ,_ 2, ... , n), atunci 6l = 6> 1® ... ® 6>n e!ln.
Teorema 3. Dacă A este formată memai din funcţii reale şi pentru,
orice v e V, orice a e A şi orice w e W, există y e r1 astjel încît:
v(x)I w(x) I ~ y[a(x)j, oricare ar fi xe X,
atunci 70 este localizabil în raport cit of. în CV0 (X).
Demonstraţie. Vom arăta că în ipoteza dată, perechea (A, W) satisface
condiţia (N) pentru m =
n. Afirmaţia va rezulta atunci din teorema 1.
Fie deci v eV, w E W şi a 1, ••. , an EA.
Pentru orice 1 ~ i ~ n, există y, e r 1, astfel încît
v(x) I w(x) I ~ y,[ai(x)J, oricare ar fi x e X.
Definim 3: Rn ➔ R astfel:
3(t1, ... , t,.) = [,1(t1), ... , Yn(tn)] 11".
Deoarece Y, e r l• vom avea y}i" e nl şi din lema 2 rezultă că 8 e n,,.
În continuare avem:
v(x) I w(x) I = {[v(x) I w(x) l]11" }n ~ ,11" [a 1(x)] ... , ·y1,/n [an(x)] = 8[a1 (x), ... , a ,(x)]
1
oricare ar fi x e X, adică perechea (A, W) îndeplineşte condiţia (N).

În continuare vom nota cu ~ mulţimea ponderilor din rn de modul
descrescătoare.
Teorema 4. Dacă pentrn orice v eV, orice w e W şi orice a e A, există

y e rf cu proprietatea:
v(x)I w(x) I ~ y[la(x) I], oricare ar fi x e X,
atunci 70 este localizabil în raport cu d în CV0 (X).
Demonstraţia constă în reducerea teoremei 4 la teorema 3 aşa cum
s-a procedat în demonstraţia teoremei 2.
59
§ 2.7. Criterii practice de localizare
ln acest paragraf vom considera funcţii definite pe R cu valori în C„
Deci cu _(f) 1 notăm mulţimea polinoamelor definite pe R cu valori în C iar
Cy0 (R) = Cy0 (R, C).
Lema 1. Dacă y este o funcţie superior semicontinuă, nenegativă pe R,
cu proprietatea că- există B > O şi b > O, astfel încît y(t) ~ B·e-111 t 1, pentria
orice te R, atunci y este o pondere fundamentală pe R. Mai precis y e rf.
Demonstraţie. Observăm că oricare ar fi polinomul p e (f) 1 , avem
lim p(t) •y(t) = O,
t-+OO
deoarece
lim tme-b1t1 = O, ((V) m E N).
t~eo
Prin urmare, are loc incluziunea (f) 1 c Cy0 (R), ceea ce înseamnă că y este
rapid descrescătoare la infinit.
Rămîne să arătăm că (f) 1 este densă în Cy0(R).
Pentru aceasta este suficient să arătăm că orice funcţională liniară.
şi continuă pe Cy0 (R), care se anulează pe (f) 1 , se anulează şi pe Cy0 (R). (Con-
form teoremei Hahn-Banach.)
Fie L o funcţională liniară şi continuă pe- Cy0 (R).
. Pentru orice z = x + iy E C, considerăm următoarea funcţie definită
pe R cu valori în C:
ez(t) = e1'z, oricare ar fi t E R.
1n continuare avem:
y(t) I ez(t) I = y(t) I e-'11ettx I = y(t)e-t11 ~ Be-ctu+b1t1).
Rezultă că dacă IYI < b, atunci lim y(t) lez(t) I = O, adică ez E Cy0 (R), pentru
t-+CIJ
orice z e S, unde
s= {z= X + iy E C; lyl < b }.
Definimf:S-+ C prinf(z) = L(ez)• Vom arăta că/ este o funcţie ana-
litică pe S.
Pentru orice z E C şi orice t e R avem:
co 1
(1) y(t)ez(t) = B-, y(t)(izt)".
11=0 11,.
Deoarece funcţia g( t) = tn •e-bt ( t ~ O, b > O, n E N*) îşi atinge valoarea

11,
maximă în t = - , rezultă că:
b
(2)
60
(3) - 1 1 (t)(1zW
. I
~ - 1 •B - (ni zI)n •
1 n! n! be
B (nlzl)'
1
Pentru seria cu termem poz1hv1 • • • •

E-,t,)
1t.
n=l
-b
e
aplicăm criteriul de
-convergenţă al lui Cauchy şi obţinem:
lim
n ➔ 00
vu =lim B
lt
n n ➔ CIO
1Jn_ I zi
be
'VtÎ"! =-lim
-
n
I zi - -+
be 1) !
- - -I -
- - - -n!
- ,1)
n ➔ oo
zi · e -l,zl
(n --
(n.+
11 1
+
n 11 - be - b
Prin urmare dacă lzl < b seria (1) este uniform convergentă pentru tel<..
În continuare vom nota cu itm(t) = (it)m, pentru orice t e R şi orice
-;n = O, 1, 2 ...
Deoarece lim tme-bit, = O, rezultă că um e Cy0 (R).
t➔ oo
Faptul că seria (1) converge uniform în raport cu te R, înseamnă că

00 1
E-, unzn
#1=0 11,,
converge în topologia spaţiului seminormat Cy0 (R).
Aşadar avem
ez = ~ 1 'U,nZn d
L-1- aca" IZI 1 < b.
11=0 n.1
Dacă c e R, atunci este imediat că
{4)
Menţionăm că deoarece c e R, ec este mărginită pc R şi atunci

.ecunE Cy0 (R).
Cum L este o funcţională liniară şi continuă pe Cy0 (R), iar conver-
genţa seriei (4) are loc în topologia spaţiului Cy0 (R), vom avea în continuare:
a., 1
{5) J(z) = L(ez) = E-,
n.
n=O
L(ecu,,) · (z - ct.
Relaţia (5) ne arată că f este analitică pe R.

Mai mult, din (5) rezultă
(6) pn>(c) = L(ec · Un), (c E R, n = O, 1, ... ).
Dacă presupunem acum că L se anulează pe (f) 1 , atunci din (6) rezultă
,că / <n>(O) = O oricare ar fi n = O, 1.. ..
Cum/ este analitică pe S şi R c S rezultă că/ se anulează pe R. Aşadar
L(e:r) = O oricare ar fi x e R.
Fie ol, spaţiul liniar generat de funcţiile {ex} cînd x parcurge R. Este
dar că ol. c Cb(R, C) c Cy0 (R, C), ol, este algebră, conţine funcţia constantă 1
şi separă punctele lui R. Din corolarul 2.4.3 rezultă că ol. este densă în
· Cy0 (R, C). Deoarece L se anulează pe ol,, rezultă ·acum că L se anulează pe
Cy0 (R) şi cu aceasta lema este demonstrată.
61
Din demonstraţie se vede că oricare ar fi li > O, y1' este pondere fun-
damentală pe R şi evident este de modul descrescătoare. Aşadar, y e rt.
Fie c/1,, A, 70 şi W ca în §2.6. Are loc următoarea teoremă, cunoscută
sub numele de criteriul analitic de localizare:
Teorema 1. Dacă pentrn orice v eV, orice a e A şi orice w e W, există
B > O şi b > O astjel încît:
v(x)l w(x) I ~ Be-biacx>• pentrit orice x e X,
atunci 70 este localizabil în raport cu c/1, în C V0 (X).
Demonstraţie. Demonstraţia rezultă imediat din lema 1 şi teorema 2.6.4
dacă luăm
y(t) = Be-b,t, pentru t e R.

Fie/: I ➔ C o funcţie indefinit derivabilă, unde I este un interval de-
schis inclus în R, depinzînd def. Vom nota cu C(YJ mulţimea acestor funcţii.
Dacă { Mn} = (M0 , M 1 , .... ) este un şir de numere strict pozitive, atunci
cu C{ M n} se notează mulţimea funcţiilor /eC 00 care au proprietatea că pen-
tru orice mulţime compactă K c I, există B > O şi b > O, astfel încît:
IJ!n>(x) I ~ B • bn · M,., pentru orice x E K şi orice 11, E N.
Definiţia 1. O clasă C{ M n} se numeşte cvasianalitică, dacă are pro-
prietatea următoare:
f = O pe I, dacă există ael astfel încît j<">(a) = O pentru orice n = O, 1, 2, ....

În continuare vom admite următorul rezultat:
Teorema 2. (Denjoy-Carleman). Fie { Mn} un şir de numere strict po-
zitive şi jie:
µ,, = inf {v Mk; k= 11,, n + 1, ... }, pentru n = 1, 2, ...

Următoarele afirmaţii sînt echivalente:
1) C{ M,,} este cvasianalitică,
co 1
2) E-=+oo.
n=l fJ.n
Pentru demonstraţie recomandăm [62].
Corolarul 1. Dacă
:o 1
E
n=l
îr-
yM„
= + 00 ,
atunci C { M n} este cvasianalitică.
1
Demonstraţie. Deoarece µ,, ~ f M.,,, rezultă că 1
-- ~ -tt , adică seria
µ,, y1l111
CJJ 1
E-
n= 1fJ.n
este divergentă. Din teorema 2 rezultă acum că C{ .Mn} este cvasi-
analitică.
62
Corolarul 2. Clasa C{ n ! } este cvasianalitt:ccl.
Demonstraţie. Deoarece lim

n ➔oo
,/i
vn !
.: = e, rezultă că există i\ > O astfel
încît ~'t n ~ ;..,. Mai departe avem:

vn!
1 1
~~-,
vn ! i\n
de unde rezultă că t
11=1
w
1
vn.1
este divergentă.
00
Lema 2. Fie E an
'1=1
o serie mt termeni pozitivi care are proprietatea că
exi·stă a ~ O, as~fel încît
an+l ~ aan pentrn orice n ~ 1.
co co
Dacă seria E an
t1=1
este divergentă, a/mici şi seri·a E anP este divergentă, penim
n=l
orice p = 1, 2, ...
Demonstraţie. Au loc inegalităţile:
anp ~ anp
anP+l ~ aanp
anp+2 ~ a2anp
anp-i·p-1 ~ aP-lanp•
Sumînd ambii termeni ai acestor inegalităţi obţinem:
anp + anp+t + ... + a„p+p-1 ~ (1 +a+ ... + aP-l)a,w

Sumînd acum după n vom avea:
00 00
~ a1,; ~ ( 1 + a
t::/,
E anp•
+ ... + aP-l) n=l
00
de unde rezultă că seria I; anp este divergentă.

t1=1
Lema 3. Fie y o funcţie superior semicontimtă şi nenegativă pe R, ast-

fel încît
co 1
E
11=1
w- =
vM„
+ oo, unde M,. = sup { y(t)ltnl; te R}
pentrit n = O, 1, 2 . . . _
Atunci y este o pondere fundamentală pe R. Mai precis y e r 1•
63
Demonstr(l,tie. Să observăm mai întîi că dacă există n e N, astfel încît
M,,=0, atunci #y(t}=O pentru orice t #: O. Rezultă că suportul ponderii y
este o mulţime compactă în acest caz şi deci că y este pondere fundamen-
tală conform observaţiei 2.5.2. ·
Rămîne să analizăm cazul cînd 1lf,, > O pentru orice n = O, 1, 2, ....
Deoarece seria f:;

~ 1 - este divergentă, rezultă că există o infinitate
n=l vMn
de valori ale lui 11, pentru care M,, < + oo.
Pe de altă parte, să observăm că dacă Mn < + oo, atunci MP < + oo
pentru orice p ~ n. Aceasta rezultă din următoarea egalitate care are loc
în afara oricărui compact care nu conţine pe O:
Din cele de mai sus deducem că Mn < + oo pentru orice n. Deoarece

avem
ltl [y(t) WIJ = y(t)ltn+ll < + oo, pentru orice t e R,
rezultă că
lim y(t)jtnl = O
t ➔ r:t>
şi deci că y este rapid descrescătoare la oo. Folosind din nou notaţiile din
demonstraţia lemei 1 avem e:r: e Cb(R, C) c Cy0 (R) şi un e Cy 00 (R). Dacă L
este o funcţională liniară şi continuă pe Cy0 (R), atunci definim /: R ➔ C
prin: J(x) = L(ex). ·
în continuare vom arăta că / este indefinit derivabilă pe R şi că:
(1) (a e R, ne N).
Dacă n = O egalitatea (1) este evident adevărată. Presupunînd că (1)

este adevărată pentru n, urmează să o verificăm pentru n + 1.
Dacă /1, e R şi lt :/: O, atunci avem:
(2)
j<">(a + lt) - pn>(a)
lt
Din formula lui Taylor pentru o funcţie g: R ➔ C, deducem
. h2
lg(lt) - g(0)-lt·g'(0)I ~ - sup !g"(x)I.
2 :te [O, 11]
Aplicăm această inegalitate funcţiei g(x) = e•xt, unde t e R este fixat

şi obţinem:
Iev,t - 1 - 1,z
·111 ~
---=
(ht)2
- 2- .
64
Mai departe avem:
y(t) Ie'"' (e'.,; 1 - I

it}it)" =y(t) Ie'"';: 1 - it I· 11"1 '-
. t2 /1, liM
~y(lt) ·h• -
2
· ltnl = -y(li)lt7'+
2
2
1~ ~ .
2
Aşadar, pentru orice te R avem:
I
y(t) e0 (t{•(\-
1
11.(t) - e.(t) "•+t (t) I'- 1' :~•••
Cum M 1,+2 < + oo rezultă că în raport cu topologia spaţiului Cy0 (R)
avem:
(3) o
Din (2) şi (3) deducem că:
. j<">(a + h) - pn>(a)
hm _..;.___ _;,_____;:'---"""--'- =L(eaun+1)
11 ➔ 0 ]I, .
şi deci .că formula ( 1) este adevărată şi pentru n + 1.

Deoarece L este liniară şi continuă pe Cy0 (R), din (1) deducem:
IJ<n>(a)I = IL(eaun)I < IILll lleaitnll =
(n = O, 1, ... )
Prin urmare /eC{ Mn }. Pe de altă parte din corolarul 1 rezultă că
C{ Mn} este cvasianalitică.
Dacă L se anulează pe rp 1 , atunci din (1) rezultă "că pn>(O)=O, pentru
orice n = O, 1, 2.... Deoarece/ este cvasianalitică, rezultă că / este identic
zero pe R. Aşadar, am arătat că L(ex) = O oricare ar fi x e R. Mai departe,
ca şi în lema 1, rezultă că L se anulează pe ol. = Span { e:,;; x e R }. Cum ol.
este o algebră densă în Cy0 (R), rezultă că L se anulează pe Cy0 (R).
Din teorema Hahn-Banach rezultă acum că rp 1 este densă în Cy0 (R).
Am demonstrat .deci că y este o pondere fundamentală pe R. Pentru a arăta
că y e r 1 , trebuie să arătăm că y'" este pondere fundamentală pe R, oricare
ar fi lt > O. Conform primei părţi a demonstraţiei, este suficient să arătăm
că oricare ar fi /1 > O fixat, seria f; f_l_
n=l N n(/t) ·
este divergentă, unde
Nn(h) = sup {[y(t)tWI}.

leR
Să observăm mai întîi că dacă seria f;

11=1
~
Nn(h)
este divergentă şi
l > 11, atunci şi seria f; V_l
11=1
_
Nn(l)
este divergentă.
65
într-adevăr, cum y este mărginită pe R, atunci şi , 1-r este mărginită
.pe R. Dacă [y(t)]'--" ~ b, oricare ar fi te R, atunci vom avea
N,.(l) ~ bN11 (h).
Din această observaţie rezultă acum că este suficient să arătăm că
1 1
seria E--,,,----
00
este divergentă pentru k = .;._ ,

p
unde p . 1, 2, 3, ...
n=l fN.(lt)
Aşadar, problema revine acum la a ară ta că seria
este divergentă.
Pentru aceasta vom folosi lema 2. Deoarece y este mărginită pe R,
rezultă că există cr > O, astfel încît [y(t}Ji' ~ cr, oricare ar fi t E R şi dticare
a1" fi A E {O, 1).
ln particular vom avea orice 11, e N*,
1 l
(4) [y(t)Jn ~ cr[y(t)Jn+i.
Ridicînd ambii membri ai inegalităţii (4) la puterea n(n + 1) obţinem:
[y(t)ltl"J"+l ~ crn(n+l>[y(t)IW+l]",
de unde rezultă
(5) M:+1 ~ cr"(n+ll • .M:+1 •

În continuare obţinem
(6) •M
V n ~ cr n+1:t~
V ..n'.L 11+1 •
Prin urmare sînt îndeplinite condiţiile din lema 2, deoarece din (6)
rezultă
1 1 1
n+fMn+l ~ -; f Mn •
Rezultă acum că seria 'E
n=t
P~
V Mnp
1
este divergentă şi cu aceasta demon-
straţia este terminată.
Fie dl, A, 70 şi W ca în §2.6. Următoarea teoremă poartă numele de
criteriul cvasianalitic de localizare.
Teorema 3. Dacă pentru, orice v eV, orice a e A şi orice w e W, seria
E V11111
H=l
3'
1
esl.e divergentă, unde
M" = sup { v(x)la"(x)w(x) I; x EX}, (n. = O, 1, 2, ... ),

atunci 70 este localizabil în raport cu d iu CV0 (X).
66
Demonstraţie. Definim y pe R astfel:
y(t) = inf { Mn }·• dacă teR şi t ::/: O.

f ,ieN jtnl
Dacă există n e N aşa ca Mn = O, atunci punem y(O) = O. în caz

contrar punem
y(O) = M0 = sup { v(x)lw(x) I; x e X}.
Evident y ~ O şi y este superior semicontinuă, fiind un infimum de
funcţii continue.
Din definiţia lui y rezultă:
sup { y(t)lt"I; te R} ~ Mn pentru n = O, 1, 2, ...
Din lema 3 avem acum că y e I\ şi cum este evident de modul des-

y e rf. Din definiţia lui Mn rezultă
crescătoare, rezultă că
v(x)I an(x)w(x) I ~ Mn pentru orice n. = O, I, 2, ....

Ţinînd din nou seama de definiţia lui y obţinem
v(x)I w(x) I ~ y[I a(x) I] oricare ar fi x e X.

Sînt îndeplinite condiţiile teoremei 2.6.4, de unde rezultă că 70 este
localizabil în raport cu ol. în CV0 (X).
§ 2.8. Un exemplu de pondere pe R, rapid descrescătoare la infinit,,

care nu este fundamentală
Definiţia 1. Fie Z mulţimea numerelor întregi şi fie {zk}kez un şir de

numere complexe. Spunem că şirul { zk }1-ez este rapid descrescător, dacă
şirul. { knzt}1:ez este mărginit pentru orice n E N.
. Observaţia 1. Dacă şirul { zd1:ez este rapid descrescător, atunci seria
E
keZ
knzk este absolut convergentă pentru orice n e N.
Într-adevăr, din definiţie rezultă că şirul { kn+ 2zd1:ez este mărginit.
Dacă M > O are proprietatea că pentru orice k e Z, Ikn+ 2z1.: I ~ M, a tun ci
I knz1-l1:ez ~ M2 şi afirmaţia rezultă acum din faptul că seria El_ este
k keZ k2
convergentă.
Lema 1. Există 1m şir de numere reale { ak hez, . rapid descrescător„

astjel încît a1: ::/: O pentrn cel puţin 1tn indice k şi
E k"a-,. = O pentru orice neN

k~ •
67
Demonstraţie. Fie funcţia g: R _. R+ definită astfel:
e-11:c dacă x > O
g(x) = { O '
dacă x ~ O.
Despre această funcţie, considerată pentru prima dată de Cauchy,
se ştie căeste infinit derivabilă pe R şi gC">(O) = O pentru orice 11, e N.
Pentru orice x e [O, 1], definim li(x) = g(x)g(l - x). Deoarece lt(O) =
= Iz( 1), putem prelungi funcţia lt la o funcţie f pe R, periodică de perioadă 1.
Funcţia/ este indefinit derivabilă pe R, este periodică de perioadă 1,
f :#: O şi pn>(O) = O pentru orice n E N.
Seria Fourier ataşată funcţiei / este dată de
(1)
iar coeficienţii Fourier sînt daţi de

1
(2) z,. = \ /(x)e-2"' 11·:c dx.
„o
Dacă în formula (2) integrăm de n ori prin părţi, ol:.ţine:n.
(3) (2r.ik)"z, = ~: / 1" 1(x)e-2•1ts dx.

Fie
~,, = sup { IJ<">(x) l; x E [O, 1] }.
I ~ ~,, ~ Ie-21:i1.::c I dx =
1 1
(21tk)"I z„I = I (21tik)"zkl = J\ J< 11>(x)e-2"' 1u dx ~11 •
•O •O
Deci
Ill"zk! ~ _2_ oricare ar fi k E Z şi n E Z

· (2it)"
de unde rezultă că şirul { Zi: hez este rapid descrescător la infinit.
Ţinînd seama de observaţia 1 rezultă că seria
(4) E
keZ
(21tik)" •z1:e2 1:i1.:c
este uniform convergentă pe R, pentru orice n e N.

Seria (4) este însă seria Fourier ataşată funcţiei j<"> şi deoarece este
uniform convergentă, rezultă egalitatea:
(5) j<">(x) = E (21tik)" •z,. • e
keZ
2
ni1.:x, pentru orice x e R şi orice n e N.
68
ln particular pentru n = O avem
f(x) = E
keZ
Zte21-11:z.
Cum f ::/: O, rezultă că există cel puţin un coeficient zk # O.

Dacă în (5) luăm = O obţinem
x
(6) E knzk = O pentru· orice
keZ
ne N
şi cu aceasta lema este demonstra tă.

Dacă zk = x,. + iyk pentru orice k, atunci ambele şiruri { xtJ„ez şi
{Y1.}1.ez satisfac proprietăţile din lemă.
Un exemplu de pondere rapid descrescătoare la infinit care nu este
fundamentală se constn1ieşte acum astfel.
Fie { a„hez un şir de numere reale ca în lema 1.
Definim w : R - ► R+ astfel:
Dacă x = k eZ, atunci w(k) = v'lakl, iar dacă xţZ, atunci w(x) = O.
Evident w ~ O şi este superior semicontinuă. Deoarece şirul { k 211 • ak }1;ez
este mărginit, pentru orice n e N, rezultă că şi şirul { k"la„j 1' 2 } este măr
ginit pentru orice n e N. De aici rezultă că pentru orice polinom pe rp 1
avem
lim p(k)w(k) = lim p(k)v'la1:I = o.
k ➔ ctJ k ➔ ctJ
Aşadar w este rapid crescătoare la infinit. Vom arăta acum că w nu este

fundamentală.
Fie L: Cw0 (R) ➔ R definită astfel:
L(f) ~ E ak •J(k),
keZ
oricare· ar fi /e Cw0(R).
Evident L este liniară. Avem de asemenea:
E a-,.:f(x) I ~ BI
IL(/) I = j keZ keZ
akl 1/(k) I=
= B "lakl · w(k)IJ(k) I~ (sup w(x)IJ(x) I) E v'1a1;I •

keZ xeR keZ
Cum şirul { Iak 1112 } este rapid descrescător, rezultă că seria B Ial' I ,
keZ
2
este convergentă. Fie

a.= E v'lakl•
keZ
Aşadar avem L (J) I I ~ a.! IJ ·w II ceea ce ne arată că funcţionala L este con-

tinuă pe Cw0 (R).
Fie k0 E Z astfel încît ak O. Putem construi o funcţie <p continuă
0
::/:
pe R, cu suport compact, astfel încît cp(k0 ) = 1 şi cp(k) = O pentru k #: k0 •

Rezultă că L(cp) #; O. Prin urmare, funcţionala L nu este identic nulă pe
69
~(R) şi deoarece ~(R) c Ceu0 (R), rezultă că L nu este identic nulă pe Ceu0 (R).
Pe de altă parte L(p) = O pentru orice polinom pe rp 1 . Rezultă că rp 1 nu
este densă în Ceu0 (R) şi deci că ·ponderea eu nu este fundamentală.
În acest exemplu, ponderea eu nu este continuă şi nici strict pozitivă•
În cele ce urmează vom arăta că există sarcini descrescătoare la infinit care
nu sînt fundamentale (vezi §2.5).
Fie eu ponderea construită în exemplul de mai sus. Să observăm că
putem presupune că eu(k) > O pentru orice k e Z. într-adevăr, dacă eu se
anulează în anumite puncte din Z, vom înlocui funcţia eu prin funcţia eu' : R--.. R+
definită astfel eu'(k) = eu(k)+e- 1&: 1 pentru orice keZ şi eu'(x) = O pentru orice
keR,z. Este dar că eu' este rapid descrescătoare la infinit şi superior se-
micontinuă. Deoarece eu nu este pondere fundamentală şi eu' ~ eu rezultă
că nici eu' nu este fundamentală. Construim acum o funcţie eu" continuă
pe R astfel:
eu"(x) = eu'(k) + (x - k)[eu'(k + 1) - eu'(k)]
pentru orice x e [k, k + 1] şi orice k e Z.

Avem
<r>"(k) = eu'(k), eu"(k + 1) = eu'(k + 1), eu'(x) > O pentru orice xe R
şi
eu"(x) ~ max [eu'(k), eu'(k + 1)] pentru orice xe [k, k + 1].
Să observăm că pentru 1>rice x ~ O, xneu"(x) este mărginită.

Dacă x e (O, 1], atunci
x"eu"(x) ~ eu"(x) ~ max [eu(O), eu(l)].
Dacă x e [k, k + 1], unde k ~ 1, atunci k + 1 ~ 2k şi avem
x"eu"(x) ~ (k + l)neu"(x) ~ (k + l)n max [eu'(k), eu'(k + 1)] =

= max[(k+l)n•eu'(k), (k+l)n•eu'(k+l)] ~ max [211 k"eu'(k), (k+l)"•eu'(k+l)].
în mod asemănător se arată că xn • eu"(x) este mărginită pentru x ~ O.

Rezultă că eu" este rapid descrescătoare la infinit. Deoarece eu" ~ eu' şi eu'
nu este fundamentală, rezultă că eu" nu este fundamentală.
Observaţia 2. Fie eu o pondere pe R, rapid descrescătoare la infinit.
Atunci Dacă punem ol.= rp 1 , atunci ol. este o algebră auto-
rp 1 cCeu0 (R).
adjunctă, care conţine constantele şi separă punctele lui X. Considerînd ca
subspaţiu în Ceu0 (R) pe 70 = rp 1 , atunci ol.70 c 70. în aceste condiţii a spune
că 70 este localizabil în raport cu ol., revine la a spune că rp 1 este densă în
Ceu0 (R) (vezi observaţia 2.3.1). Prin urmare 70 este localizabil în raport cu d
dacă şi numai dacă ponderea eu este fundamentală. Rezultă că exemplele
considerate în acest paragraf sînt totodată exemple de subspaţii de tip modul
care nu sînt localizabile.
70
§ 2.9. Teorema lui Mergelyan
Fie oo o funcţie superior semicontinuă şi nenegativă pe R şi fie
B = rp1 n D6) ={Pe rp1; IIPll(a) ~ 1 }.
Reamintim că
IIPl!Ct) = sup { IP(x)loo(x); x e R}.

Pentru once număr complex z = x + iy, vom nota cu
(1) M6)(z) = sup {IP(x) + ip(y)j; pe B}.
Lema 1. Dacă ex-istă z e C cu Im(z) :;l: O, astfel încft 1ltfc.>(z) = + oo„
atunci oo este rapiddescrescătoare la infinit.
Demonstraţie. Fie t = (f) 1 nCwb(R) = {pe rp1; poo este mărginită pe R }.
Lema va fi demonstrată dacă vom arăta că t = f'/) 1 , pentru că atunci
vom avea rp 1 c Cwb(R) şi aceasta înseamnă că <t> este rapid descrescătoare
la infinit (vezi definiţia 2.5.2). Vom analiza următoarele situaţii:
l) Scminorma p ➔ IIPIIC!): t ➔ R+ nu este normă,
2) Seminonna p ➔ IIPII(,): t ➔ R+ este normă.
ln prima s·ituaţie, există p e t astfel încît IIPII(&) = O şip nu este iden-
tic zero. Rezultă că <il(x) :;l: O eventual pentru acele valori ale lui x pentru
care p(x) = O. Atunci, suportul lui w este form~t dintr-un număr finit de
puncte, deci rp 1 = t. în a doua situaţie, vom arăta că t este infinit dimen-
sional. într-adevăr, să presupunem prin absurd că dim t = m < + oo.
Să observăm că dacă p e t, este un polinom de gradul n şi notăm cu
qn(x) = xn, atunci qn e t. Pe de altă parte este clar că dacă k ~ n şi qn e t,
atunci şi qk e /;;. Rezultă că polinoamele { q0, q1 , ••• , qm-i} formează o bază în~-
Dacă p = a0q0 + a 1q1 + ... + am_ 1qm-l este un polinom oarecare din t,
atunci notăm cu ~t(P) = a" pentru orice k = O, 1, ... , m - 1. Deoarece B
este o submulţime mărginită şi închisă a spaţiului finit dimensional t, re-
zultă că B este o mulţime compactă. Aplicaţiile tJ,1;: t ➔ R fiind evident
continue, rezultă că tJ,1;(B) este o submulţime compactă de numere reale„
Prin urmare există a. > O, astfel încît Iq,k(P) I ~ a., pentru orice p e B şi
orice k = O, l, 2, ... , 1n -1.
În continuare avem pentru orice z e C şi orice p e B
m-1
IP(z)I = IP(x + iy)I ~ a.~ 1z11.:,

de unde M"' (z) < + oo, ceea ce este absurd.
rezultă că
Rezultă că dim t = + oo şi deci că t = rp1 •
În continuare vom considera pentru orice z e D = {z e C; Im z =I- O}>
funcţia gz: R ➔ C definită prin: gz(t)=-t-1- , (te R) şi vom nota cu (B
-z
algebra complexă generată de gz şi g,,,. Deoarece gz şi gz se anulează la in-
finit, rezultă că (}3 c C0 (R).
71
Observaţia 1. Algebra (B este densă în C0 (R)~ Într-adevăr, dacă în teo-
rema 2.3.1 considerăm X= R, V= { 1} şi of.= '1(} = (}J c CV0 (R) = C0{R),
atunci (JJ este localizabilă, deoatece orice funcţie care se anulează la infinit
este mărginită pe R. Cum (/J este autoadjunctă, separă punctele lui R şi
gz{t) ';/; O, pentru orice t e R, rezultă că (/j este densă în C0{R) (vezi obser-
vaţia 2.3.1).
ObservaJia 2. Dacă ponderea (I) este mărginită pe R, atunci algebra (JJ
este densă în C(l)0 (R).
Într-adevăr, dacă (I) este mărginită pe R, avem C0 (R) c C(l)0{R). Pe
de altă parte, ştim că spaţiul funcţiilor continue cu suport compact ~(R}
este dens în C(l)0{R). Cum ~(R)cC0 (R), rezultă că C0 (R) şi deci (JJ este den-
să în C(l)0 (R).
Lema 2. Dacă ponderea (I) se anulează la infinit şi există z e D astfel

încît gz e (/) 1 , atunci (J3 c (/) 1 .
Demonstraţie. Este suficient să arătăm că pentru orice n şi m e N,
avem Cu rp 1 am notat închiderea algebrei rp 1 în topologia spa-
g!· g':e(/)1 •
ţiului seminormat C(l)0 (R). Pentru început vom arăta, folosind metoda in-
ducţiei complete, că g!·(/) 1 c (/) 1 .
Pentu n = O afirmaţia este evidentă. Presupunem proprietatea adevă
rată pentru n şi ·urmează să o demonstrăm pentru n + 1.
Să observăm că dacă p e rp 1 şi q = gz[p - p(z}], atunci q e rp 1 • De-
oarece g!+1[p - p(z}] = g! · q şi g:qe rp 1 , din ipoteza de inducţie rezultă că
g:+1 [p - p(z)] E (/)1•
· Pe de altă parte, folosind din nou ipoteza de inducţie şi observînd că
gz este mărginită pe R, avem:
· g'f-1= g:•gz' e,g:rpl cg:rpl CfP1•
In continuare rezultă:
g:+i-p = g';+1[P - p(z)] + g!+i•p(z} E (/)1 + (/)1 c (/)1,
Aşadar, g:rp1 c (/) 1 pentru orice n e N.
Cum algebra rp 1 este evident autoadjunctă, rezultă acum că
(ce)m = g':;e rpl. In sfîrşit, avem: g:(cz)m E g:rpl C rpl şi cu aceasta lema
este demonstrată.
În cele ce urmează vom folosi notaţia: (l)*(t) = (l)(t) pentru orice te R.
' l+Jtl
Teorema 1. Condiţia necesară şi siificientă ca ponderea (I) pe R să fie
fundamentală, este să existe z e D astfel încît M c.:•(z) = + oo.
Demonstraţie. Necesitatea. Deoarece rp 1 = C(l)0 (R), rezultă că (I) este
mărginită pe R şi decică gz e C(l)0 (R), pentru orice z e D.
Fie e > O şi p E (/) 1 astfel încît li gz - P liro < e şi fie
q = ~(1
e
-1..),
gz
unde c = inf { (1 + !tl) !gz(t)I} > O.
teR
72
1n continuare avem:
llqllc,)• = sup{lq(t)lw*(t)} =
teR
= ..:_ sup {lgz(t) - P(t) I w(t)} ~ sup ( 1 + Itj) lgz(t) I _ _ _e_ _ _ = 1.

E teR lgz(t)!(l + !fi) teR E lgz(t)I (1 + ltl)
Ţinînd seama de definiţia lui M(,).(z), rezultă că lq(z) I~ M(,).(z). Pe de
altă parte avem Iq(z) I = ..:. şi cum s: > O a fost arbitrar, rezultă că
e
.itJ(,).(z) = + oo.
Fie z e D astfel încît M c,).(z) = + oo.
Suficienţa.
Din lema 1 rezultă că ( 1 + t 2)rp 1 c rp 1 c Cw~ (R) şi deci că
tp 1 c Cw0 (R). Fie q e t'/J 1 cu q(z) ~ O şi llqll6>• ~ 1. Dacă notăm acum cu
= -- gz [q-qz,( )] atunci. PE-r 17)
ŞI gz-P=--·
• g,q
P 1
qW qW
ln continuare avem:
llgz - Pll 6) = sup w(t) lgz(t) - p(t) I =
ţeR
(1 + ltl)lgz(t)l lq(t)lw*(t) (1 + ltl) llqll(,)•

= sup - -------- ~ sup --'---- - - ·
teR !q(z)I teR lt-zl lq(z)I
Deoarece !lqll(,)•~ 1 şi funcţia 1
+ ltl este mărginită, rezultă că există
lt-zl
ct > O astfel încît
(1)
Fie e > O. Cum M(,).(z) = + 00 = sup { lq(z); q e rp 1 cu llqllc.)• ~ 1 },

putem presupune în (1) că lq(z)I > r,./e, de unde rezultă acum că llg:: - PII ~ e
şi deci că gze rp 1 . Din lema 2 avem că (JJ c rp 1 • Deoarece w este mărginită
pe R, rezultă că (JJ şi deci rp 1 este densă în Cw 1(R) (vezi observaţia 2). Aşadar.
ponderea 6) este fundamentală pe R şi cu aceasta teorema este demonstrată.
Observaţia 3. Din demonstraţia teoremei se observă că dacă <u este
pondere fundamentală, atunci Mc.).(z) = + 00 pentru orice z e D.
§ 2.10. O caracterizare a cvasianaliticităţii cu ajutorul

ponderilor fundamentale
în acest paragraf vom arăta că mulţimea C{Mn} este cvasianalitică,

dacă şi numai dacă, o anumită pondere pe R este fundamentală. Notaţiile
şi definiţiile pe care le folosim sînt cele din ~ 2.8.
Dacă {Mn} este un şir de numere strict pozitiv, vom nota pentru orice
teR cu YM(t}=inf {Mn/ltl"; n=0,1,2, ... }. ,
Obser.vaţia i. Funcţia YJJt este o pondere rapid descrescătoare la infinit.
73
Este evident că YJi este o funcţie nenegativă şi superior semicontinuă.
Pe de altă parte, pentru orice m e N*, există n > m, astfel încît avem:
I t'n 11 (t) I ~ I tm I 11{n = 1lfn •

yM It" I Iw-m
Rezultă că lim ltmlY.u(t) = O şi deci că f'/) 1 c C(y111 ) 0 (R).
t.+-«>
Observaţia 2. Dacă lim sup fM 11 < + oo, a tunci y m este pondere fun-
damentală.
Într-adevăr, dacă notăm cu L = lim sup VM"' atunci există un rang
n0 e N*, astfel încît ~ < L +
1 pentru orice 1i ~ n0 • Pentru ltl > L 1 +
vom avea
Y.u(t) = inf { Mn; n

Itl"
e.N} ~ inf {(L I+tln l}n; ne N} = O.
Rezultă că suportul lui YN este compact si deci că ponderea Y.u este.
fundamentală, conform observaţiei 2.5.2. '
Observaţia 3. Fie a, b e R, a =-/; O şi fie a: R ➔ C definită prin
+
a(t) = at b. Pentru orice funcţie j: R ➔ C, definim T(j) = foa. Este
uşor de observat că avem
T{ ~(R)} =
T {tpi} = f'/) 1 •
~(R) şi
Mai mult, dacă oa) (R). Rezultă că <u este pondere fun-
0
damentală, dacă şi numai dacă <uoa este pondere fundamentală.
De asemenea, se observă imediat că dacă j e C{ M 11 }, atunci
/oa E C{Mn}·
Teorema 1. Condiţia necesară şi suficientă ca mulţimea C{ M 11 } să fie
cvasianalitică este ca ponderea Y.ru să fie fundamentală.
Demonstraţie. Necesitatea. Fie L o funcţională liniară şi continuă pe
C(Y.u> (R), care se anulează pe mulţimea polinoamelor f'/) 1 • Dacă vom arăta că
0
L este identic zero, va rezulta (din teorema Hahn-Banach) că 1) 1 este densă în

C(w)o(R). Fie exe Cb(R, C) C c('.YM)o(R) definit prin ex(t) = e1t.2: pentru orice
t e R şi x e R şi fie /(x) = L(ex)· Urmînd exact demonstraţia din lema 2.7.3,
rezultă că / e C{M11 } şi că J(11 >(0) = O pentru ne N. Deoarece clasa C{M1J
=
este cvasianalitică, rezultă că/ O şi deci că L se anulează pe algebra gene-
ra tă de {ex; x e R }. Cum această algebră este densă în C('.Y.11) (R), rezultă 0
că L se anulează pe c(YM)o(R).
Suficienţa. Presupunem prin absurd că mulţimea C{ M n} nu este cva-
sianalitică. Atunci există / e C{ M n} şi x 0 e R astfel încît J<">(x0) = O pentru
orice n e N şi / nu este identic nulă pe R. Ţinînd seama de observaţia 3>
putem presupune că x0 = O şi f nu este identic nulă pe [O, oo]. +
Fie D 0 = { x +
iy e C; y < O} şi D 1 = { x iy e C; y < -1}. +
Definim F: D0 ➔ C astfel:
(1) F(z) = ~«> f (t)e-lzt dt, ('v') z e D 0 •

•O
74
Integrînd prin părţi obţinem:
F(z) =· j(t_} e-tztlg: + ~C'i(t). c-lzt dt.

-IZ IZ ) 0
Deoarece j e C{ M }, rezultă că există C > O şi c > O astfel încît:
(2) rpn>(t) I ~ C • c11Mn, pentru orice t e R şi orice n e N.

1n particular, avem lf(t) I ~ C · M 0 •
Ţinînd seam3. că y = Im (z) < O rezultă m 1i departe
.
11m - I
f (t)
- e-izt I= 1·1m lj(t) leyt
~ -- ~
1·1m- -
Cllfoevt
-- = O.
,➔co -iz , ➔ a) lzl t ➔ <T.J lzl
Pe de altă parte, deoarecej<n>(O)=O pentru n=0,1,2 ... vom avea
F(z) = ~\CQ f' (t) e-lzt dt.

lZ •O
Integrînd. în continuare prin părţi obţinem:
(3) z"F(z) = (-i)• ~: j<•>(t) e- 1" dt (z e D0 , n e N).
Din (2) + (3) rezultă:
lz"I IF(z) I ~ C • cn • MJJo et" dt = C •c"

00
M,. •
-y
Prin urmare, pentru orice z e D1 , vom avea
(4}
Deoarece F este o funcţie olomorfă, care nu este identic zero în do-
meniul D0 , atunci F nu este identic zero nici în domeniul D1• Prin urmare
există z1 e D 1 astfel încît F(z1) #: O. ·
Considerăm ponderea eu: R ➔ R+ definită astfel:
1
(5) eu(t) = IF(t - i) I + l~l •
lt- 11
Atunci, conform definiţiei din 2.9, avem
eu*(t) = IF(t - i) I .
lt- ii
Fie P e rp 1 cu proprietatea că IIPll(a)• ~ 1 şi fie G: D0 ➔ C definită
astfel:
G(z) = p(z + i) F(z)

z
Funcţia G este olomorfă în domeniul D 1 şi continuă pe D1 •
Pe frontiera domeniului D 1 avem:
IG(t - i) I = IP(t) I IF(t - _i) I = IP(t) \w*(t) ~ 1.

\t- 11
Din (4) rezultă că funcţia G este mărginită şi în interiorul domeniului D 1 •
Din teorema maximului modulului, rezultă că IG(z) I ~ 1 pentru orice z E D 1 •
în particular, vom avea IG(z1} I ~ 1, de unde rezultă că
IP(z1 + i)I ~ IF;:1)1 < + oo

şi deci că
1v16).(z1 + i) < + oo.

Din observaţia 2.9.3 rezultă că ponderea w nu este fundamentală.
Ţinînd din nou seama de (4) şi de faptul că
+-\tl~ v,-2,
-1 -
lt-il
avem mai departe:
t 1-n ,
w(t) ~ C•c"·1ll,av2lt-ij-" ~ li•C·J.11n -;
I
pentru orice te R şi orice n E N.
Prin urmare avem:
"'(t) ..; ./2- Cy., ( +) pentu orice t e R.
Din observaţia 3 şi propoziţia 2.5.1, rezultă acum că y 31 nu este o pondere

fundamentală şi cu aceasta teorema este demonstrată.
Lema 1. Fie {Mn} im şir de numere strict pozitive, fixatşi fie w(t) =
= (1 + Itl)yM(t) pentru orice t E R. Condiţia necesară şi suficientă pentru ca (I)
să fie fundamentală, este ca y M să fie fundamentală.
Demonstraţie. Deoarece YM ~ w, rezultă că dacă w este fundamentală,
atunci şi y M este fundamentală.
Să presupunem acum că Yr.t este fundamentală. Din teorema 1 rezultă
că mulţimea C{ M n} este cvasianalitică.
Dacă notăm pentru orice n E N cu M~ = M 11+1, atunci pentru t ~ O
avem:
YJ1,(t)\W1 = inf {Mn+1,

ltln+i
n N} ~ Yu(t)
E
,
şi deci
Itl YM(t) ~ 'Ylll(t) pentru orice t E R.
76
Pe de altă parte, se observă imediat că pentru Iii ~ 1, avem:
Y.u(i) ~ Y.u(O) ~ YM(O) Y,w{t) ·

Y.u•(l)
ii ii
Dacă I > 1, atunci y111 (t) O, astfel încît
(l)(t) = (1 + Itl)yM(t) ~ CyM,(t) pentru orice t e R.

Cum C{Mn} este cvasianalitică, rezultă că şi C{M~} este cvasian~-
tică şideci că y M' este fundamentală.
Din propoziţia 2.5.1 rezultă că eu este fundamentală.
În continuare vom nota pentru orice te R cu
TM(t)
ltnl neN,
= sup {Mn, }
Teorema 2. Condiţia neces~ră şi suficientă pentru ca C{ Mn} să fie cva-

sianalitică,este să existe un număr complex z eu, Im z :/:, O şi un şir de poli-
1wame { Pn }, astfel încft Ip" I ~ T~u pentru, orice n şi lim Pn(z) = oo.
n ➔ CO
+
Demonstraţie. Fie (l)(t) (1 = +
ltl)yM(t). Din teorema 1 şi lema 1 rezultă
că mulţimea C{ M n} este cvasianalitică, dacă şi numai dacă (l) este funda-
mentală.
Să observăm că
Deoarece
Mc.>.(z) = sup {p(z); P E rp 1 t:U IIPll(,)• ~ 1 },
rezultă că
Mc.>.(z) = + oo,
dacă şi numai dacă există un şir {Pn} c rp 1 cu IPnl ~ Tr.,, astfel incit
lim Pn(z)
H➔O
= + oo.
Cum Im z :/:, O, afirmaţia rezultă acum din teorema 2.9.1.
§ 2.11. Localizarea unui subspaţiu in cazul nemărginit in absenţa

.
conditiei de modul
Fie X un spaţiu local compact Hausdorff şi fie V o familie Nachbin

pe X cu proprietatea V ~ C+(X).
Cu q. notăm o submulţime a lui C(X, I{), iar cu W0 o submulţime a
lui CV0 (X). Vom spune că perechea ((1-, W0) satisface condiţia (N) slăbită,_
dacă pentru orice f 1 e {f., orice w0 e W 0 şi orice pondere v e V, există
12,, ... ,/n. E (1 şi (l) E n„ astfel incit
v(x)\ w0 (x) I ~ (l)[/1 (x}, ... , fn(x)] pentru orice x e X.
77
Observăm că dacă perechea ((f, W0 ) satisface condiţia (N) definită
în 2.6, atunci satisface şi condiţia (N) slăbită. ·
Următoarea lemă se degajă din demonstraţia teoremei 2.6.1.
Lema 1. Dacă perecliea ((f, W0) satisface condiţia (N) slăbită, atunci
pentru orice fie (f, orice w0 e W 0 , orice v eV, orice « e Cb (R) şi orice e: > O;
există p e(/) 1 astjel încît:
v(x)lcx[/1(x)]w0(x) - P[f1(x)]w0 (x) I < e: pentru orice x e X.

Demonstraţie. Pentru / 1 e (f, w0 e W 0 şi v eV, există / 1, ••• ,fn e î,f şi
(I) E nn astfel încît :
(1) v(x) Iw0 (x) I ~ w[/1 (x), / 2 (x), ... ,/n(x)J, (x EX).
Fie ex e Cb(R) oarecare şi e: > O. Definim «': R" -+ K ~stfel:
ex' (t1 , t2 , ••• , tn) = ex(t1} pentru orice {t1 , t2 , ••• , tn) E R".
Evident ex' e Cb(R 11 ) c Cw0 (R 11) şi deoarece w este. pondere fundamen-
tală, pentru e: > O există p' e rp 11 astfel încît: ' .
(2) (t1 ,t2 , ••• ,t11)1ex'{t1 ,t2 , ••• ,t8 )-P'{t1 , t2 , ••• ,t8 ) I< e:, oricare ar fi (t1 , ••• ,tn)eR".
Definim p: R -+ K prin p(t} = P'(t, t, ... , t).
Evident p e rp 1 şi din (1) şi (2) rezultă :
v(x)I cx[/1 (x)]w0 {x) - P[f1 (x)]w0 (x) I =
= v(x)lw0 (x) I· Iex'[/1 (x),J1(x), ...,j1 (x)] - p'[f1 (x),fi(x), ... ,fi(x)JI ~
~ w[/1(x},/2(x), ... ,Jn(x)JI cx'[/i{x), / 2{x), ... ,f8 {x)J- P'[/i{x), / 2(x), ... ,f,i(x)] I<e:·
În continuare folosim unele notaţii şi definiţii din § 2.4.
Lema 2. Fie (f o submulţime a lui C(X, K) cu Oe(f şi W 0 o submulţime
a spaţiului CV0 (X}, astfel fncît perechea ((f, W0 ) satisface condiţia (N) slăbită.
Dacă W este spaţiu liniar generat de W O şi L =
v µ este un element extremal
n
al mulţimii convexe, slab compacte D~ W 0, atunci suportul lui L este o mul-
ţime ((f., W)-slab antialgebrică.
Demonstraţie. Fie Y = supp (L) şi / un element oarecare din

Grr, w(Y) nHr;:(Y).
Atunci J e (f, JJY este reală şi pentru orice w e W, există w' e W, astfel
încît Jw = w' pe Y. Fie ex e Cb(R) reală oarecare, w0 e W 0 , v eV şi e: > O.
Din lema 1 rezultă că există p e rp 1 aşa încît
(l) v(x)I o{f(x)]w0(x) - p[f(x)]w0 (x) I < e:, pentru orice x e X.
Deoarece J•w I Y e WIY pentru orice w e W şi pe rpi, rezultă că
[(pof) •w0 ] I Y E WjY şi deci L[(pof}w0] = O.
78
L[(cx•/)w0)---'- ~ { cx[f(x)]w0(x) - p[j(x)]Wo(x) }v(x) dµ(x) +
+ ~Y P[f(x)]w0 (x)v(x)dµ(x) = ~Y { cx[/(x)]w0 (x) - p[/(x)]Wo(x) }v(x)dµ(x)
Ţinînd seama acum de (1) obţinem:
IL[(cx 0 /)wo]I < e:11 µ11•

Cum 11 µli < + oo şi e: > O este arbitrar, rezultă că
L[(cxo/)w0] = O pentru orice Wo E W0 •

Deoarece W este spaţiul liniar generat de W0 , rezultă că avem
L[(cx'o/)w] = O, pentru orice w e W. Sînt îndeplinite deci condiţiile lemei 2.4.21
de unde rezultă că cxo/ este constantă pe Y. Cum ex a fost arbitrar, rezultă
că/ este constantă pe Y şi cu aceasta lema este demonstrată.
În toate enunţurile următoare vom presupune că O e (f şi că
W = Span W 0 •
Teorema 1. Dacă perechea ((f, W0) satisface condiţia (N) slăbită şi (1
este Jormată din funcţii reale, atunci:
W= {g E CV0 (X); g!Axe WIAx oricare ar fi x EX},
unde cu {Ax}xex am notat partiţia liei X formată din ·mulţimi'le ((f, W) anti~
algebrice maximale.
Demonstraţie. Deoarece îf este formată din funcţii reale, familia mul-
ţimilor slab-antialgebrice coincide cu familia mulţimilor antialgebrice. Din
lema 2 rezultă atunci că partiţia {A~h:ex este saturată în raport cu W. Afir-
maţia rezultă acum din teorema 2.4.2.
. Observaţia 1. Dacă (j: este formată din funcţii cu valori complexe şi S
este antialgebrică în raport cu perechea (Re (f, W), atunci (j: este slab anti-
algebrică în raport cu perechea (îf, W).
Într-adevăr, dacă/= ie+ ive .f:J,f'f, w(S) n16t1(S), atunci/ e (f, v(x) = O
pentru orice xe S şi pentru orice we W, există w' e W, astfel încît Jw = w'
pe S. Rezultă că uw=w' pe S şi deci că ue.ţ},Re rf, w(S). Cum S este presupusă
antialgebrică în raport cu (Re (f, W), rezultă că i, şi deci feste constantă pe s,
Teorema 2. Fie îf o submidţime a liei C(X, K) şi W 0 o submulţime a lui

CV0 (X) astfel încît, pentru orice f 1 e (f
orice w0 e W 0 şi orice v eV, există
f 2 , ... , /
11 e îf şi w e n~ (pondere fundamentală de mod-zel descrescătoare) aşa ca
v(x)I w0 (x) I ~ w[lf1 (x) I, l/2 {x) I, ... , 1/,.(x) I] oricare ar fi xe X.
Atunci
W = {g E CV0 (X); g!Tx E WITx, ('v'} X EX},
unde cte { T:z: }xex am notat partiţia liti X formată din mulţimile ((f, W)
slab-antialgebrice maximale.
79
Demonstraţie. Dacă K = R, atunci afirmaţia. rezultă clin teorema 1
şidin faptul că este de modul descrescătoare.
Dacă K = C şi J,. = u1,; +
iv.t, (k = 1, 2, ... ,) şi notăm cu u(x) =
= [u1 (x)~ u2(x), ... , itn(x)] respectiv cu f(x) = (lf1 (x) I, lf2{x) I, ... , lf,.(x) I), atunci
avem
luix)I = ReA(x} ~ IA(x)I pentru orice k = 1, 2, ... , n.
Deoarece este de modul descrescătoare şi Iu(x) I ~ IJ(x} I = f(x), re-
zultă că
[lf1 (x) I, ... , lf,.(x) I] ~ [u1 (x), ... , un(x)] pentru orice x e X.
Prin urmare, dacă perechea ((1, W) satisface condiţia (N) slăbită (cu
precizarea că este de modul descrescătoare), atunci perechea (Re (f, W)
satisface condiţia (N) slăbită. Afirmaţia rezultă acum din teorema 1 şi ob-
servaţia 1.
Este uşor de văzut că se pot enunţa teoreme analoage teoremelor 2.6.3,
2.6.4, 2.7.1, 2.7.3.
§ 2.12. Localizarea unui subspaţiu ·de secţiuni transversale
Definiţia 1. Fie X un spaţiu topologic Hausdorff şi {E.z}.zex o familie

de spaţii liniare peste acelaşi corp de scalari K. Se numeşte secţiune transver-
sală peste X orice element al produsului cartezian TI Ev
:reX
Orice subspaţiu liniar al spaţiului Il Ex se numeşte spaţiu liniar de
:reX
secţiuni transversale.
Prin urmare, o secţiune transversală peste X este o funcţie f definită
pe X, astfel încît f(x) e Ex pentru orice x e X. .
Exemplu. Fie X un spaţiu Hausdorff şi fie Ex= K pentru orice x e X·
O secţiune transversală pe X este orice. funcţie f: X ➔ K. Spaţiul C(X, I{)
este un exemplu de spaţiu liniar de secţiuni transversale peste X.
Definiţia 2. Se numeşte pondere vectorială pe X, orice funcţie s defi-
nită pe X, cu proprietatea că pentru orice x e X, s(x) este o seminormă pe Ex.
O familie S de ponderi vectoriale pe X se numeşte familie N achbin
dacă pentru orice s1 , s2 e S, există Â > O şi s E S, astfel încît s,(x) ~ Âs(x),.
pentru orice x e X şi i = 1, 2.
Dacă / este o secţiune transversală peste X şi s este o pondere vecto-
rială pe X, atunci se notează cu s[j] funcţia x ➔ [s(x)J[f(x)]: X ➔ R+.
Deoarece în acest paragraf vom folosi numai ponderi vectoriale, în con-
tinuare vom spune simplu pondere, în loc de pondere vectorială.
Definiţia 3. Fie L un spaţiu liniar de secţiuni transversale peste X„
O pondere s pe X se numeşte (1) L-mărginită; (2) L-super ior semicontinuă; 1
(3) L-nulă la infinit, dacă pentru orice/ e L, funcţia s[J] este: (1) mărginită.
pe X; (2) superior semicontinuă pe X; (3) se anulează la infinit pe X.
80
Observăm că dacă s este o pondere L-mărginită pe X, atunci s deter-
mină o seminormă pe L şi anume:
J ➔ 1IJ11, = sup { [s(x)][f(x)]; x e X}.
De asemenea, dacă s este L-superior semicontinuă şi L-nulă la
infinit, atunci s este L-mărginită, deoarece în acest caz mulţimea
{ x e X; [s(x)][J(x)] ~ e:} este compactă.
Definiţia 4. Fie L un spaţiu liniar de secţiuni transversale peste X şi S
o familie Nachbin de ponderi pe X, L-mărginită. Spaţiul liniar L, înzestrat
cu topologia local convexă dată de familia de seminorme / ➔ 11111, cînd s
parcurge S, se notează cu LSb. În cazul particular cînd ponderile familiei S
sînt L-superior semicontinue şi L-nule Ja infinit, atunci vom nota LS0
acest spaţiu:
Un sistem fundamental de vecină tă ţi ale originii este { D8 }ses, unde
D8 = {s eL; llflls < e:}.
Spaţiile 'lsb şi LS0 sînt Hausdorff, dacă pentru orice / e L, J :-I= OJ
există s e S şi x e X aşa ca [s(x)J[/(x)] > O.
Dacă Y este o submulţime închisă a lui X şi s este o pondere L-măr
ginită, atunci sjY este (LIY)-mărginită. Cu L IY am notat spaţiul liniar
[Jy(L), unde fly este proiecţia canonică a lui fl Ez pe TI Ex.
· xeX xeY
Prin urmare, dacă LSb este definit, putem vorbi de spaţiul
(L!Y)(SIY)b• Acest spaţiu se va nota cu LSblY, În mod analog vom nota
cu LS0 1Y = (LIY)(SIY) 0 •
Dacă/ este o secţiune transversală pe X şi a este o funcţie definită
pe X cu valori în I{, atunci vom nota cu aj următoarea secţiune transversală
pe X, (af)(x) = a(x)f(x) pentru orice x e X. Fie dl. o subalgebră a lui C(X}
şi 70 un subspaţiu de secţiuni transversale pe X. Vom spune că 70 esfr
dl.-modul, dacă dl.70 c 70, unde dl.70 = {aw; a e dl., w e 70 }.
Pentru orice x e X, orice sucspaţiu 70cL şi orice familie de ponderi S
pe X, vom folosi notaţiile:
70x = {w(x); w e 70} şi sx = {s(x); se S} .
. Observăm că 70z este un subspaţiu al lui Ex, iar sx este o familie ce
semmorme pe Ex.
Definiţia 5. Fie oi, o subalgebră a lui C(X) şi fie {A (x)}:r~x familia mul-
ţimilor de constanţă maximale ale lui dl.. Dacă 70 c LS0 este un dl.-modul,
a tun ci vom spune că 70 este localizabil în raport cu oi, în LS0 dacă:
70 = {J e L; JIA(x) e 701A(x), (V) X EX}.

Observaţia 1. Fie 70 c LS0 un dl.-modul. Următoarele condiţii sînt su-
ficiente pentru ca 70 să fie dens în LS0 •
(i) 70 este localizabil în raport cu dl,.
(ii) cA. separă punctele lui X.
(iii) Pentru orice x e X, mulţimea 71):r este densă în- Lx în raport cu
topologia pe Ex dată de familia de seminorme sx.
81
Într-adevăr, deoarece ot separă punctele lui X avem
A(x)· = {x} pentru orice· x e X.
Din (i) şi (iii) rezultă:
7() = {JeL; flA(x)e1VIA(x)} = {/eL; f(x)e70:r:} = {/eLJ /(x) eL:r:} = L.

Lema 1. Fie X şi Y doită spaţii H ausdorff şi /ie cp: X ➔ Y o aplicaţie
continuă surjectivă. Pentru fiecare funcţie g: X -+ R+ superior semicontinuă,
care se anulează la infinit, definim h: Y ➔ R+ astfel:
/i(y) = sup {g(x); x e cp- 1(y) }, p~n.t,u, , . 1ice y e Y.
Atunci li este superior semicontimeă şi s, amdează la infinit.
Demonstraţt:e. Deoarece cp- 1(y) este o submulţime închisă a lui X şi g
este superior semicontinuă şi mărginită pe X (pentru că se anulează la infinit),
rezultă că g îşi atinge marginea superioară pe <p-1(y). Aşadar, funcţia li este
bine definită. Fie e: > O şi K 11 = {x e X; g(x) ~ e: }. Deoarece g se anulează
la infinit, mulţimea Ke este compactă şi deci c., (K ) este o submulţime com-
pactă a lui Y. Să observăm că {y e Y i 1:(y) ;;;►• e:} == cp(K,). într-adevăr,
dacă y e cp(Kc), atunci există x e Kc astfel încît y = cp(x} şi atunci
Ji(y) ~ g(x) ~ e:. Dacă y ţ cp(K,J, at.1.1nci <p-1 (y) n Kc = flJ şi deci g(t) < e: pentru
orice te cp-1(y). Cum g îşi atinge marginea superioară pe <p-1 (y), rezultă că
Jz(y) < e:.
Aşadar, dacă y ţ cp(K4 ), atunci
y ţ {y e Y; li(y) ~ e: }.
Rezultă că mulţimea { y e Y, li(y) ~ e: } este compactă şi de aici, că le

este superior semicontinuă şi
se anulează la infinit.
Observaţia 2. Dacă în lema 1 se omite ipoteza că g se anulează la infinit,
atunci li poate să nu fie superior semicontinuă, sau poate să nu se anuleze la
infinit, aşa cum rezultă din următoarele exemple:
Exemplul 1. Fie X= R 2 , Y = R şi <p: R 2 ~ R definită prin <p(x,y) = y.
Fie F = {(x, y) e R 2 ; y = ez} şi fie g = X.F funcţia caracteristică a lui F.
Deoarece F este închisă, rezultă că g este superior semicontinuă pe R 2• Este
uşor de văzut că funcţia /1, care se asociază lui g, după lema 1, este funcţia
-caracteristică X.c a mulţimii deschise G = {y e R; y > O}, care evident nu
este superior semicontinuă.
Exemplul 2. Fie X, Y şi cp ca în exemplul 1. Fie de asemenea mulţimile
închise F = {(x, y) e R 2 ; y = x 2 } şi B = {y e R; y ~ O}. Este uşor de văzut
că dacă g = X.F• atunci /1, = Xn. Rezultă că lt este superior semicontinuă, dar
nu se anulează la infinit.
în cele ce urmează considerăm o subalgebră of. a lui C(X) şi notăm Y
.spaţiul cit X/d. Aplicaţia canonică cp: X ~ Y induce un homomorfism
~: C(Y) -+ C(X) definit astfel: ~(b) = bo q> pentru orice be C(Y). Dacă notăm
cu (13 = q,-1(d), atunci (JJ este o subalgebră a lui C(Y), care separă punctele
lui Y. Dacă L este un subspaţiu liniar de secţiuni transversale peste X; atunci
pentru orice y e Y vom nota cu F 11 = LI q,- 1(y). Fie S o familie Nachbin de
82
ponderi pe X, L-superior semicontinue şi L-nule la infinit. Familia S induce
o familie de ponderi U pe Y în felul următor: dacă s e S şi y e Y, atunţi
[u(y)] [/ Icp.:. 1(y)] = sup { [s(x)] [/(x)]; x e cp- 1(y) }.

Fie M subspaţiul liniar de secţiuni transversale ge TT Fu cu proprietatea
yeY
că există / e L astfel încît
g(y) = f lcp:-- 1 (y) pentru orice ye Y.
Să observăm că în general M # [I F,r într-adevăr, dacă ge TT F,/
yeY yeY
atunci pentru orice y e Y, există/v e L, astfel încît g(y) = Se înţe fvicp- 1(y).
lege că dacă j'1 # y 2 în general / 11 # /, 2
•
Din lema 1 rezultă că orice pondere u e U este .il!-superior semicontinuă

şi .M-nulă la infinit.
Putem deci vorbi de spaţiul MU0 • Dacă 70 c LS0 este un cl-modul„
atunci vom nota cu m. = {[wlcp-1 (y)]yey; we 70 }. Evident c MU0 şii m
este un <.B-modul.
Teorema 1. Următoarele afirmaţii sînt echivalente.
1) 70 este localizabil în raport cu cl în LS0 •
2) m este locaUzabil în raport cit <.B în MU0 •
Demonstraţie. 1) => 2). Deoarece (B separă punctele lui Y, mulţimile de
constanţă ale lui <.B se reduc la puncte. Deci B(y) = {y} pentru orice y e Y.
Fie g e M astfel încît g(y) e m.11 pentru orice y e Y.
m.
Deoarece 11 c F Y şi topologia pe F 11 este da tă de familia de seminorme
U11 , rezultă că pentru orice e > O şi orice u(y) e U 11 , există lzy e astfel încît m.
(1) [u(y)] [g(y) -"-- Jiy(y)] < E.
Conform definiţiilor lui M şi m, ·există/ e L şi w 11 e 70, astfel încît

g(y) = f Icp-1 (y) şi /1,u(y) = w 11 Icp-1 (y) pentru orice ye Y.
Ţinînd seama de definiţia familiei de ponderi U, inegalitatea (1) se ma~
scrie:
(2) sup {[s(x)][/(x)-wv(x)J; XEî)- 1(y)} < e
Din (2) avem acum:
/I i:p-1(y) e 70 Icp-1(y) pentru orice y e Y. Deoarece familia {cp-1(y) }ueY
coincide cu familia { A (x) hex şi 70 este localizabil în raport cu d, rezultă.
că / e 70. Atunci, pentru orice "'l > O, există we 70, astfel incit
(3) sup {[s(x)][/(x) - w(x)J; xeX} < ·IJ·

În particular avem
sup { [s(x)] [/(x) - w(x)]; xe cp- 1 (y)} < ''l pentru orice ye Y,
adică
(4) [u(y)] [f Icp- 1 (y) - wl i:p-1 (y)] < ·/J·
83
Dacă notăm cu li(y) = wl cp- 1 (y), atunci /ie f1l şi din (4) rezultă că
llg- hllu = sup [u(y)][g(y) - li(y)] < "I),
yeY
Prin urmare g e m.
2) => 1). Fie/ e L cu proprietatea că/ Icp-1 (y) e 7{) I cp-1(y) pentru orice
Y e Y. Rezultă că pentru orice e: > O, orice s e S şi orice y e Y, există wy e 70
astfel încît :
(1) sup { [s(x)] [/(x) - wv(x)]; xe cp- 1(y)} < e:.
Dacă notăm cu g(y) = f Iep-1 (y) şi cu hv(y) = wv I cp- 1 (y), atunci ge M,
liy e m şi din (1) rezultă că
(2) [u(y)] [g(y) - l,,u(Y)] < e:,

Aşadar, g(y) e fll 11 pentru orice ye Y. Cum (ll este localizabil în raport
cu (JJ, rezultă că g e m. Pentru orice ·IJ > O există /ie m aşa ca
(3) llg - lillu < ·"·
Fie we 10 aşa ca lt(y) = w Icp-1(y) pentru orice y e Y. Atunci din (3)
rezultă
(4) [u(y)] [/ Icp- 1(y) - w Icp-1 (y)] < ·IJ pentru orice ye Y
şi mai departe
(5) sup [s(x)] [f(x) - w(x)] < ·IJ·
%EX
Am arătat astfel că / e 7V şi cu aceasta teorema este demonstrată.

Algebra o#. c C(X) se numeşte 5-mărginită dacă orice funcţie ae ol.
este mărginită pe suportul oricărei ponderi s e S.
Teorema 2. Fie dl. o si1,balgebră S-mărgin.ită a lui C(X, K), autoadjimctă
dacă K = C. Dacă 70 este ttn siebspaţiu liniar de secţiuni transversale al ltti
LS0 cu proprietatea că 0,,7{) c 70, atunci 1V este localizabil în raport cu o#..
Demonstraţie. Fie/ e LS0 cu proprietatea că / IA(x) e 7(J I A(x) pentru
orice x e X. Pentru orice e: > O, orice s e S şi orice x e X, există W:r: e 7V
astfel încît
[s(y)][/(y) - w:r:(Y)] < e pentru orice y e A(x).
Deoarece funcţia s[f - w:r:] se anulează la infinit, rezultă că mulţimea
K:x: = {ye X; [s(y)][/(y) - w:r:(Y)] ~e:} este compactă. Evident A(x) n K:r:= fă.
Fără a restrînge generalitatea putem presupune că d c Cb(X,K).
Din lema 2.3 rezultă că exislă un număr finit de mulţimi de constanţă
A{x1}, ... , A(xn) şi n funcţii cp 1 , ... , <pn e ol cu proprietăţile:
,,
cp, > O, cp, IKx, = O, (i = 1, 2, ... , n) şi cpi = 1.E
i =1
84
Analizînd pe rînd situaţiile yeKx, respectiv y ţ Kx constatăm că au
loc inegalităţile:
(1) q>,(y)[s(y)J[/(y) - Wx,(Y)] ~ eq>,(y), oric~re ar fi y EX

şi orice i = 1, 2, .. , n.
Din ( 1} rezultă în continuare:
(2) [s(y)J [t(y) - t. q,,(y)w,,(y)] .i; e, pentru orice y e X
Fie oc = max; llw:r, li, şi 8 > O cu proprietatea n~oc ~ e.· Deoarece

1~i~n
q>,E dl.- există a, e cA. astfel încît Ia,(y) - q>,(y) I t; 8 pentru orice ye X.
(3) [s(y)J [t(y) -t a,(y)w,,(y)},.; 2e pentru orice y e X.
Dacă notăm cu w
" a,wx,, atunci
=E w e dl.70 c 70.
i =1
Cum s E S şi e > O au fost arbitrari, rezultă că f e 7(J. .
Fie dl. o subalgebră cu unitate a lui C(X, K), autoadjunctă dacă K = C
şi fie A o submulţime a lui dl. cu proprietatea că subalgebra generată d~ A
şi 1 este densă în ol. pentru topologia convergenţei compacte pe C(X, K).
Fie 70 cLS0 un dl.-modul şi W o submulţime a lui 7(J cu proprietatea că dl.-sub-
modulul generat de W este dens în 70.
Teorema 3. Dacă perechea (A, W) satisface 'ltrmătoarele proprietăţi:
a) A este formată numai din funcţii reale.
b) Pentru orice s e S, orice a 1 , ••• , an e A şi w eW există m ;?; n,
(I) E nm şi a„+1, ... ' am E A astfel încft:
[s(x)] [w(x)] ~ eu[ai(x), ... , an(x), ... , am(x)] oricare ar fi xe X,
atunci 70 este localizabil în raport cu cil în LS0 •
Demonstraţia
acestei teoreme decurge din demonstraţia teoremei 2,
în acelaşi
mod în care decurge demonstraţia teoremei 2.6.1 din teorema 2.3.l.
Este uşor de văzut că se pot enunţa şi demonstra teoreme asemănă
toare teoremelor 2.6.2, 2.6.4, 2.7.1 şi 2.7.3.
§ 2.13. Teorema Stone-Weierstrass pentru un subspaţiu de funcţii

vectoriale de tip modul
Spaţiile cu ponderi studiate pînă

acum erau formate din funcţii scalare.
în acest paragraf vom considera spaţii
cu ponderi cu valori vectoriale şi vom
arăta că aceste spaţii sînt cazuri particulare de spaţii de secţiuni transversale.
Fie X un spaţiu Hausdorff complet regulat şi V o familie Nachbin de
ponderi (scalare) pe X (vezi § 1.2).
85
Dacă E este un spaţiu local convex Hausdorff, atunci vom nota cu
C(X, E) spaţiul funcţiilor continue pe X cu valori în E şi cu CV0 (X, E) spa-
~iul Jv
tuturor funcţiilor f e C(X, E) care au proprietatea că se anulează la
infinit pentru orice v e V.
Faptul că Jv se anulează la infinit, înseamnă că pentru orice E > O şi
orice seminormă continuă p pe E, mulţimea { x e X; v(x)p[f(x)] ~ e} este
compactă.
Pe spaţiul CV0 (X, E) se consideră topologia local convexă wv dată d·e
familia de seminorme / ➔ li/ li i:. P = sup v(x)p[f(x)] unde v eV şi Per.
xeX
(Cu r am notat familia seminormelor continue pe E.)
Dacă pentru orice x e X, notăm Ea: = E, atunci orice secţiune transver-
sală peste X este o funcţie /: X ➔ E. În particular, spaţiile C(X, E) şi
CV0 (X, E) vor fi subspaţii liniare de secţiuni transversale peste X.
Pentru orice v e V şi orice p e r vom nota cu sP," următoarea pondere
vectorială pe X:
x ➔ v(x)p.
Prin urmare s,,., p(x) = v(x)p este o seminormă pe E pentru orice x e X.

Dacă notăm cu L = CV0 (X, E) şi cu S = {sv. P; v eV, per}, atunci orice
pondere vectorială din familia S este L-superior semicontinuă şi L-nulă la
infinit şi LS0 este exact spaţiul CV0 (X, E) înzestrat cu topologia 6>y,
Cu aceste precizări din teorema 2.12.2 rezultă:
Propoziţia 1. Fie d o subalgebră cit unitate a lui C(X, K), V-mărginită
şi autoadjunctă dacă I{= C. Dacă 70 este im sttbspaţiu al lui C(X, E) astfel
incit d.70 c 70, atunci 7() este localizabil în raport cu ot în CV0 (X, E).
Din observaţia 2.12.1 şi propoziţia precedentă rezultă:
Corolarul 1. Fie d o subalgebră cu ·unitate a foi C(X, K}, V-mărginită,

care separă punctele l-zti X şi autoadjunctă dacă K = C. Dacă 7() c C(X, E)
este 1m d-modul şi mulţimea 7(.l~ = {w(x); we 70} este densă în E pentrit orice
x e E, atunci 7() este dens î-n CV0(X, E).
Fie acum X un spaţiu Hausdorff local compact şi fie C0 (X) spaţiul func-
ţiilor
continue pe X care se anulează la infinit. Adaptînd corespunzător raţio
namentul din exemplul 1.2.4 rezultă că dacă V= q·(X), atunci CV0(X, E) =
= Cb(X, E) şi 6>v = ~ (topologia strictă). Aşadar, avem,
Corolarul 2. Fie d c Cb(X, K) o subalgebră cit imitate, care separă pu11,ctele
lui X şi este autoaăjunctă dacă K = C şi fie '10 c Cb(X, E) un ot-moăul. Dacă
pentrn orice xeX mulţimea 70~ este densă în E, atunci 70 este dens în Cb(X, E).
Următorul rezultat este o generalizare a teoremei lui Weierstrass pentru
operatori polinomiali.
Fie X şi E spaţii local convexe Hausdorff. Pentru orice· m ~ 1, fie
T: xm ➔ E o aplicaţie continuă, cu proprietatea că este liniară în raport cu
fiecare variabilă.
Vom numi o asemenea aplicaţie operator m-liniar continuu.
86
Asociem fiecărui operator m-liniar şi continuu T, un operator P: X -+ E
în felul următor:
P(x) = T(x, x, ... , x) pentru orice x e X.
Vom nota cu f/Jm(X, E) mulţimea acestor operatori asociaţi.
Convenim să notăm cu f/) 0 (X, E) mulţimea aplicaţiilor constante de la
X în E.
.,,,-
Definiţia 1. Se numeşti operator polinomial continieu orice sumă finită
I: PJ:, unde Pief/J1 (X, E).
Vom nota cu tp(X, E) spaţiul liniar al tuturor operatorilor polinomiali
continui definiţi pe X cu valori în E.
Să observăm că dacă t: xm -+ R este ni-liniar şi T: xn -+ E este n-liniar,
atunci operatorul tT: xm+n -+ E definit prin
(tT)(x 1 , ••• , Xm, y 1, ... , y,,} = t(x1 , ••• , Xm) T(y1 , ... , y,,)
este m + n liniar.
Considerăm următoarea operaţie între o aplicaţie polinomială scalară şi
un operator polinomial:
Dacă pe fPm(X, R) şi Pe rp 11 (X, E}, atunci pentru orice xe X definim
(PP)(x) = p(x) P(x). Observăm că pPe rfJm+n(X, E). într-adevăr, dacă
p şi P sînt operatorii asociaţi lui t şi T, atunci (PP}(x) = p(x) P(x} =
= t(x1, ..., Xm)T(Y1, ... , y,.) = (tT)(x1, ... , Xm, Y1, ... , Yn), unde X1. ... = Xm =
= Y1 = ... = Ym = x.
Rezultă că faţă de operaţia de înmulţire punctuală, avem
. tp(X, R)(f)(X, E) c (f)(X, E).

Pentru fiecare submulţime compactă K c X, vom nota cu X.K, funcţia
sa caracteristică şi vom considera pe X următoarea familie de ponderi:
V= {XK; K c X, compact}.
în acest caz avem CV0 (X, E) = C(X, E) şi topologia <,)y coincide cu
topologia convergenţei compacte.
Corolarul 3. Fie X şi E spaţii local convexe Hausdorff reale. Atunci
rp(X, E) este dens în C(X, E) în raport cu topologia convergenţei compacte.
Demonstraţie. Fie dl.= (f)(X, R) algebra aplicaţiilor polinomiale reale.
Este clar că algebra dl. separă punctele lui X, conţine .constantele şi este
autoadjunctă. Mai mult, fiecare funcţie a e dl. este mărginită pe suportul 1
fiecărei ponderi Xx; deoarece acesta este compact. Subspaţiul liniar

70 = (f)(X; E) c L = C(X, E) este c/1.-modul. Avem de asemenea pentru
orice x e X,
E = 7(}re = {P(x); P etp(X,E)}
Afirmaţia rezultăacum din corolarul 1.
Observaţia 1. Rezultatul acesta se păstrează şi dacă X şi E sînt spaţii
local convexe, complexe, cu următoarea modificare în definiţia operatorilor
polinomiali.
87
Prin opera tor m-liniar vom înţelege un opera tor T: xm -+ E care este sau
liniar sau antiliniar în fiecare variabilă. ln rest, păstrăm aceleaşi definiţii.
Vom nota cu rp*(X, E) spaţiul liniar al operatorilor polinomiali continui de
la X în E în acest caz. Datorită modificării aduse definiţiei operatorului
m-liniar, rezultă că algebra dl = rp*(X, C) este autoadjunctă. Aplicînd din
nou corolarul 1 obţinem că rp*(X, E) este densă în C(X, E).
§ 2.14. O teoremă de reducere a localizării uoui subspaţiu de funcţii

vectoriale la cazu I scalar
Fie X un spaţiu Hausdorff complet regulat, V o familie Nachbin pe X

şiE un spaţiu local convex Hausdorff. Peste tot în acest paragraf cu L notăm
un subspaţiu liniar al lui CV0(X, E).
Asociem subspaţiului de funcţii vectoriale L, următoarea mulţime de
funcţii scalare:
M = {u*oli; u* e E*, /1, e L }, unde E* reprezintă dualul lui E.

Lema 1. Dacă M ® E c L, atunci M este spaţiu Uniar.
Demonstraţie. Fie m, = ut o li, e M pentru i = 1, 2. Dacă există i~ e R
astfel încît 'lf! = ;..u;, atunci avem m1 + m2 = u; ~ (li1 + M 2) e M.
Dacă u: şi u; sînt liniar independente, atunci există y 1, y 2 e E astfel
încît u,(YJ) = ~0 •
Fie / = m1 ® y 1 + m 2 ® y 2 • Conform ipotezei, / e L.
Pe de altă parte avem:
[(u; + u;) o /J(x) = ut[f(x)] + ie;[/(x)] =
= u![m 1(x)y1 + m2 (x)y 2] + u;[m 1(x)y1 + m2(x)y2] = m1(x) + m2(x).
Rezultă că
ml + m2 = (ur + u;) j E M. 0
Faptul că ;.,m e M pentru orice ;., e K şi orice m e _M este evident.

Lema 2. Dacă M ® E c L şi L este încMs, atunci M este încliis.
Demonstraţie. Dacă m e M, atunci pentru orice e: > O şi orice pondere
v e V, există it* e E* şi /t e L, astfel încît
sup v(x)l u*[h(x)] - m(x) I < e:.
xeX
Fie z E E cu ·u*(z) = 1 şi fie l = m ® z. Pentru orice seminormă conti-

nuă p pe E, există ex > O, astfel încît:
sup v(x)p{ u*[lt(x)] · z - l(x)} =

xeX
= sup v(x)p{ u*[lt(x)]z - m(x)z} ~ <X sup v(x)[u*[lz(x)J - m(x)J < <Xe.
88
·Deoarece e > O a fost arbitrar, rezultă că l el= L.
Cum it*[l(x)] = m(x)ii*(z) = m(x), înseamnă că m e M.
Lema 3. Fie Y o submulţime închisă a lui X şi fie g„ e CV0 (X, K) şi
y" e E, (k = 1, 2, ... , n) astfel încît
H
E (g,. ® Yk)!Ye LIY,

k=l
Atunci g„I Y e MIY pentru orice k = 1, 2, ... , n.

,,
Demonstraţie. Deoarece E (g1.: ® Y1:) IY
k=l
e LI Y, rezultă că pentru orice
e > O, orice v e V şi orice seminormă continuă p, există I,, e L astfel încît:
;~f v( x)p [t. g.( x)y. - h(x)] < e.

Fără a restrînge generalitatea putem presupune că y 1 , ... , Yn sînt liniari inde-
pendenţi şi deci că există uL u;, ... , i,:
în E* astfel încît
it,(y1) = 80 •
în continuare· avem:
sup v(x)lg;(.~)- ui[h(x)j I
yeY
= sup v(x) I iti
)"EY
[t g,ix)y,.]- ut[li(x)] I=
k=l
= sup v(x) I ut [t,g.(x)y. - l1(x)] I ~ cx1 •e,
unde 0t, > O şi Iui(y) I ~ 0t,P(y) pentru orice y e E.

Prin urmare g,IY e MIY pentru orice i = 1, 2, ... n.
Definiţia 1. Fie { S, },er o partiţie a lui X formată din mulţimi închise şi
fie L un subspaţiu liniar al lui CV0 (X, E). Spunem că L este localizabil în
raport cu partiţia { S, },e1 în CV0 (X, E) dacă
l = {f e CV0 (X, E); fi Sie LIS1, oricare ar fi ie J}.
Observaţia 1. Fie d c C(X, K) o algebră şi L c CV0 (X, E) un d-modul.
Faptul că L este localizabil în raport cu ol. (vezi definiţia 1 din§ 2.3) revine la
a spune că L este localizabil în raport cu partiţia { A(x) }.zex formată din
mulţimile maximale de constanţă ale lui ol..
în continuare vom asocia fiecărei partiţii { Si hei a lui X, o subalgebră
c/J.b a lui Cb(X, R) în felul următor: db este formată din toate funcţiile din
Cb(X, R) care sînt constante pe fiecare S,.
Deci db = { a e Cb(X, R); alS, = c, (constantă), ('v') i e J}.
Observaţia 2. Din definiţia algebrei db se observă că orice element S,
al partiţiei este inclus într-o clasă de echivalenţă modulo X/db, adică într-o
mulţime de constanţă maximală a lui ol.,r Dacă vom presupune în plus că alge-
bra db separă elementele partiţiei, ceea ce înseamnă că pentru i ~ j, există
a e db astfel încît al S, = c, 1:- c, = al S 1, atunci rezultă că partiţia { S, hei
coincide cu partiţia lui X formată din clasele de echivalenţă modulo X/db.
89
Teorema 1. Fie L un subspaţi11, al lui CV0 (X, E) astfel incit M ® E c L..
Dacă L este localizabil în CV0 (X, E) în raport cit parUţia { S, },e 1 , atunci şi .M
este localizabil în CV0 (X, K) în raport ci, aceeaşi partiţi'e. Reâproc, dacă M este
localizabil în CV0 (X, I{) fo raport cu partiţia { S,} şi în plus au loc proprt'etă
ţile:
a) M ® El S, = L IS, pentru, orice ie/ şi
b) Algebra dl," separă elementele partfţiei { Să},
atimci L este localizabil în CV0 (X, E) în raport cit această partiţie.
Demonstraţie. Presupunem că L este localizabil şi fie g e CV0 (X, K)

aşa ca gjS,e MIS,, pentru orice ie/. Pentru fiecare ye E, avem
g ® y I S,
e M ® EI S, c LI S I pentru orice i e /.
Rezultă că g ® y e L şi din lema 2 că g e Xi.
Presupunem acum că M este localizabil şi sînt îndeplinite condiţiile
a) şi b). Deoarece
Jij = {ge CV0 (X, I{); gl S, e .Llil S,, ('v') ie I},
rezultă că c/1,b • M c ifj şi deci că c/1,1>( Ji ® E) c Jj ® E. Conform observa-
ţiei 2, partiţia { S, hei coincide cu partiţia formată din cl~sele de echivalenţă.
X/c/1,b. Din propoziţia 2.13.1 rezultă că subspaţiul 70 = JU ® E este localizabil
în raport cu partiţia { S, he 1 •
Dacă acum / e CV0 (X, E) are proprietatea că /1S, e L ~ pentru
orice ie/, atunci /1S,e M ® El S, pentru orice ie I şi deci /e M ® E c L.
Cu aceasta teorema este demonstrată.
Observaţt'.a 3. Condiţia
a) nu este superfluă, deoarece există exemple de
subspaţii L cu proprietatea că 111 ® E; L.
Vom prezenta pe scurt un asemenea exemplu datorat lui K. Bierstedt.
Fie K un spaţiu Hausdorff compact şi fie lvI un subspaţiu oarecare de
funcţii continui pe K cu valori în K.
Presupunem în plus că 1vf este închis, în raport cu topologia convergen-
ţei uniforme pe C(K, I{). Pentru orice spaţiu Banach E, fie
L = {f e C(K, E); u* f e M, (Y) tt* e E* }.

0
Observăm că
M =-= { tt* o J; tt* e E*, Ie L} şi M ® E C L.

Într-adevăr, faptul că { u* o/; it* e E*, f e L} c M este evident din
definiţia lui L. Reciproc, dacă g e M, atunci fie y e E şi 11,* e E* aşa ca
it*(y) = 1. Este imediat acum că g = tt* o (g ® y). Rezultă că g ® y e L
şi că M c { u* of; u* e E* ,j e L }.
Conform unei teoreme a lui L. Schwartz, 1.1/ are proprietatea de aproxi-
mare a lui Grothendieck, dacă şi numai dacă pentru orice spaţiu Banach
E, M ® E este dens în L. Deoarece există subspaţii închise ale lui C(K)
care nu au proprietatea aproximării (vezi contraexemplul lui Enflo), înseamnă
că M ® E nu este în general dens în L.
90
§ 2.15. Spaţii Grothendieck şi spaţii· Kakutani-Stone
Fie L un subspaţiu liniar al lui CV0 (X, E). Pentru orice x e X notăm cu
~z aplicaţia
f-+ f(x): CV0 (X, E) -+ E.
Definiţia I. Fie x, y e X. Spunem că x este G-ecliivalent cit y şi notăm cu
X ,Q_ y, dacă oxl L = ovl L = o sau dacă există t :p o astfel încît
oxl L = to 11 1L #: o.
:Mulţimeatuturor perechilor (x, y) e X X X care sînt G-echivalente
va fi notată încontinuare cu GL.
Definim o aplicaţie g: GL -+ R astfel:
O dacă o:,;I L = 011 I L = O,
g(x,y) = { ..
t claca ozl L = to11 L :I= o. 1
Definiţia 2. Spunem că x este KS-echivalen,t cu y şi notăm cu x 1$...§ y,

dacă (x, y) e GL şi g(x, y) ~ O. ·
Vom folosi de asemenea notaţiile: G(.x) = {y e X; y Jl., x} şi KS(x) =
= {y eX; y{(§ x}. ·
Definiţia 3. Se numeşte acoperirea Grothendieck a lui L (acoperirea Kaku-
tani-Stone) mulţimea tuturor funcţiilor/ e CV0 (X, E), care au proprietatea
că /(x) =
g(.x, y)f(y) dacă y e G(x} [y e KS(x)].
Acoperirea Grothendieck a lui L va fi ·notată cu G(L), iar acoperirea
Kakutani-Stone a sa cu KS(L).
Este imediat că G(L) şi KS(L) sînt subspaţii liniare închise ale lui
CV0 (X, E) şi că închiderea La lui L este conţinută atît în G(L) cit şi în KS(L).
Observaţia 1. Dacă H este un subspaţiu liniar al lui CV0 (X, R), atunci
G(H) este un subspaţiu de tip Lindestrauss-Wulbert, iar KS(H) este o !atice.
Într-adevăr, fie / 1 , /2 e G(H) şi y e G(x). Atunci avem /,(x) = g(x, y) f,(y)
{i = 1, 2). Dacă g(x, y) ~ O rezultă:
max l/1 (x),/2 (x), O]+ min [/1 (x),/2{x), O]=
= max [g(x, y)j1(y), g(x, y)j2(y), O] + min [g(x, y)j1(y), g(x, y)J2(y), O] =
= g(x, y) max [/1 (y), / 2 (y), O] + g(x, y) min [/1{y), / 2 (y}, O].
Dacă g(x, y) ~ O, atunci
max [g(x, y)J1(y), g(x, y)J2 (y), O] + min [g(x, y)/1(y), g(x, y)J2(y), O] =
= g(x, y) min [fi(y),f2(y), O] + g(x, y) max [/1 (y),/2(y), O].
Rezultă că în ambele cazuri avem:
(max (/11 / 2, O) +min (/1 , /2 , O)J(x) = g(x, y)[max (/1 , /2, O)+ min (/1 , /2 , O)J(y),
adică max (/1 , /2 , O) +
min (/1, /2 , ~ e G(H). în mod asemănător se arată că
dacă / 1, /2 e KS(H), atunci max (/1 , /2) e KS(H), de unde rezultă că KS(H)
este latice.
91
Definiţia 4. Subspaţiul L al lui CV0(X, E) se numeşte spaţiu Grotlien-
J:ieck (spaţiu Kakutani-Stone), dacă
G(L) = l respectiv [KS(L) = l].

Teorema 1. Fie H un spaţiu liniar al lui CV0 (X, R) şi/ e CV0 (X, R).
1) / e G(H).
2) Pentru, orice x, y e X, există lt e H, astfel încît
f(x) = k(x) şi J(y) = lt(y).
Demonstraţie. 1) => 2). Fie x, ye X arbitrare şi/e G(H). Dacă 8:i:IH = O,
atunci /(x) = O şi avem situaţiile:
a) y eG(x);
b) y ţ G(x).
În prima situaţie avem /(x) = f(y) = O şi evident există l1, e H (anume
li = O) astfel încît /(x) = lt(x) = h(y) = O. La fel se procedează şi în cazul b)
dacă /(y) = O. .
Dacă· /(y) :/: O, atunci există /1, 1 e H aşa ca k 1(y) =f(y). Pe de altă
parte, evident avem /(x) = lt 1 (x) = O. ·
Dacă 811 1H = O se procedează analog.
Acum presupunem că există 11:i:, lt11 E H, astfel încît hx(x) :/: O şi k11 (y) :/: O.
Fără a restrînge generalitatea, putem presupune că lt,;(x) = 1 şi k 11 (y) = 1.
Dacă ye G(x), atunci 8:i:IH = g(x, y)811 1H :/: O. Deoarece (3) h0 e L astfel
încît lz0 (y) = f(y) rezultă:
f(x) = g(x, y)f(y) = g(x, y)h0 (y) = h0 (x).
Dacă y ţ G(x), vom considera următoarele situaţii:
C) ftx(Y) = O,
d) ltx(y) :/: O.
· Este uşor de văzut că în cazul c), următoarea funcţie:
lt = [/(x) - f(y)ltv(x)]ltx + f(y)k 11 aparţine lui H şi are proprietatea că
lt(x) = /(x), h(y) = f(y).
în situaţia d) procedăm astfel:
Deoarece y ,t G(x), rezultă că oricare ar fi t :/: O, există lt, e H, astfel
încît ltt(x) :/: tht(y). în particular, pentru t = ltx(y), există 7,, e H cu proprie-
tatea h{x) #= ltx(Y) •lt(y). Se verifică imediat că următoarea funcţie:
[/(x)Îi(y) - ÎÎ(x)f(y)]h:r: + [/(y) - f(x)ltx(y)]h
g= - -
lz(y)•- hx(y)lt(x)
are e H, g(x) = f(x) şi g(y) = /(y).
proprietăţile g .
2) => 1). Fie x, y e X şi lt e L astfel încît lt(x) = f(x), lt(y) = f(y). Dacă
8x!H = O şi y e G(x), atunci /(x) = h(x) = O= f(y) = k(y). Dacă 8x1H :/: O
şi ye G(x), atunci /(x) = h(x) = g(x, y)h(y) = g(x, y)f(y). Rezultă că/eG(H).
Din teorema 1 şi teorema 2.2.1 rezultă:
Teorema 2. Dacă H este subspaţiu în CV 0(X, R) de tip L-W, atunci H
este spaţiuGrothendieck.
Din această teoremă şi observaţia 1 rezultrt:
92
Corolarul 1. Dacă H este subspaţizt liniar încltis în CV0 (X, R), atunci'
următoarele afirmaţii sînt ecltivalente:
1) H este spaţiu, Grotltendieck,
2) H este spaţiit de tip L-W.
· Teorema 3. Fie Ho sublatice vectorială a foi CV0 (X, R) şif e CV0 (X,R),
1) f e KS(H),
2) Pentnt orice x, y e X, există li e H, astfel încît f(x) = li(x) şi
f(y) = k(y).
Demonstraţia este identică cu demonstraţia teoremei 1 cu următoarea
precizare: La demonstrarea implicaţiei 1) => 2), cazul d) îl împărţim în două
subcazuri:
d 1) ltx(Y) > O,
d 2) ltx(Y) < O.
_ Cazul d 2) se reduce la cazul d 1 ), luînd în locul funcţiei ltx, funcţia
h:r: = max (ltx, O) e H.
în felul acesta putem presupune mereu că lt:r(y) > O şi procedăm în
continuare ca în demonstraţia teoremei 1.
Teorema 4. Dacă H este o sitblatice vectorială a lui CV0 (X, R), atitnci
H este KS-spaţiu.
Afirmaţia rezultă imediat din teorema 3 şi din teorema 2.1.1.
Corolarul 1. Dacă H este itn spaţiit liniar închis al lui CV0 (X, R)-, atunci
~următoarele afirmaţii sînt ecltivalente:
1) H este KS-spaţi'lt,
2) H este latice.
Definiţia 5. Fie L un subspaţiual lui CV0(X, E) şi fie
M={it*olt; iţ* eE*, lt eL} (vezi §2.14).
Spunem că L este un spaţiit de funcţii vectoriale de tip latice dacă:
1) M ® E c L.
2) Există un operator T: E x E ➔ E continuu şi un element y e E,
astfelîncît T(y, y) #= O şi T[Ay, µy] = max (A, µ)T(y, y), pentru orice A, µeR.
3) T(lt 1 , h2) e L, pentru orice lt1 , h2 e L.
Definiţia
6. Dacă în definiţia de mai sus se înlocuieşte condiţia 2} prin
2') (3} T: EX E ➔ E continuu şi ye E, astfel încît T(y, y) #= O şi
T(Ay, µy) = [max(A, µ, O) + min(A, µ, O}]T(y, y), pentru orice A, µ E R,
atunci L se numeşte spaţiit de funcţii vectoriale de tip L-W.
Teorema 5. Următoarele afirmaţii sînt ecltivalente:
1) L este spaţiit de funqjii vectoriale de •tip latice,
2) M este latice în CV0 (X, R) şi M ® E c L.
Demonstraţie. Fie m 1 , m2 e M. Prin ipoteză, există T: E X E ➔ E con-
tinuu şi y e E, aşa încît T(y, y) #= O. Fie it* e E* cu proprietatea că
·u*[T(y, y)] = 1. Conform ipotezei avem:
T[m 1(x)y, m2 (x)y] = max [m 1(x), mix)]T(y, y),
93
de unde rezultă mai departe că
max [m 1(x), m2 (x)] = 1t*{ T[m 1(x)y, m 2(x)y] },

sau
max (m1 , m2) = u*{ T[m 1 ® y, m2 ® y] }.
Cum T[m 1 ® y, m 2 ® y] e L(pentru că M ® E c L şi L este de tip laticial)
vom avea max(m1 , m 2) e M.
2) => 1). Fie y e E şi 11* e E* aşa ca 1e*(y) = 1.
Definim T: E x E ➔ E astfel:
T(s, t) = max [it*(s), it*(t)]y.
T este evident continuu, T(y, y) = y #: O şi pentru orice A, µ e R„
vom avea:
T(Ay, µy) = max [1t*(Ay),u*(µy)]y = max {),, µ)y = max (A, µ) T(y,y).
Dacă h1 , lz 2 e L şi x e X, vom avea:
T[li 1 (x}, lt 2(x)] = max { u*[h1 (x)], u*[lt 2(x)] }T(y, y) =
= max [(u*olt 1)(x), (u*olt 2 )(x)Jy.
Deoarece M este latice, rezultă că m = max (u*olt 1 , u*olt2 ) e kl. Prin urmare
T(li 1 , lt2} = m ® y e 11tI ® E c L.
în mod asemănă tor se demonstrează şi următoarea teoremă:

Teorema 6. Următoarele afirmaţii sîn,t ecltivalente:
1) L este ,zm subspaţi,zt de funcţii vectoriale de tip L-W,
2) M este un subspaţiu de tip L-W al lui CV0 (X, R) şi M ® E c L
Lema 1. Dacă f e CV0 (X, E) este astfel fncît
/IG(x) e LIG(x), [/IKS(x) e L IKS(x)],
atunci
f(x) = g(x, y)f(y) pentm orice y e G(x), [y e KS(x)].
Demonstraţie~ Fie {ltt}i e 1 c L un şir generalizat astfel încît
ltdG(x) ➔ /IG(x). Rezultă că pentru orice pondere v e V şi orice seminormă.
p continuă pe E, avem
lim sup { v(z)p[lt,(z) - f(z)]; z e G(x)}
i
= O.
în particular rezultă că lt,(z) -+ f(z} pentru orice z e G(x). Deoarece pentru
orice i avem lt,(x) = g(x, z)h,(z), mai departe obţinem
f(x) = lim lt,(x} = lim g(x, z)lt;(z) = g(x, z)f(z}, oricare ar fi z e G(x).
i i .
94
Lema 2. Dacă f e CV0 (X, E) este astfel încît
J(x) = g(x, y)J(y) pentru, orice y e G(x)
atunci
f! G(x) e (M ® E) IG(x):
Demonstraţie. Dacă 8:,; IL= O, atunci
/l G(x) = Ol G(x) e (M ® E) j G(x).
Dacă 8zlL :fo O şi /(x) :p O, atunci există lieL, astfel încît h( x) :p O.
1n plus, în acest caz, g(x, z) :fo O pentru orice z e G(x).
Fie ,zi* e E* cu proprietatea că ii*[li(x)] = 1 şi fie / = (u* oh) ®f(x).
Pentru orice )'E G(x) vom avea:
f(y) = [(1t*o h) ® /(x)J(y) = 1t*[k(y)]f(y) =
= ,zi*[ g(x,1y) Îi(x} ]J(x) 1

g(x, y)
/(x) = /(y).
Aşadar, /IG(x) = flG(x) e (M ® E) !G(x).

Observaţ,ia 2. O afirma ţie asemănătoare cu cea din lema 2 are loc pentru
mulţimea KS(x).
Următoarea teoremă ne arată că proprietatea unui subspaţiu de a fi
C-spaţiu sau KS-spaţiu, revine la aceea de a fi localizabil în raport cu nişte
partiţii particulare (vezi definiţia 2.14.1).
Teorema 7. Fie L 1en spaţiit al foi CV0(X, E) cu proprietatea că

1.vf® E c L. Atunci L este G-spaţiu (KS-spaţiu) dacă şi numai dacă L este
localizabil în raport Cit partiţia { G(x) }zex({ KS(x) }xex)-
Demonstraţie. Presupunem că L este G-spaţiu şi fief e CV0 (X, E), cu
proprietatea_ că /IG(x) e L JG(x), pentru orice x e X. Din lema 1 rezultă dt
j eG(L) = L.
Reciproc, fie/ e G(L). Din lema 2 rezultă că pentru orice x e X, avem
JiG(x) e_L IG(x). Deoarece L este localizabil în raport cu { G(x) }xex, rezultă
că/ eL.
Fie
~g = {a e C,,(X, R); ajG(x) = c(x) (constant), ('v) x e X}
:şi
otf5 = {a e Ct>(X, R); ajKS(x) = c(x) (constant), ('v) x e X}.

Teorema 8. Fie L un s1ebspaţizt al foi CV0 (X, E) rn proprietatea că
J.1 ® E c L:
1) Dacă L este G-spaţiu ( KS-spaţiu), atmici M este G-spaţiu ( KS-
-spaţiu).
2) Dacă M este G-spaţiu ş-i ~g separă elementele partiţiei { G(x)}ze:x
-(M este KS-spaţiu şi olf 5 separă elementele partiţiei { KS(x) }zex), atunci L
este G-spaţiu ( KS-spaţiie).
95
Demonstraţie. Demonstraţia rezultă
clin teorema 7 şi teorema 2.14.1,
dacă observăm că avem îndeplinită şi conditia (M ® E!G(x) = LIG(x), da-
torită lemei 1 şi lemei 2. '
Teorema 9. Dacă L este un subspaţi-u, de funcţii vectoriale de tip L-W
(de tip latice) şi di.f separă elementele partiţiei {G(x)}:i:ex (di.P separă elemen-
tele partiţiei {KS(x) hex), atunci L este G-spaţiu, (KS-spaţiu).
Demonstraţie. Din teorema 6 rezultă că M este un subspaţiu al lui
CV0 (X, R) de tip L-W şi M ® E c L. Din teorema 2 rezultă că M este
G-spaţiu. Afirmaţia rezultă acum din teorema 8.
§ 2.16. Spaţii Weierstrass-Stone

Fie L un subspaţiu liniar al lui CV0 (X, E) şi fie x, y e X.
Definiţia 1. Spunem că x este WS-echivalent cu y, dacă 8:viL = 811 JL.
Notăm cu A(x) = {yeX; y!C§ x} =
{yeX; lt(y) =
lt(x), (V} /ieL}. Ţinînd
seama de definiţia 1 clin §2.15, observăm că x este WS-echivalent cu y, dacă
şi numai dacă x este G-echivalent cu y şi g(x, y) e {O; 1 }. Au loc incluziunile
A (x) c KS(x) c G(x).

Definiţia 2. Se numeşte acoperirea Weierstrass-Stone a lui L, mulţi
mea tuturor funcţiilor / e CV0 (X, E), care au proprietatea că /(y) = /(x)
pentru orice y e A (x) şi, în plus, /(x) = O, dacă 8.x IL = O. Notăm cu lVS(L)
acoperirea Weierstrass-Stone a lui L.
Observaţia 1. lfS(L)
este un subspaţiu închis al lui CV0 (X, E) care
conţine închiderea L a lui L. Mai mult, dacă H este un subspaţiu al lui
CV0 (X, I{), atunci WS(H) este o subalgebră a lui CV0 (X, K). ·
Definiţia 3. Un subspaţiu 'f al lui CV0 (X, E) se numeşte spaţ1:u Weier-
strass-Stone (WS-spaţiu) dacă L = WS(L).
Observaţia 2. Au loc următoarele implicaţii:
_ L este WS-spaţiu => L este KS-spaţiu => L este G-spaţiu, deoarece
L CG(L) C KS(L) C WS(L).
Observaţia 3. Dacă di. este o subalgebră cu unitate a lui CV0 (X; K),
atunci spunem că d este localizabilă în CV0(X, K), dacă di. este localizabilă
în raport cu di. în CV0 (X, I{). (Este cazul particular al definiţiei 2.3.1 cînd
di.= 70.) Aşadar, dl este localizabilă în CV0(X, K), dacă
d = {/ e CV0 (X, K); /IA(x) e di.lA(x), (V) x e X}.
Este clar acum că di. este localizabilă în CV0 (X, K), dacă şi numai dacă d.
este WS-spaţiu.
Din această observaţie şi din teorema 2.3.1 rezultă:
Teorema 1. Dacă di. este o subalgebră m unitate a lui CV0 (X, K), V-măr
ginită şi au,toadjunctă dacă K =
C, atunci di. este WS-spaţiu.
96
Definiţia 4. Fie E şi F două spaţii vectoriale topologice. care nu-. se re-
duc la zero. Pentru orice n ;;;:i: 1, notăm cu rpf,(E, F) subspaţiul liµiat al lui
G_(E, F)· generat ~e toate aplicaţiile x-:+ [e*(x)]n• y:E ➔. F, tinde e* e E* şi
y eF. Un element oarecare din rpf,(E, F) se numeşte operator polinomial
n-omogen, continuu, de tip finit, de la E în F. Cu rp~(E, F) notăm subspaţiul
aplicaţiilor constante de la E în F. Subspaţiul liniar al lui C(E, F) generat
de U fP!(E, F) se notează cu rp 1(E, F). Un element oarecare din rp 1(E, F)
n~O . . .
se numeşteoperator polinomial" continuu de tip finit de la E tn F.
Observaţia 4. 1n § 2.13 s-a considerat spaţiul rp(E, F) ·al ·operatorilor
polinomiali continui de la E în F. · Are loc incluziunea rp 1(E, F) c rp(E-, F).
într-adevăr, dacă pentru orice e* e E* şi orice y e F vom considera opera-
torul T: En ➔ F definit prin:
T(x 1 , ••• , Xn) = e*(x1 ) ••• e*(xn) · y,
atunci T este n-liniar şi operatorul său asociat este p: E ➔ F, definit prin
p(x) = T(x, ... , x) = [e*(x)? · y.
Definiţia 5. Pentru orice n ;;;:i: 1, notăm cu Li(E, F) subspaţiul lui
C(En, F) generat de aplicaţiile de forma
(x1 , x2 , ••• , Xn) ➔ e:(x1} • e;(x2) •••• e:(xn}Y,
unde e; e E* pentru orice i = 1, 2, ... , n, iar y e F. Un element oarecare
din L'(E, F) se n_umeşte operator n-liniar continuu de tip finiţ de la E" în F.
în continuare, X este un spaţiu complet regulat şi E un spaţiu local
convex separat.
Lema 1. Dacă L este un subspaţiu liniar al lui CV0 (X, E), atunci ur-
mătoarele afirmaţii s,înt echivalente:
(1) Pentru orice h1 , h2 , ... , hneL şi orice TeLf,(En, E) avem T(h 1 , h2 , ••• , hn)eL.
(2) Pentru orice k e L şi orice P e rp!(E, E), avem P(h) e L.
(3) M = {u* oh; u* e E*, li e L} este o subalgebră a lui CV0 (X, K) şi
M®E cL,
(4) (a) Pentru orice k e L, orice u* e E* şi orice y e E avem (u*oh) · y e L,,
(b) Există un ·operator continuu T: E X E ➔ E şi un element y e E
astfel încît T(y, y) ~ O şi T(t-y, µy) = AY µT(y, y), pentru oricti
t., µe K.
(c) Pentru, orice h1 , h2 e L, avem T(h 1 , h2) e L.
Demonstraţie. Implicaţia 1) => 2) este evidentă.
2) ==> 3). .
Din 2) rezultă că oricare ar fi u* E E*, h EL şi y e E avem
(u*ok) ® yeL şi deci că M ® E c L. Din lema ·2.14.1 rezultă că M este un
subspaţiu liniar al lui CV0 (X, K). Pentru a arăta că M este algebră, este
suficient să arătăm că (u* o lt) 2 e M pentru orice u* e E* şi orice h, e L„
deoarece avem
(u~oh 1){u;oh2} = ~[(1t~ oh1 + u;oh2} 2 - (u;oh 1 - u;oh2} 2].
4 . ..
97
Aşadar, fie I,, e L şi u* e E*. Dacă u* = O, atunci evident (u*oh) 2 e M.
Dacă u* :I- O, fie ye E astfel încît u*(y) = 1 şi fie P: E ➔ E definit prin
P(z} = [u*(z)] 2y. Din 2) rezultă că Pohe L, deoarece Pe rp1(E, E). În con-
.tinuare, avem:
(u*oh) 2 = (u*oh) 2 ·u*(y) = u*[(ie*olt) 2y] = u*[Pok] eM.
3) => 4). Condiţia (a) rezultă din faptul că M ® E c L. Pentru a veri-
fica condiţia (b), fie u* e E* şi y e E astfel încît u*(y) = 1. Definim
T: ExE ➔ E astfel: T(s, t) = u*(s)u*(t)y. Operatorul T este evident con-
tinuu şi T(y, y) = y :I- O. Pentru orice ;.., µ e R, avem
T(">-..y, µy) = u*(;..y)u*(µy)y = i.µT(y, y).
Dacă h1 , li 2 e L, atunci
[T(k 1 , /t2)](x) = T[k1{x), k2{x)] = ie*[k1(x)]·u*[lt 2(x)]y =
= {[(u* o k 1)(u* o k2)] ® y }(x).
Deoarece M este algebră, rezultă că
T(li 1 ,li2) = [(u* ok1) • (u*o/1,2)] ® y e M ® E c L

si astfel am verificat şi condiţia (c).
' Demonstraţia implicaţiei {4) => (1) se face prin inducţie completă după n.
Dacă n = 1 afirmaţia rezultă din {a). Presupunem afirmaţia adevărată pentru
n şi o demonstrăm pentru n +
1. Fie 'Ui, ... , u:, u:+1 e E* şi k 1, ••• , k,., k0 +1 e L.
Dacă notăm cu k = (ur o /1,1) ••• (u: o hn) • y şi cu k = (u:+ 1 o h11+J · y, atunci
h e L din ipoteza de inducţie, iar k e L din (a). Din (4) rezultă că T(h, k) e L.
Deoarece T(y, y) :I- O, există e* e E*, astfel încît e*[T(y, y)J = 1. Pentru
orice z e E avem
e*[T(h, k)]z = e*[(~i o h1) ••••• (u: o h (u!+1 ° hn+i) • T(y, y)]z =
8) •
= [(ui o h1) ••••• (u! o hn) • {u!+1 o ha+1)]z.

Cum [e*o T(h, k)] ® zeM ® E c L, rezultă că [(uioh1) •.••• (u!+1°k11+ 1)] ® zeL
şicu aceasta demonstraţia este terminată.
Definiţia 6. Un subspaţiu L al lui CV0 (X, E) care îndeplineşte una din
condiţiile echivalente (1) - (4) se numeşte subspaţiu de funcţii vectoria/.e de
tip algebră.
Observaţia 5. Dacă L este un subspaţiu liniar al lui CV0(X, E), atunci
mulţimile de constanţă maximale în raport cu L coincid cu mulţimile de con-
stanţă maximale în raport cu M.
Prin urmare, pentru orice x e X avem:
A (x) = {ye X; h(y) = h(x), ('v') he L} = {ye X; m(y) = m(x), {'v') me M}.
Dacă notăm cu Af8 = {ae Cb(X, R); al A(x) = C:e {constant)} atunci A:'8
separă element-ele partiţiei { A (x) }ze.r•
într-adevăr, dacă A(x1) :I- A(x2), atunci există Îi e L astfel încît
h(x1 ) :I: h(x2). Fie it* e E* astfel încît u*[h{x1)] #= it*[h{x2)]. Dacă notăm cu
ni = izt* o Îi, atunci m e C{X, K) şi m(x1 ) :I- m(x2).
98
Fie ot = max(lm(xJJ; lm(x2)1) şi fie cp: K ➔ K;· definită prin
t dacă Itl ~ ot,
m(t) = t
dacă ltl > ot.
T { ot -
Itl
Este imediat acum că funcţia/= cp om e Cb(X, K) şi /(x1) = m(x1) #:
#: m(x2) = /(x2). Cel puţin una din funcţiile Re/ sau Im/ aparţine la Cb(X, R)
şi ia valori diferite pe mulţimile A(x1 ) şi A(x2 ).
Teorema 2. Fie L un subspaţiu al lui CV0 (X, E) astfel încît M ® E c L.

Următoartde afirmaţii sînt echivalente:
(1) L este localizabil în raport cu partiţia {A(x) hex în ·CV0(X, E),
(2) L este WS-spaţiu,
(3) M este localizabil în r&iport cu partiţia { A(x) }~ex în CV0(X, K),
(4) M este WS-spaţiu.
Demonstraţie. Pentru a demonstra că afirmaţiile (1) şi (2) sînt echiva-
lente, procedăm la fel ca în demonstraţia teoremei 2.15.7. Faptul că afirmaţiile
(3) şi (4) sînt echivalente este imediat.
· Din lema 2.15.1 şi lema 2.15.2 (în care înlocuim G(x) prin A(x) şi presu-
punem că g(x, y) e { O, 1 }) deducem că (.M ® E) I A(x) este densă în LI G(x) ..
Conform observaţiei 5, algebra df,"8 separă elementele partiţiei { A(x} }~ex•
Ec~ivalenţa afirmaţiilor (1) şi (3) rezultă acum din teoren;ia 2.14.1.
Definiţia 7. O submulţime L c CV0(X, E) se numeşte autoadjunctă,

d~că mulţimea M = {u* o h; u* e E*, h e L} este autoadjunctă.
Corolarul 1. Dacă L este un subspaţiu autoadjunct al lu_i CV0 (Xj E) de
tip algebră, a~tjel incit M este V-mărginită, atunci L este WS-spaţiu.
Demonstraţie. Dacă L este subspaţiu de funcţii vectoriale de tip algebră„
atunci M este algebră şi M ® E c L (lema 1). Deoarece M este autoadjunctă
şi V-mărginită, rezultă că M este localizabilă în CV0(X, K). Den teorema 2
rezultă că L este WS-spaţiu~
Corolarul 2. Dacă L este un subspaţiu autoadjunct al lui C(X, E) de tip

algebră, atunci o funcţie f e C(X, E) aparţine închiderii lui L în C(X, E) în
topologia convergenţei compacte, dacă şi numai dacă îndeplineşte condiţiile:
(a) Pentru orice x, y e X pentru care f(x) #: f(y}, există h e L astfel
încît h(x) #:- h(y).
(b) Pentru orice x e X, pentru care f(x) ~ O, există h e L, astfel incit
h(x) #:- O.
Demonstraţie. Este clar că/ e C(X, E) îndeplineşte condiţiile (a) şi (b),.
dacă şi numai dacă/ e WS(L). Pe de altă parte, spaţiul C(X, E) înzestrat cu
topologia convergenţei compacte, este spaţiul cu ponderi corespunzător fami-
liei Nachbin V = {X.X; K c X compact}, unde cu Xx am notat funcţia carac-
teristică a lui K. Este evident că orice funcţie m e M este mărginită pe supor-
tul oricărei ponderi v = Xx e V. Din corolarul 1 rezultă că L este WS-spaţiu
şi deci că L = WS(L).
99
Definiţia 8. Spunem că subspaţiul L c CV0 (X, E) este peste tot diferit
de zero, dacă pentru orice x e X, există h e L astfel încît h(x) =I= O.
Corolarul 3. Dacă L este un subspaţiit autoadju,nct al lui C(X, E) de tip
~gebră, care separă punctele din X şi este peste tot diferit de zero, atunci
L = C(X,E).
Demonstraţie. ln ipotezele date, orice funcţie f e C(X,E) îndeplineşte
condiţiile (a) şi (b). Conform corolarului 2, rezultă că/ e L.
Corolarul 4. Dacă A este o subalgebră aiitoadjunctă a lui C(X, K), care
separă punctele lui X şi este peste tot diferită de zero, atunci A ® E este ·densă
-în C(X, E). ln particular, C(X; K) ® E este densă îti C(X, E).
Demonstraţia rezultă din corolarul 3, luînd L = A ® E.
Corolarul 5. Dacă E şi F sînt spaţii local convexe Hausdorff, reale, atimci
spaţiulrp1(E, F) al tuturor operatorilor polinomiali continui de tip finit de la
E în F este dens în C(E, F).
L = rp 1(E, F) este de tip algebră. Pentru
Demonstraţie. Subspaţiul
aceasta este suficient să arătăm că oricare ar fi Pe rp!(E, F) şi oricare ar fi
qe rp~(E, F) avem qo Pe rp 1(E, F).
Dacă P(x) = [e*(x)]n • y, unde e* e E* şi y e F iar q(z) = [/*(z)]m · u,
unde/* e F* şi 2t e F, atunci
(q o P)(x) = [e*(x)]mn •[/*(_y)r · u.
Dacă notăm cu w = [/*(y)ru, atunci we F şi (q o P)(x) = [e*(x)]mn • w.
Rezultă că q o P e rp'n(E, F) c rp 1 (E, F). Pe de altă parte este evident că
tp1 (E, F) separă punctele lui E şi este peste tot diferit de zero. Afirmaţia re-
zultă acum din corolarul 3.
Observaţia 6. Spaţiul rp 1 (E, F) nu este autoadjunct în cazul complex.
Pentru a avea o afirmatie asemănătoare celei din corolarul 5 şi în cazul cînd
spaţiile E şi F sînt compiexe, se înlocuieşte spaţiul rp1(E, F) cu spaţiul qY(E,F),
care se defineşte astfel: pentru orice n ~ 1, notăm cu tp!(E, F) subspaţiul lui
C(E, F) generat de aplicaţiile x ➔ [u*(x)J' • y, unde y e F şiit*, sau conjugata
sa complexă ii*, aparţine la E*. Atunci rp 1(E, F) este spaţiul liniar generat
.de U rp!(E, F), unde cu ?p~(E, F) am notat aplicaţiile constante de la E jn
n;;a=o _
F. Aşadar, rp 1 (E, F) este un subspaţiu autoadjunct al lui C(E, F) de tip alge-
bră, care separă punctele lui X şi este peste tot diferit de zero. Rezultă că
ip1(E, F) este dens în C(E, F).
Capitolul 3
TEOREME DE APROXIMARE îN SPAŢII

DE FUNCŢII CONTINUU DIFERENŢIABILE
§ 3.1. Preliminarii şi notaţii
Fie n o mulţime deschisă din Rn.

Dacă k = (k1 , ••• , k,.) E N" este un multiindice, atunci se not.ţ~ţă:, cu
I ~I = k1 + k2 + ... k„ şi cu n1c operaţia de derivare, adică:
olkl
(1) D t =k1-a-k,- -a-k,i-
aXt • X2 ••• Xn
Pentru orice O ~ p ~ oo se notează cu CP(Q) mulţimea funcţiilor de clasă p

în n, adică mulţimea funcţiilor/: n ➔ R pentru care există Dkf şi este con-
tinuă pentru orice multiindice k, cu I kl ~ p. De asemenea se notează cu Cg(!l)
mulţimea funcţiilor din CP(Q) care au suportul compact în n.
Evident Cg(!l) se poate identifica cu mulţimea funcţiilor cp E C8CW)
care. au suportul conţinut în n.
Deci
C8(!l) = {cp e C8(R"); supp cp c n }.
Elementele din c;(n) se numesc funcţii test în n. Următoarea fµncţie
f: R ➔
R a fost considerată pentru prima oară de Cauchy şi este definită.
astfel:
= { e '' dacă t <
1
/(t) O,
O dacă t ~ O.
Se verifică faptul că f este indefinit derivabilă pe R şi f~>(O) ! --:- O =

= lim j<f'>(t), pentru orice p e N*. Prin urmare/ e Ca:i(R). , ., .
t-+0
Cu ajutorul funcţiei/ se poate ·defini acum uşor o funcţie test fa Rn
astfel:
{2} cp(x) = { /(li xjl 2 - 1) dacă li xJI < 1,

o dacă llxll ~ -1,
101
unde cu li xii s-a notat norma euclidiană a elementului x = (x 1, x 2 , ... ,<xn)~
adică
llxll = Vtxi.
i=l
Această funcţie are următoarele proprietăţi:
'P ~ O, <p e C:'(Rn), supp <p = { x e R"; llxll ~ 1 }.

Mai mult, fără a restrînge generalita!ea, putem presupune că ~ cpdx = I.
Teorema 1. Dacă K este o submulţime compactă a lui !l, există o fimcţie

tJ, e Cţ(!l) astfel încît O ~ tjJ ~ 1 şi tjJ = 1 pe K.
Demonstraţie. Dacă notăm cu 3 distanţa de la K la cn, atunci pentru
orice O< "fJ < 3 vom nota cu:
K 71 = {x e Rn; d(x, K) < "IJ} şi cu K'tJ = {x e Rn; d(x, K) ~ "ll},
unde ă(:.:, K) înseamnă distanţa de lax la K.
+
Fie O < e: < e:' < e: e:' < 3. Conform lemei Urîson există o funcţie
continuă u: Rn ➔ [O, 1] astfel încît
u(x) = { 1 dacă x e K 1,
O dacă X fţ K 1 ,.
r
Considerăm acum funcţia
(3) . u.(x) = ~ u(x - •Y) cp(y) dy = •-•~ u(z) cp e z) dz,
unde <p este funcţia definită de (2).

Dacă u1 (x) -:/: O, atl!.nci există y, cu IIYII < 1, a!tfel încît x - e:y E K 1 ,,
de unde rezultă că x e K 1 +e'• Rezultă că supp 1e1 c Ka+e'•
Deoarece funcţia x ➔ u(z) • cp ( x e z) este indefinit derivabilă, rezultă
că funcţia u1 defÎ:!!ită în (3) este indefinit derivabilă şi deci că uc ~ CG°(!l).
Dacă x e K 1 ,_1 şi IIYII ~ 1, atunci x - e:y e K 1 , şi uc(x) = 1.
Teorema 2. Fie !l o mulţime deschisă din R" şi K o submulţime compactă
a sa. Pentru orice f e C"'(!l), există Te
Cm(Rn}, astfel încît pentr•u, orice x e K
şi orice IP I ~ m, să avem
/(x} = l(x) şi DPJ(x) = DPJ(x).
Demonstraţie. Fie / e cm(!l). Conform teoremei 1, există <p e Cţ(!l},
astfel încît <p = 1 pe K.
Definim funcţia [: R" ➔ R astfel:
l(x) = { ji(x)<p(x) dacă x e n,
0 dacă X' n.
Evident avem/(x) = /(x) pentru orice .x e K.
102
Dacă notăm cu K 1 = supp <p, atunci K 1 este o mulţime compactă şi
avem
_K c x 1 c n.
Fie
a = (a 1 , ... , a,.) e Fr n = !l nC!l = !l nC!l.
Deoarece C!l c CK1 şi CK 1 este o mulţime deschisă, există h > O, astfel incit
pentru orice 1 ~ j ~ n, să avem .
x = (a1 , ... , a;- 1 , a, + li, aJ+1 , ••• , an) E CK1 •
Rezultă că f(x) =/(a)= O şi deci că există
aJ (a) = lim /(x) - f(a) = o.

OX1, h➔O k,
Dacă y E n, atunci
al af acp
axJ (y) = axJ (y) • cp(y) + f(y) !lxJ CI
(y)
Deoarece ip(a) = âcp (a) = O, rezultă:

ax,
lim al (v) =o= al (a) = Hm al(x).
)'➔tl
yeO
ax, ., ax, %➔ tl
%ECO
ax,
Aşadar, am arătat că le C1(Rn). Dacă x e K, atunci
âcp (x) = O
ax,
şi deci
al af
ax, (x) = ax, (x).
În mod asemănător se verifică faptul că J e CP(Rn) şi că DP/(x) = DPJ(x)

pentru orice x E K şi orice multiindice p cu IPI ~ m.
Următoarea teoremă ne arată că pentru submulţimile compacte din R"
există partiţii ale unităţii formate din funcţii indefinit derivabile cu suport
compact.
Teorema 3. Fie K o submulţime compactă din R" şi fie n1 , n2 , ·••i nm
mulţimi deschise din R", astfel încît
m
Kc U !l,.
i=l
103
·Atunti eiistă epj e C~(!l,), (i = 1, 2, ... , m), cu proprietăţile:
m n
9t ~ O, B cp, ~ 1 pe Rn ş·i E cp, = 1 pe K.
i=l i=t
Demonstraţie. Pentru fiecare x e K, fie V:r: o vecinătate deschisă relativ

compactă a lui x·cu proprietatea că P':z: este conţinută în toate mulţimile n,
care-l, conţin pe x. Evident mulţimile { V:z:; x e K} formează o acoperire
deschisă a mulţimii compacte K şi deci există nu număr finit Vz 1 , Vz 1 , ••• , V z,
astfel încît
,
Kc LJVz„
J=-1
Pentru orice i notăm_cu U, reuniunea acelor mulţimi Vz, care sînt con-
ţinute în n,. Rezultă că U, este o mulţime compactă şi fl, c n,.
Din teorema 1 rezultă că există o funcţie tJ,, e C0(!l,), astfel încît
O~ şi tJ,i = 1 pe fl,.
tJ,, < 1
În continuare considerăm următoarele funcţii:
cp 1 = ~1 şi cp, = ~, (1 - ~1) ••. (1 - ~,-1) pentru i = 2, ... , m.
Evident cp, ~ O şi cp, e C0(!l1). Pe de altă parte, avem
m
E cp, = 1 -
i=t
(1 - t1, 1) (t - tJ, 2) ... <• - tJim),
m m
E cp, ~ 1 pe Rn şi E cpi = 1 pe K.
s=l i =1
§ 3.2. Teorema lui Bernstein

Fie cm(Rn) algebra funcţiilor reale de clasă cm pe Rn înzestrată cu topo-
logiaconvergenţei compacte de ordinul m. Această topologie este dată de
următoarea familie de seminorme:
· f ➔ li/ IIK = sup { ID"f(y) I; Y e K, IP! ~ m },

unde K este o submulţime compactă oarecare din Rn.
Teorema 1. (Bernstein). Algebra rp(R") a polinoamelor reale de n varia-
bile este densă în cm(Rn)în raport cu topologia convergenţei compacte de ordimtl m.
Demonst'laţie.
Fief e cm(R") şi K o submulţime compactă oarecare din
Rn. Fie de asemenea n o submulţime deschisă din R„ astfel încît K c n.
Din teorema 3.1.1 rezultă că există tJ, e C0 (0) astfel încît O ~ tJ, ~ 1 şi
<J, = 1 pe K. In continuare vom nota cu g = Jtl/ şi cu K 1 = supp J/. Evident
avem K 1 :::> K.
104
1
În continuare fixăm o constantă O< a < - - - - şi notăm cu
(diamK1) 2
Pentru orice număr natural r, definim următorul polinom pe Rn.

Pr(X1, .•. , Xa) = «,-(1 - axfY ... (1 - ax;)'.
un~e «, este o constantă pe care o determinăm astfel încît
~ P,(x) dx = 1.
1
După un calcul imediat rezultă că
(1) ex,= a•/2 ~~• (1-u2)' dur.

Dacă O < e < min ( I, .fa) şi notăm cu
Se= {x = (x1 , .•• , x,.) e R"; max lx,I ~ e},

· 1-t:;;i.t:;;n
atunci
( 1 - ae2)nr • an/2
(2) sup P,(x} . «,(1- ae2)"r = 1
«"-5•
2
(~-• (1 - u )' du)
Pentru orice O < 8 < 1 avem
~( Y du ~
3 3
(3) (~ (1_ - u 2Y du (1 - it 2 (1 - 82)' ( du= 28(1 - 82)'.
J-1 J-s J-s
Din (2) şi (3) rezultă acum
(4)
Să observăm că 1 2
deoarece lim - ae = 1- a& 2 < 1, putem alege O< a< 1,
8➔ 0 1- 8 2
1- ae2
astfel incit--- < 1 şi deci
1 - 82
2
. (-
lim 1 --ae
-)"" =0.
f'➔ CO 1 - 82
Aşadar am ară ta t că
(4') lim sup Pr(x)

r➔ co #El',.Sc
= O.
105
Pentru orice număr natural r definim p,g: R" ➔ R astfel:
(5) ( p,g) (.x) = ~ P,( x - y) g(y) dy = ~ p,(z) g(x - z).dz.
Rezultă că p,g este un polinom pe R" şi că
(6) DP(p,g) (x) = [p,(DPg)] (x), pentru orice multiindice p.

În continuare vom arăta că şirul de polinoame { p,g }, converge uniform pc K
către g.
Dacă X E K1 şi g(x - y) =f:. O, atunci J E J. într-adevăr, în acest caz.
x - y e K 1 şi deci avem:
IIYII = llx - (x - Y)II ~ diam K1 < la

Aşadar, pentru x e K 1 rezultă:
l(p,g) (x) -g(.x)I = 1~/,(y)g(x- y)dy- ~/,(y)g(.x)dyJ =
= I( P,(y) [g(x - y)- g(x}] dy 1 ~ ( p,(y} lg(x - y) - g(x) I dy +

Jr )r,sc
+ )se
( P,(y) lg(x - y) - g(x) I dy ~ 2 ligii sup P,(y) +
yel'-.Sc
+ sup lg(x -
:veSc
y) - g(x) I ( P,(y) dy.
)1
Din egalitatea (4} şi din faptul că g este uniform continuă pe Se, deducem
că p,g converge uniform către g pe K 1 şi deci şi pe K.
Ţinînd seama de (6), este clar acum că în mod asemănător se arată că
DP(p,g) converge uniform la DPg pe K. Deoarece pe K avem g = f şi D"'g = DPJ~
rezultă că am demonstrat că/ poate fi aproximată în topologia convergenţei
compacte de ordinul m cu polinoame şi cu aceasta teorema este demonstrată„
§ 3.3. Aproximarea funcţiilor continuu diferenţiabile în cazul

finit dimensional. Teorema lui Nachbin
Pentru orice / e cm(R") şi orice x e R", notăm cu D/(x) diferenţiala

de ordinul întîi a funcţiei/ în punctul x. Prin urmare, D/(x) este următoarea
funcţională liniară pe R".
[D/(x)] (y) = of (x)y1 + ... + aJ (x)yn, oricare ar fi y = (y1 , ""'"Yn) eR" ..

OX1 OXn
106
Teorema l. (Nachbin). Condiţia necesa,:ă şi suficientă ca o subalgebră of.
a lui cm(R") să fie densă în cm(R") este ca să îndeplinească următoarele condiţii:
(1) Pentru orice x e R" există Ie of. astfel încît l(x) =I= O.
(2) Pentru orice x, y e R", x :/= y, există le of. astfel încît f(x) =I= f(y),
(3) Pentru orice x e R" şi orice y e Rn, y =I= O, există Ied astfel încît
(Dl(x)](y) =I= O.
Demonstraţie. Necesitatea condiţiilor (1), (2) şi (3) este evidentă. Rămîne
să demonstrăm că dacă algebra of. îndeplineşte aceste condiţii, atunci este
densă în cm(Rn) pentru topologia convergenţei compacte de ordinul m.
Fie K o submulţime compactă a lui R" şi W => K o mulţim~deschisă şi
conexă, astfel încit închiderea sa W să fie compactă. Fie x e W oarecare.
Din (1) rezultă că există Iz ed, astfel încît lz(x) =I= O. Deoarece Iz este conti-
nuă, există o vecinătate Vz a punctului x aşa ca lz(Y) =I= O, pentru orice
y e Vz, Cum mulţimea W este compactă, rezultă că există un număr finit de
asemenea vecină tă ţi care acoperă W.
- - I>
Fie x 1 , x 2 , ... , Xi, e W astfel incit Wc U Vz, şi /z,(y) =I= O pentru orice
i=l
y e Wz,. Aşadar (/z {x),/z,(x), ... ,Jz11(x)) =I= (O, O, ... , O), pentru orice x e W.
1
Fie a e R" fixat şi fie y 1 e R", y 1 =I= O. Din (3) rezultă că există h1 ed astfel
încît [Dh1 (a)J{y1) =I= O. Dacă n ~ 2, atunci există y 2 e Rn, y 2 =I: O, astfel ca
(Dk1 (a)](y2) = O. Folosind din nou condiţia (3), rezultă că există h 2 e ol. cu
proprietatea că [Dh2(a)](y2) =I= O. Dacă n ~ 3, atunci există y 3 e R", y 3 =I= O
astfel incit [Dh1 (a)](y3) = [Dh2 (a)](y3) = O. Pentru a şi y 3 , există h3 ed,
astfel încît [Dk3(a)](y3) =I= O şi aşa mai departe. Prin urmare, există n funcţii
h1 , k2 , ... , kn ed şi n vectori nenuli y 1 , y 2 , ... , Yn e R", cu proprietatea că
[Dk,(a)](y,) =I= O şi [Dk1(a)](y,) = O pentru j < i(l ~ i ~ n).
· Considerăm aplicaţia 8: R" ➔ R" definită astfel:
6(x) = {[Dk1(a)J(x), [Dk2(a)](x), ... , [Dk 11 (a)](x) }.
Să observăm că operatorul 8 este inversabil. Într-adevăr, pentru orice
c = (c1 , c2 ; ... , cn) e R", există Xc e R" astfel încît 8(.xc) = c şi anume Xc =
= ÂÎY1 + AÎYz + .... + ~Yn, unde (ÂÎ, ~, ... , ~) este soluţia (unică) a urmă
torului .sistem de ecuaţii liniare:
Ai[Dk1 (a)](y1 ) = c1 ,
I Ai[Dk2 (a)](y1)
~:[~~,.•(:)](;~)·
+ Â2[Dh2 (a)](y2)
~
Deoarece operatorul 8 este inversabil,
este nenul: ·
0
~:[;;~~{~)] (~~) ~ •.:.• ~ ~:[~;i~(~)j(;n) =

rezultă că următorul
= c2 ,
c".
determinant
âk 1 ( a) ... âh 1 ( a)
axl ax„
#: o
107
Dacă considerăm aplicaţia tJ,: Rn ➔ R" definită prin tl,(x) (h1(x), ... =
şi notăm cub . tl,(a), atunci, din teorema funcţiilor implicite, rezultă
... , h11 (x))
că există o vecinătate deschisă V a lui a, şi o vecinătate deschisă U a lui b,
astfel încît tJ,: V.= U este un homeomorfism de ordinul m.
Deoarece W este compact, există un număr finit de vecinătăţi
- r
V1 , V2 , ... , Vr, cu proprietatea că Wc U V, şi un număr egal de vecinătăţi
i=t
U 1 , U 2 , ., .. U,, astfel încît ih: V 1 ➔ u,· este un homeomorfism de ordinul m.
Pentru fiecare 1 ~ i ~ r, avem
t~ -
TÎ -
(hit, hi2t •••t kl\
ft}•
1n continuare, notăm cu:

iP+(i-t},1+j = lij, (1 ~ i ~ r, 1 ~ j ~ n).
r
Fie n = .(W x W)"'- U (Vi x Vi).
i=l
Dacă (x, y) e O., atunci x =/: y
.
şi
conform (2), există g e ol, aşa ca g(x) =/: g(y). Deoarece g este continuă, re-
zultă că există o vecinătate deschisă V a punctului (x, y), astfel incit g(s) =/:
=/: g(t) oricare ar fi (s, t) e V. Cum O. este o mulţime compactă, există un
număr finit de vecinătăţi t\, ... , V« şi q funcţii g 1 , g 2 , ... , grz e ol astfel încît
(g1 (x), g2 (x), ... , grz(x)) =/: (g1(y), g2 (y), ... , grz(Y)) pentru orice (x, y) e O..
1n continuare, vom nota cu fp+mn+t = g" pentru orice k = 1, 2, ... , q şi
cu N = p mn + + q şi vom considera funcţia : R" ➔ RN definită a~tfel:
<l>{x) = (/1{x), ... ,/N(x)).
Este clar acum că : W ➔ <l>(W) este o bijecţie şi că 4l(W) nu conţine
vectorul nul din RN, deoarece pentru orice x e R" avem (/1{x), .;.,/:i,{x)) =/:
=/: (O, O, ... , O). Mai mult, rezultă că : W ➔ (W) este homeomorfism de
ordinul m.
Fie / o funcţie oarecare din cm(R") şi fie cp(y) = /(<1>-1 (y)] pentru orice
y e (W). Evident, cp e C!7'[<1>(W)]. Cum (W) ::, <l>(K) şi <l>(K) este compact,
din teorema 3.l.2 rezultă că există o funcţie x: RN ➔ R, continuu diferenţia
bilă de ordinul m, astfel încît x.(z) = cp(z), pentru orice z e (K). Dacă x e K„
atunci
x.[(x)] = cp[(x)] = /{ <1>-1[(x)]} = /(x).
Aşadar,
f(x) = Ylf1(x), ... , fN(x)], pentru orice x e K.

Din teorema lui Bernstein rezultă că X poate fi aproximată pe compactul
<l>(K) cu un polinom Q. Prin urmare, pentru orice e > O şi orice multiindîce k
cu lkl ~ m avem:
sup ID"[x(Y) - Q(y)] I < e.
ye~(K)
Deoarece (K) nu conţine originea, putem presupune că polinomul Q

se anulează în origine şi atunci rezultă că Q(/1, ... ,/N) e dl:.. Prin urmare dl:. este
densă în topologia convergenţei compacte de ordinul m în O"(R").
108
§ 3.4. Generalizarea teoremei lui Nachbin la cazul infinit
dimensional
Pentru buna înţelegere a acestui paragraf, vom reaminti unele defini-

ţii şirezultate din calculul diferenţial Îil spaţii normate.
Fie E şi F două spaţii Banach peste corpul K (K = R sau C) şi fie Q
o submulţime deschisă din E. Despre o funcţie /: Q ➔ F se spune că este
diferenţiabilă în punctul x e Q, dacă există un operator liniar şi continuu
Tx: E ➔ F, astfel încît pentru orice he E cu proprietatea că x + lt e Q
avem:
f(x + lt) - /(x) = Tz(lt) + 0(/t),
unde 0(/1,) este un element din F şi satisface condiţia
lim O(k) = O.
h➔ O li kll
Dacă notăm cu L(E, F} spaţiul Banach al operatorilor liniari şi continui
de la E în F, atunci Tz e L(E, F), este unic determinat şi poartă numele de
derivata funcţiei / în punctul x. 1n continuare, vom folosi notaţia D/(x)
pentru derivata funcţiei/ în punctul x. Prin urmare, D/(x) e L(E, F) şi are
loc scrierea
f(x + li) - /(x) = [D/(x)](k) + O(li).
Dacă funcţia/ este diferenţiabilă în fiecare punct al mulţimii Q, atunci se
spune că feste diferenţiabilă pe Q. 1n acest caz se poate vorbi c;le aplicaţia
x ➔ D/(x) definită pe Q cu valori în L(E, F). Această aplicaţie va fi notată
în continuare cu D/.
Dacă aplicaţia D/: Q ➔ L(E, F) este continuă, unde L(E, F) este în-
zestrat cu norma operatorială, se spune că/ este continuu diferenţia bilă pe n,
sau că/ este de clasă C1 în Q. Spaţiul liniar al funcţiilor continuu diferenţia
bile pe Q se notează cu C1(!1, F).
Fief e C1(!l, F). Dacă D/: !l ➔ L(E, F) este diferenţiabilă în punctul
x e Q, atunci spunem că/ este de două oti diferenţia bilă în punctul x. Deri-
vata funcţiei D/ în x se numeşte derivata a doua a lui/ în x şi se notează cu
D3/(x). Dacă D/ este diferenţiabilă pe !l, spunem că/ este de două ori dife-
renţiabilă pe !l. ln acest caz, funcţia x ➔ D 2/(x) este definită pe !l şi ia valori
în L[E, L(E, F)]. Spaţiul L[E, L(E, F)] se identifică cu spaţiul L(2E, F) al
aplicaţiilor biliniare continue de la E X E în F şi se înzestrează cu următoarea
normă: dacă U e L( 2E, F), atunci
li UII = sup { li U(x, Y) 11 ; 11 xii ~ 1, IIYII ~ 1 }.

Dacă/ este de două ori diferenţiabilă pe !l, vom nota cu D3/ aplicaţia
x ➔ D3/(x): !l ➔ L( 2E, F). Dacă această aplicaţie este continuă, spunem că
f este de două ori continuu-diferenţiabilă pe !l, sau că / este de clasă C2 pe
~- Spaţiul liniar al funcţiilor de două ori continuu-diferenţiabile pe !l se
notează cu C2{!l, F). Pentru n ;;?; 3, spaţiul C"'(.Q, F) se defineşte inductiv.
l~enţionăm doar faptul că L(mE, F) este spaţiul operat~rilor m-liniari şi con-
tinui de la produsul carterian Em în F.
109
Pentru simplificarea notaţiilor, spaţiul C(!l, F) al funcţiilor continue
de la n în F se notează cu Co(!l, F) şi atunci D0/(x) = /(x) pentru orice x e n.
Dacă F = R, atunci cm(E, F) este o algebră şi se notează mai simplu
cu cm(E).
Pe spaţiul cm(E, F} se consideră topologia convergenţei compacte de
ordinul m, care este dată de următoarea familie de· seminorme:
11/llx = max { sup IIDP/(x)II, x e K},

O~P~m
unde K este o submulţime compactă oarecare a lui E.

Deoarece DP/(x) e L(PE, F}, rezultă că
IID 21/(x)II = sup { ll(DP/(x}] (Y1 •.. , Y2>)II; IIY,11 ~ 1,1 ~ i ~ P}
Definiţia 1. O subalgebră cA. a lui C1 (E} se numeşte algebră N achbin,
dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
(Nl) Pentru orice x e E, există / e c:A., astfel încît /(x} =I: O.
(N2} Pentru orice x, y e E, x =I: y, există/ e ol., astfel încît /(x) =I: f(y},
(N3) Pentru orice x E E şi orice y e E, y =I: O, există/ e c:A., astfel încît
D/(x}](y) =I: O.
În continuare cu H se notează un spaţiu Hilbert separabil real, infinit
dimensional şi cu { en, n e N*} o bază ortonormală a sa. Pentru orice n· e N*
notăm cu Hn spaţiul liniar generat de { e1 , e, ... , e,.} şi cu P11 proiecţia ortogo-
nală a lui H pe H 11 • In vederea prezentării unei teoreme de densitate a unei
subalgebre Nachbin în C1(H} demonstrăm cîteva rezultate ajutătoare.
Lema 1. Dacă { x 11 }neN este un şir în H, convergent la x, atunci
lim P 11 (xn) = X.
n ➔ CO
l)emonstraţie. Deoarece { en }neN este o bază ortonormală · în H, avem

00
x = E ·a en, ,mde
11 cin = < x, e > pentru n
11 E N (cin este coeficientul Fourier
n=1
al lui x în raport cu această bază). Rezultă că
n
Pn(x) =E ct,h
k=l
şi deci că
lim P,.(x} = x.
n ➔ CO
li Pn(xn) - xii ~ li Pn(xn} - Pn(x} li + li Pn(x) - xii ~ li Xn - xii +
+ li Pn(x) - xii ➔ O
Lţma 2. Fie Y un spaţiu metric oarecare şi fie T: H ➔ Y o aplicaţie
continuă. Dacă notămcu T n = T o P n pentru orice n e N, atimci { T 11 } co1werge
uniform la T pe orice submulţime compactă K a lui H.
110
Demonstraţie. Deoarece pentru orice x e H, Pn(x) -+ x şi Teste continuă,
rezultă că ·
Jim Tn(x)
n ➔ OO
= lim n ➔ oo
T[Pn(x)] = T(x).
Prin urmare { Tn} converge punctual la T pe K. Să presupunem prin

absurd că { T 11 } nu converge uniform pe K la T. Atunci, există e0 > O, un şir
crescător de indici n 1 < n 2 < ... < nk < ... şi un şir { X1;} c K astfel încît
( 1)
Deoarece K este compact, din şirul { x1;} se poate extrage un subşir con-
,·ergent. Notăm acest subşir convergent tot cu { X.t} şi fie x = lim X1;. Din
k➔ OO
lema 1 rezultă că
lim Pn&:{X1;) = X
A➔ CIO
şi deci
lim T[Pm:(xk)] = lim Tn1:(x,:) = T(x).
A+oo A-+CO
Dacă trecem la limită în (1) obţinem O~ eo ceea ce este absurd.

Lema 3. Dacă notăm cu I operatorul identitate pe H, atunci { Pn} converge
uniform la I pe orice submulţime compactă K c H.
Afirmaţia rezultă din lema 2 dacă luăm T = I şi Y-: H.
Lema 4. Pentru orice submulţime compactă K c H, închiderea mulţimii
00
B = n=l
U Pn(K)
este compactă.
Demonstraţie. Afirmaţia va fi demonstrată dacă vom arăta că orice şir
de elemente din B conţine un subşir Cauchy. ·
Fie { x, }JeN un şir oarecare din B.
Dacă există n 0 astfel încît { x,} c Pn. (K}, atunci, evident, { xJ} conţine
un subşir Cauchy, deoarece Pn (K) este o mulţime compactă. Dacă şirul
0
{ x,} nu este conţinut în nici o mulţime P 11 (K}, atunci există un şir de indici
n 1 < n 2 < ... < n1 < ... şi un subşir al şirului { x,} pe care îl notăm tot cu
{ x1 }, astfel încît x1 e Pn,(K) pentru orice j e N.
Fie z1 e K astfel încît x1 = Pn 1 (z1). Deoarece K este compact, rezultă
că şirul { z1 } conţine un subşir convergent, pe care îl notăm tot cu { zJ }. Dacă
z = lim z,, atunci din lema 1 rezultă că
} ➔ 00
z = lim Pn,(z,)
}➔ 00
= lim Xr
} ➔ 00
Aşadar, şirul { x1 } conţine un subşir convergent.
111
Lema 5. Fief E C1(H) şi fie fn = f P„ pentr~ ţ,rice n E N. Atunci Un}
O
converge la f în topologia convergenţei compacte de ordinul 1 a lui C1 (H).

Demonstraţie. Topologia convergenţei compacte de ordinul 1 pe C1 (H)
este da tă de familia de seminorme
11/IIK = max {sup 1/(x)I; sup IID/(x)II },
:reK :reK
unde K este o submulţime compactă oarecare din H. .

Din lema 2, pentru Y = R, rezultă că Un} converge uniform la/ pe
orice submulţime compactă K.
Prin urm.are
lim sup 1/,,(x) - /(x) I = O.
n ➔ oo :reK
Rămîne să arătăm că
lim sup !1D/11 (x) - D/(x)II = O.

n ➔ oo xeK
Pentru orice x E K şi orice n E N notăm cu

(1) <Fn(x) = (D/) [Pn(x)] EH* (dualul lui H).
în continuare, avem:
fn(x + h} - fn(x) . f[Pn(x) + Pn(h}] - f[Pn(x}] =
. { D.f[Pn(x)] }[Pn(h)] + O[P,.(h)] = [q,n(x)][P (h)] + O[Pn(h)],
11
(2)
Deoarece H se poate identifica cu dualul său H* (conform teoremei lui
Riesz) şi Pn este un operator autoadjunct, avem
Pentru orice x E K şi orice n E N avem

<Fn(x) = (D/)[Pn(x)] e (D/)[Pn(K)] c: (D/)(.8),
. 00 .
unde B = U Pn(K). Deoarece D/ este continuă şi li este compact (lema 4)

n=1
rezultă că (D/)(.B) este compact.
·tn continuare avem pentru orice x E K:
li D/n(x) - D/(x) li = li [<Fn(x)J Pn ..:.... D/(x) li =

0
= li Pn[<p11 (x)] - D/(x) li ~ li Pn[<Fn(x)J - <Fn(x) li + li cpn(x) ~ D/(x) ll,

Din lema 3, cu observaţia că (D/)(B) este compact, rezultă că
lim sup li Pn[<Fn(x)] - cpn(x) li = O.
n ➔ oo :reK
112
Pe de altă parte, clin lema 2 r~zultă că { cpn} converge uniform la D/
pe K şi deci
lim sup li cpn(x) - D/(x) li

n ➔ CX> zeK
= O.
Aşadar,
lim sup li Dfn(x) - Df(x) li = O

n ➔ CX> ,:eK
şi ~u aceasta lema este demonstrată.
Teorema 1. Fie H un spaţiu Hilbert separabil şi fie cA:. c:: C1 (H) o sub-
algebră N ackbin. Fie { en },, e N• o bază ortonormală şi fie Pn proiecţia ortogonală
a lui H pe Hn = Span { e1 , e2, ••• , e11 }. Dacă există n0 e N, astfel încît pentru
orice n ~ no şi orice g e ol:., să rezulte că go P ne dl, atunci dl este densă în C1(H)
în topologia convergenţei compacte de ordinul 1.
Demonstraţie. Dacă notăm cu cA:.n = {a I Hn; a e cA:.}, atunci cA:.n este o
subalgebră Nachbin a lui C1 (Hn)· Într-adevăr, condiţiile (Nl) şi (N2) sînt
evident satisfăcute. Urmează să verificăm (N3).
Fie x, y e Hn cu y :/= O. Deoarece cA:. este algebră Nachbin, rezultă că
există a e dl astfel încît [Da(x)](u) :/= O. Dacă notăm cu an= a I Hn, rezultă:
[(Da")(x)J(y) = {[D_(a O Pn)](x) }(y) = {(Da)[Pn(x)J }[Pn(Y)] =

= [(Da)(x)J(y) :/= O.
Di~ teorema- 3.3.1 rezultă că dln este densă în C1(Hn) pentru topologia
convergenţei compacte de ordinul 1.
Fie acum/ e C1 (H) arbitrar şi fie / 11 = f O P 11 •
Din lema 5 rezultă că pentru orice compact K există un rang n1 e N
astfel încît li(/ - fn) li K < ~ pentru orice n ;;a: n1 •
2 .
Deoarece dln este densă în C1(Hn), rezultă că există a e dl, astfel încît
e:
11/IHn - alHnllKn ·< , unde Kn = P11 (K).
2
Să observăm însă că 11/IHn - a!HnllKn = 11/ Pn - ao PnllK•
0
Aşadar, pentru orice n există a e dl, astfel încît

e
11/,, - ao Pnllx <-•
2
Dacă presupunem acum că n ~ max(n0 , n 1 ), atunci g11 = ao Pn e dl, şi
Cum e şi K au fost arbitrari, rezultă că/ e el..

· Observaţia 1. Teorema 1 încetează de a mai fi adevărată pentru cm(H)
dacă m ;;a: 2. lntr.aadevăr, să considerăm algebra (Ţ),(H, R) a polinoamelor
continue de tip finit, adică algebra generată de funcţiile de forma ·x- ➔ [fl(x)]-11 •••
... u:(x)]kn, unde 1: EH* şi k, e N pentru orice i = 1, 2, ... , n. Să observăm
113
-că. algebra rp,(H, R) este o algebră Nachbin. Deoarece condiţiile (Nl)
·şi (N2) sîntevident satisfăcute, să verificăm condiţia (N3). Pentru aceasta,
fie x, y e H, y #:. O şi fie /* e H* astfel încît f*(y) =I: O. Dacă notăm cu
_p(x) = f*(x) pentru orice x e H, atunci pe rp,(H, R) şi Dp(x) = /*.
Rezultă că
[Dp(x)J(y) = r(y) #:. O.

Pe de altă parte este evident că dacă p e rp,(H, R), atunci şi
j, o Pn E rp,(H, R) pentru orice n E N (deoarece dacă r
EH*, atunci
şi /* o P 11 e H*). Rezultă că rp1(H, R) satisface ipotezele teoremei 1. Fie
.g e C2(H) definită astfel:
1 1
g(x) = - llxll 2 = - < x, x >.
2 2
Vom arăta că dacă H este infinit dimensional, atuncig nu poate fi aproxi-
mată (în raport cu topologia convergenţei compacte de ordinul 2) cu un ele-
ment din rp1(H, R).
Se·verifică imediat că [Dg(x)](k) = <x, li> şi [D 2g(x)J(h, k) = <k, k>,
pentru orice h, k e H.
Deoarece, conform teoremei lui Riesz, H* = L(H, R) se poate identifica
cu H, rezultă că [D 2g(x)](k) = k pentru orice k e H. tu alte cuvinte D 2g(x) =
,= IH (operatorul identitate pe H) pentI'l). orice x e H.
Pe de altă parte, se constată că dacă p e rp,(H, R), atunci pentru orice
x e H, operatorul D 2p(x) este de rang finit.
Într-adevăr, fie pentru început p(x) = 1/*(x)j, undef* e H* şi« e N*.
:Se verifică cu uşurinţă că Dp(x) = rxf_f*(x)]"'- 1 ._r şi (D 2p(x)j(k, k) =
= oe(« - 1) [/*(x)J«-2/*(k)/*(k).
Fie u0 e H astfel încît /*(h) = < 110 , lt > pentru orice h e H. Atunci
putem identifica
(D 2p(x)](k) = «(« - l)[/*(x)J'-2 • f*(k) • 110•
Rezultă că[D 2p(x)] (k) e Span { u0 } (spaţiul liniar generat de u0). Aşadar,
pentru orice x e H, rangul operatorului D 2p(x) este egal cu 1.
Este clar acum că dacă peste un element oarecare din f/J1 (H, R), atunci
rangul operatorului D 2p(x) este finit pentru orice x e H.
Rezultă că operatorul identitate D 2g(x) = I H nu poate fi aproximat cu
-operatori de forma D 2p(x), unde pe (fJ,(H, R), dacă H este infinit dimensio-
nal. Cu alte cuvinte, algebratp,(H, R) nu este densă în C2(H, R) pentru topo-
logia convergenţei compacte de ordinul 2.
c§ 3.5. Aproximarea funcţiilor vectoriale continuu diferenţiabile
Fie F un spaţiu Banach şi fie cm(R 0 , F) spaţiul funcţiilor definite pe

Rn cu valori în F de clasăm. În acest caz topologia convergenţei compacte
,de ordinul m pe C"'(R", F) este dată de familia de seminonne:
I➔ ILfllK = sup{ IIDP/(x}JI; x e K; IPI ~ m },
114
unde K este un compact oarecare din R", p = (k1 , ••. , kn) e N" este un
multiinclice, IP I = k1 + ... + kn şi
D2>/(x) = alPIJ(x) •
ax:• ..• ax!n
Teorema 1. Produsul tensorial C«>(R") ®Feste dens în C0 (R", F) (spa-
ţiul f uncţiior continue pe R" cu valori în F) în raport cu topologia convergenţâ
compacte.
Demonstraţie. Fief e CO(R", F) şi fie K o submulţime compactă oarecare
a lui R". Deoarece feste continuă, pentru orice x e K şi orice e: > O, există.
o vecinătate deschisă V~ a lui x-astfel încît
(1) 11/(y) - f(x) li < e: pentru orice y e Va:.
Cum K este compact, există un număr finit de vecinătăţi Vx,, ... , Vxm
astfel încît
m
K CU Vx,•
i=l
Din teorema 3.1.3 rezultă că există cp, e c:(Vi-,), (i = 1, 2, ... , m), cu

proprietăţile:
m m
cp, ~ O, B<p, ~ 1 pe R" şi E<p, = 1 pe K.
i=l i=l
Să observăm că p~ntru orice y e R" are loc inegalitatea

(2) 11/(_v)cp,(y) - f(x,)cp,(y) li ~ e:cp,(y).
Într-adevăr, dacă y eV."" atunci (2) rezultă din (1). Dacă y, Vx,~
atunci cp,(y) = O şi (2) este evident adevărată.
În continuare, pentru orice y e K, vom avea:
m m
11 f(y) - Bf(x,)cp,(y) li= IIB [cply)f(y) - cply)/(x,)J li~
i=l i=l
m m
~ B li cp,(y)f(y) -
i=l .
cpt(y)f(x,) li ~ e: B cp,(y) =
i=l
e:.
Dacă notăm cu y, = f(x,), atunci y, e F şi avem:

m
(3) 11 / (y) - B (y, ® cp,) (y) 11
î=l
< e:, pentru orice y e K
şi cu aceasta· teorema este demonstrată.
Corolarul 1. Produsul tensorial C0 (.R1') ® F este dens în Co(R", F) fn.

raport cu topologia convergenţei compacte.
Afirmaţia rezultă imediat clin teorema 1 ţinînd seama că Ceo(R")c Co(R")-
Următorul rezultat este o generalizare imediată a teoremei 3.2.1.
115
Teorema 2. Spaţiul Ca>(R", F) este dens în cm(R", F) în raport cu topolo-
gia convergenţei compacte de ordinul m.
Fie / e cm(R", F) şi K o mulţime compactă oarecare din R".
Fie g e cm(R", F) cu suport compact, astfel încîtg =/pe K. Dacăpr: Rn_.,R
(r e N) este şirul de polinoame care intervine în demonstraţia teoremei
~.2.1 şi notăm cu
(p,g) (x) = ~p,(x - y)g(y)dy = ~ p,(z)g(x - z)dz,
atunci PrC e C"'(R", F) şi DP(PrC) converge uniform pe K la DPg = D~f,

pentru orice multiindice p cu IPI ~ m. (Se procedează ca în demonstraţia
teoremei 3.2.1 înlocuind JD 11 (prg){x)- Dg(x11)1 prin IID 21 {p,g)(~) - D 21g(x)II),
Teorema 3. Produsul tensorial C'°(R") ® F este dens în C'"(R",F) în
raport cu topologia convergenţei compacte de ordinul m.
Demonstraţie. Fief e Cm(R", F) şi K o submulţime oarecare din R".
Dacă n ::,
K este o mulţime deschisă, atunci din teorema 3.1.1 rezultă că
-există q,
e C;'(!l), O ~ q,
~ 1, astfel încît q,
= 1 pe K. Notăm cu g = /~
şi cu (p,g)(x) = ~ g(x - y)P,(y)dy.
Deoarece g e C0 (R", F), din teorema 1 rezultă că există un şir genera-

lizat { h.} c C"'(R") ® F, astfel încît { h1 } converge uniform la g, în raport
cu topologia convergenţei compacte de ordinul m. Înlocuind eventual func-
ţiile hi prin ltiq,, putem presupune că supp lt, c supp g c supp ~- Pentru
orice r fixat, avem evident p,h, e C00 (R") ® F. ·
Observăm de asemenea că pentru orice multiindice p şi orţce x e R"
:aYem:
unde K 1 = supp ~ ::, K.

Deoarece { h,} converge uniform pe K 1 la g, rezultă că DP(prh,) converge
uniform pe K la DP(PrC), pentru orice p. Pe de altă parte, din teorema 2
rezultă că D 21{p,g) converge uniform pe K la DP/(cînd r ➔ co), pentru orice p
•CU IPI ~ m.
{2) IIDP/(x) - D21 (prh,){x)ll ~ IIDPJ(x) - D 11{p,g)(x)ll +
+ IID 11 (p,g)(x) - D 21 {p,/t1}(x)JI.
Deoarece membrul drept al inegalităţii (2) tinde la zero, pentru x e K
:şi !PI
~ m, cînd r ➔ oo şi i ➔ co, rezultă că/ se aproximează pe K cu p,k, e
e C"'(R11 ) ® F în raport cu topologia convergenţei compacte de ordinul m.
Corolarul 1. Produsul tensorial cm(R") ®Feste dens în cm(R", F) pentru
topologia convergenţei compacte de ordinul m.
116
Reamintim că dacă E şi F sînt spaţii Banach şi L este un subspâ.ţiu
al lui C0 (E, F) cu proprietatea că p ok e L pentru orice k e L şi orice
p e rp!(F, F), atunci L se numeşte si,,bspaţiu de funcţii vectoriale de tip algebră.
Cu rp!(E, F) se notează spaţiul polinoamelor continue n-omogene de tip finit,
de la E în F (vezi definiţia 2.16.4).
În continuare, despre un subspaţiu o?. c cm(E, F) spunem că satisface
condiţiile (N} dacă:
1° Pentru orice x e E, există f e o?. astfel încît f(x) -:/= O.
2° Pentru orice x, y e E, x -:/= y, există f e o?. astfel încît f(x) #- /{_v).
3° Pentru orice x, y e E, y #: O ,există f e of astfel încît [Df(x)J(y) # O.
Teorema 4. Fie F un spaţiu Banack real şi fie o?. c cm(Rn, F) un sub-
spaţiu de tip algebră. Atunci o?. este densă în Cm(Rn, F) dacă şi numai dacă ol
satisface condiţiile (N).
Demonstraţie. Deoarece necesitatea este evidentă, rămîne să demonstrăm
suficienţa.
Fie M = {u* o a; u* eF*, a e o?.}. Din lema 2.16.1 rezultă că M este
subalgebră în cm(Rn) şi M ®FC of.
Din teorema 3.3.1 rezultă că M este densă în Cm(Rn) în raport cu to-
pologia convergenţei compacte de ordinul m. Rezultă atunci că M ® F este
densă în cm( Rn) ® F şi din corolaru] 1 de la teorema 3, că M ® F este densă
în C"'(Rn, F).
Deoarece M ® F co?., rezultă că o?. este densă în cm(Rn, F).
Extinderea teoremei lui Nachbin (teorema 3.3.1) la cazul infinit dimen-
sional nu este posibilă pentru m ;?; 2 (Vezi observaţia 3.4.1).
J.B. Prolla a introdus o nouă topologie pe spaţiul cm(E, F), notată
în continuare cu T 0 , care coincide, în cazul cînd E este finit dimensional, cu
topologia convergenţei compacte de ordinul m.
Fie E şi F spaţii Banach reale. Vom nota cu Tu topologia convergenţei
compacte de ordinul m pe cm(E, F). Această topologie este dată de familia
de seminorme
f ➔ 11.fllK = max { sup IID~f(x)II; x e K},
O~P~m
unde K este o submulţime compactă oarecare din E, iar

11 DPf(x) li = sup { li [DPf(x)](Y1, ... , y11) li ; lly, li ~ 1, 1~ i ~ P}.
Cea de-a doua topologie care se consideră pe Cm(E, F) şi care se notează.
cu -re, este dată de următoarea familie de seminorme
f ➔ 11/IIK, B = max { sup li [D11/(x)]" (y) fi; x e K, y e B },
O~J,~m
unde K şi B sînt două submulţimi compacte oarecare din E iar
[DPJ(x)Y· (y) = [DPf(x)](y, ... , y).

Evident,
[D3/(x)]" (y) = f(x) oricare ar fi y e E.
117
În continuare cu H notăm un spaţiu Hilbert separabil real şi cu
{ en; n e N*} o bază ortonormală a sa. Dacă notăm cu Hn = Span { e1 , ••• , en },
atunci Pn reprezintă proiecţia ortogonală a lui H pe Hn, iar .in scufundarea
-canonică a lui Hn în H[jn(x) = x pentru orice x e HnJ·
Lema 1. Dacă dl. c cm(H, F) este un subspaţiu de tip algebră, care sa-
tisface condiţiile (N), atunci
dn = {/ .1n; f
0 E dl. }
.este -ru-densă în cm(Hn, F),
Demonstraţie. Se verifică uşor că d-:
·este un subspaţiu de tip algebră
.al lui cm(H11 , F) care satisface condiţiile (N). Afirmaţia rezultă atunci din
teorema 4.
Lema 2. Dacă/ e C"'(H, F), atunci şirul {Jo Pn} converge în topologia -re
.către/.
Demonstraţie. Fie K şi B submulţimi compacte în H şi r = sup { IIY 11 ;

y e B}. Deoarece K este o mulţime compactă şi DPJ este continu~. pentru
orice O ~ p ~ m, rezultă că pentru orice e: > O, există a= 8(e:) > O, astfel
incit pentru orice x e K şi y e E cu li x - YII < a, să avem
11/(x) -/(y)II < e: şi IIDPJ(x)- DPf(y)II < (1. ~ P -~ m).

· 2(r +e: 1) 11
,
Notăm cu p = max { sup li D~f(x) li; x E K} şi alegem "I) > O astfel încît
1~.f>~m
2pp(r + 't))P-1 'tJ < e: (1 ~ p ~ m).

Din lema 3.4.1 rezultă că există n0 e N, astfel încît pentru orice n ~ n0 ,
-orice x e K şi orice y e B să avem:
~2) li Pnx - xii < 8 şi li PnY - YII < 'tl·

Din (1) şi (2) rezultă că pentru x e Kşi 11, ~ n0 avem
.
(3) li f(x) - f(Pnx) li < şi li DPJ(x) - (D"f)(Pnx) li <
·
e:
2(r +e: 1)
11
•
ln continuare, pentru orice x e K, orice y E B şi n ~ n0 avem:

(4) Jl[DPJ(x)] ... (Pny) - [D~f(Pnx)] ... (PnY)II =
= ll[DPJ(x) - DPJ(Pnx)](PnY, ... , PnY)II ~
~ IIDPJ(x) - DPf(Pnx)ll • IIPnYll 21 ~ ..=-(-"-)

2 r+1
<~•
2
11
Pe de altă parte, deoarece DP/(x) este un operator p liniar, avem

1ll[DPJ(x)] ... (P„y) - [DPJ(x)] ... (y)I[ ~ JID21/(x)JI ·P· llY- PnYll •[IIYII +·
+ li PnY - yJIJ21- 1 •
118
Dacă x e K; y e B şi n ~ n0, atunci rezultă:
(5) ll[DP/(x)J"(P11y) - [D~f(x)]"(y)/1 ~ p·P· 11(r + "fJt- 1 < e:/2.

Din (4) şi (5) rezultă acum
(6) 1/[DP/(x)]"(y) - [DPJ(Pnx)]"(P11y)H < e: pentru x E K, y E B şi tt ~ no,
Deoarece
rezultă că
11.f -f P 11 IIK, B < e: pentru orice n

O ~ n0
şi cu aceasta lema este demonstrată.
Teorema 5. Fie oi c Cm(H, F) un subspaţiu de tip algebră care satisfacc

condiţiile (N). Dacă există n0 E N as~fel încît f o P 11 E d pentru orice f e d şi"
orice n ~ n 0 , atimci ol. este -re densă în cm(H, F). ·
Demonstraţie. Fie K şi B submulţimi compacte în E şie: >O.Din lema 2
rezultă că există n1 E N astfel încît li f - f O P n li < ; pentru n ~ n1 • Fie-
n > max(n0 , n 1) fixat, fie Kn = Pn(K) şi r = sup{ lf P11 yll; y E B}. Din
lema 1 rezultă că există g E ol. astfel încît
(1) J/ g in - P n) 0 j n 11 Kn < ~ < (1 ~ p ~ m).

+e: l)P '
O (/ 0
. 2(r
Ţinînd seama de definiţia· topologiei Tu şi de faptul că _i11 o P 11 = Pn iar
P 11 ojn ° Pn = Pn, din {1), rezultă pentru orice x E K:
e:
(2) Jlg[P11 (x)] - f[P 11 (x)]JI < -
2
şi
(3) (1 ~ p ~ m)~
Deoarece pentru orice y E E avem
(4)
şi
şi ţinînd seama de (3) avem mai deparţe:
e:
(5) li [l)Pg(P11 x)]" (P11y) - { [(H11 (l P 11 )](P11 x) }" (PnY) li <
O •
2
(x E K, y e B, 1 ~ p ~ m).
119
Din (5) rezultă
. . e .
(6) ll[DP(g 0 f 11 )(x)]"(y)-[DP(f0Pn)(x)]"(x)II < _ pen~ru X eK,
2
.,'Y E 13_ ŞÎ 1 :s;; p ~ m.
Din (1) şi (6) rezultă
(7)
şi deci
{8) llf-goPnllK,B ~ ll/-f 0 Pnllx,B+ ll/ 0 Pn-g 0 Pnl111,B <e
şi cu aceasta teorema este demonstrată.
Capitolul 4
TEOREME DE APROXIMARE
TN SPAŢIUL FUNCŢIILOR AFINE
ŞI CONTINUE PE UN COMPACT CONVEX
§ 4.1. Preliminarii şi notaţii
ln acest paragraf vom reaminti cîteYa noţiuni şi rezultate de bază din

teoria Choquet. Pentru demonstraţii, recomandăm oricare din monografiile
[1], (12], (43).
Peste tot în acest capitol, cu K se notează o submulţime convexă
compactă dintr-un spaţiu local convex separat E şi cu C(K, R) spaţiul Banach
ordonat al funcţiilor reale continue pe K, înzestrat cu topologia convergenţei
uniforme, dată de norma 11/11 = sup { 1/(x) I, x E K }.
Cu M(K, R) se notează spaţiul măsurilor Radon (reale) pe K, adică
dualul (tare) al spaţiului Banach C(K, R), iar cu Mt (K) se notează submul-
ţimea convexă a măsurilor Radon pozitive pe K de normă 1 (li µli =
= µ.(1) = 1).
Definiţia 1. O funcţie /: K ➔ R se numeşte concavă (convexă) dacă
pentru orice două puncte x 1 , x2 E K şi orice O ~ A ~ 1 rezultă
f['J...x 1 + (1 - i-.)x2] ~ i.f (x1) + (1 -A)/ (x 2)
respectiv
O funcţie care este simultan concavă şi convexă se numeşte afină.

Vom nota cu A(K), spaţiul funcţiilor (reale) afine şi continue pe K.
Teorema 1. (H. Bauer). Pentru orice măsurăµ e Mt(K) există un punct
unic c11, e K astfel încît µ.(a) = a(c11,) pentru orice a e A(K). Acest punct cµ se
numeşte baricentrul măsurii µ..
Dacă L este un subspaţiu al lui A(K) care conţine funcţiile constante,
atunci notăm cu
R:r:(L) = { µ e Mt (K); µ.(k) = lt(x) pentru orice lt e L }~
Ţinînd seama de teorema 1 rezultă acum imediat că µ. e R:r:([A (K)]
dacă şi numai dacă µ E Mt (X} şi x =
c11,, Pentru orice x e K se notează cu e:r:
măsura Dirac a punctului - x, adică măsura / ➔ /(x): C(K, R) ➔ R.
121
Teorema 2 (H. Bauer). Un punct x e K este extremal dacă şi nu,mai dacă
Rx[A(X)] = {e:x}·
în continuare vom nota cu aK mulţimea punctelor extremale· ale lui K.
Teorema 3 (H. Bauer). Orice funcţie reală, sztperior semicontinuă şi con-
vexă pe K îşi atinge maximul în aK.
!n particular, orice funcţie afină şi conti'.nuă pe K îşi atinge valoarea maxi-
mă şi valoarea minimă în aK.
Definiţia 2. Fie K o submulţime compactă convexă a spaţiului local

convex separat E şi fie H un hiperplan închis în E cu proprietatea că O f# H
şi H => K. Dacă notăm cu K conul generat de K, atunci K = p.x; A;;;:::: O„
x e K} şi acest con introduce o relaţie de ordine parţială pe E şi anume
x ~ y dacă şi numai dacă y - x e K. Compactul convex K se numeşte
simplex Choquet, dacă spaţiul liniar K. - K este latice în raport cu această
ordine.
Teorema 4 (D.A. Edwards). Dacă K este simplex Choquet şi -f, g:K-+
-+ ( - oo,oo] sînt funcţii concave, inferior semicontinue, atunci există a e A(K}
astfel încît f ~ a ~ g pe K.
Definiţia 3. Un subspaţiu L al lui A(K) se spune că are proprietatea
lui Riesz de separare (sau proprietatea interpolatorie) dacă pentru orice
h1 , h2 , h3 , k4 e L în situaţia max(h1 , h2) ~ min(h3 , hJ există li e L astfel încît
max(k1 , hJ ~ h ~ min(h3 , hJ.
Dacă în definiţia 3 se înlocuieşte peste tot semunl "~" cu semnul "<",.
atunci se spune că Lare proprietatea lui Riesz de separare slabă. Din teorema 4
rezultă:
Corolarul 1. Dacă K este simplex Choquet, atunci A (K) are ambele pro-
prietăţi ale lui Riesz de separare.
Definiţia 4. O submulţime convexă şi nevidă F a lui K se numeşte
faţ~ dacă are proP.rietatea că i..x +
(1 - il.)y e F, unde x, y e K şi O < A < 1
implică x, y e F. In particular, x e K este extrema! dacă şi numai dacă { x}
este faţă. Se observă imediat că dacă F este faţă în K, atunci
aF =F n aK.
A
5. Pentru orice f e C(K, R) şi orice x e K, definim / (x) =
Definiţia
= inf { a(x); a e A(K), a·~ f}. Este imediat că / este o funcţie concavă,.
superior semicontinuă şi finită pe K.
Teorema 5. (Choquet-Meyer)'. Dacă K este un compact convex, atunci
următoarele afirmaţii sînt echivalente:
1) K este simplex Choquet,
A
2) Pentru orice funcţie f superior semicontinuă şi convexă pe K, funcţia f
este afină,
/\ A ................
3) Dacă f şi g sînt convexe şi continue pe K, atunci f + g = f+ g.

122
Teorema 6. (Choquet). Fie K un compact convex metrizabil. Atunci K
este simplex, dacă şi dacă
pentru fiecare punct x e K există o singură
numai
măsură µ e (K, R), care îl reprezintă
pe x [µ(a)'= a(x) pentru orice a e A(K)]
şi careeste suportată de aK[µ(B) = O pentru orice submulţime B închisă de
tip Ga a lui ~aK].
Teorema 7. Dacă ·K este simplex Choquet şi D c âK este o submulţime
compactă, atunci orice funcţie f e C(D, R) poate fi prelungită la o funcţie afină
şi continuă pe K cu păstrarea normei. Dacă K este simplex Bauer (âK = âK},
atunci orice funcţie f e C(aK, R) poate fi prelungită în mod unic la o funcţie
din A (K) cu păstrarea normei.
Teorema 8. (Bauer). Dacă K este un compact convex, atunci următoarele
afirmaţii sînt echivalente: .
(1) K este simplex Bauer, ,.
(2) Pentru orice funcţie f convexă şi continuă pe K, fmicţia feste afină
şi continuă pe K,
(3) A (K) este latice în raport cu ordinea naturală a funcţiilor reale pe K.
§ 4.2. O teoremă Stone-Weierstrass pentru simplexe Choquet
Fie K un compact convex şi L un subspaţiu liniar de funcţii afine şi con-

tinue pe K. Pentru orice x e K notăm cu Q(x} = {y e K; h(y) = h(x) pentru
orice h e L }. Evident mulţimile Q(x) sînd convexe, închise şi au proprietatea
că dacă x1 =fi x2 , atunci sau Q(x1 ) = Q(x2) sau Q(x1) n Q(x 2) = 0- ·
Observaţia 1. Subspaţiul liniar L introduce o relaţie de ordine pe spa-
ţiul măsurilor M(K, R) pe care o notăm cu ,, ~ " şi anume: µ ~ v dacă µ(h) ~
L . L
~ v(h} pentru orice h e L. Dacă h e L, atunci şi -k e L de unde rezultă că
Rz(L) = { µ e Mt(K); µ(h) = h(x), (V}h e L} = { µ e Mt(K); µ ~ ez};

L
Propoziţia 1. Fie µ e Mt(K) şi x e K. Atunci µ e Rz(L) dacă şi numai

dacă baricentrul său cµ e Q(x).
Demonstraţie. Dacă µ e Rz(L), atunci pentru orice h e L avem µ(h) =
= k(x).
Deoarece Cµ este baricentrul lui µ rezultă că µ(a) = a(cµ) pentru orice
a e A (K). în particular, pentl'lhiPrice h e L avem µ(k) = h(cµ). Rezultă că
h(cµ) = h(x) pentru orice h e ~şi deci că c11 e Q(x).
Dacă Cµ (/: Q(x), atunci există h0 e L aşa ca h0 (c1,1,) =fi h0 (x). Pe de altă
parte, avem µ(h0) = h0 (cµ), deoarece h0 e A(K) şi c1,1, este baricentrul lui µ.
Rezultă că µ(h 0) #: h0 (x) ·şi deci că µ f Rz(L).
: . -;--,
·Definiţia 1. Pentru orice f e C(K, R) şi o~ice x e K notăm cu /(;)~
=irtf{h(x); h eL, h ~/}.
ln cazul particular cînd L = A(K),. notăm cu }(x) în loc de /(x).
123
Observaţia 2. Este imediat că J este superior semicontinuă şi concavă
1
pe K. Observăm de asemene~ că este constantă pe fiecare mulţime Q(x)
şi ~ă f = f dacă/EL. Mai mult, pentru orice punct x e K aplicaţia/-+
➔ J(x) :C(X, R) ➔ R este subliniară.
Propoziţia 2. Pentru or.ice f E C(K, R) şi orice x E K avem

f(x) = sup { µ(/); µ E Rx(L) }.
Demonstraţie. Dacă pentru orice g E C(K, R) notăm cu P:i:(g) = g(x)>
atunci Pz
este o funcţională subliniară pe C(K, R) şi conform teoremei
Hahn-Banach, pentru/, există o funcţională liniară şi continuă µ1 pe C(K, R)
[deci µ1 E M(K, R)] astfel încît µAf) = P:r:(f) = f(x) şi µ,(g) ~ p:,;(g) = g(x)
pentru orice g E C(K, R). Observăm că dacă g ~ O, atunci g(x} ~ O şi deci
µAg) ~ O, ceea ce ne arată că µ1 este o măsură pozitivă.
Dacă he L, atunci
µAh) ~ h(x} = h(x) = ex(lt).

Ţinînd seama de observaţia 1 rezultă că µ1 E Rx(L). Aşadar,
7(x) = µAf) ~ sup{ µ(!); µ E R:i:(L) }.
Pe de altă parte, dacă µ E Rx(L), atunci µ(/t) ~ h(x) pentru orice h e L>
Rezultă că
µ(f) ~ inf { h(x); h EL, h ;;ii:/}= l(x) pentru orice µ E R:i:(L)

şi deci că
sup { µ(!); µ E R:r:(L)} ~ fix).

Corolarul 1. Dacă x E aK, atunci
Î(x) =f(x).
Afirmaţia rezultă imediat din propoziţia precedentă pentru L = A(K)
şi din teorema 4.1.1.
~ropoziţia 3. Dacă feste o funcţie_ continuă şi concavă pe K, atunci
A
/(x) = /(x) pentru orice x E K.
Demonstraţie. Deoarece feste continu~i concavă, următoarea mulţime
Sub(/}= { (x, ot} E K X R; f(x) ;;ii: ot}

este convexă şi închisă. Presup~nem prin absurd că există x 0 e K astfeţ
A ·A ,
încît /(x0) </(x0}. Atunci punctul [x0 ,/(x0)] Â > sup { T(x, ot}; (x, «) G Sub{/)}.
124
În particular, avem
/1,
T[x0 ,/(x0)] > T[x0 ,/(x0)],

T(O, 1) > O.
Dacă pentru orice x e K punem h(x) = Â-T(x, O),

atunci /1, e A(K)
L(O, 1)
şi T[x, lt(x)] = >-. pentru orice x e K. Cum T[x, h(x)] = Â > T[x, /(x)]
/1,
pentru orice x e K, rezultă că h ;:ai:/ şi deci vom avea lt ;:ai:/ pe K. Pe de

/1, /1,
altă parte T[x0 ,f(x0 )] > Â = T[x0 , h(x0)], de unde rezultă că /(x0) > h(x0),
ceea ce este absurd.
Propoziţi~ 4. Dacă f este o funcţie continuă şi concavă pe K, atunci
l(x) = sup {/(y); y e Q(x) }.
Demonstraţie. Dacă /1, e L şi h ;:ai:/, atunci /(y) ~ h(y) = h(x) pentru
orice y e Q(x). Rezultă că /(y) ~ /(x) pentru orice y e Q(x) şi deci ~ă
sup{/(y); y e Q(x)} ~ l(x).
Pe de altă parte, deoarece/ este concavă, pentru orice măsură µeM;- (K)
avem µ(/) = /(cµ}. Într-adevăr, din propoziţiile 2 şi 3, avem
/(c11-) = /(c11-) = sup { v(/); v e Rcµ[A(K)]} ; ;: : µ(/).
Ţinînd seama şi de propoziţia 1, în continuare, vom avea:
/(x) = sup { µ(/); µ e Rz(L)} = sup { µ(/); Cµ e Q(x)} ~
~ sup {/(cµ); Cµ e Q(x)} ~ sup {/(y); y e Q(x) }.
În continuare, despre subspaţiul L se presupune că îndeplineşte ur-
mătoarele condiţii: ·
(1) L conţine funcţiile constante,
(2) L are proptieta tea lui Riesz de separare,
(3) Pentru orice e > O, orice x e oK şi orice h e L cu k(x) = O există
/1,' e L, k' ;:ai: O, h' ;:ai: /1, şi /1,'(x) < e.
Propoziţia 5. Dacă x e oK, atunci Q(x) este o faţă în K.
. Demonstraţie.Presupunem că x e âK şi Q(x) nu e faţă în K. Atunci
există y, z e K şi O < Ao < 1 astfel încît c = AoY .+ (1 - Ao) z e Q(x) şi
y ~ Q(x). Atunci există k e L astfel încît h(y) ::f.: h(x). Considerăm funcţia
g = - k - h(x) . Deoarece L cantine constantele rezultă că g e L. Observăm
h(J)- k(x) . ' .
că g(y) = 1 şi g(x) :...... O. Din condiţia (3) rezultă că există /1,' e L, k' ;:ai: O,
h' ;;;::: g astfel incit h' (x) < Ao· ·
125
Pe de altă parte, avem
k'(x) = lt'(c) = h'[AoY + (1 - Ao)z] =
= Aok'(y) + (1 - Ao)h'(z) ~ i\Qh'(y) ~ Aog(y) = Ao,
Am ajuns astfel la o contradicţie.
Definiţia 2. O mulţime de constanţă Q(x) a lui L, care este faţă în K
se numeşte L-faţă.
Propoziţia 6. Fie Q o L-faţă a lui K, x e Q şi µ e Mt(K). Atunci

µ e Rz(L) dacă şi numai dacă
supp µ ~ Q.
Demonstraţie. Dacă x e Q, atunci
Q = Q(x) = {z e K, k(z) = k(x), (V)lt e L }.
· Presupunem că există y e supp µ astfel încît y <ţ Q. Atunci există
k e L astfel încît h(x) = O şi h(y) > 1. Dacă notăm cu G = {u e K; k(u) > 1},
atunci G este o mulţime deschisă şi deoarece y e G n supp µ rezultă că
µ(G) > O. -
Deoarece Q _este faţă avem Q n -âK =fa 0- Prin urmare, există x0 e oK
astfel încît Q = Q(x0). Cum h e L, vom avea h(x0) = O. Din proprietatea (3)
rezultă că există h' e L, lt' ~ O, h' ~ h astfel încît h'(x0) < µ(G}. Deoarece Q
este.o mulţime de constanţă pentru L, rezultă că lt' IQ < µ(G). În continuare
avem:
µ(k') ~ ( h' dµ ~~ hdµ > µ(G) > h'(x).

)a „G
Prin urmare µ <ţ R:c(L).

Reciproc, dacă supp µ c Q, atunci avem pentru orice h e L,
µ(h)- = ( hdµ ~ h(x) • µ(K) = h(x)

Jsuppµ
deoarece µ e Mt (K) şi li µJI = supp µ(K) = 1. Ţinînd seama de observaţia 1

rezultă că µ e Rz(L).
Propoziţia 7. Dacă
x e âK, atunci pentru orice funcţie / e C(K, R),
funcţia Teste constantă pe Q(x) şi anume
l(x) = sup {f(y) ; y e Q(x) }.
Demonstraţie. Din propoziţia 2 rezultă că l(x) = sup { µ(/); µ e Rz(L) }-
Din propoziţia 6 rezultă că supp µ c Q(i) pentru orice µ e R:c(L),
deoarece Q(x) este L-faţă (propoziţia 5).
Mai departe, pentru orice µ e Rz(L), avem
µ(/) =( /dµ ~ sup /(y) • ( dµ ~ sup /(y).

Jsupp µ ,,eQ(zJ. Jsuppµ yeQ(z)
126
Rezultă că
/(x) ~ sup {/(y}, y e Q(x) }.

Pe de altă parte, pentru orice ye Q(x) şi orice he L cu h, ~ /avem/(y) ~
~ h(y) = h(x). Rezultă că /(y) ~ l(x) şi deoarece y era arbitrar în Q(x), că
sup {/(y}; y e Q(x)} ~ /(xfA.

Definiţia 3. O familie de funcţii reale (1 pe K se numeşte filtrantă des-
crescător (crescător) dacă pentru orice / 1 , / 2 e q. există / e q., astfel încît
min (/1, /2) ~ /[max (/1, /2) ~ /].
Lema 1. Fie {/8 }a e A o familie de Juncţii reale şi afine pe K, filtrantă des-

crescător. Dacă pentru orice x e K notăm cu
q,(x) = inf {/8 (x} ; 8 e Â },
atunci funcţia q> :K - [- oo, oo) este afină.
Demonstra/ie. Este imediat că q> este concavă pe K. Rămîne să arătăm

că este şi convexă. Pentru aceasta, fie x, y e K şi O ~ "A ~ 1. Deoarece fa-
milia {/8 }aeA este filtrantă descrescător, pentru orice 8', 8" e Â există 8 e Â
astfel încît / 8 ~ min {/8, , /8,, }. Ţinînd seama că / 8 este afină, vom avea:
+ (1 -
q>[>..x "A)y] ~ / 8[}..x + (1 - >..)yj =
= >..fa(x) + (1 - A)/8 (y) ~ ')..j8,(x) + (1 - A)/8.. (y).
Cum 8' a fost arbitrară în Â rezultă:
q>[AX + (l - i.)y] ~ i. inf / 8•(x)

8'eA
+ (1 - '-)/8,,(y) =
= "Aep(x) + (1 - ;..)/8,,(y).
ln continuare avem
cp[). x + (l - i.)y] ~ "Aep(x) + (1 - ;..) inf /8"(Y) =
8"eA
= i.ep(x) + (1 - "A)ep(y).
Aşadar, q> este con vexă pe K.
Teorema 1. Fie K un compact convex şi L c A(K) un siebspaţiu liniar
care îndepline~te condiţiile (1), (2) şi (3). Dacă feste o funcţie continuă şi con-
vexă pe K, atunci mulţimea { li e L; h > /} este filtrantă descrescător.
Demonstraţie. Vom demonstra afirmaţia echivalentă şi anume că mul-

ţimea q. = fh e L; h < -/} este filtrantă crescător. Trebuie să arătăm că
dacă h1 , h2 e (f, atunci există. h3 e q. astfel încît h1 , h2 ~ li 3 • Fie u =
= max(h1 , h2) şi fie
7; = {v eL; v > u }.
Din condiţia (2) rezultă că mulţimea 7; este filtrantă descrescător.
127
Deoarece L conţine constantele, avem:
u(x) = inf { V EL; V ~ u} = inf { V EL, ,, > u }.
Din lema 1 rezultă că u este afină. Pe de altă parte, este imediat că u
este superior semicontinuă şi finită.
Din propoziţia 7 rezultă că dacă x e 8K, atunci
'u(x) = sup { u(y); y E Q(x) }.
Deoarece u = max (hi, k2) şi k1 , k2 sînt constante pe Q(x), rezultă că
u(x) = u(x). Cum h1 , h2 < -f, înseamnă că u(x) = u(x)" < -f(x} pentru
orice x e 8K. Pe de altă parte, funcţia f +
u fiind superior semicontinuă
şi convexă, îşi atinge valoarea maximă în 8K (teorema 4.1.3). Rezultă că
u(x} ~ u(x) < -f(x) pentru orice x e K.

Ţinînd seama de definiţia lui u rezultă că pentru orice x e K, există
o funcţie Vz Ere astfel încît
u(x) ~ u(x) < Vz(X) < -j(x).
Din continuitatea funcţiilor u, Vz şif rezultă că există o vecinătate V:r
a lui x astfel încît
u(y) < vz(y) < -f(y) pentru orice y e Vr•
Deoarece K este compact, există un număr finit de puncte x 1 , x2 , ... 1
••• , Xn EK astfel încît
fi
Kc UVz,•
c=l
Atunci avem
u < min {vz,} < -f.
l~i~n
Dacă notăm cu w = min { vz, }, atunci ţinînd seama 4ţ ~~ndiţia (2)

1~i~n
rezultă că există k e L astfel încît
u = max (k 1 , h2) < lt < w < -f
şi cu aceasta teorema este demonstrată.
Corolarul 1. Dacă subspaţiul L îndeplineşte condiţiile (1), (:2.) şi (3), atimci
pentru orice Juncţie f convexă şi continuă pe K funcţia J este superior semi-
continuă şi afină.
Afirmaţia rezultă din teorema precedentă şi din lema 1.
Corolarul 2. 1n condiţiile corolarului 1, dacă f este o funcţie convexă şi
continuă, cu proprietatea că este constantă pe fiecare L-faţă, atunci f = /.
I\ -
IJemonstraţie.
Este evident că
,.
f ~
-
f.
Pentru a verifica inegalitatea in-
versă fie he A(K) astfel încît k ~f. Dacă x e aK, atunci
J(.x) = sup {/(y); y e Q(x)} (propoziţia 7).
128
:·Din :propoziţia 5· rezulţă că Q(x) este L-.faţă şi ·aeci / este ·constantă
pe 'Q(x). Pdn' urmare J(x) ·= J(x)' pentru orice X E ax.
Rezultă că h, .'~ /pe âK. Deoarecef-:- h · / - h şif-)i este convexă,
din corolarul i r~~ultă <;ă 7- h este afină şi superior semicontinuă. Din te-
- . - "
orema 4.1.3 rezultă acum că/ ~ h pe K şi deci că/ ~ /.
/: l ,•. • ' , '• :' • - . •
· · Teorema 2. Fie K un compact convex şi L un sie,bsp_aţiu de funcţii afin~

şi. continu~ p~ K. care îndeplineşte condiţiile (1), (2) ·şi (3). Atimci.;
I={/ e A(K); JIQ(x) = /(x) pentru orice x e âK}.'

Demonstraţie. Faptul că I este inclus în· mulţimea din dreapta este
evident~. F}~ ac~m. / e A(K) ~u propri~ţ_~_!ea fă / e~te const_antă pe fiecare
L-faţă. Atunci, dirţ, torolaml 2 rezultă că/-:- f == f. Cum L conţine constan-
tele, din definiţia. _lui T rezultă: ·
~ · ,j(y) =:inf { h(y), h e:L, /,, > /}.
_D~~are~e, :Iriulţ.imea {li e L, h > f} ·esţ~ .ffit'rantă i~ferior şi/ este conti-
_ ___...n~n.....ă--şLfinilib_ din_ ţ~~rema lui Dini rezultă că/ e I.
Corolarul 1. Fie L un subspaţiu de J,zmcţii afine şi continue pe K, care
îndepUn_eşte condiţi1·te. (1),. (2) şi (3). '
Dacă, în plus, L separă puncte/,e lui -oK, atunci K este simplex Choquet
şi L este dens în 4 (K) .
. Demon:straţie. Dacă x e âK, atunci Q(x) este faţă şi
,i. - ·:: ': ad(x)·=)J(x) n, aK . ..
' ' • I ~
· D.eoarece_.L.separă
.
punctele
.
lui aK rezultă,că .· ('I
. -:-:
âQ(x) ... { ~}
, Di11 t_eorema Krein-Milman rezu~tă că Q(x) .= { x} şi din teorema 2 că
I-.;_ 4 (K).: Din ,corolarul 2 de la ,te~rema -( rezultă că pentru orice funcţie/.
. . . . " . " ~' .
convexă şi continuă pe K avem/= f şi deci că/ este afină. Din teorema 4.1.5
rezultă acum că mulţimea K este simplcx Choquet.
Observaţia. 3. Teorema 2 este o genţralizare (şţ~ictă) a teorem.e{.·.Sto~e-.
Weierstrass pentru o sublatice de funcţîtr·eale, ·continue 'pe 1.11fcompact'. . .
. 1nt,r-adey~~,, fie :?[ un, 1spaţiu Hausdor(( compact şi If. p suql~ţţcţ liniară
a_· lui qx, -~) .. care . ~onţin:e ·constanţ~lţ. _Pen~~. orice X E X ~;,om' nota cu
S(x) = {y e X;/(y)-'= /(x) (V)/ e H}.
. Prin urmar7 {.Ş(x) hex., reprezintă famili~. m~ţimilor de constanţă,
maximale, ale lm /t.
Dacă notăm cu K = Mt(X), atunci]( este o mulţime convexă şi com-
pactă (în raport cu topologia sl~bă). Mai mult, Kest~ simplcx deoarece M(X, R)
este latice. . , ·. 1 , • • •
1 ,
129
. Punctele extremale ale lui K sînt exact -măsurile ·Dirac,. adică oK =-
. { e:~; x e X}. Rezultă că aK este o mulţime închisă şi deci K este un simplex
Bauer. In continuare, identificăm oK cu X. ·
Pentru _orice/ e C(X,R) fie T(f): K ➔ R funcţia definită prin
[T(/)]( µ) = µ(/), ('v') µ E K.
Este imediat că T(/) E A(K) şi că aplicaţia T de la C(X, R) în A(K)
este liniară, pozitivă şi injectivă. · · ·• ·
Deoarece TT(f) I este convexă şi continuă pe K, îşi atinge valoarea
maximă în oK. Rezultă că
li T(/)11 = li T(/) I oKII = „ex
sup 1/(x)I = 11/11•
Aşadar, Teste o izometrie. Deoarece C(X, R) este latice şi separă pune.

tele lui X, rezultă· că imaginea sa prin Teste un subspaţiu liniar închis al lui
A(K), care îndeplineşte condiţiile corolarului 1 şi deci T[(C(X, R)] = A(K).
Aşadar, T este-. un izomorfism liniar, pozitiv şi izometric între C(X, R) şi
A(K). Dacă notăm cu L = T(H), atunci L·-este un subspaţiu liniar al lui A(J()
care înde:eţjneş.te-condiţiile (1), (2)-şr(3)laeoarece H este sublaticeHniară în
C(X, R)~şi conţine constantele). Din teorema 2 rezultă că ·· ·
L = {a e A(K); a I Q(x) = a(x); ('v') x e cJK}.
Este clar că o funcţie/ e C(X, R) este constantă pe S(x) dacă şi numai

dacă T(/) este constantă pe Q(x). Rezultă că
ii= {f e C(X, R); / I S(x) = /(x); ('v') x e X}.

Dacă presupunem, în plus că H separă ·punct~le lui X, rezultă că iÎ =
= C(X, R), adică reobţinem teorema Stone-Weierstrass. Din cele arătate
rezultă că teorema Stone-Weierstrass pentru o sublatice a lui C(X, R) este
echivalentă cu teorema 2, cînd K este simplex Bauer. Cum există 'siniplexe
care nu au mulţimea punctelor extremale închisă, rezultă că teorema 2 este
o generalizare strictă a teoremei Stone-Weierstrass pentru o sublatice a lui
C(~~- ' ' ,·
în încheiere~ acestui par.~graf~ menţionăm că se poate arăta că .A(K)
îndeplineşte condiţiile (1), (2) şi (3) întotdeauna, dacă K este simpl'ex. ·
§ 4.3. Feţe split şi topologia facială
Definiţia L Fie _K un compact convex şi /: 'K ➔ R o funcţie mărginită

superior (inferior). Se numeşte anvelopa superioară (inferioară) a lui/, func-
„V
ţia /(/) definită pentru orice X E K, prin
,.
/(x) = inf { a(x); '.a e A(K), a ~f};
respectiv
V . .
/(x)-== sup { a(x); a e A (K), a ~ f}.
130
A V
Este imediat că funcţia/ este superior semicontinuă şi concavă, iar/
este inferior semicontinuă şi convexă.
Reamintim că pentru orice funcţie/: K ➔ R+ se numeşte subgraficul
său următoarea mulţime:
Sub(!) = {(x, (X); x e K, O ~ (X < /(x) }.

Lema 1. Dacă f: K ➔ R+ este superior mărginită, atunci
Sub(/)= co Sub(f).
Demonstraţie.
. A
Deoarece/ este funcţie concavă şi superior scmicontinuă,
rezultă că Sub(!) este o mulţime convexă şi închisă. Pe de altă parte, deoarece
f < Î, rezultă că Sub(/)cSub(Î) şi deci co Sub(/)cSub(Î). Presupunem prin
absurd că există (x0 , ~) e Sub (Î) astfel încît (x0 , ~) ft co Sub (/). Fie
T: K X R ➔ R o funcţională liniară şi continuă astfel încît:
T(x0 , <Xo) > A > T(x, (X) pentru orice (x, <X) e co Sub (!).
ln particular, a~em T(x0 , <X0) > T[x0 ,f(x0 )] de unde rezultă că T(O, 1) > O.
Definim funcţia h: K ➔ R astfel:
h(x) = Â- T(x, O).

T(O, 1)
Este imediat că lt e A(K) şi T[x, h(x)] = A pentru orice x e K. 1n conti-

nuare avem:
, A
T[x0 , h(x0)] = A < T(x0 , (Xo) ~ T[x0 ,f(x0)]
A
de unde rezultă că k(x0) .</(x0 ).

Pe de altă parte, pentru orice x e K, avem
T[x, h(x)J = A > T[xJ(x)],
A
de unde rezultă că h > f pe K şi deci Iz. ~ f. Am ajuns astfel la o contradicţie.
Definiţia 2. Pentru orice x e K se numeşte faţa generată de x şi se no-
teaµ. cu faţa (x), intersecţia tuturor feţelor lui K care îl conţin pe x. Deci
faţa (x) =n{F; FC K, F-faţă, X eF}.
Lema 2. Pentru orice x e K. avem
faţa (x) = {y e K; (3)A e {O, 1] şi z E K astfel ·încît .AY + (1 - ).) z = x}.

Demonstraţia se face printr-o verificare directă.
131
. Definiţia 3. Fie F c k o faţă. Se numeşte muiţimea complementară a
lui F şi se notcazft cu F'~ reuniunea tuturor feţelor lui/(. disjuncte de F. Este
imediat că:
F' = {x eK;Fnfaţa(x) = 0}.
Mulţimea complementară F' în general nu e o faţă.
Lema 3. Fie F 1 , F 2 , ••• , F1n(m ~ O) feţe închise şi b1 , ... , bm: K ➔ R, m

funcţii cu proprietatea că b1 I F1 e [A (F,)]+ şi b1 I K"-._F1 = O. Fie de aseme-
nea a1 , ... , an e [A(K)]+(n ~ O} şi g = max (a,, bJ). Atmici, pentrn orice x e K,
l~i=E;;n
1:E;;J=E;;na
există o combinaţie convexă
n m
x =E i,. 1x, + E ~1y 1, unde y, e F1 (j = 1, 2, ... , m)
i=l J=1
astjel încît
Demonstraţie. Din lema 1 rezultă că
Sub (C) = co {LQ, Sub (a,)] U L~, Sub (b,)]} •

Cum mulţimile Sub (a,) şi Sub(b1) sînt convexe şi compacte şi acoperi-
rea convexă a unei reuniuni finite de mulţimi compacte şi convexe este com-
pactă, rezultă că
Sub (C) = co {[,Q, Sub (a,)] U LQ, Sub (b,)]} ·

Rezultă că oricare ar fi x e K, există Âf ~ O, x, e K,
O~ r,. 1 ~ a,(x,)(i = 1, 2, ... , n), µ, ~ O, y, eF1 şi
n m
O~ ~J ~ biy,)(j = 1, 2, ... , m) aşa ca E '). + ţ:::1
icsl
~ µ
1 1 = 1 şi
„ n m
[x, g(x)] = ~ Âf(x„ r,.,)+ &, µ1(y,, ~,).
Să observăm că nu se poate să existe i 0 sau j 0 astfel ca rJ.; < a, (x, 0 0 0

)
respectiv ~io < b1 " < g(x} ceea ce este absurd.

pentru că ar rezulta că g(x)
0 ()~ 0 },
Aşadar, r,. 1 = a,(x,) şi ~, = bi(y,) pentru orice i = 1, 2, ... , n şi orice j =

= 1, 2, ... , m şi cu aceasta lema este demonstrată.
Teorema 1. Dacă F este o faţă şi -X.F este funcţia sa caracteristică, atunci
( 1) F = x.; 1
( 1) = { x e K ; îP (x) = 1 }.
(2) F' = x.; 1 (0) = { x eF; XF(x) =O},·
(3) K = co(FU F').
132
Demonstraţie . .Aplid\m -lema 1 -pentru a1 = O şi b1 . 'X.F· Pentru orice
xe: K-există Â6 [O, 1] şj ye F asţfel ca x = ÂJ + (1 ·-:- A)Z şi x.F(x) = Â;u,(y) +
+ (1 - A)O = Â. Cum incluziunea F c î; 1 (1} este evidentă, rămine să veri-
ficăm incluziunea inversă. Fie xe K astfel ca 7-.i,,(x} = 1. Deoarece lz.,(x) = Â,
rezultă că Â = 1 şi deci că x = y e F. Dacă xrpî_i. (O}, atunci Â = t.F(x) > O.
Rezultă că x = ÂJ + (f - Â)z cu. i\ e (O, 1] şi din lema 2 că y e faţ~ (x).
Cum y e F, rezultă că F n faţa (x) =fa 0 şi deci x rp F'. Am arătat deci
că F' c X.F 1 (0). Fie acum xe xj 1 (0). Presupunem prin absurd că x f F', deci
că faţa (x) n.-F =fa 0- Dacă u, e faţa (x) n F, atunci există µ e (0,1] şi z e K
astfel ca x = µu + (1 - µ)z. Deoarece 'X.Feste concavă, avem: O= Î:.F(x) ;;?;
~ fLÎ.F(u) + (1 - µ)i,.,(z), de unde rezultă că Î:.F(u) = O. Rezultă că u f F şi
am ajuns la o contradicţie. Aşadar, are loc şi jncluziunea x,1;;1(0) c F'.
Pentru a demonstra (3), fie x e K, Â e (O, 1], y e F şi z e K astfel ca
x = i\y + '(1 - i\)z. Atunci i\ =-h(x) şi în continuare avem:
A= h(x) ~ .Aî.i,,(y) + (1 - -i\)x,p(z) = Â + (1 - Â)x_p(z),
xAz) = o.
Conform (2) rezultă că z e F' şi cu aceasta demonstraţia este terminată.
Corolarul 1. Dacă F este faţa închisă, atimci F' este o mulţime G8 •
Demonstraţie. Din teorema 1 rezultă că
F' =
11=1
n {x;
ro
x,,..(x) < 1/n }.
Deoarece Xt· este o funcţie superior semicontinuă, rezultă că mulţimile

{x; X.z.·(x) < 1/n} sint deschise.
Definiţia 4. O faţă F se numeşte faţa split, dacă:

(a) F' este faţă,
(b) Pentru orice x e K"'.(F U F') există y e F, z e F' şi Â e (O, 1) unic
determinaţi, astfel incit: x = ÂJ + (1 - A)z.
Observaţia 1. Dacă F este faţa split, atun ci pentru orice x e K există
i\ e [O, 1] unic determinat, y e F şi z e F' astfel incit x = iy + (1 - A)z.
Dacă ,._ > O, atunci y este unic determinat. într-adevăr, dacă x fţ F U F'
aceasta rezultă din definiţie. Dacă x e F, atunci ;.. = 1, pentru că în caz
contrar, ar trebui ca z e F, ceea ce nu este posibil. Rezultă atunci că y = x.
Situaţia x eF' nu poate avea loc, pentru că ar însemna că y eF'.
Lema 4. Dacă F şi G sînt feţe split, atunci pentru orice x E K avem x =
2 2
= -~
••~ 1
«uXu, unde «11 ~ o, .E
,, )=1
«o=l şi XueFnG, X12eFnG', X21EF nG,
1
x 22 e F' nG'. Numerele a 0 sînt unic determinate şi dacă rx 11 > O, atunci şi

elementul x,1 este um:c determinat.
Demonstraţie, Fie x e K fixat. Deoarece Feste faţa split, există,._ e [0,1]
unic determinat, y e F şi z e F', astfel incit x = iy + (1 - i)z. Deoarece C
este faţa split, avem de asemenea: y = ~11 x 11 + ~12x 12 şi z = ~21X 21 + ~22 X 22 ,
unde ~,, ~ O, ~u + ~12 = 1, ~21 + ~22 ;;;;: 1, x11 , x21 e G şi x12 , x22 e G'.
133
Deoarece y e F şi F este faţă, putem presupune că x 11 , x 12 e F. În mod
analog, avem x 21 , x 22 e F'. Dacă notăm cu 0t11 = 0t~ 11 , 0t12 '= A{3 12 , 0t21 =
2
= (1 - i-.)~21 şi 0t22 = (1 - A) • {322 , atunci avem: x = E 0tux,1,
,, J=1
0tu ~ 0,-
2
i~t Otu = 1, Xu eFnG, X12 eFnG', X21 eGnE' şi X22 eF' nG'. Restul
afirmaţiilor rezultă din observaţia 1.
Observaţia 2. Folosind notaţiile din lema 4, să presupunem că x =
2
= EJ~l 0t
i,
0 X 1;- Atunci x e co(F U 'G') dacă şi numai dacă 0t11 = O.
într-adevăr, dacă x e·co(F' U G'), atunci x = µy (1 - µ)z, unde +
O ~ µ ~ 1, y e F' şi z e G'. Procedînd la fel ca în lema 4 obţinem x =
+ +
= ~12Z12 ~21Z21 ~22Z22, unde Z12 E p nGt., Z21 E F' n G şi Z22 E F' fl Gr-.
Deoarece, conform lemei 4, coeficienţii 0t,, sînt unic determinaţi, rezultă că
0t11 = O şi r1.,, = ~ii" Reciproc, dacă 0t11 = O, atunci
X = 0t12X12 + 0ta1X21 + Ota2X22 = Ot12X12 +

+( + CX21 0t22) [ Otzl X21 + 0ta
2
X22] •
Ota1 + Ota2 Ota1 + ~2 ·
Cum .x12 e G' şi x 22 e F', rezultă că
x e co(F' U G').
Teorema 2. Dacă F şi G sînt feţe split, atunci F nG este faţă split şi
(F nG)' = co(F' U G'). .
Demonstraţie. Este suficient . să arătăm că (F n G)' = co(F' UG').
Dacă x ţ (F n G)', atunci există y e F nG n faţa (x). Deoarece y e faţa (x)
există Â e (O, 1] şi z e K astfel încît x = AY + (1 - A)z.
2
Fie z = E cxtJzi 1, descompunerea elementului z dată de lema 4. Dacă
i, j=1
notăm cu 8 ="A+ (1 - A) cx11 , atunci 8 > O şi în continuare avem
x = 11[ ~ y + (I -/)a.u z11] + a.12(1 - A)z12 + "'2,(1 - A}z21 + ,

+ CXz2( 1 - A)Z22•.
D aca notam cu tt
w w
= -i-. ( 1 - "A) z
y + ------- a t unc1· u e F n G. n·m ob ser
11 ,
8 , 8
vaţia 2. rezultă că x ţ co(F' UG'), deoarece_ 8 > O. Aşadar, avem
co(F' U G') c (F nG)'.
Dacă presupunem acum că x ţ co(F"t U G'), atunci
2
X = E 0t11X,1 cu
t, i=l
Otu. > o,
134
Ţinînd seama
x 11 efaţa (x) nFnG. Prin urmare
de lema
x,
2, rezultă că x 11 e faţa (x) şi deci
(FnG)'. Aşadar, avem şi incluziunea
(F nG)' c co(F' U G').
Corolarul 1. Dacă F şi G sînt feţe split, atunci co (F U G) este faţă split.
Demonstraţie. Să observăm că dacăF este faţa split, atunci (F')' = F.
într-adevăr, incluziun~a F c (F')' este evidentă. Pe de altă. parte, dacă
x e (F')' şi x, F, atunci x ~ FU F' şi deci există O< A< t, y eF şi
z e F' unic determinaţi, astfel încît x = ii.y + (1 - ii.)z. Rezultă că
z e faţa (x) nF', ceea ce este absurd. Din teorema 2 rţzultă
co(F U G) = co[(F')' U (G')'] = (F' nG')'
şi deci co (FUG) este faţa split.
Lema 5. Fie F o faţă încliisă split şi b: [( ➔ Ro funcţie cu proprietatea
că b I F e [A(F)J+ iar b I ~ F = O. Fie de asemenea a1 , a2 e [A(K)J+ şif=
= max (a1 , a2, b). Dacă x = ii.y + (1 - Â)z, unde Â e [O, 1], y e F şi z e F'
atunci
A A A
/(x) = "Af(y) + (1 - "-)/(z).

A
Demonstraţie. Deoarece / este concavă, este suficient să arătăm că:

A A A
/(x) < ii./(y) + (1 - A)/(z).

Din lema 3 rezultă că există o combinaţie convexă
x = ot0 x 0 + ot1x 1 + ~x2 (x0 e F, x 1 , x 2 e K)

astfel încît
A
(1) /(x) = ot0b(x0) + ot1a 1(x1) + ot2a 2(x2).
Deoarece F este faţa split, avem x, = ~iY, + (1 - ~,) zi cu y, e F, z, e F'
şi~, ~ O (i = O, 1, 2; cu menţiunea că (30 = 1). Dacă notăm cu ~ = oto~o +
+ 0t1~1 + ot2 (32, atunci pentru O < (3 < 1 avem
x = ~u + (1 - ~)v,
unde u = i:; ~(3,(3 y, e F
i=-O
şi v = i:; cx,(l1 --
i=O
(3,) z, e F'. Din unicitatea des-
(3
A
compunerii lui x rezultă că f3 = A, u = y şi v = z. Deoarece / este concavă,
(3, ~
A
/(y)
A
= /(ir,) ~ .E-J(y,)
i=l
2 (Xf
Â
A A
şi /(z) = J(v)
A
~ E ' 11-- A ') /(z,),
2
i=l
(X ( A
de unde rezultă acum că

A A 2 A 2 A
(2) "-/(y) + (1 - ')..)/(z) ~ E ot,~d(y,) + E cx,(1- ~,)/(z,).

i=l i=l
DinJ 1) aycn1:
Î(x) = + 1X1a1[~1Y1 + (1 - ~1)Z1] +

riob[~oYo + (l - ~o)zo]
+ cx2a2[~z)'2 + (1 - ~2)zJ =
-= cxo~ob(yo) + 1Xo(l :-- ~o)b(zo) + 0t1~1a1(Y1) ~ cx1(l - ~1),a~(z1) +
2 I\
+ 0tz~2a2(.Y2) + cx2(l ~ ~2)a2(z2) ~ :~::>1.,~d(y,)

i=l
+'
2 ,..
+E IX,(1 -
I\ I\
~,)/(z,) -~ )./(y) + (1 - 1.)/(z).

i=l
Situaţia ~ = O nu poate avea loc. într-adevăr, dacă ~ = O, atunci

ex,~,= O pentru i = O, 1, 2 şi deci x = IX1z1 + otzZ2 eF'. Pe de altă parte,
x = ;..y + (1 - i,.)z şi cum F' este faţă rezultă că y e'F', ceea -ce este absurd.
L~ fel se arată că situaţia~ = 1 nu poate avea loc.
Lema 6. Fie F o faţă înc/iisă split şi a0 , b0 e A (F). Fie de asemenea
a1, a2 , b e A (K) astfel încît
Dacă
m·ax (a1 , a2) I F ~ a0 < b0 :s;; b I F,

a!unci există c e A (K) astfel încît
max (a1 , a2) < c < b şi a0 < c I F < b0 •
Demonstraţie. Fie IX ~ min (a1 , a2 , b) şi ~ ~ max (a1 , a 2 , b) şi• fie
~, b~: K ➔ R definite astfel:
ao'( X ) -- { a.0(x) dacă x eF . b'(

Şl
) -{ b0 (x} dacă x eF
oX -
. · IX . dacă x e K".F . · ~ dacă x e K".F
Aplicăm lema 3 funcţiilor al - ot, a2 - ex şi a~ - IX. Dacă notăm cu

f = max (a1 , a 2 , a~), atunci
max (a 1 - ot, a2 - IX, a~ - ot} =/ - IX.
Pentru orice x .e K există o combinaţie ·convexă
X = Ac)Xo + ).1 X1 + A2X2,
unde x0 e F, x, e K (i = 1, 2) astfel înc;ît
+ i.1[a1(x1 ) - + 1.2[a2(x2) -
I\
(f - 1X}(x) = Ao[a0(x0) - 1X] ot] 1X].

Mai departe avem:
,.. 2
/(x) - ex= E Afa,(x,) - «
i=O
136
şi deci
Dacă x e F a tun ci x, e F şi rezultă că
Î(x) ..; i;. A,a0(x,) = ao (t. A,· x,) = «o(x).

Aplicăm acum lema 3 funcţiilor (3 - b şi (3 - b0. Dacă notăm cu g =
= min (b, b~)., atunci max(f3 - b, (3 - b0) = .(3 - g. Pentru orice x e K există
o combinaţie convexă x = µu + (1 - µ)v, u e F şi v e K astfel în'Cif
(~ -g)~ (x) = µ[f3-"- b0(u)] + (1 - µ)[~ - b(v)].
- (- g)" (x) = µb~(u) + (1 - µ)b(v)
Ţinînd seama de definiţia 1, vom avea
+ (1 -
V
g(x) = µb0(u) µ)b(v).
Dacă x e F, rezultă că
+ (1 -
V
g(x) ;;?; µb 0 (u) µ)b 0 (v) = b0 (x) > a0 (x).

Aşadar, pentru x e F, avem
A V
(1) f(x) < g(x).
De asemenea, se verifică imediat că inegalitatea (1) are loc şi pentru X ·E F'.
Dacă x e K"""(F U F'), atunci există A e (O, 1), y e F şi z e F' unic determi-
na ţi, astfel încît
X = AY + (l - A)z.
Din lema 5 rezultă:
A
f(x) - ex= (/ - ex)" (x) = [max (a1 - a, a2 - a, a0- «)]" (x) =
= A[max(a1 ~ a, a2 - a, a;, - «)]"(y) +' (1 - A) [max(a1 - a,
A A
a2 - a, a~ - «)]A(z) = A[/(y) - a]+ (1 - A)[/(z) - «] =

A A V V
= 1/(y) + (1 ~ "J..)/(z) - ex < "J..g(y) + (1 - "J..)g(z) - «.
Aplicînd din nou lema 5 avem
. ' . .. '
(3 + (-g)"(x) = ((3 - g)"(x) = "J..((3 - g)"(y)+ (1 - A){(3 - g)"(z} =

= (3 + "J..(-g)"(y) + (1 - ~)(- g))\(z) = f3 - Âg(y) - (1 - Â)g(z)
·• V V
··:l.37
de un4e rezultă că
+ (1 -
V V V
Ag(y) A)g(z) = g(x).

Aşadar, avem
/(x) < g(x) pentru orice x e J(.
Fie
li. V
A = { (x, r) eK X R; r ~ f(x)} şi B = {(x, s) eK X R, g(x) ~ s }.

Deoarece A şi B sînt mulţimi convexe compacte şi An B 0 există =
ofuncţională liniară şi continuă T: E X R ➔ R astfel încît T I A < y <
< T I B. Procedînd ca în demonstraţia lemei 1, dacă notăm pentru orice
x eK cu
c(x) = y - T(x,O),
T(O, 1)
atunci
c e A (K) şi T[x, c(x)] = y pentru orice x e K.
Rezultă că
max (a1 , a 2) < c < b şi a0 < c I F < b0 •

Teorema 3. Fie F o faţă încMsă split şi a0 e A(F). Fie de asemenea
a1 , a2 , b e A(K) astfel î·ncît max(a1 , a2 ) ~ b. Dacă
max (a1 , a2) I F ~ a0 ~ b I F,

atimci pentm ori'.ce e: > O, există c e A (F) astfel încît
max (a 1 , a 2) ~ c ~ b + e: şi c IF = a0 •
Demonstraţie. Deoarece max (a1 , a2)-e:<b atunci şi [max {a1, a2)-e:] IF~
~ a0 - e < a0 - _:_ ~ b I F. Din lema 6 rezultă că există c1 e A(K)
2
astfel încît
Deoarece Feste compact, există y.1 e ( O, : ) astfel înclt

(ao - e: + Y1) I F < Ci I F.
Dacă notăm cu a= max(a1 , a2) atunci avem
max [c · a - -=-]
1,
2
< c + _:_
2 1
1-38
şi
max(c ,(a-;)]1F<ao-; <a.-c-; +ri<(ci+ ;J1F.

1
Dinlema 6 rezultă acum că există c2 eA(K) aşa ca
max(c..(a- ;)] < c8 < c+;

1
şi
e e e e e ·
ao- -·< C2 IF < ao-
2
-+
2
Y1 < ao --+- = ao--·
2 4 4
Continuînd în modul acesta vom construi un şir de funcţii { cn} c A (K)
cu proprietăţile
.
max [ c,,, a - -=-]

2n
< c,,+ 1 < Cn + ..!..
2"
·-
Deoarece li c„+1 - cn li < ..!.. , rezultă că şirul { c,.} este convergent.
2n
00
Dacă notăm cu c = c1 + E (c,,+

n-1 .
1 - c11 ), atunci c = lim cn
n ➔ co
şi avem evident
a~ c.
Pe de altă parte,·
00 00 e .
c·= c1 + E (cn+l -
n=l
c,,) ·< b + E-;;
2
n=l
= b + e:.
Avem de asemenea
e e·
ao-- <cn+1IF<ao---
• 2" . 2n+1
a0 ~ .c IF ~ a0 •
Corolarul 1. Dacă F este faţa închisă split şi a0 e A(F), atunci- există
a e A (K) astfel încît _ .. .
,,a IF = a0•
J?emrms_traţie. Fie m =
inf { a0 (x); x e F} şi M = sup { a0(x); x e :F } ..
Aplicăm teorema 3 pentru a 1 a2 = = m şi _b --:-- M.
13.9
Rezultă că pentru orice t > O, există c e A(K) cu proprietăţile că
m ~ c ~ M +ec I F = a0 •
şţ
Propo~iţiă 1~ Pie F o /aţă închisă split, astfel încît mulţimea sa comple-
mentară F' este închisă. Dacă a e A(F) şi b e A(F'), ·atunci ·există· c e A(K)
unic determinat astfel încît c- I F = a şi c I F' = b. Mai· mult, dacă ex ~~a ~ ~
şi ex ~ b ~ ~, atunci ex ~ c ~ ~- ·
Demonstraţie. Fără a restrînge· g~neralitatea putem presupune că ex= O
şi ~ 1. Definim funcţia c: K ➔ R- prin c(x) =· Aa(y) + (1 - A)b(y), unde
=
x e K este de forma x = AJ + (1 - A)z, A e [O, 1], y eF şi z eF'. Deoarece
F este ţaţă split, funcţia c este bine definită.
Fie -
şi
· { a pe F a pe F
.. /= . t ~: ~(FUF')
g { b pe F'
1 pe K"'-(F UF-').
Observăm că f = a '!. ii; unde
~ { a pe F şi
~
b=
{ b pe F'
X
a = O pe K"'-F
Din lema 3 rezl.11.ţă__că-pen-trtrorf~~ K~~stă o combinaţie convexă

p:tt~.q..-(1·- µ)v~~ unde u e F, v e F' astfel încît
--
O pe ~ . _ ._ _ _ _,..;-~~---
+ (1 -
I\
f(x) = µa(u) µ)b(v). 'rr

Rezultă că
c(x) ...:.. µ~(u) + (1 ....:.. µ)b(v}_ = Î(x).

Aşadar c = Î- ln mod asemănător se arată că c = { Rezultă că ~ e A(K).
Restul afirmaţiei este evident. · ·· · ·
Teorema 4. Dacă F este ,o faţă închisă,. atţtnci următoarele afirmaţii sînt
ecltivalente: ·. .
1) F este faţă split,
2) Mulţimea ol.= { a e A(K); a > O, a I F > a0 } este filtrantă descrescă-
tor pentru orice a0 e A(F), a0 > O.
Dentonstraţie. Implicaţia 1) ::;> 2) rezultă imediat din teorema 3.
Demonstrăm acum implicaţia 2) ::;> I).
Din teorema 1 ştim că
F = X.F 1 (1), F' = X.F1 (0) şi K = co(F UF').
Deoarece ...
•.,·. ,, ;
.. ! -
XF(x) = inf { a(x); a e A(K),_a > x_,..} =
= inf { a{x); a e A(K}, a·> O, a I F > 1 }.
I .
şi. mulţimea {a· e A (K); -a > O, a I F > t} este filtrantă- descrescăt_or; tezultă
că XF este afină (vezi lema 4.2·. l ). . : :· 11.
140
.· A.cum putem a-~ta că F' este faţă. Într:-adţvăr, dacă 11.x-+, (1. -:- 11.)y e F',
atunci . : · · . . . .. . . .· . •. . ,,. , · ..
O = :h.[11.x + (1 - 11.)y] =. 11.fp(x)· + (1 ~ ~)2F(y).
Rezultă că XF(x) = XE-(Y) = O şi deci că x, y e F'.
Fie acum x e-~{FU F'}. Presupunem că nu avem unicitatea descom~
punerii lui x, deci că există A1 , A2 e (O, 1), y 1, y 2 e F şi Z:i,, z2_e F' asţfel încî
X = A1Y1 + {1 -: A1)Z1 = A2Y2 + {1 - A2)Z2-
Deoarece XF este afină, rezultă imediat că )..1 A2 • =
'Da'că y 1 -:/= j,2 , atunci exista a0 e A(F), a0 > O astfel încît a0 (y 1 ) -:/= a0 (y 2 ).
Dacă: notăm cu b0 q prelungire oarecare a lui a0 la K, atunci" funcţia {bou)"'·
este afină pe K şi vom avea: · . · .· · ·
A1{boXF) "(Y1) + (1 - A1)(boX.F)" {z1) = - A2) • (box.F)" (z2)-
A2(boX.F)" (Y2) + (1
Deoarece pentru ye F avem {bcix.F)" (y) = a0{y) şi pentru ze F' avem
(b0x_p) "(z) = O, rezultă că a0 (y1 ) = a0(y 2 ) ceea ce este absurd. Prin urmare
y 1 = y 2 şi deci z1 = z 2 • ·
Am demonstrat astfel că F este faţă split.
Teorema 5. Dacă { F, }1e1 este o f smilie oarecare de Jeţ~ închise split,
atunci
F=nF,
iei
este faţă închisă split. De asemenea, dacă F 1 , .•• , F" sînţ feţe încliise split, atunci
n .
co{LJ F,) este faţă închisă split.

ie I
Demonstraţie. Din teorema 2 rezultă că familia { F, }cer este ·dirijată

inferior. Dacă ·F = n F,, atunci F este faţă închisă. Conform teor~mei_. 4, pen-
ie I . ·
tru a arăta că F este faţă split, este suficient să_ arătăn:t. că pentru orice.
a.,'= A(F), a0 > O mulţimea_d = {ae A(K); a > O, a I F > a0 } este filtrantă
d~screscător. Fie a 1 , a2 e ot: şi ~ ;;?; max{a1 , ~ 2). Din lema 3 rezultă că pentru
orice x e K, există o combinaţie convexă x = AY + (1 ..:_ )..)z;_y e F astfel
încît: · ., ·
~ + [-min(a1 , aJ]"(x) = [~ - min(a1 , ·a2)l"(x) =
= [niax(f3 - a1 , (3 - a 2)]" (x) = ,{(3 - a 1{y)] + (1 - "-)[~ - a2 (z)l =
= ~ - 11.a1(y) - (1 - A)a2 (z).
Rezultă că
11.a1 (y) + (1 - i-.)a 2 (z) = [min {a1 , a 2}]v (x).

D~că x .eF, atunci
a0 (x) < [min(a1 , a 2)r' (x).
Fie
a0 pe F,
. g _= { O pe K°"'-F.
141
· Deoarece evident g _; g V O, din lema 3 rezultă că pentru orice :JG e K,
există o combinaţie convexă x = µy + (1 - µ)z cu y e F, astfel încît
A
g(x) = µg(y) + (1 - µ)O(z) = µa 0(y).
Dacă x eF, atunci z eF şi avem
g(x) = µao(y) ~ µa 0(y) + (1 - µ)a 0(z) = a0 (x).
Aşadar, pentru orice x e F avem
A
g(x) ~ a0 (x) < [min (a1 , a2)]v (x).
A
cu U = {.x e K; g(.x) < [min(a1 , a 2)] v (x} }, atunci F c U
Dacă notăm
şi deoarece K est~ compact, există i 0 e J astfel încît Fi, c U. ln caz contrar
Fi·n (~U) =fa 0' pentru orice ie J. Deoarece familia {Fd,er este filtrantă
descrescător, rezultă că
n" F, n [K" U] =fa f2J pentru orice n.

i-=1
Cum K este compact, rezultă că
<n F,) n (~ u) =fa 0,

ie 1
adică F n (~ U} = f2J ceea ce este absurd. Aşadar, avem

"' I F;, < [min {a , a )t I F;•.
g 1 2
A plicind din nou teorema Hahn-Banach pe E x R (ca în demonstraţia lemei

6) rezultă că există c e A[F,0 ] astfel încît
A
g I F,o < c < [min(a1, a2)] v I Fi, .
Deoarece F; este faţă închisă split şi avem -a1 , -a2 < O,
0
-a1 ~-a2 IF,. < - c < O!F, şi inegalităţile sînt stricte, se poate aplica teorema 3
0
şi rezultă că există ce A(K) astfel încît -a1 , -a2 < c < O şic I F1o = - c.
Dacă punem acum b = - c, atunci avem O
> g" I F > a0 • Aşadar, mulţimea cJ. este filtrantă descrescător şi deci F este
faţă închisă split. Restul afirmaţiei rezultă din corolarul 1 de la teorema 2.
Observaţia 3. Dacă notăm cu q. = {F n aK; F faţă închisă split },
atunci această familie este închisă la intersecţii oarecari şi la reuniuni finite.
Într-adevăr, prima afirmaţie rezultă imediat din teorema 5. · Pentru a doua
afirmaţie să observăm că
n n
(UF,) n aK = (co U F,) n aK e q..
i=1 i=1
Definiţia 5. Se numeşte topologia facială pe aK şi se notează cu --r1 ,

topologia pe aK ale cărei mulţimi.închise sînt urmele pe aK ale tuturor feţelor
închise split din K.
Propoziţia 2. Mulţimea aK este compactă în topologia/acia/,ă.
Demonstraţie. Fie { S, heI o familie de mulţimi închise în topologia
--:1 , care are proprietatea intersecţiei finite. Conform definiţiei lui Ţ,, pentru
142
o,rice i e I există F, faţă închisă split în K, astfel încît S, = F,.n aK. Rezultă.
'că { F, hei are proprietatea intersecţiei finite şi deoarece K este compact,.
rezultă că
F=nF, #:0.
iei
Rezultă că n S, = F n aK #: 0
iei
şi deci că aK este compactă.
Teorema 6. Dacă K este simplex Choquet, atunci orice faţă închisă este
split.
Demonstraţie. Din teorema 1 rezultă că
F = xj (1)
1
şi F' = xj 1 (0).
Deoarece K este simplex Choquet şi XP este o funcţie convexă şi superior
semicontinuă, rezultă că J.F este afină .. Acum rezultă imediat că F' este faţă.
Dacă x e~(FUF') şi x = +
i.,y, (1- i,.,) z, cu Â, e(O, 1), y, eF
şi z, e F' (i =
1, 2), atunci ).1 2 = ). =
;lz;,(x). Presupunem prin absurd că y 1 #: y 2 •
Atunci există b e [A(F)]+ astfel încît b(y1) #: b(y2) •
Dacă notăm cu
c(x) = { b(x) dacă x e F
O dacă x e~F
atunci c = max (c, O).
Din lema 3 rezultă că pentru orice x e K există o combinaţie convexă
x = µ.y +
(1 - µ)z, y e F astfel încît
c(x) = µb(y) + (1 - µ)O(z) = µ.b(y).
Avem de asemenea J.p(x) = µ + (1 - µ) iz;,(z). Dacă x eF, atunci
,ep(x) = 1 şi avem î.F(z) = 1, de unde rezultă că z e F.
1n continuare avem
c(x) = µ.b(y) ~ µb(y) + (1 -
= b(x) pentru orice x e F.
µ)b(z)
Rezultă că c I F ~ b. Cum c I F = b I F > b, înseamnă că c I F = b.
A
Dacă x e F", atunci îP(x) = O şi deci µ = O. Rezultă că c(x) = O dacă

x eF'.
Deoarece c este afină (K fiind simplex) rezultă că
c(x) = Â1c(y1) + (1 - i,.1)c(z1) = A1b(y1)
şi în mod analog
Rezultă că b(y1) = b(y2), ceea ce contrazice ipoteza făcută. Aşadar y1 = Ya

Şi ·z1 =
z2•
Lema 7. Fie a e [A(K)]+ şi pentru n > 2, F 1 , ••• , Fn, G1 , .•• , Gn feţe split
cu prop,vietăţi'le:
(1) F,nG,=0, (i= 1,2, ... ,n),
(2) K-= c~ [.LJ G,] ·
• c:l
143
At1mci, ~ntru o,,-ice e: > O, există a1 , ... , an e [A(K)J+ astfel încît a, IF, = 01
. n
(i = 1, 2, ... , n) şi a ~ E a, ~ a + e:.
i=l
Demonstral'z'e. Vom arăta că pentru orice r ~ 11,, există a 1 , a 2, ••• ,

ar e [A (K)J+ cu proprietăţile:
a, j Fi = O (-i = 1, 2, ... , r), t

i=l
a,(x) ~ a pentru x e co [.u G,] şi
t=l
E, a,(x) ~ a(x) +-
re:
pentru orice x e K.
i=l n .
·Pentru r = 1, fie K 1 = co(F1 U G1). Atunci G1 este mulţimea comple-
_mentară a lui F 1 -în K 1 • Din ·propoziţia 1 rezultă că ?xistă c1 e A(K1) astfel
ca c1 I F1 =·O, c1 I G1 =aşi O~ c1 ~a pe K 1. De_ 1rece K 1 este faţă split
(corolarul 1, teorema 2) rezultă că există a1 e A(K} astfel îndt O ~ a1 ~ a+
+ _!__ şi a 1 [ K 1 = c1 (teorema 3).
1t
Presupunem că am construit funcţiile a 1, ... , ar cu proprietăţile amintite.
Fie b =a+ re:
1t
-ta, ~
i~t
O şi Kr+l = co (Fr+l UGr+ 1). Din propoziţia 1
.
rezultă că există c ·e A(Kr+i)astfel incit c I Fr+l = O, c I Gr+l = b I Gr+1 şi
c I Kr+I ~ b I Kr+1• Deoarece Kr+l este faţă închisă split, rezultă că există
a,+ 1 e A(K) astfel încît O ~ a,+1 ~ b + ~n şi a,+ 1 I Kr+1 = c. Evident
. r+l , r e:
ar.:. 1 I Et1 = O şi E
i-l
a,(x) = E
i=l
a,(x) + ar+ 1{x) ~ E
i=l
a,(x) + b(x} Ţ - =
n
r+l
= a(x.) +--e:.
·,11
·Dacă .t eGr+l atunci

r+1
B a,(x) = E a,(x) + b(x) = a(x) + _--
r+l
i=l
'
i=l
e: ~ a(x).
1't
Rezultă că
E
r+• .ai(x)
i=l
~ a(x) pentru orice x e co l'+_l)• G,J·
i= 1
Teorema 7. Dacă f: oK -+ R este continuă în topologia facială şi a e A (K),

alunei există c e A(K), -unic determinat, astfel fncît
c(x) = f(x)a(x) pentru orice x e âK.
Demonstraţie. Deoarece aK este o mulţime compactă în to~ologia· :i

{propoziţia 2) rezultă că J(aK) este o submulţime compactă a lui R. Fie
{ U, h~i~n o acoperire a lui f(âK) .formată din intervale deschise de _lun-
gime mai mică decît e:. Presupunem în plus că /(aK) nu poate fi acoperit cu
144
n - 1 astfel de intervale. Este uşor de văzut că pentru orice i, există 0 mul-
ţime compactă V, c U" astfel încît
. ,,
J(aK) c u v,.
i=t
Deoarece J- 1 (V,) este o mulţime închisă în topologia facială, există G, faţă.

închisă split în K aşa că
1-1(V,) = c, n aK (i = 1, 2, ... , n).
Deoarece
n
1 •• !I aK c u (G, n aK)
ic:11
din teorema Krein-Milman rezultă
K= co (.LJ G,)· , ... 1
Cum/- 1(U,) este o mulţime deschisă în -r1 , există o faţă închisă split Fb
astfel încît
J-1 (U,) = aK"-.F,, .(i = 1, 2, ... , n).
Din lema 7 rezultă că pentru orice e > O există a 1 , ..• , a„ e [A (K)]+ astfel încît
n
a, I F, =· o,. (i = 1, 2, ... , n}, şi a~ Ea,~ a + e.
i=l
Dacă ~, e U,, (i = 1, 2, ... , n) şi x e aK, atunci
n . n
lf(x)a(x) - ~ ~,a,(x) I ~ 1/(x)a(x) - f(x)
i=1
E a,(x) I+
i~l
n n n
+IE [f(x) -
i=t
~,] a,(x) I ~ ii fli I a(x) - E a,(x) I+ E I/(x) -
i=t i=l
~, I a,(x).
Dacă x e/- 1 (U,), atunci I/(x) - ~, I < e, iar dacă x e aJ0..j'-1 (U,) = F,,,
atunci a (x) = O. Deoarece /(x) nu poate aparţine decît la cel mult două· inter.;.
vale U,, rezultă · ...
n
E I/(x) -
, ... 1
~, I a,(x) < 2e.
Aşadar, pentru orice x e oK avem

n
1/(x)a(x) - E ~,a,(x) I ~
i=l
li/ 11 • e + 2e = e' ..
n
Dacă notăm cu b = E ~,a„ atunci b e A(K) şi
i=-1
1/(x)a(x) - b(x) I ~ e(2 + li/ li) pentru orice x e aK. • ·· 1
1
Pentru e =· . rezultă că există bn e A(K) astfel încît:
2"+1(2 +
li/ li) . ·,
1
(1) I/(x)a(x) - b,.(x) I ~ - - pentru orice x
zn+l
e âK.
145
I bn+1(x} - bn(x} I ~ I bu+1(x) - /(x)a(x) I + 1/(x)a(x) - ba(x) I ~
~~ pentru orice X E ax.
2"
Rezultă că li bn+I - b" li ~ _!_ şi · deci

2n
seria b1 +f n=1
(b„+1 - b,.) este
.
00
convergentă pe K. Dacă notăm cu c = b1 + E (bn+1 - ba}, atunci c =
V •-1
= lim b,,. Dacă trecem la limită în inegalitatea (1) obţinem /(x) a(x) = c(x)
n ➔ CIO
pentru orice x e aK. Unicitatea rezultă clin faptul că două funcţii afine şi
continue care coincid pe aX coincid şi pe X. ·
Definiţia 6. Se numeşte centrul lui A(X) următoarea mulţime
Z={a eA(X); (V)b'eA(K), (3)c eA(K) astfel încît c=ab pe.al(}.

Propoziţia 3. Centrul Z al lui A(K) este o algebră Banach şi un M-spaţiu.
Demonstraţie. Este imediat că Z este un subspaţiuliniar al lui A(X). Pentru
a arăta că este spaţiu Banach, fie { bn} c Z astfel încît { bn} converge în normă
la wn element b e A(X). Pentru fiecare n şi orice a e A(K) există ce A(K)
astfel încît c" = bn a pe ax. In continuare avem:
lien - Cmll = ll(cn - cm)18KII = Jla(bn - bu)II/~ llall llbn - bmll•
Rezultă că există c e A (X) astfel încît c,, ➔ c.
Dacă x e âK, avem
c(x) ·· lim cn(x) = lim bn(x)a(x) = b(x)a(x).
n-+:00 n ➔ OO
Rezultă că b eZ.şi deci că Z este spaţiu Banach în raport cu no~a. inc:ţtis~

pe A(K). · · · ·· ·
Dacă b, b' e Z, atunci există c e A(X) astfel-încît c = bb' pe pK. Dacă
a e A(K) este arbitrar, atunci există a' e A(K) aşa ca b' a= a' pe ax. De-
oarece b e Z, există a" e A(X) astfel încît pe .ax să avem a'~ = ~•ţ1,' ;
= bb' a = c·a şi deci c e Z. Aşadar, pentru orice b, b~ e Z există · c e t ·unic
determinat, astfel încît bb' = c pe ax. Dacă notăm cu b*b' = c, atunci Z
este o algebră (Banach) faţă de acest produs.
În continuare vom arăta că Z este !atice. Fie a e Z şi fie E = { a 2(x);
x e ax}. Evident E este o submulţime compactă a lui R. Deoarece funcţia
t ➔ li: E ➔ R este continuă, conform teoremei lui Weierstrass există un şir
de polinoame {p,.}. care converge uniform la această funcţie pe E.
Fie cn e Z, astfel încît Pn[a2(x)] = cn(x) pentru orice x e ax. Deoarece
şirul {p„J:este Cauchy, · rezultă că' şirul { cn} este Cauchy în normă şi deci
că există c e Z, astfel încît c. ➔ c. Pentru orice x e ax avem
· limp,,[a 2(x)]-= c(x) = ~a2(x) = ·la(x)/. '•I'
n-+00
.146
Pentru orice x e K definim
Ial (x) = c(x).
Observăm că dacă x E iJK, atunci
lal (x) = Jal(~).
Cum Z este spaţiu liniar, rezultă că Z este latice, pentru că definim pentru
orice a şi b E Z,
1 .
a V b=
2 + b + Ia -
[a b)J.
Cum lal ~ Ib(

implică la(x) I ~ Jb{x) I pentru orice x E âK, rezultă că
li all ~ li bll şi
deci Z este latice Banach. Pe de altă parte este evident că
· funcţia constantă 1 E Z este unitate tare pentru Z, în sensul că pentru orice
a eZ, există A> O astfel încît lal ~ A• 1. Aşadar Z este un M-spaţiu.
Teorema 8. Algebra Banach Z este izomorfă şi izometrică cu algebra
C1 (aK) a funcţiilor reale pe âK, continue în raport cu topologia facială.
Demonstraţie. Pentru orice a E Z vom nota cu p(a) = ajâK (restricţia!
lui a la âK). Pentru a arăta că p(a) este continuă în topologia 'rJ este sufi-
cient să arătăm că p{a) este superior semicontinuă în raport cu -r1 , deoarece Z
este spaţiu liniar. ·
Fie ot E R oarecare şi fie F 9 = { x e aK; a(x) ~ ex}. Trebuie să arătăm
că F 0 este o mulţime închisă în -r:1 • Fără a restrînge generalitatea, putem
presupune că O~a~ 1 şi O~ ex~ 1. Dacă notăm cu an= {[a+ (1 - ex)] A 1 }n,,.
atunci an E Z, deoarece Z este algebră şi !atice.
Avem evident a,. ~ 1 pe aK, a11 (x) = 1 dacă x E F 9 şi a11 (x) < 1 dacă.
X E a~Fo.
Rezultă că
. ( ) = { 1 dacă x e F 0 ,
I1ma„x
n-+ClO o dacă X E aK',.Fo•
Pentru orice x E K notăm cu c(x) = inf { an(x); n E N}.
Deoarece şirul { a11 } este descrescător, rezultă că c este afină pe K.
Pe de altă parte c este superior semicontinuă şi O ~ c ~ 1.
Fie F = {x E K, c(x) = 1} şi G = { x e K, c(x) = O}.
Se verifică imediat că F şi G sînt feţe închise în K.
În continuare vom arăta că c = XF· Deoarece c ~ b rezultă că c ~ J.F·
Pe de altă parte, din teorema 1 ştim că F = î_j 1 (1) şi deci c = XF pe F. Dacă.
x e a~F, atunci c(x) = O şi deoarece c ~ 7..F rezultă că XP = O pe a~F.
Aşadar, C = J.F şi pe a~F.
Rezultă că c = Î.F pe aK şi deci pe K (principiul maximului lui Bauer,,.
teorema 4.1.3). Ţinînd seama de teorema 1 rezultă că G = 1 {0) = F' şi u
K = co (FUG).
Pentru a arăta că F este faţă split rămîne să verificăm unicitatea des-
compunerii convexe. Fie x e ~{FU F~} şi fie A, e {O, 1), y, eF, z, eF'(i--:
= 1, 2) astfel încît x = AJ.Y1 + (1 - ).1Jz1 = Âz.Y2 + (1 - Â2)z2 • Deoarece c
este afină, avem Â1 = Â2 • Dacă presupunem că y 1 #: y 2 , atunci există b e
e [A(K)]+ astfel încît b(y1) #: b(yJ. Deoarece an e Z, există a~ e A(K) astfel
încît a~= anb pe 8K. Dacă notăm cu a' = inf { a~, n e N}, atunci a' este
147
afină {şirul {a~} fiind descrescător) şi a' -· cb pe aK. Pe aF avem -a' = b
şi din principiul lui Bauer avem a'= b pe F. La fel a'= O pe F = G.
0
}..1a'(y1 ) + (1 - }..1 ) a'{z1 ) = }..1_a'(y2) + (1 - )..1) a'(z2],
d.e unde r:ezultă că b(y1) = b(y2 j', ceea ce contrazice ipoteza făcută. Aşad3:r F
este faţa închisă split.
Deoarece F 0 = F n aK, rezultă că F 0 este închisă în topologia facială ,r:1
de pe aK. Aplicaţia p: Z ➔ Ci8K) este injectivă, deoarece două funcţii din
A(K), dacă coincid pe aK, coincid şi pe K. Faptul că aplicaţia p este sur-
jectivă r~zultă din teorema 7.
.. Deoarece, aK- este compact în topologia ,r:1 , pentru orice a e-Z există
li p(a) JI, = sup {I a(.x) I; x e a.K} = I! all (din principiul -maximului lui Bauer).
Aşadar, p .este o izometrie. ·
_§ 4.~. Des~o-mpun_eri ale luf K care determină A(K)
.Fie K o submulţime compactă şi convexă a unui spaţiu local convex

separat E. Cu oK n·otăm mulţimea punctelor extremale alelui K şi cti A(K)
spaţiul Banach al foncţiilor afine şi continue pe K, înzestrat cu tqpologia
convergenţei unifor_nie, dată de norma sup. Pentru orice submulţime închisă Y
a lui· Kvom riota· cu C(Y; R) spaţiul 'Banach al funcţiilor continue ·pe Y
cu valori reale, ·îniestrat cu norma sup şi cu A{K)IY = {alY; a ·e A(K)}.
Observaţia 1. A(K) IBK este un su:bspaţiu închis al lui C(aK, R). Într-
adevăr,
fie Un}neN un şir de elemente din A(K) 18K convergent la o funcţie
f e C(aK, R). Fie an e A(K) astfel încît an1aK = ln pentru orice ne N.
Din teorema 4.1.3 rezultă
11a~11 = llanlBKII = 11/nll =·sup{lfn(x)J; XE aK} .
.P.rin- urm.are, {a11 } 11 este un şir Cauchy în A(K) şi· deci convergent.
Dacă notăm cu a =liman şi cu f = ajaK, atunci avem: -- · · ·
n ➔ c:o .
lim 11/n ~ /11· = lim llanl aK - al aKII _.:. !im l1a11 - aJI = o.
. n ➔ c:o
. ~efiniţia L Spunem că o partiţie {S,he, a foi aK determină A(.k) dacă

. A(!{) i_aK = U e C(aK, R); 11s, e A(K)I s,, (V) i e I}.
, . .·. 1n -continuare. vom pune în evidenţă trei partiţii ale lui aK ~are- de-
termină · A (K).
·· ·\. , Observaţia 2. Fie X un spaţiU:-Hausdorff ~ompact şi fie 1 funcţia care

ia.' valoarea 1 ţn- otice punct din X. bacă în definiţia 1.2.1 GOnsiderăm V=
.. .{ 1.J, aţunti ·spaţiul cu ponderi ·<;orespunzător CV0 (X, R) = C(X, R) şi
.top_~logia.·wv coincide cu topologia convergenţei uniforme pe X dată de norma
: . . .
·._,_ .. .
'' . , ..) f ~ ·li.fli = sup{ 1/(x)I; x e X}.
. Teorema L Dacă 70 este un subspaţi'I:(, închis al lui C(X, R) şi (1: este o
_siili.1~.,i,!ţime
a -lui C(.X, R) cu O e (1:, atunci . _
70 = {/ e qx, R); f ISf& e 70 I Sf&,. ('v')x e X},
und-e ~u {Sz}z~·x am notat partiţia lui X formată din mulţimile ((1:, 1V)-anti-
algebrice maximale. ·
'Afirmaţia rezultă clin teorema 2.4.3 (corola~ l} şi din observaţia 2.
· Teorema 2. (Bishop). Dacă ol. este o subalgebră de fimcţii continue pe X

cu valori complexe şi {Tz}:i:ex este partiţia lui X formată din mulţimile anti-
sim~trice în raport cu ol., maximale, atunci ··
J = {/ E C(X, C); fi Tze ol.I :.rz, ('v')x EX}.
Afirmaţia rezultă clin teorema 2.4.3 (corolarul 2) pentru(l: = 70 = ol.

şi din 9bser_va ţia 2. ·
Observaţia 3. Dacă notăm cu 10 = A(K)JoK şi cu (1: = ZloK, unde Z
este centrul lui A(K) (vezi definiţia 4.3.6), atunci 7(J este un (1:-modul. lntr-
adevăi;, dacă /e (f. şi we 70, atunci există b e Z şi a e A(K) astfel încît
f = ..~loK şi w = aloK. Conform definiţiei lui Z, pentru b şi a există c e A(K)
astfel încît b(x) a(x) -. c(x). pentru orice x e aK. Din continuitate rezultă că
b(x) a(x) = c(x) pentru orice x e aK. Dacă notăm cu w' = ci aK, atunci
w' e 70 şi fw = w'.
Din_ observaţia 3 rezultă că mulţimile antialgebrice maximale în raport
cu perechea (ZloK, A(K) loK) coincid cu IIJ.ulţimile de constanţă maximală
ale lui ZloK şi deci ale lui Z,· deoarece două funcţii din A{K) care coincid
pe aK coincid şi pe K.
Vom nota pentru orice X E ai{ cu
Q(x) = {y e aK; b(y) = b(x), ('v')b e Z}.
: Propoziţia 1. Cu notaţiile de mai sus ·avem:
A(K)loK = {/ E C(aK, R); flQ(x)e A(K)IQ(x), ('v') XE aK}:
Afirmaţia rezultă din teorema 1 pentru 70 = A(K) lo.K şi (f. = ZjoK
şi din observaţia 3.
Teorema 3. Pentru orice x e aK mulţimea co Q(x) este o faţă închisă
split a lui K.
Demonstraţie. Fie F intersecţia tuturor feţelor închise split care conţin
pe Q(x). Din teorem1 4.3.5 rezultă că F este de asemenea faţă închisă split.
Deoarece Q(x) c F n aK, dacă vom arăta că F n âK este o mulţime de
constanţă pentru Z, din maximalitatea lui Q(x) va rezulta că Q(x) = F n aK.
Pentru aceasta, să presupunem prin absurd că există b0 e Z, care nu e con-
stant pe F. Fără a restrînge generalitatea, putem presupune că O=
= inf {b(l(x) ; x e F} şi 1 = sup {b0{x) ; x e F}. Deoarece b0 e Z rezultrt că b0 este
constantă pe Q(x). Fie <X= b0 (y) pentru orice y e Q(x). Pentru a face o
149
alegere, să presupun~m că O < « ~ 1. Din teorema 4.3.8 rezultă că b0 joK
este continuă în topologia facială şi deci bo 1 ( - oo, ~] n aK şi bo 1 [~, oo) n oK +
sînt mulţimi închise în topologia facială pentru orice ~ e R. Alegem ~ astfel
ca O < ~ < «. Ţinînd seama de definiţia topologiei faciale rezultă că există
G şi H feţe închise split în K astfel încît aG = G n aK = bo 1 ( - oo, ~] n aK
respectiv aH = H n aK = bo 1 [~, +
oo) n aK. Observăm că aGu aH = ax
şi deci aGu aH = aK. Deoarece ~ < ex, rezultă că Q(x) C aH C H. Din
minimalitatea lui F rezultă că H::, F, ceea ce contrazice faptul că b0 ia va-
loarea O pe F. Prin urmare F n aK este o mulţime de constanţă pentru Z
şi F n aK = Q(x). Din teorema Krein-Milman rezultă F = co aF c co Q(x).
Cum incluziunea inversă este evidentă, avem F = co Q(x) şi cu aceasta te-
orema e demonstrată. ln continuare vom nota pentru orice x e aK cu
F(x) = co Q(x).
Observaţia 4. F(x) este cea mai mare faţă închisă de constanţă pentru Z~
care-l conţine pe x şi pentru orice x, y e K avem sau F(x) = F(y) sau
F(x) nF(y) =0. Mai mult,
K = co U {F(x); xe aK}.
Într-adevăr, dacă G este faţa închisă în K şi în acelaşi timp este mul-
ţime de constanţă pentru Z şi x e G, atunci âG c Q(x). Din teorema Krein-
Milman rezultă că G = co aG c co Q(x) = F(x). Dacă F(x) nF(y) #: 0
atunci F(x) nF(y) este faţă închisă şi
a[F(x) nF(y)J = oF(x) n aF(, 1) ::p 0.
Deoarece aF(z) c Q(z) pentru orice ze aK, rezultă că Q(x) nQ(y) #: 0-
Ţinînd seama de definiţia mulţimilor Q(x), rezultă Q(x) = Q(y) şi deci
F(x} = F(y). Ultima afirmaţie rezultă din teorema Krein-Milman şi din
observaţia că
.aK =U{Q(x); xe âK}.
Definiţia 2. Familia {F{x)}:~e âK se numeşte descompunerea Şilov a lui K.
Observaţia 5. Din teorema 4.3.3 (corolarul 1) rezultă că A(K)IF(x) =
= A[F(x)] şi deci propoziţia 1 se poate formula şi astfel:
Propoziţia 1'. Cu notaţiile de mai sus avem:
A(K}jaK = {f E C(aK, R); I I F(x) n aKeA[F(x)]IF(x) n aK,
(V) xe aK}.
Observaţia 6. Pentru orice faţă închisă Fa lui K avem egalitatea aF =
= F n aK. Se pune problema dacă este adevărată şi egalitatea aF = F n aK.
Următorul exemplu arată că în general afirmaţia nu este adevărată nici pen- ·
tru feţe închise split. De aici rezultă că în propoziţia 1' nu putem înlocui
F(x) n aK cu aF(x).
Exemplul 1. Considerăm în RN următoarea mulţime de element:
x0 = (- 1, O, O, ... )
Xi = (1, o, O, ... )
X2 = (O, 1, O, .•. )
150
Prin urmare, x„ este şirul care are toate componentele O, mai puţin
componenta a n-a, care este egală cu 1.
Dacă notăm cu K = co {x0 , x1 , ••• , x,., ...}, atunci K este o mulţime
convexă în RN, compactă în raport cu topologia produs din RN. Se verifică
cu uşurinţă că mulţimea punctelor sale extremale este aK = {x0 , x1 , x2 , •••}
şi aK = aK U{O}. ln continuare, vom arăta că mulţimea K este simplex
(Choquet). Conform teoremei 4.1.6 este suficient să arătăm că pentru orice
punct x e K, există o singură măsură de reprezentare suportată de oK.
Să presupunem prin absurd că există două măsuri suportate de aK care.au
acelaşi baricentru. ·
co co
Fie µ =E cx,e:x, şi v = B ~,e:x, două asemenea măsuri.
i=O i=O
'Considerăm funcţiile a,: K ➔ R, (i = 1, 2, .. ~), definite prin

(1) a,(y) = yi dacă y = (yO, y 1 , y 2, ••• ) e K.
1n particular, avem a,(x1) = O dacă _i #: i +1 şi a,(x,+1) = 1. . Mai
depa~ţe, avem
00 CO
µ{a,)= E cx,e:x,(a1) = B cx a1(x,) =

1 cxl+1 pentru orice j_= 1,2, •.•
i=O i=O
în mod analogv(a1) = ~J+i• Deoarece am presupus că µ şi v au acelaşi 'bari-
centru, rezultă că µ(a1) = v(a1) şi deci ex,= ~, pentru orice i = 2, 3, ...
Dacă notăm· cu
..... :
F = co(x0 , x1) . {1.x0 + {1 - A) x 1 ; O~ A~ 1},
atµn~LF·~.esţe homeomorf cu sţgmentul [-1, 1] c. R şi deci este simplex.
Deoarece·: r.estricţiile măsurilor µ şi v la F au acelaşi baricentru, rezultă că
µ I F = v I F. Prin urmare µ·= v şi deci K este simplex. Cum F este faţă
închisă şi K este simplex, rezultă .că Feste faţă închisă split {t.eore~a 4.3.6).
Mai mult, Feste cea mai mică faţă închisă split care conţine pe O = (O, O, ..•
..• , O, ... ). lntr-adevăr, orice faţă care îl conţine pe O, conţine automat pe x0
şi x1 (deci şi pe F), deo~rece O=..!. x 0 + ..!.2 x1• Mai departe avem:
· 2
aF = F naK = {x0 , xJ
şi de~i
aF = {x0 , xJ.
Pe de ·altă parte
Aşadar
Fn aK :1: aF.
ln continuare, vom descrie descompunerea Şilov a acestui compact
convex· particular.
- Dacă notăm cu G = co {x2, x3 , •••}, atunci oG = {x2 , x3, ... } şi K =
= co(F, G). Este clar că G este simplex şi deoarece -aG = aG, rezultă că G
151
este un simplex Bauer. Din teorema 4.1.7 rezultă că A(G) I cG = C(oG, R).
Dacă notăm cu Ap(K) mulţimea funcţiilor afine şi continue pe K care sînt
nule pe F, atunci Ap(K) c Z. într-adevăr, fie g e Ap(K) şi/ e A(K) oarecare.
Pentru orice x e aG, notăm cu h(x) = g(x)J(x). Funcţia k e C(aG, R) =
= A(G) I ac şi deci există h1 e A(G) astfel încît lt(x) = h1 (x) pentru orice
X eaG.
Este uşor de văzut că faţa complementară a lui F esteF' · co(x2 , x3 , ... ).
şi deci K = co(F U F'). Definim o funcţie h: K ➔ R astfel:
Îi(x) = (1 - A) h1 (v) dacă x =AU,+ (1 - A)v, O ::s:;; ). ::::;; 1, itEF şi veF'.
Este clar că he A(K) şi Îi= gfpe âK. Am arătat deci că Ap(K) c Z.
Pe de altă parte, este evident că funcţiile a, definite de (1) aparţin la
Ap(K) şi separă punctele lui oG. Rezultă că Z separă punctele lui oG şi deci
submulţimile lui aG, de constanţă pentru Z, se reduc la puncte. Prin urmare
Q(x,) = {x,} pentru i = 2, 3, ... . Deoarece K este simplex, orice punct
ext.remal este faţă închisă split. Rezultă că F(x,) = {x,} pentru i = 2, 3, ....
Pe de altă parte, mulţimea S = {x0 , x1 , O} este mulţime de constanţă pentru
Z. Într-adevăr, dacă/ e Z, atunci există k e A(K) astfel încît .f2{x) = k(x)
pentru orice x e aK. Fără a restrînge generalitatea putem presupune că
avem O = - x 0 + -x1 ş1. d eoarece. h este a f'ma~
1 1
J"( O) = O. Î n contmuare,
I
.
2 2
rezultă:
1 1 1
O = k(O) = - h(x0 )
2
+ -21 h(x1) = - /
2
2(x )
0
.
+ -
2
/2{x1).
Mai departe, avem /{x0) = f{x 1) = /(O) = O, adică/ e constantă pe S.

Evident S este o submulţime a lui oK, de constanţă pentru Z, maximală.
Deoarece F este cea mai mică faţă închisă split a lui K care conţine pe S,
rezultă că F aparţine descompunerii Ş:îlov a lui K. ·
Prin urmare, descompunerea Şfiov a lui K se compune din F şi mul-
ţimile punctuale {x,} pentru i = 2, 3.
ln continuare vom descrie descompunerile Bishop ale lui K.
Dacă în definiţia 2.4.2 considerăm X= aK şi (j: = 70 = A(K) IaK."
atunci o submulţime S a lui aK este antialgebrică în raport cu A(K) I aK„
dacă orice element g e G(S) este constant pe S, unde
G(S) = {ge A(K); ('v)/e A(K), (3)he A(K) astfel încît gf = k pe S}.
Teorema ai. Dacă S este o submulţime a lui aJ( (respectiv aK) antialgebrică
maximală în raport cu A(K) I aK, atunci co S este faţă închisă split a lui K.
Demonstraţie. Fie F faţa închisă split generată de S (intersecţia tuturor
feţelorînchise split care conţin pe S). Pentru început vom arăta că F n aK
{respectiv F n BK = 8F) sînt mulţimi antialgebrice în raport cu A(K) I aK.
Într-adevăr, dacă g este un element oarecare din G{F n aK) [respectiv
G(8F)J, atunci pentru orice f E A(K), există h e A{K) astfel încît:
(2) g(x)f(x) = k(x) oricare ar fi' xe F n BK {respectiv 8F).
152
ln particular (2) are loc pentru orice x e S şi deoarece S este antialge-
brică, rezultă că g este constantă pe S. Pe de altă parte (2) are loc pentru
orice x e aF şi deoarece A(F) =
A(K) I F (aceasta rezultă din teorema 4.3.3,
corolarul 1, pentru că F este faţă închisă split), rezultă că g aparţine cen-
trului lui A(F).
Cum g este constantă pe S, putem presupune, fără a restrînge generali-
tatea, că g(x) = O oricare ar fi x e S şi că g ;;;i:: O pe F. Într-adevăr, dacă
g = c pe S şi notăm cu g1 = g - c, atunci g1 = O pe S şi g1 este în continuare
un element din G(F n aK) (respectiv G(aF)). Rezultă că există /i 1 e A(K)
astfel încît:
(3) g 2(x) = k 1 (x) oricare ar fi x e F n aK (respectiv âF).
: Funcţia h1 aparţine mulţimii G(F n aK) (respectiv aF), h1 ;;;i:: O pe F
şi k1 = O pe S. ·
Prin urmare, putem presupune de la început că g = O pe S şi g ;;;i:: O
pe F. Deoarece g este afină şi continuă pe K şi g ;;;i:: O pe F, rezultă că g- 1(0} nF
este o faţă închisă în F. Pe de· altă parte, g aparţine centrului lui A(F) şi
deci g I aF este continuă în topologia facială a lui oF (teorema 4.3.9). Rezultă
că există H faţă închisă spli t în F, astfel încît
g- 1 (0) n aF = H n aF = aH.
Mai departe, avem
acg- 1(0) nFJ c g- 1 (0) n aF = an
de unde rezultă că g- 1(0) nF c H. Avem de asemenea S c g- 1 (0) nF şi
deci S c H. Pe de altă parte H este faţa închisă split în F, care la rîndul său
este faţă. închisă split în K. Rezultă că H este faţă închisă split şi în K. Cum
F este cea mai mică faţă închisă split care conţine pe S, rezultă că F c H
şi deci F c g- 1(0).
1n concluzie, g(:t) = O pentru orice x e F n âK (respectiv âF) adică
F n âK (respectiv iJF) este o mulţime antialgebrică.
Din maximalitatea lui S rezultă că S = F n aK (respectiv S ~ oF).
Este evident că co S c F. Pe de altă parte aF c S şi din teorema Krein-1\Iilman
rezultă F c co S. Prin urmue F = co S şi cu aceasta teorema este demon-
stra tă.
Observaţia 7. Dacă S este o submulţime a lui âKantialgebrică în raport
cu A (K) I âK, urmi sa pe âK nu este în general antialgebrică în raport cu
A (K) I âK. Pentru a vedea aceasta, să urmărim din nou exemplul 1. Mul-
ţimea S = {x 0 , x1 , O} este o submulţime a lui âK, antialgebrică în raport cu
A(K) I aK. Într-adevăr, dacă g e G(S), atunci există h e A(K) astfel încît
g 2(x) = h(x) pentru orice x e S. Fără a restrînge generalitatea, putem pre-
supune că g(O) = O. Deoarece O = _!_ x 0 + _!_ x1 şi /1, este afină, rezultă
. 2 2
1
O = h(O) = - k(x0)
2
+ -21 h(x·1) = 1
-
2
g 2 (x0 ) + -21 g (x
2
1 ),
de unde rezultă că g(x~) = g(x1 ) = g(O) = O, adică g este constantă pe S
153
Fie S1 = sn aK = { Xo, X1}, fie a E A(K) cu a(xp) rf:: a(x1) - şi fie
b e A(K) oarecare. Definim o funcţie c: F ➔ R astfel:
Dacă x = AX0 +
(1 - "-)x1 cu A e [0,1], atunci
c(x) = Aa(x0) b(x0) + (1 - A) a(x1 ) b(xJ.
·Funcţia c astfel definită este afină şi continuă pe F şi are proprietatea
că a(x,)b(x,) = c(xi) pentru i = O, 1.
Deoarece F este faţa închisă split, există ce
A(K), aşa ca ci F = c.
Prin urmare, pentru orice b e A(K), există ce
A(K) astfel încît a(x) b(~) =
= c(x) oricare ar fix e S1 . Rezultă că a e G(S1) şi deoarece a nu este constantă
pe Si, că S 1 nu este antialgebrică în raport cu A(K) I ax.
Pentru orice x e aK, vom nota cu Sz submulţimea.lui ax antialgebrică
în raport cu A(K) I ax, maximală, care îl conţine pe x şi cu Fz cea mai mică
faţă închisă split a lui X care conţine pe Sz. Din teorema 4 rezultă că_Sz = aFz.
Deoarece (Sa:)~eaK formează o partiţie a lui aK, rezultă că pentru orice x, y e
e aK avem sau Fa: nF11 = .0 sau Fz = F 1r
Definiţia 3. Familia {Fz}zeoK se numeşte descompunerea Biskop a lui
K relativ la ax.
Din teorema Krein-Milman şi din observaţia că aK =U{Sz; x e aK},
rezultă
X= colj{Fa:; X e aK}.
Pentru orice x e âK, vom nota cu Sz submulţimea lui aK, antialgebrică
maximală în raport cu A (K) I aK, care îl conţine pe x. Dacă Fa: reprezintă
faţa închisă split generată de~' atunci din teorema 4 rezultă că Sz = F::: n aK.
Ca şi în cazul precedent avem K = coU{Fz; xe a.K} şi pentru orice x, ye aK
avem sau F:e = F11 sau Fz nF11 = 0.
Definiţia 4. Familia {FzheaK se numeşte descompune,,ea Biskop a lui K
relativ la aK.
Observaţia 8. Descompunerea Bishop a lui K. relativ la ax este mai fină
decît descompunerea Bishop relativ la aK. Într-adevăr, pentru orice x e aK
există S::: astfel încît Sz c Sz. Din teorema 4 rezultă că aFz = Sz c Sa:=
= Fz U aK şi deci F::: c Fz• Să observăm de asemenea că dacă S::: nS11 = 0
şi există S astfel încît
atunci
szu s11 c s.
În general, orice submulţime Sa lui ax antialgebrică maximală în ra_port
cu A(K) I aK, conţine toate submulţimile lui aK antialgebrice în raport cu
A (K) I aK pe care le intersectează. Mai precis, dacă notăm cu
Y = {x eaK; SnS:::-::/= 0},
154
atunci
S =U{Sz; xeY}
şi
snâK=U{S:i:; xeY}.
Avem de asemenea
F= coU{F:e, xe Y}.
În continuare, să urmărim pe exemplul 1 care sînt cele două descompu-
neri Bishop ale lui K.
Deoarece orice submulţime a lui aK, antialgebrică în raport cu A(K) I âK
este o mulţime de constanţă pentru Z şi S = { x0 , x 1 , O} este antialgebrică
în raport cu A(K) I aK (observaţia 7) rezultă că descompunerea Bishop
a lui K relativ 1a âK coincide cu descompunerea Şflov a lui K. Descompunerea
Bishop a lui K, relativ la aK, se compune în acest caz din mulţimile punctuale
Fx, = {x,} pentru i = O, 1, 2, ....
Se pune în mod natural problema în ce condiţii cele două descompuneri
Bishop coincid. Răspunsul este dat de următoarea teoremă:
Teorema 5. Condiţia necesară şi suficientă ca cele două descompuneri
Biskop ale lui K să coincidă este ca descompu'!f,erea Biskop relativ la ·aK să
acopere aK.
Demonstraţie. Necesitatea condiţiei este evidentă, deoarece oK c
clJ{.F:e; .x e aK}. Pentru a demonstra suficienţa condiţiei este de ajuns
să arătăm că pentru orice x e aK, mulţimea F:i: n aK = aF:i: este antialge-
brică în raport cu A(K) I aK. într-adevăr, atunci rezultă că a'J,~ c oF:e şi
din teorema Krein-Milman că~ c F:e. Cum incluziunea reciprocă este întot-
deauna satisfăcută, vom avea F:,; = F:e pentru orice .x e aK.
Să presupunem prin absurd că există x 0 e aK astfel încît aF», nu este
antialgebrică în raport cu A(K) I aK. Atunci există g e A(K) cu proprietatea
că pentru orice/ e A (K) există k e A (K} astfel încît
(4) g(z)/(z) = li(z) pentru orice z e âF:r şi g nu e constant pe âF:r,•

0
Notăm cu Yx, = {y e aK; Fg (lF:r. 7'" 0} şi cu S:r, = ffz. n aK. Din teo-
rema 4 rezultă că Sx este antialgebrică, maximală, în raport cu A(K) J âK.
11
Din observaţia 7 avem Fx = coLJ{F11 ; ye Y:rJ şi deci

0
âF:r =U{âF11 ; ye Y»ol·

0
Deoarece aF11 este o mulţime antialgebrică în raport cu A(K) I âK,

din relaţia (4) rezultă că g este constant pe âF11 , pentru orice y e Y zo•
' Prin ipoteză aK C U{F:,;; X e â.K} şi deci Szo C U{Fy; y E Y:r,}-
Dacă u e S:r atunci există y e Y s. astfel încît ie e F 11 şi deoarece g este con-
0
,
stant. pe F 11 , din (4) rezultă g(u}f(u) = h(u). Prin urmare ge G(S#J şi deoarece
s#. este antialgebrică în raport cu A(K) I âK, rezultă că g este constant pe Sso•
155
Cum oF:r, = S:r, n aK, rezultă că g este constantă pe âFx, şi am ajuns
astfel la o contradicţie. .
Următoarea propoziţie ne arată că descompunerea Bishop a lui K
determină A(K).
Propoziţia 2. Pentru orice compact convex K avem

A(K) I âK ={feC(âK, R) ;f I S:z:E A(K)\ S:z:, {V) xe âK}.
Din teorema 4 şi teorema 4.3.3 (corolarul !) rezultă
Propoziţia 2'.
A(K)l aK = {f e C(aK, R), fi~ n aK e A[~Jf F:z; n aK, (V) x ea~}~

Cu notaţiile de mai sus, putem de asemenea formula următoarea propoziţie:
Propoziţia 3. Dacă K este un compact convex astfel încît aK = âK, atunci

A (K) 1 aK = {/ e C(aK, R); f I s:z: e A (K) J S:::, _('v') x e aK} =
= {f e C(aK, R); f I aF:r; e A(F:z:) 1 aF:z:, (V) x e aK}.
Propoziţia
4. Condiţia 1tecesară şi suficientă ca un compact convex K să
fie simplex Bauer este ca orice submulţime a lui aK, antialgebrică în raport
cu A(K) I aK, să se reducă la un punct.
Demonstraţie. Dacă K este simplex Bauer, atunci aK = âK şi A (K)I fJ'K. =
= C(aK, R). Deoarece C(oK, R) separă punctele lui aK, orice mulţime anti-
algebrică se r.educe la un punct.. Reciproc, dacă orice mulţime S::: -= { x },
atunci din propoziţia 3 rezultă că A(K) I aK = C(âK, R).
Din teorema 4.1.8 rezultă că mulţimea K este simplex Bauer.
§ 4.5. Aplicaţii la algebre de funcţii
Fie X un spaţiu Hausdorff compact şi fie A c C(X, C) o algebră de

funcţii (complexe) pe X. Reamintim că prin algebră de funcţii se înţelege o
algebră care conţine funcţiile constante, separă punctele lui X şi este închh:ă
(în topologia convergenţei uniforme a lui C(X, C)). Vom nota cu K spaţiul
stărilor lui A, adică mulţimea tuturor funcţionalelor care sînt liniare şip
continue pe A şi care au proprietatea că p(l) lip li =
1. Vom nota de =
asemenea cu Z = co (K U -iK). Un element oarecare z E Z este deci de
forma z = ;...p + (1 - Â}(- iq), unde Â E (O, 1] iar p şi q e.K. Observăm că Z
este o submulţime convexă a lui A*, compactă în topologia a(A*, A). ·Cu
A.(Z) se notează spaţiul Banach al funcţiilor (reale) afine şi continue pe Z.
Lema 1. Fie K un compact convex oarecare şi ji:e L un sitbspaţiu al lui

A(K). Dacă L conţine funcţiile constante şi separă punctele lui K, atunci L
este dens în A (K) ~
lM
Demonstraţie. Dacă presupunem că există ·a e A(K) astfel încît a ţ: L,
atunci din teorema Hahn-Banach rezultă că există o măsură µ · e M(K, R)
cu proprietatea că µ(a) ::/:, O şi µ(h): = O pentru orice• h e L. 'În particular
avem µ(l) = O. Deoarece M(K, R) este !atice, µ admite descompunerea
µ = µ+ -µ-, unde µ+ şi µ- e M+(K). Rezultă .că avem µ+(k) = µ-(h)
pentru orice h.e L şi în particular µ+(1) = µ-{t).
1 1
D aca" no t"am cu µ1 . - - µ + ş1· cu µ 2 = - - µ- , a t unei. µ 1 , µ 2e Af+1- (K)
· •
µ+(l) µ-(t)
Fie c, baricentrul măsurilor µ, (i = 1, 2) (vezi teorema 4.1.1). Deoarece L
separă punctele lui K rezultă că c1 = c2 • In continuare avem µ 1{a) =
= a{c1) = a(c2) = µ 2(a). Am ajuns la o contradicţie, deoarece µ 1(a) ::/:- µ 2(a)~
Teorema 1 (Asimov). Algebra A este izomorfă algebric (ca spaţiu liniar
peste· R) şi topologic cu A (Z).
Demons.traţie. Pentru orice funcţie f e A considerăm funcţia 6(/): Z ➔ R
definită astfel: ,
[6(/)J(z) = Re [z(f)J, oricare ar fi z e Z.
Prin urmare, dacă z = }...p + (1 - }...)(- iq) e Z, atunci
[8(/)J(z) .- }...Re p(f) + (1 - }...) Im q(f)

şi
[6(/))t-iz) = Im p(f) - (1 - }...) Re q(J) .

. · Este imediat că 8(/) e A(Z) şi că aplicaţia 6: A -+ A(Z) este liniară şi
injectivă. Avem de asemenea
·118(/)11 = supJ[6(/)J(z)I = sup!Re z(/)1 ~ supjz(/)1 ~ 11/11,
zeZ :.eZ zeZ
de unde rezultă că 8 este şi continuă.

Pe de altă parte, dacă / 0 e A este astfel încît li/o li = 1, atunci ~xistă
x0 eX astfel încît l/0 (x0) I= 1 şi deci sau IRe / 0 (x0 ) I ~ 1/2 sau IIm / 0 (x0 ) I ~ 1/2.
Dacă pentru orice f EA notăm cu Px0 (f) = f(x 0), atunci Px0 E K şi
avem sau 1[8(f0 )](PxJI ~ 1/2 sau 1[6(/0)]{-iPxJI ~ 1/2, de unde rezultă
că 118{};,) li ~ 1/2. Pentru o funcţie oarecare f e A rezultă că
118(/)11 ~ + 11/11-
Prin urmare~ am demonstrat că pentru orice f .e A avem

118(/),11 ~ 11/11 ~2116(/)11-
Rezultă că L = 6(A) este un subspaţiu închis al .lui A(Z) care separă
punctele lui Z şi conţine funcţiile constante (8(1) --"'. 1). Conform lemei 1,
8{A) = A(Z) şi cu aceasta teorema este demonstrată.
Obse.rvaţia 1. K este o faţă închisă în Z şi complementara sa K' =.= -iK.
157
Într-adevăr, fie 11.e(O, 1) şi z1 , z2 eZ astfel încît z = A¾1 + (1 - A)z9 e K.
Dacă z, = µ,p, + (1 - µ,)(-iq,), unde µ, e (O, 1) şi p,, q, e K pentru
.,; = 1, 2, atunci după un calcul simplu obţinem
1 = [6(1)](z) = A(J.1 + (1 - A) µ 2,
relaţie care implică µ1 = ~ = 1 şi deci că z, = p, e K pentru i = 1, 2.
Prin urmare K este faţă în Z şi evident este închisă. Acum este clar că şi
--iK este faţă închisă şi că az = aK u a(-iK). Deoarece K n {-i.K) = 0,
rezultă K' = -iK.
Este clar că orice funcţională p e K se poate prelungi la o măsură
µe Mt(X). Dacă introducem pe Mt(X) următoarea relaţie de echivalenţă
µ ,...._, v dacă şi numai dacă µ(/) = v(f) pentru orice /e A, atunci K se identi-
fică cu Mt(X}/r--1.
Observatia 2. Dacă notăm cu Re A = { Re f; f e A}, atunci Re A este
izomorf ca spaţiu liniar ordonat şi izometric cu A(Z) I K.
Într-adevăr, fie a: Re A -+ A(Z) I K definită prin a(u) = 8( f) I K dacă
u = Ref şi feA. ·
Este uşor de văzut că a este bine definită şi este un izomorfism liniar
şi în ordine.
Pe de altă parte, X se scufundă în K prin aplicaţia x-+ cpz, unde
~:Al) = f(x) pentru orice / e A. Dacă u = Ref şi/ e A atunci avem
li ull = sup Iu(x) I = sup I cr,iu) I = sup I Re CJJ:Af) I · sup I[8(.f)J(<p~) f.
:i:eX :i:eX zeX :i:eX
Deoarece X=., aK şi 8(/) este afină şi continuă _pe K, rezultă că

li 11, li= 116(.f) I Kil = lla(i1,) li• Aşadar, a este o izometrie.
Observaţia 3. Re A este închis dacă şi numai dacă A(K) A(Z)I K. =
Afirmaţia rezultădin observaţia 2 şi lema 1.
ln continuare ne propunem să descriem descompunerile Bishop şi Şfiov
ale lui Z.
Reamintim că o submulţime S c X se numeşte a.ntisimetrică în raport
cu algebra A, dacă orice funcţie / e H(S) este constantă pe S, unde
H(S) = {f e A, fi S este reală}.
Să observăm că deoarece X se scufundă în K, orice submulţime S a
lui X poate fi privită ca o submulţime a lui K.
Teorema 2. Dacă S este o sitbmulţ-ime a lui X, antisimetrică maximală,
atunci F = co S c K este faţă închisă split în K.
Demonstraţie. Fie F cea mai mică faţă închisă split a lui K care conţine
pe S. Vom arăta că F n X este antisimetrică în raport cu A. Pentru aceasta
fie g = u + iv e A cu proprietatea că v = O pe F n X. Deoarece S c F n X
şi este antisimetrică, rezultă că g şi deci u este constantă pe S. Fără a restrînge
generalitatea putem presupune că u ~ O pe F n S şi u = O pe S. Să observăm
că a(u) I F aparţine centrului lui A(F). Într-adevăr, dacă ae A(F), atunci
există un şir{/,,} c A astfel încît 8(/n) I F -+ a uniform pe F (aceasta deoarece
conform lemei 1, A (Z) I F este dens în A (F)). Pentru orice x e aF c F n X
avem:
(1) [a(u)](x)[6(/,,)J(x) = u(x) • Re / 11 (x) = Re[u(x)/,,(x)] = [8(g/11)](x).
158
Dacă notăm cu hn = g ·f„ e A, atunci avem
(2) a(u} • 6(/,.) I aF = 6(hn) I aFe A(F) I aF.
Dacă. notăm cu b = lim 6(h,.) l F e A(F), atunci din (2) rezultă.
n ➔ CO
a(u) • al aF = bi aF şi deci că a(u) aparţine centrului lui A(F). Deoarece

aFcF n X şi a(u) ~ OpeF n X rezultă că a(u) ~ O peF şi deci că [a(u))- 1(0) nF
este o faţă închisă în F.
Pe de altă parte a(u)I aF este continuă în topologia facială (teorema 4.3.8)
şi deci există H faţă închisă split în F, astfel încît
[a(it)J-.1(0) n aF = aH. .
Cum S c Fn S c H şi din minimalitatea lui F „
[a(u)J- 1(0), rezultă că
că H F. Cu alte cuvinte u = O pe F şi cu atît mai mult pe F n X. Deci
=
F n X este antisimetrică. Cum S c F n X şi S este antisimetrică maximală,
rezultă că S = F n X. Acum este imediat că F = co S.
Propoziţia 1. Dacă S este o submulţime a lui X, antisimetrică maximală,

care nu se reduce la un punctşiF = co S, atunci aFu (-i aF) este antialgelnică
în raport cu A (Z) I az.
D~monstraţie. Fie a e A(Z) cu proprietatea că
oricare ar fi b e A(Z}
există ce A(Z) aşa ca ab = c pe aFu (-i aF). Fie/, g, he A astfel încît
6(/)= a, 6(g) = b şi 6(h) = c. .
Din teorema 2 rezultă că F este faţă închisă split în K şi că.
aF c S c F n X. Deoarece 6(/) · 6(g) = 6(h) pe aF U (-i aF), rezultă.
~ pentru orice x e aF avem
(1) Re f(x) • Re g(x) = Re h(x) şi Im /(x) · Im g(x) = Im h(x).

(2) Re f(x) Re g(x) + Im f(x) Im g(x) = li(x) pentru orice xe âF.
ln particular, pentru g = 1 există h1 e A astfel încît
(3) Ref= h1 pe aF.
Deoarece Ref şi f pot fi privite ca funcţii din A (F), rezultă că egalitatea
(3) are loc şi pe F şi deci şi pe S . .Rezultă că h1 este reală pe S şi cum S este
antisimetrică, că h 1 este constantă pe S. Prin urmare a= 6(/) este con-
stantă pe aF. La fel se arată că a este constantă pe -i âF. Deoarece
(Im f)ISeAIS rezultă că (g·Im/)1S eAIS, pentru orice geA, adică
(4) · (Re g • Im / + i Im g Im /) I Se A I S
Din relaţiile (2)-(4) rezultă:
(5) (Re/- Im/) Re gl Se Al S.
Aşadar, (Re/- Im f) Re g este constantă pe S şi cu atît mai mult pe oF~
Deoarece Re A separă punctele lui X şi âF nu se reduce la un punct, rezultă
că Ref= Im / = constant pe âF. Prin urmare 6(/) este constantă pe
aF u (-i aF).
159
Propoziţia 2. Dacă P = co
(F U -iG) este o faţă închisă split în Z,
.aparţinînd descompunerii Biskop a lui Z relativ la az,
atunci (F G) u nX
este o submu.lţime antisimetrică relativ la A.
Demonstraţie. Deoarece P aparţine descompunerii Bishop a lui Z relativ
la az, rezultă că oP = oF U -i oG este antialgebrică maximală în raport
cu A(Z) I az şi deci orice element din centrul lui A(P) este constant pe
âP. Dacă/= u +
iv eA şi v = O pe (FUG) n X, atunci 6{u iu)I P +
aparţine centrului lui A(P). Într-adevăr, deoarece P este faţă închisă split
în Z, avem A(P) = A(Z) I P. Pentru orice ge A şi orice x e âF rezultă
[6(it + iit)](x) · [8(g}J(x) = ii(x) • Re g(x) = [6(/g)](x).
În mod asemănător pentru xe âG avem

[6(u + iu)](-ix) •[8{g)J(-ix) = [6(/g)](-ix).
Rezultă că 6(it + iit) este constant pe oP = âF U -ioG şi deci pe P.
Aşadar u şi deci / este constantă pe (FU G) nX, adică (FU G) nX este
antisimetrică în raport cu A.
Propoziţia 3. Dacă S este o submitlţime a lui X anţisimetrică maximală
relativ la A, care nu se reduce la un punct şi F = co S, atunci D = co (FU -iF)
este faţa· închisă split în Z şi aparţine descompunerii Bishop a lui Z relativ la
.az.
Din propoziţia 1 rezultă că D naz= oF U -i oF este
Demonstraţie.
antialgebrică în raport cu A (Z) I az şi deci există B caz, antialgebrică
maximală astfel încît D n az c B. Din teorema 4.4.4 rezultă că există
P=co (F1 U-iG1) faţă închisă split în Z, astfel încît B=âP=âF1 U-iâG1 •
Deoarece D n az C B; rezultă că FC F1 U G1, Pe de altă parte,
din propoziţia 2, rezultă că {F1 UG1) n X este antisimetrică relativ la A
şi deoarece S c {F1 U G1) n X, iar S este antis4Iletrică maximală, că
S = (F1 UG1) nX = F nX. Prin urmare F 1 = G1 = F ,şi P = co {FU -iF)
aparţine descompunerii Bishop a lui Z relativ la az.
Propoziţia
4. Dacă S este o submulţime antisimetrică relativ la A, maxi-
mală, care se reduce la un punct, atunci S este faţa încltisă split în Z Ş1'. aparţine
descompunerii Biskop a lui Z relativ la az.
Demonstrajie. Presupunem că S ={
x }. Din teorem~ 2 rezultă că { x}
este faţă închisă split în K. Deoarece xeaz
rezultă că există P=co (H U-iG)
faţă închisă split în Z, aparţinînd descompunerii Bishop a lui Z relativ
Ia az astfel încît xe P. Din propoziţia 2 rezultă că (H UG) X este anti- n
n
simetrică relativ la A şi deci {HU G) X= { x} adică HU G = { x}. Să
observăm însă că G = 0. într-adevăr, în caz contrar G = { x} şi deci
P=co { x}U {-ix}. Cum P aparţine descompunerii Bishop a lui Z, rezultă,
că { x} U{-ix} este antialgebrică maxim.ală. In realitate însă { x} U{-'-ix}
nu este antialgebrică, pentru că dacă alegemfe A astfel încît Re/(x} #= Imf(x),
atunci 6(/) aparţine _centrului lui A(P) şi 6(/) nu este constantă pe aP.
ln concluzie P = { x} şi cu aceasta propoziţia este demonstrată ..
160
În continuare vom nota cu { S, },ei partiţia Bishop a lui X, adică fami-
lia tuturor submulţimilor lui X antisimetrice {relativ la A) maximale. Cu Fi
notăm înfăşurătoarea convexă închisă a lui S, în K, pentru orice ie I. ·
Teorema 3. Descompunerea Bishop a lui Z relativ la az se compune d1·n

mulţimile D, = co (F, U -iF,), pentru orice ie I pentru care S, nu se reduce
la un punct şi din mulţimile punctuale { x,} şi {-ix,}, pentr'll, orice j e I
pentru care S, = { x, }.
Afirmaţia rezultă din propoziţia 3 şi propoziţia 4.
Propoziţia 5. Descompunerile Bishop ale lzti Z relativ la az şi az coindd ~
Demonstraţie. az = aK u -i aK şi aK C X = u s,, rezultă
Deoarece.
· - iei
că pentru orice xe aK,. există ie I, astfel încît xe S,. Rezultă că x aparţine-
unei mulţimi din descompunerea Bishop a lui Z relativ la az. Afirmaţia rezultă
acum din teorema 4.4.5. ·
în continuare, dacă notăm cu A' = A n C(X, R), atunci partiţia
Şflov a lui X relativ la A este formată de mulţimile de constanţă maximale·
ale lui A'.
Observaţia 4. Dacă f e A', atunci 8(/ + V) aparţine centrului lui A(Z)-
într-adevăr, pentru orice 6(g) e A(Z) şi x e aK avem:
(8(/ + i/)](x)[8(g)J(x} = f(x) Re g(x) = Re (fg)(x) = [8(/g}](x) şi·
[8(/ + i/)](- ix)[8(g}J(-ix) = f(x) Im g(x) = Im (fg)(x) = [6(/g)J(-ix)

Rezultă deci că
[8(.f + if)J(z)[8(g)J(z) = [6(/g)](z) pentru orice ze az.

Cum 8(/g) e A(Z) rezultă că 6(/ + if) aparţine centrului lui A(Z).
Observaţia 5. Dacă 8(/) aparţine centrului lui A(Z), atunci Re / şi
Im/ e A. Mai mult, pentru orice g e A, avem
(Ref- Im/)Re ge A.
Într-adevăr, dacă 8(/) aparţine centrului lui A(Z), atunci pentru orice-
g e A există h e A astfel încît
(1) [6{/)](z)[6{g)](z) = [8{h)]{z) pentru orice ze az.
Din (1) rezultă că pentru orice x e aK avem
(2) Re f(x) Re g(x) = Re h(x) şi Im/{x) Im g(x) = Im h(x).
ln continuare, pentru orice x e aK obţinem
(3) Re f(x) Re g(x) + i Im /(x) Im g(x) = h(x).
Dacă în (3) considerăm g 1 apoi g = =
i, obţinem că Ref e A, respecthr
Im /e A. Pentru ge A oarecare, avem g• Im /e A, de unde rezultă
{4) Re g•Imf + iim g·Im feA.
161
Din reia ţiile (3) şi (4} rezultă
(5) (Re/- Im/) Re ge A pentru orice ge A.

Ţinînd seama de observaţiile 4 şi 5 şi procedînd ca în teorema 2 şi pro-
poziţia 3 se pot demonstra următoarele rezultate:
Teorema 4. Dacă S c X aparţine partiţiei Şllov, atunci F = co S c K
este faţă închisă split în K.
Propoziţia 6. Dacă S c X aparţine partiţiei Şilov a lui X şi nu se reduce
Ja un punct, atun,ci
D = co (FU -iF)
este faţă închisă split în Z şi aparţine descompunerii Şilov a lui Z (F = co S c K).
Observaţia 6. Dacă S = { x} aparţine partiţiei Şilov a lui X, atunci S
aparţine şi partiţiei Bishop a lui X, deoarece aceasta din urmă este.mai fină.
Din propoziţia 4 rezultă că S = { x} este faţă închisă split în Z şi aparţine
descompunerii Şuov a lui Z.
Fie { S 1 }JeJ partiţia Şilov a lui X şi fie F 1 = co S 1 pentru orice j e ].
Din propoziţia 6 şi observaţia 6 rezultă:
Teorema 5. Descompunerea Şilov a lui Z se compune din mulţimile
D, = co (F, U -iF1), pentru orice j e ], pentru care S 1 nu se reduce la un
punct şi din mulţimile punctuale { x 1 } şi { -ix,}, pentru orice j e J pentru
care S = { x1 }.
162
BIBLIOGRAFIE
[l] Alfsen, E. M., Compact convex sets a,ul boundary integrals. Springer Verlag, Berlin, 197L
[2] Alfsen, E. M., Facial structures of compact convex sets. Proc. London Math. Soc. (3), 18 ( 1916),
385-404.
[3] Alfsen, E. M., Anderson, T. B., Split faces of compact convex sets. Proc. London Math. Soc.
21, (3) ( 1970).
[4] Alfsen, E. M., Anderson, T. B., On the concept of centre fo A(X). J. London Math. Soc.,
6 (3) (1972).
[5] Asimow, L., Decomposable compact convex sets and weak sets for Junction spaces. Proc. Amer.
Matb· Soc., 25 (I) (1970), 75-79.
[6] Asimow, L., Extension of continuous affine functicms. Pac. J. l\.fath., 35 ( 1970), 11--:-21.
[7] Bauer, H., Schilowscher Rand und Direcliletsches Problems. Ann. Inst. Fourier, II (1961),
89-136.
[8] Bishop, E., A minimal boundary for function algebras. Pac. J. Math., 9 (1959), 629-642.
[9] Bishop, E., A generalization of the Stone-Weierstrass theorem. Pac. J. Math., 11 (1961),
777-783.
[10] Blatter, Jorg, Grothendieck spaces în approximation theory. Memorias of the Amer. Math.
Soc., 120 (1972).
[11] Boboc, N., Cornea, A., Conau cones of lower semicontinuos functiotis on compact spaces
Rev. Roum. Math. Pures et Appl., 12 (1967), 471-527.
[12] Boboc, N., Bucur, Gh. Conuri conaexe de Junc/ii continue pe spa/ii compacte, Editura Aca-
demiei R. S. România, Bucureşti, 1976.
[13] Branges„ Louis de, The Stone-Weierstrass theorem. Proc. Amer. Math. Soc., (1959).
[14] Browder, A., On a theorem of Hoffman and Wermer. Functions Algebras. Proceedings Tulane
University, 1959.
[15] Buck, R. C., Bounded continuous /ttnctions on a locally compact space. Michigan Math. J.
5 (1958).
[16] Cristescu, R.' Analiză func/uma/4, Ediţia a II-a. Editura didactică şi pedagogică, Bucu-
reşti, 1970.
[17] Cristescu, R., Spaţii liniare ordonate şi operatori liniari. Editura Academiei R.S.R., Bucu-
reşti, 1970. · ,
[18] Cristescu, R. Spaţii liniat'e topologice, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1974.
[ 19). Davies, E. B., The structuf'es and ideal tlieory of the pre-dual of a Banach lattice. Trans.
Amer. Math. Soc., 131 (1968), 544-555.
[20] Davies, E. B., The Choquet theoyy and representation of ordered Banach spaces. Illinois J.
of Math., 13 (I) ( 1969), 176- 187.
[21] Dinculeanu, N., Vectof' measures. Deutscher Verlag der Wissenschaften, Berlin, 1966.
[22] Dinculeanu, N., .Integrarea pe spaJii local compacte. Editura Academiei R.S.R., Bucureşti,
1965.
[23] Edwards, D. A., and Vincent Smith, G., A Weierstrass-Stone theorem /or Choquet simplexes.
Ann. Inst. Fourier, Grenoble, 18, 1 (1968), 261-282.
[24] Ellis, A. J., On split Jaces and function algebras. Math. Ann., 195 (2) (1972).
[25] Ellis, A. J., Central decomposition and the essential set /or the space A (K ). Proc. London
Math. Soc., 26 (3) (1975).
[26] Ellis, A. J., Central decomposition for compact conaex sets (preprint).
163
[27] Gillman, L., Jerison, M., Rings of continuous functions. D. Van Nostrand, 1960.
[28] Glicksberg, I., Measures orthogonal to algebra an.d sets antysimetry. Trans. Amer. Math.
Soc., 104 (1973), 415-135.
[29] Glicksberg, I., Bishop's generalizeil Stone-Weierstrass theorem for the strict toopology. Proc.
Amer.: Math. Soc., 14 (1963) 329-333.
(30] Hoffman and Wermer, J., A characterization of C(X). Pac. J. Math., 12 (1962), 941-944.
[31] HOrma.nder, L., Linear partial differential operators. Springer-Verlag, 1963.
[32] I{adison, R. V., A representation theory for commutative topological algebras. Mem. Amcr.
Math. Soc., 7 (1951).
(33] Kadison, R. V., Transformation of states iii operator theory and dynamics. Topology, 2
( 1965), 177 - 198.
[34] Lesm~s, J., On the approximation of continuously difjerentiable functicms fo Hilbert spaces.
Revista. Colombiana de Matematica, 8 (1974), 217-223.
[35] Malgrange, B., Ideals of differentiable fimctions. Oxford University Press, 1966.
[36] Marinescu, Gh., Tratat de analiză funcţională. Vol. 1, Editura Academiei R.S.R., 1970;
Vol. II, 1972.
[37] Nachbin, L., Eleme,ils of approximation theory. D. Van Nostrand, Princeton, 1967.
(38] Nachbin, L., Sur Ies albegbres demes de Jonctions differentiables siir ime variete. C. R. Acad.
Sci. Paris, 288 (1949), 1549-1551.
(3)] Nachbin, L. On the priority of algebras of continuous fimctions in weighted approxiniat1on.
. Memorias, U.F.J.R., 1975.
[40] Nachbin, L., Machado, S., Prolla, J. B., Wcighted approximation, vector fibrations and algebras
of operators. Memorias, U.F.R.J. ( 1971). .
[41] Nachbin, L., Weighted approximation for algebras and modules of continiwus Junctions:
real and self-adjoint complex cases. Ann. of. Math., 81 ( 1965), 289-302.
[42] Nachbin, L., Machado and Prolla, Concerning weighted approximations v~ctor fibration aud
algebras of operators. Memorias de Mathematica, U.F.R.J., 14 {1972).
{43] Phelps, R., Lecturcs 01i Choquet's theorem. Van Nostrand_ C6mp. Inc., 1966. .
[44] Popa, N., Produse tensoriale topologice şi bornologice. Editura Academiei R.S.R., Bucureşti,
1976.
'[45] Prenter, P. M., A Weierstrass theorem for 1·eal, separable Hilbert space. J. of Approximation,
Theory, 3, 34 (1970), 341-351.
f46] Prolla, J., Bishop's generalized Stone-Weierst1'ass theo1·em for weighted spaces. l\fath. Ann.,
191 (1971), 283-289. _ ·.
[47] Prolla, J., The weighted Dieudomil theoremfor density in tensorproduct's. Memoriasde Mathe-
matica, 9, U.F.R.J. (1972).
·[48] Prolla, J., Weighted spaces of vector-valued contiuouus functions. Memorias de Mathc-
matica da Universidade Federal do Rio de Janeiro, 7 (1972).
·[49] Prolla, J., On polynomial algebras of continuously differentiable functions. Lincei Rend.
LVII ( 1974).
'(50] Prolla, J., Modules of continuous fmictions. Memorias de Mathematica da U.F.R.J. ( 1973).
·[51] Prolla, J., Machado, S., An introduction to Nachbin spaces. Memorias de Mathematica da
· U.F.R.J. (1971).
·[52] Prolla, J ., Dense approximation for polynomial algebras. Banner Mathematiscbe Schriften,
1977.
{53] Păltineanu, G., Antialgebraic sets with respect to a subspace of CR(X). -'Rev. Roum. Math.
Pures et Appl., 10 (1976), 1391-1397.
·[54] Păltineanu, G., A generalization of the Stone-Weierstrass theorem for weiglited spaces. Rev.
Roum. Math. Pures et Appl., 7 ( 1978).
·[55] Păltineanu, G., Asupra localizării unui subspaţfa cu ponderi fn cazul nemărginit. St. cerc.
mat., 2 ( 1977).
:[56] Păltineanu, G,, On the localizability of a subspace of a weighted spaces. Analele Univ. Craiova,
(1977).
·[57] Păltineanu, G., Teoreme de densitate în spaţii defuncJii continue,. I. St. cerc. mat., 5 (1978).
:[58] Păltineanu, G., Teoreme de densitate în spaţii de Junc/ii continue. II. St. cerc. mat., 6 ( 1978).
,[59] Păltineanu, G., Reduction of the vector-valued·version of the localizability to the scalar-valued
case. Analele Univ. Craiova, XII ( 1979). •
[60] Pă.ltineanu, G., Weiglited approximation for a subspace of vector valued continuoi,sfunctions
Rev, Roum. Math. Pures et Appl., 4 ( 1980).
ţ:(61] Păltinernu, G., O teoremă Stone-Weierstrass pentru subspaţii de tip Lindenstrams-Wulbert
cii ponderi. St. cerc .. mat., .5( 1980) .
.. 164
f62] Rudin, Real and Complex analysis. 1966.
[63] Restrepo, G., An infinite dimensional version of a tlieorem of Bernstein. Proc. Amer. Math.
Soc., 23 ( 1969), 193-198.
[64] Schaffer, H., Topological vector spaces. The Mc-Millman Comp., New York, 1966.
[65] Suciu, I., Functions algebras. Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1973.
[66] Summers, W. H., Dual spaces of weiglited spaces. Trans. Amer. Math. Soc., 151 (1970),
323-333
[67] Summers, W. H., A representation theorem for biequicontiwuous completcd tensor products
of weiglited spaces. Trans. Amer. Math. Soc., 146 {1969), 121- 131.
[68] Snmmers W. H., Weighted locally convex spaces of continuous functions. Pf. D. Dissertation,
Louisiana State University, 1968.
[69] Snmmers W. H., Weighted approximation and f ull completness in spaces of continuous fitnctions.
Memorias U.F.R.J, H, (197'4)
[70] Schwartz; L., Espaces de fonctions differentiables a valeurs vectorielles. J. d'Analyse Math.,
4 ( 195'4-55), 88-148.
[71] Todd, C., Stone-TYeierstrass theoremfor tl,e strict topology. Proc. Amcr. Math. Soc., 16 {1965),
654-659.
[72] Zapata, G., Weighted approximation, Mergelyan's theorem aud quasi-a11alytic classes. Memo-
rias U.F.R.J., (1975).
[73] \Vells, T., Bounded continuous vector-valzted Jimctions on a locally compact space. Michigan
Math. J., 12, (1965) 119-126.
[74] Cuculescu, I., A sliort prooj of Ito's formula for stoclza.,tic diffcrentials of general co,i-
tinoiis semimartingales. Analele Universităţii Bucureşti, XXIII, 2 {1973).
165
GAVRIL PĂLTINEANU, ELEMENTE DE TEORIA APROXIMĂRII
FUNCŢIILOR CONTINUE (Teoreme de tip Stone-Weierstrass) -
ELEMENTS OF APROXIMATION THEORY OF CONTINUOUS
FUNCTIONS (Theorems of Stone-Weierstrass type)
Editura Academiei R. S. Rornâ.nia, Bucureşti, 1982, 170 p.
ABSTRACT
The purpose of the present work is to present, in a unified manner

various theorems of approximation of Stone-Weierstrass type going on the
lines of the general ideas of L. Nachbin and his school.
The first chapter presents the general properties of weighted spaces,
the weighted Dieudonne theorem for density in tensor products as well as
a characterization of a dual of a weighted space.
The second chapter presents various extensions of Stone-Weierstrass'
theorem for weighted spaces both in its variant for lattices (Kakutani-Stone
theorem) andin that for modules (Nachbin's theorem). The unified presenta-
tion of these extensions is based on the notion of localiza tion.
Let X bea completely regular space, V a directed family of weights on
X and W a linear subspace of the weighted space CV0(X). We say that a parti-
tion (S,)ie r of X localizes subspace W in CV0(X) if
w = {fe CVo(X); fi s,e w Isi, ('v') ie I}.
An important partition of X is that made up of weakly-antialgebraic
sets with respect to a pair (F, W), where F is a certain subset of C(X). In the
bounded case (when any /eF is bounded on the support of any weight ve V),
this partition localizes the subspace W.
If W is an F-module, this partition coincides either with the partition
made up of the sets of constancy of F, or with the partition made up of the
antisymmetric maximal sets of F (in the sense of Bishop).
At the end of the second chapter the abstract characterizations of the
lattice, algebra and Lindenstrauss-Vulbert space structures are presented.
The third chapter is concerned with some theorems for density within
the space of continuously differentiable functions. The results of Bernstein
and Nachbin, as well as some of their extensions to the case in which the
functions are c!efined on an infinite dimensional space are given.
16-7
In the fourth cha pter a Stone-Weierstrass theorem is proved for the
space A(K) of the affine and continuous functions on the convex compact K.
Afterwards certain partitions of the SUov boundary iJK, which localize the
space A(K) I aK in C(oK) are analyzed and a nontrivial example of partitions
of ak consisting of antialgebraic sets is given.
A theorem of representation for a function algebra as a space A(Z)
is presented and the Bishop's and SUov's decompositions of Z are described.
For an easier understanding of the subject matter the first chapter
presents certain results of general topology (in connection with completely
regular spaces) and the fourth chapter gives the main results on the split
faces and facial topology.
168
CONTENTS
Chat,ter 1. WEIGHTED SPACES . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 9

§ 1.1. Completely regular spaces . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
§ 1.2; Weighted spaces of scalar-valued functions . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
§ l.J. Tensor products of weighted spaces. The Dicudonne thcorcm for den-
sity . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • •• •• . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
§ 1. ◄. Dual space of weighted space .. .... .. .. .. .. .. .. .. .. . .. .. .. .. .. 21
§ 1.5. Equicontinuous sets in [CV0 (X)]* . . . . • . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . • . . . 28
Chaptcr 2. THEOREMS OF APPROXIMATION FOR WEIGHTED SPACES . . . . . . . . 33

§ 2.1. The Kakutani-Stone theorem for weighted lattices. . . . . . . . . . . . . • 33
§ 2.2. A generaiization of the Kakutani-Stone theorem for a subspace of
Lindcnstrauss-Wulbert type . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
§ 2.3. The Stone-Weierstrass theorems for modules (the bounded case).. 45
§ 2.'1. The general weighted approximation problem.................. 48
§ 2.5. Thc fundamental weights. The Bernstein approximation problem.. 53
§ 2.6. The localizabilitr of a module in the unbounded casc............ 56
§ 2.7. Practicai criteria of localizability.............................. 60
§ 2.8. An examplc of a rapidly decreasing at infinity weight on R, which
is not a. fundamental weight on R. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
§ 2.9. Mergelyan's theorem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
§ 2.10 A characterization of quasi-analytic classcs, with thc aid of funda-
mental weights . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • 73
§ 2.11. Thc Iocalizability of a subspaoe in the case when the module condi-
tion is absent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
§ 2.12. The localizability of a vector subspace of cross-sections.......... 80
§ 2. 13. The Stone-Weierstrass theorem for a module of vector-,,a}ued func-
tions . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
§ 2.14. Reduction of the •rector-valued version of thc localizability to the
scalar-valued case . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
§ 2. 15. Grothendicck spaces and Kakutani-Stone spaces. . . . . . . . . . . . . . . . 91
§ 2.16. Weierstrass-Stone spaces . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
Cltapter 3. THEOREMS OF APPROXIMATION OF CONTINUOUSLY DIFFEREN-

TIABLE FUNCTIONS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
§ .3. 1. Preliminaries and notation.................................... 101
§ 3.2. Bernstein's theorem 104
169
§ 3.3. Approximation of continuously differentiable functions on the finite
dimensional spaces. Nachbin's theorem........................ 106
§ 3.4. Some generalizations of Nachbin's theorem for the infinite-dimen-
sional case . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . • . . . . . 109
§ 3.5. Approximation of vector-valued continuously difierentiable func-
tions . .. .. .. .. .. .. . . .. .. .. .. . . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .•.. . 114
C1iapter 4. THEOREMS OF APPROXIMATION FOR THE SPACE A(K) • • . • . • . . • • 121

§ 4. 1. Preliminaries and notation.................................... 121
§ -4.2. A Weierstrass-Stone theorem for Choquet simplexes............ 123
§ 4.3. Split-faces and facial topology................................ 130
§ 4.4. Decompositions of K which are determinant for A (R). • . . . . . . . . 148
§ -4.5. Some applications to function algebras........................ 156
Bibliography . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
·Abstract . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
170
li
Redactor: PETRE MOCANU

Tehnoredactor: DOINA NORD
Bun d~ tipar: 26.IV.1982. Format: 16/70 X 100.
Coli de tipar: 10,75. C.Z. pentru biblioteci mari:
517.511: 517.392. C.Z. pentru biblioteci mici: 517.5.
Tiparul executat sub comanda
nr.551 la
Intreprinderea poligrafică
.,13 Decembrie 1918",
str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97
Bucureşti,
Republica soclallstă România

Elemente de Teoria Aproximarii Functiilor Continue - G. Paltineanu (1982)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elemente de Teoria Aproximarii Functiilor Continue - G. Paltineanu (1982)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GAVRIL PĂLTINEANU

3neMeHTbI TeopHH npH6mnKeHHOCTH HenpepbIBHblX cpyHKUHH

EDITURA ACADEMlEI REPUBLIC[[ SOCIALISTE ROMÂNIA

Interesul pentru teoremele de aproximare de Up Stone-Weierstrass este

Capitolul 1. SPAŢII CU PONDERI ....... -· ... - - .......... .,. ••. -• ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

Capitolul 2. TEOREME DE APROXIMARE lN SPAŢII CU PONDERI 33

§ 1.1. Spaţii topologice complet regulate

Spaţiile cu ponderi sînt subspaţii de funcţii continue definite în ge-

Definiţie. Fie X un spaţiu topologic şi A, B două submulţimi ale sale.

P en t ru n ,. . este ev1.d enta~ deoarece r = .1.ltJ

gn = - rn pe An, g11 = rn pe Bn şi !gn(x)J ~ rn pe X

g(x) = Egn(x), xeX.

(!gn(x) I ~ rn, (A) X EX),

sn(y) = Eg1:(Y) = /1(Y)- /,,+1(y).

Deoarece lfn(Y)I ~ 3rn rezultă că limf,,(y) = O, adică

g(y) = lim s11 (y) = / 1 (y).

Am ară ta t astfel că funcţia g este o prelungire a lui / 1 „

. Vz = { zeX:fz(z) ;;. j} şi Wz = { ze X:fz(z) '- {}·

Observaţia 2. Dacă Y este un subspaţiu al spaţiului Hausdorff com-

§ 1.2. Spaţii cu ponderi de funcţii scalare

În continuare, vom nota cu X un spaţiu complet regulat şi cu K cor-

Este evident că CV0 (X) c CVb(X). Spaţiul CV0 (X) se înzestrează cu

{ xe X; v(x) lf(x) I ;i, e} c { xe X; v(x) /g(x) I ;i, "î} ·

f-+ li! li = ,:eX

3) Dacă X este local compact (separat) şi V = {l}, atunci CV0 (X) ~

Deoarece evident ~ = wV' şi Cb(X) s;;; CV0 (X), rămîne să verificăm că

Într-adevăr, dacă x ţ U Un, avem cp(x) = O. Dacă x e Un, atunci

pentru orice m ::/= n, x ţ Um şi Cf>m(x) = O. Prin urmare

zn lf(xn) I > 1, pentru orice ne N*.

Cum şirul {/(x,.)} nu este mărginit şif este continuă, rezultă că nu

unde cu lf xii am notat norma euclidiană a elementului x e Rn. Dacă con-

P(x) = IIXll 2 •q(x)

Propoziţia 1. Dacă X este un spaţiu local compact şi V o Jamilie N ac/1,-

B = {x e X; 1/(x)I v(x) ;;. i}

K1 = {x EX; v(x) I/[cp{x)J! ~ e:}

ll/ cpll" = supp v(x) 1/[cp(x)]I

~ sup w(y) lf(Y)I ~ 11/llw•

Observaţia 5. Prima condiţie din propoziţia precedentă este satisfăcută„

· Observaţia 6. Propoziţia 2 rămîne adevărată dacă înlocuim spaţiile

Demonstraţie. Fie / E CVo(X), v e V şi e: > O. Atunci mulţimea

v(~) 1/(x) - g(x)I =O< e:.

adică / aparţine închiderii mulţimii Cb(X) n CV0(X).

§ 1.3. Produse tensoriale de spaţii cu ponderi. Teorema lui Dieudonne

Fie X un spaţiu complet regulat şi Y c: X. Reamintim că se numeşte

{/i}t ~ i~" c: C(X) astfel încît LJf, = 1 pe Y, Ef,

Demonstraţie. Fie xe F oarecare. Conform ipotezei, există /z E (f,

11t dacă Jtl ~ 1,

atunci funcţia <pz = ,xo/zE Cb{X), cpz(x) =/; O şi cpiz)/:z:(z) ~ O, pentru

Prin urmare, există hx 1

ţimi Gi şi E ltxi(x) >

Pentru orice i = 1, 2, ... , n notăm cu a, suma tuturor funcţiilor fx,

Restricţia funcţiei-,-1 1- pe mulţimea compactă F este continuă,

deci poate fi prelungită la întreg spaţiul X {1.1, corolarul 1). Fie s: X ➔ R+

În continuare vom defini funcţia g pe X astfel:

B = {ye Y; v(y) 1/(y)I ~ _e:_}

lf(x, y) - J(xo, y;J I<¾şi lf(xo, y) - J(x0 ,y; 0

lf(x, y) -J(xo, y)I ~ lf(x, y) -f(xo, YiJI + lf(xo, J; 0

u(x) ~ lf(x, y) - J(xo, y) I < 8.

în continuare observăm că pentru orice x EX şi orice y E Y avem:

Într-adevăr, dacă x EA, membrul stîng al inegalităţii se anulează,

u(x) v(y) 1/(x, y)- " cp,(x) ~,(y) I < 4e:.

Cu aceasta, teorema este demonstrată.

Observaţia 2. Dacă familiile

§ 1.4. Dualul unui spaţiu cu ponderi