Analiza Matematica Pe R

Cuprins
1 Relaţii. Funcţii. Mulţimea numerelor reale - definiţia ax-

iomatică. Topologia axei reale 2
1.1 Relaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.2 Funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.3 Mulţimea numerelor reale - definiţia axiomatică . . . . . . . . . 4
1.4 Topologia axei reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
2 Şiruri şi serii 11

2.1 Şiruri. Convergenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.2 Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.3 Criterii de convergenţă. Serii alternante . . . . . . . . . . . . . 25
2.4 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
3 Limite şi continuitate 42

3.1 Limita unei funcţii. Funcţii continue . . . . . . . . . . . . . . . 42
4 Calcul diferential 53
4.1 Definiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
Bibliografie 68
1
Capitolul 1
Relaţii. Funcţii. Mulţimea

numerelor reale - definiţia
axiomatică. Topologia axei
reale
1.1 Relaţii
Definiţia 1.1. Fie A şi B mulţimi nevide. Produsul cartezian a lui A şi
B, notat A × B este mulţimea
A × B = {(x, y) / x ∈ A, y ∈ B}
Definiţia 1.2. Fie A şi B mulţimi nevide. O relaţie binară de la A la B
este o submulţime R a lui A × B. Dacă (x, y) ∈ R spunem că x şi y sunt
relaţionate prin R şi notăm deasemenea xRy.
Definiţia 1.3. Fie R o relaţie de la A la B. Domeniul relaţiei R este
mulţimea
Dom(R) = {x ∈ A / ∃ y ∈ B astfel că xRy}
Definiţia 1.4. Fie R o relaţie de la A la B. imaginea relaţiei R este
mulţimea
Im(R) = {y ∈ B / ∃ x ∈ A astfel că xRy}
Definiţia 1.5. Fie R o relaţie de la A la B. Inversa relaţiei R este o relaţie
de la B la A definită prin
R−1 = {(y, x) ∈ B × A / xRy}
2
3
Definiţia 1.6. O relaţie de ordine pe A este o relaţie binară de la A la

A, notată de regulă ¹ astfel că au loc următoarele proprietăţi:
1. (x, x) ∈¹ sau x ¹ x ∀ x ∈ A (reflexivitate);
2. (x, y) ∈¹ şi (y, x) ∈¹ ⇒ x = y

sau
x ¹ y şi y ¹ x ⇒ x = y (antisimmetrie);
3. (x, y) ∈¹ şi (y, z) ∈¹ ⇒ (x, z) ∈¹

sau
x ¹ y şi y ¹ z ⇒ x ¹ z (transitivitate)
proprietăţi adevărate pentru orice x, y, z ∈ A. O mulţime A pe care s-a definit

o relaţie de ordine se numeşte mulţime ordonată.
Definiţia 1.7. Dacă ı̂ntr-o mulţime ordonată A avem pentru orice x, y ∈ A

că x ¹ y sau y ¹ x spunem că A este o mulţime total ordonată.
Definiţia 1.8. Fie A o mulţime ordonată. Un element M a lui A astfel

că x ¹ M pentru orice x ∈ A este numit maximum lui A şi scriem M =
max A. Un element m a lui A astfel că m ¹ x pentru orice x ∈ A este numit
minimum lui A şi scriem m = min A.
Definiţia 1.9. Fie A o mulţime ordonată şi B ⊂ A. Un element S ∈ A

este numit supremum lui B relativ la A şi notăm S = supA B, dacă au loc
următoarele proprietăţi:
1. x ¹ S pentru orice x ∈ B;
2. dacă S 0 ∈ A şi x ¹ S 0 pentru orice x ∈ B atunci S ¹ S 0 .
Definiţia 1.10. Fie A o mulţime ordonată şi B ⊂ A. Un element s ∈ A

este numit infimum lui B relativ la A şi notăm s = inf A B, dacă au loc
1. s ¹ x pentru orice x ∈ B;
2. dacă s0 ∈ A şi s0 ¹ x pentru orice x ∈ B atunci s0 ¹ s.
Definiţia 1.11. Fie A o mulţime ordonată şi B ⊂ A.
1. Spunem că B este o mulţime mărginită superior ı̂n A dacă există

M ∈ A astfel că x ¹ M pentru orice x ∈ B.
4
2. Spunem că B este o mulţime mărginită inferior ı̂n A dacă există

m ∈ A astfel că m ¹ x pentru orice x ∈ B.
3. Spunem că B este o mulţime mărginită ı̂n A dacă există m, M ∈ A

astfel că m ¹ x ¹ M pentru orice x ∈ B.
1.2 Funcţii
Definiţia 1.12. Fie A şi B două mulţimi nevide.
1. O funcţie de la A la B este o relaţie binară f de la A la B care verifică
1.1 pentru orice x ∈ A există y ∈ B cu (x, y) ∈ f ;

1.2 dacă (x, y) ∈ f şi (x, z) ∈ f atunci y = z.
2. Notăm o funcţie f de la A la B prin f : A 7→ B unde A este numit

domeniul funcţiei f şi B este numit codomeniul funcţiei f .
3. Un element x ∈ A este numit variabilă independentă a lui f şi un ele-

ment y ∈ B pentru care există x ∈ A cu (x, y) ∈ f este numit imaginea
lui x prin f .
4. Pentru (x, y) ∈ f utilizăm notaţia y = f (x).

Definiţia 1.13. Fie f : A 7→ B o funcţie. Mulţimea
Gr(f ) = {(x, f (x)) ∈ A × B / x ∈ A}
este graficul funcţiei f şi mulţimea
Im(f ) = {y ∈ b / ∃ x ∈ A, y = f (x)}
este imaginea funcţiei f .
1.3 Mulţimea numerelor reale - definiţia axiomatică

Definiţia 1.14. Fie A o mulţime nevidă. O funcţie f : A × A 7→ A este
numită operaţie internă pe A sau mai simplu operaţie.
De regulă notăm o operaţie internă prin ”◦” şi pentru ◦(x, y) scriem x ◦ y.
Definiţia 1.15. Un corp este o mulţime K pe care sunt definite două operaţii,
numite ”+” şi ”·” astfel că au loc următoarele proprietăţi:
5
a1. x + (y + z) = (x + y) + z, ∀ x, y, z ∈ K (asociativitate)
a2. x + y = y + x, ∀ x, y ∈ K (commutativitate)
a3. există un element unic ı̂n K, notat 0, astfel că x + 0 = x pentru orice
x∈K
a4. pentru orice x ∈ K există un element ı̂n K, notat −x astfel că x+−x = 0.
b1. x · (y · z) = (x · y) · z, ∀ x, y, z ∈ K (associativitatea)
b2. x · y = y · x, ∀ x, y ∈ K (commutativitatea)
b3. există un element unic ı̂n K, notat ”1”, 1 6= 0, astfel că 1 · x = x ∀ x ∈ K
b4. pentru orice x ∈ K, x 6= 0 există un element unic ı̂n K, notat x−1 astfel
că x · x−1 = 1
c1. x · (y + z) = x · y + x · z, ∀ x, y, z ∈ K
Folosim pentru un corp notaţia (K, +, ·, 0, 1) precizând ı̂n acest mod operaţiile
şi elementele neutre pentru fiecare operaţie.
Remarca 1.1. 1. Operaţia ”+” este numită adunare sau sumă iar operaţia
”·” este numită ı̂nmulţire sau produs.
2. ”0” este elementul neutru pentru adunare şi ”1” este element neutru
pentru produs.
x
3. Utilizăm notaţia y pentru x · y −1 , x − y pentru x + −y şi xy pentru x · y.
Definiţia 1.16. Numim sistem de numere reale sau mulţime a nu-

merelor reale un corp (R, +, ·, 0, 1) (mai scurt R) pentru care au loc următoarele
proprietăţi:
I. Corpul R este o mulţime total ordonată printr-o relaţie de ordine notată

≤ pentru care avem
I.1 x ≤ y ⇒ x + z ≤ y + z, ∀ x, y, z ∈ R
I.2 x ≥ 0, y ≥ 0 ⇒ xy ≥ 0, ∀ x, y ∈ R
I.3 0 ≤ 1
II. Corpul R este un corp complet adică

pentru orice mulţime A a lui R mărginită superior există sup A in R.
6
Definiţia 1.17. Fie R mulţimea numerelor reale şi A o submulţime nevidă.

Spunem că A este o mulţime inductivă dacă pentru orice x ∈ A avem
x + 1 ∈ A.
Remarca 1.2. 1. Mulţimea A = {x ∈ R / x ≥ 0} este o mulţime induc-

tivă.
2. Intersecţia unei familii de mulţimi inductive conţinându-l pe 0 este deaseme-

nea o mulţime inductivă.
Definiţia 1.18. Fie A familia mulţimilor inductive conţinând elementul ”0”.

Mulţimea definită ca intersecţia tuturor elementelor familiei A este numită
sistem de numere naturale sau mulţimea numerelor naturale şi notăm
această mulţime prin N.
Definiţia 1.19. Mulţimea Z definită ca
Z = {x ∈ R / x ∈ N sau − x ∈ N}
este numită sistemul de numere ı̂ntregi sau mulţimea numerelor ı̂ntregi.
Definiţia 1.20. Mulţimea Q definită ca
Q = {x ∈ R / x = mn−1 m, n ∈ Z, n 6= 0}
este numită sistemul numerelor raţionale sau mulţimea numerelor raţionale.

Orice element x ∈ R \ Q este numit număr iraţional.
Teorema 1.1. Pentru orice număr real x, x > 0 există un număr natural n0
astfel că
x ≤ n0 ≤ x + 1
Demonstraţie. Fie x0 , x0 > 0 un număr real fixat. Dacă presupunem că
n ≤ x0 , ∀ n ∈ N
atunci N este o mulţime mărginită superior deci există z = sup N. Pentru

z − 1 ∈ R există n ∈ N astfel că z − 1 < n < z. Rezultă că z < n + 1 ∈ N şi
obţinem o contradictie cu z = sup N. Astfel mulţimea
A = {n ∈ N / x0 < n}
este o mulţime nevidă şi este mărginită inferior R. Există y ∈ R, y = inf A.

7
Vom demonstra că y ∈ N. Întradevăr pentru orice ² ∈ R, ² < 1 există

m0 ∈ N astfel că
y < m0 < y + ².
Fie n un element arbitrar din A, deci y < n. Dacă
y < n < m0 < y + ²
atunci
0 < m0 − n < y + ² − y = ² < 1,
absurd. Astfel,
m0 ≤ n ∀ n ∈ A
şi natural avem y = m0 ∈ N.
Din definiţia lui A avem x0 < m0 . Dacă x0 +1 ≤ m0 atunci x0 ≤ m0 −1 ∈ N
şi m0 − 1 = inf A, absurd. Aşadar avem m0 < x0 + 1 şi demonstraţia este
completă.
Teorema 1.2. (Arhimede) Pentru orice x, y ∈ R, y > 0 există n ∈ N astfel că

x ≤ ny.
Demonstraţie. Dacă x ≤ 0 atunci n = 1. Dacă x > 0 atunci xy −1 > 0 şi din
teorema precedentă există n ∈ N astfel că xy −1 < n. Din această inegalitate
obţinem x < ny.
Definiţia 1.21. Fie a, b două numbere reale astfel că a < b. Notăm prin [a, b]
mulţimea
[a, b] = {x ∈ R / a ≤ x ≤ b}
şi spunem că [a, b] este un interval ı̂nchis.
Teorema 1.3. (Cantor-Dedekind) Pentru orice familie numărabilă de inter-
vale ı̂nchise
In = [an , bn ], n ∈ N
cu In+1 ⊂ In avem \
In 6= ∅
n∈N
Demonstraţie. Din In+1 ⊂ In resultă
a1 < a2 < . . . < an < . . . < bm < . . . < b2 < b1
(an < bm pentru orice n, m ∈ N). Mulţimea
A = {an , n ∈ N}
8
este o mulţime mărginită superior şi există α = sup A. Avem α < bm (dacă
există bm0 cu bm0 ≤ α = sup A atunci ar trebui să putem găsi un element an0
cu bm0 < an0 < α) pentru orice m ∈ N.
mulţimea
B = {bm , m ∈ N}
este mărginită inferior deci există β = inf B. Avem an ≤ β pentru orice n ∈ N.
Vom demonstra că α ≤ β. Întradevăr dacă β < α = sup A atunci există an0
cu β < an0 < α ı̂n contradictie cu an ≤ β pentru orice n ∈ N.
Din
an < α ≤ β < bn ∀ n ∈ N
avem că \
In ⊃ [α, β] 6= ∅
n∈N
Teorema 1.4. Fie

In = [an , bn ], n ∈ N
o familie numărabilă de intervale ı̂nchise cu In+1 ⊂ In . Dacă pentru orice
n ∈ N avem
b1 − a1
bn − an ≤
n
atunci exită un număr real x cu
\
In = {x}
n∈N
Demonstraţie. Din teorema precedentă există un interval [α, β] astfel că

\
In ⊃ [α, β] 6= ∅
n∈N
. Vom demonstra că α = β. Întradevăr dacă α < β atunci putem considera

inegalităţile
b1 − a1
β − α < bn − an < ∀n∈N
n
sau
n(β − α) < b1 − a1 ∀ n ∈ N
obţinându-se o contradictie cu teorema lui Arhimede pentru y = β − α şi
x = b1 − a1 .
9
Teorema 1.5. Pentru orice număr iraţional x există două familii numărabile
de numere rationale {an , n ∈ N} şi {bn , n ∈ N} astfel că
an < an+1 , bn+1 < bn ∀ n ∈ N
şi
x = sup{an , n ∈ N} = inf{bn , n ∈ N}
Demonstraţie. Fie x un număr iraţional fixat. Presupunem că x > 0. Există
n0 ∈ N astfel că x < n0 < x + 1. Vom demonstra că n0 − 1 < x. Întradevăr
dacă luăm
x < n0 − 1 < n0 < x + 1
atunci,
n0 − (n0 − 1) < x + 1 − x = 1
absurd. Notând a1 = n0 − 1 ∈ Q şi b1 = n0 ∈ Q putem considera relaţiile
a1 < x < b1 , b1 − a1 = 1.
a1 +b1
Fie c definit ca c = 2 ∈ Q.. atunci
b1 − a1
c − a1 = b1 − c =
2
şi x ∈ [a1 , c] sau x ∈ [c, b1 ]. Presupunem că x ∈ [a1 , c]. Atunci notăm a2 = a1
şi b2 = c. Dacă repetăm această procedură obţinem două familii de numere
raţionale
{an , n ∈ N}, {bn , n ∈ N}
astfel că:
1. an ≤ an+1 , bn+1 ≤ bn
b1 −a1
2. bn − an = n
3. an < x < bn
pentru orice n ∈ N. Din teorema precedentă pentru In = [an , bn ] există x0 ∈ R
astfel că \
In = {x0 }
n∈N
T
. Din x ∈ n∈N In resultă x = x0 şi din demonstraţia teoremei precedente
avem
x = sup{an , n ∈ N} = inf{bn , n ∈ N}.
Dacă numărul iraţional x este negativ putem aplica demonstraţia precedentă
pentru y = −x şi obţinem acelaşi resultat.
10
1.4 Topologia axei reale

modul, interval simetric, mulı̂me deschisă, ı̂nchisă, puncte de ..., bază de
vecinătăţi, teorema w-B , mulţime compactă ı̂n R, teorema:oreice interval
marginit si inchis este o multime compacta, etc
Capitolul 2
Şiruri şi serii
2.1 Şiruri. Convergenţă

Definiţia 2.1. Fie N mulţimea numerelor naturale. Un şir de numere reale
este a funcţie a : N → R. Notăm prin an = a(n), respectiv, prin (an )n∈N şirul
a : N → R.
Remarcăm că ı̂n această definiţie putem ı̂nlocui N prin orice submulţime
infinită a lui N.
Fiind dat un şir (an )n∈N , restricţia acestuia la o submulţime infinită N1 ⊂ N
reprezintă un subşir a lui (an )n∈N şi ı̂l notăm prin prin (an )n∈N1 .
Având ı̂n vedere că orice submulţime infinită N1 a lui N poate fi reprezen-
tată deasemenea ca un şir (nk )k∈N , putem utiliza şi notaţia (ank )k∈N ı̂n locul
notaţiei (an )n∈N1 .
Un subşir (an )n∈N1 este un subşir a lui (an )n∈N dacă N1 este un subşir
propriu a lui N.
Prin{an }n∈N notăm imaginea şirului (an )n∈N .
Dacă există n0 ∈ N astfel că an = a pentru orice n ≥ n0 , atunci (an )n∈N
este numit şir constant. Observăm că pentru un şir constant, imaginea sa este
o mulţime finită dar există şiruri având ca imagine mulţimi ¡ finite¢dar care nu
sunt şiruri constante. De examplu putem considera şirul (−1)n n∈N a cărui
imagine este mulţimea {−1, 1}.
Definiţia 2.2. Spunem că şirul (an )n∈N are limita a dacă, pentru orice V ∈
ϑ(a), există nV ∈ N astfel că an ∈ V pentru n > nV . Spunem deasemenea că
şirul (an )n∈N converge la a şi notăm lim an = a sau an −→
n a.
n→∞
Dacă există a ∈ R astfel că (an )n∈N are limita a, spunem că (an )n∈N este
un şir convergent. În caz contrar spunem că (an )n∈N este a un şir divergent.
11
12
Teorema 2.1. Un şir (an )n∈N are limita a dacă şi numai dacă, pentru orice
U ∈ B(a), există nU ∈ N astfel că an ∈ U pentru orice n > nU , B(a) repre-
sentând o bază de vecinătăţi pentru a.
Demonstraţie. Dacă lim an = a, atunci condiţia cerută are loc pentru orice
n→∞
V ∈ ϑ(a) şi cu atât mai mult pentru orice U ∈ B(a).
Reciproc, dacă V ∈ ϑ(a), având ı̂n vedere faptul că B(a) este o bază de
vecinătaţi, există U ∈ B(a) , U ⊂ V . Dacă nU ∈ N este astfel că an ∈ U
pentru n > nU , atunci cu atât mai mult an ∈ V pentru n > nV = nU .
Luând ı̂n considerare că Bε (a) = {S(a, ε) = (a−ε, a+ε) ; ε > 0} reprezintă
o bază de vecinătaţi pentru a ı̂n R, ca o consecinţă a acestei teoreme, putem
particulariza definiţia 2.2 după cum urmează:
Teorema 2.2. Un şir (an )n∈N are limita a dacă, pentru orice ε > 0, există
nε ∈ N astfel că |an − a| < ε pentru n > nε .
Teorema 2.3. Limita unui şir de numere reale, dacă există, este unică.
Demonstraţie. Presupunem că, pentru un şir (an )n∈N avem ı̂n acelaşi timp
lim an = a şi lim an = b , a 6= b. Dacă V ∈ ϑ(a) şi U ∈ ϑ(b) sunt vecinătaţi
n→∞ n→∞
disjuncte pentru a, respectiv b şi n > max{nV , nU }, atunci ar trebui să avem
simultan an ∈ V şi an ∈ U , fapt ce contravine ipotezei că V , U sunt disjuncte.
Definiţia 2.3. Prin punct limită a unui şir (an )n∈N ı̂nţelegem orice număr
real a cu proprietatea :
pentru orice V ∈ ϑ(a) şi orice n ∈ N există n0 ∈ N, n0 > n, astfel că
a n0 ∈ V .
Teorema 2.4. Un element a ∈ X este punct limită pentru un şir (an )n∈N
dacă şi numai dacă există un subşir (an )n∈N1 care converge la a.
Demonstraţie. Fie un subşir (an )n∈N1 convergent la a. Dacă V ∈ ϑ(a), este

o vecinătate a lui a, atunci există nV ∈ N astfel că an ∈ V pentru orice
n ∈ N1 , n > nV . Fie acum n este un element arbitrar a lui N, este suficient
să luăm n0 > max{nv , n} aşa ı̂ncât să avem an0 ∈ V .
Reciproc, dacă a este un punct limită pentru (an )n∈N , atunci
– pentru n = 1, există n1 ∈ N , n1 > 1, astfel că
|a − an1 | < 1
13
– pentru n = 2, există n2 ∈ N, n2 > n1 ≥ 2, astfel că

1
|a − an2 | <
2
..
.
– pentru k ∈ N∗ , există nk ∈ N, nk > nk−1 ≥ k, astfel că
¡ 1¢ 1
ank ∈ S a, ⇔ |a − ank | < ,
k k
..
.
Repetând raţionamentul, putem construi un subşir (ank )k∈N cu propri-
1
etatea că, pentru orice k ∈ N, |a − ank | < , i.e. lim |a − ank | = 0 şi de aici
k k→∞
(ank )k∈N converge la a.
Teorema 2.5. Unşir (an )n∈N este convergent dacă şi numai dacă orice subşir
al său converge la aceeaşi limită.
Demonstraţie. Dacă lim an = a, atunci pentru orice ε > 0 există nε ∈ N
n→∞
astfel că |a − an | < ε pentru n > nε şi de aici, dacă (an )n∈N1 este un subşir a
lui (an )n∈N , cu atât mai mult |a − an | < ε pentru n > nε , n ∈ N1 .
Reciproc, presupunem că orice subşir a lui (an )n∈N converge la o aceeaşi
limită a şi demonstrăm că lim an = a.
n→∞
Dacă afirmaţia este falsă, ar trebui să existe un ε0 astfel că :
– pentru k = 1, există n1 ∈ N, n1 > 1, cu |a − an1 | > ε0 ,
– pentru k = 2, există n2 ∈ N, n2 > n1 ≥ 2, astfel că |a − an2 | > ε0 ,
..
.
În acest mod, putem construi un subşir (ank )k∈N cu proprietatea că |a −
ank | > ε0 pentru orice k ∈ N, deci ar exista un subşir care nu converge la a,
absurd.
Consecinţa 2.1. Dacă există un subşir a lui (an )n∈N care nu este convergent
sau există două subşiruri având limite diferite, atunci şirul (an )n∈N nu are
limită.
Deasemenea, din cele două teoreme precedente, rezultă că un şir converge
dacă şi numai dacă mulţimea punctelor limită conţine un singur element.
Teorema 2.6. Fie A ⊂ R. Un număr real x0 aparţine lui A dacă şi numai
dacă există cel puţin un şir de numere reale din A convergent la x0 .
14
Demonstraţie. Presupunem că x0 ∈ A şi considerăm o bază de vecinătaţi a lui

x0 n ¡ o
1¢ 1 1
S x0 , = (x0 − , x0 + ) ; n = 1, 2, . . . .
n n n
Pentru orice n = 1, 2, . . . putem găsi cel puţin un număr real an ∈ A ∩
¡ 1¢ 1
S x0 , , astfel ı̂ncât |x0 − an | < şi de aici, (an )n∈N este un şir al lui A care
n n
converge la x0 .
Reciproc, dacă (an )n∈N converge la x0 şi an ∈ A pentru orice n ∈ N,
atunci, pentru V ∈ ϑ(x0 ) arbitrară, există nV ∈ N astfel că an ∈ V pentru
orice n > nv , deci A ∩ V 6= ∅ şi mai mult x0 ∈ A.
Remarca 2.1. Similar putem demonstra că x0 este un punct de acumulare

pentru A, dacă şi numai dacă există un şir (an )n∈N din A convergent la x0
an 6= x0 pentru orice n ∈ N.
Definiţia 2.4.
Definiţia 2.5. Un şir (an )n∈N se numeşte şir fundamental sau şir Cauchy dacă,
pentru orice ε > 0 există nε ∈ N astfel că, pentru orice n > nε şi orice p ∈ N,
avem
|xn − xn+p | < ε.
Remarca 2.2. Putem reformula definiţia sub forma

”pentru orice ε > 0 există nε ∈ N astfel că, pentru orice m, n ∈ N; m, n > nε ,
|xm − xn | < ε”.
Teorema 2.7. Orice şir convergent este un şir fundamental.
Demonstraţie. Întradevăr, dacă lim an = a atunci pentru un ε > 0 arbitrar

n→∞
ε
dar fixat există nε ∈ N astfel că |a − an | < pentru n > nε , atunci, pentru
2
orice n > nε şi orice p ∈ N,
ε ε
|an − an+p | ≤ |an − a| + |a − an+p | < + = ε,
2 2
adică (an )n∈N este un şir fundamental.
Teorema 2.8. Dacă un şir Cauchy (xn )n∈N conţine un subşir convergent
atunci el este convergent.
Demonstraţie. de facut
15
Teorema 2.9. În R orice şir Cauchy este convergent. Spunem că R este
complet.
Demonstraţie. Fie (xn )n∈N un şir Cauchy.

Dacă {xn ; n ∈ N} este o mulţime finită, atunci (xn )n∈N conţine cel puţin
un subşir constant, adică un subşir convergent şi conform teoremei precedente
şirul iniţial (xn ; n ∈ N) este convergent.
Presupunem acum că {xn ; n ∈ N} conţine o infintate de elemente.
Din faptul că pentru un ε0 > 0 arbitrar fixat există n0 = nε0 aşa ı̂ncât,
pentru orice n, m cu n > n0 şi m > n0 avem |xn − xm | < ε0 rezultă că putem
fixa un m = n1 > n0 , aă ı̂ncât |xn − xn1 | < ε0 , adică
xn ∈ (xn1 − ε0 , xn1 + ε0 )
pentru n > n0 .
Dacă ρ = max |xn − xnε0 | şi r = max{ρ, ε0 }, atunci, pentru orice n ∈ N,
n≤n0
avem
xn ∈ (xn1 − r, xn1 + r)
deci şirul (xn ; n ∈ N) este mărginit, aşadar conţine un punct de acumulare x0 .
Din teorema 2.6 există un subşir a lui (xn )n∈N care converge to x0 . Aplicând
din nou teorema precedentă rezultă că şirul (xn ; n ∈ N) este convergent.
Definiţia 2.6. Prin sistem de numere reale extins R ı̂nţelegem reuniunea mulţimii
numerelor reale R cu două simboluri notate ∞ şi −∞ unde ∞ (sau +∞) este
considerat ca fiind marginea superioară exactă a mulţimii numerelor reale iar
−∞ marginea inferioară exactă a mulţimii numerelor reale.
Din această definiţie rezultă că ı̂n R orice subset A are margine superioară
exactă şi margine inferioară exactă.
Notăm prin (a, ∞) mulţimea {x ∈ R; x > a} şi definim vecinătaţile lui ∞
ca fiind
ϑ(∞) = {V ⊂ R; ∃ aV ∈ R astfel că (aV , ∞) ⊂ V }.
Familia Ba (∞) = {(a , ∞) ; a ∈ R+ } reprezintă o bază de vecinătaţi pentru
∞ iar BN (∞) = {(n , ∞); n ∈ N} reprezintă o bază numărabilă de vecinătăţi.
Similar notăm prin (−∞ , a) mulţimea {x ∈ R ; x < a} şi deinim vecinătaţile
lui −∞ ca fiind
© ª
ϑ(−∞) = V ⊂ R; ∃ aV ∈ R astfel că (−∞ , aV ) ⊂ V .
Familia Ba (−∞) = {(−∞ , a) ; a ∈ R− } reprezintă a bază de vecinătaţi
pentru −∞ iar BN (−∞) = {(−∞ , −n) ; n ∈ N} reprezintă o bază numărabilă
16
de vecinătăţi.
Un şir (xn )n∈N converge la ∞ dacă şi numai dacă pentru orice a > 0 există
na ∈ N astfel că xn > a pentru n > na , respectiv (xn )n∈N converge la −∞
dacă şi numai dacă pentru orice a < 0 există na ∈ N astfel că xn < a pentru
n > na .
Teorema 2.10. Fie A ⊂ R o mulţime mărginită superior. MA = sup A dacă
şi numai dacă următoarele două proprietăţi au loc :
1) x ≤ MA , pentru orice x ∈ A ;
2) pentru orice ε > 0 există xε ∈ A ; xε > MA − ε.
Demonstraţie. Mai mult, dacă MA = sup A, paoprietăţile sunt satisfăcute ı̂n
baza definiţiei marginei superioare exacte şi luând ı̂n considerare faptul că,
pentru orice ε > 0, avem MA − ε < MA .
Reciproc, prima proprietate ne spune că că MA este o margine superioară
pentru A, iar din a doua proprietate, rezultă că, pentru M1 < MA şi ε =
MA − M1 > 0 există xε ∈ A astfel că
xε > MA − ε = MA − (MA − M1 ) = M1
şi deci MA = sup A.

Într-un mod similar sau aplicând conexiunea dintrebetween inf A şi sup(−A),
putem demonstra că, pentru a mulţimea mărginită inferior A, mA = inf A dacă
şi numai dacă :
1) x ≥ mA pentru orice x ∈ A ;
2) pentru orice ε > 0 există xε ∈ A ; xε < mA + ε.
În continuare presupunem cunoscute paoprietăţile referitoare la convergenţa

şirurilor de numere reale ca şi cele referitoare la şiruri cu limit ∞ sau −∞.
Vom completa aceste proprietăţi cu unele consideraţii referitoare la relaţai de
ordine din R.
Mai ı̂ntâi vom reaminti făra demonstraı̂e următoarele rezultate.
Propoziţia 2.1. Un şir monoton (xn )n∈N converge dacă şi numai dacă este
un şir mărginit, adică mulı̂mea {xn ; n ∈ N} este o mulţime mărginită.
Dacă un şir este crescţor atunci
lim xn = sup{xn ; n ∈ N}
n→∞
iar pentru un şir descrescător,
lim xn = inf{xn ; n ∈ N}.

n→∞
17
Teorema 2.11. Fie A o submulţime a lui R şi MA = sup A eventual MA = ∞.

Atunci există un şir din A care converge la MA .
Demonstraţie. Dacă MA = ∞, atunci A este nemărginit superior, adică, pen-

tru orice n ∈ N, există xn ∈ A astfel că xn > n deci lim xn = ∞.
n→∞
1
Dacă MA < ∞, atunci x ≤ MA , ∀ x ∈ A şi, luând ε = ; n ∈ N∗ , ı̂n
n
1
teorema precedentă, există xn ∈ A astfel că xn > MA − .
n
Rezultă că pentru un şir (xn )n∈N∗ avem dubla inegalitate
1
MA − < xn ≤ MA
n
de aici faptul că lim xn = MA .
n→∞
Bineı̂nţeles, un rezultat similar are loc pentru mA = inf A.
Consecinţa 2.2. 1) Din această teoremă şi având ı̂n vedere Theorem 2.6,
rezultă că, pentru orice submulţime A ⊂ R, sup A şi inf A aparţin lui A.
2) Pentru o submulţime compactă A ⊂ R, având ı̂n vedere faptul că este
mărginită şi chisă, rezultă că sup A şi inf A există şi aparţin A.
Definiţia 2.7. Fie (xn )n∈N un şir de numere reale şi

L((xn )n∈N ) sau mai simple L mulţimea punctelor limită pentru (xn )n∈N .
Marginea superioară exactă a lui L in R este numită upper limit sau limit
superior pentru (xn )n∈N şi o notăm prin lim xn sau lim sup xn .
n→∞ n→∞
Cea mai mare margine inferioară a lui L in R este numită lower limit sau
limit inferior pentru (xn )n∈N şi o notăm prin lim xn sau lim inf xn .
n→∞ n→∞
Teorema 2.12. Dacă (xn )n∈N este un şir de numere reale, atât lim sup xn cât
n→∞
şi lim inf xn sunt puncte limită pentru (xn )n∈N .
n→∞
Demonstraţie. Întradevăr, dacă L = lim sup xn , L = sup L şi, având ı̂n vedere
n→∞
Theorem 2.11, there exists a şir (ln )n∈N a lui limit puncte care converge to L.
Dacă presupunem L = ∞, atunci pentru orice a ∈ R there exists na ∈ N
astfel că ln ∈ (a, ∞) pentru n > na .
Pentru un ln0 > a fixat fie r > 0 astfel că S(ln0 , r) ⊂ (a, ∞).
Din S(ln0 , r) ∈ ϑ(ln0 ), şi din Definition 2.3, pentru orice n ∈ N există
n0 ∈ N, n0 > n, astfel că xn0 ∈ S(ln0 , r).
18
În final, avem că pentru orice (a, ∞) ∈ ϑ(∞), respectiv pentru orice n ∈ N
există n0 ∈ N, n0 > n, astfel că xn0 ∈ (a, ∞) şi deci L = ∞ este un punct
limită pentru (xn )n∈N .
Dacă L < ∞ şi S(L, ε) ∈ ϑ(L), atunci pentru ε > 0 putem relua demonstraţia
ı̂nlocuind (a, ∞) prin S(L, ε).
@intr-un mod similar putem demonstra că lim inf xn aparţin L.
n→∞
Teorema 2.13. Fie (xn )n∈N o şir de numere reale.

1) lim sup = ∞ dacă şi numai dacă pentru orice a > 0 şi orice n ∈ N
n→∞
există n0 ∈ N, n0 > n, astfel că xn0 > a, i. e. (a, ∞) conţine o infinitate
termeni a lui (xn )n∈N .
2) lim sup xn = L < ∞ dacă şi numai dacă :
n→∞
2a) pentru orice ε > 0 şi orice n ∈ N există n0 ∈ N, n0 > n, astfel că
xn0 ∈ (L − ε , L + ε), adică (L − ε , L + ε) conţine o infinitate termeni a lui
(xn )n∈N ;
2b) pentru orice ε > 0 există nε ∈ N astfel că xn < L + ε pentru
n > nε .
Demonstraţie. Pentru cazul L = ∞, condiţia cerută 1) este echivalentă cu

faptul că ∞ ∈ L şi, mai mult ı̂n acest caz, lim sup xn = sup L = ∞.
n→∞
Pentru cazul al doilea, L < ∞, condiţia 2a) este echivalentă cu faptul că
L ∈ L ı̂n timp ce 2b) ı̂nseamnă că nu sunt punte puncte limită valorile L1 cu
L1 ; L1 > L.
Întradevăr, dacă L < L1 şi ε > 0 este astfel că L+ε < L1 , atunci xn < L+ε
pentru n > nε , adică pentru (L1 − ε , L1 + ε) şi n = nε n0 ∈ N ; n0 > nε astfel
că xn0 ∈ (L1 − ε , L1 + ε) de aici faptul că L1 nu este punct limită pentru
(xn )n∈N .
Într-un mod similar putem demonstra demonstra următoarea
Teorema 2.14. Fie (xn )n∈N un şir de numere reale.

1) lim inf xn = −∞ dacă şi numai dacă pentru orice a < 0 şi orice n ∈ N
n→∞
există n0 ∈ N, n0 > n astfel că xn0 < a, adică (−∞ , a) conţine o infinitate
termeni a lui (xn )n∈N ;
2) lim inf xn = l > −∞ dacă şi numai dacă :
n→∞
2a) pentru orice ε > 0 şi orice n ∈ N există n0 ∈ N, n0 > n, astfel
că xn0 ∈ (l − ε , l + ε), sau, (l − ε , l + ε) conţine o infinitate termeni a lui
(xn )n∈N ;
19
2b) pentru orice ε > 0 există nε ∈ N astfel că xn > l − ε pentru

n > nε .
Teorema 2.15. Fie (xn )n∈N un şir de numere reale, xn > 0, ∀ n. Avem
xn+1 √ √ xn+1
(2.1) lim inf ≤ lim inf n xn ≤ lim sup n xn ≤ lim sup .
n→∞ xn n→∞ n→∞ n→∞ xn
Demonstraţie. Pentru orice şir (an )n∈N avem
lim inf an ≤ lim sup an
astfel că vom demonstra numai prima şi ultima inegalitate.

Pe de altă parte aceste inegalităţi deasemenea au loc dacă
xn+1 xn+1
lim inf = 0 şi lim sup =∞
n→∞ xn n→∞ xn
În conluzie avem numai să demonstra că, dacă

xn+1
0 < l = lim inf ,
xn
atunci
√
l ≤ lim inf n
xn
xn+1 √
respectiv, dacă L = lim sup < ∞ atunci lim sup n xn ≤ L.
xn
Vom demonstra numai prima inegalitate, maniera de demonstraţie fiind
acceaşi şi pentru a doua inegalitate.
Considerăm ε > 0 suficient de mic ca l − ε > 0. Din a doua proprietatea
xn+1
a lui limitei inferioare, există nε ∈ N astfel că > l − ε pentru n > nε .
xn
Dacă fixăm n0 > nε , pentru valori succesive ale lui n, avem
xn0 +1 xn0 +2 xn
> l − ε, > l − ε, ··· , > l − ε.
xn0 xn0 +1 xn−1
Multiplicând termen cu termen obţinem

xn xn0
> (l − ε)n−n0 , respectiv xn > (l − ε)n
xn0 (l − ε)n0
pentru n > n0 şi ı̂n final,

r
√ xn0
n
xn > (l − ε) n
(l − ε)n0
20
pentru n > n0 .
luând ı̂n considerare faptul că
r
xn0
lim (l − ε) n = l − ε,
n→∞ (l − ε)n0
√
rezultă că, pentru orice subşir convergent al lui ( n xn )n∈N , limita este deaseme-
nea mai mare sau egală cu l − ε şi, având ı̂n vedere faptul că este adevărată
√
pentru orice ε > 0, ı̂n final avem lim inf n xn ≥ l.
n→∞
Ca o consecinţă avem cunoscutul rezultat referitor la calculul unei limite de

√ xn+1
forma lim n xn , xn > 0, ∀ n ∈ N, ştiut fiind faptul că, dacă există lim =
n→∞ xn
√
l, atunci lim n xn = l deasemenea.
n→∞
Implicaţia inversă nu are loc obligatoriu, aşa cum rezultă din următorul
exemplu.
Exerciţiul 2.1. Considerăm 0 < a < b şi un şir (xn )n∈N definit prin
x1 = a, x2 = ab, . . . , x2n = an bn , x2n+1 = an+1 bn , . . . (n ∈ N).

¡ xn+1 ¢ x2n+1
Atunci pentru şir n∈N
avem subşiruri complementar = a, n ∈
xn x2n
x2n+2
N, convergent la a, respectiv = b , n ∈ N, convergent la b de aici faptul
x2n+1
că
xn+1 xn+1
lim inf = a şi lim sup = b.
n→∞ xn n→∞ xn
√
În acelaşi
√ timp pentru ( n
xn )n∈N ,√avem subşiruri complementare
√
2n
x2n = a b, n ∈ N, converging to a b, respectiv
√ n+1 n
x2n+1 = a 2n+1 b 2n+1 , n ∈ N,
2n+1
√ √ √
convergent deasemenea la a b şi de aici faptul că lim n xn = a b ı̂n timp
n→∞
xn+1
ce lim nu există.
n→∞ xn
¤
21
2.2 Serii de numere reale

Definiţia 2.8. Fie (an )n∈N un şir de numere reale şi şirul format din (an )n∈N
prin :
s1 = a1 , s2 = a1 + a2 , . . . , sn = a1 + a2 + · · · + an , . . .
. Ansamblul format prin şirurile (an )n∈N şi (sn )n∈N se notează prin simbolul
∞
X
an
n=1
şi se numeşte serie.
Termenii şirului (sn )n∈N se numesc sumele parţiale ale seriei ı̂n timp ce (an )
se numeşte termenul general al seriei.
Reţinem faptul că, prin cunoaşterea şirului sumelor parţiale (sn )n∈N , şirul
(an )n∈N este unic determinat prin a1 = s1 , an = sn − sn−1 , pentru n ≥ 2.
În acest caz context, termenul de serie poate fi asociat unuia din şirurile
(an )n∈N respectiv (sn )n∈N , de unde şi notaţia utilizată pentru o serie. Ob-
servăm că putem discuta despre existenţa limitei şirului sumelor parţiale.
∞
X
Definiţia 2.9. Sunem că seria an este convergenă sau divergentă după
n=1
cum şirul (sn )n∈N este convergent sau divergent.
În primul caz, dacă lim sn = s, atunci spunem că “s” reprezintă suma
n→∞
∞
X P
seriei şi scriem an = s sau mai simplu an = s. Astfel, pentru serii
n=1
∞
X P
convergente, simbolul an sau an este utilizat pentru a desemna atât
n=1
seria cât şi suma sa.
Prin studierea comportamentului unei serii (natura seriei) ı̂nţelegem să
determinăm dacă seria este convergentă sau nu.
Remarca 2.3. Dacă renunţam la un număr finit de termeni dintr-o serie sau,
dimpotrivă adăugăm un număr finit de termeni la o serie, natura acesteia nu
se schimbă.
P P
Propoziţia 2.2. Fie an = a şi bn P
= b două serii convergente. Atunci
pentru orice pereche de scalari α , β seria (αan + βbn ) converge la sum αa +
βb. Altfel spus avem egalitatea
P P P
(αan + βbn ) = α an + β bn .
22
P
Demonstraţie. Pentru şirul sumelor parţiale ale seriei (αan + βbn ) avem
sn = (αa1 + βb1 ) + (αa2 + βb2 ) + · · · + (αan + βbn ) =
= α(a1 + a2 + · · · + an ) + β(b1 + b2 + · · · + bn ),
şi de aici, trecând la limită obţinem rezultatul cerut.
Consecinţa
P 2.3.
P Ca un caz particular resultă că pentru orice scalar α 6= 0
seriile an şi α an au aceeaşi natură.
Propoziţia 2.3.
P Fie (bn )n∈N un şir dat şi (an )n∈N definit prin an = bn+1 −bn .
Atunci seria
P an este convergentă dacă şi numai dacă (bn )n∈N este conver-
gentă şi an = lim bn − b1 .
n→∞
Demonstraţie. Întradevăr avem a1 + a2 + · · · + an = bn+1 − b1 şi mai mult

P
an = lim (a1 + a2 + · · · + an ) = lim (bn+1 − b1 ) = lim bn+1 − b1
n→∞ n→∞ n→∞
dacă şi numai dacă există lim bn .

n→∞
P
Propoziţia 2.4. (Condiţie necesară de convergenţă) Dacă seria an converge,
atunci
lim an = 0.
n→∞
Demonstraţie. Întradevăr, dacă (sn )n∈N este şirul sumelor parţiale a seriei şi
s = lim sn , atunci lim an = lim (sn − sn−1 ) = 0.
n→∞ n→∞ n→∞
P
Remarca 2.4. Convergenţa la zero a şirului termenului general a seriei an
este doar o condiţie necesară aşa cum rezultă din următorul exemplu.
∞
X 1
Exerciţiul 2.2. ( serii Riemann) Seria este o serie divergentă deşi
n
n=1
1
lim = 0.
n→∞ n
1
Demonstraţie. Întradevăr, deoarece > 0 pentru orice n ≥ 1, şirul sumelor
n
parţiale (sn )n∈N este un şir crescător, deci este suficient să determinăm un
subşir divergent.
Considerăm subşirul (s2n )n∈N , pentru care avem
1 1 1 1 1 ³ 1´ ³1 1´ 1
s2 = 1 + > , s22 = 1 + + + = 1 + + + >2· ,
2 2 2 3 4 2 3 4 2
23
1
şi, in general, pentru orice n ∈ N, având s2n−1 > (n − 1) · , găsim
2
1 1 1
s2n = s2n−1 + + + ··· + >
2n−1 +1 2n−1 +2 2n−1 + 2n−1
1 1 1
> (n − 1) · + 2n−1 · n−1
=n·
2 2·2 2
şi de aici lim s2n = ∞, rezultă divergenţa seriei.
n→∞
TeoremaP 2.16. (Criteriul general al lui Cauchy) Fie (an )n∈N un şir din R.
Seria an converge dacă şi numai dacă pentru orice ε > 0 există nε ∈ N
astfel că pentru orice p ∈ N,
(2.2) kan+1 + an+2 + · · · + an+p k < ε pentru n > nε .
Demonstraţie. Dacă (sn )n∈N este şirul sumelor parţiale a seriei, este evident
că condiţia cerută (2.2) este echivalentă cu faptul că (sn )n∈N este a Cauchy
şir şi atunci convergenţa lui (sn )n∈N .
P Fie p : N → PN o funcţie cu proprietatea p(n) < p(m) pentru n < m şi seria
an şi seria bn definită prin
b1 = a1 + a2 + · · · + ap(1) , · · · , bn = ap(n−1)+1 + ap(n−1)+2 + · · · + ap(n) .

P P
Spunem Pcă seria bn este obţinută
P din seria an prin inserarea deparan-
teze şi că an este obţinută din bn prin retragerea parantezelor.
P P
Propoziţia P 2.5. Dacă seria an converge to s, atunci orice serie bn
obţinută din an prin inserarea de paranteze este deasemenea convergentă
la aceeaşi sumă s.
Demonstraţie. Dacă
P P (sn )n∈N , (tn )n∈N este şirul sumelor parţiale pentru seria
an respectiv bn , atunci
tn = b1 + b2 + · · · + bn = (a1 + a2 + · · · + ap(1) ) + (ap(1)+1 + ap(1)+2 + · · · + ap(2) )+
+ · · · + (ap(n−1)+1 + ap(n−1)+2 + · · · + ap(n) ) = sp(n) ,

deci (tn )n∈N este un subşir a lui (sn )n∈N şi (tn )n∈N converge la aceeaşi limită
s ca (sn )n∈N .
24
∞
X
Remarca 2.5. Retragerea parantezelor poate schimba natura seriei. Fie (−1)n−1
n=1
şi p(n) = 2n, atunci
bn = a2n−1 + a2n = 1 + (−1) = 0, ∀ n ∈ N

P
de aici convergenţa seriei bn ı̂n timp ce, seria iniţială este o serie divergentă
cu suma parţială s2n = 0, respectiv s2n+1 = 1, pentru orice n ∈ N.
Parentheses can be removed dacă put further restrictions pe “p” şi pe şir
(an )n∈N .
P P
Propoziţia 2.6. Fie bn seria obţinută din seria an prin inserarea de
paranteze şi presupunem că există M > 0 astfel că
p(n + 1) − p(n) ≤ M, ∀ n ∈ N
P P
şi că lim an = 0. Atunci an converge dacă şi numai dacă bn converge
n→∞
caz ı̂n care avem aceeaşi sumă pentru cele două serii.
Demonstraţie. Având ı̂n vedere P proposiţia 2.5 trebuie să demonstrăm

P doar
faptul că convergenţa seriei bn implică convergenţa
P seriei an şi că au
aceeaşi sumă. Astfel fie t = lim tn suma seriei bn şi, pentru ε > 0, nε ∈ N
n→∞
astfel că
ε ε
ktn − tk < şi kan k <
2 2M
pentru n > nε .
Dacă n > p(nε ) = Nε , putem găsi m > nε astfel că nε ≤ p(m) ≤ n <
p(m + 1) şi pentruun astfel de n avem
sn = a1 + a2 + · · · + ap(m+1) − (an+1 + an+2 + · · · + ap(m+1) =
= tn+1 − (an+1 + an+2 + · · · + ap(m+1) )

şi hence
ksn − tk ≤ ktm+1 − tk + kan+1 + an+2 + · · · + ap(m+1) k ≤
ε ε ε ε
≤ + (p(m + 1) − p(n)) < +M =ε
2 2M 2 2M
adică lim sn = t.
n→∞
25
∞
X
Definiţia 2.10. O serie an se numeşte absolut convergentă dacă seria de
n=1
∞
X
numere reale pozitive kan k este convergentă.
n=1
Teorema 2.17. Orice serie absolut convergentă este o serie convergentă.
Demonstraţie. Avem ı̂ntradevăr
kan+1 + an+2 + · · · + an+p k ≤ kan+1 k + kan+2 k + · · · + kan+p k

∞
X
şi condiţia Cauchy 0 s (2.2) fiind satisfăcută pentru seria kan k, ea este
n=1
deasemenea satisfăcută pentru seria iniţială.
Remarca 2.6. În general implicaţia inversă nu este adevărată aşa cum rezultă
din exemplul ??.
2.3 Criterii de convergenţă. Serii alternante

Remarca 2.7. Având ı̂n vedere faptul că, pentru a seriile cu termeni pozitivi
şirul sumelor parţiale este un şir crescător şi din propoziţia 2.1 rezultă imediat
că o serie cu termeni positivi converge dacă şi numai dacă
şirul sumelor parţiale este mărginit superior.
P
Propoziţia 2.7. Fie an , an ∈ R pentru orice n ∈ N, o serie dată. Definim
|an | + an |an | − an
pn = , qn = ; n ∈ N.
2 2
Următoarea afirmaţii sunt adevărate :
P P
P 1) dacă an converge dar nu este absolut convergentă, seriile pn şi
qn sunt divergente ;
P P P
2) dacă anPeste absolut
P convergentă,
P atunci ambele serii p n şi qn
converg şi avem an = pn − qn .
Demonstraţie. Notăm pentru ı̂nceput că pn = an şi qn = 0 dacă an ≥ 0 şi

pn = 0 iar qn = −an dacă an ≤ 0 pentru orice n ∈ N şi că avem an = pn − qn
respectiv
|an | = pn + qn , ∀ n ∈ N.
26
P P
Pentru a demonstra 1) presupunem
P P că an converge şi |an | este diver-
gentă. Dacă una din seriile pn , qn este convergentă, din an = pn − qn
şi propoziţia 2.2 rezultă convergenţa
P celeilalte serii şi, din |an | = pn + qn
şi propoziţia 2.2, deducem că |an | este convergentă. Această contradicţie
demonstrează 1).
Pentru 2) putem aplica propoziţia 2.2.
P
Definiţia 2.11. O serie an este numită semiconvergentă dacă seria este
convergentă dar seria nu este absolut convergentă.
Propoziţia 2.8. Dacă (an )n∈N , (bn )n∈N sunt două şiruri de numere reale şi
An = a1 + a2 + · · · + an ∀ n ∈ N,
atunci avem identitatea
n
X n
X
(2.3) ak bk = An bn+1 − Ak (bk+1 − bk )
k=1 k=1
P P
de aici faptul că an bn converge dacă ambele serii An (bn+1 −bn ) şi (An bn+1 )n∈N
sunt convergente.
Demonstraţie. Luând A0 = 0, avem
n
X n
X n
X n
X
ak bk = (Ak − Ak−1 )bk = Ak bk − Ak bk+1 + An bn+1 =
k=1 k=1 k=1 k=1
n
X
= An bn+1 − Ak (bk+1 − bk )
k=1
că este o identitate (2.3).
A doua afirmaţie rezultă din această identitate.
P
Propoziţia 2.9. (Testul Dirichlet) Fie un o serie de numere reale.
P Dacă
putem scrie un = an bn , n ∈ N, unde şirul sumelor parţiale a seriei an este
mărginită şi şirul (bn )n∈N este un şir decrescător cu lim bn = 0, atunci seria
P n→∞
un este convergentă.
Demonstraţie. Fie
An = a1 + a2 + · · · + an
şi presupunem că |An | ≤ M pentru orice n ∈ N. Atunci lim An bn+1 = 0 şi
P n→∞ P
pentru a stabili convergenţa seriei un este suficient să arătăm că An (bn+1 −
bn ) este convergentă.
27
ı̂n acest caz sense, deoarece (bn )n∈N este un şir descrescător convergent la
zero, şirurile bn+1 −bn ≥ 0 şi (bn+1 −b1 )n∈N reprezintă şirurile sumelor parţiale
X∞
ale seriei (bn+1 − bn ) care este convergent ca şir mărginit.
n=1
Seria X X
|An (bn+1 − bn )| = |An |(bn+1 − bn )
are termenii pozitivi cu şirul sumelor parţiale (sn )n∈N care este un şir crescător
şi, din
|An (bn+1 − bn )| ≤ M (bn+1 − bn ), ∀ n ∈ N,
rezultă că (sn )n∈N Peste deasemenea un şir mărginit. P De aici, Remark 2.7,
convergenţa seriei |An (bn+1 − bn )| şi de aici seria An (bn+1 − bn ) este
deasemenea o serie convergentă ca fiind absolut convergentă ı̂n (R , | · |).
P
Propoziţia 2.10. (Testul Abel) Fie un o serie dată.
P Dacă putem scrie
un sub forma un = an bn pentru fiecare n ∈ N unde an este o P
serie con-
vergentă şi (bn )n∈N este un şir monotonic convergent, atunci seria un este
convergenă.
Demonstraţie. Mai ı̂ntâi vom presupune că (bn )n∈N este crescător, ı̂n caz con-
trar luăm −bn ı̂n locul şirului bn pentru orice n ∈ N, şi deasemenea un şir
mărginit ca fiind un şir convergent.
Xn
P
Pe de altă parte convergenţa seriei an impliecă faptul că An = ak
k=1
care reprezintă şirul sumelor parţiale, este un şir convergent, deci şi mărginit,
adică |An | ≤ M pentru orice n ∈ N.
Având ı̂n vedere propoziţia precedntă avem convergenţa şirului (An bn+1 )n∈N
şi deasemenea faptul că şirul
n
X n
X
sn = |Ak (bk+1 − bk )| = |Ak |(bk+1 − bk )
k+1 k+1
P
a sumelor parţiale a seriei |An (bn+1 − bn )| este un şir mărginit.
Întradevăr, putem scrie
n
X
sn ≤ M (bk+1 − bk ) = M (bn+1 − b1 )
k=1
şi (bn )n∈N este un şir mărginit

P fiind deasemenea şir convergent.
It rezultă că seria An (bn+1 − bn ) este convergentă,
P chiar absolut con-
vergentă, şi, pentru a obţine convergenţa seriei un trebuie doar să aplicăm
propoziţia 2.8.
28
∞
X
Definiţia 2.12. Dacă xn > 0 pentru fiecare n ∈ N, seria (−1)n xn sau
n+1
∞
X
(−1)n−1 xn se numeşte serie alternantă.
n=1
Propoziţia 2.11. (Criteriul lui Leibniz)PDacă (xn )n∈N este un şir descrescător
şi convergent la zero, seria alternantă (−1)n−1 xn este convergentă şi, dacă
s, sn reprezintă suma sa de ordinul n, atunci |s − sn | < xn+1 .
Demonstraţie. Prima parte a propoziţiei este o consecinţă a criteriului Dirich-
let (propoziţia 2.9) considerând an = (−1)n−1 şi bn = xn pentru orice n ∈ N.
∞
X
Deasemenea, şirul sumelor parţiale ale seriei (−1)n−1 este un şir mărginit.
n=1
Pentru partea a doua, avem
s − s2n = (x2n+1 − x2n+2 ) + (x2n+3 − x2n+4 ) + · · · > 0
şi de aici
|s − s2n | = s − s2n = x2n+1 − (x2n+2 − x2n+3 ) − (x2n+4 − x2n+5 ) − · · · < x2n+1 .
Pe de altă parte, diferenţa s − s2n+1 poate fi scrisă
s − s2n+1 = −(x2n+3 − x2n+4 ) − (x2n+4 − x2n+5 ) − · · · < 0
şi de aici
|s − s2n+1 | = −(s2n+1 − s) = x2n+2 − (x2n+3 − x2n+4 ) − · · · < x2n+2
şi therefore |s − sn | < xn+1 pentru orice n ∈ N.
A doua afirmaţie spune că dacă aproximăm s prin sn , valoarea absolută a
erorii nu depăşeşte valoarea termenului xn+1 .
Testul lui Leibniz furnizează un exemplu de serie semiconvergentă, 2.6,

numită serie alternantă Riemann.
1
Demonstraţie. Întradevăr, in criteriul lui Leibniz putem lua xn = care este
n
un şir descrescător convergent.
Pe de altă parte această serie nu este absolut convergentă deoarece
∞
X ∞
¯ ¯ X
¯(−1)n−1 1 ¯ = 1
n n
n=1 n=1
este o serie divergentă (exemplul 2.2).

29
P P
Definiţia 2.13. Fie f : N → N o funcţie bijectivaP şi an , bn două serii
astfel P
că bn = af (n) pentru orice n ∈ N. Seria bn este se numeşte rearangarea
serei an .
P
Notăm că putem P scrie an = bf −1 (n) şi de aici an poate fi considerată ca
rearanjarea seriei bn .
P
Propoziţia 2.12. Fie Pan o serie absolut convergentă cu suma s. Atunci
orice rearanjare a seriei an este deasemenea absolut convergentă cu aceeaşi
sumă.
Demonstraţie. Fie (bn )n∈N considerată ca ı̂n definiţia precedentă şi, pentru
ε > 0, nε ∈ N astfel că
ε
|an+1 | + |an+2 | + · · · |an+p | < ∀p ∈ N
2
∞
X ε
pentru n > nε , de aici |ak | ≤ .
2
k=n+1
Fie g = f −1 şi alegem M astfel că
© ª
{1, 2, . . . , nε } ⊂ g(1), g(2), . . . , g(M ) .
Atunci n > M implică g(n) > nε şi de aici avem
|bn+1 | + |bn+2 | + · · · + |bn+p | = |ag(n+1) | + |ag(n+2) | + · · · + |ag(n+p) | ≤

∞
X ε
≤ |ak | ≤ <ε
2
k=n+1
P
deci seria bn este absolut convergentă. P
Fie (tn )n∈N , (sn )n∈N şirurile sumelor parţiale ale seriilor bn respectiv
X∞
P ε ε
an . Dacă n0 este astfel că |sn0 − s| < şi |ak | < , atunci
2 2
k=n+1
ε
|tn − s| ≤ |tn − sn0 | + |sn0 − s| ≤ |tn − sn0 | + .
2
Dacă alegem nε astfel că {1, 2, . . . , n0 } ⊂ {g(1), g(2), . . . , g(nε )}, atunci
n > nε implică
|tn − sn0 | = |(b1 + b2 + · · · + bn ) − (a1 + a2 + · · · + an0 )| =

ε
= |(ag(1) +ag(2) +· · ·+ag(n) )−(a1 +a2 +· · ·+an0 )| ≤ |an0 +1 |+|an0 +2 |+· · · <
2
30
pentru orice termeni a1 , a2 , . . . , an0 cancel out in subtraction.

În final, pentruPn > nε , avem |tP n − s| < ε ceea ce demonstrează absolut
convergenţa seriei bn şi faptul că bn = s too.
Remarca 2.8. Convergenţa absolută a seriei este o condiţie necesară, Rie-

mann demonstrând că orice serie semiconvergentă poate fi rearanjată pentru
a obţine o serie convergentă către orice sumă.
2.4 Serii cu termeni pozitivi

Vom considera pentru ı̂ceput două exemple.
∞
X
Exerciţiul 2.3. ( seria geometrică) Seria q n−1 (q 6= 0) este convergentă
n=1
1
cu suma s = dacă |q| < 1 şi este divergentă ı̂n caz contrar.
1−q
Demonstraţie. Întradevăr, dacă q 6= 1 avem
1 − q n+1 1
sn = 1 + q + q 2 + · · · + q n = şi lim sn = dacă |q| < 1,
1−q n→∞ 1−q
respectiv limita nu există pentru q > 1 sau q ≤ −1.

Pentru q = 1 avem sn = n şi lim sn = ∞, deci seria este deasemenea a
n→∞
divergentă.
∞
X 1
Exerciţiul 2.4. Seria Riemann generalizată (α ∈ R) este convergentă
nα
n=1
pentru α > 1 şi divergentă dacă α ≤ 1.
Demonstraţie. Am văzut ı̂n (Example 2.2) că pentru α = 1 seria este diver-
gentă şi la fel pentru α ≤ 0 deoarece ı̂n acest caz şirul termenului general
¡ 1 ¢
nu converge la zero.
nα n∈N
astfel, avem să studiem natura seriei pentru α > 0 ; α 6= 1.
1
Aplicând teorema lui Lagrange funcţiei f (x) = , x > 0, pe
(1 − α)xα−1
intervalul [n , n + 1], există ξn ∈ (n , n + 1) astfel că
1 1 1
α−1
− α−1
= f 0 (ξn ) =
(1 − α)(n + 1) (1 − α)n (ξn )α
31
şi rezultă
µ ¶
1 1 1 1 1
< − < ∀ n ∈ N.
(n + 1)α (1 − α) (n + 1)α−1 nα−1 nα
Pentru diferite valori ale lui n ı̂ncepând cu n = 1 putem scrie inegalităţile

µ ¶
1 1 1 1 1
α
< α−1
− α−1 < α ;
2 (1 − α) 2 1 1
µ ¶
1 1 1 1 1
< − < α ; ... ;
3α (1 − α) 3α−1 2α−1 2
µ ¶
1 1 1 1 1
α
< α−1
− α−1
<
n (1 − α) n (n − 1) (n − 1)α
de aici, dacă şi numai dacă adunăm termen cu termen,
µ ¶
1 1
sn − 1 < − 1 < sn−1
1 − α nα−1
unde (sn )n∈N reprezintă şirul sumelor parţiale ale seriei.

Dacă α > 1, avem
µ ¶
1 1 1
sn < 1 + 1 − α−1 < 1 + , ∀ n ∈ N,
α−1 n α−1
şi (sn )n∈N este un şir crescător mărginit superior deci seriea este convergentă.
Dacă 0 < α < 1, atunci
µ ¶
1 1
sn−1 > − 1 , ∀n ∈ N
1 − α nα−1
şi
1
lim (n1−α − 1) = ∞
n→∞ 1−α
de aici lim sn = ∞ too.
n→∞
P P
Teorema 2.18. (Primul criteriu de comparaţie) Fie an , bn două serii
de numere pozitive cu proprietatea că există n0 ∈ N aşa ı̂ncât pentru n > n0
avem an ≤ bn . Atunci :
P P
a) convergenţa seriei b implică convergenţa seriei a ;
Pn P n
b) şi divergenţa seriei an implică divergenţa seriei bn .
32
Demonstraţie. Putem presupune inegalitatea adevărată ı̂ncepând cu n = 1.

Fie (sn )n∈N , (tn )n∈N şirurile sumelor parţiale ale celor două serii. Şirurile
sunt crescătoare şi din inegalitate an ≤ bn avem deasemenea inegalitate
sn ≤ tn ∀ n ∈ N.
Dacă suntem ı̂n cazul a), avem că (tn )n∈N este convergentă, deci este un
şir mărginit, şi, din inegalitatea precedntă, urmează că (sP n )b∈N este un şir
mărginit deci convergent ceea ce implică convergenţa seriei an .
In cazul b), şirul (sn )n∈N este nemărginit superior şi, utilizând inegalităţile
precedente, cu atât P mai mult (tn )n∈N este nemărginit superior, şi de aic,
divergenţa seriei bn .
P P
Teorema 2.19. (Al doilea criteriu de comparaţie) Fie an , bn două serii
an+1 bn+1
cu termeni pozitivi pentru care ≤ ı̂ncepând cu n0 ∈ N. Atunci :
P an bn P
a) convergenţa serieiP bn implică convergenţa seriei P an ;
b) divergenţa seriei an implică divergenţa seriei bn .
Demonstraţie. Ca ı̂n teorema precedentă putem presupune inegalitatea adevărată
pentru orice n ≥ 1 şi, pentru diferite valori ale lui n, avem sucesiv inegalităţile
a2 b2 a3 b3 an−1 bn−1 an bn
0< ≤ , 0< ≤ , ... , 0 < ≤ , 0< ≤
a1 b1 a2 b2 an−2 bn−2 an−1 bn−1
an bn
. Multiplicând termen cu termen, obţinem ≤ sau, echivalent, an ≤
a1 b1
a1
bn . P
.b1Astfel suntem ı̂n ipoteza primului criteriu de comparaţie pentru seria an
P a1 P a1 P
şi bn şi, trebuie să remarcăm că seria bn şi bn au acelaşi com-
b1 b1
portament.
Teorema 2.20. (Criteriul practic de comparaţie) Fie (an )n∈N , (bn )n∈N două
an
şiruri de numere pozitive pentru care există lim = l. Avem :
n→∞ bn
1) dacă l = 0, atunci
½ P P
a) convergen0 taserieiP bn implic0 a convergen0 ta seriei
P an
;
b) divergen0 taseriei an implic0 a divergen0 taseriei bn
2) Dacă l = ∞, atunci
½ P P
a) convergen0 taseriei
P an implic0 a convergen0 taseriei
P bn
;
b) divergenceserie bn implic0 a divergen0 taseriei an
P P
3) dacă 0 < l < ∞ atunci atât an cât şi bn au aceeaşi natură.
33
an
Demonstraţie. In cazul 1) fie ε0 > 0 dat şi n0 = nε0 astfel că < ε0 pentru
bn
n > n0 sau, echivalent, an < ε0 bn pentru P nP > n0 . Rezultă că suntem ı̂n
condiţiile teoremei
P 2.18 pentru seriile a n şi ε0 bn , ultima având aceeaşi
natură ca seria bn .
In cazul 2) este suficient doar să schimbăm rolul celor douăserii şi să
bn
aplicăm 1) luând ı̂n consideraţie că, ı̂n acest caz, lim = 0.
n→∞ an
In cazul 3) luăm ε0 > 0 şi n0 = nε0 astfel că
an
0 < l − ε0 < < l + ε0
bn
pentru n > n0 sau, echivalent,
(l − ε0 )bn < an < (l + ε0 )bn
pentru n > n0 .
având ı̂n vedere dubla inegalitate avem numai să aplicăm din nou primul
criteriu de comparaţie (Teorema 2.18).
P
Teorema 2.21. ( Criteriul rădăcinii a lui Cauchy) Fie an o serie cu termeni
pozitivi. Atunci următoarele afirmaţii au loc :
√
a) Dacă există λ ∈ (0, 1) şi n0 ∈ N astfel că n an ≤ λ pentru orice n > n0 ,
atunci seria converge ;
√
b) Dacă n an ≥ 1 pentru o infinitate de termeni atunci seriea este diver-
gentă.
Demonstraţie. In cazul a) avem, echivalent, n

P nan ≤ λ pentru orice n > n0 şi
din λ ∈ (0, 1) rezultă convergenţa seriei λ .
P
Pentru a obţine convergenţa seriei
P n P a n este suficient să aplicăm primul
criteriu de comparaţie seriilor λ , an .
InPcazul b), rezultă că şirul (an )n∈N nu converge la zero şi de aici faptul că
seria an este divergentă.
O formulare particulară a cestui test este următoarea teoremă.

√
Teorema 2.22. Fie an ≥ 0 pentru orice n ∈ N şi L = lim sup n an . Atunci :
P n→∞
a) dacă L < 1 series an converge ;
P
b) dacă L > 1 series an este divergentă ;
c) dacă L = 1 test este neconcludent, adică nu putem preciza natura seriei.
34
Demonstraţie. In cazul a), dacă ε0 > 0 este astfel că L + ε0 < 1 şi, folosind
proprietăţile limitei superioare, 2b) teorema 2.13, n0 = nε0 avem că
√
n
an ≤ L + ε0 , ∀ n > n0 ,
atunciPsuntem ı̂n ipoteza a) a teoremei precedente cu k = L + ε0 şi mai mult

seria
In cazul ab),
n converge.
dacă ε0 > 0 este astfel că L − ε0 > 1, atunci, folosind deasemenea
paoprietăţile limitei superioare, 2a) teorema 2.13, in interval (L − ε0 , L + ε0 )
√
sunt o infintate de termeni ai şirului ( n an )n∈N , mai mari ca 1 şi se divergentă.
X∞
1
Pentru a demonstra c) putem considera seria generalizată Riemann
nα
n=1
care, aşa cum am văzut ı̂n exemplul 2.4, este convergentă pentru α > 1 re-
spectiv divergentă pentru α ≤ 1 although
r r
n 1 n 1
L = lim sup α
= lim = 1 ∀ α ∈ R.
n→∞ n n→∞ nα
Remarca 2.9. Pentru aplicaţii concrete a criteriului rădăcinii vom considera

√
direct l = lim n an şi, dacă limita există, atunci :
n→∞ P
a) dacă l < 1, seria a este convergentă ;
Pn
b) dacă l > 1, seriea an divergentă ;
c) dacă l = 1, testul este neconcludent.
Teorema 2.23. ( Criteriul lui D 0 Alembert) Fie an > 0 pentru orice n ∈ N.

an+1
a) Dacă există λ ∈ (0, 1) şi n0 ∈ N astfel că ≤ λ pentru n > n0 ,
P an
seria an converge ;
an+1
b) Dacă există λ > 1 şi n0 ∈ N astfel că ≥ λ pentru n > n0 , seria
P an
an este divergentă.
∞
X
Demonstraţie. In cazul a), 0 < λ < 1, seria λn converge şi inegalitatea
n=1
an+1
≤ λ pentru n > n0
an
este echivalentă cu
an+1 λn+1
≤ n pentru n > n0
an λ
35
P
şi mai mult, pentru a demonstra convergenţa seriei an , este suficient să
aplicăm al doilea criteriu de comparaţie, teorema 2.19 a).
In cazul b) putem aplica deasemenea al doilea criteriu de comparaţie, teo-
rema 2.19 b), luând ı̂n considerare că, ı̂n acest caz avem inegalitatea
λn+1 an+1
λ= n
≤
λ an
∞
X
pentru orice n > n0 şi că seriea λn este divergentă.
n=1
O formulare particulară a acestui test este dat ı̂n teorema următoare.
Teorema 2.24. Fie an > 0 pentru orice n ∈ N.

an+1 P
a) Dacă lim sup = L < 1 , seria an converge ;
n→∞ an
an+1 P
b) Dacă lim inf = l > 1 , seria an este divergentă ;
n→∞ an
c) Dacă l ≤ 1 şi L ≥ 1 , testul este neconcludent.
Demonstraţie. a) Dacă ε0 > 0 este astfel că λ = L + ε0 < 1 şi, folosind

proprietăţile limitei superioare, 2b) teorema 2.13, n0 = nε0 este astfel că
an+1
≤ L + ε0 pentru n > n0 , suntem ı̂n ipoteza a) a teoremei precedente, şi
an P
seria an converge.
b) Dacă ε0 > 0 este astfel că l − ε0 = λ > 1 şi, folosind proprietăţile limitei
an+1
inferioare, 2b) teorema 2.14, n0 = nε0 este astfel că l − ε0 ≤ pentru
anP
n > n0 , şi suntem ı̂n ipoteza b) a teoremei precedente, deci seria an este
divergentă.
Pentru a demonstra cazul c) , luăm următorul examplu.
Exerciţiul 2.5. Pentru 0 < a < b, considerăm şirul (an )n∈N definit prin
a1 = a, a2 = ab, . . . , a2n = an bn , a2n+1 = an+1 bn , . . .
ca ı̂n examplul 2.1, şir pentru care

an+1 an+1 √ √
lim sup = b, lim inf = a şi lim n
an = a b.
n→∞ an n→∞ an n→∞
36
3 3
Dacă luăm, b = > 1 şi a = < 1, că este
2 4
r
√ 9
ab = > 1,
8
P
rezultă divergenţa seriei an .
4 2
În acelaşi timp, dacă luăm b = > 1 şi a = < 1, avem
3 3
r
√ 8
ab = <1
9
P
şi mai mult series an converge.
an+1
Remarca 2.10. În practică, pentru a aplica acest test, calculăm lim şi,
n→∞ an
dacă limita există şi o notăm prin l, atunci :
P
a) dacă l < 1 , seria P an converge ;
b) dacă l > 1 , seria an este divergentă ;
c) dacă l = 1 , test este neconcludent.
Deasemenea, referitor la exemplul precedent, folosind teeorem 2.15 putem
spune că criteriul rădăcinii este mai tare decât decât criteriul lui Dălembert.
an+1 √
Dacă există lim = 1, atunci nu mai este necesar să calculăm lim n an ,
n→∞ an n→∞
root criteriul fiind deasemenea neconcludent.
Teorema 2.25. ( criteriul logaritmic) Fie an > 0 pentru orice n ∈ N.
− ln an
a) Dacă există λ > 1 şi n0 ∈ N astfel că ≥ λ pentru n > n0 , seria
P ln n
an converge ;
− ln an
b) Dacă există λ ≤ 1 şi n0 ∈ N astfel că ≤ λ pentru n > n0 , seria
P ln n
an este divergentă.
− ln an
Demonstraţie. a) Inegalitatea ≥ λ poate fi scrisă
ln n
1
ln ≥ λ ln n = ln nλ ,
an
1
sau ı̂n final, an ≤ pentru n > n0 .
nλ
X∞
1
Cum λ > 1, seria converge şi, folosind primul criteriu de comparaţie,
nλ
n=1 P
avem deasemenea convergenţa seriei an .
37
1
b) Similar considerând inegalitatea an ≥ λ pentru n > n0 şi, de această
n
X∞
1
dată cu λ ≤ 1, seria este divergentă şi, aplicând ı̂că o dată primul
nλ
n=1 P
criteriu de comparaţie, rezultă divergenţa seriei an .
Ca o formulare particulară avem :

Teorema 2.26. Fie an > 0, n = 2, 3, . . . . Atunci
− ln an P
a) dacă lim inf = l > 1, seria an converge ;
n→∞ ln n
− ln an P
b) dacă lim sup = L < 1, seria an este divergentă ;
n→∞ ln n
c) dacă l ≤ 1 şi L ≥ 1, testul este neconcludent.
Demonstraţie. a) Fie ε0 > 0 astfel că λ = l − ε0 > 1.
Folosind paoprietăţile limitei inferioare, 2b) teorema 2.14, există n0 = nε0
astfel că
− ln an
≥ l − ε0 pentru n > n0
ln n
şi maiPmult suntem ı̂n ipoteza a) a teoremei precedente, i.e. avem convergenţa
seriei an .
b) Fie ε0 > 0 astfel că λ = L + ε0 ≤ 1.
folosind proprietatea 2b) teorema 2.13 a limitei superioare, există n0 = nε0
astfel că
− ln an
≤ L + ε0 pentru n > n0
ln n
şi maiP mult suntem ı̂n ipotesza b) a teoremei precedente, de aici divergenţa
seriei an .
X∞
1
c) Propunem ca exerciţiu demonstrarea faptului că, pentru seria ,
n lnα n
n=2
avem l = L = 1 dar, seria converge pentru α > 1, respectiv este divergentă
pentru α ≤ 1.
Remarca 2.11. În practică, aplicarea criteriului logaritmic presupune calculul

− ln an
l = lim şi, dacă limita există, atunci :
n→∞ ln n
P
a) dacă l > 1, seria an converge ;
P
b) dacă l < 1, seria an este divergentă ;
c) dacă l = 1, test este neconcludent.
38
Teorema 2.27. (Criteriul lui Kummer) Fie an > 0 pentru orice n ∈ N.

a) Dacă există un şir (vn )n∈N , vn > 0 pentru orice n ∈ N, λ > 0 şi n0 ∈ N
astfel că
an
vn − vn+1 ≥ λ pentru n > n0 ,
an+1
P
atunci seria an converge.
b) Dacă există un şir (vn )n∈N , vn > 0 pentru orice n ∈ N şi astfel că seria
P 1
este divergentă , λ < 0 şi n0 ∈ N astfel că
vn
an
vn − vn+1 ≤ λ pentru n > n0 ,
an+1
P
atunci seria an este divergentă.
Demonstraţie. a) Cum an > 0 pentru orice n ∈ N, inegalitatea
an
vn − vn+1 ≥ λ pentru n > n0 ,
an+1
este echivalentă cu
vn an − vn+1 an+1 ≥ λ an+1 ≥ 0 pentru n > n0
de aici faptul că şirul (vn an )n∈N este un şir descrescător de numere pozitive,
adică mărginit inferior, deci convergent.
P
Şirul sumelor parţiale ale seriei (vn an −v
Pn+1 an+1 ) este (v1 a1 −vn+1 an+1 )n∈N ,
din afirmaţia precedentă rezultă că seria (vn an − vn+1 an+1 ) converge şi,
folosind inegalitatea
1
an+1 ≤ (vn an − vn+1 an+1 )
λ
P
şi din primul criteriu de comparaţie, rezultă convergenţa seriei an .
b) În acest caz considerăm inegalitatea
vn an − vn+1 an+1 ≤ λan+1 ≤ 0 pentru n > n0 ,
şi de aici faptul că şirul (vn an )n∈N, n>n0 este un şir descrescător.
astfel, avem
1
a n ≥ a n0 vn0 ∀ n > n0
vn
P 1
şi, folosind faptul că seria este divergentă şi aplicând din nou criteriul
vn P
comparaţiei, rezultă divergenţa seriei an .
39
Remarca 2.12. Pentru vn = 1 (n ∈ N) obţinem criteriul lui DĂlembert (teo-

rema 2.23).
Pentru vn = n pentru orice n ∈ N obţinem un alt caz particular , criteriul
Raabe-Duhamell, dar având ı̂n vedere importanţa sa in aplicaţii, /il prezentăm
separat.
Teorema 2.28. (Criteriul Raabe-Duhamell) Fie an > 0 pentru orice n ∈ N.
a) Dacă există k > 1 şi n0 ∈ N astfel că
³ a ´
n
n − 1 ≥ k, ∀ n > n0 ,
an+1
P
atunci seria an converge.
b) Dacă există k < 1 şi n0 ∈ N astfel că
³ a ´
n
n − 1 ≤ k, ∀ n > n0 ,
an+1
P
atunci seria an este divergentă.
³ a ´
n
Demonstraţie. In cazul a) inegalitatea n − 1 ≥ k, pentru orice n > n0 ,
an+1
poate fi scrisă
an
n − (n + 1) ≥ k − 1 = λ > 0, ∀ n > n0
an+1
astfel că
P suntem in cazul a) de la criteriul lui Kummer şi de aici avem convergenţa
seriei an . ³ a ´
n
In cazul b) putem scrie inegalitatea n − 1 ≤ k, pentru orice n > n0 ,
an+1
sub forma
an
n − (n + 1) ≤ k − 1 = λ < 0
an+1
P1
şi, ı̂ntrucât este divergentă, suntem ı̂n a doua ipoteză a criteriului lui
n P
Kummer cu vn = n, şi mai mult seria an este divergentă.
Ca o formulare particulară avem :

Teorema 2.29. Fie an > 0 pentru orice n ∈ N. Atunci
³ a ´ P
n
a) dacă l = lim inf n − 1 > 1, seria an converge ;
n→∞ an+1
³ a ´ P
n
b) dacă L = lim sup n − 1 < 1, seria an este divergentă ;
n→∞ an+1
c) dacă l ≤ 1 şi L ≥ 1, criteriul este neconcludent.
40
Demonstraţie. pentru a demonstra acest rezultat utilizăm deasemenea pro-

prietăţile limitei inferioare respectiv ale limitei superioare ca ı̂n demonstraţia
teoremelor precedente, teoremele 2.22, 2.24 şi 2.26.
Remarca 2.13. În practică, pentru a aplica criteriul Raabe-Duhamell, se cal-

culează direct ³ a ´
n
l = lim n −1
an+1
şi, dacă limita există, atunci :
P
a) dacă l > 1, seria an converge ;
P
b) dacă l < 1, seria an este divergentă ;
c) dacă l = 1, test este neconcludent.
Vom ı̂ncheia paragraful prin presentarea posibiltăţii de a aproxima suma
unei serii convergente.
∞
X
Am văzut ı̂n (proposition 2.11) că, pentru o serie alternantă (−1)n−1 an
n=1
cu (an )n∈N şir descrescător convergent la zero. Avem
|s − sn | ≤ an+1
şi mai mult, pentru calculul sumei s a seriei cu o eroare dată ε, este suficient să
luăm suma parţială sn0 cu n0 cea mai mică valoare a lui n pentru care an ≤ ε.
A particular cazul when can approximate sum a lui astfel a convergent

series cu termeni pozitivi şi că present here, este given prin următoarea :
Teorema 2.30. Fie an > 0, pentru orice n ∈ N, şi λ < 1, respectiv n0 ∈ N
an
astfel că ≤ λ pentru n > n0 .
an+1 P
Dacă s reprezintă suma seriei an , atunci avem
λ an an λn+1
|s − sn | = s − sn ≤ ≤ n00 , ∀ n ∈ N , n ≥ n0 .
1−λ λ 1−λ
an
Demonstraţie. Deasemenea, din ipoteza ≤ λ pentru n > n0 , rezultă
P a n+1
convergenţa seriei an şi, ı̂ntrucât termenii seriei sunt numere positive, avem
s > sn pentru orice n ∈ N.
Astfel, avem
|s − sn | = s − sn = an+1 + an+2 + . . .
41
şi, din
an+1 ≤ λan , an+2 ≤ λan+1 ≤ λ2 an , . . . ,
găsim
λ
s − sn ≤ an (λ + λ2 + . . . ) = an .
1−λ
Pe de altă parte, dacă considerăm inegalităţile
an0 +1 ≤ λan0 , an0 +2 ≤ λan0 +1 , . . . , an ≤ λ an−1
şi multiplicăm termen cu termen, găsim an ≤ an0 λn−n0 , astfel că putem con-
tinua evaluarea lui s − sn cu
an0 λn+1
s − sn ≤ , ∀ n ∈ N, n > n0
λn0 1 − λ
.
În applicaţii, dacă dorim să calculăm s cu o eroare mai mică decât un ε > 0
dat, este suficient să luăm sn0 cu n0 cea mai mică valoare a lui n pentru care
an0 λn+1
≤ ε,
λn0 1 − λ
existenţa unui astfel de index fiind asigurată de faptul că lim λn−1 = 0.
n→∞
Capitolul 3
Limite şi continuitate
3.1 Limita unei funcţii. Funcţii continue

Definiţia 3.1. Fie f : D ⊆ R → R şi x0 ∈ D 0 un punct de acumulare pentru
D. Spunem că f are limita l ı̂n punctul x0 dacă, pentru orice vecinătate V ∈
ϑ(l), există o vecinătate U ∈ ϑ(x0 ) astfel că, pentru orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 }),
avem f (x) ∈ V .
Notăm prin lim f (x) = l şi spunem că “ limita lui f ı̂n x0 este l ” sau că
x→x0
“f are limita l când x tinde la x0 ”.
Propoziţia 3.1. O funcţie f : D ⊆ R → R are limita l ı̂n x0 ∈ D 0 dacă
şi numai dacă, pentru orice V ∈ B(l), există U ∈ B(x0 ) astfel că f (x) ∈ V
pentru fiecare x ∈ D ∩ (U \ {x0 }), unde B(l) şi B(x0 ) reprezintă o bază de
vecinătaţi a lui pentru l, respectiv x0 .
Demonstraţie. Dacă lim f (x) = l, pentru orice V ∈ ϑ(l), cu atât mai mult
x→x0
pentru orice V ∈ B(l), există U 0 ∈ ϑ(x0 ) astfel că
¡ ¢
f (x) ∈ V ∀ x ∈ D ∩ U 0 \ {x0 } .
Pe de altă parte, dacă B(x0 ) este o bază de vecinătăţi a ¡lui x0 , există
¢
U ∈ B(x0 ), U ⊆ U 0 şi mai mult, f (x) ∈ V pentru orice x ∈ D ∩ U \ {x0 } .
Reciproc, dacă V ∈ ϑ(l), există V 0 ∈ B(l) astfel că V 0 ⊆ V şi, dacă
U ∈ B(x0 ) este astfel că
¡ ¢
f (x) ∈ V 0 ∀ x ∈ D ∩ U \ {x0 } ,
cu atât mai mult avem
¡ ¢
f (x) ∈ V ∀ x ∈ D ∩ U \ {x0 } ,
42
43
de aici lim f (x) = l.

x→x0
Propoziţia 3.2. Fie f : D ⊆ R → R şi x0 ∈ D 0 . Dacă f are limită ı̂n x0

atunci limita este unică.
Demonstraţie. Dacă presupunem prin reducere la absurd că există două valori
l1 , l2 pentru limita lui f ı̂n x0 , fie V1 ∈ ϑ(l1 ), V2 ∈ ϑ(l2 ), V1 ∩ V2 = ∅ şi
U1 , U2 ∈ ϑ(x0 ) astfel că
¡ ¢
f (x) ∈ V1 ∀ x ∈ D ∩ U1 \ {x0 }
respectiv
¡ ¢
f (x) ∈ V2 ∀ x ∈ D ∩ U2 \ {x0 } .
Deoarece U1 ∩ U2 = U este deasemenea o vecinătate pentru x0 , ar trebui

să avem f (x) ∈ V1 ∩ V2 pentru orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 } contrar faptului că
V1 ∩ V2 = ∅.
Teorema 3.1. Fie
f : D ⊆ R → R, g : f (D) ⊂ R → R
şi x0 ∈ D 0 . Dacă lim f (x) = l, l este un punct de acumulare pentru f (D),

x→x0
l 6∈ f (D) şi există lim g(y) = L, atunci lim (g ◦ f )(x) = L.
y→l x→x0
Demonstraţie. Fie W ∈ ϑ(L) şi V ∈ ϑ(l) astfel că

¡ ¢
g(y) ∈ W, ∀ y ∈ f (D) ∩ V \ {l} .
Deoarece lim f (x) = l, pentru V există U ∈ ϑ(x0 ) astfel că f (x) ∈ V

x→x0 ¡ ¢
pentru orice x ∈ D ∩ U \ {x0 } .
Finally, as l 6∈ f (D), pentru orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 }), Avem
f (x) ∈ f (D) ∩ (V \ {l})

¡ ¢
de aici (g ◦ f )(x) = g f (x) ∈ W , că este lim (g ◦ f )(x) = L.
x→x0
Remarca 3.1. Remarcăm că, dacă lim f (x) = l ∈ f (D), este posibil că
x→x0
concluzia să fie falsă aşa cum rezultă din următorul exemplu.
44
Exerciţiul 3.1. Fie f : R → R; f (x) = 0 pentru orice x ∈ R şi g : R → R ;

½
0 , dacă y 6= 0
g(y) = .
1 , dacă y = 0
Avem lim f (x) = 0 şi lim g(y) = 0 ı̂n timp ce (g ◦ f )(x) = 1 pentru orice
x→0 y→0
x ∈ R şi mai mult
lim (g ◦ f )(x) = 1 6= lim g(y) = 0.

x→0 y→0 ¤
Cum un interval deschis cu centrul ı̂ntr-un punct dat reprezintă a o bază
de vecinătaţi pentru acest punct, din proposiţia 3.1 putem deduce următorul
resultat.
Teorema 3.2. Fie f : D ⊆ R → R şi x0 ∈ D 0 . Atunci f are limit l când x
tinde la x0 dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0 există δε > 0 astfel că
|f (x) − l| < ε pentru orice x ∈ D pentru care 0 < |x − x0 | < δε .
Demonstraţie. Este suficient să luăm ı̂n consideration faptul că (l − δ, l +

δ); δ > 0 şi (x0 − ε, x0 + ε) ; ε > 0 reprezintă baze de vecinătaţi pentru l,
respectiv x0 şi să aplicăm proposition 3.1.
Teorema 3.3. O funcţie f : D ⊆ R → R are limita l când x tinde la x0 ∈ D 0

dacă şi numai dacă, pentru orice şir (xn )n∈N de puncte a lui D, xn 6= x0
pentru orice n ∈ N, convergent la x0 , şirul (f (xn ))n∈N converge la l.
Demonstraţie. Presupunem că lim = l şi fie (xn )n∈N un şir de puncte a lui
x→x0
D convergent la x0 , xn 6= x0 .
Dacă V ∈ ϑ(l) este o vecinătate arbitrară a lui l şi δV > 0 este astfel că
f (x) ∈ V pentru orice x ∈ D pentru care 0 < |x − x0 | < δV , fie nV = nδV ∈ N
astfel că |xn − x0 | < δv pentru n > nV .
Avem xn ∈ D , 0 < |xn − x0 | < δV pentru n > nV şi de aici f (xn ) ∈ V
pentru n > nV şi mai mult faptul că lim f (xn ) = l.
n→∞
Reciproc, presupunem că condiţia din teoremă are loc şi presupunem prin
reducere la absurd că lim f (xn ) 6= l, deci există V0 ∈ ϑ(l) cu proprietatea că,
n→∞
pentru orice δ > 0, există x ∈ D, 0 < |x − x0 | < δ, dar f (x) 6∈ V0 .
1 1
Luând succesiv δ = 1, , . . . , , . . . , obţinem un şir (xn )n∈N de puncte a
2 n
lui D, pentru care
1
0 < d(xn , x0 ) < şi f (xn ) 6∈ V0 ,
n
45
că este xn ∈ D, xn 6= x0 şi lim xn = x0 ı̂n timp ce (f (xn ))n∈N nu converge la

n→∞
l, ı̂n contradicţie cu ipoteza noastră.
Ca o consecinţă avem :
Consecinţa 3.1. 1) Dacă există ¡un şir ¢(xn )n∈N de puncte a lui D \ {x0 }
convergent la x0 şi astfel că şirul f (xn ) n∈N nu converge, atunci f nu are
limită ı̂n x0 .
2 Dacă există două şiruri (x0n )n∈N 00
¡ , 0(x¢n )n∈N¡de puncte
¢ din D \ {x0 } con-
vergente la x0 pentru care şirurile f (xn ) n∈N , f (x00n ) n∈N au limite diferite,
atunci f nu are limită ı̂n x0 .
3) Dacă, pentru un şir arbitrar (xn )n∈N de puncte a lui D \{x0 } convergent
la x0 , avem lim f (xn ) = l şi limita nu depinde de şirul considerat, putem să
n→∞
luăm l ca limita lui f at x0 .
Teorema 3.4. (Criteriul general a lui Cauchy) Fie f : D ⊆ R → R o funcţie
dată şi x0 ∈ D 0 , un punct de acumulare pentru D. f are limită când x tinde
la x0 dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0, există δε > 0 astfel că
|f (x0 ) − f (x00 )| < ε ∀ x0 , x00 ∈ D ∩ (x0 − δε , x0 + δε ) \ {x0 }.
Demonstraţie. Dacă lim f (x) = l, fie δε > 0 astfel că pentru orice x ∈ D ∩
x→x0
¢ ε
(x0 − δε , x0 +δε )\{x0 } , avem 0 < |x− x0 | < δε , şi ı̂n consecinţă |f (x)−l| < .
2
Dacă x0 , x00 sunt două puncte din D ∩ (x0 − δε , x0 + δε ) \ {x0 } atunci
ε ε
|f (x0 ) − f (x00 | ≤ |f (x0 ) − l| + |f (x00 − l| < + = ε.
2 2
Reciproc, fie (xn )n∈N un şir de puncte a lui D \ {x0 } convergent la x0 şi
nε = nδε ∈ N astfel că 0 < |xn − x0 | < ε pentru n > nε .
Rezultă că, pentru orice n > nε şi orice p ∈ N, avem xn , xn+p ∈ D ∩ (x0 −
δε , x0 + δε ) \ {x0 }) şi mai mult, aplicând criteriul Cauchy, avem că
|f (xn ) − f (xn+p )| < ε,
¡ ¢
deci şirul f (xn ) n∈N este un şir Cauchy deci este convergent.
Dacă consider acum două şiruri (x0n )n∈N , (x00n )n∈N de puncte a lui D \
{x0 } convergente la x0 , şirul x01 , x001 , x02 , x002 , . . . are aceeaşi prprietate şi, şirul
f (x01 ), f (x001 ), f (x02 ), f (x002 ), . . . este un şir convergent. De aici şirurile (f (x0n ))n∈N ,
(f (x00n ))n∈N , ca subşiruri a acestui şir, trebuie să aibă aceeaşi limită.
¡ Deci ¢ pentru orice şir (xn )n∈N de puncte a lui D\{x0 } convergent la x0 , şirul
f (xn ) n∈N este un şir convergent şi limita sa nu depinde de şirul considerat.
De aici existenţa limitei lui f când x tinde la x0 .
46
Definiţia 3.2. Fie f : D ⊆ R → R şi x0 ∈ D. Spunem că f este continuă

ı̂n x0 dacă, pentru orice V ∈ ϑ(f (x0 )), există U ∈ ϑ(x0 ) astfel că f (x) ∈ V
pentru x ∈ D ∩ U .
Dacă f este continuă ı̂n orice punct a lui D spunem că f este continuă pe
D sau, mai simplu, continuă.
Similar propoziţiei 3.1 putem formula
Propoziţia 3.3. Fie f : D ⊆ R → R şi x0 ¡∈ D. ¢Atunci f este continuă ı̂n
x0 dacă şi numai dacă, pentru orice V ∈¡ B f (x
¢ 0 ) , există U ∈ B(x0 ) astfel
că f (x) ∈ V pentru x ∈ D ∩ U , unde B f (x0 ) , B(x0 ) reprezintă o bază de
vecinătaţi a lui pentru f (x0 ) respectiv x0 .
Putem reformula propoziţia precedentă 3.3 după cum urmează:
Propoziţia 3.4. f este continuă ı̂n punctul x0 a lui D dacă şi numai dacă,
pentru orice ε > 0, există δε > 0 astfel că |f (x) − f (x0 )| < ε pentru orice
x ∈ D pentru care |x − x0 | < δε .
Subliniem că, pentru un x0 dat, δ depinde de ε dar, dacă considerăm
puncte diferite ale lui D, atunci este posibil că δ să depindă şi de punct.
Teorema 3.5. Fie f : D ⊆ R → R şi x0 ∈ D, un punct de acumulare pentru
D. Atunci f este continuă ı̂n x0 dacă şi numai dacă f are limită când x tinde
la x0 şi lim f (x) = f (x0 ).
x→x0
¡ ¢
Demonstraţie. Presupunem f continuă ı̂n x0 şi, pentru V ∈ ϑ f (x0 ) arbi-
trară, există U ∈ ϑ(x0 ) astfel că f (x) ∈ V ¡pentru orice
¢ x ∈ D ∩ U . Deaseme-
nea avem f (x) ∈ V pentru orice x ∈ D ∩ U \ {x0 } , ultima intersecţie fiind
nevidă având ı̂n vedere faptul că x0 este un punct de acumulare pentru D şi
mai mult, avem lim f (x) = f (x0 ).
x→x0 ¡ ¢
Reciproc, dacă presupunem că, pentru orice¡ V ∈ ϑ f¢(x0 ) , există U ∈
ϑ(x0 ) astfel că f (x) ∈ V pentru orice x ∈ D ∩ V \ {x0 } , având ı̂n vedere
faptul că f (x0 ) ∈ U pentru orice vecinătaţi a lui f (x0 ), avem cu atât mai mult
f (x) ∈ V pentru orice x ∈ D ∩ U , deci continuitatea lui f at x0 .
Remarca 3.2. Dacă x0 este un punct izolat a lui D, atunci orice funcţie
f : D ⊆ R → R este continuă ı̂n x0 deoarece, ı̂n acest caz putem lua o
vecinătate U ∈ ϑ(x0 ) astfel că D ∩ U = {x0 }, şi pentru orice V ∈ ϑ(f (x0 )),
f (x) ∈ V ∀ x ∈ D ∩ U = {x0 }.
Din acest motiv, ı̂n continuare, atunci când consideăm continuitatea unei
funcţii ı̂ntr-un punct al domeniului de definiţie, presupunem că acesta este şi
punct de acumulare.
47
Teorema 3.6. Fie f : D ⊆ R → R şi x0 ∈ D.

Atunci f este continuă ı̂n x0 dacă şi numai
¡ dacă,
¢ pentru orice şir (xn )n∈N
de puncte a lui D convergent la x0 , şirul f (xn ) n∈N converge la f (x0 ).
Demonstraţie. Dacă x0 este un punct izolat a lui D, atunci singurul ¡ şir ¢con-
vergent la x0 este şirul xn = x0 pentru orice n ∈ N şi de aici şirul f (xn ) n∈N
este deasemenea un şir constant şi f (xn ) = f (x0 ) pentru orice n ∈ N, deci
converge to f (x0 ).
Dacă x0 este un punct de acumulare pentru D, atunci, aşa cum am văzut
din Theorem 3.5, continuitatea lui f ı̂n x0 este echivalentă cu faptul că lim f (x) =
x→x0
f (x0 ) şi, pentru a obţine rezultatul, este suficient să aplicăm Theorem 3.3.
Teorema 3.7. (criteriul general al lui Cauchy pentru continuitate) Fie f : D ⊆

R → R o funcţie dată şi x0 un punct a lui D.
Atunci f este continuă ı̂n x0 dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0, există
δε > 0 astfel că
|f (x0 ) − f (x00 | < ε ∀ x0 , x00 ∈ D ∩ (x0 − δε , x0 + δε ).
Demonstraţie. Dacă x0 este un punct izolat a lui D, putem lua δε > 0 astfel
că D ∩ (x0 − δε , x0 + δε ) = {x0 } şi de aici faptul că, dacă x0 , x00 ∈ D ∩ (x0 −
δε , x0 + δε ), atunci x0 = x00 = x0 şi, deasemenea, avem că
|f (x0 ) − f (x00 | = |f (x0 ) − f (x0 )| = 0 < ε.
Dacă x0 este un punct de acumulare, atunci suntem deasemenea ı̂n ipoteza

teoremei 3.4 şi mai mult există l = lim f (x) şi, pentru a calcula limita, putem
x→x0
lua l = lim f (xn ) cu (xn )n∈N un şir arbitrar de puncte a lui D convergent la
n→∞
x0 .
Particularizând, putem lua şirul constant (xn )n∈N , xn = x0 pentru orice
n ∈ N, şi avem l = lim f (xn ) = f (x0 ), şi cum limita este unică putem spune
n→∞
că
lim f (x) = f (x0 )
x→x0
şi de aici continuitatea funcţiei f ı̂n x0 .
Dacă luăm ı̂n considerare caracterizarea continuităţii pe ı̂ntreg domeniul

de definiţie atunci Proposition 3.4, poate fi reformulată
Propoziţia 3.5. Fie f : D ⊆ R → R. Atunci f este continuă pe D dacă şi
numai dacă, pentru orice ε > 0 şi orice x ∈ D, există δε,x > 0 astfel că
|f (x) − f (x0 )| < ε

48
pentru orice x0 ∈ D pentru care |x − x0 | < δε,x .
Definiţia 3.3. Spunem că f : D ⊆ R → R este uniform continuă pe D dacă,

pentru orice ε > 0, există δε > 0 astfel că
|f (x0 ) − f (x00 | < ε pentru orice x0 , x00 ∈ D pentru care |x0 − x00 | < δε .
Orice funcţie uniform continuă pe D este şi continuă pe D dar implicaţia

inversă ı̂n general nu este adevărată.
Teorema 3.8. Fie
f : D ⊆ R → R, respectiv g : F (D) ⊆ Y → Z.
Dacă f este continuă ı̂n x0 ∈ D şi g este continuă ı̂n f (x0 ) in f (D), atunci
funcţia compusă g ◦ f : D → Z este continuă ı̂n x0 .
¡ ¢
Demonstraţie. Dacă y0 = f (x0 ) şi W ∈ ϑ g(y0 ) , având ı̂n vedere continui-
tatea lui g, există V ∈ ϑ(y0 ) astfel că g(y) ∈ W ∀ y ∈ f (D) ∩ V .
Având ı̂n vedere continuitatea lui f , există U ∈ ϑ(x0 ) astfel că ¡y = f (x) ¢∈
V pentru orice x ∈ D ∩ U şi, ı̂n¡final ¢rezultă că, pentru orice W ∈ ϑ g(f (x0 )) ,
există U ∈ ϑ(x0 ) astfel că g f (x) ∈ W pentru orice x ∈ D ∩ U , adică
continuitatea funcţie compuse g ◦ f at x0 .
Desigur, dacă f este continuă pe D şi g este continuă pe f (D), atunci
funcţia compusă g ◦ f este continuă pe D.
Un rezultat similar are loc şi pentru continuitatea uniformă.

Considerăm cazurile particulare referitoare la existenţa limitei unei funcţii
pentru cazul f : D ⊆ R → R when x → ±∞ sau când limita este ±∞. Avem
Propoziţia 3.6. 1) lim f (x) = ∞ dacă şi numai dacă, pentru orice a > 0,
x→x0
există δa > 0 astfel că f (x) > a pentru orice x ∈ D pentru care 0 < |x − x0 | <
δa .
2) lim f (x) = −∞ dacă şi numai dacă, pentru orice a < 0, există δa > 0
x→x0
astfel că f (x) < a pentru orice x ∈ D pentru care 0 < |x − x0 | < δa .
3) lim f (x) = l dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0, există aε > 0
x→∞
astfel că |f (x) − l| > ε pentru orice x ∈ D pentru care x > aε .
4) lim f (x) = l dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0, există aε < 0
x→−∞
astfel că |f (x) − l| < ε pentru orice x ∈ D pentru care x < aε .
49
5) lim f (x) = ∞ dacă şi numai dacă, pentru orice a > 0, există δa > 0
x→∞
astfel că f (x) > a pentru orice x ∈ D pentru care x > δa .
Similar, putem considera cases
lim f (x) = −∞, lim f (x) = ∞ şi lim f (x) = −∞.
x→∞ x→−∞ x→−∞
Considerăm cunoscute proprietăţile referitoare la operatiţii cu limite de

funcţii chiar dacă limitele sunt ±∞ şi limitele fundamentale
sin x 1 1
lim = 1 , lim (1 + x) x = lim (1 + )x = e,
x→0 x x→0 x→∞ x
ex − 1 ln(1 + x)
lim = 1, lim = 1, etc.
x→0 x x→0 x
şi, deasemenea, proprietăţile referitoare la continuitatea funct́iilor elementare
şi la operaţii cu funcţii continue.
Totuşi, reamintim unel proprietăţi ce fac referire la structura de ordine a
lui R. Astfel avem :
Propoziţia 3.7. Fie lim f (x) = l. Dacă l este un număr strict positiv
x→x0
(negativ), atunci există o vecinătate U ∈ ϑ(x0 ) astfel că f (x) ≥ 0 (respectiv
f (x) ≤ 0) pentru orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 }).
Definiţia 3.4. Fie (a, b) un interval deschis a lui R, f : (a, b) → R şi c ∈
(a, b]. Notăm f (c + 0) sau simplu f (c+) limit x→c
lim f (x) sau ı̂ncă lim f (x)
x&c
x>c
când limita există şi spunem că f (c+) reprezintă limita la dreapta a lui f at c.
Analog, putem considera limita la stânga a lui f at c pentru orice c ∈ [a, b),
ca fiind f (c − 0) sau f (c−) reprezintând x→c
lim f (x) sau lim f (x) dacă limita
x%c
x<c
există.
Dacă f (x0 +) şi f (x0 −) both există ı̂n punctul interior x0 al intervalului
(a, b), atunci diferenţa f (x0 +) − f (x0 −) este numită saltul lui f at x0 .
f (x0 +) − f (x0 ) este numit saltul la dreapta a lui f ı̂n x0 ı̂n timp ce f (x0 ) −
f (x0 −) reprezintă saltul la stânga a lui f ı̂n x0
Deasemenea, lim f (x) = l dacă şi numai dacă f (x0 +) = f (x0 −) = l şi, ı̂n
x→x0
acest context, f este continuă ı̂n x0 dacă şi numai dacă f (x0 +) = f (x0 −) =
f (x0 ). În caz contrar spunem că f este discontinuă ı̂n x0 sau că x0 este a
punct de discontinuitate pentru f .
Referitoare la punctele de discontinuitate pentru o funcţie dată f putem
introduce următoarea clasificare :
50
Definiţia 3.5. 1) Avem un punct de discontinuitate fără salt pentru f dacă
f (x0 +) = f (x0 −) 6= f (x0 ).
2) Avem un punct de discontinuitate cu salt dacă una din diferenţele lui f

at x0 este diferită de zero.
Dacă x0 ∈ (a, b) şi f (x0 ) − f (x0 −) = 0 dar f (x0 +) − f (x0 ) 6= 0, spunem
că f este continuă la stânga ı̂n x0 . Similar, spunem că f este continuă de la
dreapta ı̂n x0 dacă f (x0 +) − f (x0 ) = 0 dar f (x0 ) − f (x0 −) 6= 0.
3) Avem un punct de discontinuitate esential dacă una din expresiile f (x0 +)
sau f (x0 −) are valoarea infinită sau nu există.
Definiţia 3.6. Fie f : D ⊆ R → R. Dacă, pentru orice două puncte x, y ∈
D , x < y implică f (x) ≤ f (y) sau, echivalent, x > y implică f (x) ≥ f (y),
spunem că f este crescătoare pe D. Dacă x < y implică f (x) < f (y) sau
echivalent, x > y implică f (x) > f (y), spunem că f este strict crescătoare pe
D. Similar, spunem că o funcţie f este descrescătoare pe D dacă pentru orice
x, y ∈ D ,
x < y avem f (x) ≥ f (y) sau echivalent, x > y implică f (x) ≤ f (y). Dacă
x < y implică f (x) > f (y) sau echivalent, x > y implică f (x) < f (y), spunem
că f este a strict descrescătoare pe D. O funcţie f se numeşte monotonă
(strict monotonă) pe D dacă f este o funcţie crescătoare (strict crescătoare)
sau descrescătoare (strict descrescătoare).
Remarca 3.3. Putem caracteriza o funcţie crescătoare (strict crescătoare)
prin inegalitatea
¡ ¢
f (x) − f (y) (x − y) ≥ 0 ∀ x, y ∈ D,
respectiv ¡ ¢
f (x) − f (y) (x − y) > 0 ∀ x, y ∈ D, x 6= y.
Similar, f este o funcţie descrescătoare (strict descrescătoare) dacă şi numai
dacă ¡ ¢
f (x) − f (y) (x − y) ≤ 0 ∀ x, y ∈ D,
respectiv ¡ ¢
f (x) − f (y) (x − y) < 0 ∀ x, y ∈ D, x 6= y.
Teorema 3.9. Fie f : D ⊆ R → R o funcţie monotonă pe D şi x0 ∈ D un
punct de acumulare pentru D. Atunci există f (x0 −) şi f (x0 +) şi avem :
f (x0 −) ≤ f (x0 ) ≤ f (x0 +) dacă f este crescătoare,

51
respectiv
f (x0 −) ≥ f (x0 ) ≥ f (x0 +) dacă f este descrescătoare
.
Demonstraţie. Presupunem că f este o funcţie crescătoare şi fie
A = {f (x) ; x ∈ D, x < x0 }.
Având ı̂n vedere faptul că f este crescătoare, avem
f (x) ≤ f (x0 ) ∀ x ∈ D, x < x0 ,
deci mulţimea A este mărginită superior şi f (x0 ) este o margine superioară
pentru A.
Dacă f (x0 −) = sup A avem f (x0 −) ≤ f (x0 ).
Pe de altă parte, folosind proprietăţile celei mai mici margini superioare a
unei funcţii, Theorem 2.10, avem
f (x) ≤ f (x0 −) ∀ x ∈ D, x < x0
şi, pentru orice ε > 0, există x1 ∈ D, x1 < x0 , astfel că f (x1 ) > f (x0 −) − ε.
Dacă δε = x0 − x1 > 0, atunci, pentru orice x ∈ D, x < x0 , pentru care
0 < x0 − x = |x − x0 | < δε , avem x1 < x < x0 şi mai mult
f (x1 ) ≤ f (x) ≤ f (x0 −).
În final, rezultă că, pentru orice x ∈ D, x < x0 , pentru care 0 < |x − x0 | <
δε , avem
f (x0 ) − ε < f (x) < f (x0 −) + ε
sau, echivalent, |f (x) − f (x0 )| < ε şi de aici faptul că f (x0 −) = lim f (x).
x%x0
Într-un mod similar putem demonstra că, dacă B = {f (x) ; x ∈ D, x >
x0 }, atunci B este mărginită inferior, f (x0 ) fiind o margine inferioară pentru
B, şi, dacă f (x0 +) = inf B, atunci
f (x0 +) = lim f (x).
x&x0
Deasemenea avem f (x0 −) ≤ f (x0 ) ≤ f (x0 +).

Pentru a obţine inegalităţile f (x0 −) ≥ f (x0 ) ≥ f (x0 +) ı̂n cazul unei funcţii
descrescătoare, este suficient să repetăm demonstraţia pentru funcţia −f care
va fi o funcţie crescătoare funcţie şi să utilizăm faptul că, pentru orice mulţime
mărginită A de numere reale, avem sup A = − inf(−A), respectiv inf A =
− sup(−A).
52
Consecinţa 3.2. O funcţie monotonă pe un interval (a, b) poate avea cel mult
un punct de discontinuitate cu salt ı̂n interval.
Teorema 3.10. (Weierstrass) Fie f : D ⊆ R → R be a continuă funcţie pe

D. Dacă D este o mulţime compactă, atunci f (D) = {f (x) ; x ∈ D} este o
mulţime mărginită şi există x1 , x2 ∈ D astfel că f (x1 ) = inf f (D), respectiv
f (x2 ) = sup f (D).
Demonstraţie. de dat demonstraţia
Teorema 3.11. Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă astfel că f (a)f (b) < 0.
Atunci există cel puţin un punct c ∈ (a, b) astfel că f (c) = 0.
Demonstraţie. Fie presupunem că f (a) < 0, respectiv f (b) > 0, şi notăm prin
A mulţimea {x ∈ [a, b] ; f (x) < 0}.
A este nevidă şi este o mulţime mărginită superior. Dacă c = sup A, atunci
există un şir (xn )n∈N de puncte a lui A convergent la c şi, având ı̂n vedere
continuitatea lui f , rezultă că (f (xn ))n∈N converge to f (c), deci f (c) ≤ 0.
Dacă presupunem f (c) < 0, atunci există un interval (a1 , a2 ) ⊂ (a, b)
conţinând c şi astfel că f (x) < 0 pentru orice x ∈ (a1 , a2 ). Evident (a1 , a2 ) ⊂
A contradicţie cu faptul că c = sup A deci f (c) = 0.
Ca o consecinţă avem proprietatea lui Darboux a unei funcţii continue pe

un interval [a, b], namely :
Teorema 3.12. (Proprietatea lui Darboux) Dacă f : [a, b] ⊂ R → R este o

funcţie continuă, atunci, pentru orice x1 , x2 ∈ [a, b], x1 < x2 , şi orice y dintre
f (x1 ), f (x2 ), există cel puţin un punct x ∈ [x1 , x2 ] astfel că f (x) = y.
Demonstraţie. Întradevăr, dacă presupunem de examplu că f (x1 ) < y <

f (x2 ), atunci funcţia
g : [x1 , x2 ] → R; g(x) = f (x) − y
este deasemenea o funcţie continuă şi g(x1 ) < 0 ı̂n timp ce g(x2 ) > 0 de aici,
existenţa unui punct x ∈ [x1 , x2 ] astfel că g(x) = f (x) − y = 0 şi mai mult
f (x) = y.
Capitolul 4
Calcul diferential
4.1 Definiţii
În cadrul acestui capitol, ı̂n absenţa unor precizări, vom nota prin D un in-
terval deschis din R.
Definiţia 4.1. Fie f : D → R şi x0 ∈ D, an punct de acumulare pentru D.
Spunem că f are derivată ı̂n x0 dacă limita
f (x) − f (x0 )
lim
x→x0 x − x0
df
există şi notăm limita prin f 0 (x0 ) sau (x0 ).
dx
În continuare, dacă f 0 (x0 ) este finită spunem că f este derivabilă ı̂n x0 .
Dacă f este derivabilă ı̂n fiecare punct a lui D, spunem că f este derivabilă
pe D.
Dacă D1 este mulţimea de puncte din D ı̂n care f este derivabilă, atunci
putem considera o nouă funcţie
f 0 : D1 → R ; D1 3 x 7→ f 0 (x) ∈ R.
Funcţia f 0 este numită prima derivată a lui f .

Similar, derivata de ordinul n a lui f este definită ca fiind prima derivată a
derivatei de ordinul n − 1 şi o notăm it prin f (n) .
Notăm deasemenea prima derivată f 0 prin
df dy
sau , unde y = f (x).
dx dx
53
54
Remarca 4.1. Reamintim că, din punct de vedere geometric,¡ derivata

¢ lui f
ı̂n x0 , dacă există, ne dă panta tangentei ı̂n punctul x0 , f (x0 ) şi ecuaţion
tangentei ı̂n acest caz este
y − f (x0 ) = f 0 (x0 )(x − x0 ).

dn f
Pentru nth derivative f (n) putem utiliza deasemenea notaţia sau
n
d xn
d y
.
d xn
Definiţia 4.2. We define derivatele laterale ale lui f ı̂n x0 prin
f (x) − f (x0 )
f+0 (x0 ) = lim
x&x0 x − x0
ca fiind derivata la dreapta, respectiv
f (x) − f (x0 )
f−0 (x0 ) = lim
x%x0 x − x0
ca fiind derivata la stânga dacă limitele există.
Dacă D este un interval ı̂nchis, atunci pentru extremităţile sale, putem
vorbi doar de derivatele laterale D.
Funcţia f are derivată ı̂n x0 dacă şi numai dacă f+0 (x0 ) şi f−0 (x0 ) există şi
sunt egale, valoarea lor comună reprezentând valoarea derivatei lui f ı̂n x0 .
Teorema 4.1. Dacă f : D → R este o derivabilă funcţie ı̂n x0 ∈ D, atunci

este f este continuă ı̂n x0 .
Demonstraţie. Pentru x0 ∈ D şi x ∈ D arbitrar cu x 6= x0 , avem
f (x) − f (x0 )
f (x) = f (x0 ) + (x − x0 )
x − x0
unde
f (x) − f (x0 )
lim (x − x0 ) = 0; lim = f 0 (x0 ), |f 0 (x0 )| < ∞.
x→x0 x→x0 (x − x0 )
astfel găsim
f (x) − f (x0 ) f (x) − f (x0 )
lim (x − x0 ) = lim lim (x − x0 ) = f 0 (x0 ) · 0 = 0
x→x0 (x − x0 ) x→x0 (x − x0 ) x→x0
şi de aici lim x → x0 f (x) = f (x0 ).
55
Remarca 4.2. Subliniem că continuitatea unei funcţii f ı̂ntr-un punct nu este
o condiţie suficientă pentru derivabilitatea lui f ı̂n acel punct, aşa cum rezultă
din următorul contraexamplu.
Exerciţiul 4.1. Considerăm funcţia f : R 7→ R ; f (x) = |x| şi x0 = 0.

Funcţia f este continuă ı̂n x0 dar
|x| − |0| x
f+0 (0) = lim = lim = 1
x&0 x−0 x&0 x
ı̂n timp ce
|x| − |0| −x
f−0 (0) = lim = lim = −1.
x%0 x − 0 x%0 x
Reamintim câteva proprietăţi ale funcţiilor derivabile. 1. Avem
³ f ´0 f 0 g − f g0
(α f + β g)0 = α f 0 + β g 0 ; (f g)0 = f 0 g + f g 0 ; = ,
g g2
unde α, β ∈ R, f, g sunt derivabile şi pentru ultima egalitate g 6= 0.

2. Fie f : D → R, g : f (D) → R şi x0 ∈ D astfel că y0 = f (x0 ) este un
punct interior pentru f (D).
Dacă există f 0 (x0 ) şi g 0 (y0 ), atunci funcţia compusă g ◦ f : D → R are
derivată ı̂n x0 şi
¡ ¢
(g ◦ f )0 (x0 ) = g 0 f (x0 ) f 0 (x0 ).
3. Fie I ⊂ R un interval deschis şi f : D → I o funcţie derivabilă ı̂n

punctul x0 ∈ D cu f 0 (x0 ) 6= 0. Atunci presupunând că f este inversabilă şi
y0 = f (x0 ) rezultă că f −1 este derivabilă at y0 şi
¡ −1 ¢0 1
f (y0 ) = , y0 = f (x0 ).
f 0 (x0 )
Teorema 4.2. Dacă f este derivabilă ı̂n punctul x0 ∈ D, atunci există o

vecinătate U ∈ ϑ(x0 ) şi o constantă M > 0 astfel că
(4.1) |f (x) − f (x0 )| ≤ M |x − x0 | ∀ x ∈ U
Demonstraţie. Întradevăr, dacă ε > 0 este fixat şi U ∈ ϑ(x0 ) este astfel că
¯ f (x) − f (x ) ¯
¯ 0 ¯
¯ − f 0 (x0 )¯ < ε0 ∀ x ∈ D ∩ (U \ {x0 }),
x − x0
56
avem
|f (x) − f (x0 )|
≤ |f 0 (x0 )| + ε0
|x − x0 |
şi mai mult
|f (x) − f (x0 )| ≤ M |x − x0 | cu M = |f 0 (x0 )| + ε0
pentru orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 } dar deasemenea, pentru x = x0 .
pentru o funcţie care verifică o inegalitate de forma (4.1) ı̂ntr-o o vecinătate

a lui x0 spunem că verifică condiţia lui Lipshitz ı̂n x0 .
Remarca 4.3. O funcţie care satisface condiţia lui Lipshitz ı̂n x0 este continuă
ı̂n x0 dar implicaţia inversă este, ı̂n general, falsă. Ca un exeplu putem lua
p
f : R → R ; f (x) = |x|
care este continuă ı̂n x0 = 0 dar pentru care o inegalitate de forma (4.1) nu
poate avea loc ı̂n orice vecinătate a lui 0.
Pe de altă parte, este posibil că o funcţie să satisfacă condiţia lui Lipshitz
ı̂ntr-un punct x0 făra a fi derivabilă ı̂n acel punct. În acest sens putem recon-
sidera funcţia
f : R → R ; f (x) = |x| din examplul 4.1
Definiţia 4.3. Fie f : D → R şi x0 ∈ D. Spunem că f are un extrem local ı̂n
x0 dacă există o vecinătate U ∈ ϑ(x0 ) astfel că diferenţa f (x) − f (x0 ) are un
semn constant pe U ∩ D. Puntul x0 este numit punct de extrem local pentru f .
Dacă
f (x) − f (x0 ) ≤ 0 ∀ x ∈ U ∩ D,
atunci f are un maxim local ı̂n x0 şi spunem că x0 este a punct de maxim local,
respectiv dacă
f (x) − f (x0 ) ≥ 0 ∀ x ∈ U ∩ D,
atunci f are un minim local ı̂n x0 şi x0 este un punct de minim local a lui f .
Teorema 4.3. (teorema lui Fermat) Fie f : D → R o funcţie şi x0 un punct
interior a lui D. Dacă x0 este un punct de extrem local pentru funcţia f şi f
are derivată ı̂n x0 , atunci f 0 (x0 ) = 0.
Demonstraţie. Presupunem că exists U ∈ ϑ(x0 ) astfel că f (x) − f (x0 ) < 0
pentru orice x ∈ U (f are a local maximum at x0 ). Avem
f (x) − f (x0
f 0 (x0 − 0) = lim ≥0
x%x0 x − x0
57
şi
f (x) − f (x0
f 0 (x0 + 0) = lim ≤0
x&x0 x − x0
astfel că f 0 (x0 ) = 0. In condiţiile teoremei nu putem avea f 0 (x0 ) = ∞ sau
f 0 (x0 ) = −∞.
Teorema 4.4. (teorema lui Rolle) Fie f : [a, b] → R. Dacă f este o funcţie
continuă pe [a, b], şi este derivabilă pe interval (a, b) şi f (a) = f (b), atunci
există un punct x0 ∈ (a, b) astfel că f 0 (x0 ) = 0.
Demonstraţie. Dacă f (x) = m pentru orice x ∈ [a, b] atunci f 0 (x) = 0 pe [a, b].
Presupunem că f nu este o funcţie constantă. Deci există xm , xM ∈ [a, b]
astfel că
f (xm ) ≤ f (x) ≤ f (xM ) ∀ x ∈ [a, b].
Nu putem avea xm = a, şi xM = b sau xm = b, şi xM = a deoarece f nu este
o funcţie constantă. Să luăm arbitrar a < xm < xM ≤ b. Din teorema lui
Fermat rezultă f 0 (xm ) = 0.
Consecinţa 4.1. Dacă x1 , x2 ∈ [a, b] sunt două rădăcini consecutive ale

funcţiei continue f şi f este derivabilă pe (a, b), atunci f 0 are cel puţin o
rădăcină ı̂n intervalul (x1 , x2 ).
Reciproc, dacă x1 , x2 ∈ (a, b) sunt două rădăcini consecutive pentru derivata
0
f , atunci f are cel mult o rădăcină ı̂n (x1 , x2 ).
Teorema 4.5. (teorema lui Cauchy) Considerăm f, g : [a, b] → R două funcţii
continue. Dacă f, g sunt derivabile pe (a, b) şi g 0 (x) 6= 0 pentru orice x ∈
(a, b), atunci există cel puţin un punct c ∈ (a, b) astfel că
f (b) − f (a) f 0 (c)
= 0 .
g(b) − g(a) g (c)
Demonstraţie. Din g 0 (x) 6= 0 pe [a, b] rezultă g(a) 6= g(b). Fie
F (x) = (f (a) − f (b))g(x) + (g(b) − g(a))f (x).
Funcţia F (x) este continuă pe [a, b], derivabilă pe (a, b) şi F (a) = F (b). astfel,
că există c ∈ (a, b) cu F 0 (c) = 0. dar
F 0 (c) = (f (a) − f (b))g 0 (c) + (g(b) − g(a))f 0 (c) = 0
sau
f (b) − f (a) f 0 (c)
= 0 .
g(b) − g(a) g (c)
58
Teorema 4.6. (teorema lui Lagrange) Dacă f : [a, b] → R este a funcţie

continuă pe [a, b] şi este derivabilă pe (a, b), atunci există x0 ∈ (a, b) astfel că
f (b) − f (a) = f 0 (x0 )(b − a).
Demonstraţie. Luăm ı̂n teorema lui Cauchy g(x) = x.
Consecinţa 4.2. 1) Dacă f : [a, b] → R este derivabilă pe (a, b) şi f este o

funcţie monotonă, atunci f 0 are un semn constant ı̂n orice (a, b), respectiv
– dacă f este o funcţie crescătoare, atunci f 0 > 0, iar
– dacă f este o funcţie descrescătoare, atunci f 0 < 0.
Reciproc, dacă f 0 (x) > 0 pentru orice x ∈ (a, b), atunci f este crescătoare,
respectiv, dacă f 0 (x) < 0 pentru orice x ∈ (a, b), atunci f este descrescătoare.
2) Dacă f, g : [a, b] → R satisfy f 0 = g 0 pe (a, b), atunci diferenţa f − g
este constant pe [a, b].
Demonstraţie. 1) Dacă f este crescătoare pe [a, b], atunci, pentru x0 ∈ (a, b),
avem
¡ ¢
f (x) − f (x0 ) (x − x0 ) > 0, ∀ x ∈ U ∩ [a, b],
unde U ∈ ϑ(x). Astfel
f (x) − f (x0 )
f 0 (x0 ) = lim > 0.
x→x0 x − x0
Reciproc, dacă f 0 (x) > 0 pentru orice x ∈ (a, b), atunci, pentru x1 , x2 ∈
(a, b), x1 < x2 , găsim x0 ∈ (x1 , x2 ) cu
f (x2 ) − f (x1 ) = f 0 (x0 )(x2 − x1 ) > 0
şi de aici f (x2 ) > f (x1 ). Aşadar f este o funcţie crescătoare.

Într-un mod similar se poate demonstra teorema pentru o funcţie de-
screscătoare.
2) Aplicăm teorema lui Lagrange funcţiei h(x) = f (x) − g(x) pe [a, x],
x ∈ [a, b].
Teorema 4.7. (Teorema lui Darboux) Fie f : [a, b] → R o funcţie având

derivată (finită sau infinită) pe (a, b). Atunci, pentru orice [α, β] ⊂ [a, b]
cu f 0 (α) 6= f 0 (β) şi orice y dintre f 0 (α) şi f 0 (β) există cy ∈ [α, β] astfel că
y = f 0 (cy ).
59
Demonstraţie. Presupunem că f 0 este finită pe [α, β] şi considerăm funcţiile
u, v, g : [α, β] → R
definite prin
 h α + βi  hα + β i

α pentru t ∈ α, 
 2t − α pentru t ∈ ,β
u(t) = h α + β2 i , v(t) = h 2α + β i

 2t − β pentru t ∈ 
β
,β pentru t ∈ α,
2 2
 y
6

 f 0 (α) pentru t = α


 f (v(t)) − f (u(t)) β
g(t) = pentru t ∈ (α , β)

 v(t) − u(t)

 v(t)
 f 0 (β) pentru t = β u(t)
Funcţiile u, v, g sunt continue α
pe [α, β], -
O α α+β
β x
2
α ≤ u(t) ≤ v(t) ≤ β ∀ t ∈ [α, β] şi f 0 (α), f 0 (β) ∈ [g(α), g(β)].
Cum g este o funcţie continuă, ı̂i aplicăm proprietatea lui Darboux, The-
orem 3.12, pentru orice y dintre f 0 (α) şi f 0 (β), există ty ∈ (α , β) astfel că
f (v(ty )) − f (u(ty )) ¡ ¢
y = g(ty ) = = f 0 (cy ) cu cy ∈ u(ty ), v(ty )
v(ty ) − u(ty )
ultima egalitate fiind o consecinţă a teoremei lui Lagrange pe intervalul [u(ty ), v(ty )].
Dacă, de exemplu, presupunem acum că f−0 (β) = ∞ şi presupunem prin
reducere la absurd că există A şi U ∈ ϑ(β) astfel că f 0 (x) < A pentru orice
x ∈ U , x < β, atunci, pentru orice interval [x, β] ar trebui să avem
f (β) − f (x)
= f 0 (cx ) < A
β−x
de aici deasemenea
f (β) − f (x)
f−0 (β) = lim ≤A
x%β β−x
fapt ce contrazice ipoteza că f−0 (β) =
∞.
Mai mult, pentru orice y ≥ f 0 (α),
există αy ∈ (α , β) astfel că f 0 (αy ) > y
şi putem aplica prima parte a demonstraţiei pentru intervalul [α, αy ].
60
0
Teorema 4.8. (Regula lui Lóspital ı̂n cazul ) Fie f, g : I → R şi x0 ∈ I 0
0
Presupunem că următoarele patru afirmaţii au loc :
1. f, g sunt derivabile pe I sau pe I \ {x0 },
2. lim f (x) = lim g(x) = 0,
x→x0 x→x0
3. g, g 0
nu se anulează pe o vecinătate a lui x0 , excepţie eventual ı̂n x0 ,
f 0 (x)
4. Există lim 0 , finită sau nu,
x→x0 g (x)
atunci
f (x) f 0 (x)
lim = lim 0 .
x→x0 g(x) x→x0 g (x)
Demonstraţie. Presupunem mai ı̂ntâi că x0 este număr finit. Fie J = I ∪ {x0 }
şi f , g : [a, b] → R funcţia definită prin
½ ½
f (x), x 6= x0 g(x), x 6= x0
f= , respectiv g = .
0, x = x0 0, x = x0
Atunci f şi g sunt continue pe J. Fie (xn )n un şir cu xn < x0 (sau

xn > x0 ). Funcţiile f şi g sunt derivabile pe [xn , x0 ] (sau [x0 , xn ]). Din
teorema lui Cauchy există ξn ∈ [xn , x0 (sau ξn ∈ [x0 , xn ) astfel că
f (xn ) − f (x0 ) f 0 (ξn )

= 0
g(xn ) − g(x0 ) g (ξn )
dar
f (xn ) = f (xn ), f (x0 ) = 0, f 0 (ξn ) = f 0 (ξn )
şi
g(xn ) = g(xn ), g(x0 ) = 0, g 0 (ξn ) = g 0 (ξn )
.Atunci avem
f (xn ) f 0 (ξn )
= 0 .
g(xn ) g (ξn )
Dacă xn → x0 atunci ξn → x0 şi din
f 0 (x)
lim =l
x→x0 g 0 (x)
rezultă deasemenea
f (x)
lim =l
x→x0 g(x)
61
Dacă x0 = ∞ putem considera că f, g : (a, ∞) 7→ R, a > 0. Fie
1 1
h : (0, ) 7→ (a, ∞), h(y) =
a y
o funcţie bijectivă şi F = f ◦ h şi G = g ◦ h.

Fie xn , xn → ∞. Atunci yn = x1n → 0 şi putem demonstra afirmaţiile:
1. F (yn ) → 0, G(yn ) → 0;
2. F, G sunt continue şi derivabile pe (0, a1 ) şi
1 0 1
F 0 (yn ) = − 2
f (xn ), yn = ,
yn xn
1 0 1
G0 (yn ) = − g (xn ), yn = ;
yn2 xn
3. G0 (yn ) 6= 0
f 0 (xn ) F 0 (yn )
4. g 0 (xn ) → l pentru xn → ∞ ⇒ G0 (yn ) → l pentru yn → 0;
5.
F (yn ) f (xn )
4. G(yn ) → l pentru yn → 0 ⇒ g ( xn )
→ l pentru xn → ∞;
În mod analog putem demonstra următoarea variantă a teoremei prece-

∞
dente pentru cazul .
∞
Teorema 4.9. Fie f : [a, b] → R şi x0 ∈ [a, b]. Presupunem că următoarele
patru afirmaţii sunt adevărate:
1) f, g sunt derivabile pe [a, b] \ {x0 } ;
2) g este strict crescătoare pe [a, x0 ] şi [x0 , b] şi lim g(x) = ∞ ;
x→x0
3) g 0 (x) 6= 0 pentru orice x 6= x0 ;
f 0 (x)
4) există lim 0 = L ∈ R.
x→x0 g (x)
f (x)
Atunci există lim = L.
x→x0 g(x)
62
Presupunem cunoscută legătura dintre convexitatea sau concavitatea unei

funcţii f şi semnul celei de a doua derivată f 00 , dacă f 00 există.
În general o funcţie f : I ⊂ R → R este convexă pe intervalul I dacă,
pentru orice x1 , x2 din I şi orice t ∈ [0, 1], avem
¡ ¢ ¡ ¢
f x1 + t(x2 − x1 ) ≤ f (x1 ) + t f (x2 ) − f (x1 ) .
Altfel spus, pentru orice x1 , x2 ∈ I, graficul lui f pentru x dintre x1 şi x2
este situat dedesuptul coardei ce uneşte punctele (x1 , f (x1 )) şi (x2 , f (x2 )).
Similar, spunem că f este concavă pe intervalul I dacă, pentru orice x1 , x2
de la I şi orice t ∈ [0, 1], avem
¡ ¢ ¡ ¢
f x1 + t(x2 − x1 ) ≥ f (x1 ) + t f (x2 ) − f (x1 ) .
Geometric, pentru orice x1 , x2 ∈ I, graficul lui f pentru x dintre x1 şi x2
este situat deasupra coardei ce uneşte punctele (x1 , f (x1 )) şi (x2 , f (x2 )).
Dacă există f 00 ı̂n intervalul I, atunci faptul că f este convexă pe I este
echivalentă cu faptul că f 00 (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ I respectiv, f este concavă
pe I dacă şi numai dacă f 00 (x) ≤ 0 pentru orice x ∈ I.
Un punct pe graficul unei funcţii f : I ⊆ R → R unde f este continuă şi
schimbă de concavitate este numit punct de inflexiune a graficului.
Dacă există f 00 , atunci abscisele punctelor de inflexiune se găsesc printre
zerourile lui f 00 .
Subliniem faptul că implicaţia inversă nu este ı̂ntotdeauna adevărată. Este
posibil să avem un punct de inflexiune ı̂n care derivata a doua a funcţiei să nu
existe.
Definiţia 4.4. Fie f : D → R o funcţie dată şi x0 ∈ D. Spunem că f este
diferenţiabilă ı̂n x0 dacă există o constantă A ∈ R şi o funcţie ω : D → R
continuă ı̂n x0 astfel că ω(x0 ) = 0 şi următoarea equalitate are loc
(4.2) f (x) − f (x0 ) = A(x − x0 ) + ω(x)(x − x0 ) ∀ x ∈ D.
Expresia A(x − x0 ) reprezintă diferenţiala lui f at x0 şi o notăm prin
df (x0 ; x − x0 )
Exerciţiul 4.2. Ca exemplu, pentru funcţia f : R → R ; f (x) = x , putem
scrie
x − x0 = 1(x − x0 ) + 0(x − x0 ) ∀ x ∈ R,
cu constanta A = 1 şi ca funcţie ω, ω(x) = 0 pentru orice x ∈ R. Mai mult,
avem diferenţiabilitatea lui f (x) = x ı̂n fiecare punct x a lui R.
În acelaşi timp, dx(x0 ; x − x0 ) = x − x0 ne permite să scriem diferenţiala
funcţiei f ca df (x0 ; x − x0 ) = df (x0 ; dx0 ).
63
Teorema 4.10. Fie f : D ⊆ R → R o funcţie dată şi x0 ∈ D. Atunci f este

diferenţiabilă ı̂n x0 dacă şi numai dacă f derivabilă ı̂n x0 şi
df (x0 ; dx0 ) = f 0 (x0 )dx0 .
Demonstraţie. Presupunem că f este diferenţiabilă ı̂n x0 , şi că avem eguali-
tatea (4.2) cu w funcţie continuă nulă ı̂n x0 .
Pentru x 6= x0 avem
f (x) − f (x0 )
= A + ω(x)
x − x0
şi de aici
f (x) − f (x0 )
lim = A + lim ω(x) = A + ω(x0 ) = A,
x→x0 x − x0 x→x0
deci există f 0 (x0 ) = A şi, ı̂nlocuind A ı̂n expresia diferenţialei lui f , avem
df (x0 ; dx0 ) = f 0 (x0 )dx0 .
Reciproc, dacă f are derivată finită f 0 (x0 ), putem considera funcţia


 f (x) − f (x0 ) − f 0 (x0 ) pentru x 6= x0

ω(x) = x − x0

 0 pentru x = x0
şi deasemenea, lim ω(x) = 0 = ω(x0 ), deci ω este o funcţie continuă. Un cal-
x→x0
cul direct ne permite să verificăm egalitatea (4.2), deci rezultă diferenţiabilitatea
lui f ı̂n x0 .
Remarca 4.4. Dacă f este diferentiabilă pe D, putem considera diferenţiala

lui f ca o funcţie liniară ı̂n raport cu a doua variabilă, df : D ⊗ R →
R ; df (x ; t) = f 0 (x)t şi putem aproxima variaţia lui f ı̂n x ∈ D prin
f (x + t) − f (x) ' f 0 (x)t.
pentru valori suficient de mici ale lui t.
Dacă D(D) reprezintă mulţimea funcţiilor diferenţianile pe D, putem con-

sidera aplicaţia D : D(D) → F(D ⊗ R ; R) ; D(f ) = df şi următoarul rezultat
are loc :
1. D(α) = 0 pentru orice funcţie constantă f (x) = α pentru orice x ∈ R,
64
³f ´
2. D(αf + βg) = αD(f ) + βD(g); D(f g) = gD(f ) + f D(g); D =
g
gD(f ) − f D(g)
;
g2
3. Dacă f ∈ D(D), g ∈ D(D1 ) şi f (D) ⊆ D1 , atunci g ◦ f ∈ D(D) şi avem
D(g ◦ f ) = (Dg ◦ f )Df.
Definiţia 4.5. Spunem că f : D → R este de două ori diferenţiabilă ı̂n x0 ∈ D
dacă f este derivabilă ı̂ntr-o vecinătate a lui x0 şi f 0 este diferenţiabilă ı̂n x0 .
În sensul
¡ acestei
¢ definiţii, notăm prin d 2 f a doua diferenţială a lui f ,
d 2f = D D(f ) şi avem
(4.3) d 2 f (x ; dx) = d(f 0 (x)dx) = (f 0 (x))0 dx = f 00 (x)dx 2 ,
cantitatea dx fiind considerată constantă când luăm diferenţiala ı̂n raport cu
x.
În general, considerăm nth -diferenţiala unei funcţii f definită prin
d n f = d(d n−1 f ), d n f (x : dx) = (f (n−1) (x)dxn−1 )0 dx = f (n) (x)dxn .
Reconsiderăm funcţia compusă a două funcţii diferenţiabile f : D → R şi
g : D1 → R cu f (D) ⊆ D1 . Atunci, dacă notăm y = f (x), x ∈ D, avem
dg(y ; dy) = g 0 (y)dy
respectiv,
d(g ◦ f )(x ; dx) = (g ◦ f )0 (x)dx = g 0 (f (x))f 0 (x)dx.
Astfel, avem equalitatea
d(g ◦ f )(x ; dx) = dg(y ; dy)
care exprimă invarianţa primei diferenţiale, invarianţă care, ı̂n general, nu are
loc pentru diferenţiale de ordin superior.
Teorema 4.11. (Taylor 0 s formula) Fie f : [a, b] → R o funcţie dată având
derivate finites f (l) pentru orice l ≤ n + 1 pe (a, b) şi fie 0 s. Presupunem că
f (n) este continuă pe [a, b].
Atunci, pentru orice x0 , x de la [a, b], x 6= x0 , există ξ dintre x şi x0 astfel
că
f 0 (x0 ) f 00 (x0 )
f (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 )2 +
1! 2!
(4.4)
f (n) (x0 ) f (n+1) (ξ)
+··· + (x − x0 )n + (x − x0 )n+1 .
n! (n + 1)!
65
Polinomul
(4.5)
f 0 (x0 ) f 00 (x0 ) f (n) (x0 )
Tn (x0 , x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 )2 + · · · + (x − x0 )n
1! 2! n!
reprezintă polinomul lui Taylor de ordinul n şi
f (n+1) (ξ)
(4.6) Rn (x0 , x) = f (x) − Tn (x0 , x) = (x − x0 )n+1
(n + 1)!
reprezintă restul dacă aproximăm f (x) prin Tn (x0 , x).
Demonstraţie. Considerăm x > x0 . Funcţiile G(t) = (x − t)p , p > 0, şi
f 0 (t) f 00 (t) f (n) (x − t)

F (t) = f (x) − f (t) − (x − t) − (x − t)2 + · · · − (x − t)n ;
1! 2! n!
pentru t ∈ [a, b], sunt continue pe [x0 , x] şi au derivate continuă pe (x0 , x) cu
G 0 (t) = −p(x − t)p−1 6= 0 ∀ t ∈ (x0 , x).
Ipotezele din teorema lui Cauchy 4.5 fiind verificate, există ξ ∈ (x0 , x)
astfel că
F (x) − F (x0 ) F 0 (ξ)
(4.7) = 0 .
G(x) − G(x0 ) G (ξ)
Un calcul direct ne arată că
F (x) = 0, G(x) = 0, F (x0 ) = Rn (x0 , x), Gn (x0 ) = (x − x0 )p
şi
f (n+1) (t)
F 0 (t) = − (x − t)n
n!
astfel că (4.7) devine
−Rn (x0 , x) −(x − ξ)n f (n+1) (ξ)

= ,
−(x − x0 )p −p n!(x − ξ)p−1
respectiv
(x − x0 )p (x − ξ)n f (n+1) (ξ)

(4.8) Rn (x0 , x) =
p n!(x − ξ)p−1
reprezentând forma Schlömlich – Rouché pentru rest.
66
Dacă luăm p = n + 1, obţinem forma Lagrange
f (n+1) (ξ)
Rn (x0 , x) = (x − x0 )n+1
(n + 1)!
dată ı̂n ecuaţia (4.4).
Dacă notăm x − x0 = dx(x0 : x − x0 ) formula lui Taylor poate fi scrisă sub

forma
(4.9)
df (x0 ; dx) d 2 f (x0 ; dx) d n f (x0 ; dx)
f (x) = f (x0 ) + + + ··· + + Rn (x0 , x).
1! 2! n!
Dacă considerăm un interval [a, b] care conţine x0 = 0, atunci formula lui
Taylor 0 s devine
f 0 (0) f 00 (0) 2 f (n) (0) n

(4.10) f (x) = f (0) + x+ x + ··· + x + Rn (x)
1! 2! n!
care este deasemenea cunoscută ca formula lui MacLaurin.
Consecinţa 4.3. Ca consecinţe ale formulei lui Taylor avem :
1. Dacă ultima derivată f (n+1) este o funcţie mărginită ı̂ntr-o vecinătate
V ∈ ϑ(x0 ), atunci |Rn (x0 , x)| poate fi făcut oricât de mic dacă dacă |x − x0 |
este sufficient de mic.
Aceasta ne permite să aproximăm valoarea lui f (x) dacă cunoaştem valori
a lui f şi ale derivatelor sale ı̂n x0 .
2. Dacă f are derivate de orice ordin pe [a, b] şi există M > 0 astfel că
|f (n) (x)| ≤ M ∀ x ∈ [a, b] şi ∀ n ∈ N,
atunci lim Rn (x0 , x) = 0 pentru orice x ∈ [a, b], adică, putem aproxima f
n→∞
printr-un polinom ı̂n x − x0 cât de bine dorim dacă gradul polinomului este
suficient de mare.
3. Dacă f (n+1) este o funcţie mărginită pe o vecinătate a lui x0 , atunci
există o vecinătate U ∈ ϑ(x0 ) ı̂n care semnul diferenţei f (x) − f (x0 ) este dat
prin primul termen nenul din polinomul lui Taylor.
Întradevăr, dacă f 0 (x0 ) = f 00 (x0 ) = · · · = f (k−1) (x0 ) = 0 şi f (k) (xo ) 6= 0
avem
f (x) − f (x0 ) =
f (k) (x0 ) f (k+1) (x0 ) f (n+1) (ξ)
= (x − x0 )k + (x − x0 )k+1 + . . . + (x − x0 )n+1 =
k! (k + 1)! (n + 1)!
67
Ã
(x − x0 )k f (k+1) (x0 )
= f (k) (x0 ) + (x − x0 ) + · · · +
k! k+1
!
f (n+1) (ξ)
+ (x − x0 )n+1−k .
(k + 1)(k + 2) . . . (n + 1)
având ı̂n vedere faptul că limita expresiei din paranteză este f k (x0 ) când
x tinde la x0 , există o vecinătate U ∈ ϑ(x0 ) in care paranteza are semnul lui
f (k) (x0 ) şi mai mult, ı̂n această vecinătate, diferenţa f (x) − f (x0 ) are semnul
f (k) (x0 )
dat de termenul (x − x0 )k .
k!
4. Folosind rezultatul precedeng resultă că putem stabili comportamentul
unei funcţii date f ı̂ntr-o vecinătate a unui punct stationar x0 , respectiv dacă
f are sau nu are un extrem local ı̂n x0 şi ce fel de extrem avem.
Întradevăr, luând ı̂n considerare faptul că (x − x0 )k , cu k număr impar,
nu poate avea semn constant ı̂n orice vecinătate a lui x0 respectiv că (x − x0 )k
este mereu pozitiv dacă k este un număr par, avem următoarele posibilităţi :
a) dacă f 0 (x0 ) = f 00 (x0 ) = · · · = f (k−1) (x0 ) = 0 şi f (k) (xo ) 6= 0 cu k
număr impar, atunci f nu are un punct de extrem local ı̂n x0 ;
b) dacă f 0 (x0 ) = f 00 (x0 ) = · · · = f (k−1) (x0 ) = 0 şi f (k) (xo ) > 0 cu k
număr par, atunci f are un minim local ı̂n x0 ;
c) iar dacă f 0 (x0 ) = f 00 (x0 ) = · · · = f (k−1) (x0 ) = 0 şi f (k) (xo ) < 0 cu k
număr par, atunci f are un maxim local ı̂n x0 .
Bibliografie
[1] Apostol T.A. – Mathematical Analisys, Addison – Wesley publ. Comp.

Massachusetts, 1957
[2] Boboc N., Colojoară – Elemente de analiză matematică. Manual pen-

tru clasa a XII-a, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti, 1982
[3] Colojoară I. – Analiză Matematică, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti, 1983
[4] Crăciunaş P., Munteanu E. – Curs de matematică, Rotaprint I.P.I.,

1986
[5] Crăciunaş S., Crăciunaş P., Secelean N. – Elemente de topologie,

Ed. Universităţii din Sibiu, 1993
[6] Crăciunaş S., Crăciunaş P., Secelean N. – Analiză Funcţională,

noţiuni fundamentale, Ed. Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2000
[7] Gheorghiu N., Precupanu T. – Analiză Matematică, Ed. Did. şi Ped.,
Bucureşti, 1979
[8] Griffith H.B., Hilton P.J. – A comprehensive textbook of classical

mathematics, Springer – Verlag, New York, 1970
[9] Gussi Gh., Stănăşilă – Elemente de analiză matematică. Manual pen-

tru clasa a XI-a, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti, 1980
[10] Nicolescu M. – Analiză Matematică, vol.I,II, Ed. Did. şi Ped., Bu-
cureşti, 1971
[11] Secelean N. – Probleme de topologie, Ed. Universităţii “Lucian Blaga”

din Sibiu, 1995
[12] Teodorescu N., Olariu V. – Ecuaţiile fizicii matematice, Ed. Did. şi
Ped., Bucureşti, 1970
68
Bibliography 69
[13] Toma I. – Mathematical analysis, Department of Engineering Sciences,

Bucureşti, 1991
[14] Vladimirov V.S. – Ecuaţiile fizicii matematice, Ed. Şt. şi Enc., Bu-
cureşti, 1980.

Analiza Matematica Pe R

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Matematica Pe R

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

1 Relaţii. Funcţii. Mulţimea numerelor reale - definiţia ax-

2 Şiruri şi serii 11

3 Limite şi continuitate 42

Relaţii. Funcţii. Mulţimea

Definiţia 1.6. O relaţie de ordine pe A este o relaţie binară de la A la

1. (x, x) ∈¹ sau x ¹ x ∀ x ∈ A (reflexivitate);

2. (x, y) ∈¹ şi (y, x) ∈¹ ⇒ x = y

3. (x, y) ∈¹ şi (y, z) ∈¹ ⇒ (x, z) ∈¹

proprietăţi adevărate pentru orice x, y, z ∈ A. O mulţime A pe care s-a definit

Definiţia 1.7. Dacă ı̂ntr-o mulţime ordonată A avem pentru orice x, y ∈ A

Definiţia 1.8. Fie A o mulţime ordonată. Un element M a lui A astfel

Definiţia 1.9. Fie A o mulţime ordonată şi B ⊂ A. Un element S ∈ A

2. dacă S 0 ∈ A şi x ¹ S 0 pentru orice x ∈ B atunci S ¹ S 0 .

Definiţia 1.10. Fie A o mulţime ordonată şi B ⊂ A. Un element s ∈ A

2. dacă s0 ∈ A şi s0 ¹ x pentru orice x ∈ B atunci s0 ¹ s.

Definiţia 1.11. Fie A o mulţime ordonată şi B ⊂ A.

1. Spunem că B este o mulţime mărginită superior ı̂n A dacă există

2. Spunem că B este o mulţime mărginită inferior ı̂n A dacă există

3. Spunem că B este o mulţime mărginită ı̂n A dacă există m, M ∈ A

1.1 pentru orice x ∈ A există y ∈ B cu (x, y) ∈ f ;

2. Notăm o funcţie f de la A la B prin f : A 7→ B unde A este numit

3. Un element x ∈ A este numit variabilă independentă a lui f şi un ele-

4. Pentru (x, y) ∈ f utilizăm notaţia y = f (x).

Gr(f ) = {(x, f (x)) ∈ A × B / x ∈ A}

este graficul funcţiei f şi mulţimea

este imaginea funcţiei f .

1.3 Mulţimea numerelor reale - definiţia axiomatică

b3. există un element unic ı̂n K, notat ”1”, 1 6= 0, astfel că 1 · x = x ∀ x ∈ K

Definiţia 1.16. Numim sistem de numere reale sau mulţime a nu-

I. Corpul R este o mulţime total ordonată printr-o relaţie de ordine notată

II. Corpul R este un corp complet adică

Definiţia 1.17. Fie R mulţimea numerelor reale şi A o submulţime nevidă.

Remarca 1.2. 1. Mulţimea A = {x ∈ R / x ≥ 0} este o mulţime induc-

2. Intersecţia unei familii de mulţimi inductive conţinându-l pe 0 este deaseme-

Definiţia 1.18. Fie A familia mulţimilor inductive conţinând elementul ”0”.

Definiţia 1.19. Mulţimea Z definită ca

este numită sistemul de numere ı̂ntregi sau mulţimea numerelor ı̂ntregi.

Definiţia 1.20. Mulţimea Q definită ca

este numită sistemul numerelor raţionale sau mulţimea numerelor raţionale.

Demonstraţie. Fie x0 , x0 > 0 un număr real fixat. Dacă presupunem că

atunci N este o mulţime mărginită superior deci există z = sup N. Pentru

este o mulţime nevidă şi este mărginită inferior R. Există y ∈ R, y = inf A.

Vom demonstra că y ∈ N. Întradevăr pentru orice ² ∈ R, ² < 1 există

y < n < m0 < y + ²

Teorema 1.2. (Arhimede) Pentru orice x, y ∈ R, y > 0 există n ∈ N astfel că

Demonstraţie. Din In+1 ⊂ In resultă

a1 < a2 < . . . < an < . . . < bm < . . . < b2 < b1

(an < bm pentru orice n, m ∈ N). Mulţimea

Teorema 1.4. Fie

Demonstraţie. Din teorema precedentă există un interval [α, β] astfel că

. Vom demonstra că α = β. Întradevăr dacă α < β atunci putem considera

1.4 Topologia axei reale

Şiruri şi serii

2.1 Şiruri. Convergenţă

Demonstraţie. Fie un subşir (an )n∈N1 convergent la a. Dacă V ∈ ϑ(a), este

– pentru n = 2, există n2 ∈ N, n2 > n1 ≥ 2, astfel că

Demonstraţie. Presupunem că x0 ∈ A şi considerăm o bază de vecinătaţi a lui

Remarca 2.1. Similar putem demonstra că x0 este un punct de acumulare

Remarca 2.2. Putem reformula definiţia sub forma

Teorema 2.7. Orice şir convergent este un şir fundamental.

Demonstraţie. Întradevăr, dacă lim an = a atunci pentru un ε > 0 arbitrar

Demonstraţie. Fie (xn )n∈N un şir Cauchy.

şi deci MA = sup A.