Modulul III.

Calcul integral

Cuprins
Introducere...................................................................................................................1
Competenţe..................................................................................................................1
UI III.1. Primitive și integrala Riemann. Aplicații......................................................3
UI III.2. Integrale curbilinii și integrale duble......................................................31

Introducere
Noţiunea de primitivă s-a degajat din aplicaţiile matematicii în situaţii concrete,
care constă în determinarea modelului matematic al unui proces atunci când se dă
viteza de variaţie a acestuia. Noţiunea de integrală a apărut din nevoia practică de a
determina arii şi volume ale unor figuri din plan şi corpuri din spaţiu, cât şi multe
consideraţii din fizică. Bazele calculului integral şi aplicaţiile sale în geometrie,
mecanică şi fizică au fost dezvoltate în secolul al XVIII –lea în lucrările lui
Newton şi Leibniz. Definiţia riguroasă a conceptului de “integrală“ a fost dată
peste un secol în lucrările lui Cauchy şi Darboux pentru clasa funcţiilor continue
pe un interval compact din R. Studiul integralelor definite cu parametru real este
strans legat de reprezentarea integrală a funcţiilor reale de o variabilă reală care
apare în descrierea matematică a multor fenomene din: economie, fizică, tehnica
etc. De asemenea, vom studia o extensiune a integralei Riemann care se obţine
înlăturând una din condiţiile: interval de integrare compact (închis şi mărginit),
funcţia de integrat mărginită. Astfel, vom defini un alt concept de integrală
considerând funcţii de integrat arbitrare (adică mărginite sau nemărginite în
vecinătatea unui punct) şi intervale de integrat arbitrare (mărginite, nemărginite
sau închise, neînchise). Sensul geometric al noului concept de integrală este
determinat de calculul ariilor unor mulţimi din plan mărginite de graficul unei
funcţii, asimptote orizontale, asimptote verticale, drepte paralele cu Oy şi axa Ox.
Acest nou concept de integrală se va numi integrală improprie sau integrală
generalizată sau integrală pe interval necompact. În final, în a treia unitate de
învățare din cadrul acestui modul vom studia două tipuri de integrale associate
funcțiilor de două variabile calculate pe un arc de curbă plană (integrale curbilinii)
sau pe un domeniu simplu conex din plan (integrale duble) și vom pune în
evidență câteva aplicații ale acestora în fizică, mecanică și tehnică.

Competenţe
După parcurgerea acestui modul, studentul va fi capabil să:
§ Cunoască principalele metode de integrare (de determinare a primitivelor unei
funcții) și să le aplice in calculul integralelor;
§ intepreteze geometric integrala definită; calculeze integrale definite;
§ cunoască principalele aplicații ale integralei definite (arii, lungimi, volume);
§ cunoască semnificația unei integrale improprii (convergență -divergență); să

1
calculeze integrale improprii și să le studieze convergența;
§ studieze diverse proprietăți ale funcțiilor definite printr-o integrală (integrale cu
parametru);
§ calculeze integrale curbilinii de speța I și II și să cunoască aplicații ale acestora;
§ calculeze integrale duble și să cunoască aplicații ale acesteia.

2
Unitatea de învăţare III.1. Primitive și integrala Riemann. Aplicații

Cuprins
III.1.1. Introducere.......................................................................................................3
III.1.2. Competenţe......................................................................................................3
III.1.3. Primitive. Aplicații.........................................................................................3
III.1.4. Integrala Riemann. Aplicații............................................................................20
III.1.5. Aplicații ale calculului integral.................................................................26
III.1.6. Test de evaluare...............................................................................................30

III.1.1. Introducere
Unul din subiectele acestei acestei unităţi de învăţare îl constituie noțiunea
de primitivă (integrală nedefinită) a unei funcții de o variabilă reală, principalele
metode de determinare a acestora (metoda de integrare prin părți, metoda de
integrare prin schimbare de variabilă, integrarea funcțiilor raționale și
trigonometrice precum și căteva integrale speciale). Apoi vom studia conceptul de
integrală definită (în sensul lui Riemann), vom prezenta interpratările geometrice
și vom studia aplicațiile ei în geometrie, fizică, mecanică etc. Noțiunile nu sunt de
o nouatate absolută, cu multe dintre ele, studenții sunt familiarizați din ultima clasă
de liceu.

III.1.2. Competenţe
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, studentul va fi capabil să:
§ cunoască semnificația primitivei unei funcții și să știe cînd o funcție admite
primitive;
§ cunoască principalele metode de integrare și să calculeze diverse integrale
nedefinite;
§ cunoască semnificația integralei definite și să calculeze diverse integrale
definite;
§ cunoască principalele aplicații ale integralei definite și să știe să calculeze arii,
lungimi de grafice, volume cu ajutorul integralei definite.

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 3 ore.

III.1.3. Primitive. Aplicații

Noţiunea de primitivă s-a degajat din aplicaţiile matematicii în situaţii concrete, care constă în
determinarea modelului matematic al unui proces atunci când se dă viteza de variaţie a
acestuia. Abstract, problema primitivei se formulează astfel: fiind dată funcţia derivată
F = f ' : I Í R ® R se cere să se determine funcţiile f : I ® R . Problema primitivelor
este deci inversa problemei fundamentale a calculului diferenţial, care după cum s-a arătat în
alt capitol, constă în determinarea derivatei unei funcţii date.

3
 Derivarea este un operator care asociază unei funcţii date f : I ® R derivata sa
f ' : I ® R , în timp ce determinarea primitivelor (primitivizarea), adică inversa operaţiei
unare de derivare, este o funcţie multivocă care asociază unei funcţii date
F : I ® R, ( F = f ) mulţimea funcţiilor f cu proprietatea f = F care este infinită (după
' '

una dintre consecinţele teoremei Lagrange).

Definiţia III.1.1
1) Fie I Í R interval, f : I ® R. Se numeşte primitivă a funcţiei f pe I, orice funcţie F : I ®
R derivabilă pe I şi cu proprietatea F ' = f pe I (F '(x) = f (x), "x Î I).
2) Operaţia de determinare a unei primitive F a lui f pe intervalul I se numeşte operaţie de
integrare, notată prin simbolul ò f ( x ) dx .
3) Funcţia f : I ® R care admite cel puţin o primitivă pe I se numeşte funcţie cu primitive pe
I şi mulţimea acestor funcţii se va nota prin P(I).
Teorema III.1.1 (Proprietăţi generale ale primitivelor)
Fie I Í R interval şi f : I ® R, atunci au loc afirmaţiile:
(p1) Dacă F este o primitivă a lui f pe I atunci pentru "C Î R, funcţia
F + C este o primitivă a lui f pe I.
(p2) Două primitive oarecare F şi G a lui f pe I diferă printr-o constantă.
(p3) Primitiva generală sau integrala nedefinită unei funcţii f este dată prin:
not
(1) ò f ( x ) dx = {F + C | F : I ® R primitivă a lui f ; C Î R} = F ( x ) + C , x Î I
(p4) Integrala nedefinită este inversa aplicaţiei de diferenţiere:

( 2 ) ò dF ( x ) = F ( x ) + C ( 3) d éë ò f ( x ) dx ùû = f ( x ) dx .
Teorema III.1.2 (Operaţii algebrice cu primitive)
Fie I Í R interval şi f , g : I ® R cu f , g Î P(I), atunci au loc proprietăţile:
(p5) ò d ( lf ) = l ò df = lf + C, "l Î R, "C Î R ,
(p ) ò d ( f ± g ) = ò df ± ò dg = f ± g + C ; C Î R ,
6

(p ) ò d ( fg ) = ò ( gdf + fdg ) = ò gdf + ò fdg .

7

Consecinţa III.1.1
Fie f, g Î C1(I) din (p7) se obţine formula de integrare prin părţi, care este o metodă de
calcul pentru primitive:
( 4 ) ò fdg = fg - ò gdf .
Consecinţa III.1.2
Dacă f : I ® R, f Î P(I) cu F o primitivă oarecare a sa şi x = u ( t ) , t Î J este o schimbare
de variabilă cu u Î C1(J), atunci din formula de diferenţiere a funcţiilor compuse, avem:

( 5) ò f ( x ) dx = ò f éëu ( t )ùû du ( t ) = ò f éëu ( t )ùû u ' ( t ) dt = F éëu ( t )ùû + C , C Î R .

4
cunoscuta sub numele de formula de integrare prin schimbare de variabilă.
Consecinţa III.1.3
Din definiţia primitivei, proprietăţile sale (p4) date prin (2) şi (3) din Tabloul derivatelor unor
funcţii elementare se obţine Tabloul primitivelor unor funcţii elementare (din bibliografie şi
manualul de matematică pentru clasa a XII − a).

Tabelul primitivelor uzuale

ì x a+1
ï ; a Î R - {-1}
ò
1. x a dx = í a + 1
ïln x ; a = -1
+C
î
dx x-a
òx
1
2. = ln + C ( a ¹ 0)
-a 2
2a x + a
2

dx 1 x 1
3. 2 ò
x +a 2
= arctg + C = - arcctg x + C ( a ¹ 0 )
a a a
dx
4. ò
x2 + a2
= ln x + x 2 + a 2 + C ( a ¹ 0 )

dx x x
5. ò
a 2 - x2
= arcsin + C = - arccos + C ( a ¹ 0 )
a a
1 x
ò
6. a x dx =
ln a ò
a + C ( a > 0, a ¹ 1) ; e x dx = e x + C

7. ò sin xdx = - cos x + C ; ò cos xdx = sin x + C

dx x dx æp xö
8. ò sin x
= ln tg + C ;
2 cos x ò
= ln tg ç + ÷ + C
è4 2ø

ò ò
9. tg xdx = - ln cos x + C ; ctg xdx = ln sin x + C
dx dx
10. ò = - ctg x + C ; ò = tg x + C
sin x 2
cos x 2

11. ò (1 + ctg x ) dx = - ctg x + C ; ò (1 + tg x ) dx = tg x + C

2 2

x 2 a2 x
ò a - x dx = a - x + arcsin + C ( a ¹ 0 )
2 2 2
12.
2 2 a
x 2 a2
ò x ± a dx = x ± a ± ln x + x 2 ± a 2 C ( a ¹ 0 )
2 2 2
13.
2 2

5
 e x - e- x e x + e- x
ò
14. sh xdx = ò 2 ò
dx = ch x + C ; ch xdx =
2 ò dx = sh x + C
dx dx
15. ò
ch x
2
= th x + C ; ò
sh 2 x
= - cth x + C

Observaţii.
1. Pentru a testa dacă F : I ® R este o primitivă a funcţiei f : I ® R pe I; se verifică egalitatea:
F '(x) = f (x), "x Î I.
2. Studiul primitivelor a fost efectuat şi în liceu, de aceea vom face unele completări, în
special prezentând clasele de funcţii reale de o variabilă reală a căror primitive se reduc, prin
substituţii convenabile, la primitive de funcţii raţionale.
3. Problema existenţei primitivelor, înseamnă de fapt, pentru
"f : I Í R® R determinarea familiei de funcţii P(I). Răspunsul complet la această problemă
nu a fost dat încă. Se cunosc răspunsuri parţiale.
(i) Condiţia necesară de existenţă a primitivelor lui f : I ® R este ca f să posede proprietatea
Darboux, deoarece în acest caz f este o derivată pe I (f = F ' pe I).
(ii) Orice funcţie continuă f : I ® R posedă primitive pe I, (condiţie suficientă) care se va
demonstra în cadrul Integralei Riemann.
(iii) Există funcţii discontinue care au primitive.
ì 1
ïsin ; x ¹ 0, x Î R
Exemplu. f : R ® R, f ( x ) = í x discontinuă în x0 = 0 are o primitivă
ïî 0 ; x = 0
F : R ® R definită prin formula F = G − H unde G : R ® R cu
ì x 2 cos x ; x ¹ 0, x Î R
G ( x) = í şi H : R ® R care este o primitivă a funcţiei continue j :
î 0 ;x=0
ì 1
ï 2 x cos ; x ¹ 0, x Î R
R ® R cu j ( x ) = í x .
ïî 0 ;x=0
Avem:
ì 1 1
ï2 x cos + sin , x ¹ 0, x Î R
F ' ( x ) = G ' ( x ) - H ' ( x ) unde G ' ( x ) = í x x
ïî 0 , x=0
ì 1
ï2 x cos , x ¹ 0, x Î R
şi H ' ( x ) = í x deci F ' ( x ) = f ( x ) , "x Î R şi F
ïî 0 , x=0
este o primitivă a lui f pe R.
4. Metodele de calcul pentru primitive sunt:
- Tabelul primitivelor imediate ale unor funcţii elementare,

6
- Metoda transformărilor algebrice şi trigonometrice,
-Metoda integrării prin părţi,
-Metoda integrării prin formule de recurenţă după n Î N şi
- Metoda substituţiei care se regăsesc în consecinţa III.I.1, consecinţa III.I.2, consecinţa
III.I.3.

In cele ce urmeaza vom prezenta cateva clase de funcţii reale de o variabilă reală ale căror
primitive sunt exprimabile prin combinaţii liniare finite de funcţii elementare.

A. Primitive de funcţii raţionale

P0 ( x )
Fie f : D Í R® R cu f ( x ) = cu P0 , Q Î R [ X ] şi cu gr P0 ³ gr Q atunci
Q ( x)
P0 ( x ) P ( x)
= p0 ( x ) + cu p0 , P, Q Î R [ X ] şi gr P < gr.Q.
Q ( x) Q( x)
După o teoremă din algebră, are loc descompunerea în fracţii simple:
An Mx + N
f ( x) = p0 ( x) + å1 +å 2 2 (D = p 2 - 4q < 0) unde å este suma
( x - x0 ) n
( x + px + q) n 1

relativă la toate rădăcinile reale simple şi multiple, iar å 2

este suma relativă la toate
rădăcinile complexe simple şi multiple ale ecuaţiei algebrice cu coeficienţi reali: Q(x) = 0.
Calculul primitivelor lui f este dat prin:
P ( x) P ( x) An
ò f ( x ) dx = ò p0 ( x ) dx + dx =
ò Q( x) ( gr p =gr p0 +1) p ( x ) + ò Q( x) dx = p ( x ) + å 1ò
( x - x0 ) n
dx +
pÎR [ X ]

Mx + N
+å 2 ò dx
( x + px + q )n
2

şi conduce la următorul rezultat:

ì A1 ln | x - x0 | +C1 ; n = 1
An ï
(i ) ò dx = í An 1 .
( x - x0 ) ï1 - n × ( x - x )n-1 + C2 ; n ³ 2
n

î 0

Pentru ecuaţia x2+px+q=0 cu D = p2 - 4q < 0 şi rădăcinile x1,2 = a ± ib Î C; a, b Î R are loc

ïì p = -2a, q = a + b
2 2

descompunerea canonică: x2 + px + q = (x - a)2 + b2 cu í . Avem:

ïîD = -4b < 0
2

ìM Ma+ N x-a
ï ln( x 2 + px + q ) + arctg + C1 ; n = 1
Mx + N ï2 b b
(ii ) ò 2 dx = í
( x + px + q) n ï -M 1
+ (M a + N ) I n ; n ³ 2
ïî 2 (n - 1)( x + px + q )n -1
2

7
ì d ( x - a) dx
ï I n = ò [( x - a) 2 + b2 ]n = ò ( x 2 + px + q )n
ï
ï 1 x 2n - 3
íI n = × 2 n -1
+ I n -1 , pentru n ³ 2
ï (2 n - 1) b 2
[( x - a ) 2
+ b ] 2 n - 2
ï 1 x-a
ï I1 = arctg + C2 ; I 0 = x + C3
î b b

B. Integrarea funcţiilor iraţionale

Integrarea funcţiilor iraţionale, se va reduce, prin substituţii convenabile, la integrarea de
funcţii raţionale. Vom folosi notarea R(u, v, w, …) pentru a desemna o funcţie raţională în
variabilele u, v, w, … care la rândul lor sunt funcţii în x.
mp
ìïm1 ,..., m p Î Z
m1

òR (x
n1 np
1. ,..., x
)dx cu í şi considerăm n = c.m.m.m.c.{n1, n2, …, np}.
ïîn1 ,..., n p Î N *
m m
Substituţia x = tn şi dx = ntn-1dt, notând s1 = 1 × n,..., s p = p × n cu s1, …, sp Î Z, obţinem:
n1 np
m1 mp

òR (x ,..., x p )dx = n ò R (t s1 ,..., t p )t n-1 dt = ò R (t )dt cu R1 o funcţie raţională în t.

n1 n s
1
m1 mp
æ ax + b ö æ ax + b ö n p
n1 ax + b
2. ò R [ x, ç ÷ ,..., ç ÷ ]dx unde cx + d ¹ 0; ³ 0 cu a, b, c, d Î R*;
è cx + d ø è cx + d ø cx + d
m1,…,mpÎZ, n1, …, np Î N*, şi considerăm n = c.m.m.m.c.{n1, n2, …, np}. Substituţia
ì dt n - b
ï (a - ct n ¹ 0)
ax + b n ï a - ct n
=t Þ x=í n -1
Þ
cx + d ïdx = (ad - bc )nt dt
ïî (a - ct n )2
m1 mp
æ ax + b ö n1 æ ax + b ö n p é dt n - b s1 s p ù n ( ad - bc )t
n -1

ò R [ x, çè cx + d ÷ø ,..., çè cx + d ÷ø ]dx = ò R ê a - ct n
ë
, t ,..., t ú (a - ct n ) 2 dt = ò R 2 (t )dt
û
unde R2 este o funcţie raţională în t.

( )
3. ò R x, ax 2 + bx + c dx cu a, b, c, ÎR, a ¹ 0 şi D = b2 – 4ac ¹ 0.

Se vor efectua substituţiile lui Euler:

31 . Dacă a > 0 substituţia este: ax 2 + bx + c = x a ± t şi pentru cazul
t2 - c - at 2 + bt - c a
ax 2 + bx + c = x a + t Þ x = (b - 2t a ¹ 0); dx = 2 dt;
b - 2t a (b - 2t a )2

ax + bx + c =
2 - at 2 + bt - c a
b - 2t a
Þ ò R x, ax 2 + bx + c dx = ( )
é t 2 - c - at 2 + bt - c a ù - at 2 + bt - c a
= 2ò R ê , ú dt = ò R 3 (t )dt cuR 3 o funcţie raţională în t
ë b - 2t a b - 2t a û (b - 2t a )
2

8
32. Dacă c > 0 substituţia este: ax 2 + bx + c = xt ± c şi pentru cazul
2t c - b t 2 c - bt + a c
ax 2 + bx + c = xt + c Þ x = ( a - t 2
¹ 0); dx = 2 dt ;
a - t2 (a - t 2 ) 2

ax + bx + c =
2 t 2 c - bt + a c
a -t 2 (
Þ ò R x, ax 2 + bx + c dx = )
é 2t c - b t c - bt + a c ù t 2 c - bt + a c
2
= 2òR ê ; ú dt =
ë a - t 2
a - t 2
û ( a - t 2 2
)
= ò R 4 (t )dt cu R 4 o funcţie raţională în t

33. Dacă a < 0 şi c < 0, iar D = b2 – 4ac < 0 Þ ax2 + bx + c < 0, " x Î R şi ax 2 + bx + c Î C .
Dacă D = b2 – 4ac > 0 Þ ax2 + bx + c =a (x -x1)(x- - x2), " x1, x2Î R şi x1 ¹ x2.
( x - x2 )
Avem: ax 2 + bx + c = a( x - x1 )( x - x2 ) = ( x - x1 ) a şi atunci:
( x - x1 )
é ù
é x, ax 2 + bx + c ùdx = R ê x,( x - x ) a ( x - x2 ) ú dx
ò ë
R
û ò 1
( x - x1 ) û
este de tip 2 şi se face
ë
x - x2 t2x + x 2t ( x1 - x2 ) x -x
substituţia: = t 2 Þ x = 1 2 2 ; dx = dt; x - x1 = 2 2 1 Þ
x - x1 1+ t (1 + t )
2 2
1+ t

(
Þ ò R x, ax + bx + c dx = ò R ê
2

ë 1+ t
2)
é t 2 x1 + x2 x2 - x1
;
1+ t2
t - a
ù 2t ( x1 - x2 )
ú
û (1 + t )
2 2
dt =

= ò R 5 (t )dt cu R 5 o funcţie raţională în t

ò x ( a + bx )
p
4. m n
dx integrale binome cu a, b Î R*, m, n, p ÎQ şi notăm
m1 n p
m= , n = 1 , p = 1 unde m1 , n1 , p1 Î Z şi m2 , n2 , p2 Î N * .
m2 n2 p2
Teorema III.1.3 (P. L. Cebîşev)

ò x ( a + bx ) dx se pot exprima prin combinaţii finite de funcţii

m n p
Primitivele pentru
elementare numai în următoarele trei cazuri:
m +1 m +1
41. p ÎZ; 42 . ÎZ; 43 . + pÎZ .
n n
Demonstraţie. 41. Dacă p ÎZ, avem:
x m+1
(i) p = 0 Þ ò x m ( a + bx n ) dx = ò x m dx =
p
+ C1 (m ¹ -1) .
m +1
(ii)p >0 Þ
p p
x nk + m +1
Þ ò x m ( a + bxn ) dx = å C pk a p- k b k ò x nk + m dx = å C pk a p- k b k
p
+ C2
k =0 k =0 nk + m + 1

9
 m1 n1
xm
( a + bx )
p
(iii) p < 0 Þ ò x m n
dx = ò dx = ò R ( x, x , x )dx de tip 1. şi notând n =
m2 n2

( a + bxn )
-p

1
c.m.m.m.c. {m2, n2} prin substituţia xn = t Û x = t n ;
m +1

ò x ( a + bx ) dx =
p 1 -1 1
nò
m n
t n
dt = ò R (t )dt cu R 6 o funcţie raţională în t.
( a + bx n )
-p 6

m +1 m +1
42. p ÏZ şi Î Z , atunci - 1Î Z şi prin substituţia xn = t avem:
n n
1 mn+1-1
ò x ( a + bx ) dx = ( a + bt ) dt din care prin o nouă substituţie:
p
ò
m n p
t
n
z p2 - a p
a + bt = z p2 Û a + bx n = z p2 Þ t = , dt = 2 z p2 -1dz se obţine rezultatul final:
b b
m +1
-1
1 mn+1-1 1 p2 æ z p2 - a ö n
( ) ( )
p
ò nò n b òè b ø
z p1 + p2 -1dz = ò R ( z)dz R7 o
p
x m
a + bx n
dx = t a + bt dt = ç ÷ 7

m +1
funcţie raţională în z deoarece - 1Î Z şi p1 + p2 – 1 Î Z.
n
m +1 m +1
43. Dacă p, Ï Z şi + p Î Z se reprezintă integrala binomă sub forma:
n n
p p
æ a + bx n n ö m + np æ a + bx ö
n

ò x ( a + bx )
p
m n
dx = ò x ç m
n
× x ÷ dx = ò x ç n
n
÷ dx şi prima substituţie: x = t
è x ø è x ø
1- n m +1 p
æ a + bt ö
1

ò x ( a + bx ) dx =
1 p 1 + p -1

nò
Û x = t n ; dx = t n
dt conduce la: m n
t n
ç ÷ dt ;
n è t ø
a doua substituţie:
a + bt a + bx n a - ap2 z p2 -1
t
=z Û
p2

xn
= t Þ t = p2
p2

z -b
( z - b ¹ 0) , dt = ( z p2 - b)2 dz Þ
p2

m +1
+ p -1
ap æ a ö n m +1
Þ ò x ( a + bx ) dx = - 2 ò ç p2
p
m n
÷ z p1 + p2 -1 dz = ò R ( z )dz cu + p - 1Î Z ,
n è z -bø 8 n
p1 + p2 – 1 Î Z şi R8 o funcţie raţională în z. Q.e.d

C. Integrarea funcţiilor raţionale în sin x şi cos x

1. Calculul integralei ò R ( sin x,cos x ) dx în cazul general cu x Î(-p, p) se face printr-o
x 2dt
schimbare de variabilă: tg = t Þ x = 2arctgt , dx = ,
2 1+ t 2
2t 1- t2 é 2t 1 - t 2 ù dt
sin x = , cos x = Þ ò R ( sin x,cos x ) dx = 2 ò R ê1 + t 2 , 1 + t 2 ú 1 + t 2 = ò R 1 ( t ) dt
1+ t2 1+ t 2 ë û
cu R1 o funcţie raţională în t.

10
2. Dacă R (sin x, cos x) este o funcţie impară în cos x, avem:
R ( sin x, cos x ) dx = f (sin 2 x, cos 2 x ) cos xdx şi prin substituţia: sin x= t, cos x dx = dt se
obţine:
R ( sin x,cos x ) dx = f (sin 2 x, cos 2 x) cos xdx =
= f ( t 2 ,1 - t 2 ) dt Þ ò R ( sin x, cos x ) dx = ò f ( t 2 ,1 - t 2 ) dt = ò R 2 ( t ) dt
cu cu R2 o funcţie raţională în t.
3. Dacă R (sin x, cos x) este o funcţie impară în sin x, avem:
R ( sin x, cos x ) dx = g (sin 2 x, cos 2 x) sin xdx şi prin substituţia: cos x= t,
-sin x dx = dt rezultă:
ò R ( sin x,cos x ) dx = - ò g (sin x,cos x)(- sin xdx) =
2 2

= - ò g (1 - t , t ) dt = ò R ( t ) dt
2 2
3

cu R3 o funcţie raţională în t.
4. Dacă R (sin x, cos x) este o funcţie pară în sin x şi cos x, avem
R ( sin x, cos x ) dx = h(sin 2 x, cos 2 x) dx şi prin substituţia:
dt t2 1
tgx = t Þ x = arctgt , dx = , sin 2
x = , cos 2 x = se obţine rezultatul final:
1+ t 2
1+ t 2
1+ t2
é t2 1 ù dt
ò R ( sin 2
x,cos 2
x ) dx = ò h ( sin 2
x ,cos 2
x ) dx = ò êë1 + t 2 , 1 + t 2 úû 1 + t 2 = ò R 4 ( t ) dt
h

cu R4 o funcţie raţională în t.

D. Integrarea funcţiilor raţionale în exponenţiale

(
Primitivele de forma: ò R e 1 ,..., e p
r ax r ax
) dx cu a ¹0, aÎR şi r1, …, rp ÎQ, iar
mi
ri = , mi Î Z, ni Î N* şi i=1, …, p se va nota l=c.m.m.m.c.{ n1, …, np } şi prin substituţia
ni
l ln t l dt
eax = tl, t >0 Û x = , dx = se obţine:
a a t

(
r ax rp ax l
) lr lrp dt
(
ò R e 1 ,..., e dx = a ò R t 1 ,..., t t = ò R 1 ( t ) dt )
cu R1 o funcţie raţională în t, deoarece lr1, …, lrp ÎZ.

E. Integrale de forma ò P ( x) f ( x ) dx
n

Fie PnÎR[X] şi f este una dintre funcţiile elementare

x x
e , a , ln x, log a x, arcsin x, arccos x, arctg x, arcctg x etc.. Integrala se calculează prin
metoda integrării prin părţi cu scopul de a reduce treptat cu câte o unitate gradul plinomului
Pn : gr Pn = n (nÎN). se întâlnesc următoarele cazuri:
1. ò Pn ( x)e x dx = e x Pn ( x) - ò P 'n ( x )e x dx = e x Pn ( x) - ò Qn -1 ( x)e x dx ( Qn-1 = P 'n şi grQn -1 = n - 1)

11
 dx
2. ò Pn ( x )ln xdx = Qn+1 ( x) ln x - ò Qn+1 ( x)
x ò
= Q% n ( x)dx unde

( )
Qn +1 ( x ) = ò Pn ( x) dx cu grQn +1 = n + 1 şi Q% n ( x) polinom cu gr Q% n = n.
Qn+1 ( x)
3. ò Pn ( x) arcsin xdx = Qn+1 ( x) arcsin x - ò
dx cu Qn+1 ( x) = ò Pn ( x)dx
1 - x2
polinom de gradul ( n + 1); se elimină radicalul din ultima integrală prin una dintre
substituţiile lui Euler. De asemenea, în unele cazuri sunt convenabile substituţiile
trigonometrice x = sin t ( x = cos t); d x = cos t dt (d x = -sin t dt);
1 - x 2 = 1 - sin 2 t =| cos t | ; ( )
1 - x 2 = 1 - cos 2 t =| sin t | şi se obţine integrala unei funcţii

raţionale în sint şi cost.

Qn+1 ( x )
4. ò Pn ( x)arctgxdx = Qn+1 ( x)arctgx - ò 1 + x2
dx = Qn+1 ( x)arctgx - ò R ( x )dx cu R o funcţie

raţională în x şi Qn +1 ( x ) = ò Pn ( x)dx polinom.

ax 1 ax 1
5. ò Pn ( x )a x dx = Pn ( x) - ò P 'n ( x ) a x
dx = Pn ( x ) - ò Qn-1 ( x )a x dx
ln a ln a ln a ln a
(grQn-1 ( x) = n - 1) .

F. Integrale eliptice
În cazul ò R ( x, )
Pn ( x ) dx gr Pn = n ³ 3, primitivele nu se pot exprima, în general, prin
combinaţii finite de funcţii elementare şi această clasă de integrale se numesc integrale
eliptice. Integralele eliptice pot fi reprezentate sub una dintre formele:
ì dt
ï
ï
I ( k , t ) = ò 1 - k 2
sin 2
t
(0 £ k £ 1)
1. í
ï I (0, t ) = t + c; I (1, t ) = dt dt 1 1 + sin t æ t ö
ïî ò 1 - sin t
2
=ò = ln
| cos t | 2 1 - sin t
+ C1 ç tg = u ÷
è 2 ø

ì E (k , t ) = 1 - k 2 sin 2 tdt (0 £ k £ 1)
ï
2. í
ò
ïî E (0, t ) = t + c1 ; E (1, t ) = ò 1 - k 2 sin 2 tdt = ò | cos t | dt = sin t + C3
Funcţiile I(k, t), E(k, t) se numesc funcţii eliptice; integralele de acest tip apar în calculul
lungimii unui arc de elipsă din plan.

G. Integrale care nu se exprimă prin combinaţii liniare finite de funcţii elementare

sin x cos x dx
ò x dx (sinusul integral); ò x dx (cosinusul integral); ò ln x

12
 ex
ò x dx (exponenţialul integral); ò e dx (integrala lui Poisson);
-x
2
(logaritmul integral);

ò cos x dx şi ò sin x dx
2 2
( )
(integralele lui Fresnel) şi integralele eliptice ò R x, Pn ( x ) dx gr Pn
= n ³ 3.

Exemple
x2 ( x 2 + 1) - 1
1. ò 1 + x 2 ò 1 + x 2 dx = x - arctgx + C
dx =

cos 2 x cos 2 x - sin 2 x dx dx

2. ò dx = ò dx = ò 2 - ò = -ctgx - tgx + c
cos x sin x
2 2
cos x sin x
2 2
sin x cos2 x
æ b ö
dçx+ ÷
dx dx è 2a ø
=
1 1
3.ò ò
a æ b ö D
= ò =
axa¹0;+D=bx +c a æ D
2
2 b ö
çx+ ÷- 2 çx+ ÷ - 2
( b2 -4 ac ) è 2a ø 4a è 2a ø 4a
ì 1 2ax + b - D b
ï ln + C ; D > 0 prin substituţia evidentă x + = t , dx = dt
ï D 2ax + b + D 2a
ïï 2
= í- +C ;D = 0
ï 2ax + b
ï 2 2ax + b
ï -D arctg -D + C ; D < 0
ïî
4.ò a 2 - x 2 dx = ò a 2 - a 2 sin 2 ta cos tdt = a 2 ò cos 2 tdt =
é p pù
x Î [ - a, a ] , x = a sin t , dx = a cos tdt , t Î ê - , ú
ë 2 2û
a 2
a 2
a 2
a2 a2
= ò (1 + cos 2t ) dt = t + sin 2t + C = t + sin t cos t + C =
2 2 4 2 4
a2 a2 a2 x a2 x x2
= t + sin t 1 - sin 2 t + C = arcsin + 1- 2 + C =
2 4 2 a 2 a a
a2 é x x ù
= êarcsin + 2 a 2 - x 2 ú + C
2 ë a a û
dx
5. ò ax + bx + c
2
cu a ¹ 0 şi I Ì R a. î. ax2+bx + c >0 " xÎI

dx dx
ò ax 2 + bx + c
=ò
2
şi apar două cazuri a>0 şi a<0.
æ b ö D
aç x + ÷ - 2
è 2a ø 4a
I. a > 0Þ

13
 æ b ö
dçx+ ÷
dx 1 è 2a ø
ò ax 2 + bx + c
=
a
ò 2
=
b ö æ -D ö
2
æ
çx+ ÷ mç ÷
è 2a ø è 2a ø
ì é 2 ù
ï 1 ln ê x + b + æç x + b ö÷ - D2 ú + C1 ; dacă D > 0 (se ia semnul +)
ï a ê 2a è 2 a ø 4a ú
=í ë û
ï 1 é b 1 ù
ï ln ê x + + ax 2 + bx + c ú + C2 ; dacă D < 0 (se ia semnul -)
î a ë 2a a û
II. a < 0Þ D >0 şi avem
æ b ö b
dçx+ ÷ x+
dx 1 è 2a ø 1 2a + C =
ò ax 2 + bx + c = -a ò 2
=
-a
arcsin
D
3
æ Dö æ b ö
2

ç ÷ -çx+ ÷ 2a
è 2a ø è 2a ø
1 2ax + b
= arcsin + C3
-a D
x
-2sin 2
dx sin xdx d (cos x ) 1 cos x - 1 1
6.ò =ò =ò = ln + C = ln 2 +C =
sin x sin x cos x - 1 2 cos x + 1 2 x
2 2
2 2 cos
2
1 x x
= ln tg 2 + C = ln tg + C
2 2 2
x
7.ò arctgxdx = ò ( x ) ' arctgxdx = xarctgx - ò dx =
1 + x2
1 d (1 + x 2 ) 1
= xarctgx - ò
2 1+ x 2
= xarctgx - ln(1 + x 2 ) + C
2
x2
8.ò a 2 + x 2 dx = ò ( x) ' a 2 + x 2 dx = x a 2 + x 2 - ò dx =
x 2 + a2
x2 + a 2 dx
= x a 2 + x2 - ò dx + a 2 ò = x a 2 + x2 -
x +a
2 2
x +a
2 2

- ò a 2 + x 2 dx + a 2 ln( x + x 2 + a 2 ) + C Þ
x 2 a2
Þ ò a 2 + x 2 dx = a + x 2 + ln( x + x 2 + a 2 ) + C
2 2

14
 dx x2 + a2 xdx
9."n Î N, I n = ò =ò dx = ò x + a 2 I n +1 Þ
(x 2
+a )
2 n
(x 2
+a )
2 n +1
(x 2
+a )
2 n +1

'
é ù
1 x 1
Þ I n = a 2 I n +1 + ò x ê ú dx =a 2 I n +1 - + In Þ
ê 2n ( x 2 + a 2 ) ú
n
2n ( x 2
+ a 2
)
n
2 n
ë û
ì é ù
ïI = 1 ê x 2n - 1 ú
+ In ; n ³ 1
ï n +1 a 2 ê 2n ( x 2 + a 2 ) n 2n ú
Þí ë û
ï dx 1 1
ï I 0 = x + C1 ; I1 = ò 2 = arctg + C2
î x +a 2
a a
dx
10.I n = ò tg n xdx = ò tg n - 2 x(tg 2 x + 1 - 1)dx = ò tg n - 2 x - I n- 2 =
cos2 x
tg n -1 x
= ò tg n -2 xd (tgx) - I n - 2 = - I n - 2 cu n ³ 2 Þ
n -1
ì tg n -1 x
ïï n n - 1 - I n -2
I =
Þí
ï I = x + C ; I = tgxdx = sin x dx = - ln | cos x | +C
ïî 0 1 1 ò ò cos x 2

2 x 2 + 2 x + 13 é 1 3x + 4 x+2 ù
11.ò dx = ò ê - 2 - 2 ú dx = ln | x + 2 | +
( x - 2)( x + 1)
2 2
ë x - 2 ( x + 1)
2
x + 1û
3 1 é x 1 ù 1
+ -4ê 2 + arctgx ú - ln( x 2 + 1) - 2arctgx + C
2 x +1
2
ë x +1 2 û 2
dx
(I 2 = ò 2 caz particular din 10.)
( x + 1) 2

15
 t (t + 2)
x +1 2(t + 1) 1 t 2 + 2t + 2
12.ò dx = ò × dt =
x + x2 + 2 x + 2 t 2 (t + 1)2
1 t 3 + 4t 2 + 6t + 4 1 1 t 2 + 3t + 3
= ò
4ò 4 ò (t + 1)3
dt = dt + dt =
4 (t + 1)3
t 1 (t + 1)2 + (t + 1) + 1 t 1 1 1
= + ò dt = + ln | t + 1| - -
4 4 (t + 1) 3
4 4 4 t +1
1 1
- + C cu substituţiile :
8 (t + 1)2
t2 - 2 t 2 + 2t + 2 t (t + 2)
x 2 + 2 x + 2 = t - x; x = ; dx = dt ; x + 1 = ;
2(t + 1) (t + 1) 2
2(t + 1)
t 2 + 2t + 2
x + x 2 + 2 x + 2 = t; x2 + 2 x + 2 =
2(t + 1)
x +1 1 1
Þò dx = ( x + x 2 + 2 x + 2) + ln | x + 1 + x 2 + 2 x + 2 | -
x + x + 2x + 2 2 4 4
2x + 3 - 2 x2 + 2x + 2
- +C
8( x + 1 + x 2 + 2 x + 2)
I. Sa se calculeze primitivele următoarelor funcții:
ò (ax + b ) dx ò (2 x - 1) dx ò x(2 x - 1) dx
n 9 9
1. 2. 3.

4. ò x (5 x - 3) dx 5. ò x (x + 1) dx 6. ò x (x + 1) dx
2 7 2 3 6 k k +1 n

ex ex
ò x × 7 dx ò e x + 1dx ò e 2 x + 1dx
2
x
7. 8. 9.

e x
e2x
10. ò e x dx 11. ò x
dx 12. ò e x -1dx
3x
e
13. òe 2x
-1
dx 14. òx x - 1dx 15. ò 2 x + 5dx

òx 1 + x 2 dx ò x 1 - x dx ò x x + 2dx
3 4 25 3
16. 17. 18.

19. 3
2 x + 5dx 20. ò x - 6 x - 7dx
2
21. ò - x - x + 2dx 2

ln x ln x
22. ò x
dx 23. ò x
dx 24. ò x ln xdx

x-2 x (1 - x )2 dx 1
25. ò 3
x
dx 26. ò x x
27. ò
4x + 2x - 3 2
dx

1 x x
28. ò - x 2 + 3x + 4
dx 29. ò 4
x +1
dx 30. ò
x2 +1
dx

1 1 1
31. ò dx ò x(ln dx 33. ò dx
x (1 + ln x )
4
32. 2
x+8 ) x 3 - ln 2 x

16
 1 1 + ln x
3
34. ò dx 35. ò dx 36 . òx
3
x 2 + 2dx
x ln x x
1 1
37. ò dx 38. ò dx
x (2005 + ln x ) 2006 x x2 -1
Răspunsuri:
dt 1 t n+1 (ax + b) n+1 dt
1. ò (ax + b ) dx = ò t
n
= +C = n
+C unde ax+b=t Þ adx=dt dx=
a a n +1 a(n + 1) a
(2 x - 1)
10
dt t 10
2. ò (2 x - 1) dx = ò t = +C = +C unde 2x-1=t Þ 2dx=dt
9 9

2 20 20
t +1 9 t 11 t 10 (2 x - 1)11 (2 x - 1)10
3. ò x (2 x - 1) dx = ò
1
× t dt = ò (t 10 + t 9 )dt = + +C = + +C
9

2 2 22 20 22 20
(5 x 2 - 3) 8
( 7
) dt 1 t 8
4. ò x 5 x 2 - 3 dx = ò t 7 × = × + C =
10 10 8 80
+ C , unde5 x 2 - 3 = t Þ 10 xdx = dt
2
dt 1 7 t 1 7x
7. ò x × 7 dx = ò 7x2
= +C = t
+ C , unde x 2 = t , 2 xdx = dt
2 2 ln 7 2 ln 7
ex
8. ò x dx Notăm: e x + 1 = t Þ e x dx = dt Þ
e +1
x
e 1
ò e x + 1dx = ò t dt = ln t + C = ln( e + 1) + C
x

15. ò 2 x + 5dx Notăm: 2 x + 5 = t sau 2 x + 5 = t 2 Þ 2dx = 2tdt Þ dx = tdt

3
t3 2x + 5
ò 2 x + 5dx = ò t × tdt = + C =
3 3
+C

x-3 2
2
æ8ö
x - 6 x - 7 dx = ( x - 3) - ç ÷ =
16
20. ò x - 6 x - 7 - ln x - 3 + x 2 - 6 x - 7 + C
2 2

è2ø 2 2
2
b ö æ Dö
2
æ
2
[
ax + bx + c = a ç x + ÷ - çç ÷ ]daca Dñ 0 sau
è 2a ø è 2a ÷ø
deoarece: 2
b ö æ -D ö
2
æ
ax + bx + c = a[ ç x + ÷ + çç
2
÷ ]daca Dá0
è 2a ø è 2a ÷ø

ln x ln t ln t
ò dx = ò 2 × 2tdt = 2 ò dt = 2ò zdz deoarece x = t Þ
2
23.
x t t
1
dx = 2tdt , ln t = z Þ dt = dz Þ
t
ln x
ò x dx = 2
z2
2
= (ln t ) = ln x
2
( )
2
+C.

17
 2x - 3
1 1 2x - 3
28. ò - x + 3x + 4
2
dx = ò
2 2
dx = arcsin 2 + C = arcsin
5 5
+ C,
æ5ö æ 3ö
ç ÷ -çx- ÷ 2
è 2ø è 2ø

2x - 3
puteam nota cu t .
2
II. Sa se calculeze primitivele următoarelor funcții:

1. ò sin 3 x × cos xdx 2. ò cos 3 x × sin 2 xdx 3. ò sin( 2 x + 5)dx

ò (tgx + tg x )dx
cos x
4. ò sin 3 x × cos 2 xdx 5. 3
6. ò 1 + sin dx
2
x
sin 3 x 1 x
7. ò cos x dx 8. ò x
cos x dx 9. ò 1 - cos x dx
arcsin x
10. ò sin 3 xdx 11. ò cos 3 xdx 12. ò dx
1- x2
sin x sin 2 x 1
13. ò dx 14. ò dx 15. ò dx
cos 2 x - 4 (
1 - cos x 2
)
2
1 - x 2 × arcsin 2 x
1 1
16. ò dx 17. ò dx 18. ò sin 10 x × cos3 xdx
sin x cos x
1 (arctgx )2006 dx
19. ò
1 - x 2 × (2005 + arcsin x) 2006
dx 20. ò 1+ x2
Răspunsuri:
t4 cos 4 x
1. Notăm sin x=t Þ cosx dx= dt Þ ò sin 3 x × cos xdx = ò t 3 dt = +C = +C
4 4
2. Notăm cos x=t Þ -sin x dx=dt și avem
ò cos x × sin 2 xdx = ò cos3 x × 2 sin x cos xdx = 2ò cos4 x sin xdx =
3

t5 2
- 2ò t 4 dt = -2 × + C = - × cos5 x + C
5 5
10. ò sin 3 xdx = ò sin x sin 2 xdx = ò sin x(1 - cos2 x)dx =
t3 cos3 x
- ò (1 - t 2 )dt = -t + + C = - cos x + +C .
3 3
arcsin x
dx Notăm cu t pe arcsin x Þ (arcsin x )' =
1
12. ò 1- x2 1 - x2

Þ
1
dx = dt Þ ò
arcsin x
dx = ò tdt =
t2
+C =
(arcsin x ) + C . 2

1- x2 1 - x2 2 2

III. Sa se calculeze primitivele următoarelor funcții:

18
 1 2x + 3 x 1 - 3x
1. ò 3x + 5 dx 2. ò 2 x + 1 dx 3. ò x + 4 dx 4. ò 2 x + 3 dx

1 1 1 x2
5. ò dx 6. ò 2 dx 7. ò 2 dx 8. ò 2 dx
(2 x + 3)2005 x -9 x +4 x -2

x2 1 1
9. ò x 2 + 1 dx 10. ò 3x 2
+5
dx 11. ò (x - 1)(x - 2) dx
1 1 1
12. ò dx 13. ò x(x + 2) dx 14. òx
dx
(x + 1)(x + 2) - 3x + 2 2

1 1 1
15. ò 2 dx 16. ò 2 dx 17. ò 2 dx
2x - x - 3 3x + x + 1 x - 2x + 5
4x - 3 6x - 2 3x - 2
18. ò 2 dx 19. ò 2 dx 20. ò 2 dx
2 x - 3x + 1 3x - 2 x + 5 x - 5x + 6

5x - 2 x +1 x2
21. ò 2 dx 22. ò 2 dx 23. ò 6 dx
x +4 x + 2 x + 10 x -3
x 2x x3
24. ò dx 25. ò dx 26. ò dx
1 1+ x4 1 + x8
x +
4

4
x 3
x x2
27. ò
(x - 1) 12
dx 28. ò
(x - 1)10
dx 29. ò x 6 + 4 dx
Răspunsuri:
23. Notăm x 3 cu t Þ 3 x 2 dx = dt Þ
x2 1 dt 1 1 t- 3 1 x3 - 3
ò x6 - 3 ò t 2 - 3 3 3 2 3 t + 3
dx = × = × ln + C = ln
6 3 x3 + 3
+C

26. Notăm pe x 4 cu t Þ 4 x 3 dx=dt Þ

x3 1 dt 1 1
ò 1 + x 8 dx = ò t 2 + 1 × 4 = 4 × arctg t + C = 4 arctg x + C
4

27. Notăm pe x-1 cu t Þ x=t+1 Þ dx=dt Þ

x3 (t + 1)3 dt = t 3 + 3t 2 + 3t + 1
ò (x - 1) 12
dx = ò
t 12 ò t 12
dt =

t -8 t -9 t -10 t -11
ò (t + 3t + 3t + t )dt =
-9 -10 -11 -12
+3 +3 + +C
-8 -9 - 10 - 11

19
 1 1 3 1
= - - - - +C
8( x - 1) 8
3( x - 1) 9
10( x - 1) 10
11( x - 1)11

28. Notăm pe x-1cu t Þ

x t +1 t -8 t -9 1 1
ò (x - 1)10 ò t 10 ò ò
-9 -10
dx = dt = t dt + t dt = + +C = - - +C
-8 -9 8( x - 1) 8
9( x - 1) 9

IV. Să se calculeze integralele folosind descompunerea în fracţii raţionale simple.

x-4 1 x 2 + 5x + 7
30. ò (x - 2) × (x - 3)dx 31. ò (x + 2) × (x + 5)dx 32. ò x + 3 dx
(x + 1)3 dx x3 x2 +1
33. ò
x2 - x
34. ò x - 2dx 34. ò x - 1 dx
x4 + x +1 1 1
35. ò dx 36. òx dx 37. ò 2 dx
x -1 - 2x2
x + 4x
x 1 1
38. ò 2 dx 39. ò 3 dx 40. ò dx
x - 6x + 5 6 x - 7 x - 3x
2
x ( x + 1)( x + 2 )

x2 + x + 2 x 2 - 3x + 2 x3 - 2x 2 + 4
41. ò dx 42. ò 3 dx 43. ò 2 dx
(
(x + 1) x 2 + 1 ) x + 2x 2 + x x (x - 2)
2

1 x
44. òx 4
- x2
dx 45. ò (x + 1)(x + 3 )(x + 5 )dx

III.1.4. Integrala Riemann. Aplicaţii.

Definiţia integralei Riemann. Clase de funcţii integrabile.

Fie a, b ÎR cu a < b şi f : [a, b]® R. O diviziune a intervalului [a, b], notată D, este o
mulţime finită de puncte D={a = x0 < x1 < ...< xi-1< xi <xi+1 <… < xn= b} unde xiÎ[a, b] se
numesc punctele diviziunii D şi [xi-1, xi]Ì [a, b], i = 1,…n se numesc intervalele parţiale ale
not not
lui D. Avem lungimea l([xi-1, xi]) = xi - xi-1 = dxi > 0 şi notăm prin ||D|| = m(D) = =max{ xi -
xi-1 | i = 1, .., n} norma diviziunii D; evident dxi £ ||D||, " iÎ{1, …, n}. Diviziunea D este
echidistantă dacă:
b-a i
xi - xi -1 = , "i Î {1,..., n} şi atunci xi = a + ( b - a ) . Se va nota prin D([a, b]) sau D
n n
(când nu este pericol de confuzie) mulţimea tuturor diviziunilor lui [a, b]. Pentru o
diviziune DÎ D([a, b]) cu D={a = x0 < < x1 <...< xi-1< xi <…< xn= b} se numeşte mulţime de
puncte intermediare, notată xD, xD ={ xi | " xi Î[xi-1, xi]}; pentru DÎ D([a, b]) dată există o
mulţime infinită de familii de puncte intermediare xD. Dacă D1, D2Î D([a, b]) se spune că D2
este mai fină decât D1 dacă D1Ì D2 ( adică D2 are cel puţin un punct mai mult decât D1):

20
$xi Î D 2 cu xi Î [ xi -1 , xi ] şi xi Ï D1 . Relaţia de fineţe dintre diviziunile lui [a, b] este o relaţie
de ordine pe D([a, b]) şi în plus, " D1, D2ÎD([a, b]) există DÎ D([a, b]) a î. D1Í D şi D2 Í D
(se consideră D = D1È D2 , şi evident D1Í D şi D2 Í D).
Fie f : [a, b]® R, " D Î D([a, b]) şi orice sistem de puncte intermediare xD ={ xi | " xi Î[xi-1,
xi]}, numărul
n n not
(1) å
i =1
f ( xi )( xi - xi -1 ) = å f ( xi ) dxi = s D ( f , x D )
i =1

se numeşte sumă integrală Riemann asociată funcţiei f, diviziunii D şi sistemului de puncte

intermediare xD.
Definiţia III.1.2
1) Funcţia f : [a, b]® R, se numeste integrabilă Riemann pe [a, b] dacă există I R Î R cu
proprietatea:
ï > 0, $he > 0 a.î. D Î D [ a, b ] cu
ì"e
(2) í Û (2') I R = lim sD ( f , xD ) , "x D .
ïî D < h Þ s D ( f , xD ) - I R < e, "x D
D ®0

2) Numărul real IR se numeşte integrala Riemann sau integrala definită din f pe [a, b],
notată:
b b b
(3) I R = ò f ( x)dx sau I R = ò fdx sau I R = ò f sau I R = ò f .
a a a
[ a ,b ]

Observaţii.
1. Din definiţia III.I.2 rezultă că f este integrabilă Riemann dacă există
lim s D ( f , xD ) = I R Î R, "xD .
D ®0

b a
2. Avem òa
fdx = - ò fdx ( a < b)
b

3. Dacă există IRÎR cu proprietatea (2) acesta este unic.

4. O funcţie integrabilă Riemann pe [a, b] se va numi funcţie R- integrabilă şi vom nota
prin R[a, b]={f | f : [a, b]® R integrabilă Riemann} mulţimea funcţiilor f : [a, b]® R,
R – integrabile.
Teorema III.1.4 (de caracterizare a integrabilităţii pe R)
Fie f : [a, b]® R (a, bÎ R; a < b). Funcţia f este integrabilă Riemann, dacă şi numai dacă,
există IR Î R cu proprietatea:
ì" ( D n ) n ³1 Ì D [ a, b] un şir de diviziuni cu şirul normelor D n ¾¾
R
® 0 şi "xDn ,
ïï
(4) íşirul sumelor integrale Riemann s D ( f , xD ) este convergent în R cu limita .
ï I ÎR
ïî R
Consecinţa III.1.4. Fie f : [a, b]® R o funcţie R – integrabilă, atunci are loc afirmaţia:
(5)"D n Î D [ a, b ] , n ³ 1 cu D n ¾¾
b
R
® 0 şi "x D n Þ s D ( f , x D ) ¾¾
R
® ò f ( x) dx = I R
a

Teorema III.1.5 (Condiţie necesară pentru integrabilitate)

Dacă f : [a, b]® R este o funcţie R – integrabilă, atunci f este mărginită pe [a, b].

21
Consecinţa III.1.5 Dacă f : [a, b]® R este o funcţie nemărginită pe [a, b], atunci f nu este
R – integrabilă (condiţie suficientă).
Fie f : [a, b]® R o funcţie mărginită cu m = inf{ f (x)| xÎ [a, b]}, M = sup{ f (x)| xÎ [a, b]}.
Dacă D Î D([a, b]) pe fiecare interval parţial [xi-1, xi] notăm: mi (f)= inf f(x), cu xÎ [xi-1, xi],
Mi (f)= sup f(x), cu xÎ [xi-1, xi] şi considerăm sumele integrale Darboux:
ì n
s
ï D
ï
( f ) = å
i =1
m ( xi ) dxi , suma inferioară Darboux
(7) í n
ï S ( f ) = M ( x ) dx , suma superioară Darboux
ïî D åi =1
i i

Definiţia III.1.3.
Fie f : [a, b]® R mărginită
1) Numărul sup sD ( f ) = I se numeşte integrala inferioară Darboux a funcţiei f, notată:
DÎD [a ,b]

b
I =ò f ( x )dx .
a

2) Numărul inf SD ( f ) = I se numeşte integrala superioară Darboux a funcţiei f, notată:

DÎD [ a ,b ]

b
I =ò f ( x)dx .
a

3) Funcţia mărginită f este integrabilă Darboux pe [a, b] sau D- integrabilă, dacă prin
definiţie avem:
b b
(8) ò f ( x )dx = ò f ( x)dx = I D Î R şi ID se numeşte integrala Darboux a funcţiei f pe
a a

b
[a, b], notată prin acelaşi simbol ID = ò f ( x ) dx .
a

Consecinta III.1.6.
Din formula (7) şi definiţia III.I.3 rezultă în mod direct următoarele proprietăţi ale sumelor
integrale Darboux:
not
(d1 ) 0 £ M i - mi = w f ([ x i -1 , xi ]) £ M - m £ 2 f ¥
, "i Î {1, 2,..., n}
( f ¥ {
= sup f ( x ) x Î [ a, b] ) }
n n
(d 2 ) SD ( f ) - sD ( f ) = å éë M i ( f ) - mi ( f ) ùû dxi £ D å éë M ( f ) - m ( f )ùû
i i
i =1 i =1

(d3 ) S D ( f ) - sD ( f ) £ max {M i ( f ) - mi ( f ) | i = 1,..., n} ( b - a )

(d 4 ) "D1 , D 2 Î D [ a, b ] cu D1 £ D 2 Þ D1 ³ D 2 , sD1 ( f ) £ sD2 ( f ), S D1 ( f ) ³ SD2 ( f )
S D2 ( f ) - sD2 ( f ) £ SD1 ( f ) - sD1 ( f )
(d5) Dacă f este mărginită pe [a, b]
"D1 , D 2 Î D [ a, b ] , sD1 ( f ) £ S D2 ( f ), sD1 ( f ) £ ò
b b
f ( x )dx = I £ I = ò f ( x)dx £ S D2 ( f ) (d6)
a a

Dacă f este mărginită pe [a, b] pentru "D Î D([a, b]), avem:

22
 ìsD ( f ) £ sD ( f , xD ) £ S D ( f ); "xD
ï
ís ( f ) = inf s ( f , x ) ; S ( f ) = sup s ( f , x ) .
ïî D xD
D D D
xD
D D

Observaţii:
1. Când rafinăm diviziunea D, sumele inferioare Darboux cresc şi sumele inferioare
superioare Darboux descresc.
2. Orice sumă inferioară Darboux este mai mică sau egală cu orice sumă superioară
Darboux.
3. Pentru f : [a, b]® R s-au definit două integrale: integrala Riemann şi integrala
Darboux şi două tipuri de integrabilitate. Vom dovedi că cele două integrale şi cele
două tipuri de integrabilitate coincid şi vom folosi din acest motiv conceptele de
“integrală definită sau integrală” şi “funcţie integrabilă ” pe [a, b].
Teorema III.1.6 (Condiţie suficientă de integrabilitate)
Dacă f : [a, b]® R este funcţie monotonă, atunci f este integrabilă pe [a, b].
Teorema III.1.7. (Condiţia suficientă de integrabilitate)
Dacă f : [a, b]® R este funcţie continuă, atunci f este integrabilă.
Teorema III.1.8 (Condiţie suficientă pentru integrabilitate)
Fie f : [a, b]® R o funcţie mărginită cu un număr finit de puncte de discontinuitate (evident
de speţa I), atunci f este integrabilă pe [a, b].
Observaţie.
1. Clasele de funcţii integrabile f : [a, b]® R sunt: f monotonă (teorema III.I.6), f
continuă (teorema III.I.7), f mărginită şi care are un număr finit de pucnte de
discontinuitate.
2. În studiul unor extensiuni ale integralei Riemann se foloseşte conceptul de “funcţie
local integrabilă”.
Definiţia III.1.4
Funcţia f : [a, b]® R este local integrabilă pe I, dacă şi numai adcă, prin definiţie f este
integrabilă pe orice interval compact [u, v] conţinut în intervalul de definiţie I (" u, v Î I cu
u < v).

Proprietăţi ale integralei şi ale funcţiilor integrabile

Teorema III.1.9 (Operaţii algebrice cu funcţii integrabile)

Dacă f , g : [a, b]® R sunt funcţii integrabile, atunci funcţiile:
1
lf (l Î R ), f ± g , fg , ( f ( x ) ¹ 0, "x Î [ a, b ]), f ( f ( x ) ³ 0, "x Î [ a, b ])
f
sunt integrabile şi au loc formulele de calcul:
b b
(1o ) ò (lf )dx = l ò fdx
a a
b b b
.
(2 ) ò ( f ± g )dx = ò fdx ± ò gdx
o
a a a

Consecinta III.1.8.
Dacă f , g Î R[a, b] atunci " l, mÎR funcţia lf + mg Î R[a, b] şi are loc formula de calcul:

23
 b b b
(3o ) ò a
(l f + mg ) dx = l ò fdx + m ò gdx .
a a

Observaţii.
1. Integrala Riemann are proprietatea de liniaritate cu scalari din R.
b
2. Dacă f Î R[a, b] şi a=b, avem: ò f ( x) dx = 0 (după (1) din definiţia 1). Dacă a > b, avem
a
b a
òa
f ( x) dx = - ò f ( x) dx .
b

3. Reciproca afirmaţiei f , g Î R[a, b] Þ f + g Î R[a, b] în general, nu este adevărată.

Exemplu:
ì -1; x Î Q ì -1; x Î Q
f , g : R ® R cu f ( x) = í şi g( x) = í / R [ a, b ]
cu f , g Î
î1; x Î R - Q î1; x Î R - Q
avem ( f + g ) ( x ) = 0, "x Î R şi f + g Î R [ a, b ] pentru " [ a, b ] Ì R.
4. Mulţimea de funcţii integrabile R[a, b] are structura algebrică de spaţiu liniar în raport cu
operaţiile uzuale de înmulţire şi adunare cu scalari reali pentru funcţii reale de o variabilă
reală.
Teorema III.1.10 (Proprietatea de aditivitate în raport cu intervalul)
Funcţia f : [a, b]® R este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai dacă, " c Î (a, b) funcţiile
f1 = f [ a, c] şi f 2 = f [c, b] sunt integrabile şi are loc formula: ( 3o )
b c b
ò
a
fdx = ò fdx + ò fdx .
a c

Consecinta III.1.9 Dacă I Í R este interval şi f : [a, b]® R este o funcţie continuă, atunci "
a, b, c Î I, are loc relaţia ( 3o )
b c b
ò
a
fdx = ò fdx + ò fdx .
a c

Observaţii.
1. Formula (3°) se numeşte “proprietatea de aditivitate a integralei ca funcţie de
interval”.
2. Formula (3°) se extinde în cazul unei reuniuni finite: [ a, b] = [ a, c1 ] È [ c1 , c2 ] È ... È éëc p , b ùû .
Teorema III.1.11 (Proprietatea de monotonie a integralei).
Fie f , g: [a, b]® R cu f , g Î R[a, b] şi f (x) ³ g(x) " xÎ[a, b], atunci avem:
(4 ) ò
b b
o
fdx ³ ò gdx .
a a

Consecinţa III.1.10
Fie f : [a, b]® R cu f ÎR[a, b] şi m, M marginile lui f (m £ f(x) £ M, " xÎ[a, b]), atunci
avem:

( 5o ) m £ b -1 a òa fdx £ M .
b

Observaţii.
1 b
b - a òa
1. Formula (5°) conţine expresia f ( x)dx = m( f ) care se numeşte valoarea

medie a lui f pe [a, b].

2. Formula (4°) exprimă “proprietatea de monotonie a integralei” şi pentru f(x) ³ 0,
b
" xÎ[a, b] şi f ÎR[a, b], avem: ò a
f ( x) dx ³ 0 .

24
Consecinţa III.1.11
Dacă f : [a, b] ® R este o funcţie continuă, atunci există xÎ[a, b] a. î.
(6 ) ò
b
o
fdx = f (x)(b - a) .
a

Teorema III.1.12 (Majorarea modulului integralei)

Dacă f : [a, b] ® R este integrabilă, atunci |f | Î R[a, b] şi avem:
b b
(7o ) òa
fdx £ ò | f | dx £ (b - a ) f
a ¥
, ( a, b Î R; a < b) .

Teorema III.1.13 (Teorema I de medie )

Fie f : [a, b]® R cu f ÎR[a, b] şi g(x) ³ 0, atunci există g Î[m, M]
æ ö
f ( x ), M = sup f ( x) ÷ a.î. ( 8o ) ò f ( x ) g ( x )dx = g ò g ( x)dx .
b b
ç m = xinf
Î[a ,b]
è xÎ[ a ,b] ø a a

În particular, dacă g(x) = 1, " x Î [a, b], avem:

(8 ) ' ò
b
o
f ( x) dx = g (b - a ) ( a < b) .
a

Consecinţa III.1.12
Dacă f : [a, b]® R este continuă şi g ÎR[a, b] este nenegativă, atunci există x Î [a, b] a. î.
(8 ) " ò
b b
o
fgdx = f (x) ò gdx .
a a

În particular, dacă g ( x ) º 1, "x Î [ a, b ] se obţine (6°).

Teorema III.1.14
Fie I Í R interval şi f : I ®R local integrabilă pe I. Dacă a Î I este un punct fixat şi se
consideră funcţia
b
(9°) F(x) = òa
f (t ) dt , " xÎ I atunci F are proprietăţile:
(i) F este continuă pe I;
(ii) F este derivabilă în " x0ÎI în care f este continuă cu F’(x0) = = f (x0).
Consecinta III.1.13
Fie I Í R interval şi f : I ®R.
1. Dacă f este o funcţie continuă pe I, atunci pentru " aÎI fixat, funcţia (9°)
x
F ( x ) = ò f (t ) dt , x Î I este derivabilă şi avem F’(x)= f (x ), "xÎI, deci f admite
a

primitive pe I şi F este o primitivă a funcţiei f pe I.

2. Pentru "a, bÎI şi f continuă pe I, avem:
b
ò
b
(10°) f ( x) dx = F ( x ) a = F (b) - F ( a ) ,
a

unde F este o primitivă oarecare a lui f pe I.

Observaţii.
1. Dacă f din teorema III.I.14 este continuă la stânga (la dreapta) în "x0ÎI, atunci F este
derivabilă la stânga (la dreapta) în "x0ÎI cu Fs' ( x0 ) = f ( x0 - 0 ) ( Fd' ( x0 ) = f ( x0 + 0 ) ) .
2. Consecinta III.I.13-1 se numeşte “Teorema fundamentală a calculului integral”.
3. Formula (10°) este formula Leibniz – Newton care este o metodă de calcul a integralei
Riemann.

25
Metode de calcul ale integralei Riemann

Teorema III.1.15 (Formula Leibniz - Newton)

Dacă f : [a, b]® R este o funcţie integrabilă şi f admite primitive pe [a, b] atunci pentru orice
primitivă F a lui f pe [a, b] are loc formula Leibniz-Newton:
b
ò
b
(10°) f ( x) dx = F ( x ) a = F (b) - F ( a ) .
a

Consecinţa III.1.14
Dacă f : [a, b]® R este o funcţie derivabilă cu f ’ funcţie integrabilă pe [a, b], avem:
b

òf ( x) dx = f (b) - f ( a) .
/

Teorema III.1.16 (Formula de integrare prin părţi)

Fie f , g : [a, b]® R cu f , g Î C1([a, b]), atunci are loc formula de integrare prin părţi:
b b
ò fg ' dx = fg a - ò f ' gdx .
b
(11°)
a a

Teorema III.1.17 (Formula schimbării de variabilă (I))

Fie f : [a, b]® R o funcţie continuă, atunci pentru orice j : [a, b]® [a, b] cu j ÎC1([a, b]) are
loc formula schimbării de variabilă (I):
f ( x) dx = ò f [ j(t ) ] × j '(t ) dt .
b b
(12°) ò a a

Teorema III.1.18 (Formula schimbării de variabilă (II))

Dacă f : [a, b]® R este continuă pentru orice j : [a, b]® [a, b] bijectivă şi cu j -1 Î C1([a, b])
are loc formula schimbării de variabilă (II):
b j (b )
f ( x)dx = ò f [ j(t ) ] × j '(t )dt = ò
b
(13°) ò
a a j( a)
[ f o (j-1 ) ']( x)dx .

III.1.5 Aplicaţii ale calculului integral

Orice mărime geometrică, fizică, economică etc. care are proprietatea de “aditivitate
faţă de mulţime (interval)” se poate exprima printr-o integrală definită. Astfel noţiunile de
“arie” şi “volum” pentru figuri geometrice din plan şi corpuri din spaţiu se pot defini în mod
riguros din punct de vedere [Link] prezenta fără demonstraţie unele aplicaţii ale
integralei definite.
I. Aria unui domeniu din plan
1. Aria mulţimii din plan DÌ R2 mărginită de dreptele x = a, x = b, y = 0 şi graficul
funcţiei f : [a, b]® R pozitivă şi continuă se calculează prin formula:
b
(17) A ( D ) = ò f ( x) dx .
a

2. În cazul f : [a, b]® R continuă şi de semn oarecare, avem:

b
(17’) A ( D ) = ò | f ( x ) | dx .
a

26
3. Aria mulţimii din plan mărginită de dreptele x = a, x = b şi graficele funcţiilor
f , g : [a, b]® R continue este calculată prin formula:
b
(18) A ( D ) = ò | g ( x ) - f ( x) | dx .
a

II. Lungimea unui arc de curbă

Se numeşte curbă plană o mulţime GÌ R2 cu proprietatea că există o funcţie continua
f : [a, b]® R, notată y = f (x), xÎ [a, b] şi Gf = GÌ R2 (graficul lui f din plan este G). Dacă f
are derivată continuă (sau numai funcţie integrabilă) pe [a, b], lungime a curbei G se
calculează după formula:
b
(19) l (G ) = ò 1 + f '2 ( x) dx .
a

III. Volumul unui corp de rotaţie

Fie f : [a, b]® R o funcţie continuă, atunci corpul K din spaţiu obţinut prin rotirea graficului
lui f , Gf, în jurul axei Ox, are volumul calculat prin formula:
b
(20) V ( K ) = p ò f 2 ( x ) dx .
a

IV. Suprafaţa unui corp de rotaţie

Fie f : [a, b]® R o funcţie derivabilă pe [a, b] şi cu f’ continuă (f Î C1([a, b])), atunci
suprafaţa S a corpuui K obţinut prin rotirea graficului lui f în jurul axei Ox se calculează
prin formula:
b
(21) S ( K ) = 2p ò 1 + f '2 ( x) dx .
a

Exemple
1
1. ò
0
1 - x 2 dx cu f = 1 - x 2 funcţie continuă şi prin schimbarea de variabilă:

p 2 1
x = sin t , dx = cos tdt , x = 0 ® t = 0, x = 1 ® t = avem : ò 1 - x 2 dx = ò 1 - sin 2 t cos tdt =
2 0 0
p p p p
2
1 2
1 2 1 sin 2t 2 p
= ò cos 2 tdt = ò (1 + cos 2t )dt = t + =
0 20 2 0 2 2 0 4
p p p
2
æ é pùö p 2 2
2. I n = ò sin n xdx cu f ( x) = sin n x Î C1 ç ê0, ú ÷ şi I 0 = ò dx = , I1 = ò sin xdx = 1 ,
0 èë 2ûø 0
2 0

aplicând metoda integrării prin părţi se obţine o formulă de recurenţă:

27
 p p
2 p 2
I n = ò sin n -1 x(sin xdx ) = - cos x sin n -1 x + ( n - 1) ò sin n -2 x cos2 xdx =
2
0
0 0
p p
2 2
= ( n - 1) ò sin n - 2 xdx - ( n - 1) ò sin n xdx Þ I n = (n - 1) I n - 2 - (n - 1) I n -1
0 0

ì 2k - 1 2k - 3 3 1 p
ï × × .... × × × ; n = 2k
n -1 ï 2k 2k - 2 4 2 2
Þ In = I n - 2 cu n ³ 2 Þ I n = í Þ
n ï 2k × 2k - 2 × .... × 4 × 2 ×1; n = 2k + 1
ïî 2k + 1 2k - 1 5 3
p é2 2 4 5 6 2k 2k ù I 2 k
Þ = ê × × × × ... × × ×
2 ë 1 3 3 4 5 2k - 1 2k + 1 úû I 2 k +1
I 2n p é2 2 2n 2n ù
şi se arată că lim = 1 Þ = lim ê × ... × numită formula lui Wallis.
n ®¥ I
2 n +1 2 n®¥ ë 1 3 2n - 1 2n + 1 úû
9
1
3. ò dx prin substituţia
4 1 + x
9 3
1 tdt
x = t 2 , dx = 2tdt , x = 4 ® t = 2, x = 9 ® t = 3, avem : ò dx = 2 ò =
4 1+ x 2
1+ t
æ 1 ö
3
4
= 2ò ç 1 - ÷dt = 2t 2 - 2 ln (1 + t ) 2 = 2 - 2ln
3 3

2è 1+ t ø 3
2 2 2
x2 x2 1 1 3
4. ò x ln xdx = ln x 1 - ò × dx = 2 ln 2 - ò xdx = 2 ln 2 -
2

1 2 1 2 x 21 4
e e
n e 1
5. I n = ò ( ln x ) dx = x ( ln x ) - ò xn ( ln x )
n n -1
dx = e - nI n -1 Þ
1
1
1
x
ì I = e - nI n -1 , n ³ 1
Þí n
î I 0 = e - 1; I1 = 1
formulă de recurenţă pentru calculul lui In, nÎN.
p x
1 + tg 2
2 dx prin substituţia tg x = t , deci: x = 2 arctg t , dx = 2dt şi
2
6. ò
0 2 æ 5 + tg 2
xö 2 1+ t2
ç ÷
è 2ø
p x
1 + tg 2
p 2 dx = 1 + t × 2 dt =
2 1 2
x = 0 ® t = 0, x = ® t = 1 se obţine ò ò0 2(3 + t 2 ) 1 + t 2
0 2 æ 3 + tg 2
2 xö
ç ÷
è 2ø
1
1 p p 3
1 1
dt dt 1 t 1 t
=ò 2 =ò = arctg = arctg = × =
t + 3 0 t2 + 3
( )
2
0 3 30 3 3 3 6 18

28
 p
2
dx x 2dt
7. ò 3 + 2cos x
0
prin substituţia tg
2
= t Þ x = 2 arctg t , dx =
1+ t2
,

2dt p

1- t p
1
2
dx 1+ t2 =
2
cos x =
1+ t 2
, x = 0 ® t = 0, x =
2
® t = 1 se obţine ò0 3 + 2 cos x ò0 1 - t 2
=
3+ 2
1+ t2
1 1
dt 2 t 1 1
= 2ò 2 = arctg = arctg
0 t +5 5 50 5 5
p p
4
sin x 4
tg x
8. ò sin x + cos x dx = ò 1 + tg x dx şi prin substituţia tgx = t Þ
0 0

dt p
x = arctg t , dx = , x = 0 ® t = 0, x = ® t = 1 avem:
1+ t 2
4
p
4
sin x 1
t dt 1
1 é t +1 1 ù 1 1
ò0 sin x + cos x ò0 1 + t 1 + t 2 ò0 2 êë1 + t 2 - 1 + t úû dt = 4 ln(1 + t ) 0 + 2 arctg t 0 -
2 1
= × =
1
dx

1 1æp ö
- ln(t + 1) 0 = ç - ln 2 ÷
1

2 4è 2 ø
4 4 1 1
1 1 m +1
9. ò 1
1 + x dx = ò x 0 (1 + x 2 ) 2 dx ( m=0, n = , p = ,
1
2 2 n
= 1 Î Z ) prin substituţia:

1 + x = t , x = (t - 1) 2 , x = 1 ® t = 2, x = 4 ® t = 3 avem:
3
æ 3 ö
ç t 2 +1 t2 ÷
1 +1

( )
4 3 3
16 8
ò1 + xdx = ò t 2(t - 1)dt = 2ò t t - t dt = 2 ç
3
-
1 ÷ =
5
3-
15
2
1 2 2 ç +1 +1 ÷
è2 2 ø2
ln 2
2t
10. ò
0
e x - 1dx prin substituţia: e x - 1 = t 2 Þ x = ln(1 + t 2 ), dx =
1+ t2
dt ,

x = 0 ® t = 0, x = ln 2 ® t = 1 , avem:
æ 1 ö p
ln 2 1 1
t2
ò e x - 1dx = 2 ò dt = 2ò ç 1 - dt = 2t 0 - 2 arctg t 0 = 2 -
1 1
2 ÷
0 1+ t 0è 1+ t ø
2
0 2
2
x -1 x -1 2 1
11. ò
1
x +1
dx prin substituţia:
x +1
= t Þ x = 1 ® t = 0, x = 2 ® t =
3
şi

1+ t2 4t
x= , dx = dt avem:
1- t (1 - t )
2 2
2

1 1
-1
1
x -1
2 1
3
4t 2 2t 3 3
dt
ò dx = ò dt = - 2ò = 3 + ln = 3 + ln(2 - 3) .
3

1
x +1 0 (1 - t )2 2 1- t 2 0 0 (1 - t )
2 2 1
3
+1

29
III.1.6 Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Sa se calculeze primitivele următoarelor funcții:

ex 1
a) ò 2 x dx , ò x 2 5 x 3 + 2dx , ò dx
e +1 x 3 - ln 2 x
sin 3 x sin 2 x
b) ò cos x dx , ò dx , ò sin 10 x × cos3 xdx
(
1 - cos x 2
)
2

4x - 3 1 x2 + x + 2
c) ò 2 x 2 - 3x + 1 dx , ò x 2 - 2 x + 5 dx , ò (x + 1) x 2 + 1 dx .
( )
2. Să se calculeze integralele definite:
p
2 sin 2 x 1 1 5 x2 + 2
a) ò d x , ò x2 x 2 + 1 d x , ò e x cos 2 x d x , ò dx
1 x +1
2
0 1 + sin x 0 0
ép p ù
3. Calculaţi lungimea graficului funcției f ( x) = ln sin x , x Î ê , ú
ë3 2û
4. Calculaţi aria marginită de graficele funcțiilor f1 ( x ) = ln x , f 2 ( x) = ln 2 x .

30
Unitatea de învăţare III.2. Integrale curbilinii și integrale duble

Cuprins
III.2.1. Introducere.......................................................................................................31
III.2.2. Competenţe....................................................................................................31
III.2.3. Drumuri și curbe în R n ……..........................................................................32
III.2.4. Integrale curbilinii de speța I.........................................................................34
III.3.5. Integrale curbilinii de speța II...................................................................39
III.3.6. Integrale duble................................................................................................42
III.3.7. Test de evaluare a cunoștințelor.....................................................................47
Tema de control 3.............................................................................................49

III.2.1. Introducere
Subiectul principal al acestei unităţi de învăţare îl constituie câteva tipuri
de integrale (definite) speciale (curbilinii și duble) care sunt specifice funcțiilor de
mai multe variabile și care sunt definite pe arce de curbă sau pe domenii din plan.
Sunt prezentate definițiile acestora, proprietățile lor precum și aplicațiile lor în
diverse probleme de geometrie, fizică, mecanică etc.

III.2.2. Competenţe
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, studentul va fi capabil să:
§ recunoască o curbă plană sau în spațiu în diverse reprezentări analitice:
parametric, explicit, implicit;
§ cunoască modul de calcul pentru integralele curbilinii de speța I și II;
§ calculeze lungimea, masa, centrul de greutate și momentele de inerție ale unui
fir material;
§ calculeze aria unui domeniu cu integrala curbilinie de speța II;
§ cunoască modul de calcul ale integralelor duble pe diverse domenii simple din
plan;
§ calculeze aria, masa, centrul de greutate și momentele de inerție ale unei placi
cărabile;
§ determine subspaţiul generat de un sistem de vectori;
§ stabilească dacă o mulţime de vectori dintr-un spaţiu vectorial formează o bază
pentru acel spaţiu vectorial;
§ determine matricea de schimbare de bază şi coordonatele unui vector dintr-o
bază într-o altă baza.

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 3 ore.

31
III.2.3. Drumuri și curbe în R n
Definiția III.2.1 Numim drum în R n orice funcție continua g : [a, b] ® R n , a, b Î R n , a < b.

Dacă f1 , f 2 ,..., f n : [a, b] ® R sunt componentele lui g , atunci egalitățile

x1 = f1 (t ) , x2 = f 2 (t ) ,L, xn = f n (t ) , t Î [a, b]
se numesc ecuațiile parametrice ale drumului g .
Imaginea drumului g se notează de regulă prin (g ) și este de fapt graficul funcției g , adică
(g ) = {( f1 (t ), f 2 (t ),L, f n (t )) , t Î [a, b]} .
Ea este o submulțime a lui R n , iar punctele g (a ) și g (b) se numesc capetele drumului g .
Drumul g * : [a, b] ® R n definit prin g * (t ) = g (a + b - t ) , t Î [a, b] se numește opusul lui g .
Definiția III.2.2 Dacă g 1 : [a, b] ® R n , g 2 : [b, c] ® R n sunt două drumuri și g 1 (b) = g 2 (b)
atunci drumul g 1 È g 2 : [a, c] ® R n definit prin
ìg 1 (t ) , t Î [a, b]
(g 1 È g 2 )(t ) = í
îg 2 (t ) , t Î [b, c]
se numește reuniunea sau juxtapunerea drumurilor g 1 și g 2 , iar imaginea drumului g 1 È g 2
este reuniunea imaginilor drumurilor g 1 și g 2 .
Definiția III.2.3 Un drum g : [a, b] ® R n se numește neted dacă funcția g este de clasă C 1 pe
[a, b] și g / (t ) ¹ (0,0,L,0) pentru orice t Î [a, b] . Drumul g : [a, b] ® R n se numește neted pe
porțiuni dacă este juxtapunerea unui număr finit de drumuri netede.
Definiția III.2.4 Două drumuri netede g 1 : [a, b] ® R n și g 2 : [a , b ] ® R n se numesc
echivalente, cu aceeași orientare, dacă există h : [a, b] ® [a , b ] astfel încât:
1. h este de clasă C 1 pe [a, b] ;
2. h este bijectivă;
3. h este strict crescătoare;
4. g 1 (t ) = g 2 (h(t )) , " t Î [a, b] .
Observații:
1. Orice două drumuri echivalente au aceeaşi imagine, dar reciproca afirmaţiei nu este
adevărată, adică există drumuri având aceeaşi imagine şi care nu sunt echivalente (de
exemplu g 1 : [0,1] ® R 2 , g 1 (t ) = (t , t ) și g 2 : [-1,1] ® R 2 , g 2 (t ) = (t 2 , t 2 ) ).
2. Faptul că h este strict crescătoare corespunde intuitiv faptului că imaginile lor sunt
parcurse în acelaşi sens, ceea ce explică folosirea cuvintelor “cu aceeaşi orientare” în
definiţia precedentă. Dacă h este strict descrescătoare, atunci g 1 este echivalent cu g 2 .
3. Relaţia binară obţinută pe mulţimea drumurilor netede prin definiţia III.3.3 este o
relaţie de echivalenţă.
Definiția III.2.5 Se numește curbă în R n o clasă de drumuri echivalente din R n . Imaginea
curbei este imaginea oricărui drum conținut în curbă.

32
Observație: De regulă se foloseşte noţiunea de curbă în sensul de imagine a sa, care este o
submulţime din R n , ceea ce explică următoarele afirmaţii privind:
a) Curbe în R 2
- Dacă g : [a, b] ® R 2 este un drum neted în R 2 , cu componentele f , g : [a, b] ® R ,
se spune că egalitățile x = f (t ) , y = g (t ) , t Î [a, b] sunt ecuațiile parametrice ale
curbei din care face parte drumul g .
- Dacă g : [a , b ] ® R 2 este dat de g (t ) = (t ,j (t )) , atunci spenem că
y = j ( x) , x Î [a, b] este ecuația explicită a curbei din care face parte drumul g .
- Dacă F : A Ì R 2 ® R este o funcție de clasă C 1 pe mulțimea deschisă A Ì R 2 și
ecuația F ( x, y) = 0 definește (local) implicit pe y ca funcție de x, se spune că
F ( x, y) = 0 este ecuația implicită a unei curbe în R 2 .
b) Curbe în R 3
- Dacă g : [ a, b] ® R 3 este un drum neted în R3 , cu componentele
f , g , h : [a, b] ® R , se spune că egalitățile x = f (t ) , y = g (t ) , z = h(t ), t Î [a, b] sunt
ecuațiile parametrice ale curbei din care face parte drumul g .
- Dacă g : [a , b ] ® R 3 este dat de g (t ) = (t ,j (t ),y (t )) , atunci spenem că
y = j ( x) , z = y ( x), x Î [a, b] sunt ecuațile explicite ale curbei din care face parte
drumul g .
- Dacă F , G : A Ì R 3 ® R sunt două funcții de clasă C 1 pe mulțimea deschisă
ì F ( x, y ) = 0
A Ì R 3 și sistemul í definește (local) implicit pe y și z ca funcție de x,
îG ( x, y ) = 0
ì F ( x, y ) = 0
se spune că í sunt ecuațiile implicite ale unei curbe în R 3 .
îG ( x , y ) = 0

Drumuri rectificabile. Lungimea unui drum.

Fie g : [a, b] ® R 3 , g (t ) = ( f (t ), g (t ), h(t )) un drum în R 3 și D o diviziune a intervalului [a, b]
determinate de a = t 0 < t1 < L < t n = b . Punctele M i ( f (t i ), g (t i ), h(t i )) , i = 0,1,..., n determină
o linie poligonală ale carei vârfuri aparțin lui g . Lungimea acestei linii poligonale este:
n
l D = å [ f (t i ) - f (ti -1 )]2 + [ g (t i ) - g (t i -1 )]2 + [h(t i ) - h(t i -1 )]2
i =1

și aceasta crește dacă diviziunea D este înlocuită cu o diviziune mai fină.

Definiția III.2.6 Drumul g se numește rectificabil dacă mulțimea {l D , D Î Diviz ([a, b])} este
majorată, iar marginea superioară a acestei mulțimi se numește lungimea drumului g și se
notează prin lg .

33
Mai exact, dacă norma diviziunii D tinde către zero atunci drumul g se numește rectificabil
dacă există și este finită limita
n
lg = lim å [ f (ti ) - f (ti -1 )]2 + [ g (ti ) - g (t i -1 )]2 + [h(t i ) - h(t i -1 )]2 .
n ®¥
i =1

Teorema III.2.1 Dacă g : [a, b] ® R 3 , g (t ) = ( f (t ), g (t ), h(t )) un drum neted, atunci acesta

b
este rectificabil și lg = ò [ f / (t )]2 + [ g / (t )]2 + [h / (t )]2 dt .
a

Observație: Pentru calculul lungimii unui drum neted se pot folosi și următoarele formule:
- Dacă g este dat de ecuațiile explicite y = j ( x) , z = y ( x) , x Î [a, b] , atunci

[ ]
b
lg = ò 1 + j / ( x) + [y / ( x )]2 dx .
2

- Dacă g : [a, b] ® R 2 , g (t ) = ( f (t ), g (t )) este un drum neted, atunci

b
lg = ò [ f / (t )]2 + [ g / (t )]2 dt .
a

- Dacă g : [a, b] ® R 2 este un drum neted dat prin ecuația explicită

[ ]
b
y = f ( x) , x Î [a, b] , atunci lg = ò 1 + f / ( x) dx .
2

Teorema III.2.2 Un drum echivalent cu un drum rectificabil γ este rectificabil şi are aceeaşi
lungime cu γ.
Observaţie. Din teorema anterioară rezultă că toate drumurile ce aparţin unei curbe netede au
aceeaşi lungime, care va fi numită lungimea curbei.

III.2.4 Integrale curbilinii de speța I

Fie g : [a, b] ® R 3 un drum neted și F : A É Im(g ) ® R o funcție arbitrară de trei variabile
reale cu valori reale. Pentru orice diviziune D Î Diviz([a, b]) determinată de
a = t 0 < t1 < L < t n = b se notează cu li lungimea arcului de extremități g (t i -1 ) și g (ti ) iar
x = (x1 , x 2 ,L, x n ) , x i Î [ti -1 , t i ] este un system de puncte intermediare. Funcției F, diviziunii D
și sitemului de puncte intermediare x = (x1 , x 2 ,L, x n ) , x i Î [ti -1 , t i ] i se asociază suma
n
s ( F , D, x ) = å F (g (x i )) × li .
i =1

Definiția III.2.7 Funcția F se numește integrabilă în raport cu arcul pe drumul

g : [a, b] ® R 3 dacă există I Î R astfel încât, pentru orice e > 0 există d > 0 astfel încât
pentru orice diviziune D Î Diviz([a, b]) cu || D ||< d și orice sistem de puncta intermediare x
să avem | s ( F , D, x ) - I |< e .
Numărul real I se numește integral curbilinie în raport cu arcul sau integral curbilinie de speța
I a funcției F pe drumul g și se notează prin I = ò F ( x, y , z )ds . Aici ds notează elementul de
g

lungime sau elementul de arc al curbei din care face parte drumul g : [a, b] ® R 3 .

34
Observații:
1. Dacă F ( x, y, z ) = 1 , pentru orice ( x, y, z ) Î Im(g ) obținem că numarul I este chiar
lungimea dumului g : [a, b] ® R 3 . Deci lg = ò ds .
g

2. Se poate demonstra că dacă g 1 şi g 2 sunt două drumuri echivalente şi F este

integrabilă în raport cu arcul pe g 1 , atunci ea este integrabilă şi pe g 2 şi cele două
integrale coincid. De aici rezultă că, dacă F este integrabilă în raport cu arcul pe un
drum γ, atunci ea este integrabilă pe orice drum din curba din care face parte γ şi
valoarea integralei este aceeaşi. Aceasta justifică denumirea de integrală curbilinie
(sau integrală pe curba din care face parte γ).
Teorema III.2.3 Fie g : [a, b] ® R 3 un drum neted de ecuații
x = f (t ), y = g (t ) , z = h(t ) , t Î [a, b] și F o funcție continua pe un domeniu ce conține
imaginea lui g . Atunci F este integrabilă în raport cu arcul pe drumul g și
b

ò F ( x, y, z )ds = ò F ( f (t ), g (t ), h(t )) [ f (t )] + [ g (t )] + [h (t )] dt .
/ 2 / 2 / 2

g a

Observație: Dacă g : [a, b] ® R 2 un drum neted de ecuații x = f (t ), y = g (t ) , t Î [a, b] și F o

funcție continua pe un domeniu ce conține imaginea lui g . Atunci F este integrabilă în raport
cu arcul pe drumul g și
b

òg F ( x, y)ds = ò F ( f (t ), g (t ))
a
[ f / (t )]2 + [ g / (t )]2 dt .

Proprietăți ale integralei curbilinii de speța I.

Fie g : [a, b] ® R 3 un drum neted, F , G : A É Im(g ) ® R continue. Atunci:

1. òg [aF ( x, y, z ) + bG( x, y, z )]ds = a òg F ( x, y, z)ds + b òg G ( x, y, z )ds (liniaritate)

2. Dacă F (g (t )) ³ 0 , " t Î [a, b] atunci òg F ( x, y, z )ds ³ 0 (monotonie)

3. òg F ( x, y, z )ds £ òg F ( x, y, z ) ds (estimarea modului integralei)

4. Există t * Î [a, b] astfel încât òg F ( x, y, z) ds = F (g (t
*
)) × lg (formula de medie)

5. ò F ( x, y, z )ds =gò F ( x, y, z)ds + gò F ( x, y, z )ds (aditivitatea de drum)

g1 Èg 2 1 2

6. òg F ( x, y, z )ds = ò F ( x, y, z )ds
*
(independența față de orientare).
g

35
Aplicații ale integralei curbilinii de speța I.

1. Lungimea unei curbe.

Curba reprezentată de drumul neted g de ecuații x = f (t ) , y = g (t ) , z = h(t ) , t Î [a, b]
are lungimea
lg = ò ds .
g

2. Masa unui fir material.

Dacă imaginea drumului neted g modelează un fir material, iar r : (g ) ® R este o
funcție continua care asociază fiecărui punct ( x, y, z ) Î (g ) densitatea r ( x, y, z ) a
firului în acel punct, atunci masa firului este

m = ò r ( x, y, z)ds .
g

3. Centrul de greutate al unui fir material.

Coordonatele centrului de greutate al firului (γ) a cărui densitate în punctul (x, y, z)
este ρ(x, y, z) sunt date de egalităţile:

1 1 1
xG =
mgò xr ( x, y, z )ds , yG = ò yr ( x, y, z )ds , z G = ò zr ( x, y , z )ds .
mg mg
4. Momentele de inerție ale uni fir material.
Momentele de inerţie ale firului material (γ), având densitatea ρ(x, y, z) în punctul
(x, y, z), în raport cu axele Ox, Oy, Oz sunt:

I x = ò ( y 2 + z 2 ) r ( x, y, z )ds , I x = ò ( x 2 + z 2 ) r ( x, y, z )ds , I z = ò ( x 2 + y 2 ) r ( x, y , z )ds .

g g g

5. Atracția exercitată asupra unui punct material de către un fir material.

Punctul material M ( x0 , y 0 , z 0 ) având masa m0 , este atras de firul material (γ), cu
densitatea ρ(x, y, z) în punctul (x, y, z), cu o forţă ale cărei componente sunt:

( x - x0 ) r ( x, y, z )ds
Fx = km0 ò ,
g [( x - x0 ) 2 + ( y - y 0 ) 2 + ( z - z 0 ) 2 ]3 / 2
( y - y 0 ) r ( x, y, z )ds
Fy = km0 ò ,
g [( x - x0 ) 2 + ( y - y 0 ) 2 + ( z - z 0 ) 2 ]3 / 2
( z - z 0 ) r ( x, y , z )ds
Fz = km0 ò ,
g [( x - x0 ) 2 + ( y - y0 ) 2 + ( z - z 0 ) 2 ]3 / 2
unde k este o constantă ce depinde de alegerea unităților de măsură.

Exemple
1. Să se calculeze lungimile următoarelor drumuri:
a) x = ln(t + 1 + t 2 ) , y = 1 + t 2 , t Î [0,1] ;

36
 b) x = a cos3 t , y = a sin 3 t , t Î [0,2p ] .

Soluție:
1 t 1
1 t2
1
a) Avem x / (t ) = , y / (t ) = , deci l = ò + dt = ò dt = 1 .
1+ t 2 1+ t 2 0
1+ t 2 1+ t 2 0

b) Avem x (t ) = -3a cos t sin t și y (t ) = 3a sin t cos t , deci

/ 2 / 2

2p p /2
l = 3a ò sin t cos t dt = 6a ò sin 2tdt = 6a .
0 0

2. Să se calculeze integralele curbilinii de speța I pe arcele de curbe plane

indicate:
a) I1 = ò xyds , (g ) : x = t , y = t 2 , t Î [-1,1] ;
g

b) I 2 = ò y (2 - y )ds , (g ) : x = t - sin t , y = 1 - cos t , t Î [0, p / 2] ;

g

c) I 3 = ò ( x 2 + y 2 ) ln zds , (g ) : x = e t cos t , y = e t sin t , z = e t , t Î [0,1] ;

g

d) I 4 = ò ( x 2 + y 2 )ds , (g ) : AB , A(a, a) , B(b, b) (segment de dreaptă).

g

Soluție:
1
a) Avem ds = 1+ 4t 2 dt , deci I1 = ò t 3 1 + 4t 2 dt = 0 .
-1

t
b) Avem ds = (1 - cos t ) 2 + sin 2 t dt = 2 sin , deci
2
p /2 p /2
t t t 4
I2 = 2 ò sin t sin dt = 4 ò sin cos dt =
2
.
0
2 0
2 2 3 2
1
3
c) Deoarece ds = 3e t dt , obținem I 3 = ò e 2t × t × 3e t dt = (2e 3 + 1) .
0
9
d) Ecuația segmentului de dreaptă AB este y = x+b-a și avem
b
2 2 3
ds = 1 + y / 2 ( x )dx = 2dx , deci I 4 = 2 ò [ x 2 + ( x + b - a ) 2 ]dx = (b - a 3 ) .
a
3

3. Să se calculeze masa m a firului material cu densitatea liniară

1
r ( x, y) = 1 + x , care este imaginea curbei (g ) : x = t , y = t 2 , t Î [0,1] .
2
Soluție: Deoarece ds = 1 + t 2 dt , avem
1
7 2 1 1
m = ò r ( x, y ) ds = ò (1 + t ) 1 + t 2 dt = + ln(1 + 2 ) - .
g 0
6 2 3
4. Să se calculeze masele și coordonatele centrelor de greutate ale firelor

37
 material cu densitățile liniare și reprezentările parametrice următoare:
a) r ( x, y) = 1, (g ) : x = R cos t , y = R sin t , R > 0 , t Î [0, p ] (arc de cerc);
b) r ( x, y) = 1, (g ) : x = R(t - sin t ) , y = R(1 - cos t ) , R > 0 , t Î [0, p ] (cicloidă);
c) r ( x, y ) = 1, (g ) : x = R cos3 t , y = R sin 3 t , R > 0 , t Î [0, p ] (arc de astroidă);
d) r ( x, y, z) = 1, (g ) : x = a cost , y = b sin t , z = bt , t Î [0,2p ] (elice cilindrică).

Soluție:
p
a) Avem ds = x / 2 (t ) + y / 2 (t )dt = Rdt și m = ò r ( x, y ) ds = ò Rdt = pR . Apoi,
g 0

p p

òg xr ( x, y)ds = ò R cos t × Rdt = 0 și òg yr ( x, y)ds = ò R sin t × Rdt = 2 R

2
de unde
0 0

1 1 2R 2 2R
m òg m òg
xG = x r ( x , y ) ds = 0 , y = y r ( x , y ) ds = = .
G
pR p
t
b) Avem ds = x / 2 (t ) + y / 2 (t ) dt = R 2 (1 - cos t ) 2 + R 2 sin 2 t dt = 2 R sin dt și
2
p
t
m = ò r ( x, y ) ds = ò 2 R sin dt = 4 R . Apoi, prin calcul direct avem
g 0
2
p p p
t t t 16 R 2
òg x r x y ds = ò0 R t - t R dt = R ò0 2
t dt - R ò0 t dt =
2 2
( , ) ( sin ) 2 sin 2 sin 2 sin sin ,
2 2 3
unde prima integrală se integrează prin părți, iar a doua prin schimbare de
p
t 16 R 2
variabilă. Analog, avem òg yr ( x , y ) ds = ò0 R (1 - cos t ) 2 R sin
2
dt =
3
, deci

1 1 16 R 2 4 R 1 1 16 R 2 4 R
m òg m òg
xG = x r ( x , y ) ds = × = , y G = yr ( x , y ) ds = × = .
4R 3 3 4R 3 3

c) Prin calcul direct avem ds = x / 2 (t ) + y / 2 (t )dt = 3R sin t cos tdt și

p /2
3R
m = ò r ( x, y ) ds = ò 3R sin t cos tdt = . Apoi, avem
g 0
2
p /2 p /2
3R 2
ò xr ( x, y )ds = ò R cos t × 3R sin t cos tdt = 3R ò cos t sin tdt = și
3 2 4

g 0 0
5
p /2 p /2
3R 2
òg yr ( x, y)ds = ò0 R sin t × 3R sin t cos tdt = 3R ò0 sin t cos tdt = 5 , deci
3 2 4

1 2 3R 2 2 R 1 2 3R 2 2 R
m òg m òg
xG = x r ( x , y ) ds = × = , y G = y r ( x , y ) ds = × = .
3R 5 5 3R 5 5

d) Avem ds = x / 2 (t ) + y / 2 (t ) + z / 2 (t )dt = a 2 + b 2 dt , de unde rezultă

38
 2p
m = ò r ( x, y, z ) ds = ò a 2 + b 2 dt = 2p a 2 + b 2 . Apoi, în mod direct obținem
g 0

2p 2p

òg xr ( x, y, z )ds = ò a cos t a + b dt = 0 , ò yr ( x, y, z ) ds = ò a sin t a 2 + b 2 dt = 0

2 2

0 g 0

2p
și ò zr ( x, y, z )ds = ò bt a + b dt = 2bp a + b , deci
2 2 2 2 2

g 0

1 1 1
xG =
mgò xr ( x, y, z ) ds = 0 , yG = ò yr ( x, y, z ) ds = 0 , z G = ò zr ( x, y , z ) ds = bp .
mg mg

III.2.5 Integrale curbilinii de speța II

Pentru un deschis A Ì R 3 și P, Q, R : A ® R numim 1-formă diferențială expresia
w = Pdx + Qdy + Rdz și aceasta se va numi de clasă C k dacă funcțiile P,Q,R sunt de clasă C k
pe A. Fiind dat un drum neted g : [a, b] ® R 3 , g (t ) = ( f (t ), g (t ), h(t )) cu imaginea inclusă în A,
integral curbilinie a formei diferențiale w = Pdx + Qdy + Rdz de-a lungul drumului g este
prin definiție
òg w = òg Pdx + Qdy + Rdz
b
= ò [ P ( f (t ), g (t ), h(t )) × f / (t ) + Q( f (t ), g (t ), h(t )) × g / (t ) + R ( f (t ), g (t ), h(t )) × h / (t )]dt
a

și se numește integrala curbilinie de speța a II-a.

Pentru cazul funcțiilor de două variabile avem:
b

ò P( x, y)dx + Q( x, y)dy = ò [ P( f (t ), g (t )) × f (t ) + Q( f (t ), g (t )) × g (t )]dt .

/ /

g a

Observații:
1. Dacă g este dat de ecuațiile explicite y = j ( x) , z = y ( x) , x Î [a, b] atunci
b

ò Pdx + Qdy + Rdz = ò [ P( x,j ( x),y ( x)) + Q ( x,j ( x),y ( x)) × j ( x) + R( x,j ( x),y ( x)) ×y ( x)]dx
/ /

g a

iar, pentru cazul funcțiilor de două variabile avem g : y = j ( x) , x Î [a, b] și

b

ò P( x, y)dx + Q( x, y )dy = ò [ P( x,j ( x)) + Q( x,j ( x)) × j ( x)]dx .

/

g a

2. Dacă g 1 și g 2 sunt două drumuri parametrizate echivalente cu aceeași orientare,

atunci integralele corespunzătoare sunt egale.
3. Dacă cele două drumuri parametrizate sunt echivalente dar cu orientări opuse, atunci
integralele corespunzătoare diferă prin semn.
4. Dacă 1-formei diferențiale w = Pdx + Qdy + Rdz îi asociem (în mod canonic) câmpul
de vectori v : A ® R , v = ( P, Q, R ) , pentru un drum parametrizat neted g (cu imaginea

39
 inclusă în A), atunci integrala curbilinie de speța a II-a ò w se mai notează prin ò vd r ,
g g

numindu-se circulația câmpului v de-a lungul drumului g . În cazul în care v = F este

un camp de forte, atunci circulația òg Fd r reprezintă lucrul mecanic efectuat de forța

F pe drumul g .

Integrala curbilinie a unei diferențiale totale.

Un rol important este jucat de 1-formele diferențiale totale exacte.
Definiția III.2.8 O 1-formă diferențială w = Pdx + Qdy + Rdz se numește exacta pe
mulțimea A dacă există o funcție f (numită potential scalar sau primitivă) de clasă C 1 ( A)
astfel încât w = df , sau echivalent P = f x/ , Q = f y/ și R = f z/ în orice punct din A.
Câmpul de vectori v = ( P, Q, R ) asociat formei diferențiale exacte w = Pdx + Qdy + Rdz
se numește în acest caz câmp de gradienți.

Definiția III.2.9 O 1-formă diferențială w = Pdx + Qdy + Rdz se numește închisă pe A

dacă sunt verificate (în orice punct din A) egalitățile
¶P ¶Q ¶P ¶R ¶Q ¶R
= , = , = .
¶y ¶x ¶z ¶x ¶z ¶y
Importanța formelor diferențiale exacte este dat de următorul rezultat:
Teorema III.2.4 (Independența de drum a integralei curbilinii de speța II-a)
Fie w = df o 1-formă diferențială exactă pe A și fie g un drum parametrizat neted cu
imaginea inclusă în A având extremitățile M 0 , M 1 Î A . Atunci
a) òg df = f (M 1 ) - f ( M 0 ) .

b) Dacă drumul g este închis atunci ò df = 0 (consecință a punctului a)).

g

Aplicație: Cu ajutorul integralei curbilinii de speța a doua putem calcula aria unui
domeniu plan mărginit de o curbă netedă (închisă) cu formula
1
AD = ò xdy - ydx ,
2 Fr D
care este o consecință a formulei Green-Riemann (de la integral dublă) și anume
æ ¶Q ¶P ö
ò P( x, y )dx + Q( x, y)dy = òò ççè ¶x - ¶y ÷÷ødxdy .
Fr D D

Exemple
1. Să se calculeze integralele curbilinii de speța a II-a pe arcele de curbă indicate:
a) I1 = ò xydx - y 2 dy , (g ) : x = t 2 , y = t 3 , t Î [0,1] ;
g

40
b) I1 = ò 1 - x 2 dx + xdy , (g ) : x = cost , y = 2 sin t , t Î [-p / 2, p / 2] ;
g

c) I 3 = ò ( x + y )dx - ( x - y )dy , unde (g ) este curba simplă, închisă și orientate

g

pozitiv, care are drept imagine triunghiul cu vârfurile în punctele

O(0,0) , A(1,1) , B(0,2) și ambele capete în origine;
d) I 4 = ò xdx + xydy + xyzdz , (g ) : x = e t , y = e - t , z = t 2 , t Î [0,1] .
g

Soluție:
1
1
a) Avem dx = 2tdt , dy = 3t dt și I1 = ò (2t 6 - 3t 8 )dt = -
2
.
0
21
p /2
b) Avem dx = - sin tdt , dy = 2 cos tdt și I 2 = ò (- sin t sin t + 2 cos t )dt = p .
2

p
- /2

c) Avem g = g 1 È g 2 È g 3 cu g 1 : x = t , y = t , t Î [0,1] , g 2 : x = 2 - t , y = t , t Î [1,2] ,

g 3 : x = 0, y = 2 - t , t Î [0,2] . Astfel, folosind aditivitatea integralei în raport cu
drumul, se obține
1 2 2
I 3 = ò 2tdt + ò (-4 + 2t )dt + ò (-2 + t )dt = -2 .
0 1 0

d) Avem dx = et dt , dy = -e - t dt și dz = 2dt , de unde obținem

1
e2 1 1
I 4 = ò (e 2t - e -t dt + 2t )dt = + - .
0
2 e 2
2. Să se determine circulația câmpului vectorial
v = ( x + 2 y + 3z )i + (2 x + 3 y + z ) j + (3x + y + 2 z )k pe segmentul AB cu
A(0,1,2) și B(-1,0,1) .
Soluție:
Circulația câmpului vectorial v este dată de integrala curbilinie de speța aII-a
ò ( x + 2 y + 3z )dx + (2 x + 3 y + z )dy + (3x + y + 2 z )dz ,
AB
iar ecuațiile parametrice ale

segmentului AB sunt: x = -t , y = -t + 1, z = -t + 2, t Î [0,1] . Astfel circulația

1
câmpului vectorial v este ò (18t - 18)dt = -9.
0

3. Constatând în prealabil că expresia de sub semnul integrală este o diferențială

(1, 3)

totală exacta, să se calculeze I = ò ydx + xdy .

( 2 ,1)

Soluție:
¶P ¶Q
Cum P( x, y) = y , Q( x, y) = x și = = 1 expresia din integrală este o
¶y ¶x
diferențială totală exacta, deci integrala curbilinie de speța a II-a nu depinde de

41
 drum. Astfel, alegem o curbă netedă cu capetele în A(2,1) și B(1,3) ca fiind
reuniunea segmentelor AC și CB , unde C (1,1) (AC paralel cu Ox și CB paralel cu
Oy). Avem reprezentările parametrice ale celor două segmente ca fiind:
AC : x = -t + 2, y = 1, t Î [0,1] și CB : x = 1, y = -2t + 1, t Î [0,-1] , deci
1 -1
I= ò ydx + xdy =
AC ÈCB
ò ydx + xdy +
AC
ò ydx + xdy = ò (-t )(-dt ) + ò1× (-2)dt = -1 + 2 = 1.
CB 0 0

Pe de altă parte se observă ușor că funcția U ( x, y ) = xy este o primitivă a expresiei

diferențiale ydx + xdy , adică dU = ydx + xdy și deci I = U (1,3) - U (2,1) = 1.
4. Să se calculeze cu ajutorul integralei curbilinii, aria domeniului plan marginit
de curbele închise:
a) Elipsa: x = a cos t , y = b sin t , t Î [0,2p ] ;
b) Astroida: x = a cos3 t , y = a sin 3 t , t Î [0,2p ] ;
c) Cardioida: x = a(2 cost - cos 2t ), y = a (2 sin t - sin 2t ), t Î [0,2p ] .
Soluție:
2p
1 1
a) Deoarece xdy - ydx = abdt , avem A = ò xdy - ydx = ò abdt = abp .
2 Fr D 2 0
2p
3a 2 3a 2 3pa 2
b) Deoarece xdy - ydx = sin 2tdt , avem A = ò sin 2tdt =
2
.
4 8 0
8
c) Deoarece
xdy - ydx = a 2 (2 cos t - cos 2t )(2 cos t - 2 cos 2t )dt
- a 2 (2 sin t - sin 2t )(-2 sin t + 2 sin 2t )dt ,
= 6a 2 (1 - cos t )dt
2p
1
2 ò0
avem A = 6a 2 (1 - cos t )dt = 6pa 2 .

III.2.6 Integrale duble

Fie D→R o funcţie reală definită pe un domeniu compact (măsurabil Jordan) D Ì R2 şi
Δ={Δ1 ,Δ2,…,Δn} (nÎ N*) o descompunere a domeniului D într-o mulţime finită de
submulţimi Δi (i = 1, n ) care sunt închideri (aderenţe) de mulţimi deschise carabile, mutual
n
disjuncte, astfel ca D = UD i (orice astfel de descompunere a domeniului D se numeşte
i =1

partiţie (diviziune) riemanniană).

Cel mai mare dintre diametre d ( D i ) = max x - y (i = 1, n ) se numeşte norma (diviziunii)
x , yÎD i

şi se notează cu D . În fiecare mulţime D i (i = 1, n) se consideră un punct arbitrar

(x i ,h i ) Î D i (i = 1, n) . Expresia:
n
s D ( f ; x ,h ) = å f (x j ,h i ) × A(D i )
i =1

42
se numeşte suma riemanniană ataşată funcţiei f, diviziunii Δ şi punctelor intermediare
(x i ,h i ) (i = 1, n) .
Definiţia III.2.10 Funcţia f se numeşte integrabilă în sens Riemann pe D dacă satisface una
dintre următoarele condiţii echivalente:
(i) $I Î R , "e > 0, $d > 0 : s D ( f ; x ,h ) - I < e , "D diviziune cu D < d şi oricare ar fi
alegerea punctelor intermediare corespunzătoare (numărul I se numeşte integrala dublă în sens
Riemann a funcţiei f pe D şi se notează cu òò f ( x, y)dxdy )).
D

(ii) oricare ar fi un şir de diviziuni pentru D cu şirul normelor convergent către 0 şi oricare ar
fi alegerea punctelor intermediare aferente , şirul sumelor riemanniene este convergent;
(iii) "e > 0, $d > 0 : "D = {D1 , D 2 ,..., D n }(n Î N *) diviziune pentru D cu

¢ ¢ ² ² n
¢ ¢ ² ²
D < d si "(x i ,h i ), (x i ,h i ) Î D i (i = 1, n) Þ å f (x i ,h i ) - f (x i ,h i ) A(D i ) < e .
i =1

Modul de calcul:
1. Presupunem că compactul D este definit prin a £ x £ b și j1 ( x ) £ y £ j 2 ( x) , unde j1
și j 2 funcții continue pe [a, b] cu j1 £ j 2 . (Un astfel de domeniu se numește simplu
în raport cu variabila x). Presupunem că o paralelă la axa Oy dusă între a și b taie
curbele y = j1 ( x ) și respectiv y = j 2 ( x) în punctele P1 ( x,j1 ( x)) și
respectiv P2 ( x,j 2 ( x)) . Pentru x constant y crește de la j1 ( x) la j 2 ( x ) și avem
b j2 ( x )

òò f ( x, y)dxdy = ò dx
D a j
ò f ( x, y)dy ,
1 ( x)

iar în a doua integrală x este constant, deci ea se face în raport cu y.

2. Presupunem că compactul D este definit prin c £ y £ d și y 1 ( y ) £ x £ y 2 ( y ) , unde j1
și j 2 funcții continue pe [a, b] cu j1 £ j 2 . (Un astfel de domeniu se numește simplu
în raport cu variabila y). În acest caz avem
d y2 ( y)

òò f ( x, y)dxdy = ò dx
D c y
ò f ( x, y)dx ,
1( y)

iar în ultima integrală y este constant, deci ea se face în raport cu x.

Proprietăți ale integralei duble

1. Dacă f este continua pe D atunci f este integrabilă pe D.
2. Dacă f ( x, y) = 1, " ( x, y) Î D atunci aria domeniului D este AD = òò dxdy .
D

3. Dacă f,g sunt integrabile pe D și a, b Î R atunci af + bg este integrabilă pe D și

òò (af + bg )dxdy = a òò fdxdy + bòò gdxdy .

D D D

4. Dacă D = D1 È D2 , iar D1 și D2 nu au puncte interioare commune, iar f este

integrabilă pe D, atunci f este integrabilă pe D1 și D2 și

43
 òò fdxdy = òò fdxdy + òò fdxdy
D D1 D2

5. Dacă m £ f ( x, y ) £ M , "( x, y ) Î D , atunci mAD £ òò fdxdy £ MAD .

D

6. Dacă f este continua pe D atunci există (x ,h ) Î D astfel că òò fdxdy = f (x ,h ) A

D
D .

7. Dacă f ( x, y ) ³ 0 " ( x, y ) Î D , atunci òò fdxdy ³ 0 .

D

8. Dacă f ( x, y ) ³ g ( x, y ) " ( x, y ) Î D , atunci òò fdxdy ³ òò gdxdy .

D D

9. Dacă f este integrabilă pe D, atunci și f este integrabilă pe D și

òò fdxdy £ òò
D D
f dxdy .

Aplicaţii ale integralelor duble

1. Aria oricărei plăci compacte carabile D se exprimă prin òò dxdy .
D

[Link] orice corp din spaţiu mărginit superior de o suprafaţă cu ecuaţia z=f(x,y),
(x,y) Î D Ì R 2 unde D este un domeniu compact carabil oarecare, delimitat lateral de o
suprafaţă cilindrică având generatoarele paralele cu Oz, volumul se calculează folosind relaţia
V= òò f ( x, y )dxdy
V
.

3. Masa M a oricărei plăci plane D , cu densitatea ρ=ρ(x,y) integrabilă este

M= òò r ( x, y)dxdy ,
D

coordonatele centrului de greutate corespunzător G(xG , yG) sunt date prin

1 1
xG =
M Dòò xr ( x, y )dxdy , yG= òò yr ( x, y )dxdy ,
M D
iar momentele de inerţie se determină după cum urmează:
- în raport cu axa Ox : Ix = òò y 2 r ( x, y )dxdy ;
D

òò y r ( x, y)dxdy ;
2
- în raport cu axa Oy : Iy =
D

- faţă de originea axelor : Ix+Iy.

ì x = j (u , v)
4. Dacă T : d→D , T : í , (u,v) Î d este o transformare regulată astfel încât
î y = y (u , v )
D(j ,y )
(u,v)→ defineşte o funcţie integrabilă pe d , atunci aria domeniului D se exprimă
D(u, v)
D (j ,y ) D(j ,y )
prin òò
d
D (u , v)
dudv , iar òò f ( x, y)dxdy = òò f (j (u, v),y (u, v))
D d
D (u , v )
dudv .

44
 ì x = f (u , v )
ï
5. Aria oricărei suprafeţe reprezentată parametric sub forma í y = g (u , v)) , unde (u,v) Î D
ï z = h(u , v)
î
cu D domeniu compact carabil şi f,g,h :D→R având derivate parţiale de primul ordin
integrabile pe D , se calculează evaluând integrala dublă òò
D
EG - F 2 dudv in care

æ ¶f ö æ ¶g ö æ ¶h ö æ ¶f ¶f ö æ ¶g ¶g ö æ ¶h ¶h ö
2 2 2

E = ç ÷ + ç ÷ + ç ÷ , F= ç × ÷ + ç × ÷ + ç × ÷ şi
è ¶u ø è ¶u ø è ¶u ø è ¶u ¶v ø è ¶u ¶v ø è ¶u ¶v ø
æ ¶f ö æ ¶g ö æ ¶h ö
2 2 2

G = ç ÷ +ç ÷ +ç ÷ ,
è ¶v ø è ¶v ø è ¶v ø
iar dacă suprafaţa este dată explicit printr-o ecuaţie de tipul z = f(x,y)((x,y) Î D) , atunci
formula de calcul a ariei devine
2
æ ¶f ö æ ¶f ö
2

òò
D
1 + ç ÷ + çç ÷÷ dxdy .
è ¶x ø è ¶y ø
Exemple
1. Să se calculeze integralele iterate:
1 1 2 1 1 1
1 x2
a) I1 = ò dx ò ( x + 2 xy )dy ; b) I 2 = ò dx ò
3
dy ; c) I 3 = ò dx ò dy .
0 0 1 0
x+ y 0 0
1+ y2
Soluție:
1 1 1 1
3
a) I1 = ò dx ò ( x + 2 xy)dy = ò ( x ( y | ) + x( y | ))dx = ò ( x 3 + x)dx = .
3 3 1
0
2 1
0
0 0 0 0
4
x +1
2 1 2 2
1
b) I 2 = ò dx ò dy = ò (ln( x + y )) |10 dx = ò ln dx = 3 ln 3 - 4 ln 2.
1 0
x+ y 1 1
x
1
x2
1 1
p x3 1 p
c) I 3 = ò dx ò dy = ò0 x 2
( arctgy |1
) dx = |0 = .
1+ y2
0
0 0
4 3 12
2. Să se calculeze integralele duble:
a) I1 = òò ln( x + y )dxdy , unde D : {( x, y ) , 0 £ x £ 1,1 £ y £ 2} ;
D

cos y
b) I 2 = òò dxdy , unde D : {( x, y ) , 0 £ x £ p / 2 , 0 £ y £ p / 2} ;
D
1 + sin x sin y
c) I 3 = òò (cos2 x + sin 2 y )dxdy , unde D : {( x, y ) , 0 £ x £ p / 4 , 0 £ y £ p / 4}.
D

Soluție:
a) Funcția din integrală este continua și domeniul D este un dreptunghi.
Aplicăm formula de reducere la integrale iterate, în ordinea y, x. Avem:
1 2 1
I1 = ò dx ò ln( x + y )dy = ò (( x + 2) ln( x + 2) - ( x + 1) ln( x + 1) )dx =
9 ln 3 3
- 4 ln 2 - .
0 1 0
2 2
b) Domeniul D este un dreptunghi și aplicăm formula de reducere la integrale

45
 x
iterate, în ordinea x, y. Avem întâi, efectuând schimbarea de variabilă t = tg :
2
p /2
cos y 2 cos y
1
1 + sin y p
ò
0
1 + sin x sin y
dx = ò 2
0
t + 2t sin y + 1
dt = 2arctg
cos y
- 2 y = - y.
2
p /2 p /2 p /2
cos y æp ö p 2
Apoi, ò dy =
0
ò
0
1 + sin x sin y
dx = ò0
ç - y ÷ dy =
è2 ø 8
.

p /4 p /4
p2
c) I 3 = ò dx
0
ò
0
(cos 2 x + sin 2 y )dy =
16
.

3. Să se calculeze următoarele integrale duble:

a) I1 = òò ( x + 2 y )dxdy , D : y = x, y = 2 x, x = 2, x = 3 ;
D

b) I 2 = òò ( x 2 + y 2 )dxdy , D : y = x, x = 0, y = 1, y = 2 ;
D

c) I 3 = òò (3 x 2 + 2 xy + y )dxdy , D : x = 0, x = y 2 , y = 2 ;
D

d) I 4 = òò xdxdy , D = IntDABC , A(2,3), B(7,2) , C (4,5) ;

D

{
e) I 5 = òò xydxdy , D = ( x, y ) , x 2 £ y £ 2 x + 3 ; }
D

f) I 6 = òò ( x + y )dxdy , D : y = x 2 , y = x .
D

Soluție:
a) Domeniul D este un domeniu simplu în raport cu x și avem
3 2x
D : x Î [2,3] , y Î [ x,2 x] , deci I1 = òò ( x + 2 y )dxdy = ò dx ò ( x + 2 y )dy =
D 2 x
3 3 3
4 x 3 3 76
= ò ( xy |2x x + y 2 |2x x )dx = ò ( x(2 x - x) + 4 x 2 - x 2 )dx = ò 4 x 2 dx = |2 = .
2 2 2
3 3
b) Domeniul D este simplu în raport cu y și avem D : y Î [1,2], x Î [0, y ] , deci
2 y 2 2
x3 y y3 y4 2
avem I 2 = ò dy ò ( x 2 + y 2 )dx = ò ( |0 + y 2 x |0y )dy = ò ( + y 3 )dy = |1 = 5.
1 0 1
3 1
3 3
c) Domeniul D este simplu în raport cu y și avem D : y Î [0,2], x Î [0, y 2 ] , deci avem
2 y2 2
692
I 3 = òò (3 x + 2 xy + y )dxdy = ò dy ò (3x + 2 xy + y )dx = ò ( y 6 + y 5 + y 3 )dy =
2 2
.
D 0 0 0
21
d) Interiorul triunghiului ABC poate fi descompus în două triunghiuri care vor fi
é x-2 ù
domenii simple în raport cu x astfel: D1 : x Î [2,4], y Î ê3 - , x + 1ú și
ë 5 û
é x-2 ù
D 2 : x Î [4,7], y Î ê3 - , - x + 9ú .
ë 5 û

46
 4 x +1 7 - x +9
80
Astfel, obținem I 4 = òò xdxdy = ò dx ò xdy + ò dx ò xdy = .
D 2 x -2 4 x- 2 3
3- 3-
5 5

e) Domeniul este simplu în raport cu x, iar intersecția celor două curbe este data de
ì y = x2 ì y = x2 ì x = -1 ìx = 3
soluția sitemului í Ûí 2 Ûí sau í .
îy = 2x + 3 îx - 2x - 3 = 0 î y =1 îy = 9
æ
3 2 x +3
ö 3
xy 2 2 x +3
3
æ x5 9x ö 160
Astfel, I 5 = ò çç ò xydy ÷÷dx = ò | x 2 dx = ò çç - + 2 x 3 + 6 x 2 + ÷÷ dx = .
-1è
-1è x 2 ø -1
2 2 2ø 3
f) Domeniul este simplu în raport cu x, iar intersecția celor două curbe este data de
ìy = x2 ì y = x2 ìx = 0 ìx = 1
soluția sitemului í Ûí 2 Ûí sau í .
î y = x î x - x = 0 î y = 0 î y = 1
æx1
ö 3
æ x y2 x ö
1
æ x4 3x 2 ö 3
ç ÷
Astfel, I 6 = ò ç ò ( x + y )dy ÷ dx = ò ç xy | x 2 +
ç | x 2 ÷dx =ò ç -
÷ ç -x +
3
÷÷dx = .
-1è ø 0è
0 è x2 ø 2 2 2 ø 20
4. Folosind schimbări de variabile adecvate, să se calculeze următoarele integrale duble:
òò ydxdy , D : x + y 2 £ 1 ; b) òò ( x + y 2 )dxdy , D :1 £ x 2 + y 2 £ 4 .
2 2
a)
D D

Soluție:
ì x = r cosq
a) Domeniul D este discul unitate și trecem la coordonate polare í , iar
î y = r sin q
domeniul noilor variabile r , q este D :0 £ r £ 1, 0 £ q £ 2p , adică un dreptunghi.
Jacobianul transformării este
D( x, y ) x r
/
xq/ cosq - r sin q
= = = r cos 2 q + r sin 2 q = r .
D ( r ,q ) y r/ yq/
sin q r cosq
1 2p
æ ö
( )
1
Avem I = òò r sin q × rdrdq = ò çç ò r 2 sin qdq ÷÷ dr = ò - r 2 cosq |02p dr = 0 .
D 0è 0 ø 0

b) Domeniul D este o coroană circular, iar prin trecere la coordonate polare obținem
dreptunghiul D :1 £ r £ 2 , 0 £ q £ 2p . Prin urmare, obținem
æ 2p 3 ö2 2
pr 4 2 15p
I = òò r × rdrdq = ò ç ò r dq ÷dr = 2p ò r dr =
2
ç ÷ 3
|1 = .
1è 0 ø
D 1
2 2

III.2.7 Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Calculați lungimea arcelor de curbă:
ì x = 3 cos t
ép p ù ï é pù
a) y = ln sin x , x Î ê , ú , b) í y = 3 sin t , t Î ê0, ú .
ë3 2û ï z = 4t ë 2û
î
Soluție:
a) Utilizând formula

47
 b
L = ò 1 + f ¢ 2 ( x ) d x , f : [a, b ] ® Â
a
p 2 p 2 p 2 p 2
rezultă că L = ò (
1 + (ln (sin x )) ) dx = ò
/ 2
1+
cos 2 x
dx= ò
1
dx= ò
sin x
dx
sin x p 3 sin x p 3 1 - cos x
2 2
p 3 p 3
1/ 2
dt 1
și notând cos x = t obținem L = - ò = ln 3 .
0
1- t 2
2
ì x = x(t )
ï
b) Pentru o curbă în spaţiu dată parametric í y = y (t ), t Î [a, b] ,
ï z = z (t )
î
b
lungimea arcului de curbă este L = ò x ¢ 2 (t ) + y ¢ 2 (t ) + z ¢ 2 (t ) d t .
a
p /2
5p
Avem L = ò
0
9 sin 2 t + 9 cos 2 t + 16 d t = 5t |p0 / 2 =
2
.

2. Calculaţi aria marginită de curbele y = ln x , y = ln 2 x .

Soluție:
Aria mărginită de două curbe care se intersectează în punctele ( x1 , y1 ) şi ( x2 , y 2 )
x2
se calculează folosind formula A = ò f ( x ) - g ( x ) d x .
x1

Rezolvăm ecuația ln x = ln 2 x Þ x1 = 1, x2 = e , deci

e e
A = ò ln x - ln 2 x d x = ò (ln x - ln 2 x ) d x = (3 x ln x - x ln 2 x - 3x ) |1e = 3 - e .
1 1

3. Să se calculeze următoarele integrale duble:

a) I1 = òò (1 - x)(1 - y )dxdy , D : 0 £ x £ 1,0 £ y £ 1 ;
D

b) I 2 = òò dxdy , D :sin 2 x £ y £ sin x, x Î [0, p / 2] ;

D

c) I 3 = òò x dxdy , D : y 2 £ 4 x,4 y ³ x 2 , d) I 4 = òò 2 xy 2 dxdy , D : x 2 + y 2 £ 9, x ³ 0 .

D D

Soluție:
1æ1 ö 1
æ y2 1 ö 1
1
1
a) I1 = ò ç ò (1 - x)(1 - y )dy ÷dx = ò çç (1 - x)( y |10 - |0 ÷÷dx = ò (1 - x)dx = .
ç ÷
0è
0è ø 2 ø 20 4
p /2
æ sin x ö p /2
ç dy ÷dx = (sin x - sin 2 x)dx = 1 - p .
b) I 2 = ò ç ò2 ÷ ò0 4
0 è sin x ø
ì y 2 = 4x
c) Domeniul este simplu în raport cu x. Rezolvăm sistemul í 2 care are
îx = 4 y
soluțiile (0,0) și (4,4) , deci

48
 4æ2 x ö 4 4 4
x2 1 48
I 3 = ò ç ò xdy ÷dx = ò x (2 x - )dx =2ò xdx - ò x 2 xdx = .
ç 2 ÷ 4 4 7
0 èx /4 ø 0 0 0

d) Domeniul D este un semidisc din parte dreaptă centrat în origine de rază 3.

Trecând la coordonate polare x = r cos q , y = r sin q acesta se transformă
în dreptunghiul D : 0 £ r £ 3,-p / 2 £ q £ p / 2 . Avem dxdy = rdrdq , astfel că
p /2
æ 2 3
ö
I 4 = òò 2 xy 2 dxdy = òò 2 r cosqr 2 sin 2 qrdrdq = 2 ò ç
ç sin q cosq ò r 4
dr ÷
÷
D D -p / 2 è 0 ø
p /2 1
486 486 2 324
= ò sin 2 q cosqdq =
5 -p / 2 ò
5 -1
t dt =
5
.

x2 y2
4. Să se calculeze aria domeniului plan mărginit de elipsa 2 + 2 = 1 .
a b
Soluție: Considerăm domeniul simplu în raport cu axa Oy (simplu în raport cu
ì b 2 b 2 ü
variabila x), avem D = í( x, y ) | - a - x2 £ y £ a - x 2 , x Î [-a, a]ý , deci
î a a þ
æ ba a 2 - x 2 ö
ç a ÷ b
a
AD = òò dxdy = ò ç ò dy ÷dx = 2 ò a 2 - x 2 dx = abp .
D - aç b 2 2 ÷
a -a
è -a a -x ø
5. Să se determine masa și centrul de greutate ale plăcii de densitate
superficială r ( x, y ) = y , mărginită de curbele y = x 2 și y = 1 .
Soluție:
Domeniul plăcii ese simplu în raport cu variabila x și avem
1 1
æ ö 1
1
4
M = òò r ( x, y )dxdy = ò çç ò ydy ÷÷dx = ò (1 - x 4 )dx = .
D -1è x 2 ø 2 -1 5
æ1 1
ö 1
1
ç ÷
Apoi, avem òò xr ( x, y )dxdy = ò ç ò xydy ÷dx = ò ( x - x 5 )dx = 0 și
D -1è x 2 ø 2 -1
æ 2 ö
ç y dy ÷dx = 1 (1 - x 6 )dx = 4 . Astfel Gæç 0, 5 ö÷ .
1 1 1

òòD yr ( x, y ) dxdy = ò ç ò ÷ 3 -ò1

-1è x 2
7 è 7ø
ø

Tema de control 3
1. Calculaţi următoarele integrale simple:
1 5 x2 + 2
a) ò e x cos 2 x d x , b) ò dx.
0 1 x + 1

2. Calculaţi valoarea următoarelor integrale improprii

1 dx ¥ dx
a) ò ; b) ò .
0 1- x2 3 x ( x + 1)

49
3. Calculaţi următoarele integrale duble:
pp 31 xy
a) ò ò y sin 2 x d x d y , b) ò ò d xd y.
00 10
(1 + x 2
+y )
2 3

4. Calculați următoarele integrale curbilinii:

1
a) ò 2 ds , (g ) : x = a cos t , y = a sin t , z = bt , t Î [0, 2p ] ;
g x + y 2
+ z 2

b) òg ( y - z )dx + ( z - x)dy + ( x - y)dz , (g ) : x = a cos t , y = a sin t , z = bt , t Î [0,2p ]

5. Să se calculeze masa firului material cu densitatea linară r ( x, y ) = 1 + x , care
este imaginea curbei (g ) : x = t , y = t 2 , t Î [0,1] .
6. Se consideră domeniul plan D = {( x, y ) | 0 £ x £ p , 0 £ y £ sin x} . Să se
determine coordonatele centrului de greutate al unei plăci omogene
( r ( x, y ) = r 0 = ct. ) ce are forma lui D.

Rezolvarea de către studenţi a temei de control este obligatorie. Tema de control

rezolvată va fi predată personal cadrului didactic la o dată care va fi stabilită de
acesta. Cadrul didactic va comunica studenţilor rezultatele obţinute prin e-mail şi
prin încărcare pe platforma e-learning.
Tema de control a fiecărui student va fi notată cu note de la 1 la 10.
Ponderea notei obţinute pentru rezolvarea acestei teme de control este de 15% din
nota finală.

50