Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

seminarul 3

2021-2022

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii şi subspaţii vectoriale. Spaţii vectoriale finit generate.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:

Definiţie
Fie k un corp comutativ şi fie V o mulţime nevidă. Pe V
considerăm două operaţii: + : V × V → V , (v, w) 7→ v + w, şi
· : k × V → V , (α, w) 7→ α · w. Spunem că (V , +, ·) are o
structură de spaţiu vectorial peste corpul k dacă (V , +) este
grup comutativ şi sunt verificate următoarele condiţii:
(i) α · (v + w) = α · v + α · w,
(ii) (α +k β) · v = α · v + β · v,
(iii) (α ·k β) · v = α · (β · v),
(iv) 1k · v = v,
pentru orice v, w ∈ V şi orice α, β ∈ k.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) = (xy )α =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) = (xy )α = x α y α =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) = (xy )α = x α y α = (x α ) ⊕ (y α ) =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) = (xy )α = x α y α = (x α ) ⊕ (y α ) =
(α  x) ⊕ (α  y ).

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) = (xy )α = x α y α = (x α ) ⊕ (y α ) =
(α  x) ⊕ (α  y ).
(ii) (α + β)  x =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) = (xy )α = x α y α = (x α ) ⊕ (y α ) =
(α  x) ⊕ (α  y ).
(ii) (α + β)  x = x α+β =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) = (xy )α = x α y α = (x α ) ⊕ (y α ) =
(α  x) ⊕ (α  y ).
(ii) (α + β)  x = x α+β = x α x β =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) = (xy )α = x α y α = (x α ) ⊕ (y α ) =
(α  x) ⊕ (α  y ).
(ii) (α + β)  x = x α+β = x α x β = (x α ) ⊕ (x β ) =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) = (xy )α = x α y α = (x α ) ⊕ (y α ) =
(α  x) ⊕ (α  y ).
(ii) (α + β)  x = x α+β = x α x β = (x α ) ⊕ (x β ) = (α  x) ⊕ (β  x).

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) = (xy )α = x α y α = (x α ) ⊕ (y α ) =
(α  x) ⊕ (α  y ).
(ii) (α + β)  x = x α+β = x α x β = (x α ) ⊕ (x β ) = (α  x) ⊕ (β  x).
(iii) (α · β)  x =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) = (xy )α = x α y α = (x α ) ⊕ (y α ) =
(α  x) ⊕ (α  y ).
(ii) (α + β)  x = x α+β = x α x β = (x α ) ⊕ (x β ) = (α  x) ⊕ (β  x).
(iii) (α · β)  x = x αβ =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) = (xy )α = x α y α = (x α ) ⊕ (y α ) =
(α  x) ⊕ (α  y ).
(ii) (α + β)  x = x α+β = x α x β = (x α ) ⊕ (x β ) = (α  x) ⊕ (β  x).
(iii) (α · β)  x = x αβ = (x β )α =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) = (xy )α = x α y α = (x α ) ⊕ (y α ) =
(α  x) ⊕ (α  y ).
(ii) (α + β)  x = x α+β = x α x β = (x α ) ⊕ (x β ) = (α  x) ⊕ (β  x).
(iii) (α · β)  x = x αβ = (x β )α = α  (x β ) =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) = (xy )α = x α y α = (x α ) ⊕ (y α ) =
(α  x) ⊕ (α  y ).
(ii) (α + β)  x = x α+β = x α x β = (x α ) ⊕ (x β ) = (α  x) ⊕ (β  x).
(iii) (α · β)  x = x αβ = (x β )α = α  (x β ) = α  (β  x).

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) = (xy )α = x α y α = (x α ) ⊕ (y α ) =
(α  x) ⊕ (α  y ).
(ii) (α + β)  x = x α+β = x α x β = (x α ) ⊕ (x β ) = (α  x) ⊕ (β  x).
(iii) (α · β)  x = x αβ = (x β )α = α  (x β ) = α  (β  x).
(iv ) 1R  x =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se arate că (V , ⊕, ) este un K−spaţiu vectorial, unde
V = (0, ∞), x ⊕ y = xy şi α  x = x α , ∀x, y ∈ V , α ∈ K.
Soluţie:
Verificăm condiţiile din definiţia spaţiului vectorial.
Este clar că (V , ⊕) formează un grup abelian (comutativ),
deoarece ı̂nmulţirea pe R este comutativă. Elementul neutru este
x = 1 şi simetricul elementului x ∈ V este x0 = x −1 ∈ V .
Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ V . Verificăm condiţiile (i) − (iv ).
(i) α  (x ⊕ y ) = α  (xy ) = (xy )α = x α y α = (x α ) ⊕ (y α ) =
(α  x) ⊕ (α  y ).
(ii) (α + β)  x = x α+β = x α x β = (x α ) ⊕ (x β ) = (α  x) ⊕ (β  x).
(iii) (α · β)  x = x αβ = (x β )α = α  (x β ) = α  (β  x).
(iv ) 1R  x = x 1 = x.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se verifice dacă este subspaţiu vectorial:

U = {(a, b, c, d) ∈ R4 : a + b + c − 2d = 0, 2a − c = 0} ⊂ R4 .

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se verifice dacă este subspaţiu vectorial:

U = {(a, b, c, d) ∈ R4 : a + b + c − 2d = 0, 2a − c = 0} ⊂ R4 .

Soluţie.
Metoda 1: Folosim definiţia subspaţiului:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se verifice dacă este subspaţiu vectorial:

U = {(a, b, c, d) ∈ R4 : a + b + c − 2d = 0, 2a − c = 0} ⊂ R4 .

Soluţie.
Metoda 1: Folosim definiţia subspaţiului:
Fie V un k-spaţiu vectorial şi U ⊆ V o submulţime nevidă a lui V .
Spunem că U este subspaţiu vectorial al lui V dacă sunt
ı̂ndeplinite următoarele condiţii:
(i) U este ı̂nchisă la adunarea vectorilor, adică pentru orice doi
vectori u, v ∈ U, vectorul u + v ∈ U;
(ii) U este ı̂nchisă la ı̂nmulţirea cu scalari a vectorilor, adică pentru
orice vector u ∈ U şi orice scalar α ∈ k, vectorul α · u ∈ U.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Este clar că 0 = (0, 0, 0, 0) ∈ U.
Pentru prima condiţie: fie u, v ∈ U şi demonstrăm că u + v ∈ U.
Avem:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Este clar că 0 = (0, 0, 0, 0) ∈ U.
Pentru prima condiţie: fie u, v ∈ U şi demonstrăm că u + v ∈ U.
Avem:

u∈U

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Este clar că 0 = (0, 0, 0, 0) ∈ U.
Pentru prima condiţie: fie u, v ∈ U şi demonstrăm că u + v ∈ U.
Avem:

u ∈ U ⇔ u = (a, b, c, d) şi a + b + c − 2d = 0, 2a − c = 0;

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Este clar că 0 = (0, 0, 0, 0) ∈ U.
Pentru prima condiţie: fie u, v ∈ U şi demonstrăm că u + v ∈ U.
Avem:

u ∈ U ⇔ u = (a, b, c, d) şi a + b + c − 2d = 0, 2a − c = 0;

v ∈ U ⇔ v = (a0 , b 0 , c 0 , d 0 ) şi a0 + b 0 + c 0 − 2d 0 = 0, 2a0 − c 0 = 0.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Este clar că 0 = (0, 0, 0, 0) ∈ U.
Pentru prima condiţie: fie u, v ∈ U şi demonstrăm că u + v ∈ U.
Avem:

u ∈ U ⇔ u = (a, b, c, d) şi a + b + c − 2d = 0, 2a − c = 0;

v ∈ U ⇔ v = (a0 , b 0 , c 0 , d 0 ) şi a0 + b 0 + c 0 − 2d 0 = 0, 2a0 − c 0 = 0.

Atunci
u+v = (a, b, c, d)+(a0 , b 0 , c 0 , d 0 ) = (a+a0 , b+b 0 , c +c 0 , d +d 0 ) ∈ R4
şi pentru ca u + v ∈ U trebuie să verifice condiţiile:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Este clar că 0 = (0, 0, 0, 0) ∈ U.
Pentru prima condiţie: fie u, v ∈ U şi demonstrăm că u + v ∈ U.
Avem:

u ∈ U ⇔ u = (a, b, c, d) şi a + b + c − 2d = 0, 2a − c = 0;

v ∈ U ⇔ v = (a0 , b 0 , c 0 , d 0 ) şi a0 + b 0 + c 0 − 2d 0 = 0, 2a0 − c 0 = 0.

Atunci
u+v = (a, b, c, d)+(a0 , b 0 , c 0 , d 0 ) = (a+a0 , b+b 0 , c +c 0 , d +d 0 ) ∈ R4
şi pentru ca u + v ∈ U trebuie să verifice condiţiile:

(a + a0 ) + (b + b 0 ) + (c + c 0 ) − 2(d + d 0 ) = 0

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Este clar că 0 = (0, 0, 0, 0) ∈ U.
Pentru prima condiţie: fie u, v ∈ U şi demonstrăm că u + v ∈ U.
Avem:

u ∈ U ⇔ u = (a, b, c, d) şi a + b + c − 2d = 0, 2a − c = 0;

v ∈ U ⇔ v = (a0 , b 0 , c 0 , d 0 ) şi a0 + b 0 + c 0 − 2d 0 = 0, 2a0 − c 0 = 0.

Atunci
u+v = (a, b, c, d)+(a0 , b 0 , c 0 , d 0 ) = (a+a0 , b+b 0 , c +c 0 , d +d 0 ) ∈ R4
şi pentru ca u + v ∈ U trebuie să verifice condiţiile:

(a + a0 ) + (b + b 0 ) + (c + c 0 ) − 2(d + d 0 ) = 0

2(a + a0 ) − (c + c 0 ) = 0;

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Avem:
(a + a0 ) + (b + b 0 ) + (c + c 0 ) − 2(d + d 0 ) =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Avem:
(a + a0 ) + (b + b 0 ) + (c + c 0 ) − 2(d + d 0 ) =

= (a + b + c − 2d) + (a0 + b 0 + c 0 − 2d 0 ) = 0

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Avem:
(a + a0 ) + (b + b 0 ) + (c + c 0 ) − 2(d + d 0 ) =

= (a + b + c − 2d) + (a0 + b 0 + c 0 − 2d 0 ) = 0
deoarece a + b + c − 2d = 0 şi a0 + b 0 + c 0 − 2d 0 = 0.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Avem:
(a + a0 ) + (b + b 0 ) + (c + c 0 ) − 2(d + d 0 ) =

= (a + b + c − 2d) + (a0 + b 0 + c 0 − 2d 0 ) = 0
deoarece a + b + c − 2d = 0 şi a0 + b 0 + c 0 − 2d 0 = 0.
Asemănător obţinem:

2(a + a0 ) − (c + c 0 ) =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Avem:
(a + a0 ) + (b + b 0 ) + (c + c 0 ) − 2(d + d 0 ) =

= (a + b + c − 2d) + (a0 + b 0 + c 0 − 2d 0 ) = 0
deoarece a + b + c − 2d = 0 şi a0 + b 0 + c 0 − 2d 0 = 0.
Asemănător obţinem:

2(a + a0 ) − (c + c 0 ) = (2a − c) + (2a0 − c 0 ) = 0

deoarece 2a − c = 0 şi 2a0 − c 0 = 0

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Pentru a doua condiţie din definiţie: fie α ∈ R şi u ∈ U.

Demonstrăm că α · u ∈ U.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Pentru a doua condiţie din definiţie: fie α ∈ R şi u ∈ U.

Demonstrăm că α · u ∈ U.
Avem

u ∈ U ⇔ u = (a, b, c, d) şi a + b + c − 2d = 0, 2a − c = 0.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Pentru a doua condiţie din definiţie: fie α ∈ R şi u ∈ U.

Demonstrăm că α · u ∈ U.
Avem

u ∈ U ⇔ u = (a, b, c, d) şi a + b + c − 2d = 0, 2a − c = 0.

Obţinem că α · u = (αa, αb, αc, αd) ∈ R4 şi α · u ∈ U dacă şi

numai dacă

αa + αb + αc − 2αd = 0, 2αa − αc = 0.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Pentru a doua condiţie din definiţie: fie α ∈ R şi u ∈ U.

Demonstrăm că α · u ∈ U.
Avem

u ∈ U ⇔ u = (a, b, c, d) şi a + b + c − 2d = 0, 2a − c = 0.

Obţinem că α · u = (αa, αb, αc, αd) ∈ R4 şi α · u ∈ U dacă şi

numai dacă

αa + αb + αc − 2αd = 0, 2αa − αc = 0.

Atunci αa + αb + αc − 2αd = α(a + b + c − 2d) =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Pentru a doua condiţie din definiţie: fie α ∈ R şi u ∈ U.

Demonstrăm că α · u ∈ U.
Avem

u ∈ U ⇔ u = (a, b, c, d) şi a + b + c − 2d = 0, 2a − c = 0.

Obţinem că α · u = (αa, αb, αc, αd) ∈ R4 şi α · u ∈ U dacă şi

numai dacă

αa + αb + αc − 2αd = 0, 2αa − αc = 0.

Atunci αa + αb + αc − 2αd = α(a + b + c − 2d) = 0, deoarece

a + b + c − 2d = 0, respectiv

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Pentru a doua condiţie din definiţie: fie α ∈ R şi u ∈ U.

Demonstrăm că α · u ∈ U.
Avem

u ∈ U ⇔ u = (a, b, c, d) şi a + b + c − 2d = 0, 2a − c = 0.

Obţinem că α · u = (αa, αb, αc, αd) ∈ R4 şi α · u ∈ U dacă şi

numai dacă

αa + αb + αc − 2αd = 0, 2αa − αc = 0.

Atunci αa + αb + αc − 2αd = α(a + b + c − 2d) = 0, deoarece

a + b + c − 2d = 0, respectiv 2αa − αc = α(2a − c) = 0, deoarece
2a − c = 0.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Pentru a doua condiţie din definiţie: fie α ∈ R şi u ∈ U.

Demonstrăm că α · u ∈ U.
Avem

u ∈ U ⇔ u = (a, b, c, d) şi a + b + c − 2d = 0, 2a − c = 0.

Obţinem că α · u = (αa, αb, αc, αd) ∈ R4 şi α · u ∈ U dacă şi

numai dacă

αa + αb + αc − 2αd = 0, 2αa − αc = 0.

Atunci αa + αb + αc − 2αd = α(a + b + c − 2d) = 0, deoarece

a + b + c − 2d = 0, respectiv 2αa − αc = α(2a − c) = 0, deoarece
2a − c = 0.
Concluzie: U ≤ R4 (adică U este subspaţiu vectorial ı̂n R4 ).

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Exerciţiu
Să se verifice dacă este subspaţiu vectorial:

U = {p ∈ R3 [x] : p = (a−d)+(2a−c)x+(b+d)x 2 +(a+b−2c+d)x 3 }.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Exerciţiu
Să se verifice dacă este subspaţiu vectorial:

U = {p ∈ R3 [x] : p = (a−d)+(2a−c)x+(b+d)x 2 +(a+b−2c+d)x 3 }.

Soluţie.
Metoda 2: Folosim teorema de caracterizare:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Exerciţiu
Să se verifice dacă este subspaţiu vectorial:

U = {p ∈ R3 [x] : p = (a−d)+(2a−c)x+(b+d)x 2 +(a+b−2c+d)x 3 }.

Soluţie.
Metoda 2: Folosim teorema de caracterizare:
Teoremă
Fie V un k-spaţiu vectorial şi U o submulţime nevidă a lui V .
Atunci U este subspaţiu vectorial al lui V dacă şi numai dacă
α · u + β · v ∈ U, pentru orice doi vectori u, v ∈ U şi orice scalari
α, β ∈ k.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Precizăm că p = 0 = 0 + 0x + 0x 2 + 0x 3 ∈ U.
În cazul nostru:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Precizăm că p = 0 = 0 + 0x + 0x 2 + 0x 3 ∈ U.
În cazul nostru:
U este subspaţiu vectorial al lui R3 [x] dacă şi numai dacă
α · p + β · p0 ∈ U, pentru orice p, p0 ∈ U şi orice scalari α, β ∈ R.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Precizăm că p = 0 = 0 + 0x + 0x 2 + 0x 3 ∈ U.
În cazul nostru:
U este subspaţiu vectorial al lui R3 [x] dacă şi numai dacă
α · p + β · p0 ∈ U, pentru orice p, p0 ∈ U şi orice scalari α, β ∈ R.
Fie p, p0 ∈ U şi α, β ∈ R. Avem:

p ∈ U ⇐⇒

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Precizăm că p = 0 = 0 + 0x + 0x 2 + 0x 3 ∈ U.
În cazul nostru:
U este subspaţiu vectorial al lui R3 [x] dacă şi numai dacă
α · p + β · p0 ∈ U, pentru orice p, p0 ∈ U şi orice scalari α, β ∈ R.
Fie p, p0 ∈ U şi α, β ∈ R. Avem:

p ∈ U ⇐⇒ p = (a −d)+(2a −c)x +(b +d)x 2 +(a +b −2c +d)x 3

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Precizăm că p = 0 = 0 + 0x + 0x 2 + 0x 3 ∈ U.
În cazul nostru:
U este subspaţiu vectorial al lui R3 [x] dacă şi numai dacă
α · p + β · p0 ∈ U, pentru orice p, p0 ∈ U şi orice scalari α, β ∈ R.
Fie p, p0 ∈ U şi α, β ∈ R. Avem:

p ∈ U ⇐⇒ p = (a −d)+(2a −c)x +(b +d)x 2 +(a +b −2c +d)x 3

p0 ∈ U ⇐⇒ p0 = (a0 −d 0 )+(2a0 −c 0 )x+(b 0 +d 0 )x 2 +(a0 +b 0 −2c 0 +d 0 )x 3 .

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Atunci
α · p + β · p0 =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Atunci
α · p + β · p0 =

= α[(a − d) + (2a − c)x + (b + d)x 2 + (a + b − 2c + d)x 3 ]+

+β[(a0 − d 0 ) + (2a0 − c 0 )x + (b 0 + d 0 )x 2 + (a0 + b 0 − 2c 0 + d 0 )x 3 ] =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Atunci
α · p + β · p0 =

= α[(a − d) + (2a − c)x + (b + d)x 2 + (a + b − 2c + d)x 3 ]+

+β[(a0 − d 0 ) + (2a0 − c 0 )x + (b 0 + d 0 )x 2 + (a0 + b 0 − 2c 0 + d 0 )x 3 ] =

= (αa − αd + βa0 − βd 0 ) + (2αa − αc + 2βa0 − βc 0 )x+

+(αb+αd+βb 0 +βd 0 )x 2 +(αa+αb−2αc+αd+βa0 +βb 0 −2βc 0 +βd 0 )x 3

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Notăm A = αa + βa0 , B = αb + βb 0 , C = αc + βc 0 şi

D = αd + βd 0 şi obţinem

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Notăm A = αa + βa0 , B = αb + βb 0 , C = αc + βc 0 şi

D = αd + βd 0 şi obţinem

α · p + β · p0 =

= (αa − αd + βa0 − βd 0 ) + (2αa − αc + 2βa0 − βc 0 )x+

+(αb+αd+βb 0 +βd 0 )x 2 +(αa+αb−2αc+αd+βa0 +βb 0 −2βc 0 +βd 0 )x 3

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Notăm A = αa + βa0 , B = αb + βb 0 , C = αc + βc 0 şi

D = αd + βd 0 şi obţinem

α · p + β · p0 =

= (αa − αd + βa0 − βd 0 ) + (2αa − αc + 2βa0 − βc 0 )x+

+(αb+αd+βb 0 +βd 0 )x 2 +(αa+αb−2αc+αd+βa0 +βb 0 −2βc 0 +βd 0 )x 3

= (A − D) + (2A − C )x + (B + D)x 2 + (A + B − 2C + D)x 3 .

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Notăm A = αa + βa0 , B = αb + βb 0 , C = αc + βc 0 şi

D = αd + βd 0 şi obţinem

α · p + β · p0 =

= (αa − αd + βa0 − βd 0 ) + (2αa − αc + 2βa0 − βc 0 )x+

+(αb+αd+βb 0 +βd 0 )x 2 +(αa+αb−2αc+αd+βa0 +βb 0 −2βc 0 +βd 0 )x 3

= (A − D) + (2A − C )x + (B + D)x 2 + (A + B − 2C + D)x 3 .

Obţinem astfel că α · p + β · p0 ∈ U, deci U ≤ R3 [x].

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se verifice dacă este subspaţiu vectorial:

U = {(a, b, c) ∈ R3 : a + b − 2c = 0, b − c = 0} ⊂ R3 .

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se verifice dacă este subspaţiu vectorial:

U = {(a, b, c) ∈ R3 : a + b − 2c = 0, b − c = 0} ⊂ R3 .

Soluţie.
Metoda 3: Observăm că
  
 a 
a + b − 2c = 0

U = b  ∈ R3 :
b−c =0 
c


Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se verifice dacă este subspaţiu vectorial:

U = {(a, b, c) ∈ R3 : a + b − 2c = 0, b − c = 0} ⊂ R3 .

Soluţie.
Metoda 3: Observăm că
  
 a 
a + b − 2c = 0

U = b  ∈ R3 :
b−c =0 
c


 
    
 a  a

   

1 1 −2   0

3
= b ∈R :
 b = =
0 1 −1 0 
c c

 

 | {z } 

A
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Subspaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se verifice dacă este subspaţiu vectorial:

U = {(a, b, c) ∈ R3 : a + b − 2c = 0, b − c = 0} ⊂ R3 .

Soluţie.
Metoda 3: Observăm că
  
 a 
a + b − 2c = 0

U = b  ∈ R3 :
b−c =0 
c


 
    
 a  a

   

1 1 −2   0

3
= b ∈R :
 b = = N ul(A) ≤ R3
0 1 −1 0
 c } c

 

 | {z 

A
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Subspaţii vectoriale:
Sau:   
 a 
a + b − 2c = 0

U = b  ∈ R3 : .
b−c =0 
c


Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Sau:   
 a 
a + b − 2c = 0

U = b  ∈ R3 : .
b−c =0 
c


Rezolvăm sistemul de ecuaţii liniare:

!
1 1 −2
A= ,
0 1 −1

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Sau:   
 a 
a + b − 2c = 0

U = b  ∈ R3 : .
b−c =0 
c


Rezolvăm sistemul de ecuaţii liniare:

!
1 1 −2
A= ,
0 1 −1

deci rang(A) = 2.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Sau:   
 a 
a + b − 2c = 0

U = b  ∈ R3 : .
b−c =0 
c


Rezolvăm sistemul de ecuaţii liniare:

!
1 1 −2
A= ,
0 1 −1

deci rang(A) = 2.Necunoscuta secundară este c, iar soluţia

sistemului este

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Sau:   
 a 
a + b − 2c = 0

U = b  ∈ R3 : .
b−c =0 
c


Rezolvăm sistemul de ecuaţii liniare:

!
1 1 −2
A= ,
0 1 −1

deci rang(A) = 2.Necunoscuta secundară este c, iar soluţia

sistemului este a = α, b = α, c = α, α ∈ R.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Sau:   
 a 
a + b − 2c = 0

U = b  ∈ R3 : .
b−c =0 
c


Rezolvăm sistemul de ecuaţii liniare:

!
1 1 −2
A= ,
0 1 −1

deci rang(A) = 2.Necunoscuta secundară este c, iar soluţia

sistemului este a = α, b = α, c = α, α ∈ R. Obţinem că
  
 α 
U = α ∈ R3 : α ∈ R =
α
 

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Sau:   
 a 
a + b − 2c = 0

U = b  ∈ R3 : .
b−c =0 
c


Rezolvăm sistemul de ecuaţii liniare:

!
1 1 −2
A= ,
0 1 −1

deci rang(A) = 2.Necunoscuta secundară este c, iar soluţia

sistemului este a = α, b = α, c = α, α ∈ R. Obţinem că
      
 α   1 
U = α ∈ R3 : α ∈ R = α 1 ∈ R3 : α ∈ R =
α 1
   

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Sau:   
 a 
a + b − 2c = 0

U = b  ∈ R3 : .
b−c =0 
c


Rezolvăm sistemul de ecuaţii liniare:

!
1 1 −2
A= ,
0 1 −1

deci rang(A) = 2.Necunoscuta secundară este c, iar soluţia

sistemului este a = α, b = α, c = α, α ∈ R. Obţinem că
      
 α   1 
U = α ∈ R3 : α ∈ R = α 1 ∈ R3 : α ∈ R = Span(v),
α 1
   

unde v = (1, 1, 1).

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Subspaţii vectoriale:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Exerciţiu
Să se verifice dacă este subspaţiu vectorial:

U = {p ∈ R2 [x] : p(−2) = 0}.

Soluţie:
Avem:

U = {p ∈ R2 [x] : p(−2) = 0} =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Exerciţiu
Să se verifice dacă este subspaţiu vectorial:

U = {p ∈ R2 [x] : p(−2) = 0}.

Soluţie:
Avem:

U = {p ∈ R2 [x] : p(−2) = 0} = {p ∈ R2 [x] : (x + 2) | p} =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Exerciţiu
Să se verifice dacă este subspaţiu vectorial:

U = {p ∈ R2 [x] : p(−2) = 0}.

Soluţie:
Avem:

U = {p ∈ R2 [x] : p(−2) = 0} = {p ∈ R2 [x] : (x + 2) | p} =

= {p ∈ R2 [x] : p = (x+2)(ax+b)} =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Exerciţiu
Să se verifice dacă este subspaţiu vectorial:

U = {p ∈ R2 [x] : p(−2) = 0}.

Soluţie:
Avem:

U = {p ∈ R2 [x] : p(−2) = 0} = {p ∈ R2 [x] : (x + 2) | p} =

= {p ∈ R2 [x] : p = (x+2)(ax+b)} = {a(x 2 +2x)+b(x+2) : a, b ∈ R}.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Exerciţiu
Să se verifice dacă este subspaţiu vectorial:

U = {p ∈ R2 [x] : p(−2) = 0}.

Soluţie:
Avem:

U = {p ∈ R2 [x] : p(−2) = 0} = {p ∈ R2 [x] : (x + 2) | p} =

= {p ∈ R2 [x] : p = (x+2)(ax+b)} = {a(x 2 +2x)+b(x+2) : a, b ∈ R}.

Obţinem U = Span(p1 , p2 ), unde p1 = x 2 + 2x, p2 = x + 2, deci
U ≤ R2 [x].

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se verifice dacă sunt subspaţii vectoriale:
     
a 2b a 2b
U= : a, b ∈ R , W = : a, b ∈ R .
0 a+b 0 a+b+1

Soluţie:
Pentru U avem:
  
a 2b
U= : a, b ∈ R =
0 a+b

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se verifice dacă sunt subspaţii vectoriale:
     
a 2b a 2b
U= : a, b ∈ R , W = : a, b ∈ R .
0 a+b 0 a+b+1

Soluţie:
Pentru U avem:
    
a 2b a 0
U= : a, b ∈ R = +
0 a+b 0 a

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se verifice dacă sunt subspaţii vectoriale:
     
a 2b a 2b
U= : a, b ∈ R , W = : a, b ∈ R .
0 a+b 0 a+b+1

Soluţie:
Pentru U avem:
       
a 2b a 0 0 2b
U= : a, b ∈ R = + : a, b ∈ R
0 a+b 0 a 0 b

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se verifice dacă sunt subspaţii vectoriale:
     
a 2b a 2b
U= : a, b ∈ R , W = : a, b ∈ R .
0 a+b 0 a+b+1

Soluţie:
Pentru U avem:
       
a 2b a 0 0 2b
U= : a, b ∈ R = + : a, b ∈ R
0 a+b 0 a 0 b




  
1 0
= a +

 0 1

 | {z }
A
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Subspaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se verifice dacă sunt subspaţii vectoriale:
     
a 2b a 2b
U= : a, b ∈ R , W = : a, b ∈ R .
0 a+b 0 a+b+1

Soluţie:
Pentru U avem:
       
a 2b a 0 0 2b
U= : a, b ∈ R = + : a, b ∈ R
0 a+b 0 a 0 b
 

 


     
1 0 0 2

= a +b : a, b ∈ R =

 0 1 0 1 


 | {z } | {z } 

A B
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Subspaţii vectoriale:
Exerciţiu
Să se verifice dacă sunt subspaţii vectoriale:
     
a 2b a 2b
U= : a, b ∈ R , W = : a, b ∈ R .
0 a+b 0 a+b+1

Soluţie:
Pentru U avem:
       
a 2b a 0 0 2b
U= : a, b ∈ R = + : a, b ∈ R
0 a+b 0 a 0 b
 

 


     
1 0 0 2

= a +b : a, b ∈ R = Span(A, B) ≤ M2 (R).

 0 1 0 1 


 | {z } | {z } 

A B
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Subspaţii vectoriale:

Pentru W avem:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Pentru W avem:
  0
2b 0
 
a 2b a
+ =
0 a+b+1 0 a0 + b 0 + 1

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Pentru W avem:
  0
2b 0
 
a 2b a
+ =
0 a+b+1 0 a0 + b 0 + 1

a + a0 2(b + b 0 )
 
= ∈
/W
0 (a + a0 ) + (b + b 0 ) + 2

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Subspaţii vectoriale:

Pentru W avem:
  0
2b 0
 
a 2b a
+ =
0 a+b+1 0 a0 + b 0 + 1

a + a0 2(b + b 0 )
 
= ∈
/W
0 (a + a0 ) + (b + b 0 ) + 2
deci W  M2 (R).

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Exerciţiu
În R3 [x] se consideră polinoamele p1 = 2 − x + 2x 2 ,
p2 = x − 2x 3 , p3 = 1 + x − x 3 şi p4 = 2x − x 2 . Să se verifice dacă
p ∈ Span(p1 , p2 , p3 , p4 ), unde

(a) p = 2 + x − x 3 (b) p = 1 − x − 2x 2 + x 3 .

Soluţie:
Avem p ∈ Span(p1 , p2 , p3 , p4 ) dacă

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Exerciţiu
În R3 [x] se consideră polinoamele p1 = 2 − x + 2x 2 ,
p2 = x − 2x 3 , p3 = 1 + x − x 3 şi p4 = 2x − x 2 . Să se verifice dacă
p ∈ Span(p1 , p2 , p3 , p4 ), unde

(a) p = 2 + x − x 3 (b) p = 1 − x − 2x 2 + x 3 .

Soluţie:
Avem p ∈ Span(p1 , p2 , p3 , p4 ) dacă există α1 , . . . , α4 ∈ R astfel
ı̂ncât

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Exerciţiu
În R3 [x] se consideră polinoamele p1 = 2 − x + 2x 2 ,
p2 = x − 2x 3 , p3 = 1 + x − x 3 şi p4 = 2x − x 2 . Să se verifice dacă
p ∈ Span(p1 , p2 , p3 , p4 ), unde

(a) p = 2 + x − x 3 (b) p = 1 − x − 2x 2 + x 3 .

Soluţie:
Avem p ∈ Span(p1 , p2 , p3 , p4 ) dacă există α1 , . . . , α4 ∈ R astfel
ı̂ncât
p = α1 p1 + α2 p2 + α3 p3 + α4 p4 .

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Pentru (a) obţinem p = α1 p1 + α2 p2 + α3 p3 + α4 p4 este

echivalent cu

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Pentru (a) obţinem p = α1 p1 + α2 p2 + α3 p3 + α4 p4 este

echivalent cu

2+x−x 3 = α1 (2−x+2x 2 )+α2 (x−2x 3 )+α3 (1+x−x 3 )+α4 (2x−x 2 ),

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Pentru (a) obţinem p = α1 p1 + α2 p2 + α3 p3 + α4 p4 este

echivalent cu

2+x−x 3 = α1 (2−x+2x 2 )+α2 (x−2x 3 )+α3 (1+x−x 3 )+α4 (2x−x 2 ),

deci

2 + x − x 3 = (2α1 + α3 ) + (−α1 + α2 + α3 + 2α4 )x+

+(2α1 − α4 )x 2 + (−2α2 − α3 )x 3

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Obţinem sistemul de ecuaţii liniare:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Obţinem sistemul de ecuaţii liniare:



 2α1 + α3 = 2
−α1 + α2 + α3 + 2α4 = 1


 2α1 − α4 = 0
−2α2 − α3 = −1


Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Obţinem sistemul de ecuaţii liniare:



 2α1 + α3 = 2
−α1 + α2 + α3 + 2α4 = 1


 2α1 − α4 = 0
−2α2 − α3 = −1


Condiţia de existenţă a scalarilor α1 , . . . , α4 ∈ R este echivalentă

cu

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Obţinem sistemul de ecuaţii liniare:



 2α1 + α3 = 2
−α1 + α2 + α3 + 2α4 = 1


 2α1 − α4 = 0
−2α2 − α3 = −1


Condiţia de existenţă a scalarilor α1 , . . . , α4 ∈ R este echivalentă

cu sistemul să fie compatibil. Avem
 
2 0 1 0 | 2
−1 1 1 2 | 1
Ā =  ∼
2 0 0 −1 | 0 
0 −2 −1 0 | −1

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Obţinem sistemul de ecuaţii liniare:



 2α1 + α3 = 2
−α1 + α2 + α3 + 2α4 = 1


 2α1 − α4 = 0
−2α2 − α3 = −1


Condiţia de existenţă a scalarilor α1 , . . . , α4 ∈ R este echivalentă

cu sistemul să fie compatibil. Avem
   
2 0 1 0 | 2 2 0 1 0 | 2
−1 1 1 2 | 1 0 2 3 4 | 4
Ā =  ∼  ∼
2 0 0 −1 | 0  0 0 −1 −1 | −2
0 −2 −1 0 | −1 0 −2 −1 0 | −1

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

 
2 0 1 0 | 2
0 2 3 4 | 4
∼ ∼
0 0 −1 −1 | −2
0 −2 −1 0 | −1

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

 
| 2
 
2 0 1 0 | 2 2 0 1 0
0 2 3 4 | 4 0 2 3 4 | 4
 
∼ ∼ ∼

0 −1 −1 | −2

0  0 0 -1 −1 | −2
0 −2 −1 0 | −1 0 0 2 4 | 3

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

 
| 2
 
2 0 1 0 | 2 2 0 1 0
0 2 3 4 | 4 0 2 3 4 | 4
 
∼ ∼ ∼

0 −1 −1 | −2

0  0 0 -1 −1 | −2
0 −2 −1 0 | −1 0 0 2 4 | 3
 
2 0 1 0 | 2
0 2 3 4 | 4
 
∼

−1 | −2

 0 0 -1
0 0 0 2 | −1

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

 
| 2
 
2 0 1 0 | 2 2 0 1 0
0 2 3 4 | 4 0 2 3 4 | 4
 
∼ ∼ ∼

0 −1 −1 | −2

0  0 0 -1 −1 | −2
0 −2 −1 0 | −1 0 0 2 4 | 3
 
2 0 1 0 | 2
0 2 3 4 | 4
 
∼

−1 | −2

 0 0 -1
0 0 0 2 | −1
Am obţinut rangA = rangĀ, deci

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

 
| 2
 
2 0 1 0 | 2 2 0 1 0
0 2 3 4 | 4 0 2 3 4 | 4
 
∼ ∼ ∼

0 −1 −1 | −2

0  0 0 -1 −1 | −2
0 −2 −1 0 | −1 0 0 2 4 | 3
 
2 0 1 0 | 2
0 2 3 4 | 4
 
∼

−1 | −2

 0 0 -1
0 0 0 2 | −1
Am obţinut rangA = rangĀ, deci sistemul este compatibil
(determinat). Obţinem astfel că p ∈ Span(p1 , . . . , p4 ).

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Mai mult, avem: 


 2α1 + α3 = 2
2α2 + 3α3 + 4α4 = 4


 −α3 − α4 = −2
2α4 = −1


iar soluţia sistemului este

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Mai mult, avem: 


 2α1 + α3 = 2
2α2 + 3α3 + 4α4 = 4


 −α3 − α4 = −2
2α4 = −1


iar soluţia sistemului este α1 = 41 , α2 = 34 , α3 = 23 , α4 = − 12 .

Obţinem

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Mai mult, avem: 


 2α1 + α3 = 2
2α2 + 3α3 + 4α4 = 4


 −α3 − α4 = −2
2α4 = −1


iar soluţia sistemului este α1 = 41 , α2 = 34 , α3 = 23 , α4 = − 12 .

Obţinem p = 1/4p1 + 3/4p2 + 3/2p3 − 1/2p4 .

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Exerciţiu
Să se verifice dacă formează sisteme de generatori:
I S = {v1 = (1, 2, 1, 2), v2 = (2, 0, 1, −1), v3 =
(−1, 1, −1, 1), v4 = (2, 0, 1, 0), v5 = (0, 2, 0, 1)} ⊂ R4
I S = {p1 = 2x − 2x 2 , p2 = 2, p3 = 3 + x − x 2 , p4 =
2 + x − x 2 , p5 = 1 + x − x 2 } ⊂ R2 [x].

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Exerciţiu
Să se verifice dacă formează sisteme de generatori:
I S = {v1 = (1, 2, 1, 2), v2 = (2, 0, 1, −1), v3 =
(−1, 1, −1, 1), v4 = (2, 0, 1, 0), v5 = (0, 2, 0, 1)} ⊂ R4
I S = {p1 = 2x − 2x 2 , p2 = 2, p3 = 3 + x − x 2 , p4 =
2 + x − x 2 , p5 = 1 + x − x 2 } ⊂ R2 [x].

Reamintim:
Fie V un k-spaţiu vectorial şi {v1 , . . . , vn } ⊂ V o mulţime de
vectori. Spunem că {v1 , . . . , vn } formează un sistem de
generatori pentru V dacă V = Span(v1 , . . . , vn ), adică pentru
orice vector v ∈ V există scalarii α1 , . . . , αn ∈ k astfel ı̂ncât
v = α1 · v1 + · · · + αn · vn .

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:
Pentru prima mulţime verificăm dacă R4 = Span(v1 , . . . , v5 ),
echivalent cu

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:
Pentru prima mulţime verificăm dacă R4 = Span(v1 , . . . , v5 ),
echivalent cu pentru orice v ∈ R4 există scalarii α1 , . . . , α5 ∈ R
astfel ı̂ncât v = α1 · v1 + · · · + α5 · v5 .

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:
Pentru prima mulţime verificăm dacă R4 = Span(v1 , . . . , v5 ),
echivalent cu pentru orice v ∈ R4 există scalarii α1 , . . . , α5 ∈ R
astfel ı̂ncât v = α1 · v1 + · · · + α5 · v5 .
Considerăm v = (x, y , z, t) ∈ R4 .

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:
Pentru prima mulţime verificăm dacă R4 = Span(v1 , . . . , v5 ),
echivalent cu pentru orice v ∈ R4 există scalarii α1 , . . . , α5 ∈ R
astfel ı̂ncât v = α1 · v1 + · · · + α5 · v5 .
Considerăm v = (x, y , z, t) ∈ R4 . Vrem să găsim α1 , . . . , α5 ∈ R
astfel ı̂ncât
v = α1 · v1 + · · · + α5 · v5 .
Înlocuim:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:
Pentru prima mulţime verificăm dacă R4 = Span(v1 , . . . , v5 ),
echivalent cu pentru orice v ∈ R4 există scalarii α1 , . . . , α5 ∈ R
astfel ı̂ncât v = α1 · v1 + · · · + α5 · v5 .
Considerăm v = (x, y , z, t) ∈ R4 . Vrem să găsim α1 , . . . , α5 ∈ R
astfel ı̂ncât
v = α1 · v1 + · · · + α5 · v5 .
Înlocuim:

(x, y , z, t) = α1 (1, 2, 1, 2) + α2 (2, 0, 1, −1) + α3 (−1, 1, −1, 1)+

+α4 (2, 0, 1, 0) + α5 (0, 2, 0, 1) ⇔

(x, y , z, t) =

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:
Pentru prima mulţime verificăm dacă R4 = Span(v1 , . . . , v5 ),
echivalent cu pentru orice v ∈ R4 există scalarii α1 , . . . , α5 ∈ R
astfel ı̂ncât v = α1 · v1 + · · · + α5 · v5 .
Considerăm v = (x, y , z, t) ∈ R4 . Vrem să găsim α1 , . . . , α5 ∈ R
astfel ı̂ncât
v = α1 · v1 + · · · + α5 · v5 .
Înlocuim:

(x, y , z, t) = α1 (1, 2, 1, 2) + α2 (2, 0, 1, −1) + α3 (−1, 1, −1, 1)+

+α4 (2, 0, 1, 0) + α5 (0, 2, 0, 1) ⇔

(x, y , z, t) = (α1 + 2α2 − α3 + 2α4 , 2α1 + α3 + 2α5 ,

α1 + α2 − α3 + α4 , 2α1 − α2 + α3 + α5 )
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Spaţii vectoriale finit generate:
Obţinem sistemul de ecuaţii liniare:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:
Obţinem sistemul de ecuaţii liniare:

α1 + 2α2 − α3 + 2α4 = x

2α1 + α3 + 2α5 = y

α + α2 − α3 + α4 = z
 1


2α1 − α2 + α3 + α5 = t

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:
Obţinem sistemul de ecuaţii liniare:

α1 + 2α2 − α3 + 2α4 = x

2α1 + α3 + 2α5 = y

α + α2 − α3 + α4 = z
 1


2α1 − α2 + α3 + α5 = t

Condiţia de existenţă a scalarilor α1 , . . . , α5 ∈ R este echivalentă

cu sistemul să fie compatibil.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:
Obţinem sistemul de ecuaţii liniare:

α1 + 2α2 − α3 + 2α4 = x

2α1 + α3 + 2α5 = y

α + α2 − α3 + α4 = z
 1


2α1 − α2 + α3 + α5 = t

Condiţia de existenţă a scalarilor α1 , . . . , α5 ∈ R este echivalentă

cu sistemul să fie compatibil. Calculăm rangul:
 . 
1 2 −1 2 0 .. x
 . 
2 0 1 0 2 .. y 
 
∼
1 1 −1 1 0 ... z 

 
..
2 −1 1 0 1 . t

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:
Obţinem sistemul de ecuaţii liniare:

α1 + 2α2 − α3 + 2α4 = x

2α1 + α3 + 2α5 = y

α + α2 − α3 + α4 = z
 1


2α1 − α2 + α3 + α5 = t

Condiţia de existenţă a scalarilor α1 , . . . , α5 ∈ R este echivalentă

cu sistemul să fie compatibil. Calculăm rangul:
 .   . 
1 2 −1 2 0 .. x 1 2 −1 2 0 .. x
 .   . 
2 0 1 0 2 .. y  −2 2 −1 0 0 .. y − 2t 
   
∼ 
1 1 −1 1 0 ... z   1 .
 
   1 −1 1 0 .. z  
. .
2 −1 1 0 1 .. t 2 −1 1 0 1 .. t

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

 .. 
1 2 −1 2 0 . x
 .. 
−2 2 −1 0 0 . y − 2t 
 
 .. ∼
1
 1 −1 1 0 . z  
..
2 −1 1 0 1 . t

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

 .. 
1 2 −1 2 0 . x
 .. 
−2 2 −1 0 0 . y − 2t 
 
 .. ∼
1
 1 −1 1 0 . z  
..
2 −1 1 0 1 . t
 .. 
−1 0 −3 0 0 . x − 2z
 .. 
−2 2 1 0 0 . y − 2t 
 
 .. 
1
 1 −1 1 0 . z 
..
2 −1 1 0 1 . t

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

 .. 
−1 0 −3 0 0 . x − 2z
 .. 
−2 2 -1 0 0 . y − 2t 
 
 .. ∼
1
 1 −1 1 0 . z  
..
2 −1 1 0 1 . t

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

 .. 
−1 0 −3 0 0 . x − 2z
 .. 
−2 2 -1 0 0 . y − 2t 
 
 .. ∼
1
 1 −1 1 0 . z  
..
2 −1 1 0 1 . t
 .. 
5 -6 0 0 0 . x − 2z − 3y + 6t
 .. 
−2 2 -1 0 0 . y − 2t
 

 .. 
1
 1 −1 1 0 . z 

..
2 −1 1 0 1 . t

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Concluzie:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Concluzie: sistemul este compatibil (rang(A) = rang(Ā)),

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Concluzie: sistemul este compatibil (rang(A) = rang(Ā)), deci S

este un sistem de generatori pentru R4 .

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Concluzie: sistemul este compatibil (rang(A) = rang(Ā)), deci S

este un sistem de generatori pentru R4 . Remarcăm forma matricei
coeficienţilor: A = [v1 v2 v3 v4 v5 ].

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Concluzie: sistemul este compatibil (rang(A) = rang(Ā)), deci S

este un sistem de generatori pentru R4 . Remarcăm forma matricei
coeficienţilor: A = [v1 v2 v3 v4 v5 ].
Pentru a doua mulţime

{p1 = 2x−2x 2 , p2 = 2, p3 = 3+x−x 2 , p4 = 2+x−x 2 , p5 = 1+x−x 2 },

procedăm asemănător. Verificăm dacă R2 [x] = Span(p1 , . . . , p5 ),

echivalent cu pentru orice p ∈ R2 [x] există scalarii α1 , . . . , α5 ∈ R
astfel ı̂ncât p = α1 · p1 + · · · + α5 · p5 .

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Concluzie: sistemul este compatibil (rang(A) = rang(Ā)), deci S

este un sistem de generatori pentru R4 . Remarcăm forma matricei
coeficienţilor: A = [v1 v2 v3 v4 v5 ].
Pentru a doua mulţime

{p1 = 2x−2x 2 , p2 = 2, p3 = 3+x−x 2 , p4 = 2+x−x 2 , p5 = 1+x−x 2 },

procedăm asemănător. Verificăm dacă R2 [x] = Span(p1 , . . . , p5 ),

echivalent cu pentru orice p ∈ R2 [x] există scalarii α1 , . . . , α5 ∈ R
astfel ı̂ncât p = α1 · p1 + · · · + α5 · p5 .
Fie p = a + bx + cx 2 ∈ R2 [x] şi vrem

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Concluzie: sistemul este compatibil (rang(A) = rang(Ā)), deci S

este un sistem de generatori pentru R4 . Remarcăm forma matricei
coeficienţilor: A = [v1 v2 v3 v4 v5 ].
Pentru a doua mulţime

{p1 = 2x−2x 2 , p2 = 2, p3 = 3+x−x 2 , p4 = 2+x−x 2 , p5 = 1+x−x 2 },

procedăm asemănător. Verificăm dacă R2 [x] = Span(p1 , . . . , p5 ),

echivalent cu pentru orice p ∈ R2 [x] există scalarii α1 , . . . , α5 ∈ R
astfel ı̂ncât p = α1 · p1 + · · · + α5 · p5 .
Fie p = a + bx + cx 2 ∈ R2 [x] şi vrem să găsim scalarii
α1 , . . . , α5 ∈ R astfel ca

p = α1 p1 + · · · + α5 p5 .

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:
Înlocuim şi obţinem:

a + bx + cx 2 = α1 (2x − 2x 2 ) + 2α2 + α3 (3 + x − x 2 )+

+α4 (2 + x − x 2 ) + α5 (1 + x − x 2 )
echivalent cu sistemul de ecuaţii liniare:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:
Înlocuim şi obţinem:

a + bx + cx 2 = α1 (2x − 2x 2 ) + 2α2 + α3 (3 + x − x 2 )+

+α4 (2 + x − x 2 ) + α5 (1 + x − x 2 )
echivalent cu sistemul de ecuaţii liniare:

2α2 + 3α3 + 2α4 + α5 = a
2α1 + α3 + α4 + α5 = b
−2α1 − α3 − α4 − α5 = c


Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:
Înlocuim şi obţinem:

a + bx + cx 2 = α1 (2x − 2x 2 ) + 2α2 + α3 (3 + x − x 2 )+

+α4 (2 + x − x 2 ) + α5 (1 + x − x 2 )
echivalent cu sistemul de ecuaţii liniare:

2α2 + 3α3 + 2α4 + α5 = a
2α1 + α3 + α4 + α5 = b
−2α1 − α3 − α4 − α5 = c


Vrem ca sistemul să fie compatibil:

 
0 2 3 2 1 | a
Ā =  2 0 1 1 1 | b
−2 0 −1 −1 −1 | c

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

 
0 2 3 2 1 | a
Ā =  2 0 1 1 1 | b ∼
−2 0 −1 −1 −1 | c

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

 
0 2 3 2 1 | a
Ā =  2 0 1 1 1 | b ∼
−2 0 −1 −1 −1 | c
 
0 2 3 2 1 | a
2 0 1 1 1 | b 
0 0 0 0 0 | b+c

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

 
0 2 3 2 1 | a
Ā =  2 0 1 1 1 | b ∼
−2 0 −1 −1 −1 | c
 
0 2 3 2 1 | a
2 0 1 1 1 | b 
0 0 0 0 0 | b+c
Observăm că sistemul este compatibil

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

 
0 2 3 2 1 | a
Ā =  2 0 1 1 1 | b ∼
−2 0 −1 −1 −1 | c
 
0 2 3 2 1 | a
2 0 1 1 1 | b 
0 0 0 0 0 | b+c
Observăm că sistemul este compatibil dacă şi numai dacă
b + c = 0.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

 
0 2 3 2 1 | a
Ā =  2 0 1 1 1 | b ∼
−2 0 −1 −1 −1 | c
 
0 2 3 2 1 | a
2 0 1 1 1 | b 
0 0 0 0 0 | b+c
Observăm că sistemul este compatibil dacă şi numai dacă
b + c = 0.Rezultă că S nu este sistem de generatori pentru R2 [x].

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

 
0 2 3 2 1 | a
Ā =  2 0 1 1 1 | b ∼
−2 0 −1 −1 −1 | c
 
0 2 3 2 1 | a
2 0 1 1 1 | b 
0 0 0 0 0 | b+c
Observăm că sistemul este compatibil dacă şi numai dacă
b + c = 0.Rezultă că S nu este sistem de generatori pentru R2 [x].
De exemplu, polinomul p = 2 + x + 3x 2 , (am ales
a = 2, b = 1, c = 3 pentru ca b + c 6= 0) are proprietăţile:
p∈/ Span(S), dar p ∈ R2 [x].

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:
Exerciţiu
Să se studieze dependenţa liniară pentru următoarele sisteme de
vectori şi să se stabilească relaţii de dependenţă, unde este
cazul:
I S = {v1 = (2, 1, 1), v2 = (1, 0, 1), v3 = (1, 1, 0), v4 =
(0, 1, −1), v5 = (3, 2, 1)}
I S = {p1 = 1 + X , p2 = X + X 2 , p3 = 2 + 3X , p4 = 1 − X 2 }

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:
Exerciţiu
Să se studieze dependenţa liniară pentru următoarele sisteme de
vectori şi să se stabilească relaţii de dependenţă, unde este
cazul:
I S = {v1 = (2, 1, 1), v2 = (1, 0, 1), v3 = (1, 1, 0), v4 =
(0, 1, −1), v5 = (3, 2, 1)}
I S = {p1 = 1 + X , p2 = X + X 2 , p3 = 2 + 3X , p4 = 1 − X 2 }
Reamintim:
Fie S = {v1 , . . . , vn } ⊆ V o mulţime de vectori din k-spaţiul
vectorial V . Spunem că S formează un sistem liniar independent
dacă singura soluţie a ecuaţiei
α1 v1 + · · · + αn vn = 0,
unde α1 , . . . , αn ∈ k, este αi = 0, pentru orice 1 ≤ i ≤ n. În caz
contrar, vectorii din S formează un sistem liniar dependent.
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Spaţii vectoriale finit generate:

Soluţie:
Pentru primul caz, S este sistem liniar independent dacă din
α1 v1 + · · · + α5 v5 = 0, obţinem α1 = . . . = α5 = 0 unica soluţie.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Soluţie:
Pentru primul caz, S este sistem liniar independent dacă din
α1 v1 + · · · + α5 v5 = 0, obţinem α1 = . . . = α5 = 0 unica soluţie.
Avem α1 v1 + α2 v2 + α3 v3 + α4 v4 + α5 v5 = 0.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Soluţie:
Pentru primul caz, S este sistem liniar independent dacă din
α1 v1 + · · · + α5 v5 = 0, obţinem α1 = . . . = α5 = 0 unica soluţie.
Avem α1 v1 + α2 v2 + α3 v3 + α4 v4 + α5 v5 = 0. Înlocuim şi
obţinem sistemul de ecuaţii liniare:

2α1 + α2 + α3 + 3α5 = 0
α1 + α3 + α4 + 2α5 = 0
α1 + α2 − α4 + α5 = 0


Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Soluţie:
Pentru primul caz, S este sistem liniar independent dacă din
α1 v1 + · · · + α5 v5 = 0, obţinem α1 = . . . = α5 = 0 unica soluţie.
Avem α1 v1 + α2 v2 + α3 v3 + α4 v4 + α5 v5 = 0. Înlocuim şi
obţinem sistemul de ecuaţii liniare:

2α1 + α2 + α3 + 3α5 = 0
α1 + α3 + α4 + 2α5 = 0
α1 + α2 − α4 + α5 = 0


Sistemul este compatibil (este sistem omogen), iar pentru ca S să

fie liniar independentă trebuie să avem

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Soluţie:
Pentru primul caz, S este sistem liniar independent dacă din
α1 v1 + · · · + α5 v5 = 0, obţinem α1 = . . . = α5 = 0 unica soluţie.
Avem α1 v1 + α2 v2 + α3 v3 + α4 v4 + α5 v5 = 0. Înlocuim şi
obţinem sistemul de ecuaţii liniare:

2α1 + α2 + α3 + 3α5 = 0
α1 + α3 + α4 + 2α5 = 0
α1 + α2 − α4 + α5 = 0


Sistemul este compatibil (este sistem omogen), iar pentru ca S să

fie liniar independentă trebuie să avem un sistem compatibil
determinat.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Soluţie:
Pentru primul caz, S este sistem liniar independent dacă din
α1 v1 + · · · + α5 v5 = 0, obţinem α1 = . . . = α5 = 0 unica soluţie.
Avem α1 v1 + α2 v2 + α3 v3 + α4 v4 + α5 v5 = 0. Înlocuim şi
obţinem sistemul de ecuaţii liniare:

2α1 + α2 + α3 + 3α5 = 0
α1 + α3 + α4 + 2α5 = 0
α1 + α2 − α4 + α5 = 0


Sistemul este compatibil (este sistem omogen), iar pentru ca S să

fie liniar independentă trebuie să avem un sistem compatibil
determinat. Calculăm rangul matricei coeficienţilor
A = [v1 v2 v3 v4 v5 ]:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

 
2 1 1 0 3
A= 1 0 1 1 2 ∼
1 1 0 −1 1

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

   
2 1 1 0 3 2 1 1 0 3
A= 1 0 1 1 2  ∼  0 -1 1 2 1 
1 1 0 −1 1 0 1 −1 −2 −1

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

   
2 1 1 0 3 2 1 1 0 3
A= 1 0 1 1 2  ∼  0 -1 1 2 1 
1 1 0 −1 1 0 1 −1 −2 −1

 
2 1 1 0 3
∼  0 -1 1 2 1 ,
0 0 0 0 0

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

   
2 1 1 0 3 2 1 1 0 3
A= 1 0 1 1 2  ∼  0 -1 1 2 1 
1 1 0 −1 1 0 1 −1 −2 −1

 
2 1 1 0 3
∼  0 -1 1 2 1 ,
0 0 0 0 0
deci rangul este 2.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

   
2 1 1 0 3 2 1 1 0 3
A= 1 0 1 1 2  ∼  0 -1 1 2 1 
1 1 0 −1 1 0 1 −1 −2 −1

 
2 1 1 0 3
∼  0 -1 1 2 1 ,
0 0 0 0 0
deci rangul este 2. Deducem că sistemul este compatibil
nedeterminat, deci S este mulţime liniar dependentă.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Pentru a determina relaţii de dependenţă, procedăm astfel:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Pentru a determina relaţii de dependenţă, procedăm astfel: scriem

soluţia sistemului de ecuaţii liniare:

2α1 + α2 + a + 3c = 0
−α2 + a + 2b + c = 0

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Pentru a determina relaţii de dependenţă, procedăm astfel: scriem

soluţia sistemului de ecuaţii liniare:

2α1 + α2 + a + 3c = 0
−α2 + a + 2b + c = 0
Soluţia este α1 = −a − b − 2c, α2 = a + 2b + c, α3 = a, α4 = b,
α5 = c, a, b, c ∈ R.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Pentru a determina relaţii de dependenţă, procedăm astfel: scriem

soluţia sistemului de ecuaţii liniare:

2α1 + α2 + a + 3c = 0
−α2 + a + 2b + c = 0
Soluţia este α1 = −a − b − 2c, α2 = a + 2b + c, α3 = a, α4 = b,
α5 = c, a, b, c ∈ R. Înlocuim ı̂n relaţia
α1 v1 + α2 v2 + α3 v3 + α4 v4 + α5 v5 = 0 şi obţinem:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Pentru a determina relaţii de dependenţă, procedăm astfel: scriem

soluţia sistemului de ecuaţii liniare:

2α1 + α2 + a + 3c = 0
−α2 + a + 2b + c = 0
Soluţia este α1 = −a − b − 2c, α2 = a + 2b + c, α3 = a, α4 = b,
α5 = c, a, b, c ∈ R. Înlocuim ı̂n relaţia
α1 v1 + α2 v2 + α3 v3 + α4 v4 + α5 v5 = 0 şi obţinem:

(−a − b − 2c)v1 + (a + 2b + c)v2 + av3 + bv4 + cv5 = 0,

deci

a(−v1 +v2 +v3 )+b(−v1 +2v2 +v4 )+c(−2v1 +v2 +v5 ) = 0, a, b, c ∈ R.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Rezultă că −v1 + v2 + v3 = 0, −v1 + 2v2 + v4 = 0,

−2v1 + v2 + v5 = 0, de unde relaţiile de dependenţă
sunt:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Rezultă că −v1 + v2 + v3 = 0, −v1 + 2v2 + v4 = 0,

−2v1 + v2 + v5 = 0, de unde relaţiile de dependenţă
sunt:v3 = v1 − v2 , v4 = v1 − 2v2 , v5 = 2v1 − v2 .

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Rezultă că −v1 + v2 + v3 = 0, −v1 + 2v2 + v4 = 0,

−2v1 + v2 + v5 = 0, de unde relaţiile de dependenţă
sunt:v3 = v1 − v2 , v4 = v1 − 2v2 , v5 = 2v1 − v2 .
Observăm că vectorii liniar independenţi sunt v1 , v2 (corespund
coloanelor cu pivoţi)

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii vectoriale finit generate:

Rezultă că −v1 + v2 + v3 = 0, −v1 + 2v2 + v4 = 0,

−2v1 + v2 + v5 = 0, de unde relaţiile de dependenţă
sunt:v3 = v1 − v2 , v4 = v1 − 2v2 , v5 = 2v1 − v2 .
Observăm că vectorii liniar independenţi sunt v1 , v2 (corespund
coloanelor cu pivoţi)
Asemănător se procedează pentru
S = {p1 = 1 + X , p2 = X + X 2 , p3 = 2 + 3X , p4 = 1 − X 2 }.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială