Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

cursul 5

2021-2022

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene. Procedeul de ortonormare Gram-Schmidt

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

În mecanică, vectorii joacă un rol foarte important utilizându-se

foarte mult noţiuni precum mărimea unei forţe şi unghiul dintre
forţe.Considerăm noţiunile de lungime a unui vector şi normă
pentru diverse spaţii vectoriale. Pentru aceasta, vom defini
noţiunea de produs scalar pe un spaţiu vectorial şi, cu ajutorul ei,
definim noţiunea de ortogonalitate a vectorilor.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Definiţie
Un produs scalar pe spaţiul vectorial V peste corpul comutativ R
este o funcţie h·, ·i : V × V → R care asociază fiecărei perechi de
vectori (x, y) ∈ V un scalar hx, yi ∈ R astfel ı̂ncât pentru oricare
trei vectori x, y, z ∈ V şi orice scalar α ∈ R sunt ı̂ndeplinite
condiţiile:

(i) hx, xi ≥ 0 şi hx, xi = 0 dacă şi numai dacă x = 0;

(ii) hx, yi = hy, xi;
(iii) hαx, yi = αhx, yi;
(iv) hx + y, zi = hx, zi + hy, zi.

Un spaţiu vectorial V pe care a fost definit un produs scalar se

numeşte spaţiu vectorial euclidian real.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Exemplu
Fie spaţiul vectorial Rn şi x, y ∈ Rn , x = (x1 , . . . , xn ),
y = (y1 , . . . , yn ). Atunci

hx, yi = x1 y1 + x2 y2 + · · · + xn yn

este un produs scalar pe Rn numit produsul scalar euclidian.

Soluţie.
Verificăm cele patru condiţii din definiţie:
(i) Deoarece a2 ≥ 0 pentru orice a ∈ R, avem că

hx, xi = x12 + · · · + xn2 ≥ 0

şi hx, xi = x12 + · · · + xn2 = 0 dacă şi numai dacă

x1 = · · · = xn = 0.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

(ii) Din comutativitatea ı̂nmulţirii numerelor reale avem că

hx, yi = x1 y1 + · · · + xn yn = y1 x1 + · · · + yn xn = hy, xi.

(iii) Fie α ∈ R. Atunci

αhx, yi = α(x1 y1 + · · · + xn yn ) = (αx1 )y1 + · · · + (αxn )yn = hαx, yi.

(iv) Fie x, y, z ∈ Rn , z = (z1 , . . . , zn ). Atunci

hx + y, zi = (x1 + y1 )z1 + · · · + (xn + yn )zn =

= x1 z1 + y1 z1 + · · · + xn zn + yn zn =
= (x1 z1 + · · · + xn zn ) + (y1 z1 + · · · + yn zn ) =
= hx, zi + hy, zi.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Exemplu
Fie spaţiul vectorial Rn , a1 , . . . , an ∈ R>0 şi x, y ∈ Rn ,
x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ). Atunci

hx, yi = a1 x1 y1 + a2 x2 y2 + · · · + an xn yn

este un produs scalar pe Rn numit produsul scalar ponderat.

În cazul ı̂n care cel puţin una dintre constantele a1 , . . . , an este
negativă sau zero, atunci funcţia definită ı̂n ultimul exemplu nu
mai este un produs scalar, aşa cum se vede din exemplul următor:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Exemplu
Fie spaţiul vectorial R4 şi x, y ∈ R4 , x = (x1 , . . . , x4 ),
y = (y1 , . . . , y4 ). Atunci

hx, yi = x1 y1 − x2 y2 + 2x4 y4

nu este un produs scalar pe R4 .

Soluţie.
Se observă că prima condiţie nu se verifică. Într-adevăr, pentru
vectorul x = (1, 2, 1, 1) ∈ R4 obţinem

hx, xi = 1 · 1 − 2 · 2 + 2 · 1 · 1 = −1 < 0.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Exemplu
Fie a, b ∈ R cu a < b şi f , g funcţii reale continue ı̂n spaţiul
vectorial C [a, b]. Atunci
Z b
hf , g i = f (x)g (x)dx
a

este un produs scalar pe C [a, b]. Acest produs se numeşte

produsul scalar canonic pe C [a, b].

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Soluţie.
Verificăm cele patru condiţii din definiţie:
(i) Deoarece [f (x)]2 ≥ 0 pentru orice x, avem că
Z b
hf , f i = [f (x)]2 dx ≥ 0
a
Rb
şi hf , f i = a [f (x)]2 dx = 0 dacă şi numai dacă f (x) = 0 pentru
orice x ∈ [a, b] (din ipoteză ştim că a < b).
Z b Z b
(ii) hf , g i = f (x)g (x)dx = g (x)f (x)dx = hg , f i.
a a

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene
(iii) Fie α ∈ R. Atunci
Z b
αhf , g i = α f (x)g (x)dx =
a
Z b
= αf (x)g (x)dx = hαf , g i.
a
(iv) Fie f , g , h ∈ C [a, b]. Atunci
Z b
hf + g , hi = [f (x) + g (x)]h(x)dx =
a
Z b
= [f (x)h(x) + g (x)h(x)]dx =
a
Z b Z b
= f (x)h(x)dx + g (x)h(x)dx = hf , hi + hg , hi.
a a

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Exemplu   
a b
Considerăm M2 (R) = : a, b, c, d ∈ R şi
c d
A, B ∈ M2 (R). Atunci

hA, Bi = Tr(A · B T )

este un produs scalar pe M2 (R). Acest produs se numeşte

produsul scalar canonic pe M2 (R).

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Soluţie.    
a1 a2 b1 b2
Fie A = şi B = . Folosind faptul că
a3 a4 b3 b4
Tr(A) = a1 + a4 , verificăm cele patru condiţii din definiţie:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

(i) Deoarece
  2
a1 + a22
   
a a a a a1 a3 + a2 a4
A · AT = 1 2 · 1 3 = ,
a3 a4 a2 a4 a1 a3 + a2 a4 a32 + a42

obţinem că hA, Ai = a12 + a22 + a32 + a42 ≥ 0. Atunci

hA, Ai = a12 + a22 + a32 + a42 = 0

dacă şi numai dacă a1 = · ·· = a4 = 0 ceea ce este echivalent cu

0 0
faptul că A = O2 = .
0 0

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene
(ii) hA, Bi = a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 + a4 b4 =

= b1 a1 + b2 a2 + b3 a3 + b4 a4 = hB, Ai.

(iii) Fie α ∈ R. Atunci

αhA, Bi = α(a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 + a4 b4 ) =

= (αa1 )b1 + (αa2 )b2 + (αa3 )b3 + (αa4 )b4 = hαA, Bi.
 
c1 c2
(iv) Fie A, B, C ∈ M2 (R), unde C = . Atunci
c3 c4

hA + B, C i = (a1 + b1 )c1 + (a2 + b2 )c2 + (a3 + b3 )c3 + (a4 + b4 )c4 =

= (a1 c1 + a2 c2 + a3 c3 + a4 c4 ) + (b1 c1 + b2 c2 + b3 c3 + b4 c4 ) =
= hA, C i + hB, C i.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Exemplu
Fie n ∈ N∗ şi Rn [x] = {p ∈ R[x] : deg(p) ≤ n}. Fie p, q ∈ Rn [x]
două polinoame de grad cel mult n cu coeficienţi numere reale,
p = p0 + p1 x + p2 x 2 + · · · + pn x n şi
q = q0 + q1 x + q2 x 2 + · · · + qn x n .
Atunci
hp, qi = p0 q0 + p1 q1 + · · · + pn qn
este un produs scalar pe Rn [x]. Acest produs se numeşte produsul
scalar canonic pe Rn [x].

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Soluţie.
Verificăm cele patru condiţii din definiţie:
(i) Deoarece a2 ≥ 0 pentru orice a ∈ R, avem că

hp, pi = p02 + · · · + pn2 ≥ 0

şi hp, pi = p02 + · · · + pn2 = 0 dacă şi numai dacă p0 = · · · = pn = 0

echivalent cu p = 0.
(ii) hp, qi = p0 q0 + · · · + pn qn = q0 p0 + . . . + qn pn = hq, pi.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

(iii) Fie α ∈ R. Atunci

αhp, qi = α(p0 q0 + p1 q1 + · · · + pn qn ) =

= (αp0 )q0 + (αp1 )q1 + · · · + (αpn )qn = hαp, qi.

(iv) Fie p, q, r ∈ Rn [x]. Atunci

hp + q, ri = (p0 + q0 )r0 + (p1 + q1 )r1 + · · · + (pn + qn )rn =

= (p0 r0 + p1 r1 + · · · + pn rn ) + (q0 r0 + q1 r1 + · · · + qn rn ) =
= hp, ri + hq, ri.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Propoziţie
Fie x, y, z vectori ı̂n spaţiul vectorial euclidian V şi α ∈ R un
scalar. Atunci:

(i) hx, 0i = h0, xi = 0.

(ii) hx, y + zi = hx, yi + hx, zi.
(iii) αhx, yi = hx, αyi.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Demonstraţie.
(i) Conform condiţiei (ii) din definiţie ştim că hx, 0i = h0, xi. Prin
urmare, mai trebuie să demonstrăm că h0, xi = 0.

h0, xi = h0x, xi = 0hx, xi = 0.

(ii) hx, y + zi = hy + z, xi = hy, xi + hz, xi = hx, yi + hx, zi.

(iii) αhx, yi = αhy, xi = hαy, xi = hx, αyi.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Definiţie
Un produs scalar pe spaţiul vectorial V peste corpul comutativ C
este o funcţie h·, ·i : V × V → C care asociază fiecărei perechi de
vectori (x, y) ∈ V un scalar hx, yi ∈ C astfel ı̂ncât pentru oricare
trei vectori x, y, z ∈ V şi orice scalar α ∈ C sunt ı̂ndeplinite
condiţiile:

(i) hx, xi ≥ 0 şi hx, xi = 0 dacă şi numai dacă x = 0;

(ii) hx, yi = hy, xi;
(iii) αhx, yi = hαx, yi;
(iv) hx + y, zi = hx, zi + hy, zi.

Un spaţiu vectorial complex V pe care a fost definit un produs

scalar se numeşte spaţiu vectorial euclidian complex.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene
Exemplu
Fie spaţiul vectorial Cn şi x, y ∈ Cn , x = (x1 , . . . , xn ),
y = (y1 , . . . , yn ). Atunci

hx, yi = x1 ȳ1 + x2 ȳ2 + · · · + xn ȳn

este un produs scalar pe Cn numit produsul scalar euclidian.

Exemplu
Fie a, b ∈ R cu a < b şi f , g funcţii complexe continue ı̂n spaţiul
vectorial C [a, b]. Atunci
Z b
hf , g i = f (x)g (x)dx
a

este un produs scalar pe C [a, b]. Acest produs se numeşte

produsul scalar canonic pe C [a, b].
Exemplu Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Spaţii euclidiene

Exemplu
Fie n ∈ N∗ şi Cn [x] = {p ∈ C[x] : deg(p) ≤ n}. Fie p, q ∈ Cn [x]
două polinoame de grad cel mult n cu coeficienţi numere reale,
p = p0 + p1 x + p2 x 2 + · · · + pn x n şi
q = q0 + q1 x + q2 x 2 + · · · + qn x n . Atunci

hp, qi = p0 q̄0 + p1 q̄1 + · · · + pn q̄n

este un produs scalar pe Cn [x]. Acest produs se numeşte produsul

scalar canonic pe Cn [x].

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Propoziţie
Fie x, y, z vectori ı̂n spaţiul vectorial euclidian complex V şi α ∈ C
un scalar. Atunci:

(i) hx, 0i = h0, xi = 0.

(ii) hx, y + zi = hx, yi + hx, zi.
(iii) αhx, yi = hx, αyi.

Demonstraţie.
(iii) αhx, yi = αhy, xi = hαy, xi = hx, αyi.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Definiţie
Fie un spaţiu vectorial euclidian V (real sau complex) şi
α ∈ R( sau C). Funcţia k · k : V → R se numeşte normă pe V
dacă:
(i) kxk ≥ 0 şi kxk = 0 dacă şi numai dacă x = 0;
(ii) kαxk = |α|kxk.
(iii) kx + yk ≤ kxk + kyk.
Un spaţiu vectorial pe care s-a definit o normă se numeşte spaţiu
normat.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Exemplu
I Pe R funcţia k · k : R → R, definită prin kxk = |x|, pentru
orice x ∈ R, este o normă.
I Pe Rn funcţia k · k∞ : Rn → R, definită prin
kxk∞ = max |xi |, pentru orice x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn , este o
1≤i≤n
normă.
n
Pe Rn funcţia k · k1 : Rn → R, definită prin kxk1 =
P
I |xi |,
i=1
pentru orice x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn , este o normă.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Exemplu
s
n
Pe Rn funcţia k · k2 : Rn → R, definită prin kxk2 =
P
I |xi |,
i=1
pentru orice x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn , este o normă.
p euclidian, atunci funcţia k · k : V → R,
Dacă V este un spaţiu
I
definită prin kxk = hx, xi, pentru orice x ∈ V , este o normă
şi se numeşte norma indusă de produsul scalar.

Observaţie
Norma indusă de produsul scalar pe Rn este
q
kxk = x12 + · · · + xn2 , ∀x = (x1 , . . . , xn ).

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene
Teoremă
Fie x şi y vectori ı̂ntr-un spaţiu vectorial euclidian V . Atunci:

1. hx, yi ≤ kxk · kyk (Inegalitatea Cauchy–Schwarz).

2. kx + yk2 + kx − yk2 = 2(kxk2 + kyk2 ).

Demonstraţie.
(1) Dacă x = 0 sau y = 0, inegalitatea este evident adevărată.
Presupunem că x, y 6= 0. Fie t ∈ R un scalar şi considerăm
vectorul z = tx + y. Deoarece hz, zi ≥ 0, obţinem că

htx + y, tx + yi ≥ 0

echivalent cu
t 2 hx, xi + 2thx, yi + hy, yi ≥ 0.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Notând a = hx, xi, b = 2hx, yi şi c = hy, yi, inegalitatea devine

at 2 + bt + c ≥ 0.

Această inegalitate trebuie să fie adevărată pentru orice t ∈ R.

Prin urmare, ţinând cont că a = hx, xi ≥ 0, trebuie să avem

b 2 − 4ac ≤ 0

echivalent cu
4hx, yi2 − 4hx, xihy, yi ≤ 0
sau p p
hx, yi ≤ hx, xi hy, yi.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

(2) Avem

kx + yk2 = hx + y, x + yi = hx, xi + 2hx, yi + hy, yi

şi
kx − yk2 = hx − y, x − yi = hx, xi − 2hx, yi + hy, yi
Adunăm cele două relaţii şi obţinem
kx + yk2 + kx − yk2 = 2(kxk2 + kyk2 ).

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Observaţie
Dacă kxk = 1, atunci vectorul x se numeşte vector unitate sau
versor. Dacă x este un vector din spaţiul vectorial euclidian V
1
atunci vectorul u = x este un vector de lungime 1 şi se
kxk
numeşte versor (sau vector unitate) ı̂n direcţia vectorului x.

Definiţie
Fie V un spaţiu euclidian real şi x, y doi vectori din V . Unghiul θ
dintre vectorii nenuli x şi y este dat de formula

hx, yi
cos θ = , 0 ≤ θ ≤ π.
kxk · kyk

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Propoziţie
Doi vectori nenuli x şi y din spaţiul vectorial euclidian V cu
produsul scalar h·, ·i sunt ortogonali (şi scriem x ⊥ y) dacă şi
numai dacă hx, yi = 0.

Demonstraţie.
Fie x şi y doi vectori nenuli. Vectorii x şi y sunt ortogonali dacă şi
π
numai dacă unghiul dintre ei este ceea ce este echivalent cu
2
hx, yi = 0.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene
Propoziţie
Dacă V este un spaţiu normat, atunci vectorii x şi y sunt
ortogonali dacă şi numai dacă kx + yk2 = kxk2 + kyk2 . (Teorema
lui Pitagora)
Demonstraţie:
Fie x şi y doi vectori ortogonali, ceea ce inseamnă că hx, yi = 0.
Atunci
kx + yk2 = hx + y, x + yi =
= hx, xi + 2hx, yi + hy, yi = kxk2 + 0 + kyk2
Presupunând acum că are loc egalitatea kx + yk2 = kxk2 + kyk2 ,
obţinem că
0 = kx + yk2 − kxk2 − kyk2 =
= hx + y, x + yi − hx, xi − hy, yi = 2hx, yi.
Prin urmare, hx, yi = 0 ceea ce implică x ⊥ y.
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Spaţii euclidiene

Definiţie
Fie V o mulţime nevidă. Funcţia d(·, ·) : V × V → R se numeşte
distanţă sau metrică pe V dacă:
(i) d(x, y) ≥ 0 şi d(x, y) = 0 dacă şi numai dacă x = y;
(ii) d(x, y) = d(y, x);
(iii) d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z)
O mulţime pe care s-a definit o metrică se numeşte spaţiu metric.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Exemplu
Orice mulţime V poate fi spaţiu metric cu funcţia

0 ,x = y
d : V × V → R, d(x, y) =
1 , x 6= y

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene

Observaţie
Fie V un spaţiu vectorial euclidian. Funcţia d(·, ·) : V × V → R,
definită prin d(x, y) = kx − yk, pentru orice x, y ∈ V este o
distanţă.

Definiţie
Fie x şi y vectori ı̂ntr-un spaţiu vectorial euclidian V , astfel
ı̂ncât y 6= 0. Proiecţia ortogonală a vectorului x pe
vectorul y este dată de

hx, yi
pry x = y
hy, yi

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Spaţii euclidiene
Exemplu
Fie p = 1 − 3x 2 , q = 6 − 5x + 2x 2 şi r = 1 − 2x polinoame ı̂n
spaţiul vectorial euclidian R2 [x] ı̂nzestrat cu produsul scalar
canonic. Să se calculeze: hp, qi, hq, ri, kqk, d(p, q) şi
hr, qi
prq r = q.
hq, qi
Soluţie.
Folosind definiţia produsului scalar avem:

hp, qi = 1 · 6 + 0 · (−5) + (−3) · 2 = 0

şi
hq, ri = 6 · 1 + (−5) · (−2) + 2 · 0 = 16.
Pentru a calcula kqk, avem
p q √
kqk = hq, qi = 62 + (−5)2 + 22 = 65.
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Spaţii euclidiene

Pentru a determina d(p, q), trebuie să calculăm kp − qk. Avem

p − q = (1 − 3x 2 ) − (6 − 5x + 2x 2 ) = −5 + 5x − 5x 2 ,

prin urmare
q √
d(p, q) = kp − qk = (−5)2 + 52 + (−5)2 = 5 3.

Pentru proiecţia ortogonală a vectorului p pe vectorul q avem:

hr, qi 16 16
prq r = q = q = (6 − 5x + 2x 2 ).
hq, qi 65 65

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Baze ortonormate ı̂ntr-un spaţiu vectorial euclidian

Definiţie
O mulţime S de vectori dintr-un spaţiu vectorial euclidian V se
numeşte ortogonală dacă fiecare pereche de vectori din S este
ortogonală, i.e. x ⊥ y pentru orice x, y ∈ S, x 6= y. Dacă, ı̂n
plus, fiecare vector din S este un vector unitate, atunci S se
numeşte mulţime ortonormată.
Dacă S este o bază pentru spaţiul vectorial V , atunci S este o
bază ortogonală sau ortonormată, după caz.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Baze ortonormate ı̂ntr-un spaţiu vectorial euclidian

Baza canonică din Rn este o bază ortonormată, dar ea nu este

unica cu această proprietate. De exemplu, dacă vom considera
cazul particular V = R3 , o altă bază ortonormată ar putea fi
obţinută rotind vectorii care formează baza ı̂n jurul axei Oz şi
obţinem baza

B = {(cos θ, sin θ, 0), (− sin θ, cos θ, 0), (0, 0, 1)}

aşa cum reiese din figura următoare:

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Baze ortonormate ı̂ntr-un spaţiu vectorial euclidian

Figure: Alta bază ortonormată ı̂n R3

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Baze ortonormate ı̂ntr-un spaţiu vectorial euclidian

Exemplu
În spaţiul vectorial euclidian real R4 [x] ı̂nzestrat cu produsul
scalar
hp, qi = a0 b0 + a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 + a4 b4 ,
unde p = a0 + a1 x + a2 x 2 + a3 x 3 + a4 x 4 şi
q = b0 + b1 x + b2 x 2 + b3 x 3 + b4 x 4 , baza canonică
{1, x, x 2 , x 3 , x 4 } este o bază ortonormată. Într-adevăr, se poate
verifica uşor că produsul scalar al oricăror doi vectori diferiţi
din bază este 0 şi că norma vectorilor din bază este 1.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Baze ortonormate ı̂ntr-un spaţiu vectorial euclidian
Exemplu
Considerăm spaţiul vectorial C [0, 2π] pe care considerăm definit
Z 2π
produsul scalar hf , g i = f (x)g (x)dx. Mulţimea
0

S = {1, sin x, cos x, sin 2x, cos 2x, . . . , sin nx, cos nx, . . .}

este ortogonală ı̂n C [0, 2π] care nu este ı̂nsă ortonormată.

Într-adevăr, se poate verifica uşor că
Z 2π
h1, sin mxi = sin mxdx = 0
0

şi Z 2π
h1, cos mxi = cos mxdx = 0
0
pentru 1 ≤ m ≤ n.
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Baze ortonormate ı̂ntr-un spaţiu vectorial euclidian
Pentru 1 ≤ m < r ≤ n avem
Z 2π
h sin mx, sin rxi = sin mx sin rxdx =
0
1 2π
Z
= [cos(m − r )x − cos(m + r )x]dx = 0,
2 0
Z 2π
h cos mx, cos rxi = cos mx cos rxdx =
0
Z 2π
1
= [cos(m + r )x + cos(m − r )x]dx = 0,
2 0
şi
Z 2π
h sin mx, cos rxi = sin mx cos rxdx =
0
Z 2π
1
= [sin(m + r )x + sin(m − r )x]dx = 0.
2 0
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Baze ortonormate ı̂ntr-un spaţiu vectorial euclidian
De asemenea,
2π
1 2π
Z Z
h sin mx, cos mxi = sin mx cos mxdx = sin(2mx)dx = 0.
0 2 0
Mulţimea nu este ortonormată deoarece
Z 2π
2
k1k = h1, 1i = dx = 2π.
0
De asemenea,
Z 2π
2
k sin mxk = sin2 mxdx = π
0
şi Z 2π
k cos mxk2 = cos2 mxdx = π.
0
Normând fiecare vector din mulţime obţinem
 
0 1 1 1 1 1
S = √ , √ sin x, √ cos x, . . . , √ sin nx, √ cos nx, . . .
2π π π π π
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Baze ortonormate ı̂ntr-un spaţiu vectorial euclidian

Teoremă
Fie V un R-spaţiu vectorial euclidian şi S = {v1 , . . . , vn } o
mulţime ortogonală de vectori nenuli din V . Atunci S este mulţime
liniar independentă.

Demonstraţie.
Fie α1 , . . . , αn ∈ R scalari astfel ı̂ncât

α1 v1 + · · · + αn vn = 0.

Trebuie să demonstrăm că α1 = · · · = αn = 0. Fie 1 ≤ i ≤ n.

Considerăm produsul scalar

hα1 v1 + · · · + αn vn , vi i = h0, vi i

echivalent cu α1 hv1 , vi i + · · · + αi hvi , vi i + · · · + αn hvn , vi i = 0.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Baze ortonormate ı̂ntr-un spaţiu vectorial euclidian

Cum vectorii din S sunt ortogonali, avem că hvj , vi i = 0 pentru

orice j 6= i, 1 ≤ j ≤ n. Deci

αi hvi , vi i = 0.

Dar vectorii din S sunt nenuli, ceea ce ı̂nseamnă că

hvi , vi i = kvi k2 6= 0. Prin urmare αi = 0. Cum i a fost ales
arbitrar, am obţinut că

α1 = · · · = αn = 0,

deci vectorii sunt liniar independenţi.

Corolar
Fie V un R-spaţiu vectorial euclidian de dimensiune n. Atunci orice
mulţime de n vectori ortogonali nenuli formează o bază pentru V .

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Baze ortonormate ı̂ntr-un spaţiu vectorial euclidian

Teoremă
Fie B = {v1 , . . . , vn } o bază ortonormată ı̂n spaţiul vectorial
euclidian V şi w ∈ V un vector. Atunci reprezentarea vectorului w
ı̂n baza B este

w = hw, v1 iv1 + · · · + hw, vn ivn .

Demonstraţie.
Deoarece B este o bază ı̂n V , există şi sunt unici scalarii
α1 , . . . , αn ∈ R astfel ı̂ncât

w = α1 v1 + · · · + αn vn .

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Baze ortonormate ı̂ntr-un spaţiu vectorial euclidian

Fie 1 ≤ i ≤ n ales arbitrar. Considerând produsul scalar cu vi ,

obţinem
hw, vi i = hα1 v1 + · · · + αn vn , vi i.
Având ı̂n vedere că baza B este ortonomată şi folosind liniaritatea
produsului scalar, obţinem că

hw, vi i = αi hvi , vi i.

Ţinând cont că baza B este ortonormată, avem că

hvi , vi i = kvi k2 = 1, deci αi = hw, vi i.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Baze ortonormate ı̂ntr-un spaţiu vectorial euclidian

Observaţie
Coeficienţii vectorului w relativ la baza ortonormată B
determinaţi ı̂n teorema anterioară se mai numesc şi coeficienţii
Fourier ai lui w relativ la B.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Procedeul de ortonormare Gram-Schmidt
Teoremă (Procedeul de ortonormare Gram-Schmidt)

1. Fie B = {v1 , . . . , vn } o bază ı̂n spaţiul vectorial euclidian V .

2. Fie B 0 = {w1 , . . . , wn }, unde wi este obţinut astfel:

w1 = v1
hv2 , w1 i
w 2 = v2 − w1
hw1 , w1 i
hv3 , w1 i hv3 , w2 i
w3 = v 3 − w1 − w2
hw1 , w1 i hw2 , w2 i
..
.
hvn , w1 i hvn , w2 i hvn , wn−1 i
wn = vn − w1 − w2 −· · ·− wn−1 .
hw1 , w1 i hw2 , w2 i hwn−1 , wn−1 i
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Procedeul de ortonormare Gram-Schmidt

Atunci B 0 este o bază ortogonală ı̂n V .

wi
3. Fie versorii ui = , 1 ≤ i ≤ n. Atunci mulţimea
kwi k
B 00 = {u1 , . . . , un } este o bază ortonormată ı̂n V .

Corolar
Orice spaţiu vectorial euclidian finit dimensional are o bază
ortonormată

Exemplu
Fie vectorii v1 = (0, 1, 0) şi v2 = (1, 1, 1) vectori ı̂n R3 care
generează un plan. Determinaţi o bază ortonormată pentru
acest subspaţiu.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Procedeul de ortonormare Gram-Schmidt

Soluţie.
hv2 , w1 i
Fie w1 = v1 = (0, 1, 0). Atunci w2 = v2 − w1 . Cum
hw1 , w1 i
hv2 , w1 i = 1 şi hw1 , w1 i = 1, obţinem

1
w2 = (1, 1, 1) − (0, 1, 0) = (1, 0, 1).
1
Deci S 0 = {(0, 1, 0), (1, 0, 1)}. Normând vectorii w1 şi w2 , obţinem
w1
u1 = = (0, 1, 0) şi
kw1 k
√ √ !
w2 1 2 2
u2 = = √ (1, 0, 1) = , 0, . Prin urmare,
kw2 k 2 2 2
S 00 = {u1 , u2 } este o bază ortonormată pentru subspaţiul
considerat.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Procedeul de ortonormare Gram-Schmidt
Observaţie
Baza ortonormată obţinută prin procedeul de ortonormare
Gram-Schmidt depinde de ordinea vectorilor din bază.
Într-adevăr, dacă ı̂n exemplul anterior considerăm v1 = (1, 1, 1)
şi v2 = (0, 1, 0) atunci w1 = v1 = (1, 1, 1) şi

hv2 , w1 i
w2 = v2 − w1 .
hw1 , w1 i

Cum hv2 , w1 i = 1 şi hw1 , w1 i = 3, obţinem

 
1 1 2 1
w2 = (0, 1, 0) − (1, 1, 1) = − , , − .
3 3 3 3

Având ı̂n vedere forma vectorului obţinut, putem lua

w02 = 3w2 = (−1, 2, −1).

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Procedeul de ortonormare Gram-Schmidt

Deci S 0 = {(1, 1, 1), (−1, 2, −1)}. Normând vectorii w1 şi w02 ,

obţinem
 
w1 1 1 1 1
u1 = = √ (1, 1, 1) = √ , √ , √
kw1 k 3 3 3 3
şi
√ √ √ !
w02 1 6 6 6
u2 = 0 = √ (−1, 2, −1) = − , ,− .
kw2 k 6 6 3 6

Prin urmare, S 00 = {u1 , u2 } este o bază ortonormată pentru

subspaţiul considerat şi este diferită de cea obţinută ı̂n exemplul
precedent.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Procedeul de ortonormare Gram-Schmidt

Exemplu
Aplicaţi procedeul de ortonormalizare Gram-Schmidt bazei
B = {1, x, x 2 } ı̂n R2 [x] folosind produsul scalar
Z 1
hp, qi = p(x)q(x)dx.
−1

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Procedeul de ortonormare Gram-Schmidt

Soluţie.
Fie B = {1, x, x 2 } = {v1 , v2 , v3 }. Atunci

w1 = v1 = 1,

hv2 , w1 i 0
w 2 = v2 − w1 = x − · 1 = x
hw1 , w1 i 2
Z 1
unde am ţinut cont că hv2 , w1 i = xdx = 0 şi
Z 1 −1

hw1 , w1 i = dx = 2.
−1

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Procedeul de ortonormare Gram-Schmidt

hv3 , w1 i hv3 , w2 i
w3 = v3 − w1 − w2 =
hw1 , w1 i hw2 , w2 i
2/3 0 1
= x2 − ·1− · x = x2 −
2 2/3 3
unde am ţinut cont că
Z 1 Z 1
2
hv3 , w1 i = x dx = 0, hw1 , w1 i = dx = 2,
−1 −1
Z 1 Z 1
3 2
hv3 , w2 i = x dx = 0 şi hw2 , w2 i = x 2 dx = .
−1 −1 3

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Procedeul de ortonormare Gram-Schmidt
Am obţinut baza ortogonală B 0 = {w1 , w2 , w3 }. Normăm această
bază având ı̂n vedere că
Z 1
hw1 , w1 i = dx = 2,
−1
Z 1
2
hw2 , w2 i = x 2 dx =
−1 3
şi Z 1
 
4 2 2 1 8
hw3 , w3 i = x − x + dx = .
−1 3 9 45
Obţinem
w1 1
u1 = =√ ,
kw1 k 2
√
w2 1 6
u2 = =p x= x
kw2 k 2/3 2
şi
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Procedeul de ortonormare Gram-Schmidt

√   √
w3 1 3 5 1 10
u3 = =p = √ x− = (3x − 1) .
kw3 k 8/45 2 2 3 4

Deci baza B 00 = {u1 , u2 , u3 } este o bază ortonormată pentru R2 [x]

cu acest produs scalar.
Observaţie
Polinoamele u1 , u2 şi u3 din exemplul anterior se numesc
primele trei polinoame Legendre normalizate.

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială