INGINERIE FINANCIARĂ

CUPRINS

Prefaţă…………………………………………………………………...………………….2

Capitolul 1. CAPITALIZAREA
1.1. Dobânda simplă...............................................................................................................6
1.1.1. Determinarea sumei fructificate în regim de dobândă simplă...................................7
1.2.1. Mărimi specifice calculelor financiare legate de dobândă.........................................9
1.2. Dobânda compusă .........................................................................................................12
1.2.1. Suma fructificată în regim de dobândă compusă când perioada de plasament este
un număr întreg de unităţi etalon timp ..........................................................................................12
1.2.2. Suma fructificată în regim de dobândă compusă când perioada de plasament este
un număr fracţionar de unităţi etalon timp ....................................................................................13
1.3. Ecuaţia pieţei monetare...............................................................................................15
1.4. Probleme rezolvate ....................................................................................................19

Capitolul 2. DIMENSIONAREA OPTIMĂ A FONDURILOR BĂNEŞTI LICHIDE

2.1. Modele deterministe ..................................................................................................28
2.1.1. Cazul în care nu există posibilitatea apariţiei penuriei de fonduri băneşti
lichide…………………………………………………………………………………………….28
2.1.2. Cazul în care există posibilitatea apariţiei penuriei .............................................30
2.2. Modele probabiliste....................................................................................................33
2.2.1. Modele discrete ....................................................................................................33
2.2.2. Modele continue ..................................................................................................35
2.3. Probleme rezolvate ....................................................................................................37

Capitolul 3. PLĂŢI EŞALONATE (RENTE)……………………….……………….43

3.1. Anuităţi constante posticipate………………………………………….……………43
3.2. Anuităţi constante anticipate ………………………………………………………. 46

Capitolul 4. RAMBURSAREA ÎMPRUMUTURILOR ……………………………47

4.1. Amortizarea unui împrumut prin anuităţi constante posticipate…………………….47
4.2 Suma rambursată după plata a p anuităţi…………………………………………...49
4.3 Legea urmată de diferenţe succesive a dobânzilor: d1 − d2 , d2 − d3 ,... în cazul
anuităţilor constante………………………………………...……………………………………50
4.4. Împrumuturi cu anuităţi constante şi dobândă plătită la începutul anului ………….50
4.5 Probleme rezolvate ………………………………………………………………….52

Capitolul 5. Elemente de calcul stochastic……………………………………...……..59

5.1. Legea distribuţiei normale (distribuţia Gauss sau Gauss-Laplace) ………………...59
5.2 Procesul Wiener……………………………………………………………………...63

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………. 66
Anexe ……………………………………………………………………………………67

2
 Prefaţă

Ingineria financiară este un domeniu interdisciplinar, care se ocupă de analiza cantitativă

a pieţelor financiare, utilizând modele matematice, statistice şi computaţionale. Inginerii
financiari aplică teoria financiară, metode matematice avansate, tehnologia informaţiei şi tehnici
de inteligenţă artificială în probleme privind pieţele financiare şi managementul financiar.
Principalele probleme abordate de ingineria financiară sunt:
- stabilirea preţului valorilor mobiliare (acţiuni, obligaţii) şi - în special - a produselor
financiare derivate (contracte forward, contracte futures, opţiuni, swap-uri);
- managementul riscului în operaţiile financiare;
- optimizarea portofoliului.

Ca ştiinţă, ingineria financiară (în engleză: financial engineering sau computational

finance) este strâns legată de matematicile financiare (engleză: financial mathematics sau
mathematical finance) şi de informatică (engleză: computer science, franceză informatique).

Ingineria financiară a devenit o profesie (în engleză: financial engineer, în franceză:

ingénieur financier) pentru care se face pregătire la nivel de masterat sau doctorat. Inginerul
financiar utilizează diferite metode de finanţare pentru a oferi un pachet de plan financiar
complet. El are capacitatea de a crea şi combina diferite instrumente financiare cu scopul
îndeplinirii unor obiective financiare licite, cu grad sporit de profit. În acest scop, el aplică
metode matematice avansate şi produse software specifice.

În mod regretabil, în România termenul inginerie financiară a căpătat şi o conotaţie

peiorativă, în prezent larg utilizată în presă, care înseamnă efectuarea de combinări financiare în
scop de evaziune fiscală sau în alte scopuri ilicite şi/sau imorale. Este evident că astfel de
operaţii nu necesită aplicarea de metode ştiinţifice şi nu au nici o legătură cu veritabila inginerie
financiară. Este, însă, adevărat şi faptul că orice realizări ştiinţifice şi tehnice pot fi aplicate nu
numai pentru binele oamenilor, ci şi pentru a le face rău; nu numai în acord cu legile în vigoare
și cu normele morale, ci și încălcându-le. Aceasta se referă, desigur, şi la ingineria financiară.
Cel care cunoaşte metodele şi tehnicile dezvoltate de ingineria financiară şi le aplică în scopuri
ilicite, poate aduce mult mai multe daune decât cel care nu le cunoaşte. Aceasta nu mai este,
însă, vina ingineriei financiare în sine, ci a persoanei care o aplică în scopuri dăunătoare.

3
 Capitolul 1
CAPITALIZAREA

Termenul de dobândă în sensul accepţiunii actuale datează din secolul XVIII odată cu
apariţia primelor bănci şi a instituţiilor financiare specializate.
Noţiunea de dobândă se interpretează ca o remunerare a persoanelor care au acordat
împrumut (pornind de la ideea că această persoană a fost ea însăşi privată de anumite avantaje
materiale prin plasarea unei sume băneşti unei persoane fizice sau domeniu de activitate).
De-a lungul timpului au fost realizate numeroase teorii legate de dobândă, în principal
acestea clasificându-se astfel:
- teorii clasice (teorii monetariste, teoriile capitalului real etc.);
- teorii moderne asupra dobânzilor (teoria fondului de împrumut, teoria preferinţei pentru
lichiditate) .
Presupunem că de-a lungul perioadei  0, t  se plasează suma S 0 (valoarea iniţială a

capitalului). Se notează cu St valoarea capitalului la sfârşitul perioadei t şi cu D ( S0 , t ) dobânda

obţinută de-a lungul perioadei t , St  S0 .

Avem relaţia: St = S0  t + D(S0 , t ) , unde St reprezintă valoarea capitalizată.

Definiţia 1.1. Se numeşte dobândă (funcţie dobândă) corespunzătoare sumei S 0 şi

perioadei de plasament t, o funcţie D( S0 , t ) :  0,  )   0,  ) → 2

care îndeplineşte următoarele

condiţii:
D( S0 , t ) D( S0 , t )
1.  0;  0;
S0 t

2. D(0, t ) = 0; D(S0 ,0) = 0 .

Condiţia 1. precizează faptul că dobânda este strict crescătoare atât în raport cu suma
plasată, cât şi cu perioada de plasament.
Egalitatea 2. arată că dobânda obţinută este 0 atât în cazul în care suma plasată este nulă,
cât şi în cazul în care perioada de plasament este de asemenea nulă.
Observaţia 1.1. Deoarece există practic o infinitate de funcţii cu proprietăţile 1. şi 2.,
alegerea funcţiei dobândă în probleme concrete trebuie făcută cu mult discernământ. De
exemplu o funcţie dobândă poate să fie următoarea :
D(S 0 , t ) = e S0t − 1
Într-adevăr:

4
 D( S0 , t ) D( S0t )
= te S0t  0, = S 0 e S0 t  0
S0 t
D(0, t ) = D( S0 , 0) = e0 − 1 = 0
Există mai multe accepţiuni ale noţiunii dobândă utilizate în teoria şi practica financiară:
dobândă unitară reală, dobânda unitară nominală, dobânda produsă de-a lungul unei perioade,
dobânda instantanee, dobânda aparentă.
În afara acestor accepţiuni există şi altele colaterale, cele mai importante fiind factorul de
capitalizare (fructificare), factorul de actualizare, scontul.
Se porneşte de la o sumă iniţială S 0 care de-a lungul perioadei t este capitalizată

(fructificată) şi la momentul t devine St .

Dacă se notează D ( S0 , t ) funcţia dobândă de-a lungul perioadei t vom avea imediat

egalitatea următoare:
S t = S 0 + D( S 0 , t )
Este evident că suma capitalizată depinde de suma iniţială şi de expresia analitică a funcţiei
dobândă.
Se impune introducerea a două noţiuni financiare importante.
Definiţia 1.2. a) Se numeşte procent dobânda corespunzătoare sumei S 0 = 100 u.m. şi

perioadei de plasament egală cu o unitate etalon timp (în mod obişnuit 1 an).
Procentul se notează p şi prin urmare p = D (100,1) .

b) Se numeşte dobândă unitară reală mărimea notată i corespunzătoare sumei plasate

S0 = 1 u.m. şi t = 1 an. Prin urmare i = D (1,1) .

Observaţia 1.2. Legăturile dintre procent şi dobânda unitară reală sunt date de următoarele
egalităţi:
p = 100  i
p
i=
100
Principalele mărimi specifice calculelor financiare în regim de dobândă sunt următoarele:
Dobânda relativă la perioada t (scontul corespunzător perioadei t )
D(S0 , t ) = St − S0
Dobânda unitară efectivă relativ la perioada t (rata dobânzii, taxa dobânzii); se notează cu
it şi se defineşte prin egalitatea

D( S 0 , t )
it =
S0

5
 Scontul relativ la perioada t se notează uzual cu d t şi se defineşte prin egalitatea:

D( S 0 , t )
dt =
St
Observaţia 1.3. În urma unui calcul imediat, între scont şi dobânda unitară efectivă la
perioada t există legătura :
it
dt = .
1 + it
Factorul de capitalizare (fructificare); se notează cu u şi se defineşte prin egalitatea:
St
ut = , de unde u t = 1 + it .
S0

Factorul de actualizare; se notează cu vt şi se defineşte prin egalitatea:

S0 1 1
vt = , de unde vt = = .
St u t 1 + it
Observaţia 1.4. În baza acestor relaţii se pot stabili efectiv mărimile sumelor capitalizate şi
actualizate:
S t = S 0 + D( S 0 , t ) = S 0 + it S 0  S t = S 0 (1 + it )
.
S 0 = S t vt  S 0 = S t (1 − d t )

Observaţia 1.5. Practic St exprimă suma de care vom dispune la momentul t prin plasarea

sumei S 0 cu dobânda it .

Valoarea actuală S 0 este de fapt suma de care trebuie să dispunem iniţial astfel încât la

momentul t să obţinem suma capitalizată St lucrând cu dobânda it .

1.1. Dobânda simplă

Este un instrument financiar specific calculelor pe termen scurt sau mediu.

Definiţia 1.3. Spunem că suma S 0 este plasată în regim de dobândă simplă de-a lungul

perioadei t dacă dobânda unitară efectivă relativ la perioada t este proporţională cu perioada t ,
factorul de proporţionalitate fiind i (dobânda unitară reală).
Prin urmare, în regim de dobândă simplă avem
D( S0 , t ) S0  t  D(1,1)
it = =  it = i  t .
S0 S0

În consecinţă, în regim de dobândă simplă, dobânda obţinută prin plasarea sumei S 0 de-a

lungul perioadei t este

6
 D( S0 , t ) = S0  it , deci D( S0 , t ) = S0  i  t

1.1.1. Determinarea sumei fructificate în regim de dobândă simplă

Vor fi analizate situaţiile în care perioada de plasament este un număr întreg de unităţi
etalon timp (an) şi cazul în care perioada de plasament este un număr fracţionar de perioade
etalon timp.
- Cazul în care t este un număr întreg de unităţi etalon timp
a) Situaţia în care t = 1 ;
În acest caz dobânda obţinută în regim de dobândă simplă prin plasarea sumei S 0 este

D1 = S0  i . Suma fructificată se notează cu S1 şi se obţine adunând suma plasată şi dobânda

obţinută:
S1 = S0 + D1  S1 = S0 + S0  i  S1 = S0  (1 + i ) (1.1)

b) Cazul în care perioada de plasament este un număr întreg de unităţi etalon timp
În această situaţie dobânda obţinută este Dt = S0  i  t şi prin urmare suma fructificată la

sfârşitul perioadei t este:

St = S0 + Dt  St = S0 + S0  i  t  St = S0  (1 + it ) (1.2)

- Cazul în care t este fracţionat

a) Situaţia în care t = h k , unde:
1 k - reprezintă fracţiunea unităţii etalon timp
h - reprezintă numărul de fracţiuni
Dobânda obţinută în condiţiile plasării sumei S 0 cu dobânda unitară i este dată de

egalitatea:
h
Dh / k = S0  i 
k
Prin urmare suma fructificată la sfârşitul perioadei t t este:
h
St = Sh / k = S0 + Dh / k = S0 (1 + i  ) (1.3)
k
b) Situaţia în care t = T + h k unde:
T = reprezintă număr întreg unităţi etalon timp,
1 k = reprezintă fracţiune unitate etalon timp,
h = reprezintă număr de fracţiuni.
Dobânda obţinută în regim de dobândă simplă este:

7
 h
Dt = D h = S0  i  T + S 0  i 
T+ k
k

Suma fructificată în acest caz este:

h
St = S0 + D  t = S0 (1 + i  T + i  ) (1.4)
k

1.1.2. Mărimi specifice calculelor financiare în regim de dobândă simplă

În cadrul calculelor financiare în regim de dobândă simplă se pot determina următoarele

mărimi:
1. Scadenţa comună
Se porneşte de la următoarele elemente:
- perioadele de plasament sunt t1 , t2 ,..., tn ,

- Sumele plasate sunt S1 , S2 ,..., Sn ,

- Dobânda unitară anuală este i .

Se pune problema de a înlocui sumele plasate S1 , S2 ,..., Sn şi perioadele de plasament

t1 , t2 ,..., tn printr-o singură sumă S şi o singură perioadă de plasament t , care să aducă aceeaşi

dobândă simplă (cu aceeaşi dobândă unitară i ) ca şi sumele S1 , S2 ,..., Sn de-a lungul perioadelor

t1 , t2 ,..., tn .

S1
t1
S2
t2
S3
t3
Sn
tn
S
t

Deoarece se pune problema de a obţine aceeaşi dobândă simplă, suntem conduşi la

egalitatea
n

S
k =1
k  tk  i = S  t  i ,

de unde se poate determina relaţia următoare:

8
 n

n n S k  tk
S
k =1
k  tk  i = S  t  i  i   S k  t k = S  t  i  t =
k =1
k =1

S
(1.5)

Mărimea t dată de (1.5) se numeşte scadenţă comună.

Observaţia 1.6. Scadenţa comună este unică doar în cazul în care suma S este fixată, în
general existând o infinitate de perechi ( S , t ) care verifică egalitatea (1.5). Graficul lui t (ca

funcţie) este în raport cu S o hiperbolă echilateră raportată la axă.

2. Scadenţa medie
Scadenţa medie este un caz particular de scadenţă comună, mai precis este cazul când
n
S =  S k . Prin urmare scadenţa medie este dată de egalitatea:
k =1

S k  tk
t= k =1
n
(1.6)
S
k =1
k

Practic, scadenţa medie corespunzătoare situaţiei în care suma plasată S este dată de suma
sumelor plasate de-a lungul perioadei t1 , t2 ,..., tn (o situaţie foarte des întâlnită în practica

economică).

3. Procent mediu de depunere

Se porneşte de la următoarele elemente:
- Perioadele de plasament sunt t1 , t2 ,..., tn ,

- Sumele plasate sunt S1 , S2 ,..., Sn ,

- Procentele (dobânzile practicate) sunt p1 , p2 ,..., pn .

9
 Se pune problema de a înlocui aceste procente printr-un procent unic care să ducă la
aceeaşi dobândă simplă în raport cu aceste sume. Avem:
n

n
pk n
p 1 n p n
S t k k pk
 S t
k k =  k k 100 100 
S t  S t p
k k k =  Sk tk  p = k =1
n
(1.7)
S t
k =1 100 k =1 k =1 100 k =1
k k
k =1

4. Procente proporţionale
Definiţia 1.4. Procentele p1 şi p2 corespunzătoare perioadelor de plasament t1 şi t2 se

numesc proporţionale dacă

p1 t1
=
p2 t 2
De exemplu, un procent de 80% anual este proporţional cu un procent de 20% trimestrial.
O caracteristică a procentelor proporţionale este faptul că aduc aceeaşi dobândă simplă în
decursul unei perioade fixate pentru orice sumă plasată S 0 .

Vom arăta acest lucru utilizând dobânda unitară anuală i şi dobânda proporţională ik

corespunzătoare fracţiunii 1 k a anului (a unităţii etalon timp). Dobânzile ik şi i fiind

proporţionale, avem:
ik 1
= (1.8)
i k
Pentru comoditatea calculelor şi fără a influenţa rezultatul final vom analiza doar cazul în
care perioada de plasament t este număr întreg de unităţi etalon timp. Se ştie că suma fructificată
în regim de dobândă simplă este:
S t = S 0 (1 + it ) (1.9)

în cazul în care se lucrează cu dobânda unitară i .

Dacă lucrăm cu dobândă proporţionată ik , suma fructificată în regim de dobândă simplă

de-a lungul perioadei t este

i
S t = S 0 (1 + ik tk ) = S 0 (1 + tk ) , deci S t = S 0 (1 + it ) (1.10)
k
Egalităţile (1.8) şi (1.9) arată că suma fructificată (şi implicit, dobânda simplă obţinută)
este aceeaşi, indiferent dacă utilizăm dobânda unitară anuală i sau dobânda ik care este

proporţională cu i .

10
 1.2. Dobânda compusă

Este un concept economic ce caracterizează calculele financiare pe termen lung.

Caracteristic pentru regimul de lucru în dobânda compusă este faptul că perioadele de
plasament sunt mari, iar pentru unităţile etalon timp cea mai des întâlnită este anul. Spre
deosebire de regimul de lucru în dobânda simplă, dobânda obţinută în regim de dobândă
compusă este în general mai mare şi de aici rezultă aplicabilitatea mai mare a regimului de
dobândă compusă.

1.2.1. Suma fructificată în regim de dobândă compusă în situaţia în care perioada t

este un număr întreg de unităţi etalon timp

În situaţia în care perioada de plasament t este un număr întreg de ani se porneşte de la

tabelul următor şi de la faptul că plasamentul în regim de dobândă compusă presupune ca până la
sfârşitul perioadei t , suma plasată rămâne neschimbată pentru a aduce în continuare dobânda
simplă.

Perioada de
Suma plasată Dobânda simplă Suma fructificată
plasament
k =1 S0 S0  i S1 = S 0 + S 0 i = S 0 (1 + i)

k =2 S0 (1 + i) S 0 (1 + i)i S 2 = S 0 (1 + i) + S 0 (1 + i)i = S 0 (1 + i) 2

k =3 S 0 (1 + i) 2 S 0 (1 + i) 2 i S 3 = S 0 (1 + i) 2 + S 0 (1 + i) 2 i = S 0 (1 + i) 3

k =t S 0 (1 + t ) t −1 S 0 (1 + i) t −1 i S t = S 0 (1 + i) t −1 + S 0 (1 + i) t −1 i = S 0 (1 + i) t

Prin urmare formula de fructificare în regim de dobândă compusă este:

S t = S 0 (1 + i) t (1.11)

Pornind de la egalitatea (1.5) se poate calcula efectiv şi dobânda Dtc obţinută în regim de

dobândă compusă:
Dtc = St − S 0 = S 0 [(1 + i) t − 1] (1.12)

Se pune probleme de a compara dobânda Dtc obţinută în regim de dobândă compusă şi

dobânda Dts obţinută în regim de dobândă simplă ( Dts = S 0it ).

11
 Utilizând inegalitatea lui Bernoulli, (1 + x) n  1 + nx avem:

Dtc = S 0 [(1 + i) t − 1]  S 0 (1 + it − 1) = S 0 it = Dts (1.13)

Observaţia 1.7. Legat de dobânzile obţinute în regim de dobândă simplă şi dobândă

compusă ,
Ds = S0it
Dc = S0 (1 + i ) − 1
t
 
avem următoarele reprezentări grafice:

DS , DC

DC

( 0, Si ) DS

(1,0) t

Este evident că în orice perioadă mai mică decât cea unitate etalon timp dobânda simplă
este mai mare decât dobânda compusă; pentru orice altă perioadă mai mare decât unitatea etalon
timp relaţia se inversează.

1.2.2. Suma fructificată în regim de dobândă compusă în situaţia în care perioada t

este un număr fracţionar de unităţi etalon timp

h
Presupunem că T = t + unde:
k
-T reprezintă numărul întreg de unităţi etalon timp (an),
- 1 k reprezintă fracţiunea unităţii etalon timp,
- h reprezintă numărul de fracţiuni.
Există două modalităţi de a calcula suma fructificată, acestea fiind cunoscute sub
denumirea de soluţia comercială şi soluţia raţională.

12
 a) Soluţia raţională
În acest caz suma fructificată se determină adunând suma fructificată în regim de dobândă
compusă pentru partea întreagă de ani ( ST ) şi dobânda simplă obţinută pentru partea fracţionată

h k corespunzătoare sumei de plasare ST .

0 T t

Suma fructificată în regim de Suma fructificată în

dobândă compusă pe perioada T regim de dobândă
simplă

Prin urmare avem:

h
St = S h = S0 (1 + i )T (1 + i ) (1.14)
T+ k
k

b) Soluţia comercială
Această modalitate de determinare a sumei fructificate se bazează pe noţiunea de procente
echivalente.
Definiţia 1.4. Două procente ik1 , ik2 corespunzătoare fracţiunilor 1 k1 , 1 k2 ale unităţii

etalon timp se zic echivalente dacă aduc aceeaşi dobândă compusă pentru o unitate monetară,
adică:
(1 + ik1 ) k1 = (1 + ik 2 ) k 2 (1.15)

Dacă suma plasată este S 0 atunci egalitatea (1.14) se schimbă corespunzător

S 0 (1 + ik1 ) k1 = S 0 (1 + ik 2 ) k 2 (1.16)

Observaţia 1.8. Procentele echivalente au fost introduse din considerentul că în regim de

dobândă compusă procentele proporţionale conduc la câştiguri diferite .
Vom considera dobânda unitară anuală i echivalentă cu dobânda ik corespunzătoare

fracţiunii 1 k a anului. Avem

1 + i = (1 + ik ) k
(1.17)
1 + ik = (1 + ik )1 / k
Suma fructificată dată de soluţia comercială este:

St = S h = S0 (1 + i )t (1.18)
T+
k

13
 Observaţia 1.9. Dacă se compară soluţia raţională (1.14) şi soluţia comercială (1.18) se
constată că soluţia comercială este mai mare.
(1 + i)h / k  1 + ih / k
Observaţia 1.10. Legat de dobânzile obţinute în regim de dobândă simplă şi dobândă

compusă , DS = S0it , DC = S0 (1 + i ) − 1 avem următoarele reprezentări grafice:

t
 

DS , DC

DC

DS
( 0, Si )
Si)
t

(1,0)

Este evident că în orice perioadă mai mică decât cea unitate etalon timp dobânda simplă
este mai mare decât dobânda compusă; pentru orice altă perioadă mai mare decât unitatea etalon
timp relaţia se inversează.
Dacă ne raportăm la sumele fructificate în regim de dobândă simplă şi compusă,
Sts = S0 (1 + it ), StC = S0 (1 + i)t , suntem conduşi la următoarele reprezentări grafice:

StS , StC

StC

(0,S0) StS

(1,0)

Este evident că se pot stabili următoarele relaţii:

14
 StS  StC , dacă 0  t  1 ,

StS  StC , dacă t  1 .

1.3. Ecuaţia pieţei monetare

Ecuaţia pieţei monetare este practic, o ecuaţie de gradul întâi determinată de veniturile
maximale.
Considerăm, pentru început, situaţia în care la momentele t = 0 şi t = 1 veniturile sunt V0 ,

respectiv V1 , iar dobânda unitară practicată în intervalul  0,1 este i .

V0 i V1

t =0 t =1

Venitul maxim V0 la momentul t = 0 corespunde situaţiei în care la momentul t = 1 nu se

consumă nimic, prin urmare:

V0 = V0 + V1 (1 + i ) −1

Evident, mărimea V1 (1 + i ) −1 reprezintă valoarea actualizată la momentul t = 0 a venitului

V1 .

Analog, venitul maxim V1 la momentul t = 1 corespunde situaţiei în care la momentul t = 0

nu se consumă nimic, deci:
V1 = V1 + V0 (1 + i) .

Mărimea V0 (1 + i) reprezintă valoarea capitalizată la momentul t = 1 a venitului V0 .

În consecinţă, la momentele t = 0 şi t = 1 punctele din plan corespunzătoare veniturilor

maximale sunt (V0 ,0) şi (0,V1) .

Ecuaţia pieţei monetare în acest caz este de fapt ecuaţia unei drepte ce trece prin aceste
puncte:
x z 1
V0 0 1 =0
0 V1 1

de unde, după efectuarea calculelor rezultă imediat

x(1 + i) + y − V0 (1 + i) − V1 = 0 .

15
 Se observă că pe această dreaptă se găseşte punctul (V0 ,V1 ) , adică punctul ale cărui

coordonate sunt tocmai veniturile la momentele 0 şi 1.

În continuare, vom determina ecuaţia pieţei monetare corespunzătoare momentelor t = 0 ,
t = 1 şi t = 2 . La aceste momente veniturile sunt V0 , V1 şi V2 , iar dobânzile unitare pe intervalele

 0,1 , 1, 2  se notează i1 , respectiv i2 .

V0 V1 V2
i1 i2

t =0 t =1 t=2

Veniturile maxime V0 ,V1 şi V2 corespunzătoare acestor momente sunt următoarele (după un

raţionament asemănător cazului precedent):

V0 = V0 + V1 (1 + i 1 ) −1 + V2 (1 + i1 )(1 + i2 ) −1
V1 = V0 (1 + i1 ) + V1 + V2 (1 + i2 ) −1
V2 = V0 (1 + i1 )(1 + i2 ) + V1 (1 + i2 ) + V2
Ecuaţia pieţei monetare în acest caz este de fapt ecuaţia unui plan care trece prin punctele
(V0 ,0,0),(0,V1,0) şi (0,0,V2 ) :

x y z 1
V0 0 0 1
=0
0 V1 0 1
0 0 V2 1

După efectuarea calculelor obţinem imediat ecuaţia căutată:

x(1 + i1 )(1 + i2 ) + y(1 + i2 ) + z − V0 (1 + i1 )(1 + i2 ) − V 1(1 + i1 ) − V2 = 0 .

Se constată imediat că veniturile V0 ,V1 şi V2 verifică ecuaţia pieţei monetare, deci punctul

(V0 ,V1,V2 ) se găseşte în planul (P). De asemenea, în cazul în care dobânzile unitare practicate

sunt egale, i = i1 = i 2 , ecuaţia pieţei monetare devine:

x(1 + i )2 + y (1 + i ) + z − V0 (1 + i ) − V 1(1 + i ) − V2 = 0

În cazul general ne vom raporta la momentele t = 0, t = 1 ,..., t = n . Veniturile la aceste

momente se notează V0 ,V1 ,...,Vn , iar i1 , i2 ,..., in reprezintă dobânzile unitare practicate în

intervalele de timp  0,1 , 1, 2 ,...,  n − 1, n  .

16
 V0 i1 V1 i2 V2 in −1 Vn −1 in Vn

t =0 t =1 t=2 t = n −1 t =n

Veniturile maxime V0 ,V1 ,V2 ,...,Vn corespunzătoare acestor momente sunt următoarele:

V0 = V0 + V1 (1 + i 1 ) −1 + V2 (1 + i1 ) −1 (1 + i2 ) −1 + ... + Vn (1 + i1 ) −1 (1 + i2 ) −1...(1 + in )−1

V1 = V0 (1 + i1 ) + V1 + V2 (1 + i2 ) −1 + ... + Vn (1 + i2 ) −1 (1 + i3 ) −1...(1 + in )−1
V2 = V0 (1 + i1 )(1 + i2 ) + V1 (1 + i2 ) + V2 + V3 (1 + i3 ) −1 + ... + Vn (1 + i3 ) −1...(1 + in ) −1
...
Vn = V0 (1 + i1 )...(1 + in ) + V1 (1 + i2 )...(1 + in ) + ... + Vn−1 (1 + in ) + Vn
Ecuaţia pieţei monetare în acest caz este de fapt ecuaţia unui hiperplan care se poate
deduce relativ comod:
x0 (1 + i1 )(1 + i2 )...(1 + in ) + x1 (1 + i2 )...(1 + in ) + ... + xn−1 (1 + in ) + xn −
−V0 (1 + i1 )(1 + i2 )...(1 + in ) + V1 (1 + i2 )...(1 + in ) + ... + Vn−1 (1 + in ) + Vn = 0
Concentrat, această ecuaţie poate fi scrisă sub forma următoare:
n n n n
 xk  (1 + i j ) −  Vk  (1 + i j ) = 0
k =0 j =k +1 k =0 j =k +1

Ca şi în cazurile precedente se poate verifica că veniturile V0 ,V1 ,...,Vn verifică ecuaţia

pieţei monetare, adică punctul (V0 ,V1,V2 ,...,Vn ) se găseşte în hiperplanul (H).

Exemplu: Să se scrie ecuaţia pieţei monetare corespunzătoare momentelor t = 0 şi t = 1 , în

următoarele condiţii:
a) veniturile propuse sunt V0 = 3000 u.m., V1 = 5000 u.m.

b) rata dobânzii pe piaţa monetară este i = 0, 2 u.m..

Rezolvare: Ecuaţia pieţei monetare este practic, o ecuaţie de gradul întâi determinată de
veniturile maximale la momentele alese t = 0 şi t = 1 , deci ne situăm în primul caz.

V0 i V1

t =0 t =1

17
 Ecuaţia pieţei monetare se poate determina şi ţinând cont de următoarele.
- Valoarea capitalizată a sumei S la momentul t cu dobânda i în regim de dobândă
compusă este:

St = S0 (1 + i )t

- Valoarea actuală a sumei S la momentul t şi cu dobânda i este:

S0 = S (1 + i ) −t

În cazul nostru venitul maxim la momentul t = 0 este dat de V0 la care se adaugă valoarea

actuală a lui V1 , adică

V0 = V0 + V1 (1 + i ) −1 ,

iar venitul maxim la momentul t = 1 este dat de V1 la care se adaugă valoarea capitalizată a lui

V0 :

V 1 = V1 + V0 (1 + i )1

Ecuaţia pieţei monetare este de fapt ecuaţia unei drepte ce trece prin punctele de
coordonate A ( a, 0 ) şi B ( 0, b ) unde:

a = V0 + V1 (1 + i )−1
b = V1 + V0 (1 + i )1
Ecuaţia dreptei determinată de 2 puncte este:
x y
( DAB ) : + −1 = 0
a b
x y
( DAB ) : −1
+ −1 = 0
V0 + V1 (1 + i ) V0 (1 + i) + V1

x(1 + i ) y
( DAB ) : + −1 = 0
V0 (i + i ) + V1 V0 (1 + i ) + V1

y = − x(1 + i) + V0 (1 + i) + V1

Se observă că pe această dreaptă se găseşte şi punctul de coordonate (V0 , V1 ) .

y = − x(1 + i) + V0 (1 + i ) + V1
y = − x(1 + 0, 2) + 3000(1 + 0, 2) + 5000
Prin urmare ecuaţia pieţei monetare este dată de relaţia de mai jos:
y = −1, 2 x + 8600

18
 Vom obţine punctele de coordonate A(7166,6;0); B(0,8600) şi C(3000,5000). Graficul
acestei drepte este prezentat în figura de mai jos:

B(0,8600)
C(3000,5000)

A(7166,6;0) x

1.4. Probleme rezolvate

Aplicaţia 1. Determinaţi a, b  astfel încât următoarele funcţii să fie funcţii dobândă

2
−1) S0t
D ( S0 , t ) = e ( a −b

D( S0 , t ) = e aSt − b 2 + 3b − 3

Rezolvare. Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru ca cele două funcţii să fie funcţii
dobândă sunt următoarele:
D( S0 , t ) D( S0 , t )
1.  0,  0,
S t
2. D( S0 , 0) = D(0, t ) = 0
2
−1) S0t
D ( S0 , t ) = e ( a −b

D( S0 , t )  2  2
= (a − 1) S0t  e( a −1) S0t = t (a 2 − 1)e( a −1) S0t  0
2
S,t  0
S0  

Deci, a 2 − 1  0 de unde rezultă soluţia a  (−,−1)  (1, ) .

D( S0 , 0) = D(0, t ) = e0 − b = 0 , adică b = 1 .
2
−1) S0t
Se observă că cele două condiţii sunt îndeplinite, deci funcţia D( S0 , t ) = e( a − b este
funcţie dobândă.

D( S0 , t ) = e aS0t − b 2 + 3b − 3

19
 D(S0 , t )
= ateaSt  0 de unde a  (0, ) pentru S0 , t  0 .
S
D( S0 , 0) = D(0, t ) = e0 − b 2 + 3b − 3 , adică b2 − 3b + 2 = 0 ecuaţie ce are soluţiile b1 = 2 şi

b2 = 1 .

Prin urmare cele două condiţii sunt îndeplinite, deci funcţia D( S0 , t ) = eaS0t − b 2 + 3b − 3

este funcţie dobândă.

Aplicaţia 2. Precizaţi condiţiile în care următoarea funcţie este o funcţie dobândă:

D( S0 , t ) = S03 + t 3 + 3S0t 2 + 3S02t − 3S0 − 3t + 2 .

Rezolvare. Pentru ca o funcţie să fie funcţie dobândă trebuie să satisfacă următoarele

condiţii:
 D( S0 , t ) D( S0 , t )
  0; 0
 S t .
 D(0, t ) = 0; D( S0 , 0) = 0

Din cea de-a doua condiţie avem:

D (0, t ) = t 3 − 3t + 2 = 0
adică

(t − 1)(t 2 + t − 2) = 0 ,

ecuaţie ale cărei soluţii sunt t1 = 1 , t2 = −2 şi t3 = 1 din care singura soluţie acceptată este t = 1 .

D( S0 , 0) = S03 − 3S0 + 2 = 0

de unde la fel ca în cazul precedent ecuaţia următoare

( S0 − 1)( S0 2 + S0 − 2) = 0

are soluţiile S1 = 1, S2 = −2 şi S3 = 1 pentru care soluţia acceptată este S0 = 1 .

De asemenea prima condiţie se scrie sub forma următoare:

D( S0 , t )
= 3S02 + 6t 2 + 6S0t − 3  0 .
S0
Împărţind această ecuaţie cu 3 şi înlocuind pe t = 1 vom obţine:

S0 2 − 2 S0 + 1  0 ,

de unde ( S0 + 1) 2  0 , adică S0 + 1  0 , prin urmare

 S0 + 1  0  S0  −1

 S 0 + 1  0  S 0  −1

20
 Aplicaţia 3. Să se calculeze suma capitalizată în regim de dobândă simplă, precum şi
dobânda simplă ştiind că suma plasată este de 10.000 u.m., perioada de plasament este de 5 ani şi
6 luni, iar dobânda unitară anuală este de 20%.
Rezolvare. Suma capitalizată pentru acest caz se calculează cu ajutorul formulei:
 h  6
St = S0 1 + it + i  = 10.000 1 + 0, 2  5 + 0, 2   = 21.000 u.m.,
 k  12 
iar dobânda simplă este dată de relaţia Dt = S t − S 0 = 21.000 − 10.000 = 11.000 u.m.

Aplicaţia 4. Determinaţi suma fructificată în regim de dobândă simplă ştiind că:

- Suma plasată este cea mai mare soluţie a ecuaţiei S04 − 2S03 − S02 − 2S0 + 1 = 0

- Dobânda unitară i = 0,15

- T = 4 ani şi 7 luni
Rezolvare. Se porneşte de la formula sumei fructificate:
h = luni
h 
St = S0 (1 + it + i ) unde  1 1
k  k = 12

Pentru a determina suma plasată trebuie să rezolvăm ecuaţia:

S 0 4 − 2 S 03 − S 0 2 − 2 S 0 + 1 = 0 .

Împărţim această ecuaţie prin S02 şi vom obţine

2 1
S0 2 − 2 S0 − 1 − + 2 =0
S0 S0

1  1 
S0 2 + − 2  S0 +  − 1 = 0
S0 2  S0 

1 1
Notând S0 + = u şi S0 2 + 2
= u 2 − 2 atunci ecuaţia de mai sus se poate scrie sub
S0 S0
următoarea formă
u 2 − 2u − 3 = 0 , ecuaţie ale cărei soluţii sunt u1 = 3 şi u 2 = −1 .
Prin urmare revenind la notaţiile făcute avem
1
S0 + = u1 = 3 , de unde S02 − 3S0 + 1 = 0 , adică S1 = 2, 63; S2 = 0,37 .
S0

1
S0 + = u2 = −1  S02 + S0 + 1 = 0 .
S0
Se observă cu uşurinţă că această ecuaţie nu are soluţii reale, ci doar complexe.

21
 Deoarece pe noi ne interesează cea mai mare soluţie, evident aceasta este S0 = 2,63 u.m.

Prin urmare suma fructificată în regim de dobândă simplă este:

h  7 
St = S0 (1 + it + i ) = 2, 63 1 + 0,15  4 +  0,15  = 4, 41 u.m.
k  12 

Aplicaţia 5. La momentele 1, 2,..., n se plasează sumele a, a 2 ,..., a n . Să se determine

valoarea în jurul căreia se stabilizează scadenţa comună, cunoscând că S = na n , a > 1.

Rezolvare. Se porneşte de la următoarele elemente:
t1 = 1, t2 = 2,..., tn = n
S1 = a, S 2 = a 2 ,..., S n = a n
S = na n , a  1
Pentru determinarea scadenţei comune vom utiliza următoarele formule matematice:
 , a 1 n
  1
lim a = 1,
n
a =1 şi lim1 +  = e .
n 
0,
n
 n
 a 1

Scadenţa comună se calculează cu ajutorul relaţiei următoare:

n
 Siti 1a + 2a 2 + ... + na n
i =1
t = lim = lim .
n→ S n na n
Dacă notăm cu S1 suma :

S1 = 1a + 2a 2 + ... + na n = a (1 + 2a + ... + na n−1 ) = a (a + a 2 + ... + a n )

Observăm că această sumă este o progresie geometrică de raţie a .

 1 − an   a − a n+1 
S1 = a  a  = a
 1− a   1 − a 
   
Derivăm relaţia de mai sus în raport cu a , şi vom avea:

1 − (n + 1)a n + na n+1
S1 = a .
(1 − a) 2
Înlocuind această sumă în limită vom avea:

1 − (n + 1)a n + na n+1 1 
a a n  n − (n + 1) + na 
(1 − a) 2
a a =
t = lim =  lim
n→ na n
(1 − a) 2 n→
na n

1
− (n + 1) + na
a a n a  1 1 
=  lim =  lim  n − 1 + + a  =
(1 − a ) 2 n→ n (1 − a ) n→  na
2 n 

22
 a a
= (−1 + a) = .
(1 − a) 2 a −1

a
Deci scadenţa comună se stabilizează în jurul valorii t = .
a −1

Aplicaţia 6. Determinaţi suma fructificată în regim de dobândă simplă ştiind că:

- S0 = 20 u.m.,

- Dobânda unitară i este soluţia ecuaţiei 3i 3 + 4i 2 − 2i − 3 = 0 ,

- Perioada de plasament este valoarea în jurul căreia se stabilizează scadenţa medie potrivit
datelor: t1 = 1, t2 = 2,..., tn = n şi sumele S1 = a 2 , S2 = a3 ,..., Sn = a n+1 cu a =7/8.

Rezolvare. Scadenţa medie se calculează cu ajutorul relaţiei următoare:

n
 Siti S1t1 + S2t2 + ... + Sntn a 2 + 2a3 + ... + na n+1 a 2 (1 + 2a + ... + na n−1 )
i =1
t= = = 2 =
n S1 + S2 + ... + Sn a + a3 + ... + a n+1 a 2 + a3 + ... + a n+1
 Si
i =1

Derivăm în raport cu a numărătorul relaţiei de mai sus:

1 − an
(a )  n 
a 2 (a + a 2 + ... + a n ) 1− a 1 − a + a  1 − a  
n
t= = 1 − a =
 1− a  1− a  
2 1− a 1− a 1 − an
n n
a    
1− a 1− a

t=
1
(1 − a)(1 − a )
(1 + na n+1 − na n − a n )
n

1 + na n+1 − na n − a n 1 1
t = lim = = =8
n→ (1 − a )(1 − a n ) 1− a 1− 7
8
Suma fructificată în regim de dobândă simplă se calculează cu ajutorul relaţiei:
St = S0 (1 + it )
Pentru a determina dobânda unitară i trebuie să rezolvăm ecuaţia:
3i 3 + 4i 2 − 2i − 3 = 0 .
Observăm că i = −1 este una dintre soluţiile acestei ecuaţii, prin urmare acesta se poate
descompune astfel:

3i 3 + 4i 2 − 2i − 3 = (i + 1)(3i 2 + i − 3) = 0

Soluţiile ecuaţiei 3i 2 + i − 3 = 0 sunt i1 = −1, 2; i2 = 0,85

Prin urmare dobânda unitară este dată de unica soluţie posibilă, adică i =0,85;

23
 Suma fructificată, ţinând cont de toate acestea este dată de relaţia de mai jos:
ST = S0 (1 + it ) = 20(1 + 0,85  8) = 156 u.m.

Aplicaţia 7. Să se determine suma capitalizată pe o perioadă de 6 ani ştiind că suma plasată

este de 60.000 u.m. în următoarele condiţii: în primii doi ani capitalizarea se face în regim de
dobândă simplă, dobânda unitară anuală fiind de 0,15. În următorii patru ani capitalizarea se face
în regim de dobândă compusă, dobânda unitară anuală fiind de 0,1.
Rezolvare. În regim de dobândă simplă suma capitalizată se calculează după cum urmează:

Sts = S0 (1 + i  t ) = 60.000(1 + 0,15  2) = 78.000 u.m.

În regim de dobândă compusă, suma capitalizată se calculează astfel:

Stc = Sts (1 + i )t = 78.000(1 + 0,1) 4 = 114.199,8 u.m.

Aplicaţia 8. Să se determine suma capitalizată pe o perioadă de 5 ani şi jumătate, ştiind că

suma plasată este de 10.000 u.m. în următoarele condiţii: în primii doi ani şi jumătate
capitalizarea se face în regim de dobândă simplă, cu o dobândă unitară de 0,09, iar în următorii
trei ani capitalizarea se face în regim de dobândă compusă, cu o dobândă unitară de 0,12.
Rezolvare. În regim de dobândă simplă suma capitalizată se calculează după cum urmează:
h 6
Sts = S0 (1 + i  T + i  ) = 10.000(1 + 0,09  2 + 0,09  ) = 11.250 u.m.
k 12
În regim de dobândă compusă, suma capitalizată se calculează astfel:

Stc = Sts (1 + i )t = 11.250(1 + 0,12)3 = 15.805, 44 u.m.

Aplicaţia 9. Să se determine dobânda pe o perioadă de 6 ani şi 5 luni, ştiind că suma

plasată este de 5.000 u.m. în următoarele condiţii: în primii trei ani şi cinci luni capitalizarea se
face în regim de dobândă simplă, cu o dobândă unitară de 0,14, iar în următorii trei ani
capitalizarea se face în regim de dobândă compusă, cu o dobândă unitară de 0,15.
Rezolvare. Dobânda simplă se calculează cu ajutorul relaţiei:
 h  5
Dts = S0  i   T +  = 5.000  0,14   3 +  = 2391, 66 u.m.
 k  12 
Suma capitalizată în regim de dobândă simplă se poate calcula după relaţia următoare:

Sts = S0 + D st = 5.000 + 2391, 66 = 7391, 66 u.m.

Dobânda compusă se calculează pornind de la relaţia următoare:

Dtc = Sts (1 + i )t − 1 = 7391, 66 (1 + 0,15)3 − 1 = 3850,13 u.m.

   

24
 Aplicaţia 10. O sumă de 100.000 u.m. este plasată în regim de dobândă simplă, în perioada
de plasament t cu dobânda unitară anuală i, şi a condus la o dobândă simplă de 27.000 u.m..
Aceeaşi sumă este plasată în regim de dobândă compusă , pe aceeaşi perioadă, cu o dobândă
unitară anuală de 0,04 şi care a condus la o dobândă compusă de 4233,2 u.m. Să se determine
durata plasamentului celor două operaţiuni, precum şi dobânda unitară anuală a primei
operaţiuni.
Rezolvare. Pornind de la relaţia de calcul a dobânzii simple vom avea:

Dts = S0  i1  t1 ,

27.000
de unde 27.000 = 100.000  i1  t1 , adică i1  t1 = = 0, 27 .
100.000
Ştiind că se plasează aceeaşi sumă, dobânda compusă este:

Dtc = S0 (1 + i2 ) 2 − 1
t
 

4233, 2 = 100.000 (1 + 0, 02 ) 1 − 1 ,

t
 

de unde (1 + 0, 04 ) 2 − 1 = 0, 04 , adică (1, 04 ) 2 = 1, 04 , deci t2 = 1 an.

t t

Deoarece t1 = t2 = 1 an, dobânda unitară anuală a primei operaţiuni este de i1 = 0, 27 .

Aplicaţia 11. Cunoscând că suma veniturilor realizate la momentele t = 0 şi t = 1 au

valoarea de 500 u.m., iar ecuaţia pieţei monetare este y = −1,3x + 560 , să se determine
consumurile maxime ce pot fi realizate la momentele t = 0 şi t = 1 .
Rezolvare. Din enunţul problemei reiese că
V0 + V1 = 500 u.m.
y = −1,3x + 560
Trebuie să calculăm
V0 = V0 + V1 (1 + i ) −1
V 1 = V1 + V0 (1 + i )1
Teoretic ecuaţia pieţei monetare este y = − x(1 + i) + V0 (1 + i) + V1 , iar în cazul nostru este
y = −1,3x + 560 .
Se constată că 1 + i = 1,3  i = 0,3 , iar V0 (1 + i ) + V1 = 560  1,3V0 + V1 = 560
Se formează sistemul
V0 + V1 = 500 V = 500 − V0 0,3V0 = 60 V = 200 u.m.
   1   0
1,3V0 + V1 = 560 1,3V0 + 500 − V0 = 560 V1 = 500 − V0 V1 = 300 u.m.
În acest moment putem calcula veniturile maximale
−1
V0 = V0 + V1 (1 + i)−1 = 200 + 300  (1,3) 431u.m.
V 1 = V1 + V0 (1 + i )1 = 300 + 200 1,3 = 560 u.m.

25
 Aplicaţia 12. Să se determine veniturile maxime ce pot fi realizate la momentele t = 0 şi
t = 1 cunoscând că diferenţa veniturilor la aceste momente este 200 u.m., iar ecuaţia pieţei
monetare este y = −1,5 x + 1200 .
Rezolvare. Din enunţul problemei ştim că
V1 − V0 = 200 u.m.
y = −1,5 x + 1200
Trebuie să determinăm veniturile maxime la momentele t = 0 şi t = 1
V0 = V0 + V1 (1 + i ) −1
V 1 = V1 + V0 (1 + i )1
Teoretic ecuaţia pieţei monetare este y = − x(1 + i) + V0 (1 + i) + V1 , iar în cazul nostru este
y = −1,5 x + 1200 .
Se constată că 1 + i = 1,5  i = 0,5 , iar V0 (1 + i ) + V1 = 1200  1,5V0 + V1 = 1200
Se formează sistemul
V1 − V0 = 200 V = 200 + V0 2,5V0 = 1000 V = 400 u.m.
   1   0
1,5V0 + V1 = 1500 1,5V0 + 200 + V0 = 1200 V1 = 200 + V0 V1 = 600 u.m.
Aşadar veniturile maximale pot fi calculate:
−1
V0 = V0 + V1 (1 + i)−1 = 400 + 600  (1,5) = 800 u.m.
V 1 = V1 + V0 (1 + i )1 = 600 + 400 1,5 = 1200 u.m.

26
 Capitolul 2
DIMENSIONAREA OPTIMĂ A FONDURILOR BĂNEŞTI LICHIDE

În principal, fondurile băneşti ale unei unităţi economice se compun din următoarele
elemente:
- fondurile băneşti lichide;
- depozitele bancare la vedere;
Ponderea cea mai mare o reprezintă depozitele bancare.
Fondul bănesc lichid este necesar într-o unitate economică, atât pentru a rezolva anumite
probleme curente cât şi pentru a aduce dobândă, dacă este depus în bancă.
Prin urmare, este necesar ca fondul bănesc lichid să fie dimensionat optim. În acest fel,
instituţia îşi poate plăti toate obligaţiile, iar restul de bani este depus în bancă pentru a aduce
dobândă.
Motivele importante pentru care o unitate economică trebuie să dispună de un fond bănesc
lichid, sunt următoarele:
Efectuarea diferitelor plăţi (impozite, salarii, dividende etc.);
necesitatea efectuării unor operaţiuni financiare speculative (atunci când se poate profita de
anumite situaţii avantajoase);
Efectuarea unor operaţiuni financiare de precauţie (de exemplu, este posibil ca valoarea
vânzărilor să scadă şi deci, unitatea va trebui să adopte măsurile în consecinţă);
Modelele de dimensionare a fondurilor băneşti lichide îşi au originea în metodele optimale
de gestionare a stocurilor materiale. Primul model a fost elaborat de Baumol, în 1952.
Modelele de dimensionare a fondurilor băneşti lichide se clasifică astfel:
Modele deterministe se disting următoarele situaţii:
- cazul în care nu există posibilitatea apariţiei penuriei;
- cazul în care există posibilitatea apariţiei penuriei;
Modele aleatoare (probabiliste);
- modele discrete;
- modele continue;
Modele deterministe se caracterizează prin lipsa factorilor aleatori. Mai precis, aceste
modele nu conţin parametri ce trebuie determinaţi statistic.

27
 Modelele probabiliste se caracterizează în principal pe faptul că cererea de fonduri băneşti
este descrisă de o variabilă aleatoare. În funcţie de tipul acestei variabile aleatoare (discretă sau
continuă) modelele sunt la rândul lor discrete sau continue.

2.1. Modele deterministe

2.1.1. Cazul în care nu există posibilitatea apariţiei penuriei de fonduri băneşti

Acest model este cunoscut sub denumirea de modelul lui Wilson şi se caracterizează, în
principal, pe faptul că de-a lungul întregii perioade analizate se poate evita apariţia penuriei
băneşti.
Se adoptă următoarele notaţii:
X reprezintă valoarea de fond bănesc solicitat în  0,T  ; Mărimile X şi T se consideră

cunoscute;
x reprezintă valoarea comenzii/tranzacţiei ( x este mărime cunoscută);
t reprezintă intervalul dintre două comenzi consecutive;
n reprezintă numărul de comenzi;
c reprezintă costul unitar al comenzii;
h reprezintă costul unitar de penalizare, în cazul imobilizării fondurilor.
Se adoptă următoarele ipoteze:
- Comenzile se efectuează la intervale egale de timp;
- Valoarea comenzilor este aceeaşi.
Observaţia 2.1. Aceste ipoteze au caracter simplificator din punct de vedere al calculelor,
dar nu influenţează rezultatele finale.
Observaţia 2.2. Aceste ipoteze conduce la egalitatea următoare:
X
n= (2.1)
x
T
n= (2.2)
t
Schematic, aceste ipoteze conduc la imaginea următoare:

x x x T

0 1t 2t 3t nT

Funcţia de eficienţă adoptată în acest caz este costul total de gestionare al fondului bănesc

28
lichid. Fiind vorba despre o problemă de cost, va trebui să determinăm valoarea comenzii x şi
timpul optim t între două comenzi consecutive, astfel încât costul total să fie minim.
Se notează cu Q reprezintă costul total de gestionare a fondului bănesc utilizat. Q are
următoarele componente:
- Q1 reprezintă costul propriu zis şi se consideră a fi proporţional cu nivelul fondului

mediu:
hxT
Q1 ( x ) =
2
- Q2 reprezintă costul comenzii şi este dat de produsul dintre costul unitar al comenzii şi

numărul de comenzi:
X
Q2 ( x ) = c
x
Observaţia 2.3. Costurile parţiale Q1 şi Q2 au fost considerate doar în variabila x şi nu în

variabile x şi t . În baza egalităţilor (2.41) şi (2.42) care arată că aceste variabile nu sunt
independente.
Q( x) = Q1 ( x) + Q2 ( x)
hxT X
Q( x ) = +c (2.3)
2 x
Soluţiile optime x̂ şi tˆ se determină rezolvând problema min Q( x) şi ţinând seama de (2.1)
şi (2.2) .
- x̂ este soluţia care minimizează funcţia Q( x) şi prin urmare se impun condiţiile:

Q( xˆ ) = 0

Q( xˆ )  0
hT cX
Q( x) = − 2
2 x
2cX
Q( x) = 3  0
x
Deoarece Q ( x)  0 înseamnă că soluţia optimă x̂ căutată se determină ca soluţie a ecuaţiei
Q( x) = 0 .
Şi deci:
hT cX hT cX
− 2 =0 = 2
2 x 2 x
2cX 2cX
x2 = x= (2.4)
hT hT

29
 2cX
Singura soluţie acceptată este: xˆ =
hT
Cunoscând volumul optim al comenzii x̂ se pot determina imediat următoarele elemente:
1. Costul minim de gestionare a fondului bănesc
ˆ
hxT X
Q( xˆ ) = +c
2 xˆ
2. Timpul optim tˆ între două comenzi consecutive

T T T T 2cX 2cX
tˆ = = = xˆ  tˆ =  tˆ = (2.5)
n X X X hT hT
x

2.1.2. Cazul în care există posibilitatea apariţiei penuriei

Spre deosebire de modelul precedent, se va presupune că în intervalul  0,T  este posibilă

apariţia penuriei de fond bănesc .

Pentru comoditatea calculelor şi fără a influenţa rezultatele finale vom presupune că
această penurie apare o singură dată.
Se păstrează aceeaşi semnificaţie din modelul precedent pentru variabilele X , T , n şi c .
Se notează:
t1 = momentul apariţiei penuriei
t = momentul în care după apariţia penuriei nivelul fondului bănesc redevine max.
x1 = nivelul fondului maxim

x2 = nivelul cererii maxime.

Fond bănesc pozitiv

x1

t2 t2 t

x = x1 + x2
Fond bănesc
x2 negativ
t1

30
 Observaţia 2.4. Din această schemă rezultă imediat că T2 reprezintă intervalul de timp

scurs de la momentul apariţiei penuriei până la momentul în care fondul bănesc a redevenit
maxim.
În mod obişnuit am putea considera x1 şi x2 variabile curente, dar în baza egalităţii

x = x1 + x2 , adică x2 = x − x1 vom considera variabile pe x1 şi x2 , adică nivelul fondului maxim

şi suma dintre fondul maxim şi cererea maximă.
Factorul de eficienţă în acest caz se notează cu Q şi reprezintă costul total de gestionare a
fondului bănesc.
Costul Q are următoarele componente:
- Q1 reprezintă costul propriu zis al fondului; Q1 se consideră a fi proporţional cu nivelul

fondului mediu.
T x1t1
Q1 ( x1 , x) = h ,
t 2
T
unde reprezintă un factor de proporţionalitate;
t
- Q2 reprezintă costul de penurie; se notează cu p costul unitar de penurie şi se presupune

că Q2 este proporţional cu nivelul cererii medii.

T ' x2t2
Q2 ( x1 x) = p
t 2
- Q3 reprezintă costul comenzii. ca şi în cazul precedent este dat de numărul de comenzi

X cu costul unitar comenzii.

X
Q3 ( x1x) = c  n , adică Q 3 ( x1x) = c
x
Prin urmare costul total de gestionare are următoarea reprezentare analitică:
Q( x1 x) = Q1 ( x1 x) + Q2 ( x1 x) + Q3 ( x1 x)

T x1t1 T x2t2 X
Q( x1 x) = h + p +c (2.6)
t 2 t 2 x
Observaţia 2.5. Pentru comoditatea calculelor, dar fără a influenţa rezultatele finale, se
presupun în plus, următoarele ipoteze:
t1 x1
= (2.7)
t x
t 2 x2
= (2.8)
t x

31
 Din relaţiile (2.6),(2.7) şi (2.8) rezultă următoarea exprimare:

Thx12 Tp( x − x1 )2 X
Q( x, x1 ) = + +c
2x 2x x
Fiind vorba de o problemă de cost, trebuie rezolvată problema min Q( x, x1)

Dacă xˆ1 , xˆ sunt soluţiile optime care minimizează costul total Q , înseamnă că x̂1 şi x̂

verifică condiţiile:
 Q
 x ( x1, x ) = 0
1.  1
 Q ( x x ) = 0
 x 1,

2. D1 , D2  0
unde
 2Q  2Q
( xˆ1, xˆ ) ( xˆ1, xˆ )
 2Q   x12 x1x
D1 = 2 ( x1, x ) şi D2 =
x1  2Q  2Q
( xˆ1, xˆ ) ( xˆ1, xˆ )
xx1 x 2

Prin calcul direct, asemănător cazului precedent se poate arăta că: D1  0 şi D2  0 .

Prin urmare, valoarea optimă căutată ( xˆ1 , xˆ ) se determină rezolvând sistemul:

 Q
 x = 0

1
(2.9)
 Q = 0
 x

Soluţiile sistemului (2.9) (adică soluţiile optime căutate) rezultă imediat după un calcul
relativ comod:
 2cX p
 xˆ1 =
 hT p + h
 (2.10)
 xˆ = 2cX p + h

 hT p

După determinarea soluţiilor optime date de formula (2.10), se pot calcula imediat
următoarele elemente:
Costul total de gestionare a fondului bănesc lichid: Q( xˆ1 , xˆ )

Timpul optim tˆ între două comenzi consecutive:

T T T T 2cX ( p + h)
tˆ = = = x=
n X X X hT p
x

32
 2cT p + h
tˆ =
hX p

2.2. Modele probabiliste

Aceste modele sunt utilizate în situaţia concretă, când cererea de fonduri băneşti este
descrisă de o variabilă aleatorie.

2.2.1. Modele discrete

Modelele discrete corespund situaţiei în care cererea de fonduri băneşti e descrisă de o

variabilă aleatoare X de tip discret.
Presupunem că distribuţia variabilei aleatoare X este următoarea:
0 1 2 ... n ... 
X : 
 p0 p1 p2 ... pn ... 

unde n este finit/infinit.

În practica financiară curentă n are valoarea 7, de 10 sau 30 ceea ce înseamnă că cererea de
fonduri băneşti este analizată săptămânal, pe decade sau lunar.
Observaţia 2.6. Concentrat, variabila aleatoare X se poate scrie în forma:
x 
X : i  unde i este număr natural.
 pi i  0
Condiţiile ca X să fie variabilă aleatoare discretă sunt următoarele:
 pi  0, i  0

 p =1
i
i

Cunoaşterea efectivă a cererii de fonduri băneşti nu este suficientă pentru a determina

valoarea optimă a fondului bănesc necesar unei unităţi economice. Din acest motiv, se
construieşte o nouă variabilă aleatoare, pornind de la o valoare oarecare S a fondului bănesc.
Această variabilă o vom nota cu C ( S ) şi se construieşte cu ajutorul variabilei aleatoare X (ce

descrie cererea de fonduri băneşti) şi cu ajutorul a doi coeficienţi C1 şi C2 a căror semnificaţie

este următoarea:
- C1 reprezintă costul unitar de penalizare, în cazul imobilizării fondurilor,

- C2 reprezintă costul unitar de penalizare datorită imposibilităţii efectuării plăţilor.

33
 Variabila aleatoare C ( S ) este egală cu variabila costului de formare a fondurilor băneşti S

sau cu variabila de cost, care are următoarea distribuţie:

 C ( S − 0) C1 ( S − 1) ... C1 ( S − S ) C2 ( S + 1 − S ) C2 ( S + 2 − S 
C (S ) :  1 
 p0 p1 ... pS pS +1 pS + 2 

Se notează cu M ( C ( S ) ) valoarea medie a variabilei costului; nivelul optim al fondului S 0

şi se consideră a fi acela pentru care se realizează minimul valorii medii a variabilei costului .
Altfel spus S 0 este nivelul optim căutat al fondului bănesc, dacă este soluţia problemei:

M (C (S 0 )) = min S M (C ( S )) (2.11)

Observaţia 2.7. O funcţie se zice discretă dacă domeniul de definiţie este o mulţime de
elemente 0,1, 2,..., n ,... . Punctul n0 este punct de minim pentru o funcţie discretă f dacă este

îndeplinită funcţia următoare:

f (n0 − 1)  f (n0 )  f (n0 + 1)

x
n0-1 n0 n0+1

În baza acestor observaţii S 0 este soluţia problemei (2.11), dacă sunt îndeplinite

următoarele condiţii:
M (C ( S 0 − 1))  M (C (S 0 ))  M (C (S 0 + 1)) (2.12)

Determinarea lui S 0 din condiţia (2.12) este dificilă şi din acest motiv vom formula doar

rezultatul final:
Teorema 2.1. Nivelul optim S 0 al fondului bănesc, verifică următoarea dublă inegalitate:

C2
P( X  S 0 − 1)   P( X  S 0 ) (2.13)
C1 + C 2

Determinarea lui S 0 verificând inegalitatea (2.13) este mai comodă decât în cazul
inegalităţilor (2.12) pentru că variabila aleatoare X admite o reprezentare mai simplă decât
variabila C ( S ) .

34
 Observaţia 2.8. Între nivelul optim S 0 şi coeficienţii de penalizare C1 şi C2 se pot stabili

următoarele inegalităţi:
p q
C1  C 2  C1
1− p 1− q
(2.14)
1− q 1− p
C 2  C1  C2
q p
p = p( X  S 0 − 1)
q = q( X  S 0 )
Inegalităţile (2.14) sunt utile în calculele financiare în situaţia în care cunoscând nivelul
optim S 0 şi doar unul din coeficienţii de penalizare se poate determina şi celălalt coeficient de

determinare.
Nivelul optim S 0 poate fi cunoscut fie în baza unor rezultate similare, fie în baza unor

studii de prognoză (rezultate similare trebuie înţelese în sensul comparării) cu unităţile

economice cu profil asemănător şi care utilizează aceeaşi indicaţie financiară.

2.2.2. Modele continue

În acest caz cererea de fonduri băneşti este descrisă de o variabilă aleatoare X de tip
continuu. Dacă f este densitatea de probabilitate asociată acestei variabile aleatoare vom avea şi
pentru variabila X următoarea reprezentare:
 x 
X :  , x  [ a, b]
 f ( x) 
Intervalul  a, b  este cunoscut, capătul b fiind infinit sau finit, iar capătul a  0 . Păstrând

semnificaţia coeficienţilor C1 şi C2 se introduce asemănător cazului precedent variabila costului

C (S ).

  C1 ( S − x)  
 
  f ( x)  
C (S ) :  , x  [ a, b]
 C2 ( x − S )  
  

 f ( x ) 

Nivelul S 0 optim este cel care minimizează valoarea medie a variabilei aleatoare C ( S )

atunci M ( C ( S ) ) = min M ( C ( S ) ) . Pentru ca S 0 să fie soluţie a acestei probleme de minimizare

trebuie îndeplinite condiţiile:

35
 dM (C ( S ))
( S0 ) = 0 (2.15)
dS
d 2 M (C ( S ))
( S0 )  0 (2.16)
dS 2
Efectuând calculele, obţinem că derivata de ordin 1 şi 2 ale variabilei medii a variabilei
costului, calculele în punctul S 0 sunt următoarele:

dM (C ( S )) S0
( S0 ) = (1 + C2 )  f ( x)dx − C2 (2.17)
dS a

d 2 M (C ( S ))
( S0 ) = (C1 + C2 ) p( x  S0 ) (2.18)
dS 2
Din egalitatea (2.17) rezultă imediat că derivata de ordin 2 a valorii medii calculate în
punctul optim S 0 este tot timpul pozitivă (pentru că membrul drept din relaţie este produsul a

două numere pozitive) . Prin urmare inegalitatea (2.16) este tot timpul verificată. În consecinţă
nivelul optim căutat S 0 se determină rezolvând ecuaţia (2.15).

În baza egalităţii (2.16) rezultă că S 0 căutat este soluţia ecuaţiei:

S0 C2
a
f ( x)dx =
C1 + C 2
(2.19)

Observaţia 2.9. Între coeficientul de penalizare C1 şi C2 şi nivelul optim S 0 se poate

stabili imediat egalitatea:

p S0
C2 = C1 , p= f ( x)dx (2.20)
1− p 0

Observaţia 2.10. După determinarea nivelului optim S 0 al fondului bănesc se poate

calcula efectiv costul formării acestui fond. Costul de formare al fondului bănesc S 0 este

valoarea medie a variabilei C ( S0 ) , mărimea acesteia fiind:

- în cazul discret
S0 
M (C ( S 0 )) = C1  ( S − K ) p K + C 2  (K − S 0 ) pk
k =0 k = S 0 +1

- în cazul continuu
S0 
M (C ( S 0 )) = C1  ( S 0 − X ) f ( x)dx + C 2  ( x − S 0 ) f ( x)dx
a S0

36
 2.3. Probleme rezolvate

Aplicaţia 1. Necesarul de fond bănesc în decurs de un an pentru o întreprindere oarecare

este estimat la 20.000 u.m. Costul unitar de stocare este 0,10 u.m., iar costul comenzii este
valoarea medie a unei variabile aleatoare continue a cărei densitate de probabilitate este
f :[0, ) → , f ( x) = 100  e−100 x dx .
Să se determine nivelul comenzii optime şi timpul optim între două comenzi consecutive în
situaţiile:
- nu există penurie de fond bănesc
- există posibilitatea apariţiei penuriei de fond bănesc, şi costul unitar de penalizare în acest
caz este 10 u.m.
Rezolvare. Plecând de la datele problemei:
T = 1 an
X = 20.000 u.m.
h = 0,10 u.m.
p = 10 u.m.
c=M
f :[0, ) → , f ( x) = 100  e−100 x dx
se porneşte de la formula valorii medii pentru cazul continuu:
b b
M =  xf ( x)dx =  x100e −100 x dx .
a 0

Pentru rezolvarea acestei integrele se folosesc următoarele formule de calcul:

b b 1
 f ( x) g ( x)dx = f ( x) g ( x) ba −  f ( x) g ( x)dx, e
x
dx = e x .
a a 
  a
Deci 0
xe −100 x dx = 100 xe −100 x dx = 100 lim  xe −100 x dx .
0 a → 0

a 1 1 x −100 x 1  1 −100 x 
 xe −100 x dx = − xe −100 x + =− + − =
a a a
0 e 0 e  0
0 100 a
100  e −100 x
dx 100 100  100 
0

1  −100 x 1 −100 x 
=  − xe − e 
a
0
100  100 
Costul comenzii este dat de relaţia următoare:
a 1  1 −100 x 
c = 100 lim  xe −100 x dx = 100 lim  − xe −100 x − e 
a
0
a → 0 a → 100
 100 
1 0 1 1
= lim(ae −100 a + e − −100 a
)= = 0, 01
a → 100 100e 100

37
 Calculăm nivelul comenzi optime şi timpul optim în cazul în care nu există penurie de fond
bănesc.
2cX 2  0, 01  20.000 400
xˆ = = = = 63, 25
hT 0,1 0,1
.
2cT 2  0, 01 0, 02
tˆ = = = = 0, 03
hX 0,1  20.000 2000
Cazul în care există posibilitatea apariţiei penurie de fond bănesc:

2cX ( p + h) 2  0, 01 20.000(10 + 0,1) 4040

xˆ = = = = 63,56 .
hTp 0,110 1

2cT (h + p) 2  0, 01(10 + 0,1) 0, 201

tˆ = = = = 0, 03
hXp 0,1 20.000 10 20.000

Aplicaţia 2. Necesarul de fond bănesc în decurs de un an este estimat pentru o

întreprindere a fi de 10.000 u.m. Costul comenzii este 200 u.m., iar costul unitar de stocare este

mediana variabilei aleatoare continue de densitate f :[0, ] → , f ( x) = sin x .
2
Să se determine nivelul comenzii optime şi timpul optim între două comenzi consecutive în
situaţiile:
- nu există posibilitatea apariţiei penuriei de fond bănesc
- există posibilitatea apariţiei penuriei de fond bănesc şi costul unitar de penalizare în acest
caz este 20 u.m.
Rezolvare. Se porneşte de la datele problemei
T = 360 zile
X = 10.000 u.m.
c = 200 u.m.
h = Me

f :[0, ] → , f ( x) = sin x .
2
Ştim că mediana variabilei aleatoare continue este dată de relaţia:
Me 1
0
f ( x)dx =
2
Me
0 sin dx = − cos x = − cos Me + cos 0
Me
0

1 1
− cos Me + cos 0 =  Me = arccos
2 2
Prin urmare costul unitar de stocare este h = Me = 60.

38
 Calculăm nivelul comenzii optime şi timpul optim în cazul în care nu există penurie:
2cX 2  200 10.000 4.000.000
xˆ = = = = 13, 6
hT 60  360 21.600
2cT 2  200  360 144.000
tˆ = = = = 0, 48
hX 60 10.000 600.000
Calculăm nivelul comenzii optime şi timpul optim în cazul în care există posibilitatea
apariţiei penuriei de fonduri băneşti:

2cX ( p + h) 2  200 10.000(20 + 60) 320.000.000

xˆ = = = = 27, 21
hTp 60  360  20 432.000
2cT ( p + h) 2  200  360(20 + 60) 11.520.000
tˆ = = = = 0,96
hXp 60 10.000  20 12.000.000

Aplicaţia 3. Necesarul de fond bănesc lichid este descris de variabila aleatoare discretă:
 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 
X : .
 0, 03 0, 07 0,1 0,15 0,15 0,10 0, 20 0,10 0, 05 0, 05 
Să se determine nivelul fondului optim şi costul realizării acestui fond ştiind că se percep
penalizările unitare C1 = 30 u.m. şi C2 = 70 u.m. în cazul imobilizării fondului, respectiv

imposibilitatea efectuării plăţilor.

Rezolvare. Ştim că nivelul optim al fondului bănesc verifică următoarea dublă inegalitate:
C2
p( X  S 0 − 1)   p( X  S 0 ) .
C1 + C 2
Prin urmare putem calcula raportul următor:
C2 70 70
= = = 0,7 .
C1 + C 2 30 + 70 100

Deci nivelul fondului optim are valoarea S0 = 7 u.m.

Costul de formare al fondului bănesc optim se calculează cu ajutorul următoarei relaţii:

S0  7 10
C ( S0 ) = C1  ( S0 − k ) pk + C2  (k − S0 ) pk = 30  (7 − k ) pk + 70  (k − 7) pk .
k =0 k = S0 +1 k =0 k =8

C ( S0 ) = 30(7 p0 + 6 p1 + 5 p2 + 4 p3 + 3 p4 + 2 p5 + p6 ) + 70( p8 + 2 p9 + 3 p10 ) =

C ( S0 ) = 30(6  0, 03 + 5  0, 07 + 4  0,1 + 3  0,15 + 2  0,15 + 0,10) + 70(0,10 + 2  0, 05 + 3  0, 05) =

Prin urmare costul de realizare al fondului bănesc lichid este C ( S0 ) = 25,19 u.m.

39
 Aplicaţia 4. Necesarul de fond bănesc lichid este descris de variabila aleatoare discretă:
 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 
X : .
 0, 02 0, 08 0,1 0,1 0, 02 0, 05 0, 01 0,10 0,15 0,19 
Cunoscând nivelul S0 = 7 u.m. al fondului bănesc optim şi C1 = 0, 20 u.m. costul unitar de

penalizare în cazul imobilizării fondului să se determine costul realizării fondului bănesc optim.
Rezolvare. Plecăm de la faptul că:
C2
p( X  S 0 − 1)   p( X  S 0 )
C1 + C 2
Din relaţia de mai sus putem calcula
p = p( X  S 0 − 1) = 0,37
.
q = p( X  S 0 ) = 0,42
p q
C1  C2  C1
1− p 1− q
0,37 0, 42
0, 20  C2 
1 − 0,37 1 − 0, 42
0,117  C2  0,114

Prin urmare coeficientul de penalizare C2 = 0,1 .

Costul de formare al fondului bănesc optim este:

S0  7 10
C ( S0 ) = C1  ( S0 − k ) pk + C2  (k − S0 ) pk = 30  (7 − k ) pk + 70  (k − 7) pk
k =0 k = S0 +1 k =0 k =8

C ( S0 ) = 30(7 p0 + 6 p1 + 5 p2 + 4 p3 + 3 p4 + 2 p5 + p6 ) + 70( p8 + 2 p9 + 3 p10 )

C ( S0 ) = 30(6  0, 02 + 5  0, 08 + 4  0,1 + 3  0,1 + 2  0, 02 + 0, 05) + 70(0,10 + 2  0,15 + 3  0,19)

adică are valoarea C ( S0 ) = 46,99 u.m.

Aplicaţia 5. Necesarul de fond bănesc lichid este descris de o variabilă aleatoare continuă a
1
cărei densitate este f :[0,3] → , f ( x) = (2 x + 1). Să se determine nivelul fondului optim şi
12
costul realizării acestui fond ştiind că se percep penalizările unitare C1 = 30 u.m. şi C2 = 70 u.m.

în cazul imobilizării fondurilor, respectiv imposibilităţii efectuării plăţilor.

Rezolvare. Nivelul optim S 0 al fondului bănesc este:
S0 C2
a
f ( x)dx =
C1 + C 2
Raportul coeficienţilor de penalizare are valoarea de mai jos:

40
 C2 70 70
= = = 0,7
C1 + C 2 30 + 70 100

1 S0
12 0
(2 x + 1)dx = 0, 7

În urma rezolvării integralei se obţine ecuaţia:

1 2 1 7
S0 + S0 = , adică 5S 02 + 5S 0 − 42 = 0 ,
12 12 10
ecuaţie care are soluţiile
−1 + 3 3
S1 = = 2, 09
2
−1 − 3 3
S2 = = −3, 09
2
Prin urmare nivelul optim are valoarea: S0 = 2 u.m.

Calculăm costul realizării fondului bănesc cu ajutorul formulei:

S0 
C ( S 0 ) = C1  ( S 0 − x) f ( x)dx + C 2  ( x − S 0 ) f ( x)dx =
0 S0

2 1 3 1
= 30 (2 − x)(2 x + 1)dx + 70 ( x − 2) (2 x + 1)dx =
0 12 2 12
5  16  7 27  5 14 7 17
=  − + 6 + 4  + 18 − + 4  =  +  = 41,41
2 3  2 2  2 3 2 2
C ( S0 ) = 41, 41 u.m.

Aplicaţia 6. Pentru a face faţă diferitelor angajamente financiare, o unitate economică are
nevoie de un anumit fond bănesc lichid. S-a constatat că cererea de fond bănesc lichid este
1
descrisă de o variabilă aleatoare continuă a cărei densitate este f : 0, 2 → , f ( x) = ( x + 3) ,
8
iar nivelul optim este S0 = 1 u.m.

Să se determine costul realizării acestui fond bănesc cunoscând costul unitar C2 = 0,80

u.m. în cazul imposibilităţii efectuării plăţilor.

Rezolvare. Trebuie să calculăm pe C1 cu ajutorul formulei

1− p S0
C1 = C 2 , unde p =  f ( x)dx .
p 0

11 1 1 1  x2  11 
Deci, p =  ( x + 3)dx =  ( x + 3)dx =  + 3x  / 10 =  + 3  = 0,43 .
08 8 0 8 2  82 
1− p 1 − 0,43
Prin urmare costul C1 = C2 = 0,80 = 1,06
p 0,43

41
Costul realizării de fond bănesc este:
S0 
C ( S 0 ) = C1  ( S 0 − x) f ( x)dx + C 2  ( x − S 0 ) f ( x)dx =
0 S0

2 1 3 1
= 1,06 (1 − x) ( x + 3)dx + 0,80 ( x − 1) ( x + 3)dx =
0 8 2 8
 1   7 5 7
= 0,1325 − − 1 + 3  + 0,1 −  = 0,1325  + 0,1  = 0,05
 3   3 3 3

C ( S0 ) = 0, 05 u.m.

42
 Capitolul 3
PLĂŢI EŞALONATE (RENTE)

Definiţia 3.1. Se numesc plăţi eşalonate (rente), sumele de bani plătite la intervale de
timp egale.
Se numeşte perioadă intervalul de timp care separă plata a două sume.
Dacă perioada este anul, plăţile eşalonate se numesc anuităţi. (semestrul – semestrialităţi,
trimestrul – trimestrialităţi, luna - mensualităţi).

Plăţile eşalonate pot fi:

1. plăţi eşalonate de plasament (sau de fructificare), făcute pentru constituirea unei sume
de bani
2. plăţi eşalonate de amortizare (sau de rambursare), în vederea rambursării unei datorii.

Plăţile eşalonate pot fi:

- anticipate (la începutul perioadei),
- posticipate (la sfârşitul perioadei).

Plăţile eşalonate pot fi:

- temporare (numărul de plăţi este finit şi fixat prin contract),
- perpetue (numărul plăţilor este nelimitat),
- viagere (numărul plăţilor depinde de viaţa unei persoane).

Plăţile eşalonate pot fi:

- constante (sumele depuse sunt constante),
- variabile (sumele depuse sunt variabile).

3.1. Anuităţi constante posticipate

a) Valoarea finală a unui şir de anuităţi constante, imediate, temporare S n

Notăm:
T = valoarea anuităţii constante,
n = numărul de ani,
i = dobânda unitară anuală,
S n = valoarea sau suma finală a şirului de anuităţi în momentul n (momentul plăţii ultimei
anuităţi).

T T T T
| | | ………… | |
0 1 2 n-1 n

T (i + 1)
n −1
T (i + 1) T
n−2
T (i + 1)

43
 u = 1 + i - factor de fructificare
Sn = T (1 + i)n−1 + T (1 + i)n−2 + ... + T (1 + i) + T =
= T  u n −1 + T  u n −2 + ... + T  u + T =
u n −1
= T (1 + u + ... + u n − 2 + u n −1 ) = T 
u −1
Deci Sn = T  u − 1 .
n

Observaţia 3.1. Pentru T = 1 (o unitate monetară) suma finală a unui şir de n anuităţi
constante posticipate este:
un −1
sn = şi deci S n = T  sn
i

b) Valoarea finală (suma finală) a unui şir de anuităţi posticipate, constante, temporare,
amânate, rS n

Anuităţile sunt amânate r ani, r  n .

Prima plată se face posticipat, după r ani (prima plată făcându-se deci la momentul r + 1 )
timp de ( n − r ) ani.

T T T T
| | | …….. | | | …… | |
0 1 2 …….. r r+1 r+2 ….. n-1 n

r  Sn = T  u n−r −1 + T  u n−r −2 + ... + T  u + T =

u n−r − 1
= T (1 + u + ... + u n − r − 2 + u n − r −1 ) = T 
u −1

n-r termeni
n−r
−1
r Sn = r  S n = T  u sau r  Sn = Sn−r
i
Observaţia 3.2. Valoarea finală a şirului de anuităţi posticipate egale cu T calculate pe n
ani, dar amânate r ani, este egală cu valoarea finală a acestor plăţi, imediate, dar calculate numai
pe ( n − r ) ani.

Exemplu Să se calculeze valoarea finală a unui şir de 10 anuităţi egale cu 1000 u.m. ,
plătibile la sfârşitul fiecărui an (dar amânate 5 ani) cu procentul p = 5% .
Rezolvare: i = 0,05 , r = 5 , n − r = 10  n = 15
1.0510 − 1
5S15 = 1000  = 1000 12,577892 = 12577,892 u.m.
0,05

c) Valoarea actuală a unui şir de anuităţi constante, posticipate, temporare, imediate, An

44
 Definiţia 3.2. Se numeşte valoarea actuală a unui şir de anuităţi (constante, posticipate,
temporare, imediate) An suma necesară şi suficientă în momentul iniţial pentru a se putea plăti
scadenţele fixate la scadenţele 1, 2,..., n (constante în valoare de T unităţi monetare).

T T T T
| | | ………… | |
0 1 2 … n-1 n
An T u T u2 T  u n −1 T un

Observaţia 3.2. An este egală cu suma valorilor actuale a fiecărei anuităţi.

An = T  u + T  u 2 + ... + T  u n−1 + T  u n = T  u  (1 + u + ... + u n−1 )
un −1
An = T  u 
u −1
Observaţia 3.3 Pentru T = 1 (o unitate monetară) notăm a n = u  u − 1 şi deci An = T  an .
n

u −1

Exemplu Ce sumă unică depusă imediat poate să înlocuiască plata a 12 anuităţi constante
( T = 1250 u.m.) posticipate, cu procentul de 5% ?
1,0512 − 1 1,80
An = 1250  (1 + 0,05)  = 1250 1.05  = 47250
0,05 0,05

d) Valoarea actuală a unui şir de anuităţi (constante, posticipate, perpetue, imediate) A

Anuităţile sunt perpetue, deci plata se efectuează nelimitat.

Pentru T = 1 , avem a = 1 şi dacă T  1  A = T  a .
i

e) Valoarea actuală a unui şir de anuităţi (constante, posticipate, temoprare, amânate) rAn

Plata se face după r ani, posticipat, timp de (n-r) ani.

T T T T
| | | …….. | | | …… | |
0 1 2 …….. r r+1 r+2 ….. n-1 n
rAn

rAn = T  u r +1 + T  u r +2 + ... + T  u n =
u n−r − 1
= T  u r +1 (1 + u + ... + u n − r −1 ) = T  u r +1  =
u −1
u n−r − 1 u n−r − 1
= T  u r +1  =T ur u  = T  u r  a n−r
i u −1
Deci: rAn = T  u r  an−r .

Exemplu Care este suma unică pe care urmează să o plătească o persoană pentru a înlocui
plata a 12 anuităţi posticipate de 3000 u.m. fiecare, amânate 3 ani, cu procentul p = 5% ?
Rezolvare: n − r = 12 , r = 3 , n = 15
3 A15 = 3000  (1,05)3  a12 = 3000  0,863837  8,86325 = 22969, 21 u.m.

45
3.2. Anuităţi constante anticipate

a) Valoarea finală a unui şir de anuităţi constante, anticipate, temporare, imediate S n

T T T T
| | | …….. | |
0 1 2 …….. n-1 n

S n este egală cu suma valorilor finale a fiecărei anuităţi, la momentul n.

S n = T  u n + T  u n−1 + ... + T  u = T  u  (1 + u + ... + u n−1 ) =

un −1 un −1
= T u  = T u 
u −1 i
Deci S n = T  u  u − 1 .
n

i
Pentru T = 1 obţinem valoarea finală a unui şir de anuităţi anticipate a 1 u.m.; notăm s n .
un −1
sn = u  şi deci S n = T  s n .
i

b) Valoarea finală a unui şir de anuităţi anticipate, constante, temporare, amânate r  S n

T T T T
| | | …….. | | | …… | |
0 1 2 …….. r r+1 r+2 ….. n-1 n

u n−r − 1
r  S n = T  u n − r + T  u n − r −1 + ... + T  u = T  u 
i
n−r
−1
Deci: r  S n = T  u  u , adică r  S n = T  S n−r .
i

c) Valoarea actuală a unui şir de anuităţi constante, anticipate, imediate, temporare An

Definiţia 3.3. Se numeşte valoarea actuală a unui şir de anuităţi anticipate, suma necesară
şi suficientă în momentul iniţial pentru a se putea plăti la fiecare din scadenţele fixate
0,1,..., ( n − 1) suma egală cu T. Notăm cu n această sumă.

T T T T
| | | …….. | |
0 1 2 …….. n-1 n

An = T + T  u + T  u 2 + ... + T  u n−1 = T (1 + u + ... + u n−1 ) =

u n −1 un −1
=T  =T  .
u −1 i
An = (1 + i)n .

46
 Capitolul 4
RAMBURSAREA ÎMPRUMUTURILOR

Definiţia 4.1. În sens general, se numeşte împrumut, o operaţiune financiară prin care un
partener P1 (individual sau un grup) plasează o sumă de bani, pe o perioadă de timp dată şi în
anumite condiţii, unui alt partener P2 .
P1 se numeşte creditor.
P2 se numeşte debitor.

Definiţia 4.2. Operaţiunea prin care P2 restituie partenerului P1 suma de care a beneficiat
(suma împrumutată) se numeşte rambursarea (sau amortizarea) împrumutului.

Prin urmare, împrumutul este o operaţiune ce conţine două părţi distincte şi anume
creditarea şi rambursarea.
Fiecare componentă reprezintă o operaţiune de plăţi eşalonate.
În general cele două operaţiuni nu au loc simultan şi deci valoarea lor finală nu este
aceeaşi. Ele au în comun valoarea actuală a rambursării, adică valoarea împrumutată.
Împrumutul se constituie prin anuităţi constante formate din:
- rambursarea unei părţi a datoriei;
- dobânda asupra părţii din datoria rămasă la începutul perioadei în care se efectuează plata.

Aceste sume rambursate anual şi care au rolul de a amortiza treptat suma împrumutată, se
numesc amortismente.

4.1. Amortizarea unui împrumut prin anuităţi constante posticipate

Fie V0 suma împrumutată la momentul iniţial.

Fie T1 , T2 ,...,Tn anuităţile succesive, astfel:
- prima anuitate ( T1 ) se plăteşte la un an de la acordarea împrumuturilor;
- a doua se plăteşte un an mai târziu, ş.a.m.d.

Fie Q1 , Q2 ,..., Qn amortismentele succesive conţinute în prima, a doua,…, a n-a anuitate.

Fie i dobânda unitară nominală a împrumutului.
Fie n numărul de ani în care se face rambursarea.

Momentul Suma rambursată Suma rămasă

0 V0
1 T1 = Q1 + d1 = Q1 + V0 i V1 = V0 − Q2
2 T2 = Q2 + d 2 = Q2 + V1i V2 = V1 − Q2
… … …
p T p = Q p + d p = Q p + V p −1i V p = V p −1 − Q p
… … …
n Tn = Qn + d n = Qn + Vn−1i Vn = Vn−1 − Qn = 0

Deoarece Vn = 0  Vn−1 = Qn şi deci Tn = Qn + Vn−1i = Qn (1 + i) .

47
 a) Relaţia dintre suma împrumutată şi amortismente
n
V0 =  Qk
k =1

b) Relaţia între anuităţi şi amortismente

Tp +1 − Tp = Qp +1 + iVp − (Qp + iVp −1 ) = Qp +1+i − i(Vp −1 − Qp ) − Qp − iVp −1 =

= Q p +1 − iQ p − Q p = Q p +1 − Q p (1 + i) .

T p +1 − T p = Q p +1 − Q p (1 + i) (4.1)

Observaţia 4.1. Formula (4.1) este adevărată oricum am alege anuităţile.

Cazuri particulare:

1) Anuităţile sunt egale între ele:

T1 = T2 = ... = Tn = T
Atunci din (4.1), obţinem: Q p+1 − Q p (1 + i) = 0 , adică :
Q p +1 = Q p (1 + i) (4.2)
şi se arată uşor prin inducţie că:
Q p +1 = Q1 (1 + i ) p (4.3)
Prin urmare, în cazul anuităţilor egale când amortismentele succesive Q1 , Q2 ,..., Q p ,...
formează o progresie geometrică crescătoare cu raţia (1 + i ) .

2) Amortismentele sunt constante (egale între ele):

V0
Q = Q1 = Q2 = ... = Qn =
n
V0
Atunci din (1), obţinem: T p +1 − T p = −Q1i = − i , deci:
n
V0
T p +1 = T p − i (4.4)
n
Prin urmare, în cazul amortismentelor egale, anuităţile succesive formează o progresie
aritmetică de raţie  − V0 i  , deci o progresie aritmetică descrescătoare.
 n 

Observaţia 4.2. În cazul 1) al anuităţilor egale între ele, amortismentele formează o

progresie geometrică de raţie (1 + i ) . Avem:
n n
V0 =  Qk =  Q1 (1 + i ) k −1
k =1 k =1

Notăm: 1 + i = u  V0 = Q1  u k −1 = Q1 u − 1 
n n

k =1 u −1
(1 + i ) − 1
n
V0 = Q1 (4.5)
i
Deci:
i
Q1 = V0 (4.6)
(1 + i ) n − 1

48
 Relaţiile (4.5) şi (4.6) pot fi scrise sub formă echivalente, notând sn = (1 + i) − 1 .
n

1
V0 = Q1  s n ; Q1 = V0  (4.7)
s n

Observaţia 4.3. Formulele (4.5) – (4.7) ne dau relaţiile între sumele împrumutate şi primul
amortisment.

3) Relaţiile dintre anuităţile constante şi suma împrumutată

Ţinând seama de echivalenţa dintre suma împrumutată V0 şi anuităţile actualizate pe baza

dobânzii unitare nominale i, rezultă:
1 − (1 + i) − n
V0 = T (1 + i) −1 + T (1 + i) − 2 +... + T (1 + i) − n = T (1 + i) −1 =
1 − (1 + i) −1
1 − (1 + i ) − n 1 − (1 + i ) − n 1 − (1 + i ) n
= T (1 + i ) −1 = T (1 + i ) −1 =T
1 (1 + i ) − 1 i
1−
1+ i 1+ i
sau:
1− un
V0 = T  (4.8)
i
Relaţia de mai sus evidenţiază legătura dintre anuităţile posticipate constante şi suma
împrumutată.

4.2 Suma rambursată după plata a p anuităţi

p
R p =  Qk .
k =1

În cazul anuităţilor constante:

p p p
(1 + i) p − 1 .
R p =  Qk =  Q1 (1 + i) k −1 = Q1  (1 + i) k −1 = Q1
k =1 k =1 k =1 (1 + i) − 1
sau:
(1 + i ) p − 1
R p = Q1 = Q1  s p (4.9)
i
Relaţia (4.9) evidenţiază legătura dintre suma rambursată în primii p ani şi primul
amortisment.
Ţinând cont de (4.7), obţinem:
1
R p = V0 (4.10)
s p
Această relaţie evidenţiază legătura dintre suma rambursată în primii p ani şi suma
împrumutată.
După plata anuităţii de rangul p, rămâne de plătit suma V p :
un −1 u p −1
V p = V0 − R p = Q1 − Q1 sau
i i
un − u p
V p = Q1 (4.11)
i

49
 4.3 Legea urmată de diferenţe succesive a dobânzilor: d1 − d2 , d2 − d3 ,... în cazul
anuităţilor constante

Tk = Qk + d k , T1 = T2 = ... = Tn = T
 T = Qk + d k , k = 1,2,..., n .
d k = T − Qk deci:
d k = d k −1 = T − Qk − (T − Qk +1 ) = Qk +1 − Qk
d k − d k +1 = Q1 (1 + i) k − Q1 (1 + i) k −1 = Q1 (1 + i) k −1 =
= Q1 (1 + i) k −1 (1 + i − 1) = Q1 (1 + i) k −1 i , k = 1,2,..., n .

Prin urmare:
d1 − d 2 = Q1i
d 2 − d 3 = Q1 (1 + i)i
d 3 − d 4 = Q1 (1 + i) 2 i
………………………

Observaţia 4.4. Diferenţele (d k − d k +1 ) , k = 1,2,..., n , formează o progresie geometrică de

raţie (1 + i ) şi cu primul termen (Q1  i) .

Tabel de rambursare:
Suma
datorată la Dobânda Amortismentul Anuitatea Suma datorată la
Anii începutul dk Qk Tk sfârşitul anului
anului Vk −1
1 V0 d1 = V0 i Q1 T1 V1 = V0 − Q1
2 V1 d 2 = V1i Q2 T2 V2 = V1 − Q2
3 V2 d 3 = V2 i Q3 T3 V3 = V2 − Q3
… … … … … …
n-1 Vn−1 d n−1 = Vn−2 i Qn −1 Tn −1 Vn −1 = Vn − 2 − Qn −1
n Vn dn = Vn −1i Qn Tn Vn = Vn −1 − Qn = 0

4.4. Împrumuturi cu anuităţi constante şi dobândă plătită la începutul anului

La semnarea contractului se plăteşte dobânda pentru primul an, d1 = V0 i , deci suma reală
ridicată este , iar pentru fiecare din anii următori se plăteşte amortismentul şi împreună cu el
dobânda asupra sumei rămase de plată la începutul anului.

Anul 0 Suma efectiv primită V0 (1 − i)

Anul1 T1 = V1i + Q1 V1 = V0 − Q1
Anul 2 T2 = V2 i + Q2 V2 = V1 − Q2
… … …
Anul p Tp = V p i + Q p V p = V p −1 − Q p
Anul p+1 T p +1 = V p +1i + Q p +1 V p +1 = V p − Q p +1
… … …
Anul n-1 Tn−1 = Vn−1i + Qn−1 Vn−1 = Vn−2 − Qn−1
Anul n Tn = Vn i + Qn Vn = Vn−1 − Qn = 0

50
 Calculând diferenţa dintre două anuităţi consecutive, obţinem:
T p +1 − T p = (V p +1 − V p )i + Q p +1 − Q p = (V p − Q p +1 − V p )i + + Q p +1 − Q p = Q p +1 (1 − i) − Q p
Deci:
T p +1 − T p = Q p +1 (1 − i) − Q p (4.12)

Dacă presupunem că anuităţile sunt egale (T1 = T2 = ... = Tn = T ) , vom obţine:

Qp
Q p +1 (1 − i) − Q p = 0  Q p +1 = sau, notând 1 = 1 + r 
1− i 1− i
Q p +1 = (1 + r )Q p (4.13)

Prin inducţie după p rezultă că în sistemul de împrumut cu dobânzile plătite la începutul

anului şi anuităţi constante, amortismentele formează o progresie geometrică de raţie (1 + r ) .
Q p +1 = (1 + r ) p Q1 (4.14)

Exemplu.O persoană împrumută o sumă de bani pe care urmează să o ramburseze în 6 ani

prin anuităţi constante posticipate. Suma primelor două amortismente este 9226630 lei, iar suma
dintre al doilea şi al treilea amortisment este 9559690 lei.
Să se calculeze:
procentul p al împrumutului
primul amortisment ( Q1 )
ultimul amortisment ( Q6 )
anuitatea (T)
valoarea împrumutului ( V0 )
Rezolvare. Q1 + Q2 = Q1 + Q1 (1 + i) = Q1 (2 + i) = 9226630
Q2 + Q3 = Q1 (1 + i) + Q2 (1 + i) = Q1 (1 + i) + Q1 (1 + i) 2 =
= Q1 (1 + i + 1 + 2i + i 2 ) = Q1 (2 + 3i + i 2 ) = Q1 (1 + i)(2 + i)
Q2 + Q3 Q1 (1 + i )( 2 + i ) 9559690
= = 1+ i = = 1, 04  i = 0, 04
Q1 + Q2 Q1 ( 2 + i ) 9226630
i = 0, 04 
  p = 4%
p = 100  i 

Q1 (2 + i) = 9226630
9226630
Q1 = = 4522860 u.m.
2,04
Q 6 = Q1 (1 + i) 5 = 4522860(1,04) 5 = 5502750 u.m.
T = Q6 (1 + i) = 5502750  1,04 = 5722860 u.m.
d1 = V0 i
d1 = T − Q1 = 5722860 − 4522860 = 1200000
d 1200000
V0 = 1 = = 30000000 u.m.
i 0,04

51
 4.5 Probleme rezolvate

Aplicaţia 1. Se împrumută o sumă ce trebuie rambursată în 6 ani prin anuităţi constante

posticipate. Suma primelor două amortismente este de 10.000 u.m., iar suma dintre al doilea şi al
treilea amortisment este de 10.500 u.m. Să se determine valoarea împrumutului.
Rezolvare. Din datele problemei reiese că
Q1 + Q2 = 10.000 u.m.

Q2 + Q3 = 10.500 u.m.
Ştim de asemenea că dacă anuităţile sunt constante (egale) atunci amortismentele sunt în
progresie geometrică :
Q1 = Q1
Q2 = Q1 (1 + i ) = (1 + i )
Q3 = Q2 (1 + i ) = Q1 (1 + i ) 2

Q6 = Q5 (1 + i ) = Q1 (1 + i )
5

Trebuie să calculăm valoarea împrumutului V0 pe o perioadă de 6 ani:

6
u6 −1
V0 =  Q6 =Q1
k =1 i

Q1 + Q2 = 10.000
Pornim de la următorul sistem:  
Q2 + Q3 = 10.500
Q1 + Q1 (1 + i ) = 10.000 Q1 (2 + i ) = 10.000 (1 + i )( 2 + i ) 10.500
    = .
Q1 (1 + i ) + Q1 (1 + i ) = 10.500 Q1 (1 + i )( 2 + i ) = 10.500 2+i
2
10.000

Deci rezultă că: 1 + i = 1,05  i = 0,05 .

Atunci Q1 (2 + i) = 10.000  Q1 (2 + 0,05) = 10.000

Q1 = 4878 u.m.
6
u6 −1
Valoarea împrumutului este: V0 =  Q6 =Q1  .
k =1 i
Cum u = 1 + i rezultă că u = 1, 05 .

1, 056 − 1
V0 = 4878  = 33170 u.m.
0, 05

52
 Aplicaţia 2. Să se determine valoarea unui împrumut pe o perioadă de 7 ani, ştiind că după
3 ani au mai rămas de plată 1.500 u.m., iar după 5 ani au mai rămas de plată 1.000 u.m.,
rambursarea făcându-se în condiţii de anuităţi egale.
Rezolvare. Pornim de la faptul că valoarea împrumutului este
7
u7 −1
V0 =  Q7 = Q1 .
k =1 i

un − u p
iar suma rămasă de plată V p = Q1 
i
 u7 − u3
 3
V = Q1 = 1.500 u.m.
i
 .
V = Q u − u = 1.000 u.m.
7 5

 5 1
i
Vom rezolva sistemul:
 u7 − u3
Q1 = 1.500
i u 7 − u 3 1.500
  =  ecuaţia: u 7 − 3u 5 + 2u 3 = 0 .
Q u
7
−u 5
u 7
− u 5
1 .000
= 1.000
 1 i
Împărţim această ecuaţie prin u 3 şi obţinem: u 4 − 3u 2 + 2 = 0 .
Dacă notăm u 2 = x atunci vom avea ecuaţia: x 2 − 3 + 2 = 0 care are soluţiile x1 = 2 şi
x2 = 1 .
Vom avea două situaţii:
1. Când u 2 = x1 adică u 2 = 2  u1, 2 =  2  u = 2 . Dar cu u=1+i rezultă că i = 0,4 .

2. Când u 2 = x2 adică u 2 = 1  u1, 2 =  1  u = 1  i − imposibil.

1.500i 1.500  0,4

Calculăm primul amortisment, adică Q1 = = = 79,6 u.m.
u 7 − u 3 1,4 7 − 1,4 3
Deci valoarea împrumutului este
u7 −1 1,4 7 − 1
V0 = Q1 = 79,6 = 1878,46 u.m.
i 0,4

Aplicaţia 3. Să se determine valoarea unui împrumut corespunzător unei perioade de 5 ani,

ştiind că anuităţile sunt egale, iar diferenţele succesive ale dobânzilor corespunzătoare primilor
ani sunt de 550 u.m. şi de 605 u.m.
 d1 − d 2 = 550
Rezolvare. Se porneşte de la faptul că :  .
 d 2 − d 3 = 605
De aici rezultă sistemul

53
 Q1  i = 550 i (1 + i ) 605
  =  550i = 55  i = 0,1 .
Q1  i (1 + i ) = 605 i 550

Cum u = 1 + i rezultă că u =1,1.

Calculăm primul amortisment din prima ecuaţie a sistemului Q1i = 550 :

Q1  0,1 = 550  Q1 = 5.500 u.m.

u5 −1
Valoarea împrumutului este V0 = Q1  V0 = 6710 u.m.
i

Aplicaţia 4. Să se determine nivelul dobânzii practicate în cadrul unui împrumut pe o

perioadă de 8 ani, ştiind că după 2,3 şi 4 ani au mai rămas de plată sumele 6.000 u.m., 4.500 u.m.
şi 4.000 u.m. Să se calculeze valoarea împrumutului dacă anuităţile sunt egale.
Rezolvare. Se porneşte de la formula de calcul a valorii împrumutului:
8
u8 − 1
V0 =  Qk = Q1 .
k =1 i
Se ştie din datele problemei că:
u8 − u 2
V2 = Q1 = 6.000 u.m.
i
u8 − u3
V3 = Q1 = 4.500 u.m.
i
u8 − u 4
V4 = Q1 = 4.000 u.m.
i

 u8 − u2
Q1 = 6.000
 i
 u8 − u3
Vom avea sistemul: Q1 = 4.500 .
 i
 u8 − u4
Q1 = 4.000
 i

Rezultă:
 u 8 − u 2 6.000  u8 − u 2 4
 u 8 − u 3 = 4.500 =
 u 8 − u 3 3 u − 4u + 3u = 0
8 3 2

 8  8  8 (+)  3u 4 − 4u 3 + u 2 = 0
 u − u = 6.000 u − u = 3 −u + 3u − 2u = 0
2 2 4 2

 u − u
8 4
4.000  u − u
8 4
2
Se împarte această ecuaţie prin u 2 şi obţinem ecuaţia:
1
3u 2 − 4u + 1 = 0 cu soluţiile u1 = 1şi u 2 = .
3
Dacă u1 = 1 atunci 1 + i = 1 – imposibil

54
 1 1 2
Dacă u 2 = atunci 1 + i =  i = − – imposibil.
3 3 3

Aplicaţia 5. Să se determine ultimul amortisment şi anuitatea corespunzătoare unui

împrumut pe 5 ani, ştiind că anuităţile sunt egale şi diferenţele succesive ale dobânzilor
corespunzătoare primilor 3 ani sunt 500 u.m. şi 600 u.m.
d1 − d 2 = 500
Rezolvare. Plecăm de la faptul că:  .
d 2 − d 3 = 600

Q1i = 500
Rezultă sistemul:  .
Q1i (1 + i ) = 600
600
Deci 1 + i =  i = 0, 2.
500
Calculăm primul amortisment şi anume Q1i = 500  Q1 = 2500 .
Ştim că anuităţile sunt egale, amortismentele vor fi în progresie geometrică şi atunci
ultimul amortisment se calculează astfel: Q5 = Q1 (1 + i)4 = 2500(1 + 0, 2)4 = 5175 u.m.

Anuitatea corespunzătoare unui împrumut pe 5 ani este:

T = Q5 (1 + i) = 5175  1.2 = 6210 u.m.

Aplicaţia 6. Să se determine valoarea unui împrumut pe o perioadă de 8 ani prin anuităţi

egale ştiind că după 4 ani au mai rămas de plată 2000 u.m., iar după 6 ani au rămas 1000 u.m.
Rezolvare. Pornim de la relaţia valorii împrumutului:
8 T1 =...=T8
u8 − 1
V0 =  Q8  V0 = Q1 .
k =1 i
Din datele problemei reiese că:
u8 − u 4
V4 = Q1 = 2000 u.m.
i
u8 − u 6
V6 = Q1 = 1000 u.m.
i
 u8 − u4
Q1 = 2000
i
Rezultă sistemul: 
Q u
8
− u6
= 1000
 1 i
u 8 − u 4 2000
Deci, =  ecuaţia u 8 − 2u 6 + u 4 = 0 : u 4  u 4 − 2u 2 + 1 = 0 .
u −u
8 6
1000
Dacă notăm u 2 = x atunci vom avea ecuaţia: x 2 − 2 x + 1 = 0 cu soluţia: x1 = x2 = 1 .

55
 Cum u 2 = x  u = 1  1 + i = 1 - imposibil.

Aplicaţia 7. Să se alcătuiască planul de rambursare a unui împrumut în valoare de 1000

u.m., corespunzător unei perioade de 5 ani şi cu procentul de 12 % ştiind că:
a) amortismentele sunt egale
b) anuităţile sunt egale
Rezolvare. a) Plecând de la faptul că valoarea împrumutului V0 = 1000 u.m. , n =5 ani, şi

dobânda unitară anuală este i = 0,12 şi ştiind că amortismentele sunt egale, adică
V0 1000
Q1 = Q2 = ... = Q5 = = = 200 u.m. , putem întocmi planul de rambursare a unui împrumut
5 5
pe o perioadă de 5 ani:

An Dobânzile Amortismentele Anuităţile Suma rămasă de plată

d = Vk i Qk Tk = d k + Qk Vk = Vk −1 − Qk

0 V0 = 1000

1 d1 = V0i = 120 Q1 = 200 T1 = d1 + Q1 = 320 V1 = V0 − Q1 = 800

2 d2 = V1i = 96 Q1 = 200 T2 = d2 + Q2 = 296 V2 = V1 − Q2 = 600

3 d3 = V2i = 72 Q1 = 200 T3 = d3 + Q3 = 272 V3 = V2 − Q3 = 400

4 d4 = V3i = 48 Q1 = 200 T4 = d4 + Q4 = 248 V4 = V3 − Q4 = 200

5 d5 = V4i = 24 Q1 = 200 T5 = d5 + Q5 = 224 V5 = V4 − Q5 = 0

b) În cazul anuităţilor egale amortismentele succesive Q1 , Q2 ,..., Q5 formează o progresie

(1 + i ) −1
5

geometrică crescătoare cu raţia (1 + i ) şi valoarea împrumutului este V0 = Q1 .

i
iV0 0,12 1000
Atunci Q1 = = 157, 41 u.m.
(1 + i ) −1 1,125 − 1
5

Anuităţile T1 = T2 = ... = T5 = T şi vor fi calculate astfel:

T5 = iV4 + Q5 = iQ5 + Q5 = Q5 (1 + i ) = Q1 (1 + i ) . Se observă că din ultima linie a unui tabel

5

de rambursare V5 = V4 − Q5 = 0  V4 = Q5

56
 Aşadar T = T5 = 157, 411,125 = 277, 41 u.m.

An Dobânzile Amortismentele Anuităţile Suma rămasă de plată

d = Vk i Qk T Vk = Vk −1 − Qk

0 V0 = 1000

1 d1 = V0i = 120 Q1 = 157, 41 T = 277, 41 V1 = V0 − Q1 = 842,59

2 d2 = V1i = 101,11 Q2 = Q1 (1 + i ) = 176,30 T = 277, 41 V2 = V1 − Q2 = 666, 29

3 d3 = V2i = 79,96 Q3 = Q2 (1 + i ) = 197, 45 T = 277, 41 V3 = V2 − Q3 = 468,84

4 d4 = V3i = 56, 26 Q4 = Q3 (1 + i ) = 221,14 T = 277, 41 V4 = V3 − Q4 = 247, 7

5 d5 = V4i = 29,73 Q4 = Q3 (1 + i ) = 247, 7 T = 277, 41 V5 = V4 − Q5 = 0

Aplicaţia 8. Să se determine ultimul amortisment şi valoarea unui împrumut ştiind că

urmează să fie rambursat în 6 ani, anuităţile fiind egale. Sumele dintre amortismentele
corespunzătoare anilor 1 şi 3 este 5.000 u.m., iar suma dintre amortismentele corespunzătoare
anilor 2 şi 4 este de 5.500 u.m.
Rezolvare. Anuităţile sunt egale, deci amortismentele sunt în progresie geometrică.
Q1 + Q3 = 5.000
Din datele problemei reiese că: 
Q2 + Q4 = 5.500
Trebuie să calculăm ultimul amortisment Q6 şi valoarea împrumutului V0 .
Sistemul se poate scrie sub forma:

Q1 1 + (1 + i)  = 5.000
2

Q1 + Q1 (1 + i ) = 5.000
2

  
Q1 (1 + i) + Q1 (1 + i) = 5.500
  
Q1 (1 + i) 1 + (1 + i)  = 5.500
3 2

Făcând raportul celor două ecuaţii ale sistemului obţinem: 1 + i = 1,1  i = 0,1 .
Deci Q1 1 + (1 + i )2  = 5.000  Q1 (1 + 1,12 ) = 5000  Q1 = 2262, 44 u.m.
Ultimul amortisment Q6 are valoarea: Q6 = Q1 (1 + i) 5 = 3643,68 u.m.
u6 −1
Valoarea împrumutului este: V0 = Q1 = 17443,41 u.m.
i

Aplicaţia 9. Să se determine valoare unui împrumut corespunzător unei perioade de 5 ani,

comportând anuităţi egale, ştiind că primele două amortismente sunt egale cu numerele 2 şi 3, iar
diferenţa primelor două amortismente este 500 u.m.
Rezolvare. Se porneşte de la următoarele date:

57
  Q1 Q2  Q1 Q1 (1 + i )
 =  =
2 3  2 3 .
Q1 − Q2 = 500 Q1 − Q1 (1 + i ) = 500

De aici rezultă:
3
2Q1 (1 + i) = 3Q1  1 + i =  i = 0,5 .
2
Calculăm primul amortisment: Q1  i = 500  Q1 = 1.000 u.m. Factorul de fructificare este:

u = 1 + i = 1,5 .
Trebuie să calculăm valoarea împrumutului:
u5 −1 1,55 − 1
V0 = Q1 = 1.000 = 1.3187,5 u.m.
i 0,5

58
 Capitolul 5
Elemente de calcul stochastic

5.1. Legea distribuţiei normale (distribuţia Gauss sau Gauss-Laplace)

Este cea mai importantă lege de repartiţie fiind cunoscută sub denumirea de legea lui
Gauss. Repartiţia Gauss, a fost prima repartiţie studiată, fiind caracterizată de parametrii  şi

2.
Expresia analitică a legii lui Gauss, reprezentând funcţia densitate de probabilitate este:

−
( x −  )2
1
f ( x) = e 2 2
(5.1)
 2
Integrala unei curbe de repartiţie între anumite valori se numeşte funcţia de repartiţie
normală:
d d
−
( x −  )2
1
F (d ) = P ( X  d ) =  f ( x ) dx = e 2 2
dx (5.2)
−  2 −

Fig. 4.1 Funcţia de Fig. 4.2 Curbele densităţii Fig. 4.3 Curbele densităţii
de repartiţie Gauss de probabilitate cu aceeaşi de probabilitate cu aceeaşi
abatere, dar medii diferite medie, dar abateri diferite

Graficul repartiţiei are formă de clopot, (fig. 4.1) şi prezintă următoarele particularităţi:
- admite un maxim unic pentru x=μ;
- are o simetrie în raport cu dreapta x=μ;
- îşi modifică convexitatea în punctele μ - σ şi μ + σ;
- modificarea parametrului μ translatează curba de-a lungul axei x, (fig.4.2);
- modificarea parametrului σ modifică ascuţirea curbei, (fig.4.3).

59
 Valoarea funcţiei de repartiţie este reprezentată în figura 4.1 prin aria haşurată, asimetria şi
aplatizarea pentru repartiţia Gauss fiind egale cu zero.
Funcţia de repartiţie numită şi probabilitatea cumulată cuantifică probabilitatea ca variabila
aleatoare care descrie legea normală să aibă o mărime mai mică decât d, respective
P ( X  d ) = F (d ) (5.3)

Vom nota cu  (  ,  ) o variabilă aleatoare ce are media  şi varianţa  2 .

O variabilă aleatoare X are o repartiţie normală standard (  = 0,  = 1) dacă densitatea sa de

repartiţie este
2
1 − x2
f ( x) = e (5.4)
2
Funcţia de repartiţie corespunzătoare distribuţiei normale standard va fi notată cu N şi este
dată de expresia:
d x2
1 −
N (d ) = e 2
dx (5.5)
2 −

Se observă că din punct de vedere geometric, funcţia de repartiţie N ( d ) măsoară aria

cuprinsă între graficul funcţiei f ( x ) (curba lui Gauss), axa orizontală şi dreapta de ecuaţie

x = d (fig.1).

Funcţia N ( d ) are următoarele proprietăţi:

1
1. N ( 0 ) =
2
2. N (  ) = 1

3. N ( − d ) = 1 − N ( d )

60
 Cunoscând parametrii μ,  2 , pe baza relaţiei (5.2) se poate determina analitic valoarea
probabilităţii P ( X  d ) = F ( d ) . Se observă din păcate căci calculaţia este foarte greoaie, astfel

că în practică s-a recurs la utilizarea tabelelor.

Din astfel de tabele se poate vedea, de exemplu că N (1, 24 ) = 0,8925 . Cu alte cuvinte

probabilitatea ca o variabilă distribuită după legea normală standard (  = 0 şi  = 1 ) este de

89,25%.
Probabilitatea ca o variabilă distribuită după legea normală standard să ia valori în
intervalul  a, b  este:

P ( a  X  b ) = P ( X  b ) − P ( X  a ) , respective

P ( a  X  b ) = N (b ) − N ( a ) (5.6)

În cazul particular în care a = −b avem:

P ( −b  X  b ) = N ( b ) − N ( −b ) = N ( b ) − 1 − N ( b )  = 2 N ( b ) − 1

De obicei în formula P ( X  d ) = N ( d ) se dă probabilitatea cumulată N ( d ) şi nu

valoarea variabilei d.
Dacă ne uităm în tabel observăm că probabilitatea cumulată la distribuţia normală standard
are următoarele valori pentru parametrul d, corespunzătoare probabilităţilor egale cu 99%,
97,5%, 95% şi 90%.
Probabilitatea Pragul d
(P) (X<d)
99% 2,33
97,5% 1,96
95% 1,65
90% 1,29

Din tabelul de mai sus rezultă că probabilitatea ca variabila X distribuită după repartiţia
normală standard să ia o valoare mai mică decât 2,33 este de 99%, iar dacă ia o valoare mai mică
decât 1,29 probabilitatea este de 90%.
Dacă se vrea valoarea lui X astfel încât să se afle cu o probabilitate P în intervalul  −b, b  ,

prin utilizarea formulei (g) avem:

P ( −b  X  b ) = 2 N ( b ) − 1

rezultă:

61
 Probabilitatea Pragul b
(P) ( −b  X  b )
99% 2,58
97,5% 2,24
95% 1,96
90% 1,65

Pe baza tabelului de mai sus putem scrie că:

P ( −1,96  X  1,96 ) = 95%

În cazul în care avem o distribuţie normală  (  ,  ) , atunci din formula:

P ( −b  X  b ) = 2 N ( b ) − 1

Z −
făcând substituţia X =

rezultă
P (  − b  Z   + b ) = 2 N ( b ) − 1 (5.7)

S-a notat cu Z variabila aleatoare a cărei lege de distribuţie este  (  ,  ) .

Dacă avem o variabilă normal distribuită cu media 150 şi abaterea medie pătratică
 = 60% , cu o probabilitate de 97,5% ea se va afla în intervalul
150 − 2, 24  0, 6  Z  150 + 2, 24  0, 6 ,
respectiv:
148, 656  Z  151,344
S-a ţinut cont că pentru o probabilitate de 97,5%, b=2,24.
O variabilă aleatoare Z pozitivă are o distribuţie log-normală dacă logaritmul său este
normal distribuit, respectiv
log Z =  (  ,  ) (5.8)

Pentru variabilele aleatoare ce urmează o distribuţie log-normală, formula () va deveni:

P (  − b  log Z   + b ) = 2 N ( b ) − 1

respectiv:
P ( e  −b  Z  e  +b ) = 2 N ( b ) − 1 (5.9)

De exemplu, dacă log Z   ( 0,3;0, 4 ) , respectiv variabila log Z este normal distribuită cu

 = 0,3 şi  = 0, 4 , atunci cu o probabilitate de 95%, variabila se va afla în intervalul:

e0,3−1,960,4  Z  e0,3+1,960,4

62
 respective
1, 6160  Z  2,9447
S-a notat cu log logaritmul natural.

5.2 Procesul Wiener

Se consideră o variabilă x ( t ) care evoluează în timp într-un mod aleatoriu numită variabilă

aleatoare. Dacă variabila aleatoare poate lua numai anumite valori precizate, ea se numeşte
variabilă aleatoare discretă. Dacă variabila aleatoare poate lua orice valoare din , ea se
numeşte continuă.
Rezultă că pentru variabilele aleatoare discrete avem: x ( t )  Ai , iar pentru variabilele

aleatoare continue avem: x ( t )  .

Mai sus, mulţimea Ai , este precizată pentru fiecare moment t.

În cazul în care pentru fiecare moment t cunoaştem şi legea de distribuţie a variabilei x

vom spune că avem un proces stochastic.
Procesul stochastic se numeşte proces discret dacă variabila temporală t poate lua valori
numai într-o anumită mulţime de puncte, bine precizată. Dacă t  sau lui + , procesul

stochastic se numeşte proces continuu.

Vom spune că procesul stochastic x ( t ) este un proces Markov (are proprietatea lui

Markov) dacă pentru a face o predicţie privind evoluţia sa viitoare este suficient să cunoaştem
numai starea sa actuală x ( t0 ) şi nu întreaga sa istorie, respectiv pe ce traiectorie a ajuns starea

actuală x ( t0 ) .

Procesul Wiener poartă numele matematicianului american Norbert Wiener, unul dintre cei
mai celebri specialişti în domeniul teoriei predicţiei din secolul al XX -lea, fondator al
ciberneticii.
Spunem că variabila x ( t ) descrie un proces Wiener, dacă variaţia sa x într-un interval

mic de timp este:

x =   t +     t (5.10)
unde:
 ,  - constante cunoscute
 - variabilă aleatoare având o distribuţie normală standard.
Vom nota cu M operatorul de medie, rezultă că:

( ) ( )
M (  ) = 0 şi  2 = M  2 −  M ( )  = M  2 = 1
2

63
 Media, respectiv varianta lui x sunt:
M ( x ) =    t

 2x =  2  t  M ( 2 ) =  2  t (5.11)

În cazul în care considerăm că intervalul de timp t este egal cu unitatea (1 an) atunci
avem:
M ( x ) = 

 2x =  2 (5.12)

Din formula (5.12) rezultă cu claritate semnificaţia parametrilor  şi  , şi anume:

 - este media anuală a variabilei x ;
 - este abaterea medie standard (volatilitatea anuală) a variabilei x .
Folosind notaţiile consacrate, expresia (5.10) se poate scrie:
x =   t +     t (5.13)
În cazul în care avem:
 = 0 şi  = 1 (legea normală standard) (5.14)
şi vom schimba litera x cu z , obţinem:
z =   t (5.15)
Pentru z avem:
M ( z ) = 0

 z2 = t (5.16)

Procesul Wiener particular dat de formula (5.15) se numeşte mişcare browniană, fiind pus
în evidenţă în secolul al XEX-lea de botanistul Brown.
Mişcarea browniană se caracterizează prin faptul că o particulă care descrie acest proces, se
mişcă la întâmplare, având media zero şi varianţa egală cu t .
Întrucât abaterea medie pătratică măsoară gradul de incertitudine (volatilitatea) rezultă că
aceasta creşte odată cu timpul (cu t ).
Folosind (5.15), formula (5.13) a procesului Wiener se mai poate scrie:
x =   t +   z (5.17)
Trebuie menţionat că uneori procesul (5.15) se mai numeşte proces Wiener fundamental,
iar procesul (5.17) proces Wiener generalizat..
În cazul în care intervalul de timp t este foarte mic ( t → 0 ) , acesta va fi notat cu

expresia consacrată în calculul diferenţial, respectiv cu dt .

64
 Rezultă că pentru cazul continuu ecuaţia (5.17) care descrie procesul Wiener se va scrie
astfel:
dx =   dt +   dz (5.18)
Ecuaţia (5.18) este o ecuaţie diferenţială stochastică.

65
 BIBLIOGRAFIE

[1] Altar, M. , Inginerie financiară, Academia de studii Economice, Bucureşti, 2002

[2] Forsyth, P., An introduction to computational Finance, University of Waterloo,
Canada, 2008
[3] Haugh, M. , Financial Engeneering, Discrete Time Asset Pricing, Columbia
University, New York, 2004
[4] Iancu, C., Pop, V., Pop, M., Probabilităţi şi statistică matematică, Ed. Servoset, Arad,
1996
[5] Iosifescu, M., Mihoc, Gh., Teodorescu, R., Teoria probabilităţilor şi statistică
matematică, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1966
[6] Ingerson, I.,E.,Theory of financial decision making, London, McGrowhill, 1993
[7] Kaufmann, A., Metode şi modele ale cercetării operaţionale,vol.,I,II,Ed. Ştiinţifică ,
1967
[8] Loye, R., G., Instruction to financial modelling sistems, London,198
[9] Longo, G., Batlaglio, C., Matematica par la Applicationi Finanziarie, Milano, Etas
Libri, 1995
[10] Mitran, I., Matematici aplicate în economie, vol. I,II, Lito., Universitatea din
Petroşani, 1996
[11] Moriconi, F., Matematica finanziaria, Bologna Il Milano, 1995
[12] Paris,F., M., Zuanon, Purcaru, I., Matematici financiare, Ed., Economică, Bucureşti,
1996
[13] Piermay, M., Mereil, O., Lasimi, A., Mathematique financieres, Paris, Economia,
1992
[14] Popescu, O., Matematici aplicate în economie, vol. I,II, E.D.P. Bucureşti, 1993
[15] Raţiu – Suciu, C., Modelarea şi simularea proceselor economice, E.D.P. Bucureşti,
1995
[16] Schatteles, T., Metode economice moderne, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1971
[17] Şerban, R., Optimizarea cu aplicaţii în economie, matrix Rom, Bucureşti, 1999
[18] Timberger, I.,Modeles mathematiques de croissance economique, Paris, Gauthie –
Villars, 1969
[19] Vîrsan, C., Cruceanu, S., Elemente de control optimal şi aplicaţii în economie, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1978
[20] Stovre, P., Matematici aplicate în economie, Ed. Serinul Românesc, Craiova, 1982

66
 Anexa 1

Valorile funcţiei lui Laplace

x t2
−
(x ) =
1
2
e
−
2
dt

x 0,00 0,01 0,02 0,03 0,04 0,05 0,06 0,07 0,08 0,09
0,0 0,5000 0,5040 0,5080 0,5120 0,5160 0,5199 0,5239 0,5279 0,5319 0,5359
0,1 0,5398 0,5438 0,5478 0,5517 0,5557 0,5598 0,5636 0,5675 0,5714 0,5753
0,2 0,5793 0,5832 0,5871 0,5910 0,5948 0,5987 0,6026 0,6064 0,6103 0,6141
0,3 0,6179 0,6217 0,6255 0,6293 0,6331 0,6368 0,6406 0,6443 0,6480 0,6517
0,4 0,6534 0,6591 0,6628 0,6664 0,6700 0,6736 0,6772 0,6808 0,6844 0,6879
0,5 0,6915 0,6950 0,6985 0,7019 0,7054 0,7088 0,7123 0,7157 0,7190 0,7224
0,6 0,7257 0,7291 0,7324 0,7357 0,7389 0,7422 0,7454 0,7486 0,7517 0,7549
0,7 0,7580 0,7611 0,7642 0,7673 0,7704 0,7734 0,7764 0,7794 0,7823 0,7852
0,8 0,7881 0,7910 0,7939 0,7967 0,7995 0,8023 0,8051 0,8078 0,8106 0,8133
0,9 0,8159 0,8186 0,8212 0,8238 0,8264 0,8289 0,8315 0,8340 0,8365 0,8389
1,0 0,8413 0,8438 0,8461 0,8485 0,8508 0,8531 0,8554 0,8577 0,8599 0,8621
1,1 0,8043 0,8665 0,8686 0,8708 0,8729 0,8749 0,8770 0,8790 0,8810 0,8830
1,2 0,8849 0,8869 0,8888 0,8907 0,8925 0,8944 0,8962 0,8980 0,8997 0,9015
1,3 0,9032 0,9049 0,9066 0,9082 0,9099 0,9115 0,9131 0,9147 0,9162 0,9177
1,4 0,9192 0,9207 0,9222 0,9236 0,9251 0,9265 0,9279 0,9292 0,9306 0,9319
1,5 0,9332 0,9345 0,9357 0,9370 0,9382 0,9394 0,9406 0,9418 0,9429 0,9442
1,6 0,9452 0,9463 0,9474 0,9484 0,9495 0,9505 0,9515 0,9525 0,9535 0,9545
1,7 0,9554 0,9564 0,9573 0,9582 0,9591 0,9599 0,9608 0,9616 0,9825 0,9633
1,8 0,9641 0,9649 0,9656 0,9664 0,9671 0,9878 0,9686 0,9693 0,9699 0,9706
1,9 0,9713 0,9719 0,9726 0,9732 0,9738 0,9744 0,9750 0,9756 0,9761 0,9767
2,0 0,9772 0,9773 0,9783 0,9788 0,9793 0,9798 0,9803 0,9808 0,9812 0,9817
2,1 0,9821 0,9826 0,9830 0,9834 0,9838 0,9842 0,9846 0,9650 0,9854 0,9857
2,2 0,9861 0,9364 0,9868 0,9871 0,9875 0,9878 0,9881 0,9884 0,9887 0,9890
2,3 0,9893 0,9896 0,9398 0,9901 0,9904 0,9906 0,9909 0,9911 0,9913 0,9918
2,4 0,9913 0,9920 0,9922 0,9925 0,9927 0,9929 0,9931 0,9932 0,9934 0,9936
2,5 0,9938 0,9940 0,9941 0,9943 0,9945 0,9946 0,9948 0,9949 0,9951 0,9952
2,6 0,9953 0,9955 0,9956 0,9957 0,9959 0,9960 0,9961 0,9962 0,9963 0,9964
2,7 0,9965 0,9966 0,9967 0,9968 0,9969 0,9970 0,9971 0,9972 0,9973 0,9974
2,8 0,9974 0,9975 0,9976 0,9977 0,9977 0,9978 0,9979 0,9979 0,9980 0,9981
2,9 0,9981 0,9982 0,9982 0,9983 0,9984 0,9984 0,9985 0,9985 0,9986 0,9986
3,0 0,9987 0,9987 0,9937 0,9988 0,9988 0,9989 0,9989 0,9989 0,9990 0,9990
3,1 0,9990 0,9991 0,9991 0,9991 0,9992 0,9992 0,9992 0,9992 0,9993 0,9993
3,2 0,9993 0,9993 0,9994 0,9994 0,9994 0,9994 0,9994 0,9995 0,9995 0,9995
3,3 0,9995 0,9995 0,9995 0,9996 0,9996 0,9996 0,9996 0,9996 0,9996 0,9997
3,4 0,9997 0,9997 0,9997 0,9997 0,9997 0,9997 0,9997 0,9997 0,9997 0,9998

67