Unitatea de studiu 3

ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII TURISTICE

3.1 Introducere
3.2 Obiectivele unităţii de studiu
3.3 Aspecte teoretice privind organizarea turismului în România și pe plan
internațional
3.4 Rezumat
3.5 Teste de autoevaluare
3.6 Concluzii
3.7 Bibliografie
3.8 Studiu individual

3.1. Introducere

În cadrul acestei unităţi de studiu este prezentat

modul de organizare a turismului în Romania precum și
atribuţiile principalelor organisme implicate în turism la
nivel internaţional şi naţional.

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este

de 150 minute

3.2. Obiectivele unităţii de studiu

În urma parcurgerii acestei unităţi de studiu, veţi fi în

măsură să:
 Cunoaşteţi modalitățile de organizare ale activității
de turism pe piaţa internă și internaţională;
 Identificaţi cele mai reprezentative organisme
internaționale de turism;
 Aflați care sunt atribuțiile principalelor organizații de
turism românești.

3.3. Aspecte teoretice privind organizarea

turismului în România și pe plan internațional

3.3.1. Organizarea turismului în România

România are o veche tradiţie în organizarea

turismului concretizată în existenţa unor organisme
specializate în turism încă din a doua jumătate a secolului
al XIX- lea .Printre primele organizaţii ce urmăreau
încurajarea călătoriilor se numără: Societatea română de
geografie (1875) şi Societatea Carpatină din Sinaia (1895),
care organizau excursii în M-ţii Bucegi şi era frecventată de
cercurile de intelectuali ai perioadei respective
 Ca organizaţii neprofesionale mai funcţionau la
începutul secolului XX: Societatea turiştilor români (1903-
1916); Asociaţia Hanul Drumeţilor înfiinţată în 1920 şi
transformată în 1925 în Turing Clubul României - una dintre
cele mai puternice asociaţii de turism din ţară, având
legături cu societăţi similare din străinătate şi reprezentând
România în plan european; Frăţia Munteană (1921) care
cuprindea 4000 de membrii cotizanţi şi se ocupa cu
organizarea de excursii, serbări, conferinţe, cursuri de ski şi
Societatea Academică de Turism ‘’România’’(1925).
Un moment deosebit în organizarea activităţii
turistice din ţară noastră l-a constituit înfiinţarea în 1926 a
Oficiului Naţional de Turism (O.N.T.) ,ca serviciu specializat
în subordinea Ministerului Sănătăţii, a cărui sarcina
principală era coordonarea activităţii staţiunilor balneo-
climaterice; dar, abia în 1933 se va produce primul pas
către instituţionalizarea turismului, în sensul că O.N.T.
devenea un organism cu activitate de sine stătătoare pe
lângă Preşedenţia Consiliului de Miniştri; obiectivele sale se
refereau, în principal, la încurajarea călătoriilor, la
popularizarea turismului în străinătate şi atragerea de
vizitatori de peste hotare.
Turismul de litoral începe să se organizeze odată
cu înfiinţarea în 1935 a organizaţiei „Prietenii Mării” care a
construit şi un camping la Eforie pentru cca 100 de locuri.
Cadrul legal pentru desfăşurarea mişcării turistice
în ţara noastră şi primul organism de stat specializat în
acest sens ( O.N.T. ) au fost create în 1936, prin
promulgarea legii pentru organizarea turismului în
România. Conform acestei legi, O.N.T. funcţionează pe
lângă Ministerul de Interne şi are ca principală sarcină
organizarea şi dezvoltarea turismului. Din 1955 până în
anul 1959 O.N.T. „’Carpaţi „ s-a ocupat în exclusivitate de
turismul internaţional al României, din 1959 va prelua
coordonarea întregii activităţi turistice interne şi
internaţionale, iar din 1967 va căpăta atribuţii sporite, în
concordanţă cu amploarea călătoriilor turistice şi rolul
acestora în viaţa economico-socială, fiind transformat într-
un organism independent al administraţiei de stat cu rang
de minister.
În 1971 a luat fiinţă Ministerul Turismului, ca
organism central specializat al administraţiei de stat; el a
preluat de la O.N.T. „Carpaţi”, atribuţiile de organizare a
activităţii turistice, preocupându-se în continuare de
dezvoltarea şi promovarea acesteia. Ulterior, în 1973,
Ministerul Turismului este investit cu funcţia de coordonator
al tuturor unităţilor cu activitate turistică, asigurând
înfăptuirea unei politici unitare în domeniul turistic.
Începând cu 1990, organizarea turismului
românesc a suferit o serie de transformări; prin noile
structuri organizatorice s-a urmărit afirmarea şi dezvoltarea
proprietăţii private, stimularea concurenţei, creşterea
eficienţei în desfăşurarea activităţii, diversificarea tipologică
a celor implicaţi în derularea călătoriilor şi, pe aceasta bază,
îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite turiştilor.
 Organismele cu atribuţii în domeniul turistic pot fi
grupate în:
- organisme specializate a căror activitate de bază
este turismul, înţeles în complexitatea sa (proprietate sau
administrare a bazei materiale, organizarea călătoriilor,
prestarea de servicii specifice-cazare, alimentaţie,
agrement) sau numai sub un aspect sau altul (ex. transport
turistic, cercetare ştiinţifică, formare profesională);
- organisme generale, a căror activitate de bază se
desfăşoară în alt domeniu dar care, prin specificul ei,
răspunde necesităţilor turismului (comerţ, îngrijirea
sănătăţii, transport).
Armonizarea activităţi acestor organisme şi
asigurarea caracterului unitar al turismului se realizează
prin adoptarea unui cadru legislativ adecvat şi prin rolul şi
atribuţiile Ministerului Economiei, Antreprenoritului şi
Turismului (M.E.A.T.).
Ca organism de specialitate al administraţiei
publice, M.E.A.T., prin structura internă şi competenţe,
răspunde funcţiilor statului de coordonare şi reglementare a
activităţii turistice. Astfel prin actul de organizare, şi în
concordanţă cu sarcinile organismelor similare din alte ţări,
M.E.A.T., înscrie între atribuţiile sale următoarele :
- elaborarea, promovarea şi monitorizarea strategiei
şi politicii naţionale în domeniul turismului;
- iniţierea şi promovarea de acte normative şi
reglementări specifice;
- promovarea şi reprezentarea intereselor statului, ale
turismului românesc pe plan internaţional;
- acordarea de consultanţă de specialitate societăţilor
comerciale ce desfăşoară activitate turistică precum şi în
domeniul privatizării acestora ;
- organizarea, atestarea şi monitorizarea programelor
de valorificare şi protejare a patrimoniului turistic;
- controlul şi urmărirea aplicării legilor şi a
celorlalte acte normative specifice turismului etc.;
- organizează diferite congrese, târguri, colocvii în
ţară şi străinătate, pe teme de turism sau cu
legătură directă cu acesta;
- coordonează programele de asistenţă tehnică
acordate de Uniunea Europeana, Organizaţia
Mondială a Turismului, precum şi programul de
integrare europeană în turism;
- coordonează împreună cu Ministerul Cercetării,
Educaţiei, Sportului şi Tineretului, întregul proces de
instruire din propriile instituţii de învăţământ ;
- asigură şi gestionează banca de date şi întregul
sistem informaţional din domeniul turismului, alături
de instituţiile specializate, participând la sistemul
informaţional naţional şi internaţional.
Aceste atribuţii sunt exercitate prin intermediul
compartimentelor/ direcțiilor de specialitate din organizarea
sa internă, precum şi a unui sistem de instituţii specializate,
aflate în subordinea sa. Direcția specializată aflată în
structura sa, are competenţe în domeniile autorizare şi
control, promovare turistică, formare profesională şi
management, cercetare ştiinţifică, iar organizarea lor şi
modul de funcţionare sunt reglementate prin hotărâri de
guvern. Între acestea se numără Direcţia Generală Turism
cu serviciile aferente, în sarcina căreia intră licenţierea
unităţilor (agenţiilor) şi brevetarea celor care lucrează în
domeniu, clasificarea spaţiilor de cazare (încadrarea pe
stele, tipuri etc), avizarea documentaţiilor de urbanism
pentru zonele şi staţiunile turistice, a documentaţiilor
tehnice privind construcţiile din domeniul turismului şi
controlul respectării reglementărilor în domeniu. Centrul
Naţional de Învăţământ Turistic, care asigură alături de
unităţile de învăţământ publice sau private, pregătirea
profesională de specialitate prin: cursuri de scurta durată,
de calificare în diverse meserii (recepţioner hotel, agent de
turism, chelner, bucătar); cursuri de specializare; programe
de formare managerială etc.
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în
Turism, ca for ştiinţific, cu atribuţii în elaborarea de studii
de specialitate, utilizate în fundamentarea strategiei şi
politicilor turistice la nivel naţional sau la nivel societăţilor
comerciale de profil.
La nivel teritorial, competenţe în domeniul turistic
au Consiliile Judeţene şi respectiv Consiliul General al
Municipiului Bucureşti care, în funcţie de complexitatea
problemelor pe care le au de soluţionat, pot crea, în
structura lor, servicii specializate.
Activitate turistică nemijlocită, în sensul prestării
serviciilor specifice, se desfăşoară printr-un sistem de
societăţi comerciale, rezultate prin transformarea
întreprinderilor de turism existente până în 1990 sau noi
înfiinţate potrivit legii 31/1991.
Alături de aceste societăţii care, într-un anumit
sens, pot fi integrate unui sistem unitar controlat şi
coordonate de M.T.C.T., atribuţii în organizarea turismului
mai au şi alte instituţii, întreprinderi sau organisme centrale,
cum ar fi:
Regia Autonomă a Administraţiei Patrimoniului
Protocolului de Stat - are în administraţie unităţi de cazare
şi alimentaţie, mijloace de transport şi baze de agrement pe
care le exploatează în favoarea unui segment de turişti bine
definit, constituit, în principal, din angajaţii organelor puterii
şi administraţiei publice: parlament, preşedinţie, guvern,
etc .
Biroul de Turism pentru Tineret (BTT) are în
coproprietate sau numai în administrare o bază materială
specifică, în structură completă - agenţii de voiaj, spatii de
cazare şi alimentaţie, mijloace de transport, baze de
agrement - prin care oferă servicii turistice unei clientele
reprezentată, cu prioritate, de tineri, elevi, studenţi.
CENTROCOOP - Uniunea Naţională a
Cooperativelor de Consum şi de Credit - 5% din
activitatea sistemului cooperatist o reprezintă turismul şi
aceasta se materializează în comercializarea şi prestarea
de servicii de cazare şi alimentaţie, asigurate de o bază
materială proprie, constituită din hanuri turistice şi moteluri
amplasate pe drumurile naţionale, în cele mai cunoscute
staţiuni sau în zone de o mare valoare turistică.
SC Sind România SRL, ca întreprindere
specializată în servicii turistice a sindicatelor (Direcţia
Economică a Caselor de Odihnă şi Tratament a
Sindicatelor) gestionează o puternică bază materială -peste
15.000 locuri de cazare, constituite în 17 subunităţi
economice - organizează şi comercializează vacanţe de
odihnă şi tratament cu prioritate către membrii de sindicat şi
familiile acestora, într-un sistem de facilităţi.
Ministerul Tineretului are în administrare o bază
materială turistică importantă (mijloace de cazare, unităţi de
alimentaţie, instalaţii de agrement, mijloace de transport, o
mare parte din echipamentele turistice ale fostului Birou de
Turism pentru Tineret) în staţiunile Costineşti, Pârâul Rece,
Izvorul Mureşului, Buşteni, şi derulează programe turistice
speciale, având caracter educativ-formativ pentru tineri.
Automobil Clubul Român este un organism cu
statut asociativ, constituit în 1968, în atribuţiile căruia intră
încurajarea şi derularea de programe de călătorie (vacanţe)
pentru automobiliştii români şi străini, precum şi servicii de
închiriere de mijloace auto. Competenţele în domeniul
turismului sunt realizate prin întreprinderea specializata
TOURING- ACR .
În categoria deţinătorilor de baze tehnico-materiale
cu destinaţie turistică şi/sau a ofertanţilor de programe de
călătorie, cu alte cuvinte a organizatorilor de turism, mai pot
fi incluse alte ministere sau organisme centrale cum ar fi:
Ministerul Sănătăţii, având în administrare hoteluri de
tratament în unele staţiuni balneare; Ministerul Educaţiei şi
Cercetării care gestionează, prin intermediul unei direcţii
specializate, activităţile taberelor şcolare şi studenţeşti;
Ministerul Culturii şi Cultelor, alte instituţii publice sau
private .
Cu ajutorul sprijinului acordat prin programul
PHARE, din 1993 şi până în 1995 Uniunea Europeană a
susţinut formarea a 17 asociaţii profesionale, dintre care
cele mai importante sunt:
Federaţia Industriei Hoteliere din România,
înfiinţată în 24 martie 1990, care include 550 membri
individuali, 20 companii hoteliere, 90 de hoteluri;
Fundaţia Europeană pentru Învăţământ Hotelier
-Turistic din România, înfiinţată în 1994 cu 16 membrii
individuali, care cuprinde 48 de licee de specialitate şi
Institutul Naţional de Formare şi Management în Turism şi 8
membrii din străinătate;
Federaţia Patronală din Turism înfiinţată în 1992
cu 43 membri individuali şi 80 de firme şi companii;
Asociaţia Touroperatorilor din România fondata
în 1996, care cuprinde 20 membri;
Asociaţia Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism
fondată în 1994, existând iniţial din 1960, cuprinde 35
membrii activi;
Consiliul Naţional de Turism pentru Tineret,
fondat în 1991, cu 77 membrii neutrii, cu statut de
organizaţie nonguvernamentală;
Asociaţia Naţională a Bucătarilor şi Cofetarilor
din Turism, una dintre cele mai vechi, din 1971 cu 200 de
membri;
Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism,
fondată în 1990, cu 414 membri;
Organizaţia Patronală a Turismului Balnear,
1993 cu 15 membri individuali şi companii balneare.

3.3.2 Organisme internaționale de

turism

Potrivit aprecierilor Organizaţiei Mondiale a Turismului, în

lume există, în prezent, peste 80 de organisme
internaţionale în competentele cărora se regăsesc
problemele turismului.
Din punct de vedere al caracterului sau nivelului de
reprezentare, organismele internaţionale pot fi
guvernamentale (interguvernamentale) şi
neguvernamentale.
În funcţie de aria teritorială de activitate,
organismele internaţionale se grupează în organisme
globale, cu rază de acţiune la scară planetară şi organisme
regionale.
După conţinutul activităţii, se disting organisme
generale, care se ocupă de întreaga arie problematică a
turismului şi organisme specializate, concentrate pe o
problemă sau o componentă a serviciilor turistice (transport,
hotelărie, comercializarea voiajelor).
Unul din cele mai largi şi mai reprezentative
organisme internaţionale de turism este Organizaţia
Mondială a Turismului (O.M.T.), care este un organism
interguvernamental, general.
O.M.T. a fost fondat în 1970, la Adunarea Generală
a Naţiunilor Unite, întrunită la Ciudad de Mexico (Mexic); el
s-a constituit prin transformarea în organism guvernamental
a U.I.O.O.T. ( Uniunea Internaţională a Organismelor
Oficiale de Turism) ceea ce îi conferă statutul de
continuator al acestuia; funcţionarea O.M.T. a devenit
efectivă din 1975 (Adunarea generală - Madrid).
În privinţa organizării interne, O.M.T. cuprinde 4
categorii de membrii:
- membrii ordinari, respectiv ţari care au ratificat
statutul de constituire şi au aderat la acesta (138 ţari
şi teritorii);
- membrii asociaţi reprezentaţi de trei state: Antilele
Olandeze, Gibraltar şi Macao;
- membrii afiliaţi - 350 organizaţii internaţionale
neguvernamentale, organizaţii naţionale publice sau
private (companii aeriene, agenţii şi organizaţii de
voiaj, institute şi centre de cercetare, lanţuri mari de
hoteluri şi restaurante şi centre de formare);
- un observator permanent - Vaticanul.
Structura sa (organismele de lucru) este constituită din:
- Secretariatul General, compus dintr-un număr de
membrii egal cu cel al statelor ce fac parte din
O.M.T., având sediul la Madrid;
- Adunarea Generală întrunită în sesiune ordinară la
fiecare doi ani;
- Consiliul Executiv;
- Comitetele Regionale (şase la număr);
- Comitetul membrilor afiliaţi alcătuit din grupuri de
lucru (turism pentru tineret, investiţii în turism, turism
şi piaţa locurilor de muncă, turism şi sănătate,
turism şi tehnologia informaţiei etc) .
Ca obiective principale, O.M.T. îşi propune:
- promovarea şi dezvoltarea turismului în scopul
progresului economic şi prosperităţii ţărilor membre;
- încurajarea consultării între statele membre în
domeniul turismului şi pentru stimularea acestuia;
- colectarea, prelucrarea şi difuzarea de informaţii
privind turismul intern şi internaţional;
- elaborarea de studii privind evoluţia turismului,
pieţele internaţionale, efectele sociale, amenajarea
zonelor, etc.;
- organizarea de conferinţe şi seminarii internaţionale
de specialitate;
- iniţierea de programe de formare profesională,
acordarea de asistenţă tehnică şi consultanţă.
Ca membru al U.I.O.O.T., România are statutul de
fondator al O.M.T., participând nemijlocit în toate fazele
impuse de procesul de organizare şi orientare programatică
a noului organism; de-a lungul timpului a manifestat un rol
activ, luând parte la programele desfăşurate sub egida
O.M.T.(cercetare ştiinţifică, formare profesională) a avut
numeroase iniţiative; totodată a deţinut şi funcţii de
conducere (preşedinte al Comisiei Regionale pentru
Europa, vicepreşedinte al Adunării Generale).
Alături de O.M.T, mai pot fi menţionate, ca
organisme interguvernamentale, pentru zona geografică în
care este plasată România şi în care aceasta este membru:
 Acordul de cooperare turistică multilaterală a
ţărilor balcanice şi, în cadrul acestuia,
Consfătuirea organismelor guvernamentale de
turism din ţările membre, încheiat în 1972 între
Bulgaria, Grecia, Iugoslavia, România şi Turcia,
având ca principale obiective stimularea
călătoriilor turistice între ţările membre şi
încurajarea cooperării în domeniul investiţiilor
turistice.
 Acordul de cooperare economică în zona
Mării Negre - organism în structura căruia
funcţionează o secţiune specializată pentru
activitate turistică.
Alte organizaţii cu responsabilităţi în turism ar fi:
Organizaţia Naţiunilor Unite ( ONU ) care prin
conferinţa de la Roma (1963) a adoptat o serie de măsuri
referitoare la circulaţia turistică internaţională;
 Organizaţia Mondială a Sănătăţii interesată în
protecţia turiştilor de anumite riscuri de sănătate şi sprijină
creşterea standardelor de sănătate;
Organizaţia Internaţională pentru Aviaţia Civilă,
care-şi concentrează acţiunile pentru dezvoltarea
transportului aerian pentru turism şi creşterea siguranţei
acestuia şi a confortului oferit;
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare (BIRD) care susţine financiar investiţiile de
dezvoltare turistică din diferite ţări de pe glob;
Organizaţia Mondială a Muncii, interesată în
dezvoltarea locurilor de muncă în industria turistică;
Programul de Dezvoltare a Naţiunilor Unite
preocupat de susţinerea bugetară şi asistenţă tehnică a
unor programe ale OMT în dezvoltarea turistică a unor ţări;
Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie,
Cultura şi Ştiinţă (UNESCO) responsabilă pentru
pregătirea resurselor umane şi prezentarea legăturilor
dintre turism şi dezvoltarea culturii.
Organizaţiile internaţionale neguvernamentale sunt
reprezentate de asociaţiile profesionale, sociale şi ştiinţifice
constituite între organisme similare din diverse ţări,
organisme implicate direct în producţia sau furnizarea unor
servicii specifice sau în apărarea profesiunilor turistice. De
regulă, ele sunt specializate pe o componentă a activităţii
turistice.
Aceste organisme au ca scop fundamental
promovarea intereselor specifice prin încurajarea
schimburilor de informaţii, a întâlnirilor între experţii în
domeniu, elaborarea de studii, organizarea de seminarii şi
reuniuni, precum şi reprezentarea diferitelor profesii sau
activităţii în cadrul organizaţiilor guvernamentale, în speţă
în O.M.T.
Printre cele mai importante organizaţii
neguvernamentale se numără:
Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de
Voiaj specializată pe activităţi de comercializare a
vacanţelor, beneficiază de cea mai largă participare (din
unele ţări sunt prezente mai multe organizaţii). A luat fiinţă
prin fuziunea Federaţiei Internaţionale a Agenţiilor de Voiaj
şi a Organizaţiei Universale a Asociaţiilor Agenţiilor de
Voiaj. România, în calitatea sa de membru, din 1956, este
fondator al FUAAV, fiind reprezentată în aceste organisme
de A.N.A.T. .
Federaţia Internaţională a Ziariştilor şi Scriitorilor de
Turism care urmăreşte încurajarea publicaţiilor în
domeniul turistic (reviste şi lucrări de specialitate).
Federaţia Internaţională de Termalism şi
Climatologie, organism preocupat de stimularea
balneoterapiei şi climatoterapiei, ca alternativă a
tratamentelor medicamentoase, de încurajare a turismului
termal, a schimbului de informaţii şi experienţa în domeniu;
România este reprezentată prin Institutul de Medicina
Fizică, Recuperare Medicală şi Balneofizioterapie.
Federaţia Mondială a Bucătarilor şi Cofetarilor
constituită în 1928 - un promotor de marcă al profesiunilor
respective, cunoscut şi apreciat pentru schimburile de
experienţă pe care le organizează, prin expoziţiile şi
concursurile de arta culinară. România este, prin Asociaţia
Naţională a Bucătarilor şi Cofetarilor din Turism, unul din
cei aproape 60 de membri .
Asociaţia Internaţională a Hotelurilor (A.I.H.) cu
peste 4500 de membri (asociaţii naţionale, lanţuri hoteliere,
hoteluri individuale) din cca 150 de ţări, între care şi
România, prin Federaţia Industriei Hoteliere din România.
Înfiinţată în 1946 A.I.H. se transformă în 1996 în Asociaţia
Internaţională a Hotelurilor şi Restaurantelor (A.I.H.R). Ca
obiective, A.I.H.R. acordă sprijin şi consultanţă în
desfăşurarea activităţii hoteliere, realizează schimburi de
informaţii, editează publicaţii şi rapoarte statistice,
efectuează studii, are atribuţii în domeniul formării
profesionale etc.
Alianţa Internaţională de Turism şi Federaţia
Internaţională a Automobilului - ambele înscriind în sfera
lor de activitate stimularea turismului automobilistic;
Academia Internaţională de Turism - forul ştiinţific
al O.M.T. - având competenţe în definirea conceptelor
specifice turismului, a sistemului categorial şi de indicatori;
în acest scop organizează manifestări ştiinţifice, editează
dicţionare şi periodice.
Organizaţia Internaţională a Transportatorilor pe
Cablu;
Biroul Internaţional de Turism social;
Consiliul Mondial al Turismului şi
Călătoriilor.

3.4. Rezumat
În cadrul acestei secţiuni au fost
prezentate modalitățile de organizare ale
activității turistice interne și internaționle prin
prisma celor mai relevante entități
guvernamentale și neguvernamentale. Astfel, la
nivel național cele mai importante atribuții de
organizare și promovare a activității de turism le
are Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și
Turismului, iar la nivel regional și local Consiliile
Județene și Prefecturile, respectiv Primăriile de
orașe și comune. Pe lângă acestea, funcționează
o rețea de organizații neguvernamentale care
reunesc interesele comune ale entităților care-și
desfășoară activitatea în diverse sectoare le
turismului (transporturi, intermediere, industria
hotelieră și a ospitalității etc.)
De asemenea, în plan internațional,
Organizația Mondială a turismului este considerat
unul dintre cele mai largi și reprezentative
organisme de turism.

Cuvintele cheie folosite pentru a identifica

noţiunile noi introduse în unitatea de studiu
curentă: organisme de turism, organisme
guvernamentale, organisme neguvernamentale
de turism, Organizația Mondială a Turismului,
Asociația Internațională a Hotelurilor, federația
Mondială a Bucătarilor și Cofetarilor, Ministerul
Economiei, Antreprenoriatului și Turismului,
ANAT, ANTREC etc.

3.5. Test de autoevaluare

1. Descrieţi modul de organizare a
turismului în România?
2. În ce constă activitatea Ministerului
Economiei, Antreprenoriatului și Turismului?
3. Care sunt principalele organisme
internaţionale cu rol în activitatea turistică?
4. Enumerați principalele atribuții ale
Organizației Mondiale a Turismului.
5. România este sau nu membru fondator al
O.M.T.?

3.6. Concluzii
Activitatea turistică internaţională și specifică țării
noastre este organizată atât la nivel
guvernamental/ interguvernamental, precum și în
plan neguvernamental. Prin particularitățile celor
mai importante organizații de turism intern și
internațional este reliefată importanța activității de
turism la nivelul diferitelor state sau teritorii ale
lumii.
Dintre acestea, cele mai importante sunt
Organizația mondială a Turismului, organizație
interguvernamentală în cadrul căreia România are
statul de membru fondator.
În concluzie, activitatea turistică internă și
internaţională este bine organizată din punct de
vedere teritorial și a existenței organismelor
guvernamentale și interguvernmentale care se
ocupă de întreaga arie problematică a turismului
sau se concentrează pe o componentă sau alta a
serviicilor turistice (transporturi, cazare,
alimentație, agrement etc.).

3.7. Bibliografie
 Bădulescu, A., Economia turismului, Ed.
Universitărţii din Oradea, Oradea, 2004.
 Cristureanu C., Strategii și tranzacții în turismul
 internațional, Editura CHBeck, București, 2006.
 Minciu, R., Economia turismului, ediţia a III-a, Ed.
Uranus, Bucureşti, 2004
 Minciu, R. (coord.), Economia turismului – Aplicaţii,
Editura Uranus, Bucureşti, 2007.
 Moisă C., Economia turismului, Seria Didactica,
UAB, 2015
 Snak, O., Baron, P., Neacşu, N., Economia
turismului, Ed.Expert, Bucureşti, 2001;
 Stănciulescu, G., Managementul operaţiunilor de
turism, ediţia a II-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003.
 Stănciulescu, G., State O., Tehnica operaţiunilor de
turism intern și internațional, Ed. CH Beck,
Bucureşti, 2013.

3.8 Studiu individual

6. Identificați principalele organizații naționale de turism.

7. Identificaţi şi prezentaţi, pe scurt, principalele organizații
internaționale de turism.