UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS”, GALAȚI

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA ADMINISTRAREA ȘI DEZVOLTAREA
AFACERILOR ÎN TURISM

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Îndrumător ştiinţific,
Prof. univ. dr. Șorcaru Iulian

Masterand,
Radu Răzvan Tiberiu

Galaţi, 2020
 UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS”, GALAȚI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA ADMINISTRAREA ȘI DEZVOLTAREA
AFACERILOR ÎN TURISM

ANALIZA COMPARATIVĂ A
TURISMULUI MONTAN ÎN
ROMÂNIA ȘI BULGARIA

Îndrumător ştiinţific,
Prof. univ. dr. Șorcaru Iulian

Masterand,
Radu Răzvan Tiberiu

Galaţi, 2020
1
 Cuprins

Capitolul 1. ........................................................................................................................ 3

Repere teoretice în turism .................................................................................................. 3

1.1. Concepte actuale fundamentale pentru activitățile turistice ..................................... 4

1.2. Impactul turismului montan asupra economiei .................................................. 8
1.3. Indicatorii circulației turistice ..........................................................................11
Capitolul 2. Potențialul turistic natural asociat turismului montan în România și
Bulgaria........................................................................................................................... 15

2.1. Lanțul montan Carpați ...........................................................................................17

2.2. Lanțul montan balcanic..........................................................................................22
Capitolul 3. ...................................................................................................................... 26

Amenajările turistice specifice sporturilor de iarnă în România și Bulgaria..................... 26

3.1. Clasificarea sporturilor de iarnă ......................................................................30

3.2. Amenajările turistice specifice schiului alpin ....................................................34
3.2.1. Istoricul pârtiilor de schi din România și Bulgaria .......................................38
3.2.2. Modele de amenajare a pârtiilor de schi alpin din România și Bulgaria .......49
3.2.3. Modele de amenajare a staţiunilor montane din România și Bulgaria...........64
3.3. Amenajări turistice specifice celorlalte sporturi de iarnă din România și
Bulgaria .......................................................................................................................69
Capitolul 4. ...................................................................................................................... 75

Infrastructura specific turistică şi circulaţia turistică în stațiunile montane din Romania și

Bulgaria........................................................................................................................... 75

4.1. Unitățile de cazare din România și Bulgaria ....................................................75

4.2. Indicatorii circulației turistice ..........................................................................83
Concluzii ......................................................................................................................... 91

Bibliografie...................................................................................................................... 93

2
 Capitolul 1.
Repere teoretice în turism

Ultimele decenii au aduse schimbări deosebit de importante în economia mondială,

schimbări care s-au concretizat în reducerea barierelor politice și comerciale dintre statele
lumii, conducând la creșteri semnificative ale producției. În acest sens, îndeosebi după anii
1970, a avut loc o evoluție explozivă a țărilor participante la circulația turistică prin creșterea
numărului călătorilor și implicit a călătoriilor. În consecință, comunicarea și nevoia de
informații cu caracter turistic au fost profund intensificate, dată fiind pe de o parte
diversificarea tipologică a celor implicați în organizarea și gestionarea călătoriilor (invocând
aici administrații naționale de turism, organisme profesionale, colectivități locale, institute
de cercetare1) și pe de altă parte interesul sporit înspre realizarea obiectivelor vizând
evaluarea pieţelor, determinarea eficienţei campaniilor comerciale, orientarea investiţiilor,
valorificarea resurselor umane care au accentuat cererea de informaţii turistice. A avut loc,
în acest context, o lărgire a surselor de date, dar care utilizau concepte diferite. Drept urmare,
au apărut dificultăţi în cunoaşterea şi evaluarea cu rigurozitate a fenomenului turistic,
diminuându-se totodată posibilităţile realizării unor comparaţii internaţionale relevante.
Toate aceste aspecte au impus adoptarea unui sistem statistic unitar al turismului și implicit
dezvoltarea unei terminologii comune.
Prin recomandările rezultate în urma Conferinței internaționale asupra statisticii
voiajelor și turismului, ce a avut loc în Ottawa, Statele Unite ale Americii în anul 1991 s-a
urmărit tocmai instaurarea unui consens terminologic în domeniul turismului. Aceste
recomandări au fost adoptate ulterior în anul 1993 în cadrul Sesiunii XXVII a Comisiei de
Statistică a Organizației Națiunilor Unite. Aceste recomandări au clarificat o gamă variată
de aspecte privind conținutul noțiunii de turism și formele turismului, conceptul de vizitator,
precum și locul, durata și respectiv motivul călătoriei, clasificarea activităților turistice,
pornind de la ofertă. În acest sens, „precizările efectuate priveau turismul ca incluzând acele
activități desfășurate de persoane pe durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afara
reşedinţei obişnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni), cu scop
de loisir, pentru afaceri sau alte motive” 2. Această definiție s-a considerat suficient de
cupinzătoare, acoperind astfel atât călătoriile în afara țării cât și în interiorul acesteia, atât

1
Turcu, D., Weisz, J., Economia Turismului, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2008
2
Ibidem.

3
activităţile vizitatorilor de o zi, cunoscuți drept „excursionişti” cât şi ale celor care rămân, în
zona vizitată, cel puţin 24 de ore, denumiți „turişti”3.

1.1. Concepte actuale fundamentale pentru activitățile turistice

Turismul ca fenomen specific epocii contemporane, a început să se materializeze ca

domeniu aparte abia în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX, atunci când au apărut și
primele încercări în a defini și caracteriza noțiunile specifice. La nivel etimologic, se
consideră că termenul „turism” provine de la englezescul „to tour”, a călători, a colinda,
având așadar conotația de excursie. În acest sens, „călătoria sau sejurul de agrement erau
inseparabile de noțiunea de turism” 4.
Fenomenul social-economic asociat turismului a fost consolidat pe bătrânul
continent european încă din anii 1880, prima definiție aparținându-i lui E. Guy Teuler care
susține că turismul reprezintă „un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creșterea
necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de
receptivitate față de frumusețile naturii ... rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și
perfecționării mijloacelor de transport”5. Evoluția constantă privind practica turismului a
favorizat totodată și „intensificarea cercetărilor cu privire la conținutul și trăsăturile
definitorii ale acestui domeniu” 6 . În anii 1970 apar noi definiții ale noțiunii de turism, între
care următoare devenind una dintre cele mai elocvente, turismul fiind apreciat ca „deplasarea
temporară a persoanelor individuale sau în grup de la domiciliu, către alt loc, pentru simpla
plăcere şi satisfacere a unor interese morale ori necesităţi intelectuale, conducând astfel la
realizarea unor activităţi economice” 7. În anul 1975, Kaspar aduce o nouă lumină asupra
teoriei turismului, raportându-se nu doar la deplasarea în sine, ci mai degrabă la „ansamblul
raporturilor și fenomenelor rezultate din călătoria și sejuril persoanelor, pentru care locul
sejurului nu este nici reşedinţa principală şi durabilă, nici locul obişnuit de muncă” 8; atât
deplasarea, cât și sejurul rămân componente fundamentale ale conceptualizării, însă li se
adaugă transportul, cazarea și comerțul. În anii 1980, Michaud aduce o nouă abordare
studiului noțiunii de turism, anume aceea aferentă activității de producție și respectiv

3
Ibidem
4
Susanu, I.O., Marketing turistic, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007
5
Cândea, M., Erdeli, G., Simon, T., Peptenatu, D., Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a
spaţiului, Editura Universitară, Bucureşti, 2003, p.13
6
Susanu,I.O., op. cit.
7
Ibidem
8
Ibidem

4
consum, activități generate sau rezultate din deplasările de o noapte sau mai multe de la
domiciliul obişnuit, motivul călătoriei fiind plăcerea, afacerile, sănătatea sau participarea la
o reuniune profesională, sportivă sau religioasă 9.
Din definițiile mileniului trecut, putem deduce că principalele elemente definitorii
ale activităţii de turism considerate esenţiale pentru a distinge vizitatorii (turiştii) de alte
categorii de călători cuprind: deplasarea persoanei prin călătoria într-o localitate din afara
domiciliului acesteia, limitarea în timp a sejurului, astfel încât vizitatorul să nu asimileze
statutul de rezident (după 12 luni), și respectiv ca motivul principal al călătoriei să nu implice
exercitarea unei activități remunerate, astfel încât călătoria să nu fie asimilată migrației
legate de locul de muncă. Schimbările majore economice și sociale, concretizate în creșteri
semnificative ale populației, presupune adaptarea constantă a noțiunii de turism, corelând-o
totodată și cu celelalte domenii ale economiei. În prezent, noţiunea de turism capătă
următoarea accepţiune „ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi
sejurul persoanelor în afara locului de reşedinţă, atât timp cât acestea nu sunt motivate de o
stabilire permanentă sau de o activitate lucrativă oarecare”10. Conform definiţiei date de
Organizaţia Mondială a Turismului (OMT), turismul cuprinde „activităţile unei persoane
care călătoreşte şi rezidă pentru o perioadă mai scurtă de un an în afara mediului său de viaţă
obişnuit, pentru relaxare, afaceri şi alte scopuri” 11.
Întrucât motivațiile turistice sunt deosebit de variate în prezent, se poate discuta în
prezent despre o multitudine de clasificări, în funcție de nenumărate criterii. Principalele
tipologii ale turismului sunt următoarele 12:

 Turism intern (domestic tourism) – cu referire la rezidenții unei țări ce

călătoresc doar în interiorul acesteia;
 Turism receptor (inbound tourism) – cu referire la non-rezidenții care
călătoresc în respectiva țară;
 Turism emițător (outbound tourism) – cu referire la rezidenții țării respective
ce călătoresc în alte țări.

Rezultă pe această cale, prin combinarea acestor trei forme de bază, alte trei categorii
diferite de turism, anume: turism interior (regruparea turismului intern și a turismului

9
Cândea, M., et. all, op. cit.
10
Susanu, I. O., op. cit.
11
Ibidem;
Tribe, J., The Economics of Recreation, Leisure and Tourism, 5th edition, Ed. Routledge, New York, 2016
12
Susanu, I. O., op. cit.

5
receptor), turism național (regruparea turismului intern și a turismului emițător), turismul
internațional (cuprinzând turismul receptor și turismul emițător). Luând în considerare
durata voiajului, se poate discuta despre turism de weekend (1-3 zile) și respectiv turism de
vacanța (minim 4 zile) 13.

Figura 1.1. Formele fundamentale ale turismului

Tipul de activitate turistică permite diferențierea structurală a acestui fenomen socio-

economic, astfel că cercetătorii pot înțelege mai bine apariția și dezvoltarea fenomenului
turistic în concordanță cu evoluția societății într-un teritoriu specific. În genere, tipurile de
turism au la bază anumite criterii, precum „scop, destinație, durată, dinamică [...] un mod de
producție sau un tip de economie, o practică turistică, un habitat, o comunitate umană cu
specifitatea sa, sub aspect motivațional” 14. Formele de turism prin natura manifestărilor
associate marchează astfel caracteristicile tipului de turism, distingându-se astfel mai multe
criterii. Swizewski C. si Oancea D., (1977) disting trei categorii mari de tipuri de turism:
structural (montan, sportiv, cultural, comercial); dinamic (drumeție, de circulație, de tranzit);
staționar (cu sejur scurt, mediu, lung).
Prin Strategia de Dezvoltare Teritorială a României – Studii de fundamentare, în
cadrul proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare
strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013”, al cărui

13
Susanu, I.O., op.cit.
14
Ibidem

6
beneficiar a fost reprezentat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice ,
se discută despre principalele tipuri și forme de turism practicate în România 15. Prin resursele
de care dispune, România asigură desfăşurarea celor patru tipuri majore de turism: turismul
de agrement (relaxare şi revigorare psihologică), curativ (de refacere a sănătăţii), cultural şi
mixt. De asemenea, dată fiind complexitatea peisagistică aferentă teritoriului național
extrem de variat, din punct de vedere geografic, România se pretează la desfăşurarea multor
forme derivate de turism precum: turismul montan şi de sporturi de iarnă (care face obiectul
prezentei cercetări), balnear (climateric şi maritim), vânătoare şi pescuit, turismul de
aventură, turismul ştiinţific, turismul de cumpărături, turismul de afaceri, turismul medical,
turismul rural, agroturismul, ecoturismul etc. Se adaugă acestora formele speciale de turism:
vânătoare şi pescuit, turism de aventură, turism ştiinţific, turism de cumpărături, turism de
afaceri, turism medical, turism de eveniment, turism festivalier etc.
Catalogat prin prezentele precizări ca formă de turism structural, respectiv turism
derivat, turismul montan își trage seva din mediul geografic al muntelui, ce a reprezentat
mereu, grație măreției peisajelor sale, o atracție a oamenilor. Muntele, simbol al spiritualității
multor popoare, constituie în prezent una din principalele destinații de vacanță, oferind
călătorilor posibilitatea reconectării constante cu natura prin atractivitatea pe care o
manifestă indiferent de anotimpul calendaristic. Pentru zonele binecuvântate geografic cu
această formă de relief, turismul, prin vastul potențial uman și material antrenat în
desfășurarea sa, a acționat ca un factor stimulator al progresului și al dezvoltării. Zona
montană se caracterizează așadar printr-o mare concentrare de resurse turistice, relieful, ca
suport al tuturor componentelor de mediu geografic, reprezentând suportul activităților
turistice. De aceea, relieful este considerat principala componentă a potențialului turistic al
unei zone, acest lucru fiind cu atât mai evident în zona montană 16.
Fără îndoială, turismul montan presupune adesea existența unor categorii specifice
de turism asociat. Luând în considerare gruparea formelor de turism în funcție de
caracteristicile prestației turistice principale preferate de turist în cadrul sejurului, aducem în
discuție, alături de turismul de sejur pe litoral și turismul de sejur în stațiunile balneo-
climaterice și turismul de sejur în stațiunile montane; cel din urmă cuprinde turismul

15
Strategia de Dezvoltare Teritorială a României – Studii de fundamentare, Servicii elaborare studii în vederea
implementării activităţilor proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică
teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013”, Beneficiar: Ministerul Dezvoltării
Regionale şi Administraţiei Publice, Contract nr.: 122/ 02.07.2013, Accesat la:
http://sdtr.ro/upload/STUDII/7.%20Raport_Activitatile%20si%20infrastructura%20turistica_.pdf
16
Dinu, M., Geografia turismului, Editura Didactica si pedagocica, Bucuresti, 2002, pag. 110.

7
practicat în vacanțe și weekend aproape în tot timpul anului, iar în sezonul alb turismul
pentru practicare sporturilor de iarnă (schi, sanie, bob, patinaj, snowboard). În ceea ce
privește formele de turism catalogate în funcție de frecvență, putem asocia turismului
montan atât forma turismului continuu, pe întreaga perioadă a anului calendaristic, cât și
forma turismului de iarnă, motivul deplasării compunându-l însăși existența zăpezii.
Motivația constituie un criteriu deosebit de important în ceea ce privește departajarea
formelor turistice, asociind turismului montan următoarele forme de turism: turismul de
agrement (practicat de călătorii porniți în căutarea frumuseților naturii, a locurilor și
obiceiurilor noi), turism de odihnă și recreere (practicat de turiștii care urmăresc refacerea
psihicului și a tonusului pierdut pe durata anului pe fondul agitației urbane), turismul sportiv
(ca formă a turismului de agrement, ponderea cea mai însemnată fiind ocupată de sporturile
specifice sezonului sau de alte manifestări sportive ocazionale). O altă clasificare, în funcție
de caracteristicile socio-economice ale cererii și ale clientelei, aduce o asociere mai puțin
convențională a unor forme de turism. Numeroase stațiuni turistice montane, recunoscute
pentru turismul montan, devin destinații importante pe de o parte pentru turismul de tineret
(tabere și excursii organizate; formă particulară a turismului social care prin facilitățile
acordate specific acestui segment de populație încurajează dezvoltarea călătoriilor cu scopuri
instructiv-educative) și respectiv turismul de afaceri și congrese (aferent ansamblului de
călătorii organizate de companii și administrații publice în interes profesional) 17.

1.2. Impactul turismului montan asupra economiei

Anul 2002 a reprezentat Anul Internațional al Muntelui 18. Grație dezvoltării

turismului și a transformării lui într-o mișcare de masă, muntele și relieful montan au început
să se impună din ce în ce mai mult în atenția investitorilor, îndeosebi datorită numeroaselor
beneficii pe care le oferă în vederea desfășurării unei activități economice cu rezultate
benefice. Efectele pe care dezvoltarea turismului montan le aduce în plan economic și social
nu sunt ușor de cuantificat, însă sunt apreciate de opinia publică ca fiind deosebit de
importante, estimându-se că turismul în zonele montane aduce în unele cazuri până la 90%
din veniturile regionale; de altfel, în numeroase zone montane turismul reprezintă principala

17
Ibidem.
18
Tănasă, L., Ecoturismul – reflecţia gradului de civilizaţie al unei naţiuni, 2010., Accesat la:
https://www.researchgate.net/profile/Lucian_Tanasa/publication/304019860_Ecoturismul_-
_reflectia_gradului_de_civilizatie_al_unei_natiuni/links/576395cf08ae192f513e447b/Ecoturismul-reflectia-
gradului-de-civilizatie-al-unei-natiuni.pdf

8
ocupație, și implicit sursă de venit, a locuitorilor, comunități întregi depinzând economic
preponderent de activitatea turistică.
În zonele aferente, din Europa, America de Nord sau Asia, turismul montan atrage
numeroase fluxuri internaționale, mai ales în acele zone ce dispun de atracții turistice
valoroase, care oferă o bună accesibilitate față de bazinele cererii. La nivel socio-cultural și
istoric, putem spune că rădăcinile turismului montan se situează în câteva locuri particulare,
incluzând atât localizarea spațială a ofertei, cât și bazinele cererii. Cererea în turismul
montan a fost influențată de o serie de factori diverși. Veniturile au influențat intens turismul
montan, sporturile de iarnă fiind considerate o formă scumpă de petrecere a vacanței. Din
acest punct de vedere, bazinele cererii montane își au originea în principalele orașe ale
Europei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, unde se concentra populația cu cele mai mari
venituri. Creșterea veniturilor implică și creșterea nivelului de trai în timp, în statele
dezvoltate discutându-se despre o așa zisă socializare a turismului, în sensul transformării
turismului într-un veritabil fenomen de masă19.
Creșterea cererii a fost de altfel condiționată de dezvoltarea ofertei turistice montane,
care s-a realizat dual: prin extinderea în jurul siturilor inițiale, pe de o parte și prin
amenajarea unui număr de alte stațiuni montane, după modele similare, pe de alte parte.
Primele astfel de amenajări turistice montane se vor fi situat în munții Alpi, Franța și Elveția
fiind primele state promotoare ale acestei forme de turism. Dezvoltarea ofertei pentru
practicarea sporturilor de iarnă poate fi considerată impetuoasă, practicarea sporturilor de
iarnă fiind influențată de progresul tehnologic (instalații de transport montan, industria
producătoare de material sportiv pentru sporturile de iarnă) 20. Alți factori importanți ce au
influențat turismul montan de-a lungul timpului includ: accesibilitatea prin dezvoltarea
infrastructurii cu impact major asupra costului și duratei transportului, factori de natură
socio-demografică (creșterea demografică, principalele areale emițătoare de fluxuri turistice
înspre zona montană fiind reprezentate de marile aglomerări urbane din țările bogate) sau
psihologică (moda, adică preferințele unei anumite clase sociale, influențează propagarea
obiceiurilor de a petrece vacanțe la munte), nivelul general de instruire (calitatea
prestațiilor), evoluțiile socio-culturale (emotivitatea crescândă a clienților care necesită o
varietate de forme de agrement cu servicii tot mai diversificate care să satisfacă nu doar
nevoile de bază, ci și pe cele de autorealizare, nevoi umane superioare pe piramida lui A.

19
Ibidem.
20
Ibidem.

9
Maslow21 22), schimbările obiceiurilor de consum turistic (crește frecvența călătoriilor scurte,
de weekend), organizarea numeroaselor concursuri sportive de iarnă și puternica lor
mediatizare (Cupe Mondiale, Olimpiade de iarnă) 23.
De altfel, în ultimele decenii, turismul montan a ajuns să fie asimilat, mai mult sau
mai puțin unilateral, cu noțiunea turismului pentru practicarea sporturilor de iarnă. Dacă la
începutul secolului trecut, muntele era asociat sezonului estival date fiind condițiile climatice
favorabile pentru odihnă, tratament, drumeții, cea de-a doua jumătate a secolului trecut este
caracterizată printr-o creștere spectaculoasă a numărului de amatori ai sporturilor de iarnă.
În România, regiunile montane reprezintă o zonă deosebit de importantă din punct de vedere
economic. Adiacent turismului, economia acestor zone este susținută de agricultură,
exploatarea pădurilor și prelucrarea lemnului, culesul și prelucrarea fructelor de pădure,
meșteșuguri și chiar și agroturism montan. Turismul montan, îndeosebi prin practicarea
sporturilor de iarnă, se realizează în numeroase stațiuni din țara noastră, traversată de Munții
Carpați. Trei stațiuni turistice montane se remarcă pentru practicarea sporturilor de iarnă,
dispunând de o ofertă satisfăcătoare turismului internațional, anume Poiana Brașov, Sinaia,
Predeal, fiind situate pe Valea Prahovei.
Turismul montan este caracterizat de altfel de puternica piață concurențială pe care
o dispută liderii consacrați ai Europei Occidentale: Franța, Austria, Elveția, Italia. Dacă
fluxurile de turişti care reprezintă un segment de piaţă cu venituri peste medie sunt polarizate
de Franţa, Italia, Austria, Elveţia, state din Europa Centrală și de Est, cu potențial turistic
montan, precum, România şi Bulgaria deservesc turiştii amatori de sporturi de iarnă, dar cu
venituri mai reduse, atrăgând puţini din cei care profită de oferta piețelor occidentale. Vecinii
bulgari, cu cele 3 stațiuni fortificate de valoare europeană: Bansko, Borovets și Pamporovo,
lansate puternic în turismul internațional, au urmărit creșterea notorietății acestor destinații
pentru sporturile de iarnă, oferindu-se chiar să găzduiască etape și concursuri de schi din
Cupa Europei și Cupa Mondială.
Numeroase voci afirmă că Europa de Sud-Est (zona SEE) se dezvoltă din ce în ce
mai mult redefinindu-se ca centrul așa-numitei Europa Nouă, motiv pentru care se

21
Maslow, A., Motivație și personalitate, editura Trei, București, 2013, pp. 167 – 179
22
Maslow identifică cinci tipuri de nevoi specifice, fiecărui tip fiindu-i asociat un etaj al piramidei. Pe nivelul
cel mai jos sunt plasate nevoile fiziologice. Nevoia de hrană, de apă, de adăpost, chiar nevoia de transport.
Nivelul următor, al doilea, este dedicat așa numitor nevoi ce țin de siguranța personală. Al treilea nivel este
dedicat nevoilor sociale, de apartenență. Pe nivelul al patrulea, Maslow plasează nevoia de recunoaștere
socială, încrederea în sine, respectul de sine. În sfârșit, ultimul nivel, al cincilea, este rezervat de Maslow
dezvoltării personale, autorealizării. Împlinirii potențialului, am spune astăzi.
23
Minciu, R., Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2000

10
preconizează că aceste state vor deveni destinații majore internaționale 24. În anul 2018,
România și Bulgaria, alături de alte state SEE (Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria,
Croația, Muntenegru, Macedonia de Nord) au primit peste 44 de milioane de turiști
internaționali, reprezentând o creștere cu 64 procente a turismului internațional în ultimii 5
ani. Populația combinată a statelor din zona SEE era la finele anului 2018 de aproximativ
147 milioane, cu un PIB total pentru regiune de peste 1.3 miliarde EUR. Turismul intern
rămâne însă o componentă semnificativă a economiei turismului în fiecare țară, în România,
de exemplu, 76% din numărul de înnoptări fiind ale localnicilor. Urmând zonele de coastă,
lanțurile muntoase care domină statele din zona SEE oferă turiștilor posibilitatea de a
desfășura o multitudine de forme de activități pe tot parcursul anului, de la ecoturism și
turism cultural și de patrimoniu la drumeții și sporturi de aventură și de iarnă25.
Sporturile de iarnă generează un flux turistic de aproximativ 330 de milioane de
vizitatori care se întorc venituri de până la 55 miliarde de dolari anual și sunt practicate în
toate cele cinci continente26. Schiatul reprezintă una din principalele astfel de activități de
iarnă, întreaga zonă SEE beneficiind de peste 120 de stațiuni de schi consacrate și peste 850
de kilometri de schi. Stațiunile Bansko și Borovets din Bulgaria sunt de exemplu situate în
zonele cele mai înalte din zona SEE, rivalizând cu cele din Vestul Europei. Mai mult decât
atât, țările din SEE au economii în creștere, iar turismul de afaceri în zonele montane
constituie o piață semnificativă pentru întreaga industrie turistică a regiunii. Țările SEE își
promovează, de asemenea, destinațiile pe piața MICE (trad. „piața întâlnirilor, a
stimulentelor, a conferințelor și a expozițiilor”27), încurajând o fuziune între turismul de
afaceri și turismul montan, cu intenția de a atrage delegații înapoi pentru o vacanță extinsă
în sud-estul Europei28.

1.3. Indicatorii circulației turistice

Piaţa, în sensul său inițial, era definită drept teritoriul în cadrul căruia se desfășoară
activități comerciale. În prezent, amploarea în semnificații a condus către redefinirea
conceptului de piață, care poate fi asociat mai degrabă unui sistem ce presupune relații de
afaceri și tranzacții de tipul vânzare-cumpărare. Piața turistică reprezintă unul dintre

24
South East Tourism, n.a., Accesat la: https://investingintourism.com/southeast-europe-tourism/
25
Ibidem.
26
Ungureanu, A., The importance of Romanian Mountain Tourism for the National Economy, Economics of
Agriculture 3/2015
27
Eng. „meeting, incentives, conferences, and exhibitions market”.
28
South East Tourism, op. cit.

11
componentele acestui sistem. Activitatea și complexitatea pieței turistice se măsoară atât
prin evaluarea cantitativă cât și calitativă a indicatorilor turistici. Aceștia pot fi simpli, luând
forma mediilor sau a procentelor. Acești indicatori de piață se clasifică în următoarele grupe
de indicatori29:
 Principali - cererea și oferta, ce măsoară tendințele unei piețe în timp și spațiu;
 Corelați - gradul de utilizare a capacității turistice existente;
 Indicatori direcți și indirecți ai turismului în ceea ce privește efectele acestuia
asupra anumitor sectoare economice - capacitate, potențial și volum.
 Capacitatea pieței turistice reprezintă produsul numărului potențial de
consumatori și capacitatea medie de consum.
 Potențialul pieței turistice reprezintă cererea totală a produsului
turistic în funcție de preț și venitul consumatorilor.
 Volumul pieței turistice constituie totalul de tranzacții turistice
finalizate într-o anumită perioadă de timp.
 Indicele modificării cererii turistice globale;
 Indicele de repartizare al cererii turistice dintre cererea externă și cea interna;
 Indici ai structurilor de mijloace de transport;
 Indicatori pentru cererea structurilor de cazare principale;
 Indicatorii sezonalității turistice arătați prin coeficienții concentrației lunare,
și a cererii anuale. Coeficientul concentrației lunare este determinat de numărul turiștilor
dintr-o anumită lună și cel anual;
 Indicele fidelității turistice ce este reprezentat de către raportul dintre numărul
de turiști care doresc să revină într-o locație și cei ce o fac cu adevărat;
 Indicele numărului mediu de turiști reprezintă raportul turiștilor dintr-o
perioadă determinată și numărul zilelor din acea perioadă;
 Indicele de durată medie a sejururilor determinat prin raportul zile/turiști și
numărul total al turiștilor;
 Indicele densității turistice ce se determină prin raportul dintre numărul
turiștilor și numărul populației arată legătura strânsă dintre circulația turistică și populația
rezidentă;

29
Manole, A., Mecu, D.G., Prodan, L., Soare, V., Dumitrescu, D., Piaţa turistică şi cuantificarea acesteia,
Revista de statistică, 2012, Accesat la: http://www.revistadestatistica.ro/suplimente/2012/3/srrs3_2012a21.pdf

12
  Indicele activităților turiștilor pe zile ce este determinat prin produsul
turiștilor ce participă la o activitate turistică și numărul de zile aferente pentru activitatea
respectivă;
 Indicatorii structurilor capacității unităților de cazare pe unități;
 Indicele variațiilor capacităților de cazare;
 Indicele structurii capacității hoteliere pe categorii calitative;
 Gradul de ocupare a hotelurilor

Activitatea turistică, cunoscută și sub denumirea de comerț invizibil una aducătoare

de valoare nou-creată, contribuind totodată la creșterea produsului intern brut. Un studiu
publicat în Revista Română de Statistică, Supliment nr. 5/2018, intitulat „Perspectiva
evoluţiei turismului în anul 2018” 30, analizează indicatorii de bază pentru a vizualiza
evoluția serviciilor de turism.

Tabelul 1.1. Sosiri și înnoptări în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare

Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 106 din 03.05.2018

Acești indicatori de bază cuprind numărul sosirilor, numărul înnoptărilor, durata

medie a unei vizite, indicele net de ocupare a capacității de cazare, exprimânu-se în cifre
absolute, mai puțin indicele net al ocupării capacității de cazare care se exprimă sub formă
de mărime relativă. Datele au fost analizate comparativ pentru luna martie 2018, respectiv
luna martie 2017. Pe baza datelor dispuse, rezultă că în luna martie 2018, comparativ cu luna
corespunzatoare din anul precedent, atât sosirile cât si înnoptările în structurile de primire
turistică cu funcțiuni de cazare, au înregistrat creșteri cu 5,4% respectiv cu 6,0%. De
asemenea, față de luna martie 2017, în luna martie 2018 la punctele de frontiera s-a

30
Anghelache, C., Anghel, M.G., Perspectiva evoluției turismului în anul 2018, Academia de Studii Econmice
din București, Accesat la: http://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-
content/uploads/2018/05/A10_rrss05_2018_ro.pdf

13
înregistrat creștere la sosirile vizitatorilor străini cu 9,5%, iar la plecările în străinătate ale
vizitatorilor români, o scădere cu 0,5 %. Datele privind sosirile și înnoptările turiștilor în
România, respectiv în spațiile de cazare sunt prezentate în tabelele de mai jos. De altfel,
studiul prezintă distribuția sosirilor turiștilor români în structurile de primire turistică pe zone
turistice. Pentru zona montană, distribuția sosirilor turiștilor români pentru luna martie 2018
arată o creștere cu 2,1 procente față de luna martie a anului precedent. În ceea ce privește
distribuția sosirilor turiștilor străini pentru luna martie 2018, pentru zona montantă,
observăm o creștere cu 0,8 procente31.

Tabelul 1.2. Distribuția sosirilor turiștilor români în structurile de primire turistică pe

zone turistice, în martie 2018, comparativ cu martie 2017 (procentual)
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 106 din 03.05.2018

Tabelul 1.3. Distribuția sosirilor turiștilor străini în structurile de primire turistică pe zone
turistice, în martie 2018, comparativ cu martie 2017 (procentual)
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 106 din 03.05.2018

31
Ibidem.

14
 Capitolul 2. Potențialul turistic natural asociat turismului montan în
România și Bulgaria

Potențialul turistic constituie din punct de vedere al analizei economiei turismului, o

componentă a ofertei turistice. Totodată, prin valoarea, originalitatea și diversitatea
componentelor sale, potențialul turistic reprezintă condiția „esențială a dezvoltării turismului
într-un perimetru dat”32. Potențialul turistic poate fi definit drept „ansamblul elementelor
(naturale și antropice) ce se constituie ca atracții turistice și care se pretează unei amenajări
pentru vizitarea și primirea turiștilor” 33. În sensul prezentei definiții, elementele naturale sau
antropice pot fi privite drept atracții turistice, respectiv resurse turistice, termeni cu conținut
diferit. În timp ce „termenul de atracții turistice se referă la elementele naturale sau antropice
care pot atrage vizitatorii într-un loc, care produc impresii (o plajă, un munte, o cascadă
etc.)”34, „termenul de resurse turistice este mai complet, desemnând atât atracția propriu-
zisă, cât și implicațiile de ordin economic ale acestora, materia primă care urmează să fie
supusă unui proces de prelucrare în vederea obținerii produsului turistic” 35.

Figura 2.1. Potențialul turistic

Sursa: Glăvan, V., Geografia turismului în România, Editura Institutului de Management – Turism,
Eden, București, 1996

Potențialul turistic natural include mai multe componente, anume relieful, clima,
hidrografia, vegetația, fauna. Relieful reprezintă cel mai variat și important element de
potențial turistic, manifestându-se atât prin valoarea peisagistică cât și prin oportunitățile de
practicare a turismului; atracțiile pe care le oferă formele de relief sunt generate îndeosebi
de treptele și formele de relief, de fenomene geologice, sau ca atracție de sine stătătoare,

32
Turcu, D., Weisz, J., op cit.
33
Minciu, R., op. cit.
34
Turcu, D., Weisz, J., op cit.
35
Ibidem

15
întrucât favorizează practicarea anumitor activități sau ca suport pentru alte elemente cu
potențial, precum hidrografia, flora sau fauna.

Figura 2.1. Structura potențialului turistic natural

Sursa: Glăvan, V., Geografia turismului în România, Editura Institutului de Management – Turism,
Eden, București, 1996

Clima constituie un alt element al structurii potențialului turistic natural fiind

răspunzătoare pentru crearea ambianței călătoriei, incluzând aici elemente precum regimul
precipitațiilor, temperatura/umiditatea aerului, vântul/brizele montane și marine. De altfel,
clima constituie condiția fundamentală pentru practicarea unor forme de turism, precum
turismul de tratament (climatoterapia) sau cel al sporturilor de iarnă (menținerea stratului de
zăpadă). Hidrografia de altfel, ca parte a structurii potențialului turistic, contribuie la sporirea
atractivității teritoriului prin prezența elementelor hidrografice: râuri, fluvii, lacuri, ape
minerale și termominerale, favorizând turismul de tratament balnear sau de practicare a
sporturilor nautice. Vegetația constituie o atracție turistică în sine, îndeosebi prin prezența
rezervațiilor științifice sau a parcurilor dendrologice, sporind atractivitatea celorlalte
componente și influențând considerabil turismul de odihnă, recreere sau agrement. Fauna,
ca element al potențialului turistic, prin importanța cinegetică și piscicolă estetică vine cu o

16
valoare deosebită, prin bogăția și varietatea speciilor, contribuind la creșterea atractivității
zonelor vizitate. Natura ocrotită prezintă o importanță deosebită, în primul rând ca element
de atractivitate cognitiv științifică, fundamentală pentru turismul profesional și de
cunoaștere36.
În același timp, atât România, ca și celelalte state europene de altfel, beneficiază de
un potențial antropic valoros, dată fiind istoria vastă a poporului român în acest teritoriu
geografic. Componentele potențialului turistic de sorginte antropică cuprind: pontențialul
cultural-istoric (vestigii arheologice, elemente de etnografie și folclor, evenimente și
instituții cultural-artistice), potențialul tehnico-economic, și respectiv potențialul socio-
demografic37.
Așadar, putem spune că potențialul turistic montan va fi influențat de relieful și de
clima care permit practicarea turismului sporturilor de iarnă, dar și de hidrografie, vegetație,
faună care permit practicarea turismului recreativ. Sporturile de iarnă, de exemplu generează
un flux turistic de aproximativ 330 de milioane de vizitatori care aduc venituri de până la
40-55 miliarde de dolari la economia mondială anual (Taylor, Yang, Strom, 2007), fiind
practicate pe toate cele cinci continente38.
Date fiind cele expuse, potențialul turistic natural asociat turismului montan în
România și Bulgaria va fi influențat de formele de relief specifice, manifestate prin Munții
Carpați în România, respectiv Munții Balcani în Bulgaria. Vom urmări în cele ce
urmează aspectele privind formele de relief asociate, climă, hidrografie, vegetație, faună,
natură ocrotită.

2.1. Lanțul montan Carpați

Munții Carpați, unul dintre cele mai semnificative unități de relief de pe teritoriul
Europei, constituie o componentă a sistemului montan alpin 39, s-a format în timpul
orogenezei alpine (care a avut loc în erele mezozoică și neozoică), prin cutarea stratelor din
fostul Ocean Tethis, în urma coliziunii dintre continentul nordic Laurasie și cel sudic,
Gondwana; lanțul alpin format este alcătuit din: Cordiliera Betică, Munții Pirinei, Munții

36
Glăvan, V., Geografia turismului în România, Editura Institutului de Management – Turism, Eden,
București, 1996
37
Ibidem.
38
Taylor, M., Yang, X., Strom, R., The Ski Resorts Industry in the Twenty-First Century's First Decade a
World-Wide Competition between Continents, Countries, and Regions, 2007
39
Enciclopedia României, Munții Carpați, n.a. Accesat la:
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mun%C5%A3ii_Carpa%C5%A3i

17
Alpi, Munții Apenini, Alpii Dinarici, Munții Carpați, Munții Balcani (Stara Planina) și
Munții Caucaz40. Munții Carpați sunt separați de Munții Alpi de fluviul Dunărea. Carpații
se înfățișează ca fiind niște munți mijlocii sau scunzi, doar câteva sectoare depășind 2000 de
metri în altitudine. Munții Carpați reprezintă al doilea cel mai extins lanț muntos din Europa,
după Alpi. Spre deosebire de Alpi, Carpații au mari depresiuni intramontane, iar culmile lor
se prezintă sub forma unor suprafețe întinse, acoperite cu pajiști. Carpaților le aparține și cel
mai mare lanț vulcanic din Europa. Alături de rocile cristaline și eruptive o mare extensiune
o au rocile sedimentare, care dau un relief cu pante domoale 41.
Toponimul „Carpaţi” este un derivat al lexemului „Karpate”, cuvânt de origine iliro-
tracică, care înseamnă „stâncării”, un aspect specific multor areale din spaţiul carpatic
autohton, prin condiţiile de altitudine ridicată întrunite. De asemenea, acest toponimul are o
relaţie directă cu populaţia dacilor liberi (carpii), care au trăit în teritoriile neocupate de către
romani.
Munții Carpați reprezintă unul dintre cele mai semnificative unități de relief de pe
teritoriul Europei, formând un arc cu o lungime de aproximativ 1500 km, lățimea variind
între 12 și 500 km (cea mai mare lățime corespunde cu cea mai înaltă altitudine). Munţii
Carpaţi se desfăşoară de la Poarta Viena - Bratislava (traversată de Dunăre) până la Valea
Timocului, dincolo de care urmează Munţii Balcani, având o suprafață totală de aproximativ
170.000 km2. Munții Carpați se întind pe teritoriul a șapte state: Cehia (3%), Slovacia (17%),
Polonia (10%), Ungaria (4%), Ucraina (11%), România (51%) și Serbia (4%). Cel mai înalt
vârf al întregului lanț Carpatic este reprezentat de vârful Gerlachovský, cu o altitudine de
2.655 m, în Slovacia, Munții Tatra. În Polonia, cel mai înalt vârf este vârful Rysy, cu o
altitudine de 2.499m, iar în Ungaria, cea mai înaltă altitudine se înregistrează în vârful
Kékes, de 1.014 m; în Ucraina, cel mai înalt este Vârful Hovârla, cu o altitudine de 2.061 m,
iar în România este vârful Moldoveanu, 2.544 m, situat în Munții Făgăraș din Carpații
Meridionali. Carpații prezintă trei sectoare bine individualizate : Carpaţii Nord-Vestici,
Carpaţii de Mijloc şi Carpaţii Sud-Estici, aceştia din urmă fiind situați aproape în totalitate
pe teritoriul României, care deține astfel un procent de 54% din lanţul carpatic. În continuare
ne vom opri asupra Carpaţilor Româneşti. Aceştia sunt alcătuiţi, la rândul lor, din trei mari
diviziuni: Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali 42.

40
Unitățile de relief ale Europei, n.a. Accesat la: https://sites.google.com/site/xiifilologie/home/unitatile-de-
relief-ale-europei
41
Enciclopedia României, Munții Carpați, op. cit.
42
Ibidem.

18
 Pe teritoriul României, Carpații sunt delimitați în partea de Nord prin granița cu
Ucraina și în partea de Sud, prin granița naturală, determinată de fluviul Dunărea, cu Serbia.
Restul limitelor aparţin în totalitate teritoriului României, atât la exterior, spre unităţile de
podişuri, dealuri şi câmpii, cât şi la interior, spre Depresiunea Colinară a Transilvaniei. La
nivel altimetric, se estimează limita dintre Carpați și Subcarpați la altitudinea de 800m,
Dealurile de Vest fiind delimitate de o altitudine de 150-400m; spre Depresiunea
Transilvaniei, cu o altitudine de 200-800m, ecartul este foarte larg. Între limitele menţionate,
Carpaţii Româneşti cuprind o suprafaţă de aproximativ 66.300 km2, acoperind 27,8% din
teritoriul ţării, iar lungimea este de peste 910 kilometri43. Carpaţii Româneşti, întrucât fac
parte din categoria munţilor mijlocii depăşesc 2500 metri numai pe areale foarte restrânse,
în Carpaţii Meridionali; altitudinea medie pe teritoriul României este de 840 metri.
Din punct de vedere al alcătuirii geologice, Carpații constituie o formă de relief
complexă, prin prezența șisturilor cristaline, a formațiunilor vulcanice și respectiv a celor de
fliș cretaci și paleogen. Aliniamentul vulcanismului neogen al Carpaţilor reprezintă cel mai
lung lanţ montan de acest fel din Europa. Deși în mod obișnuit se face referire la Carpați ca
fiind un lanț muntos, ei de fapt nu formează un lanț neîntrerupt de munți, ci cuprind mai
degrabă o serie de grupuri geologic distincte, prezentând o mare varietate structurală,
asemenea Alpilor. Carpații, care doar în rare locuri depășesc altitudinea de 2500m, nu
prezintă însă vârfuri stâncoase, zone înzăpezite extinse, ghețari întinși, cascade înalte, sau
lacuri întinse care sunt comune în Alpi. De altfel, nici o zonă din Carpați nu este inzăpezită
tot anul și nici nu prezintă ghețari. Această fragmentare accentuată a spațiului carpatic se
datorează pe de o parte procesului de cutare și înălțare a Carpaților, și pe de altă parte
vulcanismului neogen intern; se manifestă printr-o mulțime de depresiuni intramontane,
prezente mai ales în zona Carpaților Orientali și a celor Occidentali: ariile de discontinuitate
Bârgău-Dorna-Câmpulung, Depresiunea Brașov-Pasul Oituz-Valea Trotușului (Orientali),
culoarele Timiș-Cerna și Bistra-Strei (intersecția Meridionalilor cu Occidentalii). O
diferență între Alpi și Carpaţi o reprezintă prezența unor mari depresiuni intramontane,
culmile lor luând forma unor suprafeţe întinse, acoperite cu pajişti44. În prima jumătate a
Cuaternarului, în urmă cu aproximativ 2 milioane de ani, Munții Carpați au suferit o ridicare
în bloc cu aproximativ 100m (un proces caracteristic îndeosebi Carpaților Meridionali). Cum
această înălțare a fost însoțită de o răcire evidentă a climei, la altitudini de peste 1800-2000
m s-au instalat zăpezile permanente, care s-au transformat treptat în gheață; încălzirea

43
Enciclopedia României, Munții Carpați, op. cit.
44
Ibidem.

19
ulterioară a modificat climatul, având consecințe asupra topirii ghețarilor din spațiul montan
înalt, rezultând un relief glaciar alcătuit din creste și strungi glaciare, circuri, văi, morene,
praguri glaciare, grohotișuri, etc45.
În ceea ce privește condițiile climatice specifice Carpaților Românești, se va lua în
calcul poziția geografică a României în teritoriu, așezarea determinând influențele
corespunzătoare: „cele vestice, cu mase de aer umed, a căror prezenţă conduce la
caracteristica de moderare în cea mai mare parte a teritoriului României, inclusiv al
Carpaţilor, apoi cele nordice (umede şi mai reci), cele estice sau continentale (calde în timpul
verii şi reci în anotimpul de iarnă, în mod constant lipsite de umiditate), la care se adaugă
influenţele sudice (cu efecte moderatoare)”46. Acest fond climatic de ansamblu este
influențat și de condiția de altitudine a Carpaților care vine cu modificări însemnate, precum
scăderi de temperatură în raport cu înălțimea, creșterea cantitativă a precipitațiilor sau poziția
față de masele de aer. Totodată, modificări climatice sunt determinate și de culoarele de vale,
respectiv de depresiuni,r care aduc devieri ale curenților de aer și invesiuni de temperatură,
precum geruri persistente iarna și încălziri masive la începutul primăverii. Așadar, din punct
de vedere climatic, Carpații se înscriu în zona climatică temperat-continentală, prezentând
nuanțe diferite, ca urmare a desfășurării în latitudine, longitudine și altitudine. Se poate
discuta totodată despre un climat montan, care se caracterizează prin etajare altitudinală,
generând o scădere a temperaturii, dublată de o creștere a cantității de precipitații,
Temperaturile medii anuale oscilează între 8°C la poalele munților și -2°C pe culmile cele
mai înalte. Cantitatea medie anuală de precipitații oscilează între 750 mm și 2000 mm. La
altitudini de peste 2000 m, precipitațiile sunt, în cele mai multe cazuri, sub formă de zăpadă.
Cu privire la apele de suprafață, în Carpații Românești își trag sorgintea cele mai
multe dintre râurile țării, excepție făcând fluviul Dunărea. Carpaţii Orientali cuprind
sectoarele superioare ale Oltului şi Mureşului, ale râurilor Siret, Prut, Someşul Mare,
Bistriţa, Trotuş, Ialomiţa, Prahova. În Carpaţii Meridionali se află izvoarele şi sectoarele
superioare ale râurilor Dâmboviţa, Argeş, Gilort, Jiu, Sebeş, Motru, Cerna ş.a., iar Carpaţii
Occidentali asigură o bună parte a apei râurilor din vestul şi sud-vestul ţării, anume Barcău,
Crişul Negru, Crişul Alb, Timiş, Nera etc. Râurile prezintă un potenţial hidroenergetic
important, acesta fiind valorificat prin amenajări cu funcţie complexă precum
hidrocentralele Ciunget (510 MW), Brazi (335 MW), Mărişelu (220 MW), Stejaru (210
MW), Şugag (150 MW). Lacurile naturale cele mai numeroase fac parte din categoria celor

45
Ibidem.
46
Ibidem.

20
de origine glaciară sau glacio-nivală, mai cunoscute fiind Bucura şi Zănoaga, ambele din
Munţii Retezat, apoi Bâlea şi Capra (Munţii Făgăraş), Lala şi Buhăescu (Munţii Rodnei).
Dezvoltarea largă a unor scoarţe de alterare, precipitaţiile abundente şi ponderea mare a
versanţilor înclinaţi au favorizat formarea unor cuvete lacustre, datorită barajelor produse
prin surpări şi alunecări de teren, precum Lacul Roşu pe cursul superior al Bicazului. Lacul
Sfânta Ana este singurul lac vulcani din Carpați. Lacurile artificiale din teritoriu aduc
volumele cele mai mari de apă, remarcându-se complexele hidroenergetice Porţile de Fier I
şi II, urmate de lacurile de pe Bistriţa, (Izvorul Muntelui), Argeş (Vidraru), Lotru (Vidra).
Se remarcă și alte lacuri artificiale cu dimensiuni mult mai mici, formate în saline, cariere
sau mine abandonate (Ocna Şugatag). La nivelul apelor subterane, cele mai bine reprezentate
sunt apele freatice care, beneficiind de aceeaşi alimentare bogată din precipitaţii au o
contribuţie importantă şi permanentă la alimentarea râurilor.
Învelişul vegetal al Carpaţilor este condiționat climatic, fiind distribuit pe două etaje:
cel forestier şi cel alpin, etajul forestier fiind cel mai dezvoltat, atât din punct de vedere al
biodiversităţii, cât şi din punct de vedere al extinderii spaţiale: „acesta se suprapune peste un
spaţiu vast ce începe din Defileul Dunării (sub 100 metri altitudine) şi merge până la valori
situate în jurul a 1800 metri, în acest teritoriu fiind prezente în jur de 60% din pădurile
României” 47. Etajul forestier cuprinde mai multe subetaje individualizate: la altitudinile cele
mai mici (sub 500 metri), se întinde subetajul stejarului, căruia i se adaug şi alte specii de
foioase precum ulmul, teiul, carpenul etc.; subetajul fagului urcă din Subcarpaţi şi dealurile
mai înalte din Depresiunea Transilvaniei pe munţii mai scunzi din Banat, Munţii Apuseni
(până la 1200 metri); subetajul coniferelor, cuprinzând bradul, molidul, pinul şi, pe alocuri,
zada, urcă până la limita superioară a pădurii. Aceste trei subetaje „se interferează în zone
de tranziţie, şi, pe alocuri, prin văi reci şi umbrite, se produc chiar inversări între subetajele
de vegetaţie, esenţele termofile urcând pe înălţimi însorite, iar esenţele de climă rece
coborând pe văile umbrite” 48. Fauna Carpaților este reprezentată, în principal de o serie de
specii de interes cinegetic, precum cerbul, ursul, mistreţul, râsul, cocoşul de munte etc, în
ape fiind prezent păstrăvul. Etajul forestier este urmat la nivel altitudinal de etajul alpin, ce
corespunde acelor teritorii cu altitudini de peste 1700-1800m, fiind structurat pe două
subetaje: etajul alpin inferior (subalpin), cuprins între 1700-1800m şi 2000-2200 m,
reprezentat printr-o vegetaţie arbustivă, formată din tufărişuri dense de jneapăn şi ienupăr,
şi respectiv etajul alpin superior, desfăşurat la altitudini care depăşesc 2000-2200 m, unde

47
Ibidem
48
Ibidem

21
vegetaţia naturală este aceea de pajişte alpină. Condiţiile climatice și de vegetație specifice
acestui etaj impun restricții şi în ceea ce priveşte fauna, acesta fiind domeniul caprei negre
şi a acvilei de munte, iar în apele limpezi şi bine oxigenate (inclusiv unele dintre lacurile
glaciare) fiind prezent păstrăvul.
Carpații Românești constituie nu doar cel mai mare masiv muntos, ci și cel mai
sălbatic perimetru montan de pe continent. Potențialul turistic al Carpaților pe teritoriul
României este dat de marea varietate a cadrului natural, dar și de consistența zestrei turistice
antropice specifice patrimoniului așezărilor turistice de seamă, patrimoniu ce urmează a fi
discutat în cadrul capitolului următor. Cumulul acesta de factori, „în contextul pieței turistice
libere globale și al unui cadrul managerial si legislativ bine pus la punct poate duce la o
dezvoltare socio-economica și de mediu mai mult decât armonioasă a spațiului montan
național”49.

2.2. Lanțul montan balcanic

Lanțul muntos al Balcanilor, cunoscut drept Munții Stara Planina, însemnând

„Muntele Vechi”, se întinde în continuarea Carpaților, fiind separat de aceștia de fluviul
Dunărea. Acest lanț muntos, cu o suprafață de 11.596 km², se întinde pe o lungime de 560
km din Estul Serbiei către Est prin Bulgaria Centrală, către Capul Emine la Marea Neagră.
Acest lanț muntos este situat în centrul Bulgariei, și deși din punct de vedere fizic nu este
legat de Munții Carpați, formează o continuare a sistemului carpatic ce începe din
extremitatea vestică a Carpaților Transilvani, în apropierea defileului Porțile de Fier, de la
granița dintre Serbia și România. Altitudinea medie a Balcanilor este de 900 m deasupra
nivelului mării, lăţimea acestora variind de la 19 km la 32 km. În ciuda poziţiei strategice și
a apropierii de capitala Sofia, situată la mai puțin de 100 de km depărtare, Balcanii
reprezintă în continuare un lanț muntos prea puțin explorat. Tot pe teritoriul Bulgariei, în
zona sudică se desfășoară Munții Rodopi, alcătuiți din trei formațiuni muntoase distincte
situate foarte aproape unele de celelalte, anume Munții Rila, Munții Pirin și Munții Rodopi,
cei din urmă continuându-și traseul prin Grecia (doar partea bulgară a lanțului este inclusă
în regiunea alpină) 50. Munții Pirini, cu cele peste 80 de vârfuri acoperite de zăpadă, cu
înălțimi peste 2500m, văi și circuri glaciare, prezintă fără îndoială un caracter alpin. Munții

49
Ibidem.
50
Wegefelt, S., Natura 2000 în regiunea alpină, Comisia Europeană pentru mediu, 2010, Accesat la:
https://ec.europa.eu/environment/nature/info/pubs/docs/biogeos/Alpine/KH7809637ROC_002.pdf

22
Rodopi însă, deși la fel de înalți, prezintă din punct de vedere al regimului climatic și al
asociațiilor vegetale, o puternică influență mediteraneeană (densitate a populației însă
deosebit de scăzută)51.
Se crede că termenul a fost adus în regiune în secolul al VII-lea de către bulgari, în
limba bulgară, cuvântul „balkan” însemnând „munte”52. Este posibil ca termenul să fie
derivat din persana veche „bālkāneh” sau „bālākhāna”, însemnând „casă înaltă, deasupra sau
mândră." . În turcă, termenul înseamnă „un lanț de munți împăduriti”. În Antichitate și Evul
Mediu, munții Balcani erau numiți „Haemus Mons”. Istoricii consideră Haemus (greacă
'Aimos) un cuvânt derivat dintr-un cuvânt trac neatestat saimon, însemnând „lanț muntos”.
Numele locului în care complexul muntos se întâlnește cu Marea Neagră, Capul Emine, este
derivat din cuvântul „Aemon”, derivat din grecescul „haima” care înseamnă sânge, bazându-
se astfel pe vasta mitologie greacă: în timpul unei lupte între Zeus și titanul Typhon, Zeus l-
a rănit pe Typhon cu tunetul, iar sângele lui Typhon a căzut pe munți, care au fost apoi numiți
după această bătălie53.
Cea mai înaltă altitudine din Bulgaria, din Peninsula Balcanică și Europa de Sud Est,
totodată, este vârful Musala, în Munții Rila, în apropiere de Sofia cu o înălțime de 2925m.
Culmea Musala este situată în Munții Rila, pe teritoriul Parcului Național Rila, nu departe
de celebra stațiune de schi Borovets și la aproximativ 80 km de capitala Bulgariei, Sofia.
Cele mai înalte vârfuri ale Munților Balcani sunt localizate în Bulgaria centrală, amintind
aici vârful Botev cu 2376m altitudine, unde se află și Parcul Național Central al Balcanilor.
În Bulgaria, Munții Balcani pot fi împărțiți în trei secțiuni: Munții Balcanilor de Vest se
extind de la granița cu Serbia până la Pasul Arabakonak cu o lungime totală de 190 de
kilometri. Cel mai înalt vârf este Midžor cu o altitudine de 2.169m, situat la granița dintre
Serbia și Bulgaria. Munții Balcanilor Centrali continuă de la Arabakonak (intrarea în Serbia)
la Pasul Vratnik cu o lungime de 207 kilometri, vârful Botev, fiind cel mai înalt din această
secțiune. Munții Balcanilor de Est se extind de la Pasul Vratnik la Capul Emine, cu o lungime
de 160 de kilometri, cea mai înaltă altitudine fiind înregistrată la Balgarka cu 1.181 metri54
(aici se întâlnesc cele mai joase altitudini).

51
Ibidem.
52
Todorova, M., Imagining the Balkans, Oxford University Pres,, 1997 Accesat la:
https://books.google.ro/books?id=-EuFwLQhvYMC&pg=PA27&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false
53
Gods and heroes of the Greeks : the library of Apollodorus by Apollodorus, 1976, Accesat la:
https://archive.org/details/isbn_2900870232069
54
Munții Balcani, Minunile Naturale ale Planetei, n.a. Accesat la: https://minunileplanetei.com/europa/muntii-
balcani/

23
 La nivel de relief, de la Nord spre Sud, bazinul Dunării este mărginit de o regiune
deluroasă acoperită parţial cu loess, cu altitudini maxime de 400 de metri. Prebalcanii (cu
altitudini de circa 1500 de metri) sunt urmaţi la sud de Munţii Balcani, care se întind de la
frontiera estică la cea vestică. Acest lanţ muntos dă numele întregii peninsule dintre Marea
Neagră şi Marea Adriatică. Unele părţi din Balcani s-au transformat în carst, una din
caracteristicile fundamentale fiind reprezentată de numărul mare de peşteri. În ciuda
înălţimii lor, acești munți nu au formele abrupte tipice lanţurilor muntoase înalte. În sudul
Balcanilor se găsesc lanţuri muntoase paralele cu aceştia, care se numesc Antibalcani sau
Munţii Centrali (Sredna Gora), cu o înălţime maximă de 1604 m, aferentă vârfului Goliam
Bogdan. Între aceste două lanţuri muntoase se găsesc mai multe depresiuni, capitala
Bulgariei, Sofia, fiind aşezată într-una dintre acestea, la o altitudine de 550 de metri55.
Principalii factori care influențează clima sunt topografia ţării şi vecinătatea acesteia
cu Marea Neagră. Munţii Balcani, împart astfel ţara în două zone climatice, protejând sudul
Bulgariei de curenţii de aer rece dinspre nord, în timp ce lanţurile muntoase din sudul
Bulgariei protejează interiorul ţării de influenţele climatice din regiunea mediteraneeană. În
nordul Bulgariei influenţele continentale sunt predominante, iar masele de aer rece se adună
deasupra Munţilor Balcani56. Stara Planina este remarcabilă pentru flora și fauna sa, aici
regăsindu-se peste 60 de tipuri de habitat. Regiunea este remarcabilă pentru floră şi faună,
demonstrația o fac cele nouă rezervaţii naturale, dintre care patru sunt declarate rezervaţii
ale biosferei de către UNESCO. Păduri străvechi de carpen, fag, molid, brad şi gorun acoperă
versanţii din Parcul Naţional Balcanii Centrali, adăpostind zece specii şi două subspecii de
plante endemice. Peisajul este variat: pajişti alpine frumoase şi înalte pline de flori, cascade
care se rostogolesc şi cad pe pereţii aproape verticali ai munţilor, canioane adânci şi
misterioase şi peşteri fascinante. Aici cresc 256 de specii de ciuperci şi 166 de specii de
plante medicinale. Zona de pădure este foarte bine reprezentată, formându-se vaste „centuri
neîntrerupte de păduri seculare naturale pe aproape întreg teritoriul” 57. Multe specii de
copaci din aceste păduri sunt reprezentative pentru zona Balcanilor, precum pinul de
Balcani, bradul bulgar și pinul negru. În ceea ce privește diversitatea speciilor de plante,
peste 1900 de specii au fost identificate până la momentul prezent doar în Munţii Rodopi,
un procent considerabil fiind costituit din specii endemice, precum crinul de Rodopi; floarea
de colț crește aici, în regiunea Koziata stena. Dată fiind starea lor naturală, toți acești munți

55
Bulgaria, Itinerarii Pontice, Accesat la: https://ecomareaneagra.wordpress.com/civilizatii-pontice/bulgaria/
56
Ibidem.
57
Wegefelt, S., op. cit.

24
adăpostesc populații numeroase de carnivor de talie mare, cât și numeroase specii rare de
păsări de pradă: „se consideră că în Rodopii de Est există cea mai mare aglomerare de
răpitoare diurne din Europa, aceștia adăpostind populaţii importante de acvile de câmp,
șoimi călători, vulturi pleșuvi suri și vulturi egipteni”5859. Regăsim în total 224 de specii de
păsări60.
Bulgaria este acoperită de munți în proporție de aproximativ 30%, cu relief variat ce
oferă o multitudine de opțiuni de relaxare, sport și atracții turistice în condiții favorabile atât
iarna cât și vara. Sezonul estival de iarnă, ce oferă posibilitatea practicării sporturilor pe
zăpadă durează aproximativ 3 luni pe an, dar vara turiștii pot face drumeții și cățărări în
zonele montane. Cele mai populare zone pentru schiat și turism balnear sunt în Berkovitsa,
Ribaritsa, Belogradchik, Beklemeto, Uzana, Karandila, Chiprovtsi, Varshets, Troyan,
Teteven, Apriltsi, Tryavna, Elena, Kotel, Zheravna, Bozhentsi. Cea mai mare stațiune din
Rila este Borovets. Totodata, Bulgaria deține zone unice pentru drumeții, schi și turism
balnear în Panichishte si Spareva Banya, Malyovitsa, Semkovo și Goverdartsi. În același
timp, turiștii ce preferă pelerinajele pot vizita centrele de apărare ale Ortodoxiei bulgare din
Munții Pirin, unde peisajele mirifice se îmbină cu pârtiile de schi și traseele de alpinism.
Aici se află printre altele și faimoasa stațiune Bansko, alături de Dobrinshte și Predela,
Livadi și Kamenitsa. Stațiunea Bansko a devenit recent o stațiune de interes european și
mondial, fiind gazdă pentru Cupa Mondială de schi și biatlon. Bansko oferă o gamă variată
de servicii, de la pârtii impresionante la hoteluri și pensiuni de o calitate deosebită. Munții
Rodopi sunt cunoscuți sub nunele de Casa lui Orfeu. Pamporovo este stațiunea cea mai mare
de aici și este situată într-o zonă cu vegetație densă oferind posibilitatea practicării
sporturilor de iarnă, rivalizând cu celelalte stațiuni. Alte opțiuni în zonă cuprind Chepelare,
Yundola, Belmeken, Batak și Cherkva Byala. Totodata turiștii pot descoperi o arhitectură
unică a munților Rodopi, vizitând satele Momchilovtsi, Gela, Dolen, Leshten, Kovachevitsa,
Laka Shiroka. În acești munți se pot găsi spații de cazare confortabile și la un preț accesibil
pentru turiști. În apropierea capitalei Sofia se regăsește muntele Vitosha, având o zonă foarte
bine cunoscută pentru traseele unice specifice ecoturismului montan. Aici se regăsește cel
mai vechi parc natural din Balcani, Rezervația Naturală Vitosha. Aici se poate practica și
schiul în stațiunile Aleko si Konyarnika.

58
Munții Balcani, Minunile natural ale planetei, op. cit.
59
Wegefelt, S., op. cit.
60
Bulgaria, Itinerarii pontice, op.cit.

25
 Capitolul 3.
Amenajările turistice specifice sporturilor de iarnă în România și
Bulgaria

Un alt concept specific turismului, alături de potențialul turismului, îl reprezintă

amenajarea turistică. Amenajarea turistică poate fi definită drept „un proces dinamic și
complex de organizare a spațului turistic” 61, prin proiectarea de noi dotări turistice, prin
recondiționarea celor existente și redimensionarea acestora în raport cu cererea turistică. Tot
amenajarea turistică este responsabilă și pentru rentabilizarea economică a activității
turistice, date fiind relațiile între mediul ambiant și comunitățile umane, cât și factorii care
au un impact asupra acestor relații. Mai mult decât atât, relieful joacă un rol esențial în
amenajarea turistică, devenind element fundamental în conturarea decorului fiecărui sit
turistic: „relieful prezintă avantajul că atracțiile pe care le generează nu necesită amenajări
costisitoare și, de regulă, nu sunt periclitate de frecvența turistică excesivă, acestea fiind doar
admirate, contemplate se nu efectiv consumate”62.
Dezvoltarea economică, manifestată prin diversificarea mijloacelor de transport a
influențat fundamental și amenajarea spațiilor turistice auxiliare din zonele de camping,
parcări, gări, aeroporturi, porturi, urmând a-și adapta structurile și serviciile în funcție de
exigențele turistice. Stațiunea turistică, concept fundamental cercetării din domeniul turistic,
reprezintă „o localitate și/sau areal care prezintă un ansamblu de elemente de atracție
turistică și care este dotată cu mijloace de cazare, alimentație și agrement, precum și cu alte
facilități turistice puse în serviciul turiștilor pentru o anumită perioadă de timp” 63. Un
exemplu în acest sens poate fi reprezentat astfel: stațiunea montană este de fapt localitatea
(și arealul) situată la poalele unui munte, ce dispune de acele zone care permit practicarea
sporturilor de iarnă (resurse) și de instalații specifice care să eficientizeze acest aspect
(infrastructură). În literatura de specialitate, stațiunea turistică este definită drept „un spațiu
caracterizat de predominanța activităților turistice și de agrement (mono-funcționalitate) –
creatoare ex nihilo a acestui loc, de caracterul sezonier al respectivelor activități, de o
capacitate de cazare a populației non-permanente rezultante, precum și de prezența unei

61
Sochircă, V., Iațu, C., Considerații conceptuale și metode geografice de analiză a fenomenului touristic,
Revista Științifică a Universității de Stat din Moldova, 2013, nr. 6(66) 134, Accesat la:
http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/22.-p.134-140.pdf
62
Ibidem
63
Ibidem

26
populații permanente”64. O stațiune turistică întotdeauna va dispune de o resursă turistică,
precum litoral, munte, oraș, sat etc. şi va fi accesibilă turiștilor prin prisma faptului că este
deservită de o rețea de transport rutier, feroviar, aerian, maritim. Totodată, o stațiune turistică
va include structuri de cazare, precum hoteluri sau locuri de campare etc., magazine,
restaurante şi facilități turistice, precum pârtiile de schi în stațiunile de sporturi de iarnă.
Aspectele care individualizează o stațiune turistică sunt: „existenta unei infrastructuri
generale, precum şi a uneia specific turistice; dotări, utilități, instalații, echipamente,
facilități; servicii şi produse specific turistice; ospitalitate; accesibilitate; calitatea serviciilor;
posibilitatea practicării unor activități turistice; amenajări turistice”65.
În spațiul montan, potențialul atractiv peisagistic al reliefului de munte este dedublat
de componenta climatică, adică existența precipitațiilor solide sub formă de zăpadă, cu o
durată crescândă, direct proporțională cu creșterea altitudinii, regulă pe care o urmează și
stratul de zăpadă. Durata de menținere a zăpezii a determinat așadar, pe la jumătatea
secolului XX, „constituirea celei mai importante condiții în amenajarea complexelor
turistice montane la nivel global, inducând un adevărat boom turistic (se afirma ingineria
amenajărilor pârtiilor de schi și a altor sporturi de iarnă), consacrând turismul de iarnă” 66.
După cum am consemnat în capitolul anterior, potențialul turistic în teritoriu joacă
un rol deosebit de important prin componentele sale. În consecință, componenta hidrografică
va juca un rol deosebit de important în dezvoltarea amenajărilor turistice, întrucât este
necesară pentru consumul alimentare, circuitul apă rece-apă caldă, necesități menajare, dar
și pentru întreținerea artificială a zăpezii pe pârtii, tunurile de zăpadă fiind mari consumatori
de apă. Astfel, unde condițiile au fost favorabile, cursurile de apă au permis amenajarea unor
lacuri de acumulare și a unor baraje hidroenergetice pentru a satisface necesitățile stațiunilor
montane. Învelișul vegetal, prin suprafețele sale forestiere, cât și fauna adiacentă constituie
elemente cheie în dezvoltarea turismului de relaxare asociat turismului montan.
Amenajările turistice se dezvoltă de altfel în strânsă legătură cu componenta
antropică, mai ales în condițiile în care așezările rurale montante au constituit mereu nuclee
pentru stațiunile de mare capacitate, atât în cazul teritoriilor adiacente Munților Carpați, cât
și pe teritoriul Balcanilor.
În cazul Munților Carpați, caracteristicile de bază, precum altitudinile mijlocii,
fragmentarea relativă accentuată și existența pasurilor și a trecătorilor situate la înălțimi

64
Ibidem
65
Ibidem
66
Surd, V., Bold, I., Zotic, V., Chira, C., Amenajarea teritoriului si a infrastructurii tehni-ce, Edit. Presa
Univ. Clujeana, Cluj Napoca (capitolul “Amenajarea turistica”, 2005, p. 324-340

27
accesibile, au fost deosebit de favorabile pentru constituirea unor așezări, dar și pentru
dezvoltarea de activități specifice în spațiile respective. Cele mai vechi urme de așezăminte
de pe teritoriul Carpaților românești datează încă din paleolitic, fiind identificate în mare
parte în domeniul cavernicol, dar și pe terasele mijlocii din zona Ceahlăului. Neoliticul,
presupunând trecerea de la viața nomadă la cea sedentară, determină așezarea populației în
zonele montane joase, trecându-se la păstoritul agricol. În perioada geto-dacă a avut loc o
amplificare a procesului de popularizare a ariei montane, fiind consacrată importanța
munților în viața populației autohtone67. În zona Carpaților se dezvoltă și centrul politico-
militar al statutului dac, Sarmizegetusa Regia, cu multe alte așezări îmbrăcând coroana
carpatică: „Porolissum, Germisara (din Munții Apuseni), Tilișca (Munții Cibinului),
Cumidava (Râșnov), cetatea de la Bobaița (Podișul Mehedinți)”68.
Expansiunea romană a adus cu sine dezvoltarea economică și culturală excepțională
a întregii arii montane, cu numeroase așezări dobândind statutul de orașe, precum zona Țării
Hațegului unde a fost construită colonia Ulpia Traiana, unul dintre cele mai importante orașe
romane din Dacia. Ulterior, limitele administrative ale statelor feudale românești nu au
reprezentat însă și bariere economice sau sociale, favorizând circulația populației și a
produselor, în acest sens Carpații îndeplinind rolul de liant între diferite regiuni
complementare din punct de vedere economic. Epoca modernă, în aceeași măsură ca și cea
contemporană, au presupus exploatarea resurselor naturale existente, valorificarea
potențialului economic al teritoriului și implicit dezvoltarea căilor de comunicații, astfel că
turismul susține sedentarizarea personalului de serviciu în acele teritorii care s-au dezvoltat
ca stațiuni montane. La începutul Noului Mileniu, „Carpații Românești se caracterizau
printr-un grad ridicat de locuire umană, numărul așezărilor urbane fiind de 61, cu o populație
de circa 1.400.000 locuitori”69. Între cele mai dezvoltate orașe carpatice, se remarcă : Brașov,
Reșița Deva, Hunedoara, Sfântu Gheorghe, Sighetu Marmației, Miercurea Ciuc și Petroșani.
Numărul așezărilor rurale din Carpați este mult ridicat (în jur de 2500), dimensiunea acestora
mergând de la prezența satelor foarte mari (peste 5000 locuitori) până la unele ce coboară
sub 100 de locuitori. Între acestea se înscrie și localitatea situată la altitudinea cea mai
ridicată de pe teritoriul României, respectiv Petreasa, în Munții Bihorului, cu ultimele
gospodării situate la 1400 metri70.

67
Ibidem.
68
Enciclopedia României, Munții Carpați, op.cit.
69
Ibidem.
70
Ibidem.

28
 Asemenea Carpaților, și Munții Balcani au avut un rol semnificativ în istoria
statutului bulgar, încă de la fondarea sa în secolul VII. Munții Balcani au reprezentat o
fortăreață naturală a Imperiului Bulgar, formând o barieră eficientă pentru Moesia, unde erau
situate majoritatea orașelor medievale. Totodată spațiul Munților Balcani a constituit
teritoriul pentru numeroase bătălii, bizantinii temându-se de relieful acestora. Prin urmare,
au luat naștere aici numeroase așezări urbane locale.
Apariția amenajărilor turismului montan a fost determinată de o serie de factori. În
primul rând muntele a devenit o provocare pentru oameni, ce din dorința de a-l cuceri, și-au
construit aici așezări umane. De altfel, prin dorința de cunoaștere și contemplare, muntele a
determinat apariția de noi și noi activități care le suplimentau pe cele artistice, precum
escaladarea, excursiile montane și însăși noțiunea de alpinism indică originea acestei
preocupări în spațiul munților. Muntele a devenit un veritabil partener de încercare a forțelor
umane. Termalismul, adică existența în spațiul montan a apelor termale naturale a determinat
apariția primelor baze turistice montane din zona României, favorizate de prezența apelor
termale: Băile Herculane (Munții Mehedinți), Băile Geoagiu (Munții Metaliferi) etc;
fenomenul termalismului a diversificat de fapt rolul agremental al turismului montan,
stațiunile în cauză având dotări pentru balneație și tratamente71. Climatismul totodată a luat
naștere în baza constatării că anumite condiții climatice sunt favorabile atenuării stării unor
boli. Secolul trecut, afectat de tuberculoză, a impus valorificarea mediului climatic favorabil
prin cure de aer alpin. Primele stațiuni apărute în zona de munte în Elveția și Austria au
valorificat termalismul și climatismul, Davos și St. Moritz fiind recunoscute internațional
pentru acest aspect72.
Fără îndoială că practicarea sporturilor de iarnă a reprezentat un factor fundamental
în dezvoltarea amenajărilor turistice montane: „practicarea sporturilor de iarnă a devenit o
preocupare cu manifestare progresivă, cu impact după perioada interbelică și cu amplificare
după anii 1950. Perioada cuprinsă între anii 1945 și 1975 este cunoscută drept lest rente ans
d’or”73. Acești factori au determinat de-a lungul timpului „forma cea mai complexă de
amenajare turistică, stațiunile din spațiul montan situate la altitudini diferite, de la sub 1000m
până la cele de până la 2500 m (stațiuni de generația a III-a), având dotări complexe, mărimi
diferite (ca locuri de cazare), de la câteva sute la câteva zeci de mii de locuri și, ca urmare a
evoluției în timp căpătând și funcții complexe” 74.

71
Erdeli, G., Gheroghilaș, A., Amenajări turistice, Editura Universitară, București, 2008
72
Ibidem.
73
Ibidem.
74
Ibidem.

29
 În cele ce urmează vom discuta exclusiv despre catalogarea sporturilor de iarnă și
despre influența lor directă asupra evoluției amenajărilor turistice montane, atât pe teritoriul
României, cât și pe cel al Bulgariei.

3.1. Clasificarea sporturilor de iarnă

Sporturile de iarnă sunt activități competitive sau non competitive, recreative ce se

desfășoară pe zăpadă sau gheață. Majoritatea sporturilor de iarnă sunt variații ale schiului,
patinajului și saniei. Tradițional, aceste sporturi erau practicate doar în zonele reci în timpul
iernii, dar cu apariția zăpezii și a gheții artificiale, acestea se pot desfășura oriunde.
Unele dintre cele mai populare sporturi de iarnă individuale sunt schiul alpin,
snowboardingul, maratonul pe schiuri, biatlonul, săriturile cu schiurile, patinajul artistic și
bobul în timp ce sporturile de iarnă pe echipe sunt reprezentate prin hochei pe gheață și
curling.
Schiul alpin este un sport ce constă în coborârea unor pante înzăpezite prin trecerea
unor puncte de trecere numite „porți” folosind schiuri cu legături fixe pe călcâi. Schiul alpin
a evoluat în timp de la schiul fond prin dezvoltarea infrastructurilor de transport pe cablu în
stațiunile montane. Folosind aceste facilități, schiorii pot urca pe crestele montane de unde
pot coborî până la baza pârtiei. Sportul este popular peste tot în lume dar a devenit faimos în
special în Europa de vest și SUA. Schiul alpin este unul dintre primele sporturi ce au fost
practicate în cadrul Olimpiadei de iarnă, ce se desfășoară odată la 4 ani. Însă, în fiecare an
schiorii profesioniști concurează pentru Marele Glob de Cristal în Cupa Mondiala la 5
discipline diferite: slalom, slalom uriaș, superG, coborâre și combinata Nordică. Schiorii
folosesc schiuri și legături diferite în funcție de proba la care concurează. De exemplu,
schiorii ce concurează la probele tehnice cum sunt slalomul sau combinata Nordică vor
folosi schiuri mai scurte pentru un mai bun echilibru și o precizie mai mare de tip rocker sau
camber în timp ce, pentru probele de viteză cum sunt superG si coborârea se vor folosi
schiuri lungi și subțiri pentru o viteză mai mare de tip all-mountain sau freeride75.
Schiul maraton sau schiul fond reprezintă cea mai veche formă de schi, în care
schiorul nu se bazează decât pe propria forță pentru a putea trece peste terenul acoperit de
zăpadă. În timp ce majoritatea sporturilor de iarnă sunt strict competiționale sau recreative,

75
Bordeian, R.E., Schiul alpin în Impactul practicării activităților corporale asupra calității vieții, Sesiune
Științifică, Ediția a X-a, Universitatea Tehnică București, 2012, Accesat la:
http://www.conferintaefs.pub.ro/Texte/VOLUM%20SESIUNE%20STUDENTI%202012.pdf

30
schiul fond este încă folosit în unele zone ale lumii ca metodă de transport. Schiul fond este
activitatea de iarnă din care au derivat schiul alpin și săriturile cu schiurile. Pentru a practica
acest sport, schiorii se antrenează intens pe parcursul anului pentru a putea concura în timpul
iernii pentru Marele Glob de Cristal la cele 2 stiluri existente: stilul clasic - în care schiorul
se poate deplasa doar în linie dreapta pe urme artificiale sau stilul liber - unde schiorul se
poate deplasa oricum, folosindu-se și de bețele ajutătoare. Schiorii de fond participă la
diferite competiții cum ar fi sprintul de 2 km, ștafeta pe echipe de 4*5 kilometri, cursele
libere de 10 kilometri clasic sau liber; cea mai grea dintre probe ce se desfășoară doar la
olimpiadă, cursa de 40 de km feminin sau 50 de km masculin este catalogată drept una dintre
cele mai dure probe din sport76.
Biatlonul reprezintă unul dintre cele mai urmărite sporturi de iarnă. Această probă
olimpică este formată din 2 părți, schiul fond și trasul la țintă cu o armă cu gloanțe. Sportivii
participă la probe cu lungimi diferite intercalate cu câte o trecere prin poligonul de tragere
unde trebuie să atingă 5 ținte. Dacă ratează, aceștia sunt penalizați fie cu un tur suplimentar
de 150 de metri, un minut suplimentar adăugat la timpul final sau folosirea unui cartuș
suplimentar ce trebuie introdus manual. Probele la care se concurează pentru Marele glob de
cristal sau olimpiada sunt 77:
 Individual, o probă de 20 de kilometri de schi cu câte 2 trageri din poziția
picioare și 2 din poziția culcat. Participanții pornesc la 30 de secunde diferență, iar
câștigătorul este schiorul ce are cel mai bun timp la momentul trecerii liniei de sosire.
 Sprint, este o probă de 10 kilometri cu 2 treceri prin poligon, alternând cele
2 poziții de tragere. Asemenea probei individuale concurenții pornesc la interval de 30 de
secunde.
 Start în masă este proba clasică de biatlon în care 60 de concurenți pornesc
în același timp. Proba are 20 de kilometri cu 4 treceri prin poligon. Câștigă proba concurentul
care trece primul linia de sosire iar în proba de urmărire se califică doar primii 30 clasați.
 Proba de urmărire este proba imediat următoare a startului în masă. La finalul
probei de start în masă, fiecare minut de diferență între sportivi va reprezenta un ecart de 10
secunde pentru proba de urmărire. Proba poate avea între 15 și 20 de kilometri cu 4 treceri
prin poligon. Câștigă cel care trece primul linia de sosire.

76
Schi fond, Scurt istoric, Comitetul Olimpic Român și Sportiv Român, Accesat la:
http://www.cosr.ro/sporturi/sporturi-olimpice-de-iarna/schi-fond
77
Marshall, E., Jocurile Olimpice De Iarnă Oficiale, Accesat la: https://ro.ripleybelieves.com/official-winter-
olympic-sports-10851

31
 Pe lângă probele individuale în biatlon se desfășoară și probe de ștafetă și ștafetă
mixtă, ce urmăresc aceleași reguli.
Săriturile cu schiurile reprezintă cel mai urmărit sport de iarnă la nivel global datorită
spectaculozității și gradului sau ridicat de risc. Aici sportivii sunt nevoiți să coboare pe o
rampă după care se pierde contactul cu aceasta și timp de câteva secunde 5-7 încearcă să
ajungă cât mai departe înainte de aterizare. Juriul apreciază atât lungimea zborului cât și
ținuta în timpul zborului, aterizarea și eleganța schiorului. Prima săritură înregistrată a fost
în 1860 de către norvegianul Sondre Norheim care a sărit o distanță de 30 de metri în timp
ce actualul record mondial a fost stabilit de austriacul Stefan Kraft, ce a sărit în anul 2017
pe o distanță de 254,5 metri pe trambulina de zbor cu schiurile de la Vikersund, Norvegia.
Asemenea celorlalte sporturi de iarnă, participanții se luptă pentru Marele glob de cristal și
pentru medalii în timpul Jocurilor Olimpice pe diferite trambuline. Trambulina mică de 90
de m, Trambulina mare 105-120 de m iar din 2 în 2 ani are loc cupa mondială de zbor cu
schiurile pe Trambuline de zbor (6 în lume) cu dimensiuni intre 160-195 m. Câștigătorul
este desemnat după acumularea punctajelor obținute la finalul a 2 manșe de concurs.
Patinajul artistic este considerat cel mai grațios sport de iarnă și constă în executarea
unor elemente specifice precum sărituri și piruete pe un patinoar. La nivel olimpic acest sport
este comparat cu gimnastica acrobatică și constă în 4 probe: individual masculin, individual
feminin, perechi și dans pe gheață. În competițiile din calendarul olimpic, patinatorii execută
2 programe, scurt și liber care, în funcție de disciplină includ elemente precum piruete,
sărituri, pași, ridicări, secvențe și sărituri aruncate. Programul scurt este compus din 8
elemente obligatorii: 3 sărituri, 3 piruete și 2 secvențe de pași. Patinatorul își alege o piesă
instrumentală, ce nu poate depăși 3 minute, iar fiecare ratare a elementelor obligatorii se
sfârșește cu o penalizare. Programul liber nu are elemente obligatorii iar concurentul își alege
o medie, o temă și o coregrafie. În dansul pe gheață, importante sunt interpretarea muzicii,
ritmul, precizia pașilor și rămânerea permanentă în contact cu partenerul. Concursul pe
perechi se desfășoară în 3 programe, spre deosebire de concursul individual: dansul
obligatoriu în care toate perechile participante execută același dans (valorează 20% din scor),
dansul original în care partenerilor li se impune un anumit ritm precum salsa sau tango, iar
ei își compun coregrafia (valorează 30% din scor) și programul liber în care partenerii își
aleg fondul muzical și coregrafia (valorează 50% din scor). Patinele profesioniștilor sunt
făcute la comandă, fiecare patinator având preferințe diferite, însă toate trebuie să aibă în
partea de jos două muchii distincte, una pe interior iar alta pe exterior și o serie de zimți în
vârf pentru a putea executa mișcările specifice. Spre deosebire de celelalte sporturi de iarna,

32
acest sport nu are o Cupă Mondială, ci diferite Grand Prixuri, ce se desfășoară din septembrie
până în mai78. În general, acest sport este asociat și cu show businessul deoarece toate galele
se încheie cu spectacole demonstrative în care patinatorii de top efectuează programe non-
competitive.
Bobul este sportul de iarnă ce implică în fapt coborârea unei pârtii înguste și înclinate
de gheață folosind un mijloc din fibră de carbon pe patine, ce poate atinge viteze de până la
140 de km/ora. La nivel competițional, cursele de bob se desfășoară în 2 etape contra timp.
Pilotul împinge bobul pe o distanță de 50 de metri, după care se urcă în acesta și folosind
cârma și aerodinamica lui, virează în turnantele pistei pentru a scoate timpi cat mai buni.
Presiunea aplicată pilotului pe anumite trasee este echivalentă cu presiunea piloților de
avioane super sonice la decolare. Din nefericire, bobul este totodată și unul dintre cele mai
periculoase sporturi din lume și nu mai puțin de 35 de sportivi și-au pierdut viața de-a lungul
istoriei.
Hocheiul pe gheață este cel mai vizionat sport pe echipe din calendarul Olimpiadei
de Iarnă. Acest sport se joacă în echipe de câte șase jucători, folosind crose și un puc. Deși
sportul este originar din Olanda, atestat la sfârșitul secolului XVII, acesta a prins contur în
Montreal în anul 1870, după ce primele reguli au fost introduse de către un grup de studenți,
iar în 1903 s-a format prima ligă profesionistă. La doar 7 ani mai târziu, se înființează
National Hockey League (NHL), cea mai prestigioasă competiție de hochei din lume.
Hocheiul pe gheață este cel mai rapid sport de echipe, ce necesită tehnică, echilibru și forță
fizică. Pentru a putea manevra pucul, jucătorii utilizează o crosă de lemn, scopul jocului
fiind de a înscrie cât mai multe goluri și să primească cât mai puține. Fiecare meci este
format din 3 reprize a câte 20 de minute cu frecvente schimbări de jucători și cu pauze de 15
minute.
Curlingul este un sport de iarnă de echipă relativ nou. Deși există scrieri cum că acest
sport s-ar fi jucat încă din 1500, acesta a fost introdus în calendarul olimpic în 1998. Jocul
este practicat pe o suprafață de gheață și este format din 2 echipe a câte 4 jucători care
lansează pe gheață pietre de granit spre direcția unei ținte numite casă. Suprafața de gheață
are o lungime de 46 de metri și o lățime de 5 metri. Casa reprezintă mijlocul a 3 cercuri
concentrice (albastru, alb, roșu) iar piatra care se situează cel mai aproape de centru câștigă
runda. Piatra de curling are între 17 și 20 de kilograme și o circumferință de 900 de mm.
Aceste pietre sunt produse dintr-un granit ce se poate găsi doar în Țara Galilor și în Scoția.

78
Țone, F., Istoria patinajului…, Historia, Accesat la: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/istoria-
patinajului-de-la-sonja-henie-la-evgheni-plusenko

33
Pentru a ajuta lansatorul sa plaseze piatra cât mai aproape de centrul țintei, un cârmaci stă la
capătul țintei pentru a ghida lansarea, iar 2 skipperi curăță pista la comanda lansatorului,
folosind mături speciale. Fiecare meci are 10 runde în care fiecare echipă trebuie să lanseze
8 pietre pe rundă. Daca la finalul celor 10 runde este egalitate, se mai joacă 2 runde de
departajare. Dacă și după cele 2 runde este egalitate, o a 13-a rundă se joacă prin tragerea la
sorți a celui care începe.
În cele ce urmează vom discuta despre evoluția amenajărilor turistice în teritoriul
european, specifice practicării sportului de iarnă aferent schiului alpin.

3.2. Amenajările turistice specifice schiului alpin

Prima ascensiune pe Mont Blanc, în Alpi a fost realizată de J. Balmat în anul 1786.
În aceeași perioadă a secolului XVIII, britanicii se implică în impunerea și dezvoltarea
turismului montan-alpin, prin crearea Clubului Alpin Britanic, în anul 1854. Două decenii
mai târziu, francezii își înființează propriul Club specific acestor activități - Clubul Alpin
Francez (1874). Primii turiști montani care au escaladat vârfurile Chamonix, Interlaken și
Zermatt au fost astfel britanicii. Li se alătură mai apoi turiștii aristocrați germani sau ruși,
amatori de cure de zăpadă și soare la St. Moritz sau care doreau să realizeze tratament
împotriva unor afecțiuni respiratorii bacilare, precum tuberculoza, în sanatoriile specializate
de la Davos79.
Diversificarea amenajărilor turistice din teritoriile alpine menționate s-a realizat o
dată cu transformarea motivațiilor și implicit a activităților aferente, precum promenade,
patinaj și mai ales schi; se dezvoltă totodată și stațiuni în zona de lacuri glaciare în Italia și
Elveția (Lugano, Stresa sau Locarno), favorizate de anotimpurile de tranziție. Fără îndoială
că explozia turismului montan se datorează schiului alpin, care va crea o veritabilă „industrie
a zăpezii”80 prin „mitul aurului alb” 81. Inițial practicat în Scandinavia, sportul de iarnă
aferent schiului a fost introdus în Franța, de către Henry Duhamel, cel care a introdus schiul
în garnizoana de la Briançon (în apropierea orașului Chamrousse), extinzând astfel această
practică în Alpii Francezi și ulterior în întreaga regiune alpină. La începutul secolului XX se
regăsesc doar câteva mici grupuri de inițiați în zona Chamonix, neexistând încă la momentul

79
Ciangă, N., Amenajare turistică – Suport de curs, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj Napoca, Facultatea
de Geografie, 2015, Accesat la:
https://www.academia.edu/28290726/Amenajare_turistica_Cianga_Nicolae_modulul_I_II
80
Ibidem
81
Ibidem.

34
respectiv amenajări turistice cu „baze de sejur și plecare în zona montană” 82; puținele
hoteluri existente, izolate de altfel erau închise pe timp de iarnă, acestui aspect adăugându-
i-se și problema accesului și a mijloacelor de transport mecanic. În perioada de după cel de-
al doilea război mondial, schiul se va răspândi și în Alpii francezi la altitudini de până la
1000m, masivele montane din zonă devenind destinații predilecte pentru astfel de activități:
Les Carroz-Flaine, pe flancul de nord al lui Mont Corbier, respectiv în arealul les Trois
Vallées, pe platoul montan Avoriaz 83.
Din punct de vedere al amenajărilor turistice, aceste prime centre turistice care
favorizau practicarea sporturilor de iarnă, s-au suprapus pe satele existente la o altitudine
medie. Existența acestor amenajări a favorizat formarea unor mici stațiuni, fiind completate
activitățile turistice estivale de atracția turiștilor pentru sporturile practicabile în sezonul de
iarnă. Apar în consecință primele hoteluri și se investește în mijloace de acces mecanice care
să asigure accesul la domeniile schiabile. Un exemplu semnificativ îl constituie stațiunea
Megève (Franța), pe teritoriul cărei în anul 1912 existau patru hoteluri la atitudini de peste
1000m. Istoria arată că Baronul Rothchild, întrucât nu a putut călători către zonele montane
ale Austriei în perioada montană, și-a canalizat energia și resursele în această zonă, prin
realizarea unor amenajări favorabile schiului alpin, desfășurându-se totodată și o serie de
campionate în perioada 1919-1921. Prima cursă de coborâre a avut loc în anul 1911
(Kandahar), primul slalom în anul 1922, prima cursă combinată în 1924 și primul campionat
mondial în 1931, cele din urmă fiind organizate în Oberland, Elveția, stațiune patronată de
britanicul Arnold Lunn84. Prima Olimpiadă de iarnă, organizată în anul 1924 la Chamonix,
a presupus și realizarea primei amenajări „complexe caracteristice unei staţiuni montane în
acceptul actual al noţiunii”85; în anul 1928 au loc primele competiții internaționale de schi
alpin, iar în anul 1936, în cadrul Jocurilor Olimpice de la Garmisch Partenkirchen, schiul
alpin apare ca probă olimpică 86.
Un aspect deosebit în evoluția amenajărilor turistice specifice schiului alpin, îl
constituie expansiunea în altitudine a acestui sport, fapt care a determinat și extinderea în
teritoriu a amenajărilor în afara perimetrului stațiunilor. Au fost inițiate astfel, în perioada
interbelică, investiții majore în mijloace de transport mecanic pe cablu către pârtiile de schi
deservite, favorizând diversificarea acestor amenajări. Primele astfel de instalații mecanice

82
Ibidem.
83
Ibidem.
84
Ibidem.
85
Ibidem.
86
Ibidem.

35
aferente transportului pe cablu, adică telescaun sau teleschi, au apărut în stațiunile Brenil
(Franţa), Sestriere şi Cortina d’Ampezzo (Italia), Kitzbühel şi Sankt Anton (Austria). Pentru
stațiunile elvețiene (Mürren, Wengen, Zermatt, Saint Moritz) s-a optat pentru căi ferate cu
cremalieră sau chiar telecabine, fiind utilizate în stadiul inițial pentru accesul către zona
montană aferent sezonului estival. Rămân o serie de stațiuni fără mijloace de transport
mecanic, precum Val dal d’Isère, Pralognan, Abondance, Valloire, Tignes 87. După anii 1930,
se dezvoltă stațiunile montane la o altitudine mai mare, permițând prelungirea sezonului de
schi pentru că ofereau pârtii mult mai lungi; acesta este cazul stațiunilor Auron, Val d’Isère,
Alpe d’Huez, stațiuni ce devin funcționale în perioada 1935-1937, situându-se la altitudini
de peste 1600m88. Acest proces de amenajare și dezvoltare a acestor stațiuni în Franța, și a
celor din aceeași generație a țărilor alpine, s-a concretizat printr-o creștere incoerentă, cu o
fizionomie eterogenă datorată creșterilor continue a capacității de primire. Amenajările
turistice specifice schiului alpin dezvoltate în prima jumătate a secolului trecut „se
caracterizează prin polivalenţă în sensul existenţei şi amenajărilor care permiteau practicarea
turismului în sezonul estival: Chamonix, Saint Gervais, care avea şi un profil funcţional
balnear datorită apelor termale, Morzine, La Clusaz, Pralognan” 89.
Creșterea accesibilității și implicit și a cererii pentru formele de turism montan
practicate a condus la o dilatare a sezonului de practicare a schiului și implicit și la o
expansiune în înălțimea amenajărilor. În prima jumătate a secolului trecut au dominat
stațiunile de altitudine mică - sub 1000m și cu activități complexe, ce au fost considerate
stațiuni de generația I. După mijlocul secolului trecut s-au format stațiuni de generația a II-
a, amplasate tot la altitudini de până la 1000m, dar în areale virgine, către limita superioară
a pădurilor90. S-a urmărit prin dezvoltarea acestor stațiuni o amenajare rațională a
perimetrului, caracterizată de „zonare funcțională precisă, acces direct la unităţile de cazare
de la domeniile schiabile, excluderea drumurilor şi parcărilor auto din perimetrul de
practicare a sporturilor”91. Cea de-a treia generație a stațiunilor de schi, edificate după 1960,
a presupus dezvoltarea unor veritabile uzine de schi ale Europei, stațiuni care integrează
sporturile de iarnă și se constituie ca ansambluri complexe cu zeci de mii de locuri de cazare,
la altitudini de peste 2000m. De cele mai mult ori, aceste generații de amenajări turistice se
succed în altitudine și creează „ansambluri peisagistic-funcţionale antropice de o mare

87
Ibidem.
88
Ibidem.
89
Ibidem.
90
Ibidem.
91
Ibidem.

36
diversitate”92. Prin complexele pe care le formează, aceste stațiuni oferă o gamă diversă de
activități complementare care se pot desfășura de la bază și până la limita zăpezilor
superioare: un astfel de complex îl constituie Grand Plagne, funcțional încă din ani 1988, cu
un total de 33.000 locuri de cazare repartizate în nouă stațiuni situate la altitudini între 1200-
2100 m altitudine, cu acces favorizat prin mijloace de transport pe cablu. Un alt exemplu și
mai impresionant îl constituie gruparea Trois Vallées, „unul din cele mai extinse domenii
schiabile din lume, cuprinzând staţiunile Les Menuires, Val Thorens şi Meribel, grupând în
jur de 60 000 locuri de cazare şi 150 mijloace de transport pe cablu”93. Acest domeniu se
reunește prin mijloace de transport mecanic cu ansamblul „Porțile Soarelui” 94, compus din
12 stațiuni de renume internaționale, desfășurat atât în Franța, cât și în Elveția, totalizând
astfel peste 650 km de piste și 220 mijloace de transport pe cablu, constituind așadar cel mai
întins ansamblu de schi din lume. Această politică de amenajare se regăseşte, desigur, la
scară mai redusă şi în celelalte ţări alpine 95..
Pentru amenajările turistice montane, în funcție de ponderea activităților și profilarea
amenajărilor între cele două sezoane extreme vară - irană, se poate discuta despre o altă
categorizare: (1) stațiuni pentru sporturi de iarnă, marile centre de alpinism în care
practicarea schiului se realizează pe versanții cu expoziției favorabilă și pante accentuate (un
etalon în acest sens este stațiunea Chamonix din Franța); (2) stațiuni care prezintă un
echilibru al activităților estivale și al amenajărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă; (3)
stațiuni în care activitățile și amenajările pentru practicarea sporturilor de iarnă predomină
asupra celor estivale96.
Cu privire la componentele de dotare din cadrul siturilor turistice amenajate complex,
se remarcă impunerea categoriei de cazare de tip hotel, care prin asociere a format rețele și
grupări hoteliere, culminând cu lanțuri hoteliere internaționale, formate din sute de unități
care grupează de la zeci până la sute de mii de camere, răspândite în numeroase țări cu
tradiție în turism. Inițiatorul acestui tip de organizare turistică îl reprezintă Cezar Ritz, care
a pornit de la hotelul ce îi poartă numele, hotel amplasat în Place Vendöme de la Paris, extins
apoi în arealul francez pentru a pătrunde pe piața hotelieră și spaniolă, inițiativă urmată
îndeaproape de grupurile hoteliere dezvoltate de elvețienii Meyer și Emery97.

92
Ibidem.
93
Ibidem.
94
Ibidem.
95
Ibidem.
96
Ibidem.
97
Ibidem.

37
 În regiunile montane, mai ales în zonele care aparțin de regiunea montană alpină, se
remarcă o așa-zisă proliferare numerică a stațiunilor de dimensiuni, care variază între câteva
sute de locuri și până la câteva zeci de mii de locuri, distingându-se în aceste cazuri pe lângă
sit-urile stațiunilor propriu-zise și domeniile schiabile extinse extra-muntos, care cuprind
câteva zeci de sute de km de pârtii de schi, amenajate adeseori prin intervenții brutale asupra
substratului pentru corectarea pantelor și eliminarea unor obstacole. Pentru accesul în zona
montană și îndeosebi către domeniul schiabil - pârtii, a fost creat un veritabil sistem de
mijloace de transport pe cablu, adesea organizate în trepte, cuprinzând telecabine,
telescaune, teleschi, ce permit accesul de la o regiune montană la alta 98. Vom adresa în cele
ce urmează istoria pârtiilor de schi și a amenajărilor turistice specifice în zona centrală
acestei cercetări, România și Bulgaria.

3.2.1. Istoricul pârtiilor de schi din România și Bulgaria

Înainte ca schiul să devină un sinonim al sportului de iarnă, al jocurilor olimpice sau

al sporturilor extreme, acesta nu era decât un mijloc de deplasare. La nivel mitologic, primul
schior a fost reprezentat de zeița Nordică a frumuseții și dragostei, Skade. Se povestește că
aceasta și-a pus în picioare tălpici de lemn pentru a vâna un ren în zăpadă99.
România
Istoria schiului românesc este ramificat în 2 părți: Bucureștiul și Restul Vechiului
Regat. În Transilvania pionierii sporturilor de iarnă au fost strâns legați de Siebenbuergische
Karpaten Veren, o organizație a minorităților germanice din 1880 în Sibiu. S.K.V. era
urmașa Siebenburgische Alpenverein, creată în 1873 în Austria și Germania. Societatea
dorea sa exploreze munții Carpați, aceștia datorându-i-se și primele trasee de turism montan
din Romania. Despre sporturi de iarnă pe teritoriul României putem însă vorbi doar din
secolul XIX. Burghezia a început să se îndrăgostească de vacanțele la munte, iar schiul a
devenit o modă pentru aceștia. Tot în secolul XIX au inceput și primele concursuri de schi.
Familiei Regale îi plăcea în mod special patinajul, schiul, bobul și hocheiul pe gheață. Prințul
moștenitor Carol a fost patron al Federației Societăților Sportive din România, fondată în
1912, care a inclus și dezvoltarea sporturilor de iarna. Carol al II-lea era un schior iscusit,
iar Mihai, fiul acestuia ii călca pe urme100.

98
Ibidem.
99
Istoria și evoluția schiului, 2019, Accesat la: https://www.turnulsfatului.ro/2019/12/03/istoria-si-evolutia-
schiului-159591
100
Ibidem.

38
 În anul 1909, primul concurs de schi alpin s-a desfășurat lângă Brașov, iar în 1911
are loc prima cursă de coborâre pe Postăvaru. În același an, la Sinaia se desfășoară Marele
premiul al schiorilor pe distanța de 400 de metri. Pasiunea Familiei Regale pentru sporturilor
de iarnă a fost remarcată și prin găzduirea primei curse de skeleton (sanie), chiar în curtea
Castelului Peleș. În 1920 prima societate de schi din România este înființată la Brașov și
este condusă de schiorul Carol Ganzert. Ulterior, alți schiori se atestă la Cluj, Bihor, Turda
și Feleac. În acea perioada S.K.V. a descoperit zona perfectă lângă Brașov pentru a amenaja
pârtii de schi, în localitatea Poiana Soarelui, Poiana Brașov de azi, oraș ce reprezenta un
refugiu al tinerilor din perioada interbelică. În această perioadă, Căpitanul Palageanu si Th.
Rosetti-Solescu promovau intens sporturile de iarnă organizând competiții la Târgu Neamț,
Tihuța si Postăvaru. Aceștia au fost antrenorii pentru recent înființații „vânători de munte”
și au publicat și primul manual de schi în română în 1920101. În anul 1933 lângă cimitirul
Bellu din București se înființează o pârtie de schi unde se ofereau cursuri gratuite pentru cei
ce nu stăpâneau încă acest sport. În 1940 Principele Nicolae alcătuiește un nou manual de
schi intitulat „Tehnica alpină pentru toți” iar in 1949 România devine prima gazdă a Jocurilor
balcanice de schi pe echipe, țara noastră clasându-se pe locul I102.
Toate grupările, asociațiile și societățile turistice ce au funcționat până în anul 1936,
când a fost înființat Oficiul Național de Turism, au avut o contribuție remarcabilă asupra
echipării turistice a Carpaților românești. Aceste societăți sunt de altfel responsabile și
pentru propagarea și dezvoltarea turismului de munte local, fiind create obiective de bază
materială. S-au bucurat de o atenție deosebită masivele muntoase Bucegi, Piatra Craiului,
Ciucaş, Postăvarul, Făgăraş, Ceahlău, Parâng şi Cindrel. Oficiul Național de Turism a avut
o contribuție remarcabilă în ceea ce privește dezvoltarea primelor stațiuni de munte din
Carpați: Păltiniș, Sinaia, Predeal, Bușteni. În perioada postbelică, alături de stațiunile
existente ce dobândiseră deja o lungă tradiție, se impun amenajări turistice noi, precum
Poiana Brașov, Borșa, Semenic, Stâna de Vale, Durău. Eforturile în acest sens se vor centra
asupra dezvoltării intensive a turismului de munte, aferent schiului alpin cu scopul creșterii
competitivității pe piața internațională. S-au dezvoltat cu precădere dotările pentru
practicarea sporturilor de iarnă în zona Valea Prahovei - Brașov, stațiunile Poiana Brașov,
Sinaia și Predeal fiind intens echipate cu pârtii pentru schi alpin și schi fond, pârtii bob,
săniuș, patinoare, mijloace de transport pe cablu. În România, condițiile naturale deosebite

101
Ibidem.
102
Istoria schiului. De la legende până azi, n.a. Accesat la: http://ski-si-snowboard.ro/editoriale/istoria-
schiului-de-la-legende-pana-azi-1700

39
și potențialul turistic deosebit au determinat dezvoltarea la rang internațional cu precădere a
trei stațiuni fundamentale Poiana Brașov, Sinaia, Predeal, ce „concentrează pe un areal de
circa 150km2, 63% din capacitățile de cazare existente în stațiunile montane românești, 70%
din totalul pârtiilor amenajate și a instalațiilor mecanice de urcat și 40% din circulația
turistică din zona montană, respectiv 52% din sosirile turiștilor străini” 103. Totodată, acest
complex de stațiuni dispune de o ofertă satisfăcătoare cerințelor turismului internațional în
ceea ce privește practicarea sporturilor de iarnă. Se remarcă însă și o serie de deficiențe
privind diversificarea relativ redusă a unităților de cazare și de alimentație publică,
insuficiența dotărilor de agrement, culturale, sportive, lipsa competitivității în ceea ce
privește domeniul schiabil, de altfel deosebit de valoros ca lungime, lățime și varietate a
pârtiilor, insuficiența capacității instalațiilor mecanice sau întreținerea defectuoasă a pârtiilor
de schi. Turismul montan pentru practicarea sporturilor de iarnă se realizează și în
numeroase alte stațiuni din țară, unde de-a lungul timpului a fost amenajată și o bază
materială adecvată de amploare mai mică.
Sinaia
Vechea Poiană ce se întindea de-a lungul Văii Prahovei, de la râul Izvor și până la
Predeal, purta în trecut denumirea de Plaiul Prahovei. În secolul XVII, spătarul Mihail
Cantacuzino, din familia boierilor Cantacuzino, rămas impresionat de pelerinajul pe care l-
a efectuat în Muntele Sinai, unde a vizitat o veche mănăstire ortodoxă, a decis să construiască
o mănăstire în munții românești, o mânăstire care să poarte același nume de Sinai. Poposit
în zona Prahovei și fermecat de frumusețea locurilor, a decis ridicarea noii mănăstiri, a cărei
construcții a durat 5 ani (1690 – 1695). Scopul așezământului a fost dublu: „sa fie o fortăreață
de apărare și de protecție pentru drumul comercial existent de-a lungul Văii Prahovei, drum
care făcea legătura între două mari orașe ale epocii, București și Brașov, iar, în al doilea
rând, de a asigura un adăpost numeroșilor pustnici existenți în munții Bucegi”104. Drumul
Văii Prahovei este construit în timpul războiului ruso-turc-austriac din secolul XVIII pentru
a facilita traseul carelor și a trăsurilor. Spre sfârșitul secolului, ia ființă un serviciu de poștă
pe drumul Văii Prahova, cu un local și la Predeal pentru schimbul cailor și odihna drumeților.
Situațiile istorice au determinat ca o parte din locuitorii Bucureștiului să se stabilească în
așezările de astăzi aferente stațiunii Sinaia și Bușteni, astfel în 1864, la porunca lui Bibescu
Vodă se începe construcția șoselei Câmpina–Predeal, doi ani mai târziu fiind inaugurate și

Erdeli, G. et Gheorghilaș, A., op. cit.

103

Hartă și Istoric Sinaia, n.a., Accesat la: http://www.montexpert.ro/istoric-valea-

104

prahovei.php?localitate=sinaia

40
călătoriile cu diligența pe ruta Brașov – București. În august 1866, la câteva luni de la urcarea
pe tron, domnitorul Carol I face prima sa vizită la Mănăstirea Sinaia, fiind impresionat de
frumusețea locurilor, decide să-și construiască aici reședința de vară. Anii 1875–1879
presupun și prelungirea căii ferate București–Ploiești, inițial până la Câmpina și ulterior până
la Comarnic, respectiv Sinaia; în 1882 calea ferată ajunge până la Predeal. Atât Castelul cât
și drumul de fier impulsionează dezvoltarea așezării, care în 1880 devine comună urbană.
Practic, construcția castelului Peleș înseamnă startul unei noi stațiuni turistice. Apar aici
primele case de sănătate (Vila Dimitrie Ghica), sub coordonarea Eforiei Spitalelor Civile,
societate fondată de familiile boierilor Cantacuzino și Ghica la București, având scopul de a
construi spitale cu asistență medicală gratuită. Hotelul Sinaia este primul hotel din stațiune
fiind ridicat sub dealul Mănăstirii din inițiativa Eforiei pentru a-i găzdui pe acei călători
dornici să-și facă cura de aer curat și apă de izvor: „construcţia începe în 1870 fiind destinată
în special îngrijirii persoanelor care nu îşi permiteau să meargă la cură în străinătate. Hotelul
este finalizat în 1871 şi a fost denumit Sinaia, precedând astfel numele viitoarei localităţi”105.
Primul hotelier a fost austriacul Josef Ungarth, valetul prințului Dimitrie Ghica, cel care a
inițiat și supravegheat lucrările de construcție, despre care Carol I scria: ”jos la baza înălţimii
deasupra căreia se află Mănăstirea, s-a clădit un oţel în stil elveţian, care acum este plin de
vizitatori”106. Hotelul arde în anul 1911 și este complet distrus.
Afluxul de turiști veniți la Sinaia cu „trenurile de plăcere” 107 determină construcția
și darea în folosință a Stabilimentului Băilor de Hidroterapie cu instalații complete pentru
tratament: masaj, băi cu aburi, dușuri alternative, electroterapie. Numeroase personalități își
construiesc vile în Sinaia, printre care prinții Dimitrie Ghica și Barbu Știrbey sau politicianul
Lascăr Catargiu. Apar hoteluri luxoase, un vestit cazino, astfel că doar în câteva decenii
Sinaia devine o cunoscută stațiune europeană, percepută de numeroși ca fiind „Micul
Versailles”108. La sfârșitul secolului XIX, Sinaia devine un centru turistic național și
european, manifestându-se prin întemeierea în anul 1903 a primei mari Societăți a Turiștilor
Români. Tot de aceste începuturi ale turismului se leagă și construcția hotelurilor Caraiman
(1881) sau Palas (1911). Sus pe munte apar și primele cabane turistice, primele fiind Vârful
cu For, refugiul Omu sau casa Schiell. Sinaia devenise o stațiune de lux pentru vacanțe ce
punea la dispoziția turiștilor în prima jumătate a secolului trecut 10 hoteluri, 55 de vile mari,
50 de vile mijlocii și 60 de case țărănești, două cazinouri, băi de hidroterapie, o grădină

105
Ibidem.
106
Ibidem.
107
Ibidem
108
Ibidem.

41
zoologică, trăsuri pentru plimbări, centre cu cai de călărie și școală de călărie, berării,
cofetării și magazine, cât și un parc de promenadă. Toate aceste aspecte i-au adus denumirea
de Perla Carpaților 109.
Sinaia rămâne pentru o lungă perioadă însă, o stațiune exclusivistă în care doar
bucureștenii aveau acces. Aceasta a fost denumită capitala sporturilor de iarnă, iar scriitorii,
actorii, industriașii și miniștrii își petreceau vacanțele de iarnă în această stațiune.
În perioada comunismului, Sinaia este dotată cu instalații moderne de transport pe
cablu în vederea practicării turismului și implicit a sporturilor de iarnă: telecabină cu două
tronsoane între Sinaia–Cota 1400–Cota 2000, un telescaun cu două persoane pe Valea
Dorului și 4 teleschiuri pe vârfurile din împrejurimi; ulterior transportul pe cablu a fost
îmbunătățit prin montarea unui telescaun modern de patru persoane, o instalație mult mai
rapidă și preferată de altfel de schiori. În anul 2007 s-a montat o telegondolă modernă în
paralel cu tronsonul inferior al cabinei, până la Cota 1400 și un telescaun modern debreiabil
în Valea Dorului. Tronsonul 1400–2000 al Gondolei Sinaia unește cele două zone schiabile
a stațiunii Sinaia, cea de joasă altitudine și cea aflată la înălțime. Cotată ca cea mai modernă
instalație de transport pe cablu din România, această gondolă a stabilit o serie de recorduri
naționale: „instalaţia ajunge la cea mai mare altitudine din România, 2.050 m, iar în zona
Valea cu Brazi ajunge la cea mai mare înălţime faţă de sol înregistrată de o astfel de
instalaţie, 120 m; mai mult, noua gondolă este construită pe cel mai abrupt segment de
transport pe cablu, minus 45 de grade la primii trei piloni” 110. Cu un cost total al investiției
de 9 milioane de euro, gondola din Sinaia reprezintă cea mai spectaculoasă instalație de
transport pe cablu din România. În anul 2011, a fost extins domeniul schiabil prin
deschiderea celui mai modern telescaun din Bucegi, în Valea Soarelui. Reprezentanții
administrației publice specificau la momentul respectiv că: „investiţia are un impact major
pentru zona Valea Prahovei, ca destinaţie turistică de schi pentru pasionaţii sporturilor de
iarnă. Cu această ocazie vom lansa şi skipass-ului unic, care, la preţul de 140 de lei, le oferă
acces turiştilor la 25 de km de pârtii şi la cele mai performante trei instalaţii din România:
tronsoanele 1000-1400 şi 1400-2000 ale Gondolei Sinaia şi Telescaunul Soarelui“ 111.
Domeniul schiabil din Sinaia constituie așadar probabil cea mai populară zonă de
schi din România, având statutul de stațiune turistică și balneo-climaterică de interes

109
Ibidem.
110
Vrânceanu, O., Instalația pe cablu care face legătura cu Cota 2000…, 2016, Accesat la:
https://www.bizbrasov.ro/2016/02/12/instalatia-pe-cablu-care-face-legatura-cu-cota-2000-a-fost-
receptionata-de-primaria-sinaia/
111
Vrânceanu, O., op. cit

42
național. Domeniul schiabil din Sinaia se regăsește pe Valea Prahovei, în Munții Bucegi,
înglobând 22km de pârtii care se desfășoară pe mai multe zone: Valea Dorului, Valea cu
Brazi, Valea lui Carp, Valea Soarelui, având o altitudine a domeniului schiabil ce pornește
de la cota 860m până la cota 2000m. Întrucât în ultimii ani precipitațiile sub formă de zăpadă
au fost relativ puține la altitudine mică, cea mai bună zonă de schi pornește de la cota 2000m
și coboară spre Valea Dorului – Valea Soarelui. În prezent Sinaia este și un important centru
turistic și de desfășurare a unor conferințe internaționale și naționale. Există și numeroase
amenajări speciale destinate practicării sporturilor de iarnă: pista cu bob cu o lungime de
1500m (13 viraje cu 132m diferența de nivel) pârtii de schi de diferite grade de dificultate,
pârtii pentru săniuș. Din punct de vedere istoric, Munții Bucegi şi Valea Prahovei, au
constituit prima regiune turistică a ţării şi leagănul turismului românesc. Acest fapt se
datorează peisajului extrem de atrăgător, dar şi a căilor de acces uşoare. Accesul spre
stațiunea Sinaia se poate face cu mașina pe DN1 (124km din București sau 47km din Brașov)
sau cu trenul pe ruta București–Brașov112.
Poiana Brașov
Poiana este atestată documentar încă din anul 1427 prin prisma activităților de oierit
care aveau loc în acest teritoriu. Ulterior, zona a început să fie frecventată și pentru drumeții,
respectiv pentru practicarea sporturilor de iarnă 113. Situată la poalele Masivului Postăvaru,
Poiana Brașov este adesea privită ca una din atracțiile de renume internațional, o stațiune
turistică modernă. Încă din cele mai vechi timpuri, Poiana Brașov a atras atât pasionați de
drumeții montane cât și împătimiți ai sporturilor de iarnă.
În 1857, doi liceeni de la cursul superior (Eduard Gusbeth și Eduard Copony) au
reușit să urce pe muntele Postăvar iarna, un fapt excepțional la momentul respectiv, discutat
pe o durată îndelungată, la fel cum au fost și urcările pe timp de iarnă de pe Piatra Craiului
(1883), din Bucegi (1884) și Piatra Mare (1890). Au fost marcate atunci două drumuri pe
Postăvarul: „Drumul roșu”, care pornește de la actuala „Capra Neagră” și „Drumul albastru”,
ce pornește de pe Tampa peste Creasta Krukur. Acestora li s-a adăugat în 1883 și prima
cabană pe Postăvarul, construită în perioada 1881–1883, denumită inițial Schulerhutte.
Rămășițe ale acestei așezări mai pot fi văzute și astăzi incorporate în actuala cabană,
reprezentând cel mai vechi adăpost montan în funcțiune din țară. La momentul respectiv nu
exista în zonă nici o casă locuită permanent, peisajul fiind animat prin turismul aferent
schiului alpin. În august 1924 a fost dată în funcțiune actuala cabană „Ruia”, considerat

112
Ibidem.
113
Istoria stațiunii Poiana Brașov, 2015, Accesat la: https://www.rizzohotel.ro/istoria-statiunii-poiana-brasov/

43
primul hotel din Poiană, iar ulterior au apărut și mai multe clădiri și case mai mici. Două
pârtii erau disponibile: „așa numita pârtie de pe valea cu stâlpii de telefon (astăzi Pârtia
Sulinar) pentru schiorii avansați și o pârtie familială peste Crucur și Drester spre Poiană,
prelungită apoi cu Drumul lui Gust, până în oraș”114. În anul 1906, Poiana Brașov este
declarată prima stațiune turistică de schi, tot aici având loc și primul concurs de schi din
România. În anul 1951, cu ocazia desfășurării Jocurilor Internaționale de Iarnă a Studenților,
în localitate s-a dat în folosință un hotel modern și primul teleferic ce unea Poiana Brașov
de Postăvarul, cu o lungime de 2150 metri115. Anii ce urmează au determina ca stațiunea
Brașov să cunoască o dezvoltare rapidă, apărând locații noi și moderne și crescând gradul
de confort și satisfacție a turiștilor care optează pentru această locație în toate anotimpurile:
„au fost construite hoteluri și pensiuni, cabane turistice, o biserică, patinoar, grădină
zoologică, piscină, terenuri de sport, săli de gimnastică, pârtii dotate cu instalații de zăpadă
artificială și nocturnă, teleschi, telescaun, teleferic”116.
Poiana Brașov dispune de 9 pârtii de ski, fiind dotată cu două linii de telecabină și
una de telegondolă care asigură accesul turiștilor spre culmile Postăvarului, la care se
adaugă, sezonier, mai multe linii de teleski.
Predeal
Predealul reprezintă orașul din România situat la cea mai mare altitudine (1030 –
1110m), la poalele Bucegilor, despre care multe legende susțin că reprezinte muntele sacru
al dacilor, Kogaionul. În secolul XIX-lea, Predealul reprezenta o localitate de frontieră cu
Imperiul Austro-Ungar, dezvoltarea acesui oraș fiind strâns legată de istoria căii ferate care
străbate teritoriul, așezarea formându-se grație liniei de cale ferată și a gării de la granița
dintre România și Austro-Ungaria. În Predeal a fost stabilit la momentul respectiv primul
stâlp de electrificare pentru calea ferată din România. În prezent, Predealul este cunoscut
îndeosebi pentru sporturile de iarnă, oferind posibilitatea de a schia pe cele 8 pârtii de schi
alpin cu grade diferite de dificultate; în sezonul estival, munții din jurul orașului oferă
posibilitatea drumețiilor de neuitat și a traseelor de diferite grade de dificultate. 117
Prima atestare a Predealului este din anul 1674, când Hrisovul lui Ducă-Vodă
amintește de Drumul Prahovei ca de „o potecă și scală de negustori” 118. Acest drum este
modernizat în anii ce urmează (Drumul Câmpina – Predeal, actualul DN1) sporind numărul

114
Istoria cabanei Postăvaru, n.a., Accesat la: https://cabanapostavaru.ro/istorie-cabana-postavaru/
115
Ibidem.
116
Ibidem.
117
Istoria schiului predelean, n.a., Accesat la: http://www.predeal.ro/ro/istoria-schiului-predelean.html
118
Ibidem.

44
caselor și a gospodăriilor din Predeal. În mai 1874 era semnată la București convenția dintre
statul român și statul austro-ungar pentru construirea liniei ferate Ploiești-Brașov, cu
joncțiune la punctul Predeal. În 1879, se deschide circulația pe calea ferată, fapt ce determină
creșterea sensibilă a populației prin nașterea unui cartier în zona gării. Pe 7 mai 1885
Predealul, Azuga, Buştenii şi Poiana Ţapului s-au desprins de comuna Podul Neagului-
Comarnic şi au format o singură comună sub numele de Predeal. În anul 1908 Buştenii şi
Poiana Ţapului s-au desprins de Predeal, iar la 20 mai 1912 s-a desprins şi Azuga, Predealul
devenind comună autonomă. În anul 1930 Predealul număra 596 locuitori119.
Pe harta sportivă a României, Predealul constituie leagănul istoric al schiului
românesc. Practica acestui sport de iarnă a avut în decursul timpului și continuă să aibă o
influență pozitivă deosebită asupra dezvoltării stațiunii, schiorii predeleni de astăzi fiind
moștenitorii unei frumoase tradiții ce durează de decenii. Primele atestate istorice confirmă
că în zona Predealului exista la Brașov în anii 1880 o societate pentru schiorii din zonă, astfel
că în 1892 un grup de schiori conduși de Carol Ganzert parcurg Clăbucetul. Începând cu
anii 1900, practicarea schiului în Predeal se dezvoltă din două direcții: dinspre Brașov, de
unde sașii și secuii vin la Predeal pentru a schia pe Clăbucet și Poiana Secuilor și dinspre
București, de unde populația capitalei ce frecventa stațiunile din Elveția, vine la Predeal
pentru a schia. În anul 1903 se organizează astfel un concurs de schi la cabana Susai, iar în
1905 are loc un concurs de schi la „Piatra Mare”. În anul 1916 schiul este atestat ca mijloc
utilitar în desfășurarea unor aplicații de luptă către unitățile de vânători de munte. În 1920
are loc primul curs de învățare organizată a schiului, iar în 1924 se trece la organizarea la
nivel național al schiului, fiind constituită „Comisia Centrală de Schi”, ce susține practicarea
schiului și de către femei; se înființează în anul 1926 „Clubul Sportiv Predeal”, în 1929
având loc primul campionat inter-universitar, schiul militar fiind foarte bine reprezentat. În
perioada 1931–1934 la Predeal se desfășoară toate campionatele naționale și finalele militare
ale schiului aplicativ, desfășurându-se un mare concurs de fond și mare fond, pe traseul
Diham–Trei Brazi–Poiana Secuilor–Cioplea. În 1933 se dezvoltă baza materială a schiului,
se deschid noi pârtii și este inaugurată trambulina de la Cioplea. În același an, Academia
Națională pentru Educație Fizică și Sport din București organizează la Predeal și primele
cursuri de formare a instructorilor de schi. În anul 1934 este înființată Asociația Sportivă
„Amicii Predealului”, ce joacă un rol deosebit de important în impulsionarea schiului pe
Valea Prahovei. Este înființat în perioada respectivă un birou de informații în Gara Predeal

119
Predeal, Accesat la: http://tarabarsei-eu.ro/predeal.php

45
ce oferă amatorilor de schi date despre starea drumurilor, despre pârtii și nivelul zăpezii,
despre echipamentul de schi, fiind responsabil pentru organizarea anuală a școlii de schi și
pentru instalarea pe Cioplea a primului teleschi din țară. Mai mult decât atât, în perioada
interbelică, membrii familiei regale erau prezenți la competițiile de schi din Predeal
contribuind cu trofee și sume de bani la organizarea diferitelor competiții. În 1942, în ciuda
condițiilor impuse de cel de-al doilea război mondial, se organizează campionatul național
de schi, urmând ca mai bine de 20 de ani mai târziu să se organizeze pe pârtia Subteleferic
un concurs internațional de schi alpin, cu participarea lui Leo Lacroix, Michel Arpin, Pierre
Stamos, Cornel Tabaras, Ghon Kurt, Gheorghe Balan, Dan Cristea, Dorin Munteanu, Virgil
Brenci, Gheorghe Vulpe. Un deceniu mai târziu, în anul 1974 are loc un concurs
internațional de slalom special de juniori, Ioan Cavas învingându-l pe viitorul campion
mondial la juniori Peter Popangelov. În 2001, este inaugurată și pârtia Cocoșul, iar un an
mai târziu este inaugurată și prima instalație de producere a zăpezii artificiale, la inițiativa
primarului orașului Predeal. În anul 2003 se desfășoară pe pârtia Clăbucet „Cupa Balcanică”,
la slalom special, iar în 2005 se desfășoară cea de-a 47-a ediție a Campionatului Mondial
Militar de Schi120.
Bulgaria
Domeniile schiabile ale Bulgariei au fost puternic modernizate în ultimele două
decenii, pârtiile oferind posibilități de desfășurare atât pentru începători, cât și pentru cei cu
experiență. În Bulgaria se regăsesc 210 km de pârtii schiabile iar 90% dintre bulgari preferă
turismul intern. Aceștia menționează că turismul montan local este la fel de bun ca cel din
Franța. În Bulgaria există 40 de grupe montane cu potențial și exploatate turistic, iar
izvoarele lor termale sunt un factor principal al turismului de iarnă. Conform UNESCO doar
Italia si Grecia dețin mai multe monumente istorice decât Bulgaria. Cele mai cunoscute
domenii schiabile sunt cele de la Bansko, cu un total de 75km de pârtii și Borovets, cu un
total de 52 km de pârtii, cărora li se adaugă cel de la Pamporovo. Domeniul modernizat de
la Bansko a devenit în timp unul dintre cele mai importante centre ale sportului de iarnă din
Europa de Est121.
Bansko
Stațiunea Bansko, cel mai important resort de schi din Bulgaria este situată la poalele
Munților Pirin, în zona de Est unde se regăsesc cele mai înalte vârfuri, în apropierea râului
Glazane și la doar 160 km de Sofia. Orașul Bansko este situat la o altitudine de 925m, în

120
Ibidem.
121
Bulgaria Domenii schiabile, n.a. Accesat la: https://www.snowtrex.ro/bulgaria/regiuni_de_schi.html

46
timp ce pârtiile aferent se situează la o altitudine de 2000-2600m. Denumirea Bansko derivă
din cuvântul bulgar „ban” care înseamnă „maestru”, aspect ce amintește de faptul că Bansko
este stațiunea favorită în materie de schi și snowboard, mai ales datorită condițiilor
excepționale de pe pârtii, dar și datorită faptului că orașul îmbină perfect istoria și
modernitatea. Datorită companiei Yulen care a investit milioane de euro pentru a-i dezvolta
și îmbunătăți pârtiile de schi, Bansko a devenit o stațiune montană de iarnă cu adevărat
uimitoare, comparabilă cu stațiunile celebre din Munții Alpi 122. Stațiunea prezintă două
centre mari de schi, anume Chalin Valog (1100–1600m) și Shiligarnika (1700-2500m),
ambele ușor accesibile și situate la aproximativ 25 de minute de mers cu telegondola care
pornește chiar din centrul orașului Bansko. Lungimea totală a pârtiilor este de 70km, fiind
împărțită proporțional: 30% pârtii pentru începători, 45% pârtii pentru avansați și 25% pârtii
pentru experți. Condițiile de zăpadă, dar și existența tunurilor permit ca sezonul de schi să
dureze din luna decembrie până în luna mai. Mai mult decât atât, iubitorii de snowboard se
pot bucura de primul funpark din Balcani, unde se întâlnesc toți amatorii sporturilor extreme
și unde se organizează zilnic întreceri pe noua pârtie de la Shiligarnika. Din punct de vedere
al transportului, în Bansko întâlnim o telegondolă cu 8 locuri, telescaune cu 3 locuri și 7
teleshciuri, respectiv 10 instalații pentru copii. Tot aici întâlnim și pârtii pentru slalom, pârtii
pentru slalom uriaș și pârtii pentru schi fond cu o lungime de 5 km. Îmbinarea perfectă dintre
o stațiune dezvoltată și un oraș cu o istorie vie, face din Bansko un loc elegant pentru a
petrece un sejur plăcut la schi123.
Există mai multe legende cu privire la fondarea orașului istoric Bansko. O legendă
susține că ar fi fost de armata oarbă a țarului Samuil, o alta că ar fi fost fondată de un pictor
italian; o alta susține că ar fi fost întemeiat de un trib slab numit tribul Perunilor, care a locuit
în zona Pirin și s-ar fi închinat la zeul Perun, zeul Cerului în mitologia slavă. Se pare că
această așezare ar fi existat încă din timpul Imperiului Roman, urmând ca Bansko – parte al
Imperiului Roman Bizantin să fie adăugat teritoriului bulgar și disputat de cele două puteri
până la cucerirea otomană din secolul XIV. La mijlocul secolului XIX ia naștere
municipalitate Bansko, fiind considerată o așezare cu aproximativ 800 de locuințe și aproape
3000 de locuitori. Există în prezent peste 120 de monumente culturale și istorice care
marchează istoria locului, fiind o zonă cunoscută și pentru apele sale minerale 124.
Borovets

122
La ski în Bansko, 2018, Accesat la: https://blog.dertour.ro/recomandari/la-schi-in-bansko-cea-mai-
frumoasa-statiune-montana-din-bulgaria/
123
Bulgaria, Basnko, n.a., Accesat la: https://www.skimania.ro/schi-Bulgaria-statiune-Bansko-246.html
124
Ibidem.

47
 Stațiunea Borovets este cea mai veche stațiune de schi din Bulgaria, având o istorie
ce începe de la finele secolului XIX (1896), fiind dezvoltată ca teritoriu de vânătoare pentru
regi. În prezent, stațiunea Borovets este considerată una dintre cele mai mari și mai moderne
stațiuni din Bulgaria. Este situată la Est de Rila, la poalele Muntelui Mousala, și este ușor
accesibilă fiind situată la doar 72 km distanță de capitala Sofia. Este situată la o altitudine
de 1390m deasupra nivelului mării, fiind destinația ideală pentru recreere și relaxare.
Climatul este apreciat a fi unul deosebit de sănătos, sezonul de iarnă având o durată de la
mijlocul lunii decembrie și până în luna aprilie. Schiorii se bucură de 45km de pârtie, aceasta
fiind grupată în 3 regiuni: Sitnqkovo–Martinovi Baraki, Markudjik si Qstrebec. Cele mai
bune pârtii sunt situate în zona din urmă, aici organizându-se majoritatea competițiile de
iarnă, zona fiind totodată de două ori gazda Cupei Mondiale de Schi Alpin. Tot la Borovets
se găsește și cea mai bună pistă de biatlon din Europa. Pârtiile din acest teritoriu satisfac
toate doleanțele turiștilor, existând pârtii pentru toate gusturile și nivelele: începători,
intermediari și avansați, existând marcaje în diferite limbi de circulație internațională.
Precum în orice stațiune de schi din Albi, condițiile de la Borovets sunt deosebit de bune,
oferind posibilitatea pentru schi, schi nocturn, snowboard, schi fond sau biatlon. Atât pârtiile
de schi cât și traseul de biatlon sunt situate le 2 km de stațiune, fiind bine organizate cu
instalații pe cablu moderne. Pentru condiții meteo nefavorabile sunt amplasate 14 tunuri de
zăpadă. Totodată, școlile de schi din Borovets sunt considerate ca fiind cele mai bune din
Bulgaria deoarece majoritatea instructorilor sunt foști schiori profesioniști, vorbitori de limbi
internaționale. De asemenea, Borovets este cunoscut și pentru practicarea snowboardului.
Centrul de schi de la Markudjik este ideal pentru iubitorii de freestyle, grație stratului de
zăpadă ce depășește 2 metri în toiul iernii125.
Pamporovo
Această stațiune se află în sudul Munților Rodopi, la 1620m deasupra nivelului mării,
vârful Snejanka, cel mai înalt din zonă (1928m) regăsindu-se la doar câteva sute de metri
deasupra stațiunii. Orașul Pamporovo, situat la aproximativ 260km de Sofia, se află pe un
teritoriu ce în anii 1930 aparținea unui proprietar agricol pe nume Raicio, folosind aceste
pământuri în alimentarea cirezilor și a turmelor de or pe care le deținea. Fânul cosit din acest
teritoriu era transportat către cea mai apropiată gară, denumită de localnici pampor;
denumirea a fost atribuită și proprietarului, supranumit Raico-pamporu. Locul a devenit
ulterior cunoscu drept Pamporovo, adică teritoriul celui cu trenul. După cel de-al doilea

125
Bulgaria, Borovets, n.a., Accesat la: https://bulgariaschi.ro/borovets/

48
război mondial, acest teritoriu a fost abandonat, însă a fost redescoperit în anii 1958-1960
de un grup de tineri geologi. Primele vile au început să fie construite în 1961, stațiunea fiind
denumită Vasil Kolarov. O dată constatat faptul că zăpada avea o durată de 5 luni pe an,
stațiunea a fost reamenajată pentru a favoriza sporturile de iarnă, fiind ulterior redenumită
Pamporovo și înscrisă în lista Federației Internaționale de Schi. În anul 1972 s-a organizat
în Pamporovo prima Balcaniadă de schi. Dezvoltarea stațiunii a continuat fiind construit
teleschiul și heliportul turistic, alături de numeroase alte unități de cazare. Stațiunea dispune
în prezent de 55 de km de pârtii de schi alpin și 38 km de piste de schi fond deservite de 18
lifturi cu o capacitate totală de 13.000 de persoane pe oră. Au fost amenajate pârtii noi și
există acum un alt telescaun în funcțiune care deservește noile pârtii de schi Stoykite și un
T-bar înlocuit cu un telescaun fix de patru persoane. Se urmărește dezvoltarea stațiunii către
Muntele Perelik, prin extinderea zonei de schi. De altfel, în anul 2010 a fost deschis un punct
de trecere a frontierei suplimentar între Bulgaria și Grecia, la doar jumătate de oră de mers
cu mașina de Pamporovo, atrăgând atenția opiniei publice asupra faptului că Pamporovo este
singura stațiune din Europa care permite trecerea de la practicarea sporturilor de iarnă la cele
de vară într-un timp atât de scurt126.

3.2.2. Modele de amenajare a pârtiilor de schi alpin din

România și Bulgaria

Amenajarea domeniului schiabil este parte integrată a procesului de amenajare a

spațiului montan, un punct cheie în realizarea unei stațiuni turistice pentru sporturile de
iarnă. O serie de parametri sunt considerați în ceea ce privește amenajarea domeniului
schiabil: numărul pârtiilor de schi, lungimea pârtiilor de schi (în total și pe categorii),
transportul turiștilor către pârtiile de schi prin intermediul instalațiilor de transport pe cablu
(telescaun, teleferic, telecabină, teleschi), precum și ale echipamente auxiliare (tunuri pentru
zăpadă artificială)127.
În amenajarea pârtiilor se ține cont totodată și de configurația reliefului, liniile
directoare fiind date de condițiile naturale, dar și de nivelul economic al regiunii. Pârtiile se
pot diferenția așadar în funcție de concentrarea dotărilor, distribuirea lor realizându-se în
jurul masivelor, în interiorul acestora sau de-a lungul văilor. O diferențiere se realizează și
în funcție de amplasarea stațiunii față de masiv, fiind așezate la periferie, liniar, urmând

126
Hossu-Longin, V., Prin țara trandafirilor, Editura Albatros, București, 1979, p. 126.
127
Erdeli, G., Gheroghilas, A., Amenajări turistice, Editura Universitară, București, 2008.

49
 culoarele naturale sau în zona terminală, la înălțime sau la baza de dincolo de limitele
așezărilor umane128. Majoritatea domeniilor schiabile în România nu au fost amenajate după
aceste principii, astfel că sunt criticate adesea ca fiind supraaglomerate din punct de vedere
al cazării și transportului pe cablu, eficiența actului recreativ fiind deficitară.
O altă formă de clasificare a pârtiilor este dat de gradul de dificultate. În România,
în stațiunile de schi, dificultatea pârtiilor este reglementată, clasificarea pe grade de
dificultate fiind următoarea129:
Culori Dificultate Descriere
Pârtia de schi cu înclinare medie a pantei de
Pârtie foarte
Verde maximum 10%, lățimea de minim 30 m și o diferență de
ușoară
nivel de maxim 50 m.
Pârtia de schi cu înclinare medie a pantei de
Albastru Pârtie ușoară maximum 20%, lățimea de minim 30 m și o diferență de
nivel de maxim 200 m.
Pârtia de schi cu înclinare medie a pantei de
Roșu Pârtie medie maximum 30%, lățimea de minim 20 m și o diferență de
nivel de maxim 500 m.
Pârtia de schi cu înclinare medie a pantei de
Negru Pârtie dificilă maximum 40%, lățimea de minim 20 m și o diferență de
nivel de maxim 50 m.

Tabelul 3.1. Clasificarea pârtiilor în funcție de gradul de dificultate

Sursa: La ski în Bulgaria, Accesat la: https://www.turistik.ro/info/la-schi-in-bulgaria-01107

Această clasificare este întâlnită și pe pârtiile de schi din Bulgaria 130.

În genere, dimensiunile domeniului schiabil sunt următoare 131:
- lungimea pârtiilor de schi omologate - este deosebit de importantă în stabilirea
statutului unei stațiuni de sporturi de iarnă de nivel național și internațional, fiind exprimată
în metri liniari și reprezentând un indicator de corelație cu mărimea stațiunii;
- lățimea pârtiilor - lățimea convențională a unei pârtii este considerată a avea 30m;
- diferența de nivel - reprezintă lungimea pantei pe care o parcurge un schior de la
plecare și până la sosire;
- panta pârtiei - se exprimă în procente de 100/1000m, redând dificultatea acesteia în
practicarea schiului.

128
Gingulescu, D.M., Potențialul schiabil al României, Universitatea Babes Bolyai, Cluj Napoca, 2010
129
Erdeli, G., Gheroghilas, A, op.cit.
130
La ski în Bulgaria, op.cit.
131
Erdeli, G., Gheroghilas, A, op.cit.

50
 Pe lângă clasificarea în funcție de gradul de dificultate, domeniile schiabile se pot
clasifica și în funcție de locul de amplasare respectiv de raporturile existente în principalele
lor elemente, fiind conturate următoarele modele 132:

Figura 3.1. Modelul 1

Sursa: Gingulescu, D.M., Potențialul schiabil al României, Universitatea Babes Bolyai, Cluj
Napoca, 2010
Acest model este specific dimensiunilor mici, când este cazul unui versant mărginit
în partea de jos de o șosea sau de o stațiune turistică mică, transportul pe cablu fiind pe
același traseu cu pârtia.

Figura 3.2. Modelul 2

Sursa: Gingulescu, D.M., Potențialul schiabil al României, Universitatea Babes Bolyai, Cluj
Napoca, 2010

Modelul 2 este utilizat când sunt amenajate pârtii paralele ce funcționează separat,
de-a lungul acestei căi de comunicații.

132
Gingulescu, D.M., op. cit.

51
 Figura 3.3. Modelul 3
Sursa: Gingulescu, D.M., Potențialul schiabil al României, Universitatea Babes Bolyai, Cluj
Napoca, 2010

Modelul 3 este utilizat când se are în vedere amenajarea a două sau mai multe pârtii
provenite din mai multe sectoare, dipsuse una în prelungirea celeilalte. În acest context,
transportul pe cablu este asigurat de două instalații diferite, o pârtie fiind deservită de un
telesacun și una de teleschi; este posibil ca pe ambele pârtii să fie utilizat și un singur
transport pe cablu.

Figura 3.4. Modelul 4

Sursa: Gingulescu, D.M., Potențialul schiabil al României, Universitatea Babes Bolyai, Cluj
Napoca, 2010

52
 Modelul 4 este specific unui domeniu în care mai multe văi și versanți au pante ce
converg într-o singură depresiunile, pârtiile având grade diferite de dificultate. Deservirea
turiștilor se realizează într-un centru dotat cu o infrastructură bine pusă la punct (Figura 4).

Figura 3.5. Modelul 5

Sursa: Gingulescu, D.M., Potențialul schiabil al României, Universitatea Babes Bolyai, Cluj
Napoca, 2010

Pentru Modelul 5 a fost concepută doar o singură linie de transport pe cablu pentru
mai multe pârtii cu grade diferite de dificultate, de aceea este absolut necesară dimensionarea
corespunzătoare a liniei de transport.

Figura 3.6. Modelul 6

Sursa: Gingulescu, D.M., Potențialul schiabil al României, Universitatea Babes Bolyai, Cluj
Napoca, 2010

53
 Modelul 6 seamănă cu modelul 5, însă amenajarea pârtiilor este mai elaborată.

Figura 3.7. Modelul 7

Sursa: Gingulescu, D.M., Potențialul schiabil al României, Universitatea Babes Bolyai, Cluj
Napoca, 2010

În cazul Modelului 7, versanții sunt așezați de o parte și de alta a drumurilor de acces

către acestea. Modelul 8 este specific unei amenajări de mari dimensiuni, care cuprinde tot
ceea ce există în zonă, fiind în fapt o combinație a modelelor anterioare. Infrastructura
specifică acestui moel este complexă și este adesea folosită în majoritatea domeniilor
schiabile din Europa cu o veche tradiție în sporturile de iarnă.
Modelele prezentate mai sus, pot suferi însă numeroase modificări care sunt
dependente de configurația reliefului. Aceste modele europene s-au impus și în România, iar
domeniile schiabile existente s-au dezvoltat în jurul stațiunilor montane deja existente.
În Carpații românești, domeniul schiabil are o răspândire relativ restrânsă prin
raportarea la suprafața convențională totală de circa 70.000 km2. Domeniul schiabil se
desfășoară în principal în masivele montane Postăvaru, Bucegi, Gârbova, unde echiparea
tehnică este cea mai complexă, deținând 80% din capacitatea de cazare și aproximativ 90%
din totalul mijloacelor de transport cu cablu și pârtii amenajate. Restul domeniului schiabil
amenajat se află în masivele Semenic, Cindrel, Ţarcu-Muntele Mic, Parâng, Rodnei, Gutâi,
Ceahlău, Gilău-Muntele Mare şi Bihor, reprezentând o mică parte din potenţialul real al

54
acestor masive muntoase. Mai mult decât atât, în spațiul montan românesc amenajat pentru
sporturi de iarnă se constată prezența unui număr mai redus de telecabine, în comparație cu
numărul ridicat de instalații ușoare, în proporție de 86% din total.
Din punct de vedere al capacității optime de primire a pârtiei (nr. de persoane/oră) se
constată o proporționalitate directă între numărul total de pârtii și cel al turiștilor care le
frecventează. Stațiunile care se detașează sunt Sinaia (7740 persoane/oră), Poiana Brașov
(5280 persoane/oră) și Predeal (4140 persoane/oră), dispunând de cel mai bine amenajate și
organizate pârtii de schi133.
Sinaia
Domeniul schiabil din Sinaia este reprezentat prin 16 pârtii de schi omologate (25km
de pârtie), deservite de telecabină, 2 telescaune, teleschiuri și babyski Pârtia Nouă,
telegondolă și o pârtie de bob cu lungime de 1500m (13 viraje, diferență de nivel de 300m),
dar și numeroase pârtii de săniuș. Fără îndoială că aici regăsim cel mai complex și complet
domeniu schiabil din țară, principalul avantaj constând în diferența e nivel. Sinaia este
„singura stațiune de iarnă din România care are pârtii dispuse pe aproape 1000 de metri
altitudine, începând cu Pârtia Nouă, a cărei sosire se află la stația de pornire a Gondolei și
terminând cu pârtiile de altitudine din Valea Soarelui și Valea Dorului” 134. Stațiunea Sinaia
este stațiunea cu cea mai mare durată a sezonului de iarnă135.
Domeniul schiabil de la Sinaia se potrivește cu modelul 5, întrucât toate pârtiile
omologate ajung la cota 1400 de unde se poate pleca pe fiecare dintre ele.
Grad de
Pârtie Localizare Lungime
dificultate
Pârie Gondolă 150m
Pârtie Laptici 1 de la Cota 2000 la Cabana Soarelui 1900m
Scăzut de la Cota 2000 la Cabana Valea
Pârtie Valea Soarelui 2 1200 m
Soarelui
Pârtie începători 200m
Pârtie Valea cu Brazi de la Cota 1500 la Cota 1400 400m
Pârtie Lăptici 2 de la Cota 2000 la Cabana Soarelui 1800m
de la Vârful cu Dor la Cabana Valea
Pârtie Scândurari 505m
Dorului), lungime 505 metri
de la Cota 2000 la Cabana Valea
Mediu Pârtie Valea Soarelui 1 1190m
Dorului
Pârtie Valea Dorului de la Cota 2000 la Cabana Valea
895m
Varianta Dorului
de la Cota 2000 la Cabana Valea
Pârtie Valea Dorului 2 804m
Dorului

133
Gingulescu, D.M., op. cit.
134
Domeniul schiabil Sinaia, n.a., Accesat la: https://palacesinaia.ro/palace/domeniul-schiabil-sinaia/
135
Ibidem.

55
 de la Cota 2000 la Cabana Valea
Pârtie Valea Dorului 1 775 m
Dorului
Pârtie Carp de la Cota 2000 la Cota 1400 1382 m
Ridicat Pârtie Tarle de la Cabana Tarle la Cota 1400 950 m
Pârtie Papagal de la Cota 2000 la Cota 1400 900 m

Tabelul 3.2. Clasificarea domeniului schiabil din Sinaia

Sursa: Domeniul schiabil Sinaia, Accesat la: https://palacesinaia.ro/palace/domeniul-schiabil-
sinaia/

Figura 3.8. Domeniului schiabil din Sinaia

Sursa: Domeniul schiabil Sinaia, Accesat la: https://palacesinaia.ro/palace/domeniul-schiabil-
sinaia/

Predeal
În Predeal, domeniul schiabil pornește din stațiunea situată la peste 1000m altitudine.
Șoseaua traversează stațiunea, având unități de cazare de o parte și de alta, cu ponderea mai
mare pe partea dinspre Est unde se află și linia de cale ferată. Aici dotările domeniului
schiabil prezintă 14 pârtii de schi de diferite grade de dificultate, schiorii fiind deserviți de

56
mijloace de transport pe cablu: telescaun, teleschi. Agrementul este completat de o pârtie
pentru săniuş, și de un patinoar descoperit136.
Grad de
Pârtie Lungime Diferență de nivel Înclinare
dificultate
Clăbucet sosire 800m 160m 18%
Subteleferic Copii 200 m 20m
Subteleferic Incepatori 400 m 80m
Scăzut Pârtia Polistoaca 2500 m 90m
Trei Brazi 300m 50m
Cioplea 200 m 20m
Orizont 100m 30m
Clăbucet Plecare 2100m 390m 20%
Clăbucet varianta 790m 160m 20%
Mediu Cocosul 2250m 394m 18%
Pârțul Rece 520m 160m 21%
Gârbova 900 m 180m
Subteleferic 1200m 350m 31%
Ridicat
Subteleferic Varianta 600 m 110 m

Tabelul 3.3. Clasificarea domeniului schiabil din Predeal

Sursa: Pârtiile de schi din stațiunea Predeal, Accesat la: https://blog.travelminit.ro/partiile-de-schi-
din-statiunea-predeal/

Figura 3.9. Domeniul schiabil din Predeal

136
Pârtiile de schi din stațiunea Predeal, n.a., Accesat la: https://blog.travelminit.ro/partiile-de-schi-din-
statiunea-predeal/

57
 Sursa: Pârtiile de schi din stațiunea Predeal, Accesat la: https://blog.travelminit.ro/partiile-de-schi-
din-statiunea-predeal/

Pentru a ajunge la zona de pârtie Subteleferic, schiorii coboară mai întâi pe Clăbucet
și apoi virează la dreapta. Partea de jos a Pârtiei Clăbucet se bifurcă în două variante:
Clăbucet Variantă (în stânga) și Clăbucet Sosire (dreapta); cea din urmă este mai populară
fiind legată de opțiunea transportului cu telescaunul. Instalații nocturne se regăsesc pe
Clăbucet Sosire și pe Clăbucet Școală, iar tunuri de zăpadă se regăsesc pe Pârtiile Clăbucet
Sosire, Clăbucet Școală, Clăbucet Variantă137. Domeniul schabil de la Predeal cade sub
incidenta modelului 2 prezentat mai sus.
Poiana Brașov

Figura 3.10. Domeniul schiabil din Poiana Brașov

137
Ibidem.

58
 Sursa: Pârtiile de schi din stațiunea Poiana Brașov, Accesat la:
https://www.discoverpoiana.ro/ro/partii-schi-snowboard/

Această stațiune diferă de celelalte stațiuni prin prisma faptului că este situată în
vecinătatea unui mare oraș pe care-l deservește din punct de vedere turistic, fiind conectată
atât prin cale rutieră, cât și prin transport pe cablu. Stațiunea Poiana Brașov dispune de
amenajări pentru practicarea sporturilor de iarnă prin prezența celor 7 pârtii de schi, deservite
de instalații de transport pe cablu: telecabină, teleschiuri, telegondolă. Stațiunea dispune de
o școală de schi, trasee marcate de schi fond, pârtii de săniuș și un patinoar în aer liber. Pârtia
Bradul este singura deservită de instalație ncoturnă138. Domeniul de la poiana brasov cade
sub incidenta modelului 3.
Grad de
Pârtie Lungime Diferență de nivel
dificultate
Drumul Roșu 4600m 715
Scăzut Bradul 465 m 71
Stadion 325 m 30
Sulinar 2500m 635
Mediu
Kanzel 450m 109
Lupului 2860m 728
Ridicat
Subteleferic + Ruia 540m și 495m 650

Tabelul 3.4. Domeniul schiabil din Poiana Brașov

Sursa: Pârtiile de schi din stațiunea Poiana Brașov, Accesat la:
https://www.discoverpoiana.ro/ro/partii-schi-snowboard/

Bansko

Cunoscută internațional ca „Bansko Ski Area”, această stațiune este una dintre cele
mai cunoscute și mai moderne domenii schiabile din Europa de Est, având 16 instalații pe
cablu care deservesc pârtii variate cu o lungime combinată de 48km până la o altitudine de
2560m. Domeniul este împărțit în trei sub-domenii conectate prin pârtii. La stația
Shiligarnika se ajunge de pe vârf foarte ușor, de unde schiorii pot fie urca din nou cu
telescaunele, fie pot lua ruta de schi către stația de mijloc „Chalin valog”; cea de-a treia stație
„Bunderishka Poliana” poate fi atinsă printr-o lungă coborâre la vale direct de la
Shiligarnika, măsurând cca. 7,5km, beneficiind și de instalație nocturnă 139. Domeniul de la
Bansko este realizat după modelul 7.

138
Pârtii de ski, n.a., Accesat la: https://www.discoverpoiana.ro/ro/partii-schi-snowboard/
139
Bansko Domeniul Schiabil, n.a., Accesat la: https://www.snowtrex.ro/bulgaria/bansko/domeniu-
schiabil.html

59
 Grad de
Pârtie Lungime Diferență de nivel
dificultate
Shiligarnika 2047m 487m
Scăzut Plato-north 1730m
Chalin Valog-west 1429m 310m
Todorka 1690m 470m
Mediu Old Piste 970m 205m
Chalin Valog-east 775m 75m
Ridicat Tomba 2567m 925mm

Tabelul 3.5. Domeniul schiabil din Bansko

Sursa: Bansko Domeniul Schiabil, Accesat la: https://www.snowtrex.ro/bulgaria/bansko/domeniu-
schiabil.html

Figura 3.11. Domeniul schiabil din Bansko

60
 Sursa: Bansko Domeniul Schiabil, Accesat la: https://www.snowtrex.ro/bulgaria/bansko/domeniu-
schiabil.html
Borovets
Lungimea totală a pârtiilor din Borovets este de 58km, cea mai înaltă pârtie de schi
ajungând la o altitudine de 2560m, cel mai lung traseu de schi având lungimea de 12 km.
Domeniul schiabil este deservit de o telecabină cu capacitate de 6 persoane, 1 telescaun, 2
teleschiuri, teleschiuri pentru copii, pârtiile fiind împărțite pe diferite grade de dificultate:
începător, mediu sau avansat. Tot în Borovets există 3 centre de schi: Centrul de schi Central
- începând de la 1337m altitudine până la 1780m, Yastrebetz - de la 1340m până la 2369m,
Markudjik - de la 2340 m pana la 2550 m. Cele 4 pârtii de schi (Sitnyakovo) sunt cele mai
lungi, iar cea mai bine cotată pârtie de ski pentru schiori cu un grad mediu de experiență este
cea mai lungă dintre toate. De la telegondola cu care schiorii ajung în vârf, pot încerca cea
mai lungă coborâre în Bulgaria, sau pot schia pe pantele sub vârful Moussala. Schiorii
avansaţi şi experţii se pot bucura de pârtiile Markujik 2 şi 3 sau pot încerca cea mai dificilă
pârtie din zonă, Yastrebets. Aici turiștii se pot bucura de zăpadă de la începutul lunii
Decembrie, până la mijlocul lunii aprilie 140. Domeniul de la Borovest este construit după
modelul 3.
Grad de
Pârtie Lungime (m) Diferență de nivel (m)
dificultate
Markujik 0 - beginners
Scăzut 600
piste
Sitnyakovo 1a 5800 400
Sitnyakovo 1b 4000 230
Sitnyakovo 2 4000 250
Yastrebets 1 3200 860
Yastrebets 2 3000 650
Yastrebets 3 2350 617
Mediu
Martinovi Baraki 3 1260 320
Markujik 3 1240 390
Markujik 1 1220 220
Martinovi Baraki 1 2
Martinovi Baraki 2 1160 280
Sitnyakovo 3 1000 220
Markujik 2A 1300 280
Ridicat Martinovi Baraki 4 1240 302
Yastrebets 0 800

Tabelul 3.6. Domeniul schiabil din Borovets

140
Borovets Domeniul Schiabil, n.a., Accesat la: https://www.snowtrex.ro/bulgaria/borovets/domeniu-
schiabil.html

61
 Sursa: Borovets Domeniul Schiabil, Accesat la:
https://www.snowtrex.ro/bulgaria/borovets/domeniu-schiabil.html

Figura 3.13. Domeniul schiabil din Borovets

Sursa: Borovets Domeniul Schiabil, Accesat la:
https://www.snowtrex.ro/bulgaria/borovets/domeniu-schiabil.html
Pamporovo
Domeniul schiabil din Pamporovo este deservit de 5 telescaune și 9 teleferice. În
această stațiune întâlnim și trei pârtii de cross-country, având o lungime totală de 40km. Mai
mult decât atât, stațiunea Pamporovo este o stațiune de schi potrivită pentru începători.
Lungimea totală de pârtie cu dificultate medie este de aproximativ 20km, schiorii mergând
cu telescaunul de la stația Malina, până la partea de sus a vârfului Snejanka. Pentru schiorii
avansați, majoritatea pârtiilor încep din vârful muntelui, unde se află și Turnul de
televiziune141. Domeniul de la Pamporovo este construit după modelul 1.
Grad de
Pârtie Lungime (m) Diferență de nivel (m)
dificultate
Scăzut
Mediu Snejanka 6 - Turisticheska 5150 476
Snejanka 1 - The Small 990 155

141
Pamporovo Domeniu Schiabil, Accesat la: https://www.snowtrex.ro/bulgaria/pamporovo/domeniu-
schiabil.html

62
 Wall
Ridicat Snejanka 1060 130

Tabelul 3.7. Domeniul schiabil din Pamporovo

Sursa: Pamporovo Domeniu Schiabil, Accesat la:
https://www.snowtrex.ro/bulgaria/pamporovo/domeniu-schiabil.html

Figura 3.13. Domeniul schiabil din Pamporovo

Sursa: Pamporovo Domeniu Schiabil, Accesat la:
https://www.snowtrex.ro/bulgaria/pamporovo/domeniu-schiabil.html

63
 3.2.3. Modele de amenajare a staţiunilor montane din
România și Bulgaria

În ceea ce privește elaborarea unor strategii de amenajare a stațiunilor montane cu

scopul dezvoltării turistice, se va avea în vedere realitatea teritorială a zonei respective.
Literatura de specialitate evidențiază trei forme de amenajare din punct de vedere a
localizării stațiunilor montane 142:
- localizarea periferică, adică la periferia orașelor , dar în apropiere de masivele
montane ce asigură condiții prielnice pentru practicarea sporturilor de iarnă;
- localizarea liniară, urmează culoarele naturale de penetrație în munte, astfel că se
formează stațiuni cu axe rutiere;
- localizarea terminală, este cea care se dezvoltă în zonele alpine.
Totodată, cu privire la amenajarea stațiunilor turistice se poate discuta despre mai
multe concepții, în funcție de teritoriul național al unor state europene.
Concepția franceză sau modelul francez de amenajare turistică alpină se remarcă prin
dezvoltarea unor serii de stațiuni noi create peste limita locuințelor permanente în spațiile
care asigură posibilitatea de practicare a sporturilor de iarnă (altitudine de peste 1800m).
Specifică modelului francez a fost așa numita colonizare a spațiului montan cu elemente de
civilizație umană, o politică intitulată „planul zăpezii” 143 care a atras numeroase critici. Prin
această politică, stațiunile vizate deveneau instalații destinate satisfacerii în principal al unei
clientele de lux internaționale, o viziune opusă tendinței de democratizare a turismului
montan. Prin formele de agresiune multiple supra domeniului montan, apare riscul unor
catastrofe naturale, precum avalanșele. De altfel, aceste stațiuni se confruntă cu lipsa de
funcționare în dublu sezon, datorită altitudinii prea mari care nu permite desfășurarea
turismului estival. Cele mai importante planuri de amenajare turistică a Alpilor Francezi s-
au materializat în apariţia staţiunilor climaterice, orientate pentru sporturi de iarnă. În topul
staţiunilor după numărul de pârtii de schi alpin se află: La Plagne (107 pârtii), urmată de
Alpe d’Huez (102), Les Arcs (97), Meribel şi Courchevel (fiecare cu câte 91),Flaine şi
Morzine – Avoriaz (fiecare cu câte 80), Les Deux Alpes şi La Clusaz (cu câte 75),Val d’Isère
(67) etc. De asemenea, după numărul total al instalaţiilor de transport pe cablu, remarcăm
domeniile schiabile: Les Trois Valees (455), Chamonix (307), Mégève (180) etc. Multe
dintre aceste staţiuni se remarcă printr-o mare capacitate de cazare, cum ar fi, de exemplu:

142
Erdeli, G. et. Gheorghilaș, A., op. cit.
143
Ibidem.

64
Meribel (39 330 locuri de cazare în 1997), Chamonix (37 000), Courchevel (32500), sau La
Plagne şi Alpe d’Huez (fiecare cu câte 30 000). În esență, modelul francez se bazează pe un
nucleu de primire, de cazare și comercial, legat prin galerii pietonale acoperite, cu parcări la
intrarea în stațiune pentru a permite accesul pietonal spre centrul stațiunii; domeniul de schi
ce pleacă de la stațiune, urcă pe versanți prin pădure, până dincolo de aceasta144.
Concepția austriacă de amenajare turistică montană are la bază principii diferite față
de cele franceze, axându-se alături de elementul comercial și pe cel uman, al omului -
locuitor al muntelui, situat în centrul doctrinei de amenajare. Se poate discuta despre un
turism esențial sătesc, ce a pornit de la vechile noduri populate. Se caracterizează prin
următorarele: „turismul se integrează în armonie cu economia tradiţională pe care statul o
protejează; echipamentele se multiplică datorită iniţiativelor publice sau private, dar rămân
subcontrolul colectivităţii locale; turismul face să beneficieze de veniturile sale (în
particular, graţie mijloacelor de cazare originale şi diversificate) marea majoritate a
populaţiei locale; turismul are în vedere păstrarea nealterată a mediului natural şi
cultural”145. Ţinând pasul cu creşterea cererii, capacitatea hotelieră a ţării a crescut
considerabil, în prezent ţara oferind 1 milion de paturi în sezonul de iarnă şi 1,3milioane
vara. Ocuparea medie, în orice mijloc de cazare, se apreciază în diferitele medii oficiale, ca
fiind pe ţară între 20% şi 30%146.
Modelul elvețian are în vedere peisajul alpin, datorat altitudinilor mari, care prin
formele specifice vine cu un mare potențial de atractivitate turistică. Prin altitudinile mari,
sectoarele montane prezintă zăpezi permanente, favorizând practicarea schiului chiar și în
sezonul estival, pe ghețari. Totodată, existența a numeroase văi glaciare în forma literei „U”,
dintre care unele foarte largi, au favorizat penetrarea anumitor masive (Valea Rhonului)
permiţând amenajarea turistică a spaţiului montan. Pe primul loc ca număr total al pârtiilor
de schi se situează staţiunea Davos (88 pârtii), ca lungime a pârtiilor de schi alpin: Saint
Moritz (350 km) urmată de Davos (300 km) şi Grindenwald (165 km), iar ca lungime a
pârtiilor de schi fond: Saint Moritz (150 km), secondată de Davos (75 km). În ceea ce
priveşte numărul total al instalaţiilor de transport pe cablu evidenţiem domeniul schiabil
Portes du Soleil, ce deserveşte staţiuni din Elveţia şi Franţa147.

144
Ibidem.
145
Ispas, A., Amenjarea turistică a teritoriului, Universitatea Transilvania din Brașov, Brașov, 2010
146
Erdeli, G. et. Gheorghilaș, A., op. cit.
147
Ibidem.

65
 Modelul italian privind amenajările turistice montane s-a dezvoltat mai târziu, fără
să aibă aceeași amploare ca în Franța. Beneficiile modelului italian sunt date de
accesibilitatea numeroaselor căi rutiere ce fac legătura prin Alpi cu statele vecine. După
numărul de pârtii de schi se detaşează staţiunea Valgardena (80) urmată de Cortina
D’Ampezzo şi Madonna di Campiglio (fiecare cu câte 62). În ceea ce priveşte lungimea
pârtiilor de schi alpin, supremaţia este deţinută de staţiunea Cervinia (180 km în total) iar
pentru schi fond, staţiunile Cortina D’Ampezzo (74 km) şi Valgardena (70 km). După
numărul total al instalaţiilor de transport pe cablu se detaşează domeniile schiabile:
AltaBadia (560), Cortina D’Ampezzo (520), Monte Rosa (256), Courmayeur (213) ş.a.
În zona Ceheiei și a Slovaciei, state care dispun de condiții de relief și climatice
similare României, a fost dezvoltat un proiect de clasificare a bazelor montane de schi: „I -
baze de schi de importanţă internaţională; - II - baze de schi de importanţă naţională; - III -
baze de schi de importanţă zonală şi locală” 148. În acest sens, capacitatea de cazare a acestor
stațiuni montane este corelată cu suprafața domeniului schiabil dar și cu numărul vizitatorilor
în tranzit: „limita inferioară a numărului de paturi pentru o staţiune de categoria I este de
2000 paturi, cel optim de 6000, iar cel maxim de 10000 paturi; raportul optim între numărul
turiştilor cazaţi în staţiune (bază) şi cei care vin în tranzit, în 24 de ore, este de 70 la 30; în
bazele montane schiabile, gradul încărcării suprafeţei variază între 7-10 persoane pe
unhectar. Suprafeţele, exclusiv de schi, pe 1 schior sunt cuprinse între 250-2000 mp.”149.
Pentru bazele de categoria I și II se recomandă construirea a cel puțin un mijloc de urcare cu
funcția de transport spre cote înalte, mai ales în cursul lunilor când stratul de zăpadă este
insuficient pentru schi, în timp ce la mari înălțimi zăpada este suficientă. Acest aspect
permite prelungirea sezonului alb, în timp ce în sezonul de vară aceste mijloace de urcare
deservesc tuturor turiștilor. Acoperirea artificială cu zăpadă, cu ajutorul tunurilor specifice
constituie un element obligatoriu al bazelor de schi, extinzând durata sezonului. Introducerea
tunurilor de zăpadă se face treptat, mai ales la bazele de categoria I. Traseele montane de
schi sunt dublate de alte obiective pentru sport și odihnă, precum traseele pentru săniuțe sau
patinoare naturale. Obiectivele mai complexe adaugă și saunele, bazinele acoperite de înot
din hoteluri. Stațiunile mai mari, pe distanțe de până la 25 km au prevăzute poștă, punct
medical, farmacie, stație de benzină, service auto.

Amenajări turistice pe Valea Prahovei

148
Ibidem.
149
Ibidem.

66
 Valea Prahovei, supranumită și „Valea de Aur” 150 a turismului românesc, este un
spațiu cu numeroase resurse turistice naturale și antropice, resurse care au fost puse în
valoare prin amenajări specifice, precum Sinaia, Predeal și Poiana Brașov. Stațiunea Sinaia
corespunde de fapt perioadei generației a treia a stațiunilor din Franța, cu amenajarea
spațiilor de cazare și de alimentație publică în interiorul domeniului schiabil, spre deosebire
de celelalte stațiuni de pe Valea Prahovei, precum Predeal, care au fost inițial stațiuni de
vilegiatură, îmbunătățindu-și serviciile ulterior. Poiana Brașov s-a format prin prisma
faptului că este situată în vecinătatea orașului Brașov, pe care îl deservește din punct de
vedere turistic.
Sinaia este o amenajare turistică situată poziționată central, pe Valea superioară a
râului Prahova. Localitatea se dispune sub forma unui larg amfiteatru la poalele Bucegilor,
întinzându-se în partea de Nord, până la locul numit Gura Pădurii, iar spre Sud până dincolo
de Valea Izvorului Dorului, unde în deceniul al nouălea al acestui secol s-a ridicat cartierul
Platoul Izvor. Pe lângă dotările privind sporturile de iarnă, stațiunea Sinaia permite
practicarea și a altor forme de turism cunoscut, îndeosebi prin prisma faptului că în
perimetrul stațiunii sunt prezente izvoare minerale sulfuroase, bicarbonate, calcice,
magneziene, oligominerale. Stațiunea Sinaia dispune de un cazinou, de terenuri de tenis și
piscine acoperite, săli de întreținere și conferințe, piscine acoperite, ce completează oferta
de agrement151.
Predeal oferă o gamă largă de oportunități pentru practicarea sporturilor de iarnă, iar
pentru sezonul estival oferă turiștilor piscină acoperită, centre de închiriere a materialului
sportiv și numeroase posibilități pentru drumeție montană; lângă Cabana Trei Brazi întâlnim
Fun Park-ul care oferă instalații de bungee-jumping și tiroliană pe Cheile Râșnoavei. Prin
turism, stațiunea Predeal angrenează grație resurselor existente, majoritatea sectoarelor
dezvoltate la nivel local. Totodată, stațiunea Predeal beneficiază de caracteristicile climatice
favorabile practicării turismului balneoclimateric, întrucât pe teritoriul localității întâlnim o
serie de izvoare minerale; valorificarea potențialului balnear este însă minim 152.
Poiana Brașov, ca stațiune turistică oferă turiștilor oportunități variate în ceea ce
privește posibilitățile de agrement, aici funcționând o serie de piscine acoperite, restaurante
cu specific și programe artistice, numeroase trasee fiind efectuate în munții din vecinătăți153.

150
Ibidem.
151
Hartă și Istoric Sinaia, op. cit.
152
Predeal, op. cit.
153
Istoria stațiunii Poiana Brașov, op. cit.

67
 Amenajări turistice în Bulgaria
Modelul bulgar presupune o lansare puternică a celor trei cele mai importante stațiuni
pe piața turismului internațional. Echiparea acestor stațiuni s-a realizat la nivelul celor din
Alpi, realizarea fiind efectuată în colaborare cu firme franceze sau austriece de profil. Pentru
creșterea notorietății acestor stațiuni, Bulgaria s-a oferit să găzduiască etape și concursuri de
schi din Cupa Europei, respectiv din Cupa Mondială.
Deși Bansko a început să se dezvolte ca stațiune de schi în urmă cu aproximativ 30
de ani, investițiile străine au început să curgă după anii 2000, grație facilităților fiscale oferite
de guvernul bulgar. În amenajarea la nivel internațional a pârtiilor, s-au investit sume uriașe
în construcția de unități de cazare, piața imobiliarelor înflorind rapid. Turismul reprezintă
așadar 60% din economia Municipiului Bansko, care este împărțit în 5 zone: cartierul vechi
considerat o capodoperă arhitecturală a Renașterii, zona tranzitorie, zona de hoteluri, zona
de case și respectiv de terenuri agricole. Municipiul Bansko este conectat la complexul de
schi în partea de sus a muntelui printr-o șosea de 16 km, atât pârtiile cât și lifturile fiind
menținute în condiții optime, conform cu cerințele internaționale; lungimea totală a
funicularelor și lifturilor ajunge la 26km. Fără îndoială Bansko reprezintă o destinație
turistică de top pentru sezonul de iarnă, care durează din decembrie și până la finele lunii
aprilie154.
Borovets este cea mai mare și una dintre cele mai moderne stațiuni de schi din
Bulgaria, oferind hoteluri luxoase, restaurante, baruri, magazine. Borovets s-a dezvoltat ca
stațiune de tipul celor din Alpi care asigură condiții deosebite pentru practicarea sporturilor
de iarnă: schi, schi nocturn, snowboard, cross-country, sărituri, biatlon, ski-doo. Această
stațiune găzduiește Cupa Mondială de Schi alpin, care s-a desfășurat de două ori; traseul de
biatlon fiind unul dintre cele mai bune din Europa. Datorită distanței deosebit de mici între
stațiunea Borovets și Sofia, ski passuri pot fi achiziționate direct din Sofia 155.
Pamporovo este o staţiunea modernă, situată în inima munţilor Rodopi, la baza
muntelui lui Orfeu. Fiind cea mai sudică stațiune montană din Europa este considerată și cea
mai însorită staţiune montană din Bulgaria, cu o excelentă zăpadă pe durata întregului sezon.
Profilul blând al muntelui face ca pârtiile sale să fie ideale pentru începători156.

154
Bulgaria, Basnko, op. cit.
155
Bulgaria, Borovets, op. cit.,
156
Hossu-Longin, V., op. cit.

68
 3.3. Amenajări turistice specifice celorlalte sporturi de iarnă
din România și Bulgaria

Istoria demonstrează că cei care practică sporturi de iarnă sunt aristocrați, fiind un
sport importat de familia regală. Până în secolul XIX, conceptul de sporturi de iarnă a început
să prindă contur, schiul constituia un obicei al vacanțelor asemănător patinajului. Potențialul
Munților Carpați a determinat ca sporturile de iarnă să devină din ce în ce mai populare.
Astfel în stațiunile montane din România și Bulgaria, practica schiului a fost dublată
de practica altor sporturi specifice iernii.
Schi fond și Biatlon
Dintre toate sporturile de iarnă, sportul schiului de fond este considerat „sportul
rege”157. Biatlonul este de altfel un sport cu o istorie lungă. Prima cursă de biatlon din lume
a avut loc în 1767, lângă granița Suediei și Norvegiei. Inițial, acest sport a fost practicat în
principal de către militari, care incluzând alergarea cu schiuri și tragerea cu pușca în timpul
antrenamentelor lor. Treptat, însă, mai mulți civili au devenit fani ai biatlonului, ceea ce a
dus la crearea Federației Internaționale de Biatlon și Pentatlon Modern în 1984 158.
În România, cea mai căutată stațiune pentru amatorii de schi fond este stațiunea
Păltiniș din județul Sibiu, datorită culmilor domoale pe care le oferă platoul munților
Cindrel, devenind un mediu excelent pentru practicarea lui. Pârtiile de schi-fond cele mai
cunoscute sunt următoarele: Oncești (5km, grad de dificultate ușoară), Găujoara (3.6 km,
grad de dificultate ușoară), Dealul Poplacii (2.2 km, grad de dificultate ușoară), Dăneasa
(145m, grad de dificultate ușoară), Santa (3km, grad de dificultate ușoară). Pe pârtiile
Oncești 1, Oncești și Dăneasa se poate practica și schiul alpin, turiștii beneficiind pentru cele
dintâi și de instalație nocturnă.
Schiul de fond se practică de altfel și în județul Hunedoara, Straja, unde există un
domeniu schiabil care ajunge la 26 km lungime, având dificultăți diferite, unele pârtii fiind
special amenajate pentru acest sport. Cheile Grădiștei beneficiază de asemenea de o pârtie
de schi fond de 3.3 km. Schi fond se mai practică și în fostul oraș minier Cavnic din județul
Maramureș, unde întâlnim 7 pârtii de schi, dotate ce teleschi și nocturnă însumând 8.5 km
lungime. Desigur, sportul schi fond se practică și pe Valea Prahovei, la Poiana Brașov,
Predeal și Azuga. De altfel, Poiana Brașov, Predeal, Azuga și Sinaia sunt cele care dețin

157
Biathlon in Bansko, n.a., Accesat la:
https://luckybansko.com/biathlon-in-bansko-p86346/?fbclid=IwAR0IfZTl29Q3uWD9cVumcLHOepQn-
0yvUn4R7CadjF946qwJCtOowHhuyPo

69
certificare internațională pentru pârtiile lor, putând organiza competiții naționale și
internaționale de schi alpin și snowboard.
Pentru schi fond și biathlon există astfel două baze sportive omologate internațional
situate la Cheile Grădiștei și la Predeal, cu piste asfaltate de 3.3 km și poligoane cu 30 linii
de tragere cu funcționalitate atât vara cât și iarna. Complexul de schi fond și biatlon de la
Cheile Grădiștei se află de altfel prin puținele baze private de acest gen din lume 159. Acest
complex a devenit în ultimii ani locul de pregătire pentru loturile sportive ale României,
fiind destinația preferată și de sportivii străini cu performanțe deosebite care aleg să-și
desfășoare antrenamentul pe aceste meleaguri. Baza sportivă este situată la 1.300 de metri
altitudine şi beneficiază de aprovizionarea cu apă necesară fabricării de zăpadă artificială,
de o celulă electrică, de pasarele și poduri de pasaj spre zona de încercare a schiurilor, de
încălzire şi de cabine pentru arbitri, vestiare pentru sportive, startul și finishul fiind
concepute în concordanță cu normele internaționale 160. Mai mult decât atât, la Predeal
întâlnim Baza Națională de Schi-Fond Biatlon Valea Râșnoavei, care este una dintre cele
mai cunoscute și utilizate baze de schi fond și biatlon din România, unde în fiecare an sunt
organizate campionate naționale și internaționale, precum Festivalul Olimpic al Tineretului
European161.
În ultimii 10 ani, stațiunea Bansko din Bulgaria a devenit poate cea mai populară
destinație pentru iubitorii de schi. Grație celor 160 de tunuri de zăpadă, sezonul de schi
durează din decembrie până în ianuarie. În total, stațiunea beneficiază de 75 de km de pârtii
atât pentru schi alpin cât și pentru schi fond 162.
Centrul sportiv „Bistritsa” din Borovets este una dintre cele mai mari baze pentru
practicarea schiului de fond și biatlon din Bulgaria, cu 10 km trasee în centrul de schi, perfect
potrivite atât pentru începători cât și pentru concurenți profesioniști. Cei care preferă acest

159
România are 4 pârtii omologate internațional și 2 baze sportive pentru schi fond și biatlon, Ski Magazine,
2018, Accesat la:
https://ski-outdoor.ro/ski/2018/12/21/romania-are-4-partii-omologate-international-si-2-baze-sportive-
pentru-schi-fond-si-biatlon/
160
Singura bază privată de biatlon din lume este în România, n.a., Accesat la:
http://tvr2.tvr.ro/emisiuni/singura-baza-privata-de-biatlon-din-lume-este-in-romania_9357.html
161
Baza Națională de Schi fond-Biatlon Valea Rasnoavei, n.a., Accesat la:
https://brasovtourism.app/places/baza-nationala-de-schi-fond-biatlon-valea-rasnoavei-gbgxsffm9ebyzw
162
Strnadel, L. et. Erdley, P., Bulgaria – Discover the Real Bulgaria, A travel guide written by former
peacekeepers, Accesat la: https://books.google.ro/books?id=fQ8vWih-
rqwC&pg=PA251&lpg=PA251&dq=bulgaria+cross-
country+ski+trails&source=bl&ots=aBnQWK8ekD&sig=ACfU3U0IJ4w8h-pV6AJXtT-
351Jd4NanJg&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwiAi7ajh7bqAhVBDewKHcSkBvYQ6AEwCHoECAoQAQ#v=
onepage&q=bulgaria%20cross-country%20ski%20trails&f=false

70
sport nordic vor găsi un total de 38 km de trasee pentru schi de fond în toată zona Pamporovo,
pârtii diverse care se plimbă printr-un peisaj impresionant163.
Bansko nu este doar unul dintre cele mai frumoase orașe din Bulgaria, dar este una
dintre cele mai populare stațiuni de iarnă cu numeroase obiective turistice, un oraș în care
sportul este de mare onoare, astfel încât competițiile sportive au loc tot timpul anului. Orașul
a găzduit o serie de competiții mondiale, europene și naționale, în discipline precum schi și
biatlon, ciclism și multe altele. În Bansko, biatlonul este un sport la fel de iubit și practicat
ca schiul. Cluburile de biatlon din Bansko au format o serie de concurenți profesioniști
precum: Ivan Zlatev, Elena Durchova, Daniela Kadeva, Mihail Klecherov, Blagoi Totev și
mulți alții. Oricine dorește să practice biatlonul se poate înscrie la Clubul Sportiv „Bansko”,
al cărei antrenoare este care este Irina Nikulchina, medaliată olimpică de bronz la biatlon, în
categoria potrivită: începători, adolescenți, concurenți profesioniști. Antrenamentele se
desfășoară pe tot parcursul anului - în timpul iernii, antrenamentul se desfășoară pe pista
Banderishka Polyanaski sau pe stadionul cu același nume, iar vara, antrenamentele se
desfășoară pe stadion, și chiar și în locurile de joacă din oraș sau în parc sau pe drumul
Bansko-Shilingarnika. De-a lungul anilor, Bansko a găzduit runde ale Cupei Europene de
Biatlon, a Campionatelor Europene, a Campionatelor Naționale de Biatlon, a Campionatelor
de Veterani, iar în 2019 a avut loc o competiție de vară de biatlon - Cupa Pirin164.
Slalom și Săriturile cu schiurile
Slalomul este o disciplină a schiului alpin 165 ce implică o formă de practicare a
schiului între stâlpi și porți. Termenul slalom provine de la cuvântul „slalåm” dintr-un dialect
norvegian: „sla”, care înseamnă versant ușor înclinat și „låm”, adică cale pentru schiori.
După cum indică și numele, traseul slalomului uriaș este mai mare decât cel al slalomului.
De asemenea, porțile sunt mai distanțate una de cealaltă, oferind în acest fel posibilitatea de
curbe mai largi.
În România amintim Pârtia de schi Slalom Uriaș Semenic, ce are un grad mediu de
dificultate cu o lungime de 1.200 m și o diferență de nivel de 266 m, Pârtia de schi Slalom
Uriaș Mutu Straja și Pârtia de Schi Slalom Poiana Brașov166. În Bulgaria amintim Pârtia
Govedarnika-Gotce Delchev cabana (pentru slalom gigant) cu lungimea de 1500 m, 2010 m

163
Cross-country Pamporovo, n.a., Accesat. La: https://www.snowtrex.co.uk/bulgaria/pamporovo/cross-
country.html
164
Biathlon in Bansko, op. cit.
165
Kunnskapsforlagets idrettsleksikon. Oslo: Kunnskapsforlaget, 1990, p.273.
166
Pârtia de schi Slalom Uriaș Semenic, n.a., Accesat la: https://pe-harta.ro/obiectiveturistice/partia-de-ski-
slalom-urias-semenic

71
deplasare, altitudine la sosire este 1550 m, inclinare 30% din Dobrinishte, stațiune ce
aparține administrativ de comuna Bansko 167.
Săriturile cu schiurile reprezintă un sport de iarnă care constă în coborârea pe schiuri
a unei rampe, după care se pierde contactul cu pământul timp de câteva secunde și se
aterizează după un scurt zbor (săritură). Sportivii săritori cu schiuri au ca obiectiv aterizarea
cât mai departe posibil. Zborul durează între 5-7 secunde, timp în care săritorii încearcă să-
și mențină o poziție cât mai aerodinamică. Juriul apreciază lungimea săriturii, ținuta corpului
în timpul zborului și eleganța aterizării. Locul de origine al acestui sport este Norvegia. Tatăl
săriturilor cu schiurile este considerat norvegianul Sondre Norheim, care, în 1860 a sărit fără
a folosi bețe peste o piatră, o distanță de 30 de metri.
În anul 2012 a fost inaugurată la Râșnov cea mai mare trambulină pentru sărituri cu
schiurile din România, situată în Complexul de pa Valea Cărbunari, unde în 2013 a fost
organizat Festivalul Olimpic al Tineretului European, care s-a bucurat de prezența a peste
1.500 de sportivi din toată Europa și peste 100.000 de turiști străini 168. În anul 2020,
Râșnovul a fost gazdă, în premieră, a două etape, a 27-a și a 28-a, din Cupa Mondială
masculină la sărituri cu schiurile, în perioada 20-22 februarie. Trambulina din Valea
Cărbunării a pus România pe harta unei competiții remarcabile: țara noastră a devenit astfel
a 21-a gazdă a Cupei Mondiale masculine 169. În Bulgaria amintim trambulina Mousala din
Borovets, devenit cel mai cunoscut loc pentru sărituri de schi și biatlon din Bulgaria, unde
se află și cel mai mare deal de sărituri din țară. În Bulgaria, deși se fac investiții serioase în
biatlon, săriturile de schi rămân mai puțin promovate170.
Bob și Sanie
Bobul este un sport de iarnă în care o echipă de două sau patru persoane face o cursă
pe o pârtie sinuoasă de gheață într-un vehicul pe patine, care atinge viteze de peste 130 km/h.
Bobul a apărut ca sport la a sfârșitul secolului al XIX-lea în Elveția. Primul club de bob s-a
format la St.Moritz în 1897. Apariţia bobului ca sport, în România, se situează în jurul anului
1909, și până în 1916, concursurile de bob se desfăşoară cu regularitate la Sinaia, alături de

167
Dobrinishte, Bulgariaschi, n.a. Accesat la: https://bulgariaschi.ro/otherresorts/dobrinishte.shtml
168
A fost inaugurată cea mai mare trambulină de sărituri din România, n.a., Accesat la:
https://www.libertatea.ro/sport/cupa-mondiala-de-sarituri-cu-schiurile-rasnov-2020-pentru-prima-oara-in-
istorie-icarii-vin-in-romania-programul-complet-2888696
169
Ibidem.
170
Borovets, Mousala, n.a., Accesat la: http://www.skisprungschanzen.com/EN/Ski+Jumps/BUL-
Bulgaria/Borovets/0015Mousala/?fbclid=IwAR0snzfhV5YrjECrfYKjsTSmUc11sidlHijoNnuG6Il3fYuMFve
JTLcjWbU

72
cele de sanie şi scheleton, fără reglementări precise 171. În România există o singură pârtie de
bob omologată de federația internațională de specialitate. Ea are o lungime de 1.500 de metri
13 curbe și 132 m diferență de altitudine și se află la Sinaia.
Sania s-a dezvoltat ca sport în Elveția încă din secolul al XVI-lea. Primele sănii au
fost construite însă 300 de ani mai târziu de patronii unui hotel elvețian care au vrut să-și
impresioneze turiștii cu senzațiile tari oferite de alunecarea cu sania 172. Întrecerile de sanie
și-au făcut debutul olimpic la Jocurile Olimpice de la Innsbruck, în 1964, atât la feminin cât
și la masculin, iar din 1976 se desfășoară pe aceeași pistă ca și bobul. Apariţia saniei ca sport
în România se situează în jurul anului 1909 la Sinaia, când se organizează şi primul concurs.
Apoi, practica sa va fi strâns legată de scheleton şi bob. Săniușul, sportul amatorilor, se
practică însă în toate stațiunile montane din România și Bulgaria.
Snow Tubing
Snow Tubingul, un sport al noului mileniu, presupune amenajarea unui loc special
cu piste care seamănă cu niște jgheaburi astfel încât sportivul poate să alunece pe zăpadă cu
ajutorul unei săniuțe gonflabile, fiind un sport de iarnă pentru amatori, care nu necesită
experiență. Deși a devenit un sport popular în mai toate stațiunile de schi ale Europei, în
România se practică doar de câțiva ani.
Cea mai cunoscută zonă destinată practicării snow-tubingului se găsește în România
în stațiunea Azuga, unde cea mai lungă pârtie are 60m, iar cea mai scurtă 30m. Snow
tubingul se poate practica și la Vatra Dornei, în zona de la baza Pârtiei Parc 1. Straja oferă
turiștilor de altfel o pistă spectaculoasă, în vecinătatea pârtiei Platoul Soarelui, având o
lungime de 260m și numeroase viraje. Stațiunea Cavnic din Maramureș s-a alăturat celorlalte
destinații pentru snow tubing, cu două astfel de pista amenajate pe Pârtia Ioana 173.
În Borovets, activitatea de snow tubing poate fi practicată pe durata întregului sezon
de iarnă. Mai mult decât atât pistele din Borovests permit și desfășurarea de sesiuni de
snowtubing nocturne. Pista are o lungime de 150m, parcurgând un traseu deosebit, ascuns
în pădure, într-o locație ascunsă174. Pamporovo totodată oferă piste de snow tubing, spre
deliciul turiștilor 175.

171
Istoria sportului românesc: bob și sania, 2018, Accesat la:
https://www.agerpres.ro/documentare/2018/01/19/istoria-sportului-romanesc-bob-si-sanie--39777
172
Sanie – Comitetul Olimpic și Sportiv Român, n.a. Accesat la: http://www.cosr.ro/sporturi/sporturi-
olimpice-de-iarna/sanie
173
Analiza situației privind organizarea activităților de întreținere și salvare pe domeniul schiabil în Franța în
România, 2010, Accesat la: http://www.pisteur.eu/download/1_RO_ro.pdf
174
Borovets Day Tours, tubing, n.a., Accesat la: https://www.goborovets.com/tubing-and-sledging-tours/
175
Pamporovo, Bulgaria Ski, n.a. Accesat la: https://www.bulgariaski.com/pamporovo/photo_reports/snow-
tubing-pamporovo.shtml

73
 Snowmobilism
Snowmobilul, numit uneori și vehicul de zăpadă sau scuter de zăpadă, este un vehicul
motorizat pentru una sau două persoane, proiectat pentru deplasarea pe zăpadă sau gheață
fără drumuri sau piste pregătite în prealabil. Întrecerile cu snowmobilul se numesc
snowmobiling. Cea mai faimoasă cursă este „International 500”, care se desfășoară începând
cu 1969 pe o distanță de 500 de mile (800 km) în statul american Michigan. Traseele de
snowmobilism se desfășoară cu precăderea în Munții Harghitei, iar la Stâna de Vale, județul
Bihor se desfășoară o competiție de sonwmobilism176. În Bulgaria, Borovets este de departe
cea mai cunoscută stațiune pentru practicarea a ceea ce numesc „ski-doo safari”, o plimbare
cu snowmobilul pe un traseu bine stabilit din Munții Rila având o durată de o oră177.
Patinaj
Patinajul artistic este un sport ale cărui rădăcini moderne pot fi găsite în Europa,
Marea Britanie, Țările de Jos, Danemarca și Rusia, la sfârșitul secolului al XVIII. De pe
suprafețe de lacuri înghețate, patinajul artistic s-a mutat treptat pe patinoare și a devenit un
sport de divertisment. Atât în stațiunile montane din România, cât și în cele din Bulgaria se
practică patinajul recreativ. Sinaia îi bucură pe turiști cu un patinoar în aer liber situat în
Parcul Dimitrie Ghica din centrul stațiunii. Bansko are de altfel propriul Club de Patinaj și
propriul patinoar. În 2020 Bulgaria propunea deschiderea celui mai mare patinoar în aer liber
din Balcani, la Plovdiv 178.

176
Snowmobiling in Transylvania - Hargita mountains, n.a., Accesat la: http://www.transylvanian-
adventures.com/snowmobiling.html
177
Borovets, Bulgariaschi, op. cit.
178
„Largest outdoor ice rink in Balkans” to open in Bulgaria’s Plovdiv, 2019, Accesat la:
https://sofiaglobe.com/2019/11/20/largest-outdoor-ice-rink-in-balkans-to-open-in-bulgarias-plovdiv/

74
 Capitolul 4.

Infrastructura specific turistică şi circulaţia turistică în stațiunile

montane din Romania și Bulgaria

Atât în România cât și în Bulgaria structurile de cazare turistică ce compun

infrastructura turistică din stațiunile montane, se clasifică, indiferent de forma de organizare
și proprietate, în funcție de calitatea dotărilor și a serviciilor ce pot fi prestate, bazându-se
pe sistemul european ce exprimă calitatea serviciilor prin numărul de stele, unde o stea
reprezintă calitatea cea mai joasă și 5 stele calitatea cea mai ridicată. Structurile de cazare
turistică considerate a fi orice fel de construcții sau amenajări ce deservesc primirea și
hrănirea meselor pentru turiști împreună cu toate activitățile adiacente ce se pot desfășura în
incinta lor179.
4.1. Unitățile de cazare din România și Bulgaria

În România, structurile de cazare sunt clasificate de Ministerul Turismului ce

eliberează certificate de clasificare. În Bulgaria, tot Ministerul Turismului se ocupă de
același aspect. La nivelul celor două state se cunosc diverse criterii de clasificare a spatiilor
de cazare180:

1. In funcție de structura rețelei de cazare există forme de cazare de bază ( hoteluri,

moteluri, hanuri și forme adiacente de cazare (camping, sat de vacanță, sat turistic),
ce sunt amenajate în zonele în care activitatea turistică are un accent sezonier.
2. În funcție de categoria de confort al unităților de cazare cât și a celor de alimentație,
acestea sunt clasificate în raport cu complexitatea dotărilor, serviciilor și instalațiilor
pe care le oferă. Spațiile de alimentație publică din interiorul unităților de cazare se
clasifică o dată cu unitățile, trebuind să existe o corelație strânsă între confort și
calitatea serviciilor.
3. În funcție de perioada de folosire a serviciilor de cazare, ele au activități permanente
sau sezoniere.
4. În funcție de durata sejurului acestea pot fi:

179
Blagoev, V., Nikolskaya, E.Yu., Popov, L.A., The Hospotality Industry – Understanding Hotel Business,
Varna University of Management, 2019.
180
Ibidem.

75
 a. de tranzit, ce sunt caracterizate prin sejururi scurte de obicei în scopul
afacerilor, specifice hotelurilor din apropierea gărilor sau aeroporturilor.
b. de sejur, ce marchează sejururi medii spre lungi, care sunt afectate de durata
aranjamentelor turistice temporale și de durata concediilor turiștilor, specifice
stațiunilor turistice.
c. mixte, unde turiștii fac parte atât din categoria de tranzit cât și de sejur.
5. În funcție de amplasarea unităților de cazare în diverse regiuni acestea sunt:
a. stațiuni de litoral;
b. stațiuni de munte;
c. stațiuni balneoclimaterice;
d. orașe urbane;
e. zone rurale;
f. pe marile artere de circulație.
6. În funcție de mărimea capacităților de cazare, acestea pot fi obiective mici ( 20 -40
locuri), mijlocii( 200-400 locuri) și mari (500+ locuri).

Criteriile minime in ceea ce privește clasificarea unităților de cazare sunt 181:

1. Structurile de primire sunt obligate sa aibă la exterior firme în conformitate cu

certificatul de clasificare, denumire, tip și număr de stele, respectiv flori. Pentru
unitățile de cazare de 3, 4 ,5 stele, firmele trebuie sa fie luminoase.
2. În interiorul spațiilor de cazare și a grupurilor sanitare trebuie asigurată o
temperatură de minim 18 grade Celsius în sezonul rece.
3. În interiorul grupurilor sanitare din cameră trebuie asigurată atât apa calda cat si
apa rece.
4. Construcția trebuie să fie realizată astfel încât zgomotele produse de diverse
instalații sau trafic să nu deranjeze turiștii.
5. Spațiile de cazare situate în subsol nu sunt admise iar spațiile comune trebuie
bine aerisite și iluminate.
6. Pardoselile din grupurile sanitare trebuie placate cu material ușor lavabil și de
bună calitate.

181
Ibidem.

76
 7. Pereții din grupurile sanitare trebuie placați cu material de bună calitate în
întregime. La 2 stele se admit placări parțiale iar la 1 stea pereții pot fi acoperiți
cu zugrăveală.
8. Lenjeriile de pat, prosoapele și halatele sunt de culoare alba. La 3, 4 și 5 stele
acestea sunt doar din bumbac sau mătase.
9. Igiena și salubritatea sunt condiționate prin Normele de igienă impuse la nivel
legislativ de cele două ministere.
10. Lenjeria de pat, prosoapele și halatele se vor schimba după fiecare sejur iar pentru
sejururile lungi la 2 zile pentru 5 și 4 stele, 3 zile pentru 3 stele și 4 zile pentru 2
și 1 stea.

Clasificare și specific unități de cazare din regiunile montane ale României și

Bulgariei182:

1. Hoteluri de afaceri (1-5*)

Aceste tipuri de hoteluri se dezvoltă în general pe vertical și tind să aibă un aspect

sobru. Ele dispun de spații mari de conferințe și reuniuni, birouri și centre de afaceri. Acestea
se regăsesc în zonele limitrofe ale stațiunilor deoarece turiștii de afaceri nu doresc să fie
deranjați de zgomotul centrelor. Sejurul într-un astfel de hotel este de 1-2 zile iar
sezonalitatea este accentuată de obicei în timpul săptămânii și în perioada sărbătorilor de
iarnă. Clientela acestor hoteluri este formată din călători de afaceri, exigenți, cu o tendință
de supraconsum ce preferă hotelurile de lanț internațional și apreciază eficiența personalului.
De obicei aceste hoteluri oferă spre închiriere săli de conferință, reuniuni și congrese, oferă
servicii de calitate superioară pentru telecomunicații (internet, fax, telefonie rapida), oferă
servicii de secretariat, dactilografiere, xerox, și mese festive. Totodată, în unele cazuri aceste
hoteluri oferă și servicii de agreement precum cel sportiv (schi, alpinism, cățărări) sau
cazinouri adiacente acestora.

2. Hoteluri de vacanta (1-5*)

Aceste tipuri de hoteluri sunt dezvoltate pe orizontală și au un aspect vesel și

primitor. Hotelurile de vacanță dispun de o multitudine de spatii de agrement precum,
terenuri de sport, piscine, săli de gimnastică, restaurant, baruri, săli de spectacol precum și

182
Ibidem.

77
camere adaptate sejurului în familie. Acestea sunt amplasate pe toată suprafața stațiunii, cele
mai cunoscute și scumpe fiind cele din apropierea pârtiilor de schi. Durata sejurului este în
medie de 6-12 zile iar sezonalitatea este permanentă în Romania, iar în Bulgaria mai intensă
pe perioada iernii. Clientela acestor hoteluri este reprezentată de vacanțieri, familii, turiști
străini, sportivi de sezon ce preferă unitățile de cazare de dimensiuni mici adaptate sejurului
de familie. Acestea oferă servicii de agrement sportiv (cursuri de schi, snowboard, înot),
organizare de drumeții, închirierea de materiale și echipamente sportive turiștilor, organizări
de seri tematice, jocuri, concursuri, spectacole artistice. Totodată în majoritatea hotelurilor
de vacanță se oferă serviciul de baby-sitting și o gamă larga de alte servicii ce depind în
funcție de stațiunile în care se afla aceste hoteluri.

3. Hoteluri de tratament (1-5*)

Aceste hoteluri sunt dezvoltate pe verticală și pentru funcționarea lor sunt necesare
spații de tratament și particularități constructive prin dotări adecvate pentru persoanele cu
dizabilități. Aceste hoteluri se situează în stațiunile cu potențial turistic balnear iar durata
sejurului depinde de tratamentul fiecăruia. Clientela acestor hoteluri este formată în general
din persoane mai în vârstă aflate la tratament, persoane ce doresc să își mențină o stare bună
de sănătate sau sportivi aflați în cantonament sau recuperare. Aceste hoteluri asigura cura
medicala și urmăresc respectarea prescripțiilor medicale, adaptarea dietei la particularitățile
curei iar personalul trebuie să fie caracterizat prin atenție și răbdare.

4. Hoteluri pentru sportivi (1-5*)

Aceste hoteluri au o arhitectura diferită în funcție de zona amplasării și trebuie să

dispună de săli și terenuri de sport, iar dotările din camera să fie robuste. Aceste hoteluri
sunt amplasate în zonele montane cu tradiție în sport aproape de bazele sportive. Durata
sejurului este stabilită de durata cantonamentului, iar clientela este formată de sportivi din
toate competițiile. Aceste hoteluri oferă săli de sport și terenuri, o alimentație consistentă
pentru a compensa cu pierderea energiei și se recomanda ca în incinta acestor hoteluri să nu
se comercializeze tutun și alcool.

5. Hotelul de tranzit (1-3*)

Aceste hoteluri sunt destul de mici și se desfășoară pe verticala. Ele sunt amplasate
lângă gări, aeroporturi și porturi, iar durata medie este de câteva ore până la 1 zi.

78
 6. Motelul (1-3*)

Aceste unități de cazare se dezvoltă pe orizontală și au în general forma U sau E

pentru a permite o parcare a mașinilor ușoară și în siguranță. De obicei aceste unități de
cazare sunt aflate la ieșirile din oraș sau în zonele foarte zgomotoase deoarece prețul
terenului este mai ieftin. Clientela motelurilor o reprezintă în general tinerii deoarece
prețurile sunt mai reduse. Acestea oferă informații despre traseele montane, starea pârtiilor
dar și harți ale stațiunii.

7. Vila (1-5*)

Aceste unități de cazare au o arhitectură specifică și dispun de spații pentru bucătărie

și sufragerie, parcare și zonă de agrement. Aceste vile sunt amplasate pe toată suprafața
stațiunilor iar sezonalitatea este permanenta. Clientela este formată din familii ce preferă vila
în detrimentul hotelului pentru confort și intimitate. Aceste unități de cazare dispun de
bucătărie bine dotată, uneori chiar și de bucătar, parcare în incinta locației, piscine, saune și
chiar terenuri de sport.

8. Cabana (1-5*)

Aceste unități de cazare au arhitecturi specifice iar în funcție de amplasamentul lor

ele pot dispune de camere cu 2, 3, 4 paturi până la 20. Acestea pot avea toaleta comună,
restaurant sau chiar cantină. Cabanele montane se găsesc în toate stațiunile, dar mai ales pe
principalele trasee montane. Durata sejurului este de la 1 - 2 zile până la o săptămână.
Sezonalitatea este permanenta. Amatorii de sporturi de iarnă, drumeții sau alpinism dar și
turiștii în căutare de liniște în natură fac parte din clientela acestei unități de cazare. Cabanele
oferă informații referitoare la trasee montane, starea vremii și mijloace de transport, harți ale
zonei și marcajele. Totodată în unele cabane se oferă și jocuri de agrement interior iar
cabanierul oferă sfaturi pentru organizarea călătoriilor.

9. Campingul (1-3*)

Această organizare de cazare are perimetru îngrădit și este imparțită în spații

parcelate pentru montarea corturilor, grupuri sanitare, dușuri, restaurant, cantină și unități de
agrement sau comerciale. Aceste spații se afla de obicei la periferia stațiunilor sau chiar în
mijlocul naturii. Durata de ședere este între 1 și 6 zile, iar clientela este formată din

79
persoanele cu venituri mici sau amatorii de libertate. Pe lângă închirierea spațiului pentru
cort aceste campinguri oferă și alimentație și comercializare de băuturi, închirieri de vesela
sau grătar, parcări, agrement sportiv și de divertisment.

10. Popasul Turistic (1-2*)

Aceste unități de cazare dispun de căsuțe din lemn, grupuri sanitare comune, vestiare
și dușuri. Se pot găsi în apropierea stațiunilor, iar clientela este formată din persoane cu
venituri relativ mici. Durata sejurului este de aproximativ 3 zile. Pe lângă închirierea
căsuțelor, popasurile turistice oferă și alimentație, comercializare de mărfuri, agrement
sportiv.
Evidențiem mai jos, potrivit Trip Advisor principalele unități de cazare din stațiunile
menționate anterior, după cum sunt prezentate în topul utilizatorilor.
TOP Tripadvisor Sinaia183

1) Ioana Hotel 5*
2) Hotel international Sinaia 4.5*
3) Hotel Regal 4.5*
4) Vila Camelia 4.5*
5) Smart Hotel 4.5*
6) Vila Retezat 4.5*
7) Bastion Hotel 4*
8) La Tunuri-Vila 4.5*
9) Hotel Marea Neagra 4*
10) Hotel Cumpatu 4*

Top Tripadvisor Predeal 184

1) Vila Vitalis 5*
2) Hotel Carpati 4*

183
Top Tripadvisor Sinaia, 2020, Accesat la: http://www.top10hotels.com/?ufi=-
1170398&gclid=Cj0KCQjw3ZX4BRDmARIsAFYh7ZKkKyRkm_wLvhwf1t2De4P4Awu-
03chhVtj2FDuaV8B3a1Up2TMBJIaAl-VEALw_wcB
184
Top Tripadvisor Predeal, 2020, Accesat la: http://www.top10hotels.com/?ufi=-
1170398&gclid=Cj0KCQjw3ZX4BRDmARIsAFYh7ZKkKyRkm_wLvhwf1t2De4P4Awu-
03chhVtj2FDuaV8B3a1Up2TMBJIaAl-VEALw_wcB

80
 3) Orizont Hotel 4*
4) Hotel Carmen 3*
5) Pensiunea Ursuletul 4*
6) Rozmarin Hotel 3.5*
7) Hotel Zada 4*
8) Cabana Vanatorilor 3.5*
9) Red Black Hotel Predeal 4*
10) Hotel Ski 4*

Top Tripadvisor Poiana Brasov185

1) Teleferic Grand Hotel 4.5 *
2) Ana Hotel Sport 4*
3) Aurelius Imparatul Romanilor 4*
4) Alpin Hotel Resort & Spa 4*
5) Hotel Escalade 4*
6) House of Dracula 4*
7) Hotel Crisalpin 4.5*
8) The Rizzo Boutique Hotel 4*
9) Royal Boutique Hotel 4.5*
10) Ana Hotel Bradul 4*

Top Tripadvisor Bansko186

1) Pirin River Ski, Fun & Family 5*
2) Hotel Avalon 5*
3) Lucky Bansko Spa & Relax 4.5*
4) Kempinski Grand Arena 4.5*
5) Regnum Bansko 4.5*
6) Premier Luxury Mountain Resort 4.5*
7) Saint George Palace 4.5*

185
Top Tripadvisor Poiana Brașov, 2020, Accesat la: http://www.top10hotels.com/?ufi=-
1170398&gclid=Cj0KCQjw3ZX4BRDmARIsAFYh7ZKkKyRkm_wLvhwf1t2De4P4Awu-
03chhVtj2FDuaV8B3a1Up2TMBJIaAl-VEALw_wcB
186
Top Tripadvisor Bansko, 2020, Accesat la: http://www.top10hotels.com/?ufi=-
1170398&gclid=Cj0KCQjw3ZX4BRDmARIsAFYh7ZKkKyRkm_wLvhwf1t2De4P4Awu-
03chhVtj2FDuaV8B3a1Up2TMBJIaAl-VEALw_wcB

81
 8) Rahoff Hotel 5*
9) Vihren Palace 4*
10) Lion Hotel 4*

Top Tripadvisor Borovets187

1) Yastrebets Hotel Wellness & Spa 4.5*
2) Club Hotel Yanakiev 4.5*
3) Hotel Lion 4 *
4) Hotel RIla 4*
5) Radina Way Hotel 4.5*
6) Euphoria Club 4.5*
7) Alpin Hotel 4*
8) Hotel Ela 4*
9) The Lodge 4.5*
10) Festa Chamkoria Hotel 4*

Top Tripadvisor Pamporovo188

1) Hotel Orlovetz 4*
2) Snezhanka Apartments 4*
3) Apart Hotel Kamelia 4*
4) Dafovska Hotel 4.5*
5) Hotel Extreme 4*
6) Hotel Perelik 3.5*
7) Holiday Village Kochorite 4.5*
8) Hotel Iva & Elena 4*
9) Laplandia Hotel 4*
10) The Stream Resort 4*

187
Top Tripadvisor Borovets, 2020, Accesat la: http://www.top10hotels.com/?ufi=-
1170398&gclid=Cj0KCQjw3ZX4BRDmARIsAFYh7ZKkKyRkm_wLvhwf1t2De4P4Awu-
03chhVtj2FDuaV8B3a1Up2TMBJIaAl-VEALw_wcB
188
Top Tripadvisor Pamporovo, 2020, Accesat la: http://www.top10hotels.com/?ufi=-
1170398&gclid=Cj0KCQjw3ZX4BRDmARIsAFYh7ZKkKyRkm_wLvhwf1t2De4P4Awu-
03chhVtj2FDuaV8B3a1Up2TMBJIaAl-VEALw_wcB

82
 4.2. Indicatorii circulației turistice

Informațiile statistice, alături de cele economice dezvoltă un rol deosebit de

important atât pentru sectorul public, cât și pentru cel privat în stabilirea strategiilor de
dezvoltare și promovare a turismului. În ultimele decenii, turismul a înregistrat o dezvoltare
continuă, motiv pentru care a devenit unul dintre sectoarele economiei cu rata cea mai mare
de creștere. Dezvoltarea turismului este de altfel în strânsă legătură cu apariția de noi
destinații turistice, devenind un punct cheie pentru progresul social-economic. Piaţa turistică
poate fi abordată din perspectiva formelor standard de comerţ sau la nivelul firmelor de
specialitate - agenţiile turistice, tour-operatorii, intermediari în cazul cărora se urmăreşte
volumul, gradul de saturaţie şi cota de piaţă. Complexitatea activităţii pieţei turistice se poate
măsura prin evaluarea cantitativă şi calitativă cu ajutorul mai multor indicatori ce pot fi
simpli, sub formă de medii, structuri procentuale. Printre indicatorii cei mai reprezentativi
pentru caracterizarea circulatiei turistice se folosesc: numărul turiștilor, numărul mediu de
turiști, număr zile per turist, durata medie a sejurului, încasările din turism, densitatea
circulației turistice, preferința relativă a turiștilor etc. Indicatorul număr de turiști (sosiri) se
obține din cumularea informațiilor cuprinse în diferite documente statistice, calculându-se
efectiv la sfârșitul anului calendaristic, dar și pe perioade mai mici, în funcție de nevoile
utilizatorului. Acest indicator se poate determina pe total circulație turistică sau pe tipuri de
acțiuni, zone turistice etc189.
Sosirea unui turist în structura de primire turistică cu funcţiuni de cazare se produce
când o persoană se înscrie în registrul structurii de cazare turistică pentru a fi găzduită una
sau mai multe nopți neîntrerupte. În fiecare structură de cazare se socotește o singură sosire
pe turist, indiferent de numărul de înnoptări rezultate din șederea sa neîntreruptă. Turiştii
rămaşi în structură din luna anterioară celei raportate nu sunt incluşi la numărul de sosiri.
Pentru familiile găzduite în structura de cazare turistică, la numărul de sosiri se include
fiecare membru al familiei pentru care s-a plătit cel puţin un loc de cazare. Turiştii cazaţi în
unităţile de cazare turistică cuprind toate persoanele (rezidenţi şi nerezidenţi) care călătoresc
în afara localităţilor în care îşi au domiciliul stabil, pentru o perioadă mai mică de 12 luni, şi
stau cel puţin o noapte într-o unitate de cazare turistică în locul vizitat din ţară; motivul
principal al călătoriei este altul decât acela de a exercita o activitate remunerată în locul
vizitat190.

189
Turcu, D., Weisz, J., op. cit.
190
Ibidem.

83
 Graficele de mai jos ilustrează numărul de turiști (sosirile) pe luni ale anilor
calendaristici pentru macro-regiunile care cuprind stațiunile ce au făcut obiectul prezentului
studiu191.

Nr. persoane 2015

Macroregiuni, IAN FEB MAR APR MAI IUN IUL AUG SEP OCT NOV DEC

regiuni de
dezvoltare si
judete
Brasov 78678 77000 61827 63631 76059 81892 95494 120754 95090 84156 77069 80897
Prahova 30599 30703 27962 30659 37985 37113 46483 56026 46272 43008 39459 39285
Blagoevgrad 61286 58579 42650 33721 26931 28394 39241 47819 32655 31888 30662 59193
Sofia-grad 54682 61038 70377 72715 82820 87973 79503 81782 87613 87561 77523 72228
Smolyan 28766 30059 17862 13293 12683 16239 26064 26980 15888 12652 10466 26191

Tabelul 4.1. Indicatorii circulației turistice 2015

Nr. persoane 2015

140000

120000

100000

80000

60000

40000

20000

0
IAN FEB MAR APR MAI IUN IUL AUG SEP OCT NOV DEC

Brasov Prahova Blagoevgrad Sofia-grad Smolyan

Figura 4.1. Indicatorii circulației turistice 2015

Din prezentarea datelor evidențiate în Tabelul nr. 4.1 și Figura nr. 4.1 , numărul
sosirilor pentru anul 2015 indică pentru România alegerea evidentă a zonei Brașovului, unde
încadrăm și stațiunea Poiana Brașov, iar pentru Bulgaria, zona Sofia-grad, unde încadrăm și
stațiunea Borovets. În România, atât pentru macro-regiunea Brașov, cât și pentru
macroregiunea turistică Prahova, perioada de vârf se circumscrie lunii august, fapt ce
demonstrează că la momentul respectiv stațiunile din zonă sunt destinații favorite nu atât

191
INS

84
pentru sporturile de iarnă, cât pentru oportunitățile variate de relaxare pe care le oferă
turiștilor pe tot parcursul anului. Pentru macroregiunea Sofia-grad, perioada de vârf este
reprezentată de lunile iunie și respectiv octombrie, pentru macro-regiunea Blagoevgrad,
incluzând aici Bansko perioada de vârf este în anotimpul de iarnă, în lunile decembrie și
ianuarie, iar pentru regiunea Smolyan, incluzând aici Pamporovo, perioadele de vârf se
regăsesc atât în lunile de iarnă, decembrie, ianuarie și februarie, cât și în lunile de vară iulie
și august. Pe întreg anul 2015, cel mai mare număr de sosiri se înregistrează în
macroregiunea Brașov (992.547), urmat de Sofia-grad (915.815), Blagoevgrad (493.019),
Prahova (465.554) și respectiv Smolyan (237.143).

Nr. persoane 2016

Macroregiuni IA FE MA AP MA IU IUL AU SEP OCT NO DEC
, regiuni de N B R R I N G V
dezvoltare si
judete
11669 10830 10145
Brasov 81591 79718 59301 69272 79765 93338 3 139588 8 91920 80706 4
Prahova 35781 38029 30673 33806 41228 43420 50564 60889 49044 43622 39443 39316
Blagoevgrad 68639 66459 46388 36790 30348 30901 39764 51436 43614 42326 32391 64412
10918
Sofia-grad 61187 67088 73626 83564 87864 91136 88331 84691 96526 6 95242 86831
Smolyan 31712 32163 19955 16117 14906 17414 26077 29043 20745 16761 12119 27963

Tabelul 4.2. Indicatorii circulației turistice 2016

Nr. persoane 2016

160000

140000

120000

100000

80000

60000

40000

20000

0
IAN FEB MAR APR MAI IUN IUL AUG SEP OCT NOV DEC

Brasov Prahova Blagoevgrad Sofia-grad Smolyan

Figura 4.2. Indicatorii circulației turistice 2016

85
 Din prezentarea datelor evidențiate în Tabelul nr. 4.2 și Figura nr. 4.2 , numărul
sosirilor pentru anul 2016 indică în continuare pentru România alegerea evidentă a zonei
Brașovului, iar pentru Bulgaria, zona Sofia-grad. În România, atât pentru macro-regiunea
Brașov, cât și pentru macroregiunea turistică Prahova, perioada de vârf se circumscrie în
continuare lunii august. Pentru macroregiunea Sofia-grad, perioada de vârf se mută față de
anul anterior în luna octombrie, pentru macro-regiunea Blagoevgrad, perioada de vârf
rămâne în anotimpul de iarnă, în lunile decembrie și ianuarie, iar pentru regiunea Smolyan,
perioadele de vârf continuă să se regăsească atât în lunile de iarnă, decembrie, ianuarie și
februarie, cât și în lunile de vară iulie și august. Pe întreg anul 2016, cel mai mare număr de
sosiri continuă să se înregistreze în macroregiunea Brașov (1.101.654), urmat de Sofia-grad
(1.025.272), Blagoevgrad (553.468), Prahova (505.815) și respectiv Smolyan (264.975).
Numărul sosirilor este în creștere pentru toate macro-regiunile față de anul anterior, iar
pentru macroregiunile Brașov și Sofiagrad este depășit pragul de 1 milion de sosiri.

Nr. persoane 2017

Macroregiuni IA FE MA AP MAI IUN IUL AU SEP OCT NO DEC
, regiuni de N B R R G V
dezvoltare si
judete
9949 10824 12865 11757 10243 10847
Brasov 5 93268 71970 82485 95264 5 3 153474 4 4 84852 1
3868
Prahova 5 37725 31848 35187 39490 49951 53771 63715 50252 45222 40559 43332
6453
Blagoevgrad 4 64501 47735 38570 31038 35507 42457 61710 43721 39312 38960 67491
7009 10015 10456 10223 10618
Sofia-grad 6 78950 90077 97693 5 7 98915 97168 4 1 93665 87806
3108
Smolyan 3 32898 21182 16417 13098 16902 24248 32404 21426 15583 15543 32668

Tabelul 4.3. Indicatorii circulației turistice 2017

Din prezentarea datelor evidențiate în Tabelul nr. 4.3 și Figura nr. 4.3 , numărul
sosirilor pentru anul 2017 indică în continuare pentru România alegerea evidentă a zonei
Brașovului, iar pentru Bulgaria, zona Sofia-grad. În România, atât pentru macro-regiunea
Brașov, cât și pentru macroregiunea turistică Prahova, perioada de vârf se circumscrie în
continuare lunii august. Pentru macroregiunea Sofia-grad, perioada de vârf se mută față de
anul anterior din nou în lunile iunie și octombrie, pentru macro-regiunea Blagoevgrad,
perioada de vârf din anotimpul lunile decembrie și ianuarie este dublată de cea din luna
august, iar pentru regiunea Smolyan, perioadele de vârf continuă să se regăsească atât în
lunile de iarnă, decembrie, ianuarie și februarie, cât și în luna de vară august. Pe întreg anul
2016, cel mai mare număr de sosiri continuă să se înregistreze în macroregiunea Brașov

86
(1.246.185), urmat de Sofia-grad (1.275.071), Blagoevgrad (575.536), Prahova (529.737) și
respectiv Smolyan (273.452). Numărul sosirilor este în creștere pentru toate macro-regiunile
față de anul anterior.

Nr. persoane 2017

180000
160000
140000
120000
100000
80000
60000
40000
20000
0
IAN FEB MAR APR MAI IUN IUL AUG SEP OCT NOV DEC

Brasov Prahova Blagoevgrad Sofia-grad Smolyan

Figura 4.3. Indicatorii circulației turistice 2017

Nr. persoane 2018

Macroregiuni, IAN FEB MAR APR MAI IUN IUL AUG SEP OCT NOV DEC
regiuni de
dezvoltare si
judete
Brasov 107046 103591 81660 88413 102660 110831 135622 164030 134899 120722 101069 112455
Prahova 45859 42600 36677 37921 42199 45591 56338 65152 52655 50188 45781 42889
Blagoevgrad 73960 66554 52474 34231 30233 37892 41152 59814 41532 38015 35625 68012
Sofia-grad 71094 74060 89285 89933 105447 107791 100592 93814 109820 107011 87178 84657
Smolyan 36429 36772 24844 17137 13988 18363 23561 32350 19342 15111 13989 33023

Tabelul 4.4. Indicatorii circulației turistice 2018

Din prezentarea datelor evidențiate în Tabelul nr. 4.4 și Figura nr. 4.4 , numărul
sosirilor pentru anul 2018 indică în continuare pentru România alegerea evidentă a zonei
Brașovului, iar pentru Bulgaria, zona Sofia-grad. În România, atât pentru macro-regiunea
Brașov, cât și pentru macroregiunea turistică Prahova, perioada de vârf se circumscrie în
continuare lunii august. Pentru macroregiunea Sofia-grad, perioada de vârf se mută față de
anul anterior în luna septembrie, pentru macro-regiunea Blagoevgrad, perioada de vârf din
anotimpul lunile decembrie și ianuarie este dublată de cea din luna august, iar pentru
regiunea Smolyan, incluzând aici Borovets, perioadele de vârf continuă să se regăsească atât
în lunile de iarnă, decembrie și ianuarie, cât și în luna de vară august. Pe întreg anul 2018,

87
cel mai mare număr de sosiri continuă să se înregistreze în macroregiunea Brașov
(1.362.998), urmat de Sofia-grad (1.120.682), Blagoevgrad (579.494), Prahova (563.850) și
respectiv Smolyan (284.909). Numărul sosirilor este în creștere pentru toate macro-regiunile
față de anul anterior.

Nr. persoane 2018

180000

160000

140000

120000

100000

80000

60000

40000

20000

0
IAN FEB MAR APR MAI IUN IUL AUG SEP OCT NOV DEC

Brasov Prahova Blagoevgrad Sofia-grad Smolyan

Figura 4.4. Indicatorii circulației turistice 2018

Nr. persoane 2019

Macroregiuni, IAN FEB MAR APR MAI IUN IUL AUG SEP OCT NOV DEC
regiuni de
dezvoltare si
judete
Brasov 119122 103889 88325 97800 107429 115433 135940 161600 132974 124370 103131 112532
Prahova 46731 43025 39843 41951 45136 51540 57129 67312 53221 46961 45463 43543
Blagoevgrad 68145 64222 57015 36084 35551 37422 43129 57547 43300 43891 44351 70717
Sofia-grad 70031 71263 89756 93820 108295 114761 106244 104721 107757 109457 95705 88352
Smolyan 38591 37171 30447 17410 16311 20418 31549 35586 21290 15373 14380 33157

Tabelul 4.5. Indicatorii circulației turistice 2019

Din prezentarea datelor evidențiate în Tabelul nr. 4.5 și Figura nr. 4.5, numărul
sosirilor pentru anul 2019 indică în continuare pentru România alegerea evidentă a zonei
Brașovului, iar pentru Bulgaria, zona Sofia-grad. În România, atât pentru macro-regiunea
Brașov, cât și pentru macroregiunea turistică Prahova, perioada de vârf se circumscrie în
continuare lunii august. Pentru macroregiunea Sofia-grad, perioada de vârf se mută față de
anul anterior în lunile iunie octombrie, pentru macro-regiunea Blagoevgrad, perioada de vârf

88
din anotimpul lunile decembrie și ianuarie este dublată de cea din luna august, iar pentru
regiunea Smolyan, perioadele de vârf continuă să se regăsească atât în lunile de iarnă,
decembrie și ianuarie, cât și în luna de vară august. Pe întreg anul 2018, cel mai mare număr
de sosiri continuă să se înregistreze în macroregiunea Brașov ( 1.402.545), urmat de Sofia-
grad (1.160.162), Blagoevgrad (601.374), Prahova (581.855) și respectiv Smolyan
(311.683). Numărul sosirilor este în creștere pentru toate macro-regiunile față de anul
anterior.

Nr. persoane 2019

180000

160000

140000

120000

100000

80000

60000

40000

20000

0
IAN FEB MAR APR MAI IUN IUL AUG SEP OCT NOV DEC

Brasov Prahova Blagoevgrad Sofia-grad Smolyan

Tabelul 4.5. Indicatorii circulației turistice 2019

Din prezentarea datelor evidențiate în Tabelul nr. 4.6 și Figura nr. 4.6, numărul
sosirilor pentru anul 2020 indică în continuare macroregiunea Brașovului, iar pentru
Bulgaria se remarcă macroregiunea Blagoevgrad, grație popularei stațiuni Bansko. În
România, vârful sosirilor este în luna iunie, numărul acestora scăzând în februarie și martie.
În Bulgaria însă, grație perioadei prelungite de practicare a sporturilor de iarnă, vârful
sosirilor se păstrează atât în ianuarie cât și în februarie, cu excepția regiunii Blagoevgrad,
unde înregistrează o ușoară scădere. Primul trimestru al anului 2020 înregistrează
următoarele cifre la nivelul sosirilor: Brașov (247.909), Blagoevgrad (185.575), Sofia-grad
(176.716), Smolyan (107.852), Prahova (100.539); Prahova se află pe ultimul loc.

89
 Nr. persoane 2020 Nr. persoane 2020
Macroregiuni, IAN FEB MAR
140000
regiuni de
dezvoltare si 120000
judete
100000
Brasov 121673 100657 25579
Prahova 48558 41204 10777 80000
Blagoevgrad 83549 75674 26352 60000
Sofia-grad 75173 76052 25491
Smolyan 45878 46328 15646 40000
20000
Tabelul 4.6. Indicatorii circulației 0
IAN FEB MAR
turistice 2020
Brasov Prahova Blagoevgrad
Sofia-grad Smolyan

Figura 4.6. Indicatorii circulației turistice 2020

Din cele prezentate, numărul sosirilor arată creșterea în popularitate a stațiunilor din
Bulgaria, deosebit de căutate mai ales în sezonul rece. Datele prezentate evidențiază însă
pentru zona România sezonalitatea stațiunilor turistice, deosebit de căutate și în lunile de
vară. Lunile aferente anotimpului de primăvară și toamnă solicită mai puțin unitățile de
cazare din stațiunile prezentate, cu excepția macro-regiunii Sofia-grad, dar acest fapt se
datorează prezenței stațiunii Borovets în imediata proximitate a capitalei Sofia. De asemenea
numărul mare de sosiri în regiunea Brașov se datorează situării stațiunii Poiana Brașov în
imediata proximitate a centrului urban Brașov. De altfel, putem observa, inclusiv în cadrul
primului trimestru al anului 2020 o scădere în popularitate a stațiunilor de pe Valea Prahovei,
a căror principală competiție sunt stațiunile montane ce promovează sporturile de iarnă din
Bulgaria.

90
 Concluzii

Datorită creșterilor semnificative și rapide ale turismului din ultima perioadă a apărut
și necesitatea unei mai bune înțelegeri a influenței acestuia asupra economiei naționale ale
țărilor. Turismul influențează atât economia unei țări, cât și mediul natural și antropic,
populațiile gazdă, dar și turiștii.
Nu este o exagerare să precizăm faptul că în prezent încasările din industria
turismului ajung sau chiar le depășesc pe cele din exportul de petrol, producția de alimente
sau automobile. Turismul are un rol deosebit de important în comerțul internațional, iar
această creștere spectaculoasă se datorează diversificării și concurenței existente între
diferitele destinații turistice.
În acest context, turismul montan s-a dezvoltat serios în ultimele decenii, și nu numai
în timpul anotimpului de iarnă, când sezonul sporturilor de iarnă transformă stațiunile
montane în destinațiile preferate de turiști. E adevărat că turismul montan s-a dezvoltat în
timp, bazându-se pe investiții majore, datorate în special cererii în creștere pentru condiții
de cazare și practicare a sporturilor de iarnă. Investițiile s-au concentrat astfel în mod firesc
în zonele care îmbinau perfect condițiile naturale cu cele economice și sociale.
Pentru turismul montan, esențial este potențialul natural, reprezentat de complexul
montan care oferă peisaje spectaculoase și condiții specifice pentru sporturile de iarna. Fără
îndoială că cele mai competitive și căutate stațiuni montane s-au dezvoltat în țările dezvoltate
economic, adică în țările alpine europene (Franța, Elveția, Austria, Italia, Germania), în țările
scandinave sau în Statele Unite ale Americii și Canada. State precum România sau Bulgaria,
bazându-se pe potențialul lor natural, au încercat la rândul lor să devină interesante pe piața
turismului montan internațional. Astfel în Europa, alături de marile concentrări de stațiuni
montane din Munții Alpi, Pirinei și Scandinaviei, se dezvoltă complexe turistice și în Munții
Carpați respectiv Munții Balcani-Rodopi-Rila.
Tocmai de aceea, această lucrare a dorit să evidențieze comparativ evoluția
turismului montan în două destinații turistice mai puțin faimoase, dar cel puțin la fel de
interesante, aferente României și vecinilor bulgari. Lucrarea debutează prin sancționarea
unor repere generale teoretice ale turismului, cu precădere ale turismului montan și privind
impactul acestuia asupra economiei la nivel general. Studiul continuă prin a prezenta
potențialul turistic natural asociat turismului montan în România și Bulgaria, prezentând
Munții Carpați și Balcanii. Nucleul cercetării se centrează asupra amenajărilor turistice

91
specifice sporturilor de iarnă din România și Bulgaria, detaliind amenajările turistice
specifice schiului alpin, anume Poiana Brașov, Predeal și Sinaia (România), respectiv
Bansko, Borovets și Pamporovo (Bulgaria). Cel din urmă capitol, privește infrastructura
specific turistică și circulația turistică din stațiunile montane, atât din România cât și din
Bulgaria, finalizându-se cu o serie de concluzii.
Fără îndoială că regiunea montană a Alpilor rămâne principala destinație montană a
lumii, însă zona montană a Europei, incluzând lanțul Carpatic și Munții Balcani se remarcă
din punct de vedere turistic, în comparația cu alte zone montane ale lumii, printr-o bogăție
peisagistică întregită de cea cultural istorică imensă. Lanțul Carpatic, deși nu este atât de
semeț ca cel Alpin, deține și el un potențial natural și turistic excelent. Frumusețea peisajelor,
bogăția fenomenelor carstice (peșteri, chei, defilee), a izvoarelor minerale și termale, rețeaua
hidrografică precum și multitudinea pădurilor din Carpați au permis valorificarea lor
turistică mai ales în Carpații României. Resurse turistice asemănătoare se găsesc totodată și
în Munții Balcani, transformând Bulgaria într-o destinație preferată de un număr din ce în
ce mai mare de turiști. Stațiunile montane de pe Valea Prahovei (Sinaia, Bușteni, Azuga,
Predeal), cele mai cunoscute și mai căutate stațiuni din Carpați, alături de vestita Poiana
Brașov, sunt adesea neîncăpătoare pe perioadele de vârf. Stațiunile cele mai populare din
Bulgaria, Bansko, Borovets și Pamporovo, reconstruite prin investiții masive ale ultimului
deceniu, fac o concurență acerbă celor românești în Europa de Est și pe piața turismului
montan internațional.
Studii viitoare vor putea analiza această competiție și pot observa impactul
investițiilor în infrastructura turistică aferentă sporturilor de iarnă, asupra indicatorilor
circulației turistice, precum numărul sosirilor sau clasificarea acestora în funcție de origine
(turiști interni sau turiști internaționali).
Fără îndoială, turismul montan rămâne un subiect central de studiu pentru literatura
de specialitate, așteptând să fie redescoperit cu fiecare studiu de către un nou cercetător,
asemeni unei călătorii noi pentru un turist, căci „toate călătoriile au destinaţii secrete, pe care
drumeţul nu are cum să le ştie” 192 (Osho).

192
Osho, Mica Elveția, n.a., Accesat la: https://www.literaturadeazi.ro/rubrici/recomand-romania/mica-
elvetie-42896

92
 Bibliografie

Anghelache, C., Anghel, M.G., Perspectiva evoluției turismului în anul 2018, Academia de
Studii Econmice din București, Accesat la: http://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-
content/uploads/2018/05/A10_rrss05_2018_ro.pdf

Blagoev, V., Nikolskaya, E.Yu., Popov, L.A., The Hospotality Industry – Understanding
Hotel Business, Varna University of Management, 2019.

Bordeian, R.E., Schiul alpin în Impactul practicării activităților corporale asupra calității
vieții, Sesiune Științifică, Ediția a X-a, Universitatea Tehnică București, 2012, Accesat la:
http://www.conferintaefs.pub.ro/Texte/VOLUM%20SESIUNE%20STUDENTI%202012.
pdf

Cândea, M., Erdeli, G., Simon, T., Peptenatu, D., „Potenţialul turistic al României şi
amenajarea turistică a spaţiului“, Editura Universitară, Bucureşti, 2003

Ciangă, N., Amenajare turistică – Suport de curs, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj

Napoca, Facultatea de Geografie, 2015, Accesat la:
https://www.academia.edu/28290726/Amenajare_turistica_Cianga_Nicolae_modulul_I_II

Dinu, M., Geografia turismului, Editura Didactica si pedagocica, Bucuresti, 2002

Erdeli, G., Gheroghilas, A., Amenajări turistice, Editura Universitară, București, 2008

Gingulescu, D.M., Potențialul schiabil al României, Universitatea Babes Bolyai, Cluj

Napoca, 2010

Glăvan, V., Geografia turismului în România, Editura Institutului de Management – Turism,

Eden, București, 1996

Hossu-Longin, V., Prin țara trandafirilor, Editura Albatros, București, 1979, p.

Ispas, A., Amenjarea turistică a teritoriului, Universitatea Transilvania din Brașov, Brașov,
2010

93
Manole, A., Mecu, D.G., Prodan, L., Soare, V., Dumitrescu, D., Piaţa turistică şi
cuantificarea acesteia, Revista de statistică, 2012, Accesat la:
http://www.revistadestatistica.ro/suplimente/2012/3/srrs3_2012a21.pdf

Maslow, A., Motivație și personalitate, editura Trei, București, 2013, pp. 167 – 179

Minciu, R., Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2000

Surd, V., Bold, I., Zotic, V., Chira, C., Amenajarea teritoriului si a infrastructurii tehni-ce,
Edit. Presa Univ. Clujeana, Cluj Napoca (capitolul “Amenajarea turistica”, 2005, p. 324-340

Susanu, I.O., Marketing turistic, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007

Taylor, M., Yang, X., Strom, R., The Ski Resorts Industry in the Twenty-First Century's First
Decade a World-Wide Competition between Continents, Countries, and Regions, 2007

Tribe, J., The Economics of Recreation, Leisure and Tourism, 5th edition, Ed. Routledge,
New York, 2016

Turcu, D., Weisz, J., Economia Turismului, Ed. Eurostampa,Timișoara 2008

Ungureanu, A., The importance of Romanian Mountain Tourism for the National Economy,
Economics of Agriculture 3/2015

Surse web

A fost inaugurată cea mai mare trambulină de sărituri din România, n.a., Accesat la:
https://www.libertatea.ro/sport/cupa-mondiala-de-sarituri-cu-schiurile-rasnov-2020-pentru-
prima-oara-in-istorie-icarii-vin-in-romania-programul-complet-2888696

Analiza situației privind organizarea activităților de întreținere și salvare pe domeniul

schiabil în Franța în România, 2010, Accesat la:
http://www.pisteur.eu/download/1_RO_ro.pdf

Bansko Domeniul Schiabil, Accesat la: https://www.snowtrex.ro/bulgaria/bansko/domeniu-

schiabil.html

94
Baza Națională de Schi fond-Biatlon Valea Rasnoavei, n.a., Accesat la:
https://brasovtourism.app/places/baza-nationala-de-schi-fond-biatlon-valea-rasnoavei-
gbgxsffm9ebyzw

Biathlon in Bansko, n.a., Accesat la: https://luckybansko.com/biathlon-in-bansko-

p86346/?fbclid=IwAR0IfZTl29Q3uWD9cVumcLHOepQn-
0yvUn4R7CadjF946qwJCtOowHhuyPo

Borovets Day Tours, tubing, n.a., Accesat la: https://www.goborovets.com/tubing-and-

sledging-tours/

Borovets Domeniul Schiabil, Accesat la:

https://www.snowtrex.ro/bulgaria/borovets/domeniu-schiabil.html

Borovets, Mousala, n.a., Accesat la:

http://www.skisprungschanzen.com/EN/Ski+Jumps/BUL-
Bulgaria/Borovets/0015Mousala/?fbclid=IwAR0snzfhV5YrjECrfYKjsTSmUc11sidlHijoN
nuG6Il3fYuMFveJTLcjWbU

Bulgaria, Basnko, n.a., Accesat la: https://www.skimania.ro/schi-Bulgaria-statiune-Bansko-

246.html

Bulgaria, Borovets, n.a., Accesat la: https://bulgariaschi.ro/borovets/

Bulgaria Domenii schiabile, n.a. Accesat la:

https://www.snowtrex.ro/bulgaria/regiuni_de_schi.html

Bulgaria, Itinerarii Pontice, Accesat la: https://ecomareaneagra.wordpress.com/civilizatii-

pontice/bulgaria/

Cross-country Pamporovo, n.a., Accesat. La:

https://www.snowtrex.co.uk/bulgaria/pamporovo/cross-country.html

Dobrinishte, Bulgariaschi, Accesat la: https://bulgariaschi.ro/otherresorts/dobrinishte.shtml

Domeniul schiabil Sinaia, Accesat la: https://palacesinaia.ro/palace/domeniul-schiabil-

sinaia/

95
Enciclopedia României, Munții Carpați, Accesat la:
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mun%C5%A3ii_Carpa%C5%A3i

Gods and heroes of the Greeks : the library of Apollodorus by Apollodorus, 1976, Accesat
la: https://archive.org/details/isbn_2900870232069

Hartă și Istoric Sinaia, Accesat la: http://www.montexpert.ro/istoric-valea-

prahovei.php?localitate=sinaia

Istoria cabanei Postăvaru, n.a., Accesat la: https://cabanapostavaru.ro/istorie-cabana-

postavaru/

Istoria schiului. De la legende până azi, Accesat la: http://ski-si-

snowboard.ro/editoriale/istoria-schiului-de-la-legende-pana-azi-1700

Istoria schiului predelean, n.a. Accesat la: http://www.predeal.ro/ro/istoria-schiului-

predelean.html

Istoria sportului românesc: bob și sania, 2018, Accesat la:

https://www.agerpres.ro/documentare/2018/01/19/istoria-sportului-romanesc-bob-si-sanie-
-39777

Istoria stațiunii Poiana Brașov, 2015, Accesat la: https://www.rizzohotel.ro/istoria-statiunii-

poiana-brasov/

Istoria și evoluția schiului, 2019, Accesat la:

https://www.turnulsfatului.ro/2019/12/03/istoria-si-evolutia-schiului-159591

Kunnskapsforlagets idrettsleksikon. Oslo: Kunnskapsforlaget, 1990, p.273.

„Largest outdoor ice rink in Balkans” to open in Bulgaria’s Plovdiv, 2019, Accesat la:
https://sofiaglobe.com/2019/11/20/largest-outdoor-ice-rink-in-balkans-to-open-in-
bulgarias-plovdiv/

La ski în Bansko, 2018, Accesat la: https://blog.dertour.ro/recomandari/la-schi-in-bansko-

cea-mai-frumoasa-statiune-montana-din-bulgaria/

Munții Balcani, Minunile natural ale planetei, n.a. Accesat la:

https://minunileplanetei.com/europa/muntii-balcani/

96
Marshall, E., Jocurile Olimpice De Iarnă Oficiale, Accesat la:
https://ro.ripleybelieves.com/official-winter-olympic-sports-10851

Pamporovo, Bulgaria Ski, Accesat la:

https://www.bulgariaski.com/pamporovo/photo_reports/snow-tubing-pamporovo.shtml

Osho, Mica Elveția, Accesat la: https://www.literaturadeazi.ro/rubrici/recomand-

romania/mica-elvetie-42896

Pamporovo Domeniu Schiabil, Accesat la:

https://www.snowtrex.ro/bulgaria/pamporovo/domeniu-schiabil.html

Pârtia de schi Slalom Uriaș Semenic, n.a., Accesat la: https://pe-

harta.ro/obiectiveturistice/partia-de-ski-slalom-urias-semenic

Pârtii de ski, Accesat la: https://www.discoverpoiana.ro/ro/partii-schi-snowboard/

Pârtiile de schi din stațiunea Predeal, Accesat la: https://blog.travelminit.ro/partiile-de-schi-

din-statiunea-predeal/

Predeal, Accesat la: http://tarabarsei-eu.ro/predeal.php

România are 4 pârtii omologate internațional și 2 baze sportive pentru schi fond și biatlon,
Ski Magazine, 2018, Accesat la: https://ski-outdoor.ro/ski/2018/12/21/romania-are-4-partii-
omologate-international-si-2-baze-sportive-pentru-schi-fond-si-biatlon/

Sanie – Comitetul Olimpic și Sportiv Român, Accesat la:

http://www.cosr.ro/sporturi/sporturi-olimpice-de-iarna/sanie

Singura bază privată de biatlon din lume este în România, n.a., Accesat la:
http://tvr2.tvr.ro/emisiuni/singura-baza-privata-de-biatlon-din-lume-este-in-
romania_9357.html

Snowmobiling in Transylvania - Hargita mountains, n.a., Accesat la:

http://www.transylvanian-adventures.com/snowmobiling.html

Sochircă, V., Iațu, C., Considerații conceptuale și metode geografice de analiză a

fenomenului touristic, Revista Științifică a Universității de Stat din Moldova, 2013, nr. 6(66)
134, Accesat la: http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/22.-p.134-140.pdf

97
South East Tourism, Accesat la: https://investingintourism.com/southeast-europe-tourism/

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României, Accesat la:

http://sdtr.ro/upload/STUDII/7.%20Raport_Activitatile%20si%20infrastructura%20turistic
a_.pdf

Strnadel, L. et. Erdley, P., Bulgaria – Discover the Real Bulgaria, A travel guide written by
former peacekeepers, Accesat la: https://books.google.ro/books?id=fQ8vWih-
rqwC&pg=PA251&lpg=PA251&dq=bulgaria+cross-
country+ski+trails&source=bl&ots=aBnQWK8ekD&sig=ACfU3U0IJ4w8h-pV6AJXtT-
351Jd4NanJg&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwiAi7ajh7bqAhVBDewKHcSkBvYQ6AEwC
HoECAoQAQ#v=onepage&q=bulgaria%20cross-country%20ski%20trails&f=false

Tănasă, L., Ecoturismul – reflecţia gradului de civilizaţie al unei naţiuni, 2010, Accesat la:
https://www.researchgate.net/profile/Lucian_Tanasa/publication/304019860_Ecoturismul_
-
_reflectia_gradului_de_civilizatie_al_unei_natiuni/links/576395cf08ae192f513e447b/Ecot
urismul-reflectia-gradului-de-civilizatie-al-unei-natiuni.pdf

Todorova, M., Imagining the Balkans, Oxford University Pres,, 1997 Accesat la:
https://books.google.ro/books?id=-
EuFwLQhvYMC&pg=PA27&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false

Top Tripadvisor Bansko, 2020, Accesat la: http://www.top10hotels.com/?ufi=-

1170398&gclid=Cj0KCQjw3ZX4BRDmARIsAFYh7ZKkKyRkm_wLvhwf1t2De4P4Awu
-03chhVtj2FDuaV8B3a1Up2TMBJIaAl-VEALw_wcB

Top Tripadvisor Borovets, 2020, Accesat la: http://www.top10hotels.com/?ufi=-

1170398&gclid=Cj0KCQjw3ZX4BRDmARIsAFYh7ZKkKyRkm_wLvhwf1t2De4P4Awu
-03chhVtj2FDuaV8B3a1Up2TMBJIaAl-VEALw_wcB

Top Tripadvisor Pamporovo, 2020, Accesat la: http://www.top10hotels.com/?ufi=-

1170398&gclid=Cj0KCQjw3ZX4BRDmARIsAFYh7ZKkKyRkm_wLvhwf1t2De4P4Awu
-03chhVtj2FDuaV8B3a1Up2TMBJIaAl-VEALw_wcB

98
Top Tripadvisor Poiana Brașov, 2020, Accesat la: http://www.top10hotels.com/?ufi=-
1170398&gclid=Cj0KCQjw3ZX4BRDmARIsAFYh7ZKkKyRkm_wLvhwf1t2De4P4Awu
-03chhVtj2FDuaV8B3a1Up2TMBJIaAl-VEALw_wcB

Top Tripadvisor Predeal, 2020, Accesat la: http://www.top10hotels.com/?ufi=-

1170398&gclid=Cj0KCQjw3ZX4BRDmARIsAFYh7ZKkKyRkm_wLvhwf1t2De4P4Awu
-03chhVtj2FDuaV8B3a1Up2TMBJIaAl-VEALw_wcB

Top Tripadvisor Sinaia, 2020, Accesat la: http://www.top10hotels.com/?ufi=-

1170398&gclid=Cj0KCQjw3ZX4BRDmARIsAFYh7ZKkKyRkm_wLvhwf1t2De4P4Awu
-03chhVtj2FDuaV8B3a1Up2TMBJIaAl-VEALw_wcB

Turismul montan, aspect generale, Accesat la:

https://www.qreferat.com/referate/turism/Turismul-montan-aspecte-genera318.php

Țone, F., Istoria patinajului…, Historia, Accesat la:

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/istoria-patinajului-de-la-sonja-henie-la-
evgheni-plusenko

Unitățile de relief ale Europei, Accesat la:

https://sites.google.com/site/xiifilologie/home/unitatile-de-relief-ale-europei

Vrânceanu, O., 2016, Instalația pe cablu care face legătura cu Cota 2000…, Accesat la:
https://www.bizbrasov.ro/2016/02/12/instalatia-pe-cablu-care-face-legatura-cu-cota-2000-
a-fost-receptionata-de-primaria-sinaia/

Wegefelt, S., Natura 2000 în regiunea alpină, Comisia Europeană pentru mediu, 2010,
Accesat la:
https://ec.europa.eu/environment/nature/info/pubs/docs/biogeos/Alpine/KH7809637ROC_
002.pdf

99