Cap.2. Potențialul turistic natural asociat turismului montan în România și Bulgaria-5-7 pag.

Potențialul turistic constituie din punct de vedere al analizei economiei turismului, o componentă
a ofertei turistice. Totodată, prin valoarea, originalitatea și diversitatea componentelor sale, potențialul
turistic reprezintă condiția „esențială a dezvoltării turismului într-un perimetru dat” 1. Potențialul turistic
poate fi definit drept „ansamblul elementelor (naturale și antropice) ce se constituie ca atracții turistice și
care se pretează unei amenajări pentru vizitarea și primirea turiștilor” 2. În sensul prezentei definiții,
elementele naturale sau antropice pot fi privite drept atracții turistice, respectiv resurse turistice, termeni
cu conținut diferit. În timp ce „termenul de atracții turistice se referă la elementele naturale sau antropice
care pot atrage vizitatorii într-un loc, care produc impresi”i (o plajă, un munte, o cascadă etc.) 3, „termenul
de resurse turistice este mai complet, desemnând atât atracția propriu-zisă, cât și implicațiile de ordin
economic ale acestora, materia primă care urmează să fie supusă unui proces de prelucrare în vederea
obținerii produsului turistic”4.

Potențialul turistic natural include mai multe componente, anume relieful, clima, hidrografia,
vegetația, fauna. Relieful reprezintă cel mai variat și important element de potențial turistic,
manifestându-se atât prin valoarea peisagistică cât și prin oportunitățile de practicare a turismului;
atracțiile pe care le oferă formele de relief sunt generate îndeosebi de treptele ți formele de relief, de

1
http://file.ucdc.ro/cursuri/T_2_n21_Economia_turismului.pdf.pdf
2
Rodica Minciu, Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2000
3
http://file.ucdc.ro/cursuri/T_2_n21_Economia_turismului.pdf.pdf
4
http://file.ucdc.ro/cursuri/T_2_n21_Economia_turismului.pdf.pdf
fenomene geologice, sau ca atracție de sine stătătoare, întrucât favorizează practicarea anumitor actvități
sau ca suport pentru ale elemente cu potențial, precum hidrografia, flora sau fauna.

Clima constituie un alt element al strucuturii potențialului turistic natural fiind răspunzătoare
pentru crearea ambianței călătoriei, incluzând aici elemente precum regimul precipitațiilor,
temperatura/umiditatea aerului, vântul/brizele montane și marine. De altfel, clima constituie condiția
fundamentală pentru practicarea unor forme de turism, precum turismul de tratament (climatoterapia) sau
cel al sporturilor de iarnă (menținerea stratului de zăpadă). Hidrografia de altfel, ca parte a structurii
potențialului turistic, contribuie la sporirea atractivității teritoriului prin prezența elementelor
hidrografice: râruri, fluvii, lacuri, ape minerale și termominerale, favorizând turismul de tratament balnear
sau de practicare a sporturilor nautice. Vegetația constituie o atracție turistică în sine, îndeosebi prin
prezența rezervațiilor științifice sau a parcurilor dendrologice, sporind atractivitatea celorlalte componente
și influențând considerabil turismul de odihnă, recreere sau agrement. Fauna, ca element al potențialului
turistic, prin importanța cinegetică și piscicolă estetică vine cu o valoare deosebită, prin bogăția și
varietatea speciilor, contribuind la creșterea atractivității zonelor vizitate. Natura ocrotită prezintă o
importanță deosebită, în primul rând ca element de atractivitate cognitiv științifică, fundamentală pentru
turismul profesional și de cunoaștere.

În același timp, atât România, ca și celelalte state europene de altfel, beneficiază de un potențial
antropic valoros, dată fiind isoria vastă a poporului român în acest teritoriu geografic. Compoentele
potențialului turistic de sorginte antropică cuprinde: pontențialul cultural-istoric (vestigii arheologice,
elemente de etnografie și folclor, evenimente și instituții cultural-artistice), potențialul tehnico-economic,
și respectiv potențialul socio-demografic.

Așadar, putem spune că potențialul turistic montan va fi influențat de relieful și de clima care
permit practicarea turismului sporturilor de iarnă, dar și de hidrografie, vegetație, faună care permit
practicarea turismului recreativ. Sporturile de iarnă, de exemplu generează un flux turistic de aproximativ
330 de milioane de vizitatori care aduc venituri de până la 40-55 miliarde de dolari la economia mondială
anual (Taylor, Yang, Strom, 2007), fiind practicate pe toate cele cinci continente.

Date fiind cele expuse, potențialul turistic natural asociat turismului montan în România și
Bulgaria va fi influențat de formele de relief specifice, manifestate prin Munții Carpați în România,
respectiv Munții Balcani în Bulgaria. Vom urmări în cele ce urmează să discutăm despre aspecte
privind formele de relief asociate, climă, hidrigrafie, vegetație, faună, natură ocrotită.

2.1. Carpații (lanturi montane, altitudini medii, maxime, lungime, latime, regim climatic, asociații
vegetale)

Munții Carpați, unul dintre cele mai semnificative unități de relief de pe teritoriul Europei,
onstituie o componentă a sistemului montan alpin 5, s-a format în timpul orogenezei alpine (care a avut loc
în erele mezozoică și neozoică), prin cutarea stratelor din fostul Ocean Tethis, în urma coliziunii dintre
continentul nordic Laurasie și cel sudic, Gondwana; lanțul alpin format este alcătuit din: Cordiliera
Betică, Munții Pirinei, Munții Alpi, Munții Apenini, Alpii Dinarici, Munții Carpați, Munții Balcani (Stara
Planina) și Munții Caucaz6. Munții Carpați sunt separați de Munții Alpi de fluviul Dunărea. Carpații se
înfățișează ca fiind niște munți mijlocii sau scunzi, doar câteva sectoare depășind 2000 de metri în
altitudine. Munții Carpați reprezintă al doilea cel mai extins lanț muntos din Europa, după Alpi. Spre
deosebire de Alpi, Carpații au mari depresiuni intramontane, iar culmile lor se prezintă sub forma unor
suprafețe întinse, acoperite cu pajiști. Carpaților le aparține și cel mai mare lanț vulcanic din Europa.
Alături de rocile cristaline și eruptive o mare extensiune o au rocile sedimentare, care dau un relief cu
pante domoale.

5
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mun%C5%A3ii_Carpa%C5%A3i
6
https://sites.google.com/site/xiifilologie/home/unitatile-de-relief-ale-europei
 Toponimul „Carpaţi” este un derivat al lexemului „Karpate”, cuvânt de origine iliro-tracică, care
înseamnă „stâncării”, un aspect specific multor areale din spaţiul carpatic autohton, prin condiţiile de
altitudine ridicată întrunite. De asemenea, acest toponimul are o relaţie directă cu populaţia dacilor liberi
(carpii), care au trăit în teritoriile neocupate de către romani.

Munții Carpați reprezintă unul dintre cele mai semnificative unități de relief de pe teritoriul
Europei, formând un arc cu o lungime de aproximativ 1500 km, lățimea variind între 12 și 500 km (cea
mai mare lățime corespunde cu cea mai înaltă altitudine). Munţii Carpaţi se desfăşoară de la Poarta Viena
- Bratislava (traversată de Dunăre) până la Valea Timocului, dincolo de care urmează Munţii Balcani,
având o suprafață totală de aproximativ 170.000 km2. Munții Carpați se întind pe teritoriul a șapte state:
Cehia (3%), Slovacia (17%), Polonia (10%), Ungaria (4%), Ucraina (11%), România (51%) și Serbia
(4%). Cel mai înalt vârf al întregului lanț Carpatic este reprezentat de vârful Gerlachovský, cu o altitudine
de 2.655 m, în Slovacia, Munții Tatra. În Polonia, cel mai înalt vârf este vârful Rysy, cu o altitudine de
2.499m, iar în Ungaria, cea mai înaltă altitudine se înregistrează în vârful Kékes, de 1.014 m; în Ucraina,
cel mai înalt este Vârful Hovârla, cu o altitudine de 2.061 m, iar în România este vârful Moldoveanu,
2.544 m, situat în Munții Făgăraș din Carpații Meridionali. Carpații prezintă trei sectoare bine
individualizate : Carpaţii Nord-Vestici, Carpaţii de Mijloc şi Carpaţii Sud-Estici, aceştia din urmă aproape
în totalitate pe teritoriul României, deţinând 54% din lanţul carpatic. În continuare ne vom opri asupra
Carpaţilor Româneşti. Aceştia sunt alcătuiţi, la rândul lor, din trei mari diviziuni: Carpaţii Orientali,
Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali.

Pe teritoriul României, Carpații sunt delimitați în partea de Nord prin granița cu Ucraina și în
partea de Sud, prin granița naturală, determinată de fluviul Dunărea, cu Serba. Restul limitelor aparţin în
totalitate teritoriului României, atât la exterior, spre unităţile de podişuri, dealuri şi câmpii, cât şi la
interior, spre Depresiunea Colinară a Transilvaniei. La nivel altimetric, se estimează limita dintre Carpați
și Subcarpați la altitudinea de 800m, Dealurile de Vest fiind delimitate de o altitudine de 150-400m; spre
Depresiunea Transilvaniei, cu o altitudine de 200-800m, ecartul este foarte larg. Între limitele menţionate,
Carpaţii Româneşti cuprind o suprafaţă de aproximativ 66.300 km2 (27,8% din teritoriul ţării), iar
lungimea este de peste 910 kilometri7. Carpaţii Româneşti, întrucât fac parte din categoria munţilor
mijlocii depăşesc 2500 metri numai pe areale foarte restrânse, în Carpaţii Meridionali; altitudinea medie
pe teritoriul României este de 840 metri.

Din punct de vedere al alcătuirii geologice, Carpații constituie o formă de relief complexă, prin
prezența șisturilor cristaline, a formațiunilor vulcanice și respectiv a celor de fliș cretaci și paleogen.
Aliniamentul vulcanismului neogen al Carpaţilor reprezintă cel mai lung lanţ montan de acest fel din
Europa. Deși în mod obișnuit se face referire la Carpați ca fiind un lanț muntos, ei de fapt nu formează un
lanț neîntrerupt de munți, ci cuprind mai degrabă o serie de grupuri geologic distincte, prezentând o mare

7
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mun%C5%A3ii_Carpa%C5%A3i
varietate structurală ca Alpii. Carpații, care doar în rare locuri depășesc altitudinea de 2500 m, nu prezintă
însă vârfuri stâncoase, zone înzăpezite extinse, ghețari întinși, cascade înalte, sau lacuri întinse care sunt
comune în Alpi. De altfel, nici o zonă din Carpați nu este inzăpezită tot anul și nici nu prezintă niciun
ghețar. Această fragmentare accentuată a spațiului carpatic se datorează pe de o parte procesului de cutare
și înălțare a Carpaților, și pe de altă parte vulcanismului neogen intern; se manifestă printr-o mulțime de
depresiuni intramontane, prezente mai ales în zona Carpaților Orientali și a celor Occidentali: ariile de
discontinuitate Bârgău-Dorna-Câmpulung, Depresiunea Brașov-Pasul Oituz-Valea Trotușului (Orientali),
culoarele Timiș-Cerna și Bistra-Strei (intersecția Meridionalilor cu Occidentalii). O diferență între Alpi și
Carpaţi o reprezintă prezența anor mari depresiuni intramontane, culmile lor luând forma unor suprafeţe
întinse, acoperite cu pajişti. În prima jumătate a Cuaternarului, în urmă cu aproximativ 2 milioane de ani,
Munții Carpați au suferit o ridicare în bloc cu aproximativ 100m (un proces caracteristic îndeosebi
Carpaților Meridionali). Cum această înălțare a fost însoțită de o răcire evidentă a climei, la altitudini
peste 1800 - 2000 m s-au instalat zăpezile permanente, care s-au transformat treptat în gheață; încălzirea
ulterioară a modificat climatul, având consecințe asupra topirii ghețarilor din spațiul montan înalt,
rezultând un relief glaciar alcătuiot din creste și strungi glaciare, circuri, văi, morene, praguri glaciare,
grohotișuri, etc.

În ceea ce privește condițiile climatice specifice Carpaților Românești, se va lua în calcul poziția
geografică a României în teritoriu, așezarea determinând influențele corespunzătoare: „cele vestice, cu
mase de aer umed, a căror prezenţă conduce la caracteristica de moderare în cea mai mare parte a
teritoriului României, inclusiv al Carpaţilor, apoi cele nordice (umede şi mai reci), cele estice sau
continentale (calde în timpul verii şi reci în anotimpul de iarnă, în mod constant lipsite de umiditate), la
care se adaugă influenţele sudice (cu efecte moderatoare)”. Acest fond climatic de ansamblu este
influențat și de condiția de altitutidine a Carpaților care vine cu modificări însemnate, precum scăderi de
temperatură în raport cu înălțimea, creșterea cantitativă a precipitațiilor sau poziția față de masele de aer.
Totodată, modificări climatice sunt determinate și de culoarele de vale, respectiv de depresiuni care aduc
devieri ale curenților de aer și invesiuni de temperatură, precum geruri persistente iarna și încălziri masive
la începutul primăverii. Așadar, din punct de vedere climatic, Carpații se înscriu în zona climatică
temperat-continentală, prezentând nuanțe diferite, ca urmare a desfășurării în latitudine, longitudine și
altitudine. Se poate discuta totodată despre un climat montan, care se caracterizează prin etajare
altitudinală, generând o scădere a temperaturii, dedublată de o creștere a cantității de precipitații,
Temperaturile medii anuale oscilează între 8 °C la poalele munților și -2 °C pe culmile cele mai înalte.
Cantitatea medie anuală de precipitații oscilează între 750 mm și 2000 mm. La altitudini de peste 2000 m,
precipitațiile sunt, în cele mai multe cazuri, sub formă de zăpadă.

Cu privire la apele de suprafață, în Munții Carpați își trag sorgintea cele mai multe dintre râurile
țării, excepție făcând fluviul Dunărea. Carpaţii Orientali cuprind sectoarele superioare ale Oltului şi
Mureşului, ale râurilor Siret, Prut, Someşul Mare, Bistriţa, Trotuş, Ialomiţa, Prahova. În Carpaţii
Meridionali se află izvoarele şi sectoarele superioare ale Dâmboviţei, Argeşului, Gilortului, Jiului,
Sebeşului, Motrului, Cernei ş.a., iar Carpaţii Occidentali asigură o bună parte a apei râurilor din vestul şi
sud-vestul ţării : Barcăul, Crişul Negru, Crişul Alb, Timişul, Nera etc. Râurile prezintă un potenţial
hidroenergetic important, acesta fiind valorificat prin amenajări cu funcţie complexă precum
hidrocentralele Ciunget (510 MW), Brazi (335 MW), Mărişelu (220 MW), Stejaru (210 MW), Şugag
(150 MW). Lacurile naturale cele mai numeroase fac parte din categoria celor de origine glaciară sau
glacio-nivală, mai cunoscute fiind Bucura şi Zănoaga, ambele din Munţii Retezat, apoi Bâlea şi Capra
(Munţii Făgăraş), Lala şi Buhăescu (Munţii Rodnei). Dezvoltarea largă a unor scoarţe de alterare,
precipitaţiile abundente şi ponderea mare a versanţilor înclinaţi au favorizat formarea unor cuvete
lacustre, datorită barajelor produse prin surpări şi alunecări de teren, precum Lacul Roşu pe cursul
superior al Bicazului. Lacul Sfânta Ana este singurul lac vulcani din Carpați. Lacurile artificialedi
teritoriu aduc volumele cele mai mari de apă, remarcându-se complexele hidroenergetice Porţile de Fier I
şi II, urmate lacurile de pe Bistriţa, (Izvorul Muntelui), Argeş (Vidraru), Lotru (Vidra). Se remarcă și alte
lacuri artificiale cu dimensiuni mult mai mici, formate în saline, cariere sau mine abandonate (Ocna
Şugatag). La nivelul apelor subterane, cele mai bine reprezentate sunt apele freatice care, beneficiind de
aceeaşi alimentare bogată din precipitaţii au o contribuţie importantă şi permanentă la alimentarea
râurilor.

Învelişul vegetal al Carpaţilor este condiționat climatic, fiind distribuit pe două etaje: cel forestier
şi cel alpin, etajul forestier fiind cel mai dezvoltat, atât din punct de vedere al biodiversităţii, cât şi din
punct de vedere al extinderii spaţiale: „acesta se suprapune peste un spaţiu vast ce începe din Defileul
Dunării (sub 100 metri altitudine) şi merge până la valori situate în jurul a 1800 metri, în acest teritoriu
fiind prezente în jur de 60% din pădurile României”8. Etajul forestier cuprinde mai multe subetaje
subindividualizate: la altitudinile cele mai mici (sub 500 metri), se întinde subetajul stejarului, iar la
partea superioară, din gorun, adăugându-se şi alte specii de foioase precum ulmul, teiul, carpenul etc.;
subetajul fagului urcă din Subcarpaţi şi dealurile mai înalte din Depresiunea Transilvaniei pe munţii mai
scunzi din Banat, Munţii Apuseni (până la 1200 metri); subetajul coniferelor, cuprinzând bradul, molidul,
pinul şi, pe alocuri, zada, urcă până la limita superioară a pădurii. Aceste trei subetaje „se interferează în
zone de tranziţie, şi, pe alocuri, prin văi reci şi umbrite, se produc chiar inversări între subetajele de
vegetaţie, esenţele termofile urcând pe înălţimi însorite, iar esenţele de climă rece coborând pe văile
umbrite”9. Fauna Carpaților este reprezentată, în principal de o serie de specii de interes cinegetic, precum
cerbul, ursul, mistreţul, râsul, cocoşul de munte etc, în ape fiind prezent păstrăvul. Etajul forestier este
urmat la nivel altitudinal de etajul alpin, ce corespunde acelor teritorii cu altitudini de peste 1700-1800m,
fiind structurat pe două subetaje: etajul alpin inferior (subalpin), cuprins între 1700-1800m şi 2000-2200
m, reprezentat printr-o vegetaţie arbustivă, formată din tufărişuri dense de jneapăn şi ienupăr, şi respectiv

8
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mun%C5%A3ii_Carpa%C5%A3i
9
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mun%C5%A3ii_Carpa%C5%A3i
etajul alpin superior, desfăşurat la altitudini care depăşesc 2000-2200 m, unde vegetaţia naturală este
aceea de pajişte alpină. Condiţiile climatice și de vegetație specifice acestui etaj impun restricții şi în ceea
ce priveşte fauna, acesta fiind domeniul caprei negre şi a acvilei de munte, iar în apele limpezi şi bine
oxigenate (inclusiv unele dintre lacurile glaciare) fiind prezent păstrăvul.

Carpații Românești constituie nu doar cel mai mare masiv muntos, ci și cel mai sălbatic perimetru
montan de pe continent. Potențialul turistic al Carpaților pe teritoriul României este dat de marea varietate
a cadrului natural, dar și de consistența zestrei turistice antropice specifice patrimoniului așezărilor
turistice de seamă ce urmează a fi discutat în cadrul capitolului umrător. Cumulul acesta de factori
conduce „în contextul pieței turistice libere globaale și al unui cadrul managerial si legislativ bine pus la
punct poate duce la o dezvoltare socio-economica și de mediu mai mult decat armonioasă a spațiului
montan național”10.

2.1. Balcanii (lanturi montane, altitudini medii, maxime, lungime, latime, regim climatic, asociații
vegetale)

Lanțul muntos al Balcanilor, cunoscut drept Munții Stara Planina, însemnând „Muntele Vechi”, se
întinde în continuarea Carpaților, fiind separat de aceștia de fluviul Dunărea. Acest lanț muntos, cu o
suprafață de 11.596 km², se întinde pe o lungime de 560 km din Estul Serbiei către Est prin Bulgaria
Centrală, către Capul Emine la Marea Neagră. Acest lanț muntos este situat în centrul Bulgariei, și deși
din punct de vedere fizic nu este legat de Munții Carpați, formează o continuare a sistemului carpatic ce
începe din extremitatea vestică a Alpilor Transilvani, în apropierea defileului Porțile de Fier, de la granița
dintre Serbia și România. Altitudinea medie a Balcanilor este de 900 m deasupra nivelului mării, lăţimea
acestora variind de la 19 km la 32 km. În ciuda poziţiei strategice și a apropierii de capitala Sofia, situată
la ma puțin de 100 de km depărtarem Balcanii reprezintp în continuare un lanț muntos prea puțin
explorat. Tot pe teritoriul Bulgariei, în zona sudică se desfășoară Munții Rodopi, alcătuiți din trei
formațiuni muntoase distincte situate foarte aproape unele de celelalte, anume Munții Rila, Munții Pirin și
Munții Rodopi, cei din urmă continuându-și traseul prin Grecia (doar partea bulgară a lanțului este inclusă
în regiunea alpină). Munții Pirini, cu cei peste 80 de vârfuri acoperite de zăpadă, cu înălțimi peste 2500m,
văi și circuri glaciare, prezintă fără îndoială un caracter alpin. Munții Rodopi însă, deși la fel de înalți,
prezintă din punct de vedere al regimului climatic și al asociațiilor vegetale, o puternică influență
mediteraneeană (densitate a populației însă deosebit de scăzută)11.

Se crede că termenula fost adus în regiune în secolul al VII-lea de către bulgari, în limba bulgară,
cuvântul „balkan” însemnând „munte”12. Este posibil ca termenul să fie derivat din persana veche
„bālkāneh” sau „bālākhāna”, însemnând „casă înaltă, deasupra sau mândră." . În turcă, termenul înseamnă

10
?
11
https://ec.europa.eu/environment/nature/info/pubs/docs/biogeos/Alpine/KH7809637ROC_002.pdf
12
https://books.google.ro/books?id=-EuFwLQhvYMC&pg=PA27&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false
„un lanț de munți împăduriti”. În Antichitate și Evul Mediu, munții Balcani erau numiți „Haemus Mons”.
Istoricii consideră Haemus (greacă 'Aimos) un cuvânt derivat dintr-un cuvânt trac neatestat saimon,
însemnând „lanț muntos”. Numele locului în care complexul muntos se întâlnește cu Marea Neagră,
Capul Emine, este derivat din cuvântul „Aemon”, derivat din grecescul „haima” care înseamnă sânge,
bazându-se astfel pe mitologie greacă: în timpul unei lupte între Zeus și titanul Typhon, Zeus l-a rănit pe
Typhon cu tunetul, iar sângele lui Typhon a căzut pe munți, care au fost apoi numiți după această
bătălie13.

Cea mai înaltă altitudine din Bulgaria (Peninsula Balcanică și Europa de Sud Est) este vârful
Musala, în Munții Rila, în apropiere de Sofia cu o înălțime de 2925m. Culmea Musala este situată în
Munții Rila, pe teritoriul Parcului Național Rila, nu departe de celebra stațiune de schi Borovets și la
aproximativ 80 km de capitala Bulgariei, Sofia. Cele mai înalte vârfuri ale Munților Balcani sunt
localizate în Bulgaria centrală, amintind aici vârful Botev cu 2376m altitudine, unde se află și Parcul
Național Central al Balcanilor. În Bulgaria, Munții Balcanici pot fi împărțiți în trei secțiuni: Munții
Balcanilor de Vest se extind de la granița cu Serbia până la Pasul Arabakonak cu o lungime totală de 190
de kilometri. Cel mai înalt vârf este Midžor cu o altitudine de 2.169m, situat la granița dintre Serbia și
Bulgaria. Munții Balcanilor Centrali continuă de la Arabakonak (intrarea în Serbia) la Pasul Vratnik cu o
lungime de 207 kilometri, vârful Botev, fiind cel mai înalt din această secțiune. Munții Balcanilor de Est
se extind de la Pasul Vratnik la Capul Emine, cu o lungime de 160 de kilometri, cea mai înaltă altitudine
fiind înregistrată la Balgarka cu 1.181 metri (aici se întâlnesc cele mai joase altitudini).

La nivel de relief, de la Nord spre Sud, bazinul Dunării este mărginit de o regiune deluroasă
acoperită parţial cu loess, cu altitudini maxime de 400 de metri. Prebalcanii (cu altitudini de circa 1500 de
metri) sunt urmaţi la sud de Munţii Balcani (Stara Planina), care se întind de la frontiera estică la cea
vestică. Acest lanţ muntos dă numele întregii peninsule dintre Marea Neagră şi Marea Adriatică. Unele
părţi din Balcani s-au transformat în carst, una din caracteristicile fundamentale fiind repezentat de
numărul mare de peşteri. În ciuda înălţimii lor, acești munți nu au formele abrupte tipice lanţurilor
muntoase înalte. În sudul Balcanilor se găsesc lanţuri muntoase paralele cu aceştia, care se numesc
Antibalcani sau Munţii Centrali (Sredna Gora), cu o înălţime maximă de 1604 m, aferentă vârfului
Goliam Bogdan. Între aceste două lanţuri muntoase se găsesc mai multe depresiuni, capitala Bulgariei,
Sofia, fiind aşezată într-una din aceste depresiuni, la o altitudine de 550 de metri. Altitudinea scade către
Câmpia Tracică Superioară. Această câmpie fertilă se întinde în est până la Marea Neagră şi este
traversată de văile mai multor râuri. Al doilea oraş ca mărime din Bulgaria, Plovdiv, este situat pe malul
râului Mariţa. Câmpiile au un specific propriu datorită plantaţiilor întinse de floare-soarelui şi culturilor
de legume şi tutun.

13
https://archive.org/details/isbn_2900870232069
 Principalii factori care influențează clima sunt topografia ţării şi vecinătatea acesteia cu Marea
Neagră. Munţii Balcani, împart astfel ţara în două zone climatice, protejând sudul Bulgariei de curenţii de
aer rece dinspre nord, în timp ce lanţurile muntoase din sudul Bulgariei protejează interiorul ţării de
influenţele climatice din regiunea mediteraneeană. În nordul Bulgariei influenţele continentale sunt
predominante, iar masele de aer rece se adună deasupra Munţilor Balcani, de aceea grindina şi chiciura
provoacă adesea mari pagube recoltelor. Vara, foehnul (vântul uscat) este un fenomen foarte răspândit.
Regiunea dintre Balcani şi Rodopi are o climă de tranziţie, cu influenţe mediteraneene. Vara se manifestă
fenomenul de secetă, care poate dura uneori până la trei luni.

Stara Planina este remarcabilă pentru flora și fauna sa, floarea de colț ce crește aici, în regiunea
Koziata stena. În aceste două lanțuri muntoase se regăsesc peste 60 de tipuri de habitat. Regiunea este
remarcabilă pentru floră şi faună – există nouă rezervaţii naturale, dintre care patru sunt declarate
rezervaţie a biosferei de către UNESCO. Păduri străvechi de carpen, fag, molid, brad şi gorun acoperă
versanţii din Parcul Naţional Balcanii Centrali, adăpostind zece specii şi două subspecii de plante
endemice. Peisajul este variat: pajişti alpine frumoase şi înalte pline de flori, cascade care se rostogolesc
şi cad pe pereţii aproape verticali ai munţilor, canioane adânci şi misterioase şi peşteri fascinante. Aici
cresc 256 de specii de ciuperci şi 166 de specii de plante medicinale. Zona de pădure este foarte bine
reprezentată, formându-se vaste „centuri neîntrerupte de păduri seculare naturale pe aproape întreg
teritoriul”14. Multe specii de copaci din aceste păduri sunt reprezentative pentru zona Balcanilor, precum
pinul de Balcani (Pinus peuce), bradul bulgar (Abies borisiiregis) și pinul negru (Pinus heldreichii). În
ceea ce privește diversitatea speciilor de plante, peste 1900 de specii au fost identificate până la momentul
prezent doar în Munţii Rodopi, un procent considerabil fiind costituit din specii endemice, precum crinul
de Rodopi (Lilium rhodopaeum) sau Haberlea rhodopensis. Dată fiind starea lor naturală, toți acești munți
adăpostesc populații numeroase de carnivor de talie mare, cât și numeroase specii rare de păsări de pradă:
„se consideră că în Rodopii de Est există cea mai mare aglomerare de răpitoare diurne din Europa, aceștia
adăpostind populaţii importante de acvile de câmp (Aquila heliaca), șoimi călători (Falco peregrinus),
vulturi pleșuvi suri (Gyps fulvus)și vulturi egipteni (Neophron percnopterus)” 1516. Regăsim în total 224 de
specii de păsări.

Bulgaria este acoperita de munti aproximativ 30%, cu relief vatiat ce ofera o multitudine de
optiuni de relaxare, sport si atractii turistice in conditii favorabile atat iarna cat si vara. Sezonul estival de
14
https://ec.europa.eu/environment/nature/info/pubs/docs/biogeos/Alpine/KH7809637ROC_002.pdf
15
https://minunileplanetei.com/europa/muntii-balcani/
16
https://ec.europa.eu/environment/nature/info/pubs/docs/biogeos/Alpine/KH7809637ROC_002.pdf
iarna ce ofera posibilitatea practicarii sporturilor pe zapada dureaza aproximativ 3 luni pe an dar vara
turistii pot face drumetii si catarari in zonele montane. Cele mai populare zone pentru schiat si turism
balnear sunt în Berkovitsa, Ribaritsa, Belogradchik, Beklemeto, Uzana, Karandila, Chiprovtsi, Varshets,
Troyan, Teteven, Apriltsi, Tryavna, Elena, Kotel, Zheravna, Bozhentsi. Cea mai mare statiune din Rila
este Borovets. Totodata, Bulgaria detine zone unice pentru drumetii schi si turism balnear in Panichishte
si Spareva Banya, Malyovitsa, Semkovo si Goverdartsi. In acelasi timp, turistii ce prefera pelerinajele pot
vizita centrele de apararea ale Ortodoxiei bulgare din Muntii Pirin unde totodata peisajele frumoase se
imbina cu partiile de schi si traseele de alpinism. Aici se afla printre altele si faimoasa statune Bansko,
alaturi de Dobrinshte si Predela, Livadi si Kamenitsa. Statiunea Bansok a devenit de o buna perioada de
timp o statiune de interes european si mondial iar in ultimii ani a devenit gazda pentru Cupa Mondiala de
schi si biatlon. Banso ofera o gama variata de servicii, de la partii impresionante la hoteluri si si pensiuni
de o calitate deosebita. Muntii Rodopi sunt cunoscuti sub nunele de Casa lui Orfeu si sunt impartiti in
versantul vestic si inferior. Pamporovo este statiunea cea mai mare de aici si este situata intr-o zona cu
vegetatie densa oferind posibiliatea schiului rivalizand cu celelalate statiuni. Alte optiuni in zona se
gasesc la Chepelare, Yundola, Belmeken, Batak și Cherkva Byala. Totodata turistii pot descoperi o
arhitectura unica muntilor Rodopi vizitand satele Momchilovtsi, Gela, Dolen, Leshten, Kovachevitsa,
Laka Shiroka. In acesti munti se pot gasi spatii de cazare confortabile si la un pret accesibil pentru turisti.
In apropierea capitalei Sofia se regaseste muntele Vitosha avand o zona foarte bine vunoscuta pentru
traseele unice si al ecoturismului montan. Aici se regaseste cel mai vechi parc natural din Balcani,
Rezervatia Naturala Votosha. Aici se poate practica si schiul in statiunile Aleko si Konyarnika.