Proportiile matematice in arhitectura

Proportia de aur sau raportul de aur este un concept important în arhitectura antica, care
se refera la raportul dintre lungimea și lățimea unei clădiri sau a unei camere, conceput pentru a
crea proporții estetice și funcționale plăcute. Arhitecții folosesc secțiunea de aur sau raportul
dintre două dimensiuni specifice pentru a crea armonie și echilibru în proiectele lor. Această
proporție se obține prin împărțirea unei lungimi sau lățimi prin intermediul unui număr specific,
care este numit numărul de aur sau phi (φ). Valoarea phi este de aproximativ 1,6180339887, care
poate fi utilizată pentru a determina dimensiunile optimale ale unui obiect sau clădire și este
aproximativ egal cu raportul dintre două numere consecutive din seria Fibonacci. Proportia de
aur a fost utilizată în arhitectura antica în multe culturi, incluzând Grecia, Roma și Egiptul.
În arhitectura greacă, proporția de aur a fost utilizată pentru a crea clădiri impresionante
cu proporții estetice perfecte. De exemplu, Parthenonul din Atena, construit în secolul al V-lea
î.Hr., este considerat un exemplu perfect al utilizării proporției de aur. Lățimea și lungimea
Parthenonului sunt în raport de 1 la 1,618, ceea ce creează o imagine echilibrată și armonioasă.
De asemenea, proporția de aur a fost utilizată în designul coloanelor și al frontoanelor,
contribuind la crearea unei arhitecturi impresionante.
În Roma Antica, proporția de aur a fost utilizată în construcția multor clădiri, inclusiv a
Colosseumului. Acest colos de piatră, care poate găzdui până la 80.000 de oameni, este un
exemplu perfect al utilizării proporției de aur în arhitectura romană. Colosseumul are proporții
aproape perfecte, ceea ce creează o imagine echilibrată și armonioasă.
În Egiptul Antic, proporția de aur a fost utilizată în construcția piramidelor, unele dintre
cele mai mari și mai impresionante construcții din istoria umanității. Proporția de aur a fost
utilizată pentru a crea proporții estetice perfecte în construcția piramidelor, ceea ce a contribuit la
crearea unei arhitecturi impresionante.
Sectiunea de aur poate fi utilizată în mod efectiv în diverse etape ale procesului de
proiectare, inclusiv în proiectarea planurilor, proiectarea fațadelor și proiectarea detaliilor de
construcție. De exemplu, arhitecții pot folosi proporția de aur în designul unui plan de clădire
pentru a crea o simetrie și o armonie vizuală între diversele elemente ale clădirii, cum ar fi
ferestrele, ușile și pereții.
Sirul lui Fibonacci este un șir de numere naturale în care fiecare număr este suma a celor
două numere precedente. Sirul începe cu 0 și 1 și se continuă astfel: 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34,
55, 89, 144 și așa mai departe.
Sirul lui Fibonacci a fost descoperit de matematicianul italian Leonardo Fibonacci în anul
1202 și a devenit cunoscut datorită aplicațiilor sale în mai multe domenii, cum ar fi matematica,
economia, biologia și arhitectura.
 În arhitectură și design, sirul lui Fibonacci este utilizat pentru a crea proporții și raporturi
armonioase între diferite elemente ale unei clădiri sau ale unui produs. De exemplu, poate fi
utilizat pentru a determina dimensiunea și poziția ferestrelor, ușilor sau altor elemente ale
clădirii.
Sirul lui Fibonacci poate fi, de asemenea, găsit în natură, unde proporțiile sale sunt
prezente în morfologia plantelor, a cochiliei moluștelor și a altor forme naturale. Acest lucru a
condus la teoria fractalelor, care explorează relația dintre proporțiile din natură și formele
fractale.
Teoria fractalelor se bazează pe conceptul de structuri repetate la scară diferită. Această
teorie a fost introdusă pentru prima dată de matematicianul francez Benoît Mandelbrot în anii
1970 și se aplică la diverse domenii, inclusiv arhitectura. Fractalii sunt modele matematice care
se repetă la diferite nivele de zoom, producând forme complexe și interesante.
Fractalele sunt calulate prin utilizarea unor algoritmi matematici specifici, care permit
replicarea de forme complexe prin repetarea unor forme simple la diferite scări. Una dintre cele
mai cunoscute metode de calculare a fractalelor este metoda "generării iterative", care se bazează
pe următoarele pași:
1. Definirea unei forme de bază: Aceasta poate fi o formă geometrică simplă sau un set de
date.
2. Aplicarea unei transformări matematice: Transformarea poate fi o rotație, o scalare sau o
translație.
3. Repetarea procesului: Transformarea este aplicată la forma de bază pentru a crea o nouă
formă. Acest proces este repetat de mai multe ori pentru a crea o formă complexă.
4. Ajustarea parametrilor: Parametrii utilizați în transformare pot fi ajustați pentru a controla
forma finală a fractalului.
Acesta este un exemplu general al metodei de generare a fractalelor. Există multe alte
metode, cum ar fi metoda "generării prin limită", care se bazează pe proprietățile matematice ale
fractalelor pentru a le crea.
Este important de remarcat că calcularea fractalelor poate fi complexă și necesită cunoștințe
solide în matematică și programare. Totuși, există numeroase instrumente software și aplicații
disponibile care pot simplifica procesul de calculare a fractalelor.

Unele exemple comune de fractali obținuți prin metoda generării iterative sunt:
1. Fractalul Mandelbrot: Este unul dintre cele mai cunoscute și studiate fractale. Se bazează
pe funcția complexă z = z^2 + c, unde z și c sunt numere complexe.
 2. Fractalul Julia: Este similar cu fractalul Mandelbrot, cu excepția faptului că parametrul c
este fixat în timp ce valoarea lui z este variabilă.
3. Fractalul Koch: Este un fractal format din curbe infinite, construit prin repetarea unui
proces de divizare a unui triunghi în patru triunghiuri mai mici.
4. Fractalul Sierpinski: Este un fractal format din triunghiuri, construit prin repetarea
procesului de divizare a unui triunghi în trei triunghiuri mai mici.
5. Fractalul Dragon: Este un fractal format din curbe, construit prin repetarea procesului de
așezare a unor curbe într-un mod specific.
Acestea sunt doar câteva exemple de fractali obținuți prin metoda generării iterative. Există
multe alte fractali interesante și complexe care pot fi create prin această metodă.

Unele exemple de fractali obținuți prin metoda generării prin limită sunt:
1. Fractalul arborelui: Este un fractal format din linii curbe care se îndreaptă spre sus și care
se ramifică într-o manieră similară unui copac.
2. Fractalul florii: Este un fractal format din petale rotunde care se îndreaptă spre exterior și
se ramifică într-o manieră similară unei flori.
3. Fractalul spiralei logaritmice: Este un fractal format din spirale care se îndreaptă spre
interior sau spre exterior și care se ramifică într-o manieră specifică.
4. Fractalul valurilor: Este un fractal format din valuri care se intersectează și care se
ramifică într-o manieră specifică.
În arhitectură, teoria fractalelor poate fi utilizată pentru a crea clădiri și structuri cu forme
complexe și interesante. De exemplu, clădirile cu design fractal pot fi proiectate pentru a se
adapta la diverse medii, precum vântul sau ploile, prin utilizarea unor forme care se repetă la
scară diferită. Acest lucru poate crește stabilitatea și eficiența clădirilor, făcându-le mai rezistente
la condiții meteo dificile.
În plus, teoria fractalelor poate fi utilizată pentru a optimiza funcționalitatea clădirilor. De
exemplu, prin utilizarea fractalilor în proiectarea sistemelor de ventilație sau a circulației, se
poate crește eficiența acestor sisteme, reducând costurile de întreținere și creșterea confortului.
Există numeroase clădiri în care teoria fractalelor a fost folosită în construcție, printre care:
1. Zgarie-nori: Zgarie-nori precum Burj Khalifa din Dubai sau Taipei 101 din Taiwan au
fost proiectate cu structuri fractale care le permit să fie solide și în același timp să se
adapteze la vânturi puternice.
 2. Clădiri cu forme organice: Unele clădiri moderne au forme organice și fluide, inspirate de
teoria fractalelor, cum ar fi Casa Blob din Germania și Casa d'Arte din Italia.
3. Clădiri cu design eco-friendly: Teoria fractalelor a fost folosită pentru a crea clădiri cu
design eco-friendly, care au forme organice și permite fluxul de aer natural, cum ar fi
clădirea "The Crystal" din Londra și clădirea "The Water Cube" din Beijing.
4. Clădiri cu structuri ce imita natura: Teoria fractalelor a fost folosită în crearea unor clădiri
care imită structura naturală, cum ar fi "The Hive" din Australia și "The Gherkin" din
Londra.

Teoria proporțiilor și teoria fractalelor au fost combinate în arhitectură pentru a crea

designuri mai complexe și mai bine echilibrate. Teoria proporțiilor se concentrează pe utilizarea
unor raporturi specifice între dimensiunile unui obiect sau clădire pentru a crea armonie vizuală,
în timp ce teoria fractalelor se concentrează pe replicarea de forme și pattern-uri similare la
diferite scări.
În arhitectură, teoria fractalelor poate fi utilizată pentru a crea forme complexe prin replicarea
unor forme simple la scări diferite. De exemplu, o clădire poate avea o structură fractală, cu
aceeași formă repetată la diferite nivele, cum ar fi o clădire cu un schelet fractal.
În plus, teoria fractalelor poate fi combinată cu teoria proporțiilor pentru a crea proporții mai
complexe și mai armonioase. De exemplu, un design fractal poate utiliza secțiunea de aur sau
alte proporții specifice pentru a crea un aspect echilibrat și armonios.

Sectiunea de aur și spirala lui Fibonacci sunt două concepte diferite, dar au si unele asemănări:
1. Ambele sunt utilizate pentru proporții estetice: Sectiunea de aur și spirala lui Fibonacci
sunt ambele utilizate pentru a crea proporții estetice și armonioase în arhitectură și
design.
2. Ambele implică proporții matematice: Ambele concepte se bazează pe proporții
matematice precise, care contribuie la crearea de forme armonioase și estetice.
Diferențe:
1. Definție: Sectiunea de aur se referă la o proporție matematică specifică, în timp ce spirala
lui Fibonacci este o secvență de numere.
2. Aplicație: Sectiunea de aur este utilizată în principal în arhitectură pentru a proiecta
forme armonioase și estetice, în timp ce spirala lui Fibonacci este utilizată în mai multe
domenii, inclusiv în biologie și economie.
 3. Calcule: Sectiunea de aur se calculează prin împărțirea unei linii în proporții matematice
precise, în timp ce spirala lui Fibonacci se calculează prin adăugarea succesivă a două
numere din secvența sa.
Acestea sunt câteva dintre asemănările și diferențele dintre sectiunea de aur și spirala lui
Fibonacci. Ambele concepte pot fi utilizate în arhitectură și design pentru a crea proporții
armonioase și estetice.
În concluzie, arhitecții folosesc sectiunea de aur, sirul lui Fibonacci sau fractalii, pentru a
crea armonie și echilibru în proiectele lor, prin utilizarea unei proporții specifice în diverse etape
ale procesului de proiectare, inclusiv în proiectarea planurilor, proiectarea fațadelor și proiectarea
detaliilor de construcție.

Bibilografie:
https://www.thisiscarpentry.com/2018/02/02/rules-for-proportion/
https://www.planetminecraft.com/blog/theory-of-proportion/
http://belveduto.de/text-nnj.htm
https://en.wikipedia.org/wiki/Fractal

Student : Gurgu Alexandru, Arhitectura Anul 1, Semianul B