CE AVEȚI ÎN FAȚA OCHILOR?

1
2
3
4
5
6
PROPORŢIA În scrierile lui Cicero, proportio,
proportionis, însemna raport,
proporţie.

PROPÓRȚIE, proporții, s.f. 1. Expresia pro portione (separat) este

Raport între dimensiunile unor atestată mai des decât cea legată; poate
obiecte, ale părților unui întreg însemna "conform relaţiei părţilor una cu
sau între fiecare dintre aceste cealaltă" (relaţiei dintre părţi), dar asta e o
părți și întreg. ♦ Procent. 2. traducere dezvoltată; ad litteram
Raport, relație (echilibrată) între înseamnă pur şi simplu "pentru parte",
fenomene, noțiuni etc. ♢ Loc. adică proporţional.
adv.În proporție cu... sau (loc.
prep.) în proporția... = proporțional
cu..., potrivit cu... 3. (La pl.)
Dimensiune, mărime; extindere
(mare), amploare. ♢ Expr. A lua
proporții = a se dezvolta, a crește
foarte mult; (fam.) a se îngrășa. ♦
Cantitate, măsură. 4. (Mat.)
Egalitate a două rapoarte alcătuite
din patru elemente. (DEX)
Pitagora exprima suma primelor
numere, 1,2,3,4 prin numărul perfect,
10 (tetraktys, reprezentat printr-un
triunghi echilateral).
Teorema lui PITAGORA
 .

Numai că, în secolul V î.Hr., în acea lume fascinată de numerele

întregi, matematicianul Hispassus (Hippasos) a descoperit că există
un număr cu infinite zecimale, care nu prezintă nici o regularitate în
repetarea lor (adică este neperiodic, deci iraţional) şi care nu poate fi
exprimat ca un raport între două numere întregi (aşa cum sunt 1/2,
3/4, 76/98, ... etc.). Este vorba de Φ.

Ceea ce unii numesc „Formula

frumuseţii” era exprimată prin
faimosul „număr de aur”, care au
caracter universal, fiind prezent nu
numai în natură, ci şi în arhitectură,
în muzică şi în reprezentările artelor
plastice; concretizând aşa-numita
secţiune de aur, el este egal cu

Modalitatea de construire a
SECŢIUNII DE AUR sau a
DREPTUNGHIULUI DE AUR
Pitagoreicii erau neîndoielnic convinși că existența unor
numere precum Φ era atât de înfricoșătoare încât ea trebuia
să reprezinte un fel de eroare cosmică, o informație care ar
trebui suprimată și ținută secret. Faptul că există numere
iraționale a implicat și descoperirea incomensurabilității,
întrucât acest număr este infinit (1.6180339887 ...).

Din acest motiv, Hispassus,

primul om care le-a dezvăluit
natura incomensurabilității celor
nedemni de a o cunoaște a fost
atât de detestat, încât nu numai
că a fost exclus din asociația si
modul de viață al pitagoreicilor,
ci i s-a construit și mormântul, ca
și cum fostul lor coleg ar fi plecat
dintre cei vii.
Din acest motiv, numarul Φ a
apărut, pentru prima oara, abia
în lucrarea lui Euclid,
Elementele, în anul 300 i. Hr.
The Golden Divisions contained in the pentagram are shown to determine
the proportions of this ancient mask of Hermes
Proporţia reprezintă „raportul dimensionabil între un întreg şi părţile sale
sau între diversele părţi care compun un întreg. Prin observaţii,
măsurători şi comparaţii, proporţiile au fost codificate.

Canonul lui Policlet

(în care capul era a
şaptea parte din trup)
respecta numerele
întregi, asemenea şi
cel al lui Lisip
(raportul de 1/8).

Cele mai cunoscute

canoane aparţin lui
Polyclet, Lysip…
 Provenind din „latinescul
proportio = potrivire, proporţia
este „constanta mai multor
comparaţii prin care se asigură
acordul sau echilibrul dintre părţi
(detalii) şi, totodată, dintre
acestea şi întreg sau forma lor
totală; în expresie matematică,
proporţie înseamnă egalitatea
dintre mai multe rapoarte.” (Ion
Şuşală, O. Bărbulescu, Dicţionar de
artă, p. 223.)

The Gothic Cathedral at Amiens, a symbolization

of Universal or Cosmic Man, of whom Christ was
an incarnation. 
… Vitruviu şi Leonardo da
Vinci, aflaţi în căutarea
unei ideale „formule
matematice a
frumosului”.
„Pesemne că trupul uman este proiectat așa de la natură, fața de la bărbie până
la frunte și până la rădăcina părului, fiind a zecea parte din înălțime; mâna de la
încheietură până la vârful degetului din mijloc asemenea; capul de la bărbie
până la creștet este o optime, și împreună cu gât și umeri până la rădăcina
părului este o șesime; de la sân până la rădăcina părului este o pătrime. Dacă
măsurăm înălțimea feței însăși, distanța de la bărbie până la nări este o treime;
nasul de la nări până la sprâncene asemenea; de acolo până la rădăcina părului
este tot o treime, reprezentând fruntea. Lungimea labei piciorului este o șesime
din înălțimea corpului; antebrațul, o pătrime; lățimea sânilor este tot o pătrime.
Și celelalte membre au propriile proporții simetrice, iar prin folosirea lor faimoșii
pictori și sculptori ai antichității au obținut renumele veșnic. Similar, printre
membrii unui templu trebuie să fie cea mai mare armonie dintre relațiile
simetrice a diferitelor părți și magnitudinea generală ca un întreg. Dar din nou,
punctul central al corpului uman este ombilicul. Deoarece dacă un om este
așezat drept pe spate, cu mâinile și picioarele întinse, și cu o pereche de
compasuri centrate pe ombilicul său, degetele de la mâinile și picioarele sale
vor atinge circumferința unui cerc descris ulterior. Și precum corpul uman
produce un traseu circular, așa și o figură pătrată poate fi regăsită în asta.
Pentru că dacă măsurăm distanța de la talpă până la creștet, și după aplicăm
distanța membrelor întinse, lățimea va fi aceeași cu înălțimea, ca și în cazul
suprafețelor plane, care sunt un pătrat perfect. Vitruviu, Ten Books on
Architecture. Book III, Chapter I, "On Symmetry: In Temples And In The Human
Body„.
Leonardo Pisano Bogollo, (c. 1170 - c.
În ŞIRUL LUI FIBONACCI,
1250)  cunoscut și sub numele
fiecare număr reprezintă suma a
de Leonardo Fibonacci sau pur și
două numere anterioare,
simplu FIBONACCI.
începând cu 0 și 1.
Astfel, șirul incepe cu 1, 1, 2, 3,
5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233,
377, 610 etc.

Două "numere Fibonacci" consecutive din șir, numere

care se împart prin ele însele (aproximativ 1 : 1,618 sau
0,618 : 1).
Una din cele mai spectaculoase caracteristici a sirului lui
Fibonacci si a numarului de aur este frecventa foarte mare cu
care il regasim in natură:
• - în aranjamentul petalelor florilor (cand floarea prezinta mai
multe straturi de petale)
• - numarul petalelor celor mai multe fori se afla printre termenii
sirului lui Fibonacci (1, 2, 3, 5, 8...),
• - in dispunerea in spirala a conurile de pin, a ananasului si a
semintelor (modul de dispunere a semintelor de floarea
soarelui) - conform lui Knott (2007) numarul de spirale este in
general un numar Fibonacci,
• - dispunerea in spirala a frunzelor pe o tulpina – plecand de la o
frunza asezata intr-o anumita pozitie, numarul de rotatii
efectuate pana a gasi o alta frunza in aceeasi pozitie este in
mod general un numar Fibonacci. De asemenea numarul de
frunze intalnite in aceste rotatii este tot un numar Fibonacii
(Knott, 2007),
• - dispunerea crengilor in copaci,
• - cochiliile de melci,
• - galaxia noastra are de asemenea incorporata spirala de aur.
 În perioada Renaşterii,
Leon Battista Alberti (1404-
1472), în lucrarea sa De re
aedificatoria, a afirmat faptul
că „cel mai important factor e
legea varietăţii şi
asemănării lucrurilor,
indicând ca, în arhitectură,
totul să fie pus în
concordanţă prin linii
paralele, duse după anumite
unghiuri. Principiul, preluat
de la antici şi formulat
teoretic abia în Renaştere,
avea să rămână valabil până
în epoca modernă.

Arhitecţii au ţinut cont de aceste lineamente (construcţii grafice ale lui

Alberti), urmând modelul lui Vitruviu. Ei ştiau că numerele 1, 2, 3, 4, în care se
exprimă octava, cvinta, cvarta şi octava superioară sunt numere muzicale, prin
care Pitagora exprima suma lor, adică numărul perfect 10 (tetraktys, reprezentat
printr-un triunghi echilateral). (H. R. Radian, Cartea proporţiilor, p. 174.)
 Se știa faptul că intervalele muzicale plăcute
urechii (octava, quinta, quarta) corespund
diviziunii unei corzi în următoarele:
• octava corespunde diviziunii unei coarde în
două părţi (punctele ½ ale corzii) numită de
Alberti diapason.
• quinta corespunde diviziunii corzii în trei părţi
(punctele 2/3 ale corzii) numită diapentă.
• quarta corespunde diviziunii corzii în patru
părţi (3/4 ale corzii) numită diatessaron.

Alberti a pus în legătură cu

numerele muzicale şi
proporţiile clădirilor,
considerând faptul că
„edificiile puse în proporţie
pe baza acestor patru
numere trebuie în mod
necesar să ofere ochiului
aceleaşi satisfacţii estetice
pe care le oferă urechii
tonurile corespunzătoare lor.”
H. R. Radian, Cartea proporţiilor, p. 174
Dimensiunile unei clădiri, precum şi proporţiile unui tablou, urmează a
se calcula după una din variantele armonice, ele urmând a fi modificate,
dacă este cazul.
Dubla diapentă (de două ori 2/3
adică, plecând de la 4 latura mică,
rezultă 4/6/9 pentru latura mare,
4/6=6/9=2/3).

Dublul diatessaron (de două ori 3/4

adică, plecând de la 9 latura mică,
rezultă 9/12/16 pentru latura mare). 
Aceste proporţii determină, pe fiecare din
laturile dreptunghiului cadru nişte „cezuri,
care indică momentele-cheie ale spaţiului
aritstic. În dreptul lor sau, alteori, în nişa
creată ântre două dintre ele, se instalează
personajele semnificative, sau valorile
emoţionale cu care se indentifică pictorul
însuşi.” (Andrei Pleşu, p. 87.)

Devenit geometru, omul a început să-

şi sistematizeze senzaţiile, dând la
iveală numeroase teorii asupra
proporţiilor, cea mai renumită fiind cea
a secţiunii de aur. Luca Paccioli a
publicat în 1509 „De divina porportia”,
cu desene realizate de Leonardo da
Vinci. (Roger Avermaete, Despre gust şi culoare,
Meridiane, 1971, p. 21.)
 Lucrarea lui Luca Pacioli di Borgo, De
divina proportione, este cea datorită căreia
şi-a făcut reintrarea în Italia secţiunea de
aur, „după ce fusese dată uitării timp de un
mileniu şi jumătate” (H. R. Radian, Cartea
proporţiilor, p. 175.)

Motiv pentru care, despre Mona Lisa lui Da Vinci s-a afirmat faptul că a
fost compusă conform secţiunii de artă.
 Coala de
scris/desen prezintă
nişte proporţii
standard, dintre care
cea A4 (210x297)
este cea mai
cunoscută.
Care credeţi că sunt proporţiile cadrelor de icoane?
Nu am întâlnit analiza proporţiilor, în detaliu…
Mai mult, nici măcar nu sunt indicate dimensiunile icoanelor, nici chiar în
albumele de artă sau în tratatele de pictură.

Carte de pictura. Bazele iconografiei. 

Nikolai GUSEV, Mihail DUNAEV şi Rafail KARELIN, în lucrarea Îndrumar
iconografic (Ed. Sophia, Ed. Cartea ortodoxă, Bucureşti, 2007) afirmă faptul că, în cadrul
icoanelor ortodoxe ruseşti (nota bene), sunt prezente următoarele proporţii ale
cadrelor: 4/5
3/4

În proporţie de 30%
 4/5
3/4
Iar în proporţie de 10% apar cadrele:
5/7

5/6

2/3
Pentru icoanele în picioare, sunt indicate proporţiile de
• 1/2
• 2/3
• 1/3
• 2/5
The Nativity of Christ, The Holy
Monastery of Saint Catherine, Sinai,
11th cent.
36.3 × 21.6 × 1.6 cm.
Nativity of Christ,
Byzantine, first
quarter of the 15th
cent., tempera and
gold on wood, 25
7/8 in. x 25 in.,
Rena Andreadis
Collection, Athens.
Archangel Michael and the
monk Archippus at Chonae.
St. Catherine’s Monastery
Sinai. First half of the 12th
century. 37.5 x 30.7 cm.
Dormition of the Theotokos,
by El Greco, 1565- 1566.
Tempera and gold on panel,
24.2 in × 18 in. Holy
Cathedral of the Dormition
of the Virgin, Hermoupolis.
In this work, painted
towards the end of El
Greco’s Cretan period, we
see traces of Venitian
Mannerism in the use of
space and atmospheric
effects, mainly in the
depiction of the assumption
of the Theotokos in the
center of the composition.
Nevertheless, in overall
effect it predominantly
retains adherence to the
Byzantine models.
"Saint Bartholomy from
the Meteora" 17th/18th
Century Greek Icon
7" x 4 3/4“

https://www.lirosgallery.
com/store/p196/st.bart
holomyfromthemeteora
.html#/
 "Saint Artemios"
17th/18th Century
Greek Icon

tempera and gold leaf

on wood panel
15 1/4" x 11 1/2"
“Theotokos" 18th Century
Russian Icon – Urals
12 1/2" x 10 3/4"
Saints Boris and Gleb with
Scenes from Their Lives, 14th
cent. 134 x 89 cm. From the
Church of SS Boris and Gleb
in Kolomna.
"Six Registers" 18th
Century Greek Icon
Tempera and gold leaf on
wood panel
15 1/4" x 11 1/2"
Icoană împărătească - Maica
Domnului cu Pruncul -
Hodighitria 
atelier Ţara Românească 
cca 1530 
tempera pe lemn 
103 x 74 cm 
 Icoană
Tempera pe lemn
67,5 x 44,5 cm
Atelier Ţara Românească
1522 – 1523
Icoană împărătească -
Sfântul Nicolae 
Stroe zugravul 
atelier Ţara Românească 
1644 
tempera pe lemn; lemn
stucat, aurit 
64 x 48 cm 
 Icoană
tempera pe lemn, fond aurit
116 x 81,5 cm
Athanasie zugrav
1699
Colectia Mănăstirii
Stavropoleos, patru icoane
prăznicare cu dublă faţă
(cinci cu praznice și trei cu
sfinți), care aparțin unui
atelier transilvănean din
secolul al XVIII-lea, zugravi
locali, influențați de arta
brâncovenească.
https://www.stavropoleos.r
o/noi-icoane-in-colectia-ma
nastirii/
Dar proporţiile se referă nu doar la raportul dintre
dimensiunile cadrului, ci şi la cel dintre elementele
constitutive ale unui cadru.
Deşi se ştie cât se poate de clar
faptul că arhitecţii, pictorii şi
sculptorii ţineau cont de
proporţii atunci când îşi realizau
compoziţiile, totuşi, trebuie luat
seama la faptul că…
„Proporțiile nu pot fi
reduse la norme
generale fixe, ele nu
sunt decât raporturi vii,
variabile ‒ în natură, ca
şi în artă.” (Liviu Lăzărescu, în
Dicţionar de artă, vol. 2, p. 71-72.)

Atenţie, ele nu sunt un

fel de pat al lui Procust.