Care poziţionare a sfântului vi se pare

mai convingătoare în plan spiritual ?

 Istoricul de artă Heinrich Wolfflin, subliniază că tablourile își
schimbă aspectul şi îşi pierd înțelesul atunci când le privim într-o
oglindă. El a sesizat că aceasta se întâmplă deoarece picturile sânt
„citite" de la stânga la dreapta, succesiunea schimbându-se, firește,
dacă le inversăm.

Tot el a constatat faptul că

diagonala trasată din stânga jos
spre dreapta sus este considerată
ascendentă…
…cealaltă diagonală fiind privită ca fiind descendentă.
Ceea ce atrage în mod deosebit atenţia în legătură cu semnificaţiile elementelor este
tensiunea pe care o propune Rubens, între semnificaţia oblicelor, ascendentă (imaginea
2) şi descendentă (imaginea 1), uşor observabilă, şi tema pe care o prezintă în aceste
lucrări. Astfel, ridicarea crucii devine, datorită traseului oblic descendent, o "cădere" spre
gol a omenirii, iar coborârea ei pe un sens ascendent o înălţare. (Rubens, Ridicarea crucii
Catedrala din Anvers Charles Bouleaux, Geometria secretă a pictorilor, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979,
 Iar în cazul Scării, se preferă a doua variantă, cea ascendentă şi din
punct de vedere vizual.
Cazul de la Suceviţa este o excepţie
impusă de amplasarea scenei.
Care variantă vi se pare mai potrivită?
Între o direcţie oblică şi una verticală, este preferată cea din urmă.
 Din acest motiv, în icoanele în care apare sfânta Cruce, cea verticală are un
impact vizual mult mai puternic decât cea oblică, transmiţând mai percutant
mesajul spiritual al direcţiei drumului către cer, al verticalităţii
comportamentului sfinților.
Chiar dacă nu este clar marcată, însăşi direcţia verticală este cea care
atrage atenţia asupra ei.
Între o făclie oblică şi o cruce
verticală, e de preferat a doua
variantă. În prima, crucea pare a fi
un soi de accesoriu (dar nu neapărat
necesar), în ciuda gestului deosebit
de elegant.
Aceeaşi situaţie apare
în cazul Evangheliilor
ţinute în mână de
Mântuitorul sau de
sfinţii ierarhi.
Verticalitatea cărţii
sugerează o tocmai
hotărârea necesară
mărturisirii Cuvântului.
Vi se pare ceva în neregulă?
Totul e în regulă?
O situaţie neplăcută
apare în icoanele
Mântuitorului
Iisus Hristos, în
care crucea
prezentă în nimbul
cruciger, nu
respectă
verticalitatea şi
orizontalitatea.
În cazul unor icoane de factură
populară, această imperfecţiune nu
supără în nici un fel, ea fiind
specifică stilului respectiv, pe când
într-o icoană cu valenţe
aristocratice, imperfecţiunea devine
o gafă, ce nu respectă geometria
riguroasă a compoziţiei.
De îndată ce omul a învățat să utilizeze unelte
acționate mai bine cu o mână decât cu două,
asimetria în folosirea mâinilor a devenit un
avantaj; iar când gândirea secvențială a început
să fie înregistrată într-un sistem liniar de scriere,
unul din cele două sensuri laterale a ajuns să-l
domine pe celălalt.
Vorba lui Goethe, „cu cât e mai perfectă
creatura, cu atât mai diferite devin părțile ei."

În concluzie, percepţia vizuală are anumite reguli, ce nu

pot fi nici ignorate şi nici anulate. Ele trebuie cunoscute,
pentru a fi aplicate, în situaţiile potrivite, pentru a obţine
rezultatele optime.
Iar la toate situaţiile prezentate mai sus, mai trebuie
adăugat faptul că NU SE POATE EMITE O REGULĂ
STRICTĂ, CE TREBUIE URMATĂ ORBEŞTE,
INDIFERENT DE CONTEXT.