Iconicitate spațială și

reactualizare liturgică:
procesiunea săptămânală cu
icoana Hodighitriei în
Constantinopol
 M-rea Hodegon, C-pol

Localizare: în apropiere de Sf. Sofia și de Marele Palat (la est), în cartierul

Mangana, lângă zidurile dinspre mare
 Lăcaș de plan central:
hexaconc precedat de
un portic sigma și
anvelopat de 5 abside
monumentale, cu o
cupolă centrală și o
fântână (hagiasma)
dodecagonală în
mijloc

Capelă ctitorită de Sf. Împărăteasă Pulheria (cca. 450) pe locul

thermelor arcadiene (”casa băii”), extinsă și transformată în
m-re de Mihail III (861-865), apoi metoc al Patriarhiei Antiohiei
(970-sec. 15)
Hagiasmata (hagion louma,
foto 1935): bazin din
marmură de Procones, de
formă dodecagonală,
acoperit de un ciborium
sprijinit pe 12 colonete
octogonale, prevăzut cu
conducte de apă, ce captau
un izvor tămăduitor ce se
afla în cripta bisericii
(kataphyge)

Numele m-rii de
Hodegon (”a călăuzelor”,
sec. IX) și, prin derivare,
cel al icoanei de
Hodighitria
(”Călăuzitoarea”, sec. XI)
provin de la monahii care
conduceau pelerinii orbi
la bazinul făcător de
minuni, unde aceștia își
recăpătau vederea
1261 aug. 15: intrarea triumfală a lui Mihail VIII Paleologul în C-polul recucerit de sub
ocupația latină, urmând antica rută (Mese) de la Poarta de Aur la Sf. Sofia; ”scena”
triumfului, dedicată Fecioarei systrategos, patronul sfânt al Orașului, include
Hodighitria C-polului (palladium), luată de pe zidurile cetății din m-rea Pantocrator și
purtată în fruntea procesiunii imperiale, în carul triumfal, fiind menită să reitereze
”scenele” intrărilor triumfale ale împăraților Ioan Tzimiskes (971) și Ioan II Comnenul
(1133)

Intrarea lui Ioan

Tzimiskes în C-pol,
Cronica lui Ioan
Skylitzes, Bibl. Naț.
Madrid, cod. 338, fol.
172v
 Hodighitria C-polului: mărturii scrise

• Sec. IX/XI: narațiunea Despre icoana Născătoarei de Dumnezeu numită Romaia:

icoana ce a călătorit în mod miraculos la Roma pentru a scăpa de profanare în
timpul iconoclasmului, reîntoarsă la C-pol și așezată în biserica Chalkoprateia de
împărăteasa Teodora și fiul ei Mihail III, era purtată în procesiunea săptămânală
alături de icoana Hodighitriei de către confreria ”călăuzelor” (hodegoi), personaje
ce apar în sursele iconografice, îmbrăcați în veșminte de purpură
• Sf. sec. XI: relatarea unui pelerin englez anonim despre ritualul urban săptămânal
cu icoana Maicii Domnului, zugrăvită de Sf. Ev. Luca, pornind din biserica
Hodighitriei
• 1136: împăratul Ioan Comnenul prevede în Typikon-ul m-rii Pantokrator din C-pol,
ctitoria sa, ca slujbele de pomenire a ctitorilor (el, soția și fiul) să includă aducerea
în necropola de aici a icoanei Hodighitriei de la Hodegon, prevăzând și sumele
necesare pentru plata membrilor confreriei (hodegoi); familia ctitorului a adăugat
donația unor voaluri de aur și purpură pentru icoană
• 1186: în timpul rebeliunii lui Ioan Branas, împăratul Isaac Anghelos așează pe
zidurile C-polului icoana Hodighitriei în calitate de ”fortăreață inexpugnabilă”
• 1206: icoana devine ”mărul discordiei” între patriarhul latin de C-pol și venețieni.
Împrumutată la biserica Sf. Sofia pentru ceremonia încoronării lui Henric de
Flandra ca împărat, este reținută acolo de patriarhul Toma Morosini, dar sustrasă
noaptea de venețieni și așezată în m-rea Pantokrator, unde va rămâne până în
1261. În relatarea făcută evenimentului, Nicolae Mesarites atribuie împărătesei
Pulheria (simbol peste veacuri al castității și evlaviei imperiale feminine) ctitoria m-
rii Hodegon, aducerea icoanei și instituirea procesiunii săptămânale
• 1297: în semn de mulțumire pentru ajutorul acordat în stoparea unei rebeliuni,
împăratul Andronic II Paleologul venerează solemn icoana din m-rea Hodighitriei.
La scurt timp el decretează luna august drept lună dedicată Maicii Domnului,
Ocrotitoarea Orașului, fixând slujbe și privegheri nocturne în trei lăcașuri:
Hodegon, Sf. Sofia și Vlaherne
• Sec. XIV: Nichifor Callistus Xanthopoulos (1256-1335), Istoria bisericească: m-rea
Hodegon-ctitorie a împărătesei Pulheria, ridicată pentru a adăposti icoana Maicii
Domnului zugrăvită de Sf. Apostol Luca, trimisă din Antiohia/Ierusalim (cf. Teodor
Anagnostul, sec. VI) de augusta Evdochia; alături de icoană se află câteva sfinte
relicve: picături din laptele matern al Fecioarei, fuiorul folosit de Ea la țeserea
catapetesmei Templului, picături din Sângele Domnului și fragmente din scutecele
Sale
• 1422, monahul Grigore de Kykkos: în timpul prigoanei iconoclaste, pentru a scăpa
de distrugere icoana Hodighitriei este ”expediată” de patriarhul de C-pol și
călătorește singură pe mare până în Antiohia, unde este primită de patriarhul de
aici și așezată în catedrala orașului; la încheierea persecuției, antiohienii nu mai vor
să înapoieze icoana la C-pol, încât soluția găsită este ca m-rea Hodegon și
proprietățile sale să fie cedate Patriarhiei de Antiohia
• 1453, Ducas, Istoria turco-bizantină: otomanii care au cucerit C-polul distrug
icoana Hodighitriei, despicând-o în patru părți
Hodighitria C-polului: mărturii iconografice
 Santa Maria Nova (Santa Francesca Romana),
Roma, encaustică, 500-525/c. 1100

Panaghia Hodighitria, Pantheon

(Santa Maria ad Martyres), Roma,
609
Inscripție: ”Născătoare de Dumnezeu ajută lui Paul secretar
imperial”, sigiliu, cca. 680, coll. Dumbarton Oaks
Sigiliul împăratului Leon III Isaurul, 717-720, coll. Dumbarton Oaks
 Fildeș, panou central al unui triptic,
Placă de fildeș, C-pol, sec. X-XI, sec. X-XI, C-pol ?, Utrecht,
Metropolitan Museum, New York Catharijneconvent
M-rea Chora, C-pol, catholicon,
mozaic, 1315-1320
Triptic fildeș, C-pol, sec. X, The Walters Art Gallery, Baltimore
Sigiliul lui Ioan, judecător din thema Armeniakon, sec. XI
Sigiliul magistratului Nicolae Skleros, membru al confreriei de la Vlaherne,
cca. 1050-1075, Viena, Muzeul de Istorie
Inscripție: ”Maica Domnului Hodighitria ...”
Maica Domnului și scene din viața Mântuitorului, detaliu icoană, m-rea Sf.
Ecaterina, Sinai, colecție, încep. sec. XII
Înscrisuri: ”... Hodighitria ...”
Icoană, C-pol, cca. 1370,
Muzeul Bizantin, Atena
Icoană, C-pol, sec. XV, m-rea
Neamț
Maica Domnului
Smolenskaya - replica
Hodighitriei din C-pol,
icoană bizantină de sec. 14,
repictată de meșterul
Dionisie în 1482, Galeriile
Tretiakov, Moscova
 Icoană dublă: Hodighitria (față), Sf. Nicolae
(verso), al III-lea sfert al sec. XIV, Rhodos, bis.
Intrării în Biserică a Maicii Domnului din
Niochori
 Hodighitria C-polului și ritualul zilei de marți
(A. Lidov)

• Pentru bizantini miraculoase nu erau doar icoanele și moaștele, ci și ”structurile

spațiale” generate în jurul lor, ”obiectele” sacre având rol de tipare/modele iconice
purtătoare de spațiu sacru, ce pot fi reproduse în alte spații
• Având în minte conceptul de hierotopie vom studia un exemplu de translare a
spațiului sacru prin transferul icoanelor făcătoare de minuni sau a replicilor lor:
ritualul săptămânal care avea în centru Hodighitria Constantinopolului, icoană
paradigmatică, reper pentru întreaga lume ortodoxă
• Ritualul zile de marți cuprindea două momente: un ritual miraculos de venerare a
icoanei, desfășurat în piațeta din fața m-rii și o procesiune prin oraș, cu opriri la
diferite biserici, fixată, potrivit unor surse bizantine târzii, în sec. V de împărăteasa
Pulheria, tradiție deja împământenită în sec. XIV și consemnată în istoriile
bisericești
 Mărturii textuale

mărturiile pelerinilor și călătorilor occidentali (sec. XI-XV) – relatări scrise în

latină, rusă sau spaniolă
 Ritualul din fața m-rii

• Sec. XII: ritualul este descris prima dată de un pelerin danez (De profectione
Danorum in Terra Sanctam); mărturiile altor pelerini posteriori indică repetarea
strictă a unui ritual elaborat cu grijă, în fiecare zi de marți, perceput ca miraculos în
întregul său: ”Lângă Sf. Sofia este m-rea Hodighitria, unde Preacurata Maică a
Domnului săvârșește un miracol în fiecare marți” (pelerinul rus Zosima, sec. XV)
• Mij. sec. XIV, Ștefan din Novgorod, Carte de pelerinaj: ”Icoana este foarte mare și
foarte împodobită și ei cântă o cântare foarte frumoasă în fața ei, în timp ce toți
oamenii strigă cu lacrimi: Kyrie eleison (Doamne miluiește-te). Ei plasează [icoana]
pe umerii unui om care stă drept și își întinde brațele ca și cum ar fi răstignit și apoi
îi leagă ochii. Este teribil să vezi cum aceasta (icoana) îl împinge pe cale în jurul
incintei mănăstirii și cât de puternic îl învârte, pentru că el nu înțelege unde îl duce
icoana. Apoi altul preia (icoana) în același mod, și apoi al treilea și al patrulea și ei
cântă o cântare lungă cu canonarhii, în timp ce oamenii strigă cu lacrimi: „Doamne
miluiește”. Doi diaconi poartă flabella în fața icoanei, iar alţii baldachinul. O
priveliște minunată: [este nevoie de] șapte sau opt oameni pentru a pune [icoana]
pe umerii unui singur om și, prin voia lui Dumnezeu, acela umblă ca și cum ar fi
lipsit de orice povară”
• 1405 cca: călătorul spaniol Ruis Gonzales de Clavijo ne oferă câteva detalii despre
icoană: ea este pictată pe un panou de lemn de formă pătrată, cu latura de șase
palme și se sprijină pe două picioare; icoana, păstrată într-un sipet de fier, este
acoperită de o ferecătură de argint, în care sunt încastrate numeroase smaralde,
safire, turcoaze și perle mari, alături de alte pietre prețioase
• 1437: pelerinul spaniol Pero Tafur relatează că în biserica Hodighitriei se află o
icoană a Maicii Domnului zugrăvită de Sf. Luca, ce are pe verso pictată Răstignirea
Domnului. Ea este pictată pe piatră, încât împreună cu rama și suportul ei
cântărește câteva sute (de kilograme); este atât de grea încât șase bărbați nu o pot
ridica. Cu ocazia procesiunii din fiecare marți, vreo 20 de bărbați, ce provin dintr-o
descendență specială, îmbrăcați în draperii lungi roșii de in, care le acoperă și
capul, se apropie de icoană pe rând, unul câte unul, și o ridică fiecare de parcă ar
cântări doar o uncie (cca 28-35 g). O așează pe umăr și o scot, cântând, afară din
biserică, într-o piațetă mare, unde cel care o poartă face ocolul pieței de 50 de ori.
Privind cineva icoana, aceasta pare înălțată mult deasupra solului și complet
transfigurată. După ce unul o lasă jos, vine un altul care repetă ritualul,
succedându-se astfel vreo 4-5 dintre ei. În acea zi este și un târg în piață, încât se
adună o mare mulțime, iar clericii iau vată și după ce o ating de icoană o împart
oamenilor. Apoi tot în procesiune duc icoana înapoi la locul ei.
 Procesiunea prin oraș
• Sec. IX/XI, Narațiunea Despre icoana Născătoarei de Dumnezeu numită Romaia: după
readucerea icoanei Romaia la C-pol a fost instituită o procesiune comună cu icoana
Hodighitriei de la Hodegon, care avea loc în ziua de marți pe la bisericile din oraș, potrivit
vechii tradiții
• Sec. X, Viața Sf. Tomaida din Lesbos: icoana din sfânta biserică Hodegoi, care acum se
numește Hodighitria, era purtată în procesiune în fiecare zi de marți, foarte de dimineață,
fiind venerată de către toți, potrivit obiceiului
• Sec. XI sfârșit: procesiunea este descrisă în detaliu de către pelerinii latini (Anonymous
Mercati și Anonymous Tarragonensis):
– Icoana ”este purtată cu deosebită evlavie prin oraș de către preoți, urmați de un număr foarte mare
de bărbați și femei care cântă laude Maicii Domnului ținând în mâini lumânări aprinse. ...
îmbrăcămintea oamenilor e foarte variată și se aud multe voci cu sunet dulce nu numai a clerului, ci și
a laicilor, și ... femei îmbrăcate în haine de mătase, cântând cântece sacre în spatele icoanei Maicii lui
Dumnezeu de parcă ar fi slujitori ai stăpânei lor. Și în apropiere, vocea psalmistului, tineri și fecioare,
bătrâni cu tineri, lăudând numele Stăpânului nostru care, născându-Se din Maria, a luat trup pentru
mântuirea noastră. Și cel mai mare număr posibil de sfinte icoane aurite, din alte biserici, s-au
alăturat acestei icoane venerate a Maicii Domnului, precum slujitorii care își însoțesc Stăpâna.
Icoana însăși urmează celorlalți la fel ca Stăpâna lor și este recunoscută după chipul și gestul ei
milostiv. ... Are loc o adunare a oamenilor acolo, iar slăvita icoană este purtată cu cinste la biserica sa,
unde se săvârșește o Liturghie; când toate riturile au fost îndeplinite în mod corespunzător, atunci este
dusă înapoi cu mare cinste la locul său de odihnă” (Anonymous Mercati)
• Sec. XII: pelerinul danez anonim relatează cum icoana e purtată în procesiune de membrii
confreriei de la Hodegon:
– ”În anumite zile, icoana este purtată dintr-o parte a orașului în alta, însoțit de o mulțime mare de ambele
sexe, purtând tămâie, astfel încât fumul arderii pare să zboare sus, spre cer. Din cauza sfințeniei sale și din
cauza evlaviei amestecate cu frică, nimeni care își prețuiește propria viață nu are pretenția să o atingă cu
mâinile, dar bărbații religioși, care duc o viață solitară, sunt scoși din chiliile lor pentru a o putea duce”
• 1200: Antonie din Novgorod menționează procesiunea cu Hodighitria la Vlaherne, unde în
perioada bizantină târzie, icoana era depusă în a VII-a săptămâna a Postului Mare, rămânând
acolo până în Duminica Paștilor
 Mărturii iconografice

ritualul zilei de marți a fost ilustrat în compoziții individuale și în anumite

scene ale Imnului Acatist, ciclu care începând cu sf. sec. XIII a fost integrat în
programele iconografice murale, în icoane sau miniaturi
 Venerarea icoanei Hodighitriei în
lăcașul ei, Psaltirea Hamilton, sf.
sec. 13, Cipru ?, Berlin, Staatliche
Museum, Kupferstichkabinett, cod.
78 A 9, fol. 39v
Procesiunea cu Hodighitria în C-pol, bis. m-rea Vlaherne, Arta, frescă pronaos,
sf. sec. 13
 Procesiunea cu Hodighitria în C-pol, bis. m-rea Vlaherne, Arta (desen, reconstituire)
Inscripție: ”Bucuria (hara) Preasfintei Fecioare în C-pol. Maica Domnului Hodighitria”
Ritualul
Hodighitriei,
broderie (podea),
Muzeul Istoric de
Stat, Moscova, 1498
Venerarea Hodighitriei în C-pol, m-rea Markovo, bis. Sf. Dimitrie, Macedonia,
frescă, 1376
Procesiunea cu icoana Hodighitriei în C-pol, m-rea Markovo, bis. Sf. Dimitrie,
Macedonia, frescă, 1376
Lauda Maicii Domnului cu Imnul
Acatist, icoană, Catedrala
Adormirii din Kremlin, Moscova,
a II-a ½ a sec. XIV
 Condacul 13: ”O, Maică prealăudată...”
(ritualul de marți: venerarea icoanei)

Condacul 1: ”Apărătoare Doamnă...”

(procesiunea cu Hodighitria)
Duminica Ortodoxiei, icoană,
C-pol, sf. sec. 14, coll. British
Museum
 Ritualul săptămânal din C-pol: observații

• Principalul aspect al ritualului: caracterul repetitiv (săptămânal) al minunii –

purtarea icoanei extrem de grea de către un singur om, fără efort
– purtătorii icoanei, îmbrăcați în veșminte roșii (probabil reprezentați în Psaltirea
Hamilton), aparțineau unei singure familii de slujitori ai Hodighitriei, fiind singurii
înzestrați cu o asemenea harismă (cf. Clavijo). Potrivit unor cronici rusești din prima ½ a
sec. XV, bazate probabil pe surse bizantine, membrii confreriei de la Hodegon aparțineau
”tribului lui Luca”, adică erau înrudiți cu creatorul icoanei Hodighitriei
– paralelă Chivotul Legii (typos al Maicii Domnului)-Hodighitria: leviții vs hodegoi
• Mișcarea slujitorilor cu icoana - ocolul dat piațetei – avea rolul de a
întipări/transfera spațiul sacru în piațetă - în inima spațiului ”profan” (târg
comercial) – transfigurând-o în spațiu „sacru” aflat sub protecția nemijlocită a
Feciaorei, loc al penitenței, invocărilor și aclamaților liturgice, unde se săvârșeau
regulat minuni
• Moment crucial al ritualului: efectul de icoană ”zburătoare” și mișcarea circulară
imprimată purtătorului ei
– ”În a treia zi a fiecărei săptămâni, icoana era mișcată în cerc cu putere îngerească în văzul mulţimii,
parcă smulsă de un fel de vârtej. Și își plimba purtătorul cu propria sa mișcare circulară, astfel încât,
din cauza vitezei sale surprinzătoare, aproape că părea ireală. Între timp, fiecare, potrivit tradiției lor,
își bătea pieptul și striga„Kyrie eleison, Christe eleison” (De profectione Danorum in Terran Sanctam)
• Ritualul în ansamblul său - exemplu tipic de hierotopie bizantină – reprezintă o ”punere în
scenă” liturgică, menită să ilustreze printr-o ”imagine iconică spațială”, apariția miraculoasă a
Maicii Domnului în spațiul urban din C-pol, mai precis să reactualizeze liturgic și iconic asediul
Orașului din 626, salvat prin mijlocirea Fecioarei și a icoanei sale făcătoare de minuni
– Asediul din 626 - semnificație simbolică uriașă în lumea bizantină medie și târzie – a influențat și
Imnul Acatist, iar ilustrarea iconografică a acestuia atestă conexiunea simbolică dintre asediu și
reactualizarea sa liturgică din ziua de marți
– Mișcarea circulară repetată cu icoana Hodighitriei în spațiul piațetei // episodul central al asediului:
procesiunea pe zidurile C-polului cu icoana miraculoasă, identificată deja în sec. XI cu icoana
Hodighitriei
– Alegerea zilei de marți: cf. Cuvântării lui Teodor Synkellos (627) procesiunea din 626 a avut loc într-o
zi de marți (15 august) – evenimentul istoric este ”reprodus” iconic/mistic pentru a conferi protecție
Orașului prin puterea dumnezeiască a icoanei palladium, protecție reconfirmată de Maica Domnului
prin miracolul săptămânal de marți
– Poziția purtătorului icoanei – cu mâinile întinse, ca și cum ar fi răstignit – ilustrează iconic Răstignirea
Domnului, pictată pe verso-ul icoanei
• cf. Pero Tafur, 1437;
• pelerin armean, ante 1434: pe verso e zugrăvit Hristos pe cruce, în dreapta și Maica Domnului,
în stânga
• Grigore monahul, Descrierea m-rii Kykkos, cca. 1422: Sf. Luca, inspirat de Arh. Gavriil, a pictat
icoana Hodighitriei, iar pe partea opusă pe Hristos răstignit, încadrat de Sf. Arh. Mihail și Gavriil
• Cf. exemple iconografice (sec. XIII-XV)
și ne ”descifrează” sensul lipsei de greutate a icoanei - paralelă iconică cu patriarhul Serghie în 626:
”Moise al nostru”, care nu are nevoie să fie susținut de cineva, căci s-a răstignit pe sine pentru lume,
potrivit Evangheliei lui Hristos (Gal. 6, 14)
Hodighitria (față), Răstignirea Domnului
(verso), C-pol, 1300-1350, Atena,
Muzeul Bizantin și creștin
Hodighitria (față), Hristos ”Omul durerilor”
(verso), ultimul sfert al sec. 12, Kastoria,
Muzeul Bizantin
• Cele două fețe ale icoanei ilustrează două teme ce marchează limitele nevăzute ale spațiului
mistic, reamintind cele două minuni fundamentale ale creștinismului: Întruparea și Jertfa de
pe Cruce
• Procesiunea urbană este prelungirea miracolului din fața m-rii: spațiul iconic creat în piațeta
din fața m-rii este acum transformat într-un spațiu mult mai mare, într-o imensă icoană
spațială, menită să-i confere Orașului statutul de ”întrupare” a Ierusalimului ceresc
• În procesiune, icoana Hodighitriei este purtată de aceeași slujitori înveșmântați în roșu. În
ambele acte Hodighitria era percepută ca o icoană animată (empsychos graphe), capabilă de
a săvârși minuni
– ”În timp ce icoana binecuvântatei Maici a Domnului era purtată prin oraș si trecea pe lângă bazilica
Mântuitorului, la intrarea pe care Iisus Însuși este admirabil înfățișat, Sfânta Născătoare de
Dumnezeu, din a ei voință, s-a întors spre Fiul ei, deși cel care purta icoana ei nu a făcut un asemenea
efort, iar icoana Mamei Lui s-a întors de parcă ar fi vrut să vadă chipul Fiului ei și a dorit să-și
cinstească Fiul care a făcut-o Împărăteasa îngerilor” (Anonymous Tarragonensis)
 Translările ”icoanei spațiale” a miracolului zilei de marți

• Tesalonic: o replică miraculoasă a Hodighitriei era așezată într-o capelă adiacentă

bisericii Sf. Sofia, fiind transferată zilnic, la slujbele de dimineața și de seară și
expusă în centrul bisericii în fața amvonului,; asemenea prototipului ei c-politan,
icoana era scoasă în procesiune săptămânală, după cum s-a întâmplat în 1185 în
timpul asediului normand, când icoana purtată de membrii confreriei s-a
îngreunat la intrarea în biserică, pentru a ”profeți” capturarea orașului, fiind urnită
abia după îndelungate rugăciuni (paralelă inversă cu miracolul c-politan)
• Trapezunt: Synopsis-ul lui Ioan Lazaropoulos consemnează asediul otomanilor din
sec. XIV și procesiunea în jurul zidurilor cu Hodighitria Chrysokephalos, palladium-
ul cetății, o replică miraculoasă a Hodighitriei c-politane
• Iordan, m-rea Sf. Maria din Kalamon: pelerinul bizantin Ioan Focas descrie în 1177
existența unei reprezentări a Maicii Domnului cu Pruncul în absida unui paraclis al
m-rii, ce reproducea icoana Hodighitriei din C-pol
• Betleem: în bazilica Nașterii era venerată Deitria, replica Hodighitriei c-politane
(1226)
Polotsk, cca. 1159: prințesa Sf. Eufrosina
de Polotsk, introduce în oraș procesiunea
săptămânală de marți cu o icoană
făcătoare de minuni a Maicii Domnului,
”Fecioara din Efes”, adusă din Efes la C-pol
și apoi trimisă prințesei de împăratul
Manuel Comnenul și de patriarhul Luca
Chrysoberges, icoană considerată una din
cele trei icoane zugrăvite de Sf. Ap. Luca –
spațiul urban al orașului medieval rus
devine o replică mistică a modelului sacru
c-politan

Icoana Maicii Domnului din

Toropets (replica icoanei din
Polotsk), sec. XIV, Muzeul rusesc
de Stat, Sant Petersburg
 1498, Moscova: miracolul c-politan
de marți este și el reprodus în spațiul
moscovit, după cum atestă această
podea (pânză atârnată sub icoană),
în care se recunosc în centru figurile
familiei princiare (marele Prinț Ivan al
III-lea, fiul său Vassili și nepotul său
Dimitri; compoziția redă un moment
istoric concret corelat cu ritualul de
marți – încoronarea tânărului Dimitri
în 1498.

Ritualul Hodighitriei, broderie (podea), Muzeul

Istoric de Stat, Moscova, 1498 (probabil conexată
cu icoana Maica Domnului Smolenskaya)
 Icoană-copie a Hodighitriei C-
polului, trimisă în Rusia din capitala
bizantină în 1381 de episcopul
Dionisie de Suzdal, avariată grav în
războiul din 1482, apoi repictată de
meșterul Dionisie:
” A fost realizat la aceleasi
dimensiuni ca icoana făcătoare
de minuni din Constantinopol,
ce-și părăsea locuința de pe
malul mării în zilele de marți si
miercuri. Incendiul a distrus
imaginea, în timp ce panoul a
supraviețuit, iar pe acest panou
Dionisie, pictorul de icoane, a
recreat aceeaşi imagine”.
Icoana conducea procesiunile
liturgice din 23 iunie, 26 august, 21
mai și 22 oct., la care luau parte
patriarhul și țarul

Maica Domnului Smolenskaya

• Otranto: procesiuni cu icoana Maicii Domnului sunt consemnate din sec. XI
• Trani: replica sculptată a Hodighitriei, realizată în 1030-1040 pentru Delterios, turmarches
local și așezată în Catedrala din Trani, care este reprodusă în sec. XII pe ușile de bronz ale
bisericii San Giovanni della Pena și într-o icoană de sec. XIII aparținând aceluiași lăcaș; o
relatare de pelerinaj din sec. XV menționează existența în Catedrala din Trani a unei icoane
decatria, una dintre cele 13 icoane zugrăvite de Ap. Luca
• Florența: biserica Santa Maria Edigitria (Hodighitria), dedicare consemnată în documente de
sec. XII, azi pierdute
• Napoli: biserica Madonna di Piedigrotta este atestată în documente de sec. XIV sub numele
de Santa Maria dell՚Itria, nume (abreviat din Hodighitria) contemporan cu epoca în care
începe să fie venerată aici o copie a Hodighitriei (Madonna dell՚Itria). În 1523 Toma, fiul
ultimul Despot de Mistra, Dimitrie Asan Paleologul, ctitorește în oraș o capelă în biserica S.
Giovanni Maggiore, dedicată icoanei Sf. Luca. Tot în Napoli este întemeiată în 1603 o m-re în
”cinstea icoanei de marți, potrivit rânduielilor stabilite de Sf. Pulheria în C-pol”, icoană care
devenise în epoca Contrareformei ocrotitoare împotriva calamităților, asediilor și epidemiilor
• Catania: biserica Santa Maria de Idria Eupli (sec. XIV), dedicată Hodighitriei, alături de alte
biserici din Sicilia din a doua ½ a sec. XIV
• Campania și Apulia: confrerii de laici sunt dedicate Madonnei di Constantinopoli
• Calabria și Sicilia: celebrarea Madonnei c-politane în ziua de marți, îndeosebi Marțea de
după Paști
• Molise, Portocannone: refugiații din Albania încep să o venereze în 1468 pe ”Doamna
noastră a C-polului” în marțea de după Rusalii
Neodighitria, icoană aparținând abației Santa Maria del Patir, lângă Rosano (Calabria), primită
probabil de ctitor (monahul italo-grec Bartolomeu din Simeri) de la împăratul Alexie I Comnenul
(cca. 1100), alături de vase și veșminte liturgice; icoană procesională cu dublă față, reproducând
la nivel iconografic arhetipul c-politan. Dispărută azi, poate fi reconstituită pe baza unei replici de
sec. XV, pictată pentru arhimandritul italo-grec Athanasios Chalkeopoulos († 1497)

Față

Verso
Padova: Madonna di
Constantinopoli, replică miraculoasă
a Hodighitriei, icoană venerată în
abația benedictină Santa Giustina in
Padua, unde se păstrau și moaștele
Sf. Ap. Luca (din sec. XII), alături de
care era așezată și venerată ca o
icoană zugrăvită de Evanghelist. În
Lecționarul abației (sec. XIV) e
consemnată o versiune inedită a
ritualului de marți, a cărui origine
este corelată cu o epocă de
persecuție iconoclastă (în timpul
împăratului Iulian Apostatul sau Leon
III Isaurul), când icoana a fost
transferată la Padova din biserica Sf.
Apostoli din C-pol – mărturie a
răspândirii ritualulul c-politan de
marți, considerat un model capabil
de a fi reprodus oriunde
Sec. XIX: Giuseppe Pitre descrie sărbătoarea
solemnă ce avea loc în Marțea de după Paști în
Palazzolo Acreide din Sicilia, când doi bărbați
îmbrăcați precum monahii greci purtau icoana
Madonnei d՚Itria pe străzile orașului – ritualul
c-politan din epoca Paleologă: Hodighitria,
care se aflase în Palatul imperial din Vlaherne
din Marțea Săptămânii Patimilor până în
Lunea Paștilor, își relua procesiunile
săptămânale în Marțea Paștilor – ziua
consacrării zugravilor bisericești în vechime (cf.
C. Săndulescu-Verna)
 Concluzii
(A. Lidov)
• Icoana făcătoare de minuni nu era doar un panou sau un simplu tablou material, ci era
purtător de spațiu sacru. Imaginile spațiale care apăreau în jurul unui obiect făcător de
minuni puteau fi transferate în alte spații. În acest fel se stabilea o legătură mistică între zone
îndepărtate geografic, acestea fiind incluse în ansamblul iconic creștin și în ierarhia spațiilor
sacre înrădăcinate în Țara Sfântă și în Constantinopolul perceput ca Noul Ierusalim – un loc
venerat al celei de-a Doua Veniri. „Icoanele spațiale” au jucat rolul de vehicule ale energiei
divine care iradiază din cele mai sacre centre. O icoană spațială foarte semnificativă, dar până
recent aproape neglijată, a fost ritualul miraculos de marți cu Hodghitria în Constantinopol.
Acest proiect sofisticat a fost, probabil, creat în secolul al XII-lea de autori necunoscuți de
geniu care puteau folosi, ca un fel de scenariu, Predica lui Theodor Synkellos despre
eliberarea miraculoasă a Constantinopolului în asediul din 626. Creatorii ritualului de marți
nu au vrut să prezinte o dramă istorică ce reconstituie un anumit eveniment, ci au folosit
povestea paradigmatică din 626 pentru a realiza o reconstituire iconică a Fecioarei, apariția și
protecția miraculoasă conferită orașului. Această imagine cosmică a mântuirii cuprindea
diferite straturi de timp, care interacționau într-un singur întreg: prezența supratemporală a
ființelor cerești, istoria evanghelică, evenimentul din 626, precum și momentul concret al
ritualului de marți ce avea loc la Constantinopol între sec. XII-XV, iar mai târziu în alte părți ale
lumii creștine.
• Ritul și procesiunea de marți făceau parte dintr-un sistem elaborat de ritualuri cu icoane
făcătoare de minuni în Constantinopol și în alte orașe creștine din Orient.
• Ceea ce întâlnim aici este un tip special de creativitate bizantină, numit hierotopie, ce trebuie
abordat ca un subiect de cercetare aparte. Putem presupune că pentru bizantini a fost una
dintre cele mai importante forme ale vieții lor spirituale, în care cele mai sacre valori erau
deschise tuturor, iar energia divină transfigura viața de zi cu zi și mediul urban profan.
• Ritualul miraculos de marți cu Hodghitria Constantinopolului este doar un exemplu
caracteristic ce face parte din seria numeroaselor modele ale hierotopiei bizantine. Aceasta
se referă la imaginile iconice create în spațiu, sau, în termenii tradiționali ai istoriei artei, se
poate vorbi de „iconografie” dincolo de schemele picturale. Combinația unor imagini în
biserică sau într-un context ritual putea crea o altă imagine iconică, reprezentată într-un
anumit spațiu sacru în jurul imaginilor reale. Avem aici în vedere o afirmație importantă și
provocatoare: în mințile bizantine icoana nu era doar un obiect și o imagine plată, pe panou
sau perete, ci o viziune spațială care emana din reprezentare în mediul din fața ei. Așadar,
imaginile din spațiu puteau fi percepute de privitorul medieval ca icoane legitime și
recunoscute, deși erau realizate dincolo de obiectele materiale. Acest tip de imagine spațială
nu poate fi considerată o ilustrare a unui anumit text și include o serie de conotații simbolice
care coexistau în contextul spațial dinamic al ”performanței sacre”. Metodologia tradițională
a studiilor iconografice, bazată pe principiul „text-ilustrație”, nu ține cont de această imagine
spațială. Cu toate acestea, în domeniul culturii bizantine, aceste „icoane spațiale” au jucat un
rol crucial și au determinat adesea atât structura generală a proiectelor simbolice și artistice,
cât și o mare cantitate de detalii picturale concrete. Deci, putem obține de aici o sursă foarte
importantă și neexploratată de informații istorice. Dezvoltarea acestei abordări necesită noi
metode și o terminologie adecvată, care ar trebui să fie elaborate în domeniul de cercetare al
Hierotopiei.
 Bibliografie

• Christine ANGELIDI, Titos PAPAMASTORAKIS, ”The Veneration of the Virgin Hodegetria and the
Hodegon Monastery”, în: Mother of God: Representations of the Virgin in Byzantine Art, ed.
Maria Vassilaki, Ed. Skira, Torino, Milano, 2000, pp. 54-66
• Michele BACCI, ”The Legacy of the Hodegetria: holy icons and legends between east and
west”, în: Images of the Mother of God. Perceptions of the Theotokos in Byzantium, ed. by
Maria Vassilaki, Ed. Ashgate, Aldershot, Burlington, 2005, pp. 321-336
• Alexei LIDOV, ”The flying Hodegetria. The miraculous icon as bearer of sacred space”, în: Erik
Thunø, Gerhard Wolf eds., The miraculous image in the Late Middle Ages and Renaissance,
Papers from a conference held at the Accademia di Danimarca in collaboration with the
Bibliotheca Hertziana, Max Planck Institut für Kunstgeschichte, Roma, 31 May - 2 June 2003,
Roma, 2004, pp. 273-304
• IDEM, ”Spatial icons. the miraculous performance with the Hodegetria of Constantinople”, în:
Hierotopy. Creation of Sacred Spaces in Byzantium and Medieval Russia, ed. A. Lidov,
Moscova, 2006, pp. 349-372
• Nancy Patterson SEVCENKO, ”Servants of the Holy Icon”, în: Byzantine East, Latin West. Art-
Historical Studies in Honor of Kurt Weitzmann, eds. Christopher Moss, Katherine Kiefer,
Department of Art and Archaeology, Princeton University, 1995, pp. 547-553