Facultatea de Teologie ,, Iustinian Patriarhul’’

Artă sacră în contemporaneitate

Master, anul I

STRUCTURA LEMNULUI

Prof. Coordonator: Păunescu George

Masterand: Niculae Ana-Maria Daniela

Bucureşti 2021

1
 SUPORTUL DE LEMN

Introducere

Lemnul poate fi considerat primul material de construcţie. Din preistorie şi până astăzi
acest material a fost utilizat constant, în cele mai variate moduri, în alcătuiri constructive cu
sau fără rol structural. Acest fapt se datorează atât răspândirii lemnului, sub forma unor specii
diverse, în toată lumea, cât şi lucrabilităţii sale, greutăţii reduse şi bunelor sale caracteristici
mecanice. Lemnul a fost principalul material de construcţie în nordul Europei încă din
Preistorie. Încă de pe atunci era considerat o resursă regenerabilă şi durabilă.

România este o ţară bogată în păduri şi, de aceea artiştii şi meşterii români au valorificat
de veacuri resursele lemnoase realizând opere de artă şi uz casnic inedite. Civilizaţia lemnului
la români este recunoscută prin valoarea sa inestimabilă artistică, istorică şi documentară.
Operele realizate din lemn apreciate şi în străinătate, formează o componentă remarcabilă a
patrimoniului cultural naţional.

Harta pădurilor din România;

Patrimoniul cultural reprezintă o resursă fragila şi limitată, fiind ameninţat cu

deterioararea sau pierderea iremediabilă nu doar din cauza trecerii timpului şi schimbării
societăţii, dar şi din cauza marilor schimbări economice şi sociale din ultimii ani. O mare parte
din patrimoniu cultural mobil este constituit din bunuri pe suport celulozic: mobilier, icoane,

2
cărţi, documente, manuscrise etc. Incă din antichitate, lemnul a fost utilizat ca suport pictural
sau grafic. Astfel, sunt binecunoscute suporturile de lemn pictat ale sarcofagelor egiptene sau
pictura grecească portabilă din perioada clasică, urmate de panourile în encaustică din perioada
elenistică. Chinezii foloseau mai puţin lemn pentru pictură, însă pentru scriere preferau tablete
de lemn de bambus. În Occident tabletele de lemn erau adesea acoperite cu ceară şi legate
pentru crearea de cărţi în formă de volume, fiind înlocuite ulterior cu pergamentul. Ulterior,
pictura pe lemn a fost preluată de pictura religioasă sub formă de icoane. Suporturile lemnoase
erau furnizate ai ales de trunchiurile arborilor.1

1
Melniciuc Puică, E. Ardelean, European Journal of Sience and Theology , 2010, p.77

3
 SUPORTUL

PANOURILE DE LEMN

Lemnul este o materie de origine organică şi este produs de plantele lemnoase care fac
parte din grupa vegetalelor superioare cormofite- plante vasculare care sunt formate din ţesutul
lemnos xilen şi ţesutul liberian- floren.

Privit la microscop, lemnul este diferit în funcţie de planul în care este secţiona, dar
putem observa că este alcătuit din mai multe tipuri de ţesuturi vegetale şi anume: ţesutul
vascular, fibre şi parechimul de rezervă. Fibrele sunt fascicule de celule rezistente, dispuse într-
un sens axial, care asigură rigiditatea şi rezistenţa mecanică a lemnului, ele fiind constituite
dintr-un amestec de celuloză, hemiceluloză şi lignină. Ţesutu vascular este compus din vase,
celule tubulare prin care se conduce seva brută de la rădăcini la frunze. La conifere aceste vase
sunt numite traheide şi adesea sunt asociate cu celulele parenchimatic, care contribuie la
transportul de nutrienţi în arbore.

Celulele de rezervă paremchimatice, cu pereţi îngroşaţi şi lingnificaţi, cele care însoţesc

ţesutul vascular. Celulele acestea participă la funcţia de susţinere, orientarea acesstora fiind
transversală şi radială pornind de la axa longitudinală a arborelui.

4
 Propietăţile fizice ale lemnului sunt: rezistenţa la tracţiune şi la comprimare,
durabilitatea şi sunt bune izolatoare termic. Datorită porozităţii sale, lemnul este un conducător
slab de căldurăşi este foarte potrivit să fie folosit ca izolator termic. Conductibilitatea termică
creşte odată cu creşterea umidităţii şi a densităţii materialului. Capacitatea de izolare termică
la lemnul bine uscat este de patru ori mai mare decât la fier. În legătură cu acestă propietate de
izolator termic, este de menţionat că fierarii au mânere de lemn la cleştii cu care scot din foc
bucăţile de fier înroşit pe care urmează să le prelucreze.

Descompunerea termică a lemnului începe la temperaturi de peste 100 de grade celsius,

dar o degradare termică a lemnului poate să apară în timpul expunerii prelungite la temperaturi
mai mici de 100 de grade. La 200 de grade, degradarea este foarte accelerată şi atinge în foarte
scurt timp temperatura de 275 grade celsius.

Lemnul prezintă unele propietăţi acustice, iar parametri care influenţează viteza
sunetului sunt determinaţi de densitatea, elasticitatea şi lungimea fibrelor, gradul de umiditate
şi fisurile ce s-au produs datorită contracţiilor lemnului. Datorită propietăţilor sale, deosebite,

5
în ceea ce priveşte acustica, lemnul este utilizat la fabricarea instrumentelor muzicale, dar el
poate fi utilizat şi ca izolator fonic atunci când peretele de lemn are o densitate de 15- 20 kg pe
metru pătrat.

Factorii de degradare fizico- mecanică a lemnului pot fi:

 Patinarea suprafeţei lemnului cu un strat de impurităţi de regulă grase, dându-i

acestuia un aspect inestetic sau chiar insalubru;

 Eroziunea care nu este altceva decât o tocire a suprafeţei lemnului datorită

folosirii îndelungate şi uzurii acestuia;

 Deformarea lemnului se produce atunci cant acesta intră într-un proces de

deshidratare ori de hidratare excesivă;

Există trei tipuri de apă în lemn:

1. Apa liberă, prezentă în lemnul verde;

2. Apa legată, cea care intră în compoziţia fibrelor ( aceasta cauzează contracţii în
timpul uscării);

3. Apa de compoziţie, cea care intră în compoziţia moleculelor, iar eliminarea ei

duce la distrugerea lemnului (incendiile).

Degradarea biologică a lemnului apare în unele părţi ale peretelui celular în funcţie
de organismele şi microorganismele care deteriorează obiectele din lemn. Acete
organisme sunt ciupercile ( microorganisme ce se dezvoltă pe suprafaţa lemnului său,
în deschideri cum ar fi razele, celulele, traheidele).

Aceste ciuperci pot produce unele efecte asupra lemnului cum ar fi:

 Putregaiul alb, ciupercile distrug atat celuloza cât şi lignina pe care îl lasă
albicios la culoare;

 Putregaiul brun, ciupercile atacă numai celuloza şi catenele scurte

polizaharide lăsând un rezidu brun de lignină;

 Putregaiul umed al lemnului , se formează la contactul lemnului cu solul, în

condiţii de umezeală continuă;

6
  Alte ciuperci produc pete pe lemn fie prin eliberare de pigmenţi au prin
prezenţa hifelor fungice colorate.2

Condiţii optime de păstrare a lemnului

Conform Normelor de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile Art. 4 se

consideră corespunzător spaţiul care îndeplineşte următoarele condiţii:

a. este salubru;

b. are stabilitate microclimatică: umiditatea relativă, denumită în continuare U.R., trebuie să

fie cuprinsă în general între 50- 65%. Pentru obiecte foarte sensibile, pentru care din
anamneză se cunoaşte ca şi-au creat un echilibru la alte valori ale U.R., se vor crea condiţii
în consecinţă (eventual locale); temperatura nu trebuie să depăşescă 22 grade C, urmărindu-
se permanent corelarea acesteia cu U.R.;

c. pentru un spaţiu nou construit, renovat sau restaurat, trebuie să treacă cel puţin 3- 6 luni de
la terminarea lucrărilor, timp necesar pentru asigurarea stabilizării microclimatului interior;

d. nivelul iluminării bunurilor de natură organică, reglat în funcţie de gradul lor de

sensibilitate la degradarea fotochimică, să nu depăşească nivelul maxim admis de lucşi x
ore anual. În general se recomandă următoarele valori ale iluminării: 50 – 80 lucşi pentru
cărţi, documente, miniaturi, acuarele, grafică, textile, lemn pictat, os, fildeş, specimene de
istorie naturală, 150 – 200 lucşi pentru picturi şi obiecte din lemn, iar comonenta UV emisă
de sursele de iluminat nu trebuie să depăşească 75 microW/lm (microwatt/lumen).3
Temperatura, în strânsă legătură cu umiditatea, poate fi un factor activ de degradare.
Astfel, temperatura ridicată favorizează apariţia unui mediu propice pentru dezvoltarea
mucegaiurilor şi dăunătorilor, dar poate produce şi schimbări de culoare pigmenţilor.

2
George Paunescu, Structura şi cauzele degradării materialelor utilizate în tehnicile picturale, ed. Pro
Universitaria, 2015, p. 58- 60
3
Guvernul României, Norma de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate din 18. 12. 2003.

7
Temperatura şi umiditatea împreună cu lumina duc la degradări, de cele mai multe ori
ireversibile ale suportului, dar mai ales ale stratului pictural şi vernisului.4

4
Caietele restaurării 2016, ed. ACS, Bucureşti, p. 217