Hagia Sophia

“Solomon te-am învins !”

Фотоальбом
УЧЕТНАЯ ЗАПИСЬ МАЙКРОСОФТ

UPSC
Autor: Ciribaș Oxana
Istoria Medievală Universală
Cuprins :

 Legende și mituri
 Istoria și evoluția moscheiei
 Arhitectură
 Decorație interioară
 Moscheie și Muzeu
 Bibliografie
• Este cea mai veche catedrală din lume.
• De aproape o mie de ani de la construirea sa (până
la construirea Catedralei din Sevilla în Spania în
1520), a fost cea mai mare catedrală din lume.
Astăzi, ocupă locul patru în ceea ce privește
măsurarea suprafeței.
• Este cea mai rapidă (în 5 ani) catedrală din lume.
• Este unul dintre cele mai lungi (15 secole) lăcașuri de
cult din lume.
• Cupola sa este considerată a fi a patra ca diametru
dintre cupolele „vechii catedrale
 Legende și Mituri
Preoții din ziduri
 Dintre secretele Sfintei Sofii se remarcă unul care este
de-a dreptul incredibil. Se spune că atunci când
otomanii au intrat în Biserică, în data de marţi 29 mai
1453, preoţii se aflau în timpul Sfintei Liturghii.
Pentru ca păgânii să nu ajungă la Sfintele Daruri,
aceştia au luat Sfântul Potir şi Sfântul Disc şi s-au
îndreptat către un zid, care deschizându-se i-a făcut
dispăruţi. Legenda mai spune că atunci când se va
oficia din nou Sfânta Liturghie în Sfânta Sofia zidurile
îi vor elibera pe acei preoţi.
 Istoria și evoluția moscheii
 Santa Sofia este o clădire cu o mare
importanță atât pentru lumea
occidentală, cât și pentru lumea
arabă, datorită faptului că a cunoscut
o mare diversitate de istorie,
reflectând direct etapele și erele pe
care le-a trăit zona de-a lungul
istoriei. O clădire cu un mare sens
spiritual, religios, arhitectonic, atât
geometric, structural și artistic.
Etapa 1

 Prima biserică cu acest nume a fost construită de

împăratul Constantin cel Mare în anul 325 d.Cr., pe
locul înalt unde existase anterior un templu dedicat
zeiței Artemis, pe acropolisul vechiului Byzantion. Au
urmat lucrări de mărire a bisericii sub urmașul
ctitorului, Constantius, în anul 365, timp în care s-a dat
atenția cuvenită locașului ca reședință episcopală a
Constantinopol-ului. În anul 404, biserica a fost
incendiată pe timpul unei revolte legate de exilul
Sfântului Ioan Chrisostom.
Etapa 2

 În anul 415 d.Cr., împăratul Teodosiu al II-lea a

reconstruit biserica într-o nouă variantă
arhitecturală. Acest al doilea edificiu a fost
devastat și incendiat în cursul revoltei numite
Nika, din anul 532, revoltă ce era pe cale să
răstoarne tronul împăratului Iustinian I (cel
Mare).
 Rămășițe ale Hagiei Sofia Theodosian

Capitala teodosiană pentru a

pilastru

Coloană și capital cu a
Cruce greacă

Friză cu miei
 Etapa 3

 După înăbușirea revoltei, împăratul Iustinian a

trecut la materializarea visului său de a ridica o
biserică fără egal în lumea sa. A încredințat
sarcina celor mai renumiți arhitecți ai timpului,
Anthemius din Tralles și Isidoros din Milet. S-a
apreciat că sub comanda acelora au lucrat încă
100 de maiștri și 10.000 de lucrători. S-au ales
cele mai valoroase materiale din imperiul aflat la
o mare bogăție și întindere și s-au adus elemente
valoroase de arhitectură din monumente antice, de
la Efes, Cyzic, Baalbek, sau Heliopolis din Egipt.
 După numai cinci ani, un record pentru acele timpuri, în ziua de 26
decembrie 537 d.Cr., Justinian a putut exclama: Glorie Dumnezeului
care m-a ajutat să-mi săvârșesc o astfel de lucrare ! Solomon te-am
învins !.

 După numai două decenii, 3 cutremure puternice de pămȃnt (la 15

august 553, 14 ianuarie 557 și la 7 mai 557 d.C.), au determinat
prăbușirea unei părți a admirabilei cupole. Cauza prăbușirii a fost
forma prea plată a cupolei. Restaurarea cupolei i-a fost încredințată
nepotului lui Isidoros din Milet, care i-a dat o formă mai înaltă și
mai stabilă. La 24 decembrie 563, Iustinian, la vârsta de 84 de ani, a
reinaugurat biserica. Noua cupolă a dăinuit tuturor cutremurelor de
pămȃnt ulterioare, pȃnă azi.
Etapa a 4

 În anul 859 biserica a suferit un puternic incendiu distrugător, iar

sub domnia împăratului Vasile I, un alt cutremur a prăvălit partea de
apus a edificiului, la 9 februarie 869. Reparația s-a executat rapid, în
anul următor, 870, deoarece imperiul era într-o perioadă de înflorire.
 Un cutremur deosebit de violent, din 25 octombrie 986, a provocat
bisericii asemenea stricăciuni încât s-a pus problema închiderii ei
definitive. Restaurarea a durat până în anul 994, revenind
arhitectului Tridates.
 Cutremurul din 1348 a provocat o nouă prăbușire a părții de răsărit a
cupolei, iar restaurarea s-a putut realiza numai prin colectă publică,
deoarece imperiul intrase deja în declinul abrupt al destrămării. Toate
relatările din sec. al XV-lea, cu câteva decenii înaintea prăbușirii
Imperiului Bizantin, vorbesc de o stare de întreținere jalnică a
bisericii, în concordanță cu decăderea generală.

 În anul 1204 catedrala Sfânta Sofia a fost jefuită sălbatic de nobilii

creștini apuseni participanți la Cruciada a patra. Jaful a durat trei zile,
timp în care locașul a fost golit de icoane prețioase încadrate de aur,
argint și pietre prețioase, de candelabre din argint și aur, de cruci
încrustate și ele cu pietre prețioase și de alte relicve rare
Cucerirea Constantinopolului de către
Mehmed al II
Mehmed a promis armatei sale că pot prăda orașul în voie timp
de trei zile, conform tradiției militare antice. Armata a năvălit în
imensa piață Augusteum, din fața catedralei Hagia Sophia, ale
cărei porți de bronz erau blocate de un număr mare de localnici
aflați în interiorul clădirii, sperând în protecția divină la ceasul
din urmă. Deși Mehmed al II-lea a permis trupelor sale să
prădeze orașul, după obiceiul tuturor armatelor din acele
vremuri, s-a răzgândit văzând distrugerile cauzate
maiestuoaselor clădiri locale și a oprit activitățile după
aproximativ o zi; din nefericire până atunci o mare parte a
locuitorilor fusese fie violată, jefuită sau robită.
 Constantinopol a căzut în fața forțelor otomane atacante la 29
mai 1453. Sultanul Mehmed a intrat în oraș și a executat
Rugăciunea de vineri și khutbah (predică) în Hagia Sophia,
această acțiune a marcat convertirea oficială a Hagia Sophia
într-o moschee.
 Când sultanul Mehmed și anturajul său au intrat în biserică, a
ordonat ca aceasta să fie transformată imediat într-o moschee.
Unul dintre ʿUlamāʾ (Savanții islamici) prezenți au urcat pe
ambo biserica și au recitat shahada ("Nu există alt Dumnezeu
decât Dumnezeu și Muhammed este mesagerul său "), marcând
astfel începutul convertirea bisericii într-o moschee.
Arhitectură
Materiale folosite la construcție

 Materiale:
 marmură, cărămidă, sticlă, mozaicuri. Cupola este realizată în
întregime din mortar și cărămidă, deși în total s-a folosit mai mult
mortar decât cărămidă
 În interior existămarmură policromă, porfir verde alb și violet, cu
mozaicuri de aur. Exteriorul este acoperit cu stuc, vopsit în galben și
roșu datorită restaurărilor din secolul al 19-lea.
 Ashlar, sau pietre sculptate pe mai multe laturi, au fost folosite și
pentru mai mulți pereți.
Procesul de construcție

 construcția sa a fost cu adevărat impresionantă, deoarece structura principală care

conține cupolele a fost construită în aproape 6 ani. Pentru a da perspectivă,
constructorilor medievali le-a trebuit aproape un secol pentru a termina Catedrala
Notre Dame din Paris și 242 pentru a termina Catedrala York(York Minster,), la
vremea sa una dintre cele mai mari biserici din lume. Cu toate acestea, construcția
sa pripită a dus la probleme structurale.
1 — intrare; 2 — poarta
imperială; 3 — coloana
plânsului; 4 — altar; 5 —
amvon; 6 — loja sultanului;
7 — Omphalos („buricul
pământului”); 8 — urne de
marmură din Pergam; a —
baptisteriu din epoca
bizantină, mormântul
sultanului Mustafa I; b —
minaretele sultanului Selim
al II-lea
 Motivul pentru care cupola pare să fie suspendată nu de
coloane sau de o bază exact sub structură, ceea ce l-a
determinat pe istoricul care a relatat construcția sa,
Procopios, să spună că se părea că Dumnezeu ținea cupola
de un lanț din cer(Cameron, 1965), este pentru că
folosește pendentive.
 Domul este structura principală și centrală a clădirii. Se
distinge printre celelalte biserici de acest gen prin
amploarea sa imensă și designul matematic. Cupola
măsoară 55,6 m de la sol până la vârf, 31,87 m de la N la
S și 30,87, de la E la O. arhitecții au folosit marmură,
piatră și cărămizi speciale ușoare, dar durabile, realizate în
special din Pământul Rodos. Domul original a fost descris
ca „aparent comprimat și aplatizat
 „...Lățimea și lungimea sa au fost atât de bine
proporționate încât se poate spune că este foarte lungă și
neobișnuit de lată (...) Abundă cu lumina soarelui și
reflexii strălucitoare. De fapt, s-ar putea spune că
strălucirea este generată. din interior, așa abundența de
lumină care scaldă acest sanctuar în jurul meu (...) Și de
fiecare dată când cineva intră în biserică să se roage, se
înțelege imediat că nu a fost creat de vreo putere sau
abilitate omenească, ci de influența Dumnezeu".
 (Jabi și Potamians, 2007)
Abside sau altar

 În prezent, spațiul cunoscut sub numele de absidă, unde anterior pe

vremea sa de biserică ar fi fost ocupat altarul și preotul s-ar fi
poziționat să țină liturghie, există un altar. Acest altar nu este
poziționat spre una dintre axele centrale, ci este poziționat în direcția
în care se află Mecca, întrucât a fost amplasat de otomani după
cucerirea Constantinopolului. Actualul altar a fost renovat în secolul
al XIX-lea și este realizat din marmură. Conține un alcov decorat cu
o figură înfățișând soarele și stelele acoperite de o jumătate de
cupolă. Pe altar se folosesc o mulțime de peri verzi, înconjurat de un
chenar larg decorat cu frunze de acant cu ramuri răsucite.
Cu toate acestea, designul original
al bisericii a contemplat altarul
creștin și chiar poziția preotului în
geometria sa, deoarece
spiritualitatea, credințele creștine și
poziția solară au fost centrale în
proiectarea fiecărui colț al acestei
clădiri de către creatorii săi, Isidoro
și Anthemius.
 Pronaos și portaluri
 Poarta Imperială a fost intrarea exclusivă a
Împăratului, concepută pentru a fi intrarea
principală, chiar în mijlocul axei longitudinale a
clădirii, privind drept spre vârful cupolei și drept
spre absidă. O priveliște care merită văzută.
Pentru a accesa această ușă se trece prin
pronaosul exterior și interior. Pe ambele părți ale
naosului principal se află două galerii, coridoare
lungi boltite, iar la etajul superior alte două
galerii, care se pot accesa de pe o rampă situată
la capătul de nord-vest
Omphalion (Stânca Încoronării)
Loc unde au fost încoronați toți
împărații bizantini, este format din
mai multe discuri de marmură de
circumferințe și decorațiuni diferite.
Minbarul este un amvon într-o moschee unde imamul se
oprește pentru a ține predici în zilele de vineri .Construit
pe vremea sultanului Murad al III-lea și este considerat a
fi unul dintre cele mai bune exemple de muncă manuală
din secolul al XVI-lea din epoca otomană.
„Logele” sau Cutii
Sunt locuri speciale concepute pentru
ca anumite personaje să se roage în
epoca otomană. Există două exemple în
interiorul Hagia Sophia, Sultanul și
Muezzin.
Minaretele

 Minaretele au fost adăugate de otomani pe măsură ce

biserica a fost transformată într-o moschee, iar aceste
structuri au fost folosite pentru a chema rugăciuni și
predici. Prima a fost construită din cărămidă și datează din
vremea sultanului Mehmet. Celelalte trei sunt calcar alb și
gresie, dintre care cel mai subțire a fost construit de
sultanul Bayezid al II-lea, în timp ce celelalte două
minarete identice au fost ridicate de sultanul Selim al II-lea
și proiectate de renumitul arhitect otoman Mimar Sinan.
Toate au 60m altitudine
 Mormintele sultanilor
 În total sunt 5 clădiri funerare în afara structurii principale care servesc drept
morminte, fie pentru un singur personaj, fie pentru mai multe, cum este cazul
Mormântului Prinților. Acestea sunt: ​Mormântul sultanului Selim II, cel al sultanului
Murad, cel al sultanului Mehmet al III-lea, cel al sultanului Mustafa I și al sultanului
Ibrahim și în final Mormântul Prinților.
Decorație interioară
 Primele mozaicuri care împodobeau biserica au fost finalizate în
timpul domniei Iustin II.[218] Multe dintre mozaicurile non-
figurative din biserică provin din această perioadă. Majoritatea
mozaicurilor, însă, au fost create în secolele X și XII,[219] urmând
perioadele de Iconoclasmă bizantină.

 In timpul Sacul Constantinopolului în 1204, cruciații latini au

vandalizat obiecte valoroase în fiecare structură bizantină
importantă a orașului, inclusiv mozaicurile aurii ale Sfintei Sofia.
Multe dintre aceste articole au fost expediate către Veneția, a caror
Doge, Enrico Dandolo, organizase invazia și sacul
Constantinopolului după un acord cu Prince Alexios Angelos, fiul
unui depus Împărat bizantin.
 După transformarea clădirii într-o moschee în 1453, multe dintre mozaicurile sale
au fost acoperite cu tencuială, din cauza interdicției Islamului asupra imaginilor
reprezentative. Acest proces nu a fost finalizat imediat și există rapoarte din
secolul al XVII-lea în care călătorii observă că încă mai puteau vedea imagini
creștine în fosta biserică.
 Datorită istoriei sale îndelungate ca biserică și moschee, apare o provocare
specială în procesul de restaurare. creştin iconografic mozaicurile pot fi
descoperite, dar deseori în detrimentul artei islamice importante și istorice.
Restauratorii au încercat să mențină un echilibru între culturile creștine și cele
islamice. În special, multe controverse se bazează pe dacă Caligrafie islamică pe
cupola catedralei trebuie îndepărtată, pentru a permite expunerea mozaicului
Pantocrator al lui Hristos ca Stăpân al Lumii (presupunând că mozaicul există
încă).
 Mozaicul Porții Imperiale este situat în timpan deasupra acelei porți,
care era folosită doar de împărați la intrarea în biserică. Împăratul cu
o nimb sau halo ar putea să-l reprezinte pe împărat Leon al VI-lea
Înțeleptul sau fiul său Constantin VII Porfirogenit aplecându-se în
fața lui Hristos Pantocrator, așezat pe un tron ​cu bijuterii, dându-i
binecuvântarea și ținând în mâna stângă o carte deschisă.Textul de
pe carte spune: „Pace cu voi” (Ioan 20:19, 20:26 ) și "Eu sunt
lumina lumii " (Ioan 8:12 ). Pe fiecare parte a umerilor lui Hristos
este o circulară medalion cu busturi: în stânga sa Arhanghelul
Gabriel, ținând o personal, în dreapta lui mama lui Mary
 Mozaicul din semi-cupolă deasupra absidei la capătul estic arată
Maria, mama lui Isus ținând Copil Hristos și așezat pe o bijuterie
thokos tron fără spate.[230] De la redescoperirea sa după o perioadă
de ascundere în epoca otomană, „a devenit unul dintre cele mai
importante monumente ale Bizanțului”.[230] Veșmântul pruncului
Iisus este descris cu auriu tesele.
Mozaicul împărătesei Zoe de pe peretele estic
al galeriei sudice datează din secolul al XI-lea.
Hristos Pantocrator, îmbrăcat în haina albastră
închisă (așa cum se obișnuiește în arta
bizantină), este așezat în mijloc pe un fundal
auriu, oferindu-i binecuvântarea cu mâna
dreaptă și ținând Biblie în mâna stângă. De
ambele părți ale capului său sunt nomina sacra
IC și XC, sens Iēsous Christos. El este flancat
de Constantin IX Monomachus și Împărăteasa
Zoe, atât în ​costume de ceremonie.
Mozaicul Comnenus, situat și el pe peretele
estic al galeriei sudice, datează din 1122.
Fecioara Maria stă în mijloc, descrisă, ca de
obicei în arta bizantină, într-o rochie albastră
închisă. Îl ține pe Copilul Hristos în poală. El
își dă binecuvântarea cu mâna dreaptă în timp
ce ține un sul în mâna stângă. În partea ei
dreaptă stă împăratul Ioan al II-lea Comnen,
iar în stânga soția sa împărăteasa Irene din
Ungaria
Bibliografie:

 HAGIA SOFIA – SANTA SOFÍA

Crítica Sistémica de la “Megale Ekklesia”-Jesús Mondragón Ortiz
https://
www.dailysabah.com/arts/hagia-sophia-the-treasure-of-sultan-mehmed-the-conquero
r/news
https://wikicro.icu/wiki/Hagia_Sophia#Loggia_of_the_Empress