Istoria Artei Medievale şi Renascentiste

Oleacu Ş. Răzvan Adrian Semestrul 2, an 2022 – 2023

Prezentare istorică și arhitecturală
Bazilica Sant'Apollinare Nuovo a fost ridicată din ordinul regelui Teodoric în Ravenna, capitala
Regatului Ostrogot, după cucerirea peninsulei italice și înfragerea uzurpatorului Odoacru în perioada
primul sfert al secolului al VI-lea, . Biserica palatină a lui Teodoric trebuie să fi fost cea mai somptuoasă
și mai bogată biserică ariană, fară îndoială având și o puternică conotație propagandistică. Edificiul arian
a fost inițial dedicat lui Hristos Mântuitorul, apoi după moartea lui Teodoric și cucerirea bizantină a
Ravenei de către Iustinian, împăratul din Constantinopol, bazilica a fost redată cultului ortodox și sfințită
cu hramul Sfântului Martin din Tours (aprig combatant al arianismului), astfel multe părți din decorul său
mozaical, au fost supuse așa-numitei
damnatio memoriae, deoarece erau
legate în mod explicit de curtea
gotică și de erezia ariană.
Denumirea actuală a bazilicii datează
din secolul al IX-lea, perioadă în care
din cauza raidurilor frecvente ale
piraților pe coasta Ravenei, relicvele
protoepiscopului Apollinare au fost
transferate din motive de siguranță
din Bazilica Sant'Apollinare in Classe
la Bazilica San Martino « in Ciel
d’oro », redenumită Sant'Apollinare
Nuovo.

Istoria Artei Medievale şi Renascentiste 2

Prezentare istorică și arhitecturală

Din punct de vedere arhitectural, Sant'Apollinare Nuovo este construită în stiulul bazilicilor antice, cu
un plan dreptunghiular cu trei naosuri, separate prin două rânduri de coloane și o absidă semicirculară la
extremitatea estică, având un acoperiș în două ape, de construcție simplă, și lipsită de galerii peste cele
două nave colaterale. Structura și planul extrem de simplu al edificiului fiind popular în nordul Italiei la
acea vreme.

Istoria Artei Medievale şi Renascentiste 3

Mozaicul
Biserica are un decor de mozaic
care se întinde de-a lungul pereților
naosului și poate fi împărțit în trei
registre paralele.
În primul registru, din
apropierea tavanului sunt scene din
viața lui Iisus. Pe peretele din stânga
sunt prezentate treisprezece miracole
sau parabole, iar pe peretele opus,
povești despre Patimile sau
evenimentele care urmează morții
Fiului.
Cel de-al doilea registru înfățișează sfinți și profeți flancați de ferestre. Treizeci și două de figuri în
total, îmbrăcate în alb și așezate pe fundaluri aurii. Fiecare personaj poartă în mâini o carte sau un sul de
pergament.
Registrul inferior este cel mai lat și se desfășoară în spațiul de deasupra arcelor cele două colonade,
formând un decor continuu, fără întreruperi. Prezintă figuri precesionale care au înlocuit după cucerirea
bizantină, mozaicurile create în timpul lui Teodoric care ar fi avut legătură cu arianismul, devenit acum
eretic, sau poate chiar cu Teodoric și familia sa.
Istoria Artei Medievale şi Renascentiste 4
Damnatio memoriae

Pe peretele nordic sunt figuri feminine, fecioare

martire în ținute spectaculoase care poartă coroane și
își croiesc drum conduse de cei trei magi spre
Fecioara Theotòkos înconjurata de patru îngeri.
Pe peretele sudic este un lung șir de bărbați
martiri, că o paralelă cu fecioarele martire de pe
cealaltă parte. De asemenea, ei țîn coroane, pe care le
vor oferi lui Hristos. Iar în fruntea rândului se află
Sfântul Martin, căruia această biserică i-a fost
dedicată după ce ostrogoții au fost învinși.

Istoria Artei Medievale şi Renascentiste 5

Damnatio memoriae

Tot în registrul inferior găsim portul de la

Classis, iar pe peretele opus palatul care ar fi trebuit
să fie chiar lângă această biserică, fiind cele două
structuri de unde pleacă cele două procesiuni sfinte.
Este evident că, inițial sub arcadele palatului
erau reprezentate mai multe figuri în picioare;
acestea au fost îndepărtate și înlocuite cu draperii.
După o privire mai atentă putem observa prezența
inexplicabilă a unor mâini fără trup pe fundalul alb
al coloanelor clădirii.
De asemenea în urma unor analize amănunțite
în secolul XX au putut fi observate contururile
siluetelor probabile ale unor demnitari goți care au
fost eliminate de pe crenelurile portului în timpul
mandatului arhiepiscopului Agnellus.

Istoria Artei Medievale şi Renascentiste 6

Moștenirea greco-romană

Cina cea de Taină. Femeile mironosițe de la mormânt.

Hristos, îmbrăcat în purpură imperială este mai Cele două femei ocupă partea stângă
mare decât toți ceilalți pentru că este mai important. a panoului, în timp ce îngerul ocupă partea
Suntem obișnuiți să vedem aceasta scena cu Mantuitorul dreaptă. În centru se află mormântul gol,
asezat la masa in centru, cu apostoli alaturi in stanga si imaginat ca o rotondă, probabil o referință
dreapta lui dar, aceasta este atât de diferită. Artistul a la Biserica Sfântului Mormânt a
reprezentat personajele așezate în jurul unei mese si care împăratului roman Constantin, care a
aproape că stau culcate pe o parte, așa cum luau masa marcat locul învierii lui Hristos în
vechii romani. Ierusalim.
Istoria Artei Medievale şi Renascentiste 7
O eroare de secol XIX. Concluzie.
Înmulțirea pâinilor.
Scena se desfășoară conform schemei iconografice
paleocreștine: Hristos, tânăr și îmbrăcat în purpură,
flancat de doi apostoli de fiecare parte, atinge pâinile și
peștii pe care aceștia îi înmânează cu mâinile voalate așa
cum făceau supuşii care plăteau tributul stăpânului lor;
simbolul şi semnul puterii permanente a lui Hristos
manifestată prin Biserică. Scena reprezenta inițial nunta
din Cana dar, a fost restaurată eronat în secolul al XIX-
lea, fiind dată forma înmulțirii pâinilor și a peștilor.

În concluzie Bazilica Sant'Apollinare Nuovo este probabil cea mai

importantă mărturie a întâlnirii dintre romani și barbari, între cultul arian și cel
ortodox catholic și a servit drept câmp de luptă pentru rivalitatea dintre
Teodoric și Iustinian, din care cel din urma a ieșit învingător.

Istoria Artei Medievale şi Renascentiste 8

Bibliografie

Creţulescu, Vladimir, „The Iconographical programme of the Sant Apollinare Nuovo Basilica in Ravenna:
an early Byzantine palimpsest”, în Revista de Artă și Istoria Artei Nr. 1, Bucureşti, Editura MMB, 2018.
Harris, Beth și Steven Zucker, "Sant’Apollinare Nuovo, Ravenna," în Smarthistory, 18 mai 2021,
https://smarthistory.org/santapollinare-nuovo/ (accesat 12 martie 2023)
Penni Iacco, Emanuela, „Gli ariani a Ravenna: le scene cristologiche della basilica di S. Apollinare Nuovo”,
în OCNUS 12, Bologna, Ante Quem, 2004.

Istoria Artei Medievale şi Renascentiste