“Inceputurile crestinismului in regiunea Dunarii de jos”  

Cuvint inainte… 

 Romanizarea Daciei şi Creştinismul sunt două fenomene care au evoluat оn paralel. Intensitatea şi
creşterea romanizării au influenţat direct puterea Creştinismului.Centrele urbane sunt cele care oferă
cea mai bună imagine a romanizării şi оn acelaşi timp ele devin  оn primele trei secole ale erei noastre
 focarele Creştinismul ui. 

 După tradiţie, Creştinismul s-a introdus la noi оncă din veacul apostolic. Se ştie că, după ,,inălţarea la
cer a Domnului, Sfinţii Apostoli n-au оnt вrziat mult оn Ierusalim. Ei se răspвndesc оn lume
pentru a propovădui Evanghelia lui Iisus după cum scrie Origenes: ,,Toma a mers
să predice Parţilor, Matei a mers оn Etiopia, Bartolomeu оn vestul Indiei, Ioan оn
 Asia, Andrei оn Scythia, Petru оn Pont, Galatia, Bithynia  şi Capodokia, Paul a
mers din Ierusalim pвnă оn Illyria. Despre predicarea Evangheliei lui Iisus  de către
Sfвntul Apostol pe teritoriul Scythiei  şi оnsuşirea noii оnvăţături creştine, de
timpuriu, de către geto-daci, a оntocmit un studiu şi P.S.Epifanie Norocel care
sintetizează menţiunile autorilor bisericeşti asupra predicii Sf.Andrei оn părţile
noastre, 

I storiografi a pri vind problematica temei:

  Istoriografia antica: 

 În privinţa creştinilor din spaţiul balcano-carpato- 

 pontic, autorii antici oferă informaţii începând cu
secolul III p.Chr. Populaţia autohtonă daco - carpică, venită în contact cu noua r eli gie, pri n
intermediul veteranilor creştini din armata romană, al negustorilor a reprezentat în secolul al III -lea
o forţă mai mare decât cea a goţilor, conform scrierilor lui Petrus Patricius Cultul martiric este
 fundamentul credinţei creştine, născut ca o deplină manifestare naturală a credinţei în Mântuitorul
 Hristos şi jertfa Sa . Primii  care au urmat calea mântuirii prin jertfă au fost Apostolii. Ulterior,
mărturia Apostolilor, a fost cinstită de cei asupra cărora s - a revărsat învăţătura şi harul divin prin
tain a Botezul ui .

  Persecuţiile împotriva creştinilor sunt prezentate în biografiile împăraţilor, precum Vieţile celor
12 Cezari (Suetonius) şi Historia Augusta.
  Împăratul Claudius (41– 54 p.Chr.) a luat în 49 p.Chr. o masura impotriva iudeilor alungindu-i
din Roma “deoarece se certau intre ei pentru persoana lui Hristos ”  (Suetonius, Vita Claudii, 25,
4)

  Următoarea persecuţie care a generat martirizări, provine din timpul împăratului Nero (54– 68
 p.Chr.), menţionată de Tacitus (Annales XV, 44)[128, p.37] şi Tertullian (Apologeticum, II, 4) .
  Următoarea persecuţie care a generat martirizări, provine din timpul împăratului Nero (54– 68
 p.Chr.), menţionată de Tacitus (Annales XV, 44)şi Tertullian (Apologeticum, II, 4).
  Împăratul Traian, într-o scrisoare primită de la Plinus cel Tânăr afla că guvernatorul său îi
condamna la moarte pe creştini, dacă aceştia continuau să mărturisească creştinismul, de două,
 

trei ori la rând, însă, practic sentinţe capitale s -au dat numai în cazuri în care creştinii fuseseră
identificaţi în rândul celor care se revoltau împotriva autorităţii, în urma unor denunţuri motivate
.

  Istoricul Tertulian (Adversus judaeos, 7) menţionează că în secolele II– III p.Chr., sarmatii, dacii
şi sciţii primiseră creştinismul la fel ca galii, britanii şi alte naţiuni.
  Origene, în Comentariul la Evanghelia lui Matei ocazionat de replica dată păgânului
Porphyrios, care negase valoarea cuvintelor Mântuitorului din această Evanghelie –  2, 1: „şi se va vesti
această Evanghelie a Împărăţiei peste tot pământul, spre mărturie neamurilor, şi atunci va fi sfârşitul“
 preciza că dacii şi sciţii încă nu fuseseră creştinaţi la acea dată .
  Istoricul Filostorgius (368 –425) autor al unei lucrări de istorie creştină excerptată în secolul al
IX-lea de Patriarhului Photios, menţionează faptul că în timpul împăraţilor Valerianus (253– 260)
şi Galienus (260–268), goţii de la Dunăre.
  Ammianus Marcellinus sublinia faptul că sub presiunea hunilor, vizigoţii conduşi de Atanarich
s-au retras, după câteva campanii contra Imperiului Roman condus de împăratul Valens, în
munţii Serrilor –  ad Caucalandensem locum –  care formau o veritabilă barieră naturală, din
cauza pădurilor dese.
Studiul Creştinismului timpuriu оn Dacia reprezintă оn general contribuţia noastră la  istoria
Creştinismului. Este оncă o оncercare de оmbogăţire a istoriogafiei europene cu noi date, noi
cunoştinţe cu ajutorul arheologiei.Dacă оnceputurile ni se par sărace оn materiale, secolele IV -VI
pun оn lumină organizarea bisericii creştine, conexiunile comunităţilor creştine geto -dace cu
оntregul Imperiu оn condiţii speciale existente la Dunărea de Jos, cвnd Imperiul a pierdut provincii
оn Balcani, cвnd Barbarii au cucerit  teritoriul dintre Dunăre şi Balcani şi totuşi populaţia creştină se
dezvoltă, suprvieţuieşte peste frontierele Imperiului, păstrвndu-şi religia, entitatea etnică şi unele
aspecte ale originii ei romane.

Secolul XX a fost perioada cвnd au apărut cele mai multe studii asupra Creştinismului timpuriu
daco-roman prin analizarea obiectelor descoperite arheologic. Adevărata cercetare o оncepe Vasile
Pвrvan care dă la iveală studiul său: ,,Contribuţii epigrafice la Istoria Creştinismului Daco -Roman”.
Istoricul atrage atenţia:,,Că оn Dacia traiană trebuie să fi fost creştini şi оnainte de anul 270 e.n. e o
necesitate logic istorică:toate credinţele atunci existente оn Imperiu se оntвlnesc şi оn Dacia şi mai
ales cele orientale, dintre care vreo cвteva apar chiar numai aici, iar pentru mulţi orientali
romanizaţi veniţi оn Dacia spre a o coloniza, un mare număr era din vechile provincii creştine,
misionate de оnşişi apostolii Domnului: Syria, Galatia, provincia Asia,etc”.  

Vasile Pвrvan aminteşte pe Tertuluian care enumeră printre popoarele ,,unde a ajuns numele lui
Christus şi credinţă оn el” şi poporul dac. Dвnd exemplu de o neconcordanţă оntre textul lui
Tertulian şi Origenes, savantul romвn adaugă:,,prin urmare izvoarele literare nu dau nimic sigur
asupra Ceştinismului din stвnga Dunării оnainte de anul 250. -Dimpotrivă un izvor de o altă natură
ne documentează оn chip definitiv  existenţa Creştinismului  оn Dacia traiană оncă dinainte de anul
270”. Se dă exemplu o inscripţie din Napoca, care оncepe ca toate celelalte cu D(is) M(anibus)
fapt pentru care nu i s-a dat atenţie deşi se termină cu monogramul sacru. Inscripţia a fost săpată
pe un sarcofag de piatră descoperit pe la 1500 şi datele despre inscripţie se cunosc din
manuscrisele umanistului Mezerius(c.a 1516).
 

Dacă Vasile Pвrvan a deschis prima treaptă a cercetării, оntre anii 1911-1936 urmaeză o alta
cercetată de către C.Daicoviciu care aduce noi evidenţe creştine arheologice datate оn secolul al
IV-lea cвnd Creştinismul este adus aici la Nordul Dunării de către misionari, оn special după anul
313 e.n.

O altă fază a cercetării poate fi plasată оntre 1936-1958 cвnd I.I.Russu оntocmeşte primul catalog
sistematic al Creştinismului timpuriu оn special pentru Transilvania.  

 Acestor liste li se pot adăuga numeroase articole şi alte lucrări cu privire la alte descoperiri  de
articole creştine. Au fost оntocmite hărţi cu aceste articole, respectвndu-se caracteristici
tehnice precum: materiale, dimensiuni, descriere; tipologie; analogii; datare; locul descoperirii şi
locul unde se păstrează acestea. Avвnd o distribuţie a articloleor pe hărţi s-au putut face comparaţii
оntre situaţiile provinciilor dacice cu cele ale оntregului Imperiu Roman şi regiunea balcanică.
Desigur că descoperirile de pe teritoriul Daciei se pot alătura şi integra cercetărilor şi descoperirilor
care s-au făcut şi pe alte teritorii creştine cum ar fi Britania şi Germania оn cadrul obiectelor
creştine asociate acelora din Imperiul Roman perioada tвrzie şi Bizanţul timpuriu. Оn felul acesta
se poate urmări o mişcare a Creştinismului pe teritoriul european.  

Primele semneale aparitiei crestinismului. 

Unii istorici şi oameni ai bisericii pe baza unor date   istorice presupun că о n Dobrogea au existat
creştini chiar din primele secole ale erei noastre. Istoricul Constantin C Giurescu, vorbind despre
,,Creştinarea daco-geţilor, afirmă: ,,Este sigur că au existat creştini оn Dacia şi оnainte de părăsirea ei.
Creştinismul avea, оn momentul c вnd s-au retras legiunile  pe malul drept al Dunării, o vechime de
aproape două secole   şi jumătate; el pătrunsese оn toate centrele mai importante ale Imperiului roman,
оntre altele şi оn Peninsula Balcanică. Aşadar nu este deloc exclus   ca printre coloniştii aduşi de Traian
să fi fost şi creştini. De asemenea, ei puteau fi şi о n r вndurile trupelor care stătuseră mai оnainte оn
răsărit şi care-şi aveau acum garnizoana о n Dacia .
Cum s-a născut şi s -a răspindit creştinismul pe teritoriul daco-get se poate răspunde pe baza
documentaţiei studiate doar prin termenul misionarism explicat de A.von Harnack . Mărturii
arheologice”*menţionează despre tipul individual:,, Misionarii au adus aici numai fermentul creştin,
căci societatea daco-romană la care venea acest ferment, ca şi cea din restul Imperiului era deja aptă
 pentru a prelua acest ferment şi pregătită pentru a-l dezvol ta” Acest lucru se poate explica prin
cuvintele lui Vasile Pir van:,,Cauza creştinismului daco -roman constatat pe monumente publice cu mult
оnainte de a apare măcar prin mart urologii оn alte provincii ale Illyricului, cred că trebuie căutată numai
оn aducerea lui directă dinRăsărit-coloniştii lui Traian au venit оn mare parte din Orientul creştin- şi, ca
urmare, оn vechea vatră a comunităţii creştine din Dacia, care va fi dat membrilor ei o oarecare
оncredere оn puterea lor de rezistenţă chiar la ocazia   unei lupte publice cu păgв nismul predomnitor оn
 provincie

(harta bazilicile din scitia minor)

istoria descoperirilor arheologice  In perioada aparitiei crestinismului.

Descoperirile arheologice se pot clasifica in trei trepte de periodizare

a) Perioada provinciei romane 

- constind din inele de piatră şi talismane cu simboluri creştine  

 

b) Obiecte ale Creştinismului timpuriu

-cind obiectele gnostice dispar, obiectele devin mai uniforme оn clasificarea lor оn raport cu folosirea
lor mult mai generalizată 
c) Putem vorbi de secolul al IV-lea

-cind s-au descoperit o mai mare varietate de obiecte folosite оn serviciul divin, talismane, obiecte de
оnhumare, echipamente, hamuri.
Exemple concrete de descoperiri:  

  In Istoria Romanilor a lui Constantin C.Giurescu este prezentat un opaiţ din bronz   cu semnul
crucii. Opaiţul a fost găsit оn comuna Luciu, judeţul Ialomiţa,Muntenia şi este datat secolul V -
VI.

  Istoricul şi arheologul Dumitru Tudor оn ,,Oltenia Romană” ne prezintă şi el  la paginile 90-91
citeva opaiţe cu semne creştine din sec.II-VI găsite la Sucidava, Orlea, Romula.

  Tot in cartea istoricului Dumitru Tudor оntвlnim precizări cu privire la amforele  cu ,,coaste”,
marcate cu inscripţii pictate(tituli picti),de caracter creştin. Ele se remarcă in Sucidava, unele
fiind de import dar şi locale.  
  ,,Basilica creştină” dată la iveală de săpăturile de la Sucidava о n anii1946-1947 despre care
istoricul Dumitru Tudor scrie că ,,rămвne primul şi unicul monument de acest gen о n ceea ce
 priveşte оnceputurile răspindirii creştinismului la nordul Dunării. 
  Secolul IV este perioada descoperirilor mai bogate, cind au fost ,,creştinate” mai multe obiecte
de cult.

,,Inscripţia votivă creştină de la Biertan”de pe o tăbliţă a unui  subansamblu de bronz, probabil,

o parte dintr-un candelabru. Localitatea Biertan se află la sud de Dumbrăveni, judeţul Tвrnava
Mare deci оn inima Transilvaniei.. Tăbliţa votivă a fost redescoperită de profesorul K.Horedt
după ce stătuse mult timp оn  dulapurile Muzeului Bruckenthal, (cum ne spune istoricul
Constantin C.Giurescu оn ,,Istoria Romвnilor”1943, p.98)*[6]. K.Horedt оntocmeşte un studiu
acestei descoperiri, accentuвnd marea оnsemnătate a acestui obiect. Inscripţia este оn
latineşte şi cuprinde:Ego Zenovius votum posui (,,Eu Zenovie am pus (această) ofrandă” sau
danie!) şi se referă la un monogram creştin de bronz dăruit de autorul inscripţiei.   Forma literelor
şi forma monogramului indică secolul al IV-lea. Datarea inscripţiei este după retragerea
legiunilor  din Dacia  fapt ce оntăreşte problema continuităţii populaţiei daco -romanice оn
Transilvania şi a cultului creştin. 

 Autorul cărţii,,Oltenia Romană”*[7] leagă construirea basilicii de la Sucidava de activitatea

desfăşurată prin Novela XI de către оmpăratul Justinian pentru dezvoltarea  creştinismului la
nord de Dunăre. Novela a XI-a fost dată la 14 aprilie 535 către arhiepiscopul său din
dioceza Justiniana Prima. Оn această circulară se menţionează şi alte centre bisericeşti cum ar
fi:Litterata(Palanca Nouă оn Banat)şi Recidiva, toponimic care ar putea fi localitatea Sicibida -
Sucidava, important centru economic, militar şi bisericesc din timpul lui Iustinian. 

Martirii –  ecou al crestinitatii  

  Secolele IV-V-Placă de marmură descoperită in cartierul Tomis :

 

 ,Aici odihneşte martiriul lui Christos şi episcopul…… 

Existau martiri şi оn sec.IV şi după recunoaşterea Creştinismului, după Constantin cel Mare 325.
Barbarii care năvăleau provocau victime о n rindul creştinilor  mai ales printre aceia care făceau operă
misionară.
  O placă de calcar descoperită о n minele basilicii Coemetricalis, оn cetatea de nord şi datată la
sf вrşitul sec.III şi оnceputul sec.IV. Text:,,(Martirilor) Chiril, Chindias şi Tasius le оncredinţez
 pe Eufrasius. Lipsa crucii de pe monument demonstrează prudenţa creştinilor о n timpul domniei
lui Diocliţian 267.
  cripta unei basilicii din sec.IV-V оn care s-au descoperit coşciuge din lemn datate sec.IV cu
 patru martiri decapitaţi.Оntr-o biserică din Niculiţel jud.Tulcea, Dobrogea,Romвnia s-au
descoperit 3 inscripţii din sec.IV. care menţionau:  
a) martiri pentru Cristos;

 b) martirii- Zotikos, Attalos, Kamasis, Philipos”; 

c)inscipţia este X(ristos).
Probabil că cei 4 martiri şi-au pierdut viaţa cu ceilalţi 25 tovarăşi оnscrişi оn aceleaşi liste.  

  Tot sec. IV-V pe un fragment de marmură din capacul unui sarcofag la Tomis există
inscripţia(traducere): ,,Ai milă (Doamne) de cei fără trup! Aici odihneşte Alexandru, de cur ind
convertit.

(imaginea cu martirii)

Spaţiul balcano-carpato-pontic   prezintă o situaţie deosebit de interesantă, în ceea ce priveşte

existenţa martirilor. Geografic ei sunt atestaţi în centre paleocreştine precum Axiopolis, Dinogetia,
Halmyris, Niculiţel, Noviodunum, Tomis, Tropaeum Traiani, Mousaios (râul Buzău), Singidunum,
Sirmium, Bononia, Novae,Durostorum. O altă particularitate, care vine să completeze tabloul vieţii
creştine în acest spaţiu, este acela că martirii sunt atestaţi: numai prin acte martirice, prin acte
martirice şi inscripţii; numai prin cripte.
Rolul istoric al bazilicilor in raspindirea crestinismului. 

Crestinismul în spaiul balcano-carpato-pontic este atestat de catre sursele narative, epigrafice si

arheologice ca datând din epoca apostolica, raspândirea sa facându-se printr-un misionarism dirijat
 politic, dar si prin circulaia valorilor crestine, ca o consecina a aciunilor politice ale epocii. Se
impune de la sine faptul ca actul ritual de cinstire a martirilor, prin construcia de criptemartirice
(martyricon) s-a facut în centre urbane (civitates) unde circulaia oamenilor si avalorilor era
însemnata, crestinii, în epoca persecuiilor, putând însela vigilena autoritailor, prin reunirea lor în
basilicae –  cladiri publice, care sub temelia lor ascundeau oseminte de martiri. 

Dobrogea, devenita Scythia Minor este bine reprezentata prin construcia de bazilici paleocrestine
în toate cetaile grecesti (Tyras, Argamum,Histria, Tomis, Callatis) si cele romano-bizantine
(Axiopolis, Capidava, Tropaeum Traiani,Noviodunum, Halmyris, Ibida, Aegyssus). Devenita
metropola Pontului, Tomis a trecut practic
 

de la statutul de capitala a Alianei Pentapolis sau Hexapolis (asociaie religioasa care celebracultul
imperial în bazinul vest-pontic formata din Histria, Tomis, Callatis, Odessos, Dionisopolis si mai
târziu Mesembria) la cel de scaun episcopal si metropolitan

  Bazilicile paleocrestine din spaiul balcano-carpato-pontic au susinut si promovat un

crestinism dogmatic unitar si neafectat de nicio erezie, fapt ilustrat de faptul ca ierarhii acestor
locuri, prezeni la Sinoadele ecumenice în intervalul 325 – 687 p.Chr. au sprijinit hotarârile
oficiale, combatându-i pe ereticii provenii din alte centre ale lumii crestine cu o tradiie mult mai
mare, precum Alexandria, Cappadocia etc.Din toate aceste fapte, transpare cu claritate rolul
istoric al bazilicilor în raspândirea crestinismului.

Concluzie:

Către sf. Sec.III creştinismul devenise în sfîrşit familiar în Ilyria.Dar abia de la Constantin putem
vorbi despre o generalizare a credinţei creştine.Totuşi creştinarea <<ţăranilor >>se face foarte
încet Creştinismul este o religie cu învăţături de ordin superior ideal,care nu s-a putut r ăspîndi la
început decît numai în vechile provincii de cultur ă,unde nivelul general al educaţiei maselor era
mai ridicat.O dezvoltare complicată are creştinismul în Dacia traiana,deoarece aici prin
monumente este demonstrată existenşa creştinismului chiar înainte de a găsi noua religie la
ilyri,dar aceşti creştini sunt orientali,veniţi aici cu religia lor de acasa.De fapt după cum am mai
menţionat şi în Dacia traiana precum şi în alte regiuni nu se poate vorbi despre o generalizare a
credinţei creştine decît după Constantin cel Mare.

 Nu trebuie de neglijat faptul că anume un rol general în propovaduirea acestei credin ţe le revine
martirilor,celor care cu preţul proprilor vieţi au încercat să transmită mai departe legea lui
Dumnezeu.

Am putea spune ca in conditile aparitie germenilor crestinismului in imperiu roman teritotiul

locuit de daci nu putea fi ocolt de acest mare proces istoric care de fapt a contribuit la formarea
si dezvoltarea de ai departe a civilizatiei romanesti.

  Bibliografie: 

  1) Vasile Pirvan , “Contributie pe grafice la istorie crestinismului daco roman”. 

  2) Revista “Agero”, art. “Inceputul crestinismului in Dacia si provincia romana Dacia in sec I -V
 p.Hr” 
  3)Academia Romana , “Isoria Romanilor ”, vol II.  

  4)Teza de doctor in stiinte istorice , Petre Mocanu “Constructii martirice si bazilici paleocrestine
in spatiul balcano-carpato- pontic”. 

  5) Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, ed. Enciclopedică.

  6) Religia geto-dacilor și începuturile creștinismului la nordul Dunării de Jos, Marius Grec.

  7)N. Iorga-Inceputurile crestinismului la Dunare.