Artă bizantină

Arta bizantină s-a dezvoltat din arta Imperiului Roman, care la rândul ei ,
a fost influențată de arta Greciei Antice. O estetică complet nouă va marca arta
bizantină. Noua estetică avea ca principală însușire „ abstractizarea”. Dacă arta
clasică era marcată de încercări de a crea reprezentări ce imitau realitatea cât
mai veridic, arta bizantină pare a abandona aceste încercări în favoarea unei
abordări mai simbolice. Bizantinii își vedeau arta ca fiind profund naturalistă cu
rădăcini ce duceau până la capodoperele lui Fidias, Apelles și Zeuxis.
Istoria picturii bizantine- Cele mai vechi exemple supraviețuitoare de
mozaicuri bizantine datează din secolele III-IV, iar două perioade de
prosperitate cad în secolele VI-VII (epoca de aur) și IX-XIV (după iconoclasm-
renașterea macedoneană, conservatorismul Comnenos și renașterea
paleologului). Cele mai cunoscute mozicuri bizantine sunt mozaicurile Ravenna
și imaginile Hagia Sofia ( Constantinopol).
Ravenna este cunoscută ca orașul mozaic din cauza uimitoarelor
mozaicuri ale secolului al-V-lea și al VII-lea care decorează zidurile bisericilor și
monumentelor sale și pentru că este încă unul dintre cei mai importanți
producători de mozaicuri din Italia. Ravenna are opt situri patrimoniului
mondial UNESCO. O mare parte din centrul istoric este o zonă pietonală.
Bazilica Sant’ Apollinare Nuovo
Bazilica Sant’ Apollinare Nuovo este situată în inima centrului istoric al
Ravennei, fiind situată pe Via di Roma și cea mai mare atracție turistică. Prin
mănăstirea alăturată se poate admira o bijuterie unică în lume. În ciuda
pierderii mozaicurilor din absidă (distruse între secolele VII și VIII), astăzi
vizitatorul trece pragul Sant’ Apollinare Nuovo rămânde fără suflare: pereții
laterali sunt acoperiți în întregime cu tesere strălucitoare, dispuse în ughiuri
diferite de fiecare, pentru a face lumina vibrantă

Interiorul bisericii măsoară 138 de metri pe 69, conținând 24 de coloane

de marmură de la Constantinopol.
Monograme grecești pot fi văzute pe multe dintre capiteluri, acestea fiind
semnele atelierelor în care au fost executate. Pereții naosului și lucarna sunt
acoperite cu mozaicuri strălucitoare de la începutul secolului al VI-lea. Unele
dintre ele datează din perioada ariană sub Teodorico, inclusiv cele 26 de
panouri înfățișând scene din viața lui Mântuitorului Hristos, portretul Lui
întronat, precum și reprezentări ale palatului lui Teodoric din Ravenna și portul
Classe.
Mozaicurile din rândul de sus de pe ambii pereți descriu scene din viața
Mântuitorului, așa cum este descrisă în Noul Testament. Acestea sunt printre
cele mai vechi mozaicuri din biserică, datând din timpul lui Teodoric. Deși au
fost comandate pentru o cogregație ariană, subiectele sunt similare cu cele
descrise în arta bizantină ortodoxă. Cu toate acestea, există unele diferențe
notabile: mozaicurile ariene arată un stil artistic roman, îl reprezintă pe
Mântuitorul într-un mod natural, și lasă la o parte Răstignirea. Sunt incluse
însă alte scene prezentând Patimile și Învierea.
Rândul de mai jos conține mozaicuri mari în stil bizantin, lipsite de orice
individualitate, având toate expresiile identice. Acestea au fost executate la
aproximativ 50 de ani de la vremea episcopului Agnellus, când biserica devenise
deja biserică ortodoxă. În stânga se află o procesiune a celor 22 de Fecioare din
perioada bizantină, condusă de cei Trei Magi, care se deplasează din orașul
Classe spre grupul Madonnei și Pruncului înconjurat de patru îngeri. (Magii din
acest mozaic sunt numiți Balthasar, Melchior și Gaspar; acesta este considerat
a fi cel mai vechi exemplu al acestor trei nume atribuite magilor în arta
creștină.) În dreapta se află o procesiune similară de 26 de Mucenici, în frunte
cu Sfântul Martin, inclusiv sfântul Apollinaris, care se deplasează de la Palatul
Theodoric la un grup care îl reprezintă pe Hristos întronizat în mijlocul a patru
îngeri. Această bandă inferioară, care conține o reprezentare schematică a
Palatului Theoderic pe peretele din dreapta și a portului Classe cu trei nave pe
peretele din stânga, ne oferă o anumită idee despre arhitectura din Ravenna în
timpul lui Theodoric. Într-o altă parte a bisericii există un mozaic dur care
conține portretul împăratului Iustinian.
 Privită din exterior, Bazilica este destul de simplă din punct de vedere
arhitectual. Fațada timpanului, din cărămidă, este încadrată de doi pilaștri și o
fereastră cu montanti, surmontată de două ferestre mici. Inițial, trebuie să fi
fost împrejmuit de un portic cu patru laturi, dar acum este precedat de un portic
de marmură simplu și armonios datând din secolul al XVI-lea. În dreapta, turnul-
clopotniță cilindric, care este tipic arhitecturii Ravennei, datează între secolele
al IX-lea și al X-lea.
Bazilica arată evoluția mozaicului bizantin, și este o dovadă a creștinătății
foarte importantă a zilelor noastre, fiind singurul monument ortodox construit
în timpul domniei lui Teodoric.
Clădirile creștine timpurii din Ravenna sunt mărturii unice ale contactelor
și dezvoltărilor artistice într-o perioadă foarte semnificativă a dezvoltării
culturale în Europa. Ele constituie un simbol al artei și arhitecturii religioase și
funerare în timpul secolelor al V-lea și al VI-lea d.Hr. Mozaicurile sunt printre
cele mai bune exemple de supraviețuire ale acestei forme de artă în Europa și
au o semnificație adăugată datorită îmbinării motivelor și tehnicilor vestice și
estice.