Biserica Nasterea Domnului din Betleem

Biserica Nasterea Domnului din Betleem este unul dintre cele mai importante locuri
crestine de inchinare. Aceasta biserica a fost ridicata pe locul pesterii in care S-a
nascut Mantuitorul Hristos. De asemenea, Biserica Nasterea Domnului este si una
dintre cele mai vechi biserici crestine din lume pastrate pana astazi.

Biserica Nasterea Domnului din Tara Sfanta se afla in partea de rasarit a orasului
Betleem, la opt kilometri de orasul Ierusalim. Complexul ce o inconjoara, acoperind
aproximativ 12.000 metri patrati, include in afara de basilica propriu-zisa, o manastire
ortodoxa, una catolica si una armeana.

Nasterea Mantuitorului Hristos este relatata in Evangeliile Apostolilor Matei si Luca.

In pofida micilor diferente, care intaresc veridicitatea celor relatate de cei doi,
amandoi Evanghelistii afirma faptul ca Hristos S-a nascut in Betleem si a crescut in
Nazaret. Evanghelistii mentioneaza doar faptul ca Fecioara Maria L-a nascut pe
Hristos intr-o "iesle". Nu se afirma clar daca locul acesteia era intr-o "pestera" sau
intr-un "staul". Insa, la mai putin de un secol distanta, Sfantul Iustin Martirul si
Filosoful, cat si Protoevanghelia lui Iacov mentioneaza cuvantul "pestera". Aceasta
nu este nici o contrazicere, caci, dupa cum era obiceiul in acea vreme, casele sa
ridicau in fata pesterilor care se gaseau in zona, astfel incat pestera sa poata fi
folosita drept staul pentru animale.

Prima mentionare a pesterii din Betleemn, cinstita drept loc al Nasterii Domnului
Hristos, apare in scrierile Sfantului Iustin Martirul si Filosoful, datand din jurul anului
160. El a identificat intaia oara grota ce se afla sub biserica drept pestera sfanta,
locul Nasterii lui Hristos. Spre intarirea acestuia vine si traditia, cu mentionarile gasite
in scrierile lui Origen si ale lui Eusebiu, acestea datand din secolul al III-lea. In anul
326, Sfantul Imparat Constantin si maica sa, Sfanta Elena, au hotarat ridicarea unei
biserici deasupra pesterii. Aceasta prima biserica a Nasterii Domnului, inchinata la
data de 31 mai 339, avea un plan octogonal si era pozitionata chiar deasupra
pesterii. In centrul acesteia, o gaura larga de 4 metri, inconjurata cu o balustrada,
oferea o privire de ansamblu a pesterii.

Din aceasta perioada se pastreaza inca bucati impresionante si insemnate din

mozaicul ce acoperea in intregime podeaua bisericii. Fericitul Ieronim a trait si lucrat
in Betleem din anul 384, iar mai apoi a fost inmormantat intr-o pestera de dedesubtul
bisericii.

Biserica ridicata in perioada Sfantului Constantin cel Mare a fost distrusa de catre
imparatul Justinian in anul 530, pentru a putea ridica, in locul ei, o biserica mult mai
incapatoare. Biserica ridicata de imparatul Justinian este cea care se vede si astazi.

Persii au crutat Biserica Nasterii in timpul invaziilor din anii 614 deoarece, conform
legendelor, acestia au ramas profund impresionati de o reprezentare a Magilor care
s-au inchinat Pruncului, aducand daruri. Reprezentati in scena Nasterii Domnului,
magii de la rasarit erau imbracati in haine persane - magii erau calatori tot de origine
persana. Acest lucru a fost mentionat si in cadrul unui Sinod tinut la Ierusalim in
secolul al IX-lea. Mentionarea a fost folosita de catre participanti in demonstrarea
utilitatii si folosului reprezentarilor religioase.

Musulmanii nu au indeplinit decretul lui Hakim, dat in anul 1009 privind daramarea
tuturor monumentelor crestine, deoarece, din vremea lui Omar (639), acestora li s-a
oferit si permis, spre slujire, folosirea unuia dintre transeptele Bisericii. Cruciatii au
cucerit Ierusalimul la data de 6 iunie 1009. Imparatii Baldwin I si Baldwin II au fost
incoronati in acest loc. Intr-o atmosfera de totala intelegere, francii si bizantinii au
contribuit impreuna la redecorarea in intregime a interiorului Biserica Nasterii.
Aceasta actiune s-a intins intre anii 1165-1169. Evenimentul este mentionat intr-o
inscriptie de limba greaca, pastrata in transeptul de nord.

Biserica Nasterea Domnului a fost neglijata uneori, pe perioade mari de timp. Aceste
perioade de neingrijire au fost cele in care au domnit otomanii Mamluk si Ottoman,
dar, din fericire, Biserica Nasterii nu a fost afectata prea mult, si nici daramata.

Cea mai mare parte din marmura existenta in acea vreme in Biserica Nasterea
Domnului a fost scoasa de turci si folosita la zidirea si impodobirea Templului de pe
Munte, aflat in Ierusalim.

Alta incercari prin care a trecut Biserica Nasterea Domnului sunt cutremurul din 1834
si incendiul din 1869, care au distrus mobilierul de lemn al pesterii. Cu toate acestea,
biserica a supravietuit tuturor incercarilor naturale sau umane la care a fost supusa.

 
In anul 1847, furtul stelei de argint care marcheaza exact locul Nasterii Pruncului
Hristos, a dus la o criza internationala ce a cuprins in intregime Locurile Sfinte.
Aceasta criza a dus, in cele din urma, la Razboiul din Crimeea (1854-1856).

La fel ca si la Biserica Sfantului Mormant, si aici, parti din Biserica Nasterea

Domnului se afla sub controlul diferitelor confesiuni crestine. In anul 1852, grija
Biserica Nasterii s-a incredintat mai multor centre crestine. Astfel, biserica se afla in
grija romano-catolicilor, a armenilor si a grecilor ortodocsi. Grecii se ingrijesc, cu
precadere, de intretinerea in buna stare a Pesterii Nasterii.

 Usa pocaintei - o usa de mici dimensiuni incrustata in zidul gros de piatra al Bisericii
Nasterii - a fost facuta si amplasata in zid in perioada otomana, cu scopul de a
impiedica pe necredinciosi sa intre inauntru calare. De asemenea, aceasta usa, pe
langa faptul ca obliga pe oricine sa descalece de pe cal, obliga pe vizitator si la o
plecare a capului in semn de cinstire a locului. Un motiv bun poate fi si acela al unei
mai bune aparari in cazul unui atac al musulmanilor.

Aceasta usa a fost plasata in locul unei alte usi mai vechi, din perioada cruciadelor,
care era mult mai mare. Marginile usii celei mari se pot observa inca deasupra celei
mici. Tot aici se mai pot observa si marginile usii patrate pe care o detinea Biserica
Nasterii in momentul zidirii ei de catre imparatul Iustinian.

Nava incapatoare se pastreaza intacta inca de pe vremea Iustinian, cu toate ca

tavanul a fost supus unor restaurari de-alungul secolelor al XV-lea si al XIX-lea.
Coloanele din piatra lustruita, majoritatea dintre ele fiind luate din biserica initiale a lui
Constantin - secolul al XIV-lea.

Naosul basilicii este impartit in cinci nave longitudinale separate de patru randuri de
coloane, in stil corintic, cate 11 in fiecare rand. Pe ele sunt pictati Apostolii Domnului,
cu numele scrise in latina si greaca.

Dintre cele 44 de coloane ale navei, 13 pastreaza inca picturi de pe vremea

cruciatilor, infatisand mai multi sfinti si pe Maica Domnului cu Prucul. Starea acestora
nu este una foarte buna, datorita timpului si metodelor de iluminat ale bisericii, insa,
cu atentie, se pot observa bine.

 
Fragmente foarte calitative de mozaic mural, datand din anii 1160, impodobesc
ambele laterale ale navei. Fiecare laterale avea trei registre - lucru stiut dintr-o
descriere a Biserica Nasterii datand din anul 1628.

Registrul de mozaic de jos ii infatisa pe inaintasii lui Iisus; registrul de la jumatate

cuprindea informatii legate de sinoadele locale si ecumenice; registrul de sus infatisa
o serie de ingeri intre ferestrele bisericii. Numele artistului care a lucrat la acest
mozaic, Basilius Pictor, apare la picioarele celui de al treilea inger din dreapta, pe
peretele nordic al navei.

Usile-trapa din podeaua actuala acopera sectiuni din mozaicul original al Bisericii
Nasterii. Acest mozaic acoperea, la inceput, intreaga podea. Fragmentele care se
pastreaza infatiseaza figuri geometrice, pasari, flori si alte motive geometrice.

Niste usi similare acestora din podea acopera un alt mozaic pastrat din vremea lui
Constantin. Acestea se afla in transeptul de nord si acopera un alt mozaic din secolul
al IV-lea, care demonstreaza faptul ca biserica lui Constantin avea o absida
octogonala. Aceste usi se deschid, uneori, la cerere.

O fantana baptismala de forma octogonala a fost gasita in absida sudica. Aceasta

dateaza din secolul al VI-lea si face parte din biserica lui Iustinian - initial, aceasta
era localizata langa marele altar. Odata cu mutarea ei de langa altar, in perioada
renovarilor cruciate, au aparut si numeroase legende. Astfel, se spune ca in aceasta
fantana a cazut steaua magilor, sau ca din ea au fost adapati caii magilor, sau ca are
o oarecare legatura cu David. Lacasul are trei altare: unul central si doua mai mici
aflate in absidele laterale. Din aceste abside se coboara in Pestera Nasterii
Domnului, propriu-zis o mica grota naturala, situata chiar sub altarul central.

Marele altar din capatul estic, alaturi de cel din partea sudica, apartin grecilor. Altarul
principal infatiseaza ochilor un frumos iconostas ortodox. Catapeteasma este
impodobita cu ingeri, icoane si candele aurite. In partea nordica a marelui altar se
afla altarul armean al celor Trei Regi, inchinat celor trei Magi care si-au legat caii in
apropiere. Armenii mai au un altar si absida nordica, inchinat de asta data Fecioarei
Maria.

Pestera Nasterii Domnului - o grota rectangulara aflata dedesubtul bisericii - este

punctul de maxim interes si cinste al intregii biserici. In acest loc se ajunge coborand
treptele ce pornesc din absidele laterale. Aceasta grota a fost cinstita ca loc al
Nasterii lui Hristos inca din secolul al II-lea. Steaua de argint incrustata in piatra
marcheaza chiar locul in care a fost asezat Hristos. Inscriptia in limba latina de pe
marginea stelei de argint spune urmatoarele: "Hic de Virgine Maria Jesus Christus
natus est." Traducerea: "Aici S-a nascut Iisus Hristos din Fecioara Maria - 1717."

Steaua de argint este strajuita de cincisprezece candele care ard in permanenta.

Dintre acestea, 6 apartin grecilor, 5 armenilor si 4 latinilor.Podeaua pesterii este
pavata cu marmura. Tot mobilierul pesterii dateaza de dupa incendiul din anul 1869;
exceptie fac doar portile de bronz ale intrarii de sud si ale celei de nord. Acestea
dateaza din vremea lui Iustinian - secolul al VI-lea.

Din pestera pornesc alte trepte ce duc intr-o capela laterala - Capela Ieslei - detinuta
de romano-catolici. Langa aceasta se pastreaza unele fragmente de mozaic datand
din secolul al II-lea, asemenea si unele capiteluri de coloane.