Stilul Romanic, Biserica din Saint-Savin sur Gartempe

Biserica din Saint-Savin-sur-Gartempe este un monument remarcabil al artei romane,

situat în Franța, în regiunea Noua Aquitania. Data infientarii este neclara, dar a fost
fondata de Carol cel mare la inceputul sec. IX-lea. Legenda spune că Doi sfinți Savin
și Cyprien fucind Din Macedonia pentru că erau crestini au fost decapitați nu departe
de orașul actual unde se află Biserica, iar citeva secole mai tîrziu Moaștele acestora au
fost găsite iar Carol cel Mare a decis sa se construiasca o biserică pentru a păstra
acolo moaștele. De aceia Aceasta biserica ii poarta numele unuia din sfinți.
Mai tîrziu in 1010 contesa Poitou și Aquitaine, a făcut o donație considerabilă,
Această sumă de bani a făcut posibilă construirea bisericii abaționale actuale.
Construcția și decorarea au durat între 1040 și 1090 sub conducerea stareților Odon și
Gervais.

Importanța sa istorică rezidă în rolul său de centru religios și cultural în Evul Mediu
timpuriu. Este recunoscută pentru frescele sale medievale remarcabile, care
reprezintă scene biblice și alegorice și sunt considerate printre cele mai bine
conservate și impresionante din perioada romanică.
La fel Această biserică a servit ca fortăreață, dar în anii 1371aceasta a luat foc

Din punct de vedere arhitectural, biserica prezintă elemente caracteristice ale stilului
romanic. Biserica este construită după un plan în formă de cruce latină , care era regula pentru
bisericile romanice. Crucea este întoarsă spre răsărit pentru a indica credincioșilor răsăritul, lumina,
simboluri ale lui Hristos.

Este izbitor prin mărimea dimensiunilor sale: 76 metri lungime totală, 77 metri înălțime pentru turlă și 31
metri lungime pentru transept .

Naosul are trei culoare care are nouă golfuri. Transeptul vine în continuitate, lung și îngust. Brațul sudic
este mai scurt decât brațul nordic, deoarece clădirile monahale erau atașate de acesta. Capele
orientate sunt unite pe fiecare dintre brațe.

Transeptul se caracterizează prin aspectul său auster. Baza celor două capele orientate sunt lipsite de
arcade și fereastra lor unică este decorată doar cu un cordon arhivolt. Deasupra lor se ridică zidurile
înalte ale transeptului, întărite cu contraforturi înguste și străpunse cu ferestre neșirate.

Absida este caracterizat prin volumele etajate ambulatoriului cu cinci capele sale radiante ale aceeași
înălțime și volumele sanctuarului. Unitatea primului nivel este subliniată de prezența, la bază, a unei
arcade continuă oarbă. Curbele domină. Ferestrele sunt surmontate de arhivolte mulate și sunt
încadrate de coloane mici. În schimb, austeritatea domnește la nivelul superior. Pereții sunt articulați în
laturi tăiate. Acestea sunt întărite de contraforturi mici, iar ferestrele, nedeschise, sunt lipsite de
decorațiuni. Această modificare a tratamentelor diferitelor părți ale noptierei nu este cunoscută:
schimbarea prejudecății în timpul construcției? Dorința de a acorda prioritate volumelor?

Transeptul Capelele brațului nordic sunt dedicate arhanghelilor, cele ale brațului sudic apostolilor.

Planul corului este dictat de prezența a două cripte, una sub absidă și cealaltă sub ambulator, ceea ce
explică poziția sa ridicată de un metru.

Corul are un sanctuar delimitat de zece coloane cu capiteluri sculptate cu lei orientați și frunze de acant,
care le amintesc pe cele ale bisericii Sainte-Radegonde din Poitiers . Este luminat direct de un rând de
ferestre. Corul este înconjurat de o ambulatorie îngustă de doi metri lățime, cu o boltă pătrunzătoare
împărțită în unsprezece golfuri. Acesta oferă acces la cele cinci capele , care și- au păstrat mesele lor
de altar XI - lea inscripție din secolul gravată. Acestea sunt dedicate, de la nord la sud, fecioarelor,
martirilor, San Marino de Maurienne . Capelele sunt înalte și înguste, iar ferestrele comprimate între ele
oferă totuși lumină pentru ambulator.

Bolta a fost acoperită cu o sămânță stea în SECOLUL AL XIX - lea secol.

Vitraliile corului, capelele și golfurile ambulatorului sunt la număr 14. Au fost comandate de la atelierul
Lobin de Tour în 1873. Sfinții bisericii sunt reprezentați de două ori în locurile de cinste: pe oricare latura
lui Hristos în cor, a Fecioarei în capela absidală. Aceste cifre mari de lungime întreagă sunt
impunătoare. Numele lor sunt scrise în latină într-un stil medieval, imitând pe cel al inscripțiilor de pe
picturile murale romanice ale bisericii. Ele sunt, de asemenea, reprezentate sub arhitecturi similare celor
utilizate ca cadru pentru scenele picturilor medievale ale criptei.

Tarabele sunt din lemn de stejar . Datează din anii 1665-1670. Ele erau destinate corului călugărilor
mauristi. Probabil au fost aranjați inițial în cele trei golfuri estice ale naosului.

Interiorul este decorat cu picturi murale datând din XII - lea și al XIII - lea de secole , care fac celebritatea
locului. Au fost pictate direct pe pereți printr-un proces intermediar între frescă și tempera . Culorile
utilizate sunt puține, galben ocru, roșu ocru și verde, amestecate cu alb și negru (și puțin albastru ale
căror pigmenți erau foarte scumpi la acea vreme).

Picturile murale reprezintă doar scene din Vechiul Testament din primele două cărți ale
Pentateuhului: Geneza și Exodul . Au citit ca o carte mare. Două registre de pictură sunt desfășurate pe
fiecare parte a unei frize care împarte bolta pe toată lungimea sa.

Biserica din Saint-Savin-sur-Gartempe s-a remarcat prin frumusețea și valoarea

artistică a frescelor sale, care ilustrează o varietate de subiecte religioase și
mitologice. Aceste fresce au fost realizate în secolul al XII-lea și sunt un exemplu
remarcabil al artei medievale timpurii, atrăgând mulți vizitatori și specialiști în artă.
Forma construcției este de cruce romană. Primul element construit a fost transeptul,
apoi corul cu ambulatoriu, având 5 capele dispuse radial. În următoarea etapă s-au
construit cele trei travee ale navei, turnul clopotniță, pridvorul și, în final, alte 6
travee ale navei. Turnul clopotniță se termină într-o fleșă de piatră ce depășește 80
de m, adăugată în secolul 14 și restaurată în secolul al XIX-lea. Bolta navei se sprijină
pe coloane având capiteluri decorate cu sculpturi romanice de mare valoare.

Sub biserică se află cripta Sfântului Savin și a Sfântului Ciprian, decorate cu fresce din
viața acestora.

În prezent, importanța bisericii constă în conservarea și promovarea patrimoniului

cultural și artistic al Franței. Este un loc de pelerinaj pentru iubitorii de artă și istorie,
contribuind la înțelegerea și aprecierea artei și arhitecturii medievale. De asemenea,
este inclusă în lista Patrimoniului Mondial UNESCO din 1983, ceea ce evidențiază
recunoașterea sa internațională și protecția pe care o primește.