Sectiunea de aur

Sectiunea de aur a fost cunoscuta din timpuri stravechi de catre initiatii egipteni
si greci,care o numeau “impartirea in medie si extrema ratie”,dar n-a fost divulgata
decat abia in secolul al III-lea i.e.n. de catre Euclid.
Secțiunea de aur (numită uneori și Raportul de aur, Proporția de aur,
Numărul de aur) (sectio aurea în limba latină), notată cu litera greacă “Φ” (phi
majuscul) sau și cu “φ” (phi minuscul), care se citesc "fi", este primul număr irațional
descoperit și definit în istorie. El este aproximativ egal cu 1,618033 .
Euclid l-a denumit pe “Φ” ca fiind simpla împărțire a unui segment de dreaptă în
ceea ce el a numit "medie" și "extremă rație".
Raportul de aur este un număr iraţional, 1,618033…, putând fi definit în diferite
moduri, cel mai important concept matematic asociat cu regula de aur fiind şirul lui
Fibonacci, un şir de numere în care fiecare se obţine din suma celor două dinaintea sa:
0,1,1,2,3,5,8,13,21,34,55 etc. Împărţind orice număr la predecesorul său, se obţine
aproximativ numărul de aur. Aceste valori au mai puţină importanţă practică, nimeni nu
stă să măsoare exact atunci când creează o operă de artă, dar arată că există o legătură
strânsă între matematică şi artă.
Tot Euclid a demonstrat ca segmentul AB ca oricare dintre cele doua parti ale
acestuia sunt incomensurabile,deci ca numerele “s” si “1/s” sunt irationale.
În secolul V î.Hr. matematicianul grec Hispassus din Metapontum a descoperit că
“Φ” este un număr cu un număr infinit de zecimale, care nu prezintă nici o regularitate
în repetarea lor (adică este neperiodic, și anume irațional). El a descoperit că “Φ” nu
poate fi exprimat ca un raport între două numere întregi (de ex. 1/2;3/4;76/98;...etc.).
În legătură cu aceasta se definește și proprietatea incomensurabilității a două
numere:
 Fie a,b două numere oarecare, iar x,y numere aparținând mulțimii numerelor
întregi și y≠0;
 Dacă a/b≠x/y, oricare ar fi x și y,
 atunci a și b sunt numite numere incomensurabile.
 În caz contrar spunem că a și b sunt numere comensurabile.

De altfel insusi Platon,dupa ce spune ca”Este cu neputinta ca doua lucruri sa fie

puse in legatura unul cu altul astfel incat sa alcatuiasca laolalta,numai ele,ceva
frumos,fara un al treilea…”,astfel precizeaza:”Caci daca dintre trei termeni oarecare,cel
mijlociu este fata de cel mic ca cel mare fata de cel mijlociu,si invers,deci totul devine
in mod necesar acelasi,si intrucat devine acelasi alcatuiesc un unic.Asa se realizeaza in
mod firesc cea mai frumoasa proportie”.
 Cu alte cuvinte, dacă (a + b) / a = a / b, atunci segmentul a+b a fost împărțit
intr-o secțiune de aur cu simbolul “Φ”.
Raportul de aur este un număr irațional, și poate fi calculat din ecuația:

Care conduce la:

φ2 − φ − 1 = 0.

Având ca rezultat:

Prin urmare,Platon,cand defineste proportia in general,o defineste prin sectiunea

de aur,care este,dupa el,unica forma organica,fireasca,a proportiei,chintesenta”unitatii
in multiplicitate”.

Valorile “s” si “1/s” pot fi gasite si pe cale grafica,adica numai cu rigla si

compasul.In acest scop pe capatul B al segemntului AB ridicam o perpendiculara de
lungime egala cu AB.Cu aceasta lungime drept diametru descriem un cerc cu centrul in
O.Daca unim punctul A cu centrul O,dreapta AO intersecteaza cercul in punctul D.Se
demonstreaza ca lungimea AD este media proportionala cautata.Totodata se mai
demonstreaza ca in cercul de raza AB,AD=AD´ este latura decagonului regulat
convex,AE=AE´este latura decagonului regulat stelat,AF este latura pentagonului
regulat convex,iar CG-BG=AC.De asemenea,se demonstreaza ca latura pentagonului
regulat convex si latura pentagonului regulat convex stelat se afla intre ele in raportul de
aur s.
Pentagonul stelat,numit si “pentagrama”,ocupa un loc de frunte in speculatiile
filosofice ale lui Pitagora si ale discipolilor sai.De aceea,scoala pitagoriceasca a
considerat ca proprietatea impartirii in medie si extrema ratie-de a da latura decagonului
regulat convex si latura pentagonului stelat este de natura “divina”.
 Matematicianul italian Luca Pacioli di Borgo a studiat mai indeaproape
impartirea in medie si extrema ratie si,uimit de extraordinarele sale proprietati a numit-o
“proportia divina”,reluand in aceasta denumire conceptia pitagoriciana.Pacioli a
publicat aceste studii intr-o carte intitulata “Despre divina proportie”,ilustrata de catre
Leonardo da Vinci.Dar Leonardo nu foloseste in scrierile sale denumirea de “proportia
divina” ci va folosi pentru prima data in istorie denumirea de “sectiunea de aur”.
Cel mai faimos tablou din lume este un exemplu foarte bun pentru a vedea cum a
folosit da Vinci raportul de aur in arta. Daca desenati un dreptunghi in jurul chipului
Mona Lisei, acel dreptunghi se va dovedi a fi de aur. Dimensiunile picturii in sine
formeaza un dreptunghi de aur. De asemenea, proportiile corpului Mona Lisei,
dezvaluie mai multe raporturi de aur, daca va uitati atent la imagine. De exemplu, un
dreptunghi de aur se poate desena de la gat pana deasupra mainilor.
Sectiunea de aur a fost folosita extensiv de Leonardo da Vinci.Se observa cum
toate dimensiunile cheie ale camerei si ale mesei in tabloul lui Da Vinci, “Cina cea de
Taina” se bazau pe Sectiunea de Aur, care era cunoscuta in perioada renascentista ca
“Proportia Divina”.
Dupa aceea”sectiunea de aur” a continuat sa se numeasca la fel ca in
trecut,”impartirea in medie si extrema ratie”,Kepler numind-o “sectiunea
proportionala”.Matematicianul german Martin Ohm a reluat in volumul 11 al lucrarii
sale “Matematica elementara pura”,denumirea de sectiunea de aur,ramasa in uz pana
astazi.
Mulțți artisti si arhitecțți proportionandu-si lucrările conform raportului de aur,
considerând că acesta conferă lucrării o estetică plăcută astfel in prima jumătate a
secolului trecut pictorul Piet Mondrian utilizează în picturile sale “dreptunghiul de aur”,
având raportul laturilor de aproximativ 1.618… De fapt, lucrările sale sunt alcătuite
numai din asemenea dreptunghiuri. Aceasta e considerată cea mai armonioasă dintre
formele geometrice. Cu toate astea, rareori e folosit pentru cadraje. Până şi în muzică
apare acest raport, se presupune ca Bach sau Beethoven au ţinut cont de el în
compoziţiile lor.
În matematică acest raport are proprietăți interesante, și mai poate fi exprimat ca:

O proprietate interesanta si chiar bizara a sectiunii de aur este faptul ca valoarea

oricarei puteri a numarului de aur “ s” este egala cu suma valorilor celor doua puteri
precedente:

Alta proprietate interesanta a sectiunii de aur este faptul ca,daca intr-un

dreptunghi,ale carui laturi sunt intre ele in raportul “s” sau “1/s”,despartim un
patrat,dreptunghiul ramas este asemenea cu dreptunghiul initial.
Definit de Euclid cu mai bine de doua mii de ani in urma, “phi” pare implicat
peste tot in natura.
Sectiunea de aur este suverana in regnul vegetal si in cel animal:la cele mai multe
specii vegetale si animale,partile componente ale individului se afla intre ele in raportul
“s” sau “1/s”.
1.Raportul dintre numarul albinelor si al bondarilor din orice colonie este “PHI”!
De exemplu, la 1000 de albine gasiti intotdeauna 618 bondari (618 / 1000 =
0.618, deci PHI!)

2.Carcasa unui melc, coltii unui elefant sau conurile de pin au forma de spirala.
La orice melc de mare (“nautilus”) spirala contine intotdeauna magicul numar
 “PHI”, in sensul ca raportul oricaror doua distante de la un arc de spirala la altul
adiacent are aceeasi valoare. Ati ghicit, e desigur vorba tot de “PHI”!

3.Raportul dintre distanta de la o spirala la urmatoarea din inflorescenta

semintelor florii soarelui este “PHI”! Acelasi raport poate fi gasit si la alte plante
ce prezinta forme in spirala, precum conurile de brad sau ananasul. Multe alte
plante (precum trandafirii) au ca numar de petale un numar din seria lui
Fibonacci (sau foarte apropiat de acesta).

4.Nici corpul uman nu este ferit de acest numar de aur: Raportul dintre distanta
de la pamant la sold si cea pina la umeri este “PHI”! Raportul dintre distanta de la
pamant la sold si cea pina la genunchi este tot “PHI”!
Raportul dintre distanta de la cot la incheietura palmei si cea pina la virful
degetului mijlociu este “PHI”! Raportul dintre distanta de la virful degetului
mijlociu la umarul unui corp uman si cea pina la cot este tot “PHI”!
Fascinaţi de diversitatea frumuseţii şi de armonia tuturor structurilor care sunt
făurite fără încetare de natură - spirala cochiliilor, silueta peştilor, cea a trupului uman
etc.- iniţiaţii, geniile, artiştii, filozofii, matematicienii, naturaliştii, fizicienii sau
informaticienii au aspirat mereu să ridice vălul aparenţelor. Ei au fost şi sunt convinşi că
vor descoperi în cele din urmă, dincolo de orice manifestare, un principiu tainic, general
şi generator, legea universală a morfologiei naturale, „formula” esenţială care dă naştere
formei frumoase: Numărul de Aur.