Bock - Copilaria Si Tineretea Lui Iisus

colecţia iniţieri
Seria Biblioteca antroposoficã
eMil BocK
coPilÃria ªi TinereÞea lUi iiSUS
coordonatorul colecþiei: biolog dr. PeTre PaPacoSTea
redactor: Sorin r. ÞigÃreanU
Tehnoredactor: liliana KiPPer
coperta: SilViU iorDacHe
iSBn 973–637–149–2 978–973–633–011–7

978–973–637–149–3
EMIL BOCK
coPilÃria ªi TinereÞea
lUi iiSUS
Traducãtori: Diana SÃlÃjanU, Delia PoPeScU
Postfaþã: Sorin r. ÞigÃreanU
editura Univers enciclopedic

editura Triade
Bucureºti, 2007
coperta i: ambrogio Borgognone, Iisus predicând în templu,
S. ambrogio, Milano
coperta iV: raffael, Madonna del Duca di Terrannova
Traducere dupã:
emil Bock
Kindheit und jugend Jesu
Beiträge zur geistesgeschichte
der Menschheit
editura Urachhaus Verlag, Stuttgart, 1988
© 2007 TriaDe, cluj-napoca

cUPrinS
cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
i. DeSPre FiZiologia ÞÃrii SFinTe
În punctul central al Pãmântului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Peisaj trinitar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
Misterele Bethlehemului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
ii. MiSTerUl cHriSToS ªi MiSTerUl iiSUS
De la iisus la christos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Misterul iisus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
Douã lumi diferite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
contradicþii: doi arbori genealogici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
lista regilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
rezultatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
iii. Doi Poli ai oMenirii
Dualitate fiinþialã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Tânãr ºi bãtrân . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
istorie ºi supraistorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
5
Mama ºi copilul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
Tipuri de conºtienþã diferite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
Uman ºi divin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
Dezlegarea enigmei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Cãile lui Zarathustra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Vechea înþelepciune solarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

Zarathustra ºi istoria lui israel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Tot felul de profeþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
Sufletul ceresc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
Destinele cereºti ale lui christos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88

Trei evenimente christice precreºtine. . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
Anima candida . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Presimþiri ºi urme. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
iV. DoUÃ coPilÃrii DiFeriTe
Istoria naºterii lui Iisus relatatã în Evanghelia lui Matei . . . 109
irod . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
la templu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
o privire aruncatã asupra Bethlehemului . . . . . . . . . . . . . . 115
Uciderea pruncilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
Fuga în Egipt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
cãlãtoria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
Heliopolis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
6
Sosirea la Heliopolis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
copilãrie treazã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
Întoarcerea acasã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
Istoria naºterii lui Iisus relatatã în Evanghelia lui Luca . . . 138
nazarethul ºi viaþa nazarinenilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138

Buna Vestire ºi naºterea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
cetele cereºti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
Copilãria la Nazareth . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
Miracolul copilãriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153

legende despre copilãria lui iisus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
iisus ºi logosul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
alegorii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
Prietenie ºi contopire fiinþialã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
Deosebiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
Prietenia dintre cei doi bãieþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
iisus la 12 ani în templu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
Moartea bãiatului mai mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
V. VieÞile a DoUÃ Marii
Miracolul Providenþei ºi enigma naºterii din fecioarã. . . . . 174
Viaþa Mariei lucane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
Fiinþa feciorelnicã. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185

Vestirea ºi naºterea copilului iisus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
7
Viaþa la nazareth . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
Bãiatul iisus la 12 ani în templu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
imaginea Madonei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
Marea dramã a Mariei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
naºterea Mariei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196

Destine la templu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
la nazareth . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
o sãrbãtoare a Paºtelui. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
În sânul familiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
Despãrþirea lui iisus de mama Sa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
Feciorelnicia lãuntricã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217
cei trei ani christici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218
Paºte, rusalii, efes. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
Moartea ºi transfigurarea Mariei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224
Vi. iiSUS ªi ioan
calendarul lucan. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229

legãturã originarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
o distanþare plinã de sens . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
Întâlnirea aducãtoare a împlinirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
jertfa lui ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240
Vii. DrUMUl SPre BoTeZUl În iorDan:

cHriSToForUl
Dupã ce copilãria a luat sfârºit. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243

experienþa iudaismului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246
experienþa pãgânismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
experienþa esenianismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
8
Botezul în iordan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
christoforul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260
note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264
DoUÃ eVangHelii aPocriFe TraDUSe De eMil BocK

ªi ÎnSoÞiTe De o inTroDUcere a TraDUcÃTorUlUi
(trad. rom. de Delia Popescu)
remarcã preliminarã (grunhild Kacer-Bock) . . . . . . . . . . . 269

introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271
O Evanghelie ce relateazã copilãria lui Iisus

(Aºa-numita Pseudo-Evanghelie a lui Matei) . . . . . . . . . . . 283
O a doua Evanghelie ce relateazã copilãria lui Iisus

(Aºa-numita Evanghelie arabã despre copilãria lui Iisus) . . . 331
Despre metoda lui emil Bock (Sorin r. Þigãreanu) . . . . . . 363
9
cUVÂnT ÎnainTe
Poate oare descrierea unei copilãrii ºi a unei tinereþi sã pretindã

a fi o esenþialã „contribuþie la istoria spiritualã a omenirii“? nu
cumva þine ea mai degrabã de domeniul basmului care confabu-
leazã, decât de descrierea marelui mers al istoriei universale, cu
logica lui severã?
aflându-ne în mijlocul curentului mereu miºcãtor al timpului,
suntem înclinaþi sã credem cã istoria este o dramã nesfârºitã, cu
mereu alte acte, fãrã început ºi fãrã sfârºit. ªi totuºi, nu ne este
permis sã uitãm a ne întreba unde rãmân roadele marilor epoci
istorice. Dupã cum sâmburele aparent neînsemnat poartã ascuns
în sine rezultatul activitãþii pomului întreg, cu rãdãcinile ºi tulpina,
cu tot rãmuriºul ºi frunziºul sãu, tot astfel, în începuturile neºtiute
ale unei vieþi umane e adânc ascuns, înainte ca vârsta activã a
maturitãþii sã adauge o nouã contribuþie, rezultatul unor mari evo-
luþii cosmice.
Mai mult însã decât în cazul oricãrei alte vieþi umane, copilãria
ºi tinereþea lui iisus sunt sâmburele neºtiut în care s-au adunat
roadele evoluþiei anterioare a omenirii. adevãrate minuni ale Pro-
videnþei au lucrat pentru ca sã ia naºtere un punct central real al
istoriei lumii, un focar în care sã se concentreze toate razele im-
portante ale lumii vechi.
11
eMil BocK
Încercarea de faþã a fost întreprinsã în deplina conºtienþã a

acestei realitãþi. Dacã e sã prezentãm viaþa lui iisus pânã în mo-
mentul în care ea devine una cu viaþa propriu-zisã a lui christos,
ceea ce avem de înfãþiºat nu este un episod mai mult sau mai puþin
idilic, ci una dintre epocile cele mai decisive din istoria omenirii.
Dacã – lucru pe care-l vom întreprinde în volumul urmãtor* –
urmãrim cãile lui christos dintre Botezul în iordan ºi golgota,
strãbãtute de el în cei trei ani asupra cãrora este îndreptatã în
principal atenþia evangheliilor, vom avea în faþa noastrã, într-o
mãsurã mult mai largã decât am crede, natura ºi destinul unui om
care nu se deosebeºte de ceilalþi oameni. Pentru a înþelege înaltul
mister dumnezeiesc-uman care s-a consumat în fiinþa umanã a lui
iisus, între anii 30 ºi 33 din viaþa sa, trebuie sã ne adâncim în cele
ce s-au petrecut înainte de Botezul în iordan ºi dupã moartea pe
cruce. Mai deschis decât în cei trei ani ai vieþii lui christos,
misterele christologice se aºtern în faþa noastrã în acele minuni
ale Providenþei care, radiind din Evenimentul Crãciunului, umplu
copilãria ºi tinereþea lui iisus, ºi în minunea încã ºi mai mare a
Învierii, în care conflueazã, în cele din urmã, prin Evenimentul
Paºtelui, întreaga viaþã a lui iisus. odatã cu Paºtele, în omenire
începe sã se dezvolte germenele dumnezeiesc al viitorului, sâmbu-
rele noii lumi. Semnificaþia crãciunului ºi a destinelor de tinereþe
care izvorãsc de aici constã în faptul cã omenirea iese în întâm-
pinarea Fiinþei christice care coboarã pe Pãmânt, oferindu-i suma
trecutului, rodul lumii vechi.
Vor fi cititori care în faþa acestei cãrþi se vor întreba: cum se

poate încumeta cineva, date fiind indicaþiile atât de puþine din
evanghelii ºi valorile atât de îndoielnice ale tradiþiei legendare,
* Cei trei ani (Die drei Iahre), editura Univers enciclopedic, editura Triade, 2007.
12
sã dea o descriere mai amãnunþitã a copilãriei ºi tinereþii lui iisus,

ºi încã propunându-ºi scopuri atât de cuprinzãtoare?
În realitate, un izvor arhiabundent de indicaþii ni se deschide
încã din momentul în care luãm foarte în serios ºi urmãrim contra-
dicþiile dintre evanghelia lui Matei ºi evanghelia lui luca în ceea
ce priveºte referirile lor la începuturile vieþii lui iisus; ºi cu atât
mai mult dacã folosim ºi prelucrãm lãmuririle obiective, des-
chizãtoare de noi drumuri, date de rudolf Steiner cu privire la cele
douã evocãri ale crãciunului. Fireºte, reprezentãrile ce rezultã
dintr-o asemenea cercetare sunt atât de noi ºi neobiºnuite, încât
îþi trebuie un curaj ieºit din comun pentru a scrie o carte ca cea
de faþã ºi, desigur, ºi pentru a þi-o însuºi, citind-o.
Deºi multe dintre detaliile conþinute în ea nu pot avea nicio altã
pretenþie decât de a fi o descriere a lucrurilor „aºa cum s-ar putea
sã se fi petrecut ele“, am considerat cã trebuie sã am îndrãzneala
de a scrie aceastã carte. Vechile reprezentãri obiºnuite ale creºti-
nismului tradiþional se fãrâmiþeazã peste tot cu o iuþealã înspãi-
mântãtoare. cu atât mai mult trebuie sã te simþi dator sã aduci la
cunoºtinþã rezultatele unei noi înþelegeri a evangheliilor, chiar ºi
acolo unde aceste rezultate pun cititorii ºi ascultãtorii în faþa
multor lucruri neobiºnuite, care iniþial le pot pãrea stranii. Doar
datoria noastrã, a celor de astãzi, este tocmai aceea ca, în mijlocul
unor mari ºi zguduitoare destine ale popoarelor, sã depunem în
toate felurile mãrturie pentru adevãrata mãreþie ºi capacitate de
a plãsmui viitorul a creºtinismului, pe care prea adesea tocmai
lumea creºtinã le-a diminuat ºi le-a prezentat într-un mod desuet.
Emil Bock
13
i. DeSPre FiZiologia ÞÃrii SFinTe
În PUncTUl cenTral al PÃMÂnTUlUi
chiar dacã – aºa cum crede a fi descoperit era ºtiinþelor mate-

rialiste – Pãmântul nostru n-ar fi altceva decât o micã stea printre
atâtea altele, pierdutã în Univers, odatã el a fost totuºi adevãratul
punct central al lumii: atunci când a fost scena pe care s-a desfã-
ºurat viaþa lui iisus, atunci când christos, înalta Fiinþã Dumnezeiascã,
a devenit om pe aceastã scenã ºi a golit pânã la fund paharul desti-
nului omenesc. Pentru lume, în cea mai deplinã totalitate a ei, a
fost ca ºi când, într-un regat oarecare, regele ºi-ar fi mutat reºedinþa
într-un orãºel neînsemnat, pânã atunci neluat în seamã de nimeni,
conferindu-i astfel demnitatea de capitalã ºi centru al regatului.
ªi cum stau lucrurile, mai ales, cu acele locuri de pe Pãmânt
pe unde christos a umblat mai apoi într-adevãr sub înfãþiºare de
om, cu locurile unde s-a nãscut, ºi-a desfãºurat activitatea ºi a
murit? oricâte zguduiri ale istoriei vor fi trecut de atunci încoace
peste aceste locuri, ele sunt învãluite de o strãlucire suprapãmân-
teascã. Dacã sunt adevãrate cuvintele: „locul pe care a pãºit un
om bun e sfinþit“, cu atât mai mult e adevãrat cã, prin evenimen-
tele vieþii ºi activitãþii lui christos, Palestina a devenit „Þara Sfântã“.
ªi totuºi, unicitatea ºi vraja acestei fâºii de pãmânt, aleasã ºi

privilegiatã între toate de cãtre destin, nu provin doar de la eveni-
mentele relatate în evanghelii. Palestina nu este „un colþ
15
eMil BocK
oarecare“ din orientul apropiat, devenit în mod întâmplãtor scena

vieþii lui iisus. Dârele de luminã pe care le-a lãsat destinul lui
christos, de-abia ele fac sã devinã vizibilã unicitatea centralã a
unei deveniri dramatice ºi revelatoarea ei valoare arhetipalã, care
constituie, încã din epoci planetare strãvechi ale istoriei Pãmân-
tului, esenþa peisajului palestinian.
chiar ºi la o cercetare foarte exterioarã, Palestina se dovedeºte
a fi ceva deosebit de toate celelalte þãri ºi locuri de pe Pãmânt
prin faptul cã e strãbãtutã de Valea iordanului, care duce adânc
în strãfundurile Pãmântului, falia cea mai adâncã ºi „zgârietura
cea mai mare ºi mai bãtãtoare la ochi de pe chipul Pãmântului
nostru“.1 e ºtiut cã iordanul, dupã ce, în drumul sãu de la nord
la sud, a strãbãtut apele lacului genezareth, aflat deja la 200 m
sub nivelul mãrii, coboarã în regiuni cu adevãrat subpãmântene,
pânã ce, la 400 m sub nivelul Mãrii Mediterane, aflate în apro-
piere, se varsã în laguna sãratã a Mãrii Moarte, adicã în punctul
cel mai de jos de pe suprafaþa Pãmântului. nu poþi simþi cu
adevãrat, dacã te afli la faþa locului, caracterul ieºit din comun al
acestei poziþii atât de joase fãrã sã te vezi pus în faþa enigmelor
legate de naºterea Pãmântului ºi de istoria lui originarã ºi fãrã sã
presimþi, în cele din urmã, cã te afli într-un focar al dramei ori-
ginare a planetei noastre.2
ori de câte ori cuprinzi cu privirea aspectele antagonice ale
peisajului palestinian, îngrãmãdite pe un spaþiu atât de restrâns,
nu se poate sã nu þi se intensifice sentimentul cã Palestina este cu
adevãrat un centru ºi un focar. atât de la rãsãrit la apus, cât ºi de
la nord la sud, þara e dominatã de polaritãþi, între care se întinde
arcul unor tensiuni calitative inegalabile. la rãsãrit de iordan, de
la Munþii Moabiþi înspre interiorul þinutului, aflãm arabia, conti-
nentul asiatic, „lumea Veche“, cu uriaºele ei dimensiuni pe
mãsura zeilor, atât din punct de vedere spaþial ºi istoric, cât ºi din
acela al atmosferei sufleteºti nemijlocite. Spre deosebire de
16
aceasta, þinutul din bazinul vestic al iordanulului, îngusta fâºie de

pãmânt dintre iordan ºi þãrmul mãrii, scãldatã în razele Soarelui
homeric al Mãrii Mediterane, principala scenã pe care s-au desfã-
ºurat evenimentele biblice, mai cu seamã cele din noul Testament,
este propriu-zis mai puþin asia ºi mai mult europa, „lumea
nouã“, spre care ºi priveºte, de altfel.
ªi totuºi, polaritatea cea mai vrednicã de uimire, care are cea
mai mare importanþã din punct de vedere cosmic ºi istoric, este
aceea care dominã þara – aºa cum am arãtat în repetate rânduri,
în cãrþile precedente – de la nord la sud. Dacã facem abstracþie
de pustiirea uniformizatoare care – în urma declinului civilizaþiei
de acolo – a început sã cuprindã, încã din vremurile evanghelice,
pânã ºi pãrþile cele mai roditoare ale þãrii, ne vom da seama cã
provincia din nord, galileea, este un peisaj solar, paradisiac, o
lume a vieþii, strãbãtutã din belºug de pulsaþiile forþelor eterice,
pe când iudeea, provincia din sud, este un peisaj lunar, de infern,
un pustiu al morþii, golit de forþele vitale. nu poþi sã nu ai impresia
cã în pãrþile nordice ºi în cele sudice ale þinutului din bazinul de
vest al iordanului întâlnim resturi ºi oglindiri pãmânteºti ale
epocilor strãvechi din devenirea Pãmântului nostru. „Paradisul“
ºi „cãderea în pãcat“ vor parcã sã se concretizeze, în faþa noastrã,
sub forma unui peisaj cosmic, ca ºi cum planeta noastrã ar pãstra
acolo amintirile reale ale unui stadiu solar ºi ale unuia lunar, prin
care a trebuit sã treacã în vremurile de la începuturi, înainte de
a putea deveni „Pãmântul“ propriu-zis.
Mai mult ca în oricare alt loc de pe Pãmânt, aici compoziþia
geologicã ºi configuraþia geograficã nu sunt determinate de întâm-
plare, ci de o necesitate lãuntricã artistic-cosmicã. În toate formele
ºi caracterele peisajului este întreþesutã o figurã care trebuie sã ne
aparã drept sintezã pecetluitã a unor mistere nespus de adânci ale
lumii. e ca ºi cum aici, deasupra Pãmântului fizic, într-un fel de
ombilic al sãu, care-l leagã cu sferele sale spirituale originare, ar
17
eMil BocK
plana arhetipul sãu ceresc, în care-ºi gãsesc chintesenþa toate cele

pãmânteºti. Un peisaj pãmântesc oglindeºte aici, cu forþã întru
nimic diminuatã ºi fãrã alte interferenþe care sã tulbure limpezimea
imaginii, acea figurã a geometriei cereºti care, în împãrãþia
arhetipurilor, reveleazã ideea divinã a creãrii Pãmântului nostru,
„legea cu care a pornit la drum“. Dupã cum, spre deosebire de
ierusalimul pãmântesc, vorbim ºi de un „ierusalim ceresc“, refe-
rindu-ne la acel arhetip existent în mod real în lumea spiritualã
care cuprinde în el atât originea spiritualã, cât ºi scopul divin de
desãvârºire a lumii pãmânteºti, putem vorbi ºi de o „Palestinã ce-
reascã“. aceasta este însã un arhetip în care e sintetizatã viaþa
întregului Pãmânt, în devenirea lui cosmicã. iatã ce conferã peisa-
jului pãmântesc al Palestinei transparenþa lui revelatoare; în imagi-
nile individuale din care este compus se oglindeºte Palestina
„cereascã“ ºi, de aceea, omniprezentã.
legitãþile lãuntrice dupã care se orienteazã întreaga existenþã
ºi orice destin de pe Pãmânt în „Þara Sfântã“ au devenit peisaj,
au ajuns sã-ºi gãseascã expresia simbolicã pãmântesc-cosmicã.
niºte peisaje interioare ale vieþii ºi sufletului au fost proiectate,
parcã, în lumea senzorialã exterioarã.
astfel, iordanul, ca cel mai originar arhetip al tuturor curenþi-
lor pãmânteºti, ne poate dezvãlui, dacã-l ºtim citi, misterul cursului
vieþii umane. acest râu începe s-o ia la vale din lacul genezareth,
lacul vieþii, atât de apropiat de cer, coborând tot mai adânc în
regiunea corporalitãþii Pãmântului, pânã ce se varsã în marea
morþii, în Marea Moartã, la fel cum ºi curentul vieþii umane intrã
prin poarta naºterii în existenþa corporal-pãmânteascã, pânã ce
pãrãseºte din nou Pãmântul, ieºind prin poarta morþii. În aceasta
constã, de altfel, farmecul lacului genezareth; în mijlocul lumii
pline de viaþã a galileii, el este o oglindire a sferei vieþii prenatale,
în care se aflã sufletele înainte de a se naºte pe Pãmânt. În drãgã-
lãºenia lui cosmicã, el este o formã vizibilã a fântânii tinereþii, din
18
care omul „devine tânãr“ în momentul naºterii sale pãmânteºti.

Sentimentul cã mai avem o altã patrie, superioarã celei pãmân-
teºti, presimþirea vie a faptului cã propria noastrã fiinþã îºi are
originea în cer, pe care acest lac o trezeºte în noi, ne face sã ne
gândim cã imaginea din povestea copilãriei, cu lacul din care
barza îi scoate pe prunci, trebuie sã corespundã unei realitãþi. Tot
astfel, Marea Moartã, în grandioasa ei izolare de viaþã ºi de oa-
meni, din mijlocul deºertului iudeii, ne apare în mod necesar drept
o oglindire pãmânteascã a vieþii de dupã moarte. cãci dacã, zãbo-
vind mai îndelung acolo, ne lãsãm în voia sentimentului cã ne
aflãm într-o lume lunarã infinit de strãinã, asemãnãtoare Hadesului,
vom avea impresia cã noi înºine am murit deja de multã vreme,
ºi am fost duºi în sfera severã a unor încercãri tãcute. lumea de
dincolo de poarta morþii se oglindeºte în aceastã lume a noastrã.
PeiSaj TriniTar
caracterul arhetipal revelator al peisajului Palestinei nu poate

fi cunoscut însã decât în mod mereu incomplet, câtã vreme pri-
virea rãmâne aþintitã numai la opoziþia într-adevãr cosmicã ce
dominã dualitatea lacul genezareth–Marea Moartã. „Þara
Sfântã“, în totalitatea ei, nu stã sub semnul unui dualism; în
trinitatea provinciilor sale, ea reveleazã un mister trinitar al lumii.
nu este fãrã importanþã – tocmai când e vorba de acea figurã
geometricã cereascã întreþesutã acolo formelor pãmânteºti – faptul
cã între galileea, sfera vieþii, ºi iudeea, deºertul morþii, se aflã
Samaria, þara mijlocului.
În configuraþia peisajului, provinciile Palestinei alcãtuiesc o
trinitate pãmânteascã de felul aceleia pe care o percepem în forma
fundamentalã a plantei: rãdãcinã, frunze, flori. rãdãcinii, în care
planta, spre a-ºi putea asimila forþele mineralului pãmântesc, ia
19
eMil BocK
ºi ea un caracter apropiat de mineral, îi corespunde, în peisajul

palestinian, sudul iudaic. aici, þara are un minimum de viaþã ºi
de vegetaþie. Mai ales în deºertul iudeii – expresia potenþatã a
iudeii –, deºert de care e înconjuratã Marea Moartã, numai ele-
mentul mineral dur, roca moartã, e cel care-ºi spune cuvântul,
cuvântul sãu sever. În acest cel mai de jos punct al suprafeþei
Pãmântului, întunecatele adâncuri – rãdãcini ale pãmântescului –
stau afarã, la lumina zilei. ªi chiar apa, elementul vieþii, în Marea
Moartã e atât de saturatã de sare, încât nicio fiinþã nu poate trãi
în ea. Florii, cu toate minunile sale de culoare ºi parfum, cu atot-
puternicia zãmislitoare de viitor a proceselor ei de formare a fruc-
telor ºi seminþelor, îi corespunde, în peisajul trinitar, provincia cea
mai nordicã: galileea. Dupã cum planta, care prin rãdãcina ei este
legatã de pãmântesc, prin floare se înalþã într-un element ceresc,
solar ºi stelar, tot astfel Palestina, care în iudeea e absolut pãmân-
teanã, sau chiar subpãmânteanã, se împãrtãºeºte, în galileea,
dintr-o minunatã regiune de forþe creatoare cereºti. Puteri de viaþã
creatoare, care poartã în germene viitorul, pulseazã în tot solul de
acolo, în valurile lacului genezareth, în atmosferã. Întreaga na-
turã are ceva care aduce cu o înflorire în înalturile eterice ºi în
sferele sufletului cosmic; de altfel, ºi în epocile trecute ea fãcuse
ca aici sufletele oamenilor sã se înalþe fãrã greutate la trãirea
suprasensibilului.
Dupã cum locul frunzei este între rãdãcinã ºi floare, tot astfel
locul provinciei mijlocii, Samaria, este între iudeea ºi galileea.
ca þinut al izvoarelor ºi fântânilor – strãvechea fântânã a lui iacob,
unde a avut loc convorbirea lui iisus cu samariteanca, e doar
sfântul punct de mijloc al unei mari bogãþii, de care nu se poate
sã nu fii izbit, dacã mergi din iudeea cea asprã ºi pietroasã înspre
nord –, Samaria corespunde acelei pãrþi a plantei care e cu totul
saturatã de seve: frunza. Samaria dispune de forþe eterice bogate;
acestea însã nu sunt nici atât de ferecate în elementul mineral mort
20
ºi atât de încremenite ca în iudeea, ºi nici nu ajung atât de sus în

sfera astral-cereascã, aºa cum se întâmplã în galileea. ele acþio-
neazã asupra elementului pãmântesc, fãrã a muri, pierzându-se în
acesta. Pãstrând echilibrul între preapãmântesc ºi suprapãmântesc,
ele iau caracterul unui gen de forþe care merg pânã la magie, la
fel cum frunzele unei plante, coroana unui pom, þin echilibrul între
pãmântesc ºi ceresc, revelând totuºi miracolul unei inepuizabile
forþe plãsmuitoare de forme, care obligã materia pãmânteascã sã
i se supunã.
Dacã pãtrundem mai departe în misterul trinitãþii Palestinei,
într-o zonã mai adâncã a acestuia vom da de o figurã care poate
fi aplicatã legitãþii ºi structurii arhetipale a fiinþei umane tripartite.
Þara Sfântã nu este doar extinderea la dimensiunile unui peisaj
a legilor dupã care este construitã planta, ci ºi a legilor care stau
la baza structurii organismului uman.
În cele trei provincii, iudeea, Samaria ºi galileea, se oglindesc,
sub formã geograficã, atât triada: rãdãcinã, frunzã ºi floare, cât
ºi triada: om al capului, om al pieptului, om al metabolismului ºi
al membrelor.
Pãrþii constitutive celei mai de sus a organismului uman – omul
capului, cu predominanþa elementului mort asupra celui viu, atât
în structura osoasã a craniului, cât ºi în masa neînsufleþitã, moartã,
a creierului – îi corespunde iudeea cea pietroasã, cu încremenirea
ei de moarte, a cãrei expresie externã este peisajul mort al deºer-
tului iudeii. Dupã cum simþurile noastre, concentrate mai ales în
regiunea capului, ne permit sã percepem doar lumea senzorial-pã-
mânteascã, ºi dupã cum creierul nostru este instrumentul gândirii
raþionale, dependente de trup, cu ajutorul cãreia, la urma urmei,
nu putem înþelege decât lumea a ceea ce e lipsit de viaþã, tot astfel
în iudeea, vãzutã în totalitatea ei, lumea e absolut pãmânteanã,
lipsitã de orice influenþã cereascã. Deja natura peisajului ne face sã
21
eMil BocK
înþelegem cã iudeea nu putea deveni decât scena de manifestare

a unei gândiri conºtiente exclusiv pãmântesc-intelectualiste.
Pãrþii constitutive celei mai de jos a organismului uman trinitar,
adicã omului metabolismului ºi al membrelor, care este, în primul
rând, sediul forþelor vieþii, creºterii ºi regenerãrilor, îi corespunde,
între provinciile palestiniene, lumea de viaþã bogatã în forþe eterice
ºi apropiatã de ceresc a galileii. În tot ceea ce þine de regiunea
capului, omul e bãtrân, aºa cum bãtrânã e lumea în iudeea. În
galileea pot fi percepute însã forþele cosmice ale tinereþii, în
mãsura în care Pãmântul nostru ºi le-a pãstrat din propria tinereþe
solarã. aºa cã organismul posedã în mod trupesc, venind din
adâncurile voinþei sale – pânã când influenþele de îmbãtrânire, ce
radiazã dinspre cap, devin precumpãnitoare –, puterea deplinã a
permanentei reînnoiri, creºteri ºi zãmisliri de viaþã care stã la
temelia viitorului. Tocmai partea constitutivã cea mai de jos a
fiinþei sale pãmânteºti, în care sufletul lucreazã numai în mod
neclar, inconºtient, ca în somn, este aceea în care omul are acces
la niºte izvoare de forþã provenind nu din el însuºi, ci din cosmos.
Dupã cum noaptea în omul adormit se revarsã, din cosmosul
susþinut de zei, forþe noi, constructive, tot astfel în acea parte a
fiinþei sale în care conºtienþa este cel mai mult cufundatã în somn
el este receptiv la forþele germinative creatoare din care pot fi
create realitãþi viitoare. iar peisajul din jurul lacului genezareth
este ca o oglindire geograficã ºi ca o densificare a forþelor rege-
neratoare cosmic-cereºti din care omul se împãrtãºeºte în sfera de
voinþã a fiinþei sale.
În sfârºit, pãrþii constitutive mijlocii a entitãþii umane, omul
pieptului, îi corespunde provincia mijlocie a Þãrii Sfinte: Samaria.
Dupã cum omul pieptului constituie o trecere între cele douã
extreme, omul de sus ºi omul de jos, Samaria este un fel de mijlo-
citor între contrastele cosmice reprezentate de iudeea ºi galileea.
În pãrþile constitutive ale sistemului ritmic, în respiraþie ºi în
22
pulsaþiile sistemului circulator, locuieºte în principal sentimentul,

ca mijlocitor sufletesc între gândirea capului ºi voinþa ce trãieºte
mai ales în regiunea membrelor. Samaria a fost astfel dintotdeauna
sediul unei culturi a simþirii, atât prin caracterul peisajului, cât ºi
prin infiltraþiile unui element babilonian, care au apãrut deja foarte
devreme, în virtutea mersului istoriei, ºi apoi, încã o datã, în vre-
mea cuceririi Palestinei de cãtre asiro-babilonieni.
MiSTerele BeTHleHeMUlUi
Deja dacã zãbovim cu gândul asupra figurii pe care o formeazã

peisajul Palestinei, în totalitatea lui, asupra caracterului dramatic
al formei ºi diviziunilor acestui peisaj, asupra arhetipalitãþii sale,
care aruncã luminã în mereu alte straturi ale existenþei, începem
sã înþelegem – mai mult presimþind – de ce tocmai aici trebuia
sã aibã loc acel eveniment prin care Dumnezeu s-a fãcut om. Do-
bândim o înþelegere bazatã pe sentiment a faptului cã aceastã
bucatã de pãmânt, care multã vreme a zãcut ascunsã sub vãlul mis-
terului, pânã ce, prin evenimentele vieþii lui christos, a fost scoasã
la luminã, este un punct central în viaþa Pãmântului.
Dacã luãm seama apoi la diferitele locuri ale acestei þãri, dacã
încercãm sã urmãrim pas cu pas etapele vieþii lui iisus, întrebân-
du-ne totodatã care e locul ºi semnificaþia lor în cadrul arhetipu-
lui pe care-l reprezintã Palestina, ne vom gãsi de îndatã în faþa unui
mare numãr de enigme. ªi tocmai ele sunt acelea care ne introduc,
uimindu-ne tot mai adânc, în misterele-arhetipuri ale Þãrii Sfinte.
chiar primul moment din viaþa lui iisus ne pune în faþa unei în-
trebãri neobiºnuite: cum se face cã iisus s-a nãscut la Bethlehem?
Doar Bethlehemul este situat în mijlocul lumii moarte a iudeii.
crucea morþii a fost înãlþatã pe locul cãpãþânii, golgota, care con-
stituie un fel de chintesenþã a iudeii, ºi acest lucru nu e greu de
23
eMil BocK
înþeles. Peisajul este în acord cu cele întâmplate; el vorbeºte

acelaºi limbaj ca ºi momentul de destin care se împlineºte în
cadrul lui. Dar Bethlehemul? ieslea naºterii – în iudeea? oare n-ar
fi fost mai potrivit ca ea sã fi fost în galileea, pe malul lacului
genezareth, în peisajul nazarethului, care a ºi devenit, mai apoi,
locul copilãriei lui iisus?
enigma Bethlehemului este aceeaºi cu enigma care în vremea
din urmã se leagã – ºi chiar în mod din ce în ce mai intens – de
sãrbãtoarea crãciunului, în general. Pe mãsurã ce caracterul civi-
lizator-tehnic al epocii noastre se intensificã, din an în an va fi tot
mai greu sã trãim sãrbãtoarea crãciunului cu o vigoare sufleteascã
realã. lumea a devenit tot mai strãinã de ceea ce este crãciunul,
ºi aceastã situaþie se va înrãutãþi tot mai mult. Trebuie sã ne între-
bãm dacã omenirea, care a ajuns atât de grosolanã ºi s-a îndepãrtat
de tot ceea ce e legat de copilãrie, mai este în stare, de fapt, sã pe-
treacã aºa cum trebuie sãrbãtoarea delicatã a copilului ºi a copilãriei.
De la bun început, þine de minunea nopþii crãciunului faptul
cã ea aduce în faþa noastrã imaginea încântãtoare a vieþii tinere
ºi a luminii celei noi, dar contând pe contrastele extreme ale vieþii
ºi luminii, pe moarte, frig ºi întuneric, ba chiar are nevoie de aces-
tea ca fundal ºi ambianþã a ei. De-abia frigul de iarnã ºi întunericul
ceasului de miez de noapte al anului conferã noii vieþi ce urmeazã
sã fie primitã o strãlucire atât de grandioasã, iar luminii tinere ce
trebuie sã rãsarã o strãlucire cu adevãrat proprie crãciunului. o
necesitate dintre cele mai lãuntrice, o legitate cosmicã, face ca
sãrbãtoarea crãciunului sã fie celebratã „în miezul iernii celei reci,
la noaptea jumãtate“.
Bethlehemul, locul pãmântesc unde s-a produs evenimentul is-
toric al crãciunului, face sã devinã vizibil sub formã spaþial-peisa-
gisticã acelaºi contrast pe care, în cadrul ciclului anual, îl ascunde
în sine sãrbãtoarea crãciunului, prin faptul cã are loc în momentul
solstiþiului de iarnã. Deºi situat în iudeea, orãºelul crãciunului este
24
de o drãgãlãºenie încântãtoare, paradisiacã, dar care e recunoscutã

în valoarea ei arhetipalã numai de cãtre cel ce vede, totodatã, cã
deºertul iudeii, acea grandioasã vale muntoasã a morþii, se înveci-
neazã în mod nemijlocit cu ogoarele pãstorilor. Bethlehemul este
o oazã a vremurilor originare, o paradisiacã insulã a vieþii, în mij-
locul pustiului stâncos, mort, al acestei întinderi de zgurã rãmasã
dupã strãvechiul incendiu cosmic de la Sodoma ºi gomora. Într-o
parte, dinspre orãºel, coastele învãluite în strãlucirea unei vieþi tinere,
ce înverzeºte, coboarã pânã la „islazul Pãstorilor“. De cealaltã
parte, locul este dominat, fãrã absolut nicio formã de relief inter-
mediarã, de primele ºiruri de coline ale deºertului cu desãvârºire
încremenit în moarte. Mai cu seamã un munte de formã conicã,
situat pe partea care se învecineazã cu deºertul, este de-a dreptul
un semn caracteristic pentru împrejurimile Bethlehemului. i se
spune „Muntele Francilor“, fiindcã în perioada cruciadelor pe el
se înãlþa o cetate cavalereascã ºi tot aici s-au dat lupte între cruciaþi
ºi musulmani. când îl vezi de departe, eºti obligat sã crezi cã e
vorba de un vulcan stins. linia dreaptã care intersecteazã orizontal
conul în partea de sus ne evocã în mod nemijlocit marginea unui
crater, dând impresia cã am putea privi încã în interiorul deschi-
derii circulare a acelei guri de prãpastie a Pãmântului, înspãimân-
tãtoare odinioarã. e adevãrat cã ceea ce aflãm în legãturã cu istoria
de la începutul erei noastre a acestui munte ne face sã ne gândim
în primul rând la un mare crater care odinioarã scuipa foc. În orice
caz, nu greºim dacã lãsãm ca acest munte sã trezeascã în noi repre-
zentarea nenumãratelor deschideri ºi guri de prãpastie ale Pãmân-
tului, din care au izbucnit, cu ocazia acelor catastrofe incendiare
din primele epoci ale istoriei omenirii, vãpãile elementului ce
distruge viaþa.
am putea spune cã Bethlehemul este un Pompei inversat. Pu-
terile focului ºi lavelor pe care craterul Vezuviului le-a fãcut sã
irumpã în exterior au îngropat oraºul Pompei, situat la poalele
25
eMil BocK
vulcanului, oraº în care luxul ºi decadenþa epocii imperiale romane

atinseserã un punct culminant. cadavrele carbonizate, cu mâinile
crispate hrãpãreþ pe casetele cu bani ce nu mai puteau fi salvate,
au oferit, atunci când sãpãturile arheologice le-au scos de sub
cenuºã, imaginea zguduitoare a unei omeniri care se pierduse cu
totul printre bunurile lumii pãmânteºti. Focurile sodomitice se
opriserã în faþa teritoriului din jurul oraºului Bethlehem. ca
printr-o minune, în mijlocul cataclismului cosmic aceastã insulã
a vieþii a rãmas neatinsã. Fusese ea oare cruþatã de dragul nevino-
vãþiei pãstorilor ce locuiau acolo? Sau poate cã, dincolo de viaþa
oamenilor, acest petec de pãmânt continua sã fie însufleþit, încã
din vremurile paradisiace originare, de niºte forþe eterice atât de
bogate, încât a putut sã þinã piept morþii prin foc?
are un farmec deosebit sã compari oraºele Bethlehem ºi nazareth,
fiecare pe fundalul peisajului de care este înconjurat. Fiecare din
aceste douã orãºele este dominat de câte un grup muntos caracte-
ristic. nazarethul, cuibãrit în sânul minunatei lumi a galileii, are
în imediata sa vecinãtate Muntele Tabor, muntele solar al Schim-
bãrii la Faþã. acest „munte al vieþii“ – care, dupã formã, pare a
fi o sferã cereascã, înãlþându-ºi în mod semnificativ capul, cu
rotunjimea lui cosmicã, din mijlocul câmpiilor verzi – subliniazã
miracolul galileii, ca ambianþã a orãºelului nazareth. Muntele
enigmelor, care prin forma sa de vulcan priveºte, ca purtãtor de
cuvânt al acestei lumi a morþii care este iudeea, în jos, spre
ogoarele pãstorilor din Bethlehem, face sã devinã vizibil în modul
cel mai clar contrastul dintre drãgãlaºul orãºel al crãciunului ºi
lumea din jurul sãu.
Paralelismul polar dintre cei doi munþi cu valoare de simbol
dobândeºte o dramaticã semnificaþie umanã, dacã ne gândim la
evenimentele pe care culmile lor le-au vãzut în timpul vieþii lui
iisus. rãsãritului de Soare mãreþ ºi tãcut la care au fost martori
cei trei ucenici pe Muntele Tabor îi corespunde, pe muntele de
26
lângã Bethlehem, tabloul zgomotos al dezlãnþuirii unui lux orbitor,

în stilul lui irod. Vom mai avea de vorbit despre luxul nebunesc
ºi lipsit de mãsurã al grãdinilor ºi palatelor, prin care irod cel Mare
a vrut sã oblige, acolo sus, puterile adâncului sã-i dea un Paradis.3
adevãrata strãlucire din înalturi – sclipirile amãgitoare în care
se deghizeazã abisul.
Faptul cã existã o concordanþã între contrastul dintre orãºelul

Bethlehem ºi ambianþa sa geograficã, pe de-o parte, ºi contrastul
dintre sãrbãtoarea crãciunului ºi anotimpul în care cade, pe de altã
parte, încã nu dezleagã enigma Bethlehemului. Dimpotrivã, el mã-
reºte ºi mai mult enigma, prin aceea cã o scoate din domeniul
întâmplãrii ºi ne permite sã presimþim legea cosmicã pe care o
sugereazã.
cu caracterul ei trinitar, Palestina nu este numai în linii mari
o formã extinsã la dimensiuni geografice a imaginii omului tri-
partit. corespondenþele dintre organismul uman ºi peisajul pales-
tinian pot fi urmãrite pânã în cele mai mici detalii. Vom gãsi cele
mai minunate forme de manifestare ale unui arhetip, dacã vom
cãuta corespondenþa geograficã a curbei pe care centrul vieþii din
fiinþa umanã o descrie de-a lungul unei vieþi pãmânteºti.
Tot timpul cât organismul uman care se pregãteºte de naºtere,
germineazã ºi se maturizeazã în trupul mamei, sediul centrului
vital, încã adâncit cu totul în inconºtienþã ºi visare, este capul. În
primul stadiu embrionar, corporalitatea omului constã aproape
exclusiv din formaþiunea capului. Fiecare din noi ºi-a început
drumul pe Pãmânt în trupul mamei ca „om al capului“. acest lucru
e posibil numai datoritã faptului cã în substanþa creierului, care
mai târziu va avea o naturã mineral-neînsufleþitã, sunt cuibãrite
ca niºte insule unele organe ale vieþii, ascunse, cu ajutorul cãrora
entitatea sufletesc-spiritualã a omului îºi poate face intrarea, ca
sã zicem aºa, în locuinþa sa pãmânteascã. o antropologie mai
27
eMil BocK
veche, chiar dacã naivã, care þinea seama în mod real de sufletul
ºi de spiritul omului, era de pãrere cã mai ales glanda pinealã este
un asemenea organ, cuibãrit în creier. iar o parte din interiorul
structurii creierului mic mai este numitã, pânã în zilele noastre,
în virtutea unei psihologii imaginative, bazate pe tradiþie, „pomul
vieþii“. concepþiile mai vechi nu erau prea departe de a caracteriza
începutul embrionar al dezvoltãrii trupeºti a omului în felul ur-
mãtor: la fel cum omenirea ºi-a început destinele pãmânteºti în
grãdina Paradisului, pe o insulã a vieþii, în mijlocul încremenirii
de moarte ale cãrei semne începuserã sã se arate deja, sufletul
uman individual începe ºi el destinele corporalitãþii sale pãmân-
teºti la un pom al vieþii în niºte organe de viaþã paradisiace care
sunt situate în masa creierului.
Dupã naºtere, centrul vieþii sare de la omul capului la polul
opus. acum, membrele, cu miºcãrile lor dezordonate, sunt acelea
asupra cãrora cade accentul dezvoltãrii ºi creºterii. În organismul
copilului se pune în miºcare miracolul forþei de înãlþare pe verti-
calã; copilul învaþã sã stea în picioare ºi sã meargã. ªi astfel
copilul se integreazã tot mai adânc naturii pãmânteºti ºi pânã de-
parte, în vremea ºcolaritãþii, forþele de viaþã, de naturã voliþionalã,
care lucreazã în membre mai sunt încã preponderente, punând în
umbrã forþele conºtienþei, legate de organizaþia – sãracã în forþe
de viaþã – a capului. Pe mãsurã ce copilãria înainteazã ºi dã în
floarea tinereþii, centrul vieþii urcã din omul de jos în omul de
mijloc, acolo unde bate inima; tânãrului i se deschid încet miste-
rele propriei sale vieþi sufleteºti. când omul ajunge mai apoi la
maturitate, centrul vieþii se deplaseazã tot mai mult – cel puþin aºa
stau lucrurile în epoca modernã – spre polul morþii din organis-
mul sãu, spre „locul cãpãþânii“, ca sediu al conºtienþei bazate pe
gândirea treazã. În cele din urmã, omul ajunge iarãºi acolo de unde
îºi începuse drumul în trupul mamei. la moarte, forþele vieþii ºi
ale sufletului pãrãsesc organismul pãmântesc, deplasându-se de
28
jos în sus, ºi, în cele din urmã, se desprind de înveliºul muritor,

ieºind afarã în regiunea capului.
Dacã transpunem pe harta Palestinei aceastã curbã a centrului

vieþii aflat în miºcare, vom obþine – spre marea noastrã uimire –
figura geograficã a vieþii pãmânteºti a lui christos.
copilaºul s-a nãscut în iudeea, þinutul unde se aflã „locul cãpã-
þânii“. ieslea însã nu s-a aflat într-un loc oarecare din iudeea, ci
în Bethlehem, care se deosebeºte net de peisajul înconjurãtor, ca
localitate de o cu totul altã naturã. Dupã cum glanda pinealã ºi
„pomul vieþii“ sunt niºte organe ale vieþii ascunse în substanþa
mineral-neînsufleþitã a creierului, Bethlehemul este paradisiaca
insulã de viaþã din mijlocul deºertului iudeii.
e ca ºi cum arhetipul pe care-l reprezintã Bethlehemul ar prinde
sã strãluceascã foarte clar în faþa noastrã. În evenimentul istoric
al crãciunului, în acel loc foarte precis determinat din Palestina,
devine vizibilã ºi perceptibilã în mod concret o lege a lumii care
acþioneazã în ascuns, tãcutã, la începutul oricãrei vieþi umane: de
fapt, orice copilaº se naºte în Bethlehem; cel dintâi lãcaº pãmân-
tesc în care se sãlãºluieºte orice fiinþã umanã este Bethlehemul
aflat în interiorul omului, care a fost transpus în formaþiunea
embrionarã a capului, corespunzãtoare deºertului iudeii.
De la Bethlehem, linia vieþii lui iisus trece brusc la nazareth,
în provincia galileea, un þinut diametral opus deºertului, bogat în
forþe de viaþã cosmice. ªi de-abia când totul ia pecetea gravitãþii
luptei, viaþa lui iisus devine marele „urcuº spre ierusalim“, drumul
spre iudeea ºi, în cele din urmã, purtarea crucii spre „locul cãpã-
þânii“, golgota. Scenele ºi decorurile acestei vieþi unice, divin-
umane, sunt concretizãri sub formã de imagini ale arhetipurilor
ºi legilor dupã care înainteazã, în cadrul fiecãrei vieþi umane, curba
evoluþiei pe minunata hartã tainicã a trupului uman. Viaþa lui iisus
dezvãluie concomitent valoarea arhetipalã a Palestinei ºi pe cea
29
eMil BocK
a cursului vieþii umane. orice viaþã umanã care, adãpostitã în

trupul ocrotitor al mamei, a început în Bethlehemul din interiorul
fiinþei umane în cursul copilãriei trece în nazarethul ºi galileea
din interiorul omului ºi se încheie, în cele din urmã, printr-un
urcuº spre ierusalim, spre „locul cãpãþânii“. la fel cum, în sensul
fiziologiei interioare, orice viaþã umanã începe ºi se încheie în
iudeea, viaþa lui iisus începe ºi se încheie, în sens geografic exte-
rior, tot în iudeea. Bethlehemul ºi golgota se aflã amândouã în
iudeea. golgota þine de lumea moartã în sânul cãreia se aflã mira-
colul de viaþã al Bethlehemului. ªi dacã ne dãm seama cã taina
crãciunului se aflã azi nu numai în contrastul, care încã se mai pãs-
treazã, dat de iarnã, anotimpul în care cade, ci ºi de contrastul – ce
pare a fi tot mai fãrã ieºire – cu insensibilitatea omenirii moderne
faþã de evenimentul ºi sãrbãtoarea crãciunului, presimþim cã ºi
omenirea, luatã în totalitatea ei, este supusã legii arhetipalitãþii.
ea este angajatã într-un „urcuº spre ierusalim ºi spre locul cã-
pãþânii“, dar se apropie, poate, ºi de un Bethlehem nou, superior.
Sufletul uman individual trece bariera golgotei în virtutea nemu-
ririi lui. christos a strãpuns-o prin învierea Sa. omenirea o poate
strãpunge dacã, prin puterea învierii lui christos, înainteazã de la
o erã bazatã pe forþele capului la o erã a unei noi trãiri a spiritului,
gãsind, odatã cu niºte Paºti ale întregii omeniri, ºi un mister de
aceleaºi proporþii al crãciunului ºi Bethlehemului.
30
ii. MiSTerUl cHriSToS ªi MiSTerUl iiSUS
De la iiSUS la cHriSToS
Secolul al XiX-lea a dat la ivealã biblioteci întregi de cãrþi care

descriu „viaþa lui iisus“. S-ar putea crede cã, dupã ce pentru discu-
tarea teologicã ºi extrateologicã a acestei teme s-a cheltuit atâta
zel ºi erudiþie, ea a fost tratatã în suficientã mãsurã ºi cã s-a ajuns
la niºte concluzii mature, definitive.
nu trebuie sã uitãm însã cã epoca în care au fost scrise
numeroasele „biografii“ ale lui iisus a fost, în acelaºi timp, epoca
criticii biblice, aceea în care, în cele din urmã, omul modern avea
sã piardã cu totul înþelegerea evangheliilor ºi încrederea în ele.
autorii primelor descrieri ale vieþii lui iisus erau niºte raþionaliºti
sceptici, care, în lupta lor îndreptãþitã împotriva tradiþiilor încre-
menite sub formã de dogme, depãºesc cu mult limitele scopului
propus ºi se strãduiesc sã elimine din cãrþile biblice tot ceea ce
þine de suprasensibil ºi supraraþional. Marea majoritate a acelor
biografii s-a nãscut tocmai din lupta împotriva credinþei în minuni
ºi în divinitatea lui christos. ele îºi propuneau sã arate cã totul
poate fi explicat pe cale „raþionalã“ ºi pe baze „pur umane“.
numai cã nici latura biografic-umanã a vieþii lui iisus nu poate
fi înþeleasã, de fapt, în afara adevãrului cã în omul iisus din
nazareth a fost încarnatã sub formã pãmânteascã o fiinþã divinã
31
eMil BocK
supremã, entitatea christicã. Mai cu seamã destinul lui iisus dintre

Botezul în iordan ºi golgota nu poate fi înþeles, fãrã cunoaºterea
acestui adevãr fundamental, decât în mod eronat, fiindcã tocmai
prin Botezul în iordan christos s-a fãcut om. Teologia criticã a
secolului trecut a fãcut ca ºi cercetãrile privitoare la viaþa lui iisus,
cu toatã pretenþia lor de a fi ºtiinþifice ºi lipsite de prejudecatã,
sã porneascã de la o premisã eronatã, dat fiind faptul cã resping
din capul locului tot ce depãºeºte limitele a ceea ce este numai
natural ºi numai omenesc.
criza la care trebuia sã ajungã omenirea modernã în ceea ce

priveºte cunoaºterea lui christos este anunþatã deja în disputa
religioasã dintre luther ºi Zwingli, care a avut loc în anul 1529
la Marburg. În centrul disputei s-a aflat problema transsub-
stanþierii, a transformãrii pâinii ºi vinului. obiºnuinþele de gândire
ale omului modern, orientate exclusiv spre realitãþile pãmânteºti,
determinã ca cea mai fireascã reacþie a sa sã fie aceea de a ridica
din umeri la gândul cã pânã ºi partea progresistã a lumii creºtine
a putut purta discuþii aprinse în jurul unei singure probleme, neîn-
semnate, dezbinându-se în cele din urmã definitiv ºi despãrþin-
du-se în douã tabere. În realitate însã, prin întrebarea referitoare
la transsubstanþiere se punea în discuþie problema christicã însãºi,
misterul central al creºtinismului, odatã cu care vom pierde sau
vom câºtiga totul. În acel ceas s-a încheiat o epocã în care se mai
pãstraserã, sub forma unor tradiþii bazate pe sentiment, resturile
unei vechi înþelegeri a lui christos ºi care încã mai scotea de aici
o anumitã receptivitate pentru realitatea transsubstanþierii, care este
inima cultului religios creºtin. De acum înainte, o nouã epocã a
ajuns sã-ºi spunã cuvântul, epoca intelectualismului, care a trecut
peste toate tradiþiile ºi, în locul înþelegerii lui christos, n-a mai
pãstrat decât o înþelegere a lui iisus, ºi, în mod consecvent cu
32
aceastã atitudine, a negat în cele din urmã ºi misterul transsub-

stanþierii, adicã, în general, cultul creºtin.
luther, care, în aceastã împrejurare, este purtãtorul de cuvânt
al trecutului, ultimul sãu reprezentant, bate cu pumnul în masã.
el nu vrea sã renunþe la traducerea cuvintelor prin care a fost con-
stituitã Sfânta Tainã a împãrtãºaniei „hoc est corpus meum“, prin
„acesta este Trupul meu“. el crede cu putere în realitatea trans-
substanþierii care are loc în pâine ºi vin, chiar dacã nu poate
contribui la înþelegerea ei altfel decât recurgând la expresia mis-
tic-afectivã cã prin împãrtãºanie noi primim Trupul Domnului „în,
cu ºi prin pâine“.
Zwingli, omul modern, consecvent în gândirea sa, nu mai poate
traduce cuvintele instituirii împãrtãºaniei decât prin „aceasta repre-
zintã Trupul meu“. Pierzând capacitatea de a-l înþelege pe
christos, el o pierde ºi pe aceea de a înþelege cultul ºi, implicit,
pierde cultul însuºi. Dacã iisus n-a fost decât un om, atunci
împãrtãºania nu este decât o ceremonie simbolic-comemorativã.
În fond, atunci când Kant, cel care a dus intelectualismul pe cul-
mile cele mai înalte, a schimonosit cuvintele „hoc est corpus“ în
batjocoritorul „hocuspocus“, el nu fãcea decât sã continue în mod
direct linia care-ºi avea punctul de pornire în felul de a gândi al
lui Zwingli.
În gura unui om, oricât de evoluat ar fi el, cuvintele: „luaþi,
acesta este Trupul meu, acesta este Sângele meu“ nu se referã la
un act real. Dupã rostirea acestor cuvinte, pâinea ºi vinul rãmân
tot ce fuseserã înainte. Taina împãrtãºaniei strãbate astfel secolele
ca acþiune simbolicã palid-raþionalã.
De-abia misterul christic face sã înfloreascã viaþa în plinãtatea
ei, ºi în ceea ce priveºte cultul. cine în omul iisus Îl gãseºte pe
christos, Îl gãseºte ºi în pâine ºi vin. „Dacã Dumnezeu a putut
deveni om, el poate deveni, de asemenea, pâine ºi vin“, am putea
33
eMil BocK
spune, parafrazând un cuvânt al lui novalis. Dacã înþelegem cã

omul iisus a devenit Trupul ºi Sângele lui christos, potirul care
a purtat în el înalta fiinþã a lui Dumnezeu, presimþim, de asemenea,
cã ºi cuvintele rostite de iisus la cina cea de Tainã au exprimat
ºi inaugurat un proces real, o unire a Fiinþei christice cu lumea
elementelor, ca Trup mai mare ºi Sânge mai mare al Sãu. Pâinea
ºi vinul, aºa cum le-au primit ucenicii din mâna lui christos ºi cum
sunt primite de atunci încoace prin sacramentul creºtin, s-au trans-
format, au devenit germenii unei noi creaþiuni christificate.
ca sã redobândim ceea ce s-a pierdut în anul 1529, contem-
poraneitatea trebuie sã facã pasul de la Iisus la Christos. ea trebuie
sã înveþe cã „în iisus a intrat în lumea pãmânteascã christos,
devenit om“. acolo unde nu mai existã decât o înþelegere a lui
iisus se stinge, odatã cu sacramentul creºtin, ºi cunoaºterea creº-
tinã ºi viaþa creºtinã. Toate rãmân atunci simple gânduri umane,
cuvinte umane, moralã umanã. numai acolo unde oamenii reuºesc
sã ajungã la o nouã înþelegere a lui christos sacramentul, cuvântul
ºi viaþa pot fi pãtrunse iarãºi de curentul unor forþe superioare.
Dacã am reuºit sã ne lãrgim orizontul creºtin caracterizat prin
pasul „de la iisus la christos“, ne devine imediat clar cã o con-
cepþie despre iisus care se opreºte înainte de a trece pragul înþe-
legerii lui christos nu-l înþelege cu adevãrat nici pe omul iisus.
a privi „viaþa lui iisus“ fãrã a avea o înþelegere realã a lui christos
este totuna cu a privi ca împãrtãºanie pâinea ºi vinul, fãrã a fi în
stare sã legi de ele ideea de transsubstanþiere. Tocmai în liniile ei
cele mai omeneºti „viaþa lui iisus“ este un trup al Domnului care
se realizeazã în curentul timpului. nu existã doar misterul christos,
ci ºi misterul iisus. Dupã pasul ce duce de la Iisus la Christos,
poate ºi trebuie fãcut acela, nu mai puþin important, de la Christos
la Iisus. atunci însã privim uimiþi niºte enigme ºi mistere tot mai
adânci ale fiinþei umane a lui iisus.
34
MiSTerUl iiSUS
noul Testament atrage atenþia printr-un gest tãcut, dar plin de

sens, asupra unui mister mai înalt al lui iisus, ºi anume, prin or-
dinea în care se prezintã evangheliile, care nu este întâmplãtoare,
ci rânduitã de cãtre înþelepciunea suprasensibilã. Douã dintre
evanghelii, a lui Matei ºi a lui luca, încep prin descrierea naºterii
ºi copilãriei lui iisus. celelalte douã, a lui Marcu ºi a lui ioan,
încep din capul locului prin relatarea Botezului în iordan, a naºterii
lui christos, naºterea Fiinþei christice în omul iisus. evanghelia
lui Matei ºi evanghelia lui luca sunt evanghelii despre iisus;
evanghelia lui Marcu ºi evanghelia lui ioan sunt evanghelii
despre christos. ar trebui sã ne aºteptãm acum sã gãsim cã evan-
gheliile sunt ordonate în aºa fel încât cele douã evanghelii despre
christos sã urmeze dupã cele douã despre iisus. Înaintând de la
Matei ºi luca la Marcu ºi ioan, am face în acest caz importantul
pas de la iisus la christos.
În realitate însã avem de-a face mai întâi cu o evanghelie care
începe cu descrierea copilãriei lui iisus: Matei; pe urmã, cu una
care prezintã la început Botezul în iordan: Marcu; apoi, iarãºi o
evanghelie care povesteºte istoria unei copilãrii: luca; ºi, în cele
din urmã, ioan, unde, ca ºi la Marcu, este descris de la bun început
botezul lui iisus. De douã ori facem pasul de la iisus la christos:
când trecem de la Matei la Marcu ºi când trecem de la luca la
ioan. rãmâne însã enigmaticã trecerea din mijloc, aceea de la
Marcu la luca. aici se face un pas de la christos la iisus. ce vrea
sã spunã noul Testament în acest loc prin ordinea în care apar
cãrþile sale? aceasta nu mai este o întrebare de neînþeles pentru
acela care ºi-a dat seama cã pretutindeni în Biblie compoziþia ºi
ordinea sunt importante ºi pline de sensuri spirituale. evanghelia
lui luca este într-un alt sens o evanghelie despre iisus decât cea
a lui Matei. Pe iisus cel din evanghelia lui Matei poate cã-l
35
eMil BocK
înþelegem cât de cât înainte de a-l fi înþeles pe christos. Pe iisus

cel din evanghelia lui luca în mod neîndoios nu-l putem înþelege
decât în lumina entitãþii christice. Dacã trecem de la Matei la
Marcu, vom gãsi misterul christos, care ne trimite dincolo de
omul iisus. Trecând mai departe, la luca, ne dãm seama, în lu-
mina cunoaºterii lui christos, cã mai existã încã un mister, cu totul
deosebit, ascuns, al lui iisus. De aici cade atunci o luminã nouã,
neaºteptatã, înapoi, asupra figurii aparent numai simplu-umane
a lui iisus din evanghelia lui Matei. numai dacã, dupã ce am tre-
cut de la iisus la christos, am gãsit celãlalt pas, de la christos la
iisus, putem înainta spre înãlþimile cosmice ale evangheliei lui
ioan, care dezvãluie, dincolo de misterul iisus ºi de misterul christos,
misterul logosului.
Perioada trãitã drept iisus din viaþa lui christos-iisus este cea
care þine pânã la împlinirea vârstei de 30 de ani. Dupã aceasta
urmeazã, de la Botezul în iordan ºi pânã la moartea pe cruce, cei
trei ani ai lui christos. la aceasta din urmã perioadã de timp foarte
scurtã se referã cea mai mare parte a evangheliei: misterul central,
tãinuit, dar cuprinzând în sine totul, al întregii istorii a omenirii,
devenirea om a lui christos, moartea ºi învierea sa s-au petrecut
în acest interval de timp. În schimb, la prima vedere, despre peri-
oada iisus evanghelia relateazã extraordinar de puþin. istorisirile
de la Matei ºi luca despre copilãria lui iisus aruncã doar o luminã
fugitivã asupra celor mai fragede începuturi ale vieþii Sale. apoi
totul rãmâne iarãºi învãluit în întunericul tãcerii. ªi dupã ce,
într-un mod ciudat, luca mai face sã aparã în faþa noastrã o sin-
gurã scenã scurtã, aceea cu iisus la 12 ani în templu, evangheliile
nu mai dau la o parte nici mãcar cu un cuvânt vãlul care ascunde
evoluþia îndelungatã, decisivã, care a avut loc în cei 18 ani
dinaintea Botezului în iordan.
oare aceste goluri mari diminueazã valoarea evangheliilor?
evanghelia nu vrea sã transmitã materiale biografice, ºi cu atât
36
mai puþin are pretenþia de a oferi o biografie completã. ea vrea

altceva. Modul actual de a privi lucrurile, marcat de superficia-
litatea ºi materialismul gândirii din zilele noastre, explicã golu-
rile din tabloul vieþii lui iisus prin lipsa de izvoare ºi documente.
Se crede aºa: dacã evangheliºtii ar fi ºtiut mai mult, ei ar fi scris
mai mult. evanghelia însã spune tot ceea ce vrea sã spunã. numai
cã trebuie sã înþelegi limbajul tãcerilor sale. acolo unde spune
puþin, prea adesea, de fapt, ea spune deosebit de mult.
acesta e în cel mai înalt grad cazul cu puþinele referiri la
naºterea ºi copilãria lui iisus. Întreaga bogãþie de conþinut a ceea
ce ea spune prin limbajul tãcerii ne întâmpinã din alãturarea celor
douã istorii ale naºterii ºi copilãriei, ca ºi a celor douã tabele
genealogice pe care le conþin evanghelia lui Matei ºi evanghelia
lui luca. aici nu vorbeºte numai câte o evanghelie luatã separat,
prin descrierea pe care o dã. aici vorbeºte, dincolo de evangheliile
individuale, Evanghelia – nu în ultimul rând prin deosebirile ºi
„contradicþiile“ care în aparenþã despart atât de mult cele douã
descrieri, încât fac impresia cã sunt incompatibile între ele. Dar
tocmai prin acest limbaj tãcut Evanghelia în totalitatea ei, care se
aflã în spatele ºi deasupra evangheliilor luate separat, destãinuie
misterul iisus.
DoUÃ lUMi DiFeriTe
Din cauza unor obiºnuinþe foarte vechi, intrate adânc în sângele

celui care citeºte Biblia ca simplu credincios, dar ºi ale teologului
va pãrea multora ca de la sine înþeles cã istoriile de crãciun din
evanghelia lui Matei ºi cea a lui luca trebuie combinate ºi com-
pletate una cu alta, spre a se ajunge la o imagine unicã, necon-
tradictorie. aºa cã, din când în când, se mai atrage atenþia asupra
37
eMil BocK
deosebirilor de atmosferã ºi stil, dar nu sunt luate deloc în consi-

derare contradicþiile absolut ireductibile dintre cele douã relatãri
ale naºterii ºi copilãriei.
istoria de crãciun a evangheliei lui Matei stã sub semnul re-
gilor-magi, iar cea din evanghelia lui luca sub semnul pãstorilor.
Deja, datoritã acestui fapt, cele douã evanghelii ne introduc în
douã lumi total diferite. apariþia a trei regi-preoþi – care, deþinând
o veche înþelepciune stelarã, au aflat din poziþia aºtrilor de naº-
terea unei personalitãþi deosebite, îºi pãrãsesc împãrãþiile din
orient ºi întreprind pelerinajul spre Palestina – nu putea fi nici-
decum un eveniment care sã se petreacã în tãcere, pe ascuns. În
evanghelia lui Matei, naºterea lui iisus are loc pe marele fundal
public al istoriei. Tot ceea ce, pentru omenire, este mãreþ ºi cinstit
pretutindeni, tot ceea ce este general cunoscut ºi are un nume –
nu degeaba tradiþia le-a spus deja de timpuriu pe nume celor trei
regi sfinþi – se pleacã în faþa pruncului iisus ºi-i oferã darurile sale.
cât de diferitã este lumea în care pãstorii din Bethlehem îºi au
trãirile lor, pornind apoi la drum spre a-l adora pe copilaº! Pãstorii
sunt oamenii cei mai simpli ºi mai nebãgaþi în seamã din lume.
În ceea ce priveºte consideraþia ºi cinstirea, ei sunt niºte anonimi.
Dacã jocurile medievale de crãciun le dau uneori nume ca Stichl,
gallus, Witok, prin aceasta se subliniazã doar anonimatul lor; ei
sunt tipuri de oameni din popor dintre cele mai simple. nicicând
ºi niciunde ei nu stau sub reflectorul marii istorii, ci îºi urmeazã
calea în tãcere, în tainã. aici se vede însã cã, tocmai datoritã
extremei lor simplitãþi ºi naivitãþii inimii lor, ei sunt într-o mãsurã
deosebit de mare purtãtorii vechilor forþe sufleteºti paradisiace.
Se dovedeºte cã Bethlehemul este o oazã paradisiacã în mijlocul
deºertului nu numai din punct de vedere geografic, ci ºi din acela
al vieþii sufleteºti a locuitorilor sãi. În aceºti pãstori mai ajunge
încã o datã la o minunatã înflorire vechea clarvedere pe care o
posedã ca dar natural; ei vãd corurile îngerilor ºi-i aud cântând
38
„gloria“. ceea ce în regii-magi se întâmplã datoritã înþelepciunii

astrologice, în pãstori se declanºeazã prin clarvederea inimii; ei
pornesc la drum spre a-l adora pe copilaº.
oricât de diferite ar fi între ele lumea regilor-magi ºi cea a
pãstorilor, pânã aici istorisirile de crãciun ca atare nu intrã într-o
contradicþie ireductibilã. este cât se poate de plauzibil ca regilor
ºi pãstorilor sã le fi fost arãtat acelaºi drum, unii fiind cãlãuziþi
de poziþia stelelor, ceilalþi de cãtre îngerii care s-au arãtat. ªi unele
vechi legende pline de înþelepciune, dând o formã imaginativã
minunatei unitãþi a acestor douã curente care se adunau de la dis-
tanþe atât de mari, povestesc cã regii-magi, cu strãlucitoarele lor
suite, dupã ce steaua a dispãrut din faþa privirilor lor s-ar fi întâlnit
cu pãstorii, care i-au dus la copilaº.
Însã trebuie sã urmãrim mai departe diferenþele dintre cele
douã istorii ale crãciunului. relatarea evangheliei lui Matei este
plinã de o mare tensiune dramaticã ºi de un profund tragism. Îm-
potriva celor trei regi autentici se ridicã, drept al patrulea, regele
fals irod, care, tocmai sub influenþa veºtii aduse de cei trei regi-
preoþi, porunceºte ºi sãvârºeºte fapte de o satanicã brutalitate.
jertfei celor trei regi sfinþi îi corespunde, din partea celui de-al
patrulea rege, care nu e sfânt, uciderea pruncilor. Strigãtul de du-
rere al mamelor strãbate þara.
Spre deosebire de toate acestea, povestirea lucanã despre
crãciun respirã o pace cu adevãrat suprapãmânteanã. Vestirea
îngereascã „Pace pe Pãmânt“ pare sã se fi împlinit cu adevãrat în
evenimentele ce ne sunt descrise aici. nu numai cã nu e vorba de
uciderea pruncilor din Bethlehem; succesiunea liniºtitelor eveni-
mente este în aºa fel descrisã, încât înfiorãtoarea tragedie legatã
de irod nu-ºi mai gãseºte nicidecum locul în cadrul lor ºi chiar
este incompatibilã cu ele. În evanghelia lui Matei, evenimentele
crãciunului sunt de la început umbrite de norul întunecat al uci-
derii pruncilor. imediat dupã naºtere ºi adorarea regilor-magi, îi
vedem pe cei doi pãrinþi cu copilul lor începându-ºi fuga în egipt,
39
eMil BocK
de unde se întorc abia dupã moartea lui irod. În evanghelia lui

luca, totul este numai luminã. Umbra lui irod ºi a sângeroasei sale
fapte e departe. Dupã ce copilul s-a nãscut ºi pãstorii ºi-au arãtat
veneraþia în faþa ieslei, pãrinþii aºteaptã într-o liniºte sãrbãtoreascã
împlinirea vremii, dupã opt zile duc pruncul la circumcizie, iar
dupã încheierea celor 40 de zile de purificare se duc sã-l închine
la templu, unde este binecuvântat de pioºii bãtrâni Simion ºi ana.
ªi apoi, ca ºi cum n-ar fi ameninþaþi de nicio primejdie, se spune:
„ªi pentru cã împliniserã toate dupã legea Domnului, se întoar-
serã iarãºi în galileea, în oraºul lor nazareth“ (luca 2, 39). iar
acum e pictat pentru noi tabloul divinei maturizãri a sufletului
copilului, ocrotit ºi stimulat de cereasca pace a patriei sale.
cum sã înþelegem toate acestea? Dacã uciderea de la Bethlehem
a pruncilor relatatã de Matei este un fapt istoric, cum se poate ca
luca sã povesteascã viaþa liniºtitã a pãrinþilor ºi copilului în
Bethlehem, ierusalim ºi nazareth ca ºi cum primejdia pe care o
reprezentau zbirii lui irod nici n-ar exista? nu numai cã de fuga
în egipt nu e vorba deloc, dar se pare cã nici n-ar exista vreun
motiv al unei asemenea fugi ºi, lucrul cel mai enigmatic dintre
toate, în cadrul descrierii lucane nici nu rãmâne loc pentru aºa
ceva. Suntem aproape constrânºi sã credem cã, de vreme ce de
fiecare datã Bethlehemul e amintit ca loc al naºterii, aceste douã
evanghelii ne transpun în epoci total diferite. De fapt, descrierea
lucanã pare posibilã ºi imaginabilã numai într-un moment în care
furtuna uciderii pruncilor a fãcut loc din nou unui cer limpede,
paºnic. enigmatica neconcordanþã devine ºi mai izbitoare dacã
luãm seama, totodatã, la scenele vestirii ºi naºterii lui ioan Bote-
zãtorul, care în evanghelia lui luca sunt împletite în relatarea
crãciunului. nici naºterea bãiatului ioan, cu o jumãtate de an îna-
inte de naºterea lui iisus, nu e atinsã de primejdiile ºi furtunile
uciderii pruncilor, cu toate cã ele se petrec în regiunea asupra
cãreia aceasta se abate. ªi aici se pare cã norul cel întunecat
trecuse deja.
40
alãturi de enigma neconcordanþei temporale mai apare o ne-

concordanþã importantã între indicaþiile spaþial-geografice din cele
douã povestiri despre crãciun. evanghelia lui luca ne aratã cã
pãrinþii pruncului locuiau la nazareth. De aici pleacã Maria, la
începutul perioadei de sarcinã, spre sud, în iudeea, la ruda ei
elisabeta. ªi tot de la nazareth pleacã Maria ºi iosif, când se apro-
pie sorocul naºterii, trecând prin ierusalim, spre Bethlehem, unde-i
chema datoria de a se prezenta la recensãmântul populaþiei. iar
dupã ce copilul se naºte în Bethlehem ºi este închinat la templul
din ierusalim, pãrinþii se întorc cu el în patria galileeanã, în „oraºul
lor“, nazareth, fãrã ca în legãturã cu acest lucru sã se ridice vreo
întrebare, cât de micã.
Spre deosebire de aceasta, în evanghelia lui Matei nu se spune
deloc cã nazarethul ar fi oraºul în care locuiesc de la început cei
doi pãrinþi. Dimpotrivã, suntem obligaþi sã presupunem cã ei locu-
iesc în Bethlehem, unde li se naºte apoi ºi copilaºul. când se întorc
din egipt, unde fugiserã din calea ameninþãrii pe care o consti-
tuia porunca lui irod, în mod evident la început nu e vorba nici-
decum ca ei sã locuiascã în altã parte decât acolo unde locuiserã
ºi înainte, adicã în iudeea; prin urmare, aºa cum putem presupune,
în Bethlehem. iosif ºovãie sã se întoarcã acolo unde trãise înainte.
ªi e nevoie de o revelaþie specialã, care-i transmite gândul de a se
muta în galileea: „ªi dacã auzi cã în iudeea împãrãþeºte arhelau,
în locul tatãlui sãu irod, s-a temut sã se ducã acolo; supunându-se
unei revelaþii primite în vis, se duse în galileea ºi se aºezã în
oraºul nazareth“ (Matei 2, 22). abia acum se pomeneºte pentru
prima oarã de nazareth. ªi despre nazareth nu se vorbeºte deloc
ca de ceva de la sine înþeles, aºa cum ar fi trebuit sã se întâmple,
dacã iosif ar fi locuit ºi înainte în nazareth. aºa cã evanghelia
lui Matei motiveazã încã o datã, în mod deosebit, mutarea lui în
acest oraº, prin indicaþia profeticã potrivitã cãreia Mesia trebuia
sã fie un nazarinean.
41
eMil BocK
evangheliile apocrife care, povestind copilãria Mariei, trateazã

despre evenimentele anterioare nopþii de crãciun descrise în evan-
ghelia lui Matei au continuat sã trãiascã, sub formã de legende,
pânã târziu, spre sfârºitul evului Mediu; ele constituie o tradiþie
care desemneazã în mod constant ºi ca pe un lucru indiscutabil
Bethlehemul, iar nu nazarethul, drept oraº în care locuia iosif.
astfel, în legenda „despre vestirea fãcutã dragei noastre femei“4
se povesteºte despre toiagul vrãjit cu ajutorul cãruia trebuia gãsit
bãrbatul potrivit pentru Maria, fecioara de la templu. Deja toþi
bãrbaþii trecuserã pe lângã acest toiag, dar pe el nu apãruse semnul
aºteptat. Deodatã se aude un glas dumnezeiesc: „Mai e unul, pe
nume iosif, ºi el locuieºte la Bethlehem“. În legenda „despre naºterea
preafericitei Fecioare Maria“5, dupã ce la ivirea lui iosif
minunea toiagului se împlineºte, ni se spune: „Deci, se fãcu logodna.
Dupã aceea, iosif plecã iarãºi în oraºul sãu Bethlehem, ca sã-ºi
punã casa în ordine ºi sã pregãteascã cele necesare pentru nuntã.“
oare cine are dreptate: luca, afirmând cã nazarethul este ora-
ºul pãrinþilor lui iisus, ori Matei, dupã care acesta ar fi Bethlehemul?
Din perspectiva ideilor cu care oamenii abordeazã de obicei evan-
gheliile, nu poate fi adevãratã decât una dintre aceste douã afirmaþii.
Întrebarea dacã iisus descinde dintr-o pereche de pãrinþi naza-
rineanã sau dintr-una bethleheanã dobândeºte implicaþii cu atât
mai vaste, cu cât ne apare mai net contrastul dintre galileea ºi
iudeea, care se ascunde în spatele dualitãþii nazareth–Bethlehem.
Dacã am stabili cã pãrinþii lui iisus erau originari din Bethlehem,
am arãta implicit cã el descinde din sânul poporului ºi mediului
specific iudaic, unde se pãstra cu cea mai mare stricteþe puritatea
sângelui iudaic. Dacã însã perechea de pãrinþi este originarã, aºa
cum se spune la luca, din nazareth, înseamnã cã, deºi nãscut la
Bethlehem, patria lui iisus e galileea, þara unui mare amestec de
popoare, care, ca scenã pe care au avut loc cele mai diferite
42
evenimente din destinele omenirii, conþinea cele mai puternice

elemente extraiudaic-pãgâne, infiltrate acolo de-a lungul timpului.
contradicþiile imposibil de negat dintre cele douã relatãri ale
naºterii n-au fost luate în serios de teologii epocii moderne numai
din cauzã cã, de multã vreme, în mod mãrturisit sau nemãrturisit,
ne-am obiºnuit sã privim drept „legende“ tocmai asemenea pasaje
din evanghelie care par lipsite de autenticitate istoricã. Suntem
scutiþi de datoria de a cerceta ºi lãmuri contradicþiile; nu mai tre-
buie sã întrebãm care dintre evanghelii spune adevãrul, de vreme
ce ne este clar de la bun început cã nici una, nici alta din aceste
povestiri nu posedã veracitate istoricã. ar trebui sã ne mai gândim
însã mãcar o datã la faptul cã mai demult, în vremea creºtinismului
originar, sã zicem, povestirile despre copilãria lui iisus erau privite
ca fapte istorice absolut autentice ºi cã, pe de altã parte, teologii
acelor vremuri – sã ne gândim numai la origene – nu erau în
niciun caz lipsiþi de agerimea necesarã pentru a sesiza asemenea
contradicþii. Pe atunci, omul mai poseda arta de a citi ºi înþelege
limbajul contradicþiilor, artã pe care azi nici mãcar nu mai
încercãm sã ne-o însuºim, cu toate cã ea ne poate duce în straturi
neaºteptat de adânci ale evangheliei.
conTraDicÞii: Doi arBori genealogici
lumile atât de diferite în care ne introduc cele douã istorii ale

crãciunului, cea din evanghelia lui Matei ºi cea din evanghelia
lui luca, devin cu totul divergente dacã în paralela fãcutã inclu-
dem ºi compararea celor doi arbori genealogici ai lui iisus din
evangheliile de care ne ocupãm aici.
aceste douã tabele genealogice sunt de la prima vedere clar
deosebite unul de celãlalt prin þinta lor fundamentalã: în primul
rând, prin locul diferit în care apar în evanghelie – Matei începe
43
eMil BocK
evanghelia sa prin prezentarea acestui tabel genealogic, luca îi

înºirã pe strãmoºii lui iisus numai dupã Botezul în iordan; în al
doilea rând, prin perspectiva diferitã – Matei merge dinspre tre-
cut înspre prezent, luca începe cu iisus, cu tatãl ºi bunicul aces-
tuia, întorcându-se apoi tot mai adânc în trecut; ºi, în al treilea
rând, prin adâncimea diferitã a rãdãcinilor genealogice pânã la
care ele coboarã – Matei se întoarce pânã la avraam, luca însã
pânã la adam, pe care-l numeºte vlãstar al lui Dumnezeu.
Dacã examinãm în continuare cu mare atenþie structura celor
douã tabele genealogice, descoperim, spre marea noastrã uimire,
cã numele dintre avraam ºi David coincid, într-adevãr, dar cã,
începând cu David, genealogia se bifurcã, luând direcþii cu totul
diferite. Mai întâi cã numãrul generaþiilor din cele douã evanghelii
este diferit: Matei numãrã între David ºi iisus 27 de generaþii, în
timp ce la luca avem 42. Prin urmare, pentru aceeaºi perioadã
de timp, luca poate numi cu 15 generaþii mai mult decât primul
evanghelist. Fãcând abstracþie de diferenþa de numãr, care încã s-ar
mai putea explica printr-o eventualã omisiune de nume în evan-
ghelia lui Matei, constatãm însã cã, pas cu pas, sunt pomenite
nume total diferite. e adevãrat cã în amândouã cazurile tatãl lui
iisus se numeºte iosif, dar la bunicul lui iisus începe deja necon-
cordanþa totalã, ireductibilã, a numelor. la Matei, arborele
genealogic trece pe la Solomon, fiul ajuns rege al lui David; la
luca însã el trece pe la nathan, un alt fiu al lui David.
nu încape nicio îndoialã: avem aici doi arbori genealogici
diferiþi. Dar unul ºi acelaºi om nu poate avea doi arbori genealo-
gici diferiþi. ori indicaþiile Bibliei nu sunt adevãrate, ori, dacã sunt
adevãrate, ele ne pun în faþa arborilor genealogici a doi oameni
diferiþi.
În acest punct, teologia modernã a recurs la soluþia cea mai
comodã. astfel, johannes Weiss (în popularul comentariu Scrie-
rile Noului Testament) spune, referitor la tabelul genealogic din
44
evanghelia lui Matei: „oare acest arbore genealogic are vreo

valoare istoricã? În mãsura în care nu a fost preluat, pur ºi simplu,
din Vechiul Testament, s-ar putea ca el sã fi fost scris pe baza unor
tradiþii de familie. când vedem însã ce mult diferã de acesta
tabelul genealogic pe care ni-l prezintã luca, când vedem cã cele
douã evanghelii nu sunt de acord nici mãcar în ceea ce priveºte
numele bunicului lui iisus [...], trebuie sã tragem concluzia cã n-au
existat decât puþine izvoare sigure ºi demne de încredere în
legãturã cu strãmoºii lui iisus. listele genealogice sunt niºte creaþii
arbitrare, artificiale, ale unor scriitori ºi erudiþi...“
cum se grãbesc unii sã le atribuie evangheliºtilor naivitate ºi

primitivism în activitatea scriitoriceascã! iatã, cele douã evan-
ghelii nu cad de acord nici mãcar în privinþa bunicului lui iisus!
aceasta este culmea iresponsabilitãþii ºi neglijenþei! – ªi totuºi
lucrurile nu sunt chiar aºa de simple. ne place sã presupunem cã
înainte vreme contradicþiile dintre Matei ºi luca n-au fost obser-
vate. este însã de conceput ca teologia apostolicã din vremea creº-
tinismului originar, ca evangheliºtii înºiºi sã scape din vedere o
neconcordanþã ca aceea dintre numele celor doi bunici? aºa ceva
este cu totul exclus, dacã þinem seama de marea importanþã ce se
acorda în lumea Veche, mai cu seamã în curentele legate de
Vechiul Testament, descendenþei dintr-un anumit ºir de strãmoºi.
este limpede, aºadar, cã cel puþin primele epoci creºtine au trãit
cu aceste contradicþii ºi au ºtiut cum s-o facã. ceea ce înseamnã
cã vedeau în ele un sens.
Prin anul 200, oamenii începuserã deja sã se poticneascã în faþa
neconcordanþei dintre cele douã registre genealogice ºi sã facã
încercãri de a le armoniza. astfel, eusebiu relateazã o încercare
de a armoniza fãcutã de iulius africanus (pe la 160 – 240). acesta
avea în vedere un text al evangheliei lui luca în care ultimele
patru grupuri de strãmoºi erau:
45
eMil BocK
Matei luca
(Dumnezeu)
6444447444448 644474448
1. adam
2. Seth
3. enos
4. cainan
5. Maleleel
6. iared
7. enoch
8. Mathusela 20 de trepte
9. lamech care apar
10. noe numai la luca
11. Sem
12. arfacsad
13. cainan
14. Salah
15. eber
16. Falec
17. ragav
18. Saruch
19. nahor
20. Thara
1. avraaam 21. avraam
2. isaac 22. isaac
3. iacob 23. iacob
4. iuda 24. iuda
5. Fares 25. Fares
6. esron 26. esron
7. aram 27. aram
8. aminadab 28. aminadab 14 trepte care
9. naasson 29. naasson coincid
10. Salmon 30. Salmon
11. Booz 31. Booz
12. obed 32. obed
13. iesse 33. iesse
14. David 34. David
46
15. Solomon 35. Nathan

16. roboam 36. Mattatha
644444444474444444448
37. Menan
17. abia 38. Melea
18. asa 39. eliakim
19. iosafat 40. ionan
20. ioram 41. iosif
21. ozias 42. iuda
22. iotham 43. Simeon
44. levi
23. ahaz 45. Mathat
24. ezechia 46. iorim
25. Manasse 47. eliezer
48. iose
49. er
26. amon 50. elmodam
51. cosam
27. iosia 52. addi
28. iehonia 53. Melchi
54. neri 25, respectiv 40 de trepte
29. Salathiel 55. Salathiel care nu coincid
30. Zorobabel 56. Zorobabel
31. abiud 57. rhesa
58. ioanna
32. eliakim 59. iuda
33. azor 60. iosif
34. Sadok 61. Semei
62. Mattathia
63. Maath
35. achim 64. nagge
65. esli
36. eliud 66. naum
67. amos
37. eliazar 68. Mattathia
69. iosif
70. ianna
38. Matthan 71. Melchi
72. levi
73. Mathat
39. iacob 74. eli
40. iosif
41. iisus
75. iosif
76. iisus } final care
coincide
47
eMil BocK
Melchi, eli, iosif, iisus (levi ºi Mathat lipsesc, totuºi con-

strucþia poate fi aplicatã listei de nume de care ne ocupãm, dacã
în locul lui Melchi îl punem pe Mathat). iulius africanus porneºte
de la legea obiºnuitã în lumea iudaicã a leviratului (cãsãtoria între
cumnaþi), care conþinea aceastã prescripþie: dacã un bãrbat moare
fãrã copii, fratele sãu trebuie sã aducã urmaºi cu vãduva acestuia.
construcþia este urmãtoarea: Matthan (cel de-al 38-lea nume
la Matei) ºi Melchi (cel de-al 71-lea nume la luca; aici ar trebui
sã introducem, în textul de care ne ocupãm, numele lui Mathat,
al 73-lea citat de luca), vlãstare din douã linii diferite ale lui
David, se cãsãtoresc unul dupã altul cu aceeaºi femeie ºi-i zãmis-
lesc împreunã cu ea pe fraþii vitregi iacob (al 39-lea nume la
Matei) ºi eli (al 74-lea nume la luca). eli moare fãrã a avea copii,
fratele sãu vitreg iacob o ia în cãsãtorie, potrivit legii leviratului,
pe vãduva lui eli ºi împreunã cu ea îl zãmisleºte pe iosif, tatãl lui
iisus. iosif ar fi, astfel, fiul oficial al lui eli (ºi, prin acesta, descen-
dent al liniei genealogice lucane) ºi fiul dupã trup al lui iacob
(deci, un vlãstar din arborele genealogic al evangheliei lui Matei).
oricât de ingenioasã, aceastã încercare de a armoniza cele douã
tabele genealogice nu este convingãtoare. abstracþie fãcând de
faptul cã e obligat sã recurgã la un mare numãr de presupuneri
imposibil de dovedit sau puþin probabile, sensul celor doi arbori
genealogici pe care ni-i transmit evangheliile este de fapt precar,
dacã nu e vorba în ambele cazuri de linia unei descendenþe nemij-
locit fizice. Înainte de toate, trebuie sã ne punem însã întrebarea:
este oare într-adevãr necesarã o construcþie atât de complicatã?
oare unica dezlegare a enigmei este armonizarea, într-un fel sau
altul, a acestor contradicþii? oare nu ni se vor deschide cu totul
alte perspective dacã vom lãsa pentru început în pace aceastã
neconcordanþã, aºa cum este, aºteptând cu rãbdare sã vedem ce
vrea ea sã ne reveleze?
48
Teologia protestantã modernã, în mãsura în care n-a refuzat,

pur ºi simplu, indicaþiile Bibliei, ca lipsite de valoare, s-a întors
adeseori la construcþia lui iulius africanus, chiar dacã nu cu prea
multã convingere. astfel, a. Meyer considerã cã acea soluþie este
cea mai bunã dintre toate, „dacã, într-adevãr, e neapãrat necesar
ca cei doi arbori genealogici sã fie puºi de acord; mai simplã e
însã presupunerea cã ei sunt douã încercãri diferite de a stabili
descendenþa din David a lui iisus, fiindcã adevãrul nu mai putea
fi gãsit cu precizie“.6
Încercarea de a arãta cã unul dintre aceºti arbori genealogici
este cel al lui iosif, celãlalt, al Mariei, s-a poticnit întotdeauna în
faþa faptului cã evanghelia însãºi aratã cã ambele linii genealogice
se unesc în modul cel mai clar în persoana lui iosif.
În ambele tabele genealogice apar între David ºi iosif douã

nume perechi: Salathiel ºi Zorobabel (29 ºi 30, la Matei, 55 ºi 56,
la luca). Se prea poate ca aceastã concordanþã sã fi constituit
mereu un imbold pentru încercãrile de a pune într-un fel de acord
cei doi arbori genealogici. Totuºi, ambele tabele, ºi mai ales cel
lucan, ne aratã limpede în multe locuri cã acolo unde întâlnim
nume identice nu înseamnã cã e vorba de aceleaºi persoane. În
lista lui luca apar doi Mattathia (62 ºi 68), doi Mathat (45 ºi 73),
trei iuda (24, 42, 59) ºi trei iosif (41, 69, 75), în sfârºit, chiar
numele lui iisus apare de douã ori (48 ºi 76). Dacã ne pare izbitor
faptul cã avem douã nume care apar unul dupã altul, constituind
un fel de punte de legãturã între cele douã registre, putem replica
acestei observaþii cã în tabloul genealogic de nume al lui luca
avem chiar o pereche de nume ce apare de douã ori: perechea
levi–Mathat (44–45 ºi 72–73). Dacã suntem obligaþi sã presu-
punem, deci, cã sub numele de Salathiel ºi Zorobabel, care apar
de douã ori, se vorbeºte despre persoane diferite, tot astfel, contrar
reprezentãrilor obiºnuite, trebuie sã ne punem întrebarea dacã nu
cumva la capãtul celor doi arbori genealogici avem de-a face cu
49
eMil BocK
douã persoane diferite care poartã numele de iosif. cã numele

iosif nu era o raritate se vede din faptul cã, aºa cum am spus mai
înainte, numai în lista lui luca el apare de trei ori. ªi astfel ne-am
apropiat, în cele din urmã, de întrebarea dacã iisus a cãrui naºtere
este povestitã în evanghelia lui Matei este acelaºi cu cel despre
care vorbeºte istoria de crãciun lucanã. apariþia de douã ori a
acestui nume este cu atât mai puþin de naturã sã ne mire, cu cât
în tabelul lui luca el apare de douã ori.
cei care refuzã sã ia în seamã contradicþiile dintre Matei ºi

luca, socotind cã, oricum, indicaþiile evangheliºtilor nu sunt si-
gure, au câteva argumente foarte plauzibile, în aparenþã. Într-ade-
vãr, registrul genealogic din evanghelia lui Matei prezintã niºte
incompatibilitãþi enigmatice. comparând ºirul de nume citat aici
cu indicaþiile cuprinse în Vechiul Testament, în Cãrþile regilor,
vedem cã adeseori Matei omite una sau mai multe generaþii. Între
ioram ºi ozias (în Vechiul Testament, ozias se numeºte azaria)
lipsesc cele trei nume ahazia, ioas ºi amathia. acest lucru este
cu atât mai izbitor cu cât aici ne aflãm în mijlocul ºirului de nume
general cunoscut al regilor iudeii. numele celor trei regi lipsesc.
Teologii moderni spun cã aici Matei procedeazã în mod arbitrar,
de dragul schemei sale formate din de trei ori 14 nume. cãci Matei
constatã cu solemnitate cã ºirul neamurilor de la avraam pânã la
iisus constã din trei grupuri egale ca mãrime: de douã ori ºapte
pânã la David, de douã ori ºapte pânã la captivitatea babilonianã,
de douã ori ºapte pânã la iisus (Matei 1, 17). Dar tocmai sistemul
numeric pe care Matei însuºi îl stabileºte ne duce în noi impasuri,
fiindcã, într-adevãr, ultimul dintre cele trei grupuri nici nu constã
din 14, ci doar din 13 membri. avem deci – privind lucrurile cu
ochii teologiei protestante moderne – urmãtoarea situaþia bizarã:
evanghelistul omite în mod arbitrar tot felul de nume, pentru a face
sã iasã socoteala de trei ori 14, dar pânã la urmã ea totuºi nu iese.
„egalitatea perioadelor este [...] calculatã cu o bunã dozã de
50
arbitrar [...]. În cea de-a doua perioadã este evident cã avem de-a
face cu o egalizare artificialã [...]. la cea de a treia perioadã putem
controla numai primii doi membri, dupã ezra 3, 2. Dat fiind faptul
cã la luca între Zorobabel ºi iisus sunt numai (!) 19 membri
(cuvântul «numai» pare sã dea o notã de cinism, fiindcã numãrul
19 încã tot e mai mare cu nouã unitãþi faþã de numãrul numelor
pe care Matei le citeazã între Zorobabel ºi Iisus; se neglijeazã
faptul cã la Luca apar cu totul alte nume decât la Matei), e uºor
de presupus ºi aici cã numãrul 14 a fost fabricat în mod arbitrar.
este însã foarte ciudat faptul cã tocmai aici, unde evanghelistul
avea cel mai mult mânã liberã (luaþi seama la expresiile de acest
fel; autorul vrea sã spunã cã aici lipsesc informaþiile Vechiului
Testament din partea cãrora evanghelistul s-ar fi putut teme de
vreo corecturã), nu sunt într-adevãr citate 14, ci numai 13 mem-
bri“ (johannes Weiss).
lãsând la o parte absurditãþile de gândire, aici se trãdeazã
ºubrezenia logicii cu care a lucrat aºa-numita criticã biblicã. Se
afirmã cã, în ceea ce priveºte tabelele genealogice, de pildã, evan-
gheliile ar fi niºte „creaþii arbitrare, artificiale, aparþinând unor
scriitori ºi erudiþi...“, iar neconcordanþele dintre ele sunt explicate
printr-o pretinsã arbitraritate ºi iresponsabilitate a evangheliºtilor.
De fapt, concluzia contrarã este singura logicã: neconcordanþele
dovedesc cã evangheliile nu sunt niºte construcþii arbitrare. Dacã
ar fi fost niºte scriitori care fac ce vor cu materialul pe care-l au
la dispoziþie, ar fi uzat de bunul lor plac în primul rând pentru a
nivela deosebirile. Dacã Matei ar fi procedat dupã metodele care
pe nedrept îi sunt atribuite astãzi, nimic nu i-ar fi fost mai uºor
decât sã obþinã în cea de a treia parte a tabelului sãu genealogic
numãrul 14. ªi, mai ales, oare n-ar fi pus de acord evangheliºtii
înºiºi cele douã tabele genealogice, dacã datoria lor n-ar fi fost
ca tocmai aceastã diferenþã, cea mai evidentã dintre toate, sã reve-
leze un adevãr mai adânc? rezolvãrile tuturor acestor contradicþii
51
eMil BocK
ºi enigme (omisiunile din arborele genealogic prezentat de Matei,

devierea de la regula de el însuºi stabilitã, împãrþirea seriilor de
nume în de trei ori câte 14 membri; ºi, mai ales, imposibilitatea
de a armoniza cele douã tabele genealogice) trebuie cãutatã în
niºte zone mult mai adânci.*
liSTa regilor
e necesar sã ne mai ocupãm de un lucru care, de fapt, ar trebui

sã ne frapeze de îndatã ce comparãm cele douã tabele genealogice.
e ciudat cã în istoria teologicã el nici n-a fost luat în seamã. Din
momentul în care i se acordã atenþie, va fi imposibil ca neconcor-
danþa dintre cei doi arbori genealogici sã se mai explice printr-o
omisiune sau confuzie fãcutã de evangheliºti.
Dacã ar fi fost vorba de o listã genealogicã oarecare, particu-
larã, în legãturã cu ai cãrei membri poate cã n-ar fi existat decât
ºtiri neclare, contradicþiile ºi diferenþele încã ar mai fi fost expli-
cabile întrucâtva. Dar arborele genealogic cu care începe evan-
ghelia lui Matei nu este, desigur, cel al unui neam oarecare,
anonim; din punctul de vedere al poporului Vechiului Testament,
el este cel mai important dintre toþi arborii genealogici ai omenirii.
Fãrã îndoialã, în sânul poporului evreu n-a existat niciun om
cãruia sã nu-i fie familiar în orice moment acest ºir de nume; el
e lista dinasticã a regilor acestui popor ºi conþine numele tuturor
regilor iudaici. În acest arbore genealogic este exprimatã evoluþia
celui mai ales ºi mai nobil neam din sânul poporului israelit.
Fiecare nume înseamnã, totodatã, un capitol important din istoria
regatului iudaic. Dacã istoriei de crãciun din evanghelia lui Matei
* Vom reveni în capitolul iV asupra misterelor numerice din cele douã tabele
genealogice ºi asupra omiterii la Matei a mai multor nume.
52
îi asociem registrul genealogic, vom vedea cã ea conþine un motiv

regal nu numai prin faptul cã aici apar cei trei regi-magi din
rãsãrit ºi un al patrulea, falsul rege irod, ci ºi fiindcã aici apar,
în afarã de aceasta, 15 regi încoronaþi ai regatului iudeea. aceºtia
din urmã sunt doar amintiþi cu numele, dar cercul de oameni cã-
rora evanghelia lui Matei i s-a adresat iniþial nu avea nevoie de
mai mult, ci doar de înºirarea acestor nume, iar în faþa celor ce
le ascultau nu se afla doar ºirul regilor respectivi, ci întreaga istorie
a Vechii ligi.
cu adevãrat, acest arbore genealogic nu putea constitui nici-
decum obiectul unei confuzii; aºa ceva este absolut exclus. Dim-
potrivã, de ºirul de generaþii al dinastiei regale a lui iuda se legau
aºteptãrile mesianice cele mai încordate. oricine era convins cã
Mesia care avea sã vinã va ieºi din neamul fiilor lui David. Mai
mult, membrii cercurilor oficiale ale poporului iudeu, în special
cele ale conducãtorilor din ierusalim, aveau convingerea cã Mesia
trebuia sã vinã din linia regalã a lui David, fiindcã ei îºi imaginau
viitorul mesianic sub o formã politicã, drept restaurare a regatului
sub puterea dinastiei davidiene. Prin urmare, în concepþia lor un
arbore genealogic care-i cuprindea pe toþi regii evrei era cel al
viitorului Mesia ºi, bineînþeles, naºterea fiecãrui fiu într-o familie
cum e cea consemnatã în registrul genealogic al evanghelia lui
Matei nu se putea sã nu atragã asupra sa cea mai încordatã atenþie
a anumitor cercuri conducãtoare din ierusalim. ar fi, deci, greºit
sã ne reprezentãm naºterea copilului iisus din evanghelia lui
Matei ca pe ceva care s-a petrecut în modul cel mai discret ºi tãcut.
nu încape nicio îndoialã asupra faptului cã, în afarã de cei trei
regi-preoþi orientali, care fãcuserã pelerinajul pânã aici, ºi alte
personalitãþi suspuse din rândul preoþimii ierusalimului s-au inte-
resat, fie în secret, fie în mod mai deschis, de cel mai tânãr vlãstar
al neamului mesianic ºi au venit sã i se închine. Deja ºi numai
apartenenþa la acest arbore genealogic era de naturã sã-i aducã
53
eMil BocK
bãiatului a cãrui naºtere este relatatã în evanghelia lui Matei,

pentru viitor, cea mai înaltã favoare din partea conducãtorilor
templului. În faþa noastrã se ridicã întrebãri enigmatice dintre cele
mai ciudate.
Teologia oficialã s-a apropiat uneori de aceste întrebãri enig-
matice, retrãgându-se însã repede, de fiecare datã, ºi declarând,
în faþa problemelor ce se iveau, cã relatãrile evangheliilor sunt
fantastice ºi lipsite de adevãr istoric. astfel, în comentariul pe
care l-am citat deja de câteva ori, Scrierile Noului Testament de
johannes Weiss ºi Wilhelm Bousset se spune: „istoricitatea cãlãto-
riei magilor (a adorãrii pruncului de cãtre cei trei regi) nu va putea
fi doveditã. acest eveniment, dacã ar fi avut loc, într-adevãr,
trebuia sã facã o impresie atât de adâncã ºi durabilã asupra pãrin-
þilor lui iisus ºi asupra tuturor locuitorilor Bethlehemului, încât
iisus ar fi trebuit sã fie recunoscut ºi sã afle crezare de la bun
început, cel puþin în sânul familiei Sale. Întreaga viaþã a lui iisus,
propria Sa atitudine personalã faþã de misiunea lui ca Mesia ar
fi fost cu totul altele dacã la leagãnul Sãu ar fi avut loc aceastã
scenã strãlucitoare.“
greºeala fundamentalã prin care teologia preocupatã de critica
biblicã s-a autocondamnat la o platitudine ºi sterilitate atât de mare
a constat în faptul cã ea n-a cunoscut valoarea întrebãrii lãsate
deschise ºi cã n-a gãsit puterea de a trãi mult timp cu o întrebare,
pânã când ea însãºi te duce pe urmele unui rãspuns pozitiv. este
adevãrat cã întreaga desfãºurare a dramei lui christos, care începe
dupã Botezul în iordan, ºi mai ales actul final al acesteia, este cu
totul de neînþeles, dacã firele de destin care încep sã se þeasã în
prima parte a evangheliei lui Matei duc spre acest final, fãrã
niciun moment de cotiturã. este, într-adevãr, de neconceput ca mai
târziu sã se fi îndreptat atâta urã ºi atâtea persecuþii împotriva ace-
luiaºi om la al cãrui leagãn regii-preoþi din orient ºi-au arãtat
veneraþia ºi, dupã cum trebuie sã adãugãm, spre care, deja ºi
54
numai datoritã descendenþei sale din neamul regal-mesianic, tre-

buie sã se fi îndreptat la început mari speranþe ºi aºteptãri ale
cercurilor conducãtoare iudaice.
aceastã situaþie capãtã accente încã ºi mai acute dacã vom face
o presupunere care se impune aproape de la sine ºi care are mai
multe ºanse de a fi adevãratã decât s-ar putea crede iniþial. cu
iehonia, cel de-al 15-lea nume de rege, arborele genealogic pre-
zentat de Matei înceteazã de a mai fi o listã de regi. aceasta nu
se întâmplã însã pentru cã de aici înainte el ne scoate afarã din
linia regalã. cu iehonia, dinastia regatului iuda se stinge din punct
de vedere exterior. Sub domnia sa, poporul îºi pierde libertatea
ºi nabucodonosor îl mânã în captivitatea babilonianã. nu era însã
de la sine înþeles cã aceia care aºteptau naºterea lui Mesia din
neamul regesc al lui David ºi care ºi-l imaginau pe Mesia drept
restauratorul demnitãþii ºi puterii regale aveau sã asigure în ascuns
continuarea liniei dinastice? Dupã iehonia, în timpul exilului ºi
în perioada care a urmat a existat în mod sigur un ºir neîntrerupt
de regi evrei neîncoronaþi. a existat mereu câte o personalitate care
poate nici nu apãrea în prim-planul vieþii publice, spre care însã
un cerc restrâns de cunoscãtori privea ca spre cel care, prin des-
cendenþa sa, era menit sã fie rege ºi, deci, era purtãtorul vizibil
al speranþei mesianice. naºterea ºi evoluþia lãuntricã a fiecãruia
dintre aceºti pretendenþi mesianici la coroanã erau urmãrite de
cãtre cunoscãtori cu o atenþie încordatã ºi plinã de aºteptãri. arbo-
rele genealogic ce cobora în linie directã de la David ºi Solomon
trebuie sã fi fost, deci, pentru un anumit cerc de oameni, însuºi
etalonul viitorului mesianic ce se apropia tot mai mult. existã
multe motive interioare sã presupunem cã arborele genealogic de
la începutul evangheliei lui Matei era, nu numai pânã la iehonia,
ci pânã la iosif ºi iisus, lista pretendenþilor mesianici la coroanã.
Vechiul Testament ne aratã în mod limpede cã Salathiel, al cãrui
nume, în registrul lui Matei, urmeazã dupã cel al lui iehonia, era
55
eMil BocK
întâiul nãscut al lui iehonia (1 cronici 3, 17) ºi cã, atunci când

poporul s-a întors în patrie, Zorobabel, al cãrui nume urmeazã
dupã cel al lui Salathiel, se afla în fruntea poporului, ca un fel de
locþiitor al regelui, alãturi de conducãtorii preoþi (ezra 3, 2). nu
trebuie decât sã reflectãm temeinic la posibilitatea ca ºi acele
nume din arborele genealogic care apar între Zorobabel ºi iisus
sã indice seria regilor tãinuiþi, ca sã devenim atenþi, aproape cu
spaimã, la pregnanþa ºi substraturile evangheliei lui Matei.
Faptul cã cei doi arbori genealogici diferã între ei ne apare

într-o luminã cu totul nouã. registrul lucan înºirã doar nume
absolut necunoscute. el ne conduce într-un cu totul alt mediu, spre
curentul uman al unor „anonimi în þarã“, al unor oameni neîn-
semnaþi, printre care, tocmai de aceea, anumite nume se repetã
în mod frecvent. ªi cu cât cele douã curente care se ascund în
spatele celor doi arbori genealogici se distanþeazã mai mult unul
de altul, cu atât mai limpede ne dãm seama cã ele nu pot fi nici-
decum confundate ºi cu atât mai mult vedem importanþa existenþei
lor paralele, la prima vedere atât de contradictorie.
Toate acestea au legãturã cu faptul cã locurile în care se petrece
fiecare din cele douã istorii de crãciun se deosebesc între ele
într-un mod atât de semnificativ. De secole, istoria lucanã a naº-
terii lui iisus, în care se povesteºte despre ieslea din Bethlehem,
s-a impus atât de mult simþirii creºtine, datoritã minunatei ei poezii
ºi valorii ei arhetipale, încât imaginile ei s-au suprapus, pe neob-
servate, ºi peste acelea din relatarea evangheliei lui Matei. evan-
ghelia lui Matei însã nu vorbeºte nicidecum de un grajd, ci de o
casã (2, 9–11), doar ea presupune, aºa cum am vãzut, cã pãrinþii
lui iisus locuiesc la Bethlehem. grajdul despre care primele secole
creºtine ºi evul Mediu mai ºtiau cã se afla într-o grotã de stânci
se potriveºte foarte bine cu oamenii de care vorbeºte evanghelia
lui luca, cu pãrinþii nazarineni, originari dintr-un neam de oameni
56
simpli, de „anonimi în þarã“, ºi cu pãstorii care vin apoi sã i se

închine copilaºului. În evanghelia lui Matei e vorba însã de o
familie dintre cele mai nobile ale acestui popor, despre care trebuie
sã ne reprezentãm cã e foarte bine vãzutã ºi cã deþine o poziþie
socialã dintre cele mai alese. iosif cel la care se referã Matei e un
vlãstar al „casei David“. ªi acest lucru poate cã va arunca o anume
luminã asupra „casei“ în care, potrivit evangheliei, se naºte copi-
laºul ºi unde cei trei regi-magi vin sã i se închine. Se ºtie cã, de
altfel, tot în Bethlehem se aflase odinioarã ºi casa lui iesse, în care
s-a nãscut ºi crescut David, casa strãmoºeascã a neamului lui
David. la întrebarea dacã, ºi din punct de vedere exterior, cam
pe acelaºi loc unde fusese casa lui iesse fusese înãlþatã o „casã
David“, ca sediu ºi punct de cristalizare al speranþelor mesianice
de nuanþã politicã, care a slujit drept locuinþã diferiþilor „fii ai lui
David“ pretendenþi la coroanã, putem renunþa, deºi o asemenea
presupunere ar avea multe ºanse de a se adeveri. oricum, nu e
lipsit de importanþã faptul cã acel iosif despre care vorbeºte Matei
locuieºte la Bethlehem, punctul de plecare al neamului sãu regal.
În orice caz, casa lui a ajuns astfel în imediata apropiere a istoricei
„case a lui David“, din care este originar.
Paralelismul dintre cei doi arbori genealogici va mai deveni

o datã, tocmai când nu vom mai crede cã trebuie sã-i aducem la
acelaºi numitor, incitatorul izvor al celor mai diverse cunoºtinþe
referitoare la substraturile istorice ale Vechiului Testament. ni se
deschide o perspectivã deosebitã în aceastã direcþie, dacã ne ocu-
pãm de un enigmatic document antic, rãmas cu totul neluat în seamã.7
e vorba de Breviarium de temporibus (Breviar al epocilor), care
se dã drept una dintre lucrãrile lui Filon din alexandria, contem-
poranul apostolilor. Pe la începutul secolului al XVi-lea, cãlugãrul
annius de Viterbo a tipãrit în limba latinã aceastã cãrticicã, pe care
o gãsise la Mantova. nimeni n-a fost în stare sã facã ceva cu ea
57
eMil BocK
ºi astfel ea a fost lãsatã ºi declaratã un fals scris într-o epocã mai

târzie, în sprijinul arborelui genealogic al lui iisus, aºa cum apare
el la luca. Totuºi, aceastã lucrare nu este un fals apãrut pe baza
unui text deja existent al evangheliei lui luca. În cartea sa Istoria
poporului lui Israel, istoricul levi Herzfeld aduce, pe la mijlocul
secolului al XiX-lea, dovezi clare în apãrarea ei. ne-am apropia
de adevãr mai degrabã dacã am spune cã aici iese la luminã o
veche tradiþie esotericã, în care unele fire au ajuns deja sã nu mai
poatã fi clar recunoscute ºi nici prea uºor de descâlcit. S-ar putea
sã fie vorba de niºte adevãruri transmise prin tradiþie care erau
cultivate în ultimele epoci dinaintea erei noastre în sânul ordinului
esenian. ªtim doar, din lucrãrile pe care Filon le-a scris despre
viaþa spiritualã a esenienilor, cã, deºi nu fãcea parte el însuºi din
acest ordin, a putut pãtrunde destul de adânc în unele din tainele
lor.8 (la rolul jucat în viaþa ordinului esenian de cele douã registre
genealogice ne vom mai referi când vom ajunge la misterele
numerice ale celor douã tabele.) aºa cã, bazându-se pe l. Herzfeld,
j. W. ernst poate afirma cã „într-adevãr, Breviarium conþine o
realã tradiþie extrabiblicã ºi extracreºtinã ºi, în plus, una creºtinã,
referitoare la arborele genealogic din evanghelia lui luca“.
Breviarium, rãmânând în cadrul istoriei poporului israelit-iudaic,
stabileºte o legãturã între cele douã ºiruri de generaþii care pornesc
de la cei doi fii ai lui David, Solomon ºi nathan. el aratã cum
David, spre a preîntâmpina ivirea oricãror învrãjbiri, în prezent
sau viitor, între urmaºii sãi, gãseºte o reglementare înþeleaptã. e
adevãrat cã demnitatea regalã va trece asupra lui Solomon ºi liniei
coborâtoare din el. Dar, fiindcã Bathseba îi nãscuse acest fiu
de-abia dupã ce el avea deja alþi fii, el i-a dat lui nathan, întâiul
sãu nãscut ºi neamului acestuia, pentru a avea un viitor mai liniºtit,
aceastã compensaþie: ei urmau sã poarte titlul princiar „ajaºarim“
ºi sã se cheme „fraþi ai domnitorului“. Pe lângã aceasta, în cazul
în care vreodatã firul liniei regale solomonice s-ar fi rupt, pe tron
58
aveau sã urce, ca locþiitori, urmaºii lui nathan. Prin derivaþii suc-

cesive, care spre sfârºit devin tot mai complicate, Breviarium aratã
apoi cã, de-a lungul timpurilor, destinul a fãcut în repetate rânduri
necesarã intrarea în linia solomonicã a câte unui nume coborâtor
din linia nathanicã, ajungându-se în cele din urmã la o împletire
intimã între cele douã neamuri nãscute din David. În orice caz,
numai în puþine locuri, ºi chiar ºi acolo doar dacã apelãm la nu-
meroasele porecle, enumerate ºi ele, putem recunoaºte o posibilã
referire la arborele genealogic nathanic, aºa cum apare el în evan-
ghelia lui luca. De fapt, devine absolut clar ºi concret doar primul
caz în care Breviarium aratã cum cei din linia ajaºarimilor au
intervenit în mod salvator în linia regalã a fiilor lui Solomon. acest
moment cade tocmai în acea lacunã din evanghelia lui Matei, în
care, între ioram ºi ozias, el omite numele regilor ahazia, ioas ºi
amathia (între membrii 20–21 ai registrului sãu genealogic, adicã
între regii al ºaselea ºi al ºaptelea enumeraþi de el).
Din punct de vedere istoric, lucrurile s-au desfãºurat în felul
urmãtor: iosafat, al cincilea rege al iudeii, l-a cãsãtorit pe fiul sãu
ioram cu athalia, fiica magicienei feniciene isabel, acea irodiadã
a Vechiului Testament care, ca soþie a regelui ahab, devenise stã-
pânã peste israel, regatul din nord, despãrþit de restul þãrii. athalia
a dus blestemul isabelei în casa regilor din iudeea. intenþia ei era
sã nimiceascã linia regalã sudicã, mesianicã. De-abia devenise
reginã, cã ioram, soþul ei, a fost nevoit sã-i ucidã pe toþi fraþii sãi.
Dupã moartea lui ioram îl amestecã pe fiul ei, ahazia, în destinele
regatului din nord. aici intervine în mod violent iehu, rãzbunãtorul
blestemului isabelei, ºi, în cele din urmã, odatã cu urmaºii nãscuþi
din ahab ai dinastiei regatului din nord îl ucide ºi pe ahazia ºi
pe toþi fraþii sãi, ca fii ai athaliei, fiica isabelei. În acest loc
(2 cronici 22, 9), Biblia însãºi spune: „acum nu mai exista nimeni
care sã poatã deveni rege în iudeea.“ ca încoronare a tuturor cri-
melor sale, athalia, care vrea sã domneascã singurã, mai pune la
59
eMil BocK
cale o pruncucidere, poruncind sã fie omorâþi toþi aceia care ar fi

înrudiþi în vreun fel cu casa regalã evreiascã.
ªi totuºi se pare cã marelui mãcel i-a scãpat un prunc, nou-nãs-
cutul ioas. iosabeath, sora lui ahazia, care era cãsãtoritã cu preotul
iohada, îl ascunsese pe pruncul ioas împreunã cu doica lui. Vreme
de ºase ani îl creºte în tainã la templu. apoi, iohada însceneazã
o rãscoalã sfântã, ai cãrei principali reprezentanþi sunt leviþii.
Templele lui Baal sunt distruse, athalia e omorâtã, iar bãiatul ioas,
în vârstã de ºapte ani, este încoronat rege.
Breviarium spune cã ioas este fiul preotului iohada, care se
numãrã printre „ajaºarimi“, ºi al surorii regelui, iosabeath, fiind,
deci, un vlãstar al liniei nathanice. Prin urmare, nu era un fiu al
lui ahazia, în sensul fizic al cuvântului, ci numai în sensul spiritual
al adopþiei stabilite de David, care obliga linia nathanicã sã con-
tinue, la nevoie, linia solomonicã. Dupã mamã, însã, ioas se pare
cã a fost, în orice caz, un descendent al liniei solomonice. Deoa-
rece dedesubtul numelui ioas Breviarium îl mai noteazã ºi pe cel
de Simeon, ioas ar putea fi una ºi aceeaºi persoanã care se ascunde
ºi sub al 43-lea nume din lista lucanã; în acest caz, numele pre-
cedent, iuda, ar trebui identificat cu cel de iohada.
ar fi fost, desigur, uºor de înþeles, dacã dupã dramatica inter-
venþie în evoluþia poporului evreu de dupã cel de-al ºaptelea rege,
provocatã de judecarea ºi pedepsirea lui iehu, ar fi fost necesar
un impuls nou. Prin magie neagrã, isabel ºi athalia falsificaserã
cursul normal al succesiunilor bazate pe înrudirea de sânge. ªi se
prea poate ca în acest moment sã fi fost necesare ajutorul ºi
intervenþia preoþilor ºi a templelor, care au pus capãt blestemului.
Pentru încercãrile de a dezlega enigmele evangheliei, impor-
tant este cã Breviarium nu-ºi propune sã aducã la acelaºi numitor
cei doi arbori genealogici, dezvãluind el însuºi unele dintre interfe-
renþele lor reale. Dacã luãm în serios aceastã lucrare, ne vom afla
60
de-abia acum cu adevãrat în faþa enigmei acestor doi arbori

genealogici imposibil de redus la unul singur.
reZUlTaTUl
cu cât am mers mai temeinic pe urmele întrebãrilor pe care

ni le ridicã contradicþiile ciudate dintre cele douã relatãri despre
crãciun ºi dintre cele douã registre genealogice, cu atât mai clar
ºi mai limpede s-au diferenþiat ºi individualizat pentru noi cele
douã lumi în care ne transpun începutul evangheliei lui Matei ºi
începutul evangheliei lui luca. Toate observaþiile ºi reflecþiile
noastre ne-au fãcut sã lãsãm ca relatãrile despre cele douã copilãrii
ºi cele douã ºiruri de generaþii sã existe, neatinse, unele lângã
celelalte, ºi sã recunoaºtem imposibilitatea reducerii lor la acelaºi
numitor. Dar ce ne spune evanghelia, în acest caz, prin gestul tãcut
de a pune în faþa noastrã, alãturi, douã relatãri atât de incompa-
tibile una cu cealaltã? oricât de neobiºnuitã ºi poate chiar ºocantã
va fi aceastã idee pentru foarte mulþi oameni ai vremurilor noastre,
mai ales pentru aceia care au crescut în mijlocul obiºnuinþelor de
gândire ale creºtinismului tradiþional, cu cât luãm în sens mai strict
ºi mai literal relatãrile lor, evangheliile ne constrâng sã admitem
cã la Matei ºi la luca e vorba de naºterea a doi copii foarte deo-
sebiþi unul de celãlalt, care provin din familii ºi linii genealogice
diferite ºi care ajung în medii sociale absolut diferite. nici mo-
mentul în care se petrec cele douã istorii de crãciun nu e acelaºi.
ceea ce povesteºte Matei s-a petrecut ceva mai devreme. rela-
tãrile lucane ne transpun într-o epocã mai târzie, cel puþin cu atât
cât a fost necesar pentru ca furtunile ºi primejdiile uciderilor de
prunci poruncite de irod sã se fi îndepãrtat.
Prin aceasta ne-am apropiat, cel puþin dintr-o direcþie, de mis-
terul iisus, întreþesut în mod tainic în evanghelii. Dacã n-am avea
61
eMil BocK
decât evanghelia lui Matei ºi pe urmã pe cea a lui Marcu ºi pe

cea a lui ioan, înaintând de la una la cealaltã am gãsi misterul
christos: am face cunoºtinþã cu omul iisus, care a devenit mai apoi
potirul lui christos ºi al logosului. Prin faptul cã acestora li se
alãturã evanghelia lui luca ni se atrage atenþia asupra unui al
doilea destin uman care se desfãºoarã sub numele de iisus ºi care,
ce-i drept, se contopeºte mai târziu într-un mod la prima vedere
enigmatic cu destinul bãiatului iisus din evanghelia lui Matei; la
început, trebuie sã facem însã o distincþie clarã între acest destin
ºi destinul celuilalt bãiat. oricât de neobiºnuitã trebuie sã parã la
început o asemenea reprezentare, evanghelia ne conduce cu o
necesitate de fier la ea.
oricum, trebuie sã mãrturisim un lucru: noi n-am fi tras, fãrã
îndoialã, concluzia aceasta – chiar dacã prin alãturarea celor douã
povestiri ale naºterii lui iisus ea se impune în mod clar –, dacã
rudolf Steiner n-ar fi spus, ca rezultat al cercetãrii suprasensibile,
ceea ce evangheliile spun prin limbajul tãcut al contradicþiilor.
Fãrã rudolf Steiner, noi ne-am fi oprit, neajutoraþi ºi descumpã-
niþi, în faþa imposibilitãþii de a reduce la unitate cele douã relatãri;
concluzia ce se impunea ar fi contrazis prea tare toate obiºnuinþele
noastre de gândire, sensul ei ar fi fost atât de greu de întrezãrit,
încât singuri cu greu am fi cutezat sã concepem gândul cã au exis-
tat doi bãieþi iisus.
rudolf Steiner a vorbit pentru întâia oarã în lume despre mis-
terul celor doi bãieþi iisus în ciclul de conferinþe despre evanghelia
lui luca (Basel, 1909).9
acest mister a fost prezentat pentru prima oarã în Conducerea
spiritualã a omului ºi a omenirii (1911).10 el a arãtat mereu cã
adevãrurile la care se ajunge prin cercetare spiritualã sunt în acord
cu evanghelia, ba chiar cã, de fapt, de-abia aceste adevãruri oferã
cheia pentru dezlegarea aspectelor enigmatice ºi contradictorii din
evanghelii.
62
Vom schiþa aici doar în câteva linii lucrurile comunicate de

rudolf Steiner. cel care va accepta aceste afirmaþii mãcar sub
formã de ipotezã poate citi în continuare încercarea de a prezenta
o biografie care, folosind drept cheie rezultatele cercetãrii spiri-
tuale, urmeazã în modul cel mai fidel cu putinþã firul descrierii
din evanghelie. cheia de care vorbim va trebui sã-ºi dovedeascã
valabilitatea tocmai fiind folositã în acest fel.
atât în Bethlehem, cât ºi în nazareth, locuieºte la începutul
erei noastre câte un bãrbat pe nume iosif, fiecare din ei având de
soþie o femeie pe care o cheamã Maria. Maria care locuieºte la
nazareth este o fiinþã deosebit de tânãrã, feciorelnicã. cei doi iosif
sunt amândoi coborâtori din neamul lui David; cel care locuieºte
la Bethlehem descinde din linia regalã, care de la David trece prin
Solomon; cel din nazareth descinde din linia preoþeascã, al cãrei
prim membru este nathan, fiul lui David. Fiecãreia dintre cele douã
perechi de pãrinþi i se naºte câte un fiu, ºi, în urma unor vestiri
deosebite ale îngerilor, amândoi primesc numele de iisus. Deoa-
rece datoria de a se prezenta la recensãmântul populaþiei aduce
ºi perechea galileeanã la Bethlehem, amândoi copiii se nasc în
acest orãºel. cele douã naºteri au loc la un anumit interval de timp.
Se naºte mai întâi copilul coborâtor din linia regalã, solomonicã,
la al cãrui leagãn vin cei trei regi ºi împreunã cu care pãrinþii fug
în egipt, pentru a-l feri de persecuþiile lui irod. Mai târziu, tot aici
se naºte copilul coborâtor din linia preoþeascã, nathanicã, la ieslea
cãruia vin sã se închine pãstorii. Primejdia uciderii pruncilor a trecut;
pãrinþii se pot întoarce liniºtiþi acasã, împreunã cu copilaºul lor.
Dupã întoarcerea din egipt, familia solomonicã, ce înainte lo-
cuise în Bethlehem, se stabileºte la nazareth. acum, amândouã fami-
liile locuiesc în acelaºi orãºel. Între ele se face simþitã o înrudire
karmicã de o naturã ºi profunzime cu totul deosebite. cei doi copii
cresc împreunã, cel mai vârstnic dând dovadã de o mare înþelep-
ciune ºi maturitate, cel mai tânãr de o infinitã gingãºie sufleteascã
63
eMil BocK
ºi profunzime a simþirii. Bãiatul mai vârstnic mai primeºte o serie

de fraþi ºi surori; cel mai tânãr rãmâne unicul copil la pãrinþi.
cele douã familii trãiesc legate printr-o adâncã prietenie. So-
seºte apoi acel Paºte pe care îl relateazã evanghelia lui luca, în
scena cu iisus la 12 ani în templu. amândouã familiile se duc în
pelerinaj la ierusalim. ªi acum, în templu, între cei doi bãieþi are
loc un proces de o infinitã însemnãtate, care nu se manifestã ca
atare în planul exterior, constituind însã contopirea a ceea ce pânã
atunci fusese despãrþit. rudolf Steiner spune cã eul bãiatului
solomonic a trecut în bãiatul nathanic. noi, cei de azi, cu greu ne
putem face o idee despre acest transfer al eului, pentru cã obiº-
nuinþele de gândire ºi concepþia despre lume actuale cu greu ne
permit sã ne reprezentãm cã în om existã cu adevãrat un eu spiri-
tual. În afarã de faptul cã pe atunci fiinþa umanã nu era nici pe
departe atât de învârtoºatã ca azi, fiind, deci, mult mai elasticã ºi
mai mobilã în ceea ce priveºte raporturile dintre diferitele pãrþi ale
organizãrii sale corporal-sufletesc-spirituale, în acest caz cu totul
ieºit din comun exista o înrudire unicã, în felul ei, irepetabilã, a su-
fletelor, care ne permite sã privim în cele mai adânci straturi ale
Providenþei, oferind temelia unei contopiri atât de extraordinare.
amândoi bãieþii trec printr-o profundã transformare. Bãiatul
lucan, pânã acum tãcut ºi delicat, se trezeºte dintr-odatã la o forþã
ºi maturitate de conºtienþã ºi de gândire absolut uimitoare. Pãrinþii
nu-l mai recunosc pe fiul lor, atunci când, dupã ce-l cautã vreme
de trei zile, îl gãsesc; niciodatã nu l-au auzit rostind asemenea
cuvinte.
amândouã familiile continuã sã trãiascã la nazareth. Bãiatul
iisus solomonic, pãrãsit de eul sãu, se topeºte pe picioare ºi în cele
din urmã moare. Tatãl sãu murise deja cu câtva timp înainte. cam
tot atunci moare ºi mama, încã tânãrã, a lui iisus nathanic. atunci,
iosif nazarineanul, care cobora din neamul nathanic, o ia la el pe
vãduva Maria din linia solomonicã, împreunã cu copiii ei. astfel,
64
bãiatul iisus trãieºte împreunã cu tatãl sãu trupesc, iosif, cu mama

sa vitregã Maria ºi cu fraþii sãi vitregi. Pentru eul care locuieºte
acum în el aceastã unire cu mama vitregã ºi cu fraþii vitregi este
o reunire, fiindcã eul acesta locuise înainte în bãiatul care fusese
fiul dupã trup al acestei mame ºi fratele dupã trup al acestor fraþi.
când, mai târziu, ºi iosif din linia nathanicã se stinge din viaþã,
iisus se apropie în modul cel mai cald de mama sa vitregã, Maria,
pânã când, dupã multe evenimente sufleteºti zguduitoare, vine
momentul ca iisus, în vârstã de 30 de ani, sã primeascã de la ioan
Botezul ºi sã devinã potir pentru eul divin al lui christos.
iii. Doi Poli ai oMenirii
DUaliTaTe FiinÞialÃ
TÂnÃr ªi BÂTrÂn
Dacã te-ai eliberat de tirania reprezentãrilor curente ºi ai gãsit

curajul de a gândi pânã la capãt, cu toatã consecvenþa, ideea cã
existã douã istorii diferite ale naºterii, îþi dai seama uimit prin ce
bogãþie de culori inepuizabilã se deosebesc între ele cele douã
lumi care se aflã în spatele dublei istorii a crãciunului. Fiecare
dintre cele douã evanghelii îºi reveleazã specificul cu o deose-
bitã claritate în aceste capitole de început. ªi ne dãm seama: deo-
sebirea e datã de trãsãturile caracteristice ale celor douã fiinþe
umane a cãror naºtere este povestitã. cele douã entitãþi sufleteºti
pe care Providenþa le-a fãcut sã se întâlneascã pentru a pregãti
încarnarea lui christos se dezvãluie treptat drept revelare a unei
mari polaritãþi cosmice.
evanghelia lui Matei, mai ales în capitolele de la început, lasã
sã devinã vizibile ramificaþiile genealogice ale Vechii ligi, din
care se ridicã poporul noului Testament. ea îºi îndreaptã faþa spre
ceea ce a îmbãtrânit ºi s-a maturizat în omenire, ca rod al evolu-
þiilor trecute, revelând, pânã ºi prin stilul în care e scrisã, cã ea este
o lucrare cu privirile îndreptate spre trecut, care încheie o etapã.
Matei repetã la fiecare pas cã tot ceea ce se întâmplã trebuie
sã se întâmple fiindcã a fost prevestit de profeþii Vechiului
Testament. ceea ce dã evenimentelor valoarea lor deosebitã e faptul
66
cã sunt împlinirea vechilor cuvinte pline de înþelepciune. „Toate

acestea s-au întâmplat pentru ca sã se împlineascã ceea ce Domnul
a spus prin profeþi...“ (1, 22; 2, 6; 2, 15; 2, 17; 2, 23; 3, 3 etc.)
În textul evangheliei lui Matei se împleteºte un ºir de citate
din Vechiul Testament, un ºir de cuvinte în care chintesenþa ºi rodul
lumii Vechi au ajuns la o cristalizare perfect închegatã, definitivã.
cu totul altfel se contureazã stilul evangheliei lui luca. În ea
acþioneazã un element germinativ, o forþã creatoare nemijlocitã,
care întinereºte permanent, orientatã spre viitor. cuvintelor
bãtrâne din textul de la Matei li se opun, în textul lui luca, cuvinte
tinere. Trãirile prin care trec sufletele oamenilor aprind în ei de
fiecare datã scânteia entuziasmului imnic. Întâlnirea dintre Maria
ºi elisabeta, când copilaºul saltã în pântecele bãtrânei mame a lui
ioan, o face pe tânãra Maria sã izbucneascã într-un psalm, „Mag-
nificat“, un cântec de laudã care se revarsã direct din inspiraþie
de sus: „Sufletul meu înalþã Domnului...“ În momentul în care se
naºte pruncul ioan, în inima lui Zaharia cel încãrcat de ani se
naºte, ca rod al tãcerii sale de nouã luni, psalmul „Benedictus“:
„lãudat fie Domnul...“ Despre pãstori, din care parcã vrea sã
rãsune un ecou sufletesc al „gloriei“, se spune cã au auzit corurile
îngerilor cântând: „ei îl preamãreau ºi-l lãudau pe Domnul.“ ªi,
în sfârºit, încã în templu, moºneagul Simeon îºi începe profeticul
cântec de laudã.
nu este oare ca ºi cum de sub vãlul cuvintelor acestor douã
evanghelii s-ar ivi douã chipuri diferite? Se nasc doi copilaºi.
Dacã privim lucrurile în mod exterior, pare cã am avea de-a face
cu o dublã imagine a întineririi. Dar începem sã presimþim deja
cã Matei vorbeºte despre încarnarea unui suflet care e bãtrân ºi
aduce cu sine roadele mature ale unor vremuri strãvechi, ºi cã, pe
de altã parte, luca descrie naºterea pãmânteascã a unei fiinþe su-
fleteºti de o nespusã tinereþe cosmicã, fiind în întregime germe-
nele de viitor al unei noi deveniri.
67
eMil BocK
iSTorie ªi SUPraiSTorie
evanghelia lui Matei respirã istorie; ea este o þesãturã deasã,

urzitã parcã numai din firele devenirii istorice. Deja arborele
genealogic cu care începe în mod intenþionat îi conferã acest
caracter, cãci cele de trei ori 14 nume amintite acolo sunt ca o
istorie concentratã la maximum a Vechii ligi: fiecare nume, în
special ale celor 15 regi din mijloc, cheamã în amintire un frag-
ment din istoria Vechiului Testament. cei trei regi care vin de de-
parte pentru a-l adora pe copilaº nu reprezintã doar trei împãrãþii,
ci ei sunt, totodatã, trei ramuri bãtrâne, mature, de pe pomul isto-
riei omenirii. iar prin fuga în egipt nu e lãrgitã oare scena acestei
evanghelii atât de mult încât de acum înainte ea se desfãºoarã pe
teritoriul greu de evenimente istorice al uneia dintre cele mai
monumentale civilizaþii ale lumii Vechi? acum sfincºii, pirami-
dele ºi templele împãrãþiei faraonilor, care pe atunci împlineau
deja vârste de milenii, privesc cum creºte acest copil. ªi, în cele
din urmã, în partea de la începutul evangheliei lui Matei pãtrunde
ºi bãtaia agitatã a pulsului istoriei contemporane, ºi anume, prin
demonia lui irod, care se impune pe pãmântul Palestinei ca pro-
movator ºi imitator al cultului cezaric, împãunându-se cu prietenia
pe care i-o aratã stãpânul lumii, cezarul august.
Spre deosebire de aceasta, partea de la începutul evangheliei
lui luca, deºi aici naºterea pruncului iisus e legatã tocmai de nu-
mãrãtoarea populaþiei poruncitã sub domnia lui august, ne trans-
pune în sfera unei umanitãþi aproape atemporale ºi supraistorice.
Dacã toate pasajele evangheliei lui Matei au fost densificate prin
puterea modelatoare a istoriei ºi se vede cã ºi-au primit treptat
forma prin contacte repetate cu realitatea pãmânteascã, toþi oa-
menii lucani care trãiesc în preajma copilaºului sunt niºte fiinþe
mai mult cereºti decât pãmânteºti. Toþi sunt învãluiþi de o strãlucire
suprapãmânteascã atât de caldã, încât parcã nici n-ar fi trecut prin
68
marea izgonire din Paradis milenarã pe care o numim istorie a

omenirii, ci parcã ar mai fi învãluiþi în respiraþia calmã a duratei
fãrã început ºi fãrã sfârºit dinainte de cãderea în pãcat. câmpul
pãstorilor, ieslea din grota cu stânci de lângã Bethlehem, casa dul-
gherului iosif din nazareth, oare toate acestea nu ne apar ca niºte
insule ale unei pãci veºnice, scoase din temporalitate, neatinse de
furtunile devenirii istorice?
ªi iarãºi, din spatele imaginilor atât de felurite ale evanghelii-
lor, ne apar chipurile celor douã fiinþe a cãror naºtere ne este
relatatã. Bãiatul iisus solomonic al evangheliei lui Matei nu s-ar
naºte în sânul unui asemenea neam din prim-planul istoriei, moºte-
nitor al dreptului de a conduce omenirea, dacã n-ar avea în el ºi
chintesenþa multor etape din istoria omenirii. ªi destinul n-ar face
sã fie dus imediat dupã naºtere în egipt, dacã n-ar fi necesar sã-ºi
asimileze, într-un anumit sens, rodul vechilor culturi sfinte, spre
a-l introduce în evenimentul central care începea în viaþa omenirii.
Dimpotrivã, bãiatul iisus nathanic din evanghelia lui luca, nãscut
departe de marele drum al vieþii publice ºi totuºi învãluit în jubi-
laþia tuturor corurilor îngereºti, pare sã aibã mai degrabã menirea
de a coborî ceva ceresc pe Pãmânt, decât de a duce la maturitate
ºi desãvârºire ceva pãmântesc. copilul lucan nu aduce cu sine
ceva deja format, ca rod al devenirii istorice a omenirii, ci cea mai
neîntinatã nevinovãþie ºi genuinitate paradisiacã, datorate faptului
cã pânã atunci el trãise mereu în cele mai pure sfere cereºti.
MaMa ªi coPilUl
omul devine om deplin încarnat numai când atinge vârsta

maturitãþii. câtã vreme e copil, el mai rãmâne unit cu Divinul. De
la naturã el este o fiinþã divin-umanã, înainte de a deveni cu totul
om. iar dintre cei maturi, numai bãrbatul ajunge, de fapt, cu totul
69
eMil BocK
pe solul întrupãrii ca om. Femeia, în mãsura în care nu îºi falsificã

fiinþa, mai este unitã cu Divinul ºi, de la naturã, ea rãmâne o fiinþã
divin-umanã. Tocmai prin aceste douã arhetipuri se autodepãºeºte
omenirea: prin arhetipul copilãriei, existent în natura copilului, ºi
prin misterul eternului feminin, care este prezent în natura femeii.
acest dublu mister priveºte spre noi din toate tablourile transfi-
gurate de lumina crãciunului în care rafael ºi ceilalþi pictori creº-
tini au înfãþiºat-o pe Madona cu Pruncul. numai cã, aproape fãrã
excepþie, aceste tablouri s-au inspirat din descrierea ºi atmosfera
evangheliei lui luca, doar legenda însãºi spune cã evanghelistul
luca a fost pictor ºi cã el a creat prima imagine a Madonei. Dacã
n-am avea decât evanghelia lui Matei, n-ar fi fost create aceste
tablouri, cu farmecul lor deosebit, în care e zugrãvitã Mama divinã
þinându-ºi Pruncul în braþe.
ªi Matei vorbeºte, bineînþeles, de o mamã ºi de copilul ei. Dar
atât mama, cât ºi copilul, rãmân cu totul în umbrã. De-abia au fost
amintiþi, cã deja au ºi fost luaþi înapoi ca în spatele unei cortine.
În schimb, luca lasã privirile sã zãboveascã îndelung ºi adesea
asupra Mariei ºi a copilului. Matei nu e pictor, cum e luca. el e
dramaturg. În loc sã ne arate imaginea unui prunc drãgãlaº, el
desfãºoarã în faþa noastrã drama uciderii pruncilor, pe care ne face
s-o resimþim, totodatã, ºi ca pe un eveniment cu semnificaþie sim-
bolicã, fiindcã din ea transpare marea tragedie a copilãriei care
se desfãºoarã de-a lungul istoriei omenirii: cu cât omenirea înain-
teazã pe cãile ei pãmânteºti, cu atât ucide mai mult copilul din ea.
ªi tot astfel, în loc sã zugrãveascã imaginea feciorelnicei Mame
cereºti, Matei ne face sã presimiþim tragedia care urmeazã sã aibã
loc în omenire cu misterul eternului feminin. cãci nu poate fi lipsit
de importanþã faptul cã în arborele genealogic al lui Matei, unde
ar fi trebuit sã fie enumerate doar numele taþilor, sunt citate în
patru locuri ºi soþiile: Tamar, care singurã s-a fãcut târfã, spre a
naºte copii din neamul bãrbatului ei, rahab, târfa ierihonului,
70
care-i adãpostea pe spionii israeliþilor ºi le oferea protecþia ei,

ruth, moabita, ºi Bathseba, cu care David, regele, comisese adul-
ter; etape succesive din tragedia naturii feminine. ªi, în sfârºit, în
mijlocul povestirii sale despre crãciun, Matei mai evocã figura
rahelei, acea Mater dolorosa a Vechii ligi, care îºi nãscuse ºi ea
fiul tot în Bethlehem, murind la naºtere, ºi care în clipa morþii
scosese un vaier casandric, pentru cã vãzuse într-o viziune pro-
feticã marea pruncucidere care urma sã aibã loc de-a lungul isto-
riei (Matei 2, 17–18).
ªi copilul a cãrui naºtere o descrie evanghelia lui Matei are
parte, bineînþeles, de misterul divin al copilãriei. Dar la el mai
important e faptul cã acest mister e adumbrit de bãtrâneþea ºi gra-
vitatea destinului omenirii, un punct focal ºi centralizator al deve-
nirii istorice. Dupã cum ºi Maria evangheliei lui Matei este mai
mult purtãtoarea destinului pãmântesc al femeii, decât al miste-
rului feminitãþii. Spre deosebire de ea, Maria evangheliei lui luca,
cu întreaga ei feciorelnicie ºi puritate, nu e altceva decât revelarea
sub o formã pãmânteascã a eternului feminin. iar pruncul pe care
ea îl naºte e copilul între copii, în care lumea divin-cereascã încã
mai învãluie cu totul pãmântesc-umanul în strãlucirea ei, cea mai
desãvârºitã expresie pe care o poate gãsi vreodatã pe Pãmânt
arhetipul copilãriei.
TiPUri De conªTienÞÃ DiFeriTe
În locul mamei ºi al pruncului, în istoria naºterii povestitã de

Matei în prim-plan trece bãrbatul, iosif. În evanghelia lui luca,
Maria este cea care are trãirile spirituale revelatoare: în faþa su-
fletului ei apare îngerul Bunei Vestiri. la Matei, toate explicaþiile
ºi îndrumãrile date din spirit îi sunt transmise lui iosif, care, aºa
cum spune tradiþia, era deja bãtrân. lui îi vesteºte îngerul, în vis,
naºterea ce urma sã aibã loc, lui îi inspirã gândul de a fugi în
71
eMil BocK
egipt, lui îi dã mai târziu gândul de a se întoarce acasã ºi, în

sfârºit, tot iosif este acela cãruia i se dã, în vis, indicaþia de a se
stabili la nazareth.
Prin faptul cã accentul trãirilor suprasensibile trece de la Maria
asupra lui iosif, ele dobândesc un cu totul alt caracter. luca ne
lasã peste tot sã ne dãm seama – fie cã e vorba de Maria, de
Zaharia sau de pãstori – cã sufletul se deschide trãirii supra-
sensibile ca de la sine, îndemnat de cauze naturale ºi de anumite
sentimente de solemnã pietate; în cazul Mariei, ceea ce o ridicã
în sfera întâlnirii cu îngerul e transformarea care-i cuprinde în-
treaga fiinþã în momentele de început ale sarcinii. Zaharia îl vede
pe înger atunci când asistã la celebrarea de cãtre preoþi a sfintei
jertfe. iar pãstorilor le apare mulþimea strãlucitoare a tuturor
ierarhiilor îngereºti datoritã faptului cã miracolul ºi sãrbãtoarea
solstiþiului de iarnã aprind în sufletele lor, rãmase în starea
copilãresc-paradisiacã, lumina clarvederii. legenda medievalã mai
explicã încã trãirea pãstorilor prin faptul cã ei rãmãseserã uniþi cu
unele dintre vechile culte solare. Se spune cã „pãstorii vegheau
de douã ori pe an la turmele lor: în cea mai lungã ºi în cea mai
scurtã noapte a anului. Fiindcã la pãgâni exista din vremuri ime-
moriale aceastã datinã, ca sã vegheze la turmele lor în momentele
celor douã solstiþii. aceasta se întâmpla vara, de sãrbãtoarea lui
ioan Botezãtorul, ºi iarna, în vremea naºterii Domnului. ei fãceau
lucrul acesta în cinstea Soarelui, cãruia i se închinau. evreii vor
fi preluat aceastã datinã de la popoarele învecinate“.11 În evan-
ghelia lui luca, inimile se deschid luminii trãirii spirituale la fel
cum bobocul se deschide luminii solare când înfloreºte. acesta
este tipul de conºtienþã pe care-l reprezintã Maria. – În evanghelia
lui Matei, toate indicaþiile din spirit sunt primite noaptea, în somn,
dar e semnificativ faptul cã aceasta nu se întâmplã niciodatã fãrã
ca cel ce le primeºte sã nu fi trecut prin chinul ºi arderile unei
întrebãri sau griji. ceea ce lumea viselor reveleazã aici sufletului
72
nu poate veni decât ca rãspuns la o întrebare pe care omul a

îndreptat-o mai înainte, în cea mai lãuntricã miºcare ºi activitate,
spre lumea spiritualã. când iosif e cum nu se poate mai speriat,
aflând cã Maria a rãmas însãrcinatã, lucru inexplicabil pentru el,
ºi când sufletul lui e chinuit de îndoieli ºi consternare, îngerul
Domnului îi vorbeºte în vis, îi lãmureºte cele întâmplate ºi-l ajutã
sã ia hotãrârile juste. Se subliniazã în mod intenþionat: „Dar pe
când cugeta sufletul, iatã cã-i apare îngerul Domnului în vis“
(1, 20). iar când vestea despre izbucnirea demoniei lui irod tre-
zeºte spaimã ºi consternare în pãrinþii copilului, tot grija care
stãpânea sufletul lui iosif e forþa prin care el face sã-i vinã rãspuns
din lumea spiritualã: i se spune cã trebuie sã fugã în egipt. ªi pro-
babil cã senzaþia permanentã de a fi în exil, printre strãini, dorinþa
neostoitã de a se putea întoarce acasã cu copilul vor fi fãcut mai
târziu ca iosif sã audã îndemnul de a se întoarce în þara sa. ªi încã
o datã sufletul sãu se deschide pentru îndrumãrile lumii spirituale,
tot datoritã unei întrebãri îngrijorate, atunci când vede primejdia
pe care ar avea-o de înfruntat dacã s-ar întoarce la Bethlehem,
unde locuise înainte, „el se temu sã se ducã acolo [...] ºi primi
în vis rãspuns de la Dumnezeu“, ca sã se ducã la nazareth (2, 22).
acel gen de trãiri suprasensibile despre care e vorba în istoria
naºterii din evanghelia lui Matei presupune o participare absolut
precisã a eului ºi o colaborare conºtientã din partea omului. aici
se anunþã deja calea pe care omul trebuie sã caute spiritul în epo-
cile în care omenirea ºi Pãmântul au îmbãtrânit, pe când calea re-
prezentatã de Maria este mai mult un ecou, venit prin graþie divinã,
din epocile paradisiace ale copilãriei Pãmântului ºi omenirii.
Tot aºa se deosebesc ºi cele douã tipuri de conºtienþã care încep
sã îmboboceascã în cei doi copii. În bãiatul nathanic-lucan trãieºte
o conºtienþã care încã n-a pãºit deloc pe drumul de spini al gândirii
pãmânteºti, dar care, în unire fiinþialã nemijlocitã cu Dumnezeu,
înfloreºte mereu cu floarea inimii în realitatea suprasensibilului.
73
eMil BocK
Dimpotrivã, bãiatul iisus solomonic aduce cu sine o conºtienþã

care foarte devreme aratã legãtura sa cu înþelepciunea masculinã
bazatã pe gândire, pe care omenirea ºi-a dobândit-o de-a lungul
cãilor ei prin milenii. În el se miºcã forþa întrebãrii ºi imboldul
spre cunoaºtere, pe când în celãlalt bãiat freamãtã o copilãrie
cufundatã în vis.
UMan ªi DiVin
ne-am apropiat astfel foarte mult de o deosebire existentã în

felul de a descrie al fiecãreia dintre cele douã evanghelii, direct
legatã de cele douã fiinþe care se aflã în centrul lor.
cei trei regi-preoþi aflã de la astre, al cãror mers ºi a cãror
poziþie ºtiu sã le interpreteze cu ajutorul vechii lor ºtiinþe sfinte,
cã se nãscuse un om de seamã. Mariei lucane ºi pãstorilor din
Bethlehem corurile îngereºti le vestesc însã, prin viziuni spirituale
nemijlocite, naºterea unei fiinþe divine. cei trei regi au pornit la
drum spre a-l cãuta pe „regele nou-nãscut al iudeilor“. Maria însã
aude uimitã vestindu-i-se cã din ea are sã se nascã „Fiul lui
Dumnezeu“, iar pãstorilor li se vesteºte sosirea Mântuitorului, care
în aceastã evanghelie este numit „christos, Domnul“. aceastã
deosebire, având o semnificaþie atât de vastã, e subliniatã în evan-
ghelii printr-un element compoziþional important: Matei aºazã
registrul naºterii lui iisus la început ºi-i dã întru totul structura
tipicã pe care trebuie s-o aibã arborele genealogic al unui om,
chiar dacã acesta se trage din neamul regesc cel mai ales. Spre
deosebire de el, luca adaugã lista strãmoºilor mult mai târziu,
imediat dupã ce iisus a fost botezat de cãtre ioan, deci dupã
naºterea lui christos în omul iisus. ce rost mai are aici, de fapt,
arborele genealogic al unui om, dupã ce omul iisus a devenit
potirul entitãþii divine a lui christos? Deja locurile unde registrele
genealogice apar în evanghelii ne atrag atenþia asupra faptului cã
74
la Matei tabelul genealogic e ceva care se referã mai mult la iisus,

pe când în evanghelia lui luca, deºi într-un mod la prima vedere
încã enigmatic, el are legãturã mai mult cu christos. la aceasta
se adaugã faptul cã la Matei arborele genealogic merge dinspre
trecut spre prezent, pe când cel din evanghelia lui luca coboarã
înapoi, de la figura contemporanã a lui iisus spre trecuturile
originare ºi chiar dincolo de momentul de început al neamului
omenesc, ca ºi cum numele ar fi fuºteii unei scãri cereºti care
duce, pe calea pe unde omul a coborât, pânã sus, înapoi la
Dumnezeu: „... acela era un fiu al lui adam, iar acesta era Fiul
lui Dumnezeu.“ arborele genealogic lucan face ca omul iisus sã
aparã drept o mlãdiþã a Dumnezeirii înseºi.
acum ne dãm seama în mod mai limpede: dacã n-am avea
decât evanghelia lui Matei, privirea noastrã ar fi îndreptatã în
primul rând spre figura real-umanã a lui iisus. ªi atunci ne-ar
reveni sarcina de a gãsi pasul ce trebuie fãcut de la iisus la christos,
aflând cum christos s-a sãlãºluit în omul iisus. Dar din cauzã cã
mai existã ºi evanghelia lui luca, ne vedem puºi în mod din ce
în ce mai evident în faþa unei alte enigme. aici ni se povesteºte
naºterea ca om a unei fiinþe care, totuºi, de la bun început apare
mai mult învãluitã într-o aureolã divinã, decât sub formã pãmân-
tesc-umanã. Providenþa împleteºte deja, în procesul de pregãtire
a întrupãrii lui christos ca om, ºi un element divin, pe care nu
putem spera sã-l înþelegem decât în lumina Fiinþei christice înseºi,
dacã facem pasul de la christos la iisus.
DeZlegarea enigMei
Marea polaritate a omenirii, pe care cele douã istorii ale naº-

terii o învãluie cu o castitate discretã, dar ºi o reveleazã în mod
luminos, apare clar ºi lãmurit în faþa noastrã datoritã caracte-
rizãrilor comunicate de rudolf Steiner, ca rezultate ale cercetãrii
75
eMil BocK
spirituale. Potrivit acestor caracterizãri, acela a cãrui naºtere o

povesteºte Matei este un suflet bãtrân, maturizat de experienþele
multor vieþi pãmânteºti, iar cel din evanghelia lui luca este unul
absolut tânãr, care înainte nu intrase niciodatã în încarnarea pã-
mânteascã ºi de aceea rãmãsese ceresc-divin.
Bãiatul iisus mai vârstnic, iisus solomonic, este omul pãmân-
tesc. Fiind cea mai maturã individualitate a omenirii, el este rodul
concentrat într-un eu al întregii istorii pãmânteºti. În el trãieºte
un eu care, de-a lungul multor vieþi pãmânteºti, a fost un învãþãtor
înþelept ºi un conducãtor al omenirii: eul strãvechiului învãþãtor
Zarathustra, care, cu vreo 5 000 de ani înaintea erei noastre, a trãit
ca inaugurator al vechii culturi sfinte a Persiei strãvechi ºi care,
mai târziu, în multe încarnãri importante, a sãdit în civilizaþia
umanã în curs de dezvoltare noi ºi noi impulsuri. Bãiatul mai
tânãr, iisus nathanic, este omul ceresc. el este acel membru al
omenirii adamice paradisiace, prefizice, care n-a intrat, ca cele-
lalte suflete, în ºirul încarnãrilor fizice, deci n-a fost antrenat îm-
preunã cu ceilalþi în cãdere ºi n-a urmat linia generalã descendentã
a fiinþei umane pãmânteºti. acest suflet, datoritã faptului cã desti-
nele Sale au avut loc numai ºi numai în înalturile solare ale spiri-
tului, slujind supremelor fiinþe zeieºti, mai are încã strãlucirea
divinã pe care o avea adam înainte de cãderea în pãcat. În timp
ce pe Pãmânt oamenii umblau pe cãile devenirii istorice, el a
pãstrat, pe deasupra capetelor lor, arhetipul, creat dupã chipul ºi
asemãnarea lui Dumnezeu, al omului, care în lumea de aici se
pierdea din ce în ce mai mult. ªi astfel, într-un sens spiritual-exact
al cuvântului, prin copilul evangheliei lui luca a intrat în încar-
narea pãmânteascã „cel de-al doilea adam“.
Se prea poate ca, la început, în faþa unor asemenea comunicãri
fãcute de rudolf Steiner sã stãm în expectativã, cu o atitudine de
spectatori; dar dacã încercãm sã trãim cu ele ºi sã le folosim drept
chei la misterele evangheliei, ni se deschid perspective infinite.
76
Mai întâi ºi mai întâi, aceste comunicãri ne pot învãþa sã vedem

în „copilãria lui iisus“ punctul de confluenþã, orânduit de Provi-
denþã, a douã curente evolutive extrem de importante, dintre care
unul ºi-a parcurs cãile pe Pãmânt, celãlalt, în sfera suprapã-
mântescului.
cÃile lUi ZaraTHUSTra
VecHea ÎnÞelePciUne SolarÃ
intervenþia cãlãuzitoare a lui Zarathustra în mersul civilizaþiilor

omenirii este ca un colier de aur care, prin aprinderea repetatã a
unei stele luminoase, se împleteºte în drumul neîntrerupt al istoriei.
Dacã scriitorii antichitãþii greceºti au dat numelui de Zarathustra
forma greceascã de Zoroaster, adicã „astrul de aur“, prin aceasta
ne îngãduie sã avem acces la imaginea pe care ei ºi-o fãceau
despre geniul marelui învãþãtor originar ºi despre activitatea des-
fãºuratã de el în sânul omenirii. De altfel, ei sunt aceia care ne
spun cã aceastã stea luminoasã a apãrut pentru întâia oarã pe fir-
mamentul omenirii deja în timpuri imemoriale, cu mult înainte de
începutul acelor epoci pe care azi le numim istorice.
Personalitatea lui Zarathustra, deja maturizatã din timpuri atât
de vechi cã nu le puteai cuprinde cu mintea, pânã pe treapta de
mare conducãtor ºi inaugurator inspirat, apare strãlucind într-un
punct nodal decisiv din evoluþia marilor epoci de culturã. ome-
nirea, care pânã atunci fusese cuibãritã încã în sânul forþelor divine
ocrotitoare ale cerului sau, cel puþin în epoca vechii civilizaþii
indiene, îºi mai þinea privirile îndreptate numai spre sfera, care
dispãrea cu încetul, a suprapãmântescului, trebuie sã se dedice
acum Pãmântului ºi sã înveþe sã-ºi împlineascã misiunea lucrând
pãmântul ºi construind o civilizaþie cu adevãrat pãmânteascã. Pe
atunci, Zarathustra i-a învãþat pe oamenii din spaþiul ocupat de
77
eMil BocK
vechea civilizaþie persanã sã lucreze ogorul. În orice caz, el n-a

fãcut încã acest lucru având gânduri pãmânteºti, ci ca trimis al
unei minunate înþelepciuni solare. lucrând asupra Pãmântului,
oamenii trebuiau sã simtã cã o fac fiind în slujba Soarelui.
Zarathustra vorbea de ahura Mazdao – nume contras mai
târziu în acela de ormuzd –, marea aurã a Soarelui. În spatele
chipului fizic al Soarelui, el percepea chipul spiritual al unei
supreme entitãþi divine care, aºa cum ºi Soarele exterior îºi trimite
razele dãtãtoare de viaþã spre Pãmânt, îºi radia spre Pãmânt forþa
etern creatoare ºi care, spre a-ºi împlini voinþa creatoare, avea
nevoie, ca instrument al sãu, de o omenire activã. Învãþãtura origi-
narã a lui Zarathustra trebuie sã fi fost însufleþitã de o nemãrginitã
veneraþie ºi iubire faþã de înaltul Spirit Solar. aceastã religie era
însã ºi tensionatã, plinã de dramatism, cãci ºtia totodatã ºi de
existenþa lui angra Mainyu – nume contras mai târziu în acela de
ahriman –, adversarul divinului geniu Solar.
când, prin secolul al Vi-lea î. chr., vechea învãþãturã solarã
a fost reînviatã de un alt Zarathustra ºi când ea ºi-a gãsit expresia
în „gathele“ Zend-avestei, dramatica panoramã a istoriei ºi-a creat
o formã clasicã de exprimare, care trebuie sã fi existat deja în
religia primului Zarathustra, mãcar sub formã embrionarã. Ur-
mându-ºi destinele ºi sarcinile sale pe Pãmânt ºi influenþatã de
întunecatele forþe adverse, omenirea se desprinde tot mai mult din
binecuvântata sferã de luminã, care o ajuta mereu, a marii aure
divine a Soarelui, cãzând astfel pradã întunericului ºi ajungând
în impas, pânã când, în cele din urmã, marele Spirit Solar, însãºi
aura etericã a Soarelui, coboarã spre Pãmânt ºi ia chip de om, în
„cel mai biruitor dintre mântuitori“, spre a sãdi în omenire, prin
sãmânþa spiritualã a Soarelui, germenele mântuirii. astfel cã în-
vãþãtura lui Zarathustra se încheie printr-o mare perspectivã me-
sianicã, pe care o gãsim în textul avestei (al 14-lea yaºt), în
cuvintele profetice:
78
„Puternica, regeasca aurã etericã Solarã, purtãtoare a fãgãduinþei,

de Dumnezeu creatã, în rugã-o preaslãvim,
ea, care trece-va asupra celui mai biruitor dintre mântuitori
ºi-a celorlalþi, ai sãi apostoli;
cea care lumea înainte-o duce.
ea, ce ajutã bãtrâneþe ºi moarte, putrezire ºi stricãciune, sã învingã
ºi sã ajungã la veºnicã viaþã, eternã creºtere ºi liberã voinþã,
când morþii iar vor învia,
când viul, biruitor al morþii, va veni
ºi prin viaþã lumea-nainte va fi dusã.“ 12
cu privirile aþintite spre Soarele spiritual, cu voinþa, gata de
acþiune, îndreptatã spre Pãmânt, înþelepciunea solarã a lui Zarathustra
descrie un arc maiestuos de la cer pânã la Pãmânt, ca ºi de la
epocile, încã apropiate de Soare, ale istoriei omenirii, pânã la cele
de declin ºi, mai departe, pânã la viitorul mesianic ce va veni odatã
ºi odatã.
Minunatul mister al evoluþiei istorice de dupã apariþia primului
Zarathustra este însã acesta: geniul marelui învãþãtor nu se mulþu-
meºte sã fi atras doar o datã atenþia omenirii asupra înaltului Spirit
Solar ºi a viitoarei sale fapte izbãvitoare, ci de acum înainte
acþioneazã el însuºi neobosit, fie în încarnãri proprii, fie inspirând
alþi conducãtori ai omenirii, la pregãtirea viitorului solar mesia-
nic. În mod tainic, în istoria omenirii se împleteºte curentul lu-
minos al „astrului de aur“, care rãsare mereu.
aceastã înaintare tainic-ascunsã ºi, uneori, în zone absolut
subpãmântene, a activitãþii lui Zarathustra este cu totul altceva
decât o perpetuare ºi transmitere mai mult sau mai puþin neschim-
batã, în niºte temple sau lãcaºuri de cult oarecare, a vechii înþelep-
ciuni zarathustrice. Tradiþia zarathustricã a existat întotdeauna. ªi
mai important este însã faptul cã a existat aceastã individualitate
vie a lui Zarathustra, care nu se odihneºte niciodatã ºi care a cãutat
sã sãdeascã în omenire, sub forme ºi modalitãþi mereu noi, pe
mãsura epocilor în continuu progres, acele adevãruri ºi impulsuri
79
eMil BocK
prin care odatã ºi odatã aceasta va fi în stare sã primeascã înaltul

Spirit Solar aici, pe Pãmânt.
ZaraTHUSTra ªi iSToria lUi iSrael
Prin mijloacele de care dispune o cercetare ºi gândire istoricã

pur exterioare nu se ajunge niciodatã la firul de aur care se
întreþese în mersul istoriei prin „astrul de aur“ al geniului lui
Zarathustra. aici nu ne putem lipsi de luminile pe care cercetarea
spiritualã le aruncã asupra drumului strãbãtut de civilizaþiile
omenirii. Dacã ne lãsãm conduºi de aceste lumini, începem sã des-
coperim, plini de uimire ºi de noi presimþiri, cele mai minunate
urme trasate de Providenþã în evoluþia istoricã.
Vedem, de pildã, cã poporul Vechiului Testament a fost de douã
ori smuls din noua sa patrie de lângã iordan ºi mânat în mari
peregrinãri ºi în robie: exilul în egipt dureazã mai multe secole,
din vremea fiilor lui iacob ºi pânã la Moise, iar în vremea marilor
profeþi, poporul trebuie sã treacã prin încercãrile exilului babi-
lonian. Privind lucrurile din punct de vedere exterior, am putea
crede cã în ambele cazuri este vorba de niºte evenimente din viaþa
unui popor care pot fi explicate întru totul pe baza unor cauze
palpabile, aflate în prim-planul istoriei: o datã foametea ar fi aceea
care sileºte poporul de-abia în curs de formare sã ia drumul
pribegiei, a doua oarã rãzboaiele de cucerire ale lui nabucodonosor,
care, aºa cum fãcuse ºi cu alte popoare din asia Micã, subjugã
poporul evreu ºi-l duce în robie. Dar dacã începi cât de cât sã pre-
simþi existenþa în istoria Vechiului Testament a acelui fir roºu care
ia naºtere prin faptul cã aici totul conduce spre venirea lui Mesia,
deja nu te mai poþi mulþumi cu niºte reflecþii pur exterioare. Dacã
deja în viaþa pãrinþilor originari, avraam ºi iacob, acea bãtaie de
pendul a destinului care-i dusese în þinuturile celor douã mari
civilizaþii bazate pe un cult al templelor, adicã Babilonul ºi
80
egiptul, de o parte ºi de alta a liniºtitei þãri a iordanului, este în

primul rând o cãlãuzire spiritualã, o trecere a lor prin importante
evoluþii spirituale13, aceasta se întâmplã cu atât mai mult, în istoria
întregului poporul evreu, atunci când acesta a fost nevoit sã facã
ºi el bãtaia de pendul amintitã. În timpul celor douã exiluri,
poporul nu avusese de trecut doar în general printr-o grea ºcoalã
a destinului; puterile Providenþei îl cãlãuziserã în aºa fel încât –
o datã prin Moise ºi altã datã prin marii profeþi – a putut sã înveþe
la ºcoala înþelepciunii zarathustrice, în formele în care a existat
ea în epocile respective.
atât cultura din egipt a lui Hermes, cât ºi cultura babilonicã
a lui ghilgameº, în formele lor inspirate, pline de o sfântã mãreþie,
de la început erau niºte ramificaþii ºi metamorfoze a ceea ce fu-
sese viu în cultul din vechea Persie instituit de primul Zarathustra.
cel care învãþa în vechile temple de pe nil sau din þinutul Tigrului
ºi eufratului primea, de fapt, darurile unor discipoli de mai târziu
ai lui Zarathustra, cãrora le fusese încredinþatã îndeplinirea unor
misiuni deosebite.
În momentul în care poporul Vechiului Testament s-a cufundat
în aceste douã tãrâmuri ale unor strãvechi ºi sfinte tradiþii, pre-
tutindeni înþelepciunea ºi forþa spiritualã erau pe cale de a se
stinge, ori erau chiar în stare de decadenþã. De altfel, în timpul
lui iosif, însuºi faraonul egiptean avusese niºte vise care-i preves-
teau nu numai catastrofa unei foamete exterioare, ci ºi dispariþia
vechilor forþe zeieºti; ºi se ºtie, pe de altã parte, cã în timpul exi-
lului babilonian Mesopotamia devenise scena pe care se manifesta
nebunia megalomanã cezaricã a unui nabucodonosor. Întâlnirea
cu fiecare dintre cele douã vechi curente spirituale a fost pentru
poporul evreu un prilej de învãþãturã ºi de reflecþie asupra lui
însuºi, o învãþãturã activã, care a dus la trezirea sa ºi la o nouã
conºtienþã de sine. cãci ºi egiptul ºi Babilonul învãþaserã de la
poporul din israel ºi iudeea: prin iosif ºi Daniel, poporul Vechii
81
eMil BocK
ligi este chemat el însuºi în ajutorul vechilor civilizaþii aflate pe

cale de dispariþie, ca sfãtuitor, reformator ºi învãþãtor.
Dar, dincolo de întâlnirea cu tradiþiile târzii, deformate, ale
învãþãturii lui Zarathustra, de fiecare datã asupra poporului deþi-
nãtor al viitorului mesianic s-au exercitat ºi niºte influenþe zara-
thustrice nemijlocite, noi daruri de luminã contemporane ale
„astrului de aur“. atât în egipt, cât ºi în Babilon, aceastã lumi-
noasã stea care arãta drumul spre viitor le-a apãrut conducãtorilor
poporului evreu ca ivindu-se din întuneric, dintr-o direcþie ne-
aºteptatã, cãci în faþa lor au pãºit, venind din þinuturile vecine ce
le pãreau nedemne de luat în seamã, niºte învãþãtori ºi niºte per-
sonalitãþi conducãtoare de prim rang.
astfel, Moise, dupã ce-l ucisese pe latifundiarul egiptean ºi a
trebuit sã fugã, a fost condus în þinutul arab-medianit Sinai,
spre tãcutul lãcaº de Misterii al preotului înþelept iethro, unde a
trãit ascuns, ca discipol al acestuia, cei 40 de ani din mijloc ai
vieþii sale. iar când, mai târziu, în vârstã de 80 de ani, îºi scoate
poporul din exilul egiptean, la început el i-a condus pe ai sãi,
bineînþeles, tot spre ºcoala lui iethro. În þinuturile în care locuia
iethro, Moise se maturizase mai înainte în vederea trãirii de la
rugul arzãtor, când i se încredinþase misiunea sa; acum, tot în
þinutul lui iethro, are parte de marea ºi cuprinzãtoarea revelaþie
de pe Muntele Sinai.14
În spatele iniþiatului iethro se ascunde Zarathustra, fie cã iethro
va fi fost el însuºi o încarnare a acelui înalt geniu al omenirii, fie
cã-i învãþa pe Moise ºi pe cei din poporul lui israel prin inspiraþie
directã de la Zarathustra. Poate cã acest mister se exprimã clar în
înrudirea dintre numele iethro ºi Zarathustra. Marele vestitor ºi
pregãtitor al viitorului mesianic indicã poporului mesianic, în
peregrinãrile acestuia prin pustiu, cãile lãuntrice pe care trebuie
sã umble spre a-l putea primi cândva pe Mesia.
82
a rãmas aproape ºi mai mult ascuns de vãlul misterului decât

jethro acea misterioasã personalitate a unui învãþat care, apãrând
spre sfârºitul exilului babilonian, a devenit atât maestrul profe-
þilor israeliþi ezechiel, Daniel, cât ºi al înþelepþilor greci, în primul
rând Pitagora, ºi pe care tradiþiile istorice îl pomenesc sub numele
de nazaratos sau Zarathas.15 acest mare învãþãtor, care-ºi
desfãºura activitatea în tãcere, venise în Babilon din þinutul me-
do-persan, de unde, curând dupã aceea, a sosit, salutat de poporul
vechi-testamentar drept eliberator ºi întrupare a presimþirii mesia-
nice, ºi regele perºilor, cirus, spre a sfãrâma jugul dominaþiei
babiloniene.
Pe atunci, trebuie cã încã nu trecuse prea multã vreme de când
în podiºul persan-iranian îºi fãcuse apariþia acel mare iniþiat care
reînviase vechea înþelepciune solarã a lui Zarathustra, în numele
lui Zarathustra însuºi, ºi de la care ne-au rãmas minunatele „gathe“
zarathustrice ale Zend-avestei. acest lucru a dat ascensiunii vultu-
reºti a lui cirus strãlucirea unei revelaþii, a unui eveniment im-
portant ºi din punct de vedere spiritual, astfel încât s-a spus cã
triumfãtorul domnitor aparþine unui curent spiritual care trezeºte
entuziasm.
istoria hiperabundentã de pe la mijlocul secolului al Vi-lea î.chr.
a asiei Mici ne conduce, dacã intrãm într-o zonã mai adâncã, spre
întrebarea plinã de încordare ºi cu vaste implicaþii dacã nu cumva
acel Zarathustra al „gathelor“ ºi Zarathas sau nazaratos, care apare
mai târziu în Babilon ca învãþãtor al profeþilor ºi filosofilor, nu
va fi fost una ºi aceeaºi persoanã. Dar chiar dacã la aceastã între-
bare nu se poate rãspunde afirmativ ºi dacã cei doi mesageri ai
spiritului vor fi trãit la distanþã de mai multe decenii, în amândouã
cazurile avem de-a face cu o intervenþie nemijlocitã a entitãþii lui
Zarathustra în istoria omenirii. acea personalitate care a acþionat
în subteran, prin Misterii, asupra istoriei poporului Vechiului Tes-
tament, nazaratos sau Zarathas, a fost indicatã în mod expres de
83
eMil BocK
cãtre cercetarea spiritualã modernã drept reîncarnarea primului

Zarathustra.16 Multe dintre vestirile mesianice cuprinse în scrie-
rile marilor profeþi ai Vechiului Testament, mai ales din viziunea
despre Mesia pe care au avut-o ezechiel ºi Daniel, din dramatica
apocalipsã a lui christos scrisã de Daniel, se vor fi dezvoltat din
învãþãtura solarã zarathustricã pe care acel învãþãtor o semãnase
în sufletele solilor inspiraþi ai lui Dumnezeu. ªi de astã datã,
marele vestitor ºi pregãtitor al viitorului mesianic dã, la o rãscruce
importantã a istoriei, niºte merinde de drum pentru conducã-
torii poporului cãruia îi fusese hãrãzit sã pregãteascã venirea lui
Mesia ºi care, în încercãrile ºi suferinþele sale, Îl aºteaptã cu tot
mai mult dor.
cea de a treia întâlnire a poporului Vechiului Testament cu
sufletul matur de conducãtor al omenirii al lui Zarathustra
deschide deja poarta împlinirii mesianice. Înainte, poporul
trebuia sã vinã la Zarathustra, acum vine Zarathustra la popor.
Pentru a primi darurile „astrului de aur“, poporul nu mai trebuie
sã fie dus de mâna de fier a unor situaþii critice în þinuturi strãine
ºi îndepãrtate. acum el primeºte astrul de aur chiar în propria
poalã a patriei sale. De astã datã, misiunea pe care individualitatea
lui Zarathustra trebuie s-o ia asupra sa nu este aceea de învãþãtor,
ci una de esenþã pur umanã; acum trebuie sã se nascã ºi sã creascã
un om foarte matur din punct de vedere spiritual, care sã-ºi jert-
feascã total propria sa fiinþã entitãþii lui christos, devenind astfel
înveliº ºi potir pentru înaltul Spirit Solar. ªi astfel, eul lui
Zarathustra, sufletul cel mai matur al omenirii, se reîncarneazã în
bãiatul iisus din evanghelia lui Matei, ca vlãstar al liniei regale
mesianice. acel geniu care a acþionat milenii de-a rândul ca
vestitor ºi pregãtitor al viitorului mesianic a venit acum el însuºi,
spre a face în numele întregii omeniri pasul ce duce de la vremea
aºteptãrii la vremea împlinirii.
84
ToT FelUl De ProFeÞii
Pornind de la acest mister al istoriei ºi al Providenþei, putem

ajunge sã înþelegem cã o anumitã linie, centralã, a aºteptãrilor ºi
profeþiilor mesianice ale omenirii precreºtine stã sub semnul lui
Zarathustra. În parte, cunoºtinþele despre viitor care se transmiteau
de la o generaþie la alta provin de la Zarathustra, ca profet originar
al ei; Zarathustra se aflã în spatele profeþiilor, ca autor ºi subiect.
În parte însã, în imaginile despre Mesia cel care va veni odatã ºi
odatã se amestecã în mod nemijlocit motive care se referã la
fiinþa lui Zarathustra: de vreme ce Zarathustra se va încarna el
însuºi drept omul în care avea sã aibã loc devenirea-om a lui
christos, el este, în mod tainic, atât conþinut, cât ºi obiect al profe-
þiei mesianice.
În momentul în care poporul lui israel, la capãtul peregrinãrilor
lui prin pustie, se apropie de pragul patriei fãgãduite, adversarii
moabiþi îl cheamã în ajutor, din þinuturile Babilonului, pe „vãzã-
torul“ ºi magicianul Bileam, ca prin blestemul sãu sã-i opreascã
pe noii veniþi sã intre în þarã. Dar trãirile suprasensibile pe care
Bileam le are în ceea ce priveºte poporul israelit îl fac sã bine-
cuvânteze, în loc sã blesteme; ºi el descrie ceea ce i se reveleazã
prin acea viziune profeticã: „Îl vãd, dar nu pentru acum; îl zãresc,
dar încã nu aproape: o stea va rãsãri din iacob ºi un sceptru se
va ridica din israel“ (4 Moise 24, 17). Venind dintr-un lãcaº
iniþiatic în care se cultivã mai departe, sub o altã formã, vechea
înþelepciune zarathustricã, lumina „astrului de aur“, ºi care ºtie,
fãrã îndoialã, cã viitoarea apariþie a astrului de aur va fi semnul
de începere a miracolului mesianic, Bileam nu se poate sã nu-ºi
dea seama cã se aflã în faþa poporului în sânul cãruia se va împlini
vechea profeþie. el vede în spirit cã steaua al cãrei discipol se
simþea se îndreaptã spre poporul lui israel. ªi atunci se putea ca,
în loc sã blesteme, sã nu binecuvânteze?
85
eMil BocK
iar când vine clipa cea mare, trei înalþi reprezentanþi regeºti
ai înþelepciunii zarathustrice care continua sã trãiascã în rãsãrit –
noul Testament îi numeºte magi – aflã din poziþia pe cer a stelelor
cã vechea profeþie se împlinea. Datoritã stelelor exterior vizibile
de pe cer, li se reveleazã acea stea a cãrei reapariþie, vestitã de
profeþi, însemna totodatã venirea lui Dumnezeu Mântuitorul. În
lucrarea apocrifã cunoscutã ca Evanghelia arabã despre copilã-
ria lui Iisus se mai aratã cã cei trei regi sfinþi au pornit la drum,
pentru cã citiserã în stele cã se împlinise o profeþie fãcutã de
Zarathustra: „când iisus, Domnul nostru, se nãscu la Bethleem,
în iudeea, sub domnia regelui irod, la ierusalim venirã magi din
orient, aºa cum profeþise Zarathustra.“17
ideea cã naºterea lui iisus are o legãturã intimã cu curentul
spiritual iniþiat de Zarathustra a rãmas vie pânã în perioada de
apogeu a evului Mediu, ºi ea apare adeseori, mai ales la teologii
creºtinilor sirieni ºi armeni. gãsim astfel în Istoria dinastiilor lui
Bar Evreul (gregorius abulfaradº ben el arum), vestitul naturalist
sirian ºi episcop iacobit (1226–1286), un pasaj unde Zarathustra
cel care a trãit în secolul al Vi-lea î.chr. (fãrã îndoialã cã e vorba
de Zarathas sau nazaratos) este prezentat drept profet mesianic:
„În acea vreme trãia Zorodaºt, învãþãtorul sectei magilor, origi-
nar din þinuturile azerbaidjanului sau din asiria. Se spune cã el
ar fi fost un discipol al profetului ilie. acesta îi învãþa pe perºi
despre venirea lui christos ºi le dãduse poruncã sã-i aducã daruri.
el le vesti: în vremurile de pe urmã, o fecioarã va zãmisli un copil,
ºi când acesta se va naºte va apãrea o stea care va lumina în timpul
zilei ºi în mijlocul cãreia va putea fi vãzutã figura unei fecioare.
Voi, copiii mei, sã observaþi înaintea tuturor popoarelor venirea
lui. Deci, dacã veþi zãri acea stea, sã porniþi încotro vã va duce
ea ºi, închinându-vã copilului, sã-i aduceþi darurile voastre. co-
pilul este «cuvântul» care a întemeiat cerul“.
86
iar mitropolitul sirian-nestorian Mar Solomon, care a trãit în

secolul al Xiii-lea, dã în odinioarã vestita sa carte de Misterii
Albina o descriere foarte amãnunþitã a acelei profeþii mesianice
a lui Zarathustra, unde acesta face în mod misterios aluzie la faptul
cã întoarcerea sa va coincide cu venirea lui Mesia. În acest loc,
teologia creºtinã s-a apropiat cel mai mult de misterul pe care
cercetarea spiritualã modernã îl spune în mod limpede, ºi anume
cã bãiatul iisus din evanghelia lui Matei era reîncarnarea lui
Zarathustra: „Profeþia lui Zorodaºt despre Domnul nostru. Pe când
ºedea lângã fântâna din chorin, el vorbi discipolilor sãi, regelui
guºnasap ºi lui Sasan ºi lui Mahimad: ascultaþi, iubiþii mei copii,
ca sã vã destãinuiesc misterul marelui rege care se va ridica în
lume la sfârºitul vremurilor. o fecioarã va naºte din trupul ei un
copil. ªi în splendoarea florilor Sale ºi bogãþia roadelor Sale el
va fi un pom ce se înalþã din pãmântul secetos. iar locuitorii acelei
þãri vor lupta împotriva lui ca sã-l nimiceascã de pe faþa Pãmân-
tului, dar nu vor izbuti. ªi atunci Îl vor prinde ºi-l vor þintui pe
o cruce de lemn. ªi cerul ºi Pãmântul vor suferi pentru el ºi
neamurile popoarelor Îl vor plânge. el va coborî în adâncurile
Pãmântului ºi din adâncuri va învia în înalturi. atunci el va veni
cu oºtile luminii ºi se va apropia pe nori albi, cãci el este copilul
care a fost zãmislit prin «cuvânt», creatorul a toate.
guºnasap îi zise: De unde îºi are puterea cel despre care vor-
beºti? e mai mare decât tine, sau eºti tu mai mare decât el?
Zorodaºt rãspunse: el va fi din acelaºi trunchi ca ºi mine. Eu
sunt El ºi El este eu. El este în mine ºi eu în El. iar când va deveni
vãdit începutul venirii lui, pe cer se vor ivi semne mari, ºi strãlu-
cirea lui va întrece strãlucirea cerului. Vouã însã, copii din sã-
mânþa vieþii, voi care vã trageþi din tezaurele vieþii, ale luminii ºi
ale spiritului ºi sunteþi semãnaþi în pãmântul focului ºi al apei,
vouã vi se cuvine sã vegheaþi ºi sã luaþi seama la cele ce v-am spus
ºi sã aºteptaþi împlinirea fãgãduinþei. cãci voi trebuie sã
87
eMil BocK
observaþi mai întâi venirea acestui mare rege [...]. Deci, pãstraþi
aceastã tainã pe care v-am dezvãluit-o ºi þineþi-o în sipetul sufle-
telor voastre. iar de va rãsãri acea stea despre care v-am vorbit,
sã trimiteþi soli încãrcaþi cu daruri ca sã i se închine. Vegheaþi cu
strãºnicie ºi nu-l dispreþuiþi, ca sã nu vã nimiceascã el cu sabia!
cãci acest rege e regele regilor, ºi toþi regii de la el îºi primesc
coroanele. Iar eu ºi El, una suntem.“18
SUFleTUl cereSc
DeSTinele cereªTi ale lUi cHriSToS
Pentru a scruta ºi a descrie minunea de neconceput care a venit

pe Pãmânt prin sufletul cu strãlucire divin-cereascã al copilaºului
iisus lucan n-ar fi de ajuns nici chiar poeþii cei mai serafici ai
tuturor timpurilor, de s-ar aduna toþi laolaltã sã cânte în iluminatã
poezie istoria sferelor cereºti ºi a împãrãþiilor îngereºti.
Dacã s-ar scrie cândva epopeea îngereascã despre sufletul
uman cel mai frumos ºi mai pur pe care, dupã ce ierarhiile su-
perioare creaserã în suprasensibil, prin jertfele lor, germenele
neamului omenesc, sferele îngereºti îl reþinuserã în cer ºi nu-l
lãsaserã sã coboare în întunecimile destinelor pãmânteºti, pentru
cã toate cerurile ardeau în sfântã admiraþie ºi iubire faþã de acest
suflet, o asemenea epopee ar trezi în noi doar o presimþire foarte
îndepãrtatã ºi vagã. aceastã fiinþã era copilul cel mai drag al
întregii Dumnezeiri, nu numai dupã ce se nãscuse în ieslea din
Bethlehem, ci deja de la începuturi, când se afla în ieslea cosmicã
a cerului.
Frumuseþea paradisiacã ºi slava acestui suflet erau însã nespus
de departe de a-ºi ajunge sieºi. el era, propriu-zis, antipodul
frumuseþii mândre a lui lucifer, fiindcã nu era altceva decât copia
cea mai purã a iubirii divine. aºa cã sufletul Paradisului n-a putut
88
sta niciodatã liniºtit; întreaga devenire ºi soartã a cosmosului

vibrau totodatã în compasiunea lui iubitoare. aceasta mai cu
seamã dupã ce toate celelalte suflete umane pãrãsiserã sfera
prefizicã de luminã a Paradisului ºi coborâserã în lumea materialã
pãmânteascã, devenitã, de la cãderea în pãcat, din ce în ce mai
solidã ºi mai întunecatã. În acest ceresc suflet-frate al sãu, ome-
nirea avea nu numai o amintire care nu se pierduse a originii sale
în luminã, ci ºi o inimã fãcutã din luminã ºi cãldurã, care simþea
ºi suferea împreunã cu ea toate durerile ºi încercãrile ei.
ca sã ajute el însuºi, pentru aceasta sufletul adamic superior
era încã prea tânãr, încã în germene, ºi fãrã un destin. Dar altru-
ismul ºi puterea de autojertfire, care de la începuturi îi erau proprii,
au fãcut ca el sã poatã deveni acel potir mijlocitor de care avea
nevoie înalta Fiinþã a lui Dumnezeu – capabilã ºi pregãtitã de a
da ajutor – spre a putea interveni în sfera omenirii. entitatea crea-
toare centralã a Universului nostru, pe care primul Zarathustra o
numea înaltul Spirit al Soarelui, marea aurã etericã Solarã, ºi pe
care noi o desemnãm prin numele de christos, privea cu dumne-
zeiascã iubire în adâncurile lumii pãmânteºti în urma omenirii ce
se desprindea din sânul ei ºi cobora, pierzându-se tot mai mult de
ea. aceeaºi voinþã a iubirii ºi a mântuirii care, la împlinirea vremii,
a fãcut ca entitatea christicã sã coboare pe urmele omenirii în
adâncuri ºi sã devinã om în sens fizic-pãmântesc fusese deja
înainte, în vremuri preistorice extrem de îndepãrtate, izvorul unui
ºir de acte de iubire pe care christos le-a sãvârºit în suprasensibil.
ªi la fel cum, mai târziu, omul iisus din nazareth s-a jertfit lui
christos, oferindu-i-se ca înveliº ºi potir, ºi a deschis astfel poarta
spre transformarea sa în om fizic ºi spre marea jertfã a golgotei,
tot astfel sufletul uman, rãmas ceresc, al fiinþei adamice superi-
oare i s-a jertfit lui christos ca înveliº ºi potir sufletesc, pentru
ca acesta sã poatã sãvârºi în suprasensibil faptele în vederea
marelui act de mântuire a omenirii.
89
eMil BocK
Deºi, fiind prizoniera obiºnuinþelor de gândire ale concepþiei

materialiste despre lume, teologia oficialã nu poate asocia aproape
nicio reprezentare vie ºi organicã cu ideee de „preexistenþã a lui
christos“, ea a fost nevoitã sã se confrunte mereu cu aceastã
problemã, din cauza cuvintelor neechivoce cuprinse în evanghelia
lui ioan ºi în epistolele lui Pavel. astfel cã, de fapt, ea ar putea
avea o oarecare capacitate de a înþelege activitãþile ºi destinele prin
care entitatea christicã a trecut înainte de a se face om. Pe de altã
parte, dacã are în vedere marea bogãþie de reprezentãri despre zei
care au luat naºtere în sânul omenirii de-a lungul istoriei religiilor
precreºtine, ea se aflã în faþa unui numãr imens de probleme
extrem de importante, în orice caz, numai dacã mai are curajul
de a cãuta raportul lãuntric real dintre creºtinism ºi religiile pre-
creºtine. Totuºi, din cauza noþiunilor ei rigide ºi abstracte, teologia
n-a ajuns niciodatã la ideea cã în drumul parcurs de vechile religii
date omenirii sub formã de revelaþie ar putea fi descoperite niºte
influenþe ºi raze reale ale entitãþii christice preexistente.
Pornind de la premisele pe care le conþine filosofia de bãtrâneþe
a lui Schelling, ºtiinþa spiritului deschide aici perspectivele cele
mai uimitoare, mai vaste ºi mai îmbucurãtoare. Urmãrim cãile lui
„christos înainte de creºtinism“. Vedem cum el, înalta ºi solara
Fiinþã centralã a cosmosului, încã de la începuturi îndreptându-ºi
privirile plin de iubire, ca Dumnezeu al oamenilor, spre omenire,
cãlãtoreºte din sferã în sferã, pânã când ajunge pe Pãmântul fizic,
el însuºi un membru al regnului uman, care se desprinsese de el
în înalturile solare.
ªi ne dãm seama cã marile religii precreºtine, de la solia solarã
a primului Zarathustra, care a trãit în epoca persanã, ºi pânã la
învãþãtura despre zei a grecilor, dar ºi linia care s-a manifestat sub
forma cultului egipteano-fenician al lui osiris ºi adonis ºi mai
târziu drept cultul grecesc al lui apolo, sunt o suitã de lumini care
au cãzut pe Pãmânt de la diferitele etape ale cãlãtoriei prin sfere
90
a lui christos ºi au fost percepute aici de cãtre cãlãuzitorii vizio-

nari ai omenirii. De-a lungul diferitelor popoare care erau, pe rând,
în fruntea evoluþiei, christos, apropiindu-se tot mai mult de noi,
a fost cunoscut ºi venerat sub cele mai diferite nume.
iar drept mijlocitor între Soare ºi Pãmânt, între christos ºi
omenire, slujind cu dãruire ºi abnegaþie, ne apare sufletul superior
al lui adam din Paradis. acesta e strãluminat ºi pãtruns în repetate
rânduri de jarul voinþei de iubire cosmic-dumnezeieºti a entitãþii
christice, cu care propria Sa nãzuinþã de iubire, existentã în el
de la începuturi, coincidea atât de intim ºi de total.
Trei eVeniMenTe cHriSTice PrecreªTine
ªtiinþa spiritului modernã ne vorbeºte mai ales de trei mari

evenimente christice precreºtine care au avut loc în vremuri
extrem de îndepãrtate spre binele omenirii ºi la sãvârºirea cãrora
christos s-a slujit de acelaºi suflet, rãmas ceresc, care mai târziu
s-a încarnat pentru prima datã sub o formã pãmânteascã în copilul
iisus al evangheliei lui luca.19 Primul dintre aceste evenimente
a avut loc la sfârºitul erei lemuriene, adicã în niºte vremuri strã-
vechi, pe când centrul evoluþiei omenirii încã se mai afla pe marele
continent situat la sud de asia, înainte ca acesta sã fi fost nimicit,
în condiþiile dramei cosmice a cãderii în pãcat, prin uriaºe ca-
tastrofe incendiare. Pe atunci, omenirea era sub influenþa unor
forþe deosebit de puternice ale Soarelui exterior, care plãsmuiau
în organismul pãmântesc încã inconsistent ºi fãrã formã al omului
germenii organelor de simþ ºi integrau fiinþei sale – iniþial supusã,
ca ºi cea a animalelor, liniilor de forþã orizontale ale suprafeþei
Pãmântului – forþa verticalitãþii ºi, prin aceasta, statura umanã
verticalã. Din cauzã cã forþele vrãjmaºe, pe care mitul biblic al
cãderii în pãcat le descrie sub forma simbolicã a ºarpelui din
grãdina raiului, s-au amestecat în procesele devenirii a apãrut
91
eMil BocK
pericolul ca Soarele sã exercite niºte influenþe fizice nemãsurat

de mari; fiecare percepþie pe care omul ar fi avut-o prin mijlocirea
organelor de simþ în curs de formare ar fi declanºat în sufletul sãu
niºte sentimente furtunoase de atracþie ºi repulsie ºi, printr-o creº-
tere nemãsuratã, vehementã, a forþei verticalitãþii, omul s-ar fi
înãlþat pe aripile luciferismului ºi s-ar fi îndepãrtat de Pãmânt, pe
care de-abia ajunsese, în sensul deplin al cuvântului.
Pe atunci christos, înaltul Spirit Solar, a intervenit pentru întâia
oarã în devenirea pãmânteascã a omului într-un mod decisiv,
intensificând influenþele solare spirituale ºi atenuându-le astfel pe
acelea, excesiv de mari, exercitate de forþele exterioare. el a fãcut
aceasta slujindu-se de sufletul, încã în întregime ceresc ºi de naturã
îngereascã, al iisusului lucan. la fel cum mai târziu s-a încarnat
sub formã pãmânteascã în omul iisus din nazareth, acum el a
coborât în sufletul din Paradis, care i s-a jertfit, abandonându-i-se
total. (În limba germanã e folosit cuvântul „verseeligte“, calchiat
dupã cuvântul „verkörperte“, adicã s-a „învelit în sufletul“ – nota
trad.) ªi astfel arhetipul solar-paradisiac al fiinþei umane, pãstrat
în acest suflet, ia o strãlucire etericã atât de puternicã, încât un
fel de copie de luminã a Sa a pãtruns în organismele umane care
se plãsmuiau pe Pãmânt. organele de simþ au fost pãtrunse de acea
înþelepciune echilibratã care era singura în mãsurã sã netezeascã
drumurile unei conºtienþe de sine permanente, iar forþa dum-
nezeiascã a înãlþãrii pe verticalã, evitând cele douã extreme, forma
legatã de Pãmânt a animalelor ºi o plutire lucifericã înstrãinatã de
pãmântesc, a dus la formarea staturii verticale echilibrate a omului,
temelie a adevãratei demnitãþi umane.
amintirea acestui act vindecãtor al lui christos, pe care el l-a
sãvârºit direct din sfera forþelor spirituale ale Soarelui, se împle-
teºte în cele mai diferite feluri în evoluþia civilizaþiilor ºi religiilor
din primele epoci istorice. Divinitãþi solare originare adorate de
întreaga omenire a vremurilor vechi sunt niºte imagini care-l
oglindesc pe christos, aºa cum a intervenit el alinând durerile ºi
92
vindecând, în vremea cãderii cosmice în pãcat, îmbrãcat în înve-

liºul sufletesc, în corpul spiritual de luminã al fiinþei lui adam cel
ce-ºi pãstrase natura cereascã. În piramidele ºi obeliscurile egiptului,
ale cãror vârfuri aurite ardeau ca niºte fãclii în lumina Soarelui
din zori, în menhirii ºi monumentele de piatrã ale nordului drui-
dic, a trãit mai departe cultul forþelor ce fuseserã îndumnezeite
ale verticalitãþii, datorate Soarelui spiritual. iar când urmãrim mira-
colul înduioºãtor al trezirii forþelor verticalitãþii în copilul mic,
când vedem cum în omul încã total cufundat în visare pãtrunde
cu adevãrat ceva prin care va învãþa apoi sã stea în picioare ºi sã
meargã, ne împãrtãºim într-un mod cu totul specific uman din for-
þele cosmic-divine pe care lumea veche le sãrbãtorea prin construc-
þiile ei de înãlþimi impunãtoare, ne apropiem pe calea simþirii de
misterul colaborãrii dintre înalta entitate dumnezeiascã a lui christos
ºi „copilul ceresc“, sufletul paradisiac, cu prilejul acelei prime
mari fapte solare sãvârºite spre vindecarea neamului omenesc.
celelalte douã evenimente christice precreºtine au avut loc în

epoca atlanteeanã, adicã în vremurile când scena progresului ome-
nirii era acea parte de lume, situatã între america ºi europa, care
a dispãrut cu 10 000 de ani î.chr., ca urmare a unor inundaþii de
mari proporþii.
ni se aratã cã, la fel ca în perioada formãrii organelor de simþ,
ochi, ureche etc., din era lemurianã, omenirea a mai trecut prin
încã douã mari crize decisive: în perioada dezvoltãrii organelor
vieþii, sistemul respirator-circulator, plãmân, ficat, splinã etc., pe
la mijlocul erei atlanteene, ºi în perioada diferenþierii organelor
sufleteºti, gândire, simþire ºi voinþã, spre sfârºitul aceleiaºi ere atlan-
teene. În vremea în care forþele planetelor plãsmuiau înãuntrul
organismului uman organele vieþii, omul era ameninþat sã fie co-
pleºit de acestea ºi sã nu mai ajungã la altceva decât la o intensi-
ficare a trãirilor animale: o minge aruncatã încoace ºi încolo, între
aviditatea ºi repulsia cu care organele sale interne ar fi reacþionat
93
eMil BocK
fãrã încetare la lumea exterioarã. iar când, mai târziu, forþele din
mediul ambiant al Pãmântului, mai ales cele care iau naºtere prin
interacþiunea dintre Pãmânt ºi lunã, au început sã exercite o influ-
enþã nemijlocitã asupra omului, al cãrui trup ajunsese deja la o
formã oarecum definitivã, s-a ivit pericolul acut al unei haotizãri
totale a forþelor sufleteºti: gândirea, simþirea ºi voinþa; în loc sã
se maturizeze în vederea unei deveniri treptate, care sã facã din
el un eu, omul ameninþa sã devinã, din punct de vedere sufletesc,
un simplu medium în raport cu schimbãrile capricioase din viaþa
naturii ºi a mareelor ºi sã fie aruncat încoace ºi încolo între furie
ºi inconºtienþã. Dacã ar fi cãzut pradã celor douã influenþe care
au cãutat sã se exercite asupra lui în timpul celor douã crize atlan-
teene, omul n-ar fi putut primi ºi dezvolta niciodatã minunatul dar
divin al unui limbaj care sã fie valabil în mod obiectiv ºi sã-i dea
posibilitatea comunicãrii cu semenii sãi.
entitatea christicã ºi-a sãvârºit faptele vindecãtoare, care
veneau în ajutorul omenirii aflate în crizã, în diferitele etape ale
cãlãtoriei Sale prin cer, în timp ce se apropia din ce în ce mai mult
de Pãmânt. la fel cum, din înalturile solare, pãtrunsese cândva
cu înþelepciune organele de simþ umane în formare, acum christos,
trecând prin sferele planetelor ºi înveºmântându-se din nou în
sufletul îngeresc al iisusului lucan, a pãtruns organele vieþii, în
curs de formare, cu forþa cumpãtãrii; ºi, intrând în ambianþa cos-
micã a Pãmântului, el a adus, potolind haosul, ordine ºi armonie
în triada ce tocmai încolþea a gândirii, simþirii ºi voinþei, transpã-
rând prin frumuseþea cereascã a iubirii sufletului adamic superior.
Un ecou pe care cel de-al doilea eveniment christic l-a lãsat
în istoria religiilor mai existã în reprezentãrile grecilor ºi romanilor
despre zeitãþile planetare cu ale cãror nume noi desemnãm astãzi
planetele: Saturn, jupiter, Marte, Venus, Mercur. Diferitele zeitãþi
care populau cerul grecilor sunt niºte ultime imagini ºterse ale
entitãþii christice, care pe la mijlocul erei atlanteene a pãºit printre
94
planete ºi, prin acel ceresc suflet uman care i se oferise sã-l slu-
jeascã, a radiat echilibru ºi cumpãtare în omenirea haotizatã. re-
flexe ale celui de al treilea eveniment, care a avut loc pe la sfârºitul
atlantidei, întâlnim, aºa cum reiese din descrierile cercetãrii
spirituale, peste tot acolo unde a apãrut mitul unui zeu sau trimis
al lui Dumnezeu care învinge un balaur: în babilonianul Marduk,
în zeul grec apolo, în biblicul Mihael, pânã la Sfântul gheorghe
al primelor epoci creºtine. Balaurul reprezenta haosul ce ameninþa
forþele sufleteºti ale omului. Din figura biruitorului balaurului
transpare entitatea christicã; armura de aur a biruitorului simbo-
lizeazã corpul solar de luminã al lui „adam cel dinaintea cãderii
în pãcat“, care i-a slujit lui christos drept înveliº, pentru ca acesta
sã-ºi poatã sãvârºi faptele de mântuire a omenirii.
amândouã faptele mântuitoare pe care christos le-a sãvârºit
în era atlanteeanã au însemnat în acelaºi timp înzestrarea omenirii
cu misterul divin al cuvântului, cu miracolul limbajului ca purtãtor
al spiritului. acest dar al cerului corespundea unui alt dar, primit
în timpuri mult mai îndepãrtate: forþa spiritualizatã a verticalitãþii.
iar când, în copilãrie, omul învaþã sã vorbeascã, primele sale gân-
gureli atât de emoþionante, la fel ca ºi primele încercãri de a se
ridica în picioare, de a sta drept ºi de a merge, sunt învãluite în
strãlucirea misterului universal-uman al copilului, care l-a învãluit
ºi purtat pe christos, prin fiinþa sufleteascã a iisusului lucan, atunci
când el a învãþat sã vorbeascã omenirea în totalitatea ei.
În scrierile tradiþionale ale popoarelor vechi existã diferite
semne hieroglifice în care s-a pãstrat conºtienþa legãturii dintre
apariþia vorbirii ºi misterul acelui suflet din Paradis. În toate epo-
cile s-a ºtiut de marii învãþãtori de la începuturi, care transmiseserã
omenirii atlanteene darurile spirituale ale zeilor ºi care aduseserã
astfel omenirii atât vorbirea, cât ºi începuturile scrisului. În cadrul
civilizaþiei egipteano-greceºti se pomenea aici, în primul rând,
numele primului Hermes, care, spre deosebire de inauguratorul
95
eMil BocK
de mai târziu al culturii egiptene, era numit „cel de trei ori mare“,
drept Hermes Trismegistus. acelaºi învãþãtor din vremurile origi-
nare care ºi-a desfãºurat activitatea înainte de marele potop, de
pieirea atlantidei, apare în Vechiul Testament sub numele de
enoch. ªi tocmai el, aducãtorul limbajului ºi al scrisului, spune
cã literatura tradiþionalã apocrifã care s-a þesut în jurul Vechiului
Testament a fost adumbritã ºi inspiratã de sufletul paradisiac al
lui adam: „lumina celui mai nobil suflet, care a zburat afarã din
adam atunci când a fost alungat din grãdina edenului, s-a înãlþat
iarãºi ºi a fost pãstrat într-o vistierie, pânã în vremea când trebuia
sã vinã enoch. atunci, aceastã supremã luminã a sufletului sfânt
a intrat în enoch, ºi enoch a ajuns la aceeaºi mãreþie pe care o
avusese adam înainte de pãcat.“20
În cursul ultimului secol precreºtin, pe întregul teritoriu al
civilizaþiei egiptului ºi asiei Mici a apãrut mitul despre drama
zeului care moare ºi apoi învie. Începând cu vremea lui Moise,
în egipt rãsuna cântecul de jale cauzat de moartea lui osiris, feni-
cienii deplângeau moartea lui adonis, popoarele mesopotamiene
îl boceau pe Thamuz. ªi doar niºte fulgurãri îndepãrtate ale dorului
dupã Mesia alãturau gândului despre moartea zeilor ºi despre
amurgul zeilor gândul despre o posibilã înviere a zeului respectiv.
nici aceste reprezentãri precreºtine ale unor zei nu erau altceva
decât niºte percepþii ºi presimþiri foarte palide ale fiinþei ºi desti-
nului lui christos. ªi, de aceea, ele aveau un caracter retrospectiv
ºi profetic totodatã. entitatea christicã ºi-a putut face cãlãtoria
cereascã spre Pãmânt numai murind într-o sferã ºi înviind în cea
urmãtoare. ea trecuse deja în lumea spiritualã prin multe ase-
menea etape ale lui „mori ºi devino“, atunci când, pe golgota, a
trecut apoi prin Moartea ºi Învierea care au fost o împlinire ºi o
mântuire. Dacã lumea veche i-a conferit mereu zeului care murea
trãsãturile unei tinereþi ºi frumuseþi paradisiace, strigându-ºi
tocmai de aceea cu atât mai tare bocetul cauzat de amurgul zeilor,
96
ea arãta astfel cã ºtia, presimþind, nu numai de existenþa maies-

tuoasei Fiinþe christice, ci ºi de aceea a sufletului paradisiac al
lui iisus, care-ºi pãstrase frumuseþea originarã ºi-i slujise drept
înveliº lui christos. Frumuseþea lui osiris ºi adonis este o formã
prin care vechea omenire atinsese pe bazã de simþire misterul
sufletului cerului, care mai târziu s-a încarnat în copilul evan-
gheliei lui luca.
ANIMA CANDIDA
În procesele tãcute ale celor douã istorii de crãciun se adunã

chintesenþa întregii istorii precreºtine, atât a celei care a avut loc
pe Pãmânt, în sânul omenirii ce înainta pe drumul ei, cât ºi a ace-
leia desfãºurate în cer, pe deasupra capetelor oamenilor, pentru a
li se da ajutor ºi a fi vindecaþi. eul bãtrân, matur, al lui Zarathustra,
care trãieºte în bãiatul iisus al evangheliei lui Matei, aduce cu sine
rodul cãilor pãmânteºti pe care le strãbãtuse omenirea; eul-suflet,
în tinereþea sa cosmicã, strãlucind de frumuseþe originarã, al copi-
lului lucan aduce cu sine cerul însuºi, substanþa tuturor faptelor
de iubire ºi jertfã sãvârºite în lumile superioare.
ªi iatã cum se face cã deja în dublul element iisus, care, cu
toate acestea, nu este, de fapt, decât pregãtirea în omenire ºi for-
marea înveliºului necesar pentru ca christos sã se poatã face om,
este conþinut atât omenescul, cât ºi dumnezeiescul: un eu uman
adevãrat, întru totul format, ºi un suflet care, ce-i drept, încã nu
are pecetea pãmânteascã a eului ºi forma egoicã, dar care, în
schimb, strãluceºte cu totul ºi cu totul în aureola cereascã a celei
mai pure uniri cu Dumnezeiescul.
Sufletul iisusului lucan reprezintã misterul ascuns, care numai
în lumina lui christos poate fi gãsit, al lui iisus, care, dincolo de
sfera umanã a lui iisus, aºa cum apare aceasta la începutul
evangheliei lui Matei, duce sus de tot, la Misterul lui christos.
97
eMil BocK
Secolele creºtine sunt strãbãtute, de cele mai multe ori în mod

afectiv, dar ici-colo ºi sub forma unor gânduri clare ºi conºtiente,
de cunoaºterea Misterul lui iisus. o cunoaºterea afectivã reiese
din cuvintele lui jacob Böhme, care spusese cã în „dulcele nume
iisus“ zace un mister cu totul deosebit, ce ne umple de fericire,
ºi cã numele iisus aproape cã ascunde o tainã ºi mai înaltã decât
numele christos. Un exemplu de înþelegere clar-conºtientã a
acestui lucru este mai ales concepþia lui origene despre anima
candida, „sufletul pur ºi nepãtat“. Putem spune cã, în cele mai
multe cazuri, origene ºi-a dezvoltat ideile teologice tocmai în
lumina pe care o radiazã fiinþa iisusului lucan. el spune cã a fost
posibil ca logosul sã se facã om într-un trup omenesc numai prin
mijlocirea acelui suflet unic, pãstrat de Providenþã, al Paradisului,
prin mijlocirea acelei anima candida pe care el o mai numeºte ºi
„sufletul lui christos“. conform cu concepþia sa, prin cãderea în
pãcat în sufletele umane a intrat libertatea de voinþã, ºi astfel de
acum înainte în om s-au amestecat cerescul cu pãmântescul. nu-
mai acest singur suflet, sufletul lui christos, a rãmas neamestecat.
„Dar pentru cã, datã fiind libertatea de voinþã, fiecare suflet era
legat de creatorul sãu în mod diferit, unul cu o iubire mai adâncã,
altul cu o iubire mai micã, niciun suflet care a intrat vreodatã
într-un trup uman nu ºi-a pãstrat arhetipul în forma lui purã ºi de-
sãvârºitã, în afarã de unul singur [...]. Pentru cã, încã de la
începutul creaþiunii, a fost în permanenþã ºi indisolubil legat prin
iubire de el, de Înþelepciunea, de logosul lui Dumnezeu, de
adevãr, de luminã, aspirându-l cu totul în sine ºi pierzându-se
cu totul pe sine în strãlucirea lui, acest suflet a devenit împreunã
cu el un spirit [...]. Prin faptul cã aceastã entitate sufleteascã se
oferã sã fie puntea de legãturã între Dumnezeu ºi carne – cãci este
imposibil ca un zeu sã se uneascã în mod nemijlocit cu carnea –
ia naºtere omul-Dumnezeu. Pentru acel suflet mijlocitor a fost
ceva foarte firesc sã se uneascã cu un trup; dar ºi sã primeascã
în sine Dumnezeirea nu era deloc ceva împotriva naturii sale,
98
fiindcã, dupã cum am spus, devenise deja total asemãnãtor cu ea.

iatã de ce el este numit, fie pentru cã urzea cu totul numai în Fiul
lui Dumnezeu, fie pentru cã l-a primit cu totul în sine, împreunã
cu trupul fizic pe care l-a luat, Fiu al lui Dumnezeu, înþelepciune
a lui christos ºi a lui Dumnezeu [...]. Fierul este un metal receptiv
la cãldurã ºi la frig. Dar dacã o masã feroasã stã mereu în foc,
asimilându-ºi focul în toþi porii, în toate fibrele, ºi devine atât de
total ea însãºi foc, fiindcã nici focul nu se stinge în ea, nici fierul
nu se desparte de foc, nu vom spune oare cã, în aceastã masã de
fier care stã în foc ºi arde necontenit niciodatã n-ar putea pãtrunde
frigul? Dimpotrivã, aºa cum putem vedea privind o sobã, ea de-
vine toatã foc, în mãsura în care nu mai vezi din ea nimic alta
decât focul; nici atingerea ei nu ne va da senzaþia de fier, ci sen-
zaþia pe care o dã focul. Tot astfel, acel suflet care, asemeni fieru-
lui, a rãmas în foc, a rãmas în Înþelepciune, în logos, în Dumnezeu,
este el însuºi, cu toatã gândirea, simþirea ºi voinþa sa, Dumnezeu.
De aceea, nici nu putem spune cã el este supus schimbãrii, cãci
el este neschimbat odatã cu focul neîntreruptei sale uniuni cu
logosul. Se prea poate ca ºi asupra sfinþilor sã fi trecut puþinã
cãldurã din logos, dar în acest suflet focul dumnezeiesc de care
vor fi fost încãlziþi ceilalþi trebuie sã fi locuit în mod real, în toatã
puterea cuvântului.“21
Dacã despre sufletul a cãrui naºtere o povesteºte evanghelia
lui Matei putem spune cã este cel mai puternic pãtruns ºi mai
modelat de cãtre eu, despre sufletul copilului lucan putem spune
cã deja de la intrarea în încarnarea pãmânteascã el a fost arhetipul
„sufletului total christificat“. Dupã cum o bucatã de fier – ca sã
ne folosim de comparaþia lui origene – a fost ºi a rãmas mereu
ºi în întregime strãbãtutã de foc, tot astfel acest suflet fusese deja,
de-a lungul tuturor celorlalte ere precedente din istoria Pãmântului,
pãtruns de focul ºi jarul spiritului lui christos, drept înveliºul su-
fletesc cel mai potrivit cu Fiinþa sa. luminozitãþii ºi puritãþii Sale
paradisiace, pe care nu ºi le pierduse, se adãugase, datoritã
99
eMil BocK
destinelor Sale din cer, unde slujise mereu, urma sãlãºluirii lui
christos, o christificare substanþial-realã.
PreSiMÞiri ªi UrMe
Fãrã îndoialã, încã multã vreme de acum înainte mulþi vor

întâmpina, la început, cu un sentiment de respingere ideea cã au
existat doi bãieþi iisus ºi vor fi destui aceia care vor spune cã ne-
concordanþele dintre evanghelii le par mai puþin supãrãtoare decât
aceastã idee. Dar cu cât cunoºti mai limpede dualitatea polarã a
celor douã istorii de crãciun ºi a celor douã fiinþe care se aflã în
centrul lor, ºi cu cât îþi apare mai vizibil miracolul Providenþei care
se ascunde în spatele acestei dualitãþi, cu atât vei resimþi mai firesc,
în cele din urmã, gândul cã au existat doi bãieþi iisus.
christian geyer a mãrturisit o datã cum a ajuns, tocmai pe calea
indicatã mai sus, sã poatã suporta reprezentarea despre cei doi
bãieþi iisus. S-ar putea ca pentru unii aceste cuvinte sã fie o punte
de trecere spre acceptarea ei: „entitatea divinã a lui christos nu
se putea înconjura decât cu un înveliº pregãtit de Providenþã în
acest scop. De aceea, trupul în care christos a intrat prin Botezul
în iordan a fost locuit ºi prelucrat mai întâi de cãtre un suflet de
o desãvârºire ºi copilãreascã puritate, iar apoi... de un spirit în-
zestrat cu cea mai înaltã înþelepciune, aºa cum apare Zarathustra
cel reîncarnat – un Zarathustra mult mai vechi decât cel cunoscut
în istorie. Presupunerea cã doi bãieþi iisus, unul din linia nathanicã
(luca 3, 31) ºi unul din linia solomonicã (Matei 1, 6), au trãit
alãturi, pânã când eul lui Zarathustra trece din iisus solomonic
asupra lui iisus nathanic, pentru a face apoi curând loc, la Botez,
entitãþii christice, este o reprezentare neobiºnuitã ºi, la prima ve-
dere, inacceptabilã, care mie mi-a devenit suportabilã numai atunci
când am transpus-o din modalitatea de exprimare voit lucid-raþio-
nalã a constatãrii intelectuale în limbajul religiei, spunând apoi
100
cã nu putea fi purtãtor al Fiinþei christice decât o fiinþã umanã

care era cu totul copil ºi, în acelaºi timp, înþelept desãvârºit.“22
Taina celor doi bãieþi iisus, misterul copilãriei ºi fiinþei lui iisus
în general au rãmas aproape necunoscute secole de-a rândul.
acum, dupã ce au fost scoase la luminã, se vor putea înþelege
unele dintre lucrurile care strãbat fulgurant istoria omenirii. Vor
apãrea într-o luminã clarã imagini enigmatice înainte. În muzeul
împãratul Friedrich din Berlin este expus un tablou de rafael: o
Madonã cu trei copilaºi (Madonna del Duca di Terranuova).* Unul
dintre copii este micul ioan. Dar ceilalþi doi, unul, plin de iubire,
în poala mamei, celãlalt, plin de înþelepciune, sprijinindu-se uºor
de mamã? nu trebuie neapãrat sã tragem concluzia cã rafael avea
o cunoaºtere clarã, ce ar putea fi formulatã în termeni logici, a
faptului cã au existat doi copii iisus, chiar dacã, în niciun caz,
n-am socoti cã acest lucru este cu totul imposibil. Poate cã, por-
nind de la o tradiþie mai ascunsã din domeniul picturii, simþirea
inspiratã a artistului va fi surprins o imagine justã din punct de
vedere spiritual, venind spre noi din acea perioadã atât de apro-
piatã de cer a istoriei omenirii în care în nazareth se jucau îm-
preunã doi copii iisus. e posibil chiar ca pictorul însuºi sã nu fi
ºtiut deloc în mod limpede ce picteazã acolo, având însã conºtienþa
faptului cã ceea ce picteazã este adevãrat.
În muzeul bisericii Sfântul ambroziu din Milano vedem un
tablou pictat în culori strãlucitoare, al lui Borgognone (1455–
1523): iisus la 12 ani în templu.** Sus, în mijloc, pe scaunul în-
vãþãtorului, este aºezat un bãiat al cãrui chip strãluceºte într-o
înþelepciune suveranã; toþi învãþaþii sunt la picioarele lui. În
prim-planul din stânga, un alt bãiat, purtând veºminte de o cu totul
altã culoare, învãluit în umbrã, cu privirile în pãmânt, cu o atitu-
dine ostenitã, iese din sala templului. indiferent dacã a fost creatã
* Vezi coperta iV.

** Vezi coperta i.
101
eMil BocK
în mod conºtient sau mai mult inconºtient, aceastã operã de artã

este o descriere exactã a celor doi bãieþi aºa cum vor fi arãtat ei
dupã misterioasa unire care se ascunde în spatele istoriei despre
iisus la 12 ani în templu.
existã unele tablouri care-l anticipeazã pe cel pictat de
Borgognone sau care-i seamãnã, ceea ce duce la gândul cã e
posibil ca în anumite ºcoli de picturã sã se fi transmis, sub forma
unui motiv pictural, aceastã idee despre existenþa a doi copii iisus.*
oricât de plauzibilã ar fi pãrerea, bazatã pe asemenea paralele,
cã e vorba, pur ºi simplu, de acel tip al „tabloului reprezentând
douã scene“, în care douã scene ale aceleiaºi întâmplãri petrecute
în momente diferite sunt reprezentate alãturi în spaþiu, tabloul de
la Milano, prin izbitoarea diferenþã dintre figurile celor doi bãieþi,
trãdeazã, totuºi, în mod neechivoc, faptul cã la baza lui stã cel
puþin o cunoaºtere instinctivã a acelui mister.
obiecþia cã s-ar putea sã fie vorba de tablouri reprezentând
douã scene îºi va pierde pânã la urmã total sensul, când va fi
confruntatã cu o grupare de tablouri ce introduc în alt fel, în scena
ce-l reprezintã pe „iisus la 12 ani în templu“, figura unui al doilea
bãiat iisus, urmând în mod evident tradiþia unei anumite ºcoli de
picturã. În tablourile unui gerolamo giovenone, Defendente
Ferrari, Martino Spanzotti º. a., Sfânta Familie, iosif, Maria ºi
bãiatul iisus, care se disting toþi trei prin faptul cã au aureolã de
sfinþi, ascultã la învãþãturile pe care le dã iisus cel de 12 ani,
tronând plin de maiestate în mijloc. Bãiatul care ascultã ºi-a
sprijinit faþa, evlavios îndreptatã în sus, de braþul lui iisus cel
care vorbeºte. niºte variante importante ale acestui tablou împart
în douã grupul familiei ce ascultã, ºi îl înfãþiºeazã pe cel de al
* Sã amintim, ca exemplu, o miniaturã bizantinã din secolul al iX-lea, o
ilustraþie la cartea De dogmate et constitutione episcoparum a lui grigorie de

nazianz (Paris, Bibliotheque nationale, ms. gr. 510, fol. 165). o schiþã dupã
aceasta existã în rohault de Fleury, L’Évangile i, XXXi, p. 86.
102
doilea bãiat iisus ceva mai departe de pãrinþii sãi, pregãtindu-se

sã plece.23
Tot astfel, în literatura apocrifã a primelor secole creºtine
strãfulgerã ici ºi colo tot felul de lucruri enigmatice care primesc
luminã de departe, dupã ce s-a înþeles Misterul lui iisus. În evan-
ghelia egiptenilor, scriere apocrifã din care nu cunoaºtem decât
puþine fragmente, se spune la un moment dat: „la întrebarea
Salomeei când va veni împãrãþia, Domnul rãspunse: când cei doi
vor deveni una ºi cele din afarã vor fi cele dinãuntru...“.24
În cartea Sohar, care face parte din cabbala, existã multe pasaje
ca acestea: „Fiul lui David ºi fiul lui iosif sunt doi, nu unul. Fiul
lui iosif va muri de o moarte crudã. ªi lui îi va urma fiul lui David.
Mesia, care e fiul lui iosif, se va uni cu fiul lui David, dar va fi
omorât.“ „Un alt Mesia, fiul lui iosif, se va uni cu Mesia, fiul lui
David. Dar Mesia, fiul lui iosif, nu va rãmâne în viaþã, el va fi
omorât ºi iarãºi va învia, atunci când colina cea micã va dobândi
viaþã pe colina cea mare.“ „Mesia, fiul lui David, ºi Mesia, fiul
lui iosif, s-au prãbuºit în abis. Unul dintre ei e un om sãrac, cã-
lãrind pe un mãgar, iar celãlalt e întâiul nãscut al unui taur.“25 nu
putem spune, desigur, cã în aceste fraze enigmatice e vorba ne-
apãrat de cei doi bãieþi iisus; ºi totuºi, citindu-le, ai impresia cã
un om pipãie mereu dupã ceva într-o odaie întunecatã ºi nu apucã
decât contururile încâlcite a ceva care poate fi cunoscut numai la
lumina clarã a zilei.
În scrierea apãrutã în perioada creºtinismului primitiv, „Testa-
mentele celor 12 patriarhi“, unde fiecare din cei 12 fii ai lui iacob
lasã neamului sãu câte un testament, la sfârºitul testamentului lui
Simion stã scris: „odatã ºi odatã Sem va fi proslãvit, atunci când
Domnul, marele Dumnezeu al lui israel, va apãrea pe Pãmânt
într-un om ºi prin el va salva omenirea. atunci toate spiritele
rãtãcirii vor fi prinse ºi cãlcate în picioare; oamenii vor fi stãpâni
peste spiritele rele. atunci mã voi scula jubilând ºi-l voi preamãri
103
eMil BocK
pe Domnul pentru minunile Sale. cãci Dumnezeu, dupã ce a luat

un trup ºi, mâncând împreunã cu oamenii, i-a salvat pe oameni.
iar acum, copilaºilor, ascultaþi de levi ºi prin iuda veþi fi izbãviþi.
nu vã ridicaþi împotriva acestor douã neamuri, cãci de la ele va
rãsãri pentru voi mântuirea Domnului. cãci Domnul va face sã
se trezeascã din Levi un mare preot ºi din Iuda un rege, Dumnezeu
ºi Om“ (ii, 6–7).
acest cuvânt, înveºmântat în forma unei profeþii, este demn
de toatã atenþia. nici aici nu putem stabili o legãturã nemijlocitã
cu cei doi bãieþi iisus, cãci amândoi arborii genealogici din Biblie,
atât cel de la Matei, cât ºi cel de la luca, se trag din iuda, nu din
levi. Totuºi, aceastã profeþie s-a împlinit în cei doi bãieþi iisus,
în sensul cã iisusul solomonic se trage din linia regalã, iar cel
nathanic din linia preoþeascã. (e izbitor faptul cã linia nathanicã
înºiruitã în evanghelia lui luca, deºi nu se trage din levi, conþine
douã ori numele de levi /44 ºi 72/. Trebuie cã acestei linii, fiind
preoþeascã, i se vor fi repartizat funcþii levitice, cu toate cã se
trãgea din iuda.)
În sfârºit, sã mai atragem atenþia asupra unui pasaj remarcabil
din scrierea gnosticã, pãstratã în limba coptã, „Pistis Sophia“.
aceasta conþine niºte convorbiri imaginative de mari proporþii,
desfãºurându-se în simboluri tãlãzuitoare, dintre ucenici ºi cel
Înviat. odatã, subiectul discuþiei îl constituie un citat din psalmi:
„«este aproape ajutorul de aceia care au teamã de el: în þara
noastrã va locui splendoarea divinã, harul ºi adevãrul (în Biblia
lui luther: bunãtatea ºi fidelitatea) se vor întâlni, dreptatea ºi
pacea se vor sãruta, adevãrul va rãsãri din Pãmânt ºi dreptatea va
privi din înãlþimea cerurilor.» (Psalm 85, 11).
Maria însã rãspunse ºi zise:
„Doamne, cât despre acest cuvânt pe care puterea Ta l-a
profeþit prin David (urmeazã citatul din psalm), în el puterea Ta
a profeþit despre Tine însuþi. Pe când erai mic, înainte ca Duhul
104
sã vinã asupra Ta, s-a apropiat Spiritul din înalturi în timp ce Tu

ºi iosif eraþi într-o vie. el a venit la mine, în casa mea, având în-
fãþiºarea Ta. nu l-am cunoscut ºi am crezut cã eºti Tu. Dar Spiritul
îmi vorbi zicând: Unde e iisus, fratele meu, ca sã-l întâlnesc? ªi
când îmi spuse aceasta, m-am înfricat ºi am crezut cã e o fantomã
care vrea sã mã încerce. Dar l-am luat ºi l-am legat de piciorul
patului, în casa mea, ca sã merg la Tine pe câmp, la voi, la Tine
ºi la iosif. V-am gãsit în vie, unde iosif bãtea þãruºii. când m-ai
auzit vorbind cu iosif despre cele întâmplate ai înþeles cuvântul
lui, Te-ai bucurat ºi ai zis: Unde e, ca sã-l vãd, cãci îl aºtept deja.
când iosif Te auzi vorbind aºa, se mirã foarte tare. ne duserãm
împreunã sus, intrarãm în casã ºi gãsirãm Duhul legat de piciorul
patului. ne-am uitat la Tine ºi la el ºi am gãsit cã semãnaþi. l-am
slobozit pe Duhul legat de piciorul patului, el Te-a îmbrãþiºat ºi
Te-a sãrutat, l-ai sãrutat ºi Tu, ºi aþi devenit una“ (cap. 61).
Franz Werfel a dat formã poeticã acestei scene din „Pistis
Sophia“, într-o poezie pe care o intituleazã „legendã“:
„Pe când copilul sfânt visa în vie,

În al sãu spirit încã netrezit,
iar mama lui deretica prin casã,
ea se opri cu suflet îngrozit.
Prin zãvorâte uºi se strecurase,

Sta-n mijloc de odaie un copil drãguþ,
leit iisus: lumina, chipul, gestul,
ªi întindea spre ea un braþ micuþ.
Dar mama, presimþind ameninþarea,

Pentru-al ei fiu ce se juca în vii,
Îºi murmurã grãbit: e-un sol al morþii,
e micul înger care-i furã pe copii.
ªi luã fantoma cu privire orbitoare,

luã albele mânuþe cu tremurânde mâini,
105
eMil BocK
legând copilul de trei ori c-un laþ puternic

De tabla patului, sã þinã pânã mâini.
În vie, unde tatãl îºi punea aracii,

Stãtea copilul liniºtit în miez de zi,
când fãrã de suflare mama povesteºte,
cu-a morþii spaimã, printre lacrimi ºi suspin.
Dar ochii-i visãtori se-aprind deodatã,

el prinde mâinile pãrinþilor cu zor:
ci duceþi-mã iute-acasã; mã jucam tot singur,
Dar mi-a venit acum un frãþior.
ªi rabbi iosif, omul grav, puternic,

Uimit privi spre chipul palidei soþii,
el grebla ferm ºi-o scuturã îndatã
ªi se-ntorc acasã prin marea de vii.
casa însã sta-n belºug de flãcãri,

iisus scoase-un strigãt, spre frate porni,
ªi într-un sãrut jubilator de îngeri
copilul Spiritului cu-al copilãriei spirit se uni.“
n-am pune aceastã imaginaþiune de o extraordinarã forþã evo-

catoare în legãturã cu dualitatea iisus, dacã ea n-ar fi fost creatã
pornindu-se direct de la citatul din psalm. cele douã perechi de
noþiuni, „har ºi adevãr“, „dreptate ºi pace“, în modul exact din
punct de vedere suprasensibil în care sunt ele aplicate în „Pistis
Sophia“, redau cu precizie natura spiritualã a celor douã suflete
care poartã numele de iisus. iisusul solomonic este purtãtor al
„adevãrului“, al înþelepciunii dobândite de-a lungul istoriei ome-
nirii ºi a Pãmântului; iisusul nathanic este tot numai „har“, fiinþã
cereascã ce se dãruieºte. iisusul solomonic poartã în el „pacea“,
supremul bun spre care se poate înãlþa omul, pe mãsurã ce se
106
maturizeazã prin sine însuºi; iisusul nathanic poartã în el „drep-

tatea“, strãlucitoarea aureolã solarã a existenþei superioare, pe care
omul pãmântesc nu ºi-o poate da el însuºi, pentru cã a pierdut-o
în Paradis, dar pe care „noul adam“ o aduce cu el pe Pãmânt, ca
înveliº sufletesc al entitãþii christice. cei doi se întâlnesc, se
sãrutã, devin una; în ei devin una omul pãmântesc („rãsãrind din
Pãmânt“) ºi omul ceresc („privind în jos din înalturi cereºti“).
Pasajul din acest psalm este o profeþie care s-a împlinit cu adevãrat
în misterul copilãriei lui iisus. nu e nevoie decât ca „Pistis Sophia“,
scrisã pe baza unei percepþii spirituale, chiar dacã nu total clare,
totuºi nemijlocite, sã se apropie de citatul din acest psalm, pri-
vindu-l ca obiect al convorbirilor pascale: ºi îndatã þâºneºte un
mare numãr de imagini care par un fel de viziune confuzã ºi
neînþeleasã, perceputã sub o formã nu tocmai limpede, dar care,
de fapt, ar merita ºi ar trebui neapãrat sã fie vãzutã în lumina celei
mai mari claritãþi. În spiritual, imaginile clare existã. numai cã
oamenii le percep în mod tulbure, confuz ºi fãrã a le înþelege.
Probabil cã într-un mod similar au fost percepute adesea, sub
formã de imagine, diverse aluzii la misterul dualitãþii lui iisus,
pânã ce, în epoca noastrã, cercetarea spiritualã a lui rudolf Steiner,
pãtrunsã de o înþelegere clarã, ne-a putut comunica descrierea purã
a lucrurilor.
lumea imaginativã tãlãzuitoare, ca de vis, a „Pistis Sophiei“
nu se limiteazã la ciudata scenã simbolicã a unirii celor doi bãieþi.
Maria dã încã o dezlegare a pasajului din psalmul citat, aplicându-l
dualitãþii uman–divin a lui christos. apoi ºi „cealaltã Maria“ dã
explicaþia ei. ea dezvoltã, pornind de la imaginea Botezului în
iordan, ideea dualitãþii dintre fiinþa lui iisus ºi fiinþa lui christos.
la urmã, Maria, mama lui iisus, mai adaugã o explicaþie, prin fap-
tul cã vorbeºte de întâlnirea celor douã mame, Maria ºi elisabeta,
ºi cã atrage atenþia asupra dualitãþii dintre ioan Botezãtorul ºi iisus.
Totul este ca o cãutare pe pipãite a unei imagini clare, a cãrei
107
eMil BocK
prezenþã o simþi prin apropiere, dar pe care nu reuºeºti s-o prinzi

cu adevãrat. Dacã o prinzi sub formã de imagine, apare o imagine
de vis confuzã; dacã o prinzi pe cale raþionalã, cãutându-i expli-
caþia, eºti total lipsit de certitudine.
când ºi când a strãfulgerat câte o luminã din norul pecetluit
care þinea ascuns, secole de-a rândul, misterul copilãriei lui iisus.
acum, când norul ºi-a dezvãluit în mod limpede conþinutul, stãm
uimiþi în faþa evangheliei ºi ne simþim obligaþi sã spunem cã, la
urma urmei, marele mister al Providenþei, care prin dubla fiinþã
a lui iisus i-a dat lui christos posibilitatea de a se face om, nu
poate fi exprimat nicãieri mai clar decât a fãcut-o deja evanghelia:
prin monumentalul limbaj tãcut al contradicþiilor.
iV. DoUÃ coPilÃrii DiFeriTe
iSToria naªTerii lUi iiSUS relaTaTÃ În eVan-

gHelia lUi MaTei
cele douã istorii ale naºterii povestite în prima ºi a treia

evanghelie nu adunã doar firele unor curente, pãmânteºti sau ce-
reºti, care din trecuturile originare au pregãtit evenimentul central
al istoriei Pãmântului, ci, cu un gest tãcut, deschid ºi porþi spre
viitor, spre sferele evoluþiilor a douã copilãrii. Vedem crescând
doi bãieþi. la început, lumile lor sunt fundamental diferite, în mod
corespunzãtor cu deosebirile polare dintre fiinþele lor sufleteºti.
În timp ce scena unde se desfãºoarã copilãria bãiatului lucan este
o liniºte îndepãrtatã de lume, la mare distanþã de curentul vieþii
publice, prima perioadã din viaþa bãiatului solomonic se aflã în
prim-planul evenimentelor epocii, încadratã în tensiunile ºi dimen-
siunile vieþii publice a lumii civilizate.
nici nu se putea ca bãiatul care era un vlãstar al neamului regal
sã nu fie, încã din momentul când naºterea lui de-abia se între-
zãrea, punctul central ºi focarul unei lupte dramatice. era inevi-
tabil ca idealurile mesianice care visau o personalitate genialã ºi
fuseserã asociate dintotdeauna cu ideea de putere regalã, ca ºi
schimonosirile ei demonice, care se nãscuserã din degenerarea
cezaricã a regalitãþii, sã se ciocneascã în acest punct.
109
eMil BocK
iroD
În ultimul deceniu dinaintea erei noastre, în ierusalim existau

douã centre conducãtoare ale vieþii publice. În amândouã juca un
rol important, în condiþiile unei încordãri ajunse la maximum,
ideea de Mesia, asociatã în mod greºit cu ideea de putere regalã.
Unul dintre cele douã centre era curtea lui irod cel Mare.26
Septuagenarul „rege al iudeii“, care provenea dintr-un neam strãin,
de beduini arabi, avusese destule ocazii, în cursul unei domnii de
peste 40 de ani, sã-ºi manifeste ambiþia nepotolitã ºi pasionalitatea
sãlbaticã, agitatã. În el, înfumuratul cult cezaric, cu veleitãþi de
transformare a întregii lumi, care la roma se nãscuse sub influenþa
tradiþiilor decadente ale faraonilor din egipt, îºi gãsise la ierusalim
un fel de „dublu“. Mândru de prietenia pe care i-o acorda august,
irod era unul dintre susþinãtorii ºi propagatorii cei mai pasionaþi
ai cultului zeilor, prin care trebuia sã fie glorificat stãpânul suprem
al lumii, cezarul roman. În numeroase puncte importante ale
Palestinei, el înãlþase niºte temple fastuoase, închinate lui august,
iar capitalei sale, ierusalim, din dorinþa de a o transforma într-o
a doua romã, îi dãduse o înfãþiºare cu totul nouã prin construirea
unor teatre ºi palate de marmurã. Spre oroarea tuturor oamenilor
evlavioºi, el poruncise chiar ca templul de pe stânca Moriia, sfântã
din vremuri imemoriale, sã fie reconstruit din marmurã, în stilul
pompos al romei augustine.
cultul cezaric, în felul febril în care-l reprezenta un irod, de
pildã, este o caricaturã tulbure a ideii de Mesia. Speranþa cã în
curând, spre mântuirea omenirii, un zeu vrea sã se facã om se
denatureazã, din cauza egoismului ºi a neliniºtii lãuntrice. lipseºte
puterea de a aºtepta cu o veneraþie liniºtitã ºi cu rãbdare venirea
lui Dumnezeu. Dar ºi mai mult lipseºte capacitatea de a jertfi ºi
de a sluji. gândul cã cel dorit ar putea sã aparã sub o înfãþiºare
neînsemnatã, astfel încât puternicii acestei lumi sã trebuiascã sã
110
se plece în faþa lui, nu e lãsatã sã vinã nici mãcar la periferia

conºtienþei lor. Setea de putere, incapabilã sã aºtepte, îºi subor-
doneazã ideea de Mesia; ºi aºa se face cã un om e declarat zeu
în momentul în care un zeu se pregãteºte sã devinã om.
În calitatea lui de susþinãtor zelos al cultului cezaric, irod trã-
ieºte într-o dualitate acutã, abia care face din el acea figurã
contrastantã, cu sclipiri demonice, din drama naºterii lui iisus. el,
cel posedat de vanitate, nu considerase cã e vorba de ceva serios,
când îl declarase pe un altul drept Mesia. De fapt, irod considera
cã toate acestea nu sunt atât pentru august, cât pentru el însuºi.
ªi din scrierile Pãrinþilor Bisericii, de exemplu Tertulian ºi
epiphanius, ºtim cã, într-adevãr, oamenii lui irod amintiþi în noul
Testament formau un partid religios-cultic, unit în jurul ideii, pe
care o reprezenta ºi o pretindea irod însuºi, cã el este Mesia.
În ultima perioadã din viaþa lui irod, creºterea nemãsuratã a
vanitãþii ºi a iubirii de sine a fãcut ca nebunia sã se manifeste deja
în mod public. gândurile despre oamenii care ar putea sã-i con-
teste puterea ºi strãlucirea divinã îl urmãresc ºi-l persecutã ca niºte
fantome. gelozia ºi mania persecuþiei îl fac, în cele din urmã, sã
ridice mâna cu furie împotriva propriului sãu sânge. el o luase
de soþie pe Mariamne, ultima reprezentantã a neamului Maca-
beilor, spre a înlãtura astfel pretenþiile pe care ultimul neam
mândru, format din luptãtori ºi nobili, al Vechii ligi, ar fi putut
sã le ridice împotriva lui, intrusul ºi strãinul. Dar frica lui nu se
potoleºte ºi aºa se face cã el devine nu numai ucigaºul propriei
sale soþii, ci ºi al fiilor pe care ea i-i nãscuse. În cele din urmã,
trebuie sã porunceascã ºi uciderea fiului sãu preferat, dintr-o altã
cãsãtorie, de care se legase fiindcã simþea sã-i seamãnã la fire,
când a ieºit la ivealã cã acesta, într-adevãr, pusese la cale un asa-
sinat împotriva lui. iatã, deci, cã documentele istorice consem-
neazã un val de pruncucideri irodiene care se abãtuse asupra
propriei case a „falsului rege“ în vremea în care evenimentele
111
eMil BocK
povestite în evanghelia lui Matei de-abia se pregãteau. lustrul de

faþadã pe care irod l-a dat curþii sale în ultimul deceniu al erei
precreºtine ascundea de fapt un personaj jalnic, un decrepit mânat
de nebunie, fricã ºi boalã, caricatura cea mai desfiguratã sub care
a putut sã aparã ideea de Mesia.
la TeMPlU
În sfera Templului îºi desfãºura activitatea celãlalt centru al

vieþii din ierusalim. În orice caz, aici nu se prea putea vorbi despre
o unitate de voinþã ºi a dispoziþiei sufleteºti. În prim-plan se afla
un grup de oameni alcãtuit în cea mai mare parte din ordinul de
familie al saducheilor, care deþineau funcþia de mare preot.27 erau
cei care, molipsiþi de febra cultului cezaric, cochetau cu irod ºi
cu roma, fiind înclinaþi spre tot felul de compromisuri. Printre
ei se poate sã fi jucat pe atunci deja un rol important acel anna
care peste încã trei decenii ºi jumãtate, ca moºneag împovãrat de
ani, avea sã deþinã funcþia de conducãtor în sfatul de familie al
saducheilor. acea aviditate de bani de-a dreptul patologicã prin
care el stã în fundalul istoriei Patimilor, ca tip al avarului viclean,
plin de urã, va fi fost încã de pe acum principalul mobil al gân-
durilor ºi faptelor sale. Printre acei oameni de la templu care
cãzuserã pradã sugestiei exercitate de roma nu puteau exista decât
reprezentãri tulburi ºi falsificate, sub influenþa lui irod, despre
Mesia cel aºteptat.
În afarã de aceasta, mai existau tot felul de alte grupãri, de
nuanþe diferite, din cercurile fariseilor ºi cãrturarilor, care silabi-
seau, fiecare în felul sãu, în mod fie mai mult rece-teologic, fie
mai mult emoþional-fanatic, în jurul enigmei lui Mesia.
adevãratul pol opus al saducheilor vânduþi romei ºi totodatã
sufletul centrului conducãtor de la Templu trebuie sã-l fi constituit
un cerc de ºtiutori, proveniþi mai ales din rândurile preoþimii, în
112
sânul cãreia se pãstraserã niºte reprezentãri mai pure despre

venirea lui Mesia ºi care înþelegea, fãrã îndoialã, sã pãzeascã tai-
nele Sale. e drept cã ºi acest grup avea o idee mesianicã de nuanþã
politicã; el nu-ºi putea imagina demnitatea ºi gloria lui Mesia
decât ca restaurare, sub o formã mai strãlucitoare, a regalitãþii
pãmânteºti ºi a regatului lui David. Totuºi, el lega de aceasta un
ocultism care ar putea fi numit chintesenþã a spiritualitãþii Vechiu-
lui Testament. Pornind de la convingerea cã Mesia urma sã se
iveascã dintr-o linie genealogicã ºi ereditarã anume, ajunsã la de-
plinã maturitate, cei din acest grup vedeau în istoria de la avraam
încoace a poporului Vechiului Testament un proces de distilare
treptatã, sub conducerea divinã, a sângelui din care avea sã se
nascã Mesia. ªi ei considerau cã misiunea ce le revenea lor înºile
era aceea de a dirija în mod just naºterile, prin unirea perechilor
de pãrinþi potrivite, în sânul arborelui genealogic cunoscut ca fiind
cel mesianic. e uºor de presupus cã întreaga atenþie ºi grijã a
conducãtorilor acestui grup, în exercitarea ocultismului lor euge-
netic, se îndreptase spre acea familie care continua linia genea-
logicã regalã de la David ºi Solomon ºi, în sânul ei, spre acele
persoane care, dacã vechea regalitate nu s-ar fi stins, ar fi putut
avea în momentul respectiv pretenþia la demnitatea regalã.
ceva din activitãþile acestui grup de ºtiutori transpare vag, ca
printr-un paravan ilustrat, din povestirile legendare ale evanghe-
liilor apocrife despre tinereþea Mariei, de exemplu în evanghelia
lui iacob ºi în Pseudo-evanghelia lui Matei.28 o vedem pe Maria
crescând ca fecioarã la templu, sub cãlãuzirea unor preoþi care nu
se gândesc numai la educaþia ei religioasã, ci ºi la cãsãtoria
potrivitã pe care trebuie s-o încheie. Mai departe ni se povesteºte
cã preoþii care o aveau în grijã ar fi plecat în cãutarea soþului
potrivit pentru eleva lor privilegiatã. ei vor sã-l recunoascã pe cel
cãutat prin minunea toiagului ce înverzeºte. Sunt puºi la încercare
mulþi bãrbaþi, dar la niciunul toiagul nu înverzeºte. Pânã când, în
113
eMil BocK
cele din urmã, este chemat ºi bãtrânul iosif din Bethlehem; sem-
nul magic aratã cã el este cel cãutat.
În spatele imaginii despre minunea toiagului se ascunde o prac-
ticã a oracolelor, cultivatã din vremuri vechi în sânul preoþimii din
ierusalim. ea era originarã din centrul de oracole nob, aflat în
deºertul iudeea, unde se refugiase David atunci când fusese ur-
mãrit de Saul. când Saul, spumegând de furie, a poruncit ca preoþii
din nob sã fie uciºi, unul dintre ei, abiathar, a reuºit sã scape,
salvând ustensilele ºi tradiþiile oracolului, pe care David le-a inclus
apoi în cultul de la templu. Fãrã îndoialã, de-a lungul vremurilor
s-au fãcut multe abuzuri cu aceste oracole. În evanghelia lui ioan
îl mai vedem pe caiafa scoþându-ºi cunoºtinþele din aceastã sursã
spiritistã (ioan 11, 51).29 Putem presupune însã cã acel cerc de
cunoscãtori ai adevãratei idei mesianice s-a slujit într-un mod mai
pur ºi mai natural de aceste mijloace, spre a obþine niºte adevãruri
suprasensibile de care aveau nevoie în eforturile lor eugenetice,
dirijând curentul ereditar al liniei mesianice în direcþia necesarã.
Dacã evangheliile apocrife îl numesc abiathar pe acel preot care
se ocupã mai îndeaproape cu toiagul ce înverzeºte, poate cã ºi
aceasta este o indicaþie în sensul cã cercul respectiv reluase, într-un
fel sau altul, vechile metode ale oracolului din nob.
Dacã descrierile legendare creeazã impresia cã cei din templu
au pornit numai de la Maria, fecioara de la templu, ºi cã de-abia
alegerea „întâmplãtoare“ a oracolului a atras atenþia asupra lui
iosif, pânã atunci necunoscut sau nebãgat în seamã, nu trebuie sã
ne oprim la aceastã pãrere. Dãm aici de urma acelei taine pe care
cercul „ºtiutorilor“ se strãduia s-o pãstreze, ascunzând-o de ochii
profanilor. la ce fapt istoric ajungem, dacã încercãm sã strã-
pungem vãlul imaginativ al legendei? nu e greu de presupus cã
acei „ºtiutori“ aveau mai mult interesul de a gãsi pentru iosif soþia
potrivitã, decât de a gãsi soþul potrivit pentru Maria. Se prea poate
ca Maria, care se fãcuse remarcatã prin spiritualitatea sa unicã în
114
felul ei, sã fi constituit punctul de plecare al unor eforturi deosebit

de atente ºi al unor planuri de la care se aºtepta foarte mult. iosif
însã, reprezentantul din acel moment al arborelui genealogic mes-
sianic-regal, nu putea fi un necunoscut pentru membrii acelui
grup. Dimpotrivã. De vreme ce multe semne vesteau cã se apropia
atât de doritul Mesia, întreaga lor atenþie se va fi îndreptat, cu o
încordare ºi îngrijorare tot mai pline de nerãbdare, spre cel cãruia
îi revenea sarcina de a continua neamul mesianic. iosif era deja
în vârstã, dar încã nu i se nãscuse niciun fiu. De aici, unele tra-
diþii trag concluzia cã ar fi fost cãsãtorit deja o datã, dar cã apoi
a rãmas vãduv.
Fricii demente a lui irod de propriii sãi fii i se opune în mod
simetric îngrijorarea oamenilor de la templu în legãturã cu faptul
cã se putea ca iosif sã nu mai aibã niciun fiu. Tocmai mania
persecuþiei ºi gelozia lui irod, dar ºi invidia ºi cupiditatea sadu-
cheilor trebuie sã-i fi determinat pe aceºti preoþi de la templu ca,
atât cât era posibil, sã învãluie în tainã sfera în care trãia speranþa
mesianicã ºi sã-l þinã tãinuit mai ales pe iosif, descendentul liniei
regale. aºa se face cã ºi povestirile apocrife îl aratã pe iosif apã-
rând ca din umbra anonimatului, în momentul în care e sortit de
soþ fecioarei de la templu. niºte semne divine au fãcut sã se în-
tâmple un lucru la care raþiunea umanã n-ar fi ajuns, acela de a-l
cãsãtori pe iosif cu mult mai tânãra Maria. Focul speranþei mesia-
nice, care de-abia mai pâlpâia, primeºte hranã nouã, ºi flacãra lui
þâºneºte luminoasã; cei ce cultivã taina mesianicã dirijeazã ºi ur-
mãresc, cu încordarea celei mai intense aºteptãri, cãsãtoria înche-
iatã la templu între iosif ºi Maria.
o PriVire arUncaTÃ aSUPra BeTHleHeMUlUi
Micul orãºel Bethlehem, aºezat la o distanþã de o jumãtate de

orã la sud de ierusalim, a avut taina sa pentru fiecare dintre cele
115
eMil BocK
douã cercuri conducãtoare, deci nu numai pentru centrul de la

templu, ci ºi pentru irod.
cei ce-l aºteptau plini de dor pe Mesia priveau cu pioasã
veneraþie ºi speranþã spre liniºtitul oraº de pãstori în care destinul
însuºi introdusese atâtea presimþiri ºi profeþii reale. acolo unde,
în mijlocul deºertului iudeii, totul era dominat de dispoziþia marii
Mame Pãmânt, cea darnicã în roade, trecuse odinioarã peste câm-
puri culegãtoarea de spice ruth, ºi, cu toate cã era moabitã, deve-
nise una dintre strãbunicele lui Mesia. acolo se aflase casa lui
iesse, în care se nãscuse David. acolo fusese trimis, printr-o vi-
ziune profeticã mesianicã, „vãzãtorul“ Samuel30 ; acolo îi pusese
la încercare pe toþi fiii lui iesse ºi numai la bãiatul de pãstor care
fusese adus în cele din urmã de la câmp se arãtase, în momentul
sãvârºirii jertfei, semnul de luminã al viitorului mesianic. ªi astfel
s-a pãstrat vie ºi în vremea marilor profeþi conºtienþa clarã a fap-
tului cã Mesia se va trage din Bethlehem, lucru spus adesea de
profetul Mica, de pildã.
Putem presupune, fãrã sã greºim, cã de multã vreme „ºtiutorii“
fãcuserã în mod tacit în aºa fel încât reprezentantul respectiv al
liniei regale sã locuiascã la Bethlehem. „casa David“, în mãsura
în care prin aceasta se înþelege ºirul urmaºilor regali ai marelui
rege, trebuia sã trãiascã în continuare acolo unde se aflase odini-
oarã casa David, în sensul spaþial nemijlocit al cuvântului, ºi care,
fãrã ca acest lucru sã fi fost spus marii mulþimi, poate cã mai
exista încã, sub o altã înfãþiºare. ªi aºa se face cã ºi acel iosif, deja
bãtrân, care era un vlãstar al neamului davidian-solomonic, locuia
la Bethlehem31 în momentul în care a fost chemat la templul din
ierusalim, spre a fi cununat cu Maria, fecioara de la templu.
legãtura lui irod cu Bethlehemul a fost mult mai dramaticã ºi

mai bogatã în evenimente decât a rãmas ea în conºtienþa generalã
a istoriei. a fost o dublã legãturã: una deschisã, manifestându-se
116
în prim-planul vizibil al evenimentelor prin niºte pretenþii ºi niºte

cheltuieli exorbitante, ºi alta pãstratã în mod intenþionat cu totul
într-o tainã plinã de mister. aproape cã fastul exterior desfãºurat
de irod la Bethlehem, menit totodatã sã abatã atenþia de la
uneltirile sale mai secrete de acolo, a fost uitat mai temeinic decât
ceea ce fusese ascuns cu bunã ºtiinþã.
nu departe de orãºelul pãstorilor, nebunia cezaricã a lui irod
l-a fãcut sã-ºi creeze un simbol al puterii, prin care i-a întrecut de-a
binelea pe cezarii propriu-ziºi ai vremii. ne aflãm în faþa enigmei
„Muntelui Francilor“, care priveºte spre interiorul þãrii, de la mar-
ginea deºertului, ca un vulcan stins. – arabii numesc pânã în ziua
de astãzi acest munte „Djebel el faredis“*, „Muntele Paradisului“.
De unde acest nume, aici, unde peisajul începe deja sã se prãbu-
ºeascã într-un mod atât de evident în niºte adâncuri subpãmântene
de infern? Probabil cã „Paradis“ era numele grãdinilor nemai-
auzite, luxuriante, pe care irod cel Mare le aºezase odinioarã sus,
pe acest munte. el poruncise sã se niveleze vârful – dacã va fi fost,
într-adevãr, craterul unui vulcan, trebuie cã el a fost mai întâi
astupat – ºi pe platoul vast apãrut astfel la acea mare înãlþime sã
se construiascã, cu cheltuieli imense, palatele cele mai luxoase,
spre a servi de cadru ºi podoabã grãdinilor-minune care aveau
nevoie sã fie alimentate cu apã adusã cu eforturi enorme de la
mare distanþã. la marginea platoului circular se înãlþa o cununã
de turnuri puternice fãrã numãr, iar pe una din laturi, pe coasta
stâncoasã, o scarã giganticã, formatã din 200 de dale uriaºe de
marmurã albã, urca spre oraºul palatelor ºi grãdinilor.32
Dacã printr-o acþiune ca aceasta irod ar fi vrut sã-ºi satisfacã
numai la modul foarte general dorinþa de falã ºi lux, ar fi putut
s-o facã oriunde în altã parte, cu mai puþinã ostenealã. Faptul cã
ºi-a înãlþat grãdinile ºi palatele tocmai aici, este legat, fãrã îndoialã,
* Pe hãrþi apare adeseori ca „Fardîs“.
117
eMil BocK
de caracterul deosebit al locului. acolo unde un ultim rest de viaþã

purã, paradisiac-originarã, se învecina cu mormanele de cenuºã
pustii, prãpãstioase, ale unui pârjol mondial provocat de mânia
cosmicã, acolo voinþa lui cezaricã s-a luat la întrecere cu destinul.
ce sãrãcie zdrenþãroasã, acest loc care în Bethlehem era numit
„Paradis“! Tocmai aici irod a vrut sã arate ce este cu adevãrat un
Paradis, adicã un loc unde, ca sã-l faci, trebuie sã te împotriveºti
lumii subpãmântene ºi a morþii. ca ºi cleopatra, cu grãdinile din
ierihon, el voia sã menþinã pe acest vârf al morþii Paradisul dis-
pãrut, numai cã în ierihon mai existau cu adevãrat resturile unei
vegetaþii luxuriante, în vreme ce pe muntele de lângã Bethlehem
pânã ºi vegetaþia cea mai sãrãcãcioasã devenea posibilã numai prin
eforturi uriaºe.
Se pare cã pânã în zilele noastre tot de aici, de pe culmea
Muntelui Paradisului, se oferã cea mai grandioasã perspectivã
asupra Palestinei întregi: la picioare þi se întinde peisajul mort al
deºertului iudeii, prãvãlindu-se pânã în Marea Moartã, iar dincolo,
peste munþii arabiei, pânã departe spre inima asiei. la nord,
privirea rãzbate pânã departe peste Samaria ºi galileea, pânã acolo
unde apare vârful înzãpezit al Hermonului ºi în spatele lui munþii
siriano-fenicieni ai libanului ºi antilibanului. În partea de vest
se întinde marea. e cu totul în acord cu caracterul lui irod ca pe
aceastã culme el sã se fi simþit stãpân al lumii, care e în stare sã-ºi
aserveascã pânã ºi forþele de viaþã ale Paradisului. De vreme ce
trebuia sã vinã un zeu, voia sã fie el acest zeu.
În realitate, Paradisul clãdit pe muntele mort de cãtre irod era
un fel de cortinã de lux care ascundea în spatele ei legãtura sa
secretã cu orãºelul Bethlehem. De fapt, aceastã legãturã devine
vizibilã la faþa locului numai sub forma unei informaþii ciudate,
dar vechi, pe care ne-o transmit tradiþiile locale: în cadrul comple-
xului de grote care se întinde pe sub pãmânt, sub biserica naºterii,
ºi care are un trecut vechi ºi bogat în evenimente ale istoriei
118
religioase, existã un loc liber, chiar lângã încãperea unde s-a aflat
ieslea din istoria de crãciun a lui luca, desemnat drept loc al
pruncuciderilor irodiene. ce se ascunde oare în spatele unei ase-
menea tradiþii?
am mai amintit adeseori, în alte împrejurãri, bazându-ne pe
importante idei-cheie comunicate de rudolf Steiner, cã substratul
cultului cezaric ºi mai ales al nebuniei cezarice e faptul cã s-a fãcut
abuz de diferite rituri iniþiatice vechi.33 Pentru a da un conþinut
acþiunilor lor de autozeificare, cezarii romani, aºa cum fãcuserã
înaintea lor deja unii diadohi, ceruserã sã fie iniþiaþi în niºte
Misterii care în parte erau deja decadente. În loc de a se face însã
mai întâi demni de forþele spirituale pe care urmau sã le primeascã,
ei au abuzat de puterea lor ºi au obþinut iniþierea prin forþã, dar,
pentru cã natura lor pasionalã nepurificatã a intrat astfel în contact
cu suprasensibilul, în loc de iluminãri pure au ajuns la posedãri
demonice ºi la nebunie. Putem presupune cã ºi la irod cel Mare
ultimele intensificãri demonice ale fricii ºi cupiditãþii au fost
rezultatul unor acþiuni cultice pe care ºi le-a însuºit în mod ilegitim
ºi le-a folosit în scopuri abuzive. ªi dacã ne întrebãm unde a cerut
irod accesul într-un lãcaº iniþiatic, vom afla – oricât de incredibil
ar putea sã parã acest lucru la prima vedere – cã e vorba de
liniºtitul orãºel Bethlehem.
Încã din vechime, Bethlehemul a fost un lãcaº al Misteriilor.
el poate fi numit, în sensul exact din punct de vedere al istoriei
religiilor, eleusisul palestinian.34 ca ºi eleusis, el era, în ceea ce
priveºte natura înconjurãtoare, un lãcaº al Zeiþei-Mame ceres sau
Demetra, pe care ºi acolo ai fi putut-o vedea, în „casa pâinii“,
pãºind peste ogoare cu cununa de spice în mânã. ca ºi eleusis
însã, Bethlehemul îºi avea ºi zona sa misterialã ascunsã în adâncul
Pãmântului. Misteriilor eleusine ale lui Dionysos le corespundea
la Bethlehem un sanctuar închinat lui adonis. Îndreptându-ºi privi-
rile spre zeul ce murea ºi învia, oamenii aleºi ºi purificaþi în acest
119
eMil BocK
scop treceau prin procesul iniþiatic al lui „mori ºi devino“. lãcaºul

acestui cult al lui adonis era un templu adãpostit într-o grotã, care
se întindea pe sub pãmânt pânã departe. De când israeliþii, sub
David ºi Solomon, puseserã definitiv stãpânire asupra þãrii, pro-
babil cã sanctuarul din Bethlehem se retrãsese cu totul în umbrã,
poate chiar stingându-se uneori, ºi fiind reaprins doar din când în
când. aºa cum s-a întâmplat în multe alte locuri din þarã, în
ierusalim, de pildã, cu unele temple vechi închinate lui Baal ºi lui
adonis, fãrã îndoialã cã în vremea exilului babilonian el a fost
restaurat într-un sens decadent, rãmânând astfel în viaþã pentru o
bucatã de vreme. ªi, în sfârºit, e foarte uºor de presupus cã irod,
râvnind, în vanitatea lui, sã intre în posesia unor forþe suprapã-
mânteºti, a practicat în ascuns acest cult, acum total cãzut în deca-
denþã, al lui adonis. la fel ca Saul, care se furiºa noaptea pânã
la sibila din endor, irod va fi coborât ºi el în unele nopþi într-as-
cuns la grotele din Bethlehem, pentru a sãvârºi niºte acte cultice
prin care invoca duhuri îngrozitoare. Putem simþi întrucâtva ten-
siunea istoricã a dramei, þinute mai întâi în rezervã, chiar dacã ne
reprezentãm doar cam cum trebuie sã fi fost pe atunci: fãrã sã ºtie
ce face, adversarul lui Mesia îºi desfãºoarã jocul cu fantomele
lumii suprasensibilului în acelaºi loc unde urmeazã sã se nascã
cel dorit.
UciDerea PrUncilor
cum s-a întâmplat cã Maria, de-abia ieºitã de sub acoperiºul

protector al templului, a simþit cã va fi mamã este un lucru învãluit
în mistere. Poate cã aceste mistere sunt înrudite cu acelea care s-au
urzit deja spre a duce la cununia din templu a lui iosif cu Maria.
cei care, pe baza cunoaºterii vizionare ºi a scopurilor lor euge-
netice, duseserã la unirea acestei perechi de pãrinþi vor fi fãcut încã
o datã apel la practicile unor vremuri mai vechi din istoria
120
omenirii, când în sânul anumitor cercuri de oameni aleºi orice

cãsãtorie se încheia sub influenþa preoþilor ºi zãmislirea întâiului
copil era sustrasã conºtienþei pãmânteºti a pãrinþilor printr-un fel
de variantã a somnului iniþiatic.
când, pe urmã, iosif s-a speriat aflând cã tânãra femeie cu care
s-a cununat la templu era însãrcinatã, ºi când, printr-o revelaþie
primitã în vis, a strãpuns întunericul atât de chinuitor pentru el,
trebuie cã aceºti „ºtiutori“ de la templu erau deja însufleþiþi de
sentimentul unei împliniri mesianice: din rãdãcina, deja pe cale
de a se usca, a lui iesse va rãsãri un lãstar proaspãt. Fãrã îndoialã,
în perioada în care Maria aºtepta în Bethlehem naºterea copilului
ei i-au acordat toatã atenþia ºi tot ajutorul. Totodatã, ei ºtiau însã
prea bine de ce pãstrau cu strãºnicie secretul ºi de ce aveau grijã
ca Maria sã rãmânã cu totul în umbrã: flacãra pãtimaºã a adver-
sarului bãnuitor ºi plin de urã se aprinsese în imediata lor apro-
piere. ªi, fãrã îndoialã, ar fi fost posibil ca taina sã fie pãstratã;
s-ar fi nãscut, ar fi fost educat neºtiut de lume, dacã la puþin timp
dupã naºterea Sa n-ar fi venit cei trei înalþi regi-preoþi din împã-
rãþiile rãsãritului, cãrora steaua le arãtase drumul. apariþia vred-
nicã de mirare a celor trei magi a atras atenþia tuturor locuitorilor
din ierusalim ºi împrejurimi, dar mai ales a lui irod, asupra fap-
tului cã se nãscuse un copil cãruia îi era hãrãzit un viitor mare.
Toþi au fost de pãrere cã acestui copil îi revenea misiunea de a
restaura regatul davidian, dându-i o strãlucire mesianicã.
acum secretul fusese aflat. Fusese dat semnalul descãrcãrii
dramatice a marilor tensiuni. nu trece mult ºi irod aflã cã tocmai
orãºelul liniºtit în ale cãrui grote se simte ca la el acasã, într-un
mod tainic ºi îngrozitor, era locul de naºtere al rivalului de care
se temea ºi pe care-l ura atât. Patima lui dezlãnþuitã nu cunoaºte
limite. Începe baia de sânge a uciderii pruncilor poruncitã de irod.
nu trebuie sã credem cã a fost vorba numai de mãcelãrirea
noilor-nãscuþi din împrejurimi. Din vremuri foarte vechi,
121
eMil BocK
uciderea de nou-nãscuþi a jucat un rol groaznic în tot felul de

practici de magie neagrã ale unor culte demonizate. Setea satanicã
de putere a unora credea cã poate sã-ºi însuºeascã forþele de viaþã
proaspete ale copiilor al cãror sânge se vãrsa prin oficierea anu-
mitor acte cultice. Poate cã întâlnirea lui irod cu cei trei regi sfinþi
a fost impulsul care a fãcut cultul decadent al lui adonis, exercitat
de oamenii lui irod, sã atingã ultima culminaþie a satanicei sale
magii negre.
ne-am apropiat astfel de enigma acelei grote din Bethlehem
care este desemnatã pânã în zilele noastre drept loc al uciderii
pruncilor. Se potriveºte cu întregul mers al evenimentelor sã ne
imaginãm cã, prin cãlãii aserviþi lui, irod aduna copiii din împre-
jurimi în acea ascunzãtoare subpãmânteanã, unde erau sacrificaþi
pe altarul Diavolului. grozãvia pruncuciderilor pe care irod le
sãvârºise deja asupra propriilor lui fii atinge apogeul demenþei.
Pare cã iadul însuºi a urcat pe scena lumii pãmânteºti. Dar acela
pe care vrea sã-l rãpunã îi scapã.
istoria naºterii relatatã de evanghelia lui Matei îi pune pe

istorici în faþa unor probleme de cronologie extraordinar de difi-
cile. conform cu vechile documente în fruntea cãrora se aflã lucrã-
rile istorice ale lui josephus, irod cel Mare a murit deja cu câþiva
ani înainte de începutul erei noastre, deci înainte de „naºterea lui
christos“. Dacã aceste lucruri, stabilite de cronologia obiºnuitã,
sunt adevãrate, nu mai rãmâne de ales, aºa se crede, decât între
douã concluzii: fie cã povestirea despre uciderea de la Bethlehem
a pruncilor ºi întregul fel de a se manifesta al lui irod în primele
capitole ale evangheliei lui Matei este ceva legendar ºi lipsit de
temei istoric, fie cã începutul erei creºtine a fost stabilit în mod
greºit ºi momentul naºterii lui iisus cade deja la o datã „anterioarã
cu câþiva ani naºterii lui christos“. În zilele noastre, cel mai frec-
vent întâlnim acea concepþie care combinã cele douã concluzii,
122
care, deci, contestã relatãrilor de la începutul evangheliei lui Matei

orice valoare istoricã, socotind, în afarã de aceasta, cã abatele
roman Dionysius, care, în secolul al Vi-lea, a fixat începutul erei
creºtine pentru anul 753 de la întemeierea romei, a comis o
eroare, fiindcã iisus s-a nãscut cu 4–6 ani mai înainte.
noi suntem de pãrere cã aici e vorba de o problemã care nece-
sitã o examinare mult mai temeinicã ºi mai lipsitã de prejudecãþi
decât cele fãcute pânã acum. Toate teoriile care circulã azi sub
titlul de „rezultate ale cercetãrii ºtiinþifice“ se sprijinã pe niºte
temelii foarte ºubrede ºi însuºi faptul cã se contrazic între ele
trãdeazã caracterul lor ipotetic. În orice caz, noi avem convingerea
cã nu existã niciun motiv destul de bine întemeiat de a considera
cã tradiþiile calendaristice care ne-au fost transmise din perioada
de început a creºtinismului ºi relatãrile evangheliei lui Matei sunt
eronate. cu cât cercetarea ce se dedicã problemei legate de crono-
logia „naºterii lui christos“ va fi mai pãtrunzãtoare ºi mai multila-
teralã, cu atât vom gãsi – suntem siguri – mai multe motive de a
considera cã vechile tradiþii creºtine sunt bine întemeiate.
cu toate cã aceastã serie a noastrã de cãrþi despre începuturile
creºtinismului existã de mulþi ani ºi ne continuãm lucrul la ea, din
pãcate n-am avut încã posibilitatea de a finaliza cercetãrile noastre
proprii dedicate acestei importante probleme de cronologie. aºa
cã ne vom mulþumi încã o datã, în primã instanþã, cu observaþiile
provizorii pe care le-am comunicat deja mai demult.
1. o mare importanþã pentru fixarea cronologicã a datei „naº-
terii lui christos“ va avea faptul cã abordãm sau nu problema
înarmaþi cu înþelegerea dualitãþii celor douã istorii ale crãciunului.
istoria naºterii dupã care a fost aºezat întotdeauna, ºi de cãtre
abatele Dionysius, începutul erei creºtine este cea relatatã de
evanghelia lui luca. copilul iisus nathanic s-a nãscut, într-adevãr,
dupã ce irod cel Mare murise deja. ªi de vreme ce ºi naºtere lui
ioan Botezãtorul, care are loc exact cu o jumãtate de an înaintea
123
eMil BocK
evenimentului de crãciun relatat de evanghelia lui luca, are deja

ca premisã sfârºitul valului de pruncucideri, deci moartea lui irod,
intervalul dintre moartea lui irod ºi naºterea iisusului lucan este
de cel puþin trei sferturi de an. acest interval de timp este, totodatã,
minimul diferenþei de vârstã care trebuie sã fi existat între cei doi
bãieþi iisus, din moment ce evanghelia lui Matei presupune cã
bãiatul iisus solomonic s-a nãscut pe când irod încã mai trãia. Va
fi greu sã stabilim mai precis aceastã importantã diferenþã de
vârstã. rudolf Steiner vorbeºte în unele locuri despre „mai multe
luni“. S-ar putea însã, fãrã îndoialã, ca bãiatul solomonic sã se fi
nãscut chiar cu o bunã bucatã de vreme înaintea celui nathanic.
Dintr-un anumit punct de vedere, am putea sã ajungem la impresia
cã bãiatul cel mai vârstnic s-a nãscut cu aproximativ doi ani îna-
inte de „naºterea lui christos“, adicã înainte de naºterea bãiatului
mai tânãr. Putem însã lãsa liniºtiþi deschisã problema stabilirii mai
exacte a acestei diferenþe de vârstã.
2. Se pare cã, într-adevãr, s-au strecurat unele erori de calcul
când s-a fãcut trecerea de la modurile anterioare de a numãra anii
la cel creºtin. Poate cã unele lucruri se vor lãmuri deja dacã þinem
seama de modul diferit în care erau simþite numerele în epocile
mai vechi ºi în cele mai noi. Se mai poate sã fie necesarã însã ºi
corectarea unor erori reale, ºi anume, dupã toate probabilitãþile,
deja la numãrarea anilor din epocile precreºtine. astfel, unii isto-
rici au fãcut cu diferite ocazii afirmaþia cã intervalul dintre înte-
meierea romei ºi începutul, stabilit de Dionysius exiguus, al erei
creºtine ar fi, de fapt, mai mic cu ºapte ani: roma a fost înteme-
iatã, dupã câte se pare, nu în anul 753, ci de-abia în 747 î.chr. ar
trebui sã se cerceteze dacã aceastã afirmaþie are un fundament real,
luându-se drept punct de reper nu începutul numãrãtorii calen-
daristice romane, ci momentul final al ei, naºterea lui iisus, ºi
mergându-se cu numãrãtoarea din acest punct în sens invers.
aceasta s-ar potrivi cu o indicaþie datã de rudolf Steiner, care a
124
spus odatã, într-un context absolut diferit de acesta, cã adevãratul

an al întemeierii romei ar fi 747 î.chr.
Din toate acestea se contureazã urmãtoarea reprezentare despre

strãvechiul sanctuar din grota de la Bethlehem: reînviere în sens
demonizat a lãcaºurilor iniþiatice de cãtre irod cel Mare, care se
duce acolo într-ascuns, din reºedinþa sa de la ierusalim sau din
palatele de pe Muntele Paradis. Dupã ce copilul iisus din linia
solomonicã se naºte în „casa lui David“, deci, într-o casã din acest
orãºel, cultul din grotã, reînviat sub forma pe care i-o dã irod, îºi
gãseºte culminaþia sa oribilã de magie neagrã în orgiile uciderilor
de copii.
curând dupã aceea, irod moare de o boalã groaznicã. grota
din strãvechimi sfântã cade în paraginã ºi una din pãrþile ei, cea
mai accesibilã când se vine din exterior, e folositã ca grajd. aºa
se face cã, dupã ce întreaga viaþã legatã de adonis ºi de irod s-a
stins în aceastã grotã, acolo se naºte copilul iisus al evangheliei
lui luca.
FUga În egiPT
cÃlÃToria
copilaºul se nãscuse într-o casã din Bethlehem, care era lo-

cuinþa liniºtitã a lui iosif ºi a tinerei lui soþii, deºi se prea poate
ca asupra ei sã fi stãruit amintirea casei în care se nãscuse David.
Dupã ce regii-magi gãsiserã drumul spre acea casã liniºtitã ºi îºi
oferiserã darurile lor, sufletele pãrinþilor ºi mai ales al lui iosif erau
pline de sentimentele cele mai contradictorii. Uimirea din care
de-abia îºi putuserã reveni ºi presimþirea, ce încolþea, plinã de
veneraþie, a importanþei pe care o avea copilaºul nu puteau sã nu
fie amestecate cu spaimã. cãci acum vãlul protector al tãcerii
125
eMil BocK
fusese rupt. Taina, a cãrei mãreþie de-abia intrase în conºtienþa pã-

rinþilor, fusese dezvãluitã lumii întregi ºi expusã astfel primejdiei
chiar de cãtre aceia care ºtiau cel mai mult s-o aprecieze la justa
ei valoare. Dar, aºa cum se mai întâmplase deja o datã, lumea
spiritualã a dat rãspuns sufletului chinuit de îngrijorate întrebãri
al lui iosif; imaginile unei cãlãtorii într-o þarã îndepãrtatã i-au
arãtat ce avea de fãcut.
nu greºim, desigur, dacã presupunem cã sfatul dat de cei trei
înþelepþi de viþã regeascã a fost tot pe linia acestei revelaþii. ei,
care fuseserã conduºi spre Bethlehem de cãtre vechea înþelepciune
a „astrului de aur“ ºi prin semnele scrise pe cer de cãtre stelele
ce strãluceau în acea epocã, ºtiau cine era pruncul. Pe acel eu al
marelui învãþãtor al omenirii pe care pânã atunci, în templele ini-
þiatice conduse de ei, îl ºtiuserã, îl cãutaserã ºi-l adoraserã în sfe-
rele cerului îl vedeau acum sub forma umanã a unui copil în poala
mamei sale. nu-i vor fi sfãtuit ei, deci, pe pãrinþi ca destinaþia fugii
devenite inevitabile sã fie egiptul, cea mai apropiatã dintre þãrile
vechii înþelepciuni a templelor, iar în egipt, un lãcaº anume, încã
viu, de cultivare a religiei solare?
În jurul „fugii în egipt“ s-a þesut o întreagã atmosferã poetic-le-
gendarã, care, fãrã îndoialã, i-a fãcut întotdeauna pe oameni sã
simtã importanþa plinã de mister ºi unicitatea acestui eveniment.
Totuºi, o mare parte dintre reprezentãrile pe care ei ºi le-au fãcut
despre fuga în egipt îºi au originea în faptul cã în evanghelia lui
Matei a fost amestecatã atmosfera evangheliei lui luca. astfel,
ºi pictorii evului Mediu târziu au pictat multe tablouri „lucane“
despre fuga în egipt, ca ºi cum personajele evangheliei lui luca
ar fi fost cele ce strãbãteau pustiul. oricât de puþin am vrea sã ne
lipsim de aceste tablouri, cu adânca lor vrajã legendarã, dacã vrem
sã ne facem o reprezentare real-istoricã despre ceea ce s-a petrecut,
dãm mai puþin de un element idilic-legendar, ºi mai mult de unul
care, aºa liniºtit cum este, conþine respiraþia largã a mitului.
126
Dacã examinãm doar aspectul exterior al întâmplãrii, ar fi

nepotrivit sã ne imaginãm cã aceastã cãlãtorie a avut loc în sim-
plicitatea sãrãcãcioasã în care, mai târziu, perechea lucanã a mers
de la nazareth la Bethlehem, pentru numãrãtoarea populaþiei. iosif
din evanghelia lui Matei, membru al celei mai alese familii nobile
din þarã, cu tânãra lui soþie, crescutã în templu ºi înconjuratã mereu
de atenþia cercurilor conducãtoare ale castei preoþeºti, nu vor fi
fost lipsiþi de o anumitã bunãstare materialã. ideea de a se stabili
cu familia sa pentru mai mulþi ani într-o altã þarã nu poate sã-i fi
pãrut lui iosif atât de imposibilã, în ceea ce priveºte condiþiile ºi
posibilitãþile lui sociale. ªi, pe urmã, ar fi o contradicþie în sine
pãrerea cã, dupã vizita înalþilor regi din orient, ale cãror daruri
n-au fost, desigur, numai de naturã simbolic-spiritualã, cãlãtoria
ar fi început sub semnul sãrãciei ºi lipsei.
Dacã grija unor eventuale privaþiuni exterioare, în cursul cãlã-
toriei, nu putea sã tulbure decât în micã mãsurã sufletele celor doi
pãrinþi, acestea au putut sã uneascã în interiorul lor cu atât mai
mult trãirea condiþiei de apatrid, cerutã de destin, cu conºtienþa
regiunilor pe care le aveau de strãbãtut ºi în care urmau sã ajungã.
cãci atât iosif, cât ºi Maria, în virtutea originii ºi a educaþiei lor,
erau în posesia a tot ceea ce era pe atunci culturã în oraºul
ierusalim ºi în regiunile din jurul lui. aºa cã, în cursul cãlãtoriei
prin pustie, în pãrinþi va fi fost viu gândul cã acum ei parcurgeau
cu pruncul lor în sens invers cãile Muntelui Sinai, pe care poporul
trebuise sã le strãbatã odinioarã sub conducerea lui Moise. numai
cã acum ei nu se îndreptau spre o patrie fãgãduitã, ci spre o lume
strãinã, enigmaticã.
HelioPoliS
acel loc din egipt unde, dupã cum spune tradiþia, iosif a stat
vreme de mai mulþi ani împreunã cu ai sãi, ºi spre care îºi va fi
127
eMil BocK
îndreptat paºii în mod conºtient, avusese mare importanþã pentru

istoria originarã a culturii spirituale egiptene. el jucase însã un
rol însemnat ºi în istoria Vechii ligi, astfel cã iosif ºi Maria se
vor fi îndreptat chiar cu o anumitã încordare ºi emoþie spre locul
de care era legatã amintirea unor etape importante din istoria
israelului.
lãcaºul se numea Heliopolis, oraºul Soarelui. Spre templul ce
se înãlþa odinioarã aici lumea Veche privise dintotdeauna cu
veneraþie, ca spre unul dintre cele mai vechi ºi mai importante
izvoare de înþelepciune ale omenirii. Heliopolisul fusese, încã
înainte de a se forma marile centre regale de la Memfis ºi Teba,
lãcaºul originar al vieþii egiptului. De acolo venise înþelepciunea
solarã a lui Hermes, inauguratorul culturii egiptene, acea înþelep-
ciune strãvechi-sfântã a lui Hermes care, adaptatã la faza respec-
tivã de evoluþie, era o formã transformatã a înþelepciunii, ºi mai
vechi, a lui Zarathustra. atunci când, într-o altã epocã, mult mai
târzie, îndrãzneþul reformator amenophis iV ehnaton a început
lupta împotriva cultului decadent reprezentat de casta preoþimii
tebane oficiale, el a recurs la curentul mult mai vechi ce trãise
cândva în Heliopolis: în uniune cu preoþii de acolo, slujitori ai
Soarelui, el a venit ca herald al religiei solare reînnoite. lumea
mai era încã plinã de faima acestui lãcaº al înþelepciunii, vechi
cât egiptul însuºi, ºi în epocile în care egiptul în totalitatea lui
coborâse deja de multã vreme de pe strãlucitoarea sa culme divinã.
astfel, conform cu relatarea lui Strabon, se pare cã pânã ºi Platon
a mai petrecut 13 ani de învãþãturã la Heliopolis, înainte de a
începe sã activeze el însuºi ca învãþãtor în grecia.
De douã ori oraºul Soarelui, care în Vechiul Testament era
numit Beth-Shemesh sau om (dupã egipteanul anu), a jucat un
rol important în istoria israelului. când iosif a fost vândut de cãtre
fraþii sãi ºi dus în egipt, el, tânãrul înzestrat ºi având mari posibi-
litãþi de viitor, a fost luat de preoþii acestei þãri în ºcoala lor.
128
iniþierea lui în Misteriile egiptene, ca discipol al vechii înþelep-

ciuni a lui Hermes, a avut loc la Heliopolis.35 iar mai târziu, tâ-
nãrul Moise, care fusese adoptat ca fiu al casei faraonilor, a fost
crescut la Heliopolis ºi primit în rândurile preoþimii.36 Poate cã
tinereþea lui Moise, petrecutã la Heliopolis, i-a preocupat cel mai
mult pe pãrinþii lui iisus, atunci când s-au apropiat de vechiul
sanctuar al Soarelui, cãci doar ºi copilaºul Moise fusese adus acolo
dupã ce fusese salvat din primejdia unui val de pruncucideri
dezlãnþuite de furia unui cezar. la iosif, fiul lui iacob, care fusese
iniþiat la Heliopolis ºi cununat cu preoteasa asnath, iosif se va fi
gândit adesea, cãci purta acelaºi nume ca ºi acesta.
În vremurile vechi, imaginea acelui templu se caracteriza

printr-o întreagã pãdure de obeliscuri ce se înãlþau maiestuos spre
cer. Heliopolis este locul de origine al obeliscului, ca unul dintre
cele mai elementare simboluri solare. Piramidele mici ºi boante
care erau aºezate pe colonadele de piatrã înalte, zvelte, acoperite
cu hieroglife, erau iniþial îmbrãcate în foiþã de aur, astfel încât
razele Soarelui ce rãsãrea ºi apunea aprindea acolo sus, ca niºte
uriaºe fãclii, un foc cu strãfulgerãri orbitoare sau niºte vãpãi
roºietice. atunci, lumini ale cerului ardeau pe uriaºul candelabru
cu multe braþe de care era încadrat templul. colonada înaltã de
piatrã era, prin ea însãºi, o sãrbãtorire a forþelor verticalitãþii, care
sunt darul fãcut existenþei pãmânteºti de Soarele spiritual ºi care
nu se reveleazã doar în orientarea pe verticalã a plantei, ci, în
primul rând, în statura dreaptã a trupului uman ºi în nãzuinþa spre
înalturi a sufletului uman. În epocile vechi, când preoþii egipteni
au înãlþat aceste mândre semne solare, mai exista cu siguranþã o
cunoaºtere clarã a faptului cã odinioarã, într-un trecut foarte înde-
pãrtat, înaltul Spirit Solar sãvârºise o faptã prin care fãcuse ca
omenirea sã poatã avea parte de influenþele pure ale Soarelui prin
forþa verticalitãþii. ªi astfel, lumea Veche privea obeliscurile ca
129
eMil BocK
pe niºte monumente de aducere-aminte ºi recunoºtinþã faþã de o

mare faptã de mântuire ºi izbãvire sãvârºitã de Zeul Solar.
importanþa centralã, de focar radiant, pe care Heliopolisul o
avea odinioarã, poate fi cititã în mod indirect, dar de netãgãduit,
din soarta pe care au avut-o fãcliile de piatrã ce încadrau acolo
templul. Destinul a fãcut ca în multe metropole importante ale
lumii noi sã fie expuse obeliscuri de la Heliopolis, astfel încât ele
îºi rostesc acolo mesajul lor tãcut. Începutul l-a fãcut august, prin
faptul cã a adus cu el în europa, ca simboluri ale triumfului, uria-
ºele pietre ale colonadelor. ªi aºa se face cã numai în roma se
înalþã, în trei puncte importante ale oraºului, în faþa bisericii
Sfântul Petru, pe lateran ºi în Piazza del Popolo, obeliscuri din
Heliopolis, aduse la roma de august, caligula ºi constantin cel
Mare ºi aºezate mai târziu de diferiþi papi pe locurile lor actuale.
alte obeliscuri din Heliopolis se aflã la Paris, în Place de la
concorde, la londra, pe malul Tamisei, nu departe de Podul
Waterloo, ºi în new York.
Dacã mergi sã vezi astãzi locul unde se înãlþa vechiul Heliopolis,
te întâmpinã o priveliºte care, de secole, trezeºte un sentiment de
tristeþe, dar ºi dispoziþia unui farmec idilic. Fiindcã vechiul templu
al Soarelui nu era la mare distanþã de Memfis, reºedinþa casei
regale a vechiului regat, azi ajungi acolo fãrã nicio greutate,
venind de la cairo. lãsând în urmã zona cartierelor periferice din
partea de nord a oraºului, te gãseºti pe neaºteptate într-o oazã de
pajiºti ºi câmpuri încântãtoare. Simþi cã pui piciorul acolo pe o
insulã a vieþii, în mijlocul unei lumi a morþii. chiar ºi numai natura
îþi dã sentimentul cã în vremuri vechi aici era simþitã, transpãrând
prin atmosfera pãmânteascã, prezenþa unor zei buni ºi darnici. ca
ºi în alte locuri unde era vãzutã odinioarã Zeiþa natura, marea
Zeiþã-Mamã, ºi aici poþi crede cã dai de vãlul celei ce dãruie ferti-
litatea, prin care devin perceptibili, transpãrând de sub el, alþi zei,
în special entitatea spiritualã zãmislitoare a Soarelui.
130
În mijlocul acestei oaze de verdeaþã se înalþã un obelisc solitar,

singura parte rãmasã din construcþiile bogate ale vechiului templu.
e cel mai vechi dintre obeliscurile care, dupã câte ºtim, au existat
la Heliopolis. el era aºezat chiar în faþa intrãrii marelui templu
solar. acum, de jur împrejurul lui se întinde o liniºte ºi o singu-
rãtate pierdutã în visãri. Într-una din grãdinile de la marginea
spaþiilor verzi existã un izvor ale cãrui ape conþin minunate forþe
eterice. Un centru cu adevãrat liniºtit, în care simþi chintesenþa a
ceea ce urzeºte ºi trãieºte în întreaga lume din împrejurimi. o
tradiþie veche spune cã în acest loc a zãbovit Sfânta Familie.
legenda povesteºte cã iniþial apa izvorului fusese amarã, dar cã
mai apoi, când Maria a ajuns acolo cu pruncul iisus, a dobândit
o dulceaþã minunatã.
SoSirea la HelioPoliS
În momentul în care iosif vine la Heliopolis cu Maria ºi cu

pruncul iisus, templul nu se mai înãlþa deja în vechea strãlucire
plinã de mãreþie. Peste el trecuserã destule furtuni. clãdirile tem-
plului au fost distruse pentru prima oarã în anul 525 de cãtre
cambise, regele perºilor. Pe atunci, Pitagora tocmai împlinea douã
decenii de ºedere acolo, ca discipol al înþelepþilor egipteni de la
templu, ºi acum este dus de cãtre perºi, împreunã cu alþi prizo-
nieri, la Babilon. Trebuie sã ne imaginãm, deci, cã pe la începu-
tul erei creºtine mai exista cel mult o micã parte neînsemnatã a
vechilor temple. De jur împrejur vor fi zãcând deja de multã
vreme obeliscuri cãzute la pãmânt ºi alte ruine. cãci chiar cu puþin
înainte august începuse campania de jefuire a vechilor monu-
mente sfinte.
legendele povestesc cã, la apariþia Sfintei Familii, templele
s-ar fi prãbuºit de tot, cu zgomot mare. Dar ceea ce putuse fi
distrus din punct de vedere exterior, de mult se transformase în
131
eMil BocK
ruine. Profeþia lui ieremia: „Va sfãrâma stâlpii din Bet Shemesh
(casa Soarelui) din þara egiptului ºi va arde cu foc templele zei-
lor egiptului“ (43, 13) se împlinise deja. ceea ce se întâmpla
acum era intrarea neobservatã în joc a unui destin care avea sã
reînnoiascã întreaga lume a vechilor temple. Tot ceea ce fusese
înainte nu era decât o profeþie care acum avea sã fie depãºitã de
împlinirea ei.
nu vom greºi, desigur, imaginându-ne cã în mijlocul ruinelor
de la Heliopolis se mai pãstrase, în forma cea mai simplã ºi
nepretenþioasã, o ºcoalã retrasã, liniºtitã. acolo mai putea fi gãsit,
probabil, un cerc de oameni care, atât cât îi stãtea în putere, cultiva
în continuare vechea înþelepciune solarã a preoþilor. nu putem
presupune cã aceºti oameni erau recunoscuþi în lume ºi luaþi în
serios ca preoþi, fiindcã întreaga culturã a templelor egiptene de-
mult cãzuse pradã decadenþei ptolemaice ºi din vremea cleopatrei
se afla sub influenþa tiranicã a cezarilor romani. ne putem ima-
gina, aºadar, cã liniºtita ºcoalã de la Heliopolis era susþinutã de
niºte oameni legaþi între ei într-un fel asemãnãtor celui din ca-
drul unui ordin cãlugãresc. nu este deloc imposibil ca ei sã se fi
alãturat ordinului terapeuþilor, varianta egipteanã a ordinului
palestinian al esenienilor, sau mãcar sã fi avut relaþii de prie-
tenie cu ei.
Deºi unele tradiþii vorbesc de o perioadã de timp mai îndelun-

gatã, cel mai probabil este, totuºi, cã iosif cu Maria ºi pruncul au
rãmas în egipt trei ani. aºa ni se relateazã în cele mai multe dintre
scrierile apocrife. Dacã încercãm sã ne creãm o imagine a vieþii
liniºtite din aceºti trei ani, cufundarea celor trei pribegi în atmo-
sfera peisajului din împrejurimi, ca ºi în cercul oamenilor trãitori
aici, cultivând vechile comori ale înþelepciunii tradiþionale, în faþa
sufletului nostru se vor ivi imaginile unei deveniri conduse de o
Providenþã plinã de bunãtate, înconjurate de grija divinã
132
ocrotitoare. cu toate cã mãreþia monumentalã a trecutului þãrii

strãine în care se aflau sporea ºi mai mult senzaþia de exil ºi de
pribegie, poate cã în iosif ºi ai sãi se va fi nãscut, cu timpul, un
anumit sentiment cã aici sunt la ei acasã. cãci, din anumite puncte
de vedere, Heliopolisul era înrudit, în ceea ce priveºte caracterul
peisajului, cu Bethlehemul. ca ºi acesta, era aºezat ca o insulã a
vieþii în mijlocul pustiului; ca ºi acesta, era plin de adierea unor
amintiri ºi profeþii sfinte.
În primul rând, însã, sentimentul de a se afla în siguranþã, la
adãpost, se va fi nãscut datoritã ajutorului ºi sprijinului plin de
înþelegere cu care cei din urmã preoþi ºi înþelepþi de la Heliopolis
i-au primit pe strãinii din Bethlehem, îndeosebi pe copilul iisus.
Dacã e adevãrat cã, la sugestia celor trei regi, iosif ºi-a ales drept
loc de reºedinþã în egipt vechiul oraº al Soarelui, nu va fi greu
sã presupunem cã acolo el a fost primit din prima clipã în modul
cel mai bun cu putinþã. În acest caz, se va fi rãsfrânt ceva din
cunoaºterea reciprocã ºi din relaþiile care, în vremurile de atunci,
legau între ele lãcaºurile de Misterii ale lumii Vechi ce rãmãseserã
autentice. Dar, chiar dacã regii-magi din rãsãrit n-ar fi atras
atenþia prin niciun cuvânt asupra copilului iisus, personalitãþile
de frunte din Heliopolis ar fi remarcat ºi înþeles în curând însuºirile
cu totul ieºite din comun ale acestui bãiat. chiar dacã n-au ajuns
sã recunoascã în mod limpede eul care era încarnat aici, fãrã în-
doialã cã, în virtutea vechilor facultãþi de percepþie care se mai
pãstraserã, au vãzut, totuºi, strãlucind deasupra copilaºului steaua
unei înalte misiuni ºi au simþit cã nu o întâmplare, ci o adâncã
înþelepciunea a Providenþei îl cãlãuzise pe bãiat spre lãcaºul unde
era cultivatã înþelepciunea solarã vestitã iniþial de Zarathustra.
coPilÃrie TreaZÃ
Bãiatul iisus despre care vorbeºte evanghelia lui Matei trebuie

sã-i fi uimit foarte de timpuriu pe toþi cei din jurul sãu prin
133
eMil BocK
miracolul unei conºtienþe treze, luminoase, care strãlucea din ochii

lui. Se vedea imediat cã în el se încarnase un suflet care era
saturat cu cea mai mare bogãþie de experienþe pãmânteºti; un suflet
care aducea foarte multe lucruri cu el în actuala Sa viaþã pãmân-
teascã. Întâlnirea cu egiptul, într-un strãvechi lãcaº de înþelepciune
atât de central, a fost pentru acest suflet ca o întâlnire cu sine
însuºi. ajungea într-o lume care se afla în cea mai intimã unire
cu ceea ce dormita în el, drept comoara pe care o aducea din
vieþile anterioare.
Dacã urmãrim primii paºi în viaþã ai bãiatului, dacã încercãm
sã-l observãm cum începe sã perceapã lumea înconjurãtoare, cum
învaþã sã vorbeascã ºi sã punã întrebãri, vedem desfãºurându-se
cu cea mai mare intensitate ºi limpezime un mister care, sub o
formã mai slabã, existã în viaþa fiecãrui om: misterul învãþãrii.
cãci o adevãratã învãþare nu constã niciodatã în simpla asimilare
a unor cunoºtinþe ºi lucruri comunicate numai din exterior, ci, mai
degrabã, aceasta devine ceva rodnic ºi viu numai prin faptul cã
fiecare impresie ºi impuls din afarã trezeºte ºi desferecã ceva care
dormiteazã în suflet. Mult mai important decât elementul care, în
procesul învãþãrii, pãtrunde din afarã în om este acela care rãs-
punde din interior.
În bãiatul iisus care creºtea la Heliopolis, învãþarea trebuie sã
fi fost ca o minunatã înflorire neîntreruptã a unor bogate presimþiri
spirituale. când copilul umbla prin incinta templului, însoþit de
mama Sa ori de preoþii cu care era prieten, privind ciudatele forme
arhitecturale ºi, pe obeliscurile ce zãceau la pãmânt, strãvechea
scriere hieroglificã, sau când Îi asculta pe cei mari povestindu-i
legende sfinte sau discutând între ei, când, în sfârºit, punea el
însuºi întrebãri care-i umpleau de uimire pe cei mari, dar la care
erau nevoiþi sã dea, totuºi, un rãspuns, toate acestea erau ca ºi cum
din adânca fântânã a sufletului acestui copil ar fi ieºit la suprafaþã
o presimþire dupã alta, care pãreau niºte amintiri venind de
134
undeva, de foarte departe. ªi dacã nu excludem posibilitatea ca

printre preoþii de la Heliopolis sã fi existat chiar câte unul în stare
nu numai de o cunoaºtere generalã a importanþei acelei indivi-
dualitãþi care era încarnatã în bãiat, ci ºi de o cunoaºtere mãcar
prin sentiment a legãturii dintre ea ºi evoluþia trecutã a înþelep-
ciunii omenirii, în faþa noastrã se ivesc un fel de imagini pline de
adevãr din basme ºi legende, niºte scene în care devine vizibil în
mod palpabil miracolul acestei copilãrii. Parcã am vrea sã ne
imaginãm în mod viu cã au existat, poate, niºte bãtrâni înþelepþi
ºi plini de bunãtate, spre care copilul se simþea mereu atras ºi
pentru care era o bucurie binecuvântatã sã-l aibã în preajma lor.
Poate cã în povestirile acestor bãtrâni înþelepciunea solarã a
Heliopolisului se va fi condensat sub forma unor istorioare foarte
scurte. Basmele despre Soare, de felul celor ce mai pot fi întâlnite,
ca atmosferã ºi conþinut, în sânul poporului rus, de pildã, care po-
vestesc despre Soare cum, într-o noapte, coboarã pe o scarã înaltã
pe Pãmânt, ne pot mãcar sugera direcþia în care trebuie sã cãutãm
ceea ce-i va fi povestit Bãiatului un astfel de bãtrân.
asemenea convorbiri, chiar dacã au avut loc doar în mod em-
brionar, au putut elibera ceea ce era, în ultimã instanþã, rodul cules
prin ºederea în egipt de cãtre individualitatea încarnatã în bãiatul
iisus. În ceea ce priveºte substanþa ei, strãvechea înþelepciune
solarã, aºa cum fusese ea întemeiatã odinioarã în Persia de cãtre
Zarathustra – reînnoitã apoi pentru egipt de cãtre Hermes –, s-a
unit cu fiinþa copilului. De acum înainte, ea l-a învãluit ca un
veºmânt suprasensibil. corpul eteric al copilului în creºtere a fost
îmbibat cu totul de aceastã înþelepciune. ceea ce s-a petrecut acum
va fi fost asemãnãtor celor întâmplate, potrivit cu descrierile
ºtiinþei spiritului, în copilãria lui Moise, ºi anume, tânãrului Moise
i-a fost integrat corpul eteric al lui Zarathustra, care, prin cultivarea
înþelepciunii zarathustrice, fusese menþinut viu în lãcaºurile de
Misterii din egipt.37 Într-un sens cuprinzãtor, eul ce locuia în
135
eMil BocK
bãiatul iisus a fost unit din nou cu rodul destinului sãu trecut, trãit
în sânul omenirii, ºi al activitãþii pe care o desfãºurase pentru ea.
acesta e sensul mai adânc, orânduit de Providenþã, al fugii în
egipt: s-a încarnat un eu în care se concentreazã chintesenþa
întregii istorii pãmânteºti a omenirii. la lãcaºul care era izvorul
spiritual al egiptului, spre copil vine din exterior ceea ce, ca
esenþã, existã în el însuºi, ºi astfel în acest destin tãcut de copil
are loc un fel de recuperare a istoriei omenirii.
ÎnToarcerea acaSÃ
importanta ºedere la Heliopolis a durat câþiva ani. apoi, dupã

cum relateazã noul Testament, tot o inspiraþie trimisã noaptea, în
vis, îl face pe iosif sã ia hotãrârea de a se întoarce acasã, la fel
cum se întâmplase ºi în cazul în care luase drumul egiptului. ªi
astfel începe cãlãtoria întoarcerii în patrie. Sfânta Familie face
acum în aceeaºi direcþie ca ºi poporul evreu peregrinãrile prin pus-
tiul Sinai, spre patria fãgãduitã ºi doritã cu ardoare, ºi acum ºi co-
pilul poate lãsa sã intre în sufletul Sãu o licãrire conºtientã despre
þãrile pe care le aveau de strãbãtut. Poate cã în cursul cãlãtoriei
mama i-a povestit unele dintre întâmplãrile care constituie un
capitol atât de important al istoriei israelului; ºi iarãºi se trezesc
alte regiuni ale presimþirii, care dormiteazã în sufletul copilului.
la plecarea din egipt, intenþia lui iosif a fost, fãrã îndoialã,
aceea de a se întoarce acolo unde locuiserã mai înainte, la Bethlehem,
chiar dacã nu va fi fost absolut sigur cã e bine ce face. În el se
vor fi miºcat tot felul de sentimente de teamã faþã de evoluþia ce
urma sã înceapã la Bethlehem. Dar, aºa cum odinioarã stelele cãlã-
uziserã drumurile regilor, acum calea sa este cãlãuzitã de un ºir
de vise, ºi astfel, în cele din urmã, prin întâlnirea avutã într-o
noapte cu un înger, i se dã indicaþia neechivocã de a evita întregul
þinut al iudeii. cu câþiva ani înainte, copilul fusese sustras atacului
136
plin de urã al lui irod, acum el trebuia sã fie sustras influenþei bine
intenþionate a celor care vedeau în el pe restauratorul mesianic
al dinastiei lui David ºi voiau sã-l creascã în acest sens. iosif se
stabileºte cu Maria ºi copilul iisus la nazareth, cufundându-se
astfel în zona de ocrotire a unei comunitãþi religioase foarte unite.
nazarethul nu era nicidecum un oraº sau un sat în înþelesul
obiºnuit al cuvântului. ªi ca mãrime exterioarã el pare sã fi fost
o aºezare cu totul neînsemnatã. erudiþii au contestat chiar ideea
cã ar fi existat pe atunci aceastã localitate ºi, în parte, mai au ºi
astãzi îndoieli cu privire la ea. Într-adevãr, în afarã de evanghelii,
în documentele ºi tradiþiile istorice nazarethul nu este menþionat
în niciun fel, pânã în niºte epoci relativ foarte târzii. Dar adevã-
ratul motiv pentru care el nu este amintit nicãieri constã în faptul
cã nazarethul nu era o aºezare obiºnuitã, accesibilã oricui, ci o
colonie foarte închisã spre exterior a ordinului esenienilor. numele
nazareth înseamnã „oraº al lui nezer“. Prin urmare, se credea cã
aceastã colonie a fost întemeiatã de nezer, unul dintre cei cinci
discipoli ai lui jeshu ben Pandira.38
la fel cum dupã naºterea copilului iisus indicaþia generalã din
vis de a fugi în egipt se va fi concretizat sub forma unui sfat dat
de cãtre cei trei regi, în aºa fel încât oraºul Heliopolis a fost ales
drept loc al ºederii în aceastã þarã, tot astfel, dupã întoarcerea în
patrie, când revelaþia divinã nu i-a poruncit decât în general sã
evite iudeea, relaþiile de prietenie dintre preoþii de la Heliopolis
ºi ordinul terapeuþilor ºi esenienilor va fi fost acela care a fãcut
sã fie aleasã, lucru lesne de înþeles, colonia nazareth. ªi la
nazareth se întâlnesc acum cei doi curenþi ai destinului, meniþi
sã se uneascã într-unul singur.
137
eMil BocK
iSToria naªTerii lUi iiSUS relaTaTÃ În eVan-

gHelia lUi lUca
naZareTHUl ªi ViaÞa naZarinenilor
Situat pe platourile înalte ale galileii, nazarethul este adãpostit

în sânul unui cer pãmântesc. ameninþãtoarea gravitate subpãmân-
teanã a deºertului iudeii, care planeazã peste împrejurimile
Bethlehemului, e departe, la capãtul lumii. atmosfera etericã strã-
luminatã de razele solare, sub cerul albastru, pajiºtile ºi câmpurile
verzi ce se întind pânã departe, rãspândesc peste tot un element
paradisiac. Muntele Schimbãrii la Faþã, muntele între munþi, se
înalþã cu conturul sãu ceresc-sferic deasupra orizontului, dacã,
urcând în punctele situate mai sus, îþi arunci privirile în vale, spre
orãºel. lacul genezareth, lacul între lacuri, minunatul ochi în care
se oglindeºte un pãmânt rãmas tânãr, albãstreºte spre colinele
nazarethului. Spre vest, acolo unde Soarele se reflectã dupã-a-
miaza, fãcut parcã din metal lichid, în valurile Mãrii Mediterane,
se deschid depãrtãrile lumii. Dinspre nord, prin maiestuoasa culme
înzãpezitã a Muntelui Hermon, îþi vorbeºte lumea sublimã a trecu-
turilor originare adãpostite în sânul lui Dumnezeu-Tatãl. ne aflãm
într-un punct central, în jurul cãruia sunt adunate în cerc, de jur
împrejur, minunãþiile galileii. ne simþim aici într-o lume în care,
fiindcã a rãmas aproape de cer, pãmântescul e transparent, mai
mult ca oriunde, pentru sfera arhetipurilor întregii existenþe.
comunitatea de oameni care trãia pe la sfârºitul erei precreºtine
în nazareth, sub forma unei colonii evlavioase ºi foarte închise
spre exterior, cultiva cu toate forþele sufletului o viaþã spiritualã
prin care legãtura dintre fiinþa umanã ºi cer era pãstratã în cel mai
înalt grad posibil ºi prin care se cãuta sã se evite cufundarea în
preapãmântescul materiei ºi în preaomenescul poftei. În jurul
membrilor ordinului esenian, care trãiau dupã niºte prescripþii
ascetice severe39 ºi cãrora le revenea conducerea coloniei, era
138
adunatã o mulþime mai mare de oameni, singuri sau în familii,

care, asemeni fraþilor laici ºi surorilor laice din preajma ordinelor
cãlugãreºti de mai târziu, respectau o formã mai puþin strictã a
regulilor ordinului. În aceastã colonie va fi domnit un minunat
element de omenie ºi echilibru social. Tot ceea ce i-ar fi putut lega
prea mult pe oameni de cele pãmânteºti era eliminat. nu exista
proprietate personalã. Toþi trãiau într-o extremã simplitate, cu ne-
voi reduse la minimum. Membrii laici exercitau meserii ºi profesii
prin care erau satisfãcute nevoile cele mai imperioase ale comuni-
tãþii. era interzisã orice formã de bani ºi, cu atât mai mult, orice
fel de arme. contactul cu lumea exterioarã din jur nu era evitat
cu orice preþ, dar atunci când un nazarinean fãcea o cãlãtorie sau
îºi punea priceperea de meºteºugar în slujba unor oameni din
exterior el aducea întotdeauna cu sine, acolo unde mergea, ceva
din nepãmânteasca lui lipsã de cerinþe materiale ºi din nãzuinþa
lui spiritualã strãinã de lume.
la douã ore de drum spre nord-vest de nazareth exista un oraº

care se afla în cel mai net contrast faþã de colonia nazarineanã:
Sepphoris. Îndeosebi dupã moartea lui irod cel Mare, acest oraº
a fost dezvoltat în sensul unei nemãsurate dorinþe de lux ºi de
plãceri lumeºti, de cãtre irod antipas, care-ºi exercita de aici domi-
naþia asupra provinciei galileea. el a primit numele de Diocezareea,
oraºul cezarului divin. construcþii fastuoase, teatre, piste de aler-
gãri, palate, temple închinate zeilor ºi o viaþã ce înota pânã-n gât
în lãcomie de plãceri îi dãduserã oraºului caracterul sãu specific.
Probabil cã, privind spre Sepphoris, care se putea vedea de la
nazareth, nazarinenii vor fi simþit intensificându-se ºi mai mult
în ei nãzuinþa spiritualã strãinã de lume.
Trebuie sã ne imaginãm, desigur, cã în nazareth, printre laicii

ce trãiau în preajma membrilor propriu-ziºi ai ordinului, au existat
139
eMil BocK
ºi oameni care îºi pãstraserã de la naturã o mare nevinovãþie para-

disiacã ºi care, într-un anumit sens, rãmãseserã foarte asemãnãtori
copiilor, tocmai de aceea simþindu-se atraºi de felul de a fi al aces-
tei comunitãþi sau fiind chiar atraºi, chemaþi sã vinã acolo, dacã
erau gãsiþi deosebit de înrudiþi cu ea de cãtre conducãtorii esenieni.
Printre aceºtia se afla o pereche de oameni, un dulgher pe nume
iosif ºi tânãra lui soþie, încã o copilã, Maria, în care copilãreasca
inocenþã pe care i-o dãruise natura era deosebit de vie ºi radiantã.
Mai ales Maria era, de fapt, mult mai mult înger decât om. curãþia
cereascã, neprihãnitã, a fiinþei ei trebuie sã-ºi fi gãsit expresia
într-o armonie ºi frumuseþe neîntrecutã a întregii ei fiinþe, deci ºi
a chipului. Încã învãluitã cu totul în urzirea unor visãri cereºti,
aceastã pereche era departe de a se gândi la sine însãºi sau la niºte
scopuri pãmânteºti. ea trãia dãruindu-se pioasã, în modul cel mai
firesc, þelurilor ºi idealurilor spirituale, aºa cum erau ele cultivate
în sânul coloniei.
numele lui nezer, cel care întemeiase colonia din nazareth,

înseamnã „lãstarul, mlãdiþa tânãrã“. Începând cu prima parte a
capitolului 11 de la isaia, acest nume era un cuvânt mesianic fun-
damental: „Din rãdãcina lui iesse va rãsãri un nou lãstar (nezer).“
aºadar, ramificaþia ordinului esenienilor, care se socotea coborâ-
toare din nezer ºi cãreia îi aparþinea comunitatea din nazareth,
îºi fãcuse o datorie, în primul rând, din cultivarea unor linii genea-
logice pure: lui Mesia trebuia sã i se pregãteascã ºi sã i se ofere,
ca potir al încarnãrii sale, o corporalitate purã, înruditã cu spiritul
prin însãºi natura ei. ªi aºa se face cã tocmai în nazaret, „oraºul
lãstarului din rãdãcina lui iesse“, personalitãþile eseniene de frunte
au acordat o deosebitã grijã raporturilor dintre sexe ºi cãsãtoriilor,
spre a le feri sã cadã în preapãmântesc. Dacã pentru membrii pro-
priu-ziºi ai ordinului exista deja legea strictã a celibatului ºi a
castitãþii, totuºi cãsãtoria, îngãduitã laicilor ce trãiau împreunã cu
140
ei, nu putea avea acelaºi caracter ca în lumea exterioarã. Trebuie

sã ne imaginãm, deci, cã ºi printre esenieni, chiar dacã într-un cu
totul alt mod decât printre oamenii templului din ierusalim, exista
o practicã eugeneticã subtilã. cãsãtoriile nu erau încheiate pe baza
dorinþelor ºi hotãrârii personale a celor în cauzã, ci erau orânduite
de cei rãspunzãtori, în cadrul comunitãþii, de problemele sufle-
tesc-spirituale. ªtim din anumite izvoare cã printre esenieni existau
pretutindeni „vãzãtori“, cãrora li se cerea sfatul când era vorba
de luarea unor hotãrâri importante în viaþã. nu e greu de presupus
cã oamenii se cãsãtoreau între ei urmând mai ales sfatul unor ase-
menea „vãzãtori“. cãlugãriþa vizionarã Katharina emmerich a
oferit, pe la începutul secolului al XiX-lea, în descrierile vieþii
Mariei fãcute de ea, o imagine a felului cum esenienii cãutau ºi
puneau în aplicare directive suprasensibile, atunci când se încheiau
cãsãtorii sau dacã era vorba de perpetuarea anumitor familii. Unele
dintre lucrurile descrise acolo ne-ar putea da deja o imagine
istoricã valabilã a acestei situaþii. Dacã ni se povesteºte, de pildã,
cã oamenilor care cereau un sfat „vãzãtorii“ le spuneau sã semene
seminþe ale anumitor plante, cã ei urmãreau apoi creºterea ger-
menilor ce ieºeau din pãmânt, pentru a citi de acolo rãspuns la
întrebarea lor, trebuie sã spunem cã este cât se poate de posibil
sã se fi procedat aºa. cãci asemenea oracole vegetale erau folosite,
ca „grãdini ale lui adonis“, de pildã, în toate practicile cultice ale
lumii Vechi.
o practicã prin care se încerca, printre esenieni, sã se pãstreze
în mod cu totul deosebit nevinovãþia copilãreascã în contextul
relaþiilor sociale pare sã fi fost aceea de a-i cãsãtori pe oameni la
o vârstã foarte fragedã. Se poate astfel sã fie adevãrat ce spun
unele documente, cã atunci când a fost datã de soþie dulgherului
nazarinean iosif Maria din evanghelia lui luca de-abia dacã avea
mai mult de 12 ani... Pe acest iosif, spre deosebire de celãlalt iosif,
141
eMil BocK
care se trãgea din familia regalã, nu trebuie sã ni-l reprezentãm

bãtrân, totuºi probabil cã era deja un bãrbat în floarea vârstei.
Deosebirea, ca dispoziþie ºi ca scop sufletesc, dintre practica

eugeneticã a oamenilor de la templul din ierusalim ºi cea a ordi-
nului esenienilor e mai mare decât ne putem imagina. Privirile
cercului de preoþi de la templu, cu toate cã, prin dirijarea mesia-
nicã a naºterilor, se lucra la edificarea viitorului, erau orientate
mai ales spre trecut. Strãlucirea regalã din vremurile vechi a
familiei coborâtoare din avraam ºi David þinea prizoniere acele
suflete care nu erau deloc tinereºti. Tocmai din aceastã cauzã a
apãrut apoi în mod inevitabil acea unilateralitate ºi extrovertire
a ideii mesianice; în loc sã spere în venirea unei forþe spiri-
tual-divine absolut noi, ei începuserã sã aºtepte restaurarea unor
valori politice ale trecutului. Spre deosebire de aceºtia, esenienii
erau naturi fundamental apolitice, însufleþiþi numai ºi numai de
dorul dupã spirit. În vreme ce oamenii de la templu uzau de mij-
loace exterioare tehnice spre a dobândi cunoºtinþe suprasensibile,
esenienii, pentru a deveni ei înºiºi „vãzãtori“, se dãruiau cu toatã
puterea lor educaþiei ascetice a sufletului, care le permitea sã pri-
veascã nu spre trecut, ci spre viitorul dorit, ºi pãstra sau fãgãduia
sufletelor lor o anumitã tinereþe ºi inocenþã copilãreascã. Pentru
ei, Mesia era mai mult preot decât rege, aducãtorul unei noi spiri-
tualitãþi, cel care avea sã le redea Paradisul.
Vom putea arunca o privire importantã în ocultismul ordinului
esenian, dacã vom studia cele douã registre genealogice din
evanghelii, mai ales pe cel din evanghelia lui luca, folosind cheia
ce ni se oferã în descrierile lui rudolf Steiner, în mod special
pentru misterele numerice care pot fi identificate acolo.40
cele douã registre genealogice nu au numai o valoare în raport
cu trecutul, ºi anume valoarea de a urmãri înapoi, pe firul vremii,
descendenþa fizicã a unui om. Prin numele enumerate, ele
142
constituie, totodatã, treptele unui drum esoteric care era cultivat

în cercurile esenienilor. De-a lungul ºirului de generaþii, omul ºi
conºtienþa omenirii deveniserã, treptat, din ce în ce mai pãmân-
teºti. Printr-o purificare treptatã a sufletului, discipolul ordinului
esenian întorcea din nou direcþia evoluþiei spre realitãþile cereºti.
Fiecare treaptã a cãii lãuntrice îl înãlþa iarãºi spre un alt strãmoº
ºi spre spiritualitatea care trãise odinioarã în el; conºtienþa redo-
bândea pas cu pas conþinutul ceresc pe care-l avusese.
e drept cã, în ceea ce priveºte dispoziþia sufleteascã, lumea
oamenilor de la templul din ierusalim se raporteazã la aceea a
ordinului esenienilor aºa cum se raporteazã evanghelia lui Matei
la evanghelia lui luca. iar arborele genealogic lucan ne permite
sã simþim în modul cel mai nemijlocit atitudinea sufleteascã a
esenienilor, nu numai prin faptul cã înºirã doar nume ale unor
„anonimi din þarã“, ci ºi fiindcã ne conduc, într-adevãr, din treaptã
în treaptã, din prezent spre trecut, fãcând în aºa fel încât fiecare
generaþie pare a fi un alt fuºtei al unei scãri cereºti. Suntem
conduºi astfel, trecând pe la David ºi avraam, pânã la adam ºi,
în cele din urmã, la Dumnezeu însuºi. Dar, dat fiind faptul cã
evanghelistul Matei se trage el însuºi din ordinul esenienilor
(numele sãu este identic cu acela al lui Matthai, unul dintre cei
cinci discipoli ai lui jeshu ben Pandira), registrul genealogic de
la începutul primei evanghelii are, totodatã, forma unui tabel me-
ditativ esenian.
Pornind de aici, vom înþelege legile numerice, subliniate în
mod deosebit de Matei, dar prezente ºi în evanghelia lui luca,
de care sunt dominate cele douã tabele genealogice. numele, care
reprezintã în acelaºi timp niºte trepte, sunt ordonate în grupuri de
câte ºapte. evanghelia lui Matei þine sã înºire de la avraam pânã
la iisus de trei ori câte 14 generaþii, adicã de ºase ori ºapte ge-
neraþii (1, 17). e ciudat însã cã, pe urmã, totuºi, lipseºte un
membru, fiindcã între exilul babilonian ºi iisus evanghelia nu
143
eMil BocK
înºirã 14, ci doar 13 nume. la fel cum Matei noteazã de ºase ori
ºapte generaþii, luca menþioneazã de 11 ori ºapte generaþii, aici
pãrându-se iarãºi cã lipseºte un nume. În ambele cazuri, în subtext
stã un „numãr perfect“: la Matei, de ºapte ori ºapte, la luca, de
12 ori ºapte. De fiecare datã avem însã cu un grup de ºapte mai
puþin decât ar corespunde „numãrului perfect“.
Matei: 7 ´ 7 – 7 – 1 sau ( 7 – 1) ´ 7 – 1 = 41
luca: 12 ´ 7 – 7 – 1 sau (12 – 1) ´ 7 – 1 = 76
Poate cã, folosind o comparaþie, ne vom face o idee concretã

despre misterele numerice care domnesc aici. Treptele exprimate
sub forma ºirurilor de numere sunt ca ºi treptele de la o casã.
Întotdeauna existã un anumit numãr de trepte care ne duce la etajul
imediat urmãtor. Fiecare casã este însã mai înaltã decât suma
treptelor ei, fiindcã treptele se opresc la baza etajului celui mai
de sus. etajul cel mai de sus constituie încã o datã culmea unui
grup în trepte. adevãrata înãlþime a registrului lui Matei, dacã ni-l
reprezentãm sub forma unei case, ar fi de ºapte ori ºapte trepte.
al ºaptelea grup de câte ºapte este etajul superior, la care se pare
cã evanghelistului i-a fost de ajuns cã ne-a dus de-a lungul a de
ºase ori ºapte trepte. Tot aºa, înãlþimea adevãratã a arborelui
genealogic lucan, reprezentat sub formã de casã, ar fi de 12 ori
ºapte trepte. cel de-al 12-lea grup de câte ºapte este sfera desã-
vârºirii, spre care trebuia sã ne conducã.
enigma faptului cã în ambele registre genealogice lipseºte un
nume se dezleagã dacã îl numãrãm, ca punct de plecare ºi primã
treaptã, ºi pe discipolul spiritual care vrea sã strãbatã lãuntric cele
41 sau 76 de trepte. Dacã-l includem ºi pe el în calculul nostru,
ritmul de ºapte va ajunge, în ambele cazuri, sã fie complet. (Sã
amintim în treacãt cã în seria lucanã este conþinut ºi numãrul de
144
ºase ori ºapte. Totuºi, acest numãr nu duce, cum se întâmplã la

Matei, de la iisus pânã la David. la luca, intervalele dintre dife-
ritele generaþii sunt mai scurte, ceea ce poate constitui un indiciu
al faptului cã la esenieni se obiºnuia sã se cãsãtoreascã persoane
nevârstnice.)
Faptul cã registrele genealogice nu aveau doar o semnificaþie
de statisticã genealogicã, ci desemnau ºi treptele unui drum lãun-
tric, mai explicã, în sfârºit, ºi absenþa, în arborele genealogic de
la Matei, a anumitor membri intermediari. acolo unde fiul ºi
nepotul nu însemnau pentru evoluþia lãuntricã a conºtienþei decât
niºte repetãri a ceea ce trãise deja în tatã, în loc de trei trepte nu
intrã în considerare, într-adevãr, decât una singurã. Valoarea de
treaptã iniþiaticã este mai importantã decât numãrul de persoane
exterior.
BUna VeSTire ªi naªTerea
natura sufleteascã a lui iosif nazarineanul ºi aceea a tinerei

Maria se armonizau ºi se acordau într-un mod atât de firesc una
cu alta, de parcã unirea lor n-ar fi fost încheiatã prin hotãrârea
conducãtorilor coloniei eseniene, ci de îngerii înºiºi, pe baza unor
intenþii dumnezeieºti ºi raporturi de destin nespus de adânci. Vãlul
de visare al unei conºtienþe rãmase încã mai mult cereascã decât
pãmânteascã învãluia viaþa lor în comun. aºa cã Maria, rãmasã
încã total feciorelnicã, a trecut printr-o trezire bruscã, aproape de
spaimã, în momentul în care ºi-a dat seama cã poartã un copil sub
inimã. evanghelia lui luca nu vorbeºte de nicio spaimã sau îngri-
jorare care ar fi apãrut în sufletul lui iosif, aºa cum face evan-
ghelia lui Matei, referindu-se la iosif din Bethlehem. cât despre
dulgherul iosif, vestea cã soþia lui aºtepta un copil mai degrabã
va fi intensificat ºi însorit ºi mai mult felul naiv, firesc ºi plin de
145
eMil BocK
bucuria prezenþei lui Dumnezeu, de a se raporta la destinul sãu

cãlãuzit de puterile cereºti.
era în preajma Paºtelui, când miracolul primãverii lãsa sã
strãluceascã de jur împrejur, într-o frumuseþe plinã de vrajã, mira-
colul galileii – perechea bethlehemitã se afla deja, cu copilul ei,
în egipt –, când Maria a trãit marea trezire. Vor fi având dreptate
vechile tablouri s-o reprezinte pe soþia feciorelnicã a dulgherului
ºezând la fântânã. Întreaga viaþã a primãverii urzeºte în jurul ei
cu prospeþime de izvor. Înmugurirea unei vieþi noi împlineºte ºi
propria ei fiinþã trupesc-sufleteascã. Transformarea ºi regruparea
forþelor ei de viaþã fac ca sufletul ei sã fie ridicat pe neaºteptate
la nivelul unei viziuni suprasensibile. ea devine conºtientã de ma-
ternitatea ce încolþea în ea, nu numai în mod corporal, ci vede
plutind pe deasupra ei o fãpturã îngereascã sublimã. Privirea
sufletului ei cade asupra sferei din care arhanghelul gabriel aduce
sufletul ce vrea sã se încarneze prin ea. ªi ei i se pare cã aude niºte
cuvinte absolut clare pe care i le adreseazã îngerul, cuvinte prin
care trebuie sã se simtã salutatã, binecuvântatã ºi înnobilatã,
cuvinte pe care, în umila ei simplitate, la început nici nu-i dã prin
gând sã le raporteze la ea însãºi. Dar, cu voia sau fãrã voia ei,
trebuie sã-ºi þinã firea în faþa tabloului pe care îngerul i-l aratã.
În faþa ei prinde sã strãluceascã gloria viitorului mesianic. ªi,
oricât de puþin cunoaºte, în sufletul ei feciorelnic, misterul naºterii
pãmânteºti, vede cã va naºte ea însãºi un fiu, din care va rãsãri
o luminã cereascã pentru întreaga existenþã pãmânteascã.
acum, Maria este transpusã într-un element de viaþã absolut
nou, pânã acum necunoscut. oricât de inimaginabil de mãreaþã
este fãgãduinþa ce pluteºte pe deasupra ei, totuºi ea se vede izgo-
nitã din þara de vis a copilãriei, aºa cum odinioarã primii oameni
fuseserã alungaþi din Paradis.
Viziunea pe care i-o dãruise îngerul cuprindea ºi îndemnul de
a pãrãsi pentru o vreme zona ocrotitoare a oraºului nazareth. i se
146
atrãsese atenþia sã se ducã la ruda ei, deja foarte înaintatã în vârstã,

elisabeta, soþia preotului Zaharia, ºi ea îºi dãduse seama de
legãtura care exista între faptul cã elisabeta urma sã devinã mamã
ºi propria ei stare. Poate cã hotãrârea de a porni spre elisabeta a
luat-o, pur ºi simplu, din cauza unei anumite îngrijorãri faþã de
evenimentele care o aºteptau, gândindu-se cã va afla sfat ºi ajutor
la cea care se afla într-o situaþie asemãnãtoare. cãlãtoria spre
ierusalim a însemnat pentru Maria din nazareth cam ceea ce a
reprezentat fuga în egipt pentru Maria din evanghelia lui Matei:
o primã desprindere din regiunea natalã, o primã necesitate de a
se trezi pentru un mediu mai mare ºi, în primã instanþã, strãin.
Maria a petrecut trei luni la elisabeta, pânã ce, în perioada
solstiþiului de varã, aceasta a dat naºtere fiului ei. apoi Maria s-a
întors la nazareth, cufundându-se iarãºi, cu toate noile trãiri ºi
presimþiri ce se dezvoltau în trupul ºi sufletul ei, în sfera vieþii
obiºnuite în mijlocul coloniei din nazareth.
la o jumãtate de an dupã aceea, soarta a pus-o pe Maria, de

astã datã împreunã cu soþul ei iosif, în faþa unei noi treziri. cezarul
roman poruncise sã se facã numãrãtoarea populaþiei, care-l obliga
pe fiecare locuitor al þãrii sã se ducã în localitatea de unde era
originarã familia sa. ªi astfel, iosif ºi Maria au fost nevoiþi sã se
ducã la Bethlehem. În acest moment, prin sufletele oamenilor din
Palestina a trecut, într-un mod mult mai intens resimþit decât ne
putem imagina noi astãzi, un fior rece. Mai ales la toþi cei care
încã trãiau cu precãdere în elementul afectiv ºi prea puþin în cel
intelectual, al capului. noi, cei de astãzi, ne-am obiºnuit de multã
vreme atât de bine cu orice formã de proceduri statistice, încât nu
mai simþim nimic deosebit în faptul cã elementul abstract al
numãrãrii este aplicat asupra fiinþelor umane. Pe la sfârºitul erei
precreºtine, ideea de recensãmânt al populaþiei mai însemna încã
prima rafalã de vânt rece a epocii, lipsite de suflet ºi inimã, care-ºi
147
eMil BocK
anunþa venirea. oamenii pioºi ai Vechii ligi îºi vor fi readus acum
în faþa sufletelor imaginea tragediei trãite spre bãtrâneþe de regele
David, care concepuse ºi pusese în aplicare pentru întâia oarã în
istorie ideea modernã a unui recensãmânt al populaþiei, fiind
pedepsit pentru aceasta, împreunã cu tot poporul sãu, printr-o
epidemie de ciumã. În oamenii de felul lui iosif ºi al Mariei, sen-
timentul de neliniºte profundã în faþa unui lucru strãin, încã im-
posibil de înþeles, trebuie sã fi fost deosebit de puternic. În Maria
el s-a intensificat ºi mai mult din cauza sensibilitãþii deosebite a
unei femei cãreia i se apropia sorocul. Se prea poate ca simplul
gând la cãlãtoria pe care urmau s-o facã, la întâlnirea cu atâþia
oameni strãini ºi la intrarea în niºte condiþii de viaþã atât de strãine
ºi de neobiºnuite pentru ei, va fi fãcut sã se nascã în amândoi un
sentiment de nesiguranþã ºi neajutorare. Se dovedea acum cã viaþa
izolatã de lume a comunitãþii din nazareth îi fãcea pe oameni sã
rãmânã strãini de lume, neliberi ºi timoraþi.
Dar tocmai miºcãtoarea fire nepãmânteanã a celor doi soþi a
fãcut sã poatã interveni niºte forþe cãlãuzitoare superioare ale
destinului, care au creat astfel ceva de o cosmicã poezie. În
Bethlehemul miºunând de strãinii veniþi din toate pãrþile, iosif ºi
Maria n-au mai gãsit niciun alt adãpost în afarã de un grajd dintr-o
grotã. iar aceastã grotã era templul subpãmântean al lui adonis,
de multã vreme rãmas nefolosit în aceastã parte a lui. irod murise
deja, stingându-se astfel ºi flacãra demonicã a înfiorãtoarelor ritua-
luri care se ascund în spatele istoriei despre uciderea pruncilor.
În acest loc, cu un trecut atât de ieºit din comun, ºi-a nãscut Maria
copilaºul. acel suflet paradisiac, rãmas cu totul ceresc, care timp
de eoni slujise în sferele suprasensibile supremului Spirit Solar
al Universului, strãlucea acum din copilaºul unei biete perechi de
pãrinþi lipsiþi de apãrare, culcat în ieslea grajdului fãcut într-o grotã
de stânci.
148
ªi aceastã grotã era locul unde adoraþia pioasã a unor epoci de

mult apuse se înãlþase tocmai spre acest suflet, ca spre instrumen-
tul prin care suprema Fiinþã a lui Dumnezeu îºi putuse sãvârºi,
de pe Soare, faptele izbãvitoare. nicio mirare dacã legendele po-
vestesc cã, în momentul naºterii copilaºului, întunecata grotã sub-
pãmânteanã a fost iluminatã de o luminã care era mai strãlucitoare
decât însãºi lumina Soarelui.
ceTele cereªTi
De-abia marele numãr de oameni care veneau din toate pãrþile

spre Bethlehem, toþi din neamul lui David, face sã devinã cu ade-
vãrat limpede cât de izolatã de orice atenþie publicã trãia în lume
perechea de pãrinþi nazarineanã, cât de tãcutã ºi nebãgatã în seamã
a fost naºterea copilaºului ei. Totuºi, acea coincidenþã a destinului,
unicã în felul ei, care fãcuse ca aceastã naºtere sã aibã loc într-un
asemenea focar al unor revelaþii ºi evoluþii religioase strãvechi ne
face deja sã presimþim cã la întâmplarea pe lângã care oamenii
au trecut neatenþi entitãþile unei lumi superioare au participat într-o
mãsurã cu atât mai mare.
leagãnul oricãrui copil, mai ales când copilul doarme, e încon-
jurat de îngeri. Vechile cântece populare de leagãn fac aluzie la
o realitate suprasensibilã, când cântã, în numele pruncului: „Seara
când merg la culcare,/ Paiºpe îngeri mã-nconjoarã ...“ ieslea din
grajdul de la Bethlehem era însã leagãnul leagãnelor. aici, mira-
colul îngeresc care stã, ca substanþã spiritualã, în spatele farme-
cului copilului s-a împlinit într-o mãreþie ºi glorie unice, irepetabile.
cãci copilul din iesle era copilul copiilor. naºterea sa era prima
sa intrare în lumea oamenilor. cel mai tânãr suflet din lume a adus
în lumea pãmânteascã întregul farmec al tinereþii sale cosmice.
acel suflet care, de la începuturile originare, trãise slujind prin-
tre îngerii cerului, fiind el însuºi, datoritã faptului cã-ºi pãstrase
149
eMil BocK
starea paradisiacã originarã, mai mult înger decât fiinþã umanã,

luase înfãþiºare de om. ªi atunci, cum sã nu-l petreacã toate coru-
rile îngereºti, zburând pe deasupra umilului sãu culcuº? intrase
în încarnare acel suflet care, din timpuri infinite, slujise drept
înveliº ºi instrument entitãþii christice, în continua ei coborâre
spre Pãmânt. naºterea lui pe Pãmânt însemna totodatã cã acum
entitatea christicã ajunsese chiar în pragul încarnãrii sale ca om.
Spiritul Solar coborât din supremele înalturi strãlucea acum în
sfera de viaþã din imediata apropiere a Pãmântului. oare nu era
firesc sã-ºi reverse lumina asupra copilaºului, în care, atunci când
acesta va fi ajuns la vârsta bãrbãþiei, avea sã se sãlãºluiascã ºi sã-ºi
înceapã lucrarea el însuºi? ªi nu era firesc ca toate ierarhiile
cerului sã fie aproape – ca o suitã de regele sãu – de acela care,
voind sã-ºi facã intrarea în lumea pãmânteascã, ajunsese în faþa
porþilor ei? Deasupra staulului din Bethlehem – care a fost cândva
un templu al celor care-ºi înãlþau privirile, profetic, spre înalturile
solare –, în acea noapte a solstiþiului de iarnã s-a format un vârtej
de ierarhii, care ajungea de la nivelul lumii omeneºti, de-a lungul
tuturor etajelor, pânã sus, la sferele celor mai înalte entitãþi, ca o
minunatã coloanã de luminã în trepte.
nimeni n-a zãrit aceastã minune, în afarã de pãstorii de pe
câmp. ei, care, asemeni perechii de pãrinþi nazarinene, nu jucau
niciun rol de seamã în lume, dar, ca suflete de o extremã sim-
plitate, îºi pãstraserã forþele de clarvedere ale inimii din vremurile
trecutului paradisiac, inocent, au vãzut, în mijlocul întunericului
nocturn, aura ce strãlucea de la mulþimea de cete cereºti ºi învãluia
totul în razele ei; au auzit imnul de slavã al corurilor îngereºti, care
jubilau pentru cã peste lumi, acum, fusese aruncat pod dumne-
zeiesc între cer ºi Pãmânt. lumina marii aure emanate de ierarhii
le-a arãtat pãstorilor calea spre întunecata grotã dintre stânci, care,
deºi era o noapte neagrã, i-a întâmpinat cu o revãrsare de vibrantã
luminã sufleteascã. Faptul cã li se îngãduia sã fie martori la
150
revelarea iubirii dumnezeieºti în acel lãcaº al sãrãciei, într-un staul,

deci în sfera propriei lor lumi de pãstori, a fãcut ca sufletele lor
simple sã simtã ceva din nobleþea ºi fãgãduinþa ce planeazã asupra
vieþii de pãstor încã din vremurile de inocenþã ale omenirii.
ca ºi cum ar fi fost acoperitã de o draperie, acestei grote a
naºterii i se opunea, contrastant, cealaltã încãpere din vechea grotã
transformatã în templu, de la Bethlehem. lipite de peretele graj-
dului se aflau încãperile în care, cu nu prea multã vreme în urmã,
irod îºi sãvârºise, în ultima izbucnire sãlbaticã a demenþei sale,
îngrozitoarele orgii însângerate. Dar peste toate umbrele ce rãmã-
seserã de la acea horã a demonilor se aºternea, luminoasã, strãlu-
cirea gloriei ce radia din copilul culcat în iesle ºi din corurile
îngereºti ce se adunau tot mai numeroase deasupra lui.
istoria grotelor din Bethlehem are o continuare dramaticã. cam
la 100 de ani de la naºterea lui christos, cezarii romani Traian ºi
adrian, pentru a lovi creºtinismul chiar în locurile sale sfinte, au
reinstituit în grotele subpãmântene strãvechiul cult al lui adonis
ºi au clãdit deasupra un templu. Bineînþeles, ritualurile vechiului
cult n-au mai putut fi sãvârºite în acea epocã decât sub o formã
extrem de aplatizatã ºi decadentã. când, mai apoi, aºa cum spune
tradiþia, împãrãteasa elena, mama lui constantin cel Mare, a înãl-
þat creºtinismul la rangul de religie oficialã, toate urmele cultului
pãgân au fost înlãturate. Pe locul templului lui adonis a fost
construit un lãcaº de cult creºtin, în care însã au fost refolosite
splendidele colonade de porfir, cu reflexe roºietice, rãmase de la
vechiul templu pãgân. ªi aºa se face cã azi peste acele grote se
înalþã cea mai veche bazilicã creºtinã, plinã de o atmosferã deo-
sebitã ºi pãzitã de cãlugãri greci, în care se mai poate simþi ceva
din adierea copilãriei cosmice. câteva decenii mai târziu, ieronim,
eruditul Pãrinte al Bisericii, sãturându-se de tot ceea ce se fãcea
din iniþiativa romei, îºi întemeiazã în grotele de sub bazilica naº-
terii o chilie de eremit ºi teolog, în care, vreme de 40 de ani,
151
eMil BocK
„ieronim în cochilie“ ºi-a vãzut de lucrul la traducerea în limba

latinã a Bibliei ºi la numeroasele lui scrieri teologice.
Pãrinþii copilaºului trebuie sã fi fost încã muþi de uimire, dar

ºi însufleþiþi de o recunoºtinþã plinã de presimþiri, atunci când, pe
drumul întoarcerii acasã din Bethlehem, au trecut mai întâi pe la
ierusalim, spre a închina copilul la templu. au petrecut cu rãbdare
sãptãmânile urmãtoare, aºa cum o cerea legea, prin apropierea
templului. În acest rãstimp s-a vãzut cu toatã claritatea cât de puþin
se gândea omenirea, ºi mai ales cãlãuzitorii religioºi ai acesteia,
sã ia notã de existenþa copilului, care ascundea totuºi în el cea mai
mare minune a lumii. aceiaºi oameni de la templu care, în anii
precedenþi, înainte ºi dupã naºterea copilului iisus solomonic,
crezuserã, plini de sentimentele celei mai încordate aºteptãri, cã
sunt foarte aproape de împlinirea mesianicã nici nu vor fi observat
mãcar cã dulgherul din nazareth zãbovea atât de des, cu tânãra
lui soþie ºi cu pruncul, la templu. cãutând mereu dupã copilul pe
care, prin fuga într-o þarã îndepãrtatã, pãrinþii îl sustrãseserã peri-
colului irodian, ei erau foarte departe de a-ºi imagina cã în ime-
diata lor apropiere ar fi putut avea loc minunea unei revelãri
divine. Deja ºi din cauza originii sale, copilaºul dulgherului nu
putea avea pretenþia de a fi luat în seamã de ei în mod deosebit,
cãci doar nu era un vlãstar al familiei regale, ci se trãgea din linia
unor oameni anonimi, neînsemnaþi. Dacã în oamenii de la templu
nu s-ar fi stins organul de percepere a luminii dumnezeieºti ce se
reveleazã, ar fi fost imposibil sã treacã pe lângã copilul acelor
oameni din nazareth fãrã sã simtã cã era o fiinþã deosebitã, fãrã
sã perceapã lumina în care era învãluit.
Mai existau însã la templu câþiva oameni în care, asemeni pãs-
torilor din Bethlehem, rãmãsese deschisã facultatea de percepþie
a inimii, niºte anonimi în þara lor, care o viaþã întreagã, prin evla-
vie lãuntricã ºi prin rugãciune neîntreruptã, pãstraserã vie în inima
152
lor lumina clarvederii. cuprins de cea mai adâncã fericire, bãtrânul

Simion ia în braþe acest copilaº, simþind cã s-a împlinit acum un
dor care arsese în sufletul lui de-a lungul multor încarnãri.41
asupra lui coboarã flacãra profeþiei, din sufletul sãu ies cuvinte
profetice divine.
coPilÃria la naZareTH
MiracolUl coPilÃriei
Din momentul în care dulgherul iosif s-a întors la nazareth,

împreunã cu ai sãi, ºi s-a cufundat din nou în viaþa liniºtitã a
comunitãþii eseniene, pentru copil a început perioada de adaptare,
legãnatã de vise, în lumea pãmânteascã. Din zelul foarte treaz în
ale învãþãturii pe care-l manifestase în egipt bãiatul iisus solo-
monic nu se putea observa nicio urmã în copilul din nazareth.
acest copil era ºi a rãmas învãluit ca într-un nor ceresc. el privea
lucrurile pãmânteºti cu niºte ochi ale cãror priviri ieºeau uimite
ca din adânci strãfunduri. cei din jurul sãu trebuie sã se fi întrebat
adesea: oare vede el, de fapt, lucrurile din jurul sãu, ori nu le vede?
Sau poate cã prin ele vede transpãrând o altã sferã? elementul în
care copilul nazarinean se poate dezvolta liniºtit este jocul pierdut
în visare. centrul de greutate al fiinþei sale nu este conºtienþa, ci
existenþa. Din el radiazã lumina caldã a unei iubiri ºi bunãtãþi
îngereºti, care nu e din aceastã lume, ºi, aºa cum o simþea ºi tânãra
lui mamã, ea va fi fost perceputã ºi de unele dintre celelalte su-
flete, asemãnãtoare cu ale pãstorilor, din colonia esenienilor ºi de
toþi cei din jurul lui. rudolf Steiner a dat mereu caracterizãri
tocmai ale acestui copil ºi a încercat sã arate în mod limpede care
este esenþa Sa, în comparaþie cu firea bãiatului solomonic: „acelei
perechi de pãrinþi despre care se vorbeºte în evanghelia lui luca
trebuia sã i se nascã un copil de o naturã cu totul deosebitã, un
153
eMil BocK
copil care aducea cu el forþa tinereþii, forþe ale copilãriei cu totul

deosebite ºi pe care copilul le-a pãstrat din toate punctele de ve-
dere la fel de puternice cum le adusese, proaspete ºi sãnãtoase.“42
„iisus din linia nathanicã se dezvoltã dând dovadã de o interio-
ritate extraordinar de profundã. Prea puþin se pricepe sã-ºi însu-
ºeascã înþelepciune exterioarã ºi cunoºtinþe exterioare; are însã o
putere de a iubi cu adevãrat nelimitatã, pentru cã în corpul sãu
eteric trãia acea forþã care provenea direct din vremurile în care
omul însã nu coborâse în nicio încarnare pãmânteascã, ducând
încã o existenþã dumnezeiascã. existenþa dumnezeiascã trãia în
el sub forma unei puteri de a iubi nemãrginite.“43 „Un om obiº-
nuit ar fi spus despre acest copil iisus cã e «relativ înapoiat», dacã
ar fi avut în vedere numai forþele necesare pentru înþelegerea lumii
exterioare; în schimb, tocmai în acest copil s-a dezvoltat o pro-
funzime a vieþii interioare care nu-ºi gãseºte seamãn pe lume. În
bãiat s-a dezvoltat o profunzime de simþire care avea influenþe
extraordinare asupra tuturor celor din jur. Vedem astfel cum în
bãiatul nathanic se dezvoltã o entitate de o mare profunzime a sim-
þirii, iar în bãiatul iisus solomonic o individualitate de o extraor-
dinarã maturitate, având o adâncã înþelegere a lumii.“44
legenDe DeSPre coPilÃria lUi iiSUS
Miracolul tãcut, dar mereu nou, al unui omenesc radiant ºi

neobiºnuit de binefãcãtor care-l învãluia pe bãiatul iisus al evan-
ghelia lui luca este izvorul din care a apãrut întreaga comoarã de
legende ale copilãriei lui iisus pe care ne-a o transmit evangheliile
apocrife.* ne sunt povestite aici, într-o inepuizabilã bogãþie, ca
* De exemplu, evanghelia arabã a copilãriei lui iisus, aºa-numita

Pseudo-evanghelie a lui Matei, apoi evanghelia lui iacob ºi evanghelia lui Toma.
154
ºi cum ar fi vorba de niºte întâmplãri perceptibile cu simþurile

exterioare, niºte minuni despre care se spune cã au fost fãcute de
acest copil sau au avut loc în prezenþa lui. De sub poezia acestor
legende transpare însã ceea ce s-a întâmplat în realitate numai dacã
vedem în ele, în primul rând, imagini ale unor procese sufleteºti.
Dacã ni se povesteºte, de pildã, cã în apropierea copilului unele
animale sãlbatice, printre care chiar lei ºi balauri, devin blânde
ºi ascultãtoare, ca ºi cum copilul ar fi un nou orfeu, care prin
muzica fiinþei sale îmblânzeºte sãlbãticia, trebuie sã înþelegem cã
ni se atrage atenþia asupra uimitoarei influenþe armonizatoare ce
radia din copilul lucan spre mediul înconjurãtor. Poate cã aceastã
influenþã s-a manifestat cu atâta intensitate încât, într-adevãr, unele
animale, care de obicei sunt sfioase sau primejdioase, s-au simþit
bine în tovãrãºia lui, s-au simþit atrase spre el ºi s-au lãsat pã-
trunse de un reflex al graþiei ºi iubirii suprapãmânteºti a fiinþei lui.
cãci în acest copil era întrupat acel suflet ceresc de care, cu multã
vreme în urmã, o supremã voinþã divinã se slujise pentru a îm-
blânzi în fiinþa umanã sãlbãticia animalicã ºi a armoniza haosul
forþelor sufleteºti. Trebuie cã un ecou al acelor fapte strãvechi
sãvârºite de christos a planat deasupra copilului, devenind active
în raporturile Sale cu lumea din jur.
iar dacã legendele ne povestesc cã bãiatul modela în joaca-i
visãtoare pãsãri din lut care la chemarea lui prindeau viaþã ºi-ºi
luau zborul fâlfâind din aripi, dincolo de aceastã imagine putem
sesiza neobiºnuita influenþã dãtãtoare de viaþã care trecea din fiinþa
copilului asupra a tot ceea ce se afla în preajma Sa. copilul
trebuie sã fi fost o adevãratã fântânã a tinereþii. oricât pãrea con-
ºtienþa lui cã doarme încã sau mãcar cã e cufundatã într-o stare
de vis adânc în ceea ce priveºte lucrurile pãmânteºti, întreaga Sa
fiinþã ºi existenþã radia totuºi o asemenea forþã a tinereþii pline de
prospeþime, ceva cosmic-creator atât de puternic, încât poate cã
în apropierea lui unii oameni obosiþi vor fi simþit cum toatã
155
eMil BocK
oboseala dispare în mod inexplicabil ºi sunt învioraþi ºi cã pânã

ºi obiectele moarte pe care le atingea pãreau cã prind viaþã. În
acest copil a devenit vizibil ce înseamnã, de fapt, viaþa. cãci
sufletul lui coborâse din acea sferã a celor mai pure forþe de viaþã
care încã nu fusese atinsã niciodatã de veºtejirea bolii ºi a morþii,
ºi de care omul n-a mai avut parte dupã cãderea în pãcat ºi izgo-
nirea din Paradis.
Scrierile apocrife sunt inepuizabile mai ales în istorisiri despre
vindecãrile minunate pe care le-a sãvârºit copilul sau care s-au
produs în apropierea lui sau la atingerea unor obiecte atinse
înainte de el. nu greºim, desigur, dacã presupunem cã aici legen-
dele redau mai direct decât oriunde procesele istoric-reale ºi cã
imaginile nu trebuie înþelese doar în sens sufletesc, ci, mai mult
ca oriunde, ºi ca realitãþi fizice. În cazurile de boalã, influenþa
binefãcãtoare pe care copilul o exercita asupra lumii din jurul Sãu
se va fi intensificat atât de mult, încât a putut alina sau chiar
vindeca în mod real boala. Prin prezenþa lui, în lume exista un
izvor de sãnãtate paradisiac-solarã, care trebuie sã fi fost de-a
dreptul molipsitoare. rudolf Steiner o descrie cu diverse ocazii:
„la acest bãiat erau dezvoltate tocmai acele trãsãturi pe care le
putem numi «însuºiri ale inimii»; acest bãiat se distingea printr-o
putere de a iubi nemãrginitã ºi printr-o naturã înzestratã cu o
imensã capacitate de dãruire. lucrul cel mai ciudat este acela cã,
încã din prima zi a vieþii sale, el a exercitat influenþe binefãcã-
toare prin simpla Sa prezenþã sau prin atingerea sa, influenþe care
în zilele noastre poate cã ar fi numite «efecte magnetice». Prin
urmare, la acest bãiat vedem toate însuºirile inimii ajunse la o
dezvoltare atât de mare, încât ele deveniserã binefaceri magnetice
care se rãsfrângeau asupra celor din jur.“45
156
iiSUS ªi logoSUl
curentul legendelor despre copilãria lui iisus, care, în cele mai

multe cazuri, se referã, într-adevãr, la iisusul lucan, n-a secat,
propriu-zis, niciodatã, din vremea primilor creºtini ºi pânã astãzi.
aºa se face cã eduard Mörike a mai putut da, în poezia sa
„reminiscenþã divinã“, o legendã despre copilãria lui iisus naza-
rineanul, care sintetizeazã multe lucruri din arhiabundenta co-
moarã de istorisiri pe aceastã temã ºi chiar surprinde în mod
delicat un mister deosebit de adânc. Poetul descrie o scenã care
s-a petrecut pe când se plimba prin Schwäbische alb. el a vãzut
cum un bãtrân pãstor a ridicat de jos unul din numeroasele lucruri
pietrificate ce pot fi gãsite prin acele locuri ºi l-a dat unui copil
sã se joace. iar când privirea visãtoare a copilului zãboveºte înde-
lung asupra ciudatului obiect gãsit, pãrând cã se cufundã în trecut
ca în începuturile creaþiunii, poetul are sentimentul cã bãiatul
acela este copilul iisus care se joacã pe dealurile nazarethului ºi,
privind lucrurile lumii pãmânteºti, este purtat, parcã amintindu-ºi,
spre începuturile originare ale creaþiunii ºi spre izvoarele a tot ce
e viaþã creatoare:
„... Din negrii ochi luceºte, tãcut, un foc-putere,
Dar gura înfloreºte de-un farmec negrãit.
iar un pãstor bãtrân, prietenos, plecat cãtre copil,
Îi pune-n mânã, sã se joace, un obiect ciudat;
o plantã e, din mare, de tot pietrificatã.
Bãiatul ia minunea, ºi o priveºte lung,
apoi, ca ºi lovitã, privirea-i largã catã
Spre tine, pare însã a nu vedea nimic,
nemãrginitã, ea rãzbate spre veºnicii de timpuri:
Parcã pe fruntea-nneguratã trece-un fulger
al Dumnezeirii, o amintire, care-n aceeaºi clipã
Se stinge iar; ºi cel ce lumile creeazã,
cuvântul dintru început, sub chip de copilaº de pe Pãmânt
neºtiutor, þi-aratã, cu un zâmbet, un lucru chiar de el fãcut.“
157
eMil BocK
joaca visãtoare a copilului trebuie sã fi coborât, într-adevãr,

în trecut, în straturi atât de profunde ale existenþei de parcã însuºi
creatorul ºi-ar fi amintit de propriile lui fapte sãvârºite la crearea
lumii. nicio mirare dacã din bãiatul cel visãtor radiau asemenea
influenþe creatoare, ca ºi cum prin el ar fi acþionat ceva din acti-
vitatea creatoare originarã, cãreia toate realitãþile pãmânteºti îi
datoreazã existenþa.
Misterul pe care Mörike îl atinge uºor în poezia lui este ex-
primat într-un mod impresionant ºi pregnant la începutul numitei
evanghelii arabe a copilãriei lui iisus, pentru care aceastã scenã
constituie un fel de introducere.46 Fãcându-se aluzie la o veche
carte legendarã, acolo stã scris: „Se povesteºte cã iisus ar fi ºtiut
sã vorbeascã încã din leagãn. el i-ar fi spus mamei sale, Maria:
„eu sunt iisus, fiul dumnezeiesc, eu sunt «logosul».“* Sã facem
abstracþie de faptul cã ne este relatat aici miracolul unei vorbiri
la o vârstã foarte timpurie; împrejurul copilului trebuie sã fi pulsat
într-adevãr de la bun început o atmosferã deosebitã, ca ºi cum
logosul, cuvântul creator din care toate lucrurile s-au fãcut, ar
fi fost prezent pe deasupra lui ºi în el, ca ºi cum prin el am vedea
transpãrând începuturile divine pure ale întregii deveniri, începu-
turile originare ale creaþiunii.
În plus, aceastã informaþie din scrierile apocrife coincide cu
un rezultat al cercetãrii spirituale care spune cã Bãiatul lucan a
ºtiut, într-adevãr, sã vorbeascã imediat dupã ce s-a nãscut, chiar
dacã nu într-una din limbile gata formate ale acelei epoci, dar prin
sunetele unui fel de limbã originarã, pe care inima de mamã o
putea înþelege. rudolf Steiner spune: „În timp ce bãiatul iisus
solomonic se remarca prin marele sãu talent în ceea ce priveºte
* acolo unde se vorbeºte de logos, cuvântul creator, textul latin trece pe
neaºteptate în greacã, aºa cã devine vie în mod nemijlocit atmosfera de la

începutul evangheliei lui ioan „ego sum ó lógoz“.
158
lucrurile exterioare, lucruri care pot fi cunoscute tocmai pe cale

exterioarã, despre bãiatul iisus nathanic am putea spune aproape
cã era total neînzestrat în ceea ce priveºte lucrurile exterioare. el
nu era în stare sã se transpunã în acele lucruri pe care civilizaþia
umanã le-a creat pe Pãmânt. În schimb, la el apare acest lucru ieºit
din comun, faptul cã a ºtiut sã vorbeascã imediat dupã ce s-a
nãscut. Prin urmare, facultatea care e de naturã mai mult corporalã
a fost prezentã în el chiar de la naºtere. este absolut exact ce
spune tradiþia, cã el – în orice caz, într-o limbã de neînþeles pentru
toþi ceilalþi oameni – a ºtiut sã vorbeascã. Dar despre ceea ce era
conþinut tocmai în aceastã vorbire încã de la naºtere, tradiþia po-
vesteºte – ºi este o tradiþie foarte adevãratã, ea poate fi consta-
tatã ºi pe cale ocultã – cã ceea ce bãiatul spunea putea fi înþeles
de cãtre mama Sa.“47
În miracolul acestei vorbiri timpurii îºi gãsesc încununarea
toate miracolele omenescului care înfloresc din fiinþa bãiatului
iisus lucan. nu e numai ca ºi cum prin acest copil logosul, cu-
vântul cosmic, ºi-ar aminti de activitatea sa creatoare; chiar de la
naºtere Sa, prin însuºi cuvântul gângurit, copilul are parte, într-un
fel minunat în unicitatea lui, de fiinþa cuvântului cosmic. În sfera
lumii pãmânteºti se vesteºte faptul cã s-a încarnat acel suflet cãruia
în vremurile atlanteene i-a fost dat sã slujeascã, în lumea spiritualã,
drept înveliº sufletesc lui christos, atunci când el, ºi prin el, lo-
gosul a integrat fiinþei umane darul ceresc al cuvântului ºi al vorbirii.
alegorii
copilul care se joacã pe dealurile nazarethului nu învaþã la fel

cum a învãþat bãiatul solomonic în egipt ºi mai târziu în patrie.
Toate realitãþile pãmânteºti Îi vorbesc numai în mãsura în care de
sub ele transpar, alegoric, niºte realitãþi cereºti ºi în mãsura în care,
în contact cu acestea, în el se poate aprinde acea amintire
159
eMil BocK
visãtoare, de logos, a unor percepþii cereºti ºi trãiri cereºti. ªi

atunci, printre minunile Providenþei se numãrã ºi faptul cã acest
copilul, neatins de zgomotul lumii, poate sã creascã absolut ne-
tulburat într-un peisaj care, mai mult decât oricare altul, lasã sã
transparã arhetipurile cereºti. Întinderile albãstrind aurii ale mun-
þilor din apropierea nazarethului, respirând o pace suprapãmân-
teanã, nu sunt oare ca o oglindire ºi repetare în lumea pãmânteascã
a sferelor cereºti înseºi? oare, dacã priveºti spre munþii înalþi din
nord, spre întinsa mare din vest, ºi pe urmã iar mai aproape, spre
minunatul munte solar Tabor ºi spre lacul, de un ceresc albastru,
genezareth, nu e ca ºi cum þi-ai arunca de jur împrejur privirile
în lumea arhetipurilor, în care-ºi au originea, ca motive fun-
damentale cereºti, toate peisajele pãmânteºti?
Totul în viaþa acestui copil pare sã asculte mai mult de legile
cereºti decât de cele pãmânteºti. aici, toate cele trecãtoare sunt
cu adevãrat „numai simbol“. când bãiatul priveºte munca de
dulgher a tatãlui Sãu, nu se transpune el oare ca în poveste în
arhetipul activitãþii de a construi? oare nu e ca ºi cum aici i s-ar
spune, nu în cuvinte, ci în miºcãri simple, dar însufleþite, ale
mâinii povestea despre marele dulgher Dumnezeu, care a creat
cândva, demult, lumea?
Uneori, evenimentele epocii, venind parcã de la mari depãrtãri,
au aruncat umbre fugitive asupra vieþii idilice de la nazareth. aºa,
de pildã, în perioada când copilul creºtea la nazareth, Sepphoris,
trufaºa capitalã a cezarilor în galileea, a pierit de douã ori în
flãcãri, distrusã de rãscoale fanatice ale celor care, mânaþi de o
idee, încordatã la culme, a unui Mesia pãmântesc, au pornit la atac
împotriva dominaþiei romei ºi a lui irod. atunci, de la nazareth
au putut fi vãzute puternicele vãpãi þâºnind spre cer. Dacã ne
imaginãm cã ºi copilul a vãzut din depãrtare aceste flãcãri, oare
toatã repulsia ºi reprobarea pe care cei din nazareth le manifes-
tau faþã de ceea ce fãcuserã cezarii din oraºul Sepphoris nu
160
trebuiau sã-l facã sã vadã, sub o formã mitic-afectivã, în opoziþia

nazareth-Sepphoris, opoziþia dintre cer ºi iad? Poate cã atunci
când rãscoalele cu pretenþii mesianice vor fi culminat prin ase-
menea semne de foc cei mari vor fi vorbit despre Mesia ºi copilul
va fi ascultat cuvintele lor. ªi de-abia atunci sufletul copilului, care
împãrtãºea sentimentul de aºteptare al lui Mesia al celor mari, va
fi vãzut cu adevãrat în aceastã dualitate un fel de scriiturã trasatã
de cer pe Pãmânt.
iar în viaþa ºi destinul bãiatului iisus lucan a apãrut ceva cu
totul nou, din momentul în care între pãrinþii Sãi ºi cealaltã pe-
reche de pãrinþi, stabilitã ºi ea în nazareth dupã întoarcerea din
egipt, s-a înfiripat o prietenie din ce în ce mai strânsã.
PrieTenie ªi conToPire FiinÞialÃ
DeoSeBiri
Pentru familia întoarsã din egipt a lui iosif solomonic viaþa

în colonia din nazareth adusese tot felul de schimbãri. Datoritã
originii sale, bunei situaþii materiale ºi culturii sale, atât în Bethlehem,
cât ºi în þara strãinã a egiptului, încã se mai bucura de o anumitã
poziþie privilegiatã. În cadrul vieþii comunitare din nazareth, conformã
cu regulile ordinului esenian, care impuneau renunþarea la pro-
prietatea personalã ºi la privilegiile sociale, ea a fost nevoitã sã
se adapteze unui mod de viaþã de o simplitate asceticã, al cãrui
unic scop era acela de a sluji. Dar forþele de susþinere sufleteascã
ce le veneau de la acea comunitate atât de unitã rãsplãteau din plin
orice renunþare. ceea ce a fãcut apoi ca familia bethleemitã sã
ajungã la un sentiment de fericire nou, nebãnuit înainte, a fost
prietenia care s-a înfiripat de-a lungul anilor ºi a devenit din ce
în ce mai intimã cu familia dulgherului iosif.
În ceea ce priveºte natura lor exterioarã ºi interioarã, nici nu
puteai gãsi douã familii mai diferite. Familia nazarineanã era
161
eMil BocK
alcãtuitã numai din iosif, Maria ºi bãiatul iisus. Maria lucanã n-a
mai nãscut niciun alt copil. Pãrinþilor din Bethlehem li s-au mai
nãscut însã, în afarã de fiul cel mai mare, alþi ºase copii, patru fii
ºi douã fiice (Marcu 6, 3). Probabil cã în momentul în care familia
a plecat din egipt se nãscuse deja mãcar primul dintre fraþii
bãiatului iisus solomonic. De la naturã, interesele ºi atitudinea în
viaþã ale celor douã familii erau extraordinar de diferite. În familia
originarã din Bethlehem nu numai pãrinþii, ci ºi copiii, ºi mai ales
fiul cel mare, erau niºte firi foarte mature, conºtiente ºi de un mare
dinamism intelectual, în timp ce dulgherul iosif ºi ai sãi erau
oameni de tip afectiv, absolut simpli, cufundaþi în visare. În ciuda
tuturor deosebirilor, între ei s-a manifestat o forþã de atracþie ele-
mentarã, irezistibilã; o înrudire ºi legãturã cu adânci rãdãcini în
destin a fãcut ca aceste douã familii sã se uneascã printr-o strânsã
prietenie.
ªi astfel au ajuns sã se cunoascã cei doi bãieþi, care purtau
amândoi numele de iisus. Începe acum o viaþã în comun despre
care nu poate exista nici cea mai micã urmã în vreun document
exterior, care însã, în faþa privirii liniºtite a oricãruia dintre aceia
care au încercat sã se apropie lãuntric de misterul acestei dualitãþi,
se deschide ca floarea ce se desface cu încetul din boboc. chiar
dacã la început într-un mod mai mult subteran, acea legãturã a
destinului care dusese la apropierea dintre cele douã familii a
acþionat cu deosebitã putere în cazul celor doi bãieþi. Poate cã, la
început, marile deosebiri dintre ei vor fi jucat un anumit rol. chiar
ºi numai deosebirea de vârstã se fãcea resimþitã. Bãiatul mai mare,
care fusese deja în egipt, era superior bãiatului iisus lucan în tot
ceea ce priveºte lucrurile pãmânteºti. ªi apoi, fiecare dintre ei cres-
cuse în alt mediu lingvistic. În familia bethlehemitã, originarã
dintr-un neam atât de specific iudaic, se va fi vorbit, desigur, mai
ales limba ebraicã, pe când limba folositã de obicei în nazareth,
ca în toatã galileea, de altfel, era greaca. e adevãrat cã prin ºe-
derea în egipt bãiatul iisus, ca ºi pãrinþii lui, se obiºnuiserã ºi cu
162
limba greacã, totuºi, nefiind limba lui maternã, nu-i va fi nicio-

datã prea la îndemânã s-o vorbeascã. ªi atunci nu e greu de pre-
supus cã cele douã familia ºi, deci, ºi cei doi bãieþi vor fi recurs
la graiul aramaic, acel dialect sirian care era vorbit, alãturi de
limba ebraicã, în iudeea ºi, alãturi de cea greacã, în toatã galileea.
cei doi bãieþi trebuie sã fi fost foarte diferiþi ºi în ceea ce pri-
veºte înfãþiºarea exterioarã. Pe cel mai mare trebuie sã ni-l imagi-
nãm, desigur, cu pãr ºi ochi de culoare foarte închisã, prezentând
în înfãþiºarea exterioarã trãsãturile, pãstrate pure, ale neamului din
care descindea. Pe cel mai mic însã, originar din galileea, þara
popoarelor, unde acþiona mai mult principiul amestecului de po-
poare decât al puritãþii etnice, trebuie sã ni-l reprezentãm ºi ca aspect
exterior de o luminozitate solarã: cu pãr blond ºi ochi albaºtri.
Deosebirea cea mai importantã era aceea dintre natura sufle-
teascã cea mai lãuntricã a fiecãruia din ei. Stãrii de permanentã
cufundare visãtoare în sine ºi puterii atât de reale de a radia în jur
iubire a celui mai tânãr i se opunea, la bãiatul mai mare, veºnicul
neastâmpãr al dorinþei de a învãþa, de a merge mereu mai departe
ºi, adeseori, o maiestate aproape regalã. Poate cã, dupã ce au cres-
cut mai mari, fraþii ºi surorile, ageri ca intelect ºi conºtienþi de sine,
ai bãiatului iisus solomonic, în primul rând iacob, care urma sã
joace mai târziu un rol atât de important în conducerea comunitãþii
din ierusalim, l-au privit cu superioritate ºi dispreþ pe visãtorul
fiu al dulgherului. Poate cã, asemeni fiilor lui iacob din Vechiul
Testament, care-ºi bãteau joc de fratele lor mai mic, iosif, au zis
ºi ei, vãzându-l pe cel mai tânãr dintre cei doi bãieþi iisus: ia
uitaþi-vã, vine visãtorul! În bãiatul iisus mai vârstnic nu apãreau
însã niciodatã asemenea sentimente de superioritate. De la bun
început, ele erau întrecute de sentimentul unui ataºament ºi al unei
iubiri cu totul elementare. Poate cã la dezvoltarea ºi conºtien-
tizarea acestei iubiri a contribuit mult ºi faptul cã bãiatul solo-
monic a fost nevoit sã ia de timpuriu ºi destul de des apãrarea
bãiatului nathanic în faþa fraþilor sãi.
163
eMil BocK
ªtim din descrierile lui josephus cã, în comunitatea condusã

de ei, esenienii se strãduiau sã practice o artã pedagogicã deose-
bitã. ca o continuare a strãduinþelor lor eugenetice, care se mani-
festau prin dirijarea cãsãtoriilor, ei practicau un sistem educativ
care, ca ºi întreaga lor culturã ºi comportare sufleteascã, avea
scopul de a-l ajuta pe om sã rãmânã unit cu vechile forþe spirituale
ºi de a-l feri sã se scufunde prea adânc în ceea ce þine de materia
pãmânteascã. nu e greu sã ne imaginãm cã acei oameni din nazareth
cãrora le revenea educarea copiilor s-au îngrijit în moduri diferite
de fiecare dintre cei doi bãieþi iisus. Poate cã, dându-ºi seama de
minunata înflorire naturalã a forþelor inimii din fiul dulgherului,
l-au þinut pe acesta cât mai departe de orice învãþãturã intelec-
tualã, dându-i doar un minimum de cunoºtinþe. cât despre bãiatul
familiei venite din egipt, pentru el trebuiau sã caute învãþãtorii
cei mai buni ºi mai capabili. Printre legendele despre copilãria lui
iisus existã unele care, spre deosebire de aproape toate celelalte,
se referã în mod evident la bãiatul iisus solomonic. În acestea se
povesteºte, în repetate rânduri, cum prin cunoºtinþele pe care le
aduce deja cu Sine ca moºtenire copilul nu numai cã-ºi umple de
uimire învãþãtorii, dar îi ºi întrece. rolurile se inverseazã, elevul
îl învaþã pe învãþãtor. cele mai multe dintre aceste legende poves-
tesc apoi, ce-i drept, cã învãþãtorii s-au mâniat pe copil ºi au cãzut
pradã unor manifestãri de urã. oricum, în povestiri ca acestea se
oglindeºte ceva din uimitoarea înzestrare ºi din marea, neobiºnuita
bogãþie de cunoºtinþe existentã dintotdeauna în bãiatul iisus solo-
monic, care-i frapeazã pe învãþãtorii sãi.
PrieTenia DinTre cei Doi BÃieÞi
existã în creºtinismul originar o tradiþie – la gnosticul iustin –

potrivit cãreia bãiatul iisus a stat mult pe la turme, ca ajutor de
pãstori. Într-adevãr, ni-l putem imagina foarte bine pe bãiatul iisus
164
nathanic pãzind oile ºi caprele pe pajiºtile din jurul nazarethului

ºi cufundându-se visãtor în lume ºi în cer. ªi probabil cã tot mai
des bãiatul solomonic se simþea îndemnat sã iasã ºi el pe câmp,
spre a-l întâlni. cãci în apropierea lui se simþea atât de neobiº-
nuit de bine. Binefãcãtoarea influenþã aducãtoare de armonie ºi
liniºte care radiaserã întotdeauna din bãiatul lucan asupra lumii
înconjurãtoare, asupra lui se exercita într-un fel deosebit. aici
toate întrebãrile ºi neobosita dorinþã de a ºti care trãiau în sufletul
Sãu se potoleau, ajungând la o liniºte plinã de mulþumire. Învãþa
acum el însuºi câte puþin sã se joace ºi sã viseze; în fiinþa lui se
fãcea simþitã în mod tot mai limpede o schimbare importantã.
În mod conºtient sau semiconºtient, toatã aceastã sete a lui
de a învãþa ºi de a ºti fusese întotdeauna un fel de cãutare a
Soarelui. Dacã am vrea sã ne exprimãm în limbajul legendelor,
am putea povesti cum deja la Heliopolis, dar ºi la nazareth, bãiatul
punea mereu celor din jur ºi învãþãtorilor Sãi întrebãri despre
Soare, dar cã niciunul dintre rãspunsurile primite nu era cel
aºteptat. Dacã i se vorbea de Soarele fizic exterior, cu cât creºtea
mai mare, cu atât simþea mai mult: acesta nu este adevãratul
Soare, trebuie sã mai existe un altul care se ascunde în spatele
acestuia ºi trebuie sã existe posibilitatea de a afla ceva despre acest
alt Soare. ªi putem povesti mai departe cum tocmai aceste
întrebãri îºi gãseau liniºtea ºi aflau un rãspuns viu cu cât el da
mai mult ascultare atracþiei magnetice ºi prezenþei binefãcãtoare
a prietenului Sãu. Poate cã, fãrã sã ajungã la o înþelegere pe deplin
conºtientã a acestui lucru, el gãsea în fiinþa celuilalt bãiat
„adevãratul Soare“ ºi învãþa sã-ºi scalde sufletul în cãldura ºi
lumina lui. Din iubirea faþã de prietenul sãu au crescut apoi acele
forþe sufleteºti care au contrabalansat treptat puternicele forþe
conºtiente ºi intelectuale dinãuntrul lui.
Prin contactul cu bãiatul iisus solomonic, ºi în celãlalt copil
se petrecuse o schimbare. Dacã de la naturã era foarte receptiv ºi
165
eMil BocK
deschis pentru tot ceea ce se perinda, în imagini ºi sunete, pe

dinaintea simþurilor Sale, ascultând cuvintele bãiatului mai mare
în el au început sã se miºte acum ºi germenii unui interes faþã de
ceea ce este gândire ºi conºtienþã. era ca ºi cum ar fi învãþat sã
perceapã nu numai cu propriile lui organe, ci ºi cu ale celuilalt.
ªi astfel a început sã aibã ºi el ceva din conºtienþa atât de treazã
care strãbãtea toate percepþiile prietenului Sãu. Dupã cum bãiatul
solomonic se simþea tot mai puternic îndemnat sã caute prezenþa
vie a celuilalt, în bãiatul nathanic apãrea o nevoie tot mai evidentã
de a se împãrtãºi din conþinuturile sufleteºti, mult mai conºtiente,
ale celuilalt. conºtienþa bãiatului solomonic, a cãrui viaþã înflorea
atât de bogat în sufletul lui, s-a pãtruns de cãldurã ºi, prin iubirea
pentru celãlalt, a luat o atitudine meditativ-concentratã ºi o direcþie
plinã de liniºte. În fiinþa, alcãtuitã în întregime din iubire radiantã,
a bãiatului nathanic s-a format, prin interesul faþã de celãlalt bãiat,
un sâmbure central. S-au întâlnit astfel, în modul cel mai pur, pu-
terea de dãruire a bãiatului mai vârstnic, care nu ºtia cum sã
participe mai din plin la viaþa celuilalt ºi sã-l ajute, ºi dãruirea,
fãcutã toatã din receptivitate, a bãiatului mai tânãr, prin care su-
fletul sãu a devenit un potir tot mai deschis, gata de a primi. Unul
se simþea nespus de fericit fiindcã putea zãbovi în atmosfera ce-
resc-binefãcãtoare din sufletul prietenului Sãu ºi putea trãi în
sufletul acestuia cu toate gândurile lui. celãlalt se simþea împlinit
într-un mod minunat prin faptul cã putea primi ºi adãposti în
propria lui fiinþã eul atât de diferit al prietenului, cu întreaga
bogãþie a conºtienþei sale.
iiSUS la 12 ani În TeMPlU
aceastã cea mai arhetipalã dintre toate prieteniile între copii

s-a dezvoltat netulburatã pânã când a avut loc un eveniment care,
deºi din punct de vedere exterior de-abia dacã a putut fi perceput,
166
a declanºat niºte evenimente ale destinului cu urmãri dintre cele

mai importante. era sãrbãtoarea Paºtelui, în anul când bãiatul iisus
lucan împlinise 12 ani. celãlalt bãiat va fi avut 13 sau poate chiar
14 ani. Împreunã cu alþi pelerini, cele douã familii au pornit spre
ierusalim pentru a petrece la templu sãrbãtoarea Paºtelui. Dul-
gherul iosif îºi lua pentru prima datã bãiatul cu el în pelerinaj ºi,
fãrã îndoialã, ºi celãlalt bãiat vedea pentru prima oarã Templul în
mod deplin conºtient. Momentul întâlnirii cu Templul trebuie sã
fi fost un eveniment sufletesc de-a dreptul dramatic în existenþa
fiecãruia din ei. amândoi se aflau în acel punct nodal al vieþii în
care, corpul ajungând la maturitate, forþele ocupate mai înainte
cu munca de construire a trupului devin libere ºi, devenind ele-
mente ale vieþii sufleteºti, dau naºtere omului lãuntric. De acum
înainte, sufletul îºi simte trupul ca pe ceva exterior ºi trebuie sã
lupte pentru a þine echilibrul între interior ºi exterior. În acest
moment, intrarea în templu însemna marea înnobilare ºi sfinþire
a noului mod de a-ºi simþi trupul. Templul, ca trup mai mare, în-
chinat Divinului, rostea, prin simpla lui existenþã ºi înfãþiºare, acel
adevãr pe care bãieþii ºi-l însuºiserã pe cale afectivã, cã trupul
uman e menit sã fie un templu al lui Dumnezeu.
În naraþiunea evangheliei lui luca, acest eveniment se oglin-
deºte în mod cu totul deosebit, aºa cum, de altfel, se va fi mani-
festat cu deosebitã intensitate tocmai în bãiatul nathanic, cel care
avea o viaþã sufleteascã atât de interiorizatã. o necesitate interioarã
care i se impune ca o poruncã îl face pe bãiat sã zãboveascã în
templu ºi sã uite de toate celelalte, ca fiind lipsite de importanþã.
În sufletul Sãu acþioneazã un simþ pe care l-am putea numi octava
divinã a ceea ce la animale apare sub forma de „miracol al in-
stinctului“. el se simte atras de un magnet irezistibil. iar când,
dupã trei zile de cãutare, pãrinþii Îl gãsesc, în sfârºit, el le dã acest
rãspuns, care este expresia acelei adânci necesitãþi interioare a
destinului: „nu trebuie sã fiu în cele ale Tatãlui meu“. Friedrich
167
eMil BocK
rittelmeyer a vorbit despre aceasta în ultima sa predicã: aproape

cã nu existã în lume o imagine mai frumoasã decât felul cum acest
suflet tânãr se contopeºte cu Tatãl din clipa în care Îl recunoaºte.
e ceva atât de curat ºi de liber, atât de firesc ºi de inexplicabil,
atât de uman ºi de suprauman. Vezi uneori câte un râu vãrsându-se
în mare cu atâta forþã calmã ºi în mod atât de firesc, de parcã n-ar
fi aºteptat decât aceastã clipã. aºa cum râul gãseºte oceanul,
floarea – lumina solarã, pãsãrile cãlãtoare – drumul lor ºi stelele –
orbita pe care se rotesc, aºa este aici acest: „nu trebuie sã fiu în
cele ale Tatãlui meu?“48
imaginea pe care o oferã acum, potrivit relatãrii din evanghelia
lui luca, bãiatul nathanic, când pãrinþii Îl gãsesc dupã o cãutare
de mai multe zile, este surprinzãtoare. câtã vreme nu iei seama
la limbajul contradicþiilor dintre evanghelii ºi la deosebirile polare
din evoluþia celor doi copii treci cu uºurinþã peste elementul
nemaiauzit de nou care-i întâmpinã pe pãrinþi când îl aud pe bãiat
spunând: „nu trebuie sã fiu în cele ale Tatãlui meu?“ Bãiatul stã
în mijlocul teologilor erudiþi, ºi între ei ºi el are loc, în ritm alert,
un dialog foarte viu, constând din întrebãri ºi rãspunsuri. Învã-
þãtorii nu se pot mira îndeajuns de bogãþia de cunoºtinþe ºi de
înþelepciune care se reveleazã din întrebãrile ºi mai cu seamã din
rãspunsurile bãiatului. ei simt cã aici propria lor înþelepciune este
cu mult depãºitã.
Dacã aceastã scenã s-ar gãsi în evanghelia lui Matei, lucrul
n-ar trebui sã ne mire, fiindcã în povestea copilãriei bãiatului
solomonic vor fi avut loc adesea astfel de scene, dacã nu încã la
Heliopolis, mãcar la nazareth, ºi ele ar fi putut fi considerate trep-
tele pregãtitoare ale întâmplãrii din templu. Dar aceastã scenã este
descrisã în evanghelia lui luca. ce s-a întâmplat? oare evan-
ghelia lui luca a renunþat dintr-odatã sã mai vorbeascã despre
bãiatul nathanic ºi ºi-a îndreptat atenþia, în schimb, spre bãiatul
solomonic? Sau în bãiatul nathanic s-a produs brusc o transformare
168
atât de nemaipomenitã? În fapt, despre bãiatul nathanic este vorba.

copilul care trãise mereu cufundat în visãri ºi în care încã nu se
trezise viaþa de gândire, copilul pe care unii oameni, nesesizând
minunatul dar al inimii Sale, îl vor fi considerat foarte slab înzes-
trat stã dintr-odatã cu totul altfel printre cei mari; el împarte
înþelepciune înþelepþilor lumii cu o suveranitate regeascã. Prin
sufletele perechii de pãrinþi nathanici trebuie sã fi trecut un fior
de spaimã, în faþa cãruia bucuria de a-l fi gãsit pieri cu totul. Îl
aveau din nou cu ei pe cel crezut pierdut, dar ce schimbare enig-
maticã se petrecuse cu el! oare nu-l pierduserã, totuºi, pe copilul
pe care-l cunoºteau ºi iubeau! rãspunsul bãiatului – „nu trebuie
sã fiu în cele ale Tatãlui meu?“ – le rãsunã ca o enigmã imposibil
de dezlegat. Fiindcã nu se putea ca bãiatul sã se fi referit numai
la templu, când spusese cã o putere irezistibilã îi ceruse sã i se
supunã ºi sã rãmânã acolo. Fusese atras într-un element uman ºi
sufletesc cu totul schimbat. Magnetul suprasensibil care acþionase
pe neaºteptate atât de poruncitor asupra sufletului bãiatului era
entitatea lui christos, care avea nevoie de el ca potir. Spre a putea
primi cândva în el eul christic, acest suflet trebuia sã devinã mai
întâi potir al unui eu uman. cum sã înþeleagã pãrinþii aºa ceva?
cercetarea spiritualã antroposoficã ne dezvãluie procesul pe

care aici evangheliile îl ascund ºi-l reveleazã totodatã prin lim-
bajul neconcordanþelor ºi al coincidenþelor. evoluþia care se pre-
gãtea de atâta vreme între cei doi bãieþi ajunsese la un punct
sufletesc final, exploziv: eul bãiatului iisus solomonic trecuse în
bãiatul iisus nathanic. Faptul cã ajunseserã amândoi în acelaºi
timp la templu într-un moment crucial al vieþii trebuie sã fi declan-
ºat în bãiatul mai mare un puternic ºoc trezitor. Poate cã a fost o
ieºire la suprafaþã, deplin conºtientã, a unor amintiri despre conþi-
nuturile vieþilor sale anterioare. Poate cã bogatul mugure al celei
mai vechi ºi mai mature înþelepciuni a omenirii, pe care destinul
169
eMil BocK
îl sãdise înãuntrul acestui bãiat, se va fi deschis acum, ajungând

la deplina lui înflorire. eul Sãu îºi dã seama cum odinioarã, sub
numele de Zarathustra, îºi înãlþase privirile plin de veneraþie ºi dor
spre marea aurã Solarã, ºi cum, mai pe urmã, revenise de nenu-
mãrate ori ca învãþãtor al omenirii, spre a-i face pe pãmânteni sã-ºi
înalþe privirile spre înaltul Spirit Solar, care plecase din cer ºi
cobora spre Pãmânt. iar în momentul în care întregul dor al ome-
nirii dupã marea aurã Solarã, concentratã în acest bãiat, a rãbufnit
în mod atât de conºtient, poate cã în el s-a trezit, totodatã, facul-
tatea de a vedea cã aura Soarelui spiritual plutea pe deasupra
celuilalt bãiat ºi-l învãluia, cã, deci, acum ea coborâse cu adevãrat
pe Pãmânt. Întreaga lui fiinþã a fost cuprinsã de sentimentul viu
ºi zguduitor al recunoaºterii marii aure Solare. Înþelepciunea
solarã ºi entitatea Solarã se întâlneau din nou. eul lui Zarathustra,
care locuia în bãiatul solomonic, a înþeles brusc de ce se simþise
atras aºa, din strãfundurile originare ale fiinþei Sale, de sufletul
celuilalt bãiat. Scânteia se aprinde. Voinþa vie de autojertfire izbuc-
neºte cu o forþã atât de elementarã, încât eul matur trece în celãlalt
bãiat, ca printr-o moarte sufleteascã din iubire. iar sufletul curat,
þesut parcã în întregime numai din receptivitate ºi deschidere
interioarã, al bãiatului nathanic, care de eoni fusese mereu înve-
liºul unui eu superior, slujindu-l, primeºte în mod real ºi total în
sine eul purtãtor de înþelepciune al prietenului Sãu, ca împlinire
a iubirii receptive care se dezvoltase deja de atâþia ani. ªi astfel,
în sufletul purtat pânã acum numai de cele mai pure forþe ale
inimii strãluceºte deodatã steaua celei mai mature înþelepciuni
umane. Douã lucruri care pânã atunci existaserã în paralel, ca
dualitate, se contopesc, devenind una: suprema iubire ºi suprema
înþelepciune. lumea regilor ºi lumea pãstorilor se întrepãtrund.
De acum înainte s-a putut dezvolta acea fiinþã umanã care era în
mãsurã sã-i aducã lui christos rodul întregii omeniri, chiar ºi pãr-
þile ei componente cele mai diferite, diametral opuse, rod care
170
urma sã se deschidã ºi sã se dãruiascã mai târziu, ca înveliº, eului

christic, spre a-l sluji, la fel cum sufletul bãiatului nathanic deve-
nise acum înveliº pentru eul lui Zarathustra.
Poate cã, la prima vedere, un transfer de eu de felul celui pe
care-l destãinuie aici cercetarea spiritualã omului modern îi va
pãrea absurd ºi respingãtor. Dar aceasta se întâmplã numai fiindcã
ne imaginãm structura sufleteascã a omului unor epoci trecute
dupã modelul celei actuale. Dar transformãrile prin care a trecut
conºtienþa omului sunt strâns legate de faptul cã în vremurile vechi
fiinþa umanã era mult mai plasticã ºi mai maleabilã decât astãzi,
nu numai în ceea ce priveºte pãrþile constitutive ale sufletului sãu,
ci pânã la nivel trupesc. Descriind istoria lui iisus la 12 ani în
templu, rudolf Steiner spune cã în epocile mai vechi ale omenirii
asemenea transferuri de eu nu numai cã erau posibile mai mult
decât astãzi, dar cã ele au ºi avut loc, într-adevãr, destul de des,
ºi cã azi fenomene de acest fel nu mai pot fi observate decât în
cazuri patologice. În marele moment central al evoluþiei omenirii,
Providenþa s-a slujit ºi de vechile posibilitãþi sufleteºti care existau
încã, pentru a pregãti ºi a face posibil impulsul absolut nou pe care
entitatea christicã avea sã-l dãruiascã omenirii.
evanghelia lui luca face aluzie ea însãºi la acest transfer de
eu, prin faptul cã spune, în capitolul 2, 52: „ªi iisus crescu în
înþelepciune, în vârstã ºi har ºi era tot mai plãcut înaintea lui
Dumnezeu ºi a oamenilor.“ Trebuie sã fim conºtienþi aici de faptul
cã Biblia nu spune niciodatã ceva de la sine înþeles ºi, deci, inutil.
Dar ca un copil sã creascã în vârstã ºi în înþelepciune, acesta este
un lucru, în general, de la sine înþeles. Dacã Biblia îl scoate în
evidenþã aici, înseamnã cã vrea sã spunã ceva deosebit, ºi anume
cã acum se face observat dintr-odatã un dar care înainte nu exis-
tase deloc ºi care a fost dobândit doar prin transferul de eu.
171
eMil BocK
MoarTea BÃiaTUlUi Mai Mare
Potrivit cu descrierile date de rudolf Steiner, dupã acea im-

portantã sãrbãtoare a Paºtelui lucrurile s-au petrecut în felul
urmãtor. În timp ce bãiatul iisus al evangheliei lui luca, în care
trãia acum eul bãiatului iisus solomonic, a înflorit ºi a parcurs
surprinzãtor de repede toatã gama omenescului complet care-i
fusese de curând dãruit, bãiatul mai în vârstã, care-i jertfise eul
sãu, a devenit, spre deosebire de cel care fusese înainte, absolut
tãcut ºi retras. el s-a topit pe picioare cu o repeziciune uimitoare
ºi a murit la puþinã vreme dupã acel Paºte. În tabloul lui
Borgognone din biserica Sfântul ambroziu din Milano a fost sur-
prins ceva din adevãrul acestor evoluþii. Bãiatul iisus stã pe scau-
nul de învãþãtor, într-o maiestate regal-solarã, înconjurat de
cãrturarii care-l ascultã muþi de uimire. În fundal, învãluit în
umbrã ºi parcã retras ºi prãbuºit cu totul în sine, celãlalt bãiat iisus
se îndreaptã spre ieºire. Pe trãsãturile întunecate, grave ale chipului
sãu pare a fi aºternutã umbra morþii.*
Moartea bãiatului iisus solomonic a însemnat o schimbare ºi
pentru diferitele nãzuinþe mesianice care trãiau pe atunci în Palestina.
cãci bãiatul iisus solomonic ar fi fost acela în care oamenii de
la templul din ierusalim ºi-ar fi pus în continuare cele mai mari
speranþe mesianice. Poate cã, deºi prin fuga în egipt ºi mutarea
pãrinþilor la nazareth se afla acum mai departe, ei vor fi încercat,
într-un fel sau altul, sã-l aibã sub controlul lor. Vestea morþii sale
a fost, cu siguranþã, dezamãgirea celor mai importante speranþe
ale lor. e drept cã aºteptarea mesianicã legatã de arborele ge-
nealogic regal putea fi transferatã asupra lui iacob, fratele cel mai
mare al bãiatului iisus solomonic, ºi fãrã îndoialã cã înalta con-
sideraþie de care s-a bucurat mai târziu acest iacob în cadrul
* Vezi cele douã tablouri de pe coperta i ºi coperta iV.
172
templului din ierusalim se datoreazã acestei înaintãri pe lista

regilor. ªi totuºi, înainte ºi dupã naºterea bãiatului care acum era
mort, se arãtaserã semne ce pãreau neînºelãtoare ºi care vesteau
viitorul mesianic. cã eul acestui bãiat continua sã trãiascã acum
în bãiatul nathanic nimeni nu era în mãsurã s-o ºtie. e adevãrat
cã învãþaþii de la templu se mirau de înþelepciunea care se mani-
festase în mod atât de neaºteptat la bãiatul nathanic, dar cum ar
fi putut ei vedea cã în spatele acestui fenomen se ascundea acel
misterios transfer de eu? acela care creºtea acum purtând numele
de iisus nu era luat nicidecum în considerare, în primul rând din
cauza originii Sale, pentru aºteptãrile mesianice ale celor de la
ierusalim. Dacã ar fi rãmas în viaþã celãlalt bãiat, pe el, în loc sã-l
rãstigneascã, ei l-ar fi înãlþat pe tron. Împotriva acelui iisus din
nazareth care continua acum sã trãiascã trebuiau sã se coalizeze
în cele din urmã, sub semnul urii, toþi conducãtorii oficiali ai
poporului evreu.
173
V. VieÞile a DoUÃ Marii
MiracolUl ProViDenÞei ªi enigMa naªTerii Din FecioarÃ
nu poate sã existe o concentrare mai uimitoare de acte ale

Providenþei decât în cazul evenimentelor care au avut loc în
noaptea de crãciun. Mai mult decât oriunde altundeva în istoria
omenirii, aici se adunã laolaltã minunate asociaþii ºi coincidenþe.
ªi dobândim o perspectivã completã asupra lor numai pe mãsurã
ce devin transparente vãlurile care, atâta vreme, s-au þesut în jurul
misterului copilãriei lui iisus. Unii dintre cei care nu renunþã la
obiºnuinþele de gândire mecaniciste ale epocii noastre ar putea
socoti cã istoriile de crãciun relatate în evanghelii, ºi mai ales
felul cum vom încerca noi sã le prezentãm aici, sunt absconse ºi
incredibile, fie ºi numai pentru cã în ele un rol important îl joacã
un numãr atât de mare de „întâmplãri“.
În realitate, situaþia este alta. e ca ºi cum aici trebuiau sã se
întâlneascã ºi sã se uneascã într-o mare sintezã toate posibilitãþile
ºi polaritãþile de destin pe care ni le-am putea imagina vreodatã.
Pãstori ºi regi, sãraci ºi bogaþi, tineri ºi moºnegi ajung sã se întâl-
neascã. Înainte de toate, însã, trebuie sã ne dãm seama cum des-
tinul aduce la un loc „suflete tinere ºi suflete bãtrâne“, suflete care
au trecut printr-un lung ºir de vieþi anterioare ºi suflete care au
pãrãsit mai târziu sau de-abia acum sferele trecuturilor cereºti. Îi
vedem întâlnindu-se astfel mai ales pe cei doi bãieþi iisus, dintre
174
care unul este un suflet foarte bãtrân, celãlalt un suflet cum nu

se poate mai tânãr. la urma urmei, însã, cei doi bãieþi nu sunt
altceva decât membrii cei mai importanþi a douã grupuri de oa-
meni care se întâlnesc acum: în cele douã perechi de pãrinþi, ºi
mai ales în cele douã Marii avem niºte suflete foarte vechi ºi niºte
suflete foarte tinere, care au ajuns sã stea faþã în faþã. ªi dacã, dând
curs evangheliei lui luca, mai adãugãm la relatarea despre naº-
terea de crãciun pe aceea despre naºterea lui ioan Botezãtorul
vom avea o ºi mai mare bogãþie de grupãri ºi asociaþii. nu vom
vedea atunci doar cum în Maria ºi elisabeta ajung sã stea faþã în
faþã mama foarte tânãrã ºi mama foarte bãtrânã, ci în ioan îl
vedem pãºind pragul planului fizic pe unul dintre cele mai bãtrâne
suflete ale omenirii ºi constatãm cu uimire cum între el ºi copilul
lucan, suflet foarte tânãr, se þese încã din pântecele matern o
legãturã de destin care nu este mai puþin mare ºi misterioasã decât
aceea dintre cei doi copii iisus. nu va fi nevoie decât sã înþelegem
mai limpede esenþa ºi destinul unui personaj oarecare din primele
capitole ale evangheliei lui Matei sau ale evangheliei lui luca,
pentru a ne mira din nou, vãzând ce chintesenþã vastã a omenirii
se concentreazã aici, la aceastã rãscruce aproape neobservatã a
evenimentelor.
Pe de altã parte însã, poate cã nicãieri nu putem învãþa sã
înþelegem mai bine ce este Providenþa ca în cazul evenimentelor
crãciunului. gândirea modernã se revoltã pe bunã dreptate împo-
triva ideii unui Dumnezeu care „împinge numai din exterior“. nu
trebuie sã ne imaginãm cã în spatele marelui spectacol care este
drama-mister a crãciunului se aflã vreun regizor invizibil, care
acþioneazã în spatele scenei, planificând ºi aranjând totul, pentru
a face ca pe scena destinului sã pãºeascã simultan atât de multe
polaritãþi din viaþa omenirii. Sufletul ºi forþa motrice a eveni-
mentelor nu este un Dumnezeu care dirijeazã destinele din exte-
rior; cea mai înaltã Fiinþã divinã merge ºi ea pe calea propriului
175
eMil BocK
ei destin, iar destinul Dumnezeirii atrage în sfera Sa de ac-

þiune destinele umane ºi le face sã se desfãºoare. Voinþa superi-
oarã care iese la lumina zilei nu este alta decât cea care, totodatã,
este ea însãºi cel dintâi purtãtor al destinului prin care e necesar
sã se treacã, ºi nu trebuie sã facã altceva decât sã-ºi urmeze pro-
pria cale.
Se reveleazã misterul „Providenþei imanente“: destinele divine
sunt cauzele sorþii umane. entitatea christicã a ajuns atât de
aproape de Pãmânt, încât îºi pulverizeazã asupra lui forþa. acesta
este procesul primar, cauza a tot ceea ce se întâmplã în rest, atât
pe tãrâmul spiritului, cât ºi în sfera întâlnirilor umane.
În regiunea suprasensibilã imediat învecinatã cu cea a desti-
nelor pãmântesc-umane se întâmplã ceea ce spune colinda: „azi
iese din odaia lui al Domnului erou, cel ce lumea o smulge din
orice chin.“ Pe deasupra locurilor unde se desfãºoarã istoria
crãciunului apare acel mare vârtej de luminã pe care l-au zãrit
pãstorii. ca sub acþiunea unui puternic magnet spiritual ce se apro-
pie mereu, pe deasupra Pãmântului ºi pe suprafaþa lui iau naºtere
niºte figuri sonore de naturã superioarã, niºte minunate figuri ale
Providenþei. eului divin ce înainteazã i se alãturã fiinþele de pe
toate treptele ierarhice ale lumii spirituale, asemeni suitei bine
orânduite a unui rege care-ºi face intrarea. iar piramida ierarhicã
de luminã care se întinde de la Serafimi ºi Heruvimi pânã la
arhangheli ºi Îngeri se continuã, pânã jos, în sfera oamenilor.
oamenii formeazã ierarhia cea mai de jos. ªi nu se poate ca
puterea magneticã a entitãþii christice care se apropie sã nu ia în
stãpânire niºte suflete legate de destinul lui christos ºi sã nu le
cheme în încarnare, suflete care altfel n-ar apãrea acum ºi în acest
context. ªi aºa se face cã se întâlnesc acum oameni care constituie
polaritãþile cele mai îndepãrtate ºi oameni între care existã legãturi
dintre cele mai adânci, formând laolaltã un desen karmic simetric.
acest desen care, vãzut din exterior, pare a fi compus din
176
nenumãrate „evenimente accidentale“ îºi datoreazã ordinea geo-

metricã proceselor care au loc în ierarhiile cereºti pe deasupra
capetelor umane; el nu este altceva decât marginea cea mai de jos,
vizibilã din punct de vedere pãmântesc, a piramidei formate din
entitãþi îngereºti care îºi are vârful în cele mai înalte ceruri.
Un miracol cu totul deosebit al Providenþei se ascunde în spa-

tele acelui mister pe care, de-a lungul istoriei creºtinismului, mulþi
au încercat sã-l dezlege atunci când s-au aplecat asupra problemei
„naºterii din fecioarã“. Fireºte cã, începând cu timpurile raþio-
nalismului, când, plin de mândrie pentru inteligenþa sa, omul a
refuzat sã mai accepte copilãriile „credinþei în minuni“, s-a con-
siderat cã nici nu mai e necesar sã se reflecteazã la acest mister.
crezându-se cã nu numai evul Mediu, dominat de o credinþã
naiv-grosolanã în minuni, ci ºi evanghelia ºi tradiþiile creºti-
nismului timpuriu se referã la o „naºtere fãrã tatã“, atunci când
spun cã Maria „a conceput de la Duhul Sfânt“, se trecea fãrã multã
vorbã de la „dogma naºterii din fecioarã“ la problemele curente.
Dar oare nu ne dau chiar evangheliile de înþeles în mod clar, când
înºirã arborele genealogic al lui iosif, cã sunt departe de a afirma
cã a fost vorba de o „naºtere fãrã tatã“? ce sens ar mai avea toatã
aceastã înºiruire a generaþiilor, dacã iosif nici n-ar fi fost tatãl lui
iisus? Misterul naºterii din fecioarã nu este situat nicidecum la
suprafaþa lucrurilor, aºa cum a crezut o epocã rigid-dogmaticã ºi,
mai cu seamã, una intelectual-superficialã.
Dar înainte de a cãuta sfera propriu-zisã a acestui mister va
trebui sã ne întrebãm – fiindcã am aflat de existenþa a douã istorii
de crãciun – în cazul cãreia dintre cele douã Marii ºi al cãrui
prunc a avut loc misterul. avem de-a face cu o naºtere imaculatã
la Maria solomonicã sau la Maria evangheliei lui luca, sau, poate,
la amândouã? În primã instanþã, o adevãratã cercetare sinopticã
a relatãrilor celor douã naºteri, cea din evanghelia lui Matei ºi cea
177
eMil BocK
din evanghelia lui luca, dar ºi a celor douã naºteri pe care evan-
ghelia lui luca le povesteºte una lângã alta, mãreºte numãrul enig-
melor. ne dãm seama cã avem de-a face cu trei naºteri minunate.
atât naºterea celor doi copii iisus, cât ºi aceea a lui ioan, ai cãrui
pãrinþi, din cauza vârstei înaintate, nu se mai puteau aºtepta sã aibã
un copil, sunt acoperite de vãlul unui mister. Dar dacã am început
sã privim pluralitatea acestor naºteri minunate într-un mare con-
text am ºi fãcut primul pas spre dezlegarea enigmei. nu ne mai
aflãm atunci în faþa unui miracol izolat, care ar reprezenta o
încãlcare arbitrarã a tuturor legilor naturii ºi sufletului. Vedem cum
puternicul vârtej al destinului provocat de apropierea lui christos
face sã aparã concomitent, într-o minunatã diferenþiere ºi gradaþie,
niºte mistere ale naºterii de felul celor care pe atunci încã mai
aveau loc în omenire.
omului modern îi este atât de greu sã înþeleagã aceste mistere

ale naºterii din cauzã cã în epoca ºtiinþelor naturii ne-am obiºnuit
sã credem cã ºi în epocile foarte îndepãrate omul era, în esenþã,
din punct de vedere exterior ºi interior, tot aºa cum este astãzi.
ªi astfel ne cramponãm de premisa, aparent fireascã, totuºi absolut
superficialã, cã naºterea omului s-a petrecut dintotdeauna ca în
zilele noastre. o concepþie spiritualã despre fiinþa umanã ºi evo-
luþia ei ne pune totuºi în faþa unei serii clare de transformãri ºi me-
tamorfoze gradate prin care au trecut atât moartea, cât ºi naºterea.
istoria biblicã a creaþiunii ne indicã misterul mitologic funda-
mental pe baza cãruia trebuie înþelese metamorfozele cele mai
vechi ale naºterii ºi morþii, ºi anume prin faptul cã vorbeºte despre
„somnul adânc al lui adam“, în care Divinitatea l-a învãluit pe
primul om atunci când a vrut sã devinã posibilã procreaþia ºi naº-
terea pãmânteascã.
Privim spre niºte vremuri originare strãvechi, când Somnul,
fratele mai luminos al Morþii, mai þinea încã locul acesteia ºi nu
178
cedase locul surorii sale mai întunecate. aºa cum spune Biblia
însãºi la începutul genezei (1 Moise 1, 27), în cursul evoluþiei sale
pãmânteºti omul a apãrut mai întâi ca fiinþã asexuatã, sau supra-
sexualã masculin-femininã. În cadrul unor descrieri mai vechi49,
am vorbit, apelând la rezultatele cercetãrii spirituale, despre
primele faze din devenirea omului pãmântesc ºi ne-am strãduit
sã arãtãm cã aceastã primã entitate umanã, care era asexuatã, nu
trebuie sã ne-o imaginãm nicidecum încarnatã într-un trup solid,
din materie pãmântescã. când s-au conturat primele forme ale
unei corporalitãþi materiale solide, la om acest proces a durat mai
mult decât la celelalte regnuri din naturã. cât despre elementul
pãmântesc solid, tare, pe tot întinsul existenþei planetare nu era
nicio urmã de aºa ceva. atunci când a trecut de stadiile prefizice
ale creãrii lui, omul a trecut mai întâi prin elementele cãldurã, aer
ºi mult mai târziu prin cel acvatic-lichid. câtã vreme omul avea
o naturã asexuatã ºi mai locuia într-un trup volatil sau lichid,
reproducerea avea loc prin faptul cã, sub cãlãuzirea unor entitãþi
superioare, omul jertfea o parte din corporalitatea sa, dând-o unui
alt suflet uman. Somnul profund provocat de Divinitate era ele-
mentul care ocrotea misterul naºterii. iar când un suflet uman îºi
pãrãsea trupul, acest proces semãna doar cu o cufundare în somn,
era ca ºi cum el ar fi fost inspirat de cosmos. nu rãmânea în urma
lui niciun fel de cadavru; corporalitatea depusã putea fi folositã
imediat mai departe, în economia vieþii generale. Somnul care
þinea locul morþii era înrudit cu somnul care învãluia misterul
naºterii, sub a cãrui ocrotire avea loc jertfirea temeliei corporale
necesare unui alt suflet care cãuta sã intre în existenþã.
acest fel de naºtere, ca ºi suprasexualitatea, au dãinuit pânã
în niºte epoci relativ recente, când omul a început sã locuiascã
într-o corporalitate pãmânteascã pe cale de a se densifica. istoria
biblicã a creaþiunii ne aratã chiar, dupã ce vorbeºte de apariþia
omului pãmântesc propriu-zis (geneza 2, 7), cã acest fel de
179
eMil BocK
perpetuare a speciei s-a pãstrat pânã în epocile în care au apãrut

cele douã sexe. crearea evei, deci apariþia deosebirilor sexuale dintre
oameni, este relatatã în felul urmãtor: entitãþile creatoare aºtern
asupra omului un somn adânc ºi din cel adormit iau o parte a cor-
poralitãþii sale, spre a forma din el un trup pentru sufletul care va
deveni cel dintâi purtãtor al formei umane feminine (geneza 2, 21).
Dar nici acum nu trebuie sã ne reprezentãm fiinþa umanã sub
o formã fizicã de felul celei actuale. omul trãieºte încã mai mult
pe deasupra decât în interiorul corporalitãþii material-pãmânteºti.
Dar în locul zãmislirii originare suprasexuale, care era identicã
cu naºterea, a apãrut zãmislirea sexuatã, prin unirea celor douã
sexe, acum despãrþite, ca stadiu pregãtitor al naºterii, care devine
un apanaj exclusiv al sexului feminin. ªi în noul stadiu somnul
ocrotitor joacã rolul pe care-l jucase ºi înainte. Unirea celor douã
sexe încã nu are loc din voinþa oamenilor, ci are loc sub cãlãuzirea
puterilor superioare. ori de câte ori urmeazã sã aibã loc o zã-
mislire se repetã, chiar dacã sub o altã formã, ceea ce povesteºte
Biblia despre crearea evei: puterile spirituale fac ca asupra celor
doi oameni sã coboare un somn adânc. Somnul continuã sã-ºi
joace rolul de ocrotitor pânã târziu, în vremurile istorice, când
omul are deja o formã corporalã absolut asemãnãtoare celei
actuale. Zãmislirea ºi naºterea îºi pãstreazã nevinovãþia stãrii para-
disiace originare. Procreaþia umanã e fãcutã mai mult de îngeri
decât de oamenii înºiºi.
Momentul în care oamenii au început sã se trezeascã la conºti-
enþa diferenþelor dintre sexe ºi a procesului de zãmislire a repre-
zentat un stadiu absolut nou al evoluþiei. la începutul unei noi
vieþi umane, marele ocrotitor, Somnul, care la sfârºitul vieþii era
deja de multã vreme înlocuit prin sora sa Moartea, a fost înlocuit
acum de forþele rãscolitoare ale dorinþei sexuale. inocenþa moº-
tenitã din vremurile paradisiace de la începuturi s-a pierdut. Mis-
terul naºterii a trecut din ce în ce mai mult din mâinile zeilor sub
180
deplina stãpânire a oamenilor. În acest al treilea stadiu, care a

început deja cu mai multe milenii înainte de era noastrã, mai
existau însã oameni individuali ºi grupuri de oameni în care con-
tinuau sã acþioneze în mod natural legile celui de-al doilea stadiu.
existau ºi unele uzanþe care fãceau ca, prin influenþa exercitatã
asupra anumitor oameni, sã poatã fi cultivat mai departe mãcar
ceva din inconºtienþa ºi inocenþa vechiului fel de a procrea. Mai
ales în cadrul anumitor curente spirituale din templele antice,
preoþii au început sã preia rolul jucat odinioarã, la unirea sexelor,
de cãtre îngeri. au existat grupuri de oameni în care era preîn-
tâmpinatã tendinþa de a transforma prea devreme cãsãtoria într-o
problemã personalã a celor doi soþi. S-au luat mãsuri ca aceasta
sã fie pãzitã ca un sanctuar, ca o problemã a templului ºi a comu-
nitãþii religioase. nu numai cãsãtoriile erau oficiate ºi binecu-
vântate de cãtre preoþi în templu, ci ºi misterul zãmislirii – fie cã
era o regulã valabilã pentru întreg poporul, fie cã acest lucru se
fãcea numai în anumite cazuri importante – rãmânea sub îndru-
marea templului. Spre a ocroti ºi pãstra misterul, preoþii, ca loc-
þiitori ai entitãþilor divine, fãceau ca asupra bãrbatului ºi a femeii
respective sã coboare un somn adânc, o variantã a somnului ini-
þiatic din templu. cel puþin naºterea primului copil, pe care anti-
chitatea o resimþea drept deosebit de importantã, a avut loc, în
unele þinuturi, pânã în vremuri relativ recente, sub o asemenea ocro-
tire religioasã; dupã cununia oficiatã de preot, soþii mai rãmâneau
o vreme în apropierea templului ºi sub îndrumarea acestuia.
Prin stingerea treptatã sau degenerarea, care de timpuriu se
anunþa, a unor asemenea procedee, misterul naºterii a ieºit tot mai
mult din sfera somnului sfânt ºi, în cele din urmã, a ajuns sã
depindã total de moralitatea personalã a omului individual.
oamenii simþeau mai intens decât somnul obiºnuit din fiecare
noapte puternicul somn creator care, la început, învãluia ocrotitor
începutul ºi sfârºitul oricãrei vieþi umane ºi, mai apoi, a ocrotit,
181
eMil BocK
cel puþin pentru o bucatã de vreme, ca dar al lumii spirituale, poarta

naºterii. Pentru cã acest somn permitea fiinþelor dintr-un plan
superior al existenþei sã intervinã într-un mod direct ºi sfânt în
destinul omului, câtã vreme el ºi-a exercitat vraja ºi forþa crea-
toare a continuat sã existe misterul concepþiei imaculate, fecio-
relnice ºi al naºterii „din puterea Duhului Sfânt“.
Prin dispariþia acelui somn sfânt, izgonirea omului din Paradis
a devenit totalã. numai niºte condiþii speciale create de Providenþã
mai fãceau ca ceea ce de multã vreme se pierduse ca bun general
al omenirii sã reaparã câteodatã sub formã de amintiri reale, atunci
când erau create condiþiile lãuntrice necesare.
Vom înþelege pe deplin procesul de chircire prin care omul a
trebuit sã treacã, de-a lungul epocilor, în ceea ce priveºte misterul
zãmislirii ºi naºterii, dacã vedem cum nu numai somnul sfânt, ci
ºi vârsta înaintatã a omului ºi-au pierdut influenþa asupra
procesului de perpetuare a speciei. În vremurile foarte îndepãrtate,
când sufletele mai locuiau încã în trupuri mai puþin consistente
ºi mai puþin înrudite cu moartea, omul rãmânea apt sã zãmisleascã
ºi sã procreeze pânã la o vârstã înaintatã. el încã nu îmbãtrânea
în sensul actual al cuvântului. Dimpotrivã, vârsta înaintatã, când
natura senzualã a omului era pãtrunsã de strãlucirea maturitãþii
spirituale, chiar dãdea forþei sale vitale o binecuvântare deosebitã,
continuând astfel misiunea somnului sfânt. când unor pãrinþi
vârstnici li se nãºtea un copil, se aprindea o razã a cãlãuzirii divine
care acoperea ºi alunga din fiinþa umanã blestemul pãcatului ori-
ginar. cu timpul, oamenii vârstnici au ajuns sterili din punct de
vedere trupesc, iar limita de vârstã a acestei sterilitãþi coboarã
mereu. numai în cazuri de excepþie – care devin din ce în ce mai
rare ºi mai semnificative ºi care nu se mai întâlnesc astãzi decât
la anumite popoare – puterea de procreaþie se pãstreazã viguroasã
pânã la o vârstã înaintatã.
182
am desenat astfel un contur general cu ajutorul cãruia putem

spera sã înþelegem ceva din misterul în care sunt învãluite isto-
risirile despre naºterile descrise la începutul evangheliei lui Matei
ºi al evangheliei lui luca.
Prin perechea nazarineanã de pãrinþi, Providenþa introduce în
contextul evenimentelor de crãciun niºte oameni care, ca suflete
foarte tinere, pãstreazã ceva din inconºtienþa ºi inocenþa para-
disiacã din stadiile foarte îndepãrtate ale evoluþiei. ei încã nu s-au
încarnat atât de adânc în lumea pãmânteascã ºi nu s-au trezit într-o
mãsurã atât de mare încât unirea lor, prin care au zãmislit, sã fi
ieºit deja de sub ocrotirea somnului sfânt. Pruncul pe care tânãra
Maria îl poartã sub inimã nu s-a nãscut, într-adevãr, din voinþã
omeneascã, ci prin voinþa îngerilor ºi a Sfântului Duh. Întreaga
fiinþã a Mariei este atât de feciorelnicã, încât nici zãmislind ea n-a
putut avea pãcat. iar iosif din evanghelia lui luca este atât de
copilãreºte dãruit voinþei divine, încât n-ar fi putut avea deloc
îndoielile lui iosif solomonic. Însuºi faptul cã el aparþinea ordi-
nului esenienilor face ca vãlul de nevinovãþie copilãreascã ce
învãluia sufletele perechii de pãrinþi sã nu se rupã. n-a avut loc,
aºadar, niciun fel de miracol în sensul încãlcãrii legilor naturii,
dar s-a petrecut un alt mister: au acþionat încã o datã legile cereºti
pe care, în general, omenirea le pierduse de multã vreme, dar în
posesia cãrora se aflase odatã, în vremurile paradisiace originare.
În locul inconºtienþei de vis, în perechea de pãrinþi din
Bethlehem trãieºte o înaltã ºi luminoasã maturitate, o conºtienþã
deosebit de treazã, dar, totodatã, ºi o moralitate atât de înaltã ºi
de purã, încât, cu toatã deosebirea care exista, între ea ºi nevino-
vãþia paradisiacã a pãrinþilor nazarineni apare un acord, o înrudire.
Un destin care are rãdãcini într-un trecut foarte îndepãrtat pare a-i
predestina pe Maria ºi pe iosif din evanghelia lui Matei sã trãiascã
acum ceva care-i scoate din sfera a tot ceea ce apãruse pânã atunci
în omenire ºi devenise lucru obiºnuit. nu mai este nevoie decât
183
eMil BocK
de atmosfera solemnã a templului, de minunatele înlãnþuiri nece-

sare ºi de acþiunile sacre ale cultului care înalþã cele douã suflete,
la cununia lor, în sferele superioare, ºi, pe urmã, de cãlãuzirea,
plãnuitã cu grijã, a preoþilor, pentru care tocmai aceastã cãsãtorie
este o chestiune deosebit de sfântã, ca peste unirea lor sã coboare
somnul ocrotitor din templu, de care în epocile mai vechi aveau
parte în mod obiºnuit popoare întregi. Propriu-zis, mai mult voia
Providenþei, decât aceea a preoþilor de la templu, i-a învãluit pe
amândoi în adâncul somn sfânt care era înrudit cu somnul din
Paradis al lui adam ºi care, la fel ca acesta, a fãcut ca voinþa
umanã sã se retragã, fãcând loc unei voinþe superioare de a zã-
misli. aºa cã aici stau faþã în faþã nevinovãþia paradisiacã a zãmis-
lirii lui iisus lucan ºi nevinovãþia din templu a zãmislirii pruncului
iisus solomonic. În amândouã cazurile, din sfera spiritului, din
sfera de forþe a acelor entitãþi care slujesc entitãþii lui christos,
ajunsã în imediata apropiere a lumii pãmânteºti, a putut fi condusã
acea esenþã umanã care în restul omenirii a cãzut deja pradã vo-
inþei umane încãrcate de patimi.
ªi la zãmislirea ºi naºterea lui ioan Botezãtorul are loc o
minune, care constã din reaprinderea unor posibilitãþi strãvechi
ale omului. la fel cum s-a întâmplat cu avraam ºi cu Sara, atunci
când li s-a nãscut isaac, în Zaharia ºi elisabeta reînvie încã o datã,
printr-un har deosebit al destinului, posibilitatea de a zãmisli ºi
procrea la o vârstã înaintatã, pe care în epocile foarte îndepãrtate
ale evoluþiei o aveau toþi oamenii. iar scrierile apocrife tradiþio-
nale povestesc cã ºi cu pãrinþii Mariei din evanghelia lui Matei,
ioachim ºi ana, s-a întâmplat un miracol asemãnãtor. la fel ca
ºi în cazul lui avraam, reînvierea, la Zaharia ºi la ioachim, a vechii
forþe de zãmislire este deosebit de minunatã ºi uimitoare, dupã ce
o viaþã întreagã, pânã la adânci bãtrâneþe, pãrinþii crezuserã cã
asupra lor planeazã blestemul sterilitãþii.
184
Sunt suflete umane deosebite acelea care se pregãtesc sã co-

boare din sfera prenatalã în încarnarea pãmânteascã. ele au
misiunea de a pregãti cãile lui christos, care vine în lume ca sã
se facã om, ºi nu sunt altceva decât niºte mãdulare ale celei mai
de jos ierarhii din înalta suitã de entitãþi îngereºti ierarhic ordonate
care a ajuns, odatã cu Domnul Soarelui, în faþa porþilor lumii
pãmânteºti. ªi aºa se face cã din minunatele figuri desenate de
Providenþã, care sunt conþinute în evangheliile crãciunului, strã-
lucesc stelele unor naºteri deosebite, cãlãuzite de Divinitate.
ViaÞa Mariei lUcane
FiinÞa FeciorelnicÃ
Viaþa tinerei Maria de care ne vorbeºte evanghelia lui luca

se desfãºoarã într-o atmosferã liniºtitã de flori ºi gingãºie su-
fleteascã. Miracolul acestei entitãþi sufleteºti nu are nevoie, pentru
a se gãsi pe sine ºi a se împlini, de un destin pãmântesc plin de
evenimente dramatice. ªi, pentru a gãsi bogãþia lumii pãmânteºti,
nu are nevoie nici sã fie dusã în þãri strãine ºi la popoare înde-
pãrtate. nu trebuie decât sã existe ºi sã-ºi rãspândeascã lumina
ºi sã se deschidã ca o floare, legatã în liniºte de unul ºi acelaºi
mediu familiar.
Dupã etaloanele valorilor pãmânteºti, copila Maria nu repre-
zintã nimic. ochii lumii nu se opresc asupra ei, ci privesc peste
ea. ªi totuºi ea este un focar de raze care o singurã datã au rãz-
bãtut în acest fel din cele mai înalte sfere cereºti pe Pãmânt. În
fiinþa ºi pe chipul ei se oglindeºte, în puritatea ºi perfecþiunea cea
mai netulburatã, un arhetip divin, care în lumea spiritualã planeazã
pe deasupra omenirii. Dupã cum în pruncul pe care trebuie sã-l
nascã se oglindeºte ºi se întrupeazã arhetipul copilului ºi al copilã-
riei – un punct central al oricãrei existenþe pãmânteºti de copil –,
185
eMil BocK
Maria din evanghelia lui luca pare a fi arhetipul coborât pe Pã-

mânt al feminitãþii feciorelnice, întruchiparea „eternului feminin“,
femeia între femei.
Popoarele antice au înãlþat mereu privirile spre feciorelnica
Mamã a lumilor, venerând-o sub multe înfãþiºãri, ºi au perceput
în ea existenþa creatoare a unei fiinþe care, ca Suflet al lumii, este
corespondentul macrocosmic al misterului microcosmic existent
în fiecare suflet uman. Dacã Sufletul lumii era vãzut sub chipul
unei zeiþe ºi nu al unui zeu, aceasta are aceeaºi cauzã ca ºi faptul
cã omul de sex feminin este o imagine mai purã ºi mai clarã a
sufletului decât omul de tip masculin. În vremurile paradisiace de
la începuturi, fiinþa omului feminin, care nu intrase încã în corpo-
ralitatea solidã pãmânteascã, era o copie nemijlocitã, nefalsificatã
ºi completã a Sufletului feciorelnic al lumii. istoria biblicã a
creaþiunii ne lasã sã presimþim aceastã copie, identicã cu arhetipul
divin, prin figura evei, aºa cum era ea înainte de cãderea în pãcat.
Dupã prãbuºirea în condiþia pãmânteascã asprã, întunecatã, femi-
ninul pãmântesc n-a mai putut fi decât o oglindire denaturatã,
caricaturalã, a „eternului feminin“. În copila Maria din evanghelia
lui luca, însã, feciorelnicia ºi maternitatea originarã par sã se fi
încarnat din nou pe Pãmânt, eliberate de orice denaturare. Dupã
cum în copilul iisus nathanic trebuia sã se încarneze esenþa
paradisiacã, pãstratã în lumea spiritualã, a lui adam cel dinainte
de pãcat, tot astfel în mama sa pãrea cã a devenit vizibilã sub
formã pãmânteascã esenþa paradisiacã, pãstratã ºi ea, a evei cea
dinainte de cãderea în pãcat. Sub aparenþa exterioarã cea mai neîn-
semnatã, aici un suflet uman era pãtruns ºi adumbrit cu totul de
Sufletul lumii ºi, prin aceasta, de entitatea purã de luminã a
cosmosului, care în lumea Veche era numitã isis-Sophia, iar în
creºtinism Sfântul Duh. ªi chiar dacã oamenii de pe Pãmânt nu
aveau ochi care sã vadã aceastã minune, fãrã îndoialã cã entitãþile
186
unei lumi superioare au privit cu plãcere ºi luminoasã iubire în

jos, spre aceastã fiinþã femininã copilãros-feciorelnicã.
grãdina în care Providenþa lãsase sã creascã aceastã floare era
galileea, care era cu adevãrat o copie pãmânteascã a grãdinii
raiului. indiferent cã Maria a crescut chiar în nazareth sau doar
în þinutul galileii, aici sufletul ei ºi-a putut continua visarea ºi
urzirea pãtrunsã de luminã, care în lumile cereºti fusese conþinu-
tul ºi participarea ei la visul cosmic de iubire al Sufletului feciorel-
nic-matern al lumii. nu ne putem imagina deloc iudeea drept
cadru pentru copilãria Mariei lucane. În sfera de viaþã propriu-zisã
a iudeilor nu erau la ei acasã decât oamenii care erau suflete
bãtrâne ºi care, de-a lungul multor vieþi pãmânteºti, dãduserã
însuºirile cereºti ale copilãriei ºi tinereþii în schimbul forþelor mai
aspre ºi mai întunecate ale experienþei pãmânteºti. Maria era un
suflet cum nu se poate mai tânãr. Dacã va fi avut încarnãri pãmân-
teºti, acestea au fost, fãrã îndoialã, numai unele aproape cereºti.
ªi astfel, ºi viaþa ei în galileea, ca Maria, a fost mai mult cereascã
decât pãmânteascã. cu o capacitate de a simþi însã neºtirbitã ºi
fãrã umbre, ea trãia ºi urzea în naturã ºi în comunitatea oamenilor,
dãruindu-se pretutindeni cu încredere forþelor sufleteºti pe care
le întâlnea. Întregul ei fel de a simþi viaþa era departe de a fi iudeu.
era înrudit mai degrabã cu acela al popoarelor pãgâne care mai
trãiau într-un mod autentic în spiritualitatea naturii. nu existã
nicãieri nici cea mai micã aluzie la originea Mariei lui luca. Mai
important decât neamul din care se trãgea din punct de vedere fizic
era originea cereascã a sufletului ei. Poate cã, în ceea ce priveºte
originea, ea era, lucru absolut admisibil, dacã ne gândim câte
popoare trãiau laolaltã în galileea, o fiicã a unor amestecuri de
sânge ºi de popoare mai tinere ºi mai blonde. S-ar putea sã cores-
pundã adevãrului istoric faptul cã în tablourile cu Madone de mai
târziu tocmai aceastã Maria a fost înfãþiºatã cu ochi de culoare
deschisã ºi cu pãrul blond.
187
eMil BocK
VeSTirea ªi naªTerea coPilUlUi iiSUS
Faptul cã în cadrul coloniei esenienilor din nazareth a fost datã

de soþie, încã la o vârstã foarte fragedã, dulgherului iosif nu va
fi adus în viaþa Mariei nicio schimbare esenþialã. Spaþiul ceresc
a continuat s-o învãluie, ocrotind-o. lucrurile simple ºi treburile
gospodãriei lor modeste erau, pentru ºi prin ea, tot aºa de însufle-
þite, litere ale unor reminiscenþe cereºti, ca toate câte o întâmpi-
nau afarã, sub cerul liber. restul de clarvedere care, deºi cufundat
în vis, se întreþesea în percepþiile ei pãmânteºti ºi datoritã cãruia
în lucrurile pãmânteºti îi apãreau figuri cereºti nu se stinsese.
o primã trezire dãtãtoare de fericire, dar ºi de teamã, a avut
loc atunci când viaþa ce-i încolþea sub inimã a fãcut ca în sufletul
ei sã aparã o dispoziþie atât de nouã, declanºând apoi, dintr-odatã,
marea viziune în care-i apare arhanghelul. aceastã trãire se naºte
în întregime din cugetarea cufundatã în visare a celei aºezate la
fântânã. Pe plan exterior nu se întâmplã nimic. cauza marii treziri
este de naturã pur lãuntricã. cea mai intimã înmugurire a unor
forþe de viaþã noi ºi întrepãtrunderea acestora cu urzirea sufletului
cãzut în visare provoacã marea trezire, care reprezintã începutul
unei vieþi cu totul diferite de cea dinainte. este ca deschiderea
bobocului, care este fãcut sã înfloreascã în cea mai deplinã tãcere,
dinãuntru în afarã, prin faptul cã noua viaþã în curs de maturizare
iese la lumina zilei.
evanghelistul luca picteazã viaþa Mariei, aºa cum prinde ea
formã treptat de acum înainte, în linii ºi culori caste, delicate. el
ne lasã sã presimþim un mister prin care viaþa Mariei devine o
uºoarã profeþie a drumurilor parcurse pe Pãmânt de christos.
cercurile descrise de viaþa ei sunt ordonate de aceeaºi lege a
devenirii care, mai târziu, între Botezul în iordan ºi golgota, se
va revela într-un mod dramatic. cele trei plecãri la ierusalim, care
ar putea fi numite axele principale ale cãilor lui christos ºi care
în evanghelia lui ioan sunt clar desenate, îºi gãsesc în evanghelia
188
lui luca un fel de preludiu în viaþa Mariei. ªi Maria se duce de

trei ori la ierusalim: prima oarã atunci când, dupã întâlnirea cu
gabriel, se duce la elisabeta; a doua oarã chiar înainte de naºterea
pruncului, când se duce împreunã cu iosif la Bethlehem, trecând
prin ierusalim; a treia oarã atunci când, împreunã cu iosif ºi cu
bãiatul iisus, în vârstã de 12 ani, face pelerinajul, la Paºte, la tem-
plu. legãtura dintre cele trei cãlãtorii mai mari ale Mariei ºi cele
din viaþa lui christos este cum nu se poate mai intimã, cãci de
fiecare datã iisus, în pântecele mamei sau de mâna ei, trece ºi el
din galileea în iudeea.
Tânãra Maria face prima cãlãtorie la ierusalim dupã ce apariþia
arhanghelului o smulsese atât de brusc din visul copilãriei. oricât
de mare va fi fost harul revãrsat asupra ei ºi fãgãduinþa cuprinsã
în cuvintele lui gabriel, ea a simþit cã arhanghelul o alungã acum
ºi pe ea din Paradis, cu sabia ridicatã, cum îi alungase pe adam
ºi pe eva.
Mânatã de o neliniºte enigmaticã, Maria cãlãtoreºte spre sud,
prin peisajul muntos, îndreptându-se spre elisabeta, ruda ei încãr-
catã de ani ºi soþia preotului Zaharia. a ieºit din grãdina ocrotitoare
a patriei sale. este înconjuratã de lumea rece, împietritã, îmbã-
trânitã a iudeii. Viaþa nãucitoare a marelui oraº ierusalim nãvãleºte
asupra ei, chiar dacã ain-Keren, unde locuiau prietenii ei, se aflã
în afara oraºului propriu-zis. Procesul de trezire care a început în
planul interior se continuã prin totala schimbare a mediului ex-
terior. acest suflet tânãr se vede dintr-odatã numai printre suflete
bãtrâne. cei doi oameni în vârstã la care locuieºte exprimã acest
lucru ºi în înfãþiºarea lor fizicã exterioarã.
cu toate acestea, Maria rãmâne învãluitã ca într-o mantie de
mistere sufleteºti care-i dau putere. la fel cum spaima pe care i-o
provocase începutul propriei maternitãþi se potolise atunci când
percepuse prezenþa ocrotitoare a îngerului care-i aducea binecu-
vântare, acum tot ceea ce-i pare strãin, faptul cã e departe de
189
eMil BocK
patrie, este îmblânzit de relaþia plinã de iubire, din ce în ce mai

clarã, a tinerei mame cu sufletul care se încarneazã în pântecele
ei. Maria, plinã de presimþiri uimite, este dusã într-o întreagã sferã
de minuni. relaþiile cu elisabeta vor fi contribuit mult la conºtien-
tizarea acestor minuni. nu numai pentru cã, în mod minunat, cu
toatã vârsta ei înaintatã, ºi elisabeta purta sub inimã un prunc. Din
primul moment al întâlnirii lor începuse o ciudatã urzire sufle-
teascã nu numai între cele douã femei, ci ºi între copilaºii încã
nenãscuþi din pântecele lor. Pãrea cã în solul dur, pietros, al iudeii
au fost sãdite florile unor mistere paradisiace ale destinului.
a doua cãlãtorie la ierusalim Maria o face împreunã cu soþul
ei iosif, la o jumãtate de an dupã ce se întorsese la nazareth. Se
poruncise un mare recensãmânt al populaþiei ºi acest gând înfiora
sufletele tinere din þara lor ca o fantomã a îngheþului. Sufletul
tinerei mame e strãbãtut de sentimentul unei noi treziri pline de
spaime, fiindcã ea este deja îngrijoratã de clipa foarte apropiatã
când trebuia sã-ºi aducã pruncul pe lume. este ca ºi cum soarta
ar vrea sã îmblânzeascã asprimea. atunci când se îndreaptã spre
sud, mergând de la ierusalim la Bethlehem, blestemul de moarte
al iudeii pare dintr-odatã suspendat. Deºi e iarnã, pe colinele ce
înverzesc ale Bethlehemului se aratã miracolul vieþii. Dar Maria
trebuie sã bea pânã la fund cupa amarã a depãrtãrii de patrie.
Mulþimea strãinilor din orãºel îi intimideazã ºi-i zãpãcesc pe cei
doi oameni din nazareth, mai ales pe Maria. ªi, în cele din urmã,
ei trebuie sã se simtã alungaþi de toatã lumea, chiar din momentul
când Maria simte cã i-a sunat ceasul ºi în oraº nu mai rãmâne liber
niciun alt adãpost în afarã de un grajd aflat într-o grotã sãpatã în
stâncã. o iesle trebuie sã devinã leagãnul copilaºului.
Dar acum în întâmpinarea acestei situaþii extreme, de apatrid,
vine cea mai înaltã consolare cereascã. Dacã a fost un suflet în
stare sã perceapã radioasa luminã cereascã, mai strãlucitoare decât
lumina Soarelui, care a umplut grota întunecatã atunci când
190
pruncul se afla deja în iesle, acesta a fost sufletul Mariei. ceea

ce pãstorii au vãzut pe câmp, gloria ierarhiilor îngereºti, care co-
borau asupra Bethlehemului într-un vârtej de luminã înalt pânã
la cer, strãpungând întreaga întunecime a miezului de noapte,
Maria a perceput, în felul ei, în grota întunecatã dintre stânci.
Întâlnirea avutã de Paºte cu gabriel se transformase, pe o treaptã
superioarã, în viziunea de crãciun a tuturor corurilor îngereºti.
noua luminã paradisiacã nu s-a stins nici când Maria, îm-
preunã cu iosif ºi copilaºul ei, a pãrãsit zona Bethlehemului ºi a
venit la ierusalim. iudeea, ca ºi marele oraº, îºi pierduserã pentru
ea caracterul înspãimântãtor. Templul în preajma cãruia a zãbo-
vit acum familia nazarineanã a devenit încã o datã, pentru scurtã
vreme, centrul unei oglindiri reale a cerului pe Pãmânt.
ViaÞa la naZareTH
De-abia dupã întoarcerea acasã, în pacea de la nazareth, mira-

colul Maria înfloreºte cu adevãrat, în întreaga ei frumuseþe ºi
cãldurã sufleteascã. acum când ea, Maria crãciunului, îºi þine în
braþe copilul, ca mamã, ºi se uitã pe sine, dãruitã cu totul iubirii
materne, se desãvârºeºte ºi minunea feciorelniciei care-i este con-
substanþialã.
În acelaºi timp, în sufletul ei începe o cugetare îndreptatã spre
interior, o interiorizare care ia caracterul rugãciunii, al meditaþiei
neîntrerupte. acei oameni care, aflându-se în apropierea ei, sim-
þeau ceva din cele ce se petreceau înãuntrul ei îºi vor fi potolit fãrã
voie sunetul glasului ºi pasul, ca ºi cum s-ar fi cuvenit sã apere
de orice zgomot un sanctuar.
În douã locuri, dupã adorarea pãstorilor ºi dupã întâmplarea
cu copilul iisus la vârsta de 12 ani în templu, capitolul despre
crãciun al evangheliei lui luca ne spune: „Maria pãstrã aceste
cuvinte ºi le miºcã în inima ei.“ evenimentele prin care a trecut
191
eMil BocK
Maria nu sunt mari ºi dramatice din punct de vedere exterior, dar

sufletul ei simte nevoia de a înþelege în toatã adâncimea ºi semni-
ficaþia lor tãcutele înlãnþuiri din destinul ei, unic în felul sãu. ªi
astfel întreaga omenirea viitoare va putea citi, în exemplul Mariei,
cu ce înaltã artã ºi fidelitate ar fi chemat omul sã lase sã rãsune
în interiorul sãu, sã interiorizeze ºi sã prelucreze trãirile sale. În
ea vedem forþa amintirii transformându-se în meditaþie ºi, prin
aceasta, în organ de presimþire ºi percepere spiritualã.
aºa trec urmãtorii 12 ani, într-o urzire sufleteascã tãcutã, îm-
plinitã. Principalul conþinut actual al vieþii Mariei constã din trãirea
a ceea ce se petrece cu copilul ei, care creºte învãluit în aureola
unor vise cereºti. Dar fiecare privire pe care mama o îndreaptã
înspre bãiat reînnoieºte amintirea, care îndeamnã la cugetare, a
tuturor acelor minuni inepuizabile care vestiserã ºi însoþiserã
naºterea lui.
În cercul de viaþã liniºtit al Mariei intervine un element nou
numai în mãsura în care familia ei înnoadã o legãturã de prietenie
cu familia mult mai umblatã prin lume a lui iosif din Bethlehem,
care se întorsese din egipt. Sufletul acestei relaþii, ca ºi prilejul
ca ea sã se lege, a fost, desigur, prietenia dintre aceºti doi bãieþi
atât de diferiþi prin natura lor. Maria din evanghelia lui luca nu
poate sã observe legãtura ce se þese între cei doi copii fãrã ca prin
sufletul ei sã strãfulgere ciudate presimþiri ale destinului.
o legãturã asemãnãtoare cu aceea dintre cei doi bãieþi se leagã
ºi între cele douã mame, care erau, ca ºi ei, douã fiinþe diametral
opuse. aceastã prietenie, în mãsura în care ea n-a rezultat cu totul
de la sine, prin relaþiile dintre cele douã familii, a fost cãutatã mai
mult de Maria solomonicã. Femeia mai în vârstã, mai plinã de
demnitate, dar care acum se dãruia cu totul, în mod absolut con-
ºtient, condiþiilor simple de viaþã din nazareth, vedea în prietena
ei mai tânãrã acea esenþã cereascã, odihnind în sine, care ei nu
putea sã-i aparã decât ca ideal îndepãrtat. Se simþea atrasã spre
192
ea ca spre o minune solarã, cum ºi alþi oameni din nazareth vor

fi simþit ºi admirat în Maria o fiinþã dintr-o altã lume.
În Maria nazarineanã însã, oricât de binefãcãtoare ºi radiantã
va fi fost resimþitã de ceilalþi influenþa ei, profunda cugetare
lãuntricã a fãcut sã aparã tot mai mult un sentiment de apãsare
ºi pasivitate. oare greutatea Pãmântului însuºi voia sã se lase
asupra ei? oare simþea ea în mod instinctiv, empatic, suferinþa
întregii omeniri, care pierdea din ce în ce mai mult legãtura cu
Dumnezeu? Sau poate cã i se împãrtãºea mãreþia de necuprins a
misterului în care fusese transpusã; poate cã presimþea deja eve-
nimentul, hotãrâtor pentru întreaga evoluþie a lumii, care se pre-
gãtea ºi al cãrui purtãtor avea sã devinã pruncul ei, acum încã
adâncit în visare ºi jocuri? Simþea nevoia sã cugete fãrã încetare
la enigmaticul cuvânt pe care Simeon cel încãrcat de ani i-l spu-
sese în templu: „Prin inima ta va trece o sabie!“
BÃiaTUl iiSUS la 12 ani În TeMPlU
În acest fel se pregãteºte în Maria cea de a treia cãlãtorie la

ierusalim, care, ca ºi în viaþa lui iisus, este cea mai gravã ºi mai
decisivã din viaþa ei. Maria aºteaptã ceva aproape cu încordare,
ceva pe care-l simte vag apropiindu-se, dar despre care ºtie cã este
mãreþ. ªi când, dupã ce Paºtele a trecut ºi toþi se pregãtesc sã se
întoarcã acasã, bãiatul ei dispare pe neaºteptate, ea e cuprinsã de
spaimã, cu atât mai mult cu cât e mai încordatã presimþirea ei.
În timpul celor trei zile de cãutãri zadarnice, în sufletul Mariei
coboarã o adâncã tristeþe, care pare sã aibã deja ceva din întune-
carea ce se abate dintr-odatã asupra bãiatului iisus solomonic,
înainte atât de vioi din punct de vedere spiritual ºi având o con-
ºtienþã atât de limpede. Dar ceea ce vede la propriul ei fiu atunci
când Îl regãseºte, în cele din urmã, în mijlocul învãþãtorilor, în loc
s-o elibereze de apãsarea îngrijorãrii de-abia acum o umple de
193
eMil BocK
spaimã. De fapt, schimbarea petrecutã cu bãiatul de 12 ani ar putea

sã intensifice ºi mai mult bucuria de a-l fi regãsit pe cel crezut
pierdut: oare nu vorbeºte de pe chipul lui o luminã nouã, care
înfloreºte acum; ºi nu e ca ºi cum el ar vorbi din inspiraþia unor
forþe spirituale noi? Dar Maria stã ca lovitã de fulger. ceea ce se
petrece coincide cumva cu presentimentul din sufletul ei. ªi aºa
se face cã prin tot ceea ce vede în mod nemijlocit în faþa ochilor
ea presimte ceva mult mai mãreþ, mai de necuprins. e ca ºi cum
ºi sufletul ei ar fi luat în stãpânire de irezistibila forþã magneticã
a destinului cãreia ºi bãiatul trebuise sã-i dea ascutare. iar când
la întrebarea ei bãiatul dã acest rãspuns, de profunzimea unui
oracol, „oare nu trebuie sã fiu în cele ale Tatãlui meu?“, în ea
dobândeºte deplinã consistenþã convingerea cã deja a fost luatã
o hotãrâre decisivã, de necuprins cu mintea.
Mai mult ca oricând, pe drumul spre casã ºi în nazareth Maria
trebuie sã „miºte în inima ei“ cele trãite; ea se dãruieºte unei
cugetãri lãuntrice mai profunde ca niciodatã. oricât de mult se
strãduieºte s-o ajute la treburi bãiatul ei, care, dintr-odatã, dãduse
dovadã, printre înþelepþii de la templu, de o superioritate atât de
mândrã, cu oricâte atenþii ar înconjura-o, dându-i toate motivele
de a-l privi cu o nouã bucurie, e ceva în el care-i este strãin ºi
care nu face decât s-o cufunde tot mai mult în cugetarea ei.
ai ei o privesc cu îngrijorare crescândã, la fel cum întreg
nazarethul se vede pus în faþa unei enigme de nedezlegat, vãzând
cum bãiatul iisus solomonic, atât de admirat înainte, se topeºte
pe picioare. Maria poate fi tot mai puþin recâºtigatã pentru viaþã,
în sânul cãreia fusese înainte ca o floare de o luminozitate solarã.
ªi, în cele din urmã, dulgherul iosif împreunã cu fiul sãu stau în
faþa patului de moarte al gingaºei mame tinere. este aceeaºi
perioadã în care moare ºi celãlalt bãiat iisus. cele douã familii
prietene se vãd aruncate în abisul acestui dublu doliu, al unui du-
blu destin de neînþeles.
194
iMaginea MaDonei
Maria lucanã, care a murit la 25 de ani, se numãrã printre marii

oameni care foarte de timpuriu au atins desãvârºirea, pãrãsind apoi
aceastã lume. Dacã pe firmamentul istoriei vor rãmâne sã
strãluceascã în veci constelaþiile unor genii de timpuriu rãpite vieþii
pãmânteºti, cum sunt rafael ºi novalis, cu atât mai mult aºa
trebuia sã se întâmple, în felul sãu, cu steaua sufleteascã a acestei
Maria. Prin Maria, imaginea mamei feciorelnice care-ºi poartã
pruncul în braþe, arhetipul eternului feminin ºi al sufletului uman
în general, a fost întipãritã atmosferei sufleteºti a omenirii în mod
atât de intim ºi nepieritor, încât de atunci înainte toate sufletele
deschise s-au putut simþi miºcate în faþa ei. este oare de mirare
cã pictorii n-au obosit niciodatã sã picteze icoana Madonei cu
Pruncul? ªi nu era oare în firea lucrurilor ca niºte genii poetic-vi-
zionare de felul lui novalis sã ajungã pânã la viziunea – dãtãtoare
de fericire – a arhetipului din care niciunul din pictorii lumii, nici
rafael, n-au putut prinde decât un palid reflex?
„Te vãd în sute de tablouri,
Maria, cum te-au zugrãvit,
Însã niciunul nu te-aratã,
cum al meu suflet te-a zãrit.
ªtiu doar cã larma lumii, –ntreagã,
De-atunci pierit-a ca un vis,
ªi-n mine-un cer nespus de dulce
Pentru vecie stã deschis.“
În aceasta constã misterul vieþii Mariei lucane; ea este plinã
de tãcute înfãptuiri pe Pãmânt ale unor arhetipuri cereºti, de
împliniri tãcute ale unor fãgãduinþe fãcute dorurilor omenirii. În
momentul în care în grota dintre stânci din Bethlehem Maria ºi-a
nãscut pruncul ºi l-a aºezat în iesle s-a împlinit, strãlucind în lu-
minã sufleteascã, profeþia de viitor a cultului sublim al lui adonis,
195
eMil BocK
care trãise în vremurile vechi autentice în acest templu dintre

stânci. În momentul în care Maria, salutatã de Simion ºi ana, ºi-a
închinat pruncul la Templul din ierusalim ºi când 12 ani mai târziu
a stat, ca lovitã de trãsnet, în faþa fiului ei schimbat atât de brusc,
s-a împlinit menirea clãdirii Templului solomonic, care, în cea mai
adâncã semnificaþie a lui, nu trebuia sã fie altceva decât o imagine
a misiunii Vechii ligi, aceea de a-i pregãti lui christos un trup
pãmântesc. În sfârºit, în fiinþa ºi destinul Mariei însãºi ºi-au gãsit
împlinirea toate imaginile sfinte sub care, în vremurile precreºtine,
oamenii au vãzut-o ºi au înfãþiºat-o pe Zeiþa-Mamã cu pruncul ei
drept isis cu fiul ei Horus sau sub alte forme. În viaþa Mariei ºi-au
aflat liniºtea, neobservate de lume, dar în cereascã frumuseþe,
strãvechi doruri ale omenirii.
Marea DraMÃ a Mariei
naªTerea Mariei
nu este o simplã întâmplare faptul cã în jurul „celeilalte

Maria“, despre care se vorbeºte la începutul evangheliei lui Matei,
s-a þesut o cununã densã, bogatã, de povestiri ºi legende. Maria
lucanã stã în faþa sufletului nostru ca o imagine cereascã. Vãzutã
din exterior, scurta ei viaþã pare a fi ceva în afara destinului, ceva
de o liniºte suprapãmânteascã ºi lipsit de dramatism. la ea, fiinþa
interioarã este mai importantã decât destinul exterior. Se pare cã
cerul a fãcut-o sã coboare în vârtejul ºi încâlceala destinelor
pãmânteºti spre a mai îmblânzi furtuna ºi a pune prin ea bazele
unor posibilitãþi care n-ar rezulta numai din legitãþile existenþei
pãmânteºti. aºa cã nu autorii dramatici ºi epici, ci pictorii au fost
aceia care au încercat s-o înfãþiºeze.
Spre deosebire de ea, viaþa „celeilalte Maria“ este în toate pri-
vinþele de un dinamism cum nu se poate mai bogat în evenimente.
196
este una dintre biografiile care ar merita mai mult ca altele sã fie
prezentatã sub formã de roman sau dramã. Puterea de radiaþie a
fiinþei sale, pe care o are de la naturã, trece pe ultimul plan, ºi
de-abia ca rod al destinului din ea va strãluci în mod din ce în ce
mai clar esenþa feminitãþii materne, care însã nu-i este datã de la
naturã, ci e cuceritã prin osteneli ºi suferinþe.
Despre originea Mariei lucane nu ºtim nimic. De ea, cea ce-

reascã, nu este legat niciun fel de trecut pãmântesc. Spre deose-
bire de ea, Maria evangheliei lui Matei ne apare de la bun început
ieºind din sânul unor vechi, bogate contexte ale vieþilor trecute.
De altfel, evanghelia lui Matei o aºazã ºi pe mama lui iisus în rândul
figurilor de femei amintite în registrul sãu genealogic, fiindcã ele
reprezintã niºte etape importante din istoria femeii în general.
Dupã Thamar, fiica vitregã ºi soþia lui iuda, dupã rahab, târfa
ierihonului, dupã ruth, fiica moabiþilor, ºi dupã Bathseba, soþia do-
bânditã prin vicleºug a lui David, urmeazã Maria, mama lui iisus.
Tradiþiile extrabiblice referitoare la naºterea ºi copilãria acestei
Marii, care abundã în evangheliile apocrife ºi în legendele medie-
vale, ni-i descriu amãnunþit pe pãrinþii ei ºi viaþa lor. Suntem duºi
la ierusalim, oraºul care reprezintã o chintesenþã a tot ceea ce a
îmbãtrânit ºi s-a maturizat în omenire. Povestirile ne poartã spre
doi oameni deja încãrcaþi de ani, amândoi descendenþi ai unui
neam ales. De-a lungul întregii lor vieþi, ei au cultivat cu dãruire
ºi au respectat legea ºi evlavia strãbunã, dar, spre marea lor durere,
nu fuseserã dãruiþi cu niciun copil.
Tradiþiile locale strãvechi afirmã cã locul unde trãiau ioachim
ºi ana în oraºul ierusalim se afla în imediata apropiere a scãldã-
toarei Bethesda ºi, prin urmare, în acel loc liber din faþa incintei
templului unde cei ce veneau sã aducã jertfã se purificau mai întâi
pe ei ºi darurile lor. astãzi, pe locul unde se spune cã era casa se
197
eMil BocK
înalþã o bazilicã paleocreºtinã clãditã de cruciaþi, cu o atmosferã

sufleteascã deosebitã.50
Trebuie cã apropierea de templu îºi pusese în mod hotãrâtor
pecetea asupra întregii vieþi a celor doi bãtrâni. ªi aºa se face cã
ºi tradiþiile legendare ne dau de înþeles cã ioachim avea unele
legãturi cu preoþimea templului ºi, poate, chiar cu cercul amintit
înainte de cunoscãtori ai tainei mesianice. numai faptul cã nu avea
copii arunca o umbrã asupra consideraþiei de care se bucura, ca
om de o evlavie exemplarã.
În momentul în care îngrijorarea pricinuitã de supãrarea lui
Dumnezeu, care în mod vãdit plana asupra lui, a atins punctul
culminant, ioachim s-a retras în singurãtate. Poate cã voia sã cearã
îndurarea divinã pe aceastã cale a ascetismului nazireic ºi a eremi-
tismului. ªi acolo, în timp ce era cufundat în rugãciune, a avut o
viziune. i s-a arãtat un înger, care-i vestea naºterea unui copilaº.
În acelaºi timp, soþia îndureratã pe care ioachim o lãsase singurã
acasã a avut ºi ea o întâlnire cu un înger, care i-a dat aceeaºi veste
îmbucurãtoare. ana se pregãteºte sã iasã în întâmpinarea soþului
ei, a cãrui înapoiere o presimte. ioachim ºi ana se întâlnesc sub
„Poarta de aur“, acel vechi templu clãdit la poarta oraºului, în zid,
acolo pe unde se intrã în oraº când vii dinspre Valea Kedronului.
e ca ºi cum niºte vechi curenþi ai destinului, care însã îºi opriserã
cursul, ar fi reînceput sã curgã. Se deschid niºte porþi sãrbãtoreºti
ale viitorului.
celor doi pãrinþi li se naºte o fiicã ºi, încã din cea mai fragedã
copilãrie, aceasta dã dovada unei uimitoare maturitãþi ºi a unei
mari bogãþii sufleteºti, pe care le aducea din alte vieþi. Maiestatea
ieºitã din comun care emanã din fiinþa copilei lor îi face pe pãrinþi
s-o ducã pe Maria la templu, pentru a fi crescutã ºi educatã acolo
ca fecioarã a templului.
legendele povestesc cã Maria a fost adusã la templu pe când
nu avea mai mult de trei ani ºi se întrec în a descrie maiestatea
198
surprinzãtor de precoce a acestei copile. astfel, în aºa-numita

Pseudo-evanghelie a lui Matei, care merge paralel cu evanghelia
lui iacob, se spune: „Tot poporul vedea în Maria o minune. Pe
când avea trei ani, umbla deja cu paºii unui om matur, stãpânea
vorbirea la perfecþie ºi învãþa cu sârg sã cânte imnuri de laudã
cãtre Divinitate. aºa cã n-ai fi luat-o drept o copilã, ci drept om
în toatã firea; iar în rugãciune se cufunda cu atâta dãruire, de parcã
ar fi avut deja 30 de ani.“51
o micã scenã, care trebuie luatã în sens imaginativ, relatatã de
toate evangheliile apocrife ne face sã presimþim ceva din misterul
destinului acestei copile. Se spune cã, atunci când au dus-o la
templu, pãrinþii au lãsat-o puþin singurã în faþa treptelor înalte.
Maria, însã, imediat „urcã toate cele 15 trepte cu pas uºor, fãrã
a se uita nici mãcar o datã în jur ºi fãrã a aºtepta, cum fac de obicei
copiii, sã vinã ºi pãrinþii“.52 aceasta a stârnit multã mirare printre
preoþii templului. ne dãm seama cã prin aceastã imagine se dã de
înþeles cã tânãra Maria aducea din alte vieþi, spre uimirea tuturor,
o maturitate ºi independenþã ieºite din comun, cã ea avea deja ceea
ce, de obicei, se obþine de-abia ca rezultat al multor trepte de
educaþie ºi evoluþie lãuntricã. celor cãrora le fusese încredinþatã
în templu spre educaþie ºi instruire trebuie sã le fi fãcut impresia
cã în vieþile ei anterioare strãbãtuse treptele cãrãrii lãuntrice cu
o asemenea forþã, încât acum, pur ºi simplu, reapãrea tot ceea ce
cucerise înainte. Din fragedã copilãrie, Maria evangheliei lui
Matei se reveleazã drept „suflet bãtrân“; pânã în cele mai mici
detalii ale destinului, ea constituie o opoziþie polarã faþã de nespus
de tânãra Marie lucanã.
DeSTine la TeMPlU
Prin faptul cã a fost datã spre educare în grija preoþimii, Maria

s-a încadrat într-un anumit curent religios. ea a crescut ca fecioarã
199
eMil BocK
la templu, aparþinând unei clase spirituale ºi unui ordin ce poate

fi comparat cu cel al pythiilor greceºti, al vestalelor romane ºi al
cãlugãriþelor creºtine. Printr-o viaþã dusã exclusiv în rugãciune ºi
acte cultice sãvârºite în modul cel mai riguros, prin faptul cã a
început, de timpuriu, sã pãtrundã în mod intens în tradiþiile
transmise sub formã imaginativã ale învãþãturii de la templu, prin
subordonarea desãvârºitã a tuturor necesitãþilor exterioare ale vieþii
scopurilor educaþiei religioase, Maria a devenit, ca întregul grup
al fecioarelor de la templu, un fel de medium pentru realitãþile
spirituale ºi cultice. ªi legendele referitoare la copilãria ei þin sã
arate cã ea nu numai cã împlinea exigenþele educatorilor sãi de
la vârsta cea mai fragedã cu mare supunere, de bunãvoie, ci chiar
le preîntâmpina cu zel din proprie iniþiativã, fiind uimitor de
conºtientã de scopul acelor lucruri. Trebuie, deci, sã fie adevãrat
ceea ce s-a povestit: cã deja în copilãrie ea s-a putut bucura de
niºte roade mature ale educaþiei ºi eforturilor ei. Spre uimirea
învãþãtorilor ei, Maria ºi-a dezvoltat niºte relaþii permanente cu
entitãþile lumii superioare; era vizitatã de îngeri, care-i aduceau
nu numai cuvinte ºi revelaþii, ci ºi forþe care o hrãneau, astfel încât
în curând n-a mai avut nevoie de sfaturi ºi învãþãturi din partea
oamenilor ºi, pentru lungi perioade de timp, nici de hranã fizicã.
Tinereþea petrecutã în templu a fost perioada în care Maria a
aspirat în ea o întreagã lume de experienþe religioase din evoluþia
omenirii. ca într-o chintesenþã ºi mare sintezã, în sufletul acestei
fete a reînviat o mare parte din istoria spiritualã a omenirii. ªi e
lesne de înþeles cã, dupã ce trecuse de copilãrie ºi se afla prin anii
primei tinereþi, cam pe la 15 ani, Maria ºi-a vãzut primejduit în-
tregul echilibru lãuntric ºi calea sa, atunci când educatorii sãi i-au
împãrtãºit intenþia de a o da de soþie unui bãrbat. ea s-a opus din
toate puterile, fiindcã se logodise ºi se cununase într-atât cu Di-
vinul, încât se înãlþase cu totul deasupra nivelului la care se încheie
cãsãtoriile pãmânteºti.
200
ªi educatorii-preoþi au fost nevoiþi sã-i dezvãluie elevei lor

ceva din tainicele lor nãzuinþe ºi speranþe mesianic-eugenetice,
pentru a o câºtiga, totuºi, în cele din urmã, pentru planurile lor.
Maria va fi fost pusã în situaþia de a lua parte ea însãºi, într-o anu-
mitã mãsurã, la acele acþiuni, asemãnãtoare oracolelor, prin care
se adresau întrebãri spiritului ºi care se ascund în spatele poves-
tirii imaginative despre minunea toiagului înverzit. Pe aceastã cale
i-a fost hotãrât drept soþ iosif din Bethlehem, un om mult mai în
vârstã decât ea, care se trãgea din linia regalã davidian-solomo-
nicã. Plinã de conºtienþa înãlþãtoare a faptului cã slujeºte la îm-
plinirea celei mai sfinte misiuni a poporului ei, aceea de a-l naºte
pe Mesia, Maria a acceptat sã fie cununatã cu iosif.
crescutã ea însãºi cu totul în sânul vieþii de la templu ºi al
relaþiilor cu lumea de forþe ce domnea acolo, pentru Maria va fi
fost mai firesc decât pentru iosif sã dea ascultare ordinelor preo-
þimii, care cereau ca ºi începuturile unirii dintre ea ºi soþul ei sã
aibã loc în cadrul templului. Întreaga ei þinutã sufleteascã o fãcea
sã-ºi închine suprapãmântesc-divinului toate forþele conºtienþei ei
ºi în toate lucrurile pãmânteºti pe care viaþa i le aducea sã se
încredinþeze în mod instinctiv cãlãuzirii mijlocite de educatorii ei.
astfel a fost posibil ca în jurul conceperii primului ei nãscut, sus-
trasã cu totul conºtienþei ei ºi a soþului ei, sã planeze ºi sã acþio-
neze niºte mistere care, totuºi, erau foarte clar conturate ºi erau
cunoscute de câþiva oameni. acestea sunt misterele pe care iosif,
vãzând cã Maria era însãrcinatã, nu le-a înþeles la început, dar pe
care mai apoi, dupã grele frãmântãri lãuntrice, le-a cunoscut dato-
ritã viziunii din vis pe care s-a hotãrât sã o respecte.
este absolut imposibil ca Maria sã pãrãseascã sfera templului
fãrã ca acest pas sã fie urmat imediat de întâmplãri care, deºi mar-
cheazã începutul cursului atât de dramatic al vieþii ei, rãspândesc
în juru-i o sãrbãtoreascã atmosferã a templului. De-abia ºi-a gãsit,
împreunã cu soþul ei, o locuinþã în Bethlehem ºi ºi-a nãscut
201
eMil BocK
pruncul, cã se ºi apropie alaiul regilor-preoþi, care s-au grãbit sã

vinã din þãri îndepãrtate pentru a se închina copilaºului. În mo-
mentul în care înþelepþii-preoþi îºi oferã darurile lor, e ca ºi cum
neînsemnata casã din Bethlehem s-ar lãrgi la dimensiuni uriaºe
ºi în ea ar fi prezente, sub formã spiritualã, sãlile marilor temple
închinate zeilor; gesturile ºi miºcãrile, probabil extrem de simple,
prin care înalþii oaspeþi îºi oferã darurile par sã devinã niºte mari
ºi solemne acþiuni cultice. Din nou apare în prim-plan chintesenþa
unei întregi lumi din trecutul religios al omenirii. numai cã, de
astã datã, nu Maria însãºi e dezlegarea; spre eul copilaºului pe care
mama îl poartã în braþe începe sã se îndrepte din exterior bogãþia
trecutului propriului sãu destin.
Umbrele ameninþãtoare ale pruncuciderii poruncite de irod se
amestecã, asemeni unor fantome, în aceastã scenã de sãrbãtoare.
Începe fuga în egipt. Maria cu copilaºul ei devin niºte apatrizi,
prin faptul cã trebuie sã plece din noua lor patrie, de-abia do-
bânditã. Peregrinarea prin pustiul Sinai se aflã în contrastul cel
mai izbitor cu tinereþea atât de paºnicã ºi ocrotitã de care Maria
avusese parte la templu. Dar, dincolo de acel pustiu, destinul îi
duce din nou pe Maria ºi ai ei în sfera unui templu, care este cu
totul impregnat de ecoul unor epoci sfinte ale trecutului. Pentru
un an, Maria se cufundã din nou în atmosfera unui templu. Dar,
de astã datã, în mod ºi mai evident, îºi reveleazã legea lãuntricã
nu numai propriul ei destin, ci, în primul rând, acela al copilului
ei. Destinul sãu îl duce pe copilul iisus spre anii pe care-i va
petrece în templul din Heliopolis. cu cei dintâi ani ai copilãriei
Sale se petrece, lãrgit la dimensiunile întregii omeniri, ceva asemã-
nãtor cu tinereþea de la templu a mamei. acum reînvie, ca o
chintesenþã, marile epoci ale istoriei templelor ºi religiilor, spre
a fi integrate ca substanþã unei vieþi umane de cea mai mare im-
portanþã. nu numai în sufletul, care tocmai se trezeºte, al copilu-
lui, ci ºi în acela, pregãtit pentru trãiri spirituale, al mamei anii
202
din egipt fac sã iasã la suprafaþã ºi sã creascã un mare tezaur

spiritual din lumile superioare.
la naZareTH
Din numai câteva miºcãri, destinul a fãcut sã devinã vizibil ºi

din punct de vedere geografic orizontul vast pe care se proiecteazã
sufletul Mariei. cât de liniºtit ºi de neînsemnat din punct de vedere
exterior apare, în comparaþie cu acesta, cercul pe care trebuie sã-l
descrie în nazareth sufletul ºi viaþa Mariei lucane. În ea pulseazã
un element ceresc, care, mult deasupra dimensiunilor de spaþiu
ºi de timp, este tot numai interiorizare ºi nu are nevoie de niciun
fel de bogãþie exterioarã.
În momentul în care iosif se întoarce cu ai sãi din egipt ºi, în
cele din urmã, cãlãuzit din spirit, se hotãrãºte sã locuiascã în co-
lonia evlavioasã a nazarethului, în lumea liniºtitã în care Maria
lucanã trãise mereu se iveºte ºi „cealaltã Maria“. la început,
pentru Maria evangheliei lui Matei nazarethul a fost orice altceva
în afarã de o liniºte idilicã. De-abia acum ea trebuia sã se deprindã
cu viaþa într-o lume strãinã, cu care nu era obiºnuitã. Ba nazarethul
constituia pentru ea o stare de apatrid cu totul deosebitã. În viaþa
comunitarã a esenienilor, toate deosebirile dintre oameni fuseserã
desfiinþate. Întreaga demnitate pe care familia lui iosif solomonic
o avea ca urmare a originii sale nobile, a gradului sãu de culturã
ºi a bunãstãrii materiale aici îºi pierdea orice sens ºi trebuia jertfitã
idealurilor comunitãþii. Mai ales pentru Maria, femeia plinã de
maiestate care încã din cea mai fragedã tinereþe fusese învãluitã
de strãlucirea unei demnitãþi regale, aceasta trebuie sã fi însem-
nat o schimbare radicalã. chiar dacã viaþa ascetic-evlavioasã ri-
guros orânduitã a coloniei nazarinene se asemãna într-o oarecare
mãsurã cu viaþa de cãlugãriþã pe care o dusese ea însãºi în templu,
ea nu s-a putut deprinde decât treptat cu simplitatea aproape
203
eMil BocK
primitivã a vieþii exterioare, ca ºi cu condiþia umilã ºi supusã,

cultivatã în mod conºtient, pe care membrii laici o aveau în sânul
comunitãþii. ceea ce a ajutat-o într-o oarecare mãsurã pe Maria
sã suporte înstrãinarea, aceastã stare de apatrid în care ajunsese
în mod atât de neaºteptat, a fost, poate, faptul cã ºi-a nãscut copiii
unul dupã altul ºi cã a fost nevoitã sã uite de sine, dãruindu-se
îngrijirii ºi educãrii lor. cam la zece ani dupã cãsãtorie, deci la
vreo ºapte ani dupã întoarcerea din egipt, ea era deja mama a
ºapte copii. Dar ceea ce a ajutat-o sã treacã mai uºor peste greu-
tãþile noilor condiþii sociale de viaþã a fost, pe de altã parte, faptul
cã ea cobora din ce în ce mai adânc în grelele încercãri ºi în
întunericul destinului de femeie ºi de mamã. Dacã naºterea pri-
mului Fiu, de al cãrui suflet matur ºi treaz sufletul la fel de treaz
ºi matur al mamei era deosebit de legat, fusese învãluitã, ca ecou
al vieþii la templu, în miracolul nevinovãþiei ºi beatitudinii fecio-
relnice, naºterea fraþilor mai mici a atras, totuºi, din ce în ce mai
mult spre Maria blestemul ce fusese aruncat asupra evei: „Sã naºti
copii în dureri.“ Probabil cã sentimentele de care sufletul Mariei
era strãbãtut ori de câte ori vedea apropiindu-se naºterea altui co-
pil erau din ce în ce mai apãsãtoare. ªi poate cã tocmai aseme-
nea momente de grea încercare au fost acelea care au fãcut-o pe
Maria sã-ºi îndrepte privirile spre familia dulgherului iosif ºi mai
ales spre copilãros-solara soþie a acestuia, cãutând sã împriete-
neascã cele douã familii. Tânãra, luminoasa Marie galileeanã
emana spre ea strãlucirea paradisiacã a nevinovãþiei ºi cereasca
feciorelnicie de care se simþea tot mai dureros despãrþitã, pe
mãsurã ce anii treceau. Maria mai vârstnicã gãsea în Maria mai
tânãrã ceea ce-ºi dorea atât de fierbinte ei însãºi. Prezenþa prietenei
îi fãcea bine; se simþea încãlzitã ºi strãluminatã de razele solare
ce radiau din ea.
ceea ce a fãcut ca cele douã Marii sã se uneascã sufleteºte a
fost în primul rând faptul cã trãiau alãturi de cei doi bãieþi iisus
204
prietenia care se lega între ei într-un mod atât de neobiºnuit. Marea

înrudire dintre cele douã mame ºi fiii lor a fãcut ca sentimentele
ce se conturau în copii sã prindã viaþã imediat, ca printr-o rezo-
nanþã sufleteascã, ºi în mamele lor. Se prea poate, ce-i drept, ca
pe parcursul anilor sã se fi fãcut simþite, uneori stingheritor, ºi
adâncile deosebiri dintre cele douã familii, mai ales din cauza
purtãrii celorlalþi copii faþã de bãiatul iisus lucan. Dar dacã sufletul
Mariei solomonice era atins în mod dureros, tocmai aceste umbre
ale suferinþei au fost acelea care au fãcut ca lumina sufleteascã
paradisiacã a prietenei sã-i aparã cu atât mai vrednicã de a fi iubitã
ºi luatã ca ideal.
Pe la 11–12 ani dupã naºterea bãiatului iisus cel mai mare,
iosif din linia solomonicã, deja foarte bãtrân, a murit ºi ºi-a lãsat
soþia vãduvã cu ºapte copii. aceasta a fost pentru „cealaltã Maria“
o nouã treaptã, cu urmãri foarte adânci, a stãrii de apatrid ºi de
om care nu se poate sprijini decât pe el însuºi. comuniunea de o
viaþã cu bãrbatul de care fusese legatã prin cununie în atmosfera
sãrbãtoreascã a templului, când în ea se aprinseserã luminile unor
speranþe mesianice, încordate, se sfârºise acum în cea mai desã-
vârºitã discreþie, foarte departe de marele drum al istoriei. Unde
erau toate acele gânduri ºi idealuri, aproape exagerat de mari, care,
ca ºi cum ar fi fost de ajuns sã întindã mâna ca sã le atingã, în-
conjuraserã ca niºte sori strãlucitori sufletul Mariei în vremea
cununiei? e drept cã putea privi cu bucurie ºi mândrie la fiul ei
cel mai mare, cu care se simþea atât de înruditã ºi care-i era atât
de apropiat. Dar ce importanþã puteau avea uimitoarele lui cali-
tãþi, ce valoare putea avea vasta înþelepciune ce se maturizase în
el în mediul strãin de lume ºi de culturã al coloniei nazarinene?
oare nu era ea resimþitã aici mai degrabã drept ceva strãin, decât
drept speranþa unui viitor mãreþ? Poate cã, în momentul în care
a rãmas vãduvã, mama a nutrit totuºi iarãºi, mai mult decât înainte,
nãdejdea cã destinul va aranja în aºa fel lucrurile, încât sã aducã
205
eMil BocK
încã o datã în actualitate, pe cale spiritualã, demnitatea regalã

exterioarã a Fiului ei, care era urmaºul ºi moºtenitorul neamului
lui David.
o SÃrBÃToare a PaªTelUi
S-a apropiat astfel acel Paºte care a cãzut cam la un sfert de

an dupã ce bãiatul iisus lucan împlinise 12 ani. Dupã moartea
bãtrânului iosif, cele douã familii se apropiaserã ºi mai mult una
de alta. În acest an, gândul pelerinajului pascal la ierusalim se
împletea în sufletele pãrinþilor cu gândurile provocate de trans-
formãrile sufleteºti ce se fãceau simþite în cei doi bãieþi iisus în
momentul de rãscruce al vieþii la care ajunseserã. Vizita la templu
avea sã fie de astã datã ºi sãrbãtoarea confirmãrii celor doi bãieþi.
ei au plecat, aºadar, împreunã spre ierusalim, dulgherul iosif
cu soþia ºi cu fiul sãu, vãduva Maria cu bãiatul ei. Fraþii ºi surorile
bãiatului iisus mai mare vor fi rãmas la nazareth.
Pelerinajul a început din capul locului într-o dispoziþie de gra-
vitate, de aºteptare solemnã. la poarta sufletelor bãteau, ca niºte
porunci copleºitor de mari, niºte imperative ale destinului. cei
cinci oameni care porniserã în pelerinaj de la nazareth spre
ierusalim de-abia îºi dãdeau seama, probabil, ce anume fãcea
ca în ei sã se nascã acea mare încordare. Se prea poate ca pere-
chea de pãrinþi lucanã sã-ºi fi adus aminte de emoþia ºi presim-
þirile cu care umblaserã cu 12 ani înainte pe aceleaºi drumuri. În
afarã de aceasta, Maria cea tânãrã îºi va fi adus aminte ºi de
drumul, iute ca un zbor, pe care-l fãcuse cu încã o jumãtate de an
mai înainte de acea cãlãtorie, când se dusese la elisabeta, dupã
ce întâlnirea cu arhanghelul o trezise la conºtienþa a ceea ce avea
sã i se întâmple.
la ierusalim, în mijlocul marii mulþimi de pelerini, iosif ºi cele
douã Marii vor fi observat, mirându-se ºi punându-ºi fel de fel de
206
întrebãri, cã cei doi bãieþi pentru care fusese fãcut în primul rând
acel pelerinaj erau acum indestructibil uniþi ºi într-un alt mod decât
înainte, ca ºi cum din punct de vedere sufletesc între ei ºi-ar fi croit
drum ceva absolut nou. cu atât mai mare trebuie sã fi fost spaima
lor atunci când, pe neaºteptate, bãiatul mai mic a dispãrut ºi, cu
toate cãutãrile insistente, a fost imposibil de gãsit. Poate cã pãrinþii
ºi-au dat seama în mod limpede de dispariþia lui de-abia când
bãiatul mai mare a apãrut singur în faþa lor ºi încã schimbat într-un
mod de neînþeles: doborât de o nespusã tristeþe, cu totul retras în
sine ºi tãcut. Dupã ce, cu toate rugãminþile ºi întrebãrile, n-au
reuºit sã scoatã de la el niciun cuvânt, mama ºi prietenii vor fi
presupus cã ceea ce-l apãsa atât era consternarea pricinuitã de
dispariþia prietenului sãu. au trecut astfel trei zile pline de îngri-
jorare. Îngrijorãrii legate de bãiatul mai mic, care nu era de gãsit
nicãieri, i se adãuga acum aceea pentru bãiatul mai mare, care se
adâncea tot mai mult în sine. el, care de obicei era superior celor
din jur ºi atât de ager în gândire ºi la vorbã, care, adeseori, prin
cele ce spunea le arãta chiar ºi celor mari ce au de fãcut, când
aceºtia nu gãseau rãspunsul la vreo întrebare, acum amuþise – ba
chiar mai mult. el pãrea atins de marea durere ce-l mistuia. Toatã
durerea ºi suferinþele care trecuserã vreodatã prin sufletul Mariei
solomonice se adunau ºi se concentrau în ea, când vedea cum îi
aratã acum bãiatul.
În sfârºit, când nu mai aveau aproape nicio speranþã, l-au gãsit
pe cel crezut pierdut; pe locul mai înãlþat de unde se vorbea po-
porului în templu, el ºedea în mijlocul celor mai învãþaþi rabini
ºi înþelepþi, pe care-i uluia cu fiecare din cuvintele rostite. Pe cât
de speriaþi trebuie sã fi fost pãrinþii lui, gãsindu-l total schim-
bat, trezit la o conºtienþã absolut nouã, luminos-triumfãtoare, pe
atât de atinsã trebuie sã fi fost, pe de altã parte, vãduva Maria, con-
statând cã bãiatul dobândise acea structurã ºi dispoziþie sufleteascã
pe care pânã atunci nu le vãzuse decât la propriul ei fiu. ce mister
207
eMil BocK
avusese loc? lumina ce se stinsese din bãiatul mai mare, care sta
alãturi cu totul doborât, pãrea sã se fi aprins în fiul prietenilor ei,
pe care înainte nimeni nu-l ºtiuse astfel decât cufundat în urzirea
unor adânci visuri.
Trebuie cã întoarcerea acasã a celor douã familii a fost o
cãlãtorie puþin obiºnuitã. Întreaga lume le pãrea schimbatã. cei
mari se simþeau puºi în faþa unor enigme de nedezlegat. oare de
ce iosif ºi tânãra lui soþie nu erau fericiþi de noua bogãþie din su-
fletul ºi conºtienþa Fiului lor? oare nu înflorea el acum ºi din
punct de vedere exterior? oare fiinþa lui, pânã atunci plãpândã,
de copil, nu se fortifica prin forþa unei voinþe noi, tinereºti? nu,
spaima care-i þinea cu inima strânsã fãcea ca în ei sã nu se poatã
naºte bucuria. cealaltã Marie nu ºtia ce sã creadã despre fiul ei,
care se închidea tot mai mult, tãcut, în sine. Toate strãduinþele grijii
ºi iubirii ei de mamã de a-l readuce la viaþã ºi de a-l însenina rãma-
serã zadarnice. Dar care era, de fapt, cauza acestei tristeþi, adânci
ca un abis, de vreme ce-l regãsiserã pe prietenul crezut pierdut?
Îngrijorarea plinã de întrebãri fãrã rãspuns nu era însã singurul
lucru care trãia în sufletul Mariei solomonice. În ea îºi pregãtea
apariþia o dualitate neobiºnuitã. ce o fãcea sã priveascã tot mai
des spre celãlalt bãiat? Poate faptul cã vedea la copilul familiei
prietene atât de multe din lucrurile pe care pânã atunci le admirase
ºi iubise la propriul ei fiu? Tot ceea ce spunea bãiatul mai mic îi
amintea de felul de a vorbi care-i era atât de cunoscut de la pro-
priul ei fiu. ªi totuºi ceea ce, în mod ciudat, o fãcea sã-ºi abatã
gândul de la grija atât de fireascã ºi lesne de înþeles faþã de propriul
ei fiu era, cu siguranþã, un mister mult mai adânc.
la nazareth, toate aceste stãri sufleteºti s-au intensificat ºi mai
mult. iisusul lucan înflorea pe zi ce trece din punct de vedere
sufletesc ºi trupesc, chiar dacã în el începuse sã urce o gravitate
care pânã acum nu fusese observatã deloc la copilul adâncit în
jocuri ºi visare. Dimpotrivã, bãiatul iisus cel mai mare se prãpãdea
208
vãzând cu ochii, oricâte strãduinþe se fãceau spre a-l îngriji. Pânã

ºi cei mai pricepuþi terapeuþi ai esenienilor din nazareth au fost
nevoiþi sã recunoascã, în acest caz, cã arta lor este neputincioasã.
Bãiatul zãcea pe patul de moarte, atins de o boalã cãreia nu i se
putuse gãsi nici cea mai neînsemnatã cauzã trupeascã ºi care, fãrã
îndoialã, a rãmas o enigmã ºi pentru „vãzãtorii“ din nazareth. nu
trece mult ºi bãiatul moare. Pentru a doua oarã moartea intrã în
casa Mariei solomonice. cu o intensitate infinit mai mare decât
la moartea soþului ei, Maria trebuie sã fi simþit acum stingându-se
toate acele mari speranþe ºi aºteptãri care fuseserã atât de viu
prezente în ea ºi în ceilalþi în timp ce se oficiase cununia ei în
templu ºi când se apropia naºterea celui dintâi copil al ei. oare
ce preziceri exaltate îi fãcuserã despre viitorul fiului ei preoþii
templului din ierusalim, cei trei regi-preoþi din Bethlehem ºi, din
momentul în care începuse sã se vadã înzestrarea nemaivãzutã a
bãiatului, preoþii din Heliopolis ºi învãþãtorii din nazareth! În
momentul în care Maria îºi þine în braþe fiul mort, îºi face apariþia
pentru întâia oarã imaginea cunoscutã sub numele de Pietà. Mama
cea mai îndureratã plânge stingerea de pe firmamentul omenirii
a uneia din stelele cele mai luminoase. cât de adânc este întune-
ricul în care rãmâne cufundatã!
În infinita durere cauzatã de moartea fiului ei se amestecã tot

mai clar uºoara atracþie magneticã faþã de celãlalt bãiat iisus. e
ca ºi cum iubirea mereu crescândã pe care bãiatul mai mare o
simþise – înaintea Paºtelui – faþã de cel mai mic ar continua sã
trãiascã în mama sa. De acum înainte, nici fraþii ºi surorile bãia-
tului solomonic, ageri la minte, nu mai pot sã-l dispreþuiascã ºi
sã-l batjocoreascã pe fiul dulgherului, ca pe un visãtor. Înþelep-
ciunea ce vorbeºte din el îi obligã tot mai mult la sentimente de
uimire ºi admiraþie. ei îºi pierd siguranþa dinainte ºi de-abia acum
îºi dau seama cât de mult i-o datoraserã, totuºi, acestui frate, care,
209
eMil BocK
mai ales dupã moartea tatãlui lor, devenise, chiar dacã neobservat,
conducãtorul lor.
enigma în faþa cãreia destinul îi pusese pe toþi ia proporþii
uriaºe când, la puþinã vreme dupã moartea bãiatului iisus solo-
monic, moare ºi soþia dulgherului. ªi ea se stinge fãrã vreo cauzã
exterioarã vizibilã. la acel Paºte, o mânã nevãzutã se întinsese
spre ea, ºi acum o duce iarãºi în cer pe mama ceresc-feciorelnicã.
cealaltã Maria va fi fost stãpânitã cu totul de sentimentul cã
între cele douã morþi trebuie sã existe o legãturã interioarã pro-
fundã, chiar dacã aceasta era greu de înþeles. Faptul cã vedea cum
cealaltã mamã era atât de unitã în moarte cu propriul ei fiu, urcând
parcã împreunã spre culmile spiritului, îi va întãri convingerea cã
e bine sã dea curs enigmaticei porniri a inimii care o unea în mod
subteran, am putea spune, cu fiul de 12 ani, acum orfan de mamã,
al dulgherului.
ªi din punct de vedere exterior era în firea lucrurilor – fapt care
va fi fost sprijinit ºi de conducãtorii comunitãþii nazarinene – ca
cele douã familii sã se uneascã acum ºi mai strâns. astfel, iosif,
dulgherul rãmas vãduv, a luat-o de soþie pe vãduva Maria. Prin
aceasta, Maria lua asupra ei sarcina de a fi mama bãiatului lucan,
iar copiii ei devenirã fraþii acestuia.
Prin unirea celor douã familii s-a desãvârºit acea schimbare
exterioarã ºi interioarã prin care Maria trebuise sã treacã la stabi-
lirea ei în nazareth. ceea ce în contextul social al lumii exterioare
ar fi pãrut imposibil, în sânul coloniei nazarinene era cât se poate
de firesc: vãduva nobilului urmaº al familiei regale devenise soþia
unui dulgher. Vãzut din punct de vedere interior, faptul cã cele
douã familii au format una singurã a constituit întãrirea ºi pecet-
luirea unirii, unice în felul ei, voite de Providenþã, care avusese
loc la ierusalim în perioada Paºtelui.
210
În SÂnUl FaMiliei
Sinteza ºi unificarea marii polaritãþi a omenirii care se sãvâr-

ºise, ca mister al destinului, în bãiatul iisus nathanic de acum
înainte trebuiau sã fie înþelese ºi cucerite de Maria pe cale con-
ºtient-lãuntricã.
omeniei ei mature, înþelepte, nu i-a fost prea greu sã facã sã
se întreþeasã, în ceea ce priveºte dispoziþia interioarã, lumile sufle-
teºti diferite care se încarnaserã în cele douã familii. De altfel,
acum nici nu mai era aºa greu de aplanat tensiunile dintre propriii
ei copii ºi bãiatul iisus. Schimbarea care se petrecuse în iisus fãcea
ca fraþii sãi vitregi sã pãstreze tot mai mult o distanþã plinã de res-
pect. la aceasta se mai adaugã faptul cã, în perioada care a urmat,
bãiatul iisus lipsea adesea de acasã, ajutându-l pe tatãl sãu în
munca de dulgher, care tocmai în aceºti ani îl obliga pe acesta sã
plece mereu în diferite oraºe ºi aºezãri mai mici din þinutul galileii.
Sarcina sufleteascã cea mai grea care i-a revenit Mariei a fost
aceea a relaþiei nemijlocite dintre ea ºi fiul ei vitreg. aceastã relaþie
se desfãºura în mod din ce în ce mai pregnant ºi mai enigmatic,
la douã nivele, lucru pe care ea multã vreme nu a fost în stare sã-l
înþeleagã ºi sã-l domine. Dupã trup, iisus nu era fiul ei. ªi dacã
luai seama numai la aspectele exterioare, într-adevãr iniþial îþi
sãrea în ochi numai marea deosebire, datã de originea lor, dintre
felul de a fi ºi natura fiecãruia dintre ei. ªi totuºi, deºi conºtienþa
era departe de a putea strãpunge vãlul acestui mister, se fãcea în
mod tot mai elementar simþit faptul cã, de la acel Paºte, dupã eu,
iisus era fiul pe care-l nãscuse Maria însãºi. În înveliºul sãu cor-
poral-sufletesc trãia acel eu care, de-a lungul unei copilãrii întregi,
trãise cu Maria în relaþia de mamã–fiu cea mai intimã ºi mai
apropiatã sufleteºte. Deºi dupã trup fiul ei murise, Maria nu putea
cãuta ºi gãsi entitatea eului fiului ei în lumile spirituale; iatã ex-
plicaþia acelei enigmatice forþe magnetice care o fãcea sã se simtã
atrasã spre fiul ei vitreg.
211
eMil BocK
o nouã loviturã a sorþii a fãcut ca viaþa în comun a familiei

sã treacã încã o datã printr-o schimbare fundamentalã. cam la
ºapte ani dupã acel Paºte, pe când iisus avea vreo 19 ani, a murit
tatãl sãu, dulgherul iosif.* Maria era vãduvã pentru a doua oarã.
rând pe rând, ºi în mod repetat, îi fusese dat sã treacã prin toate
încercãrile grele pe care le poate conþine un destin de femeie.
acum îi revenea cu atât mai mult ei sarcina de a gãsi o moda-
litate de armonizare a dispoziþiilor celor douã familii, din moment
ce trebuia sã ia asupra ei singurã creºterea copiilor, dintre care unii
atinseserã deja vârsta adolescenþei, alþii rãmânând încã la cea a
copilãriei. cei doi fii mai mari, care erau cam de aceeaºi vârstã,
fiul ei vitreg iisus ºi iacob, se vor fi strãduit sã-i stea alãturi ºi sã-i
fie sprijin la îndeplinirea noii sarcini ce-i cãdea în seamã. ne
putem însã imagina prea bine cã tocmai din aceastã cauzã va fi
reapãrut ceva din vechea deosebire ºi încordare dintre fraþii vitregi.
Trebuie sã se fi ivit când ºi când ceva din mândria asprã a familiei
regale. cãci acum, dupã moartea fratelui, iacob era acela cãruia-i
revenea, mai mult decât oricãrui alt membru al poporului sãu,
demnitatea latentã de rege.
la aceasta s-a adãugat faptul cã, deja de mai mulþi ani, iacob
se dãruia în mod tot mai fierbinte ºi exclusiv vieþii de pocãinþã a
ascezei ºi meditaþiei. ceea ce-i oferea disciplina sufleteascã a ordi-
nului esenian din nazareth era departe de a-l satisface. ªi astfel,
preluând strãvechile rigori nazireice, începuse de unul singur sã
ducã o viaþã asceticã exagerat de severã, lucru care, fãrã îndoialã,
îl fãcea sã se manifeste adeseori cu intoleranþã fanaticã faþã de
fratele sãu vitreg, care, în naturaleþea lui incoruptibilã, se întâmpla
adeseori sã nu þinã seama de regulile ordinului esenian.53
* Scrierea apocrifã „istoria lui iosif“ conþine indicaþia, care se potriveºte cu

relatãrile lui rudolf Steiner, cã iosif a murit când iisus avea 19 ani.
212
Sufletul lui iisus era scena unor trãiri ºi strãduinþe de o cu totul

altã naturã. era plin de presimþiri spirituale, prin el strãfulgerau
imagini profetice ale viitorului mesianic al omenirii. Dar tot ce
afla pe aceastã cale de-abia acum îl fãcea cu adevãrat conºtient
de starea deznãdãjduitã în care se afla omenirea contemporanã cu
el, în îndepãrtarea ei de Dumnezeu. Toate curentele spirituale cu
care a intrat în contact, în timp ce umbla prin þarã împreunã cu
tatãl sãu ºi pe urmã singur, vãzându-ºi de treburile lui de dulgher,
se dovedeau a fi moarte sau decadente. oricât de arzãtoare a fost
speranþa cu care s-a uitat în jur, nicãieri n-a gãsit forþele spirituale
care sã fi putut constitui punctul de plecare al viitorului mesia-
nic. Sufletul sãu a devenit un focar unde ardeau toate suferinþele
pe care le îndura omenirea din cauza tuturor sãrãcirilor ºi rãtãci-
rilor ei, ca urmare a cãderii în pãcat.
Maria se strãduia sã gãseascã mijloacele prin care sã ia parte
la trãirile tuturor copiilor ei, mai ales ale celor doi fii mai mari.
ce greu era sã clãdeºti o punte de legãturã între ascetismul fier-
binte, ce se izola într-un egoism religios, al lui iacob ºi puterea
de a suferi cu întreaga omenire de care era plin sufletul lui iisus,
fãcându-l sã uite cu desãvârºire de el însuºi. nu se putea ca noble-
þea ei sufleteascã, maturizatã prin suferinþã, sã nu se simtã, în cele
din urmã, tot mai mult înclinatã spre ceea ce se petrecea în sufle-
tul fiului ei vitreg. ea deveni astfel prietena apropiatã, cãreia iisus,
când se afla acasã la nazareth, îi putea destãinui marile decepþii
suprapersonale care apãsau cu o infinitã greutate asupra lui.
DeSPÃrÞirea lUi iiSUS De MaMa Sa
aºa a trecut vremea dintre vârsta de 12 ani ºi cea de 30 de ani

a lui iisus. În cel din urmã an al acestei perioade, în þarã se rãs-
pândi cu iuþeala fulgerului vestea unui eveniment care, mai ales
în familia Mariei din nazareth, trebuie sã fi fost întâmpinat cu
213
eMil BocK
mare emoþie. ioan Botezãtorul începuse sã-ºi rosteascã peste tot

cuvântãrile pline de forþã care vesteau marea rãscruce a vremu-
rilor ºi sã boteze în mod public. nu se putea ca nazireul iacob sã
priveascã altfel decât cu cea mai mare încordare spre acel alt
nazireu care-ºi arunca lumina peste þarã ca o vãpaie de foc gran-
dioasã, ieºitã din tãrâmurile subpãmântene ale Vãii iordanului ºi
deºertului iudeii. Maria putea fi întru totul de acord cu iacob în
privinþa speranþelor mesianice pe care acesta ºi le punea în activi-
tatea lui ioan Botezãtorul. Tocmai în acest timp însã marea durere
care trãia în iisus atinsese o asemenea intensitate, încât mama a
fost cuprinsã de cea mai mare îngrijorare pentru el. Din resturile
fragmentare pãstrate din evanghelia apocrifã a ebioniþilor, ne
putem da seama cã Maria, sprijinitã de fiii ei, a încercat sã-i atragã
atenþia lui iisus asupra lui ioan, dându-i poate ºi ideea de a pleca
în pustie, la marele predicator.*
Dar înainte de aceasta mai trebuia sã aibã loc un alt eveniment,
care din punct de vedere exterior nu pãrea sã aibã vreo importanþã
deosebitã, dar care avea o semnificaþie lãuntricã dintre cele mai
mari, fiind de naturã sã declanºeze niºte miºcãri importante ale
destinului. Scrierile tradiþionale extrabiblice, care de cele mai
multe ori oglindesc niºte procese de naturã mai mult sufleteascã
decât fizic-exterioarã, au reþinut o urmã lãsatã de acest eveniment.
aceastã urmã o putem gãsi mai puþin în documentele literare ºi
mai mult în acelea ale artelor plastice. În pictura medievalã apare
în cele mai diferite variante motivul unei scene care nu e amintitã
nicãieri în evangheliile canonice ºi apocrife, care, însã, în tradiþiile
pãstrate pe cale oralã trebuie sã fi jucat un rol anume: motivul
„despãrþirii lui iisus de mama sa“. cele mai vechi reprezentãri ale
* ieronim citeazã în scrierea sa împotriva pelagienilor (iii, 2) acest fragment:
„Mama Domnului ºi fraþii sãi îi spuserã: ioan Botezãtorul boteazã întru iertarea
pãcatelor; noi vrem sã mergem la el ºi sã ne botezãm.“
214
acestei scene lasã oarecum fãrã rãspuns întrebarea în ce moment

al vieþii lui iisus a avut loc aceastã scenã. cãtre sfârºitul evului
Mediu, fiindcã oamenii nu erau în stare sã-ºi imagineze altceva,
s-a cristalizat mai târziu convingerea fermã cã ar fi vorba de o
scenã prin care iisus îºi ia adio de la mama sa înainte de Sãptã-
mâna Patimilor. astfel, ºi albrecht Dürer, care în seriile lui de
gravuri înfãþiºeazã de mai multe ori aceastã scenã*, dã imaginii
acest sens de moment iniþial al istoriei propriu-zise a Patimilor.
ªi în cântecele populare religioase de la sfârºitul evului Mediu
„despãrþirea lui iisus de mama sa“ este descrisã prin cuvinte ca
acestea: „când iisus de maica lui se despãrþi //, în marea Sa,
amarã, suferinþã el pãºi.“
evidenta insistenþã cu care artiºtii au revenit mereu la aceastã
scenã, zugrãvind-o de atâtea ori, ne permite sã tragem concluzia
cã iniþial trebuie sã fi existat sub formã de tradiþie credinþa cã
acesta a fost un eveniment anume, deosebit de important din punct
de vedere sufletesc. În descrierile fãcute de rudolf Steiner, ca re-
zultate ale cercetãrii spirituale, acest eveniment este descris pe
larg. el n-a avut loc la începutul Sãptãmânii Mari, când, de altfel,
realitatea este cã Maria rãmâne împreunã cu celelalte femei sã
asiste la tot ceea ce se petrece, ci e vorba de despãrþirea lui iisus
de Maria înainte de a pleca la ioan Botezãtorul, pentru a fi botezat
de acesta. rudolf Steiner aratã cã în acest moment între iisus ºi
mama Sa are loc o convorbire care a declanºat în amândoi niºte
transformãri sufleteºti nemaiauzite.
De fapt, aceastã convorbire de adio nu era altceva decât o con-
tinuare a convorbirilor prin care deja în cursul anilor trecuþi iisus
îngãduise mamei sã ia parte la trãirile lui. Dar acum, când el o
lasã pe Maria sã priveascã în cele mai adânci abisuri dinãuntrul sãu,
* De pildã, în Viaþa Mariei ºi în Micul calvar.
215
eMil BocK
atât în el cât ºi în ea întreaga dezvoltare sufleteascã atinge o inten-

sitate ºi maturizare maxime, declanºând astfel evenimentele.
În prezenþa inimii, care-l înþelegea, a mamei, conºtientizarea
definitivã a trãirilor lui iisus a sfãrâmat puterea de cuprindere a
inimii lui. nu în sensul cã s-ar fi frânt lãuntric sub imensa povarã,
ci marea Sa capacitate de dãruire ºi autojertfire a dus, în cele din
urmã, la o asemenea slãbire a legãturii dintre diferitele pãrþi ale
fiinþei Sale, încât sufletul lui iisus a devenit vasul deschis, gata
de a primi eul lui christos, care în curând urma sã intre în el. Prin
faptul cã se unise în modul cel mai intim, prin compasiune, cu
durerea mare cât omenirea a fiului ei, sufletul Mariei a fost cuprins
de o zguduire extraordinar de mare. Fulgerãtor, în faþa ei a apãrut
dezlegarea misterului iisus. am putea caracteriza ceea ce s-a
petrecut în sufletul ei prin raportare la motivul lui Parsifal: ea a
ajuns „ºtiutoare prin compasiune“. nu numai cã vedea ºi înþelegea
acum în modul cel mai limpede misterul care se împlinise în urmã
cu 18 ani, de Paºte, dându-ºi seama cã eul propriului ei fiu fusese
acela care o fãcuse sã se simtã atât de irezistibil atrasã spre fiul
ei vitreg; o mare revelaþie bazatã pe presimþire îi spusese cã în
toate acele întâmplãri atât de dureroase din destinul ei lucra mâna
unei Providenþe înþelepte, care voia ca ea sã devinã, alãturi de
iisus, purtãtoarea unei acþiuni mântuitoare de nepãtruns pentru
mintea omeneascã.
Dar transformarea sufleteascã prin care a trecut Maria n-a
constat numai din deschiderea, copleºitoare pentru ea, a unor noi
orizonturi de înþelegere ºi cunoaºtere. Fulgerul care a pãtruns în
ea i-a deschis totodatã sufletul pentru acea forþã cereascã realã care
de acum înainte a adumbrit-o ºi umplut-o mereu. rudolf Steiner
aratã cã în acest moment sufletul paradisiac-feciorelnic al Mariei
lucane, strãluminat de divina entitate a isis-Sophiei, a coborât
asupra sufletului „celeilalte Marii“ ºi cã, prin aceasta, Maria a fost
pãtrunsã pânã în adâncurile corporalitãþii de spiritul feciorelniciei
216
cosmice. În viaþa Mariei are loc o minune a destinului înruditã cu

aceea din viaþa celor doi bãieþi iisus. chiar dacã într-un cu totul
alt fel, dupã unirea celor douã fiinþe iisus urmeazã unirea dintre
sufletele celor douã Marii. De acum înainte, Maria este însufleþitã
ºi inspiratã de o existenþã ºi conºtienþã ceresc-divinã.
Feciorelnicia lÃUnTricÃ
Marea transformare ce a avut loc în Maria ca urmare a con-

vorbirii de adio este arhetipul unei transformãri spre care trebuie
sã nãzuiascã orice suflet uman. cãci versul lui angelus Silesius
„Tu trebuie sã fii Maria, pe Dumnezeu sã-l naºti în tine,
ca el ºi þie fericirea cea veºnicã în alt fel sã þi-o dea“
se referã la procesul prin care sufletul uman devine Maria, în
sensul cuceririi unei noi feciorelnicii lãuntrice. Dacã înþelegem
versurile de mai sus în acest fel, Maria lucanã ni se reveleazã, sub
formã de imagine, drept þelul pur, pe când Maria evangheliei lui
Matei ne aratã, prin destinul ei, calea ce duce spre atingerea aces-
tui þel. Maria lucanã este, de la naturã, purtãtoarea unei desãvâr-
ºiri cereºti. În ea s-a pãstrat ceva din vechea feciorelnicie paradisiacã
de la începuturi, care-i era proprie fiinþei umane înainte de cãderea
în pãcat, pe când Maria solomonicã devine purtãtoarea unei de-
sãvârºiri ce poate fi atinsã numai pe calea plinã de spini a unor
destine încãrcate de suferinþã. ea merge pânã la capãt pe drumul
de redobândire a feciorelniciei pierdute ºi, în timp ce Maria lucanã
este mai mult o zeiþã decât un om, ea este imaginea ºi modelul
propriu-zis al sufletului care a devenit cu totul omenesc.
De feciorelnicia pe care omul o are de la naturã ºi care încã
s-a mai pãstrat sunt legate forþe de care omenirea nu se poate lipsi.
Dar omenirea se poate lipsi cu atât mai puþin de feciorelnicia cu-
ceritã prin luptã de cãtre eu, ºi care devine totodatã maternã, de
217
eMil BocK
feciorelnicia dobânditã în înfruntarea cu forþa greutãþii pãmânteºti

ºi cu pãcatul. Spre ea trebuie sã nãzuiascã orice om, nu numai cel
de sex feminin. cu cât vremurile înainteazã mai mult, cu atât sunt
mai puþin suficiente forþele vechii feciorelnicii naturale, care se
pot menþine numai prin evitarea asceticã a ispitelor. În destinul
Mariei solomonice este descrisã, ca în actele unei drame, imaginea
drumului pe care pot fi cucerite forþele noii feciorelnicii lãuntrice.
Spre a sugera faptul cã destinul evei a fost înlocuit prin des-
tinul Mariei, legendele medievale obiºnuiesc sã prezinte alãturat
douã imagini. Într-unul din ele îl vedem pe ispititorul lucifer
apãrându-i evei în grãdina raiului; cealaltã imagine este aceea
a Bunei Vestiri: Mariei, care este aºezatã la fântâna din nazareth,
i se aratã arhanghelul gabriel. Dar Maria lucanã nu se raporteazã
la eva decât aºa cum se raporteazã acea parte rãmasã cereascã,
care apare acum ºi sub formã pãmânteascã, a evei faþã de cealaltã
parte, care, prin cãderea în pãcat, ºi-a început deja în timpurile ori-
ginare destinele pãmânteºti. adevãrata mântuire a evei pãmân-
teºti are loc, de fapt, de-abia în „cealaltã Maria“. ea este acel suflet
uman care, de-a lungul multor vieþi pãmânteºti, a purtat împreunã
cu întreaga omenire blestemul ce fusese aruncat asupra evei,
suferind sub povara lui, dar care, purificat prin suferinþã, este
adumbrit ºi însufleþit de partea rãmasã paradisiacã a evei ºi de
spiritul feciorelniciei cosmice. Salutul „ave“ cu care gabriel o
întâmpinã pe Maria nazarineanã la fântânã dobândeºte de-abia
acum, ca inversare a numelui de eva, o realitate împlinitã sub
formã umanã.
cei Trei ani cHriSTici
Trecuserã 18 ani de la misteriosul eveniment care avusese loc

de Paºte, în templu, ºi de la moartea bãiatului iisus solomonic ºi
a Mariei lucane. În toatã aceastã perioadã, sufletul Mariei mai
218
vârstnice fusese pregãtit pentru clipa în care, ca la strãfulgerarea

unei lumini neaºteptate, ea a cunoscut ºi înþeles tot ceea ce se în-
tâmplase atunci ºi de atunci încoace. Dar de-abia i se dezvãluise
misterul iisus, cã, prin Botezul în iordan, pe care ioan Botezãtorul
l-a oficiat asupra lui iisus, în orizontul vieþii ei a intrat misterul
christos. o transformare nouã, infinitã, avusese loc în fiinþa lui
iisus, în care tocmai atunci Maria crezuse cã mai poate recunoaºte
eul propriului ei fiu. Se împlinise acum marea jertfã sfântã prin
care sufletul lui iisus a lãsat sã plece înaltul eu uman ce trãise în
el de la vârsta de 12 ani, pentru a deveni acum potirul eului divin
al lui christos. Încã o datã, fiul trebuia sã devinã pentru mama
sa o enigmã la a cãrei dezlegare ea nu putea ajunge decât matu-
rizându-se prin noi ºi noi grele încercãri sufleteºti. Totuºi, în faþa
misterului christos Maria nu mai este singurã doar cu forþele ei
sufleteºti umane. Transformarea prin care trece fiinþa ei este un
corespondent uman al transformãrii divine care a avut loc în iisus
prin Botezul în iordan. Dupã cum în iisus locuieºte acum christos,
tot astfel, de acum înainte, Maria este adumbritã ºi luminatã de
entitatea Mariei cereºti ºi prin aceasta, implicit, de acea Fiinþã pe
care tradiþia creºtinã o numeºte Sfântul Duh. cu ajutorul
forþelor superioare care trimit lumina în sufletul Mariei, în timpul
celor trei ani ai vieþii lui christos, ea se poate uni tot mai mult cu
misterul christic.
Dupã ce, istorisind nunta din cana, au proiectat în faþa noastrã
minunea întâlnirii dintre fiinþa transformatã a Mariei ºi fiinþa
transformatã a lui iisus, evangheliile nu ne-o mai aratã pe mama
lui iisus decât ca martorã tãcutã a evenimentelor. Împreunã cu
celelalte femei, ea însoþeºte, slujind, drumurile lui iisus ºi ale uce-
nicilor sãi. evoluþia, care începuse de multã vreme în ea, se desã-
vârºeºte; cu tãcutã forþã radiantã, în prim-planul fiinþei ei trece
maternitatea care se oferã drept sprijin. Bogãþia conºtienþei ei,
care-i dãdea înainte acel aer maiestuos ºi mândru, este înlocuitã
219
eMil BocK
din ce în ce mai mult de un element existenþial strãbãtut de cãldurã

solarã. Maria seamãnã din ce în ce mai mult cu acel suflet de tim-
puriu desãvârºit al Mariei de care odinioarã, la nazareth, fusese
atât de legatã prin prietenie. Femininul pãmântesc din ea devine
tot mai mult germenele pentru razele eternului feminin.
Maria trebuie sã fi devenit un centru sufletesc al cercului uce-
nicilor încã din vremea în care, cu prilejul ultimului drum spre
ierusalim, se fãcuse simþitã deja gravitatea marilor evenimente
hotãrâtoare care urmau sã aibã loc. Toate sentimentele de mirare
ºi nedumerire, de încordare ºi apãsare care treceau prin sufletele
ucenicilor se revãrsau în sufletul Mariei, în care începuse sã în-
floreascã miracolul unei capacitãþi de simþire mereu crescânde.
În sfârºit, când ucenicii n-au mai putut sã-l urmeze pe christos
Maria a fost în stare sã treacã alãturi de el, cu întreaga putere de
a simþi a sufletului ei, prin noaptea grea a golgotei. În timp ce
ucenicii rãmãseserã cufundaþi în abisul întunecat al somnului din
grãdina ghetsimani, ea a fost alãturi de christos atunci când el
ºi-a dus crucea ºi a fost rãstignit. Fiecare dintre suferinþele pe care
i le provocau cãlãii le simþea în ea, de parcã ei i-ar fi fost fãcute;
apoi, întunecarea de trei ore a atmosferei, care a rãspândit o groazã
atât de fantomaticã peste suprafaþa Pãmântului, a constituit un vãl
binefãcãtor care a ferit inima frântã de durere a Mariei sã vadã
imaginea rãstignitului. În timp ce strãfundurile Pãmântului se
cutremurã ºi rãspund prin tunete la întunecarea Soarelui, Maria
stã pânã la urmã numai ea ºi ioan sub cruce. Din inima lui
christos rãzbat pânã la ea misterioase cuvinte despre viitor. În
lungul ºi în latul Pãmântului, omenirea, nu numai acea parte a ei
care se închisese duºmãnos în sine, ci ºi micul cerc al prietenilor
de încredere, sunt cufundate în somn. Totuºi aici se aflã doi repre-
zentanþi ai omenirii viitorului, care sunt în stare sã înfrunte în-
cercarea celui mai mare întuneric ºi a celei mai mari dureri, ca
220
ºi cum în ei ar prinde formã sufletul ºi spiritul creºtinãtãþii ce

trebuia sã se nascã: Maria ºi ioan.
ªi pentru a doua oarã Maria îl þine în braþe pe fiul ei mort, dupã
ce iosif din arimateea a luat trupul lui christos de pe cruce. când,
în urmã cu de trei ori ºapte ani, în braþele ei îºi dãduse ultima
suflare întâiul ei nãscut, ea nu ºtia cã trece printr-o încercare a
destinului care nu era, totuºi, decât profeþia unei încercãri infinit
mai mari ºi mai grele; acum imaginea de Pietà a luat formã
desãvârºitã în ea. De douã ori destinul a fãcut sã rãmânã vãduvã,
dar acum fiinþa ei a devenit, într-un sens mai înalt, cu totul ase-
mãnãtor unei mirese; de douã ori moartea i l-a rãpit pe fiul ei,
acum însã în ea se desãvârºeºte adevãrata maternitate. Fiinþa
Mariei lucane nu poate fi zugrãvitã în mod mai clasic decât aºa
cum au fãcut-o pictorii: ca mama cea feciorelnicã, plinã de fru-
museþea tinereþii, purtându-ºi copilul în braþe. Dacã vrei sã redai
însã fiinþa „celeilalte Marii“ cuprinsã într-o imagine, aceasta este
Pietà – imaginea femeii care este ºi mireasã ºi mamã în acelaºi
timp, þinând în poalã trupul fiului ei mort.
PaªTe, rUSalii, eFeS
În Duminica de Paºte, dis-de-dimineaþã, când ziua încã se mai

luptã cu noaptea, Maria se aflã printre femeile care pornesc spre
mormânt, înfruntând furtuna provocatã de cutremur, care încã nu
se potolise. Puterea superioarã care o umple ºi o adumbreºte o face
sã-ºi pãstreze un calm suveran, cu toatã durerea infinitã ºi emoþia
intensã din sufletul ei. Totuºi, încã nu se sfâºie perdeaua în spatele
cãreia se ascunde dezlegarea atât de grelei enigme. Înainte de ea,
o altã femeie dintre cele aflate acolo reuºeºte sã arunce o privire
în intimitatea a ceea ce se petrece din punct de vedere spiritual.
Sentimentul plin de viaþã ºi mobilitate din sufletul Mariei
Magdalena, care transformase natura ei pãtimaºã în flacãrã
221
eMil BocK
interioarã a adoraþiei pioase, reuºeºte sã aibã o viziune intuitivã

a lui christos, în forma lui spiritualã. Dar aceastã viziune încã nu
a fost declanºatã de lumina Soarelui pascal însuºi. ea este un dar
al aurorei, care de-abia vesteºte rãsãritul Soarelui. Fiinþa nemu-
ritoare a aceluia care fusese þintuit pe cruce doar trece prin faþa
sufletului Mariei Magdalena; trãirea propriu-zisã a Învierii ca
mister spiritual-trupesc îi rãmâne încã inaccesibilã. În momentul
când îºi întinde mâinile spre a-l atinge pe christos, ea este res-
pinsã cu hotãrâre.
Maria, mama lui iisus, aºteaptã în revãrsatul de zori al zilei
Paºtelui, plinã de sentimente ºi presimþiri, fãrã a avea ºi ea viziu-
nea Mariei Magdalena. Sufletul ei ºtie sã aºtepte. ea merge pe un
drum încet, dar sigur. Împreunã cu ucenicii, ea se maturizeazã
numai cu încetul pentru a-l percepe pe cel Înviat ºi a intra în
legãturã cu el. În schimb, are ºi ea parte de primele trãiri care apar
în sânul omenirii în legãturã cu misterul propriu-zis al Învierii.
Miracolul corporalitãþii spirituale, care este germenele unei exis-
tenþe trupeºti absolut noi, i se reveleazã în acelaºi moment în care
se aratã discipolilor. ei nu trebuie sã i se spunã: noli me tangere,
„nu mã atinge“. Dar nu trebuie nici sã i se spunã, ca lui Toma
necredinciosul: „Pune-þi degetul pe locul unde au fost cuiele ºi
pune-þi mâna în coapsa mea.“
În coenaculum, sala cinei celei de Tainã, ucenicii au trãit cele

40 de zile care au fost ca ceasul de naºtere al unei lumi noi.54
Maria va fi fost adeseori în mijlocul lor în acest rãstimp, partici-
pând cu toatã fiinþa la taina împreunã-trãirii cu cel Înviat. ªi dacã
unele scrieri gnostice ale creºtinismului originar, cum e „Pistis
Sophia“, descriind convorbirile pe care în rãstimpul celor 40 de
zile ucenicii le-au purtat cu cel Înviat, o înfãþiºeazã pe Maria
jucând un rol de frunte, prin întrebãrile ºi rãspunsurile ei, fãrã
îndoialã cã acest lucru ne aratã cum tocmai în acest timp, prin
222
deschiderea ei faþã de învãþãturile celui Înviat, ea se maturiza tot

mai adânc, în sensul unei noi înþelegeri reale a misterului christic.
convorbirea de adio cu iisus îi revelase misterul iisus. În cursul
convorbirilor pascale cu cel Înviat, cunoaºterii ei i se reveleazã
Soarele Misterului lui christos.
astfel, ea, care în ziua de Paºte încã mai era în urma Mariei
Magdalena, în dimineaþa de rusalii poate pãºi, în sfârºit, în fruntea
întregului grup al ucenicilor, fiind acum, într-un sens nou, inima
care dã viaþã ºi însufleþeºte a acestui grup. când au înfãþiºat
evenimentul rusaliilor, pictorii ºi sculptorii creºtini au repre-
zentat-o întotdeauna pe Maria în mijlocul ucenicilor care sunt
luminaþi de limbile de foc de deasupra capetelor lor, ºi au dat astfel
o formã vizibilã importanþei crescânde pe care Maria o dobândea
printre ucenici, pe mãsurã ce se apropiau rusaliile. Încã din mo-
mentul marii transformãri a fiinþei ei, care avusese loc la începutul
celor trei ani christici, ea dobândise, pe mãsurã ce se maturiza,
un acces real la acel mister care acum, de rusalii, se împlinea
pentru ea ºi pentru ucenici: misterul sãlãºluirii Sfântului Duh.
acum, în cercul ucenicilor adunaþi în jurul Mariei are loc, pe
o treaptã superioarã, ceva asemãnãtor cu ceea ce se petrecuse cu
sufletul Mariei lucane când se dusese la elisabeta. odinioarã, din
sufletul de fecioarã al Mariei se înãlþase imnul entuziast al psal-
mului „Magnificat“. acum, din sufletele pline de duhul rusaliilor
ale ucenicilor se desprinde noua vorbire în limbile omenirii. ªi
chiar dacã Maria va fi asistat mutã la aceastã scenã, prezenþa ei
reprezintã, totuºi, ceva de o importanþã decisivã: în ea, lucrarea
Sfântului Duh, care-i cuprinde pe toþi, ia formã vizibilã ºi devine
imagine concretã.
De acum înainte, comunitatea ucenicilor nu mai este de
conceput fãrã Maria. Trebuie cã ucenicii îºi vor fi înãlþat privirile
ºi se vor fi gândit la ea ca la mama lor, a tuturor, când se pregãteau
sã plece în lumea largã ca apostoli ai evangheliei. Totodatã, ei îºi
223
eMil BocK
vor fi îndreptat privirile cu deosebitã veneraþie spre ucenicul pe

care iisus îl iubea ºi pe care-l simþeau tot mai mult drept purtãtorul
unor înalte fãgãduinþe ºi forþe spirituale ale viitorului. acel impor-
tant ºi semnificativ grup de doi, care luase naºtere sub cruce, în
ceasul întunecat al Vinerii Mari, pecetluit ºi binecuvântat de rãs-
tignitul însuºi, a acþionat ca un mister printre ucenici, în perioada
apostolicã.
Tradiþiile ne fac sã credem cã în anii care au urmat ioan ºi
Maria au fãcut mai multe drumuri împreunã. Se pare, astfel, cã,
împreunã cu ioan, Maria a ajuns la efes, aºa cum relateazã multe
legende, ca ºi tradiþiile ce continuã încã sã trãiascã în acele locuri.
Sub conducerea lui ioan, pe locul vechiului sanctuar închinat zeiþei
artemis-Diana se dezvoltã o comunitate creºtinã. inspirata atmo-
sferã spiritualã ce se pãstrase vie în fosta incintã a templului ºi
în crângurile sfinte de primprejur a acþionat asupra acestei comu-
nitãþi ºi a strãbãtut-o cu adierea vremurilor strãvechi, când zeii încã
erau aproape. Unii dintre membrii comunitãþii vor fi fost oameni
care înainte de a deveni creºtini avuseserã ei înºiºi legãturi cu
Misteriile din efes. ªi, în acest caz, comunitatea efesenilor trebuie
sã fi resimþit ca pe o binecuvântare deosebitã prezenþa în mijlocul
lor, pentru o vreme, a acelei femei care nu numai cã era veneratã
ca mamã a Domnului, ci care, prin spiritualitatea sfântã de care-i
era plinã fiinþa, pãºea printre oameni ca o nouã preoteasã a zeiþei
artemis, ba chiar ca o nouã încarnare a zeiþei înseºi.
MoarTea ªi TranSFigUrarea Mariei
Ultima parte din viaþa bogatã ºi plinã de tensiuni a Mariei se

desfãºoarã într-un loc absolut liniºtit, în casa acelui coenaculum
care fusese mai înainte casa din ierusalim a ordinului esenienilor,
devenitã mai apoi locul cinei celei de Tainã, al celor 40 de zile
pascale ºi al miracolului rusaliilor, ºi, prin aceasta, locul de
224
naºtere ºi patria primei comunitãþi creºtine.55 Într-o încãpere a

acestei case, Maria, ajunsã deja la o vârstã înaintatã, a gãsit o chilie
liniºtitã în care s-a putut dãrui unor rugãciuni ºi legãturi neîn-
trerupte cu entitãþile unei lumi superioare. legendele povestesc
cã, în cele din urmã, Maria nici n-a mai avut nevoie de hranã
pãmânteascã, fiind hrãnitã cu pâinea îngerilor, pe care o primea
zilnic. În casa cinei celei Sfinte, minunea hrãnirii spirituale con-
tinuã sã trãiascã. Se povesteºte, de asemenea, cã, în cele din urmã,
Maria nici nu mai atingea pãmântul când mergea. Puþinii oameni
cãrora le-a mai fost dat s-o vadã n-o mai priveau ca pe o fiinþã
pãmânteascã, ci ca pe una suprapãmânteascã.
aceºti ultimi ani din viaþa Mariei sunt o paralelã exactã la
începuturile destinului ei pãmântesc. Îºi începuse drumul prin viaþa
sfântã a tinereþii petrecute în templu, iar acum viaþa ei se încheie,
în cele din urmã, tot în viaþa sfântã a unei noi liniºti de templu.
Vedem totodatã cum Maria fusese condusã pe acel drum pe care
umblase însãºi istoria mântuirii omenirii, când, dupã fãgãduinþã,
a urmat, în sfârºit, împlinirea. Templul de pe muntele stâncos, cu
caracter lunar, Morijah, trebuia sã fie înlocuit prin coenaculumul
de pe muntele solar Sion, care a devenit izvorul tuturor bisericilor,
catedralelor ºi domurilor creºtine, ºi a fost numit în sânul creºti-
nismului originar „mama tuturor bisericilor“. În destinul Mariei
s-a împlinit în mod simbolic, arhetipal, trecerea de la templu la
coenaculum.
Moartea Mariei a fost învãluitã de aureola unei strãluciri mis-

terioase. Unele scrieri tradiþionale spun cã Maria ar fi atins vârsta
de 63 de ani. În acest caz, dacã presupunem, cum fac primii scri-
itori creºtini, cã atunci când l-a nãscut pe fiul ei Maria avea cam
16 ani, moartea ei cade prin anul 50. existã însã ºi teologi din
primele secole creºtine, epiphanius, de pildã, care afirmã cã Maria
225
eMil BocK
ar fi atins vârsta de 72 de ani, ceea ce ar însemna cã ea a murit

cu un deceniu mai târziu.
legenda56 povesteºte cã arhanghelul gabriel a venit în chilia
liniºtitã, ca de mãnãstire, a Mariei ºi i-a prevestit moartea. ca
urmare, Maria i-a chemat la ierusalim pe cei 12 apostoli din toate
þãrile lumii, unde propovãduiau evanghelia. ªi toþi au dat ascultare
chemãrii ei. Se mai spune cã ioan a fost luat pe sus de un nor alb,
printre tunete ºi fulgere, pe când tocmai vorbea la efes în faþa
mulþimii, ºi dus la ierusalim. ªi aºa ia naºtere acel tablou pe care
arta creºtinã a tuturor secolelor l-a pictat de nenumãrate ori, în care
cei 12 apostoli se adunã în jurul patului de moarte al Mariei, în
aceeaºi casã unde odinioarã stãtuserã în cerc în jurul mesei cinei
celei de Tainã. niºte conjuncturi deosebite ale destinului fac ca
lor sã li se alãture, drept al 13-lea, iniþiatul grec ºi discipolul lui
Pavel, Dionisie areopagitul.
chiar dacã aceastã imagine nu redã un fapt istoric real din
punct de vedere exterior, ea este în mod absolut sigur expresia unei
situaþii spiritual-sufleteºti care þine de cele mai intime mistere ale
perioadei apostolice. Dincolo de orice depãrtãri spaþiale, cercul
apostolilor, în cosmica lor unitate de 12, continuã sã existe, deºi
aspra mânã a destinului deja smulsese dintre ei pe câþiva, pe iacob
cel bãtrân, de pildã, care murise în anul 44 ca martir. iar imaginea
spiritualã a cercului celor 12 este de neconceput fãrã punctul sãu
central: sufletul Mariei, înãlþat în spirit. oriunde ar fi plecat, apos-
tolii duceau, odatã cu solia lui christos, ºi ceva din reflexele unei
noi naturi sufleteºti, ale sufletului marianic.* Duh Sfânt lucra nu
numai în ceea ce ea spunea, ci ºi în fiinþa ei. Se reveleazã faptul
cã, de la rusalii încoace ei erau pãrtaºi la miracolul sufletului total
spiritualizat, care în Maria luase înfãþiºare vizibilã.
* adjectiv derivat de la numele Maria.
226
Povestirile legendare, care se exprimã sub formã de tablouri

imaginative, dar pline de mãreþie, descriu, mai departe, imaginea
cercului de ucenici ºi a punctului sãu central. Dupã ce Maria ºi-a
dat sufletul, cei 12, în procesiune solemnã, îi duc trupul în josul
Vãii Kedronului, în acea parte a ei care poartã numele de Valea
„iosafat“. aici, mii de morminte mãrturisesc speranþa mesianicã,
legatã de acest loc, despre marea înviere a morþilor. la o poruncã
primitã din spirit, într-un loc anume procesiunea se opreºte. Încã
o datã, în jurul sicriului Mariei ia naºtere imaginea plinã de liniºte
a cercului format din 12 pãrþi.
rudolf Steiner aratã cã în lumile suprasensibile existã cercul
maiestuos al celor 12 învãþãtori supremi ai omenirii, pe care
înþelepciunea orientalã îi numeºte bodhisatve. Toþi sunt cufundaþi
în contemplarea Fiinþei christice, care strãluceºte în mijlocul lor
ca un Soare. Între acest centru fiinþial viu ºi cercul celor 12 bodhi-
satve, care prin învãþãturile acestora radiazã spre exterior, dom-
neºte, ca mijlocitoare, entitatea isis-Sophiei, a Sfântului Duh,
Sufletul ceresc al lumii, care dãruieºte înþelepciune. Dar din punct
de vedere etimologic acest cuvânt din Vechiul Testament, iosafat,
nu este altceva decât o formã metamorfozatã a cuvântului indic
bodhisatva. ªi astfel putem presimþi cã în evenimentele care au
avut loc în ambianþa sufleteascã din jurul Mariei, atunci când ea
era pe patul de moarte, ºi ale cãror urme au fost reþinute de cãtre
legende sub formã imaginativã, era împletitã o oglindire realã a
unora dintre cele mai înalte conþinuturi cereºti ºi a unor supreme
mistere ale lumii. cãci pânã la sfârºitul vieþii ei Maria se fãcuse,
în mod tot mai fundamental ºi mai desãvârºit, potir pentru lumina
sufleteascã a isis-Sophiei, a Sfântului Duh.
gabriel, arhanghelul lunar, a fost cel care i-a vestit Mariei

moartea. acum, când în Valea iosafat apostolii sunt adunaþi în
jurul ei, îºi face apariþia, strãlucind cu putere, arhanghelul solar
227
eMil BocK
Mihael, ºi, trimis de christos, îi duce sufletul în înalturile cereºti.

acolo, ea devine una cu imaginea femeii care este îmbrãcatã cu
Soarele ºi poartã pe cap coroana de stele (apocalipsa lui ioan, 12).
acum, Mater dolorosa, mama îndureratã, a devenit întru totul
Mater gloriosa, mama transfiguratã în luminã. arhetipul cel mai
plin de fãgãduinþe al oricãrei nãzuinþe sufleteºti umane s-a îm-
plinit. ne este îngãduit sã vedem cum drumul sufletului care a
trecut prin toate suferinþele, încercãrile ºi întunecimile lunare duce
la aceastã înãlþare luminos-solarã. Spiritul solar prinde sã strãlu-
ceascã în sufletul lunar.
apostolii care, chiar dacã nu din punct de vedere exterior,
totuºi, din punct de vedere lãuntric, erau de faþã au vãzut, printr-o
nouã trãire, ca de rusalii, a Sophiei, cã o parte izbãvitã a fiinþei
umane a putut fi trecutã ºi înãlþatã în lumea spiritualã.
azi, deasupra mormântului din Valea iosafat al Mariei existã
o bazilicã înãlþatã de cruciaþi, unul dintre lãcaºurile cu atmosfera
cea mai deosebitã din câte existã în Þara Sfântã. ea se bolteºte
deasupra unui strãvechi sanctuar cu izvoare. Dupã ce ai intrat pe
poartã, trebuie sã cobori mai întâi, prin semiîntuneric, pe o scarã
largã de piatrã, adânc în pântecele Pãmântului. jos, în încãperea
propriu-zisã a bisericii, în adâncul rãcoros de fântânã, te simþi
aproape de izvoarele vieþii; ºi locul însuºi te invitã sã cugeþi la
marele drum care duce de la începuturile pure, feciorelnic-para-
disiace, ale creaþiunii pãmânteºti, la nevinovãþia ºi feciorelnicia,
recucerite înãuntrul omului, care sunt elementul marianic al fi-
inþei umane.
228
Vi. iiSUS ªi ioan
calenDarUl lUcan
Dintre toate cele patru evanghelii, singura care pune la început

figura lui iisus este evanghelia lui Matei. Toate celelalte pornesc
de la ioan Botezãtorul.
la Marcu ºi ioan aceasta este lesne de înþeles. aici totul începe
din momentul în care, prin Botezul în iordan, entitatea christicã
se sãlãºluieºte în omul iisus. În loc sã fie descrisã naºterea lui
iisus, ni se descrie imediat naºterea lui christos. iar ioan Botezã-
torul vine ca un herald, pregãtindu-i drumul, prin faptul cã-i ves-
teºte venirea ºi cã-l boteazã.
Dar în faptul cã ºi evanghelia lui luca, în care se istoriseºte
naºterea de crãciun a copilaºului iisus, începe cu ioan Botezã-
torul se ascunde un alt mare mister. Înainte de vestirea naºterii lui
iisus, luca descrie vestirea naºterii lui ioan, iar înainte de istoria
propriu-zisã a crãciunului aºazã istoria naºterii copilului ioan.
Vrea el oare sã ne atragã atenþia asupra faptului cã ioan nu este
doar înaintemergãtorul lui christos, ci, într-un mod deosebit de
semnificativ ºi de important, ºi cel al omului iisus?
Prin limbajul arhitectural al compoziþiei, primele douã capi-
tole ale evangheliei lui luca, pentru cã împletesc atât de strâns
cele douã istorisiri despre vestirea naºterii celor doi bãieþi ºi despre
naºterea lor, ne fac sã presimþim un adânc mister al destinului care
existã între iisus ºi ioan. ªi cu cât ne dãm seama mai limpede ce
229
eMil BocK
minunat calendar în imagini al celor patru anotimpuri ia naºtere

prin alãturarea acestor scene, cu atât simþim mai mult legãtura
cosmicã intimã care împleteºte între ele aceste douã destine.
indicaþia aproape mutã, spusã parcã în treacãt, „în luna a
ºasea“, ne dã cheia pentru a înþelege hora acestui prim an al erei
noastre creºtine ºi întemeiazã pentru toate vremurile viitoare
marele ritm al anului creºtin. Între conceperea celor doi copii, deci
ºi între naºterea lor, este un interval de ºase luni: marea polaritate
dintre sãrbãtoarea Sfântului ioan din miezul verii ºi cea a
crãciunului, din miezul iernii. Solstiþiul de varã ºi solstiþiul de
iarnã primesc un conþinut evanghelic. De aici rezultã pentru cele
douã scene ale vestirii naºterilor, care cad în timpul conceperii,
nouã luni înainte de fiecare dintre aceste douã naºteri, o doua
polaritate, aceea dintre echinocþiul de primãvarã ºi echinocþiul
de toamnã.
calendarul lucan cuprinde ritmul unui an complet: când,
aºezatã la fântânã în nazareth, tânãra Maria îl vede pe arhanghelul
care-i aduce vestea naºterii lui iisus, ea se aflã în mijlocul unui
peisaj pascal, primãvãratic; ioan Botezãtorul se naºte în ziua
solstiþiului de varã, preotului Zaharia, care oficiazã ritualul reli-
gios, îngerul i se aratã în zilele de la începutul toamnei, poate chiar
în marea zi a împãcãrii, adicã de sãrbãtoarea din Vechiul Testa-
ment a lui Mihael; iar Maria îl naºte pe copilul iisus, în grota din
Bethlehem, în noaptea sfântã a solstiþiului de iarnã.
Totuºi, desenul cosmic care se contureazã în imaginile de la

începutul evangheliei lui luca, în care devine vizibilã unitatea
superioarã dintre destinul lui ioan ºi acela al lui iisus, se rotun-
jeºte de-abia prin scena pe care evanghelistul o pune la mijloc,
între cele douã vestiri ºi cele douã naºteri: „vizitarea acasã“, în-
tâlnirea dintre Maria ºi elisabeta, care amândouã îºi poartã pruncii
sub inimã.
230
În momentul în care se întâlnesc ºi se salutã mama foarte

tânãrã ºi cea foarte bãtrânã, sare pentru întâia oarã scânteia vie
a celor douã destine, de la unul la celãlalt. Întâlnirea dintre mame
nu este decât latura exterioarã a ceea ce se petrece în realitate,
deocamdatã în modul cel mai discret ºi mai tãcut: întâlnirea dintre
sufletele celor doi copii, care sunt pe cale sã se încarneze.
elisabeta simte ºi o spune deschis în clipa în care Maria apare în
faþa ei: copilaºul îi saltã în pântece, ca ºi cum ar vrea sã salute
jubilând celãlalt suflet care se apropie de el. Procesul cores-
punzãtor al acestei miºcãri corporale, de care se umple în interiorul
ei elisabeta, la Maria are loc în mod pur sufletesc, dar la ea mira-
colul nu este mai puþin mare; ea, sufletul liniºtit ºi visãtor, pe care
elementul cu totul nou intrat în viaþa ei o aduce la un fel de trezire
plinã de spaimã, izbucneºte acum într-un entuziast imn de slavã
cãtre Dumnezeu. Umplutã de Sfântul Duh, ea rosteºte cuvintele
încãrcate de o sãrbãtoreascã emoþie ale psalmului „Magnificat“.
ªi iarãºi, parcã, de fapt nu sufletul mamei vorbeºte aici; sufletul
care încã pluteºte împrejurul ei ca o aurã ºi care de-abia acum îºi
face intrarea în trupul ei rãspunde la salutul cu care fusese în-
tâmpinat atunci când sãltase copilaºul din pântecele elisabetei.
ecourile miracolului întâlnirii coporal-sufleteºti care a fost
declanºat de întâlnirea dintre cele douã mame continuã sã vibreze
vreme de trei luni, cãci Maria rãmâne la elisabeta pânã când
aceasta îl naºte pe bãiatul ioan. ceea ce urzeºte în acest rãstimp,
încoace ºi încolo, între cele douã mame este ca o cãutare ºi gãsire
reciprocã, ca o discuþie fiinþial-vie neîntreruptã între sufletul lui
iisus ºi sufletul lui ioan.
legÃTUrÃ originarÃ
imaginea „vizitãrii acasã“ îºi are sensul ei adânc pentru orice

nivel al existenþei umane. oare nu devine vizibil în ea ºi un arhetip
231
eMil BocK
al misterului care ar trebui sã trãiascã în fiecare întâlnire umanã,

ca germenele creator din omul lãuntric al fiecãruia dintre cei ce
se întâlnesc sã simtã cã i se vorbeºte, sã se simtã stimulat ºi pus
în miºcare? – Dar nivelul acelui mister dramatic unic al destinului
îl atingem de-abia dacã ne punem întrebarea: ce suflete sunt, de
fapt, acelea care se întâlnesc prin întâlnirea celor douã mame ºi
care sunt mânate unul spre celãlalt de o înrudire nespus de adâncã,
originarã?
În trupul tinerei Maria cautã sã se încarneze pentru întâia oarã
pe Pãmânt sufletul cel mai tânãr al omenirii. este sufletul adamic
superior, sufletul paradisiac-ceresc al omenirii, care de la începu-
turile evoluþiei pãmânteºti a fost reþinut ºi pãstrat în sferele su-
perioare. eul care se încarneazã în trupul elisabetei este exact
polul opus al acestuia: sufletul cel mai bãtrân al omenirii. Dintre
toate sufletele umane, el este acela care a trecut prin cel mai mare
numãr de încarnãri ºi destine pãmânteºti ºi care, de aceea, a
depãºit deja treapta de om.
am putea spune despre ioan Botezãtorul cã el este „supra-
omul“. Dacã evangheliile vãd în el mai mult un înger decât un
om ºi-i aplicã profeticele cuvinte ale lui Dumnezeu: „iatã, îl trimit
pe îngerul meu înaintea ta“, prin aceasta ele fac aluzie la supra-
omul care trãieºte în el. De altfel, christos însuºi îl caracterizeazã
în evanghelii pe ioan Botezãtorul drept fiinþã aflatã pe o treaptã
intermediarã între oameni ºi îngeri: „Dintre toþi cei nãscuþi din
femeie, nu este niciunul mai mare decât ioan Botezãtorul, dar cel
mai mic din Împãrãþia cerurilor este mai mare decât el.“57
aºa cum ne dau de înþeles evangheliile, în ioan trãieºte indi-
vidualitatea puternicã, ajunsã mult deasupra nivelului uman obiº-
nuit, care cu 800 de ani înainte desfãºurase o înflãcãratã activitate
sub chipul profetului ilie. Tot ceea ce Vechiul Testament relateazã
despre ilie face ca în faþa noastrã sã se contureze imaginea unei
fiinþe în care toate însuºirile umane, deci ºi propria lui formã
232
umanã, iau proporþii uriaºe. ceea ce fãcuse ca activitatea profe-

tului sã se desfãºoare pe o razã atât de supraomeneascã, pânã în
înalturile atmosferei, fusese faptul cã printre oameni trãia, prin el,
asemeni unui stâlp de foc, un suflet ºi un spirit care erau cu mult
mai mari ºi mai puternice decât forma trupeascã vãzutã de con-
temporanii sãi cu ochii fizici.
acum, acest eu genial este iarãºi pe punctul de a intra într-o
încarnare pãmânteascã. ªi se vede deja din pântecele mamei cã
locuinþa ce i se pregãteºte este prea strâmtã pentru el. eul mai mult
pluteºte în jurul corporalitãþii în curs de formare, decât o ia în
stãpânire, dinãuntru în afarã. el are nevoie de un ajutor care sã-i
vinã din exterior. Trebuie sã aibã loc o întâlnire sub a cãrei in-
fluenþã eul de supraom sã fie pus în miºcare în aºa fel încât sã-ºi
poatã lua cu adevãrat trupul în stãpânire ºi sã-l umple. acest ajutor,
unic în felul lui, care este ca un fel de repetare ºi octavã spiritualã
a zãmislirii, îl primeºte în momentul când elisabeta, aflatã în cea
de a ºasea lunã a sarcinii, primeºte vizita tinerei Maria. copilul
saltã în pântecele bãtrânei sale mame. Dintr-odatã, eul lui ioan
poate sã facã ceea ce nu putuse face înainte: reuºeºte sã ia în stã-
pânire, ca pe instrumentul sãu pãmântesc, propria sa corporalitate.58
niciun alt suflet nu i-ar fi putut acorda eului lui ioan acest
ajutor, în afarã de sufletul ceresc al lui iisus nathanic, care se afla
chiar în primele momente de status nascendi ale încarnãrii sale
pãmânteºti. Prin faptul cã sufletul cel mai bãtrân ºi sufletul cel
mai tânãr se întâlnesc este anulatã o separaþie care existase de-a
lungul întregii evoluþii de pânã atunci a omenirii.
În momentul în care omenirea trebuia sã treacã de la evoluþiile
cereºti prefizice la destinul trãit în trupuri fizic-pãmânteºti, la
început un singur suflet îºi cucerise deja atâta putere ºi maturitate,
încât sã facã el, înaintea tuturor celorlalte suflete, primul pas pe
drumul ce trebuia urmat. imaginile mitice ale istoriei creaþiunii
233
eMil BocK
relatate în Biblie înfãþiºeazã acest suflet sub chipul lui Adam, cel
dintâi om „fãcut din pãmânt“. Dacã în copilul Mariei lucane se
încarneazã acel suflet care rãmãsese în cer ºi care coboarã acum,
la urmã de tot, pe Pãmânt pentru mântuirea omenirii, în pântecele
elisabetei a intrat sufletul care cel dintâi avusese curajul de a
coborî. cel care urmeazã sã se nascã drept ioan ºi cãruia, prin
apropierea sufletului adamic ceresc, destinul îi acordã un ajutor
atât de important este sufletul pãmântesc al lui Adam.
Dacã ioan Botezãtorul ne este prezentat drept precursor ºi
pregãtitor al drumului, prin aceasta ni se spune mai mult decât cã
el a fost ultimul dintre profeþii a cãror misiunea a fost sã pregã-
teascã venirea lui christos. De la începutul începuturilor, esenþa
fiinþei sale a fost aceea de precursor ºi deschizãtor de drum. numai
prin faptul cã la începutul vechii creaþiuni fusese precursorul ºi
deschizãtorul de drum al omenirii poate fi acum, în momentul
în care începe noua creaþiune, precursorul ºi pregãtitorul cãilor
lui christos.
Între sufletul bãtrân, matur, al lui iisus solomonic ºi cel tânãr,

ceresc, al celui nathanic exista, aºa cum am vãzut, o legãturã de
destin care îºi avea atât de mult rãdãcinile în substanþa obiectivã
a omenirii, încât, pânã la urmã, a devenit posibilã unirea acestei
polaritãþi importante. Între ioan Botezãtorul ºi iisus nathanic, în
care stau faþã în faþã membrul cel mai bãtrân ºi membrul cel mai
tânãr al omenirii, existã o legãturã de destin de o forþã aproape
ºi mai elementarã, pentru cã este înrãdãcinatã mult mai puþin în
curentele suprapersonale ale devenirii istorice ºi mai mult în
destinul cel mai personal al eurilor lor. aici acþioneazã cea mai
puternicã afinitate de destin personalã din întreaga omenire:
arhetipul tuturor legãturilor karmice dintre oameni. cum este
posibil ca, dupã prima aprindere elementarã a scânteii întâlnirii,
destinele celor douã suflete sã-ºi urmeze mai departe cursul fãrã
234
ca dintr-o parte ºi din cealaltã sã treacã necontenit influenþele cele

mai puternice din câte se pot imagina?
Vreme de trei luni cele douã mame trãiesc alãturi. Dar viaþa
lor în comun nu este decât înveliºul sub care se ascunde ajutorul
pe care eul lui ioan Botezãtorul îl primeºte prin faptul cã se aflã
în apropierea sufletului-frate, în preajma „celui de-al doilea
adam“. comuniunea pe care Providenþa a orânduit-o se apropie
de sfârºit, pe mãsurã ce se apropie sorocul naºterii lui ioan. Dupã
ce elisabeta, în ziua solstiþiului de varã, îl naºte pe fiul ei, Maria
se întoarce în liniºtea nazarethului, unde, în rãstimpul acelei
jumãtãþi de an în care Soarele coboarã dinspre punctul sãu cel mai
înalt spre cel mai de jos, lasã sã rãsune, în profundã cugetare,
ecourile trãirilor sufleteºti ascunse, dar puternice, pe care le avu-
sese la ierusalim.
o DiSTanÞare PlinÃ De SenS
De acum înainte vom avea de observat un joc cu totul deosebit

al Providenþei, prin care este condusã comuniunea cosmic-elemen-
tarã dintre ioan Botezãtorul ºi bãiatul iisus lucan. o înþelepciune
mai înaltã face sã aparã piedici, creând astfel posibilitatea ca
fiecare dintre cele douã destine sã-ºi urmeze propriul sãu drum.
Prima piedicã de care Providenþa se foloseºte este distanþa
geograficã dintre cei doi copii, care cresc fiecare în liniºte: bãiatul
ioan creºte în împrejurimile ierusalimului, bãiatul iisus în nazareth.
aceastã despãrþire spaþialã nu este, în nici un caz, un capriciu al
destinului. ioan, cel mai bãtrân suflet, gãseºte în lumea lunarã
arhiîmbãtrânitã a iudeii mediul geografic ce i se potriveºte. Dim-
potrivã, bãiatul iisus nathanic nu putea sã creascã nicãieri alt-
undeva decât în lumea solarã, rãmasã tânãrã, a galileii. Polaritatea
celor douã medii geografice reflectã despãrþirea de eoni a celor
douã suflet, ale cãror cãi karmice se reîntâlnesc de-abia acum.
235
eMil BocK
galileea este copia pãmânteascã a sferei paradisiace în care su-

fletul lui iisus fusese pânã atunci. iudeea, ºi mai ales deºertul,
prãvãlindu-se în adâncuri subpãmântene al iudeii, care va deveni
mai târziu aria activitãþii desfãºurate de ioan Botezãtorul, este
peisajul cãderii în pãcat ºi reprezintã, deci, copia acelei lumi în
care, de-a lungul multor încarnãri, sufletul pãmântesc al lui adam
mersese mereu în fruntea omenirii.
Dacã privim tablourile cu Madona, mai ales aºa cum le-a creat
rafael, aproape cã am spune: Dar trebuie cã cei doi copii despre
care vorbeºte începutul evangheliei lui luca au crescut împreunã.
Urmând tradiþii mai vechi ale picturii, el ne înfãþiºeazã, în variante
mereu noi, imaginea încântãtoare a Mariei înconjuratã de strãlu-
cirea îndoitului farmec al celor doi copii: pe unul îl þine în poalã,
celãlalt stã lângã ea, în picioare, pe pãmânt, ºi aratã încã de pe
acum spre bãiatul iisus, prefigurând ceea ce ioan Botezãtorul va
spune cândva: „iatã, acesta este Mielul Domnului.“
adevãrul profund al acestor tablouri nu þine însã de domeniul
biografiei exterioare. o înþelepciune superioarã a orânduit lucru-
rile, într-adevãr, în aºa fel încât cei doi copii sã creascã despãrþiþi
unul de altul, în douã medii geografice diametral opuse. ceea ce
reveleazã rafael ºi ceilalþi pictori este un mister sufletesc; ei
înfãþiºeazã sub formã de imagine infinita afinitate karmicã dintre
sufletele încarnate în cei doi copii.
Pentru a doua oarã Providenþa pune un zid despãrþitor între cele
douã vieþi tinere, de astã datã însã pe tãrâm exclusiv lãuntric, prin
marea schimbare care are loc cu iisus în templu, dupã ce împlinise
12 ani. acest obstacol, care mai opreºte declanºarea deplinã a infi-
nitei legãturi karmice dintre ei, este eul matur al lui Zarathustra,
care înainte trãise în bãiatul iisus solomonic, iar acum intrã în
înveliºul corporal-sufletesc al bãiatului iisus lucan. eul treaz, ma-
tur, care vorbeºte din iisus la vârsta de 12 ani ºi pânã la 30 de ani
aºterne un vãl peste fondul sufletesc cel mai adânc, care continuã
236
sã urzeascã în mod viu, al fiinþei adamice superioare. acum, chiar

dacã drumurile celor doi adolescenþi s-ar încruciºa, misterul
karmic ce se revelase în mod atât de elementar cu prilejul întâlnirii
dintre cele douã mame n-ar mai vibra decât foarte uºor, într-o zonã
adânc ascunsã. cãci acum, atât în ioan, cât ºi în iisus, locuiesc
„suflete bãtrâne“.
În mod evident, distanþa geograficã atât de semnificativã care-i
desparte în anii copilãriei s-a menþinut încã multã vreme, de-a
lungul etapelor urmãtoare din dezvoltarea lor. De-abia mai târziu,
când vor fi ajuns amândoi în jurul vârstei de 25 de ani, poate cã
s-au întâlnit mai des, date fiind legãturile pe care fiecare le avea
cu ordinul esenienilor. niciunul dintre ei nu devenise membru
propriu-zis al acestui ordin, deºi mai-marii esenienilor se vor fi
strãduit în repetate rânduri sã-i convingã sã li se alãture cu totul.
ioan intrase în atenþia lor prin legãmântul de nazireu cãruia i se
supunea cu toatã rigurozitatea, iar iisus prin faptul cã mai fãcea
încã parte din colonia esenianã de la nazareth, deºi din punct de
vedere lãuntric se depãrta din ce în ce mai mult de ea. Dacã, aºa
cum este de presupus, iisus ºi ioan s-au întâlnit din când în când
pe la mãnãstirile mai de seamã ale ordinului esenian, poate cã o
parte din convorbirile lor s-au referit la neobiºnuita lor poziþie
nedecisã ºi la rezervele critice pe care le aveau faþã de ordinul
esenian. Dar poate cã au vorbit ºi despre asemãnarea dintre expe-
rienþele ºi impulsurile lor, ºi va fi strãfulgerat atunci ºi lumina unor
nãzuinþe ºi presimþiri mesianice comune.
ÎnTÂlnirea aDUcÃToare a ÎMPlinirii
a venit vremea când ioan a pãºit în faþa oamenilor, desfã-

ºurându-ºi activitatea de vestitor ºi botezãtor. Forþa spiritualã care
acþiona prin el se manifesta cu intensitate supraomeneascã. nu a
trecut mult timp ºi numele lui ioan Botezãtorul era pe buzele
237
eMil BocK
tuturor, departe dincolo de graniþele þãrii. Prin el se aprinse scân-

teia, care de-abia mai pâlpâia, a aºteptãrii mesianice, transfor-
mându-se în flacãrã. el nu vestea numai prin cuvinte venirea
apropiatã a lui Mesia; în cei ce veneau sã fie botezaþi el declan-
ºase o viziune profeticã a evenimentului spiritual care urma sã aibã
loc. Prin botez, în care era concentratã întreaga educaþie sufle-
teascã a lumii vechi, care avea drept scop extazul, el provoca apa-
riþia unor viziuni profetice despre enstazã, principiul viitor al
sãlãºluirii spiritului în om, care avea sã intre în vigoare prin acela
care va veni sã boteze nu cu apã, ci cu focul Sfântului Duh.
În aceastã perioadã, iisus din nazareth era mai departe ca
oricând de gândul de a desfãºura o activitate publicã. Tot ceea ce
aflase fãcuse ca sufletul lui sã devinã focarul marii suferinþe a
omenirii. Pretutindeni trebuise sã constate acel punct zero în care
de multã vreme ajunseserã toate curentele spirituale ale omenirii.
impasul ºi criza sufleteascã pe care oamenii din jur le percepeau
doar surd, ca prin vis, în el ajunseserã la deplinã conºtienþã. con-
vorbirea de adio cu mama sa fãcuse sã se intensifice la maximum
conºtienþa dureroasã a acestui lucru. În interiorul lui a avut loc
o transformare tãcutã, care-l pregãtea sã se jertfeascã entitãþii
christice ajunse în imediata apropiere a lumii pãmânteºti. Într-un
ultim impuls de voinþã al dãruirii ºi autojertfirii, eul matur care
de la 12 ani trãise în el a început sã se desprindã din înveliºul
corporal-sufletesc.
Dacã iisus a pornit la drum în acest moment, pentru a se duce
la ioan Botezãtorul, aceasta va fi fost rezultatul anumitor lucruri
la care cugetase ºi al anumitor trãiri. Dar, la un nivel mai profund
al fiinþei Sale, tot ceea ce-i miºca voinþa era influenþat ºi de faptul
cã fondul sufletesc al entitãþii nathanice a lui iisus începuse sã se
elibereze. eul lui Zarathustra îºi slãbeºte dominaþia pe care o exer-
cita asupra acestui fond sufletesc, ºi imediat începe sã acþioneze
din nou infinita forþã de atracþie karmic-magneticã dintre fiinþa
238
lui iisus nathanic ºi sufletul lui ioan Botezãtorul. iisus parcurge

ca în transã somnambulicã drumul de la nazareth pânã la dum-
brava de pe malurile iordanului, în iudeea, unde-ºi desfãºoarã
activitatea ioan Botezãtorul. iar în momentul în care iisus se aflã
în faþa lui ioan Botezãtorul se reîntâlnesc pentru întâia oarã, fãrã
ca Providenþa sã mai aºeze vreun obstacol între ele, cele douã
suflete originar legate, care se întâlniserã deja înainte cu 30 de ani,
când Maria venise la elisabeta.
În mulþimea de oameni care se înghesuiau pe atunci în jurul
predicatorului de pe malul iordanului, întâlnirea dintre ei trebuie
sã fi rãmas cu totul nebãgatã în seamã, cu atât mai mult cu cât în
acest moment iisus nu arãta nimic din natura lui atât de maies-
tuoasã de obicei. cu atât mai puternicã este însã scânteia ce trece
de la unul la celãlalt ºi schimbarea care se petrece astfel în fie-
care din ei.
Într-unul din ultimele tablouri create de rafael, care are drept
temã „Vizitarea acasã“, foarte departe, în fundal, în spatele celor
douã mame care se întâlnesc, este pictatã scena în care iisus
primeºte în iordan botezul lui ioan.* este sugerat pe aceastã cale
misterul eului, prin care sunt legate între ele aceste douã scene.
am putea spune: acum, dupã 30 de ani, ioan are prilejul sã-i
întoarcã lui iisus marele serviciu pe care odinioarã, când se mai
afla încã în pântecele mamei, i-l fãcuse sufletul acestuia, apropi-
indu-se de el în trupul maicii sale Maria. Pe atunci, geniul supra-
omenesc al lui ilie-ioan se afla în faþa sarcinii de a lua în stãpânire
ºi de a umple corporalitatea care-l aºtepta. acum a venit momentul
ca entitatea dumnezeiascã a lui christos sã intre în înveliºul
corporal-sufletesc al unui om. De-abia acum se pune cu adevãrat
problema ca locuinþa strâmtã a unui trup uman pãmântesc sã pri-
meascã în ea un conþinut suprapãmântesc. ªi iatã cã în destinul
* Tabloul dateazã de prin anul 1519 ºi aparþine Muzeului Prado din Madrid.
239
eMil BocK
lui ioan Botezãtorul se manifestã marea favoare a Providenþei:

botezându-l în iordan pe iisus din nazareth, el se învredniceºte
sã ajute, slujind, la încarnarea înaltului eu al lui Dumnezeu într-o
fiinþã umanã.
jerTFa lUi ioan
Mai mult decât oficierea Botezului, marele ajutor pe care ioan

l-a acordat a fost transformarea pe care întâlnirea cu iisus a
declanºat-o ºi în sufletul sãu.
când iisus a venit la ioan, acesta trebuie sã fi fost surprins ºi
înspãimântat de schimbarea ce se petrecuse în iisus, pe care-l
cunoºtea, totuºi. Pe chipul ºi în fiinþa celui ce vine la el sunt în-
scrise mari dureri ºi suferinþe. Dar mai mult decât atât: când îl
vede pe iisus, ioan se simte atins cu totul altfel decât cu prilejul
întâlnirilor anterioare, pânã în adâncul fiinþei sale. Pânã acum,
tensiunea uriaºã a acestei legãturi karmice originare rãmãsese
ascunsã ºi în stare latentã. acum explozia se produce. ea aprinde
în ioan, în mod elementar, cea mai ardentã voinþã de a se dãrui.
Întreaga sa fiinþã sãvârºeºte ceea ce mai târziu va fi cuprins de
el în aceste cuvinte lapidare: „el trebuie sã creascã, eu însã trebuie
sã descresc.“ Putem compara, desigur, aceastã voinþã de auto-
jertfire cu acele impulsuri care-l însufleþiserã tot mai puternic pe
bãiatul iisus solomonic, pânã când, în cele din urmã, de Paºte, ele
duseserã la jertfirea totalã a eului Sãu. Din momentul în care l-a
botezat pe iisus, eul sãu genial s-a aflat mai mult pe lângã iisus
decât lângã ceea ce mai avea de sãvârºit ºi de trãit el însuºi. e
adevãrat cã ioan îºi continuã un timp activitatea în acelaºi loc, iar
apoi trãieºte pentru o scurtã bucatã de vreme, ca prizonier, în
cetatea de pe stâncã, Macherus, pânã ce cade jertfã voinþei demo-
nice a irodiadei, dar, de fapt, dupã botezarea lui iisus, viaþa lui
personalã luase deja sfârºit, la fel cum, dupã scena din templul
240
de la ierusalim, bãiatul iisus solomonic se sfârºeºte din punct de

vedere lãuntric, ºi, pe urmã, ºi din punct de vedere exterior.
eului îngeresc al Botezãtorului, cel mai bãtrân suflet al ome-
nirii, i-a fost dat sã se înalþe pânã la entitatea lui christos, când
ea a pãºit prin poarta încarnãrii ca om, ieºindu-i oarecum în în-
tâmpinare, pentru a o conduce spre lumea oamenilor. În supra-
sensibil se împlineºte în acest moment încã o datã, în sensul cel
mai exact, cuvântul: „iatã, trimit pe îngerul meu înaintea ta, ca
sã-þi pregãteascã drumul.“
am arãtat în altã parte59, pornind de la descrierile lui rudolf

Steiner, cã dupã ce irodiada a þinut în mâini, pe Macherus, tipsia
însângeratã, geniul lui ioan Botezãtorul a planat protector asupra
tuturor evenimentelor care au avut loc în preajma lui iisus, cã el
a devenit îngerul care a ajutat ºi a inspirat cercul ucenicilor, pânã
când, în cele din urmã, la învierea lui lazãr, ucenicul pe care iisus
îl iubea a intrat într-o legãturã sufleteascã deosebit de intimã cu
acela care în cercul ucenicilor a purtat numele de ioan.
Marele mister al eului divin, al încarnãrii lui christos în iisus
din nazareth, a fost precedat ºi pregãtit de douã mistere ale unor
euri umane: contopirea celor doi iisus, atunci când eul bãiatului
iisus solomonic a trecut în sufletul celui nathanic; contopirea celor
douã Marii, atunci când Maria solomonicã a fost adumbritã ºi
umplutã de sufletul ceresc al Mariei lucane. În ultima fazã a desti-
nului pãmântesc-uman al lui christos se mai întreþese apoi încã
un mister al eului: contopirea celor doi ioan, atunci când geniul
lui ioan Botezãtorul, care adumbrea întregul cerc al ucenicilor,
devine inspiratorul ºi ajutãtorul special al apostolului ioan.
astfel a fost posibil ca acel mister al Providenþei care exista
între iisus ºi ioan sã se împlineascã sub cruce. e adevãrat cã din
punct de vedere trupesc acolo va sta ucenicul pe care iisus îl iubea;
prin el era însã prezent ºi geniul ioan Botezãtorului, cel mai bãtrân
241
eMil BocK
suflet al omenirii, ºi este un adânc adevãr acela pe care l-a rostit

o veche teologie imaginativã: în momentul în care ioan ºi Maria
au stat sub crucea de pe golgota a fost luat de pe destinul omenirii
blestemul care începuse în momentul când adam ºi eva au cãzut
în ispitã, în faþa pomului din Paradis. Pe locul care dintotdeauna
este considerat mormântul lui adam, prin ioan ºi Maria stãteau,
într-adevãr, dinaintea noului pom al vieþii acei oameni în care
sufletul pãmântesc al lui adam îl gãsise pe christos ºi în care
blestemul evei fusese transformat în misterul Maria.
Vii. DrUMUl SPre BoTeZUl În iorDan:
cHriSToForUl
DUPÃ ce coPilÃria a lUaT SFÂrªiT
asupra intervalului dintre vârsta de 12–13 ani din viaþa lui

iisus pãstreazã tãcerea nu numai evangheliile, ci ºi scrierile apo-
crife. cel care nu se încumetã sã-ºi formeze reprezentãri despre
faptele istorice decât pe baza relatãrilor cuprinse direct în docu-
mente va considera cã este absolut imposibil sã se afle vreodatã
ceva despre aceastã perioadã din viaþa lui iisus. noi socotim cã
nu suntem nici obligaþi ºi nici nu avem dreptul de a renunþa sã
aflãm ceva în acest sens. chiar dacã nu facem altceva decât sã
aducem în faþa sufletelor noastre importantele transformãri lãun-
trice care delimiteazã acest interval de timp – evenimentul petrecut
de Paºte la templu ºi Botezul în iordan –, reprezentându-ni-le în
modul cel mai real, drept evenimentele vii din viaþa unui om,
intervalul de timp rãmas gol în aparenþã începe deja sã se umple.
Prin faþa noastrã încep sã treacã în mod din ce în ce mai limpede
niºte procese evolutive care, în parte, rezultã în mod lãuntric ne-
cesar din ceea ce s-a petrecut cu bãiatul iisus la vârsta de 12 ani,
în parte însã trebuie sã fi precedat, pregãtindu-l, marele eveniment
sufletesc al Botezului în iordan.
ªi totuºi, nu suntem nevoiþi sã ne limitãm doar la ceea ce s-ar
arãta astfel contemplaþiei noastre lãuntrice. comunicând unele
dintre rezultatele cercetãrii sale spirituale, rudolf Steiner a descris,
243
eMil BocK
chiar dacã numai în linii generale, felul cum s-au scurs aceºti
18 ani.60 Dintre aceste indicaþii ale sale, noi în mod intenþionat
nu vom folosi decât acea privire de ansamblu, sumarã, care co-
incide cu reprezentãrile pe care, fãrã a atinge, fireºte, aceeaºi preg-
nanþã, autorul ºi le-a putut forma el singur, în mod incipient.
ni se aratã aici cã principalul conþinut sufletesc al acestei peri-
oade a constat dintr-o mare decepþie obiectivã care, în cele din
urmã, l-a fãcut pe iisus din nazareth, pe mãsurã ce se apropia de
vârsta bãrbãþiei, sã-ºi dea seama de extrema sãrãcire ºi însingurare
sufleteascã la care ajunsese omenirea. acest bilanþ dureros s-a
conturat cu o intensitate crescândã de-a lungul mai multor etape,
prin întâlnirea cu cele mai importante curente religioase ce mai
existau pe atunci în lume. cei 18 ani pot fi împãrþiþi în trei peri-
oade de durate aproximativ egale: primii ºase ani se încheie cu
decepþia în ceea ce priveºte iudaismul, în perioada din mijloc se
adaugã decepþia pe care i-o provoacã pãgânismul, iar ultimii ºase
ani duc, în cele din urmã, la ruptura definitivã cu ordinul esenie-
nilor, ultimul reprezentant rãmas în viaþã al vechilor Misterii, care
aveau drept conþinut o educaþie sufleteascã esotericã.
Sã încercãm mai întâi sã reconstituim drumurile parcurse de

bãiatul iisus în jurul vârstei de 12 ani. oare cum se va fi manifestat
acea mare transformare lãuntricã de care fusese cuprins?
evenimentul care a avut loc de Paºte în templul din ierusalim
a constituit o linie de demarcaþie netã în evoluþia sa. Dupã acest
eveniment, bãiatul era aproape de nerecunoscut din punct de ve-
dere exterior ºi interior. Totuºi, deosebirea dintre ceea ce era el
înainte ºi ce a devenit dupã aceea a fost cu totul alta decât deose-
birea care existase înainte de acel Paºte între cei doi bãieþi iisus.
În fiecare om care în jurul vârstei de 12–14 ani atinge mo-
mentul maturizãrii trupeºti are loc o schimbare importantã, datã
de faptul cã forþele sufleteºti rãmase acum libere fac sã se
244
trezeascã în el viaþa intelectualã personalã. În evoluþia bãiatului

iisus lucan acest proces general-uman îºi gãseºte expresia cea mai
puternicã ºi mai arhetipalã. În el nu se trezeºte numai acea viaþã
intelectualã la care ar fi trebuit sã ajungã de la sine, prin cursul
natural al vieþii Sale, în el îºi face intrarea un alt eu, care aduce
cu sine inteligenþa ca pe un element de viaþã absolut nou. acest
eu este tocmai acela care, din izvoarele nesfârºite ale încarnãrilor
lui trecute, posedã niºte comori de forþe intelectuale ºi înþelepciune
mai mari decât oricare alt membru al omenirii. Dar tuturor impul-
surilor ºi activitãþilor de gândire ºi cunoaºtere pe care înaltul eu
al lui Zarathustra le dezvoltã în înveliºul trupesc-sufletesc al
bãiatului iisus lucan li se pune la dispoziþie, ca un sol matern, sub-
stratul sufletesc-nathanic, care, la rândul lui, posedã o putere de
iubire ºi de interiorizare mai mare decât toate celelalte suflete
umane. aºadar, eul care trãieºte acum în bãiatul iisus nu continuã
doar ceea ce putuse se dezvolta pânã acum ca eu al bãiatului solo-
monic; el s-a unit acum cu marea sintezã unicã pe care Providenþa
a fãcut-o sã se nascã, cea dintre înþelepciune ºi iubire. Toate gân-
durile ºi adevãrurile la care ajunge sunt imediat pãtrunse de cea
mai intimã simþire ºi interiorizare care se poate imagina.
Sufletul lui iisus lucan rãmâne, cu forþa sa cereascã de iubire
neîntinatã, ceea ce fusese ºi devenise deja în cei 12 ani dinainte:
un punct central al împreunã-simþirii cu întreaga omenire. Îna-
inte de a împlini 12 ani, el nu putuse vibra însã decât împreunã
cu tot ceea ce era bun în lume. Posibilitatea de a vedea ceea ce
este impur ºi rãu încã nu se trezise în el. lui i se potrivea mai bine
decât i se potrivise cuiva vreodatã proverbul: „Pentru cel pur, toate
sunt pure.“ „Privirea bunã“, adusã cu el din cer, transfigura toate
impresiile bãiatului, ºi astfel în jurul Sãu nimic din ceea ce era
rãu nu rãmânea rãu. la cãldura inimii Sale, orice gheaþã trebuia
sã se topeascã.
245
eMil BocK
acum însã, dupã împlinirea vârstei de 12 ani, în sufletul care

vibra la unison cu tot ceea ce este bun se afla eul care cunoºtea
ºi pãtrundea totul, al lui Zarathustra. o trezire dureroasã îi
deschisese ochiul pentru tot ceea ce în lume este întunecat,
imperfect, fals ºi rãu. ªi fondul sufletesc nathanic îºi oferã marea
intensitate de simþire eului ce vedea clar ºi în momentele în care
acesta percepea întunericul în care se zbãtea omenirea. iisus, trezit
la cea mai înaltã înþelepciune, trebuie sã simtã pânã în cele mai
adânci strãfunduri ale fiinþei Sale – dat fiind faptul cã el era tot-
odatã ºi acest suflet nathanic – tot ceea ce-l întâmpinã ca rãutate,
întuneric, neputinþã; el devine un seismograf sufletesc pentru toate
durerile ºi suferinþele ce se miºcau în mod surd sau conºtient în
sufletul omenirii. cu cât înainteazã mai mult în vârstã, cu atât iisus
din nazareth poate sã spunã mai mult: „a lumii-ntreagã durere
mã cuprinde.“
Dar sufletul nathanic al lui iisus, ca urmare a destinelor lui de
eoni petrecute în cer, este, în acelaºi timp, arhetipul sufletului
christificat. În el se oglindeºte modul de a gândi ºi simþi al entitãþii
christice, deºi aceasta mai stã încã în faþa porþii încarnãrii ca om
ºi planeazã deocamdatã pe deasupra existenþei umane. ªi astfel,
în el învie tot mai puternic ºi mai puternic, sub o formã ome-
neascã, aceeaºi compasiune faþã de omenesc care, sub o formã divinã,
declanºase în entitatea christicã hotãrârea de a se încarna ca om.
eXPerienÞa iUDaiSMUlUi
era acum firesc ca, în anii ce au urmat dupã evenimentul

decisiv de la acel Paºte, în viaþa ºi în sufletul lui iisus sã se pe-
treacã multe lucruri care sã fie în mod direct determinate de scena
din templu. cãrturarii ºi înþelepþii de vazã de la templu, care fuse-
serã atât de surprinºi de înþelepciunea trezitã brusc în acest bãiat,
vor fi urmãrit cu interes drumul ulterior al vieþii Sale. Vor fi fost
246
printre ei unii care erau nu numai dornici sã afle ce va deveni acest

bãiat cu însuºiri atât de uimitoare, ci ºi preocupaþi de a-i crea con-
diþiile cele mai bune de dezvoltare. Poate cã unul sau altul s-a strã-
duit chiar sã-l ia pe iisus printre discipolii Templului de la ierusalim.
Pe de altã parte, nu se poate ca discuþiile pe care le purtase în
templu cu teologii erudiþi sã nu fi trezit ºi în bãiatul iisus o
mulþime de interese dintre cele mai vii. cu toatã superioritatea lui
ieºitã din comun, pe care ºi-o manifestase printre cãrturari, nu
încape îndoialã cã el se deschidea totuºi plin de veneraþie omenes-
cului pe care-l gãsea la aceºti oameni mai vârstnici.
cei mai mulþi dintre cãrturari vor fi fost niºte naturi intelec-
tuale, mai reci; totuºi trebuie sã fi existat printre ei câte unul în
care trãia ecourile vechilor vremuri pline de vibraþie sufleteascã
ale profeþilor. nu e deloc exclus sã fi fost de faþã ºi mult veneratul
ºi iubitul rabin Hillel, pe atunci foarte în vârstã, a cãrui mãreþie
pe tãrâm teologic nu se baza numai pe munca de pionierat pe care
o desfãºurase întru explicarea Sfintei Scripturi, ci, în primul rând,
pe marea înþelepciune a inimii sale, izvorâtã din bunãtate. Putem
presupune cu certitudine cã printre cãrturari se afla ºi fiul lui
Hillel, vestitul rabin Simion. el nu s-a ridicat la înalta înþelepciune
patriarhalã a tatãlui sãu, deosebindu-se, totuºi, de teologii contem-
porani prin marea asemãnare interioarã cu el. nu e imposibil, de
altfel, nici ca pe atunci sã fi ascultat deja inteligentele întrebãri
ºi rãspunsuri ale lui iisus ºi gamaliel, nepotul lui Hillel ºi fiul lui
Simion. el, care mai târziu a devenit învãþãtorul lui Pavel ºi a
încercat sã tempereze lucrurile în procesul împotriva apostolilor
(Faptele apostolilor 5, 43 ºi urm.), pe atunci încã mai era la vârsta
adolescenþei; ne putem imagina însã cã iisus îl remarcase deja,
ca ºi pe bunicul ºi pe tatãl Sãu, de altfel, datoritã naturii lui sufle-
teºti deosebite.
Dupã cea dintâi vizitã la templu, ce reprezenta „confirmarea
Sa“, bãiatului îi era deschisã lumea sfintelor scrieri de care se
247
eMil BocK
ocupau cei din sinagogi, citindu-le în faþa oamenilor ºi expli-

cându-le. el se va fi strãduit cu zeloasã ardoare sã cunoascã ºi sã
înþeleagã comoara de înþelepciune a Vechiului Testament. acum,
în faþa sufletului Sãu se perindã în modul cel mai limpede ºi amã-
nunþit marile figuri, destine ºi opere ale patriarhilor, regilor ºi
profeþilor. Tot ceea ce aude citindu-se sau citeºte el însuºi are un
ecou nemijlocit în sufletul lui.
Dar cu cât viaþa spiritualã din trecut a poporului Sãu se întinde
mai mãreþ ºi mai divin dinaintea lui, cu atât mai dureroasã devine
conºtienþa distanþei la care se aflã de aceastã bogãþie din trecut
tot ceea ce oferã prezentul. De la an la an, el îºi dã seama cu o
spaimã crescândã cã viaþa spiritualã din sinagogile aflate de jur
împrejur a încremenit sub formã de ºtiinþã moartã. izvoarele reve-
laþiei, care în vremea profeþilor încã mai curgeau atât de darnice,
au secat; în inimile conducãtorilor vieþii religioase glasul viu al
lui Dumnezeu nu mai vorbeºte. În faþa simþirii lui apar în mod
din ce în ce mai clar, alãturi de erudiþia rece, exclusiv cerebralã,
a cãrturarilor, dogmatismul moral fanatic ºi osificat al fariseilor.
ceea ce spun cãrturarii se mai adreseazã doar forþelor raþiunii, nu
mai poate cuprinde omul în totalitatea lui. Practica pedagogicã
popularã a fariseilor trebuie sã fi fost una lipsitã de adevãr ºi fãþar-
nicã, încercând sã influenþeze imediat voinþa oamenilor prin mij-
loacele înfricãrii ºi spaimei, fãrã niciun pic de cãldurã sufleteascã.61
cultura sufleteascã de naturã meditativã de care bãiatul ºi
adolescentul fusese înconjurat în colonia din nazareth þinuse deo-
camdatã departe de privirile Sale unilateralitãþile reci ºi rigide ale
cãrturarilor ºi fariseilor. Din momentul în care a început a-l însoþi
în peregrinãrile lui, ca ucenic, pe dulgherul iosif, el a ajuns însã
sã vadã în mod tot mai limpede adevãrata stare în care se afla pe
atunci religia poporului evreu. Marea putere de simþire ºi iubire
a sufletului sãu trebuia sã se simtã pretutindeni atinsã de un suflu
rece al morþii. ori încotro se ducea, în loc de spirit viu nu mai afla
248
decât cadavrul spiritului. În locul aºteptãrilor ºi ideii înalte pe care

ºi-o fãcuse despre aceastã religie, cu prilejul acelei prime sãrbã-
toriri la templu a Paºtelui, a apãrut o decepþie adâncã, amarã. Tot
mai insistent se contura în el sentimentul cã din felul cum era
practicatã în acea vreme religia strãmoºilor Sãi se îndreptau spre
el numai fantome ahrimanice, spirite care, ce-i drept, erau inteli-
gente, dar lipsite de suflet ºi care prin rãceala lor erau ucigãtoare
pentru suflet. oamenii aflaþi sub cãlãuzirea cãrturarilor ºi a fari-
seilor nu numai cã în loc de pâine primeau pietre, dar ºi în loc de
viaþã li se dãdea moarte.
eXPerienÞa PÃgÂniSMUlUi
Perioada mijlocie a celor 18 ani a adus o lãrgire considerabilã

a perspectivei pe care iisus o dobândea asupra lumii din jur. acum,
dupã moartea tatãlui Sãu, el i-a continuat activitatea de dulgher,
umblând prin þarã, pe când înainte lucrase doar ca ucenic. Tocmai
în acea vreme în galileea ºi în þinuturile siriene cu care aceasta
era învecinatã în nord se desfãºura o activitate de construcþie
febrilã la care fuseserã chemaþi toþi dulgherii din þarã.
Probabil cã încã înainte de a împlini 12 ani bãiatul l-a însoþit
uneori pe tatãl sãu, când acesta era chemat la Sepphoris, spre a
ajuta la reconstruirea capitalei lui irod în aceastã provincie, de mai
multe ori cãzutã pradã flãcãrilor. acum bãiatul nu se va fi putut
sustrage obligaþiei de a lua parte la munca bizarã de construire a
unei noi capitale. irod antipas, fiul lui irod cel Mare, clãdea pe
malul sudic al lacului genezareth luxosul oraº pe care în cin-
stea prietenului ºi protectorului sãu imperial, Tiberiu, l-a numit
Tiberiada. De la bun început, locuitorii þinutului vor fi avut un fior
de groazã când au aflat de planul construirii acestui oraº. cãci el
urma sã fie clãdit pe un loc care dintotdeauna fusese socotit bles-
temat. Pe acolo se vãrsau în lac niºte ciudate izvoare sulfuroase
249
eMil BocK
fierbinþi, iar oamenii, în majoritate romani, care veniserã sã-ºi

caute aici tãmãduirea de anumite infirmitãþi fuseserã apucaþi în
curând de niºte vicii întunecate. când, în anul 19 sau 20, a început
apoi, cu mare febrilitate, munca de zidire a oraºului, spre spaima
lor lucrãtorii au gãsit pe tot întinsul acelui loc, în pãmântul unde
trebuiau aºezate fundaþiile caselor, nenumãrate oseminte omeneºti
înãlbite de vreme. nicio mirare cã atunci când oraºul de la poalele
fastuoasei cetãþi a lui irod a fost gata nimeni n-a vrut sã locuiascã
acolo. cãci o lege evreiascã severã interzicea sã se clãdeascã
locuinþe deasupra mormintelor. ªi pentru a popula, totuºi, oraºul
odatã construit, agenþii lui irod antipas au fost nevoiþi sã umble
la mari depãrtãri spre a aduna strãini ºi oameni ce treceau drept
vagabonzi temãtori de luminã. e uºor de presupus cã, participând
la lucrãrile de zidire a Tiberiadei, iisus va fi reuºit sã vadã decã-
derea epocii Sale, care cocheta cu spiritul roman, ºi cã, din aceastã
cauzã, marele Sãu suflet atât de simþitor s-a prãbuºit în abisuri de
durere ºi mâhnire.
În acea vreme se mai lucra la zidirea unui alt oraº; în jurul

strãlucitorului templu de marmurã pe care deja irod cel Mare îl
înãlþase în cinstea lui august în nordul galileii, deasupra izvorului
iordanului, la poalele Muntelui Hermon, apãruse oraºul cezareea
Philippi. e foarte probabil ca meseria sa sã-l fi dus ºi pe iisus
într-acolo. De-a lungul întregii sale copilãrii, el vãzuse de pe cul-
mile þinutului sãu natal, în depãrtare, înãlþându-se maiestuos vârful
acoperit de zãpezi al Hermonului. acum ajunsese el însuºi în
acele locuri, pãºind astfel peste pragul lumii impunãtoare care lua
locul, în partea de nord, drãgãlãºeniei paradisiace a galileii.
curând treburile Sale îl vor fi dus ºi mai spre nord, în Siria.
aici i se deschide îmbelºugata câmpie fenicianã, care se întinde
maiestuoasã între lanþurile de culmi muntoase acoperite de zãpadã
ale libanului ºi antilibanului. ªi acolo el se aflã, totodatã, în
250
mijlocul lumii siriene de pe þãrmul Mediteranei, unde în faþa

bogatelor oraºe de coastã, Tyrul ºi Sidonul, valurile albãstrii aduc
la mal respiraþia unor depãrtãri infinite. Peisajul sirian-fenician
era în întregime o galilee de proporþii impresionante, mai degrabã
un þinut al zeilor decât al oamenilor, cu adevãrat þara marilor religii
naturale vechi, peisajul caracteristic al lumii pãgânismului.
Fãrã îndoialã cã aici iisus a ajuns ºi pe la vestitele centre sfinte
ale vechiului cult al zeilor care încã mai existau nu departe unul
de altul. la izvoarele iordanului, în cezareea Philippi, se afla
strãvechea ºi vestita grotã a lui Pan, al cãrui cult fusese restaurat
de cãtre simpatizanþii romei, odatã cu instituirea cultului cezaric.
la nord de Tyr ºi Sidon se afla, aºezat pe þãrmul Mãrii Mediterane,
Byblos, sanctuarul central al cultului fenician al lui adonis, unde,
potrivit legendei, valurile mãrii ar fi adus odinioarã ºi sarcofagul
cu trupul îmbucãtãþit al lui osiris. Mai la rãsãrit, spre interiorul
þãrii, pe marele podiº sirian, romanii erau gata sã punã stãpânire
pe strãvechiul templu al Soarelui de la Baalbeck. acum ei dãdeau
acestui sanctuar al lui Baal-adonis numele de Heliopolis, consi-
derându-l un fel de oraº-fiu al Heliopolisului egiptean. Probabil
cã tânãrul iisus a trecut ºi pe aici. ªi, în sfârºit, în Siria se mai afla,
înconjuratã de toate pãrþile de pustiu, marea oazã a Damascului,
care din vremuri imemoriale fusese consideratã sfântã, drept unul
dintre locurile paradisiace în care rãmãsese vie amintirea epoci-
lor trecute, când zeii erau aproape. la acea datã, acolo trebuie sã
mai fi existat un centru încã destul de viu al vechii religii pãgâne
a naturii.
În unele din aceste locuri, amintirea unor evenimente din
Vechiul Testament se amesteca cu resturile vechiului cult. astfel,
în Sarepta, oraºul de coastã aºezat între Tyr ºi Sidon, care era
totodatã ºi un lãcaº de cult fenician, iisus se va fi gândit la acele
scene din viaþa profetului ilie care se petrecuserã aici, iar la
Damasc au reînviat, desigur, imagini din viaþa lui elisa.
251
eMil BocK
Mãreþia zeiascã a peisajului aducea ca prin minune în faþa

sufletului forþa templelor, ca ºi cum în atmosferã s-ar mai fi pãstrat
urmele ei. Þi se ofereau, atât de aproape încât parcã le-ai fi putut
atinge cu mâna, scene din vremuri strãvechi, imagini ale atotpu-
terniciei zeieºti pe care o deþinea preoþimea odinioarã. În vremuri
demult apuse, preoþii puteau face sã coboare în existenþa pãmân-
teascã din porþile tuturor regnurilor naturii forþe cereºti, pentru a
aduce daruri ºi binecuvântãri comunitãþilor de oameni aflate sub
conducerea lor.
Dar unde dispãruse acum bogãþia vechii vieþi a zeilor? Peste
tot coborâse întunericul unui mare amurg al zeilor. iisus care,
datoritã profunzimilor date de destin propriei Sale fiinþe, era des-
chis pentru ecourile veritabile ale vechii înþelepciuni ºi evlavii,
se simþea, desigur, în faþa unui gol imens, ce se cãsca asemeni unei
guri de abis. eul Sãu zarathustric nu mai gãsea niciun fel de resturi
vii ale vechii înþelepciuni solare. Substratul Sãu sufletesc nathanic
nu mai era întâmpinat de niciun fel de amintire cereascã a cultului
lui adonis. Peste tot întinsul þãrii domnea ultimul amurg al
spiritualitãþii aduse de Zarathustra ºi de adonis. În locurile unde
templele fuseserã restaurate în spirit roman, stingerea ºi decãderea
vieþii spirituale a pãgânismului era ºi mai evidentã decât acolo
unde templele zãceau în ruine. oamenii îºi îndreptau privirile spre
altarele lor cu un dor mai ardent ca oricând. iisus îi vãzu revãr-
sându-se înspre ele în grupuri mari, pline de emoþia aºteptãrii, dar
recunoscu în ei turma cea fãrã de pãstor. Pretutindeni pãstorii
lãsaserã fãrã scrupule turma în pãrãsire.
o nouã decepþie, ºi mai mare, i-a umplut sufletul de o îngri-
joratã mâhnire. neputinþa vechii forme de a conduce popoarele,
bazate pe preoþime, fãcea ca despãrþirea omenirii de ajutorul zeilor
sã fie deplinã. Ba mai mult decât atâta, acolo unde riturile tem-
plelor pãgâne mai aveau cât de cât o existenþã realã, în locul zeilor
bine intenþionaþi nu mai erau invocaþi decât niºte demoni ai
252
patimilor fierbinþi, care intrau în oameni, fãcând din ei niºte po-

sedaþi. Dacã prin experienþa iudaismului iisus vãzuse înaintarea
armatei Morþii, decepþia contactului cu pãgânismul l-a fãcut sã
vadã înaintarea armatei Diavolului. el a vãzut omenirea gonind
orbeºte spre o primejdie imensã; cu forþa de extindere a unei epi-
demii, armate întregi de demoni luciferici ameninþau sã ia în
stãpânire omenirea.
eXPerienÞa eSenianiSMUlUi
În jurul vârstei de 24 de ani, sub impresia înfiorãtoarei curse

în gol a întregii lumi înconjurãtoare, în iisus trebuie sã fi apãrut
impulsul unei vieþi mai retrase. Mai rãmânea o singurã speranþã,
aceea ca, în adâncurile de fântânã ale lumii lãuntrice, în care nu
poate pãtrunde decât adâncirea meditativã, sã se deschidã perspec-
tiva unei intervenþii salvatoare a zeilor. Poate cã odatã cu nevoia
proprie de a duce o viaþã meditativã ordonatã i se deschisese o
nouã înþelegere pentru nãzuinþele ordinului esenian.
Deºi în primii ani din viaþa lui iisus ºi mai ales dupã ce el
împlinise 12 ani esenienii îi acordaserã o atenþie deosebitã, el a
adoptat o atitudine rezervatã, fãrã a fi însã nerecunoscãtor. Întot-
deauna miºcãrile de pietate ºi bunãtate veritabilã fãceau sã se
nascã în el o veneraþie sincerã; totuºi, pânã acum un instinct care
avea rãdãcini adânci în el pentru ceea ce e firesc, receptivitatea
Sa la spiritualul din naturã Îl fãcuserã sã nu se poatã împrieteni
cu viaþa ascetic-monahalã dusã de membrii propriu-ziºi ai ordi-
nului. Simþea cumva în aceasta ceva artificial ºi forþat. În el însuºi
trãia o moralitate atât de fireascã în incoruptibilitatea ei, încât nu
înþelesese niciodatã prea bine de ce esenienii afiºau o negare atât
de pronunþatã a pãmântescului.
acum, în urma zguduitoarelor experienþe pe care sufletul Sãu
le fãcuse în legãturã cu iudaismul ºi pãgânismul, i se pãru cã
253
eMil BocK
începuse sã înþeleagã totuºi sensul regulilor severe ale ordinului.

În orice caz, nu se mai opunea atât de categoric încercãrilor de
a fi atras în rândurile membrilor. era mai înclinat ca înainte sã
încerce, totuºi, o datã ºi cãile spirituale ale esenienilor. Pentru a
ajunge la claritate, era gata sã foloseascã prilejurile ce i se ofereau.
esenienii Îi spuseserã mereu: nu trebuie sã ne judeci dupã ceea
ce vezi în oraºe sau în aºezãrile ºi coloniile noastre. Vino în mã-
nãstirile noastre, ºi acolo vei gãsi roadele practicãrii absolut pure
ºi consecvente ale normelor ordinului nostru; în mãnãstiri pot fi
vãzuþi sfinþii ºi „vãzãtorii“ noºtri.
Îl vedem astfel pe iisus, în ultima perioadã înainte de a împlini
30 de ani, dând curs invitaþiei esenienilor ºi îndreptându-ºi paºii,
poate pentru întâia oarã în viaþa lui, spre lumea lunarã, subpã-
mânteanã ºi aflatã parcã la capãtul lumii, a deºertului iudeii.
centrul din Palestina al ordinului esenian se afla în Valea
engheddi, pe þãrmul vestic al Mãrii Moarte. aici, în singurul loc
unde, ca emanaþie a þinutului Bethlehemului ºi Heronului, o vânã
de vegetaþie vie ajungea pânã jos, la câmpiile subpãmântene ale
Morþii, se înãlþa, pe o culme stâncoasã, deasupra oglinzii lacului
sãrat, mãnãstirea-mamã, înconjuratã de o aºezare de felul unui sat.
Din acest centru era condusã viaþa ce se cultiva de jur împrejur,
în defileele prãpãstioase ale deºertului, în sihãstriile mai mici ºi
în mãnãstiri.
Trebuie cã iisus a încercat în modul cel mai deschis ºi pozitiv
sã locuiascã împreunã cu acei cãlugãri care se dãruiau, cu un
exclusivism aproape fanatic, practicilor ascetice de pocãinþã ºi
rugãcine ºi dintre care unii, asemeni yoghinilor ºi fachirilor din
india, reuºiserã sã dobândeascã niºte facultãþi uimitoare de a vedea
ºi de a acþiona în suprasensibil. Trebuie sã ne imaginãm cã ese-
nienii îi îngãduiserã lui iisus, ca ºi nazireului ioan, care-ºi urma
în apropierea lor propria Sa cale asceticã, sã pãtrundã în toate
tainele pãstrate în mijlocul lor. Deºi aceºti doi oameni nu erau
254
membri ai ordinului ºi nici mãcar nu pãreau înclinaþi sã devinã,

le fusese acordatã încrederea de a afla tot ceea ce, de regulã, nu
putea fi destãinuit decât celor mai avansaþi dintre fraþii-membri
ai ordinului.
aºadar, aici iisus a întâlnit, totuºi, o ramurã încã vie a vechii
vieþi spirituale. Dar cu cât chipul esoterismului esenian i se dez-
vãluia în mod mai limpede ºi mai uimitor, cu atât mai mult el îºi
dãdea seama ce unilateralitate imensã domina viaþa de aici. De-
sigur, în nazareth caracterul ordinului nu se manifestase într-un
mod atât de pur ºi pregnant, pentru cã acolo bunurile spirituale
eseniene apãreau sub forma lor aplicatã, deci numai în mod in-
direct. În viaþa de la nazareth, dãtãtor de ton era marele numãr
de membri laici, care nu se supuneau decât unor norme consi-
derabil atenuate ale ordinului. Dar, în cadrul coloniei galileene,
spiritualitatea ordinului folosea mãcar la constituirea unei comu-
nitãþi sociale. În mãnãstirile din iudeea, iisus a fost nevoit Sã-ºi
dea seama însã, deodatã, în modul cel mai limpede, cã ordinul,
în esenþa lui, era orientat spre o existenþã izolatã de viaþa socialã.
cei de aici se izolau în mod absolut voit de viaþa generalã a ome-
nirii, despre care socoteau cã deja cãzuse prea mult în necurãþia
pãmântescului, ca în sânul ei sã mai poatã fi pãstrate niºte forþe
spirituale deosebite. ordinul îºi construise mãnãstirile pe un fel
de insulã în oceanul omenirii, pentru a-ºi creea condiþii ºi legi
spirituale privilegiate, de excepþie.
Prin experienþele fãcute în sânul iudaismului ºi pãgânismului,
iisus vãzuse în mod prea limpede cãror pericole demonice le era
expusã omenirea ca sã nu-ºi fi dat seama imediat ce iluzie este
sã crezi cã poþi sã þii la distanþã anumite influenþe luciferice ºi ahri-
manice prin cultivarea într-un cerc restrâns a unei vieþi spirituale
ieºite din comun, deosebit de înalte. oricât de nobili ºi aleºi vor
fi fost unii dintre esenieni, ordinul în totalitatea lui se întemeia,
totuºi, pe egoismul religios, pe o distilare laºã a vieþii ºi pe fuga
255
eMil BocK
de lume. Tocmai acum, când omenirea este tot mai ameninþãtor

împresuratã de demoni ºi e pe punctul de a se asfixia din punct
de vedere sufletesc, acum, când avem motive sã credem cã auzim
deja imensul þipãt de spaimã ce se înalþã din sufletul omenirii, nu
poate fi de ajutor decât o spiritualitate de care sã aibã parte toþi
oamenii. Dacã e ca lumea sã fie purificatã, cei ce se dedicã acestui
þel trebuie sã aibã curajul de a se duce acolo unde urmãrile cãderii
în pãcat sunt cel mai adânc înrãdãcinate; ei trebuie sã fie gata de
a lua asupra lor ºi a purta orice povarã a omenirii. cei din mãnãs-
tirile eseniene nu se gândesc însã decât la ei înºiºi ºi sunt mândri
de condiþiile lor de viaþã privilegiate, în care nici nu e prea greu
sã ai relaþii cu lumea spiritualã.
Înþelegerea acestor lucruri, care i s-au revelat lui iisus cu o
claritate îngrozitoare, s-a desãvârºit ºi pecetluit, dupã cum reiese
din descrierile lui rudolf Steiner, prin anumite trãiri suprasen-
sibile. Tocmai în mãnãstirile esenienilor, unde totul era subordonat
scopului de a evita contactul cu puterile luciferice ºi ahrimanice,
iisus a perceput în mod cu totul deosebit prezenþa acestor forþe
demonice. Dacã în cadrul iudaismului întâlnise fantomele ahri-
manice, iar în peregrinãrile prin þinuturile pãgânismului dãduse
de cetele demonilor luciferici, acum el a vãzut spiritele reci ºi
spiritele fierbinþi lucrând mânã în mânã; a vãzut cât de lucifericã
era nãzuinþa egoistã spre sfinþenie a esenienilor ºi cât de ahrima-
nice erau pentru omenire în totalitatea ei efectele dezertãrii ordi-
nului de la datoriile pe care le impune lumea civilizatã. nu se
putea nega faptul cã în sfera mãnãstirilor existau ºi erau cultivate
niºte forþe spirituale uimitoare. numai cã tocmai acestea erau
forþele care ar fi trebuie sã fie date omenirii din exterior, ba chiar
care-i lipseau acesteia cu atât mai mult cu cât esenienii ºtiau sã
le lege mai mult de ei. În ultimã instanþã, viaþa esenianã s-a do-
vedit a fi o tragicã nedreptate ºi un furt criminal comise asupra
omenirii suferinde.
256
Mai târziu, când, dupã Botezul în iordan, de astã datã fãrã nicio
legãturã cu esenienii, iisus s-a retras vreme de 40 de zile în de-
ºertul iudeii, într-o deplinã singurãtate, puterile vrãjmaºe care-i
ieºiserã în cale cu prilejul celor trei mari decepþii avute înainte de
a împlini 30 de ani i-au apãrut încã o datã. acum însã motivul era
cu totul altul, unul care acþiona mai mult dinãuntru în afarã. În
sufletul uman al lui iisus se sãlãºluise înaltul, dumnezeiescul eu
christic. acum se fãceau simþite cele mai neauzite ºi mai noi facul-
tãþi lãuntrice. Se înãlþau imagini a ceea ce iisus ar putea sãvârºi
acum, prin atotputernicia Sa divinã.
În faþa lui se iveºte din nou puterea ahrimanicã a inteligenþei
reci, fãrã suflet, pe care o întâlnise în sânul iudaismului. e acelaºi
spirit prin care, de-a lungul epocilor, omenirea va învãþa sã con-
struiascã maºini ºi sã dea la ivealã numãrul imens al invenþiilor
tehnice. iisus aude cum vrãjmaºul îi ºopteºte sã prefacã pietrele
în pâine, cãci doar acum e în stare sã vinã în faþa omenirii ºi sã
facã minuni care ar pune în umbrã toatã inteligenþa ºi ingenio-
zitatea din lume. Dar el învinge ispita. el nu a venit spre a sãvârºi
acte de magie, ci spre a sãdi în tot ceea ce e mort germenele noii
vieþi, care nu poate rãsãri decât prin rãbdare.
apoi îi ies în întâmpinare acei vrãjmaºi pe care, în sfera
pãgânismului, îi vãzuse pregãtindu-se sã punã stãpânire pe ome-
nirea lipsitã de conducãtor. Îi pare cã lucifer l-a adus pe un
munte înalt, oferindu-i puterea de stãpânire asupra tuturor oame-
nilor; nu trebuie decât sã aparã în strãlucirea irezistibilã de raze
a divinitãþii sale ºi întreaga lume i s-ar arunca la picioare. Dar el
triumfã ºi asupra acestei ispite. el nu a venit pentru a domina prin
puterea sugestiei ºi nu vrea sã fie altceva decât un frate al tuturor
oamenilor, slujind.
ªi, în sfârºit, se reediteazã ºi întâlnirea cu puterile ispitei pe
care le cunoscuse în mãnãstirile eseniene. lucifer ºi ahriman Îl
întâmpinã ca aliaþi, în momentul în care el simte cã ar putea face
257
eMil BocK
prin forþa propriului Sãu spirit ceea ce dintotdeauna fusese scopul

unei discipline sufleteºti monahal-ascetice speciale: sã înfrângã
legile vieþii exterioare ºi sã se arunce, asemeni unui fachir, fãrã
sã i se întâmple nimic, de pe acoperiºul templului. Dar christos
nu a venit spre a arãta omenirii piesa senzaþionalã a unor forþe
spirituale de excepþie, dobândite prin antrenamente de înaltã clasã;
el vrea sã se plece cu supunere legii vieþii, sã i se supunã pânã
la moartea pe cruce.
BoTeZUl În iorDan
În momentul în care, dupã experienþele trãite în mãnãstirile

esenienilor, iisus se întorsese la nazareth, imaginea ultimei sãrã-
ciri, a marelui punct zero în care ajunsese totul era completã. el
vãzuse întreaga rezervã de forþe lãuntrice pe care o avea omenirea.
Sufletul Sãu capabil de o infinitã participare interioarã este cuprins
în mod tot mai chinuitor de o imensã îngrijorare ºi durere. Sufletul
lui iisus devine conºtient în cel mai înalt grad de marea suferinþã
cauzatã de faptul cã omenirea îºi pierduse natura divinã, ca ºi de
ameninþarea forþelor antidivine care este prezentã în mod obiec-
tiv în omenire, dar de care oamenii devin conºtienþi doar rareori
ºi în mod neclar. aceastã suferinþã, pe care o poartã în numele în-
tregii omeniri, cuprinde întreaga Sa fiinþã, ca o mistuitoare fla-
cãrã de jertfã. Pentru existenþa umanã nu mai existã decât o
singurã salvare: intervenþia nemijlocitã a înaltei puteri dumne-
zeieºti pe care toate popoarele o aºteaptã de atâta vreme, pline de
dor, drept Mesia.
Marea putere de a suferi împreunã cu întreaga omenire trebuie
sã fi aprins în sufletul lui iisus lumina unei cunoaºteri bazate pe
presimþire. cu cât fiinþa lui umanã se mistuie mai mult în flacãra
autojertfirii, cu atât el simte mai limpede cã Fiinþa lui christos,
care planeazã pe deasupra omenirii ºi vrea sã-ºi facã intrarea în
258
ea, este foarte aproape de el. Dar gândul venirii lui christos nu
se poate fixa deloc în sufletul lui la fel ca un alt gând oarecare.
el umple pânã la refuz paharul zguduirii Sale sufleteºti, trans-
formând aceastã zguduire în hotãrârea de a face pasul spre jertfirea
totalã de sine.
Momentul de încheiere al acestei evoluþii lãuntrice a fost im-
portanta convorbire de adio cu mama Sa. În timp ce iisus rezumã
în faþa inimii copleºite a mamei Sale, poate în foarte puþine cu-
vinte, întreaga suferinþã a omenirii, aºa cum o cunoscuse în ultimii
18 ani, înaltul eu matur care intrase în el odinioarã în Templul din
ierusalim începe sã se desprindã iarãºi din înveliºul sufletului Sãu.
iisus se pregãteºte ca, prin cea mai mare jertfã sufleteascã pe care
un om a adus-o vreodatã, sã adevereascã ceva care de-abia mult
mai târziu va putea fi spus în cuvinte: „nu eu, ci christos în mine.“
Din aceastã clipã este ca ºi cum conducerea vieþii lui iisus ar
trece în mod nemijlocit în mâinile unor puteri divine superioare,
la fel cum fusese cazul, într-un fel propriu copilãriei, pânã la vârsta
de 12 ani. asupra substratului sufletesc, care se elibereazã, al lui
iisus nathanic lucreazã o forþã cãlãuzitoare superioarã. ªi iarãºi
se reveleazã, acum însã ajunsã la deplina ei maturitate ºi saturatã
de o mare gravitate, minunea divinei siguranþe instinctive care-l
condusese pe bãiatul de 12 ani, în vremea cât fusese în templu,
ºi care-l fãcuse sã spunã: „nu trebuie oare sã fiu în cele ale
Tatãlui meu?“ octava supraumanã a ceea ce în regnurile naturii
subumane acþioneazã ca enigmã a instinctului apare încã o datã
drept trãsãtura dominantã a sufletului nathanic al lui iisus. Mai
importantã decât toate cugetãrile ºi hotãrârile, mai importantã
decât tendinþa karmicã de a conduce unul spre altul cele douã su-
flete karmice, reapãrutã pe neaºteptate, este suprapãmânteasca forþã
de atracþie pe care o emanã entitatea lui christos. acum, inima
Împãrãþiei cerurilor a ajuns cu adevãrat în imediata noastrã
apropiere. jertfa sufleteascã din omul iisus reprezintã deschiderea
259
eMil BocK
totalã a porþii prin care christos poate pãºi peste pragul încarnãrii
ca fiinþã umanã. eul sãu divin atrage spre sine, ca un magnet cos-
mic, acel suflet deschis pe care-l alesese ºi acum, la fel ca ºi în
epocile de eoni ale evoluþiilor suprapãmânteºti, drept potir al Sãu.
aºa se face cã dupã convorbirea cu mama Sa iisus cãlãtoreºte
ca în transã de la nazareth spre dumbrava din iudeea a iordanului,
pentru a ajunge la ioan Botezãtorul. iar în momentul în care ioan
îl boteazã pe iisus, are loc marea minune a naºterii lui christos.
În spatele cuvântului din spirit ce rãsunã în aceastã clipã: „acesta
este Fiul meu iubit, întru care îmi gãsesc plãcerea“ devine percep-
tibil cuvântul din psalm: „Tu eºti fiul meu, astãzi te-am zãmislit.“*
acum, toate minunatele cãi ale Providenþei au ajuns la þel: eul
aducãtor de mântuire al Dumnezeirii s-a fãcut om. Dorul mesianic
al omenirii se împlineºte în cea mai desãvârºitã liniºte, pregãtitã
însã de cea mai minunatã întâlnire ºi unire a marilor curente ale
devenirii istorice. Dupã miracolul destinului uman al vieþii lui iisus
urmeazã, pe parcursul a trei ani scurþi, minunea dumnezeiascã a
vieþii lui christos.
cHriSToForUl
ni s-a pãstrat din primele secole creºtine o tradiþie care – chiar

dacã aceasta nu se vede imediat – descrie în imagini mitice cãile
sufleteºti din viaþa lui iisus care au dus la Botezul în iordan ºi la
calitatea de purtãtor al entitãþii christice, ºi anume legenda lui
Christofor.
nu sesizezi semnificaþia cea mai adâncã a acestei legende
creºtine cât timp crezi cã ea se referã la vreunul dintre sfinþii
* aceste cuvinte din Psalmul 2 sunt citate în trei locuri din noul Testament,
drept cuvintele care au rãsunat în momentul Botezului în iordan (Faptele

apostolilor 13, 33; evrei 1, 5; evrei 5, 5).
260
evului Mediu. În realitate, ea descrie trãirile prin care a trecut

sufletul lui iisus dupã împlinirea vârstei de 12 ani. ea îl priveºte
pe iisus ca ºi cum toate realitãþile ar fi transparente ºi ca ºi cum
ea ar trebui sã observe ºi sã descrie în tablouri imaginative doar
trãirile prin care a trecut sufletul eliberat de trup. Dacã ne este
prezentatã figura uriaºului offerus, care trãieºte în þara canaan
ºi este înalt de 12 coþi, nu se are în vedere un om care se deo-
sebeºte de semenii sãi prin niºte dimensiuni trupeºti uriaºe. ni se
atrage atenþia, fãrã îndoialã, asupra aceluia care, dupã ce marea
polaritate a devenit în el unitate, îi întrece, într-adevãr, în ceea ce
priveºte importanþa sa lãuntricã, pe toþi ceilalþi oameni. iar dacã
legenda îl aratã manifestându-se ca o mare forþã dezlãnþuitã, aceasta
nu este decât o imagine prin care se ilustreazã extraordinara
intensitate a forþei sufleteºti ce locuia în iisus. numele de offerus,
adicã jertfitorul, ne indicã el însuºi cheia: cea mai mare capaci-
tate de dãruire, cea mai ardentã voinþã de a se jertfi din câte au
putut fi vreodatã pe Pãmânt constituie impulsul lãuntric al vieþii
lui iisus.
Uriaºul offerus pleacã în lume; el vrea sã slujeascã. Dar nu
poate fi mulþumit câtã vreme este în slujba unui stãpân care are
deasupra lui pe unul mai mare ºi se teme de el. Pelerinajul lui
offerus este aceastã cãutare a stãpânului celui mai mare. altruis-
mul total al sufletului lui iisus ºi dorinþa lui de a sluji ºi de a se
jertfi nu-ºi pot gãsi împlinirea nicãieri altundeva decât în centrul
real al vieþii lumii. iisus nu vrea sã slujeascã de dragul de a sluji,
ci vrea sã aducã jertfa prin care cerul poate mântui Pãmântul.
legenda prezintã, în limbajul ei imaginativ, decepþia treptatã
prin care iisus a trebuit sã treacã între 12 ºi 30 de ani. iisus cautã
în întreaga lume din jurul Sãu forþele spirituale de care omenirea
mai dispune încã. Dar nimic din ceea ce gãseºte nu trece exa-
menul. aºa cutreierã uriaºul offerus prin diferite þãri; indiferent
261
eMil BocK
în slujba cui intrã, se dovedeºte curând cã totuºi nu acesta este

stãpânul cel mai mare.
În cele din urmã, un pustnic îl sfãtuieºte pe offerus sã preia
serviciul de podar fãrã bac la malul iordanului. Trecând mereu
prin valurile fluviului, el îi transportã de umerii sãi pe oameni de
la un mal la celãlalt. Pânã ce, într-o noapte, la uºa colibei sale bate
un copil care-i cere sã-l treacã dincolo. Încã buimãcit de somn,
uriaºul îl ridicã pe copil pe umeri ºi intrã cu el în vad. cu fiecare
pas, greutatea copilului creºte. În cele din urmã, devine atât de
greu, încât sub povara lui uriaºul, la mijlocul fluviului, se scufundã
cu totul în valuri. În acest moment, prin sufletul uriaºului trece
fulgerul înþelegerii unui sfânt adevãr. el simte cã pruncul de pe
umerii lui este christos însuºi ºi cã el tocmai primeºte botezul cel
mare pe care i-l menise destinul sãu. De acum înainte el nu mai
este offerus, ci christofor, purtãtorul lui christos.
oricine vrea sã fie cu adevãrat creºtin trebuie sã aibã aceastã
soartã a uriaºului ºi sã se strãduiascã sã devinã mai întâi un
offerus ºi apoi un christofor. nimeni însã n-ar putea atinge
aceastã þintã, dacã n-ar fi existat odatã acel om care a devenit, cel
dintâi, într-un mod irepetabil, christoforul. iisus din nazareth este
marele christofor al istoriei. Drumul sãu de „cãutare a stãpânului
celui mai mare“ a pregãtit sufletul sãu sã devinã purtãtorul celui
mai înalt eu cosmic, pe care-l numim Kyrios, Domnul.
aspectul copilãresc-drãgãlaº al misterului crãciunului ni se
reveleazã în imaginea mamei feciorelnice care-ºi þine copilul în
braþe. Un aspect mai grav, mai matur, al misterului crãciunului
ne întâmpinã în imaginea acestui uriaº, christoforul, care duce
copilul pe umeri. În amândouã cazurile, imaginea copilului ne
dezvãluie misterul unei naºteri: naºterii lui iisus i se alãturã naº-
terea lui christos. ªi în fiecare an atingem din nou multiplul
miracol al încarnãrii Divinului în om, dacã intrãm în perioada
crãciunului prin poarta nopþii, când s-a nãscut la Bethlehem
262
copilul iisus, ºi dacã ieºim iarãºi din perioada de sãrbãtoare intrând

în lumina zilei, la 6 ianuarie, ziua care dintotdeauna a fost consi-
deratã ziua Botezului în iordan, adevãrata zi a naºterii lui christos.
În vechile tablouri reprezentând Botezul în iordan gãsim

întotdeauna, alãturi de ioan ºi de iisus, ºi îngeri, care stau slujind
deoparte ºi þin veºmintele lui iisus. evangheliile nu ne descriu în
acest loc niciun fel de îngeri. Dar în concizia plinã de pudoare a
relatãrii lor prezenþa îngerilor este conþinutã în mod substanþial.
În tablourile care fac vizibilã prezenþa îngerilor la Botezul în
iordan ni se dezvãluie un adânc mister al înveliºurilor.
Piramida de luminã a alaiului de ierarhii îngereºti care însoþeºte
intrarea regelui Slavei i se arãtase pãstorilor de pe câmp, lângã
Bethlehem. acum, ea este iarãºi prezentã. ioan Botezãtorul, el
însuºi mai aproape de îngeri decât toþi ceilalþi oameni, va fi privit
mulþimea ierarhicã a entitãþilor ce slujeau ca membru uman-su-
prauman al ei. Dar ºi în lumile îngerilor are loc o schimbare. Pânã
acum, îngerii fuseserã veºmântul cu care era îmbrãcat christos.
ªi ei Îi mai fuseserã veºmânt pe parcursul celor 30 de anii care
trecuserã de la acea noapte din Bethlehem. acum, christos depune
veºmântul Sãu, format din ierarhiile cereºti, ºi îmbracã veºmân-
tul formei umane. De acum înainte, veºmântul în care el locuieºte
este omul iisus din nazareth. oºtile cereºti se retrag. Trebuie sã
amuþeascã acum ºi toate acele miracole ale Providenþei care, prin
colaborarea ierarhiilor îngereºti, luminaserã copilãria ºi tinere-
þea lui iisus. Mãreþia celor trei ani christici va consta în faptul
cã christos se dezbracã de divinitatea Sa, spre a fi în toate la fel
ca ceilalþi oameni ºi un frate al lor. Pânã când, mai apoi, în
momentul în care noaptea golgotei face loc luminii dimineþii
Paºtelui, îngerii sunt din nou adunaþi în jurul lui, spre a înconjura
cu hora lor ierarhicã mormântul ce devine ieslea pentru naºterea
unei noi lumi.
263
eMil BocK
noTe
i. Despre fiziologia Þãrii Sfinte
1 Friedrich Heinrich emanuel Kayser, Geologie.

2 aici facem trimitere la descrierile mai amãnunþite din cartea Istorie
originarã.
3 Vezi Istorie originarã, pp. 97–99.
ii. Misterul Christos ºi misterul Iisus
4 Vieþile ºi suferinþele sfinþilor i, 422 (insel Verlag, 1913).

5 Legenda aurea ii, pp. 131 ºi urm.
6 În Apocrife la Noul Testament, editate de Hennecke.
7 johann Wolfgang ernst, Despre un document referitor la problema
arborelui genealogic al lui Iisus, în „Foi pentru antroposofie“ Vi, 1.

8 Vezi Cezari ºi apostoli, anexa i.
9 rudolf Steiner, Evanghelia lui Luca, e.c. 114.
10 rudolf Steiner, Conducerea spiritualã a omului ºi a omeniri“, e.c. 15.
iii. Doi poli ai omenirii
11 Legenda aurea i, pp. 68 ºi urm.

12 Traducere de Hermann Beckh.
13 Vezi Istorie originarã, pp. 111 ºi urm. ºi pp. 156 ºi urm.
14 Vezi Moise ºi epoca sa, Lãcaºurile de Misterii ale lui Jethro,
Fiicele lui Jethro etc.

15 clemens alexandrinul, de pildã, îl numeºte nazaratos, Pliniu cel
Bãtrân, Zarathas. comp. cu Regi ºi profeþi, pp. 283 ºi urm.

16 rudolf Steiner, Evanghelia lui Matei, conferinþa din 2 septembrie
1910, e.c. 123. Vezi ºi Regi ºi profeþi, p. 283.

17 Vezi Regi ºi profeþi, p. 288.
18 Scrierea Albina, care se inspirã din Grota comorilor a lui efraim
Sirul, a fost editatã în anul 1886 de ernest a. Walis Budge în text original
264
sirian cu traducere englezã („anecdota oxoniensia“, Seria semitã i, 2).

Pasajele din Bar evreul ºi Mar Solomon le-a citat deja în 1894 pastorul
elveþian l. e. iselin, care s-a ocupat mult de legenda graalului º. a.
(„revista pentru teologie ºtiinþificã“, vol. 37, p. 330).
19 rudolf Steiner, Trepte pregãtitoare ale Misteriului de pe Golgota,
e.c. 152 ºi Christos ºi lumea spiritualã. Despre cãutarea Sfântului

Graal, conferinþa din 30 decembrie 1913, e.c. 149.
20 Legende ale evreilor i, 290. comp. cu Istorie originarã, pp. 75 ºi urm.
21 origene, De principiis, cartea a 2-a, capitolul 6, traducere de Karl
Fr. Schnitzer, Stuttgart, 1835.

22 christian geyer, Steiner ºi religia, în antologia scoasã de
Fr. rittelmeyer, Despre opera vieþii lui Rudolf Steiner.

23 acest grup pictural, asupra cãruia a atras atenþia pentru prima oarã
c. S. Picht, a fost publicat ca supliment de artã al revistei „Die christen-

gemeinschaft“ XVii, 9.
24 e. Hennecke, Apocrife ale Noului Testament, 1924, p. 58.
25 ediþia francezã a cãrþii Ha Zohar, sub îngrijirea lui ernst loreux,
Paris, 1906–1911, iii, 203; ii, 633.
iV. Douã copilãrii diferite
26 În legãturã cu irod, vezi Cezari ºi apostoli, pp. 104 ºi urm.

27 Despre saduchei, vezi Cezari ºi apostoli, pp. 134–143.
28 Pseudo-Evanghelia lui Matei, pp. 237 ºi urm.
29 Vezi Cezari ºi apostoli, p. 137.
30 Regi ºi profeþi, pp. 44 ºi urm.
31 Ibidem, p. 35.
32 Josephus: Bellum judaeorum i, 21, 10; antiquitates XV, 9, 4.
33 Regi ºi profeþi, pp. 41 ºi urm.; Cezari ºi apostoli, pp. 57 ºi urm.,
pp. 103 ºi urm.

34 Vezi prezentarea mai detailatã în Moise ºi epoca sa, pp. 200 ºi urm.
35 Vezi Istorie originarã, pp. 185 ºi urm.
36 Vezi Moise ºi epoca sa, pp. 32 ºi urm.
37 Idem, pp. 28 ºi urm.
265
eMil BocK
38 Vezi Cezari ºi apostoli, pp. 153 ºi urm. ºi 161 ºi urm.

39 Despre esenþa ºi viaþa ordinului esenienilor, vezi Cezari ºi apos-
toli, pp. 143 ºi urm. ºi anexa i.
1910, e.c. 123.

41 rudolf Steiner, Evanghelia lui Luca, conferinþa din 16 septembrie
1909, e.c. 114.

1909, e.c. 114.

1910, e.c. 123.

1909, e.c. 114.

45 rudolf Steiner, De la Iisus la Christos, conferinþa din 12 octom-
brie 1911, e.c. 131.

46 Ibidem, p. 285.
47 rudolf Steiner, De la Iisus la Christos, conferinþa din 12 octom-
brie 1911, e.c. 131.

48 Friedrich rittelmeyer, Nu trebuie oare sã fiu în cele ale Tatãlui
meu?, în „Die christengemeinschaft“ XV, 12.
V. Vieþile a douã Marii
49 Istorie originarã, pp. 26 ºi urm.

50 emil Bock, Jurnale de cãlãtorie – Italia, Grecia, Palestina, Stuttgart,
1960, p. 353.
51 Ibidem, p. 242.
52 Ibidem.
53 Vezi Cezari ºi apostoli, Iacob, fratele Domnului, pp. 281 ºi urm.
54 Vezi Cezari ºi apostoli, „coenaculumul“.
55 Vezi Cezari ºi apostoli, pp.229 ºi urm., 244 ºi urm., 253 ºi urm.
56 „Despre înãlþarea la cer a Mariei“ (Legenda aurea ii, pp. 1 ºi urm.;
„Despre Maria, Maica Domnului, când s-a înãlþat la cer“ (Vieþile ºi

suferinþele sfinþilor ii, p. 323 ºi urm.).
266
Vi. Iisus ºi Ioan
57 Vezi Cezari ºi apostoli, pp. 173 ºi urm.

58 Vezi rudolf Steiner, Evanghelia lui Luca, conferinþa din 20 sep-
tembrie 1909, galileea 114.
59 Vezi Cezari ºi apostoli, pp. 153 ºi urm ºi p. 253.
Vii. Drumul spre Botezul în Iordan: Christoforul
60 Din cercetarea Cronicii Acasha, evanghelia a cincea, galileea 148.

61 Vezi Cezari ºi apostoli, pp. 131 ºi urm.
267
DoUÃ eVangHelii aPocriFe
TraDUSe De eMil BocK ªi ÎnSoÞiTe De
o inTroDUcere a TraDUcÃTorUlUi
reMarcÃ PreliMinarÃ
aceste douã evanghelii apocrife despre copilãria lui iisus

adãugate volumului Copilãria ºi tinereþea lui Iisus, ºi devenite în
felul acesta din nou accesibile dupã o vreme îndelungatã, au apãrut
în 1924 în traducerea ºi cu o introducere a lui emil Bock
(volumele XiV/XV ale seriei de scrieri Christos al întregului
Pãmânt). De atunci, acest mic volum nu a mai fost reeditat, cãci
fãrã îndoialã emil Bock ar fi considerat necesar sã prelucreze
traducerea ºi sã conceapã cu totul altfel introducerea. În loc de
aceasta a apãrut cartea despre copilãria lui iisus, în care enigmatica
dualitate a celor douã istorii de crãciun, de la Matei ºi luca, a
fost prelucratã ºi expusã, atât cât este posibil, datoritã explicaþiilor
lãmuritoare ale lui rudolf Steiner. cele douã povestiri ale copilã-
riei au fost separate prin ceea ce prezintã particularitatea lor, iar
polaritatea istoric umanã ce se aflã la baza lor a devenit limpede,
fiind întemeiatã chiar pe evanghelii, astfel încât în final chiar ºi
configuraþiile celor douã „familii sfinte“ au putut prinde viaþã
pentru cititori, cu nuanþele lor specifice de destin.
acestei dualitãþi ce poate fi uºor cuprinsã cu privirea i se opune
mulþimea imaginilor cu caracter de basm din evangheliile apo-
crife. În aceste povestiri relativ la copilãria Mariei ºi a lui iisus
este ascunsã o minunatã înþelepciune. ele constituie documentarea
într-un mod impresionant, la fel ca ºi în alte lucrãri necanonice
269
eMil BocK
ale creºtinismului timpuriu, a concepþiei ce indicã limpede înspre

douã direcþii în ceea ce priveºte copilul iisus ºi pãrinþii Sãi. Dar
în ele nu se gãseºte o diferenþiere consecventã a figurilor atât de
diferite ale celor doi copii iisus ºi ale pãrinþilor lor. cu toate aces-
tea, dacã încercãm sã le citim având cheia cunoaºterii dobândite
din expunerile precedente, atunci ni se va revela dualitatea conþi-
nutã ºi în aceste imagini de basm care ni s-au transmis. Vom putea
recunoaºte unde anume vorbeºte, din descrierile legendare, speci-
ficul familiei lucanice, ºi unde este vorba de istoria de crãciun
din evanghelia lui Matei, sau unde nu existã nicio diferenþiere
între cele douã aspecte, ºi are loc o amestecare a celor douã tipuri.
Dar tocmai datoritã bogãþiei imaginilor ºi povestirilor minunate
din evangheliile apocrife, claritatea limbajului ºi formulãrilor din
evangheliile canonice pot apãrea într-o luminã nouã.
Dr. gunhild Kačer-Bock
270
inTroDUcere
i
evangheliile apocrife, din a cãror bogãþie facem accesibile aici
douã evanghelii despre naºterea ºi copilãria lui iisus, sunt astãzi
aproape necunoscute. numai pe ici ºi pe colo se pot gãsi câteva
fragmente, ca de exemplu în imaginile lui albrecht Dürer, referi-
toare la viaþa Mariei, sau în câteva legende despre christos ale
Selmei lagerlöf.
Pânã la mijlocul secolului trecut, situaþia a fost alta. Pe atunci
se puteau cumpãra cãrþulii populare despre doctorul Faust, despre
frumoasa Magelone, sau chiar câteva evanghelii apocrife, în caiete
ieftine, de la tarabele din iarmaroace.
cum a putut sã se scufunde atât de repede bogata lume a
scrierilor apocrife ce înconjurau noul Testament? rãspunsul la
aceastã întrebare ne aduce totodatã mai aproape ºi de esenþa evan-
gheliilor apocrife.
Toate întâmplãrile de pe suprafaþa Pãmântului pe care le pot

percepe simþurile sunt însoþite din belºug ºi întreþesute de acþiuni
ºi de procese suprasensibile multilaterale. ceea ce numim noi
istorie, descriind-o în mod exterior, îºi extrage viaþa din domeniul
supraistoriei, al metaistoriei, care nu este accesibil decât privirii
ochilor sufleteºti treziþi.
271
eMil BocK
atunci când, în vremurile vechi, oamenii care mai vedeau încã

suprasensibilul scriau istoria, descrierile ºi povestirile lor erau
întotdeauna întreþesute de imagini ale proceselor suprasensibile.
cãci aºa cum pentru aspectul pãmântean al întâmplãrilor, al
descrierilor cronicãreºti exterioare, conceptul reprezintã forma de
expresie, tot aºa imaginea constituie mijlocul de expresie pentru
descrierea proceselor cereºti-suprasensibile. aºa au luat naºtere
acele forme pe care le numim astãzi mituri, legende ºi basme.
Dar în ultima perioadã a evoluþiei umanitãþii omul ºi-a în-
dreptat într-un mod tot mai exclusiv interesul asupra lumii exteri-
oare, perceptibilã simþurilor senzoriale. el ºi-a perfecþionat vederea
pãmânteanã ºi raþiunea pãmânteanã. Dar ochii sufletului au orbit.
lumea suprasensibilã s-a întunecat pentru om ºi, odatã cu ea,
lumea imaginilor.
ªi dacã omul citeºte ºi cerceteazã în ziua de azi cãrþi care
provin încã din vechea clarvedere, pentru început el stã consternat
în faþa conþinutului imaginativ. cãci el cãuta în cãrþi numai o
vestire a ceea ce s-a desfãºurat cândva în lumea exterioarã. ima-
ginile lumii suprasensibile devin enigmatice, devin povestiri despre
minuni de neînþeles, atunci când omul vrea sã le înþeleagã drept
descrieri ale unor procese pur pãmânteºti. S-a ajuns la explicaþia
cã vechii scriitori nãscoceau mereu povestiri despre minuni ºi-ºi
împodobeau în felul acesta relatãrile.
Savanþii au început sã separe cu zel din vechile documente
ceea ce era real de ceea ce era – dupã pãrerea lor – ireal. ei au
plasat într-o parte tot ceea ce putea fi „atestat istoric“. De cealaltã
parte a rãmas tot ceea ce ei au considerat a fi fost adãugat ulterior,
pentru „înfrumuseþarea“ textului, ca „legende nãscocite“.
nu s-a observat cã, dintr-un interes unilateral pentru Pãmânt,
oamenii au devenit orbi faþã de cer; cã prin vederea materialistã
s-a ajuns la un dispreþ filistin tocmai faþã de cele ce ne vestesc
despre viaþa ºi acþiunea fiinþelor invizibile din lumea spiritualã.
272
la început, oamenii stãteau dezarmaþi, apoi plini de un orgoliu

dispreþuitor în faþa chipurilor imaginative din vechile scrieri, fãrã
a ºti cã, dispreþuind imaginile, dispreþuiau ºi pierdeau în acelaºi
timp ºi lumea spiritualã.
Tragismul acestei pierderi poate fi recunoscut deosebit de
limpede în modul în care s-au raportat savanþii în special în cea
de a doua jumãtate a secolului al XiX-lea la evangheliile noului
Testament.
interesul istoric exterior nu vedea în evanghelii decât scrierile
sursã pentru „viaþa lui iisus“, pentru biografia omului iisus din
nazareth. lipsa de înþelegere faþã de unele lucruri ce sunt scrise
în evanghelii, ºi în special faþã de „minunile“, povestite a devenit
tot mai mare. a început criticarea Bibliei. oamenii au cutezat sã
separe ºi din evanghelii cele ce puteau fi atestate istoric de cele
considerate „legende“ ºi, de aceea, apreciate drept inutilizabile din
punct de vedere istoric. Tot aºa cum un orb neagã Soarele, s-a
exclus din istoria Pãmântului istoria divinã. ªi atunci când s-a
considerat cã s-a obþinut o imagine fidelã din punct de vedere isto-
ric a omului Iisus, s-a pierdut, în fond, înþelegerea fiinþei dumne-
zeieºti a lui Christos, care a devenit om în iisus.
abordãrile istorice exterioare îl pot gãsi numai pe omul iisus.
o înþelegere cunoscãtoare a lui christos ca fiinþã suprasensibilã
presupune o viaþã în imagini inspirate din spirit, în imaginaþiuni
care sã redea realitatea spiritualã. ªi chiar mai mult. cãci un mod
de considerare care vede în conþinutul de imagini al vechilor
povestiri numai un produs al fanteziei, trebuie sã eºueze ºi în faþa
tainei omului iisus. acest lucru ne poate deveni limpede din evan-
gheliile despre copilãria lui iisus.
Viaþa aceluia pe care Providenþa l-a pregãtit pentru a fi înve-
liºul eului lui christos a fost, încã din copilãrie, învãluitã întru
totul în acþiunea ºi faptele îngerilor. Minunate puteri spirituale Îl
purtau, Îl îndrumau ºi vorbeau prin el.
273
eMil BocK
evangheliile apocrife despre copilãria lui iisus aparþin într-ade-

vãr, pânã la ultimul cuvânt al lor, de lumea imaginilor, a imagi-
naþiunilor. De aceea, consideraþiile istorice exterioare eºueazã în
faþa acestora în modul cel mai radical. Pentru cel care cautã în ele
biografia exterioarã a tinereþii unui om, ele rãmân aberante sau
mute. Un asemenea om nu gãseºte în ele decât poveºti pentru copii.
când teologul Thilo a editat în 1832 pentru prima oarã sub
aspect ºtiinþific o serie de evanghelii apocrife dupã manuscrisele
pãstrate în limbile greacã ºi latinã, el s-a exprimat în cuvântul
introductiv în felul urmãtor, referindu-se la motivul pentru care
aceste texte nu au fost date publicitãþii vreme atât de îndelungatã,
deºi ele au constituit de mult timp o problemã pentru teologi:
„Fãrã îndoialã cã anumiþi savanþi […] au respins cu dezgust pu-
blicarea acestor poveºti murdare pentru adormit copiii“.
ceea ce Thilo exprimã în aceastã manierã crasã reprezintã în
mare, pânã în ziua de azi, atitudinea unei teologii intelectuale,
lipsite de spirit, în faþa evangheliilor apocrife.
În felul acesta rãspundem la întrebarea cum s-a ajuns ca scrie-
rile apocrife sã fi fost atât de repede uitate în ultima vreme. iar
marea pierdere a imaginilor, dincolo de care trebuie sã resimþim
cu durere pierderea lumii spirituale ºi a cunoaºterii lui christos,
a antrenat cu sine ºi evangheliile apocrife. De aceea sunt ele astãzi
atât de necunoscute.
Dar noi ne aflãm acum la o rãspântie. În epoca anterioarã nouã,
cea a materialismului, omul s-a întors de la lumea suprasensibilã.
aceasta a constituit totodatã o întoarcere de la imagini. iar dacã
în ziua de azi pretutindeni se trezeºte o nouã dragoste faþã de
basme ºi mituri, iar oamenii se îndreaptã din nou cu bucurie ºi dor
înspre lumea imaginilor, în aceasta trãieºte, chiar dacã numai în
germen, o nouã îndreptare spre lumea spiritualã.
exprimarea lui Thilo aratã cã pentru gândirea filistinã cu pre-
tenþii savante nu numai adevãrul imaginilor, ci ºi frumuseþea lor
274
este cufundatã în întuneric. Dar în ziua de azi existã o cerinþã plinã

de dor faþã de scrierile saturate de imagini ale timpurilor în care
omenirea era „vãzãtoare“. oamenii doresc sã se bucure contem-
plând frumuseþea imaginilor. ªi, neclar, se presimte cã existã o cale
ce duce de la frumuseþea vie a povestirilor în imagini la adevãrul
viu, dezvãluit, a ceea ce este exprimat în imagini: la lumea spiri-
tualã cu minunile ºi fiinþele ei.
lipsa de evlavie l-a separat de lumea spiritualã pe omul ce
aprecia insuficient imaginile. Veneraþia contemplativã trebuie sã
fie prima treaptã spre reunirea omului cu lumea de deasupra lui.
iar bucuria faþã de frumuseþea imaginilor este începutul veneraþiei,
al evlaviei. aºadar, evangheliile oferite pot deveni îndrumãtoare
spre o nouã cunoaºtere spiritualã.
evangheliile apocrife provin, fãrã îndoialã – chiar dacã nu sub

forma lor cunoscutã în ziua de azi –, din vremea creºtinismului
originar. Pe atunci creºtinismul intra în lumea Misteriilor. În þãrile
din jurul Mãrii Mediterane se constituiau primele comunitãþi de
creºtini, din oameni care, unii, se mai aflau încã, prin viaþa cul-
tic-sacramentalã a Misteriilor, în starea de a percepe lumea supra-
sensibilã. În faþa sufletelor celor binecuvântaþi de spirit din rândurile
primilor creºtini se afla, ca obiect al contemplãrii spirituale, soarta
pãmânteascã a lui christos.
Unii dintre ei vedeau taina vieþii lui christos într-o mulþime
de tablouri imaginative. Din aceastã vedere a provenit ceea ce au
devenit, ulterior, Evangheliile apocrife. alþii recunoºteau parcursul
vieþii celei sfinte mai mult în cuvinte inspirative exacte, ce vorbeau
cu profunzime sufletului, care ordonau elementul imaginativ, îl
strãbãteau cu luminã ºi îi confereau limbajul sonor. Din aceste
inspiraþii de care aveau parte doar puþinii dãruiþi cu har a fost creat
ceea ce au devenit Evangheliile canonice.
275
eMil BocK
ªi când aceste patru evanghelii au fost reunite în noul Tes-

tament, în urmã a rãmas mulþimea evangheliilor pur imaginative.
În ele se exprima spiritualul într-un mod deosebit de direct, în
imagini nevoalate, într-un flux bogat de imagini în miºcare. Dar
ele erau, din aceastã cauzã, expuse, într-o mãsurã ºi mai mare,
înþelegerii greºite. cãci rãmânea la latitudinea oamenilor care le
cunoºteau sã aprecieze singuri dacã vor considera deja imaginile
drept ultimã realitate sau ºi le vor face transparente. De aceea nu
au fost oferite tuturor ºi au fost tãinuite. aºa au ºi primit numele
de „evanghelii apocrife“, evanghelii tãinuite.
Dar pe mãsurã ce trecea timpul nu s-a mai reuºit pãstrarea lor
în tainã. Tot mai multe au rãzbãtut la suprafaþã. ªi ele au ajuns
la lumina zilei în nenumãrate variaþiuni.
iar atunci când, pe vremea lui augustin ºi ieronim, creºtinismul
a devenit religie de stat, nu a mai fost posibilã tãinuirea scrierilor
apocrife. Dar în acea perioadã Biserica a îndepãrtat câte ceva din
aceastã bogatã comoarã. Întregi scrieri au dispãrut, în altele carac-
terul imaginativ nevoalat a fost atenuat. asta nu pentru cã Biserica
le-ar fi considerat false, ci pentru cã îi era teamã de caracterul
direct al comunicãrii ºi de neînþelegerea lor.
ªi aºa s-a ajuns cã evangheliile apocrife care ni s-au pãstrat
nu mai prezintã înfãþiºarea lor originarã. Dar sufletul aflat într-o
vie cãutare rãzbate prin contemplare plinã de veneraþie ºi aprofun-
dare, dincolo de cuvintele prin care ne vorbesc astãzi aceste scrieri,
la imaginea sufleteascã, iar prin imagine, la realitatea spiritualã
ce se reveleazã prin ea.
Prima dintre cele douã evanghelii despre copilãria lui iisus,

care urmeazã, este precedatã de un schimb de scrisori dintre
Sfântul ieronim ºi doi episcopi. indiferent dacã aceste scrisori sunt
autentice sau imaginate, ele ne pot arãta cu ce precauþie plinã de
teamã ºi cu câtã teamã de erezie se raporta Biserica creºtinã la
276
evangheliile ce n-au mai putut fi pãstrate apocrife. Traducerea

schimbului de scrisori este urmãtoarea:
„iubitului nostru frate, presbiterul ieronim, episcopii cromatius
ºi Heliodorus îi transmit, prin puterea lui christos, salutul celui sfânt.
În cãrþile apocrife am gãsit vorbindu-se despre naºterea
Fecioarei Maria ºi a Domnului nostru iisus christos. Suntem ne-
voiþi sã apreciem cã multe din cele scrise acolo contrazic credinþa
noastrã. ªi de aceea suntem de pãrere cã ar trebui sã le respingem
în întregime, pentru ca sã nu pregãtim bucurie lui antichrist
tocmai sub mantia lui christos. ªi pe când cântãream încã acestea
în inimile noastre, venit-au sfinþii bãrbaþi Parmenius ºi Virinus la
noi ºi spusu-ne-au cã în sfânta ta slujbã ai gãsit o carte ebraicã,
scrisã de mâna binecuvântatului evanghelist Matei. ªi cã înãun-
trul ei s-ar afla descrise ºi naºterea Fecioarei Maria ºi copilãria
Mântuitorului nostru.
ne îndreptãm aºadar cu puterea Domnului nostru iisus christos
înspre inima ta iubitoare ºi te rugãm sã traduci cartea din ebraicã,
pentru urechile latine. nu pentru a afla toate amãnuntele posibile
despre christos, ci pentru a fi feriþi de amãgirile eretismului. cãci
pentru a împrãºtia o învãþãturã rea în lume ºi-au alipit nãscocirile
de buna copilãrie a lui christos, pentru a ascunde prin dulceaþa
vieþii amãrãciunea morþii. Va fi o mãrturie a curatei tale voinþe de
iubire, dacã asculþi rugãmintea fraþilor tãi fãcând accesibil episco-
pilor care cer, de dragul voinþei tale de iubirii, ceea ce consideri
tu potrivit.
Puterea însãnãtoºitoare a Domnului lumilor sã te umple pe tine.
roagã-te pentru noi.“
„Sfinþilor ºi binecuvântaþilor episcopi cromatius ºi Heliodorus

le transmite ieronim, mãruntul serv al lui christos, prin puterea
lui christos, salutul binecuvântãrii.
277
eMil BocK
cine sapã într-un pãmânt aurifer nu poate alege imediat tot

ceea ce-i oferã pãmântul, cãci înainte ca strãlucitoarea povarã sã
se înalþe la luminã trebuie mult zãbovit pentru a întoarce bucãþile
de pãmânt ºi gliile ºi a le ridica la suprafaþã. ªi câtã vreme bogãþia
încã nu se înmulþeºte, speranþa trebuie sã ne hrãneascã.
o grea lucrare ni se pune atunci când Sfinþiile voastre îmi cer
sã dau ceea ce nici mãcar Sfântul apostol ºi evanghelist Matei nu
a vrut sã scrie în mod public. cãci dacã nu ar fi fost o tainã atât
de mare ar fi adãugat-o el însuºi evangheliei pe care ne-a dat-o.
Dar el a alcãtuit aceastã cãrþulie în limba ebraicã, ºi nu a dat-o
mai departe pentru ca aceastã carte, scrisã cu propria sa mânã în
limba ebraicã, sã nu ajungã decât în mâinile celor mai evlavioºi
bãrbaþi, care sã o primeascã de fiecare datã de la cei vrednici care
i-au precedat, ºi tot aºa, de-a lungul timpurilor.
Deºi cartea nu a fost datã nimãnui spre traducere, textul sãu
a fost rãspândit când într-un fel, când într-altul. ªi aºa s-a ajuns
ca un discipol al maniheilor, pe nume leucius, care a rãspândit
ºi istoria apostolilor în formã falsã, a dat aceastã carte având un
conþinut care nu slujeºte zidirii, ci distrugerii. ªi ea a fost încu-
viinþatã de Sinod, deºi nu oricine meritã ca urechea Bisericii sã
i se deschidã.
Muºcatul ºi lãtratul câinilor sã înceteze; cãci noi nu voim sã
adãugãm aceastã cãrþulie scrierilor canonice, ci voim sã traducem
scrierile apostolului ºi evanghelistului, pentru a dezvãlui înºelã-
toriile eretismului.
cu aceastã lucrare împlinim cererea evlavioºilor episcopi, aºa
cum voim sã întâmpinãm prin ea ºi pe ereticii lipsiþi de evlavie.
Pentru iubirea lui christos vrem sã înfãptuim preaplinul nostru
ºi vrem sã încredinþãm cã ne vine ajutor prin rugãciunile acelora
ce gãsesc calea prin sârguinþã ºi ascultare înspre sfânta copilãrie
a Mântuitorului nostru.“
278
ii
aºa-numita Pseudo-evanghelie a lui Matei ni s-a pãstrat doar
în manuscrise latine. ea a fost tradusã dupã textul pãstrat în
manuscris la Vatican. Într-o anexã, se aflã adãugate douã pãrþi care
se abat mult de la rest, pãrþi provenite din alte douã versiuni, aflate
în principal într-un codex parizian.
cea de-a doua evanghelie tipãritã aici s-a pãstrat într-un
manuscris arab. Din pãcate, ea a putut fi tradusã numai dintr-o
transcriere latinã a acesteia, care provine, în principal, din tradu-
cerea latinã pe care a dat-o Sike textului arab, atunci când a
publicat-o, în 1697.
Textele latine sunt preluate din ediþia Tischendorff a evan-
gheliilor apocrife, care conþin toate dovezile ºtiinþifice exacte.
cele douã evanghelii sunt ca douã lumi diferite. ªi, din punct
de vedere pur exterior, cea dintâi ne indicã, în privinþa naºterii
formei sale actuale, mai mult lumea spiritualã a occidentului, pe
când cea de a doua mai mult lumea orientului.
Venind din þinutul limbii ebraice, aºa-numita Pseudo-evanghe-
lie a lui Matei a fost cuprinsã de creºtinismul roman occidental.
acesta i-a dat o formã care conþine în sine multã mãsurã ºi
limpezime, purtând pretutindeni ºi o trãsãturã sufletesc-umanã.
evanghelia arabã a copilãriei lui iisus ºi-a primit forma pe
pãmânt persano-arabo-sirian, prin creºtinismul nestorian. nesto-
rienii, care au devenit mai târziu învãþãtorii erudiþilor islamici, au
cultivat un creºtinism puternic întreþesut de elemente imaginative
ºi care se strãduia totodatã mult în vederea înþelegerii lumii.
aceastã caracteristicã spiritualã a marcat ulterior în mod clar,
într-o formã modificatã, cultura islamicã, prin ascuþimea de gân-
dire ºi prin bogãþia fanteziei. astfel, evanghelia arabã povesteºte
folosind imagini ce uneori par a nãvãli înspre noi, neînfrânate, din
lumea spiritualã. Dar imaginile sunt strãbãtute mereu ca de o
fulgerare argintie: o razã de înþelepciune neaºteptatã strãfulgerã
prin ele, iluminând pentru un scurt rãstimp mulþimea imaginilor.
279
eMil BocK
Putem resimþi, de exemplu, atunci când în povestire se vorbeºte

despre cei trei regi-magi, cã deja Zarathustra prezisese apariþia
stelei; sau atunci când evanghelistul descrie fuga copilului iisus
din egipt, ºi izbucneºte în exclamaþie admirativã: ce minunat este
purtat prin toate împãrãþiile Pãmântului cel care este Domn al
împãrãþiilor Pãmântului!
În bogãþia aproape impetuoasã de imagini a evangheliei arabe,
nu avem, aºa cum tindem sã considerãm astãzi, produse târzii ale
unei fantezii deja decadente. Putem considera mai degrabã cã în
ea este conþinutã o evanghelie apocrifã într-o formã originarã
relativ nemodificatã. limba arabã a constituit pentru ea o protecþie
faþã de tendinþa de trivializare a conducãtorilor Bisericii, în vremea
în care trãirea imaginativã începuse deja sã se stingã.
cãutarea autorilor unor astfel de evanghelii cum sunt cele douã
redate aici trebuie sã fie din ce în ce mai puþin în prim-plan.
Scrierile ce provin dintr-o contemplare suprasensibilã – fie aflate
numai pe treapta imaginativã, ca evangheliile apocrife, fie pe
treapta inspiraþiei ºi intuiþiei, ca scrierile canonice ale noului
Testament – nu mai sunt scrise doar de oameni, ci ºi de însãºi
lumea spiritualã.
De aceea nu ne este îngãduit sã vedem în ele simple notiþe
literare, ci o expresie a provenienþei lor suprasensibile, a faptului
cã scrierile apocrife în forma lor actualã ne conduc la apostoli, ºi
cã prima din cele douã evanghelii ale noastre, în trei variante
diferite, ne îndrumã spre trei fãpturi diferite din preajma lui
christos: Matei, iacob ºi ioan.
evanghelia latinã despre copilãria lui iisus ne duce, în prima

ei parte, în lumea delicatã, plinã de frumuseþe ºi curãþenie cereascã
a vieþii Mariei. Din imaginea Mariei izvorãºte puritate
vindecãtoare ºi frumuseþe. Pruncul iisus este de la bun început
stãpânul regesc cel atotcunoscãtor, prin care omenirea Pãmântului
îºi atinge culmea de înþelepciune.
280
evanghelia arabã despre copilãria lui iisus începe chiar cu mi-

nunata naºtere. copilul vorbeºte chiar din iesle. ªi el pronunþã
cuvintele covârºitoare: eu sunt logosul. ªi apoi, prin imagini
mereu noi, ne apare înaintea sufletului faptul cã a venit pe Pãmânt
o fiinþã ce aduce vindecare curatã în lumea bolnavã, o fiinþã din
al cãrei trup se revarsã curenþi de apã vie ºi vindecãtoare. orice
de pe suprafaþa Pãmântului vine în contact cu acest trup sfânt ºi
vindecãtor este transformat. Din substanþa trupului acestui copil
radiazã o transsubstanþiere. ªi aceastã vindecare nu este altceva
decât vindecarea celor trecãtoare ºi a bolii de care suferã întreaga
creaturã. – abia în încheierea evangheliei, din copilul ce radiazã
bunãtate ºi aduce vindecare devine bãiatul atotºtiutor. În templu,
cel de 12 ani dezvãluie cã întreaga înþelepciune omeneascã îºi aflã
plenitudinea în el.
Puritatea ºi înþelepciunea, copilul ºi înþeleptul, se reunesc în
copilul ce creºte, urmând sã devinã potir al lui christos. Dar pe
când una din evanghelii povesteºte despre puritatea infantilã
producãtoare de minuni a lui iisus, cealaltã ne-o descrie pe fecio-
relnica mamã Maria. Se limpezeºte taina ce pluteºte peste naºte-
rea lui iisus.
naºterea feciorelnicã nu rãmâne nici minune grobianã ºi nici
amãgire evlavioasã. contemplatã ca imagine, ea ni se reveleazã.
ªi dacã vom cãuta apoi dincolo de imagine ceea ce s-a desfã-
ºurat spiritual, suprasensibil, atunci recunoaºtem cã ºi în eveni-
mentele pãmânteºti naºterea feciorelnicã este mai mult decât o
simplã imagine.
cel care aduce mântuirea trebuia sã fie primit într-un trup sfânt
ºi numai prin ocrotirea unei inconºtienþe fãrã de prihanã putea fi
nãscut un trup sfânt, un trup sfinþit. numai acolo unde pofta ºi
simþirea omeneascã au tãcut pe deplin, în nevinovãþia somnului
omenesc, a putut Spiritul sfânt ºi vindecãtor pregãti el însuºi trupul
în care voia sã intre el, spre vindecarea creaturii bolnave.
281
eMil BocK
astfel cã minunatele povestiri delicate despre naºterea ºi

copilãria Mariei, despre conceperea imaculatã ºi naºterea fãrã du-
reri a pruncului iisus aparþin la fel de firesc de aceastã evanghelie,
cum aparþin de cealaltã povestirile despre apa care a dobândit
puteri vindecãtoare dupã ce trupul pruncului iisus S-a spãlat în
ea, despre scutecele indestructibile ºi vindecãtoare, datoritã faptu-
lui cã au învelit trupul pruncului iisus.
„evanghelia copilãriei“, aºa se numeºte, plinã de semnificaþie,
una din cele douã evanghelii.
evangheliile copilãriei nu vor numai sã povesteascã ce s-a
întâmplat cândva. ele vor ca pretutindeni sã se întâmple din nou
ceea ce povestesc ele. ªi ele se adreseazã îndeosebi omenirii
prezentului, spunându-i: Deveniþi ca niºte copilaºi!
În ziua de astãzi a devenit imposibil sã se împlineascã cu totul
aceastã cerinþã a lui christos, atunci când omul se strãduieºte spre
simplitatea ºi nevinovãþia copilului prin faptul cã înceteazã sã
tindã spre cunoaºtere ºi înþelepciune. cãci a fi nevinovat în sensul
de a nu ºti nu înseamnã a fi copil în sensul pruncului iisus. Trebuie
reunite puritatea cu înþelepciunea, pentru ca în noi sã trãiascã acel
copil înfãptuitor de minuni.
am îmbãtrânit datoritã gândirii noastre. cel care vrea sã împli-
neascã cuvintele lui christos: Deveniþi ca niºte copilaºi, trebuie
sã-ºi întinereascã gândirea ºi sã o elibereze, trebuie sã-ºi stimu-
leze în gândire forþa copilãriei lui iisus.
În gândirea noastrã îmbãtrânitã se revarsã puterile copilãriei,
puteri vindecãtoare, dacã ne transformãm gândirea în contemplare,
prin familiarizarea contemplativã ºi plinã de veneraþie în lumea
imaginilor ce ne vesteºte lumea spiritului.
astfel, cele douã evanghelii apocrife vor sã constituie o ade-
vãratã „evanghelie a copilãriei“, oferindu-ne ºi puterea ºi calea
pentru împlinirea cerinþei lui christos, pe care ne-o reamintesc ele:
Fiþi ca niºte copilaºi, cãci altfel nu pãtrundeþi în lumile spirituale!
282
i. o eVangHelie ce relaTeaZÃ
coPilÃria lUi iiSUS
(aªa-nUMiTa PSeUDo-eVangHelie a lUi MaTei)
Cartea începe de la naºterea cereºtii Maria ºi de la copilãria

Mântuitorului
cartea a fost scrisã în limba ebraicã de binecuvântatul evan-

ghelist Matei ºi tradus în limba latinã de binecuvântatul preot
ieronim.
[eu, iacob, fiul lui iosif, am scris cu adâncã evlavie faþã de

lumea spiritualã ceea ce am vãzut eu cu ochii mei în vremea în
care s-au nãscut binecuvântata Fecioarã Maria ºi christos, Domnul
ºi Mântuitorul nostru. ridic înspre lumea divinã sufletul meu plin
de recunoºtinþã pentru faptul cã m-a luminat cu înþelepciune
despre marea întâmplare a sosirii lui Dumnezeu. Prin aceastã sosire
s-a revelat plenitudinea divinã celor 12 seminþii ale lui israel.]1
1ceea ce stã scris în parantezã este introducerea pe care o avea cartea într-un
alt manuscris.
283
eMil BocK
ParTea ÎnTÂi
1.
În marile zile ale Sosirii trãia la ierusalim un bãrbat din

seminþia lui iuda. numele sãu era ioachim. era pãstor ºi vieþuia
laolaltã cu oile sale. Prin sentimentele sale simple, prin buna sa
voinþã ajunsese pânã la sfânta sfialã. Singura sa grijã era pentru
turmele sale. Din cele obþinute de la turme îi hrãnea pe toþi aceia
care ajunseserã la sfânta sfialã. Îndoite daruri aducea acelora care
se strãduiau neîncetat în sfânta lor sfialã ºi cunoaºtere a învãþã-
turii divine, daruri simple celor ce erau slujitorii lor. el împãrþea
astfel tot ceea ce avea – mieii ºi oile ºi lâna, ºi toate celelalte –
în trei pãrþi: o parte o dãdea vãduvelor, orfanilor, pelerinilor ºi
sãrmanilor; o alta acelora care celebrau sfântul cult ca preoþi, iar
cea de a treia parte o pãstra pentru sine ºi casa lui.
astfel erau faptele sale. iar lumea divinã îi înmulþea turmele,
astfel încât el nu-ºi avea egal în poporul lui israel. aºa începuse
el sã facã de la vârsta de 15 ani. la vârsta de 20 de ani o luã de
soþie pe ana, fiica lui izaºar. ªi ea era tot din seminþia lui, din
neamul lui David. Dar dupã ce trãise 20 de ani cu ea, nu avea de
la ea nici fiu ºi nici fiicã.
2.
Într-o zi de sãrbãtoare ioachim se afla printre cei ce aduceau

Stãpânului lumii prinos de jertfã, ºi era tocmai pe cale sã înfãþiºeze
Domnului darurile sale. atunci unul dintre învãþãtorii din templu,
care purta numele de ruben, se apropie el ºi spuse: Þie nu îþi este
îngãduit sã stai printre cei ce împlinesc jertfa dumnezeiascã, pentru
cã lumea divinã nu te-a binecuvântat cu înmulþirea neamului tãu
în israel.
cu adâncã ruºine suferi el totul în faþa întregului popor, ºi plecã
plângând de la Templul Domnului. Dar el nu se întoarse acasã,
ci merse la turmele sale. Îi luã pe pãstori cu sine ºi merse prin
284
munþi într-o þarã îndepãrtatã. ªi vreme de cinci luni soþia sa ana

nu primi nicio veste de la el.
iar ana se ruga plângând: Tu, Stãpâne ceresc, Preaputernice
Spirit divin al poporului israel, care nu mi-ai dat niciun fiu, de
ce mi-ai luat acum ºi bãrbatul? au trecut cinci luni de când nu
mi-am mai vãzut bãrbatul. ªi eu nu ºtiu dacã nu cumva a murit,
ºi dacã nu trebuie sã-i pregãtesc mormântul.
aºa plângea ea cu lacrimi fierbinþi în grãdina casei sale. ªi
când îºi ridicã în rugãciune privirile spre Stãpânul lumii, vãzu pe
o tufã de dafin un cuib de vrãbii. Printre hohote de plâns îºi înãlþã
ea vocea înspre Stãpânul ceresc. Tu, Doamne, Dumnezeule atotpu-
ternic, Tu ai dãruit urmaºi tuturor creaturilor, ºi animalelor sãlba-
tice, ºi vitelor de povarã, ºi ºerpilor, ºi peºtilor, ºi pãsãrilor, ºi toþi
se bucurã de puii lor. Vrei oare ca numai pe mine singurã sã mã laºi
în afarã de la darurile Tale? Tu, Doamne, ºtii cã din primul ceas
al cãsniciei mele eu am fãcut jurãmântul cã dacã-mi vei dãrui un
fiu sau o fiicã eu îþi voi jurui copilul pentru Templul Tãu cel sfânt.
ªi pe când rostea încã acestea, deodatã apãru în faþa privirii
sale un Înger, ca sol al Stãpânului lumii, care spuse: nu te teme,
ana. În hotãrârile lumii divine trãieºte rodul trupului tãu. iar ceea
ce se va naºte din tine va fi o minune pentru toate vremurile, pânã
la sfârºitul veacurilor.
ªi dupã ce Îngerul rosti aceste cuvinte, dispãru din faþa ochilor
ei. iar peste ana veni o fricã mare ºi început sã tremure, pentru
cã vãzuse un asemenea chip din Spirit ºi auzise o asemenea vor-
bire din Spirit. ea merse în camera ei, ºi se prãbuºi ca moartã pe
patul sãu. Întreaga zi ºi întreaga noapte continuã sã se roage, zgu-
duitã pânã în strãfunduri.
apoi îºi chemã slujitoarea la sine ºi îi spuse: Vezi cã am de-
venit vãduvã ºi sunt singurã, vezi cã sufletul meu se teme, ºi n-ai
vrut sã vii nici mãcar o datã la mine? iar slujitoarea îi rãspunse
cârtind: Dacã zeii þi-au închis pântecele ºi þi-au luat bãrbatul, eu ce
sã mai caut la tine? iar când ana auzi acestea, plânse ºi mai mult.
285
eMil BocK
3.
În aceastã vreme, pe dealurile pe care îºi pãºtea ioachim tur-

mele apãru fãptura unui tânãr, care-i spuse: De ce nu te întorci la
femeia ta? ioachim rãspunse: ea este soþia mea de 20 de ani. Dar
fiindcã lumea divinã nu a îngãduit sã mi se nascã un fiu din ea,
a trebuit sã mã îndepãrtez în cea mai adâncã ruºine din Templul
lui Dumnezeu. la ce sã mã mai întorc la ea, de vreme ce am fost
respins ºi dispreþuit o datã pentru totdeauna? Vreau sã rãmân aici
cu oile mele, atâta timp cât lumea divinã îmi va îngãdui sã vãd
lumina zilei. Prin argaþii mei voi face sã ajungã din belºug partea
lor la sãraci, vãduve, orfani ºi preoþi.
Dupã ce a spus acestea, tânãrul i-a rãspuns: eu sunt un Înger
al lui Dumnezeu. ca Înger, i-am apãrut astãzi soþiei tale, care se
ruga cu lacrimi. ªi eu am mângâiat-o. Trebuie sã ºtii ºi tu cã din
sãmânþa ta se va naºte o fiicã. ea va ajunge în Templul lui Dumnezeu,
ºi în fiinþa ei se va odihni în pace Spiritul Sfânt. Bogãþia ei ce-
reascã se va înãlþa deasupra tuturor celorlalte femei purtãtoare de
sfinþenie, ºi nimeni nu va putea spune cã a existat vreodatã cineva
care sã-i fi fost egal. Dar nici dupã ea nu va veni vreodatã, în acest
eon, cineva care sã o egaleze pe Pãmânt. coboarã aºadar de pe
munte, ºi întoarce-te la soþia ta. Tu o vei afla însãrcinatã, cãci lu-
mea divinã va trezi sãmânþa în ea. Pentru aceasta, tu trebuie sã
aduci lumii divine jertfa recunoºtinþei inimii tale. atunci sãmânþa
ei va fi binecuvântatã, binecuvântare va fi asupra întregii sale
fiinþe, ºi ea va fi mamã a Binecuvântãrii din toate timpurile.
cu adâncã evlavie a rostit ioachim cãtre Înger: Dacã eu am aflat
har în faþa ochilor tãi, binevoieºte de intrã puþin în coliba mea ºi mã
binecuvânteazã pe mine, sclavul tãu. atunci Îngerul a vorbit cãtre
el: nu te numi pe tine sclav al meu, cãci amândoi suntem sclavi,
fiindcã suntem slujitorii aceluiaºi Stãpân al lumii. Dar mâncarea
mea nu se vede cu ochii ºi bãutura mea este ascunsã privirilor
ochilor omeneºti. De aceea nu mã ruga sã intru în coliba ta pãmân-
teanã, însã ceea ce voieºti sã-mi oferi mie adu jertfã lumii divine.
286
atunci luã ioachim un miel fãrã de patã ºi rosti cãtre Înger:

eu nu aº îndrãzni sã-l aduc pe acesta ca jertfã lumii divine, dacã
porunca ta nu mi-ar conferi consacrarea de preot, ca sã pot împlini
aceastã jertfã. atunci Îngerul a rostit cãtre el: eu nu te-aº chema
sã aduci aceastã jertfã, dacã nu aº cunoaºte voinþa celui prea înalt.
ªi când ioachim sãvârºi într-adevãr fapta culticã a jertfei în faþa
lumilor divine, împreunã cu mirosul jertfei, urcã ºi Îngerul pe fum,
ca pe o scarã, la cer. ioachim cãzu cu faþa la pãmânt ºi rãmase
aºa de la ceasul al ºaselea al zilei pânã seara. atunci venirã la el
ajutoarele sale ºi cei pe care-i tocmise ca zilieri. ªi pentru cã nu
ºtiau ce se întâmplase, furã foarte tulburaþi, crezând cã vrea sã-ºi
ia viaþa. Se apropiarã de el ºi abia dacã se îndemnau sã-l ridice
de la pãmânt. atunci el le povesti ceea ce vãzuse. ªi cuprinºi de
uluire ºi mirare supraomeneascã, ei îi spuserã sã împlineascã
imediat ceea ce-i spusese Îngerul ºi sã se întoarcã cât mai degrabã
la soþia lui.
ªi pe când ioachim mai cântãrea încã în inima sa dacã sã se
întoarcã acasã, un somn adânc veni peste el. ªi iatã cã Îngerul care
îi apãruse în starea de veghe îi apãru ºi acum în somn ºi spuse:
eu sunt Îngerul care îþi este þie dat de lumea divinã ca pãzitor. Fii
fãrã grijã, coboarã ºi mergi acasã la ana. cãci faptele izvorâte din
iubirea inimii, care au pornit de la tine ºi soþia ta ana, au ajuns
pânã în faþa celui Prea Înalt. ªi de aceea vã va fi dat un vlãstar
trupesc cum nu au avut niciodatã nici profeþii ºi nici sfinþii din
strãvechime, ºi nici nu vor avea vreodatã.
când s-a trezit, ioachim ºi-a chemat pãstorii ºi le-a împãrtãºit
visul sãu. iar aceºtia au cãzut în adorare faþã de Dumnezeu ºi au
spus: nu mai nesocoti cuvintele Îngerului lui Dumnezeu! Scoalã,
sã pornim, dar sã mergem încet, ca sã poatã paºte turmele.
De 30 de zile se aflau pe drum ºi iatã cã se apropiau de þel.
atunci anei, care se ruga, îi apãru Îngerul Domnului ºi-i spuse:
Mergi la poarta ce se numeºte „Poarta de aur“ ºi grãbeºte în întâm-
pinarea bãrbatului tãu, cãci astãzi va veni la tine. iar ea porni re-
pede cu slujitoarele ei la drum ºi începu sã se roage atunci când
287
eMil BocK
ajunse sub acea poartã. – aºtepta deja de mult ºi era obositã de

aºteptare. când îºi ridicã privirea ºi-l vãzu pe ioachim venind cu
turmele sale, ana alergã în întâmpinarea lui, ºi, aruncându-se la
gâtul lui, aduse prinos de mulþumire în inima ei Stãpânului lumii
ºi spuse: Vãduvã am fost, ºi iatã cã nu mai sunt. nerodnicã am
fost, ºi iatã cã am primit rod.
o mare bucurie plinã de viaþã îi umplu pe toþi vecinii ºi cunos-
cuþii, pânã când, în sfârºit, întregul þinut al lui israel fu umplut de
aceastã vestire îmbucurãtoare ºi de speranþã bucuroasã.
4.
ªi dupã ce se împlinirã cele nouã luni ana nãscu o fetiþã ºi-i

dãdu numele de Maria. ea alãptã aceastã fetiþã cu laptele ei pânã
la vârsta de trei ani. ªi atunci merserã ioachim ºi soþia sa ana la
Templul lui Dumnezeu, aduserã daruri de jertfã Domnului ºi o
dãdurã pe fetiþa lor Maria cercului de fecioare care îºi înãlþau ziua
ºi noaptea rugãciunile de slavã înspre lumea divinã.
ei o puserã pe Maria jos, în faþa Templului lui Dumnezeu. iar
ea urcã cu paºi uºori 15 scãri, fãrã sã priveascã o singurã datã în
urmã ºi fãrã sã-ºi caute pãrinþii, cum fac alþi copii. ªi toþi furã
cuprinºi de uluire, ba chiar ºi preoþii Templului se minunarã.
5.
atunci ana se umplu de Spiritul Sfânt ºi spuse, în faþa tuturor

celor prezenþi: Domnul Dumnezeu, fiinþa divinã a oºtilor stelare,
a fãcut viu cuvântul lumilor, care se aflã înãuntrul Sãu, ºi a venit
la poporul Sãu cu venire sfântã. el smereºte popoarele ce se ridicã
împotriva noastrã ºi face sã se întoarcã inimile lor cãtre el. el ºi-a
plecat urechea la rugãciunile noastre ºi a depãrtat de la noi defãi-
marea noastrã de cãtre duºmanii noºtri. cea nerodnicã a devenit
mamã ºi a adus bucurie mare în lumea lui israel. iatã, acum pot
sã aduc Domnului darurile mele, cãci nu mã vor mai împiedica
288
potrivnicii mei. Fie ca Domnul sã întoarcã spre mine inimile po-

trivnicilor mei ºi sã-mi dea mie bucuria ce dureazã prin toþi eonii.
6.
Pentru tot poporul, Maria se afla învãluitã în strãlucirea unei

minuni. Pe când avea trei ani, mergea deja cu paºii siguri ai unui
om mare, stãpânea pe deplin vorbirea ºi învãþã sã cânte cu zel
cântãrile de laudã cereascã. astfel încât putea fi consideratã deja
adultã, iar nu copil, ca ºi cum ar fi avut deja 30 de ani ºi nu trei,
atât de cucernicã era în rugãciune.
chipul ei strãlucea ca zãpada cea albã, astfel încât era greu s-o
priveºti în ochi. ea se dãrui cu drag torsului lânii. ªi tot ce nu
împlineau femeile mai în vârstã îi reuºea ei, care era la o vârstã
atât de fragedã. Îºi fãcuse un obicei din a se ruga de când se re-
vãrsa ziua ºi pânã în ceasul al treilea, de a toarce ºi þese din ceasul
al treilea ºi pânã într-al nouãlea. iar din al nouãlea ceas începea
sã se roage din nou ºi nu înceta, pânã când nu-i apãrea Îngerul
Domnului, ce o hrãnea cu mâna lui. aºa pãºea ea mereu înainte
pe calea preamãririi lui Dumnezeu.
ªi, în cele din urmã, primi de la celelalte fecioare o asemenea
învãþãturã în preamãrirea divinã, încât în curând nu o mai întrecea
niciuna în orele de rugã de noapte, nu mai era niciuna mai deplinã
decât ea întru înþelepciunea legilor divine, niciuna mai smeritã în
cunoaºterea de sine, niciuna mai mãiastrã în cântarea psalmilor
lui David, niciuna mai bunã decât ea în împãrþirea darurilor,
niciuna mai curatã în sfialã, niciuna care sã aibã o sfinþenie mai
mare în privinþa forþei morale.
cãci era statornicã, de neabãtut, nestrãmutatã în strãdania ei
spiritualã ºi pãºea zilnic înainte pe calea înþelesului Binelui.
nimeni nu a vãzut-o vreodatã mânioasã. nimeni nu a auzit
vreodatã vreun cuvânt rãu din gura ei. Tot ceea ce rostea era în-
sufleþit de un asemenea har divin, încât în vorbirea ei se putea re-
cunoaºte prezenþa unei fiinþe divine.
289
eMil BocK
Mereu era adâncitã în rugãciune sau în cercetarea legilor lui

Dumnezeu. Se îngrijea mereu pentru toate tovarãºele ei, ca niciuna
dintre ele sã nu greºeascã nici mãcar cu un cuvânt, ca sã nu râdã
prea tare sau sã-ºi ridice vocea, sau sã se poarte nedrept sau cu
trufie cu celelalte.
ªi neîncetat trimitea buna putere a cuvântului în sus, cãtre
lumea divinã. ªi pentru ca sã nu se îndepãrteze prea mult de la
preamãrirea lumii divine atunci când cineva o saluta, rãspundea
la salut prin cuvintele: „Mulþumire din inimã lumii divine!“ aºa-
dar, mai întâi de la ea a pornit faptul ca oamenii sã rãspundã la
salut prin cuvintele: „Mulþumire din inimã lumii divine!“
ªi în fiecare zi dobândea întãrire din hrana pe care o primea
din mâna Îngerului. Hrana pe care o primea de la preoþi o împãrþea
celor sãraci. adesea era vãzutã în convorbire cu Îngerii, iar Îngerii,
atât de apropiaþi ei, o ascultau. Dacã o atingea un bolnav, în ceasul
acela se ºi întorcea vindecat acasã.
7.
Preotul abiathar aducea pe atunci nenumãrate daruri marilor

preoþi, cãci el voia sã o ia pe Maria ºi sã o dea de soþie fiului sãu.
Dar Maria îi împiedicã pe preoþi sã facã acest lucru. ea spunea:
nu poate fi aºa, ca eu sã cunosc un bãrbat, iar el sã mã cunoascã
pe mine. atunci preoþii ºi toate rudele ei spuserã: Fiii oamenilor
sunt cultul divin al femeii, seminþia este ruga cereascã. aºa a fost
întotdeauna în israel.
Dar Maria le rãspundea: Întâi de toate castitatea este cultul
divin ºi aceastã jertfã o primesc zeii. abel a fost primul dintre oa-
menii buni. iar el a plãcut lumii spirituale prin jertfa sa. Dar el a
fost ucis fãrã socotealã de cel ce fusese dispreþuit de lumea divinã.
ªi aºa a primit abel douã coroane: cea a jertfei ºi cea a castitãþii,
cãci el ºi-a pãstrat trupul neîntinat. ªi la fel a fost înãlþat ºi ilie
la cer, pe când se mai afla încã în trupul sãu fizic, deoarece îºi
pãstrase fecioria trupului sãu. Din copilãrie am învãþat în Templul
290
lui Dumnezeu ca Fiinþa divinã ce va veni îºi va alege o fecioarã.

De aceea am hotãrât în inima mea sã nu cunosc nicicând un bãrbat.
8.
când Maria împlini 14 ani, spuserã fariseii: o fecioarã care

a devenit femeie nu mai poate rãmâne în Templu. atunci s-au sfã-
tuit ºi au spus: Sã fie trimis un sol cãtre toate seminþiile israelului,
ca toþi sã se adune a treia zi la Templul lui Dumnezeu.
ªi când întreg poporul fu adunat, se sculã abiathar, preotul,
ºi urcã ºirul de trepte, pânã sus, ca tot poporul sã-l poatã vedea
ºi auzi. o mare tãcere se lãsã peste ei, ºi el spuse: ascultaþi-mã,
fii ai lui israel. Fie ca urechile voastre sã audã cuvintele mele. De
când a fost ridicat acest Templu de cãtre Solomon înãuntrul lui
au slujit fiicele fecioare ale regilor, profeþilor ºi ale celor mai mari
iniþiaþi ºi preoþi. Mare ºi vrednicã de laudã este fiinþa lor.
Dar atunci când au ajuns la vremea maturitãþii, ele s-au cãsã-
torit cu aceia ce le fuseserã hotãrâþi drept soþi. ele s-au supus regu-
lilor ce au fost împlinite ºi de cele dinaintea lor. ªi în felul acesta
au plãcut lumii divine. Dar Maria a ales singurã o altã cale spre
a plãcea lumii divine, cãci ea s-a legat în faþa lumii divine sã rã-
mânã fecioarã. iar mie mi se pare cã, punând întrebarea ca oameni,
putem afla rãspunsul lui Dumnezeu în grija cui trebuie sã o
încredinþãm.
celor aflaþi acolo le bineplãcurã cuvintele lui. atunci aruncarã
preoþii sorþii peste cele 12 seminþii ale lui israel ºi sorþii cãzurã
asupra seminþiei lui iuda. Unul dintre preoþi rosti: Sã vinã mâine
fiecare dintre voi ce nu are soþie, ºi sã poarte în mânã o ramurã.
aºa se ºi întâmplã. iosif ºi bãrbaþii cei tineri venirã ºi fiecare
purta în mânã o ramurã. ei dãdurã ramurile marelui preot; acesta
sãvârºi jertfa în faþa lumii divine ºi puse lui Dumnezeu întrebarea,
ºi atunci Domnul îi spuse: Du toate ramurile în Sfânta Sfintelor.
acolo sã rãmânã peste noapte. Porunceºte-le sã vinã din nou la
revãrsatul zorilor sã-ºi primeascã ramurile înapoi. atunci, pe vârful
291
eMil BocK
unei ramuri se va ivi un porumbel care îºi va lua zborul spre cer.
În mâna cui va rãmâne ramura din care s-a arãtat acest semn sã
fie încredinþatã Maria.
În ziua urmãtoare venirã cu toþii în zori. Preotul sãvârºi jertfa
ºi se duse apoi în Sfânta Sfintelor, pentru a aduce ramurile.
Dupã ce preotul abiathar verificã toate ramurile ºi din niciuna
nu ieºi vreun porumbel, se îmbrãcã cu veºmântul cu 12 clopoþei
ºi cu veºmântul de preot intrã în Sfânta Sfintelor ºi aprinse focul
de jertfã. lãsã sã se reverse cuvintele rugãciunii; atunci îi apãru
un Înger, care spuse: Mai este aici o ramurã, foarte scurtã, pe care
ai trecut-o cu vederea ºi ai pus-o lângã celelalte. Dacã o vei duce
afarã ºi o vei da aceluia cãruia îi aparþine asupra ei se va împlini
semnul spiritual despre care þi-am vorbit.
acea ramurã aparþinea lui iosif, ºi la iosif nu se gândise ni-
meni, pentru cã el era deja bãtrân. ªi pentru ca sã nu fie constrâns
sã o ia pe Maria la el, nu voise sã-ºi caute ramura. rãmãsese ast-
fel, smerit, ultimul acolo.
atunci abiathar, preotul, rosti cu glas puternic: Vino sã-þi iei
ramura. Toþi te aºteaptã. iar iosif pãºi înainte, foarte speriat cã pre-
otul îl strigase cu o voce atât de puternicã.
Dar abia îºi întinsese mâna, spre a lua ramura, cã un porumbel
zburã din vârful ei. era alb ca neaua, de o frumuseþe strãlucitoare,
orbitoare. Zburã îndelung prin Templu, prin toate colþurile ºi
înalturile, dupã care se înãlþã la cer.
Întreg poporul îi urã fericire bãtrânului: Bogãþia cereascã se
va revãrsa asupra ta, la vârsta ta înaintatã, cãci lumea spiritualã
a dovedit cã tu eºti omul cãruia îi este îngãduit sã o ia pe Maria.
Preoþii îi spuserã: ia-o la tine, cãci din întreaga seminþie a lui
iuda tu ai fost singurul ales de lumea divinã.
atunci iosif se cufundã în rugãciune ºi-i implorã cu o sfântã
sfialã: eu sunt bãtrân ºi am deja fii. Trebuie într-adevãr sã mi-o
daþi mie pe aceastã copilã?
atunci vorbi abiathar, marele preot: gândeºte-te, iosif, cum
au murit Dathan ºi abiron ºi Korah pentru cã au nesocotit voinþa
292
Domnului. aºa va fi ºi soarta ta, dacã nesocoteºti ceea ce-þi po-

runceºte lumea divinã.
iosif îi spuse: nu vreau sã nesocotesc voinþa lui Dumnezeu;
eu vreau mai degrabã sã fiu pãzitorul voinþei Sale, dacã s-ar putea
recunoaºte voinþa lui Dumnezeu ºi în privinþa cãruia dintre fiii mei
îi este dat sã-i fie soþie. Daþi-i ºi câteva tovarãºe dintre fecioarele
din Templu, ca pânã atunci sã nu fie singurã, ci împreunã cu ele.
Preotul abiathar rãspunse: Sã-i fie date de tovarãºe câteva fe-
cioare, ca sã nu fie singurã, pânã când va veni ziua în care sã o
iei la tine; cãci ea nu poate fi cãsãtoritã cu nimeni altcineva.
atunci iosif o luã pe Maria împreunã cu alte cinci fecioare,
care de atunci se aflau mereu în preajma ei în casa lui iosif. aceste
fecioare erau rebeca, Sefora, Suzana, abigna ºi Zahel. lor le dã-
durã preoþii ºi mãtase ºi hiacint ºi byssus ºi purpurã ºi in. ele
aruncarã sorþii, sã aleagã ce anume va face fiecare dintre ele. Sorþii
cãzurã ca Maria, care primi purpura, sã facã dintr-însa pânza din
Templul lui Dumnezeu. ªi când luã purpura, celelalte spuserã: Dar
tu eºti cea mai tânãrã dintre noi, cum de ai meritat tu sã primeºti
purpura? aºa vorbirã ele, ºi începurã sã o copleºeascã neobosit,
numind-o regina fecioarelor.
ªi pe când mai vorbeau ele aºa, apãru un Înger ca mesager al
Domnului în mijlocul lor, spunând: Fie ca cele spuse de voi sã nu
aducã suferinþã. Din Spirit s-a vorbit, ºi aceasta sã devinã prezicere
rostitã din Spirit, care conþine cel mai mare adevãr.
ele se speriarã la vederea Îngerului ºi de cuvintele lui, ºi o
rugarã pe Maria sã le ierte ºi sã se roage pentru ele.
9.
În ziua urmãtoare Maria se afla la izvor, ca sã-ºi umple urciorul

cu apã. atunci îi apãru un Înger ca mesager al Domnului Dumnezeu,
ºi-i spuse: Binecuvântatã eºti, tu, Maria, cãci tu ai pregãtit în pân-
tecele tãu o locuinþã Stãpânului lumii.
293
eMil BocK
cãci iatã, din cer va veni o luminã ºi va locui în tine ºi va

umple întreaga lume cu strãlucire.
ªi la trei zile dupã aceea, pe când Maria lucra cu mâinile ei
la pânza de purpurã, apãru lângã ea un tânãr a cãrui frumuseþe nu
poate fi descrisã. când Maria îl vãzu se sperie ºi începu sã tremure.
el îi spuse: nu te teme, Maria, cãci tu ai dobândit har ºi bine-
cuvântare din lumea divinã; iatã cã trupul tãu va rodi ºi tu vei naºte
un rege ce nu va domni doar pe Pãmânt, ci ºi în ceruri, conducând
oamenii prin toþi eonii ce vor urma.
10.
Pe când se întâmplau acestea, iosif se afla cu lucrul sãu la

capernaum, lângã mare, cãci el era tâmplar. Stãtu acolo nouã luni.
ªi când se întoarse acasã o gãsi pe Maria însãrcinatã. el începu
sã tremure din tot trupul ºi fu cuprins de o mare fricã. el strigã:
Doamne Dumnezeule, ia spiritul meu la Tine, cãci mi se cuvine
mai degrabã moartea decât viaþa.
atunci fecioarele care erau cu Maria îi spuserã: ce spui, tu,
iosife, stãpâne al nostru? noi ºtim cã pe Maria nu a atins-o niciun
bãrbat. noi ºtim cã fiinþa ei feciorelnicã este neatinsã ºi fãrã de
patã. Însãºi lumea divinã a pãzit-o, ºi ea s-a aflat mereu cu noi
în rugãciune. În fiecare zi a vorbit cu ea Îngerul lui Dumnezeu.
În fiecare zi a primit mâncare din mâna Îngerului. cum sã fie
pãcat într-însa?
Sã vestim oare tuturor gândurile noastre? ea nu poate fi însãr-
cinatã decât numai cu însuºi Îngerul lui Dumnezeu.
atunci grãi iosif: De ce vreþi sã mã ispitiþi sã cred cã Îngerul
Domnului a însãrcinat-o? Se poate foarte bine ca cineva sã se fi
dat drept Îngerul lui Dumnezeu ºi sã o fi amãgit. la aceste cuvinte
el începu sã plângã, apoi spuse: cum mai pot eu acum sã merg
cu fruntea sus la Templu? cum sã mai îndrãznesc sã mã uit în
ochii preoþilor lui Dumnezeu? ce sã fac?
294
Dupã aceste cuvinte el se hotãrî sã se ascundã ºi sã o alunge

pe Maria.
11.
ªi el se pregãtea în noaptea aceea sã fugã ºi sã caute într-un

loc ferit o locuinþã, ºi iatã cã îi apãru în lumea somnului un Înger
ca mesager al Domnului, spunându-i: Tu, iosif, fiu al lui David,
nu te teme sã o iei pe Maria de soþie. cãci rodul ce se coace în
trupul ei este primit de la Spiritul Sfânt. Maria va naºte un fiu,
iar numele lui va fi iisus, cãci el va aduce mântuire poporului sãu
din boala pãcatului.
atunci sãri iosif din somn ºi aduse lumii divine jertfã de mul-
þumire în inima sa. apoi vorbi cu Maria ºi cu celelalte fecioare
care erau cu ea, ºi le povesti ceea ce vãzuse înaintea ochilor sãi
sufleteºti.
astfel se liniºti el în privinþa Mariei ºi-i spuse: am greºit cã
am avut bãnuieli în privinþa ta.
12.
apoi se duse vestea cã Maria este însãrcinatã. ªi iosif a fost

luat de slujitorii Templului ºi dus în faþa marelui preot. apoi
începurã toþi preoþii sã-i facã reproºuri. ei spuserã:
ca un fur ai forþat înspre tine cãsnicia cu o asemenea fecioarã
sublimã ºi purã, ce era hrãnitã ca o porumbiþã din Templu de În-
gerii lui Dumnezeu, ea, care nici mãcar nu voia sã vadã un bãrbat,
ea, care avea cea mai desãvârºitã înþelepciune în privinþa lumii
legilor divine. iar dacã tu nu ai fi forþat-o, ea ºi-ar fi pãstrat fecioria
încã ºi astãzi.
Dar iosif jurã pe ce avea mai sfânt cã nu a atins-o niciodatã.
atunci vorbi abiathar, preotul, spre el: jur pe viul Dumnezeu cã-þi
voi da sã bei din apa lui iahve ºi atunci pãcatul tãu va ieºi la ivealã.
ªi întreaga omenire din neamul lui israel se adunã; nici nu
puteau fi numãraþi. ªi Maria fu adusã la Templul lui Dumnezeu.
295
eMil BocK
ªi vorbirã cãtre ea preoþii ºi rudele ºi pãrinþii Mariei, printre

lacrimi: Mãrturiseºte preoþilor pãcatul tãu. erai ca o porumbiþã în
Templul lui Dumnezeu ºi erai hrãnitã din mâna Îngerului.
atunci fu chemat iosif la altar ºi i se dãdu bãutura lui iahve.
când un om era acuzat de minciunã ºi bea din apa aceea, dupã
ce înconjura de ºapte ori altarul, lumea divinã fãcea sã aparã un
semn pe faþa lui.
iosif bãu, sigur de sine, ºi înconjurã altarul; dar niciun semn
al vinovãþiei nu apãru pe chipul lui. atunci toþi preoþii ºi slujitorii
Templului ºi întreg poporul recunoscurã nevinovãþia lui, îl preamã-
rirã ºi spuserã: Binecuvântat eºti tu, cãci nu þi s-a aflat nicio vinã.
apoi o chemarã pe Maria ºi-i spuserã: cum poþi sã te dezvino-
vãþeºti? ce semn mai mare care sã te trãdeze poate fi decât semnul
trupului tãu? cerem doar un lucru de la tine, acum, cã iosif a fost
dovedit nevinovat, sã ne spui cine a fost cel care te-a ispitit. cãci
este mai bine ca tu sã mãrturiseºti singurã, decât ca mânia lui
Dumnezeu sã te ajungã în mijlocul poporului, prin semnul care
va apãrea pe chipul tãu.
atunci Maria rosti cu fermitate nezdruncinatã: Dacã se aflã în
mine pãcat sau vreo patã, dacã în mine a existat ceva din pofta
trupeascã, din simþirea lipsitã de pudoare, atunci fie ca Domnul
sã-mi reveleze vina în faþa întregului popor, iar eu sã fiu pentru
toþi un exemplu al rãului ce trebuie învins.
ªi ea pãºi cu încredere la altarul Domnului ºi bãu apa lui iahve,
mergând apoi de ºapte ori în jurul altarului, iar pe chipul ei nu
apãru nicio patã.
atunci întreg poporul fu cuprins de mirare ºi nedumerire. cu
toþii vedeau cã pântecele ei poartã rod ºi totuºi nu exista niciun
semn care sã se vadã pe chipul ei. ªi atunci începu între mulþimile
de oameni o vorbãrie neliniºtitã, purtatã de la unul la altul. Unii
vorbeau despre semnul Spiritului Sfânt, alþii o acuzau totuºi cã
nu ar avea conºtiinþa curatã.
Maria înþelese cã poporul nu vedea încã doveditã nevinovãþia
sa. atunci vorbi cu voce limpede, astfel cã toþi o auzirã: Pe cât
296
de viu este Domnul Dumnezeu, conducãtorul armiilor cereºti, în

faþa cãruia stau eu, vã spun cã eu nu am cunoscut niciodatã bãrbat.
ªi nici nu voi cunoaºte vreodatã, cãci aºa am hotãrât în spiritul meu,
din cea mai fragedã copilãrie. ªi jurãmânt am fãcut din tinereþe
în faþa lumii divine sã aparþin neatinsã celui ce m-a creat, celui
ce mã umple cu încredere; doar lui sã-i consacru viaþa mea, doar
lui sã-i fiu credincioasã, nepãtatã, pânã la sfârºitul vieþii mele.
atunci toþi o sãrutarã ºi o rugarã sã le ierte bãnuiala cea lipsitã
de iubire. Tot poporul, toþi preoþii, toate fecioarele o conduserã
cu veselie ºi bucurie acasã. iar glasurile lor se înãlþau la cer,
spunând: Toatã puterea cuvântului celui bun sã fie a numelui lui
Dumnezeu, care a revelat sfinþenia ta întregului popor al lui israel.
13.
Dupã o vreme veni poruncã de la caesar augustus ca fiecare

sã meargã la locul sãu de obârºie. aceastã dispoziþie fusese datã
de guvernatorul Siriei, Quirinus, astfel cã iosif trebui sã meargã
cu Maria la Bethlehem, cãci el de acolo era, iar Maria era din se-
minþia lui iuda, din casa ºi locul de obârºie ale lui David.
Pe când iosif ºi Maria erau pe drumul ce duce la Bethlehem,
spuse Maria lui iosif: Vãd douã popoare dinaintea mea; unul în
lacrimi, altul în bucurie. – iosif îi rãspunse: Stai liniºtitã, þine-te
bine de mãgar ºi nu rosti cuvinte care îþi pot sfâºia sufletul.
atunci apãru în faþa lor chipul unui tânãr minunat de frumos,
îmbrãcat într-un veºmânt strãlucitor. acesta îi spuse lui iosif: De
ce spui cã aceste cuvinte ale Mariei despre cele douã popoare nu
au rost? ea a vãzut poporul iudeu în lacrimi pentru cã el s-a înde-
pãrtat de lumea divinã, ºi a vãzut cetele popoarelor pãgâne cu-
prinse de bucurie, cãci se îndreaptã spre Domnul lumilor ºi s-au
apropiat de el. iar acest lucru se împlineºte dupã promisiunea
fãcutã pãrinþilor noºtri avraam, isaac ºi iacob. cãci acum a venit
timpul în care din sãmânþa lui avraam va creºte cuvânt de binecu-
vântare pentru toate popoarele.
297
eMil BocK
ªi dupã ce spuse acestea, el porunci mãgarului sã se opreascã,

deoarece venise vremea naºterii. Spuse Mariei sã coboare de pe
mãgar ºi sã intre într-o peºterã subpãmânteanã. În grotã nu era
niciun pic de luminã; acolo domnea întotdeauna întunericul, ºi
niciun fir din lumina zilei nu pãtrundea înãuntru.
Dar când Maria pãºi înãuntru, întreaga peºterã se luminã de
o luminã strãlucitoare. Peºtera cuprindea întreaga putere fulgerã-
toare a luminii, ca ºi cum Soarele însuºi s-ar fi aflat înãuntru. iar
peºtera era luminatã în întregime de o luminã divinã, ca ºi cum
ar fi fost miezul zilei. ªi lumina aceea divinã nu a dispãrut nici
ziua, nici noaptea, cât timp Maria s-a aflat acolo.
ªi acolo nãscu ea un bãieþel. În timp ce se nãºtea ºi dupã ce
s-a nãscut, Îngerii au fãcut un cerc în jurul lui, rostind, într-o
adoraþie solemnã: revelatã fie lumea divinã în înalturi, iar pacea
Spiritului sã umple pe Pãmânt oamenii a cãror voinþã este bunã.
cu mult în urmã, iosif plecase dupã moaºe. când s-a întors la
peºterã, Maria adusese deja copilaºul pe lume. iar iosif îi spuse
Mariei: Þi-am adus douã moaºe: pe Zeloni ºi Salomea. ele stau
afarã, în faþa peºterii ºi nu îndrãznesc sã intre din cauza acestei
lumini strãlucitoare.
când Maria auzi aceste cuvinte, începu sã zâmbeascã. atunci
iosif îi spuse: nu zâmbi, ai grijã, ca sã nu ai totuºi nevoie de
vreun leac.
Maria chemã pe una dintre femei sã intre. Veni Zeloni. când
fu înãuntru, ea îi spuse Mariei: lasã-mã sã te ating. Maria îi dãdu
voie sã o atingã. atunci moaºa strigã: Doamne, Dumnezeule mare,
îndurã-Te de mine! niciodatã pânã acum nu s-a mai auzit ºi nu
s-a mai vãzut ca pieptul sã fie plin de lapte ºi un copil sã se nascã,
deºi mama s-a dovedit a fi fecioarã.
nicio picãturã de sânge nu se scursese, nicio durere nu o în-
cercase pe Maria.
Fecioara a rãmas însãrcinatã, fecioara a devenit mamã. Fe-
cioara a rãmas fecioarã.
298
când auzi cealaltã moaºã, al cãrei nume era Salomea, aceste

cuvinte, spuse: eu nu pot crede ceea ce aud pânã nu mã încre-
dinþez eu însãmi în amãnunt. ªi Salomea intrã la Maria ºi spuse:
Îngãduie-mi sã te cercetez ºi sã vãd dacã Zeloni a spus adevãrul.
Maria îi dãdu voie, ºi Salomea întinse mâna. Dar abia îºi întinse
mâna ºi o atinse pe Maria, cã mâna i se uscã. De durere ea începu
sã plângã ºi se înspãimântã foarte tare. Începu sã se tânguie: Stã-
pâne atotputernic, Tu ºtii cã eu am fost întotdeauna plinã de evla-
vie înaintea Ta. Pe toþi sãracii i-am ajutat, fãrã sã aºtept rãsplatã
de la ei. De la vãduve ºi orfani nu au luat nimic. niciodatã nu am
lãsat un sãrac sã plece cu mâna goalã de la mine. ªi acum am
ajuns la ananghie datoritã necredinþei mele, deoarece am îndrãz-
nit sã cercetez eu aceastã feciorie a Fecioarei Tale.
Dupã ce spuse acestea, lângã ea apãru un tânãr învãluit într-o
luminã strãlucitoare. acesta îi spuse: apropie-te de copil cu a-
dâncã evlavie ºi atinge-l cu mâna ta, el te va vindeca, pentru cã
el este Vindecãtorul tuturor celor care l-au aºteptat.
ea pãºi imediat spre copil ºi atinse cu adoraþie ciucurii scute-
cului în care era învelit. ªi pe loc mâna ei fu vindecatã.
apoi ea ieºi din peºterã ºi începu sã vesteascã lumii marile mi-
nuni ale puterii lumii, pe care le vãzuse ºi le trãise ea însãºi; ea
vestea oamenilor ºi cum fusese ajutatã. aºa veni puterea credinþei
în inimile multor oameni, prin vestirea ei.
ªi pãstorii vestirã cã vãzuserã Îngeri la miezul nopþii, care
cântau imn de slavã pentru împlinirea binecuvântãrii lumii divine
în ceruri.
În acest imn, Îngerii cântau: S-a nãscut Mântuitorul tuturor
fãpturilor, christos, Domnul lumii, prin care Dumnezeirea este re-
datã omului ºi poporului israel.
De seara pânã dimineaþa strãluci deasupra peºterii o stea uriaºã.
era atât de mare cum nu se mai vãzuse vreodatã vreo stea, de la
începuturile lumii.
299
eMil BocK
Profeþii din ierusalim spuneau: aceastã stea ne aratã cã s-a

nãscut christos, împlinirea tuturor prezicerilor, nu numai din po-
porul lui israel, ci din toate popoarele lumii.
14.
În cea de a treia zi dupã naºterea Domnului, Maria pãºi afarã

din peºterã ºi merse într-un staul, unde puse bãieþelul într-o iesle,
iar fãpturile de acolo, ºi boii, ºi vacile, ºi mãgarii, i se închinarã.
aºa s-a împlinit ceea ce spusese profetul isaia: Îºi cunoaºte vita
Stãpânul ºi mãgarul ieslea Stãpânului sãu.
aºa i s-au închinat fãrã încetare chiar ºi vitele celui ce se afla
în mijlocul lor.
aºa s-a împlinit ceea ce fusese spus de profetul Habacuc: Între
douã animale vom cunoaºte Fiinþa Ta.
În acel loc, iosif ºi Maria au zãbovit trei zile.
15.
În ziua a ºasea au intrat în Bethlehem, unde au petrecut ziua

a ºaptea. În ziua a opta a fost tãierea împrejur a bãiatului, cãruia
i s-a dat numele de iisus, aºa cum spusese Îngerul, înainte ca el
sã fi venit în pântecele mamei Sale.
ªi dupã ce s-au împlinit zilele de curãþire pentru Maria, dupã
cum spune legea lui Moise, iosif aduse copilul la Templul
Domnului. ªi dupã ce copilul a fost tãiat împrejur, ei aduserã ca
jertfã o pereche de turturele ºi doi porumbei tineri.
În Templu se afla un om al lui Dumnezeu, plin de puterea
consacrãrii ºi de puterea Binelui. numele sãu era Simeon ºi el
avea 112 ani. el primise de la Dumnezeu revelaþia cã nu se va
bucura de moarte, înainte de a-l vedea pe christos, Fiul lui
Dumnezeu, în trup fizic omenesc.
ªi când vãzu el copilul, strigã cu glas mare: lumea divinã a
coborât la poporul sãu, Domnul lumilor îºi împlineºte promi-
siunea. ªi se grãbi sã venereze în adoraþie copilul.
300
Îl ridicã în braþe, Îl înveli cu mantia sa preoþeascã, Îi aduse din

nou venerare culticã plinã de adoraþie, Îi sãrutã tãlpile picioarelor,
spunând: Slobozeºte, Doamne, acum pe robul Tãu dupã cuvântul
Tãu, plin de pacea Spiritului. cãci vãzurã ochii mei în fãptura Ta
izvorul mântuirii pe care l-ai pregãtit în vãzul tuturor popoarelor,
ca o luminã ce aduce popoarele la revelaþie ºi poporul Tãu israel
la iluminare.
În templul Domnului se mai afla o profetã, ana, fiica lui
Phanuel din seminþia lui asser. Dupã ce slujise ca fecioarã în
Templu, trãise vreme de ºapte ani cu bãrbatul ei; acum era deja
de 84 de ani vãduvã. ea nu mai pãrãsise Templul lui Dumnezeu,
dedicându-se în întregime postului ºi rugãciunii.
ea pãºi în profundã adorare în faþa copilului ºi spuse: adevãrat
este, în el este mântuirea întregului eon.
16.
Dupã doi ani venirã la ierusalim magii din rãsãrit. ei aduceau

mari daruri cu ei. Întrebau cu râvnã pe toþi iudeii: Unde este
Împãratul care vi s-a nãscut? noi i-am vãzut din rãsãrit steaua,
ºi am venit sã ne închinãm lui.
aceastã veste ajunse, în cele din umrã, pânã la irod, care fu
cuprins de spaimã, astfel încât trimise mesageri la pãstrãtorii legii,
la farisei ºi învãþãtorii poporului, întrebându-i unde trebuia sã se
nascã, dupã prezicerile profeþilor, christos. aceºtia dãdurã rãs-
punsul: În Bethlehem, în iudeea. cãci aºa stã scris în scrierile
sfinte: Tu, Bethleheme, din þara lui iuda, nu vei fi cel din urmã
dintre oraºele iudeii, cãci din tine se va naºte Spiritul care va
conduce poporul Meu, israel.
atunci irod i-a chemat pe magi la el, cãutând sã afle de la ei
când apãruse steaua. apoi îi trimise la Bethlehem, spunând: Mer-
geþi într-acolo ºi cãutaþi cu zel copilul. ªi când îl veþi fi gãsit,
daþi-mi ºi mie de ºtire, cãci vreau sã vin ºi eu sã mã închin lui.
301
eMil BocK
Magii plecarã. Pe drum le apãru steaua. ca un comandant de

oºti pãºea înaintea lor, pânã ajunserã la locul unde se afla copilul.
iar când magii vãzurã steaua, furã însufleþiþi de cea mai mare bucurie.
În cele din urmã intrarã ei în casã ºi-l gãsirã pe Pruncul iisus
stând în braþele mamei Sale. ei îºi dezvãluirã comorile, dãruindu-i
pe iosif ºi Maria cu daruri nespus de bogate. copilului îi aduserã
daruri minunate, multe lucruri de aur.
apoi mai dãruirã: unul aur, al doilea tãmâie, al treilea smirnã.
ªi când voiau sã se întoarcã la irod, furã avertizaþi în somn de
un Înger sã nu mai treacã pe la el.
iarã ei se închinarã în adoraþie copilului, cu o bucurie ce le umplu
fiinþele, ºi se întoarserã apoi pe o altã cale înapoi în þãrile lor.
17.
regele irod înþelese în scurt timp cã a fost amãgit de magi.

atunci mânia se aprinse în inima lui ºi trimise potere pe toate
drumurile, ca sã-i ajungã din urmã ºi sã-i ucidã.
Dar fiindcã nu se mai gãsea nicio urmã de-a lor, trimise potere
la Betlehem ca sã ucidã toþi copiii de doi ani sau mai mici, cãci
acest rãstimp corespundea celui pe care îl aflase de la magi.
Dar cu o zi înainte sã se întâmple aceasta, iosif fusese agrãit
de un Înger în lumea somnului. acesta îi spusese: ia-o pe Maria
cu copilul ºi mergeþi pe o cale singuraticã spre egipt. iar iosif
ascultã de cuvintele Îngerului ºi plecarã la drum.
18.
odatã ajunserã la o peºterã unde voiau sã se odihneascã. Maria

coborî de pe catâr, se aºezã ºi-l luã pe iisus în braþe. cu iosif mai
erau trei bãieþi, iar cu Maria o fetiþã, ce cãlãtoreau împreunã cu ei.
ªi iatã cã dintr-odatã ieºirã din peºterã balauri în numãr mare.
la vederea lor, bãieþii începurã sã strige, înspãimântaþi.
Dar iisus coborî din braþele mamei Sale ºi se aºezã, curajos,
în faþa balaurilor. atunci aceºtia i se închinarã, ºi dupã ce i se
302
închinarã, plecarã. – aºa s-au împlinit spusele profetului David:

lãudaþi-l pe Domnul, voi, balauri ai Pãmântului, balauri ai tuturor
abisurilor.
copilul iisus pãºi în faþa balaurilor ºi le porunci sã nu facã rãu
niciunui om. Mariei ºi lui iosif le era grozav de teamã, deoarece
balaurii ar fi putut face mult rãu copilului.
Dar iisus le spuse: nu vã temeþi. nu vã este îngãduit sã Mã
priviþi ca pe un copil mic; cãci întotdeauna am fost un om mare,
având cea mai înaltã iniþiere ºi mai sunt încã ºi acum. Înaintea
Mea toate fiarele sãlbatice din pãduri trebuie sã se îmblânzeascã.
19.
ca ºi balaurii, lui i se închinau ºi leii ºi panterele ºi-l condu-

ceau prin singurãtatea pustiului. oriunde îºi îndreptau Maria ºi
iosif paºii, aceºtia mergeau înaintea lor, le arãtau calea ºi-ºi plecau
capetele, închinându-se lui iisus.
când Maria vãzu prima oarã leii ºi celelalte animale sãlbatice
înºiruindu-se în jurul lor, s-a speriat foarte. atunci copilul iisus
i s-a uitat cu veselie în ochi ºi i-a spus: nu te teme, mamã, nu ca
sã-þi facã vreun rãu au venit, ci ca sã împlineascã voia ta. cu
aceste cuvinte el i-a luat teama din inimã.
aºa au mers leii împreunã cu ei, cu boii ºi mãgarii ºi celelalte
animale de povarã, care le cãrau bagajele. ªi niciunuia nu i-au
fãcut vreun rãu, deºi au fost cu toþii mereu împreunã. Mai degrabã
erau foarte blânzi printre oile ºi berbecii pe care îi luaserã cu ei
din iudeea pe acest drum.
Printre lupi au mers ºi nu le era teamã, ºi nimãnui nu i-a fost
fãcut vreun rãu. aºa s-a împlinit ceea ce au spus profeþii: lupii
vor paºte cu mieii. leii ºi boii vor mânca împreunã din pleava
grâului.
Doi tauri trãgeau cãruþa ce le purta bagajul. iar leii erau con-
ducãtorii lor în aceastã cãlãtorie.
303
eMil BocK
20.
În cea de a treia zi a cãlãtoriei lor, Maria obosise de singu-

rãtatea pustiului ºi de arºiþa Soarelui. ea vãzu un palmier ºi-i spuse
lui iosif: aº dori sã mã odihnesc puþin la umbra copacului.
iosif se grãbi sã o conducã la palmier, ajutând-o sã coboare de
pe catâr. Dupã ce Maria se aºezã, privi în sus la frunzele palmie-
rului ºi vãzu cã erau pline de fructe. atunci îi spuse lui iosif: aº
dori tare mult, dacã s-ar putea, sã gust din fructele acestui palmier.
Dar iosif îi spuse: Mã mirã cã vorbeºti aºa. Vezi doar ce înalt este
palmierul. cum poþi sã te gândeºti sã mãnânci din fructele palmie-
rului? eu mã gândesc mai degrabã de unde sã facem rost de apã,
cãci aceasta ne lipseºte deja din burdufuri. nu mai avem nimic
cu care sã ne înviorãm ºi sã ne însufleþim, nici noi, nici animalele.
atunci copilul iisus, care stãtea în braþele mamei Sale, spuse,
privind prietenos la palmier: Pleacã-te, copacule, ºi învioreazã-mi
mama cu fructele tale.
ªi îndatã ce rãsunã vocea copilului, copacul îºi plecã vârful
pânã la picioarele Mariei. ªi strânserã fructe din copac, cu care
toþi se înviorarã.
Dar deºi culeseserã fructele, copacul rãmânea aplecat. Pentru
a se îndrepta aºtepta porunca celui ce-i spusese sã se aplece. atunci
iisus îi spuse: ridicã-te, copacule, ºi întãreºte-te. Sã fii tovarãºul
pomilor ce se aflã în raiul Tatãlui Meu. Deschide o vânã a rãdãci-
nilor tale aflate în pãmânt. Din ea sã curgã apã spre sãturarea noastrã.
Palmierul se îndreptã imediat. ªi din rãdãcinile sale þâºnirã
izvoare cu apã nespus de limpede, ºi rece, ºi bunã.
când Maria ºi iosif vãzurã izvorul învolburându-se, o mare bucu-
rie pãtrunse în inimile lor. ªi se sãturarã cu toþii, ºi oamenii, ºi ani-
malele ºi aduserã lumii divine jertfã de recunoºtinþã a inimii lor.
21.
În ziua urmãtoare pornirã la drum de acolo. Dar în ceasul în

care îºi reîncepurã cãlãtoria iisus se îndreptã înspre palmier ºi
304
spuse: aº vrea sã te binecuvântez în mod deosebit, palmierule:

Una dintre ramurile tale sã fie purtatã de Îngerii Mei în cealaltã
lume ºi sãditã în raiul Tatãlui Meu. ªi vreau sã adaug fiinþei tale
aceastã binecuvântare: Tuturor celor care au cucerit victoria într-o
bãtãlie sã li se spunã: ai rãzbãtut pânã la palmierul victoriei.
ªi pe când mai rostea încã aceste cuvinte, iatã cã apãru un
Înger ca mesager al Domnului; acesta se opri deasupra palmier-
ului, luã o ramurã a acestuia ºi zburã înapoi în cer, þinând ramura
în mânã.
când oamenii vãzurã aceasta, cãzurã cu feþele la pãmânt, atinºi
ca de moarte. atunci vorbi iisus cãtre ei: De ce a cuprins teama
inimile voastre? oare nu ºtiþi cã acest palmier, pe care am fãcut
sã fie dus în rai, va fi pregãtit pentru toþi aceia care rãzbat pânã
la desfãtarea cereascã, aºa cum v-a fost pregãtit vouã în acest loc
singuratic din pustiu?
atunci se ridicarã cu toþii de la pãmânt, plini de bucurie.
22.
ªi, continuând cãlãtoria, iosif îi spuse lui iisus: Doamne, arºiþa

asta ne usucã cu totul. Dacã este în voia Ta, haide sã alegem calea
ce duce de-a lungul mãrii. atunci putem trece liniºtiþi prin oraºele
ce se aflã pe malul mãrii. atunci iisus îi rãspunse: nu te teme,
iosif; vã voi scurta drumul. Drumul pentru care am fi avut nevoie
de 30 de zile îl vom parcurge în ziua aceasta.
ªi pe când mai rostea încã aceste cuvinte, iatã cã înaintea lor
se înãlþau deja munþii ºi oraºele egiptului.
Se bucurarã cu toþii, înãlþând strigãte de bucurie. ajunserã
astfel în þinutul oraºului lui Hermes ºi intrarã în orãºelul egiptean
ce se numeºte Sotinen. ªi deoarece nu aveau cunoºtinþe în acel
oraº, la care sã poatã locui, merserã la templul ce se numea capi-
toliul egiptului. În acel templu se aflau 365 de statui ale zeilor
ºi în fiecare zi a anului se oficia slujba în onoarea unuia dintre ei.
305
eMil BocK
23.
când Maria cea plinã de har pãºi împreunã cu copilul în tem-

plu, statuile zeilor se rãsturnarã cãzând la pãmânt, astfel încât
niciuna nu se mai afla la locul ei, ci zãceau toate sparte, cu feþele
la pãmânt. În felul acesta s-a dovedit tuturor cã fiinþa lor era un
nimic. aºa s-a împlinit prorocirea profetului iisaia: iatã cã Domnul
vine pe un nor uºor. el va pãtrunde în egipt ºi la vederea chipului
Sãu va fi zguduit tot ceea ce este fãcut de mâinile egiptenilor.
24.
când aceastã veste fu adusã lui aphrodius, stãpânitorul acelui

oraº, el merse împreunã cu întreaga sa oºtire la templu. Preoþii
templului îl vedeau pe aphrodius apropiindu-se cu întreaga sa
oºtire de templu ºi credeau cã au venit sã se rãzbune pe aceia care
îi fãcuserã pe zei sã se rãstoarne de pe soclurile lor.
Dar acesta abia intrã în Templu ºi, vãzând cã statuile zeilor erau
prãbuºite cu feþele la pãmânt, pãºi în faþa Mariei ºi se închinã
copilului pe care îl purta la piept. ªi dupã ce se închinã lui, îºi
chemã întreaga oºtire ºi toþi prietenii ºi spuse:
Dacã acesta nu ar fi fost o fiinþã divinã, mai mare decât zeii
noºtri, zeii noºtri nu s-ar fi prãbuºit la pãmânt ºi nu ar zãcea
distruºi, cu feþele la pãmânt. ei aduc astfel mãrturie în tãcere cã
el este cel mai mare Dumnezeu.
iar dacã noi nu am face acum, cu toatã limpezimea gândirii,
ceea ce am vãzut fãcând zeii noºtri, atunci am putea ajunge la mari
pericole datoritã supãrãrii acestei zeitãþi, ºi am cãdea cu toþii pradã
declinului. cãci aºa a pãþit faraon, împãratul egiptului, care s-a
înecat cu toatã oºtirea sa în mare, pentru cã, în ciuda faptelor, el
nu a crezut în acea mare putere divinã.
atunci a pãtruns în inimile poporului din acel oraº puterea
credinþei, care i-a unit cu Domnul ceresc prin christos iisus.
306
ParTea a DoUa
25.
nu mult dupã aceea i-a spus Îngerul lui iosif: Întoarce-te înapoi
în iudeea, cãci cei care cãutau sã ia viaþa copilului au murit.
26.
Dupã întoarcerea din egipt, iisus a trãit în galileea. Tocmai

intrase în cel de-al patrulea an de viaþã, când se juca într-o zi de
Sabat împreunã cu alþi copii pe malul iordanului. iisus se apucase
sã-ºi facã din lut ºapte iazuri. ªi pentru fiecare dintre iazuri a sãpat
câte un canal, prin care putea dirija apã în iaz ºi înapoi, din cursul
puternic al râului.
atunci veni la el un copil, un adevãrat fiu al Diavolului, care
era invidios în inima sa ºi astupã deschiderile ce lãsau sã pãtrundã
apa în iazuri, distrugând tot ceea ce fãcuse iisus.
atunci iisus îi spuse: Vai þie, fiu al Morþii, fiu al Satanei. De
ce distrugi ceea ce am clãdit eu?
ªi pe loc a murit bãiatul acela.
atunci pãrinþii mortului se îndreptarã cu þipete înspre Maria
ºi iosif: Fiul vostru l-a blestemat pe al nostru. ªi aºa ne-a murit
copilul.
iosif ºi Maria merserã imediat ce auzirã aceasta la iisus, din
cauza plângerii fãcute de pãrinþii copilului ºi din cauza mulþimii
care se strânsese.
Dar iosif îi spuse în tainã Mariei: eu nu îndrãznesc sã-i spun
ceva. Mustrã-l tu ºi spune-i: De ce ai atras mânia poporului asu-
pra noastrã? De ce trebuie sã suferim noi mânia ºi ura acestor
oameni?
atunci mama merse la iisus, ºi-i spuse, rugãtoare: Stãpâne al
sufletului meu, ce a fãcut acela de a trebuit sã moarã?
iisus a rãspuns: el a meritat moartea, cãci a distrus lucra-
rea Mea.
307
eMil BocK
atunci mama sa l-a rugat: Stãpân al inimii mele, nu fã ca toþi

sã devinã duºmanii noºtri.
iisus nu voia sã o supere pe mama Sa. Îl atinse pe cel mort cu
piciorul drept pe spate ºi spuse: Scoalã, fiu al Haosului. nu eºti
vrednic sã pãºeºti la odihna sufletului în împãrãþia Tatãlui Meu,
pentru cã ai distrus lucrarea pe care am înfãptuit-o eu.
atunci mortul se ridicã ºi plecã de acolo. iar iisus se îndreptã
iarãºi spre lucrarea Sa, aducând iarãºi apã în iazuri prin ºanþurile
sãpate în pãmânt.
27.
apoi, în vãzul tuturor, a luat iisus lut din iaz ºi a fãcut din el
12 vrãbii.
era o zi de Sabat, când iisus fãcu aceasta.
Foarte mulþi copii erau împrejurul lui.
când unul dintre iudei a vãzut ce fãcea iisus, îi spuse lui iosif:
oare nu vezi, iosif, cã iisus îndeplineºte în zi de Sabat lucruri pe
care nu Îi este îngãduit sã le facã? a fãcut 12 vrãbii din lut.
când a auzit acestea, iosif i-a spus, mustrãtor, lui iisus: De ce
faci în ziua de Sabat lucruri care ne sunt interzise?
iisus l-a ascultat pe iosif. apoi a bãtut din palme ºi le-a spus
vrãbiilor Sale: Zburaþi!
ªi când au auzit vocea Sa poruncitoare, vrãbiile de lut ºi-au
ridicat aripile ºi s-au înãlþat în zbor.
Mai erau mulþi oameni acolo, care au vãzut ºi au auzit totul.
iar iisus le-a spus pãsãrilor: Zburaþi în lumea întreagã, strãbateþi
Universul, înãlþaþi-vã la viaþã.
iar când cei din jurul Sãu au vãzut aceste semne, au fost cu-
prinºi de o mare uluire ºi consternare. Unii dintre ei au fãcut loc
în inimile lor pentru laudã ºi admiraþie. alþii cârteau. Unii s-au dus
la mai marele preoþilor ºi la învãþãtorii fariseilor, aducându-le vestea
cã iisus, fiul lui iosif, sãvârºea în faþa poporului lui israel mari
308
minuni spirituale ºi revelaþii ale puterilor Universului. aºa s-a

rãspândit vestea despre asta în toate cele 12 seminþii ale lui israel.
28.
atunci se apropie fiul lui anna, înþelept al Templului, care ve-

nise împreunã cu iosif. el avea un toiag în mânã. ªi cu mare
mânie izbi iazurile pe care le clãdise iisus cu mâna Sa, vãrsând
apa pe care o strânsese acesta într-însele. apoi distruse cãile prin
care venea apa la lacuri, blocându-i venirea ºi distrugând totul.
când vãzu iisus toate acestea, îi spuse bãiatului care îi nimicise
iazurile: Tu, vlãstar rãu al Haosului, tu fiu al morþii, vas al lui
Satan, fãrã puteri de viaþã sã fie rodul seminþei din care te-ai nãs-
cut, ºi fãrã sevã ºi vlagã rãdãcinile; uscate fie mlãdiþele, fãrã sã
poarte rod vreodatã.
ªi imediat se uscã bãiatul ºi muri sub ochii tuturor.
29.
iosif tremura de fricã; el Îl luã pe iisus ºi merserã acasã. ªi

mama lui era cu ei.
ªi iatã cã dintr-odatã apãru un bãiat în faþa lui, un adevãrat
slujitor al discordiei, care se repezi la iisus pentru a-l batjocori
ºi, dacã se putea, spre a-i face rãu.
iisus îi spuse: Pe calea pe care mergi nu vei ajunge întreg acasã.
ªi bãiatul cãzu mort la pãmânt.
atunci pãrinþii bãiatului mort, care vãzuserã ce s-a întâmplat,
strigarã: De unde vine copilul acesta? acum s-a dovedit foarte
limpede cã orice cuvânt pe care Îl rosteºte este realitate, ºi adesea
se împlineºte înainte de a-l termina de rostit.
Pãrinþii bãiatului mort pãºirã înspre iosif ºi-i spuserã: Du-l pe
acest iisus de aici. el nu poate locui în acest oraº. Sau mãcar
învaþã-l sã binecuvânteze, în loc sã blesteme.
309
eMil BocK
iosif se apropie de iisus ºi îl întrebã: De ce faci asemenea

lucruri? Mulþi care au avut de suferit sunt deja împotriva Ta, ºi
din cauza Ta suportãm ºi noi ura ºi aversiunea oamenilor.
iisus îi rãspunse lui iosif: este drept cã niciun fiu nu poate do-
bândi înþelepciunea, dacã tatãl sãu nu îl învaþã, aºa cum o îngãduie
ºtiinþa timpului. Blestemul tatãlui aduce rãu numai celor rãi.
atunci se adunarã toþi cei care aveau ceva împotriva lui iisus
ºi i se plânserã lui iosif. când iosif îi vãzu venind pe toþi aceia,
fu cuprins de o spaimã nemaipomenitã. el se temea de forþa ºi
indignarea poporului lui israel.
atunci iisus îl apucã pe copilul cel mort de o ureche ºi îl ridicã
de la pãmânt, în vãzul tuturor. ªi toþi îl vãzurã pe iisus vorbind
cu el, aºa cum vorbeºte un tatã cu fiul sãu.
atunci spiritul lui se întoarse în el ºi el fu din nou viu.
o mare uluire îi cuprinse pe toþi oamenii.
30.
Un învãþãtor iudeu, pe nume Zahia, auzi cã iisus rosteºte ase-

menea cuvinte adânci ºi vãzu cã el era de neîntrecut prin forþa
vie a cunoaºterii. asta îl fãcu sã sufere ºi el începu sã se poarte
nestãpânit, grosolan ºi obraznic cu iosif, certându-l. el spuse:
nu vrei sã mi-l dai pe fiul tãu, ca sã-l învãþ cunoaºterea ome-
neascã ºi sfiala necesarã?
Sunt nevoit sã vãd cã tu ºi Maria vreþi sã-l iubiþi mai mult pe
fiul vostru decât sfânta noastrã tradiþie, cea pãstratã de bãtrânii
poporului nostru. Voi ar trebui sã dovediþi mai multã cinste faþã
de presbiterii întregii comunitãþi dumnezeieºti a israelului, cãci
atunci aþi sãdi mai multã iubire faþã de ceilalþi copii în fiul vostru
ºi aþi putea lãsa sã fie instruit în mijlocul lor, în învãþãtura divinã
a poporului iudeu.
atunci iosif rãspunse: cine crezi cã ar putea sã-l îndrume ºi
sã-l înveþe pe acest copil? Dacã tu crezi cã Îl poþi îndruma ºi
310
învãþa, noi nu vom împiedica sã fie instruit de tine în ceea ce

învaþã toþi.
iisus ascultase ceea ce spusese Zahia ºi-i rãspunse chiar el: Tu,
învãþãtor al legii divine, ceea ce ai spus tu mai înainte ºi tot ceea
ce pretinzi tu în sensul legii trebuie respectat de cãtre aceia ce se
lasã învãþaþi în legitãþile omeneºti. eu sunt un strãin de ceea ce
este normã de viaþã la voi, cãci pãrinþii Mei adevãraþi nu sunt din
lumea aceasta. – Tu, care înveþi pe alþii legile ºi eºti un învãþat,
trebuie sã rãmâi în domeniul învãþãrii legilor. Dar eu am fost îna-
inte ca sã fi fost datã legea. ªi dacã tu crezi cã nu ai egal în ºtiinþa
ta, aflã cã poþi învãþa de la Mine. cãci nimeni nu poate învãþa pe
un altul altceva decât ceea ce ai enumerat tu. numai acela poate
care este demn în fiinþa sa pentru aceasta.
Dacã voi fi vreodatã înãlþat de pe acest Pãmânt, voi aduce la
tãcere toate cugetãrile voastre despre obârºia voastrã.
Tu nu ºtii când ai fost nãscut. eu sunt singurul care ºtie când
aþi fost nãscuþi ºi cât vor dura vieþile voastre pe Pãmânt.
atunci toþi aceia care ascultaserã cuvintele lui au rãmas împie-
triþi de uluire ºi au strigat: o, o, o, ce minune mare, ce mister vred-
nic de uimire. Pe nimeni nu am mai auzit vreodatã vorbind aºa.
niciodatã nu a vorbit aºa vreun om, fie el profet, sau fariseu, sau
învãþat; nimeni nu a mai vorbit aºa, nimeni nu a mai auzit aºa
ceva. noi ºtim doar unde s-a nãscut acest copil ºi cã are abia cinci
ani. De unde are el putinþa de a rosti asemenea cuvinte?
Fariseii rãspunserã: niciodatã nu am auzit un copil rostind
asemenea cuvinte cum sunt cele rostite acum, de acest copil, la
aceastã vârstã fragedã.
atunci a rostit iisus cãtre ei: Vã minunaþi de aceea cã un copil
rosteºte astfel de lucruri? Dar de ce nu trezeºte ceea ce v-am spus
eu vouã puterea credinþei în inimile voastre? Vã minunaþi de faptul
cã v-am spus: eu cunosc ceasul naºterii voastre. lucruri ºi mai
mari vã voi spune, ca sã vã minunaþi ºi mai mult. eu l-am vãzut
pe avraam, cel pe care voi îl numiþi strãbunul vostru, ºi am vorbit
cu el ºi el M-a vãzut.
311
eMil BocK
auzind acestea, amuþirã cu toþii ºi niciunul nu mai îndrãzni sã

vorbeascã.
atunci iisus le spuse: eu am trãit printre copii, în mijlocul vos-
tru. ªi voi nu M-aþi cunoscut. eu am vorbit cu voi ca ºi cu niºte
oameni înþelegãtori. ªi voi nu aþi înþeles cuvintele Mele. cãci
voi sunteþi mai mici decât Mine. ªi micã este credinþa din ini-
mile voastre.
31.
atunci Zahia, învãþãtor al legii, vorbi din nou, ºi le spuse lui

iosif ºi Mariei: Daþi-mi copilul. Îl voi duce la învãþãtorul legii
levi, ca sã-l educe ºi sã-l înveþe ºtiinþa.
atunci iosif ºi Maria îl aduserã pe iisus cu alinturi din ºcoalã,
pentru ca bãtrânul levi sã-l înveþe taina scrisului.
când intrã acolo, iisus tãcu. iar maestrul levi îi spuse lui iisus
o literã. el începu cu prima literã, aleph, ºi-i zise: rãspunde. Dar
iisus tãcea ºi nu rãspunse nimic.
atunci învãþãtorul se mânie, luã un bãþ de trestie ºi-l lovi în cap.
iisus însã îi spuse învãþãtorului: De ce mã baþi? adevãr este
cã trebuie sã afli cã acela care este bãtut îl poate învãþa mai multe
pe acela care îl bate decât poate învãþa de la el. eu pot sã te învãþ
care este sensul tuturor celor pe care le înveþi tu aici. Dar toþi cei
ce vorbesc ºi ascultã aici sunt orbi, asemãnãtori unui chimval rãsu-
nãtor, în care nu existã organ pentru perceperea propriului sunet.
ªi iisus continuã sã-i spunã lui Zahia: Fiecare literã, de la
aleph ºi pânã la Tau, se deosebeºte de celelalte prin poziþia ºi înfã-
þiºarea sa. Spune-Mi tu mai întâi semnificaþia lui Tau, ºi atunci
eu îþi voi spune semnificaþia lui aleph.
ªi iisus spuse apoi celor ce erau acolo: cei care nu-l înþeleg
pe aleph cum pot vorbi despre Tau? Sunt niºte ipocriþi! Spune-Mi
mai întâi ce înseamnã aleph. atunci vã voi crede cã puteþi vorbi
pe bunã dreptate ºi despre Beth.
312
ªi apoi începu iisus sã facã sã se nascã esenþa tuturor literelor,

ºi spuse: Învãþãtorul legii sã spunã totuºi ce înseamnã prima literã
sau de ce are atâtea unghiuri, care cresc treptat, care sunt ascuþite
în jos, care se depun spre mijloc, care se retrag în sine, care se
deplaseazã apoi iarãºi în afarã, care tind spre înalturi, care merg
pe cãi drepte, pentru ca apoi sã o ia din nou pe cãi curbe.
când levi auzi toate acestea fu de-a dreptul uluit de o ase-
menea desfãºurare a esenþei conþinute în litere.
apoi spuse tare: oare trebuie acesta sã trãiascã pe Pãmânt?
adevãr vã spun vouã cã meritã sã atârne pe crucea lumii. cãci
el poate stinge focul ºi liniºti furtuna. eu simt cã el exista înainte
ca potopul sã se reverse din cer; cã el s-a nãscut mai înainte ca
potopul distrugãtor sã se reverse. ce trup l-a purtat? ce mamã
l-a adus pe lume? ce piept l-a alãptat? – eu trebuie sã fug de
el. cãci nu pot þine piept cuvintelor ce-i ies din gurã; inima mea
amuþeºte când aude asemenea cuvinte. niciun om nu-i înþelege
cuvintele, dacã nu este Dumnezeu, la fel ca el. acum m-am fãcut,
din nefericire, de râs din cauza lui. crezând cã-l pot avea de elev,
mi-am gãsit Învãþãtorul, acum cã i-am cunoscut fiinþa. ce sã mai
spun? eu nu pot þine piept cuvintelor acestui copil, ºi voi fugi din
aceastã þarã, cãci nu pot înþelege ce s-a întâmplat aici. Sunt depãºit
de acest copil, eu, care sunt bãtrân, cãci nu pot gãsi nici începutul
ºi nici sfârºitul celor vestite de el. este greu sã gãseºti intrarea
prin tine însuþi. eu vã spun cu certitudine ºi nu mint: Modul în
care s-a purtat acest copil în faþa ochilor mei, felul în care a
început sã vorbeascã, felul cum ºi-a atins þelul nu au nimic comun
cu felul omenesc de a fi. aºa cã eu nu ºtiu dacã este un mag sau
un Dumnezeu. este sigur cã în el vorbeºte un Înger ca mesager
al lumii divine. eu nu ºtiu de unde provine, de unde vine, ºi nici
ce va fi cândva.
atunci iisus zâmbi de spusele lui ºi rosti cu o privire veselã
ºi gesturi regeºti tuturor fiilor lui israel prezenþi ºi care ascultau
spusele lui: ceea ce este nerodnic va purta roade, orbii vor vedea,
paraliticii vor merge, sãracii se vor bucura de mari bunuri, se vor
313
eMil BocK
trezi la o nouã viaþã cei care au murit, oricine se poate reîntoarce

la viaþa cea nepieritoare prin puterea aceluia care este rãdãcina
vieþii ºi a bucuriei veºnice.
ªi când copilul iisus rosti toate acestea, de îndatã se vindecarã
toþi cei care erau împovãraþi de vreun rãu sau de vreo boalã.
ªi nu mai îndrãzni niciunul sã-i vorbeascã sau sã audã de el.
32.
Dupã aceea, iosif ºi Maria plecarã împreunã cu iisus de acolo

ºi merserã în oraºul nazareth. acolo copilul trãi împreunã cu
pãrinþii Sãi.
Într-o zi de Sabat iisus se juca împreunã cu copiii pe acoperiºul
unei case. ªi s-a întâmplat ca unul dintre copii sã-l împingã pe un
altul jos de pe acoperiº, iar acela a cãzut la pãmânt ºi a murit.
Pãrinþii copilului mort nu vãzuserã cum se întâmplaserã lucru-
rile; ei se plânserã lui iosif ºi Maria, strigând: Fiul vostru l-a îm-
pins pe fiul nostru la pãmânt, astfel încât a murit.
iisus tãcea ºi nu le rãspunse nimic.
atunci iosif ºi Maria se grãbirã sã ajungã la iisus, ºi Maria Îl
rugã: Stãpâne al sufletului meu, spune-mi dacã Tu l-ai împins
la pãmânt.
iisus a coborât imediat de pe acoperiº ºi l-a strigat pe bãiat pe
numele sãu: Zeno. iar acesta a rãspuns: Tu, Stãpâne al lumii.
atunci iisus l-a întrebat: Te-am împins eu de pe acoperiº la
pãmânt? iar acela a spus: nu, Stãpâne al lumii. iar pãrinþii bãia-
tului care fusese mort se minunarã ºi-l venerarã pe iisus pentru
aceastã dovadã spiritualã adusã.
apoi iosif ºi Maria s-au mutat împreunã cu iisus la ierihon.
33.
iisus avea ºase ani. ªi într-o zi l-a trimis mama Sa cu un urcior

la izvor, sã aducã apã împreunã cu ceilalþi copii. Dupã ce îºi
314
umpluse urciorul cu apã, s-a întâmplat ca unul dintre copii sã-l

împingã, astfel încât urciorul i-a cãzut din mânã ºi s-a spart.
atunci iisus ºi-a întins mantia pe care o purta ºi a umplut-o
cu atâta apã câtã ar fi fost în urcior ºi a adus-o mamei Sale. când
Maria a vãzut aceasta s-a mirat, purtîndu-ºi gândurile înãuntrul
ei, ºi a tãinuit toate acestea în inima sa.
34.
Într-altã zi iisus a mers pe ogor, luând cu Sine câteva boabe

de grâu din cãmara mamei Sale, pe care le-a semãnat el singur.
iar ele au încolþit ºi au crescut ºi au purtat rod înmiit. În sfârºit,
el le-a ºi secerat ºi a strâns din ele trei grãmezi de roade. aºa a
putut el dãrui din belºug alor Sãi.
35.
existã un drum ce duce de la ierihon la râul iordanului, în acel

loc pe unde fiii lui israel obiºnuiesc sã treacã râul. acolo trebuie
cã ºi-ar fi avut locul chivotul legii.
Pe când iisus avea opt ani, merse o datã de la ierihon la iordan.
Pe acest drum se ajungea la o peºterã din apropierea malului
iordanului. o leoaicã îºi alãpta acolo puii. nimeni nu putea trece
neprimejduit pe drumul acela.
Dar când iisus a venit de la ierihon ºi a înþeles cã leoaica a adus
pui pe lume în acea peºterã a intrat fãrã sã se ascundã în peºterã.
ªi abia l-au zãrit leii pe iisus, cã au ºi alergat în întâmpinarea lui,
închinându-i-se. iisus s-a aºezat pe jos, în peºterã, iar puii de leu
Îi mângâiau picioarele, se gudurau pe lângã el ºi se jucau cu el.
leii cei bãtrâni însã stãteau la distanþã, cu capetele plecate, închi-
nându-i-se ºi dând din coadã.
o mulþime de oameni se afla la o oarecare depãrtare. ªi deoa-
rece nu-l vedeau pe iisus, spuserã: Dacã acest Bãiat sau pãrinþii
lui nu ar fi avut o vinã gravã asupra lor, copilul acesta nu s-ar
fi dat singur pradã leilor.
315
eMil BocK
ªi pe când poporul se gândea în felul acesta ºi se vãita de po-

vara marii griji, iatã cã apãru deodatã iisus din peºterã, iar leii
pãºeau înaintea lui, ºi puii leilor se jucau la picioarele lui.
Pãrinþii lui iisus stãteau cu capetele plecate la o oarecare depãr-
tare ºi vãzurã totul. ªi poporul stãtea la distanþã din cauza leilor.
nu îndrãzneau sã se apropie.
atunci iisus începu sã vorbeascã poporului: iatã cã animalele
sãlbatice sunt cu mult mai bune decât voi. ele Îl recunosc pe Stã-
pânul lumii ºi-l venereazã revelându-l. iar voi, oamenii, care aþi
fost creaþi dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu, voi nu-l re-
cunoaºteþi. animalele sãlbatice Îl recunosc ºi devin blânde. oa-
menii Mã vãd, dar nu Mã recunosc.
36.
apoi iisus pãºi sub ochii tuturor cu leii înspre iordan. iar apa
iordanului se împãrþi la stânga ºi la dreapta lor. atunci iisus vorbi
leilor, astfel ca toþi sã-l poatã auzi: Mergeþi în pace ºi nu faceþi
rãu nimãnui. Dar nici oamenii sã nu vã facã vreun rãu, pânã nu
vã veþi întoarce de unde aþi venit.
leii îºi luarã rãmas bun, nu cu vocea, ci cu întreg trupul, ºi se
întoarserã la locuinþa lor.
iisus se întoarse la mama Sa.
37.
iosif era tâmplar ºi fãcea mereu juguri de lemn pentru ani-

malele de povarã, pluguri, scule pentru sãpatul pãmântului ºi cul-
tivarea ogorului. Mai fãcea ºi paturi de lemn.
Într-o zi, un tânãr îi ceru sã-i facã un pat lung de ºase coþi. iar
iosif porunci unuia dintre ajutoarele sale sã taie cu un ferãstrãu
lemnul la mãsura datã. Dar acela nu a respectat mãsura datã. ªi
a fãcut o bucatã de lemn mai scurtã decât cealaltã. iosif începu
sã se agite, gândindu-se ce ar fi de fãcut.
316
când iisus îl vãzu atât de agitat ºi-ºi dãdu seama cã nu a gãsit

nicio ieºire, îi spuse cu voce mângâietoare:
Haide sã luãm bucãþile de lemn, fiecare de câte un capãt. apoi
le vom pune una lângã alta, astfel încât capetele sã se aºeze unul
peste altul. apoi le vom potrivi ºi le vom trage, ca sã le facem la
fel de lungi.
iosif fãcu ceea ce spunea iisus, cãci el ºtia cã iisus poate face
orice vrea. ªi iosif luã capetele bucãþilor de lemn, le puse una
lângã alta, trãgându-le strâns la el. iisus apucã de celelalte capete
ºi trase lemnul mai scurt înspre el, care se fãcu astfel egal cu cel
mai lung. apoi îi spuse lui iosif: acum poþi sã-þi faci treaba pe
care ai primit-o. ªi iosif putu sã împlineascã cererea.
38.
S-a întâmplat iarãºi ca poporul sã le cearã lui iosif ºi Mariei,

sã-l dea pe iisus la ºcoalã, sã fie învãþat. ei nu refuzarã ºi-l adu-
serã, aºa cum voiau bãtrânii poporului, la un învãþãtor, care sã-l
înveþe înþelepciunea omeneascã.
Magistrul începu sã-l instruiascã cu o voce poruncitoare ºi-i
zise: Spune ce este alpha. iisus îi rãspunse: Spune-mi tu Mie ce
înseamnã Betha, ºi-þi voi spune ºi eu þie ce înseamnã alpha.
atunci magistrul se înfurie ºi Îl lovi pe iisus, dar imediat dupã
ce Îl lovi cãzu mort la pãmânt.
iisus se întoarse acasã la mama lui. lui iosif îi era teamã. el
o chemã pe Maria ºi îi spuse: Tu ºtii cã sufletul meu este îngrijorat
de moarte pentru Bãiatul nostru. cãci se poate întâmpla ca cineva
sã-l batã vreodatã din rãutate, pânã la moarte. Maria însã rãs-
punse: Tu eºti un om evlavios, nu te teme cã se va întâmpla aºa.
Fii mai degrabã sigur în inima ta cã acela care l-a trimis ºi l-a
fãcut sã se nascã printre oameni Îl va feri ºi de orice intenþie rea,
Îl va ocroti de tot rãul, ca pe un membru al Fiinþei Sale de cuvânt
al lumii.
317
eMil BocK
39.
lui iosif ºi Mariei li se ceru a treia oarã sã-l convingã cu

biniºorul pe iisus sã meargã la un alt învãþãtor, ca sã creascã în
cunoaºtere.
De teama poporului, în faþa puterii conducãtorilor ºi a bleste-
mului preoþilor, iosif ºi Maria Îl aduserã pe Bãiat din nou la ºcoalã,
cu toate cã ºtiau cã el nu poate învãþa nimic de la oameni, cãci
Îºi are cunoaºterea ºi iniþierea în întregime din lumea divinã.
când iisus ajunse la ºcoalã, condus de Spiritul Sfânt, îi luã
învãþãtorului – care tocmai vorbea despre legi – cartea din mânã
ºi începu sã citeascã în faþa ochilor ºi urechilor tuturor. Dar el nu
citea ceea ce se afla scris în cartea rabinilor. ci plin de Spiritul
viu al lui Dumnezeu el vorbea ca ºi cum dintr-un izvor viu ar fi
þâºnit un flux puternic de apã, iar izvorul nu seca defel.
aºa învãþã el poporul cu puterea creatorului lumii, despre
preaplinul minunilor lumii divine strãbãtute de viaþã, astfel cã
însuºi învãþãtorul se prosternã în adorare în faþa lui. inima celor
ce se adunaserã acolo ºi-l auziserã rostind asemenea cuvinte fu
cuprinsã de o covârºitoare uimire.
când iosif auzi de toate acestea, veni în grabã la iisus, îngri-
jorat cã învãþãtorul cãzuse pradã morþii. Dar când învãþãtorul îl
vãzu, îi spuse: Tu nu mi-ai adus un elev, ci un Maestru. cine poate
sta în faþa cuvintelor lui?
aºa s-a împlinit ceea ce a fost spus de psalmiºti: curentul
fiinþei divine este bogat în apã. Tu ai pregãtit oamenilor hranã. iar
aceasta este pregãtirea venirii lui Dumnezeu.
40.
apoi iosif cu Maria ºi iisus au plecat de acolo, mergând la

capernaum, care se aflã pe malul mãrii. ei au trebuit sã plece în
altã parte din cauza oamenilor rãi, cu gânduri duºmãnoase.
318
Pe când locuia iisus în capernaum, trãise în acel oraº un om

foarte bogat, pe nume iosif. acesta murise, cãci era bolnav ºi acum
zãcea mort pe patul sãu.
iisus auzi cã oamenii din oraº plângeau ºi se vãitau ºi îl boceau
pe mort. atunci îi spuse lui iosif: De ce nu vrei sã faci o faptã bunã
faþã de acela care poartã acelaºi nume ca ºi tine, ca sã fie în amin-
tirea ta? iosif îi rãspunse: Stã oare în puterea mea sã împlinesc
o binefacere faþã de el?
atunci iisus îi spuse: ia pânza pe care o porþi pe cap ºi du-te
ºi o pune pe faþa mortului. ªi apoi spune-i: christos fie vindecã-
torul tãu. ªi atunci el va fi îndatã vindecat ºi se va scula din moarte
ºi se va ridica de pe patul sãu.
când iosif auzi aceste cuvinte se grãbi într-acolo ºi fãcu aºa
cum spusese iisus; intrã în casa celui mort ºi puse pânza pe care
o purta pe cap pe faþa celui ce zãcea în pat ºi spuse: christos fie
vindecãtorul tãu.
Mortul se sculã imediat din pat ºi întrebã: cine este iisus?
41.
Dupã ce s-au mutat de la Bethlehem la capernaum, iosif ºi

Maria locuiau în casa lor, iar iisus era cu ei.
Într-o zi, iosif îi ceru primului sãu nãscut iacob, care era cu
ei, sã meargã în grãdinã, sã aducã legume pentru masã. iisus merse
în urma fratelui Sãu, fãrã ca iosif ºi Maria sã ºtie.
Dupã ce iacob adunã legumele, din pãmânt ieºi deodatã o
viperã care îl muºcã pe iacob de mânã, astfel încât acesta începu
sã strige de durere ºi de spaimã. Fiind pe cale sã moarã, spuse cu
o voce stinsã: Vai, vai, ºarpele cel rãu m-a muºcat de mânã.
iisus se afla în preajmã, ºi când auzi strigãtul de durere al lui
iacob alergã la el ºi-i luã mâna. nu fãcu nimic altceva, decât suflã
asupra mâinii ca sã i-o rãcoreascã.
319
eMil BocK
Pe loc iacob fu vindecat, iar vipera cãzu moartã. iosif ºi Maria

nu ºtiau ce s-a întâmplat, dar când iacob strigase, iar iisus grãise
rugãciunea, ei au alergat în grãdinã. acolo gãsirã ºarpele mort,
iacob însã era complet vindecat.
42.
o datã a mers iosif împreunã cu fiii sãi iacob, iosif, iuda ºi

Simeon ºi cu cele douã fiice ale sale la un ospãþ. acolo venirã ºi
iisus ºi mama Sa, Maria, ºi sora Mariei, numitã tot Maria, fiica
lui cleopa. Pe aceasta Stãpânul ceresc o dãruise tatãlui ei cleopa
ºi mamei sale ana pentru cã pãrinþii o consacraserã pe Maria,
mama lui iisus, Stãpânului ceresc. aceastã a doua Marie fusese
botezatã, spre mângâierea pãrinþilor, cu acelaºi nume.
ªi când s-au adunat cu toþii, iisus îi binecuvântã pe ceilalþi iar
apoi începu sã mãnânce ºi sã bea primul. cãci nimeni dintre cei-
lalþi nu îndrãznea sã mãnânce sau sã bea sau sã se aºeze la masã
ºi sã frângã pâinea înainte ca el sã-i fi binecuvântat pe toþi ºi sã
înceapã sã mãnânce. ªi chiar dacã el încã nu era de faþã, Îl aºtep-
tau sã vinã ºi sã împlineascã toatã aceastã rânduialã.
ªi dacã a început el sã mãnânce, atunci au început ºi iosif ºi
Maria ºi fraþii Sãi, fiii lui iosif, sã mãnânce ºi sã bea.
aceºti fraþi aveau înaintea ochilor viaþa lui iisus ca o fiinþã
strãlucitoare de luminã. ei Îl urmãreau pe iisus ºi se temeau de
el. iar când iisus dormea, fie ziua, fie noaptea, deasupra lui strã-
lucea întreaga revelaþie de luminã a Fiinþei divine.
lumii divine i se cuvine toatã lauda ºi revelaþia, acum ºi pu-
rurea. Da, aºa sã fie. amin.
Un alt manuscris al acestei evanghelii, care dã fiecãrui capitol

un titlu, istoriseºte, începând de la capitolul 25, altfel, urmând
evanghelia latinã a lui Toma. În continuare urmeazã titlurile pri-
melor 24 de capitole, apoi capitolele 25–32, aºa cum sunt ele
320
conþinute în acest al doilea manuscris, ºi, la urmã, titlurile de la

capitolul 33 pânã la sfârºit.
1. Despre tatãl ºi mama Sfintei Fecioare Maria.

2. Cum a pãrãsit-o Ioachim pe Ana.
3. Cum s-a întors Ioachim la Ana.
4. Despre naºterea cereºtii Maria.
5. Jertfa de mulþumire ºi rugãciunea Anei.
6. Despre viaþa exemplarã a Mariei.
7. Despre jurãmântul cereºtii Maria de a rãmâne fecioarã.
8. De ce Maria cea plinã de har a fost încredinþatã lui Iosif.
9. Cum a fost vestitã sosirea Stãpânului lumii.
10. Cum s-a tulburat Iosif când a aflat-o pe Maria însãrcinatã.
11. Cum l-a mângâiat Îngerul pe Iosif.
12. Cum au ridicat iudeii acuzaþii false împotriva lui Iosif ºi
a cereºtii Maria.
13. Despre ceasul naºterii lui Christos, cele douã moaºe,
pãstori ºi stea.
14. Cum a ieºit Maria cea plinã de har din peºterã ºi a mers
la iesle.
15. Despre tãierea împrejur a Stãpânului lumii ºi venirea
magilor la Ierusalim.
16. Despre întâlnirea cu Stãpânul lumii.
17. Despre uciderea pruncilor ºi fuga lui Iosif în Egipt.
18. Cum a îmblânzit Iisus balaurii.
19. Cum L-au urmat leii ºi panterele pe Iisus.
20. Cum s-a înclinat palmierul la cuvântul lui Iisus ºi cum le-a
oferit apã.
21. Cum a primit palmierul binecuvântarea, iar una din
ramurile sale a fost sãditã în lumea cealaltã.
22. Cum s-a scurtat drumul datoritã lui Iisus.
23. Cum s-au prãbuºit statuile zeilor la intrarea lui Iisus în
Egipt.
321
eMil BocK
24. Cum ºi-a manifestat Aphrodosius veneraþia faþã de Iisus.

25. Cum s-a întors la viaþã peºtele cel uscat.
iosif ºi Maria au gãsit gazdã în casa unei vãduve ºi au petrecut
un an în acel loc.
aºa a ajuns iisus la vârsta de trei ani. o datã a luat un peºte
uscat, pus în sare, ºi l-a aruncat într-un vas cu apã, poruncindu-i
sã înoate. ªi el a început într-adevãr sã se miºte. atunci el a spus
peºtelui: aruncã sarea pe care o ai în tine ºi înoatã în apa aceasta.
ªi aºa s-a ºi întâmplat. când au vãzut vecinii cele întâmplate, i-au
spus vãduvei în a cãrei casã locuia Maria, mama lui. când ea a
auzit aceste lucruri, i-a alungat imediat din casa ei.
26. Cum a râs Iisus de vrãbiile care se certau între ele

o datã, iisus mergea cu Maria, mama lui, prin piaþa aceluiaºi
oraº. ªi el vãzu un învãþãtor care îºi instruia elevii. ªi atunci ºapte
vrãbii care se certau pe un zid cãzurã în poala învãþãtorului. atunci
iisus începu sã râdã. Dar când învãþãtorul Îl vãzu râzând atât de
bucuros, spuse în furia sa mare elevilor sãi: Mergeþi ºi aduceþi-l
la mine. ªi când Îl aduserã, învãþãtorul Îl luã de ureche ºi-l în-
trebã: Pentru ce râzi? ce ai vãzut? atunci iisus a rãspuns: Învãþã-
torule, iatã, mâna aceasta este plinã de seminþe. ªi arãtã grãunþele
pe care le avea în mânã ºi le adunase cu trudã, ºi le presãrã pe jos.
apoi spuse: Pentru acestea se certau vrãbiile, cum sã împartã grâul
între ele.
iisus nu plecã mai departe pânã când vrãbiile nu-ºi împãrþirã
grâul ºi cuvintele lui se împlinirã.
atunci acel magistru Îl alungã împreunã cu mama Sa din oraº.
27. Cum au pãrãsit Iisus ºi Maria Egiptul

Îngerul Domnului veni la Maria ºi-i spuse: ia Bãiatul ºi în-
toarce-te în iudeea, cãci au murit cei care voiau sã-i ia viaþa.
atunci Maria se întoarse cu copilul iisus înapoi, ºi ajunserã
în sfârºit la capernaum, aflat lângã marea Tiberiadei. acolo avea
tatãl lui iisus câteva pãmânturi.
322
ªi deoarece irod murise între timp, iosif înþelese ce însemnãtate

avea faptul cã iisus se întorcea din egipt. De aceea îl þinuse el prin
singurãtatea pustiului, pânã când într-adevãr în ierusalim nu-l mai
cãuta nimeni pe Bãiat.
ªi iosif aduse lumii divine jertfa de mulþumire a inimii sale,
deoarece îi fusese îngãduit sã înþeleagã aceste lucruri ºi pentru cã
aflase har ocrotitor în faþa Stãpânului divin al lumii.
28. Cum s-a curãþat apa de ploaie ºi cum au fost fãcute zece
vrãbii de lut în ziua de Sabat
Pe când avea iisus patru ani, s-a revãrsat o datã o ploaie
nãprasnicã asupra Pãmântului. copilul iisus mergea împreunã cu
alþi copii prin ploaie ºi apã, care crescuse înspãimântãtor de mult.
atunci el fãcu ca apa sã se strângã într-un iaz ºi porunci prin
puterea cuvântului Sãu, sã se facã limpede ºi curatã. ªi ceea ce
porunci el se împlini.
apoi iisus luã din mâlul acelei ape ºi fãcu zece vrãbii, la fel
de mari pe cât sunt ºi vrãbiile adevãrate.
iar pe când fãcea iisus acestea, în mijlocul bãieþilor evrei, era
o zi de Sabat. atunci bãieþii merserã la tatãl sãu, iosif, ºi-i spuserã:
iatã, Fiul tãu se juca cu noi. ªi el a luat mâl ºi a fãcut din el zece
vrãbii, ceea ce nu se cuvine a face în zi de Sabat. astfel, el a
încãlcat Sabatul.
iosif merse la el ºi-i spuse: De ce ai fãcut ceea ce nu se cuvine
sã faci în zi de Sabat?
atunci iisus porunci cu voce tare vrãbiilor: Urcaþi înspre cer
în zbor, ºi nimeni sã nu vã ameninþe viaþa.
ªi vrãbiile zburarã în sus, ciripind cu bucurie a laudã ºi slavã
faþã de Dumnezeirea atotputernicã.
când vãzurã iudeii aceastã mare minune, merserã pretutindeni,
vestind faptele spirituale pe care le înfãptuia iisus.
323
eMil BocK
29. Cum a murit un fariseu la cuvântul lui Iisus

lângã iisus se afla un fariseu care luã o ramurã de mãslin ºi
vru sã facã sã se scurgã apa pe care o adunase iisus.
când vãzu iisus aceasta, îi spuse, supãrat: eºti un om al
Sodomei, fãrã simþ cucernic. ce þi-au fãcut izvoarele de apã pe
care le-am creat eu? Fii ca un copac uscat, ale cãrui rãdãcini nu
mai trãiesc, ale cãrui frunze nu mai înverzesc, ale cãrui fructe nu
se mai coc.
ªi fariseul cãzu imediat, uscat, la pãmânt, ºi fu mort. rudele
lui l-au luat de acolo, l-au dus la iosif ºi au spus: iatã ce a fãcut
Fiul tãu; învaþã-l sã se roage, nu sã mai pãcãtuiascã!
30. Cum a murit bãiatul care L-a împins pe Iisus ºi cum a fost
lovitã de orbire o mulþime mare de oameni
câteva zile mai târziu iisus mergea cu iosif prin sat. atunci
a venit un copil în fugã ºi l-a împins pe iisus cu cotul.
atunci iisus a spus: calea ta a ajuns la capãt. ªi în clipa aceea
Bãiatul a cãzut mort la pãmânt.
iar când oamenii au vãzut aceasta, au strigat, uluiþi: De unde
vine acest copil? iar lui iosif i-au spus: nu este bine ca un ase-
menea copil sã rãmânã printre noi. Du-te departe de acest loc. Dar
dacã trebuie sã rãmâi la noi, învaþã-l sã se roage, nu sã pãcãtu-
iascã. Fiii noºtri au ajuns neputincioºi în faþa lui.
atunci iosif îl chemã pe iisus la el ºi voi sã-l înveþe: De ce
pãcãtuieºti astfel? Vezi doar cã locuitorii acestui sat sunt deja
porniþi împotriva noastrã. iisus îi rãspunse: eu ºtiu cã tu trebuie
sã vorbeºti aºa, dar eu trebuie sã vorbesc altfel. Tac numai de dra-
gul tãu. Dar aceºtia îºi vor vedea neºtiinþa cu ochii.
ªi pe loc cei ce vorbiserã împotriva lui iisus orbirã. ei merserã
de acolo, spunând: orice cuvânt ce iese din gura lui se împlineºte
imediat.
324
31. Cum l-a împiedicat Iisus pe Iosif sã-L atingã la mânie

când a vãzut iosif ceea ce fãcuse iisus l-a apucat furios de
umãr. Dar iisus i-a spus lui iosif: nu ai voie sã Mã atingi; trebuie
sã-þi fie îndeajuns sã Mã vezi. Tu nu ºtii cine sunt eu. Dacã ai ºti,
nu M-ai necinsti. cãci deºi sunt cu tine aici, pe Pãmânt, eu am
fost înainte ca tu sã fii.
32. Despre Zaheu, învãþãtorul lui Iisus, ºi despre cuvintele sale

Un magistru, pe nume Zaheu, ascultase toate cuvintele pe care
i le spusese iisus lui iosif. Plin de uimire, îºi spuse sieºi: nu am
vãzut niciodatã un asemenea copil, nu am auzit niciodatã ase-
menea cuvinte. el merse la iosif ºi îi spuse: Tu ai un Bãiat înþelept,
dã-mi-l, ca sã înveþe ºtiinþa. el va fi preaînvãþat în studiul ºtiinþei.
iar pentru mine va fi o onoare sã-l învãþ. Sã nu mai fie neºtiutor.
atunci iosif rãspunse: nimeni nu-l poate învãþa pe acest Bãiat,
decât însuºi Dumnezeu. crezi cumva cã acest Bãiat este mic la spirit?
când iisus îl auzi vorbind astfel pe iosif, îi spuse lui Zaheu:
iatã cum stau lucrurile, învãþãtorule, tot ceea ce auziþi din gura
Mea este adevãr. Înainte ca oamenii sã capete existenþã, eu eram
Stãpânul lumii. Voi veniþi cu adevãrat dintr-altã parte. Mie îmi este
datã revelaþia adevãratei fiinþe omeneºti; vouã nu vã este dat nimic
din aceasta; cãci eu sunt din toþi eonii.
eu ºtiu câþi ani va numãra viaþa Mea ºi când anume vei rãs-
pândi tu ºtirea, fiindcã vei înþelege ceea ce a spus tatãl Meu, ºi
anume cã tot ceea ce iese din gura Mea este adevãr.
iudeii care se aflau acolo ºi ascultau tot ceea ce spunea iisus,
erau plini de uimire ºi spuneau: noi nu am mai auzit niciodatã
aºa o vorbire minunatã ca de la acest copil de cinci ani, ºi nici
nu vom mai auzi de la niciun om, fie el preot, fie învãþãtor al legii
sau pãstrãtor al scripturii sau fariseu.
iisus le rãspunse: De ce vã miraþi? nu credeþi cã am rostit
adevãrul? eu ºtiu când aþi fost nãscuþi ºi voi, ºi pãrinþii voºtri. ªi
vã spun ºi mai mult: eu ºtiu când a fost creatã lumea ºi cine M-a
trimis la voi.
325
eMil BocK
ªi când au auzit iudeii ceea ce le spunea copilul, s-au mâniat,

pentru cã nu puteau sã-i dea rãspuns.
cu bucuria sentimentului de sine vorbi copilul în Sinea Sa,
zicându-ªi: eu ºtiu cã voi sunteþi fãrã putere ºi fãrã cunoaºtere.
atunci vorbi magistrul acela ºi-i spuse lui iosif: adu-l la mine,
vreau sã-l învãþ în casa magiºtrilor, unde îi învãþ ºi pe ceilalþi
copii. iosif Îl luã pe iisus ºi-l aduse învãþãtorului.
iar învãþãtorul îºi începu lecþia prin cuvinte mieroase ºi-i scrise pri-
mul verset, care conþine literele de la aleph la Tau. Dar copilul tãcea.
În mânia sa, învãþãtorul Îl lovi în cap. Dupã ce copilul primi
bãtaia, spuse: Mie Mi se cuvine sã te învãþ pe tine, nu þie sã Mã
înveþi pe Mine. cãci eu cunosc ceea ce vrei tu sã Mã înveþi. ªi
eu mai ºtiu cã înaintea Mea voi sunteþi înveliº gol, din care nu
poate izvorî nici înþelepciune, nici sãnãtate ºi nici mântuire a
sufletului.
ªi el începu cu acel vers ºi spuse toate literele de la aleph pânã
la Tau, totul desãvârºit ºi foarte curgãtor. apoi îl privi pe învãþãtor
ºi-i spuse: Tu nu ºtii nici mãcar care este sensul lui aleph ºi care
cel al lui Beth. cum vrei sã-i înveþi pe alþii? o, câtã sãrãcie de spi-
rit! Dacã vei ºti sã-Mi spui mãcar care este semnificaþia lui aleph,
atunci voi crede cã poþi sã-Mi vorbeºti despre celelalte litere.
apoi începu sã istoriseascã învãþãtorului despre importanþa pri-
melor litere. iar acela nu putea sã-i dea nici mãcar un singur rãspuns.
iisus îi spuse lui Zaheu: ascultã-Mã, învãþãtorule, ºi nu uita
acestea despre prima literã: Fii atent cum aduce aceste douã
versuri în gurã, ce se încruciºeazã în alcãtuirea lor, dedicându-se
mereu Dumnezeirii, cum ordoneazã ea totul, cum invocã, ame-
ninþã, cum se desfãºoarã întreit, cum iarãºi se amestecã, lãsând
sã se împerecheze cele asemãnãtoare. Toate acestea sunt reunite
strâns ºi conþinute deodatã în litera aleph.
Zaheu asculta introducerea pe care o fãcea iisus la forma de
scriere a primei litere. era uluit de puterea lui de a da nume ºi
de aceastã învãþãturã a lui, ºi strigã: Vai mie! cum am fost în-
326
trecut, eu, nefericitul! ruºine ºi ocarã s-au revãrsat asupra mea

datoritã acestui copil.
ªi-i spuse lui iosif: Frate, ia-l, te rog, de aici, cãci eu nu-l pot
privi în faþã ºi nu pot suporta gravitatea cuvintelor Sale, cãci acest
copil poate îmblânzi focul ºi liniºti marea. nu existã pântece de
femeie în acest eon care sã-l fi putut naºte, sau mama Sa l-a
hrãnit inconºtient în trupul ei.
o, prieteni ai mei, înjosit am fost în gândirea mea, am cãzut
pradã iluziei ºi acum am ajuns în mizerie. Mã lãudam sã am ºi
eu un elev, ºi iatã cã el este acum Învãþãtorul meu ºi ruºinea mea.
Mi-am pierdut toatã însemnãtatea, fiind depãºit de un copil. nu
ºtiu ce sã mai spun. cum se face cã am ajuns mã prãbuºesc într-o
aºa ticãloºie, cã m-am înstrãinat de toþi semenii mei ºi cã trebuie
sã pãrãsesc acest oraº? cu toþii au vãzut umilirea mea, au vãzut
cum m-a fãcut acest copil sã-mi pierd cumpãtul. ce pot rãspunde
acum celorlalþi învãþãtori, ce le pot spune în public, când acesta
m-a depãºit chiar de la prima literã? o, prieteni, disperat sunt cã
nu gãsesc nici început, nici sfârºit, la rãspunsul pe care ar trebui
sã i-l dau. cãci este greu sã gãseºti cale cãtre temeiul lucrurilor.
Vã spun adevãrul ºi nu mint: ceea ce a sãvârºit acest copil
înaintea ochilor mei, ceea ce a pus el în cuvintele Sale ºi ceea ce
a avut în vedere cu mine nu mi se pare a fi întru nimic omenesc.
eu nu ºtiu: este un vrãjitor sau un zeu sau un Înger al lui Dumnezeu,
cel ce vorbeºte în el? De unde provine, de unde vine ºi ce va de-
veni, eu nu ºtiu nimic din toate acestea.
atunci iisus râse ºi-l privi cu veselie ºi spuse cu voce porun-
citoare, astfel cã toþi fiii lui israel ce stãteau împrejur sã-l poatã
auzi: roade va da ceea ce este nerodnic, orbii vor vedea, nebunii
se vor înþelepþi. orbii sã vadã, surzii sã audã, paraliticii sã meargã,
sãrmanii sã fie dãruiþi, morþii sã vinã la viaþã nouã, ºi fiecare sã se
întoarcã în stare înnoitã la bunurile sale, dobândind viaþa veºnicã
din puterea aceluia care este rãdãcinã a vieþii ºi bucurie veºnicã.
ªi îndatã ce copilul iisus spuse aceasta, imediat bolnavii furã
vindecaþi ºi morþii aduºi la viaþã, chiar ºi aceia ce deveniserã
327
eMil BocK
neputincioºi prin cuvintele Sale. ªi nimeni nu a mai îndrãznit dupã

aceea sã-i vorbeascã sau sã-l asculte.
Urmãtoarele capitole ale acestui manuscris poartã titlurile:

33. Cum a trezit Iisus la viaþã un copil care se jucase cu El.
34. Cum a vindecat Iisus piciorul unuia care tãia lemne.
35. Cum i-a adus Iisus Mariei cea plinã de har apã în mantia Sa.
36. Cum a înmulþit Iisus grâul.
37. Cum a întins Iisus lemnul.
38. Cum i-a fost luatã viaþa unui magistru al lui Iisus.
39. Despre un alt învãþãtor al lui Iisus, de dragul cãruia El
l-a înviat pe celãlalt.
40. Cum l-a vindecat Iisus pe Iosif de otrava ºarpelui.
41. Despre cele ºapte iazuri, cele 12 vrãbii ºi cei doi bãieþi pe
care Iisus i-a dat morþii.
42. Cum a trezit Iisus la viaþã pe fiul unei vãduve.
43. Cum a intrat Iisus în peºtera leilor.
44. Cum s-au despãrþit apele Iordanului în faþa lor.
45. Cum a fost trezit la viaþã un mort prin pânza de pe capul
lui Iosif.
46. Cum i-a rugat Zaheu pe Iosif ºi Maria sã-L ducã pe Iisus
la ºcoala magistrului Levi.
47. Cum i-a sfinþit ºi binecuvântat Iisus pe oaspeþi.
48. Imnul de slavã al lui Iisus ºi al mamei Sale Maria.
Un al treilea manuscris din cele multe existente, care se apropie

de evanghelia lui ioan, are la sfârºit urmãtorul capitol.
adesea se ducea iisus la mare ºi mergea pe apã, în întâmpi-
narea vaselor sau îndepãrtându-Se de ele. apoi stãtea la suprafaþa
apei ºi se urca în corãbii ºi le vorbea corãbierilor, învãþându-i
despre împãrãþia lui Dumnezeu. ªi unde Îl ascultau, el Îi vindeca
pe cei nevoiaºi.
Într-o zi, o mare mulþime de oameni se revãrsa înspre el. Din
toate pãrþile se apropiau bolnavi de el, cãci din el izvorau puteri
328
cosmice, ºi el Îi vindeca pe toþi. ªi cu cinci pâini ºi doi peºti mici

a sãturat cinci mii de oameni. Pe cei leproºi i-a curãþat, pe surzi
i-a fãcut sã audã, pe muþi sã vorbeascã, orbilor le-a dãruit lumina
ochilor.
Într-o zi, un orb care nu vãzuse niciodatã l-a rugat: Milosti-
veºte-Te de mine, Fiu al lui David, sã devin ºi eu vãzãtor. atunci
iisus a scuipat pe pãmânt, a luat puþinã tinã ºi a pus-o pe ochii
orbului zicându-i: Du-te ºi te spalã în lacul Siloah ºi vei vedea.
iar el s-a dus ºi a devenit vãzãtor.
Un tânãr nobil din Betania, pe numele sãu lazãr, care Îl gãz-
duise de multe ori pe iisus ºi era credincios spiritului Sãu, murise
ºi se afla deja de patru zile în groapã. atunci a venit iisus ºi a
vãrsat lacrimi peste groapã. apoi a strigat: lazãre, vino afarã. ªi
imediat a apãrut lazãr, la porunca lui.
la câteva zile dupã aceea a murit un tânãr, ce locuia în apro-
pierea lui. iar pãrinþii ºi prietenii sãi vãrsau lacrimi amare. când
iisus a auzit despre aceasta, a purces la drum, l-a atins pe piept
ºi i-a spus: Tinere, îþi spun; scoalã-te, ºi nu moartea, ci viaþa sã
fie în tine. ªi mortul s-a trezit la viaþã. când mulþimea oamenilor
a vãzut minunea, a spus: al cui Fiu este acesta, care smulge atâ-
tea suflete morþii? Pe toþi aceia ce aleargã la el Îi vindecã. ªi bi-
necuvântatei Maria i-au spus: Tu eºti mama acestui Bãiat? iar
fecioara Maria a rãspuns: Da, eu sunt mama lui. eu l-am adus
pe lume, dupã voinþa lui Dumnezeu. atunci i-au spus ei: Bine-
cuvântatã eºti tu printre femei, cãci Domnul a binecuvântat rodul
trupului tãu ºi þi-a dãruit un asemenea Fiu, ce radiazã o revelaþie
strãlucitoare.
Maria pãstrã toate aceste cuvinte ºi le purtã în inima ei de-a
lungul întregii sale vieþi.
329
ii. o a DoUa eVangHelie ce relaTeaZÃ
coPilÃria lUi iiSUS
(aªa-nUMiTa eVangHelie araBÃ
DeSPre coPilÃria lUi iiSUS)
Mesajul îngerilor despre copilãria Mântuitorului
În numele, Fiinþa ºi Puterea lui Dumnezeu-Tatãl, a Fiului lui

Dumnezeu ºi a Spiritului Sfânt, unica Dumnezeire.
cu puterea ajutãtoare a harului ce se revarsã al celei mai înalte
Fiinþe divine, începem sã scriem cartea despre faptele minunate
ale Domnului, Stãpânului sufletelor noastre ºi Mântuitorului nos-
tru iisus christos, adicã Mesajul îngeresc al copilãriei.
În pacea lui christos sã se înfãptuiascã aceasta, da, aºa sã fie.
1.
În cartea marelui preot iosif, care a trãit pe vremea lui christos,

aflãm un cuvânt însemnat. Unii spun cã acest iosif ar fi fost caiafa.
acolo se spune cã iisus a vorbit pe când se afla încã în leagãn.
el i-a spus mamei Sale, Maria: eu sunt iisus, Fiul lui Dumnezeu,
Cuvântul lumilor. Tu M-ai nãscut aºa cum þi-a vestit arhanghelul
gabriel. Pe Mine Tatãl M-a trimis spre mântuirea lumii.
2.
În al 309-lea an al erei lui alexandru a dat august poruncã,

fiecare sã meargã sã se înscrie în oraºul naºterii sale. iosif porni
331
eMil BocK
la drum împreunã cu soþia sa, Maria, cãtre ierusalim. el veni la

Bethlehem, pentru a se înscrie acolo cu familia sa. Pe când ajun-
serã la o peºterã, Maria îi spuse lui iosif cã i-a venit timpul sã
nascã, ºi cã nu mai poate merge pânã în oraº. Hai sã intrãm în
aceastã peºterã, a spus ea.
acestea se întâmplau pe când apunea Soarele.
iosif se grãbi sã plece ºi sã-i aducã o femeie care sã o poatã
ajuta la naºtere. cãutând în jur, vãzu o bãtrânã înþeleaptã, evreicã,
de fel din ierusalim. ascultã, îi strigã el, tu, cea binecuvântatã,
vino încoace ºi intrã în aceastã peºterã. Înãuntru este o femeie care
trebuie sã nascã.
3.
aºa venirã dupã apusul Soarelui, bãtrâna cea înþeleaptã îm-

preunã cu iosif, la peºterã. amândoi pãºirã înãuntru. ªi iatã, peº-
tera era plinã de luminã, a cãrei strãlucire orbitoare era mai
frumoasã decât strãlucirea tuturor lãmpilor ºi lumânãrilor, ºi mai
puternicã chiar decât lumina Soarelui.
copilul, învelit în scutece, sugea la pieptul mamei Sale, Prea-
curata Maria, aflatã într-o iesle.
amândoi se minunarã de acea luminã, ºi bãtrâna o întrebã pe
Maria: Tu eºti mama acestui copil nou-nãscut? ªi cum Maria în-
cuviinþã, ea spuse: Prin nimic nu te asemeni cu celelalte fiice ale
evei. atunci Maria spuse: aºa cum copilul meu nu se aseamãnã cu
niciun altul, nici cea care l-a nãscut nu-ºi are asemãnare între femei.
Femeia cea înþeleaptã rãspunse: Stãpânã a mea, eu am venit
sã primesc dar hãruit, cãci de multã vreme sunt paralizatã. atunci
mãrita noastrã stãpânã Maria spuse: Pune-þi mâinile pe copil. ªi
de cum fãcu ea aceasta, de îndatã îºi primi înapoi toatã puterea.
apoi a ieºit afarã ºi a spus: De acum înainte voiesc sã fiu sclava
ºi slujitoarea acestui copil, pânã la sfârºitul zilelor mele.
332
4.
atunci veni o ceatã de pãstori. aprinserã un foc ºi se bucurau

de cãldura lui.
Deasupra le apãrurã oºtile cereºti; ele revelau Temelia dum-
nezeiascã a lumilor în atotputernicia ºi mãreþia ei, prin cântecele
lor de slavã ºi prin sfânta lor slujbã.
iar când pãstorii fãcurã ºi ei la fel, peºtera aceea se prefãcu
deodatã într-un templu al lumii celei înalte, cãci prin gura fiinþelor
cereºti ºi a celor pãmânteºti temelia lumilor se revela plinã de lu-
minã, înãlþându-se mãreþ la naºterea lui christos, Domnul lumilor.
ªi când acea bãtrânã evreicã înþeleaptã vãzu toate aceste mi-
nuni ce puteau fi aproape atinse cu mâna, aduse jertfã de mulþu-
mire lumii divine în sufletul ei: Îþi aduc Þie, Temelie a lumilor,
Þie, Dumnezeu al lui israel, jertfa de mulþumire a inimii mele, cãci
ochii mei vãzurã naºterea Mântuitorului lumii.
5.
iarã când veni vremea tãierii împrejur, în ziua a opta, copilul

trebui tãiat împrejur, dupã lege. ªi fu tãiat în peºterã; bãtrâna
evreicã luã bucãþica de piele – alþii spun cã ar fi luat capãtul cor-
donului ombilical – ºi o pãstrã într-o sticluþã împreunã cu ulei
foarte vechi, de nard.
cãci ea avea un fiu care era negustor de uleiuri. lui îi dãdu
sticluþa, spunând: Fereºte-te sã vinzi aceastã sticluþã cu uleiul din
ea, chiar dacã þi s-ar oferi 300 de dinari. – ªi tocmai acel vas de
alabastru este cel pe care l-a cumpãrat Maria Magdalena, pãcã-
toasa, cu uleiul pe care l-a turnat pe capul ºi picioarele Stãpânului
sufletelor noastre, iisus christos, pe care le-a ºters apoi cu pãrul ei.
Dupã zece zile, copilul a fost adus la ierusalim, iar în cea de
a 14-a zi de la naºtere a fost dus la Templu ºi adus în faþa privirii
lui Dumnezeu, aducând pentru el daruri de jertfã. cãci aºa stã
scris în legea lui Moise, unde se spune cã orice parte bãrbãteascã
ce iese din pântecele mamei sã fie închinat lui Dumnezeu.
333
eMil BocK
6.
atunci Îl vãzu pe Bãiat Simeon bãtrânul.

el l-a vãzut strãlucind ca o coloanã de luminã, când Maria,
mama Sa feciorelnicã, ce primea de la el bucurie cereascã, Îl purta
pe braþe. era înconjurat de Îngeri ce se aflau în jurul lui, ca ºi
cum sãvârºeau o acþiune sfântã, ca ºi cum erau acei ce stau întot-
deauna de gardã lângã un împãrat.
Simeon pãºi în grabã spre Maria, întinzându-ºi mâinile cãtre
ea, ºi zicând lui christos Dumnezeu: Slobozeºte, Stãpâne al su-
fletului meu, acum pe slujitorul Tãu, plin de pace, dupã cuvân-
tul Tãu, cãci vãzurã ochii mei în fiinþa Ta revãrsarea de har pe care
ai pregãtit-o spre mântuirea tuturor popoarelor, ca luminã pentru
toate neamurile ºi revelaþie luminoasã pentru poporul Tãu, israel.
la toate acestea se afla de faþã ºi profetesa ana. ea aduse
lumilor divine jertfa de mulþumire a sufletului ei, vestind tuturor:
Plinã de har este Preacurata Maria.
7.
ªi dupã ce s-a nãscut Domnul iisus în Bethlehemul iudeeii, pe

vremea regelui irod, iatã cã sosesc magii din rãsãrit la ierusalim,
aºa cum profeþise Zarathustra. ªi ei aveau ca daruri cu ei aur, smirnã
ºi tãmâie. Magii i se închinarã lui ºi Îi aduserã darurile lor.
atunci Maria luã un scutec ºi li-l întinse, cãci aºa se cuvenea.
Magii îl luarã ºi se simþirã onoraþi cu cea mai mare cinste.
În ora aceea le apãru un Înger sub înfãþiºarea acelei stele care
îi condusese mai înainte în cãlãtoria lor. ei urmarã calea de luminã
pânã ajunserã în þãrile lor.
8.
ªi apoi venirã la ei toþi regii ºi conducãtorii ºi-i întrebarã ce

au vãzut, ce au fãcut, cum fusese calea lor la dus ºi la-ntors, ºi
334
ce au adus cu ei. atunci le arãtarã magii scutecul pe care îl pri-

miserã de la Maria.
ªi ei îndeplinirã atunci, dupã obiceiul lor, o slujbã, astfel: aprin-
serã un foc, spuserã rugãciuni deasupra lui ºi aruncarã scutecul
înãuntru. iar flãcãrile îl înconjurarã ºi-l cuprinserã cu totul.
iar dupã ce focul se stinse, luarã scutecul afarã întocmai aºa
cum fusese la început, ca ºi cum focul nici nu l-ar fi atins. atunci
începurã toþi sã-l sãrute, sã-l punã pe capetele ºi ochii lor, ºi sã
spunã: aici a ieºit adevãrul adevãrat la luminã, care îndepãrteazã
orice îndoialã: în adevãr acesta este mai mare dintre toþi, cãci focul
nu l-a putut distruge ºi nici arde. ªi luarã scutecul ºi-l puserã cu
cea mai mare veneraþie la un loc cu comorile lor.
9.
când irod vãzu cã magii l-au pãrãsit ºi nu se mai întorc la el,

chemã preoþii ºi iniþiaþii ºi le spuse: Învãþaþi-mã unde trebuie sã
se nascã christosul. ei rãspunserã: În Bethlehemul din iudeea.
atunci irod începu sã se gândeascã ce sã facã pentru a-l ucide
pe Domnul nostru iisus christos.
atunci îi apãru lui iosif în firul visului un Înger al Domnului,
care îi spuse: Scoalã-te, ia copilul ºi pe mama lui ºi fugi în egipt.
astfel încât el se sculã la primul cântat al cocoºului ºi plecã la drum.
10.
Pe când se mai gândea încã pe ce drum sã o ia, fu surprins de

aurora dimineþii. el credea cã parcursese doar o micã bucatã de
drum, dar se apropia deja de un mare oraº. În acest oraº se afla
statuia unui zeu, cãruia toþi ceilalþi zei ºi fiinþe divine ale egiptului
îi recunoºteau mãreþia, aducându-i daruri ºi tribut.
ªi la statuia acestui idol era un preot care împlinea cultul aces-
tuia, ºi de fiecare datã când Satana vorbea dinãuntrul idolului el
mijlocea revelaþiile locuitorilor egiptului ºi þinuturilor învecinate.
335
eMil BocK
acest preot avea un fiu de trei ani. acest copil era posedat de
un mare numãr de demoni ºi vorbea necontenit. iar când demonii
îl chinuiau foarte tare, îºi sfâºia hainele de pe el, alerga gol îm-
prejur ºi arunca cu pietre în oameni.
În acel oraº se afla un azil de bãtrâni care era închinat acelui
idol. când iosif ºi Maria intrarã în oraº, cãutarã adãpost în acel
cãmin de bãtrâni; o mare teamã cuprinse atunci cetãþenii oraºului.
Toþi conducãtorii ºi preoþii oraºului alergarã la acel idol, între-
bându-l: ce este cu agitaþia asta care a cuprins þara noastrã? iar
idolul le rãspunse: a venit în þarã marele Zeu al Misteriilor, cel
care este într-adevãr Dumnezeu, niciun alt zeu în afara lui nu este
vrednic de cultul dumnezeiesc, fiindcã el este într-adevãr Fiul lui
Dumnezeu. ªi atunci când pãmântul þãrii noastre l-a simþit, s-a
cutremurat ºi a fost miºcat ºi zguduit de venirea Sa ºi nouã ne este
foarte teamã de mãreþia puterii Sale.
În acelaºi ceas s-a prãbuºit idolul ºi la ruinele sale alergarã toþi
locuitorii egiptului ºi încã mulþi alþii.
11.
Dar fiul preotului, cuprins de boala sa obiºnuitã, alergã la cã-

minul de bãtrâni, gãsindu-i acolo doar pe iosif ºi Maria, cãci cei-
lalþi fugiserã. Maria tocmai spãlase scutecele Domnului christos
ºi le întinsese la uscat.
când a venit acel bãiat demonizat, a luat unul dintre scutece
ºi ºi l-a pus pe cap. atunci demonii au început sã iasã din gura
lui, sub înfãþiºarea de corbi ºi ºerpi. Pe loc bãiatul fu vindecat la
cuvântul Domnului christos ºi începu sã înalþe slavã lui
Dumnezeu-Tatãl, iar apoi sã mulþumeascã Stãpânului lumii care
îl vindecase, aducându-i jertfa de recunoºtinþã a inimii.
când tatãl sãu vãzu cã s-a întors vindecat, îl întrebã: Fiule, ce
s-a întâmplat, cum ai fost vindecat? iar acesta rãspunse: Dupã ce
demonii m-au întins la pãmânt, m-am dus la cãminul de bãtrâni.
336
acolo am gãsit o femeie sfântã cu un copil. Tocmai întinsese la

uscat scutece proaspãt spãlate; am smuls unul dintre ele. abia s-a
aflat pe capul meu cã demonii m-au pãrãsit ºi au fugit.
Tatãl fu foarte bucuros ºi spuse: Fiule, se prea poate sã fie ade-
vãr ca acest copil sã fie trezitorul la viaþã Fiu al lui Dumnezeu,
care a creat cerul ºi Pãmântul, cãci atunci când a pãºit el în þara
noastrã idolul s-a sfãrâmat ºi toþi zeii s-au prãbuºit la pãmânt prin
puterea mãreþiei Sale.
12.
aºa s-a împlinit cuvântul profeþiei: Din egipt cuvântul Meu

l-a chemat pe Fiul Meu.
când iosif ºi Maria au auzit cã idolul s-a prãbuºit la pãmânt
au început sã tremure de fricã. ei spuserã: Pe când ne aflam în
þara lui israel, irod se gândea cum sã-l ucidã pe iisus, ºi de aceea
a mãcelãrit toþi copiii mici din Bethlehem ºi din împrejurimi.
acum fãrã îndoialã cã egiptenii ne vor da foc de îndatã ce vor auzi
cã idolul s-a sfãrâmat.
13.
astfel cã plecarã din locul acela ºi ajunserã într-altul, unde erau

tâlhari. aceºtia tocmai prãdaserã un grup de cãlãtori de bagajele
ºi de hainele acestora ºi îi duceau de acolo în lanþuri. ªi atunci
auzirã tâlharii o gãlãgie asurzitoare, ca zgomotul care însoþeºte
convoiul unui rege prea puternic, care merge cu toþi cãlãreþii ºi
oºtirea sa în sunet de timpane. cu mare spaimã, tâlharii lãsarã totul
ºi fugirã. Prinºii se ridicarã, îºi desfãcurã unii altora cãtuºele, îºi
luarã bagajele ºi îºi urmarã drumul.
când îi vãzurã pe iosif ºi Maria, ce veneau în întâmpinarea lor,
îi întrebarã: Unde este regele care prin zgomotul venirii Sale i-a
înspãimântat atât de mult pe tâlhari, încât ne-au lãsat liberi, astfel
cã am scãpat de pericol? iosif îi rãspunse: Vine în urma noastrã.
337
eMil BocK
14.
ajunserã într-un alt oraº, unde locuia o femeie demonizatã.

când aceasta se dusese o datã noaptea sã aducã apã, Potrivnicul,
Satana, intrase în ea. ªi de atunci femeia nu mai putea purta haine
pe ea ºi nu mai stãtea în nicio casã. ªi oricât o legau cu lanþuri
ºi curele, ea îºi rupea cãtuºele în douã ºi fugea goalã în locuri
pustii. atunci stãtea la rãscruci sau printre morminte ºi-i ataca pe
oameni, aruncând cu pietre în ei. ªi aºa le fãcea alor ei cele mai
mari necazuri.
ªi când Maria o zãri pe aceastã femeie inima îi fu cuprinsã de
milã. ªi îndatã o pãrãsi Satana pe femeie, fugind cu înfãþiºarea
unui tânãr ºi spunând, pe când se depãrta: Vai, mie, din cauza ta,
Marie, ºi a Fiului tãu.
aºa a fost vindecatã femeia aceea de boala ei. ea îºi reveni în
sine ºi se ruºinã de goliciunea ei. Ferindu-se de privirile oamenilor,
se întoarse la casa ei. Dupã ce se îmbrãcã din nou, ea povesti ta-
tãlui ei ºi celorlalþi ce se petrecuse. aceºtia fãceau parte dintre
oamenii cei mai nobili din oraº ºi-i primirã pe iosif ºi Maria în
ospeþie cu cea mai înaltã cinste.
15.
În ziua urmãtoare se despãrþirã de ei, bine pregãtiþi de drum.

ªi în seara acelei zile ajunserã la un oraº unde se sãrbãtorea o
nuntã. Dar din cauza blestemelor satanice ºi prin vrãjitorii ome-
neºti mireasa era mutã ºi nu putea rosti niciun cuvânt.
ªi pe când Maria intrã în oraº cu Domnul nostru christos în
braþe, mireasa cea mutã o zãri, îºi întinse mâinile cãtre christos
Dumnezeu, Îl trase cu putere la pieptul ei, luându-l în braþe. Îl
sãrutã din tot sufletul, legãnându-l ºi aplecându-se asupra lui,
strângându-l cu putere în braþe.
338
ªi în clipa aceea nodul din limba ei se dezlegã, deschise furã

urechile ei ºi ea înãlþã laudã ºi inima ei recunoscãtoare spre lumea
spiritualã ce-i redase sãnãtatea.
În noaptea aceea locuitorii oraºului sãrirã în sus de bucurie.
credeau cã-i vãd coborând pe Pãmânt pe Dumnezeu cu îngerii Sãi.
16.
Trei zile rãmaserã ei acolo. li se dãdu cea mai înaltã cinstire

ºi furã trataþi în modul cel mai ales. Pregãtiþi în modul cel mai bun
pentru drum, îºi luarã rãmas bun ºi ajunserã într-un alt oraº. Se
gândeau sã înnopteze acolo, pentru cã în oraº se aflau mulþi oameni.
acolo trãia o femeie cu bun renume. Însã o datã, când mersese
la râu sã spele rufe, Satana sãrise sub înfãþiºarea unui ºarpe în ea
ºi îi învãluise trupul. ªi de cum se lãsa noaptea cum acesta o chi-
nuia cu sãlbaticã cruzime.
aceastã femeie o zãri pe prea Sfânta Fecioara Maria cu Dom-
nul christos la piept. Plinã de dor dupã copil, ea spuse Fecioarei
Maria: o, tu, cea desãvârºitã, dã-mi ºi mie copilul, sã-l port puþin
în braþe ºi sã-l sãrut. ªi ea dãdu femeii copilul.
abia i-l întinsese, cã Satana o pãrãsi în fugã ºi, începând din
ziua aceea, niciodatã femeia nu l-a mai vãzut vreodatã. ªi toþi cei
care fuseserã de faþã Îl lãudarã pe Dumnezeu cel Preaînalt, iar
femeia aceea îi acoperi cu daruri.
17.
În ziua urmãtoare femeia aceea luã o apã bine mirositoare,

pentru a-l spãla pe Domnul iisus. ªi dupã ce Îl spãlã, ea luã apa
cu care Îl spãlase. o parte din ea o turnã peste o fetiþã care locuia
acolo ºi care avea trupul alb de leprã; cu apa aceea o spãlã pe
fetiþã. ªi din clipa aceea trupul i se curãþa de leprã. Toþi locuitorii
oraºului spuserã: nu mai este nicio îndoialã: iosif ºi Maria ºi acest
copil sunt Dumnezei ºi nu oameni.
339
eMil BocK
iar când se pregãteau de plecare, veni acea fetiþã care suferise

de leprã ºi-i rugã sã o ia cu ei ca tovarãºã de drum în cãlãtorie.
18.
ei încuviinþarã, aºa cã plecarã împreunã. apoi ajunserã într-un

oraº în care se afla o cetate cu un conducãtor renumit; acest con-
ducãtor avea case mari pentru gãzduirea oaspeþilor. aici poposirã.
Fetiþa merse ºi intrã în încãperile soþiei acelui conducãtor. ªi gã-
sind-o pe aceasta tristã ºi plângând cercetã cauza lacrimilor ei.
nu te minuna de lacrimile mele, spuse soþia conducãtorului,
cãci pe mine mã apasã o mare amãrãciune, pe care nu am spus-o
pânã astãzi niciunui om. Poate cã eu am leacul vindecãtor, spuse
fetiþa. Spune-mi, aºadar, necazul tãu, ºi dezvãluie-mi suferinþa ta.
atunci pãstreazã doar pentru tine taina, spuse soþia conducã-
torului, ºi nu vorbi cu nimeni despre asta. eu sunt cãsãtoritã cu
acest conducãtor, care este rege, ºi sub cuvântul cãruia se aflã
multe oraºe. Trãiam de multã vreme împreunã, dar eu nu i-am
dãruit niciun fiu. ªi iatã, când, în sfârºit, am nãscut un fiu, acesta
era lepros. când l-a vãzut, l-a dat deoparte ºi mi-a spus: Pe acesta
sau îl ucizi sau îl dai unei doici care sã-l creascã într-un loc din
care sã nu ne poatã veni nicio veste despre el. eu nu vreau sã mai
am de-a face cu tine, ºi niciodatã sã nu mai apari în faþa ochilor
mei! – Din ceasul acela eu nu ºtiu ce sã fac ºi duc marea povarã
a necazului. o, fiu al meu, o, soþ al meu!
nu þi-am spus? zise fetiþa. eu am gãsit leacul pentru boala ta
ºi þi-l voi spune. cãci ºi eu am fost leproasã, dar un Dumnezeu
m-a curãþit, ºi acela este iisus, fiul Preacuratei Maria.
implorând, o întrebã femeia unde se aflã aceastã fiinþã divinã,
despre care vorbise. iar fetiþa rãspunse: e aici, la tine; a poposit
chiar în casa asta. – cum se poate aºa ceva, spuse femeia, unde
este atunci?
340
iatã, rãspunse fetiþa, aceºtia sunt iosif ºi Maria, iar copilul care
este cu ei se cheamã într-adevãr iisus ºi este cel care m-a vindecat
de boala mea ºi de chinul meu.
Dar cum s-a întâmplat, spuse femeia, cã ai fost vindecatã de
leprã? nu vrei sã-mi spui?
Ba da, cu siguranþã cã-þi voi spune. apa cu care a fost spãlat
trupul lui eu am primit-o de la mama Sa, am turnat-o peste mine
ºi am fost curãþatã astfel de leprã.
atunci s-a ridicat acea femeie ºi i-a invitat pe cãlãtori sã fie
oaspeþii ei. a pregãtit un ospãþ strãlucit pentru iosif într-un cerc
larg de bãrbaþi. la revãrsatul zorilor zilei urmãtoare a luat o apã
bine mirositoare ºi l-a spãlat cu ea pe Domnul iisus. apoi a turnat
aceeaºi apã peste fiul ei, pe care îl luase cu sine; ºi pe loc s-a cu-
rãþat fiul ei de leprã.
recunoºtinþã ºi laudã lui Dumnezeu urcarã din sufletul ei, când
strigã: Fericitã fie mama care Te-a nãscut, o, iisuse! cãci Tu cu-
rãþeºti oamenii care aparþin aceleiaºi creaþii ca ºi Tine cu apa care
s-a revãrsat peste trupul Tãu!
Daruri nemãsurate aduse ea Fecioarei Maria ºi se despãrþi de
oaspeþii ei cu o veneraþie deosebitã.
19.
ajungând din nou într-un oraº, voirã sã înnopteze acolo. Po-

posirã aºadar la un bãrbat ce se cãsãtorise foarte recent. Dar din
cauza unei vrãji, el nu se putea bucura de soþia sa.
Dar înnoptând ei acolo, cãtuºele sale cãzurã. ªi atunci când,
la revãrsatul zorilor, se pregãteau sã plece mai departe, tânãrul soþ
îi reþinu ºi dãdu un mare ospãþ în cinstea lor.
20.
În ziua urmãtoare pornirã mai departe. ªi pe când se apropiau

de un alt oraº vãzurã trei femei care plecau plângând de la un
341
eMil BocK
mormânt. când le vãzu Fecioara Maria spuse fetiþei care devenise

însoþitoarea lor: Întreabã-le ce le lipseºte ºi care este suferinþa lor.
ele nu rãspunserã la întrebarea fetei, ci o întrebarã la rândul lor:
De unde veniþi ºi încotro mergeþi? cãci se însera deja ºi începea
noaptea. Suntem cãlãtori, spuse fetiþa, ºi cãutãm un adãpost unde
sã putem înnopta. atunci ele spuserã: Veniþi cu noi ºi rãmâneþi la
noi peste noapte. le urmarã, aºadar, ºi furã conduºi într-o casã
frumoasã ºi bogat împodobitã.
era iarnã.
ªi când fetiþa se duse în încãperile acelor femei le gãsi din nou
plângând ºi vãitându-se. lângã ele se afla un catâr pe spatele cã-
ruia era întinsã o pãturã þesutã cu fire de aur. Îi puseserã dinainte
susan ºi-l sãrutau ºi-l îmbiau cu mâncare. la întrebarea fetiþei:
Dar, stãpânele mele, ce sã însemne acest mãgar?, ele rãspunserã
printre lacrimi: acest mãgar, pe care îl vezi, a fost fratele nostru,
nãscut de aceeaºi mamã care este ºi mama noastrã.
lucrurile au fost aºa: când a murit tatãl nostru ne-a lãsat averi
mari. noi nu aveam decât un frate ºi voiam sã-l cãsãtorim ºi, aºa
cum este obiceiul, sã-i pregãtim petrecerea de nuntã. Dar niºte
femei care erau geloase una pe alta l-au vrãjit pe fratele nostru
fãrã ca noi sã bãgãm de seamã. aºa s-a întâmplat cã într-o noapte,
pe când uºile casei noastre erau bine ferecate, fratele nostru a fost
prefãcut în acest mãgar pe care îl vezi acum aici.
astfel cã noi suntem tare necãjite, precum vezi. ªi pentru cã
nu mai avem un tatã care sã ne consoleze, ne-am îndreptat înspre
toþi înþelepþii, magii ºi vrãjitorii din lume. nu existã unul pe care
sã nu-l fi chemat aici. Dar nu ne-a folosit la nimic. ªi de câte ori
sufletul nostru se simte strivit de povara durerii ne sculãm ºi
mergem cu mama noastrã la mormântul tatãlui nostru. ªi dupã ce
ne uºurãm plângând acolo ne întoarcem iarãºi acasã.
342
21.
când fetiþa auzi toate acestea le spuse: Fiþi liniºtite ºi nu mai

plângeþi cãci leacul vindecãtor este aproape de voi ºi de suferinþele
voastre, el se aflã chiar în casa voastrã. ªi eu am fost bolnavã,
leproasã am fost. Dar când am vãzut-o pe aceastã femeie ºi pe
copilul ei, al cãrui nume este iisus, am luat apa cu care l-a spãlat
mama Sa ºi am turnat-o pe trupul meu. ªi aºa m-am vindecat. ªi
ºtiu cã el va vindeca ºi durerea voastrã. aºadar mergeþi imediat
la Fecioara Maria, conduceþi-o în încãperile voastre ºi dezvãluiþi-i
taina voastrã. rugaþi-o din tot sufletul sã se milostiveascã de voi.
când femeile auzirã cuvintele ei merserã repede la Maria ºi
o aduserã la ele în camerã. Se aºezarã în faþa ei ºi îi spuserã printre
lacrimi: Stãpânã a noastrã, mãritã Maria, milostiveºte-te de roabele
tale. cãci noi nu mai avem pe nimeni care prin înþelepciunea bã-
trâneþii sã ne sfãtuiascã, nu mai avem un cap al familiei, nici tatã
ºi nici frate, care sã aibã grijã de noi. Dar mãgarul acesta pe care
îl vezi a fost fratele nostru; femeile l-au fãcut prin vrãji sã fie aºa
cum îl vezi acum. Te rugãm dar, fie-þi milã de noi.
Milostivindu-se de acest destin al femeilor, Maria Îl ridicã pe
iisus ºi-l aºezã pe spatele mãgarului. Plângea ºi ea, la fel ca ºi
celelalte femei, ºi-i spuse lui iisus, cel ce urma sã devinã christos:
ascultã-mã, Fiule, ºi vindecã acest mãgar prin puterea Ta cosmicã
nemãrginitã ºi fã din nou din el omul dãruit cu înþelegere care a
fost mai înainte.
ªi când au rãsunat aceste cuvinte din gura Mariei mãgarul ºi-a
schimbat înfãþiºarea ºi a devenit om, un tânãr nepãtat.
ªi el, ºi mama sa, ºi surorile lui, s-au închinat Mariei ºi l-au
ridicat pe Pruncul iisus deasupra capetelor, sãrutându-l îndelung
ºi spunând: Fericitã cea care Te-a adus pe lume, pe Tine iisuse,
Stãpân al lumii. Fericiþi ochii care Te pot privi.
343
eMil BocK
22.
apoi cele douã surori spuserã mamei lor: iatã cã acum, prin
puterea Domnului nostru iisus christos ºi prin mijlocirea vinde-
cãtoare a acestei fete, care ne-a adus vestea despre Maria ºi Fiul
ei, fratele nostru a fost iarãºi îndreptat la forma de om. Dar pentru
cã fratele nostru este tot necãsãtorit, ar fi foarte bine dacã i-am
da-o de soþie pe aceastã fatã, slujitoarea mamei lui iisus.
aduserã rugãmintea în faþa Mariei, ºi Maria le împlini cererea.
atunci îi pregãtirã fetei o nuntã strãlucitã. Tristeþea se schimbã
în bucurie, vaietul în dans, ºi cu toþii începurã sã se bucure, sã se
veseleascã, sã chiuie de bucurie ºi sã cânte fericiþi, împodobiþi cu
cele mai frumoase haine ºi podoabe ale lor. apoi începurã sã cânte
imnuri de slavã ºi sã spunã: o, iisuse, fiul lui David, Tu pre-
schimbi tristeþea în bucurie, vaietul în chiot de bucurie. – iosif ºi
Maria rãmaserã zece zile acolo. apoi pornirã iar la drum, iar
oamenii de acolo le pãstrarã o adâncã veneraþie. Îi însoþirã o vreme
cu tot alaiul, dar dupã ce se despãrþirã se întoarserã cu lacrimi în
ochi, mai ales fata aceea.
23.
Dupã ce plecarã de acolo ajunserã într-un pustiu despre care

auziserã cã în el bântuiau niºte tâlhari, sãvârºindu-ºi nelegiuirile.
atunci iosif ºi Maria se gândirã sã treacã în timpul nopþii prin
þinutul acela. ªi pe când mergeau ei aºa, vãzurã la marginea dru-
mului doi tâlhari dormind, ºi alãturi de ei o mare ceatã de tovarãºi
ai lor, tot tâlhari, ºi toþi dormeau.
aceºti doi tâlhari cu care se întâlniserã erau Titus ºi Dumahus.
ªi Titus îi spuse lui Dumahus: Te rog sã-i laºi pe aceºtia sã treacã
nevãtãmaþi, ºi fã în aºa fel încât tovarãºii noºtri sã nu-i observe.
Dar pentru cã Dumahus se codea, Titus îi spuse: ia aceste 40 de
drahme ale mele drept gaj; ºi-i întinse chimirul pe care îl avea la
brâu, ca sã nu deschidã gura ºi sã strige.
344
când vãzu Maria binefacerea pe care o sãvârºea tâlharul pentru

ei îi spuse: Fie ca Domnul Dumnezeu sã te numere împreunã cu
drepþii Sãi ºi sã-þi ierte multe pãcate.
atunci spuse Domnul iisus: Peste 30 de ani, o, mamã, Mã vor
rãstigni evreii la ierusalim, ºi aceºti doi tâlhari vor fi rãstigniþi
împreunã cu Mine; Titus la dreapta, iar Dumahus la stânga Mea.
ªi din ziua aceea Titus va fi cu Mine în rai.
Maria zise: Fie ca lumea dumnezeiascã sã întoarcã aceasta de
la Tine, fiul meu. apoi trecurã de locul acela ºi ajunserã într-un
oraº cu mulþi idoli. ªi când se apropiarã de oraº aceºtia se pre-
fãcurã în grãmezi de nisip.
24.
ajunserã apoi în acel oraº al smochinilor ce se numeºte astãzi

Matarea. ªi Domnul nostru iisus fãcu sã aparã în Matarea un izvor
în care slãvita Maria spãlã niºte cãmãºuþe, iar din spumã Domnul
nostru iisus fãcu sã aparã un arbust de balsam, ce învioreazã de
atunci þinutul acela.
25.
De acolo pornirã spre Memfis. În faþa faraonului rãmaserã trei

ani în egipt. Domnul nostru iisus a înfãptuit foarte multe minuni
în egipt, care nu se gãsesc înscrise nici în evanghelia copilãriei,
nici în evangheliile desãvârºite.
26.
Dupã ce au trecut cei trei ani, iisus s-a întors din egipt, venind
iarãºi în þara lui. când ajunserã în iudeea, lui iosif îi fu fricã sã
pãºeascã pe pãmântul ei. Dar auzind cã irod murise ºi fiul sãu
arhelaos îi luase locul, deºi îi mai era încã teamã, îºi continuã to-
tuºi drumul prin iudeea. atunci îi apãru un Înger ca sol al lumii spi-
rituale, care îi spuse: iosif, mergi în oraºul nazareth ºi rãmâi acolo.
345
eMil BocK
cu adevãrat minunat este felul în care iisus, Domnul Pãmân-

tului, a fost purtat prin atâtea regate ale Pãmântului.
27.
ajunserã în curând în oraºul Bethlehem ºi vãzurã cã acolo

ochii copiilor erau atinºi de boli grele, astfel încât ºi mureau din
cauza aceasta. acolo se afla ºi o vãduvã, care avea un fiu bolnav. ea
l-a adus pe acela Preacuratei Mariei, pe când se afla aproape de
moarte. Maria îl vãzu pe când tocmai Îl spãla pe iisus christos.
atunci femeia îi zise: Stãpânã a mea, priveºte la fiul meu, care
îndurã dureri groaznice. Maria o auzi ºi îi spuse: ia din apa aceasta,
în care l-am spãlat pe Fiul meu, ºi stropeºte-l cu ea pe fiul tãu.
ea luã aºadar puþinã apã, dupã cum îi spusese Sfânta Maria,
ºi o turnã asupra fiului ei. Îndatã îl pãrãsi tremurul trupului. ªi
dupã ce dormi puþin se trezi sãnãtos din somnul sãu.
Plinã de bucurie îl aduse mama sa înapoi la Sfânta Maria.
aceasta îi spuse: adu lumii divine jertfa de mulþumire a inimii
tale, pentru cã l-a vindecat pe fiul tãu.
28.
Tot acolo mai era o femeie, vecina femeii al cãrei fiu tocmai
fusese vindecat. ªi fiul ei era bolnav de aceeaºi boalã, ochii sãi
orbiserã aproape de tot, ºi plângea ºi se vãita zi ºi noapte. atunci
mama copilului vindecat îi spuse: De ce nu-l duci pe fiul tãu la
Preacurata Maria, cum l-am dus ºi eu pe al meu, pe când era foarte
aproape de moarte? el s-a însãnãtoºit cu apa în care a fost spãlat
trupul lui iisus, Fiul ei.
când cealaltã femeie auzi aceste cuvinte se duse ºi ea la Maria,
primi ºi ea apã ºi-ºi spãlã cu ea fiul, al cãrui trup ºi ai cãrui ochi
se vindecarã imediat. ªi ei îi spuse Maria, atunci când femeia veni
cu fiul ei la ea, povestindu-i tot ce s-a întâmplat, sã aducã lumii
346
divine jertfa de mulþumire a inimii pentru faptul cã fiului ei îi fu-

sese redatã sãnãtatea, dar sã nu spunã nimãnui cele întâmplate.
29.
În oraºul acela erau douã femei mãritate cu acelaºi bãrbat. Fie-

care avea câte un copil bolnav de febrã. Una dintre ele se numea
Maria, iar fiul ei, cleopa. aceasta se sculã, îºi luã copilul ºi merse
cu el la Preacurata Maria, mama lui iisus. Îi aduse un minunat
prosop ºi-i spuse: ia acest prosop ºi dã-mi în schimb un scutec.
Maria fãcu aºa, iar mama lui cleopa merse acasã, fãcu din scutec
o cãmãºuþã ºi-ºi îmbrãcã cu ea copilul. iar acesta fu vindecat de
boala lui.
Dar în aceeaºi zi muri fiul rivalei sale. astfel se nãscu duº-
mãnie între femei. ªi deoarece se schimbau în fiecare sãptãmânã
la þinerea gospodãriei veni din nou rândul Mariei, mama lui cleopa.
ea încãlzi cuptorul ca sã coacã pâine, ºi când plecã sã aducã alua-
tul pregãtit îl lãsã pe fiul ei lângã cuptor. când cea care o invidia
vãzu copilul singur – soba dogora de cãldura focului – luã copilul
ºi-l aruncã înãuntru, apoi se furiºã de acolo.
Maria se întoarse ºi-l vãzu pe fiul ei, cleopa, în mijlocul sobei,
râzând; focul era stins ºi în sobã era rece, ca ºi cum nici nu fusese
fãcut foc. atunci Maria înþelese cã potrivnica ei îi aruncase copilul
în foc. ea îl scoase afarã ºi-l aduse Maicii Domnului, povestindu-i
ce se întâmplase cu copilul ei. ea îi spuse: Taci ºi nu povesti ni-
mãnui despre asta, cãci mã tem pentru tine, dacã vei povesti ce
s-a întâmplat.
o altã datã potrivnica ei se duse la fântânã, ca sã aducã apã.
iar cleopa sta la fântânã ºi se juca, ºi nu mai era nimeni acolo.
atunci ea îl luã ºi-l împinse în apã, plecând apoi pe ascuns acasã,
sã nu o vadã nimeni. când venirã alþi oameni dupã apã la fântânã
vãzurã copilul stând pe suprafaþa apei. coborârã în fântânã ºi-l
347
eMil BocK
scoaserã afarã. ªi îi cuprinse o mare uimire în privinþa acestui

copil, ºi lãudarã lumea divinã.
atunci veni mama lui, îl luã în braþe ºi-l aduse plângând la
Fecioara Maria, spunând: o, Stãpânã a mea, iatã ce a fãcut femeia
care mã invidiazã fiului meu, iatã cum l-a împins în fântânã, sã
nu-i vinã ºi gândul sã-l omoare! atunci Fecioara Maria spuse: lu-
mea divinã te va rãzbuna în privinþa ei.
ªi când se duse o datã femeia aceea la fântânã sã scoatã apã
se încurcã cu picioarele în frânghie ºi cãzu în fântânã. e drept cã
venirã oameni care sã o tragã afarã, dar capul ei era sfãrâmat ºi
picioarele îi erau zdrobite. aºa a murit de o moarte rea ºi s-a îm-
plinit ºi aici cuvântul: groapã adâncã au sãpat altuia, dar cãzurã
ei în ea.
30.
o altã femeie de acolo avea doi gemeni care cãzurã dintr-odatã

bolnavi. iar unul muri ºi celãlalt trãgea sã moarã. atunci mama
îl luã pe acesta ºi-l aduse cu lacrimi în ochi Mariei, spunând:
Stãpânã a mea, dã-mi putere ºi ajutã-mã. cãci iatã cã aveam doi
fii, iar pe unul l-am înmormântat ºi celãlalt este aproape de moarte.
Priveºte deci cum mã rog eu lumii spirituale ºi cât vreau sã mã
rog. ªi începu sã se roage ºi spuse: Dumnezeule atotputernic, Tu
eºti sfânt ºi îndurãtor; doi fii mi-ai dãruit ºi pe unul l-ai luat
înapoi; lasã-mi-l mãcar pe acesta.
când vãzu Maria adâncimea lacrimilor ei îi fu milã de ea ºi-i
spuse: Pune-l pe fiul tãu în patul Fiului meu ºi acoperã-l cu haina
lui. ªi când îl puse în patul în care se afla ºi christos – iar el
închisese deja ochii în moarte – abia îl atinserã suflarea lui iisus
christos ºi haina acestuia cã deschise imediat ochii, îºi strigã
cu voce puternicã mama ºi îi ceru pâine, iar când o primi o luã
ºi o mâncã.
348
atunci zise mama lui: o, Stãpânã a mea, Preacuratã Marie,

acum ºtiu cã în tine se aflã puterea divinã a lumilor ºi cã Fiul tãu
aduce vindecare oamenilor, deºi are aceeaºi fire cu ei, ºi cã pentru
a se vindeca e destul ca aceºtia sã se atingã de haina lui. – iar
acest bãiat vindecat este cel numit în evanghelii Bartolomeu.
31.
Mai era acolo ºi o femeie leproasã. aceasta veni la Fecioara

Maria, mama lui iisus, ºi-i spuse: Stãpânã a mea, ajutã-mã. atunci
Maria rãspunse: Despre ce ajutor vorbeºti? Vrei aur sau argint, sau
vrei ca trupul tãu sã fie curãþat de leprã? iar femeia rãspunse: cine
ar putea face aceasta? atunci Maria îi spuse: aºteaptã puþin, pânã
îl spãl pe Fiul meu, iisus, ºi-l pun la culcare. Femeia aºteptã cum
îi spusese Maria.
Dupã ce Maria Îl culcã pe iisus, îi întinse femeii apa cu care
Îi spãlase lui iisus trupul ºi spuse: ia din apa asta ºi toarn-o peste
trupul tãu. ªi fãcuând asta fu curãþatã de leprã pe loc ºi aduse lumii
divine jertfa de laudã ºi recunoºtinþã a inimii ei.
32.
Dupã ce femeia stãtu trei zile la Maria, plecã de acolo ºi ajunse

într-un oraº, unde întâlni un prinþ. acesta se cãsãtorise cu fiica
altui prinþ. Dar abia devenise soþia lui cã, privind-o, vãzu între
ochii ei sub forma unei stele semnul leprei. De aceea cãsãtoria a
trebuit desfãcutã ºi socotitã fãrã valoare.
iar femeia vindecatã de leprã îi gãsi pe aceºti oameni plângând
ºi apãsaþi de povara necazului ºi-i întrebã care este cauza lacri-
milor lor. Dar ei spuserã: nu ne apãsa cu întrebarea ta, cãci nici-
unui muritor nu vrem sã-i împãrtãºim cauza durerii noastre, niciunui
strãin nu-i putem deschide inima noastrã. Dar femeia repetã între-
barea ºi îi rugã sã spunã despre ce este vorba, pentru cã ea le-ar
putea arãta leacul vindecãtor. atunci i-o arãtarã pe tânãra femeie,
349
eMil BocK
ºi când ea zãri semnul leprei vãdit între ochii ei spuse: ªi eu, cea
pe care mã vedeþi aici, am suferit de aceeaºi boalã. ªi am mers
cândva la Bethlehem; întâmplarea a fãcut sã am treabã într-acolo.
ªi acolo am întâlnit într-o peºterã o femeie cu numele de Maria,
al cãrei Fiu este cel ce se numeºte iisus. ªi când ea mi-a vãzut
lepra s-a milostivit de mine ºi mi-a dat din apa cu care spãlase
trupul Fiului ei. iar eu mi-am turnat pe trup acea apã ºi de atunci
sunt vindecatã.
atunci femeile o întrebarã: o, stãpânã, nu vrei sã vii cu noi
pânã acolo ºi sã ne-o arãþi pe aceastã Maria?
ea încuviinþã, plecarã la drum ºi ajunserã la Maria; minunate
daruri aduserã cu ele. intrarã înãuntru, îºi aduserã darurile ºi i-o
arãtarã pe fata leproasã pe care o aduseserã cu ele. Vorbi atunci
Maria: Mila Domnului nostru iisus christos coboare asupra ta.
apoi îi întinse puþinã din apa cu care spãlase trupul lui iisus
christos ºi-i spuse bolnavei sã se spele cu ea.
ªi când fãcu asta se vindecã pe loc, ºi femeile lãudarã împre-
unã cu cei ce se aflau de faþã lumea dumnezeiascã. Pline de bucu-
rie se întoarserã înapoi în oraºul lor, lãudându-l pe Domnul pentru
vindecare. iar când acel prinþ auzi cã soþia lui s-a vindecat o luã
din nou în casa lui ºi mai sãrbãtori o datã nunta. iar pentru sãnã-
tatea dãruitã soþiei sale el aduse din inimã jertfã de recunoºtinþã
lumii spirituale.
33.
Trãia acolo ºi o tânãrã rãu chinuitã de Satana. Blestematul de

Satana îi apãrea mereu sub înfãþiºarea unui graoznic balaur care
voia sã o înghitã. Îi sugea tot sângele, astfel încât ajunsese ca un
cadavru. De câte ori venea ea îºi lovea mâinile deasupra capului,
þipa din toate puterile ºi striga: Vai mie, vai mie, nu am pe nimeni
care sã mã elibereze de acest balaur îngrozitor. ªi tatãl, ºi mama
ei, ºi toþi cei ce erau în jurul ei sufereau împreunã cu ea. Un mare
350
numãr de oameni stãtea adesea în jurul ei ºi toþi plângeau ºi se vãi-

tau, mai ales atunci când ea plângea ºi spunea: o, fraþi ºi prieteni
ai mei, nu este nimeni aici care sã mã elibereze de acest ucigaº?
o datã fiica de prinþ ce fusese vindecatã de leprã îi auzi strigã-
tele. atunci ea se urcã pe acoperiºul palatului ei ºi o vãzu cum
îºi lovea mâinile deasupra capului ºi cum plângea, ºi cum plân-
geau încã ºi toþi cei aflaþi în preajma ei. atunci îl întrebã pe
bãrbatul celei demonizate dacã mama soþiei sale mai trãieºte. el
rãspunse cã trãiau amândoi pãrinþii. atunci ea îi zise: Spune-i
mamei sale sã vinã la mine.
Mama fu adusã. când prinþesa o vãzu o întrebã: Fata aceea po-
sedatã e fiica ta? o, da, stãpânã, rosti ea mohorâtã ºi printre la-
crimi, este fiica mea. Prinþesa îi spuse: Pãstreazã-mi taina. eu am
fost bolnavã de leprã, dar am fost vindecatã de Preacurata Maria,
mama lui iisus christos. Dacã vrei ca ºi fiica ta sã se vindece
mergi la Bethlehem ºi întreab-o pe Maria, mama lui iisus christos,
ce sã faci, ºi poþi fi sigurã cã fiica ta se va însãnãtoºi de tot ºi cã
te vei reîntoarce plinã de bucurie înapoi.
Îndatã ce femeia auzi cuvintele ei o ºi luã pe fiica ei ºi merserã
la locul numit, ajungând la Preacurata Maria, îi povesti soarta
fiicei ei. auzind acestea, Maria îi dãdu puþin din apa cu care spã-
lase trupul Fiului ei iisus christos, spunându-i sã o verse peste
trupul fiicei sale. apoi îi dãdu chiar fetei un scutec al Domnului
nostru iisus. ia acest scutec, îi spuse ea, ºi aratã-i-l duºmanului
tãu de câte ori îl vezi. ªi, binecuvântându-le, le lãsã sã plece.
34.
ele se despãrþirã de ea ºi se întoarserã în þara lor. ªi veni vre-

mea în care Satana obiºnuia sã o chinuie, ºi el îi apãru ºi acum
în înfãþiºarea balaurului, la a cãrui vedere fata începu sã tremure.
atunci mama ei îi spuse: nu te teme, fiica mea, lasã-l sã se
351
eMil BocK
apropie de tine, ºi apoi aratã-i scutecul pe care þi l-a dat Preacurata

Maria, ºi atunci vom vedea ce se întâmplã.
ªi când Satana în forma unui balaur înspãimântãtor se apropie
de ea prin corpul fetei trecurã fiori de groazã. Dar în aceeaºi clipã
ea scoase scutecul ºi-l puse pe cap ºi-ºi acoperi ochii cu el. iar
din scutec începurã sã iasã flãcãri ºi cãrbuni aprinºi, repezindu-se
asupra balaurului.
iar când balaurul zãri scutecul Domnului nostru iisus, din care
ieºea foc ce-i intra în ochi ºi îi venea pe faþã, se întâmplã o mare
minune. Balaurul strigã cu voce puternicã: ce este între mine ºi
tine, iisuse, Fiu al Mariei? Unde sã fug eu de Tine? cu mare spaimã
se întoarse ºi fugi din faþa fetei, ºi nu se mai întoarse niciodatã.
Începând de atunci fata avu liniºte, ºi aduse lumii divine jertfa
de laudã ºi recunoºtinþã a inimii ei; ºi împreunã cu ea, ºi toþi aceia
care fuseserã de faþã la aceastã minune.
35.
acolo mai locuia ºi o altã femeie, al cãrei fiu era chinuit de

Satana. acesta, pe nume iuda, îi muºca pe toþi cei care se apropiau
de el, atunci când îl chinuia Satan. ªi dacã nu se afla nimeni prin
apropiere, îºi muºca sieºi mâinile sau o altã parte din trup.
când mama nefericitului auzi de Maria ºi de Fiul ei o porni
la drum ºi-l aduse pe fiul sãu, iuda, la Maria. iacob ºi ioses tocmai
îl luaserã cu ei pe Domnul iisus, cãci voiau sã se joace cu ceilalþi
copii. ieºiserã din casã ºi se jucau afarã, Domnul iisus fiind cu ei.
atunci iuda cel demonizat li se alãturã ºi se aºezã de-a dreapta
lui iisus. ªi, fiind iarãºi pradã lui Satan, voia sã-l muºte pe Dom-
nul iisus, aºa cum obiºnuia sã facã. Dar nu putu sã-l muºte, rã-
nindu-l numai puþin pe iisus în partea dreaptã, iar iisus începu
sã plângã. În clipa aceea Satana ieºi în fugã sãlbaticã din copil ºi
se îndepãrtã ca un câine turbat.
352
acel bãiat care l-a rãnit pe iisus ºi din care a ieºit Satana sub
înfãþiºarea unui câine este iuda iscariotul, cel care l-a trãdat pe
iisus, iar în partea aceea unde l-a muºcat iuda l-au împuns mai
târziu iudeii cu lancea.
36.
Pe când Domnul iisus îºi încheia al ºaptelea an de viaþã se afla

într-o zi cu bãieþii de aceeaºi vârstã cu el.
Se jucau cu lut ºi modelau din el figuri de mãgari, boi, pãsãri ºi
alte animale. Fiecare strãlucea de bucuria artei sale ºi îºi lãuda opera.
atunci vorbi Domnul iisus cãtre copii: eu vreau sã poruncesc
figurinelor pe care le-am fãcut sã meargã. atunci bãieþii Îl între-
barã dacã nu cumva este Fiul creatorului lumii.
Drept rãspuns iisus porunci figurinelor sã se miºte. În clipa
aceea ele se ridicarã de la pãmânt ºi începurã sã sarã în sus ºi sã
meargã; iar când le porunci sã stea pe loc, ele se oprirã.
el fãcuse ºi figuri de pãsãri, de vrãbii; acestea zburau când le
poruncea sã zboare, ºi stãteau pe loc atunci când le poruncea sã
se opreascã. iar când le-a întins mâncare ºi bãuturã, ele au mâncat
ºi au bãut.
Dupã aceea bãieþii au plecat de acolo ºi le-au spus pãrinþilor
lor ce se întâmplase. iar pãrinþii le-au spus: Feriþi-vã sã mai aveþi
de-a face cu el, cãci este un vrãjitor. Fugiþi din calea lui ºi feri-
þi-vã de el ºi nu vã mai jucaþi niciodatã cu el.
37.
Într-o zi Domnul iisus, care se juca iarãºi cu niºte copii, trecu

prin faþa prãvãliei unui boiangiu al cãrui nume era Salem. În prã-
vãlie se aflau multe pânze pe care trebuia sã le vopseascã.
Domnul iisus intrã în prãvãlie, luã toate pânzele laolaltã ºi le
aruncã într-un butoi plin de culoarea indigo. când veni Salem ºi-ºi
vãzu pânzele stricate începu sã strige tare, certându-l pe iisus: ce
353
eMil BocK
mi-ai fãcut, Fiu al Mariei? M-ai fãcut de râs în faþa tuturor oame-
nilor din oraº. cãci fiecare a comandat o altã culoare, care îi place
lui, ºi iatã cã ai venit Tu ºi ai stricat totul.
atunci a rãspuns Domnul iisus: Fiecare pânzã la care doreºti
o altã culoare eu o voi schimba pentru tine. ªi începu sã scoatã
pânzele afarã, ºi fiecare din ele era vopsitã în culoarea doritã de
boiangiu. În cele din urmã le scoase pe toate. ªi când vãzurã iudeii
aceastã minune aduserã laudã lumii divine.
38.
iosif umbla prin tot oraºul ºi Îl lua pe Domnul iisus cu el, cãci
din cauza meseriei sale oamenii îl chemau sã le facã uºi, ºiºtare
pentru muls, paturi ºi dulapuri. ªi întotdeauna mergea ºi Domnul
iisus cu el, oriunde se ducea.
ªi de câte ori îi trebuia lui iosif o bucatã de lemn ceva mai
lungã sau mai scurtã cu vreun cot sau cu vreo palmã Domnul iisus
Îºi punea mâna deasupra ei. ªi de îndatã se fãcea totul aºa cum
îi trebuia lui iosif, astfel încât el nu trebuia sã facã nimic cu mâna.
cãci iosif nu era chiar atât de priceput în meseria lui de tâmplar.
39.
Într-o zi, regele din ierusalim îl chemã pe iosif la el ºi-i spuse:

iosife, vreau ca sã-mi faci un tron dupã mãsura locului unde ºed eu
mereu. iosif ascultã cele spuse, se apucã imediat de lucru ºi rãmase
doi ani în palatul împãrãtesc, pânã ce-ºi terminã treaba la tron.
Dar când voi sã-l punã la locul sãu observã cã de fiecare parte
lipseau câte douã palme din mãsura prescrisã. când regele vãzu
asta se înfurie pe iosif.
Temându-se foarte tare de rege, în ziua urmãtoare, iosif nu a
mâncat nimic. atunci Domnul iisus l-a întrebat de ce se teme. iosif
i-a spus: Tot ce am lucrat vreme de doi ani este pierdut ºi lucrat
degeaba.
354
atunci Domnul iisus i-a spus: nu te teme ºi nu lãsa curajul

sã-þi scadã, ci prinde tu de o parte a tronului, iar eu de cealaltã,
ºi lucrurile se vor îndrepta. Dupã ce iosif fãcu ce-i spusese Dom-
nul iisus trase fiecare din partea de care apucase, iar tronul ajunse
la mãsura cuvenitã, dupã locul unde urma sã fie aºezat.
la vederea acestei fapte, se minunarã toþi cei care fuseserã de
faþã ºi aduserã slavã lumii divine. Tronul era alcãtuit din acel lemn
care pe vremea lui Solomon, fiul lui David, era considerat sfânt
ºi care era un lemn deosebit, minunat.
40.
Într-altã zi, Domnul iisus mergea pe drum ºi vãzu un ºir de

bãieþi ce se adunaserã sã se joace. alergã dupã trei din ei, dar
bãieþii fugirã din calea lui ºi se ascunserã. atunci Domnul iisus
ajunse la poarta unei case ºi vãzu acolo stând câteva femei. În-
trebându-le în ce parte au fugit bãieþii, ele rãspuserã cã negreºit
nu sunt acolo.
Dar Domnul iisus le întrebã mai departe: Dar acolo, lângã cup-
tor, pe cine vedeþi? ele rãspunserã cã sunt niºte berbecuþi de trei
ani. atunci iisus strigã: ieºiþi afarã, berbecuþilor, la pãstorul vostru.
iar bãieþii ieºirã afarã ºi iatã cã deveniserã berbeci. Începurã sã
þopãie în jurul lui.
când femeile vãzurã aceasta furã cuprinse de o mare uimire
ºi începurã sã tremure de fricã. În grabã începurã sã-l roage cu
stãruinþã pe iisus: o, iisuse, Domn al nostru, Tu care eºti într-ade-
vãr Bunul Pãstor al lui israel, îndurã-Te de slujitoarele Tale, care
stau înaintea Ta. ªi atunci nu ne vom îndoi niciodatã cã n-ai venit
sã distrugi, ci sã mântui.
Dar iisus le rãspunse: Fiii poporului israel sunt ca maurii prin-
tre celelalte popoare.
atunci vorbirã femeile: Doamne, Tu cunoºti toate lucrurile ºi
nimic nu-Þi este tãinuit; dar noi Te rugãm ºi implorãm bunãtatea
355
eMil BocK
Ta, sã faci din nou din aceºti bãieþi, slujitorii Tãi, ceea ce erau
înainte. ªi atunci Domnul iisus spuse: Veniþi încoace, bãieþi, ºi hai-
deþi sã mergem sã ne jucãm. ªi îndatã – femeile se mai aflau încã
acolo – se prefãcurã înapoi în copii.
41.
În luna a 12-a a anului iisus îi adunã pe bãieþi aºa cum îºi

adunã un rege poporul. aceºtia ºi-au întins hainele pe pãmânt, iar
el s-a aºezat peste ele. apoi i-au pus o coroanã pe cap, împletitã
din flori, ºi s-au înfãþiºat dinaintea lui ca slujitorii, la stânga ºi
la dreapta lui.
ªi oricine trecea pe acolo era adus cu forþa ºi i se spunea:
Închinã-te regelului nostru ºi numai dupã aceea ai voie sã pleci.
42.
În timp ce se întâmplau acestea, trecurã pe acolo niºte oameni

care duceau un bãiat. Bãiatul acesta mersese la munte cu tovarãºii
sãi, sã aducã lemne. acolo gãsise un cuib de potârnichi ºi-ºi întin-
sese mâna în el, sã scoatã ouãle. Dar un ºarpe otrãvit aflat în mij-
locul cuibului îl muºcase de mânã, ºi atunci el strigã dupã ajutor.
când tovarãºii sãi venirã în grabã îl aflarã zãcând ca mort la
pãmânt. atunci venirã rudele sale, îl ridicarã ºi-l aduserã în oraº.
ªi când ajunserã acolo unde Domnul iisus trona ca un rege, iar
restul bãieþilor stãteau în jurul lui ca slujitori, bãieþii merserã
degrabã la cei ce-l purtau pe bãiatul muºcat de ºarpe ºi le spuserã:
aduceþi regelui vostru salutul cuvenit.
Dar din cauza necazului lor ei nu voirã sã vinã. atunci bãieþii
îi aduserã cu forþa ºi împotriva voinþei lor. ªi când ajunserã la
Domnul iisus acesta Îi întrebã de ce Îl purtau aºa pe bãiat. ei
rãspunserã cã a fost muºcat de ºarpe. atunci Domnul iisus le spuse
bãieþilor: Haideþi sã omorâm ºarpele.
356
Pãrinþii bãiatului Îl rugarã sã-i lase sã plece, cã fiul lor este deja
pe patul morþii. Dar bãieþii se împotrivirã: oare n-aþi auzit cã re-
gele nostru a spus sã mergem sã omorâm ºarpele? oare nu vreþi
sã-i daþi ascultare?
Purtarã aºadar targa înapoi, deºi acei oameni se împotriveau.
când ajunserã la cuib Domnul iisus întrebã: acesta este locul ºar-
pelui? ei încuviinþarã, iar atunci veni ºi ºarpele, chemat de iisus,
supunându-se lui fãrã întârziere. el îi spuse: Du-te la bãiat ºi suge
înapoi tot veninul pe care l-ai vârât în el. atunci ºarpele se urcã
la bãiat ºi-i supse veninul din mânã. apoi iisus îl blestemã ºi el
plesni imediat, dar bãiatul, atins uºor de mâna Domnului iisus,
se fãcu din nou sãnãtos. ªi pentru cã începuse sã plângã, Domnul
iisus îi spuse: nu plânge, cãci în curând vei fi ucenicul Meu. –
acesta era Simon, camelitul, despre care este vorba ºi în evanghelie.
43.
Într-o altã zi îl trimise iosif pe fiul sãu iacob sã aducã lemne,

iar iisus i se alãturã ca însoþitor. ªi când ajunserã la un loc unde
se gãseau lemne, iacob începu sã le strângã. atunci îl muºcã o
viperã de mânã, iar el începu sã strige ºi sã plângã. când îl vãzu
Domnul iisus se duse la el ºi suflã pe locul unde îl muºcare vipera,
ºi imediat se vindecã.
44.
Într-o zi, Domnul iisus era printre copiii ce se jucau pe un aco-

periº. Dar unul dintre bãieþi cãzu de sus ºi muri imediat. ceilalþi
bãieþi se împrãºtiarã fugind, numai Domnul iisus rãmase singur
pe acoperiº.
când venirã rudele acelui bãiat ele îi spuserã lui iisus: Tu l-ai
împins pe fiul nostru jos de pe acoperiº. Dar el negã acest lucru,
ºi atunci ei începurã sã strige: Fiul nostru este mort, ºi aici este
cel care l-a ucis. atunci iisus le spuse: nu Mã acuzaþi. iar dacã
357
eMil BocK
nu Mã credeþi pe Mine, întrebaþi-l pe el. el sã aducã adevãrul

la luminã.
ªi atunci coborâ Domnul iisus de pe acoperiº ºi, aplecându-se
deasupra mortului, îl întrebat: Zeno, Zeno, cine te-a împins de pe
acoperiº? atunci mortul rãspunse: o, Doamne, nu Tu m-ai împins
de pe acoperiº, ci un altul a fãcut-o. – Domnul iisus le spusese
tuturor sã ia seama la cuvintele bãiatului. ªi toþi cei care erau de
faþã au dat slavã lumii divine pentru aceastã faptã.
45.
o datã Maria i-a spus lui iisus sã aducã apã de la fântânã. Dar
pe când el umpluse urciorul cu apã se împiedicã ºi urciorul se
sparse. atunci Domnul iisus îºi întinse batista, strânse în ea apã
ºi o aduse mamei Sale, care se minunã mult de asta. Dar ea a
strâns ºi a pãstrat toate acestea în inima ei.
46.
Într-o altã zi, Domnul iisus se afla în mijlocul bãieþilor la un

râu. ei îºi alcãtuiserã, în joacã, mici eleºtee. Domnul iisus fãcuse
din lut 12 vrãbii, pe care le pusese în jurul eleºteului sãu, câte trei
de fiecare parte.
era o zi de Sabat.
atunci veni acolo un bãiat, fiul lui Hanaan, îi vãzu la lucru,
se mânie ºi, indignat, spuse: cum îndrãzniþi sã modelaþi aseme-
nea figuri în zi de Sabat? ªi se repezi la ele, distrugând eleºteele.
atunci Domnul iisus bãtu din palme, ºi vrãbiile pe care le fãcuse
el îºi luarã zborul de acolo, ciripind.
Fiul lui Hanaan se repezi atunci asupra eleºteului lui iisus ºi,
intrând cu picioarele în el, apa se scurse îndatã afarã. Dar Domnul
iisus Îi spuse: Precum s-a scurs apa din eleºteul acesta, aºa sã se
scurgã viaþa din tine. ªi pe loc se uscã bãiatul.
358
47.
altã datã iisus se întorcea seara cu iosif acasã. atunci veni un

bãiat alergând înspre ei ºi Îl izbi atât de puternic, încât el cãzu
la pãmânt. atunci Domnul iisus îi spuse: aºa cum M-ai fãcut tu
pe Mine sã cad, la fel sã cazi ºi tu ºi sã nu te mai scoli. ªi în clipa
aceea bãiatul cãzu la pãmânt ºi muri.
48.
Trãia atunci la ierusalim un om pe numele Zaheu, care îi învãþa

pe copii. acesta îi spuse lui iosif: De ce nu mi-l aduci pe iisus,
ca sã-l învãþ semnele scrisului? iosif încuviinþã ºi-i spuse ºi
Mariei. atunci Îl aduserã pe iisus la învãþãtor.
De îndatã ce-l vãzu acesta Îi scrise alfabetul ºi-i porunci sã-l
rosteascã pe aleph. Dupã ce-l rosti pe aleph îi ceru sã-l rosteascã
pe Beth. atunci Domnul îi spuse: Spune-mi mai întâi înþelesul lui
aleph, ºi atunci îl voi rosti pe Beth. ªi fiindcã învãþãtorul voia sã-l
batã, iisus îi desluºi ce înseamnã literele aleph ºi Beth. apoi Îi spuse
ce litere au linii drepte ºi care întortocheate, care au bucle, care sunt
punctate ºi care nu sunt punctate, de ce o literã este înaintea alteia,
ºi încã multe altele începu el sã-i desluºeascã, lucruri pe care
învãþãtorul nu le auzise ºi nu le citise niciodatã în vreo carte.
În continuare, Domnul iisus îi spuse învãþãtorului. Bagã de
seamã la ce îþi spun. ªi începu sã-i vorbeascã limpede ºi rãspicat
despre aleph, Beth, gimel, Daleth, pânã la Tau.
Învãþãtorul se minunã foarte ºi spuse: copilul acesta a fost nãs-
cut înainte de noe, aºa socotesc eu. apoi se întoarse spre iosif ºi-îi
spuse: Mi-ai adus un elev care este mai învãþat decât învãþãtorul.
iar Mariei îi spuse: acest fiu al tãu nu are nevoie de învãþãturã.
49.
atunci îl aduserã la un învãþãtor ºi mai învãþat. când acesta

îl vãzu îi zise: Spune aleph! Dupã ce spuse aleph învãþãtorul Îi
359
eMil BocK
zise sã spunã Beth. atunci Domnul iisus rãspunse: Spune-mi mai

înainte ce înseamnã aleph, ºi atunci Îl rostesc pe Beth. Învãþãtorul
ridicã mâna sã-l loveascã. Dar mâna sa se uscã imediat ºi el muri.
atunci zise iosif cãtre Maria: De acum înainte sã nu-l mai lãsãm
sã iasã din casã, cãci oricine este împotriva lui îºi pierde viaþa.
50.
ªi când iisus a împlinit 12 ani l-au adus de sãrbãtori la ierusalim.

ªi dupã ce sãrbãtoarea a trecut ei s-au întors acasã, Domnul iisus
însã rãmase în Templu printre învãþaþii, preoþii ºi iniþiaþii fiilor lui
israel, pe care el îi întreba multe din cunoaºterea lor, rãspun-
zându-le apoi din cunoaºterea Sa.
astfel, el îi întrebã: al cui fiu este christos, Mesia? ei îi rãs-
punserã: Fiul lui David. Dar atunci de ce Îl numeºte David Stãpân
al sufletului meu, acolo unde spune: Domnul a vorbit Stãpânului
sufletului meu: aºeazã-Te la dreapta Mea ºi eu îþi voi da duºmanii
sã-i calci în picioare?
cel mai învãþat dintre ei îl întrebã pe iisus: Tu ai citit cãrþile
sfinte? – iar el spuse: nu numai cã am citit cãrþile, dar am ºi aflat
despre ce este vorba în ele. ªi el le explicã ºi cãrþile sfinte, ºi
legile, ºi poruncile, ºi regulile, ºi tainele conþinute în cãrþile profe-
þilor, lucruri pe care nu le putea înþelege raþiunea niciunei creaturi.
atunci acel magistru spuse: Pânã astãzi nici mãcar eu nu am
dobândit o asemenea cunoaºtere, ºi nici nu am aflat-o pe undeva;
ce credeþi cã va deveni acest copil?
51.
acolo se mai afla ºi un filosof, care era cititor în stele. el Îl

întrebã pe Domnul iisus dacã ºi-a însuºit astrologia. el îi rãspunse
cã da ºi îi expuse mãsura sferei ºi a corpurilor cereºti, esenþa fie-
cãruia ºi modul de acþiune al fiecãruia, ce înseamnã o opoziþie,
ce efect are când acestea stau în forma de triunghi sau de pãtrat
360
sau de stea cu ºase colþuri, ce înseamnã mersul direct ºi mersul

retrograd, cum se fac cele mai subtile rotunjiri la calcule, care este
mãsura ºaizecimii ºi multe altele, pe care raþiunea nu le cuprinde.
52.
Printre filosofi se mai afla ºi un foarte bun cunoscãtor în ºtiin-

þele naturii ºi în aplicarea lor practicã. iar atunci când acesta Îl
întrebã dacã a studiat tainele vindecãrii, el îi rãspunse cã da, ºi-i
expuse fizica ºi metafizica, ºtiinþa despre suprasensibil ºi despre
subsensibil, acþiunea forþelor cosmice în trupul omenesc, circulaþia
sevelor în trup ºi acþiunea lor, numãrul membrelor ºi al oaselor,
al venelor, arterelor, al nervilor. apoi vorbi despre acþiunea cal-
dului ºi uscatului, a recelui ºi umedului, cu tot ce poate lua naºtere
din aceste patru temperamente, cum acþioneazã sufletul asupra
trupului, care este sensul ºi care sunt forþele sufletului, cum acþio-
neazã în organism capacitatea vorbirii, a miºcãrii sufletului, a
poftelor, dorinþelor, ºi în cele din urmã cum se realizeazã ames-
tecul ºi separarea ºi multe altele, pe care raþiunea unei creaturi nu
le poate pricepe. atunci se sculã înþeleptul acela ºi spuse, închi-
nându-se Domnului iisus: Doamne, începând de acum vreau sã
fiu discipolul ºi slujitorul Tãu.
53.
ªi pe când mai erau ei încã adânciþi în aceste discuþii intrã

Preacurata Maria în Templu. Timp de trei zile rãtãciserã ea ºi cu
iosif în cãutarea lui iisus. ªi când îl vãzu cum stãtea între învãþaþi,
ba întrebându-i, ba rãspunzând la întrebãrile lor, Îi spuse: Fiule,
de ce ne-ai fãcut aceasta? iatã, tatãl Tãu ºi cu mine am ostenit mult
cãutându-Te.
el însã spuse: De ce M-aþi cãutat? Voi ºtiþi doar cã eu trebuie
sã fiu în casa pe care Mi-a dat-o Tatãl Meu. – Dar ei nu au înþeles
cuvintele lui.
361
eMil BocK
atunci învãþaþii au întrebat-o pe Maria dacã el este fiul ei. ªi

cum ea a încuviinþat, ei au zis: Fericitã eºti, Maria, cã ai adus un
asemenea Fiu pe lume.
ªi întorcându-se iisus cu ei la nazareth fãcea în toate voia lor.
iar mama lui pãstra toate cuvintele Sale în inima ei. ªi Domnul
iisus a crescut în staturã, în pãtrunderea cu înþelepciune, în trãirea
vie a Spiritului, în legãtura Sa cu lumea spiritualã ºi cu oamenii.
54.
iar din ziua aceea el a început sã tãinuiascã minunile Sale,

tainele ºi Misteriile, ºi sã-ºi îndrepte întreaga ostenealã pe calea
legii, pânã când a împlinit 30 de ani. atunci Dumnezeu i-a revelat
în faþa tuturor Fiinþa la iordan, fãcând sã rãsune din cer vocea Sa:
acesta este Fiul Meu preaiubit, asupra lui cobor Spiritul Meu.
iar Spiritul Sfânt a apãrut sub chipul unui porumbel.
55.
el este cel spre care urcã smerita noastrã rugãciune. el ne-a

dat substanþa ºi viaþa, el ne-a adus la luminã din pântecele ma-
melor noastre. el ne-a ales drept înveliº trupul omenesc, spre mân-
tuirea noastrã. el ne-a eliberat ºi vrea sã ne învãluie cu iubire
veºnicã. el vrea sã ne dovedeascã bunãtatea Sa în sinceritate, în
buna acþiune, în curajul creaþiei, în buna voinþã. lui îi aparþine
întreaga revelaþie, întregul sens al Binelui, toatã puterea cereascã
ºi Împãrãþia, acum ºi pururea, prin toþi eonii.
aºa s-a dezvãluit evanghelia copilãriei, cea mai înaltã Dum-
nezeire ne-a ajutat la aceasta. noi am scris-o aºa cum am aflat-o
în lumea chipurilor primordiale.
362
DeSPre MeToDa lUi eMil BocK
În lumea de azi suntem tot mai mult puºi sã trãim într-un

prezent continuu. Fluxul ºtirilor – îl putem vedea ca teletext la
multe posturi de televiziune – vrea sã ne spunã: iatã ce se petrece
tocmai acum!
ne ºi este mijlocit acest sentiment prin mediile de informare
ce prelucreazã cu bunã ºtiinþã nevoia noastrã de ancorare într-o
realitate tot mai ciudatã precum ºi nevoia de a ne simþi stãpâni
pe evenimente. ele însã ne scapã.
Însã iatã venind în ultimul timp tot mai mulþi scriitori care
încearcã sã ne atragã atenþia asupra trecutului. o altã tendinþã ce
rãspunde nevoii noastre interioare de sensuri, dar ºi de trãiri mai
cuprinzãtoare. Sunt aduse în faþa cititorului povestiri cu caracter
istoric, dar prea puþini acordã atenþie anacronismelor postmoder-
niste. Mai degrabã le apreciazã. coerenþa povestirii este ceea ce
captiveazã, iar nu „adevãrul“ istoric.
De fapt, ºi în acest fel suntem prinºi în spaþii fictive în care
se încearcã redarea unei realitãþi asemãnãtoare celei de azi, doar
cã mai exoticã, mai coloratã, cu personaje mai pitoreºti. Pentru
captivarea cititorilor (a publicului) se construiesc în amãnunt sce-
nografii copleºitoare, iar acþiunea se decupeazã cu cele mai puse
la punct tehnici vizuale (film, imagine digitalã). avem astfel de-a
face mai de grabã cu imagini epidermice, puternic senzoriale.
363
eMil BocK
cartea de faþã aparþine însã altei categorii. ea ne conduce, dato-

ritã mãiestriei autorului, pe alte cãi, prin imagini de altã naturã:
un proces interior mai profund se instaureazã prin abordarea
empaticã a strãvechilor realitãþi. ªi putem vedea cã ele mai sunt
active încã, iar enigmele ne sunt prezentate în plinã acþiune. În
faþa logicii severe a acþiunii, emil Bock opune paradoxurile eterne
ale evoluþiei spirituale omeneºti. ªi regãsim legile cu care ome-
nirea a pornit cândva, de mult, la drum.
Din perspectiva acestor legi, omul a parcurs o evoluþie ale cãrei
trepte corespund etapelor de evoluþie ale Pãmântului. Drumul omu-
lui în lume este drumul fiinþei sale sufletesc-spirituale întrupate
în corporalitatea sa fizicã. aºa cum corpul omului este conceput
de pãrinþii sãi, se naºte apoi ºi se dezvoltã supunându-se legilor ere-
ditãþii, tot aºa, entitatea lui sufletesc-spiritualã parcurge transformãri
în conformitate cu legile specifice ale sufletescului ºi ale spiritualului.
astfel, viaþa omeneascã este împletire ºi interacþiune a acestor
doi curenþi: cel ereditar-trupesc ºi cel sufletesc-spiritual. Pornind
de la aceasta putem înþelege mai bine, de exemplu, rânduielile
ereditare ale regalitãþii, putem urmãri mai clar ºirurile genealogice
riguroase din cultura iudaicã veche.
Vom putea lega, pe de altã parte, misterul ºi miracolul de lu-
crarea unor fiinþe supraumane, sãvârºitã prin intermediul unor
indivizi umani, purtãtori ai unor asemenea entitãþi sufletesc-spiri-
tuale deosebite. aici ne mai întâlnim ºi cu logica liniilor de „mari
iniþiaþi“, putem ajunge sã vedem legãturile dintre marile spirite
sau marii inspiratori pe care îi descoperim de-a lungul întregii
istorii a omenirii.
atunci când avem de-a face cu figurile unor întemeietori de
religii are ºi sens sã cãutãm asemenea filiaþii. În mod surprinzãtor,
le vom ºi descoperi.
364
ªtiute doar de un cerc restrâns de cunoscãtori, aceste lucruri

ºi-au fãcut drum ºi cãtre lumea profanilor. cunoscãtorii îºi
însuºeau aceste enigme prin anumite proceduri de iniþiere, iar
artiºtii, scriitorii au fost ºi sunt cei mai aproape de ele. Prezen-
tarea tot mai frecventã a unor asemenea teme în forme tot mai
accesibile (literaturã, film, de exemplu) ne pune însã în faþa între-
bãrii cum sã le asimilãm. Pe lângã eforturile de documentare este
nevoie ºi de activarea intensã a capacitãþilor noastre imaginative
ºi a altor însuºiri sufleteºti care au fost puse tot mai mult la o parte
de civilizaþia modernã ºi contemporanã. citirea unor asemenea
texte, precum este ºi cel al cãrþii de faþã, este, aºadar, un exerciþiu
de viaþã interioarã.
În iisus avem o figurã arhetipalã, un ideal uman care nu a

apãrut din neant, ci care s-a nãscut ºi a acþionat într-un loc ºi într-un
moment semnificativ din evoluþia omenirii. nu e de mirare, aºadar,
cã vom gãsi ºi o simbolisticã anume în peisajele Þãrii Sfinte.
concordanþele dintre locuri ºi viaþa lui iisus christos ne vor apãrea
pline de sensuri pânã acum puþin cunoscute. ªi atunci, dacã suntem
consecvenþi, vom aborda cu totul altfel evangheliile canonice.
Vom încerca sã desluºim ºi limbajul tãcerilor – ceea ce nu se
spune! – din evanghelii, limbajul contradicþiilor – o artã pe care
azi nici mãcar nu ne mai dãm osteneala sã ne-o însuºim, cu toate
cã ea ne-ar duce în straturi neaºteptat de adânci ale textelor sacre.
Fiindcã existã un sens al neconcordanþelor ºi acest fapt nu este
evident de la prima privire. aici vom înþelege – iar cartea lui emil
Bock ni le ºi desluºeºte – genealogiile diferite din evanghelia lui
luca ºi evanghelia lui Matei.
cu mintea noastrã de azi, care este alta decât mintea din trecut,
ne vine greu sã înþelegem menirea adevãratã a lui christos, dacã
nu cãutãm ceea ce se aflã dincolo de înþelesul speranþei mesia-
nice din poporul lui israel, de regii tãinuiþi ai perioadei de robie,
365
Sorin r. ÞigÃreanU
de fraþii stãpânitorului (ajasharimi). Dacã însã abordãm expunerile

fãcute de rudolf Steiner în aceastã privinþã, fãrã a face mai mult
decât sã le folosim ca pe niºte chei ale misterelor din evanghelii,
câºtigul constã din deschiderea unor perspective mult mai largi.
Vom depãºi pericolele unei vulgarizãri ºi „demitizãri“ gratuite,
care nu fac decât sã umple de senzaþional ieftin evenimente exem-
plare, cu valoare universalã.
atunci vom putea integra în cercetarea noastrã ºi scrierile
apocrife – fãrã pericolul de a fi trataþi drept eretici. ele sunt ima-
gini sufleteºti – interioare – mult mai bogate decât superficialele
chipuri stridente ale Divinitãþii pe care ni le oferã deseori mediile
de informare ºi cultura de consum. acestor „chipuri“ li se cuvine
însã ºi înþelegerea noastrã, cãci ele sunt expresia nevoii de a sparge
tipare ºi de a rupe chingile dogmatismului. În fond, este unul din
fenomenele caracteristice timpurilor noastre!
existã însã ºi aceastã altã privire – o perspectivã îndreptatã
cãtre viitor – pe care ne-o oferã cei precum emil Bock.
emil Bock (1895–1959) este un teolog german cunoscut mai ales

pentru lucrãrile sale din seria „contribuþii la istoria spiritualã a ome-
nirii“ (Beiträge zur Gistesgeschichte der Menschheit) ºi ca fiind unul
din fondatorii comunitãþii creºtinilor (Die Christengemeinschaft).
a cunoscut grozãviile a douã rãzboaie mondiale, în primul
fiind grav rãnit, iar în timpul celui de-al doilea fiind arestat odatã
cu interzicerea de cãtre reichul nazist a bisericii creºtine „comu-
nitatea creºtinilor“, al cãrei conducãtor a fost. De la fondarea în
1922 a comunitãþii creºtinilor, emil Bock a desfãºurat ºi o ne-
obositã activitate pastoralã ºi comunitarã în cadrul acestei biserici
creºtine, atât în germania cât ºi în alte þãri unde aceasta a fost
întemeiatã ºi a funcþionat.
366
DeSPre MeToDa lUi eMil BocK
cãlãtoriile sale în Palestina din 1932 ºi 1934, precum ºi pre-

ocuparea profundã pentru fenomenele complexe ale civilizaþiei
iudaice vechi ºi pentru viaþa ºi acþiunile lui iisus christos în lume,
l-au determinat sã creeze o serie de lucrãri despre evenimentele
descrise în Vechiul ºi noul Testament. Seria „contribuþii la istoria
spiritualã a omenirii“, operã a unei vieþi întregi, cuprinde: Istorie
originarã (Urgeschichte), Moise ºi epoca lui (Moses und sein
Zeitalter), Regi ºi profeþi (Könige und Propheten), Cezari ºi Apostoli
(Cäsaren und Apostel), Copilãria ºi tinereþea lui Iisus (Kindheit
und Jugend Jesu), Cei trei ani (Die drei Jahre), Pavel (Paulus).
emil Bock a mai redactat ºi comentarii la noul Testament, de
asemenea este autor ºi al unei apreciate traduceri în limba germanã
a noului Testament.
Încã din 1927, în comentariul Inspiraþie ºi compoziþie (Inspi-

ration und Komposition. Gesammelte Betrachtungen zum Neuen
Testament) el îºi exprimã crezul ºi metoda proprie de abordare a
evangheliilor: „Cel care stã cu un ochi de artist în faþa unei
picturi ºtie cã, înainte de a putea privi la detalii, el trebuie sã
zãboveascã mai întâi cu un fel de veneraþie la acea distanþã de
imagine care sã-i permitã sã priveascã ºi sã recunoascã întregul
ca un fel de figurã mai înaltã. Dacã ar privi mai întâi amãnun-
tele, oricât de uimitoare ar fi acestea, el gãseºte numai trupul, iar
nu sufletul tabloului. Iar fiecare operã de artã adevãratã are un
suflet. Sufletul acesta este împânzit de revelaþia entitãþii superi-
oare a imaginii. ªi numai cel ce lasã sufletul operei de artã sã-i
atingã propriul suflet, pornind mai întâi de la întreg, va putea sã
onoreze cu adevãrat detaliile.
Ceea ce astãzi este atât de evident ºi de curent folosit în studiul
operelor de artã, pentru citirea Evangheliilor trebuie mai întâi
dobândit. Evangheliile sunt opere de artã; dar în acelaºi timp ele
sunt infinit mai mult: ele sunt opere de artã ale lui Dumnezeu“
367
Sorin r. ÞigÃreanU
(din gunhild Kacer-Bock, Emil Bock. Leben und Werk (Viaþa ºi

opera), Urachhaus, Stuttgart 1993, p. 10).
abordarea cãrþii de faþã cu aceastã atitudine va ajuta la pãtrun-
derea dincolo de vãlurile textului, va oferi cititorilor o trãire pã-
trunsã de pulsul vieþii, imagini personale ce vor continua sã
trãiascã ºi sã urzeascã în suflet.
Sorin r. Þigãreanu
368

Bock - Copilaria Si Tineretea Lui Iisus

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bock - Copilaria Si Tineretea Lui Iisus

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

colecţia iniţieri

Seria Biblioteca antroposoficã

iSBn 973–637–149–2 978–973–633–011–7

Postfaþã: Sorin r. ÞigÃreanU

editura Univers enciclopedic

coperta iV: raffael, Madonna del Duca di Terrannova

© 2007 TriaDe, cluj-napoca

i. DeSPre FiZiologia ÞÃrii SFinTe

În punctul central al Pãmântului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

ii. MiSTerUl cHriSToS ªi MiSTerUl iiSUS

iii. Doi Poli ai oMenirii

Cãile lui Zarathustra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

Vechea înþelepciune solarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

Destinele cereºti ale lui christos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88

Presimþiri ºi urme. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100

iV. DoUÃ coPilÃrii DiFeriTe

Istoria naºterii lui Iisus relatatã în Evanghelia lui Matei . . . 109

Fuga în Egipt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

Istoria naºterii lui Iisus relatatã în Evanghelia lui Luca . . . 138

nazarethul ºi viaþa nazarinenilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138

Copilãria la Nazareth . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153

Miracolul copilãriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153

Prietenie ºi contopire fiinþialã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161

V. VieÞile a DoUÃ Marii

Miracolul Providenþei ºi enigma naºterii din fecioarã. . . . . 174

Viaþa Mariei lucane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185

Fiinþa feciorelnicã. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185

Marea dramã a Mariei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196

naºterea Mariei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196

Vi. iiSUS ªi ioan

calendarul lucan. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229

Vii. DrUMUl SPre BoTeZUl În iorDan:

Dupã ce copilãria a luat sfârºit. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243

DoUÃ eVangHelii aPocriFe TraDUSe De eMil BocK

remarcã preliminarã (grunhild Kacer-Bock) . . . . . . . . . . . 269

O Evanghelie ce relateazã copilãria lui Iisus

O a doua Evanghelie ce relateazã copilãria lui Iisus

Despre metoda lui emil Bock (Sorin r. Þigãreanu) . . . . . . 363

Poate oare descrierea unei copilãrii ºi a unei tinereþi sã pretindã

Încercarea de faþã a fost întreprinsã în deplina conºtienþã a

Vor fi cititori care în faþa acestei cãrþi se vor întreba: cum se

sã dea o descriere mai amãnunþitã a copilãriei ºi tinereþii lui iisus,

În PUncTUl cenTral al PÃMÂnTUlUi

chiar dacã – aºa cum crede a fi descoperit era ºtiinþelor mate-

ªi totuºi, unicitatea ºi vraja acestei fâºii de pãmânt, aleasã ºi

oarecare“ din orientul apropiat, devenit în mod întâmplãtor scena

aceasta, þinutul din bazinul vestic al iordanulului, îngusta fâºie de

plana arhetipul sãu ceresc, în care-ºi gãsesc chintesenþa toate cele

care omul „devine tânãr“ în momentul naºterii sale pãmânteºti.

caracterul arhetipal revelator al peisajului Palestinei nu poate

ºi ea un caracter apropiat de mineral, îi corespunde, în peisajul

ºi atât de încremenite ca în iudeea, ºi nici nu ajung atât de sus în

înþelegem cã iudeea nu putea deveni decât scena de manifestare

pulsaþiile sistemului circulator, locuieºte în principal sentimentul,

Deja dacã zãbovim cu gândul asupra figurii pe care o formeazã

înþeles. Peisajul este în acord cu cele întâmplate; el vorbeºte

de o drãgãlãºenie încântãtoare, paradisiacã, dar care e recunoscutã

vulcanului, oraº în care luxul ºi decadenþa epocii imperiale romane

lângã Bethlehem, tabloul zgomotos al dezlãnþuirii unui lux orbitor,

Faptul cã existã o concordanþã între contrastul dintre orãºelul

jos în sus, ºi, în cele din urmã, se desprind de înveliºul muritor,

Dacã transpunem pe harta Palestinei aceastã curbã a centrului

a cursului vieþii umane. orice viaþã umanã care, adãpostitã în