Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FRACTALA
Introducere
Istoria fractalilor nu este lungă. A început brusc, în 1975, cu lucrarea
revoluţionară a matematicianului Benoit Mandelbrot, "O teorie a seriilor
fractale", care mai târziu a devenit cartea sa manifest "Geometria fractală
a naturii".
Mandelbrot a inventat cuvântul "fractal" pentru a reuni munca multora
dinaintea sa.
Matematicieni ca Waclaw Sierpinski, David Hilbert, George Cantor şi
Helge von Koch au creat primii fractali, în general ca exerciţii abstracte,
neavînd nici o idee despre semnificaţia lor
Ei au simţit că descoperiseră ceva ce sfida şi ameninţa câteva din
convingerile cele mai preţioase.
Gandirea lui Mandelbrot a evidentiat si sistematizat
cunostintlele vremii accentand asupra dependentei de
scara de masura a unor marimi fizice precum si a
importantei legii putere in descrierea stiintifica a realitatii
A introdus termenul de FRACTAL si a identificat domenii
de aplicabilitate a geometriei sale
Definiţia fractalilor
a)
GENERATOR
b)
Unul dintre primii şi cei mai faimoşi fractali matematici a fost inventat
de un astronom.
La începutul anilor 1960, Michel Hanon de la Observatorul din Nisa, în
Franţa, a observat o comportare tulburătoare într-un simplu model al
stelelor care orbitează într-o galaxie.
Câteva dintre orbite erau line şi stabile, în timp ce altele păreau
aproape aleatoare. La început, el şi colegii lui au ignorat pur şi simplu
orbitele anormale presupunînd că ele apar datorită unor erori de calcul
inexplicabile. În cele din urmă, Henon a descoperit că acest tip de
comportare haotică era o parte esenţială a dinamicii orbitelor stelare.
Fractalii ca o artă
Fractalii se află peste tot în jurul nostru, luând forma unui lanţ muntos sau
se regăsesc în unduirea liniei de ţărm.
Ca şi formaţiunile noroase şi focurile licărind, unii fractali suferă schimbări
continue, în timp ce alţii, cum ar fi copacii sau sistemul vascular omenesc,
reţin structura pe care au căpătat-o în evoluţia lor.
Conceptul matematic de "fractal" caracterizează obiecte cu o diversă gamă
de structură şi care astfel reflectă principiul ierarhic de organizare.
Obiectele fractale nu îşi schimbă forma în mod semnificativ când sunt
observate la microscop. În 1980, Mandelbrot a găsit un principiu ce
organizează un întreg univers de structuri asemănătoare cu întregul într-o
manieră neaşteptată.
Generare de structuri geometrice cu caracteristici fractale
se utilizeaza:
• tehnica de generare tip initiator/generator/proces recursiv, obtinandu-se curbe
ideal autosimilare (curbe utile in studii teoretico-experimentale).
• un numar de iteratii (de la 2 la 8), pentru a surprinde de la ce iteratie eroarea
estimata este acceptabila in practica.
box-counting - utilizata in
cazul structurilor 2D
Aplicare: se alege o scara de
masura de tipul = ½, ¼, … se
divide corespunzator imaginea
analizata (nr de celule rezultat 4,
16, …). Pentru fiecare divizare in
parte, se numara celulele în care
exista cel putin un element al
structurii masurate si se retine
rezultatul (N()), se repeta operatia
pana la rezolutia maxima a
imaginii.
Din sirul de masuratori efectuate ,
N()) se determina existenta unei
legii putere:
Aplicatii ale Geometriei Fractale in
biologie si medicina
Produs realizat in
Parteneriat intre CSC
si ASTech Soutions
CRITICALITATE AUTOORGANIZATA
- acumularea evenimentelor in structura sistemului va duce la
aparitia unei stari critice robuste de la care un eveniment
minor poate trece nevazut sau poate conduce la o catastrofa
•Nici un eveniment nu
poate fi asa de mare incat sa
scoata sistemul din starea
critica
• proporţia disjunctă: a c
b d
• proporţia continuă: a b
b c
• proporţia economică: a b a
a b
1
lim 1 1 1 1 lim 1,61803398875
1
1
1 ...
Proprietăţi:
1
2
1 1,272 0,618
6. VOLUMUL DE AUR – EXTINDERE ÎN
SPAŢIUL TRIDIMENSIONAL
A NUMĂRULUI DE AUR
6.1. Limitările anticilor
De ce s-au oprit anticii la o materializare a proporţiei continue doar
pentru spaţiul bidimensional?
Obiectele reale sunt tridimensionale şi ar fi poate mai nimerit ca ele
să fi constituit o primă sursă de inspiraţie pentru spiritul cercetător.
Există oare şi un număr de aur ataşat spaţiului 3D?
Dacă numărul poate fi utilizat la construcţia unui dreptunghi de
excepţie numit dreptunghiul de aur ce are atâtea proprietăţi
matematice nebănuite, atunci nu există oare şi un paralelipiped de
aur?
Şi, pentru că la facultate se lucrează, din primul an de studiu, într-
un spaţiu matematic n-dimensional, atunci nu există în fiecare spaţiu
câte un volum de aur descris de un număr de aur specific?
Şi dacă da, atunci care este acea serie de numere de aur?
6.2. Cercetările contemporanilor
Florin Munteanu şi Cristian Ioana
Centrul pentru Studii Complexe Bucureşti
L h
a
h l
3 1 0
1,324717
L h
1,324717
h l
X n 1
lim 1,618034
n X
n
X n 3 X n 1 X n
X0 1 X1 1 X2 1
X3 X 1 0
1
; cos i sin
1,324717 ; cos
2
2
X n C1n C2 cos n C3 sin n
n
X n 1
lim 1,324717
n X
n
e) Punctele P1, P11, P14, P16, P20, P22,... sunt denumite puncte-
diagonale şi se află pe o spirală logaritmică conţinută în planul
Q
n n 2
unde n verifică ecuaţia caracteristică:
nn n 1 0
Pe măsură ce dimensiunea spaţiului de construcţie a structurii de
aur creşte, valoarea numărului de aur corespunzător scade de la
1,618034... spre 1.
8. UTILIZĂRI ALE NUMĂRULUI DE AUR
Între dorinţă şi putinţă, între natural şi artificial,
între descoperire şi invenţie, între a fi şi a nu mai
fi, Omul trebuie să DISCEARNĂ şi SĂ ALEAGĂ.
Şi pentru a discerne şi alege în cunoştinţă de
cauză, într-o situaţie de o asemenea
complexitate, nu are decât o soluţie: „ ... să facă
o scurtă pauză în zbuciumul zilnic pentru a
redescoperi sensurile profunde ale Naturii, a simţi
din nou ritmurile Cosmice pentru ca apoi, să
continue să construiască în consonanţă cu
acestea.”
8.1. Arhitectură
8.2. Artă
Rezultatele privind tratarea neliniară a fenomenelor din natură,
constituirea unor discipline de sinteză (precum: Sinergetica,
Fizica complexităţii, Teoria catastrofelor), apariţia unor modele
matematice mai convenabile pentru descrierea realităţii
înconjurătoare (Fractali, Teoria tranziţiei la haos, precum şi a
Automatelor celulare şi a Calculatoarelor neuronale), a permis
abordarea dintr-o perspectivă nouă a viului şi a raportului
acestuia cu natura anorganică, precum şi locul şi rolul omului în
acest context.
Dacă până în prezent, omul de ştiinţă s-a „inspirat” în activitatea
sa de creaţie din natura vie, încercând să o imite în sens
funcţional, se poate spune că în prezent asistăm la tentativa
acestuia de a înţelege mai profund şi unitar, viul. Implicaţiile
acestui mod de abordare se fac resimţite pornind de la definirea
Ştiinţei Cogniţiei şi până la restructurarea tehnologiei în sens
fenomenologic (ortotehnologic).
De fiecare dată forma şi numărul au constituit un punct important,
justificând parcă afirmaţia lui Bernard Russel: „poate cea mai
curioasă tendinţă manifestată în ştiinţa modernă este întoarcerea
ei la Pitagorism”.
Numărul şi magia pe care a exercitat-o asupra spiritului
uman revine în fizica modernă pe multe coordonate, de
la constanta universală a haosului descoperită de
Feigenbam la seria de numere de aur.