"liE S T I\

APRILIE 1952
DESTIN
REVISTA DE CULTURA ROMANEASCA

CAIETUL NR. 3

MADRID- APRILIE 1952

Imprenra de José Luis Cosano Palma, 11 Madrid.
STUDII
 REVOLTA ELITELOR
DE GEORGE USCATESCU

Toate epocele istorice, ki-au centrat problemele §i §i-au

cgutat solutii, in functie tocznai de ceiace le primejduia
esentele §i profilurile normale de desvoltare. Primejdia ce
ameninta o culturg, o formg de vieatg, sau pur §1 simplu pe
om, ca expresie a acelei culturi sau forme de vieatä, a
cgpgtat cu timpul un nume, atat de intrebuintat in ultimo.
vreme, Meat Uncle sa deving un obositor «left, motivz. Nu-
mele de cria. Natural era, ca atare, ca Europa din timpul
lui Martin Luter, ca-§i fixeze problemele de bug in raport
cu criza moralg, spiritualg §i culturalg exprimatg de rebe-
liunea protestanta. Deopotrivä normal ne apare, deci, §i
faptul ea, cele mai radicale probleme ale omului actual §i
respectivele lor solutii, sg-§i capete proiectia lor adevarata
tocmai in functie de dimensiunile crizei de astazi. 0 criza
ce-§i aflä expresia ei infernala in doctrina comunistä Si
in invazia maselor in vieata istorica. Ca atare, a ne pune
problemele nOastre esentiale in raport cu aceastg situatie
de crizg, nu inseanmg, cgtu§ de putin, cum se incearcg,
uneori cu pretenta de autoritate, sa se insinueze in ultima
vreme, a ne fixa pe o pozitie strict negativg, ori cg bozitia
noastrg ar fi pur §i simplu lanth. In cazul de rata, ar in-
semna, adicg, a ne fixa in deosebite ipostaze eanticomunis-
tee. Anticomunism spiritual, cultural, istoric, antropologic.
Fiind aceasta, dupa pärerea noastra, o atitudine natu-
rala. naturalg ni se pare deasemeni §i atitudinea, luatg cu
un spirit de angaj are radicalg §i de tragica seriozitate, care
opune crizei pe care sociologia contimporang a definit-o
«revolta maselon,, o solutde aflatg intr'o rebeliune, mai
6 GEORGE IISCATESCU

profundd §i in ,acela§ timp cu mai multe corespondente

istorice in trecut, §i anume intr'o 4rebeliune a elitelor».
In lumea reprezentata astäzi de cdtre revolutia §1 tehni-
ca nivelatoare a comunismului §i de un climat culpabil,
din multe puncte de vedere inrudit cu solutiile date de
comunism, filosofia maselor a cdpdtat cu repeziciune, for-
me universale. Ca orice filosofie, §1 aceia a maselor, §i-a
centrat obiectivele in problema omului. 0 problemg care in
lumea comunistä a cdpätat o valoare obsedantg, intrucgt
aceastg lume vrea sa realizeze mai presus de toate, o mu-
tatie antropologicg radicald, sg creieze un nou tip de om
care nu este, in realitate, decgt un altoi antropologic ine-
dit. Analiza curentä a doctrinei comuniste, a aplicatiilor
sale §i a primejdiei ce o reprezintä, insistg in general asu-
pra transforznärilor externe, politice, institutionale, sociale
§1 economice, dar in general se mediteazg putin asupra a
ceiace este cult= ratio» a acestei doctrine §1 a acestei
filosofii bazatd; pe principiul maselor. Aceastg cultima ra-
tio» urmäre§te o radicalg transformare o omului4 nlvelãn-
du-1, masificAndu-1, anulandu-i prerogativele divine §1 sen-
timentul säu deosebit, ci el de esentg dumnezeiascd, al 11-
bertätii.
In general, literatura ref eritoare la aceasta. radicalg
mutatie antropologicd pe care revolutia comunistä o ur-
mgre§te, apartine in proportii reduse taberei adversare
comunismului. Mai de grabd prin cazuri izolate de rebeliune
internä, de naturg spiritualg, reu§im sg pätrundem sen-
sul profund al acestei teribile incercari de desumanizare pe
care se interneiazd dogmatismul rigid al doctrinei comu-
niste. In aceastd situatie 11 gasim pe Arthur Koestler, auto-
nil faimoasei cgrt,i (zZero i infinitub> , care a avut un
succes rdsunAtor, carte dupg parerea noastrd de redusg
valorificare autenticg, a filosofiei comunismului. Drama
personajului central al earth, Rubakov, este, totu§, sgudui-
toare. Destinul omului capdtd in el, o cutremurdtoare ana-
lizg spectralg. Prin el, filosofia comunismului proclamg,
pur §i simplu, cg individul este o multime de un milion
impgrtitä la un milion §i cg, din punct de vedere moral,
qa te vinde pe treizeci de arginti este o tranzactie cinstitg,
in timp ce a ne vinde con§tiintei noastre inseamna sä
abandonam Umanitatea».
 REVOLTA ELITELOR 7

Desigur el aceastO cornplexa problemä care constA In

eruptia maselor in spirit §i in istorie, §i in filosofia maselor,
ar fi nedrept sä o limitam numai la campul de actitme a
comunismului. NiciodatA, nelini§tea spirituald in care se
sbate omul, turburata sa confuzie interioarO, drama per-
manentd a existentei lui, nu s'au aflat atat cie intim legate
de existenta sa politicO §1. de vieata politicä in general, ca
acum. Niciun sistem religios sau filosofic, nicio conceptie
a vietii, nu reucise sO.-.§i reverse problemele, avatarurile
formele lor, in destinul omenesc, ca astazi. In vremuri in
care nimeni, nici cea mai perfectA filosofie, nu ar fi cutezat
sa-§i ming problema ldestinului) omului cu patetismul
epocei noastre, nimanui nu i-ar fi trecut prin cap sä arunce
in cumpOna disputelor elitelor responsabile, ideia unel
culpe obiective, a pacatului admis sub forma de categorie,
a justificgrei morale a sanctiunii de grup. Tragicii ci filo-
sofii elini, i§i a§ezau eroii invin§i sub semnul implacabilei
canankey, unde nu mai incape responsabilitate umanä de
niciun fel. In schimb Jaspers, gdnditor fixat in insaci dra-
ma existentei, ici aruncA propria sa comunitate, unde face
parte din (telita l. spirituall, sub zodia teribilA a termenu-
lui «Schuldfragey.
Suntem obicinuiti ssa limitam la experienta comunistO,
spiritualA §i statall, experientO u§uratä, fdrO indoialO, §i
de insu§irile sufletului rusesc, desfranat §i dotat cu esente
dispersate, chintezenta dramei sumbre a omului contimpo-
ran. Este adevarat ea, in virtutea unei inclinari naturale
ruse§ti pentru tot ce este colosal, experienta spirituald §i
statan comunistd, infOti§eaza evenimentele in proportii
care sguduie prin vastitatea lor. Dar ea este legatI de un
ràu intr'o oarecare mOsura generalizat in vremea noasträ.
Tipica este, din acest punct de vedere, problema culpei §i
interferentele sale cu vieata ci cu fenomenul politic. Men-
talitatea sovietiel a inventat 4culpa obiectiv6) §i tehnica
marturisirilor in functie de aceastO «culpA obiectivA), ca
instrument politic de substantiala importantä. Aceasta
teorie specifieä a culpei, aplicatO la lupta politica, a im-
plicat, in sfera de actiune practieä bol§evicO, sacrificiul a
milioane de fiint,e, adevarata bazä filosoficä a genocidiului.
Dar fenomenul nu are numai aceasta, limitare strietA.
Recitind de curând cu reinnoitä tensiune, cele douA roma-
8 GEORGE IISCATESCU

ne capitale ale lui Franz Kafka, gProcesu4 i «Castelul),

am gasit in ele un element de inrudire, desigur numai la
redusa sfera de actiune a spiritului, cu acea «culpa obiec-
tiva), definitoare a bol§evismului. Kafka ar fi putut numi
acest lucru, cu un termen ce apartine numai exegezei lu-
crarilor sale, dar care corespunde acelui deosebit mod al
sau de a se cufunda in metafora, gpacatul pierdut.
Amandoud romanele, i§i afla in qpacatul pierdutD axa lor
centralà, dupa cum observa un bun interpret al lui Kafka,
Groethuysen. Filosofia cea mai incarcata de qpathos» a
timpului nostru, isi gase§te 0 ea in 4pacatul pierdut,), axa
de constructie 0 mare parte din cheia destinului uman. De
aici, experienta politica, integrarea omului in mentalitatea
tehnocratica, interpretarea lui sub forma unei categorii
esentiala lui iresponsabilitate.
Nu §tim de ce, am asociat de multe ori romanele lui
Kafkasinteza a unei experiente spirituale profunde,
tocmai cu personajul romanului lui Koestler la care ne re-
feream adineaori, cu Rubakov. Pentruca §1 Rubakov, ca
eroii din «Procesulp §i tCastelub este invinuit pentru un
<Kpacat pierdutD. El este omul lobiectivatD, prin excelenta. Si
ajunge sa-§i marturiseasca vina, printr'un lent, profund
proces de rästurnare a resorturilor morale. Rascumpara
eroarea unei categorii §i participarea la categorie. In exas-
perata repeziciune cu care o face, surprindem, poate, §i di-
ferenta cea mai importantä dintre el §.1 eroii lui Kafka. In
timp ce ace§tia ignora pand la capat culpa lorpacatul lor
este, Ma indoiala, un pacat qpierdutpRubakov i§i insu-
§e§te culpa obiectivata §1 rascumpara cu sange, convins, in
numele categoriei. Pe de altä parte, cu greu am putea deose-
bi situatia §1 procedeele interne ale lui Rubakov, de expe-
rientele ruse§ti traditdonale, aecumenice), sau oscilatlile
permanente intre crima §i marturisire, in jocul dialectic
constant al sufletului rusesc.
Este aceasta, a§a dar, o experienta care i§i afla in sfera
bol§evica de activitati umane, o aplicatde imediata in. vieata
politica §i sociala. 0 aplicatde de proportii nemai intalnite
paha acum in istorie. Pe baza acestei mutatii radicale de
conceptdi, comunismul a introdus in lume asasinatul In
masa, deportarile masive §.1 o lupta Ora ragaz contra tu-
turor valorilor spiritului. Conceptia bazatä pe opacatul
 REVOLTA ELITELOR 9

pierdut», constituie un climat favorabil celeilalte conceptir,

organizatA din punct de vedere tehnic §i devenitA doctrina
oficiala cu pretentdi de universalitate, a ornului «obiecti-
vat», conceptia «neo-machiave1icA2., cum. obicinuiesc sä-i
spunA sustinAtorii ei. Si fiind aceasta o conceptie cu o
fundamentare dogmatica, ei nu i se poate opune decAt o
doctrinA §i o ideologie pozitivA, o mentalitate §i o atitudine
pozitivA. De aceia, sirnplele atitudini defensive, atAt teore-
tice cat si practice, sunt inutilizabile. 0 eticA sanAtoasa §i
agresivA, insufletitä de valorile pure unei adevArate cre-
dinte religioase, pot fi elementul esential al acestei atitu-
dini positive noui, care sA nu fie un simplu gest de apArare.
IntradevAr,.unui climat istoric care isi intemeiaza doc-
trina §i. act,iunea directA pe fenomenul de explozie a maselor
§i de invazie a lor in domeniul spiritului, al religiei, al
culturii §i al politicei, trebuie opus un climat necesar bazat
pe revalorificarea principiului elitelor operante din nou in
istorie, ca forte inspiratoare ale spiritului, ale religiei, ale
culturei §i ale politicei.
***

In realitate, in ciuda insu§irei, din partea fenomenului

maselor, a resorturilor vitale contimporane, celalalt feno-
men, al elitelor din nou operante in istorie, nu §i-a pierdut
niciodata in mod definitiv pozitiile §i eficacitatea. Dovada
o face faptul insu§i, cA doctrinarii catastrofei reprezentate
de nAvAlirea maselor in istorie, pastreaa intotdeauna o
nostalgie de elevatie spre lumea telitelon, ca forte spiri-
tuale §i ca elemente sociale conducAtoare. SA ne amintim
de strigatul lui Goethe, atat de ciudat pentru armonia
superioarA a spiritului sAu, cAnd denunta rostogolirea nu
prea indepArtatA a multimilor: <Nine veacul capetelor vi-
clene, a oamenilor practici, §ireti, care, dotati cu o mare
in.demanare, se cred deasupra multimilor, cu toate cä nu
sunt mai dotati decAt ele.) Dar in acela§ timp spiritul sau
se revoltA in fata perspectivei dominante a omului-masä §1,
in mijlocul catastrofei, desprinde rena§terea unui principiu
aristocratic in spirit §i in vieatA. Si proclama, venirea tim-
pului in care «Dumnezeu sä nu mai simtl bucuria in uma-
nitate §i va trebui sA distrugA totul, pentru a incepe din
10 GEORGE USCATESCU

nou o creiatie proaspätä,. Strigatului «masele inainteazd),

Ii opune Hegel, la rdndul lui, o filosofie a istoriei bazata pe
principiul elitelor, cum nu se mai Meuse dela Platon incoa-
ce. Mai tArziu, Nietzsche vede curn se apropie «uraganul
declard cd «Dumnezeu e mort3. §i proclamd:
«Pdmantul s'a miccorat §i pe 1trepideazd omul care mic-
§oreazd, totul. Specia lui este indestructibild, ca aceia a
puricelui. Este cel din urma om, §i cel din urma om tthieste
cel mai mult... Intreaga noasträ culturd europeand se
miccd demult in chinul unei tensiuni ce crecte din deceniu
in deceniu, ca spre un desnodämAnt catastrofic. Agitatd,
acceleratä in mod violent, ca un curent ce-§i cautd
sfarcitul, nu mai gande§te, ii i-e fried sa, mai gändeased2,.
Dar acela§ Nietzsche proclamd triunful celor «ale§b., al
esupraomului), §i erede ca nimeni altul in valabilitatea
unei conceptii aristocratice a vigil. Aceia§ postuth o adoptä
Gustave Lebon, unul dintre cei mai serioci cercethtori
ai fenomenului multimilor, poate cu avantajul ed in We sä
adopte atituclini profetice, studiazd ctiintific un proces, ea
sociolog ci ca psiholog al multimilor. Si iatd-ne in fata
celui care vede In evolta aselon, nu co catastrofd
proorocitä, ci un fenomen consumat. Ortega y Gasset. Cu
o mdestrie §i o intuitde fard egal, filosoful spaniol anali-
zeazd, in cartea ce i-a dat faima, acest fenomen unic, eel
care definecte, dupd pdrerea lui, epoca noasträ. Cum era
natural, acea mdestrie §i acea intuitie, centreazd acest f e-
nomen in aspectul säu antropologic. Nu este vorba de
analiza unor mari fenomene revolutionare, nici de convul-
siuni sociale inedite in istorie. Dacd este adevarat cä aceste
fenomene s'au produs sub ochii noctri, nu este acesta fap-
tul cel mai semnificativ. Faptul cel mai semnificativ este
aparitla unui nou tip de om, care doming lumea noastth.
Este omul-math. ,Oriunde apare acest nou tip de om,
«Mart la repezeall, construit din cateva biete abstrac-
tiuni), pretutindeni acela§, co tristä infaticare de indbu§i-
toare monotonie stapdnecte Europa2,. Analiza lui Ortega
este, dupg mdrturisire proprie, nici mai mult nici mai putin
decat ao disectie a omului-masa). Dar inainte de a face
aceastä disectie admirabild ci de a vedea, cum spune,
«spectacolul pe dinläuntrux., proclamd existenth unui prin-
cipiu aristocratic necesar in lumea noasträ: «Eu sustin,
 REVOLTA ELITELOR 11

spune, o interpretare a istoriei raclicalà, aristocraticg. Ea

este racticald fiindca, eu nu am spus niciodata Ca o societate
omeneascg trebuie sa, fie aristocratica, ci mai mult decat
atat. Eu am afirmat §i continui sä cred, cu o convingere din
zi in zi mai ferma, ca societatea umana este aristocraticl
totdeauna, cu sau f gig vrerea ei, prin insa§i esenta ei; pang
la punctul ca este societate in masura in care este aristo-
cratica gi inceteaza de a mai fi, in masura in care se
desaristocratizeazax,.
A vorbi, deci, de o autenticg crevolta a elitelor), feno-
men ce poate fi cu atat mi tipic, cu cat epoca de fatà a
trait sub obsesia permanentg a fenomenului contrariu, nu
inseamnd, catu§ de putin, a lansa o noul formula intr'o
atmosferg §i a§a prea dispusä la jocul liber al dialecticelor
§1 a bizantinismelor. In virtutea acelui proces de antago-
nisme pe care il semnalam ca specific climatului spiritual
european, aparitia fenomenului multimilor gi a omului-
masa, care 11 intovara§e§te, creiazg o evaziune paralelg a
omului autentic spre o lume de elevapi spirituale i spre
restabilirea unui principiu aristocratic al societatii. Am
putea chiar sä precizam ea afirmarea congtientä, pe plan
dialectic, a acestui principiu aristocratic, o adevaratg teorie
a elitelor, are loc tocmai sub imperiul a ceiace se cheama
«revolta maselor). Aceasta situatie de fapt aratg un lucru.
Ne arata cà principiul elitelor se aflä in criza. Ne arata ca
o epoca, simbolizatg printr'o atotputernicie a 4colosaluluil.
in toate aspectele vieii §i printr'o universalg tendint26 de
nivelare in jos, a contribuit la diminuarea acelei genorme
diferente de tensiune, care migca 'intotdeauna istoriax,
(Othmar Spann), intre elita reprezentand spiritul creiator
§1 masa, inerta, pietrificata.
***

Daca este adevarat, pe de altä parte, el revolta maselor

a lost in mare parte, un fenomen produs de desvoltarea
societatii europene, de ceiace Ortega, urmand rezultatele
lui Werner Sombart, cheamg 4tdatele statisticep ale enormei
cre§teri de populatie, nu este mai putin adevarat cg feno-
menul derivat din aceasta revolta, adicg aparitia omului-
masa, se afla intr'o intima conexiune cu atitudinea spiri-
12 GEORGE IISCATERCU

tuald a elitelor spirituale europene. De aceia, iii timp ce

nu i se poate atribui elitei spirituale europene, enorma
explozie istoricg a maselor, primatul omului-masg este, in
schimb, o parte integranta, a crizei spirituale europene ca
atare. Numai a§a se explicg de ce, «revolta maselor s. a
fost, orice s'ar spune, nu numai diagnosticul social, ci §1
diagnosticul spiritual al epocei noastre, in ale carei sbateri
profeti §i oameni politici, poeti §i mistici, n'au fgcut decat
sg vadg simptomele mortale ale unei lumi cu un indelung
regim de existentg. Ca intr'o spectaculara epoca de tranzi-
tie in vreme ce in adancurile vieii sociale se desprindea
urletul amenintator al multimilor prezente pentru intgia
oarg in istorie, in forme atat de majore, elitele conducg-
toare, se alarmau, i§i cedau pozitille §1 atribuiau noului
fenomen un caracter definitiv §i ineluctabil.
In realitate, niciodata elitele conducgtoare ale unei so-
cietati nu au trait in fata du§manului esentelor lor, un
sentiment mai profund de teama §i de slgbiciune, o dorintä
de tranzactii culpabile, cum l'au trait elitele conducgtoare
europene din clipa in care, la orizontul vieii europene, au
aparut masele, cu intreg balastul lor de energii destruc-
tive. In ultima lui carte, «Vont Ursprung und Ziel der Ges-
chichte», Karl Jaspers define§te foarte bine aceastg situa-
tie de responsabilitate §i de tranzactii vinovate. andividul,
scrie Jaspers, este WA indoiald mai neputincios decat
oricand. Dar individul ca membru al masei, tnoi,, pare a
fi capgtat o vointg. Dar aceastg vointa riu poate le§i, in
mod originar, prin ea MAO, din masa anonimg. Ea este
trezita §i condusa prin propaganda. Masele au nevoie de
idei j de consemne. Este necesar sg li se spung ce vor. Dar
terenul, lor trebuie preggtit pentru ceiace li se spune. Omul
de stat, ggnditorul, artistul, poetul, trebuie sg se adreseze
fortelor existente in ma.sa, dacg vreau sg actioneze. Care
sunt aceste forte, este un lucru imposibil de anticipat.
Ceiace caracterizeazg pe conducgtori, sunt impulsurile, pa-
siunile §1 valorificarile la care recurg. Si la randul lor
trgiesc sub influenta acestor impulsuri, pasiuni §1 valori-
ficari pe care le produc in mase. De aceia se determing
cum trebuie 0, fie ei in§i§i §1 cum trebuie sa reactio-
neze. Sunt exponenti ai unei vointe de mase, dacg nu
devin dictatori ai unor mase de sclavi, dirijate...) «On-
 REVOLTA ELITELOR :3

eine doreste sa se autovalorifice, merge cu masele. Multi

creci Ca masele merg undeva si ca problema este sa cu-
nosti acsasta tinta §i sa te comportd in conseciata. Dar
masele ca atare, nu sunt o persoana, nu stiu nici nu vreau
nimic, le lipseste continutul si sunt, pur §1 simplu, un Ms-
trument pentru cine le aduleaza pasiunile §i impulsurile
psihologice.) Cand vorbim de aceasta crescanda integrare
§i adaptare a elitelor la spiritul §i tendinta maselor, nu
ne ganclim numai la concesiunile demagogice in domeniul
social sau in domeniul accesului la mecanismul puterii, al
clasei proletare. Acest fenomen de adulatie a mers mult
mai departe, in domeniul spiritual. Tematoare in fata pu-
terii maselor, elitele intelectuale au pretins sä atribuie ma-
selor calitatd spirituale autentice, forme si profiluri proprii.
TJciderea persoanei, ca realitate vie, si inlocuirea ei prin
masa, materie abstracta si inerta, a fost in mare parte
contributia multor poeti, sociologi, mistici, filosofi §i artisti
contimporani. Walth Withman, ca §1 Maiakovski, Schoen-
berg deopotriva cu Shostakovich, Sartre ca i Ehremburg,
sunt tot atatea spirite de «talent) ale timpului nostru,
adulatori ai multimilor oarbe, carora ei le atribuie suflet
propriu si spiritualitate specifica «In mar§ inexorabil ala-
turi de masev, pare ea a fost §1 continua sa fie consemnul
multor spirite alese §i climatul dominant al elitelor con-
ducatoare. Si astfel, ceiace odinioara era o realitate di-
fuza, ce nu ameninta cu nimic ierarhia de valori ce sus-
tinea lumea noastra, o realitate fara consistenta istorica,
a devenit in mai putdn de un veac nu atat urmarea logica
a unor experiente politice si ideologice determinate, ci o
fantasrna pe care o lume in decrepitudine o Mureste si o
transforma in realitate palpabilä, prin excesive dispute doc-
trinare, prin concesii de neiertat §i prin retransamente
spirituale.
Condamnabila este, deci, atitudinea spirituala cu care o
parte din elitele europene au acceptat in deceniile din
urma, principiul-masä, invazia in istorie a drojdiei sociale
colective. A trad sub «zodia socialuluix., a insemnat, in ac-
tiunea politica, si pe planul activitätilor spiritului, nu
atat atribuirea unei valori umane justitiei sociale si prin-
cipiului distributdei bogatiilor, cat identificarea elitelor
conducatoare cu principiul negativ al maselor, acceptandu
14 GEORGE IISCATESCII

I esentele, diluandu-se in lumea infraumana pe care acest

principiu o reprezenta.
Chiar §1 revolUtiile sociale care au pretins sá of ere so-
Ian crizei provocate de invazia maselor spre culmile vietii
sociale §1 politice, au luat fiinta, au trait §i au sucombat
am putea spune in parte datorita unui adevarat complex
al fenomenului maselor. In fats, amenintAtoarei realitati
comuniste, revoluVile sociale de tip anticomunist se sim-
tRau oarecum culpabile §i prizoniere ale unui dogmatism
al epocei, gata sa faca orice concesii, fara ca prin aceasta
sä afle solutdi problemelor. Traind epoca noastra sub tzo-
dia socialului), conducatorii, chiar i cei ce pretindeau el
aflä solutdi care sa opreasca mar§ul comunist cu indetnä-
narea sa incontestabila de a utiliza ideologia Maselor ca
instrument de sclavie §i teroare, au f Mut atAtea concesii
omului-masä, incat cercetatorului lumii noastre de valori
sociale ii vine greu sa vada, in multi dintre conducatorii
contimporani, representanti ai ordinei §i ierarhiei, ade-
varate elite sociale §i politice. Fiindca unei revolutii colo-
rata social nu i se opunea, in mod fundamental, o revo-
lutie de coloratura diversä. Si aceasta revolutde de colo-
ratura diversä nu poate fi o contrarevolutie socialL Daca
este adevarat ce spunea Joseph de Maistre, §i anume ca
to contrarevolutie nu este o revolutie contrarie, ci contra-
riul unei revolutii), nu Incape indoiall ca In dialectica
sociala a timpului nostru, adversarii comunismului s'au
mentinut in mare parte in afara jocului §i au Mout tocmai
Icontrariul unei revolutii).
De aceia, se poate spune ca ultimii treizeci de ani de
lupte politice §1 sociale sunt o sfortare supraomeneasca
dar sterild, a§ezata sub tdialectica valurilor comuniste §i
fasciste), dupg, celebra formula a lui Trotsky. tIn timpul
fluxului, spune Trotsky, in astoria revolutiei rusefti), pro-
letariatul tara§te dupa sine mica burghezie, in Win) ce
refluxul face ca mica burghezie sä tarasca dupa sine o
mare parte din proletariat.) Revolutia comunistä se ba-
zeaza pe ceiace Ortega nume§te moread extravagantti. De-
finitie careia noi Ii preferam pe cea care De Maistre o
dadea Revolutdei franceze. 0 morald satantca. Contra
acestei morale extravagante ori satanice,- zica-i-se cum i
s'ar zice, elitele europene nu au §tiut sä opuna o revolutie
 REVOLTA ELITELOR 15

de alta coloratura, ori daca au incercat, au facut-o fárä

curajul necesar §i färä o autenticitate de convingeri.
Acceptarea multimilor ca protagoni§ti, ca unul din pro-
tagani§tii istoriei evenimentelor sociale, acceptarea revo-
lutiei sociale ca atare, nu inseamna, in mod necesar, sä
se imprime solutiilor acelea§i caracteristice ca cele pe care
masele le poarta la realitatea istorica. S'a vorbit neconte-
nit de revolta maselor, §i de teribilele ei urmari pentru
lumea noastra de valori, ca un fapt exceptional al timpu-
lui nostru. Dar nu s'a pus, cum ar fi reclamat-o o lege
inexorabila a necesitatii istorice, problema unei revolte a
elitelor contra principiului de destramare a rnasei, contra
tragicelor sale urmari in procesul de descompunere a lumii
occidentale. Cu toate astea, in ciuda proportiilor fenome-
nului care a mobilizat fantazia §1 nalini§tea profetilor §i
a oamenilor politici, revolutia elite/or, continua lor revoltä,
a fost, dupa, cum spuneam la inceput, un f apt implicit,
de§i de multe ori timid, un f apt pAna la un anumit punct
semnificativ al timpului nostru.
***

Dupg cum vorn vedea mai apoi, acestei epoce de criza

a principiului elitelor, in sf era sociala §i spirituala, ii re-
vine tocmai meritul de a fi formulat cele mai solid cons-
truite teorii ale elitelor operante in politica, in vieata spi-
ritului. in istorie. Uita, deci, profetdi catastrofici ai revol-
tei maselor, ca tocmai sub imperiul acestei revolte, apare
teoria clasei dirigente a lui Mosca, teoria circulatiei aris-
tocratiilor a lui Pareto, mitul aristocratic al violentei, al
lui Sorel §i, in sfera revolutiei spirituale, atitudini de o
mare autenticitate. Si nu este vorba de simple teorii pe
marginea evenimentelor. Cea mai mare parte dintre ace§ti
teoreticieni au avut o deosebitä influenta asupra revolu-
tiilor politice §i sociale contimporane. Si surprindem, poate,
in ceiace la ei pare Utopig, valoarea ruprema a meditatiilor
lor, intrucit nicaeri nu poate fi cautata mai bine valoarea
sublima, eterna, a realitatii politice, ca in marile cillopiis..
Aceasta revolutie autentica a elitelor a fost un f apt in-
contestabil, in ciuda unei interpretari meschine a fenome-
nului actual, care a ignorat-o in mod sistematic. Este
16 GEORGE USCATESCU

aceasta in mare parte o revolutde spirituala tacutä, care

daca n'a prezentat spectacolul revolutiilor sangeroase, n'a
fost pentru asta mai putin. patetica, nici mai putin denma
de un loc de cinste in istorie. Numai datorita ei, popoarele
au §tiut in multe imprejurari sa-§i apere valorile spiri-
tuale, cu o energie, cu un curaj, cu o capacitate de jertfa,
superioare tuturor isbiturilor de masa., intr'un climat isto-
ric care favoriza mai presus de toate principiul maselor.
Faptul cä intr'o epoca dominata de spiritul inert al mase-
lor, nasc §i rodesc oameni §1 popoare cu spirit §i conditii
de Cruciada, faptul cä mari iclei pun in mi§care energii
tot atat de mat, capacitate de jertfa, §i plinätate, faptul
ca, intr'o epoca amenintata de mrhstrul cezarismului teh-
nocratic apare cea mai vibranta, cea mai autentica §1 mai
arzatoare proiectie a problemei libertatii §i ca la multe
neamuri ce indura teribila isbitura. a Anticristului inflo-
re§te ca in prima zi, nobilul spirit religios al catacombelor,
sunt tot atatea semne ca «revolta maselor) n'a putut sa
distruga in mod definitiv toate reactiile noastre vitale. De
aceia, putem spune, cä atunci cand o lume intreaga de con-
vingeri se afla primejduita de vulcanul exploziilor in-
fraumane, fapthl intradevar revolutdonar nu este cel apa-
rent revolutdonar.
Cad rebeliunea necesara a elitelor, poate fi evenimentul
cel mai important al timpului nostru. Numai ceiace cons-
truie§te poate fi operant in istorie, nu forta negativa ce
destrama spiritul §i sensul nobil al vietdi. Atat de colosale
au fost dimensiunile celuilalt fenomen, cel evident, Meat
revolutda autentica a elitelor ramane oculta, diminuata,
deseori pentru spiritele cele mai pgtrunzatoare. Trist este
ca aceastä revoltä a elitelor nu §i-a gasit Inca, profetul,
interpretul inteligent al sail, ca fenomen mantuitor §i uni-
versal. Trist este, deopotriva", ca ea ramane redusa. la ca-
teva nuclee insufletite de o sfanta, nebunie, care aparg
Europa in singurul sau patrimoniu invulnerabil §i indes-
tructibil: valorile spiritului, o lume intreaga de evenimente
autentice. Dar aceasta. rebeliune a elitelor autentice, euro-
pene, contra principiului-masg, §i contra degradarei ra-
dicale a drojdiei colective, trebuie sa-§i extinda forta re-
generatoare la toate acele spirite, mai multe cleat se crede
 REVOLTA ELITELOR 11

In acest moment de amara confuzie, care cred Ind: in sal-

varea Europei prin esent,ele sale spirituale §1 vitale.
***

Este posibil ca o mare parte din sociologia catastrofica,

azeia care vede in fenomenul maselor singurul f apt rele-
vant al epocei noastre, s. replice fluturand definitiva de-
gradare a principiului aristocratic in lumea faptelor poli-
tice §i sociale. Acestei sociologii catastrofice, i se poate
raspunde nu numai cu principiul enuntat cu alt prilej, anu-
me ca daca o societate nu se con-duce dupa un principiu
aristocratic, i§i pierde atributul de societate. Dar aceastä
tnuntare apriorica ar fi insuficienta, cad ar putea da loc
la admiterea starii de permanenta criza, a societatii noas-
tre actuale §1 nu ar implica prin ea insg§i, valabilitatea
sociala si politica a principiului aristocratic. 0 teorie au-
tentica a clasei conducdtoare---§i aceasta teorie a fost for-
mulata in mod stralucit §i realist tocmai in vremea noas-
trarespinge in acela§ timp atat fictiunea autoguvernarii
maselor, cat §1 mitul comunist al accesului maselor la
putere.
Adevarata ilustrare a valabilitätdi permanente a unui
principiu aristocratic in vieata unei societati, ne-o of era
teoria ganditorului contimporan Gaetano Mosca, asupra
clasei conducatoare, continuta in faimoasa lui carte Ele-
menti di scienza politica (1923). La toate societatile, afirma
Mosca, existä doua clase: una mai putin numeroasa, mi-
noritara, a celor care conduc, cea care exercita functiu-
nile politice, monopolizeaza puterea si se bucura de. un
anumit numar de beneficii §i alta mai numeroasä, condu-
sä, care sprijina §i nutreste prerogativele celeilalte. A§a
a fost intotdeauna, si a§a vor trebui sä se conduca toate
societatile, intrucat este de neconceput o lume unde toti
oamenii sunt condu§i de o singura persoana, fara alte ra-
porturi de superioritate sau de subordonare, sau o lume
unde toti oamenii iau parte deopotriva la directia af ace-
rilor publice. qDominatia unei minoritati organizate, ascul-
tand de un impuls unic, asupra majoritatii desorganizate,
este inevitabila. Puterea minoritatii asupra oricarui indi-
vid izolat de majoritate, aflandu-se singur in fata mino-
2
 18 GEORGE IISCATESCII

ritatii, este iresistibilä. In acela§ timp, minoritatea este

organizata prin faptul insu§i ca este o minoritate. 0 suta.
de oameni operand in mod uniform, de acord, vor triunf a
asupra a o mie de oameni care nu sunt de acord §i care,
in consecintd, pot fi atacati unul cate unul. Pe de alta par-
te, este mai upara, intelegerea §i actiunea de acord a o
suta, decat intelegerea §i actiunea de acord a o mie. Astfel,
cu cat este mai mare o comunitate politica, cu atat mai
mica va fi minoritatea guvernanta §i mai greu ii va fi
majoritath sg-si organizeze rezistenta contra minoritatii.)
Conceptul de masa nu-I gasim fonnulat in mod explicit
in teoria sociologului Italian. Fara indoialä, conceptia lui
aristocratica a politicei, II integreazd in randul guvernati-
lor, in marea clasa dirijatä. Nici pentru el, nici pentru
Pareto sau pentru Sorel, eruptda maselor spre putere, fe-
nomen la care toti asistau §i toti ii diagnosticau, nu in-
semna, catu§ de putin, o degradare a principiului in vi-
goare, al elitelor politice conducatoare. In vremea noastra.,
continua sa fie operanta, pentru conducator, pentru «homo
politicusD, in sensul minoritar al termenului, definitda pe
care I-0 dddea Platon: «Numai eine, dandu-§i ascultare
sie insu§i, se supune in propria lui intimitate imperativului
supremei valori, poseda calitatdle necesare pentru a condu-
ce in mod intelept pe altii §1 a-i supune influentei propriei
sale orientäri valorative.1,
In marele numár al celor care compun clasa dirijata
apare, totu§, un element inedit ca proiectie actualä, a carui
influenta in cadrul societatii este extrem de importanta.
Acest element este masa. Karl Jaspers procedeaza, cu mul-
tá patrundere, cand imparte clasa dirijatä in popor, pu-
blic §i mas. Fiecare dintre aceste trei elemente se oglin-
de§te in om, inteles ca individ, care poate fi, rand pe rand,
popor, public sau. masa. Dupa Jarpers, masa apare ca ur-
mare a tehnicei care stramteaza orizontul vital, face ca
omul sä traiasca pe o dimensiune redusa, intr'un cadru
unde oamenii <<frä lume proprie, fara ascendenta, raman
in situatie de disponibilitate, ca elemente interschimbabile)
(cVona Ursprung uncl Ziel der GeschichteD). Individul poate
fi, in acela§ timp, popor §I masci. In prima ipostaza, el qvrea
personalitatea vie, insubstituibilul, teatrul viu, prezentul is-
toricx,. In a doua, laplauda frenetic pe conducatorii la tri-
 REVOLTA ELITELOR 19

bunk gandeste in numere, acumuleazk niveleaza. Intre

popor, concept ce presupune ierarhie de valori §1 articula-
tie, §i mask se afla publicul. «Publicul este ecoul poeziei,
al artei, al literaturii. Cand poporul nu mai traie§te intens
spiritul comunitatii, se produce multiplicitatea unui public
pentru fiecare caz, inaprehensibil ca masa, dar care tutu§
ofera publicitate elementului spiritual in Iibera. concurentA.
Dar pentru eine scrie scriitorul cand este liber? Astazi nu
mai scrie pentru popor si Inca nu se afla in situatda de a
scrie pur §1 simplu pentru masa. Recruteaza i cucere§te
publicul sau, cand are succes. Poporul are carti durabile,
care ii intovara§esc vieata. Publicul este schimbator, lipsit
de caracter. Dar unde exista public, exista Inca vioiciune
publica.x> In. insus faptul inconsistentei masei, in a nu fi ea
nimic definitiv, desprinde Jaspers posibilitatea inflorirei
unei noblete spirituale noui. Nu este vorba ca aceasta no-
blete efectiva sa fie produsul masei, ci pur i simplu-ca
prezenta maselor in istorie s ingaduie, prin insa§i incon-
sistenta lor, o ierarhie de valori §i continuitatea unei aris-
tocratii eficiente la conducere. Jaspers prevede chiar o si-
tuatie imbucuratoare, fundamentata din punct de vedere
spiritual, care nu are nimic de a face cu falsa viziune pa-
radisiaca a comunismului materialist. «Este posibil dease-
meni, afirma filosoful german, ca in sanul maselor sa se
desvolte actiunea spiritului autentic, aceasta actiune ra-
tionala care se produce in variatii gradate de conditii §i
pe care nimeni n'o vede in totalitatea ei, dar in care dom-
ne§te ratiunea suficienta ce face posibila existenta ordo-
nata, munca liberä Si o libera creiatde intr'o mai larga ma-
surd. Lumea s'ar indrepta atunci spre o culme a istoriei
unde ar capata substanta concreta in insu§i sanui maselor,
ceiace inainte apartinea exclusiv aristocratiilor: educatia,
trairea i gandirea ordonat configurata, la indivizi, capaci-
tatea de a invata §i a lua parte la creiatia spiritualk de
a reflecta, de a cantari si a afla pe plan istoric rationalul
in cele mai puternice tensiuni ale oamenilor ce se .opun
unii altora in mod critic si solidar in acela§ timp.)
Prezenta maselor in istorie, poate influenta relativ nu-
mai asupra a ceiace este esenta in vieata oricarei clase di-
rigente: circulatia aristocratiilor. Astfel, dack pe de o par-
te, aceastä prezenta poate provoca 0 masificare, pe de altä
20 GEORGE IJSCATESCII

parte, §i uneori chiar in chip profund, poate contribui in

mod indirect la un proces de redistributie a insa§i acestor
elite. Printre faptele indirect pozitive, pe care impunerea
fortata a principiului maselor ca forta motoare a socie-
aplicata de bol§evism in spatiul sau de actiune, putern
semnala, de pilda, o implicità repunere in valoare a con-
ceptului §1 realitatii natiune, forma aristocratica de des-
voltare istorica a vietii europene.
In cadrul clasei conducatoare, trebuie deosebit, cum face
Ivlosca, o clasa superioard §1 una mijlocie, sau mai de graba,
urmand criteriul lui Pareto, o elitd dirigentä i o elita ne-
dirigena. Pentru Mosca, societatea este, in esent,ä, socie-
tatea clasei sale conducatoare. Cine studiaza structura,
modificarile interne §i caracteristicele acesteia, studiaza
implicit aceste elemente la societatea respectivd. Casa di-
rigentä, conduce societatea, controland principalele forte
.sociale §,1 pe baza unor forn-tule politipe, care rationalizeaza
..§i justifica dominatda ei §1 structura societatii respective.
«Nu poate exista organizatde umana, afirma Mosca, farä
ierarhie §1 subordonare. Orice 'ierarhie cere ca unii sa co-
mande §1 altdi sa asculte.» In ceiace prive§te raporturile
dintre minoritatea dirigenta §i masa, acel tmar§ inexorabil
in rand cu masele), in care Jaspers vede semnul sp-ecific al
epocei noastre, constituie pentru Mosca §i pentru teoria sa
politica, un simplu resort al exercitiuldi puterii. gOricare
le-ar fi origina, scrie Mosca, metodele intrebuintate de
oamenii care tind sä monopolizeze §i sä exploateze simpa-
tia maselor, au fost intotdeauna acelea§L Ele se rezuma
la denuntarea, desigur exagerata, a egoismului, a prostiei,
a prosperitatii materiale a celor bogati §i puternici, a vi-
ciilor lor §1 a crimelor lor reale sau ilnaginare §1 lã Mga-
duinta c vor satisface o necesitate comung §1 vastä de
dreptate, cu abolirea oricarei deosebiri sociale bazata pe
privilegiile na§terei §1 distributia cu egalitate absoluta a
placerilor §i a lipsurilor.)
***

Dar ca o societate sa nu fie redusa la o sterila pietri-

ficare formala §i substantiala, este nécesar ca elita ei con-
ducatoare sä prezinte 0 anumita mobilitate, 0 reinnoire
 REVOLTA ELITELOR 21

mai mult sau mai putin constantä. Problema circulatiei

aristocratiilar, a preocupat necontenit pe toate spiritele
dispuse sa deslege secretele politicei. Teoria cercurilor cle
guverndmd nt, a lui Polibiu, este un vechiu indiciu al aces-
tei universale preocupari. Pentru Macchiavelli, teoria gi
ttehnica) «schimbarilon, este o aclevarata obsesie. Si, in.
plina eruptie a maselor in vieata politica, Viliredo Pareto,
formuleaza interesanta sa teorie asupra circulatiei aristo-
cratiilor, o teorie care impreuna cu mitul grevei generals
ci teoria violenyi ca element motor, la tipul de societats
contimporana, a lui Sorel, au fost promotorii dogmatici care
au influentat in mod surprinzator asupra revolutillor so-
ciale i politice din veacul de fata. Aceste teorii, ne of era
demonstratia deplina ca in insagi societatea noastra, unde
s'a operat Q'ebeliunea maselor), unde vechea armonie din-
tre clase i ierarhia de valori au fost inlocuite de catre
dominatia castelor gi de catre biurocratia tehnocratick
principiul aristocratic, elita, este singura capabila de a sus-
tine o forma vizibila, de societate, s'o insufleteasca i sa o
justifice. Constructia paretiana, care merita sa fie inca
studiata cu toata seriozitatea, influenta sa asupra unei
bune parti a revolutionarilor i oamenilor politici contim-
porani, justifica mai mult decal o revolta in sfera politica,
a elitelor contra principiului-masd, permanenta principiu-
lui aristocratic, ca singurul viabil §i in lumea noastra, atat
de desorientata §i de nestabilä.
Pareto crede ca exista doul elemente deosebite care
opereaza in vieata gi in actdunea sociall In primul rand,
elemente constante, care se modifica relativ putdn dela o
epoca la alta si dela o societate la alta. Sunt nuc/ee/e sau
reziduurilt,. In al doilea rand, elemente variabile, dupa epo-
ce gi civilizatii. Sunt aderivatiile:>. Importanta celor dintai,
a caror enumärare meticuloasä facuta de Pareto flu inte-
reseaza aici, ca elemente de actiune sociala, este foarte
mare. A celor din urma este minima. 0 societate este deter-
minata, in afara de aceste forte care ii definesc dinamic
structura, de ceiace Pareto numegte qcirculatia aristocra-
plan sale). 1Societatea omeneascd, afirma el, contrazicand
astfel conceptda marxistä i teoria corespunzatoare asupra
revoltei maselor gi a accesului lor la putere, nu este ceva
omogen, Si indivizii sunt din punct de vedere fizic, moral
22 GEORGE IISCATESCII

ci intelectual diferiti.0 Elita unei societäti este ceva in

continua mi§care. Circulatia elitelor intr'un sens sau altul
al societatii, este indispensabila societatii. Datoritä acestei
circulatii a aristocratillor putem distinge perfect sfera eli-
tei, de sfera masei. Reziduurile din prima clasä, se concen-
treaza in elita, careia Ii apartin cele mai frumoase calitati
de inteligenta §i activitate, §i a carei degenerescentä se
evita prin permanenta circulatie. Reziduurile din clasa a
doua, se concentreaza in schimb in indivizii ce compun
masa. Circulatia aristocratiilor, are loc prin evolutie sau
degenerescenta sociald. Revolutia faciliteaza, in principiu,
eliminarea elementelor slabe, din vechea elitä, i inlocuirea
lor cu noui elemente, i modifica echilibrul social in f a-
voarea reziduurilor concentrate in masa. i cu aceasta, Pa-
reto i§i pune problema rolului maselor, in procesul circu-
latiei aristocratiilor sociale, ca urmare a faptului revolu-
tionar. 0 paging. din Traité de sociologie générale (& 2190),
ne definecte in mod magistral acest proces de circulatde
a aristocratiilor in urma unui f apt revolutionar: «Sa pre-
supunem, scrie Pareto, ca o determinata tara poseda o clasa
conduca,toare, A, coneentrand, in ceiace privecte inteligen-
ta, cele mai bune elemente ale intregei popnlatii. Clasa
condusa, B, nu poate avea in acest caz nicio speranta de
a infrange clasa A, cata vreme lupta se d pe terenul inte-
Daca inteligenta ar putea fi combinata, cu
forta, dominatia clasei A ar fi perpetua. Dar aceasta
cornbinatie se produce numai la putini indivizi. In ma-
joritatea cazurilor, oamenii ce se bazeaza pe inteligenta
lor, sunt sau devin mai putin capabili sä utilizeze vio-
lento. §i viceversa. Astfel, concentrarea in clasa A a indi-
vizilor dotati cu inteligentd, face ca in clasa B sg, se
concentreze indivizii dotati cu violent& Daca aceasta
repartitie se adancecte, echilibrul tinde sa devina instabil,
intrucat componentii lui A, dotati cu abilitate, sunt lip-
siti de curajul necesar pentru utilizarea fortei, §i le lip-
secte forta insa§i. In acela§ timp, componentdi lui B, po-
seda forta i curajul de a o intrebuinta, dar le lipsecte in-
teligenta necesarä pentru a exploata avantagiile respective.
Daca insä ei gasesc §efi in posesia acestei inteligente-si
istoria invatA ca, in general, componentii lui A, nemultu-
miti, ofera acecti §efi-vor dispune de instrumentul necesar
 REVOLTA ELITELOR 23

pentru a alunga pe cei din clasa A, dela putere. Istoria

ne ofera exemple nenumarate in acest sens, din timpurile .
cele mai indepartate, pana. astazi.) Urmand, a§a dar, dua-
lismul machiavelic, care deosebe§te, in lupta pentru men-
-tinerea §1 cucerirea puterii, pe lei de vulpi, Pareto explica
mecanismul fenomenului revolutionar. Acest mecanism
poate fi aplicat §i luptei actuale pentru putere, sub zodia
maselor. In aparenta, Pareto acorda maselor un rol defini-
tiv in cucerirea puterii pe cale revolutionara. Dar numai
in aparentä. Intradevar, violenta revolutionara a maselor
actuale §i-a aflat un colaborator culpabil in inteligenta
closet conducatoare liberale §i burgheze, in plinä criza. 0
mare parte din elitele acestea conducatoare, §i-au insu§it
principiul ce-§i deschidea drum in lumea faptelor politice
§1 sociale: cIn mar§ inexorabil alaturi de mase. Dar in
ceiace prive§te accesul efectiv al maselor la putere, este,
dupä cum observa insu§i Pareto, o simpla iluzie.
Revolutia, in care masele pot avea un rol activ §i efi-
cient, este uneori necesara, fiindca ea ajuta, ca un anumit
tip de societate sa depa§easca o situatie de criza §1. elitele
sale sa fie reinnoite printr'un aflux de elemente noui ci
prin modificarea echilibrului existent intre reziduurile sau
constantele active. Dar masele nu au acces la putere prin-
tr'o revolutie facuta, in parte sub impulsul sau sub semnul
bor. In cazul in care influenta lor ar fi decisiva, roadele
revolutdei beneficiaza exclusiv unei minoritati de ambitioci
si de violenti, lipsita, de calitatile necesare unei elite po-
litice §i sociale autentice. Acesta este cazul, am putea spune,
pe marginea teoriei lui Pareto, celei mai importante revo-
lutii bazate pe principiul maselor, adica Revolutia bol§e-
vica. De asta data, fenomenul maselor a fost speculat in
mod foarte abil cle o redusa minoritate revolutdonara, in
posesia unor cadre organizate, cunoscatoare ale resorturilor
spirituale §i sociale care mi§ca fenomenul maselor. Dar re-
zultatul acestei revolutii a fost numai in parte o reinnoire
a minoritätii conducatoare ruse§ti, bazata pe un proces
fecund de circulatle a aristocratiilor. Rezultatul n'a fost
propriu zis formarea unei elite sau clase conducatoare noui,
ci creiarea unei caste, goala de continut, capabila sa do-
mine multimile, pur §i simplu pentruca este singurul strat
guvernant actual, nedominat de complexul universal creiat
24 GEORGE IISCATESCII

de fenomenul maselor. Pentru aceasta casta, ideia maselor

este un simplu instrument demagogic, o simpla arma de
propaganda. Formula este cu atat mai abominabila din
punct de vedere istoric, cu cat este mai fericita din punctul
de vedere al intereselor imediate ale acestei caste. Masele
traiesc cu iluzia accesului lor la putere-un sentiment psiho-
logic cumplit platit dealungul experientei statale sovieti-
ce, cand, in realitate, nu sunt decat un imens univers
concentrationar, Un. dezolant arsenal de sclavi, condus de
o mama de ambitio§i dominati de apathosub> puterii ab-
solute.
In orice caz, ceiace ramane in picioare este faptul ca o
revolutie bazata pe ideia maselor active §1 efectuata cu
.ajutorul maselor, nu inseamna, catu§ de putin, accesul lor
la putere, intrucat urmarea nu este alta decat, ca intot-
deauna, o mai mare concentrare de puteri in mana minori-
ttii conducatoare i o mai absolut5, stapanire a resorturilor
politice §1 sociale ale crescandei majoritati dirij ate.
***

0 alta sugestiva revendicare a principiului elitelor poll-

tice §1 sociale, ca promotoare ale marilor trarisformäri con-
tirnporane este, Ma indoiala, doctrina lui Georges Sorel,
autor al mitului catastrofic al grevei generale §i teoreti-
clan al violentei, inteleasä ca motor al marilor innoiri so-
ciale i politice. Influenta lui Sorel asupra mi§carilor revo-
lutionare mai de seama din secolul de fata, si mai ales asu-
pra personalitatilor revolutionare a lui Lenin §1 Mussolini,
dovede§te marea repercursiune a doctrinei sale §i conexi-
unea sa cu realitatea epocei de f at.1,. Nu este vorba de in-
fluenta imediata a unei doctrine abstracte, asupra unei
tehnice revolutionare determinate. Cand opera lui Sorel
avea o influenta asupra unor importanti §efi revolutionari,
am putea spune C ne aflam in momentul istoric in care
Spengler crede câ o anumita doctrina politica-in cazul de
fatA, aceia a lui Marx, intrucat a lui Rousseau incercase
demult acest fenomen-i§i pierde eficienta intr'o a§a ma,-
sura, Meat hu mai este combatuta prin faptul ca a devenit
obositoare. Dar aceasta teorie care a influentat marile mi§-
earl de mase din vremea noastra, este 0 teorie bazata pe
 REVOLTA ELITELOR 25

interpretare a fenomenului revolutdonar de tip social, ca

rezultat al fortei operante a unei elite. Sorel vede in Mus-
solini, considerat de multi ca un discipol al sau («Tot ce
sunt, i-o datorez lui Soreh, va spune candva Mussolini),
un geniu politic de lo dimensiune ce intrece pe cea a tutu-
ror barbatilor de stat actualh, cel care a inventat un lucru
4care nu se gase§te in cartile mele: uniunea natdonalului
cu socialul, pe care eu am studiat-o dar nu am aprofun-
dat-o. Aceasta descoperire a sintezei natdonal-sociale care
este baza metodei sale, este pur mussoliniana, §1 eu nu am
putut s'o inspir nici direct, nici indirect). Sorel i§i bazeaza
teoria lui pe importanta maselor in societatea de azi i pe
importanta proletariatului muncitoresc organizat, in vieata
actualä: Dar in loc de a fi o revendicare doctrinara a prin-
cipiului maselor, teoria lui se bizuie§te in mod esefitial pe
forta operanta a elitei conducatoare, este o adevarata teo-
rie a elitelor sociale revolutionare Trebuie sä renuntärn,
afirma el, la fundamentarea ideologiei populare, adica a
ideii unei revolutii determinate in mare parte de prezenta
maselor in istorie, pe statistica («Le systhénze historique
de Renan)). RIn studiile sociale, scrie el cu alt prilej, se
atribuie o importantA excesiva problemelor ref eritore la nu-
mar. Aceasta iluzie este alimentata mai cu seama de pre-
judecati derivate din sufragiul universal. Turmele electo-
rale pot transforma in §efi de guvern pe nu importa ce
mediocritati. Dar aceste turme nu rezista in f ata fortei
morale solid organizate, a§a cum masele barbare nu au
putut sä invinga micile armate ale lui Alexandru sau Ce-
zar. Napoleon a putut spune: «Ceiace conteaza in räzbol,
este forte, moralä. i putem sä-1 credem pe cuvant), («La
religione oggi)). Numai o elita poate interpreta adevaratele
esente ale unei epoce i 0, le descrie, fie trezind personagii
fantastice, fie construind cetati simbolice (aD'Aristote
Marx)). Numai autoritátile socliale sau grupurile selecte in-
sufletite de un puternic «spirit de corp), pot ajuta la
depa§irea si rezolvarea crizelor (alatériaux pour une theo-
rie du proletariat)). 0 adevarata teorie a elitelor conduca-
toare, o deduce Sorel din desvoltarea Bisericii catolice:
«Catolicismul a rezervat intotdeauna functdunile de lupta,
corpurilor putin numeroase, selectionate in chip sever, prin
probe destinate sa evidentieze vocatda membnTor lor. Cu
 26 GEORGE USCATESCII

aceste echipe de elitä, complet consacrate vieii monastice,

dispuse sa faca fata tuturor obstacolelor §i insufletite de
o incredere absoluta, in victorie, catolicismul a putut sa-§i
invinga pana acum du§manii («Reflexions sur la violen-
ce)). Opera innovatoare a elitei active, o vede Sorel posibila
mai cu seama in perioade de criza. Prin elitä, orice criza
poate deveni un principiu fecund de insanato§ire. Si intr'o
epocà de criza, ca a noastra, reinnoirea va fi opera acelei
clase care tactioneaza. subteran 0 se rupe de lumea moder-
nb a§a cum iudaisrnul s'a rupt de lumea antica,) («Refle-
xions sur la violence)).
***

'rata, deci, ca elementele unei teorii a elitelor, cu ajuto-

rul carora se va putea cimenta ideia necesitatii unei revcilte
a minoritatilor active contra principiului masa, nu le ga-
sim, cum ar parea natural, numai la protagoni§tii unei
revolutii spirituale, in vremea noastra. Spirite a caror in-
fluenta asupra fenomenelor sociale din veacul de fata este
incontestabilä, 10 formuleaza teoriile in functie de efica-
citatea unei elite dirigente in istorie. In societate i mai
ales intr'o societate in criza, ca a noastra, spiritul creia-
tor al elitei, al omului sperior, al Eroului, se reveleaza fecund
in forme obiective. lute() societate ca a noastra, atnenin-
tatä cu diluarea intr'un fenomen de nivelare a maselor,
ideia unei ierarhil de valori vibreaza cu o prezenta mai
pregnanta ca niciodatä. Pentruca deoria ierarhiilor este
bunul cel mai de seama al filosofiei sociale. Este telul ul-
tim al oricarei etice) (cOthmar Spann: «Filosofia socie-
tatii»). Societatea este, in mod esential, dualitate, adica,
articulatie dinamica in care unul 0, i altul prime§te, un
membru creiator i altul receptor. Cel dintai este fecund,
activ, creiator: este elita, clasa conducatoare. Celalalt este
pasiv 0 receptor: este publicul, masa in general, care ga-
ranteaza dialogul prin insäi prezenta sa, despre care Goe-
the putea sä spuna: «Ce-a§ fi eu färä tine, public drag?
Toate gandurile mele ar fi monoloage. Toate senzapile
mele, opace. tNu toti oamenii, scrie Othamar Spann, ad-
mirabil cautator al isvoarelor adanci care alimenteaza fe-
, nomenul social, sunt deopotriva membri ai spiritului
 REVOLTA ELITELOR 27

obiectiv §i ai dualitàli. Sunt egali4 fiindcg sunt oameni,

nu pietre, pentrucg sunt membri ai dualitätii so6iale §1 nu
camp de gr2vitatie. Dar dincolo de aceastg egalitate, ba-
zgndu-se pe ultimele fundamente ale naturii speciei uma-
ne, existg enorme diferente de potential in vieata socialg.
Datoritg acestor diferente de tensiune se miscg istoria.
Astgzi, in epoca economiei de mase, a educatiei de masa
§i a masificgrei de tot felul, se uitg deosebirile adanci §i
misterioase dintre oameni, in calitatea lor de membri ai
unei culturi, treandu-se peste ceiace este mai important
§i mai mgret in istorie §i in societate: spiritul creiator,
conducgtorul, elita. Fgrg spiritul creiator, nimic nu ar exis-
ta in istorie si in culturd. Masa nu poate na§te decgt iner-
tie, pietrificare, stäpomire a simturilor, invidie ci degene-
rare. Spiritul creiator este forta modelatoare a istoriei,
fortg in serviciul spiritului obiectiv. Platon, Hegel, Fichte,
Schelling, Nietzsche, Carlyle, au scos in evidenta rolul de-
cisiv al sefului... Cine nu-§i .poate reprezenta cultura si
istoria ca o diferentA de nivel puternicg, in care fulgerul
creiator, cu riscul de a därâma totul, isi tese f grg incetare
opera, nimic nu va int,elege din profunzimea tor..
***

Actiunea socialg nu este, a§a dar, simplul rezultat al

unei combinatii mecanice .In vieata socialg si politicg, la
creiarea unor adevärate ideologii conducatoare §i fecunde,
palpitä CU o prezentg imperioasg, actiunea spiritului. da
atare, nimic mai monstruos deat o conceptie materialistg
a societatii. Desigur cä prezenta §i ctdunea fecundg a eli-
telor in societate §i in istorie, este un fenomen foarte com-
plex, mai ales astgai, cand principiul-masg poate influenta
asupra mersului si formaxii elitelor conducgtoare. Astgzi,
mai mult decat oricgnd, fortele care stau fata in fatg,
ori formeazg articulatia necesarg care garanteazá existen-
ta societatii, nu sunt exclusiv elita conducdtoare §.i masa.
Existg o a treia fortg, care opereazg poate inteo mgsurg
egalg cu elita creiatoare ci care tinde din ce in ce mai mult
sg se confunde pe ascuns cu ea. Asemänätoare falcilor
proorociz., a cgror prezentä Isus o denuntä ca un fapt tipic
momentelor escatologice, aceastg fortg pseudominoritarg.
28 GEORGE IISCATESCII

pseudoaristocratica, este, in realitate, mai activa astazi in.

societate §i in istorie, decal masele contimporane. Ea par-
ticipd din spiritul maselor, dar contine un efluviu de forte
negative mult superior energiilor subterane pe care f eno-
menul maselor le poate mobiliza. Acel strat de espirite rele,
sumbri §i demoniaci ex-oameni, care actdoneaza intot-
deauna in istorie, edrojdia) sociala care ese revarsä din
cand in cand, cu marile revolutib (Spann), care eorgani-
zeaza §i conduce fortele intunericului, este mai prezenta
ca oricand astazi §i determina o pateticd, permanentä si-
tuatie de pericol pentru acleväratele elite creiatoare, atat
in domeniul spiritului, cat §1 in domeniul social.
Dar vieata sociala de astazi cu greu va putea of eri
mijloacele pentruca in sanul ei distinctia intre autentica
elità conducatoare §i pseudoelita sau drojdia socialä, sa
fie perfectä §i operantä. Vieata sociala, de azi, cu comple-
xitatea ce i-o impune dominatia tehnicei moderne, face ca
in locul claselor dirigente sä infloreasca adevarate caste
dominante, a caror existentd, §i duratd, este u§urata extraor-
dinar de tehnocratie §i de primejdiosul chabitusx, rnintal
al categoriei, care tind. din ce in ce mai mult sa inglobeze
destinul uman.
Un exemplu ilustrativ 11 constittie mecanica de guver-
namant a unei taxi oarecare. Nu este vorba de un exemplu.
extrem, ca cel a totalitarismului marxist, unde stapanirea
spiritului de casta, ermetic, este evidenta. DIA, de pilda,
cazul unui guvern in situatia unui regim liberal epigonic. De
pilda, Franta. Toatä lumea §tie cä Franta Republicei a Pa-
tra este o tail, care traie§te, dela inceput, ignorandu-§i pro-
priul sau guvern. Se produc in Franta nenumarate crize de
guvern §i nimeni, nici elementele responsabile, nici opinia
publica, nici omul de pe strada, nu se preocupa, catu§ de
putin de ele. Aceastä serie de guverne succesive, cu vieata
efemera, de care nimeni nu se preocupd, André Siegfried
le denumea de curand eGuverne ale Adunarii Nationale2,,
vroind sä spura cu asta ea, vieata lor depinde de vointa
Adunärii Nationale. Cu mai multa patrundere Frangois
Mauriac observa: eCel mai ram lucru este ca, nici macar
Adunarea Nationala nu are o vointa proprie. Fiecare din-
tre partidele care o compun, traiesc in functie de comi-
tetele de unde emana, incearca, sa interpreteze dorintele
 REVOLTA ELITELOR 29

acestora, care nu intotdeauna sunt clare §1 nici avuabile.

Iata, deci, ca §1 in practica unui neoliberalism, vieata po-
litica §i sociald se aflä in parte prizoniera fortelor care,
fiind oculte, pot apartine perfect de bine drojdiei sociale
ori fenomenului falselor elite.
***

Singurul isvor de noblete autentica, unde elitele pot

..sa fie nutrite de autentice forte creiatoare §i pot sa efec-
tueze o revoltä proprie §1 constantä, care dupl aceia se
poate extinde in domeniul social §i politic, este acela care
emana din domeniul spiritului. Caci revolta elitelor trebuie
sa alba loc in primul rand in domeniul spiritului. In acest
domeniu, elitele trebuie valorificate nu ca forte sociale, po-
litice sau rasiale superioare, ci ca forte creiatoare prin. in-
sa§i autenticitatea lor, prin capacitatea lor intima de a fi
credincioase imperativului propriei lor existente. Legãtura
dialectica dintre politica i spirit, atat de necesara pen-
truca revolutia spirituala sa, se extinda la o revolutie so-
ciala autentica, ii aflä, a§a, formula ideala in definitia pe
care Platon o dadea lui daomo politicus), i pe care o trans-
criam mai sus: «Numai eine, dandu-si ascultare sie insu§i,
se supune in propria lui intimitate imperativului supremei
valori, poseda calitätile necesare pentru a conduce in mod
intelept pe alii si a-i supune influentei propriei sale orien-
taxi valorative.,
De aceia, o minoritate activa §i creiatoare ia sensul ma-
jor al cuvantului, nu trebuie sa fie o minoritate dispusa a
se fixa in afara epocei noastre, cu drama ei, cu problemele
ei, cu elevatiile §i pana §i cu pacatele ei. Mai cu seama
-and o realitate atat de pregnantd, atat de vie, cum este
realitatea nationala, se afla in primej die de moarte, ata-
cata din mil de parti, cu toate armele, de cei care §i-au
Mout din doctrina masificarei §i ca atare a desfiintarei
tuturor valorilor spirituale §1 culturale, §i din mutilarea
personalitätii umane panä 'la maxima expresie, dogma de
baza a unei actiuni politice dusa cu o sangeroasä rigoare,
-elitele spirituale au datoria sa fie vecinic treze p6-o pozitie
de abnegatie, de sacrificiu §1 de eroism permanent, intrucat
lupta pentru salvarea unui principiu al elitelor, este iden-
30 GEORGE uscATERER

tica cu lupta pentru salvarea'celor mai sacre valori natio-

nale. In aceasta pozitie de veghe trebuie s stea in mod
permanent §i elita noastra intelectuala si spirituala ro-
maneasca. Toate apelurile contingente ale intereselor de
grup vor amuti pentru totdeauna din insu§i momentul in
care sunt facute, toate resentimentele §i interesele mes-
chine vor sucomba sub pa§ii necrutatori ai istoriei care a
capatat un ritm vertiginos. Numai o autenticä identificare
cu drama-§i in cazul nostru adevarata drama nationala in
proiectia viitorului este drama asasinarei sistematice a eli-
telor sub toate formele lor de manifestare in cadrul vieii
nationale-va putea constitui baza de salvare a acestui
principiu, fara restabilirea cäruia este inutil sä mai visam
o Patrie viitoare, un destin uman demn de a fi trait, sal-
varea esentelor neamului §i ale omului roman.
Mei o adevarata elita, capabila sa, se revolte impotriva
balastului negativ pe care dogmatismul principiului-masa
l'a lansat in jocul liber al fortelor istorice §i spirituale, va
trebui sa participe in mod efectiv la regimul existential
contimporan, cu foga ei de autenticitate §i de creialde, pu-
tand s. participe la drama comunitatii, in cazul nostru teri-
bila §i pustiitoare drama. Numai ap, peste lumea de maine
se va putea proiecta, nu figura tiranului care isi scoate din
lumea tehnicei resorturile stäpanirei sale nemiloase, nici
o castä gata sa exploateze milioane de fiinte omene§ti, nici
fal§i profeti insufletip de energii demoniace, ci un nou tip
de om, dotat cu energii spirituale §i morale capabile sa ajute
a se descoperi pe sine insu§i, §i sa calauzeasca pe alli pe
drumul autentic al vietli, al spiritului §1 al nouilor forte so-
ciale. De la sacrificiu la plenitudine. Iata aici traiectoria pe
care vor urma-o nouile elite europene, daca Europa vrea
sa-§i supravietuiasca. Iata destinul adevaratelor elite ro-
mane§ti §1 singurul nostru drum de a ne integra Intfun
destin intradevax romanesc si ca atare universal §i euro-
pean.
 PROBLEMA VIITORULUI CULTURII
EUPOPENE
DE C.-L. POPOVICI

Simpla existentä a unei culturi pune in mod implicit

problema decadentei si in consecintA a disparitiei ei.
Din punctul de vedere a decadentei, cultura europeand
este afectatä de acelea§ cauze care pot afecta orice culturd,
atat pe cea mai primitivd, cat §1 pe acea mai complexd si
mai dezvoltatd. Aproape cd nici nu mai este nevoe de a
sublinia cd aceste cauze sunt in strictä legdturd cu factorit
care determind o culturd. Nu intentionam sd, facem aici o
analizd amanuntitd, a factorilor constitutivi ai unei culturi;
este necesar, totus, ca pentru clarificarea punctului de ve-
dere ce adoptam sd-i amintim oricat de sumar. Tinem s'd
enuntain din capul locului cd pentru noi, cauzele constitu-
tive, sau factorii cari determind aparitia, structura, desvol-
tarea si disparitia unei culturi, nu sunt imanenti §I intrin-
seci culturii respective. Cu alte cuvinte, culturile nu sunt
niste entelelcii autonome §1 autosuficiente, cu legi proprii,
in fata arora omul este doar un reflex pasiv §:i gepifenome-
nic». Dacd cultura ca atare are o semnificatie, sau cu un
limbaj scolastic, o intentdonalitate, de ordin metafizic,
aceasta este a chestiune care nu afecteazd modalitdtile ei
specifice, cazi omul este prin insdsi definitia lui un ganimal
culturab>. Ca atare, metafizica culturii nu va lamuri ni-
ciodatd, problemele fenomenologice ce aceasta le-ar ridica
si care se referd tocmai la o anumitd structurd ce ar pre-
zenta-o, la cauzele care ii determind aparitia sau dispari-
tia, etc. Cultura este, asa cum. spunea odatä Ernst Cassirer,
un f apt al omului, deci in primul rand empiricitate, istori-
citate, in fine, un permanent §i ineluctabil ghic et nunc).
32 C.-L. POPOVICI

Din moment, deci, ce factorii constitutivi culturali nu sunt

ni§te imanente ale culturii, este indispensabila parasirea
campului metafizicei §i abordarea aceluia al morfologiei
culturale. Si atunci, daca, cultura nu este autogena, intre-
barea care se pune este, unde pot fi localizati factorii cul-
turali?
***

Noi credem ca aparitda, desvoltarea, disparitia precum, §i

structura specifica a unei culturi fie ea primitiva (folclo-
rica), fie clezvoltata, §1 complexaeste determinata de ur-
matorii trei factori: calitatile rasiale sau nationale ale gru-
pului uman respectiv, mediul bio-geografic in care trae§te
acest grup §i influehtele culturale care le prime§te din afara.
Ace§ti factori culturali se pot confirma ca ni§te constante
in morfologia culturii, de la Hipocrat §i Platon, pang, Spen-
gler sau Spranger.
Nici unul din ace§ti factori nu-§i exercita, influent,a
intr'un mod exclusiv §i independent de ceilalti. Sunt atat
de inextricabil conexati ineat se poate spune ca constitue
un tot organic. Ceace variaza, este numai accentul de im-
portanta, care poate cadea pe unul sau pe altul din ei. Si
aceasta in a§a fel, incat chiar in cazul cand s'ar individua-
liza o cultura ca expresie a unuia din ei, de ex.peisajul, nu
inseamnä ca in procesul de elaborare, nu participa §i ceilalti
factori. Atunci cand este vorba de culturi p4mitive, adica
nediferentiate, individualizarea fiecaruia din ace§ti factori,
precum §i rolul ce-1 joaca, nu prezinta atatea dificultati
ea in cazul culturilor superioare, unde-a§a cum recunoa§te
unul din cei mai buni antropologici «culturali§ti, Ruth
Benedict (Patterns c f Culture)individualizarea lor este
adeseori, daca nu imposibilä, cel putin extrem de dificila.
Si noi credem ca trebue 0, se intample a§a, din cauza ca
culturile superioare (sau desvoltate) se gasesc in 4campuri
de fortä, culturale atat de eterogene, incat actiunea aces-
tor campuri, ca stil sau ca moda, se suprapune peste cei-
lati factori (impulsuri proprii ale unui popor, sau influenta
mediului geofizic) ca o adevarata invelitoare impermeabilä.
Dar mai mult decat atat. Daca ne gandhn la circulatia
ertrem de rapida a formelor culturale, fenomen atat de
 VIITORITL CULTURII EIIROPENE 33

caracteri.stic culturilor moderne, precum i la faptul ca

polaritAtile §i sintezele acestor culturi se fac 0 se desfac
. adesea in decursul unei generatii numai, rezulta 0 mai
evidenta, dificultatea investigatiei. Tocmai acea,sta apa-
renta-ca sa-i spunern lculturalistax a culturii-face pe nu
putini cercetatori i filosofi s creada, ea cultura este un
fel de cens a sex care exclude contingentele efizice, in care
se produce. De altfel teoriile §tiintifice recente asupra lumii
fizice, vor necesita o nouA revizuire a conceptelor de ma-
terie 0 spirit, tocmai in senzul unei reduceri a antinomiei
§1 catre continuitatea acestor elemente.

***

Este evident, deci, cä decaderea culturii europene-a§a

dupa cum spuneam mai sus, trebue pusA in legaturl, in
mod exclusiv cu alterarea factorilor sai constitutivi. A§a
dar, cauzele care vor putea duce la un asemenea desno-
clamant vor fi urmatoarele:
1) Decaderea rasiala (bio-antropologica) a omului
european, sau distrugerea lui de catre populatii extra-
europene. (Adica problema omului creator de cultura, euro-
peand);
2) Un schimb geofisic fundamental (Adica problema
mediului in care se desfarara acest om);
3) Distrugerea sau substituirea culturii europene din
partea altor culturi de tip superior (Adica problema in-
fluentelor culturale streineextraeuropenedusa la con-
secintele ei extreme).
SA examinam aceste ipoteze.
1) Aga dupA cum am enuntat mai sus, unul din fac-
torii culturali fundamentali este structura rasiala a omu-
lui. Prin aceasta structura, intelegem o anumita particula-
ritate specifica, ce Ii diferentiaza, ca qanimal cultural, de
alte spete umane, particularitate ce-i asigura o determi-
natà psihologie §1 o determinata, viziune a lumii. Acestea,
ca date inmediate ale con§tiintei sale culturale. Dar mai
este vorba 0 de o anumita vigoare biologica, ce asigurA
facultatea creatoare de culturA, pentruca s'a demonstrat in
mod constant ca, decaderea biologica, a unui grup urnan
atrage de la sine 0 decaderea sa culturala.
3
34 C.-L. POPOVIC/

In ceiace prive§te pe omul european, prima conditie

pentru perdurarea sa etno-rasiala, o indica inainte de toate
coeficientul de natalitate al Europei, cu nimic mai prejos
decal al popoarelor neeuropene. La acest coeficient mai
trebue adaogata. u§oara varietate rasiala care garanteazg
o permanenta ameliorare a omului european. (Primul cer-
cetator care a notat aceastä vigoare a fost Hipocrate in
faimosul sau tratat oDespre aer, ape fi locuri) atunci cand
compara pe ornuI european cu cel asiatic.) Foila vitalg a
omului european s'a doveclit uluitoare in tot decursul vi-
cisitudinilor pe care a trebuit sa, le suporte in decursul
istoriei. Este suficient sa ne referim la invaziile africane
sau asiatice, care s'au disolvat complect in massa europeank
sau la razboaele de treizeci §1 de o suta de ani care au
transformat Occidentul Europei inteun adevarat peisaj lu-
nar, atragand dupg ele consecinta unui teribil holocaust
demografic.
0 distrugere violentg a popoarelor europene nu ar fi
posibila decat prin ni§te invazii de o dimensiune pe care
Inca nu a cunoscut-o istoria, din partea semintiilor asia-
tice, care ar trebui sa, disloace literalmente pe autoctoni.
0 atare operatie ar fi insa, imposibila intrucat presupune
nu numai o deplasare de masse practic irealizabila, dar
prealabila disparitde statisticg a omului european, ceace
este, iar4, irealizabilä. Dacg poate exista totu§ pericolW
unui genocidiu in mask ipoteza, pe care noi o socotim pur
fantezistä, atunci acest genocidiu va fi operant gerga om-
nes*, §i nu numai fata de omul european.) In realitate insa,
invaziile de care vorbim, nu ar avea nici un object, dat
fiMd stabilitatea istoricg actualg a popoarelor asiatice §i
colosalele posibilitgti economice ale acestui continent. Pre-
cedentele istorice nu sunt concludente, dat fiMd faptul ea
mitul Europeirnai bine zis al civilizatiel .europenenu mai
exercitg azi atractia magica de alta data.
2) Daca o cultura nu este o simpla qrepetitde) a me -
diului geofizic, in schimb nici o cultura nu poate tmerge»
impotriva acestui mediu. Nimeni nu-§i poate imagina apa-
ritia catedralei gotice la Atena, sau invers, aceia a templu-
lui grecesc pe malurile Rhinului. Trebue sa admitem deci
o intima conexiune intre viziunea omului asupra lumii si
mediul geofizic, sau vorbind cu mai multg exactitate, geo-
 VIITORUL CULTURII EUROPENE 35

climatic, intrucat forta operanta a geografiei o constitue

china.
In lea:tura, deci, cu influenta pe care acest factor o
poate avea asupra desfa§urarii ulterioare a culturli euro-
pene, ne vom referi la teoria ciclurilor climatice al cart.i
reprezentant cel mai stralucit este Ell. Huntington care
in opera sa (Civilisation and Climate) atribue disparitia
marilor culturi istorice unei schimbari geoclimatice pro-
funde §i care a avut drept consecinta, decaderea psiho-
somatica, a omului afectat de aceasta schimbare. Indicii
climatologic reconstituiti atat de acest autor, cat §i de
alti speciali§ti in materie, dovedesc cu o surprinzatoare
evidenta, cä disparitia marilor culturi, mesopotamica, egip-
teana §1 helenica, raspund unei schimbarisau in limbaj
tecnic qpulsatii),climatice uscate, ce a avut loc in re-
giunile respective, din cauze care nu ne intereseae% aici.
(Amintim cu aceasta ocazie, ca autori moderni ca Pia
Laviesa Zambotti: Origini e difusione della Civiltd) sustin
ca aparitia culturilor amintite in regiunile geografice res-
pective, se explica tocmai prin condiVile unui mediu ex-
ceptional de favorabil desvoltärii omului §i deci a culturii)
In schimb, disparitia culturii Maya din Yucatan raspunde
unei «pulsatiix. umede. Degenerarea psiho-somatice a omu-
lui afectat de aceste schimbari precum §i a culturilor co-
respondente a fost iremediabilä. Aceste «pulsatii» clima-
tice corespund schimbarilor istorice verificate §i de Arnold
Tonybee (A Study of History). Daca ne gandim §1 la altre
schimbari istorico-culturale, putem cu drept cuvant; sa
consideram clima ca un adevärat regulator al istoriei cul-
turilor.
S'a mai putut demonstra deasemenea, ca clima marilor
culturi euro-asiatice era mai umeda decat acea de azi. Nici
nu s'ar putea explica altfel aparitda acestor qomphalosD-
uri culturali intr'o clima atat de uscata ca cea actuala.
Misterul culturii sahariene (poate atlantide), sTa putut per-
fect elucida, gratie reconstituirii climei din Sahara.
Dupa Huntington (Mainspring of Civilisation) apogeul
unei culturi coincide cu un anumit stadiu al climei, stadia
ce el nume§te optima climatica culturala. Aceasta optima
are efecte directe §1 indirecte asupra migratiilor, a ames-
tecurilor rasiale, dar mai ales asupra variattilor §i muta-
36 C.-L. POPOVICI

ti;i lor genetice. Este deci licit sa presupunezn el optima unei

culturi este in stransg legaturg cu factorul geoclimatic.
Huntington impinge atat de departe consecintele acestei
repercusiuni, incat pentru el, Rena§terea ca fenornen cul-
tural, a fost produsg de una din aceste optime care au avut
loc in Europa, in secolul al XIII-lea.
In cea ce priveste cultura europeang, este mai mult
decal evident ca aria geoclimatica in care aceasta se des-
1 asoarg, prezinta, o indiscutabilä optima. Iernile si verile
mai degrabg moderate, in special in regiunile nucleare ale
acestei culturi, frecventa meteorisrnelor electice (puterni-
ce stimulente psihice), fac ca acest spatiu european sg fie
c adevarätä incubatoare culturalä. Desi, astfel cum am
mai spus, geografia nu este creatoare aper sep de culturg,
nu este mai putin adevärat el cultura europeang a trebuit
sa-si aiba aornphalosul in acest mediu. De aid mai re-
zultg cg aceasta culturg este irepetibilg in orice alt loc:
este un fapt propriu al Europei. Desigur, trebue tinut in
seamg atat factorul rasa, cat fi influente, care coopereazg
impreung cu geografia, la creatiunea culturii europene.
Venind acuma la istoria geofizia si climatologicg a
Europei, clupg datele de care dispune stiinta pang azi, nu
aunt probabile schimbgri de atare anvergurg, incat sg facg
plauzibil declinul, sau präbufirea culturii noastre. Desigur,
insg, Ca in discutia obiectivg a perspectivelor ce se prezinta
acestei culturi, trebue tinut seamg si de argumentul geo-
climatic.
3) Prin denumirea genericg de «influentell, trebue sa
inteles,em si fenornene culturale de o amploare mult mai
mare, cum este acela cunscut in. Filosofia culturil sub de-
numirea de «lupta intre culturi». Superioritatea si acea
<Mille zur Machts nietzscheana, a omului, se traduc in
planul cultural, printr'o adevaratg lupta intre formele cul-
turale. Fenomenul pe care antropologii il numesc «difusio-
"'ism culturah demonstreaza cum un «motiv) cultural su-
perior, inlocueste un altul inferior (ca fortg culturalg). Mai
demonstreaza cum in. fata avalansei unei culturi streine,
cultura superioarg rezista, si mai mult decat atat, asimi-
leaza pe acea a invazorului. («Exempli gratiax,, vorn cita
cazul culturii romane, rgmase neputincioase in fata acelei
helenistice.)
 VIITORIIL CUL TURII EIIROPENE 37

In cazul culturii europene, vom incepe prin a spune C.

singurele culturi care ii pot face o competenta periculoasa,
sunt pe deoparte culturile extrem orientale chineza §i In-
diana, iar pe de alta parte, cultura americana (de Nord).
In ce prive§te culturile orientale amintite, ceace le este
caracteristic (ca forta spirituala §1 deci culturalä) este
ceace am putea numi o anumitä filosofie a spiritului, care
ar fi, de altfel, §i singurul vehicul capabil de a difuza in
Europa principiile bazice ale acestor culturi. Decal, cu toate
cd unele teme ale filosofiei orientale au patruns in gandi-
rea europeana, aceasta influenta este un f apt istoric §1
inchis. Nu putem intrevedea cum filosofiile orientale ar
putea sa se infrunte cu filosofia europeana. §i in special
dupd aparitia filosofiei moderne germane, care a desvoltat
intr'un mod gigantic §1 polivalent, tocmai filosofia spiritu-
lui. In mice caz, diversitatea radicala de «Weltanschauung2.
intre omul european §i cel asiatic§i care pe masurd ce se
produce o stabilizare etno-rasiala se accentueaza progre-
sivface ca respectivele culturi sa devina impermeabile §i
incomunicante.
Referitor la cultura americana, vom enunta din capul
locului, ca aceasta nu este altceva decat o purl aplicatie
pragmatica a principiilor filosofice europene. Tehnica nu
poate sa, subsiste MIA a fi sprijinitä de unele concepte
de ordin teoretic. Aceste concepte 4 a priorh au ca funda-
ment epistemologic filosofia europeana.
Si nu numai filosofia §tiintifica, dar §i metafizica.
Caracterul metafizic al §tiintdi este dupd expresia lui
E. May (Die Bedeutung d. modern. Physik, etc.), superior
oricarei experiente §i logice formale. La concluzii similare
ajung un Weiszaker, un Jordan sau un Zedlitz, pentru a
nu cita decat pe cei mai important! ganditori ai §tiintelor
exacte. Istoria inventiilor americane trebue cdutata in Is-
toria filosofiei europene. Si cum aceastä Istorie este un
fapt al omului european Ihic et nunc), este tot a§a de in-
transferibild ca §1 omul european insu§i.
Pragmatismul american i§i gase§te deer propriile sale
limite §i lizolandu-se:. de Europa se va dezagreaga prin el
insu§i. La fel crede si un Ortega y Gasset. Este evident cd
pentru popoarele de mare traditie culturald ale Europei,
formele culturale (adica de civilizatie technica) tipic ame-
38 C.-L, POPOVICI

ricane, nu au o influenta in adanciznea lethos)-ului lor,

ci se reduca§a cum observa odata Keyser ling-1a un pur
functionalism. Europeanul utilizeaza technica, laza a cadea
ing, in qtechnolatriel>. Cunoscuta profetie a lui Spengler
ca cultura europeang va fi inlocuitä prin cultura technica
americana, nu este decat concluzia oarecum obligatorie a
teoriei lui culturale (1Untergang des Abendlandes) dupa
care culturile fiind cercuri inchise imbatranesc §i dispar,
fiind inlocuite cu altele mai tinere. Cum insa doctrina bio-
logismului cultural este astazi perimata, urmeaza. ea §i pro-
f etia amintità este falsä.
***

In stransä legatura cu problema decadentei culturii

.europene, trebue semnalata, §i teoria lui Spranger (Die Kul-
turzyklentheorie u. d. Problem d. Kultuver falls), dupa, care
o cultura este in decadenta atunci cand prezinta simptome
de rationalizare, de individualizare §i de diferentiere.
Aceste simptome, dupa parerea noastra, nu implica in mod
necesar prabu§irea unei culturi .Trebuesc sa fie conside-
rate doar ca ni§te fapte de criza a unei culturi, ceiace nu
este tot una cu prabu§irea acelei culturi. Asemenea crize
afecteaza in mod normal culturile §i nu indica-aa cum
se crede in deob§te-o decadentä, ci din contra, a forta
renovatoare culturala a omului. In definitiv, Istoria cul-
turii no este altceva decal o serie ne-intrerupta de crize.
Fiecare ocrepuscul) al unei forme culturale determinate,
sau a .unui stil, inchide organic germenii unor noui forme,
sau a unor noui stiluri, pentruca daca nu ar fi a§a, nu s'ar
explica pentruce dupa disparitia unui stil cultural, in loc
de a urma un vacuum, apare alt stil. Cultura europeana s'a
ratdonalizat, individualizat §i diferentiat (pentru a vorbi
in limbajul lui Spranger) de multe ori in cursul istoriei
Europei, care poate fi considerata, cu drept cuvant o suc-
cesiune neintrerupta de crize §i stiluri culturale (romanic,
gotic, renaltere, etc.) fara a fi dispärut prin aceasta.
Fenomenele pe care le releveaza Spranger trebue 0, fie
considerate ca petrecandu-se inläuntrul unui stil §i nu in-
launtrul culturii ca atare. Desigur ca relatia intre stil qi
cultura ar necesita o mai mare aprofundare; tau§ ne per-
 VIITORUL CULTURII EUROVENE 39

mitem sa anticipam ca enuntarile facute mai, sus, sunt

suficiente pentru delimitarea campului problemei.
Daca, parafrazand o idee a lui Ortega y Gasset (Esquema
de las crisis), generatia care easista, la creatia unui nou
stil este de obicei incapabila unei prompte adaptdri, fajjtul
se datore§te inertiei §i apasarii traditiei §i a schemelor
mintale deja confectionate. Aceasta incapacitate nu ar fi
decal criza vazuta clinlauntrul ei.
***

Nu incape nici cea mai mica indoiala, c. actualul om al

Europei, atinge punctul zenital al uneia din aceste crize
care inseamna doar o schimbare de stil §i nici de cum
repusculul culturii europene, care nu poate sä surviria de-
cat in conditille examinate.
Este cert ca omului care trae§.te un fenomenin con-
cret, acela al crizei actualecu greu i se poate pretinde sä
faca efortul de a päräsi orizontul sau episodic §i sa accepte
unul obiectiv §i istoric. Dar daca, tutu§ i se cere acest efort,
aceasta nu inseama cä i se pretinde un lucru absurd, pen-
trued, in definitiv, totul nu este decat o chestiune de pers-
pectiva. Ace la§ fenomen privit din alt punct de vedere, ii
schimba, in mod radical aspectul. Ceva similar ar putea
A. se intample dacd se schimba punctul de vedere sub care
se obi§nue§te a se privi aceastä nelini§titoare problema a
timpului nostril §1 care nu este alta decat problema viito-
rului Europei ci a culturii ei.
 CATASTROFA SI MESIANISM
(Note pentru o Teologie a Istoriei)
DE MIRCEA ELIADE

«Atunci au strigat catre Domnul §i s'au tanguit: Pa-

cAtiit-am, fiindca am päräsit pe Domnul §1 am slujit
Baalilor §i Ashtarteelor; insä acum scapa-ne din mama
du§manilor no§tri, i4i vom sluji ties. (Samuil, 12, 10).
Textul acesta rezuma intreaga istorie a lui Israel, dela
patriarhi §i pana la profeti. Cad aceasta a fost drama po-
porului ales: alternanta intre Iahve §i Baal intre slujirea
Dumnezeului adevarat §i adorarea idolilor; adica, alter-
nanta intre theophania absoluta mozaica, §i comoda, foar-
te adesea agreabila religiozitate a celorlalte popoare in-
conjuratoare. Evreii nu se departau de Iahve pentruca ar
fi avut indoeli religioase; nu deveneau atei, liber-gandi-
tot, sceptici, agnostici, etc., adica nu realizau niciuna din
formele moderne ale tdespartirii de Dumnezeu). Ei, pur §i
simplu, schimbau de Dumnezeu: abandonau pe Iahve §I se
intorceau la credintele preistoriei semite §1 orientale, la
Baali §i Ashtartee, reactualizancl prostitutia sacra, i sacri-
ficiul intailor nascuti, dansurile orgiastice §1 ceremoniile
de fertilitate agrara, revalorificand religios senzualitatea,
libertatile regelui-zeu, indestularea poftelor telurice ale
omului in masura in care ele se omologau normelor cos-
mice, etc.
Reintoarcerile acestea la Baali §i Ashtartee aveau loc
intotdeauna In intervale de prosperitate §i de lini§te. Era
un soiu de nostalgie dupa timpurile <idilice ale protoisto-
42 MIRCEA ELIADE

rieicand inca nu apäruserd marile imperii militare§i

nostalgia aceasta se indestula indatd ce prezentul deve-
nea rnai putin amenintator. Dar reintoarcerea periodia la
paganism era, de f apt, o reintoarcere in istoria profand, in
prezent. Pentruca istoria contemporand a vecinilor lui Is-
rael la asta se reducea: la Baali §i Ashtartee, la regele-zeu,
la dansuri §i sacrificii orgiastice, etc. Pentru intreaga lume
semitä §i orientald, asemenea practici nu erau, bine inteles,
profane, ci alcdtuiau raporturile legitime ale omului cu di-
vinitatea. Prin cultul Baalilor §i Ashtarteelor, prin sacri-
ficiul noilor nascutd, etc. cpaganuh se valida pe sine fata
de Cosmos §i divinitate. Paganismul in care alunecau pe-
riodic Evreii, reprezenta o anumitä theophanie, cu räddci-
nile in preistoria Orientului apropiat §i a Mediteranei. Era
insä o religie care convenea timpurilor aurorale, idilice§i
Israil ie§ise de mult, tras de insu§i Dunmezeu §i calduzit
de Moise, din aceasta fazd idilicd a istoriei. Israil incepuse
a fi preatit pentru a revela lumii o noud theophanie, de
data asta cutremurdtoare. Evident, era greu de a rezista
ispitei de a trdi totodatd in trecut in ttimpurile idilice),
cand omului i se ingaduia sa recunoascd o hierofanie, in
orice obiect din lumea inconjurãtoare §i in prezent, a§a
cum trdiau Cananeenii, Fenicienii, §i celelalte popoare
orientale; era greu de a rezista acestei ispite, §i a sluji
numai pe Iahve, care reprezenta o theophanie absolutd,
cdci cerea tot, §i era incomod, strict, gelos. Mai ales En
epocile de prosperitate, de avant economic, de lini§te, ane-
voie se putea rezista luxuriantei cultelor orientale.
Depärtarea de Iahve, echivala cu un adulter cad ra-
porturile intre poporul ales §i Dumnezeul sdu fuseserd le-
gitimate marital. Numai simbolismul nuptial explica atã
gelozia lui Iahve, rdzbunarea lui cumplitä, pedepsirea ori-
care! traddri, cat §i iertarile cu care i§i milostivea mireasa.
Pe poporul ales 1-a lovit de nenumarate ori, dar niciodata
nu 1-a pierdut a§a cum a läsat s. plait toate celelalte
lcram.mi (cpopor care nu e al mew)). Intre atatia altii Sa-
muil nu uitä nici el A. aminteasca Evreilor cd tot binele
va veni numai dela Domnul, §i numai dacd Ii vor sluji lui,
vor asculta de glasul lui §i nu se vor razvrati poruncii lui.
«Dacd insä nu veti asculta de glasul Domnului §i vä yeti
razvrati impotriva poruncii Domnului, atunci mana Dom-
 CATASTROFA SI MESIANISM 43

nului va fi impotriva voastra, §i impotriva regelui vostru,

ca sa v. nimiceasca (I Samuil, 12, 15). Prof etii n'au facut
decat sa confirme §1 sa amplifice in teribile viziuni pedeapsa
inevitabila a lui Iahve, cumplita rdzbunare impotriva po-
porului ales care nu a §tiut sa-i pastreze credinta.
Dar, suntem indrituitd sa ne intrebam, ce s'ar fi intam-
plat cu Israil daca istoria nu ar fi con firmat ameninprile
pro f ctilor si n'ar fi validat superba intransigenta a zelotilor,
a preotilor, a bine credincio§ilor? Daca n'ar fi aparut in
orizontul istoric marile imperii militare asirian §i neo-
babilonian? Pentruca, am vazut, numai cand istoria deve-
nea amenintatoare, poporul ales se intorcea la credinta
stramo§easca, se pocaia §i-§i stramuta nadejdea in puterea
lui Dumnezeu. Indata ce trecea amenintarea catastrofei
iminente, Evreii sucombau ispitei de a trad in prezent,
adica de a participa la istoria eprof anä) a Orientului. S.
amintim cateva fapte. Ilie (circa 900-850 in Chr.) a luptat
neinfrico§at impotriva cultelor feniciene introduse de Ieza-
bela §i tolerate de regele Israilului, Ahab (I Regi, 16, 30 sq.;
137 sq.).. Urma§ul lui intru profetde, Eliseu, a putut asista la
exterminarea lui Ahab §i Iezabelei. Dar puterea militara a
Asiriel inca nu ajunsese strivitoare, §i sub Jeroboam II
(780-740), cand Israil cunoa§te din nou o perioacia de pros-
peritate politica §i economica, reincep abuzurile §1 rein-
floresc cultele orientale. De asta data, prof etii Amos (iudeu)
§i Ozia (israelit) lucreaza, direct sub presiunea evenimen-
telor. Ei anunta pedepsirea patriilor terestre §i preves-
tirile lor se implinesc. Cel dintai lovit este, fire§te, regatul
de Nord al lui Israil. In 738, Manahem platea. un tribut
istovitor lui Teglathphalasar; in 732 cadea Damascul, in
722-21 insi capitala regatului, Samaria, este cuceritä de
Asirieni. Elitele sunt risipite, teritoriul e populat de colonii
streine, idolii babilonieni dobandesc adreptul de cetatenie)
alaturi de Iahve. 0 parte din elite se refugiaza in regatul
vecin, in Iuda. Aici, in Sud, sub regele Ahaz (// Cronici, 28),
care domne§te intre 740-730, paganismul reaparuse sub for-
mele lui cele mai turburi: dansuri frenetice, prostitutda sa-
cra, sacrificiile copiilor, etc. Zadarnic incerca inaltul cler
sa, se impotriveasca, invaziei Baalilor §1 Ashtarteelor. Ahaz
e protej at de Asiria, §1 suspecteaza in primul rand, pen-
tru propria lui sigurantA orice zel religios al clerului. In
44 MIRCEA ELIADE

clipa cand vecinul lui dela Nord platea tribut lui Teglatpha-
lasar nu-i convenea nicio miscare reactionara, nicio into-
leranta; dimpotriva, socotea el, singura scapare nu i-o putea
asigura cleat o politica de larga toleranta religioasä. Cre-
dea cä Baalii §i Ashtarteele puntl de legatura intre Iudei
§i intreg Orientul semitic 11 vor feri de mania asirianä.
Dar, daca inaltul cler e prudent §1 timorat, indraznesc pro-
f etii. Dupa Mihea, apare extraordinarul Isaia (primele
profetii, circa 740). Urmarind evenimentele care pregatisera.
catastrof a regatului dela Nord, Isaia profete§te iminenta
dezastrului. Pentruca Iudeii, chiar atunci cand nu paca-
tuiesc prin adorarea Baalilor §1 Ashtarteelor, pacatuiese
prin putina lor credinta, prin sterpul ritualism la care au
redus legaturile cu Iahve. <Nai tie, neam pacatos, popor
incarcat de faradelegi, samantä de rai, feciori ticalo§i!
Parasit-atd pe Domnul, tagaduit-ati pe sfantul lui Israil,
intorsu-i-ati spatele! Pentru ce sa IA mai bat pe voi care
necontenit va razvratiti impotriva-mi?» (Isaia, I, 4-5). Iar
celor care cred ca-i slujesc, limitandu-se la ritualism, Dom-
nul le stria.: cCe-mi folose§te multimea jertfelor voastre?
M'am saturat de berbecii arderilor de tot §1 de grasimea
viteilor gra§i, §1 de sangele de tauri, de miei §i de tapi nu
mai am placere!) (Isaia, I, 11). AmenintArile nu mai con-
tenesc. Si totu§i, in Isaia este §i un moment de optimism;
cand, suindu-se Ezechias pe tron (722-721) §1 cazand Sa-
maria, cultul lui Iahve a fost reintrodus in toata, plinata-
tea lui. Isaia se impotrivea politici de rezistenta contra
Asiriei. El §tia cä gloria §1 misiunea lui Israil nu sunt de
ordin militar; altceva a§tepta Isaia dela poporul ales: o
adancire a raporturilor cu Iahve, o traire intensä a para-
doxiei credintei. Regale Ezechias intra totu§i in coalitia
contra lui Senacherib, §i in 700 regatul e cotropit. Doar in
fata Ierusalimuhii are loc minunea prevestita in ultimul
moment de Isaia §i, decimata de epidemii, armata asi-
riana se retrase. Evident, confirmarea aceasta instantanee
a profetiilor lui Isaia inseamnä un considerabil succes re-
ligios. Pocaiti, Evreii se reintorc la Dumnezeul parintilor
lor. Dar, a§a cum era de a§teptat, cativa ani in urma, sub
domnia lui Manase (vasal loial Asiriei), reapar Baalii §i
Ashtarteele, §1 exuberanta cultelor streine depaqe§te chiar
cele ce se vazusera sub Ahaz (cf. II Cronici, 33). Preotii §i
 CATASTROFA SI MESIANISM 45

profetii tac. In aceastä jumatate de secol de tacere spiritul

profetic schimba radical structura clerului. Deuteronomut,
pregatit in acest timp, poarta pecetia de foc a profetis-
mului.
Isaia prevestise caderea Asiriei (10, 5: «Vai tie, Asirie,
varga maniei mele i toiagul urgiei mele!2.; 10, 12: cSi
cand Domnul va sfarsi tot lucrul sau in muntele Sionului
$ in Ierusalim, atunci se va rdfui cu imparatul Asiriei
pentru trufia inimii lui si pentru semetla privirilor
Mai putin de un veac dela miraculoasa despresurare a Ieru-
salimului, Asiria e infranta, de noul imperiu militar al Ba-
bilonului (bätalia decisiva dela Karkemish a avut loc in
605). Dar Babilonul intelege sä preia mostenirea politicä
asiriana, $ pentruca Ioachim Ii rezista, regatul e atacat,
regele ucis si, in 597, Ierusalimul capituleazd. 0 prima de-
portare decimeaza elitele iudeene. Noul rege, Sedecias, re-
peta greseala inaintasilor sai: incercd sci salveze statul cu
mijloace palitice i militare, uitand ca misiunea poporului
ales depasea cu mult vicisitudinile momentului istoric, cd,
datoria lui nu era sä triumfe politic, sa-si recapete autono-
mia politica, gloria militara si prosperitatea economica, ci
s6. asculte de cuvantul Domnului, sa realizeze nunta mistica
intre Israel $ Iahve. Sedecias e atras in alianta egipteana,
$ in 586 Nabuchodonosor 11 ataca. maniat. Ierusalimul e
distrus, templul ars, o noua, teribild deportare istoveste
poporul iudean. Aceasta a doua captivitate babiloniana va
dura mult. Suferintele ei razbat Inca panä la noi: <<La apa
Vavilonului...).
Si nu incape nicio indoiala ca, n'ar fi existat profetii,
daca Ilie, i Ozia, si Amos, $ Isaia, $ toti ceilalti n'ar fi
prevestit de cloud, veacuri pedeapsa Domnului pentru nele-
giuirile poporului ales captivitatea aceasta ar fi fost
dezastroasa. Asemenea atator alte neamuri deportate, Is-
rail s'ar fi pierdut cu totul in haosul etnic al vastului im-
periu neobabilonian. Ar fi fost daca nu in intregime asimi-
lat, cel putin adulterat prin sincretisme orientale, repaga-
nizat; s'ar fi multumit sá trdiascd in prezent, asa cum
tralau atatea alte popoare orientale. Sa traiasca in prezent,
§i sä piara cand ii va veni sorocul; sä-$ piarda substanta
etnica, ea,' se amalgameze, sä se transforme, dand nastere
altor popoare, diferentiandu-se in descendenti, suportand
46 MIRCEA ELIADE

destinul tuturor organismelor care se nasc, cresc §1 mor.

Dar erau profetii; care ii aminteau necontenit ca nu acesta
era destinul poporului ales; ca nu de existenta sau inexis-
tenta unui stat independent atarna mantuirea lui Israil;
cä nu efemera glorie de a putea interveni militare§te in
istorie valideaza raporturile intre Iahve §i poporul sau; cá
misiunea lui Israil e proectata in viitor, ca el e singurul
neam care poate realiza acest paradox de a &di in. viitor,
intruchipand astfel modelul perfect pentru orice act de
credinta autentic; §1 ca., in cele din urma, se vor implini
fagaduintele lui Dumnezeu, prin venirea Mesiei, care va
restaura pe Israil in adevarata lui glorie. In preziva catas-
trofei, Ieremia i§i ridic glasul impotriva absurditatii re-
zistentei. El scapa de urgia asiriand refugiindu-se in Egipt,
insä mesagiul lui i§i daduse roada; Evreii intelesesera Ca
nici distrugerea ternplului, nici anihilarea statului nu sunt
hotdratoare pentru clestinul lor; Ca toate aceste tragedil
istorice sunt meritate, deoarece sunt pedepsele Domnului,
§i cä regenerarea religioasa, daca va avea loc, va fi un eve-
niment mult mai important decat orice catastrofd istorica.
Iar in captivitatea babiloniana, apare un Iezechiel care
completeaza educatia mistica: Israil trebuie sti trdiasca
viitor; numai astfel va putea implini rolul fixat de provi-
denta in istorie. Iar cand, in 550, se ridica la orizont un nou
imperiu, al Mezilor, alt profet, deutero-Isaia (cap. 40-66),
preveste§te apropierea timpurilor mesianice.
Orice s'ar mai fi intamplat deacum inainte in istorie,
destinul lui Israil era temeinic fundamentat: nu un Stat,
nu o putere militarä, ci o comunitate misticd, apolitica.
Vicisitudinile nu-1 mai pot schimba. Israil dureaza, in Wilk)
ce toate celelalte popoare, mari §1 mici, apar in orbita
istoriei, strälucesc un veac sau cateva veacuri, §i apoi se
pierd in neant.
Care ar fi fost soarta lui Israil daca n'ar fi avut pe pro-
feti, care sd justifice catastrofa, sà o valorifice spiritual, sa
dea un sens mistic suferintelor de ordin istoric? Sau, intfun
sens §i mai larg, care ar fi fost soarta lxi daca nu inter-
veneau aceste catastrofe, dacd istoria nu valida toate acele
glasuri amenintdtoare? Fara, indoiala ca. Israil s'ar fi rein-
tors la Baali §1 Ashtartee, s'ar fi multumit sa traiasca in
«momentele istoricel, ale intregului Orient, §i s'ar fi «trans-
 CATASTROFA SI MESIANISM 47

formatz> §i el impreund cu toate celelalte neamuri. Man-

tuirea i-a venit din dezastrele lui. Prof etii au salvat Israilul
pentrucd istoria a lost catastrofald, §i catastrofa a apropiat
poporul ales de adeväratul Dumnezeu. Si, pentru un cre-
dincios, toate acele suferinte au fost necesare, au fost tri-
mise de Dumnezeu, pentrucl färd ele Israil s'ar fi reinte-
grat Orientului haotic. Deci, totul a fost binevenit §i da-
ramarea templului, si arderea Ierusalimului, §i distrugerea
Statului, §1 robia babiloniand, pentrucd numai astfel a
putut fi salvat Israil; adicd, numai astfel s'a putut infiripa
spiritul prof etic §i germina mesianismul, care, mai tarziu,
prin cre§tinism, avea sä schimbe fata lumii, §i sä transfor-
me intreaga istorie. Toate acestea au avut loc, ca Israil s.
se poatd, smulge din falsul prezent al cultelor orientale;
adicd pentru a putea depd§i radical strdvechile theophanii,
bune pentru timpurile aurorale, §1 a pregAti noua theopha-
nie necesard teroarei istorice de mai tarziu. Fara indoiald.
cd, aparitia cre§tinismului nu se poate intelege färd prof e-
tisrn §i mesianism; adicd, fara cele cloud formule spirituale
prin care iudaismul a putut suporta catastrofa istoricd
clandu-i o semnificatie transcendentd. A§a dar, pentru Un
credincios, tragedia poporului ales a lost necesard; altmin-
teri, cuvantul Domnului n'ar mai fi putut ajunge pand
la noi.
Dacä istoria religioasd, a Israilului n'ar fi prezentat
aceasta, alternantd Baal-Iahve, supravietuirea lui n'ar Ii
fost miraculoasd. Dar se vecie limpede c Israil nu se apro-
pia cu tot sufletul de Dumnezeul lui decal in timp de crizd
istoricd. Si atunci, sunt cu adefarat miraculoase aceste cri-
ze istorice care se repetd consecutiv pan e spiritul pro-
fetic insuflete§te intreaga literaturd sacrd, pand ce poporul
ales renuntà la istoria profand hotárandu-se sä trdiascd, in
viitor, intr'o comunitate etnicd §i misticd, totodatd. Inapoia
acestor crize periodice care transforma un neam intr'un.
mesagiu, incepe sa, se zäreascd planul §i voint,a, divind.
Dacd intr'adevár Mesia trebuia sä vinä ca sd mantuiascd
intreaga omenire, el nu putea veni decat dupd ce Israil su-
ferise tot ce-a suferit. Tot, dar absolut tot, fusese necesar,
trebuise sd, se intample a§a...
NOTE
PE MARGINEA PROCESULUI DE FORMARE
A POPORULUI ROMAN
DE I. D. C.-COTERLAN

Trecutul Poporului Roman, al acelei entitati istorice deci,

care reprezinta in epoca moderna ceeace a fost, pang la dis-
paritia sa survenitä in afara limitelor Sudestului European,
ROMANITATEA ORIENTALA, cu alte cuvinte IMPERIUL RO-
MAN DE RASARIT, a format si continua s. formeze tema cen-
trala"i dificil de rezolvat a unei ample si complicate ccon-
troverse», areia istoriografia generala europeana i-a acordat
o atentde deosebit'a (1). Punctul de plecare, cronologic, al acestei
ccontroverse 1-a constituit celebra carte a istoricului austriae
Robert Roesler intitulatä <gRomaenische Geschichte; Untersu-
chungen zur aelteren Geschichte Romaenieno (Leipzig, 1871, la
qDuncker & Humbo1dt2.). In acest studiu amplu, autorul reia
opinii mai vechi, ca de ex. acelea ale lui Sulzer (2) si ale lui
Engels (3), contrarii unei «continuitAtix), pana in epoca moder-
na, a unei entitati qetnice daco-romanexo, la Nordul Dunaxii de
Jos, adaptandu-le rezultatelor importante ale unei investigatii
stiintifice personale si intrebuintandu-le ca argumente contra
opiniilor celor ce reprezentau, incepand cu Thierrg (4), con-
vingerea unei neintrerupte 4continuitgla. a «Daco-Romanismu-
luiz. in spatiul carpatic.
Amploarea acestei controverse asupra ORIGINII, a SPATIU-
LUI DE FORMARE si a EPOCEI DE FORMARE a Poporului
Roman; justificarile pseudo-stiintifice pe care ambele pIrti an-
gajate in discutie incercau a le manuiascg.; introducerea spi-
ritului polemic caracteristic clesbaterilor politice, etc. toate
acestea, trebue sa" recunoastem, se datoreaza, in primul rand,
limitatului camp vizual al istoricilor nostri, care din jumgtatea
a doua a secolului trecut incoace (cu exceptia eventualä a lui
62 I. D. C.-COTERLAN

Philippide, Iorga, BrItianu l Inca alti cativa) se incapatanau

sa se mentina pe pozitia exclusivista, a unei cautoctonitAi ro-
mane§ti, limitatä la geografia, DACIEI TRAIANE, sau in unele
rare cazuri i la aceea a celor cloud Moesib>. Dar, asemenea punct
cle vedere limitat, cum este cel «dacic-traditionalist i. ignoreazd
in mod volt (dintr'un spirit patriotard, care numai a daunat
prestigiului I seriozitätii §tiintifice romane§ti, peste hotare) o
seam& de evidence istorice irefutabile, a caror simplä recunoa§-
tere ca principii directive in cercetarea trecutului romanesc ar
zondamna drept inutile toate discutiile §1 argumentdrile din
cadrul Icontroverse5. Amintim

1) Principiul descendent;ei din Romanitatea Tracia a intregului

.Sudest European;
2) Principiul Formàrii Poporului Roman, in mod organic, direct
si simultan atilt in Nordul cat 0 in Sudul Dunärii, adia, in anexele
geografice ale CARPATILOR, BALCANILOR, PINDULUI §1 ELPILOR
DINARICI;
3) Principiul corespondentei de destin istoric intre Poporul Ro-
man pi intreg spatiul Sudestului European.

Argumentele formulate de cdtre vaste cercuri ale lstorlogra-

liel europene contra punctului de vedere exclusivist qdacoroma-
nisb al istoriografiei noastre nationale se sprijind:
a) pe fapte, intamplari i evenimente care, de§i admise de
majoritatea istoricilor §i parand la prima vedere irefutabile,
sunt totu§i la fel de vulnerabile ca argumentul localizdrii in
timp, fi in spayul dacic al Tailalilor (5);
b) pe o serie de date documentare, inregistrate de istorio-
sau cronografia greco-romand p i conservata, in ciuda vremilor,
pand in zilele noastre.
Atari argumente, daca s'ar fi mentdnut intotdeauna intr'un
-teren strict stiintific-istoric, ar fi putut convinge pe cercetdtorui
mereu in cautarea unei posibilitati de analiza, criticd l solutio-
mare logica a lucrurilor controversate. Felul insä cum au fost
interpretate datele documentare, de tot felul, nu poate sä fi
lost mai unilateral 0 mai tendentios, ATAT IN TABARA ISTO-
RICILOR ROMANI, cat §i a celorlalti participantl la contro-
versa qDACICA).

Un exemplu edificant U ofer6. argurnentarea (limpede i irepro-

§abila din puntul de vedere al unei anumite logice istorice unilate-
rale) a doi istorici unguri Makkai p3 Galdi, in cartea lor de sinteza
Istoriei Româneti intitulazI «Geschichte, der Rumaenerm (6), in
care se regrupeaza, cizeleaa §i analizeaza cu agerime, de0 cu evi-
dentä tendinta., argumentele clasice ale gcolii «roesleriene-hunfalvyene»,
respingandu-se orice «continuitate» totala sau partialA a elementelor
dacice-romanice in spatiul carpatic. Plecitrid dela o chestiune for-
 FORMAREA POPORULUI ROMAN 53

mall, in aparenta neinsemnatl, cum este cea a sistematizArii mate-

rialului istoric, intr'o anumita ordine cronologica, autoril amin-
titei «Geschichte der Rumaenen» ajung sl formuleze urmatoarea bazl.
de discutie:
Expansiunea politica i militara a Romei in spatiul Sudestului
European, din punct de vedere cronologic, cuprinde trei etape:
I. actiunea de cucerire a Illiricului, Macedoniei, Greciei si Pa-
noniei;
actiunea de cucerire a teritoriilor carpato-danubiene, cunoscu-
te sub numele de «Provincia Dacia» adicA Transilvania, Banatul si
Oltenia de astazi;
actiunea care duce la pacificarea definitiva si la transfor-
marea in Provincie a teritoriului cunoscut sub numele de «Thracia:).
Plecand de aici Galdi i Makkai impart si procesul de «romanizare»
a Sudestului in dotia mail faze:
a) una, de o durata de 6 prima la 7 secole, si care transformA in
mod profund, romanizand-o, constiinta etnica a tuturor provinciilor
sudesteuropene, cu exceptia Daciei;
b) cealaltä faza, concentratä inteun secol §i «ceva», si in cursul
cAreia se «romanizeazAD provincia «Dacia» (7) pe masura instapani-
rii eunei civilizatii romane improvizate, caremulturnita extraordina-
rei technice colonizatoare a epocei imperialea ajuns sa infloreascl,
ce-i drept, in Dacia, pentru a dispare apoi cu atilt mai rapid in cursul
navalirilor barbare» (8).
Concluzia imediatA a constatarilor de mai sus este urmatoarea si
ea cuprinde, In rezumat, ideile i argumentele esentdale ale adver-
sarilor acontinuitatii» «Daco-romanilor» in spatdul carpatic, anume:
LCONSECINTELE RASBORILUI DACO-ROMAN
«Populatia bastinasa a Daciei a fost distrusa, aparandu-si Patria.
Corpul de inscriptii rAmas aratti, eft din cele 2300 de nume inregistrate
doar 20 pan& la 30 prezinta elemente fonetice tracice, putand fi
chiar i dacice, insA nu neaparab (9)... «In ultima concluzie, nu
poate exista indoiall asupra faptului, el Dacii, care au supravietnit
expeditiilor lui Traian, nu au putut forma baza Romanitatdi in Da-
cia... orice argumentare, incercand sä demonstreze caracterul autohton.
al Romanilor actuali pe baza unui amestec daco-roman, cade de Ya
sine» (10).
II.COMPOZITIA ETNICA A PROVINCIEI
«In acest gol... si mama in mama cu opera civilizatoare si de
pioneri a militarilor romani, s'a instalat o populatie de colonisti, re-
crutatI ex toto orbe romano, deci din punct de vedere lingvistic si
cultural un adevArat mozaic, din care lipsea tocmai samburele, anu-
me : o limb6 dacd i o Culturtl dacd» (11).

III.PROBLEMA EVACUARII PROVINCIEI DACIA

In anul, 271 ImpAratul Aurelian g...desperans eam i)osse retineri si
in ciuda victoriilor sale asupra Getilor, ... vazand ca, nu mai exista
posibilitatea de a tine Dacia... retrage populatia romanizatA dela
&use si din sate--; ex urbibus et agris «Daciae I...» (12). Intrebarea
fundamentall, care se pune deci, este : «Au parasit cu totii Dacia...?
In mod logic o atare intrebare nu poate gAsi un rAspuns bazat pe
cifre, dar acesta nu este lucrul cel mai important. Chiar daca au
Tames in Dacia resturi de populatie romanizatafapt care nu numai
54 I. D. C.-COTERLAN

ca este cu totul improbabil, dar nu poate fi nici doveditacestea

au cazut prada, fará posibilitate de salvare, navalirilor barbare dm
secoli urmatori.
Dacä ins& a existat totusi acea convietuire jdilicä intre Barbari
pi elementele romanizatedespre care istoriografia romantica a Ro-
manilor s tie sä spuna lucruri atat de frumoaseatunci, aceste resturi
dacice au fost antrenate de catre Got,i i Gepizi in miscarea lor mi-
gratorie spro Apus, unde au disparut...» (13).
IV.SPATIUL DE FORMARE AL POPORULUI ROMAN
Spatiul de formare al Poporului Roman trebue sa, se fi «... limitat
la un teritoriu relativ redus» (14). Conform pareilor autorior cartii
«Geschichte der Rumaenen» acest teritoriu se afla in jurul Arhiepis-
copiei «Prima Justiniaria», a carei jurisdictie se extindea asupra urma-
toarelor provincii: «... Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea, Moesia
Superior, Praevalis, Macedonia...» (15).
V.PROBLEMA ROMANILOR DIN NORDUL DUNARII
«Evolutia ulterioarit a Romänismului poate fi explicata numai prin
migratie» (16). «Insotind populatii turcesti, in mod concret pe Pece-
negi, asa apar Romanii pentru intaia oara in Ungaria §1 anume in
partea de Apus a Comitiatului Fagarasului. Ei sunt amintit,i pentru
intaia oara de-abia in anul 1206. Proxima mentiune este aceea din
anul 1224, care vorbeste despre aPadurea Blakilor i Pecenegilor»
(Silva Blacorum et Bissenorum)» (17).

In rezumat, ideile fundamentale ale adversarilor oricarei

continuitIti a Romanitatii in sectorul carpatic sunt:
a) Intre secolele IV si V, adica dupa retragerea populatiilor ger-
manice din Nordul Dunärii de Jos si dui:a distrugerea regatului gepid
din Transilvania i Panonia, au displixut din aceste regium 'Ana
si ultimele vestigii, care ar mai fi putut reprezenta o «daco-romani-
tate» la Nordul Dunarii p1 ar fi putut deci servi drept Nal etnica
actualului Neam Romanesc.
b) Poporul Roman n'a avut, deci, cum sa se formeze in sectorul
carpato-danubian, Romanii de astazi neavand, neputänd avea de-aface
cu populatia provinciala cunoscuta sub numele de adaco-romanit».
Poporul Roman s'a format, conform acestor argumentari, la Sudul
Dunärii, de unde a emigrat spre teritoriile carpatice, intre secolele
XIII si XIV (18).

Credem cä toate argumentele expuse, reformulate si rast11-

mAcite de un secol incoace, fie in favoarea unei continuitdfi da-
coromane neintrerupte, fie in contra unei astfel de continuitAti 51
propice, in consecintl, unei teorii a imigrdrii Romdnilor, in te-
ritoriul lor naficmal de ast0i, sunt ne-aveniteoricâta agreu-
tate sti1ntifica4 aparentl ar prezenta in cadrul unei discutii de
recunoscutg, obiectivitate §tiintifica; träsätura care de fapt ii
lipse4te In mod complet «controverseiv formate in jurul pro-
blemei spatiului de origine al Poporului Romandacl flu pleacti.
dela realitatea unicA gi inalterabilL pe care o reprezintg spatiul
Sudestului European (19), cu constantele sale fundamentale, In
omplexul de existentä istoricá a Românismului. Tranzactdile
 FORMAREA POPORIILIII ROMAN (5

polemice de caracter speculativ, construite pe o serie de for-

mulisme artificiale n'au putut duce, in mod logic, decat la
faramitarea acontroversei) inteo serie de dialoguri romano-
maghiare, in general, la care s'au alaturat cercuri straine, adan-
cind astfel dispersiunea in tot felul de teme de detaliu, sustinute
de argumentari, a caror categorie stiintifica este aproape intot-
deauna dubioasä. Proportille adevarate ale problemei centrale
procesul de formare in timp i spatin a Poporului Roman
.au fost reduse 1 minimalizate. Dialogurile s'au concentrat cu
timpul asupra: unui cuvant dintr'o inscriptie funerara oare-
care; a unei intorsaturi stilistice dintr'un isvor istoriografic
antic (de ex. Eutropius, VIII, 6, 2: aDacia enim diuturno belly
Decebali viris fuerat exhaustaz (20); a unei aluzii obscure re-
feritoare la miscari de populatii, la fel de obscure, de-alungul
Dunarii de Jos, inainte de mijlocul secolului al III.cum este
cazul Taifalilor; a tot felul de date onomastice, toponomasiice,
cronologice, etc., relationate, pana la un anumit punct, cu pro-
blema centrall a acontroverse5; etc., si s'au transformat in
felul acesta in tot atatea probleme centrale ale istorlografiel, 61
in argumente de prim ordin.
Astfel, in mod inevitabil, acontroversav asupra originilor
Poporului Roman a ajuns sä depaseasca limitele geografice ale
Provinciei Dada, dupa cum a lasat demult in urmit conceptia
polemica a unui Su2zer, Roesler, Hunfalvy (21), Ovary (22), etc.,
contrarii unei continuitäti daco-romanice in spatiul carpatic
sau bazele de argumentare ale unui Seton-Watson (23), QUA,-
t/an (24), Lupas (25), etc. Smulsa din cadrul realitatilor, pro-
blema centrall a acontroverseiv a devenit in ultimele decenii
un episod istoriografic asuspendat in am, inconsistent din punct
de vedere cronologic, geografic, lingvistic, rasial-antropologte,
cultural, folcloric, etc., spre ex.:

'a) istoriagrafia maghiard, interesata in a dovedi imigrarea Roma-

nilor in spapul carpatic dupit navalirea Ungurilor, a fixat leaganul
etnic al Romanismului la sud de Sava §i de Dunarea de Jos, pe
«undeva» prin «Balcani» sau in cuprinsul teritorial al fostei arhidio-
ceze «Prima Justiniana»;
b) istoriografia bulgard, in frunte cu Mutafciev (26) neaga orice
posibilitate istorica, care ar sprijini teza unei eventuale formari a
Poporului Roman in sectorul geografic al muntilor Balcani, respin-
gand, la fel, orice interpretare in favoarea Istoriei Romane§ti a for-
matiei politice medievale a Asaneqtilor;
c) istoriografia iugoslavd, urmand calea trasata de Jirecek (27),
respinge intr'o forma definitiva mice ipoteza, in baza careia spatiul
de formare al Poporului Roman ar putea fi fixat in teritoriile
iugoslave;
d) istoriografia greceascd respinge cu «indignare» (28) teoriile unui
_Tomaschek (29), care a incercat sa demonstreze ea Romanii s'au
56 I. D. C.-COTERLAN

format ca popor in Sudul peninsulei sudesteuropene, adic a. in secto-

rul geografic al Pindului, dintr'un amestec de «Bessi» (neam tracic)
si Romani. Istoricul grec Kerainopoulos (30) merge atat de departe.
incat respinge panA si o eventualA legatura. nationalA intre Romanil
din spatiul carpatic cei din regiunea Pindului.
In concluzie, faza actuala a dialogului polemic intre adeptil
econtinuitätii» neclintite I intre contrarii acesteia i adeptii
unei eimigrari» a Romanilor in spatiul carpato-danubian,
rezultat un cerc vicios, un artificiu istoriografic, care desfigu-
reaza maretul mister al formarii Neamului nostru romanesc.
Restabilirea adevarului istoric, unic, absolut l irefutabil, care
formeaza actul de nastere al Poporului Roman, poate fi obtinuta
numai plecand de la realitatea «Traco-Romanax, a Romanismu-
lui; &lie& tinand in seama constantele sau coordonatele fun-
damentale ale Suclestului European, anume:
I. pozitia Sudestului European pe harta lumii i functia de rAs-
cruce, ce din aceastA pozitie rezultá, si care inzestreazti. acest spatiu,
cu puternice calitAti de absorbtie a celor mai diverse elemente;
IL configuratia interioarl, cu efecte centrifuge din punct de ye-
dere geo-politic, compusl dintr'o serie de celule geografice, dintre
care unele cu functie de epasagii», «coridoare», epunti de legatura»,
etc.iar celelalte «conservatoare» ale anumitor entitAti antropologice,
culturale, politice, etc.;
. na. crearea si persistenta, din timpuri imemoriale, in cadrul geo-
grafic sustinut de conditiile enumArate, a unui substrat antropologie
cultural fundamental, cu functie de «matclo a vietii istorice si care
in mod inevitabil, de-alungul unui permanent proces de dezintegrare
si reintegrare, primecte in sanul sAu suprapuneri ulterioare etnico-
culturale, pe care le nive1eaz1... (31).
0 sea= de istorici, Romani si straini, deplstind etapa ana-
lizei detalillor documentareindispensabile, dar care, in cazul
nostru, n'au of erit solutia, ci din contra, au zadarnicit-o panä
la un anumit punctsi-au dat seama de realitatea erraco-Ro-
manal. a Romanismului; de raportul organic si logic existent
intr coordonatele fundamentale sudesteuropene i fiinta natio-
nala a Romanilor; de constanta sudesteuropeand a Poporului
Roman. In fata acestei unice realitäti istorice toate argumen-
tele: «ex silenciol. (32) sau «... Dacia viris fuerat exhausta3. (33)
sau scoase din documentele lui Bela IV, etc., etc., sunt i raman
inoperante. Acest fapt 1-au inteles i acceptat (deci nu s'au
putut emancipa in mod complet de mecanismul traditional al
«controverseh>) Philippicle (34), Densucianu (35), Safarik (36),
Pic (37), Homo (38), Xeonopcl (39), Onciul (40), Sacerdotea-
nu (41), lorga (42) si Brdtianu (43).
Repetam deci: Realitatea istorica vie, pe care o reprezinta.
deaproape doua mii de ani 1ncoace Poporul Roman, este atat
 FORMAREA POFORULUI ROMAN 57

de ancorata in geografia intregului Sudest European (inclusiv te-

ritoriile carpato-danubiene), incat nu are nevoie de justificari
teoretice si improcedente. Mecanismul istoric care a regulat pro-
cesul de evolutie organica a acestei realitati romanice este mar-
cat de o serie de situatii, care la randul lor sunt determinate
de tot felul de factori antropologici, linguistici, culturali, poll-
tici, pana ci «metanastazici», etc., etc. «Enigma si Miracolul
istoric», pe care Poporul Roman il reprezinta pentru multi
istorici, nu-§1 poate gasi o rezolvare valabila, pe drumul care a
fost urmat pang, acum de istriografie in general, adica, prin
negarea realitätii istorice 1 geografice, i inlocuirea ei cu tot
felul de «date», indiscutabile in ceeace prive§te valoarea lor cro-
nologicd-istoriografica., dar, dupa cum s'a vazut, insuficiente
si deficiente, in toata sistemele de argumentare, din cate au fost
construite in jurul problemei «ORIGINILOR» Poporului Ro-
man. In schimb, credem, c studiindu-se forma de actionare §1.
conlucrare a factorilor diversi amintiti mai sus, putem ajunge
la o solutionare radicala §1 definitiva a problematicei create, in
mod artificial, in jurul existentei istorice indiscutabile i Gonti-
nue a unei «TRACO-ROMANITATI» SUDESTEUROPENE, expre -
sie actuala a Romanitnii Orientale a Imperiului Roman de
RasArit!
1. HENRY, P., in «Revue Historique», t. CLXXIX, p. 266., ss sl
t. CLXXX, p. 406 ss.
SACERDOTEANU, A.: Considerations sur l'histoire des Roumains
au Moyen-Age, in «Melanges de l'Ecole Roumaine en France», 1928,
pp. 105-245.
Aceste studii conVin o critica aproape comp1et5, a bibhografet
referitoare la «controversa» in jurul problemei formarii poporului
roman.
2. SULZER, Fr. Jos.: Geschichte des transalpinischen Daciens, das
ist: der. Walachei, Moldau und Bessarabiens, im Zusammenhang mit
der Geschichte des ilbrigen Daciens als ein Versuch einer allegmeinen
dacischen Geschichte. Wien, bey Rudolph Gaffer, 1781 si 1782.
3. ENGEL, J.: Comentario de expeditionibus Trajani ad Danu-
bium et origine Valaohorum, Wien, 1794.
4. THiERRY, A.: Histoire d'Attila, p. 236, 1847.
Interesant de amintit parerile mai vechi ale lui THUNMANN:
Untersuchungen ilber die Geschichte der östlichen europaischen Völ-
ker, cu o anexa intitulata «Ueber die Geschichte und Sprache der
Albaner und Walachen», Halle, 1774.
5. PATSCH, C.: Beitrage zur Völkerkunde von Siidosteuropa, in
eSitzungsber. d. Wien. Akad.», 208, 2, p. 33 ss. Idem in «Anzeiger d.
Wien. Akad. Wiss.», 1925, P. 208 ss.
58 I. D. C.-COTERLAN

DAICOVICIU, C.: Siebenbiirgen im Altertum, Bukarest, 1943

p. 160 ss.
- In jurul problemei localizärii geografice a Taifalilor s'a iscat
o polemia intre istorici romãni i diver§i istorici sträini. Cauza rezidtt
ii faptul, el de aceastä localizare a Taifalilor fie in Moldova §i Mun-
tenia, pe de o parte, fie in Oltenia §i o parte a Banatului pe de altit
parte (teza PATSCH-L. SCHMIDT), precum §i de incadrarea lor in
mi§arile migratorii ale populatiilor germanice, in secolele LEI §i IV,
depinde confirmarea sau respingerea ipotezet unei pierderi paryale sau
totale a Daciei Malvensis (Oltenia), chiar inainte de 271.
6. Aparutg. in 1942, la Budapesta, colectia «A. E. C.-0.».
7. 8. Galdi §i Makkai, op. c., p. 7. / 9. Id., p. 13. / 10. Id., p. 13 '
11. Id. p. 14-15. / 12. Id., p. 17. / 13. Id., p. /19-20. / 14 §i 15. p. 20-80 . /
16 §i 17. P. 31 ss.
18. Cf. bibliogr. din Henry §i Sacerdo0anu.
19. V. consideratiile noastre din nr. 1 §i 2 ale revistei «DESTINo.
20. GALDI §i MAKKAI, op. c., p. 13.
21. HUNFALVY, P.: Neuere Erscheinungen der rumtinischen
Geschichtsschreibung, Wien u. Teschen, 1886. Idem Az olahok tortente,
Budapest, 1894.
22. Cf. bibliografia din Henry, Sacerdofeanu §i Daicoviciu.
23. Histoire des Roumains.
24. CAPEDAN, M. Th.: L'origine de Macedo-Roumains, Buca-
rest, 1939.
25. LUPAS, I.: Zur Geschichte der Rumänen, Bukarest, 1941.
26. MITrAVCIEF, P.: Bulgares et Roumains dans l'histoire des
pays danubiens, Sofia, 1932.
27. JIRECEK, C.: Geschichte der Serben, Gotha, 1911. Idem:
... Ueber Weygands Buch: Vlacho-Meglen, in «Archly f. slav.
Philol.», XV (1892), PP. 91-102.
28. KERAMOPOULOS : Que sont les Koutzovalaques?, in «Le
Messager d'Athenes», n. 5193-5200, 1939..
29. TOMASCHEK Zur Kunde der Haemushalbinsel, in «Sitzung-
sber d. Wien. Akad. Wiss.», 1882.
30. V. nota 28.
31. V. consideratiile noastre din nr. 1 §i 2 ale revistei «DESTIN».
32. Cf. ROE,SLER, o. C.
V. consideratiile lui DAICOVICIU, in SIEBENBURGEN TM
33.
ALTERTUM, p. 181 ss., in legaturo, afirmatia aceasta a lui Eutropius
(8, 6, 2).
34. PHILIPPIDE: Originea Romamilor. Ia§i, 1923-1928.
35. DENSUSIANU, 0.: Histoire de la langue Roumaine.
36. Cf. BRATIANU, G. Une enigme et un miracle historique : Le
Peuple Roumain, Bucarest, 1942, p. 38. Cf. JORGA: Hist. des Rou-
mains, Bucarest, 1937, vol. II.
 PROBLEMA CONSTITIITIONALA b9

37. PIC, L.: Ueber die Abstammung der Rumaenen, Leipzig, 1880.
38. HOMO, L. : Histoire Romaine. Idem : Essai sur le regne de
Ternpereur Aurelien.
39. XENOPOL, A. : Teoria lui Roesler, Ia§i, 1884. / 40. ONCIUL, D. :
Istoria Romanilor. / 41. SACERDOTEANU, C. C. / 42. IORGA, op. c. /
43. BRATIANU, op. c..
 PROBLEMA CONSTITUTION ALA SI
LOVITURA DE STAT DELA
23 August 1944 (1)
DE MARIUS CISMIGIU

1.Legi constitutionale anterioare loviturii de stat din

August 1944.
Constitutia romdnd din 1923, abia votata de Adunarea Cons-
tituanta, a constituit obiectul principal al reformelor propuse
de toate programele partidelor politice. Aceste proecte pot fi
rezumate in mai multe categorii:
a) Tendinte de ratiolnalizare a Statului prin reforma Legis-
lativului si intarirea Executivului.
b) Reforma structurald a Statului in vederea realizarii Sta-
tului Taranesc (propunerea Partidului National-Taranesc-Juliu
Maniu).
c) Reforme cu caracter autoritar prin intronarea de regi-
muri personale sau autoritare (Partidul National-Crestin-Cuza,
Goga, sau Partidul Natiunii al Regelui Carol II).
d) Reforme totalitare realizate de un partid unic, pe cal re-
.volutionare tinzand spre un regim dictatorial (Garda-de-fer si
Partidul Totul-pentru-Tara).
Trebue remarcat ea regimul democratic din 1923In earl de
o platonica clauza de stilnu era prevazut cu mijloace de apa-
rare impotriva miscarilor antidemocrate si revolutdonare. Toate
aventurile politice, regimurile personale sau demagogiile tota-
litaro-revolutionare erau permise de regimul democrat din 1923.
Doctrina liberalo-democrata nu a imaginat si nici instituit un
complex legislativ, la dispozitia Puterii Judecatoresti sau a Exe-

. (1) Pentru importanta si actualitatea lui, publiam articolul de

fat& in Sectiunea «NoteD. Revista gDestin» nu-si insuseste, insä, in
mod integral, pozitia si argumentarea autorului si isi rezervä fixarea
punctului de vedere propriu, in numg.rul viitor (N. R.).
62 MARIUS CISMIGIU:

cutivului, in vederea unui eventual control prealabil a doctrinei,

scopurilor §i mijloacelor diverselor partide politice. Ar fi fost
necesar un asemenea control intre programele politice §1 legea
constitutIonalgexercitat fie de Curtea de Casatie, fie de un
Consiliu de Stateontrcg prealabil al dreptului de a face pro-
paganda §1 a prezenta candidatd in alegeri §i permanent in
tot timpul activitatii politice. Seriozitatea §1 inalta tinutg ju-
ridicg a Curtii noastre de Casatie ar milita in favoarea atribui-
rii unei asemenea competente.
Lipsa unui asemenea control ca §1 a altor mijloace de auto-
apgrare democrata a deschis, larg, calea tuturor abuzurilor §1
aventurilor. A§a a fost posibilg, plebiscitarea regimului personal
al Regelui Carol sau propaganda totalitarg de dreapta sau de
stanga. Profitand de o stare patologica a politicei romane§ti de
dupa 1923, profitand de libertatiile regimului democrat, s'a
creiat un Partid politic pseudo-democrat al carui program pre-
coniza tocmai suprimarea libertatilor §i regimului ce-i autori-
zase existenta §1 garantase propaganda.
Acela§i fenomen se intamplase in 1933 §i in Germania, cand
regimul democrat al Constitutiei dela WEIMAR a fost supri-
mat prin faimosul STAATSAKT dela POTSDAM, de partidul
N. S. D. A. P., pe cai «legale», profitand de criticatele libertati
democrate.
In Romania, regimul instaurat in 1923, oferea aceia§i slä-
biciune. In cursa spre dictaturgpersonala, autoritara sau to-
talitaracateva doctrine au facilitat progresele partidelor sau
minoritaplor politice respective; rivalitatea dintre ele a pre-
lungit situatia anterioarg, din 1934 pang. la 1938, cand doctrina
Monarhiei active este realizatg prin instaurarea unui regim
dictatorial personal. Astfel ia na§tere Constitutia din Februa-
rie 1938.
Constitufia din 27 Februarie 1938 are caracterul unui Statut,
propus de Monarh §4. plebiscitat de popor. Bine inteles, insti-
tuirea ei a fost posibila datoritg unei Loviturl de Stat, identicg
aceleia din 1864, §i legitimatg. prin mijloacele caradteristice ale
regimurilor personale. Suprimarea libertatilor individuale fun-
damentale, ingradirea activitatil politice, dizolvarea partidelor
politice, inlgturarea elitei politice §1 a reprezentantilor fire§ti
ai natiei, au fost printre cele mai importante efecte; Regele
a devenit Cap al Statului potrivit art. 30 prin violarea preroga-
tivelor Natiunii, suveranitatea nationala este inlocuitg prin
«drepturile originarex, ale Regelui, iar regimul democrat liber
adoptat, a fost inigturat de clictatura personal& a Monarhului.
Reactiunea unora dintre frunta§ii no§tri politici ca §i eveni-
mentele politice internationale au impus suprimarea regimului
 PROBLEMA CONSTITUTIONALA 63

din 1938. Negocierile politice din Septembrie 1940 au dat na§tere

unel dictaturi la inceput totalitare, urmata in scurt timp de
un regim autoritaro-militarist.
La 5 Septembrie 1940 prin decretul-lege N.° 3052 se suspenda
Constitutia din 1938 §i se institue functiunea de «Prim-Ministru
insarcinat cu depline puterh; decretul-lege N.° 3053 din 5 Sep-
tembrie 1940 reglementeazg, prerogativele regale, iar decretul-
lege N.° 3064 din 6 Septembrie 1940 succesiunea la Tron. Situgia
constitutionalg, §i politica astfel creiata, este acceptata de noul
rege Mihai prin decretul-lege N.° 3072 din 6 Septembrie 1940
ca i prin legea deplinelor puteri §1 prerogativelor regale N.° 3067
din 6 Septembrie 1940. Ulterior Statul Roman este declarat Na-
tional-Legionar prin decretul-lege N.° 3151 din 14 Septem-
brie 1940.
Incepand deci din Septembrie 1940, §i pang, la 21 Ianuarie .

1941, se instituecu aprobarea regelui Mihaio dictatura tota-

Mara, dualism politic intre Conducgtor t Partidul unic, se
autolimiteaza prerogativele regale revenindu-se la regalitatea
r epr ezentativa.

2.Reizboiul i Regimul Constitutional tranzitoriu.

Suspendand Constitutia din Februarie 1938 §i instaurand
o dictatura autoritara, Monarhul lasa succesorului sau la Tron
care acceptg, expres noul institutionalism, un regim cons-
titutional tranzitoriu, caracterizand astfel tipul de guverna-
mant autoritar (1).
Am caracterizat in 1941 drept tranzitoriu acest regim cons-
titutional pentruca 11 considerasem drept nascut din «starea
de extrema necesitate in care se gäse§te Vara» (decretul-regal
N.° 3052 din 5 Septembrie 1940); criza politica §i constitutionala
din 1938-1940 impunea reorganizarea Puterilor in Stat i in a§-
(1) Impreung 'cu regretatul nostru profesor I. V. GRUIAauto-
rul actelor constitutionale din 1940am sustinut incli din 1941 cg
prin lovitura de stat din 5 Septembrie 1940 s'a suspendat Constitutia
din Februarie 1938 §i nu s'a abrogat ma cum pretindea restul doctri-
nei rom&ne. (Vedi I. V. GRUIA: Curs de clrept constitutional, Buc.
1941, pag. 19; M. CISMIGIU: Noul regim constitutional tranzitornt,
Buc. 1941, pag. 11; idem, Stat autoritar i stat taranesc, Buc. 1942,
pag. 58; idem, Regimul Constitutional roman, Buc. 1943, pag. 2'7;
idem, Tipologia statald, Buc. 1944, pag. 138 contra: Tudor DRAGANU,
Efectele juridice ale suspenclarii Constitutiunii din 1938, Ia§i 1942;
Const. ANGHELESCu, Noua organizare constitutionala a Statical.:
roman, Ia§i 1942, pag. 3; Traian BROSTEANU, Nota Pandectele ro-
mane 1/2/26/1942.
Pe plan juridic distinctiunea dintre «suspendare» qi «abrogare» ca-
pata o deosebitl important& prin consecintele ei politice pe cari le
vom analiza mai jos.
-64 MARIUS amid:row

teptarea unei nout legi fundamentale s'a imaginat aceastg. Cons-

taupe de crizd. Ina, in f apt, regimul hibrid din 1938 a fost
suspendat 1 inlocuit de o ordine politicd creiata de patru de-
crete-regale, incomplete, nelegitimate §i cari au violat prin-
cipiile fundamentale ale dreptului public.
Inainte de a proceda la studiul lor critic, este necesar sl, se
precizeze organizatia pollticä 1 constitutionalg. instauratI la
1940, regim statal ce a existat in momentul loviturii de stat
din 1944..Actele constitutionale din 5-6 Septembrie 1940 -sus-
pendau «ratio supremitatis» Constitutia din Februarie 1938 (2).
Scopul acestei suspendäri a consistat in intronarea unei dicta-
turi totalitare (revolutia lekionarg) in locul ordinei cezariene
din 1938; vom intalni, deci, in prim rand o ierarhizare intre
politic §i juridic §i apoi o totala violare a drepturilor l liber-
tatilor individuale, o subordonare a Puterilor Statului acelei
uvoluntas principii insfargit o negare totalä a celor mai fun-
damentale principii ale dreptului politic §1 constitutional.
Prin decretul-regal N.° 3070 din 7 Septembrie 1940 Regele
Mihai sanctioneaza, actul constitutional ce sta la fundamentul
autoritarismului roman din 1940-1944. Articolul 1 are urmätoa-
rea redactare (3):
«Investim pe Domnul General Ion Antonescu, Presedintele Consi-
liului de Ministri, cu depline puteri pentru conducerea Statului Ro-
man.» Concluziile ce se pot trage din acest text sunt urmätoarele :
a) Se institue o functiune politica centrall: Conducgtorul Sta-
tului ;
b) Regelecontinuftnd traditia dictatorial& inauguratg. de prede-
cesorul saudeleagd, violand fundamentalul principiu de drept public,
depline puteri noului Conducgtor;
c) Regele ii reservg, ca §ef al Statului, 6 prerogative; (este Ca,
pul ostirii, bate monedg, confer& decoratiuni, are dreptul de gratiere,
amnistie si reduceri de pedepse, primeste si acrediteazá ambasadorii,
inchee tratate).
d) Articolul II al decretului 3072 precizeazg c& Primul Ministru
este numit de Rege fatg de care este responsabil;
e) Primul Ministru exercitä «toate celelalte Puteri ale Statului»
(Art. III D.-regal 3072) si numeste Ministrii; se concentreazg astfel
toate Puterile Statului in mana unei singure persoane ce se substitue
functional institutiei monarhice din Constitutia din 1938.

Astfel se poate constata ca actele constitutionale din 1940

(2) Prof. I. V. GRUIA precizeazg in acest sens: «suspendarea
cutg prin decretul din 5 Sept. 1940 nu inseamng din punct de vedere
juridic desfiintarea acestei legi fundamentale, ci inaplicabilitatea ei;
ea nu se refer& la existenta actului juridic ci la efectele lui, la sus-
pendarea apIicaiunii acestei legi fundamentale» (Curs de drept Cons-
tituVonal, Buc. 1941, pag. 19).
(3) Mon. of. 8 Sept. 1940, I N. 208.
 PROBLEMA CONSTITIITIONALA 65

nu inoveaza decat prin deplasarea prerogativelor pe cari Mo-

narhul §i le rezervase prin .dictatura din 1938, in favoarea unui
Prim-Ministru numit intuitu personae.
Acest magistrat astfel insarcinat cu conducerea totala a
Statului, formeaza organul politic central al regimului consti-
tutional tranzitoriu. el exercitä Puterea. legiuitore, executiva,
§i judecatoreasca, declara razboiul §i. incheie pacea, nume§te
Mini§trii §1 functionarii publici, organizeaza administratia §i
edicteaza regulamentele, imprimä ideea politica §1 sensul cul-
turil. In rezumat, dictatura din 1940 creleaza, o institutie poll-
tico-constitutionala atot-puternica, careia i se atribuesc tota-
litatea manifestarilor politice, juridice §i spirituale.
3.Critica regimului constitutional din 5 Septembrie 1940.
Ratiunea instaurarii regimului constitutional din 5 Septem-
brie 1940? Istoria politic. i constitutionala va raspunde färg
indoiald la aceasta problema. Permanenta violare a drepturilor
fundamentale ale poporului roman §i dictatura regala din 1938-
1940, coruptia §4 regimul personal ca reactiune impotriva formei
totalitare propusä de extrema dreapta, lipsa unei auctoritas
(autoritate pe plan moral) suficienta sä grupeze totalitatea
vointelor imensei majoritati nationale se situeaza, printre prin-
cipalele sale cauze.
Prin Constitutia din 1938, Regele Carol instaurand regimul
monarhiei active, adoptase implicit §i principiul responsabili-
tätdi institutiei regale in viata politica cd constitutionala. Ori
aceasta pozitie era in contradictle totala cu sensul monarhiei
moderne in Romania. Cand, in 1866, s'a instaurat monarhia
constitutionala, cu dinastie strainä, s'a invocat principiul IRe-
gele domne§te §i nu guverneazax, in fata autoritarismului ro-
man, totu§i. intelept §i plin de roade, a Principelui Alexandru I
Cuza (4). Doua, constitutiuni, 1866 §1 1923, au precizat, impus
instituit Monarhia constitutionala inteun regim liberalo-
democrat. Era unicul sens acceptat de Natiunea Romantt, care,
ea singura, este indreptatita sa-§i atribue organizatia politica
§i constitutionala.
Regele provoaca. la 27 Februarie 1938 o loviturd de stat §i
concede o Constitutie. 0 prima violare flagrantä a Vointei Na-
tionale Regimul astfel instituit, atribuia autorului §i deci Insti-
tutiel monarhice, intreaga responsabilitate politica. La 5 Sep-
tembrie 1940 ar fi fost normal ca Monarhia sä traga consecin-
le dictaturii instaurate, dupà cum Alexandru I Cuza a supor-

(4) Vezi Marius CISMIGIU, Tipologie statald, Buc. 1944 ; NEGU-

LESCU ALEXIANU, Tratat de drept public, Buc. 1942, vol. I.
5
 66 MARIUS CISMIGIU

tat riscurile loviturii de stat din 1864. Situatia internationala

a limitat aplicarea integrall a principiului responsabilitAtii,
Principiul monarhic a fost salvat de continuitatea dinastiei.
Noul Prim-Ministru a asumat principiul responsabilitatii.
FatI de Rege, era responsabil Conducatorul Statului, caruia
Mini§trii i functdonarii publici II depuneau juramant de cre-
ding. Eroarea juridica a fost atat de grava incat formula ju-
ramantului s'a rezumat numai la credirrta fata, de Conducator.
Cu titlu de comparatie vom sublinia cä nici in dreptul german
totalitar nu se imaginase o asemenea exagerare; formula ju-
ramantului cuprinzand pe Fuhrer i poporul german.
Pe plan juridic §1 constitutional trebue remarcat faptid ca_
Natdunea Romang nu a fost consultata din 1923 asupra formei
de guvernamant §i a regimului politic roman. Evident, atat
regimul din 1938 cat §1 cel din 1940, au utilizat procedurile ple-
biscitare pentru a justifica aprobarea natiunet pentru «politi-
celea) respective. Valoarea politica §i juridica a acestbr proceduri
de legitimare a lovitunilor de stat este precis incadrata in drept
pentru a i se atribui o libel% §i spontanä adeziune. Timp de-
peste dorazeci de ani, Vointa Nationalä a fost igribrata in
realizärile constitutdonale, iar rezultatele nu au intarziat sä
apart,.
Erorile fundarnentale realizate pe plan constitutional au fost mul-
tiple. Cateva exemple
Lovitura de stat din 1938 se traduce pe plan juridic prin plebisci-
tarea unei Constitutduni octroiate de Rege. Doi ani mai tärziu, tot uni-
lateral, Regele suspenda actul fundamental qi instaureaza un regim
de dictatura totalitara, delegand depline puteri Primului Ministru.
Putea Monarhul sä suspende o lege constitutional& printr'un decret-
lege? Desigur ca nu; aceasta inseamna violarea elementareler prin-
cipii de drept public. Putea acelaqi Monarh sa delege puteri Primului-
Ministru? Categoric nu. Natiunea romina nu delegase-li cum putea
delega?atributele suveranitätii sale unui singur om. Dar chiar claa
s'ar admite ca la 1938 aceasta delagatie'a avut loc, principiuldelegata
potestas non delegaturinterzice o noua delegatie de puteri in favoa-
rea Conducatorului (5). S'a continuat procedura delegatiei delegate
qi in favoarea Vice-Preqedintelui de Consiliu ca qi miniqtrilor titulari.
Juridic tot acest complex constitutional este eronat.
Dupa 1941 toate decretele legi au fost promulgate qi sanctionate cu
formula «Antonescu Mareqal al Romaniei qi Conducatorul StatuluiD.
Ori decretele 3053 qi 3072 sunt categorice; Primul-Ministru este insar-
cinat cu depline puteri qi nu Mareqalul sau Conducatorul. Pe plan
juridic intregul normativism dela 1941 pan& la 1944 este nul ca fiind
viciat in forma.
Regimul din 1940 a legiferat pe plan constitutional pe baza ex-
punerii de motive a decretului-lege din 22 Septembrie 1942 (6). Actele
(5) Vezi M. CISMIGIU, Tipologie statald. Buc. 1944, pag. 138 sq.
(6) Mon. Of. N. 222, pag. 7955 din 22 IX/1942 i CISMIGIU,
op. cit., pag. 192 sq.
 PROBLEMA CONSTITIITIONALA 67

constitutdonale din 1940 creiau o noul ordine fundamentall, dar nu

abrogau ci numai suspendau, pe cea precedentä. Pentru a legif era pe
plan constitutional, trebuia in prealabil abrogatl legea constitutional&
din 1938. Ori aceastä abrogare expres1 n'a avut loc ptin& in Sep-
ternbrie 1944 (7). Lasand deci laoparte importanta problem& a puterii
constituante, se va observa c& intreaga legislatie fundamental& dela
1940 si pana in 1944 are la baz6, un decret-regal din 5/6 Septembrie
1940, näscut din suspendarea Constitutdei din Februarie 1938. Comp le-
xitatm problemii constitutionale este deci evident& (8):
a) Suspendarea Constitutiunii din 1938 cin efectele el),
impunepana la abrogareobligatia unei conformitati intre
spiritul ei §1 textul legilor ulteriore;
b) Actul de suspendare din 1940 violeaza prin unilaterali-
tatea sa principiile noasire constitutionale;
c) Caracterizarea dictatoriala a regimurilor politice ulte-
rioare;
d) Violarea principiilor fundamentale ale Puterii Consti-
tuante;
e) Ilegalitatea legislatiei dintre 1940-1944;
1) Obligatia pentru constituantul ulterior de a abroga
lexpressis verbis» atat Constitutia din 27 Februarie 1938 cat V.
intregul constitutionalism dintre 1940-1944.
4.Raporturile juridice dintre Corcand fi Primul-Ministru.
Origiriea Loviturii de Stat din 1940 trebue inteleasa prin
prizrna celei precedente din 27 Februarie 1938.
Regimul dictaturii regale, prin legea naturala a responsabi-
litatii politice V juridice, pericliteaza atat Monarhia activa cat
V insa§i institutia regalã. Dictatura personaM a Monarhului
abdicat este inlocuita cu dictatura Primului-Ministru responsa-
bil fata de Rege.
Regimul autoritar din 1940 nu a exclus existenta unor ra-
porturi juridice intre Rege *I. Dictator. La 6 Septembrie 1940,
Regele semneaza decretul-regal de confirmare a numirii Pri-
mului-Ministru insärcinat cu depline puteri; deci Regele ino-
veaza in domeniul constitutional, violand principiile funda-
mentale V traditionale politice V excedand limitele juridice ale
decretului-regal.
Acest decret-regal st a. la baza intregei legislatiuni autori-
tare. Sub acest regim s'au edictat cinci categorii de norme:

(7) Vezi I. V. GRUIA, Curs de drept constitutional, Buc, 1941,

pag. 18 sq. M. CISMIGIU, Tipologie statald. Buc. 1944. pag. 138 sp.,
Const. ANGHELESCU, Noua organizare constitutionald a statului ro-
man, Iasi, 1942, pag. 3.
(8) I. V. GRUIA, op. cit., pag. 19.
 468 MARIUS CISMIGIU

a) Acte constitutionale semnate de Rege 0 contrasemnate

de Primul-Ministru;
b) Decretele-regale ale Sefului Statului (Regele) in dome-
_niul rezervat al prerogativelor Sale;
c) Decretele-legi (9) ale Sefului Guvernului in exercitarea
lunctiunii legiuitoare sau in colaborare cu Seful Statului;
d) Decretele Vice-Preqedintelui prin delegatie de puteri;
e) Regulanzentele administrative sau de aplicare a legilor
emanand dela Vice-Pre§edinte sau Mini§trii.
Ierarhizarea actelor legislative prin succesiunea precitata ar
rezolva implicit conformitatea unei categorii fata de cea supe-
rioara. Daca aceasta clasificare ar fi fost respectata, ierarhiza-
rea decretelor ar fi inläturat violarile 0 reglementarile extra
§i contra legem (10). Criteriul formal al actelor leguitoare a fost
adoptat partial, in timp ce unanimitatea doctrinei s'a grupat
in sensul criteriului material.
Tot acest complex legislativ a provenit deci din colaborarea
dintre Monarh-Prim-Ministru-Mini§trii, cu excluderea Parla-
znentului. El a fost, sub forma unei «aprobari a conducerii po-
litice», supus unor consultari plebiscitare in 1941.
5.Tecria puterii constituante in regimul autoritar
din 1940-1944.
Expunerea de motive a decretului-lege din 22 Septembrie
1942 precizeaza: «Aceasta este Constitutia taxi'. §i ceiace Con-
ducatorul va face pentru organizarea Statului, In indeplinirea
puterilor cu cari a fost investit de Natiunea Romana.)
0 lamurire prealabilä. Doctrina moderna admite prin
R. HOHN, Carl SCHMITT, E. R. HUBER, Mircea DJUVARA,
Leon DUGUIT, ca legile ce trateaza prin materialismul lor or-
ganizatia politica suprema sunt de domeniul constitutional.
Afara de doctrina germana, ceilalti constitutionali§ti impun
existenta criteriului valor!! formale a legii fundamentale. Im-
plicit, legea ce organizeaza Puterile Statului capata carcter
constitutional, Ina nu trebue confundata cu legea constitu-
tionalä clasica, elaboratä de o Adunare Constituanta, promul-
_gata 0 sanctionata potrivit normelor impuse in prealabil.
(9) J. LAFERRIERE, refuza, cu just titlu, denumirea de «decret-
lege» decretelor regimurilor autoritare, rezervand-o actelor näscute
din delegatia Parlamentului acordata Executivului (Le nouveau G&W
public de la France, Paris, 1941, pag. 2 sq. Vezi deasemeni si Roger
BONNARD, Les Actes Constitutonnels de 1940, pag. 158 sq.).
(10) CISMIGIU, Tipologie statala, pag. 205 sq.; NEGULESCU-
ALEXIANU, Tratat de drept public, 1942, vol. I, p. 366; G. LIET-
VEAUX, Essai d'une theorie juridigue des revolutions, 1943, p. 406 sq.;
,G. BURDEAU, Cours de droit constitutionnel, 1942, p. 298 sq.
 PROBLEMA CONSTITUTIONALA 69)

Revenind la textul expunerii de motive din 22 S-eptembrie

1942 se poate deduce ca:
. a) Natiunea Romana ar fi exercitat Puterea Constituanta;
b) Natiunea Rom5,nä ar fi delegat sau atribuit Puterea.
Constituanta Primului-Ministru;
c) Decretul-lege 3073 din 7 Septembrie 1940 ar contine M.
delegatia sau atribuirea Puterii Constituante;
Aceasta argumentare pe baza careia s'a exercitat fraudulos.
Puterea constituanta din 5 Septembrie 1940 §i pang, in Sep-
tembrie 1944 este eronata. Natiunea Romanasingura titulara
a Puterii Constituantenu si-a exercitat aceasta prerogativg
din 1923. Neexercitarea ei prelungitä, nu permite o alienare
o expropiere sau delegare in favoarea Monarhului sau a unui
alt magistrat, fie chiar schimbare de titular. Puterea Consti-
tuanta se exercitä de Natiunea Romanl, direct prin Adunarea.
Constituanta, exclusiv ci conform cu principiile noastre istorice
§1 politice. Nu poate fi deci vorba de o delegare sau atribuire
a Puterii Constituante nici exprese l nici tacite prin decretul-
regal 3072.
Regele nu poate delega Puterea Constituanta pentruca nu el este
titularul ei. Regele nu poate suspenda o lege fundamentalg, unila-
teral, si nici nu are prerogative de a decide aplicarea unei constitu-
tiuni oarecare. Nici un text constitutional, nici o practicg juridica si
nici istoria noastrg politicg si constitutional& nu au retinut sau atri-
buit o prerogativg regalg recunoscând Puterea Constituantg a Mo-
narhului. Dela proclamatia dela ISLAZ-9 Iunie 1848ideia Natiunii
suverane a fost definitiv adoptatg de istoria romaneasca i deci Pu-
terea Constituantg apartine Natiunii noastre. Monarhia de origing
diving, omnipotentg, guvernând dupg principiul «quod placuit prin-
cipii» este desuetg in istoria noastrg politica nu mai poate fi vorba
de o revenire in Evul mediu.
Dacg Monarhul nu detinea Puterea Constituantg, cu atät rnai
putin o putea delega Primului-Ministru. Principul relegarii puterii
nu se aplicg in drept public ; delegarea Puterii Constituante nu poate
fi conceputg. Un exemplu recent prezentat de legea franceza din
10 Julie 1940 prin care se acorda Guvernului Republicei dreptul de a
promulga o noug constitutie, sub diferite conditiuni: adeziunea Mares
lului, ratificarea de cgtre Natiunea francezg, aplicarea de cgtre nouile
Adungri si mai ales mentinerea regimului politic. Doctrine, francez&
Roger BONNARD (11), G. LIET-VEAUX (12), Julien LAFERRIE-
RE (13)refuzg in unanimitate ideia de fraudg la Constitutre si in
sfarsit idea Puterii Constituante delegate. In acest exemplu, PETAIN
fusese expres imputernicit de Adunarea Nationalg. Ori aceastg Adunare
nu avea dreptul de a exercita Puterea Constituantg.
(11) Roger BONNARD, Les Actes Constitutonnels de 1940, pag.
35 sq.
(12) G. LIET-VEAUX, Essai d'une theorie juridique des revolu-
tions, 1943, pag. 86.
(13) Julien LAFERRIERE, Le nouveau droit public de la France,
1941, pag. 14 sq.
'70 MARIUS CISMIGIU

In Romania, situatia juridica era precara; delegatia de pu-

teri nu a fost acordata de o Adunare Nationa la ci de Rege. Un
monarh constitutional este supus legii fundamentale pe care
trebue s. o respecte l sa o apere. Nu poate fi deci vorba de
o Putere Constituanta monarhica atata timp cat Regele este
obligat sä jure «respect Constitutieh si cu atat mai mult cu
cat aceastä Putere apartine Natiunii suverane, 0 se exercita
nu prin Adunäri Nationale ci in mod exclusiv si exceptional
prin Adunäri Constituante. Situatia constitutionala din Sep-
tembrie 1940 a fost improvizata, 1 imprudentä. Regele lichidea-
zape plan politico dictatura, suspendand o Constitutie oc-
troiata, instaurand prin exercitarea Puterii Constituante, ce
nu-i apartinea, un nou regim dictatorial iar noul dictator pre-
tinde originea Puterii sale Constituante in delegatia de puteri
acordate de fostul l noul monarh. Titlul precar al acestui drept
este evident; in timp normal atat mandantul cat si mandatarul
sunt pasibili de pedepsele prevazute de Codul Penal.
Natiunea Romanä a exercitat In 1923 Puterea Constituanta,
pentru ultima oara. Tot instituVonalismul ulterior nu poate
fi atribuit Poporului Roman, ca fiind impus farä consimtaman-
tul sau. Juridic 0 politic, Constitutiile 1 Actele Constitutionale
de dupl 1923 sunt nule.
6.Lovitura de stat dela 23 August 1944.
Nici regimul constitutional instituit la 5/6 SePtembrie 1940
nu a putut supravietui crizei politice din 1944. Pe plan inter-
national, evolutia politicei externe, impunea aplicarea princi-
piului responsabilitatilor. Aplicarea imediatä l obligatorie a
responsabilitatii politice ca si a corespondentei sale pe plan
constitutional, impunea deci: reforma constitutionala, conse-
cinte politice pentru regim l eful sàu, responsabilitatea Pri-
mului Ministru fata de Rege, 1 a Regelui fata de Natiunea
Romana. Dezastrul tarii, ocupatiunea straina, prabusirea fron-
tului si a aliantelor repercutau pe plan juridic criza regimului
constitutional autoritar.
Pentru a treia oara Regele intervine activ pe plan politic
extern 0 intern; evenimentele precipitandu-se, actel0 de guver-
nämant se succed rapid: negocieri cu inamicul in vederea In-
cheleril unui armistitiu, arestarea Primului-MiniStru, capitu-
lare, ocuparea teritoriului national, semnarea conventiei de ar-
mistitiu, succesiunea de regim, reactualizarea regimului mo-
narhiei constitutionale, insfarsit modificarea unilaterala a legii
constitutionale din 1923.
Conditiunile tulburi in cari s'au petrecut evenimentele ca
*1. data lor relativ recenta, impiedica, de sigur, o justa apre-
 PROBLEMA CONSTITUTIONALA 71

ciere; judecarea lor precisä va avea loc, in Vara, in lumina

documentelor §i situatiunilor momentului istoric. Pentru mo-
ment, §i in vederea pregatirii viitoarei organizatiuni politice
§i constitutionale a t ril, trebuesc trase anumite concluziuni.
Necesitatea schimbaxii aliantelor, näscuta din victoria aliatilor,
a impus cautarea bazelor unei conventiuni de armistitiu. In
August 1944, dupa lungi §1 infructoase tratative, un armistitiu
se impunea; Primul-Ministru einsarcinat cu depline puteri) 91
deci §i cu prerogativa de a incheia pacea, era convins de nece-
sitatea armisti,iulu1. Garantiile aliate, conditiunile tehnice §i
ale semnaturii, diferau de acelea propuse de politica regala.
Pe plan juridic, Primul-Ministru detinea discutatele Idepli-
ne-puterb necesare elaborarii §i semnarii Conventiunii de ar-
mistiXiu. Actele Constitutionale din 1940 precizau trecerea pre-
rogativei regale de a declara rasboiul §i a incheia pacea, in
competenta Primului-Ministru dnsarcinat cu depline puteri).
Monarhul a apreciat desigur ca momentul politic al in-
cheierii armistitiului sosise; pentru a precipita atat semnarea
lui, cat §i pentru a-§1 recupera prerogativa incheierii paciice-
data prin decretul-regal 3072Regele provoaca Lovitura de
Stat dela 23 August 1944. In drePt constitutional, acest act po-
litic, poate fi incadrat cu mare dificultate din cauza impreci-
ziunii textelor.
La origine, regimul autoritar roman, ia na§tere din decretele-
regale N.° 3.052 §i 3072, edictate printeo fraud& la tonstitutie.
Lovitura de Stat din 1944 are drept finalitate inlocuirea regl-
mului autoritar, el insu§i, sau numai inlocuirea Primului-
Ministru?
Spre deosebire de o parte a doctrinei, noi am sustinut inca
din 1943 (14), ca, institutia «Primulul-Ministru insarcinat cu
depline puteri) neavand un caracter permanent, ci dntuitu per-
.sonaeb, el putea oricand fi inlocuit. Aceastä inlocuire trebuia
sä fie facuta pe baza unui decret-regal identic cu cel din 1940.
Constitutia din Februarie 1938, nu mai impunea contrasemna-
rea decretului de catre Ministrul demisionar. Decretul-regal de
numire a succesorului in 23 August 1944, nu prevede insä, pen-
tru Gen. Sanatescu, o delegatie de depline puteri in sensul de-
cretelor 3052 qi 3072.
Trebue deci dedusä concluzia ca Lovitura de Stat din August
1944 avea drept scop, nu numai semnarea Conventiunii de ar-
mistitiu, care formalitate a avut loc abia in Septembrie 1944, ci
§i schimbarea regimului constitutional. Evident, nici un text

(14) Marius Cismigiu, Tipologie Statald, p. 149 sq., contra:

Negulescu-Alexianu, op. cit., p. 319 §i C. Angheleseu, op. cit., p. 13.
72 MARIUS CISMIGIU

constitutional nu precizeaza acest important eveniment, insa

faptul ca decretul-regal din August 1944 nu prevede instituirea
unei delegatiuni de puteri in favoarea noului Prim-Ministru
conditiune esentiala a continuitätii regimului autoritarcat
reluarea de catre Rege a prerogativelor sale, temporar cedate,
gi
militeazä in favoarea acestei teze.
La 23 August 1944 Regele provoaca deci o loviturä de stat:
a) in vederea schimbarii regimului constitutional;
b) pentru a gasi un fundament juridic actului de guver-
namant al semnarii armistitiului;
c) pentru a facilita schimbarea Primului-Ministru si deci a
accelera incheierea Conventiunii de armistitiu;
d) nici o indicatiune precisa nu este data asupra viitorului
regim politic.
Lipsa de preciziuni relative la sensul noului regim, pune ime-
diat grava problema a responsabilitatii guvernamentale. Dacä
regimul autoritar din 1940 a continuatceiace noi nu credem
responsabilitatea Primului-Ministru SANATESCU este angajata,
fata de Rege; dar Presedintele de Consiliu nu se bucurä de
statutul politic al predecesorului sat' si deci, la o actiune limi-
tata corespunde o responsabilitate proportionala. Daca Primul-
Ministru era numai responsabil partial fata de Regein cadrul
unei actiuni ordonateintreaga responsabilitate istorica, poli-
tica si juridica se repercuteaza asupra Monarhului. Toate de-
claratdunile, ulterior facute, de catre diver§ii colaboratori la
Lovitura de Stat tind a preciza ideia responsabilitatii regale.
Dar evolutia politica de dui:A 1944, obliga o atitudine prudenta
fata de aceste declaratiuni prea concordante 1 pline de grave
consecinte. Evident, Regele§i numai elputea realiza Lovitura
de Stat din 1944. Ministrii nu-1 puteau decat secunda. In acest
sens l su scopul precizarii problemei de responsabilitate regala,
va trebui verificat in ce masura, Primul-Ministru si Ministrii,
au executat injonctiunile Sefului de Stat, s'au identificat cu ele,
s'au opus la executarea lor, sau au excedat sensului i _textelor
bor. In cazul in care, Primul Ministru ca si Consiliul de Minis-
trii, s'au limitat la executarea textualä a injonctiunilor regale,
in spiritul §i litera lor, vom putea preciza:
a) 0 prinid responsabilitate a Miniltrilor fata de Rege re-
lativa la executarea dispozitiunilor primite;
b) 0 responsabilitate regalti, politica, istorica si juridica
integrala i exclusivafata de Poporul Roman, in totalitate
si in individualitate;
(a) TJn fost functionar al Ministerului de Externe roman, A. CRET-
ZEANU, reia argumentarea clasica a colaboratorilor la Lovitura de
Stat din 23 August 1944. (La Nation Roumaine, 15. I. 1952, Les Ne-
 PROBLEMA CONSTITIITIONALA 73-

gociations du Caire pour l'armistice roumain.) Din nou, scopurile vadit

urmarite de colaboratorii directi ai Capitularii, ne obliga la o excesiva
prudenta; din textul naratiunii publicate se poate conclude :
Din 1943 guvernul Antonescu era favorabil incheieirii unui
dar refuzand urmarile capitularii, pretindea garantine occl-
dentale;
0 minoritate activä formata din functionarii Ministerului de
Externe, a sabotat tratativele duse de guvernul Antonescu;
U. R. S. S. a oferit conditiuni mai favorabile Maresalului Anto-
nescu deceit negociatorilor dela Cairo;
Aliatii impuneau Capitularea drept o conditde «sine qua non» a
conventiei de armistitiu;
Argumentarea de astazi a acestei eminoritati active» care s'a substi-
tuit factorilor politici si constitutionali ai Romaniei, reitereaza teza
coresponsabilitdtii Regelui i a partidelor tärdnesc si liberal sl impli-
cit vrea sä stabileasca o solidaritate intre reintroducerea monarhiei
in Romania i culpabilitatea bor.
In drept acesti funtionari, au abuzat atat de increderea Regelui,
Ministrului Antonescu, cat $ i de aceia a leader-ilor politici romani. Ideile
juridice de abuz, substituire i deturnare de putere vor trebui fi pre-
cizate in acest caz. Factorii constitutionali romani par a fi fost straini
ideii de colaborare cu inamicul, adversari ai ocuparii teritoriului na-
tional, si inselati de continutul i caracterul juridic al diktat-ului de
armistitiu.

c) 0 responsctbilitate comund, a Regelui, solidar cu mini§trii

sal pe plan constitutional §i civil pentru repararea diverselor
prejudicii morale ci materiale cauzate de Lovitura de Stat.
Pe plan constitutional actiunea politicg a Regelui impunea
deci o Lovitura de Stat. Numai astfel intregul institutionalism
autoritar putea fi suprimat i deci, ca o urmare imediatg, se
putea gäsi aparent o baza juridicg semnärii Conventiunii de
armistitiu.
In orice caz, faptul cg ulterior divercii colaboratori la Lo-
vitura de Stat din 1944 ca l Minictrii ce s'au succedat incearcg
sg atribue Regelui intreaga raspundere politica §1 juridicg, nu
constitue un element decisiv pentru adoptarea acestei teze. Dacg,
ei pot pretinde aplicarea. integralg a raspunderii monarhice in
ceiace privete Lovitura de Stat, aceiasi colaboratori, deveniti
minictrii, nu pot fi acoperiti de Rege pentru actele politice ince-
pand dela 2 Septembrie 1944.
Evident dela 23 August la 2 Septembrie 1944 Guvernul ro-
man este instituit de un regim de fapt, fgrg nici o bazä cons-
titutionalg; dela 2 Septembrie 1944, repungndu-se in vigoare
Constitutia din 1923, intreaga responsabilitate incumbg Minic-
trilor. Or, Conventia de Armistitiu a lost semnatti la 12 Sep-
tembrie 1944 deci sub regimul responsabilittitii ministeriale.
Faptul Ca Regele a fost gre§it infomat asrupra valorii juridice
a repunerii in vigoare a vechii Constitutiuni, nu poate fi invo-
cat in favoarea inaplicgrii responsabilitatii ministeriale. Dacä
'74 MARIUS CISMIGIII

Poporului roman nu i se pot imputa urmArile politice §1 jurklice

ale acestei erori, iar Regele poate invoca faptul ca a fost gre§it
sfAtuit de mini§trii sM, intreaga raspundere se repercuteaza
asupra fo§tilor colaboratori devenit,i mini§trii, in guvernele ur-
m&toare.
0 atat de gravA eroare, inseamnA obligatoriu, o sanctionare
exemplar& a fo§tilor magistrati. Desigur el Monarhul se va gasi
alaturi de Poporul Roman in momentul aplicArii legii respon-
sabilitatii ministeriale.
7.Repunerea in vigoare a Constitutiei din 1923.
0 atentie deosebitg, trebue rezervatA decretului prin care
Constitutda roman& din 1923 este repusa in vigoare la 2 Sep-
tembrie 1944.
Cateva preciziuni de ordin formal sunt necesare. Succesiunea
istoricä pe plan constitutional indicA intre legea fundamentalA
din 1923 §i 2 peptembrie 1944:
a) Constitutiunea din 1923, abrogatA unilateral de Rege;
b) Charta octroiatd din 27 Februarie 1938, legitimatä §i sus-
pendatA de autorul ei;
c) Actele constitutionale din 5/6 Septembrie 1940, ce instau-
reazA un regim autoritar;
d) Lovitura de stat din 23 August 1944 §i regim personal;
e) Repunerea in vigoare a Constitutiei din 1923 la 2 Sep-
tembrie 1944.
In drept constitutional singura legea fundamentala din 1923 a fost
elaboratä dupa normele juridice stabilite si in spiritul politic al re-
gimului democratic. Toate celelalte legi, acte si decrete constitutionale
prezfhta vicii atat formale cat §i materiale. Edictate §1 institutionali-
zate cu violarea normelor fundamentale juridice, ele altereaza, mo-
difica sau revolutioneaza organizatiunea noastra politica suprema.
Atat pe plan juridic, cat si pe cel politicformal si materialtoate
aceste acte si fapte constitutionale, sunt lovite de o nulitate ab-
solutä.
Evident, la 2 Septembrie 1944, Regele, realizand pozitia critic& a
regimului nascut din Lovitura de Stat din 23 August 1944 si mai ales,
voind sa, repare violentarea drepturilor fundamentale ale Natiunii Ro-
mane si o revenire la principiile noastre juridice traditionale, incearca
sä abroge expedientele constitutionale ale predecesorului WI la tron,
repunand in vigoare Constitutia din Martie 1923. Acest act politic pune
insa, pe plan international si constitutional grave probleme ce nu pot
fi aceptate cu usurinta.
a) Repunerea in vigoare a Constitutiei din 1923in afara de o sa-
tisfactde Inoraläavea drept prim obiectiv sa, dea regimurui instituit
prin Lovitura de Stat din August 1944 o bug, constitutionalä. Acest
regim legalizat, ar fi putut justifica, responsabilitatea politica a Lo-
viturii de Stat, daca, intre timp conditiunile politice si militare ale
Conventiunii de armistitiu nu ar fi alterat infrastructura juridica. a
unui regim democrat. Decretarea unilaterala a repunerii in vigoare
 PROBLEMA CONSTITUTIONALA 75

.aunei legi fundamentale nu era suficienta pentru a legaliza un re-

gim politic nascut, dintr'a Lovitura de Stat. Nafiunea Romana nu
a putut exercita prerogativele Suveranitatii ei: acordul necesar rein-
troducerii Constitutiunii, alegerea libera a Adunarii Nationale, reor-
ganizarea regimului democrat, libera exercitare a drepturilor politice
gi constitutionale, desemnarea nestingherita a reprezentatilor parla-
mentari si a ministrilor, libertatea cultelqr, a presei, a manifestatii-
lor, etc., etc. Ocuparea teritoriului national de forte armate straine,
interzicea implicit exercitarea Suveranitatii nationale i, deci viola
principiul fundamental democrat si politic al independentei nationale.
Repunerea in vigoare a Constitutdei din 1923 nu inseamna deci libera
exercitare a drepturilor i functiunilor constitutionale de catre popo-
rul roman.
b) Porte le de ocupatie au fost, fireste, favorabile acestei reactu-
lizari a Constitutiei din 1923nu numai ca un important efect de
psichologiepolitica dar i pentru a da o legalitate actelor guvernelor
ce vor semna Conventda de armistitiu, zece zile mai tarziu. 0 lunga
experienta politica a evidentiat suficient valoarea politica si juridic&
a apetecelor de hartie». Daca guvernul semnatar al Conventiei de
Armistitiu ar fi fost legitimat numai de Lovitura de Stat din 1944
cum este in realitate verificatvaloarea juridic& a acestei semna-
turf reprezinta o simpla impostura.
c) Regimul politic nascut din Lovitura de Stat din August 1944
nu poate fi legalizat cu efect retroactiv de repunerea in vigoare la
2 Septembrie 1944 a Constitutiei din 1923;
cl) Nici o form& constitutionala n'a fost si nu putea fi reSpectatit,
data flind situatiunea militara, politica si internationala;
e) Aceiasi situatlune exceptionall excludea libera exercitare a
drepturilor i functiunilor constitutionale;
f) Natiunea Romina nu a fost consultata nici asupra oportuni-
tgii §i nici a valabilit4ii actului din 3 Septembrie 1944. Caracterul
sau unilateral este deci evident;
g) Nici guvernele ce au succedat nu au Yost constituite dup& nor-
mele constitutionale;
h) Lipsa totala a Parlamentului, a organizatiunilor locale ci re-
gionale, violarea principiului separatiunii Puterilor in Stat, imposibi-
litatea exercitärii drepturilor cetatenesti l politice.
S'ar putea pretinde, bine inteles, cà Regele a decretat aceas-
t. repunere in vigoare prin clasica formula: prin gratia lui
Dumnezeu I vointa natioriala». Aceasta argumentarefavora-
bila legalitatli actelor politice savarsite ca sci a Conventiei de
Armistitiu si a Tratatului de paceeste complect eronata. Prima
parte a formulei reprezinta, o simpla cutuma de cancelarie si
o formula de stil administrativ. Monarhia de drept divin este
desueta. In ceiace priveste exercitarea, in acel moment, a unei
Vointe Nationale inseamna, a ignora realitatea politica si cons-
titutionall Nici odata Natiunea Romanä nu a delegat si nu
putea delega Vointa 1 prerogativele ei, in favoarea monarhului.
Natiunea Romana nu a fost consultata in acest sens. Daca to-
tusi s'ar pretinde de catre Puterile straine ca Regele ar fi
putut decreta reactualizarea Constitutiei din 1923, ca mandatar
al Natiunii Romane si organ de exprimare a Vointei Nationale
76 MARIUS CISMIGIU

prin faptul cä a fost aceptat ca Monarh si deci Sef de Stat, se

poatecu just titluobiecta faptul Ca Regele nu a depus ju-
ramant In 1940 in fata Adunarii Nationale, ca Natiunea Ro-
mana n'a exercitat vointa sa din 1923, §1 ca pe plan constitu-
tional, Regele a exercitat de fapt, prerogativele regale faxl a IL
investit juridic de Natiunea Romana.
Actele urrnatoare Loviturii de Stat din August 1944 sunt
simple acte de guvernamant, ce nu angajeaza cleat responsa-
bilitatea autorului lor §1 nicidecum a Natiunii Romane.
Dealtfel, pe plan juridic, repunerea in vigoare la 2 Septem-
brie 1944 a Constitutiei din 1923 este viciata. Trebuia in prea-
labil abrogata, cu formele constitutionale, Charta octroiata din
1938, era necesara anularea putt', §i simpla a Actelor Constitu-
tionale din 1940 §i apoi obtinuta exercitarea Vointei Nationale
ca o conditie fundamentaIa pentru reactualizarea vechei Cons-
titutduni. Starea de necesitate, salvarea statului, nu justifica
acte constitutionale cu efecte atat de grave pentru viitorul po-
porului roman.
8.Modificarea unilateralti a Constitutiei din 1923.
In realitate, repunerea in vigoare a Constitutiunii din 1923
a corespuns atat necesitatii de legalizare retroactiva a regimu-
rilor instaurate la 23 August 1944 cat si dorintei Puterilor ocu-
pante, de a gasi un fundament juridic actelor de guvernamant
relative la incetarea ostilitatilor §i a statutului de ocupatie al
teritoriului national. Insä, iic Adunarea Nationala n'a fost
convocata, nici guvernul nu s'a sprijinit pe o majoritate par-
lamentara aleasa, nici ratificarea sau aprobarea politicei exter-
ne §i interne n'a avut loc.
Caracterul de regim personal al guvernarii posterioare Lo-
viturii de Stat din August 1944 este deci evident.
Ulterior lui 2 Septembrie 1944, Regele decreteaza printre alte
masuri, tot unilateral, suprimarea Senatului §i deci abandona-
rea sistemului parlamentar bicameral, expres prevazut de Cons-
titutia din 1923. Alegerile parlamentare au astf el loc §i sistemul
monocameral ia na§tere in Romania.
Acest exemplu viu pune problema adevaratului sens al actiunii
constitutdonale din 1944/45. Intreaga doctrina este unanima in a re-
cunoaste ca printre principalele efecte constitutionale ale starii de
rasboiu este si interdictia absoluta de a modifica legea fundamental&
in caz de ra.sboiu sau ocupatie a teritoriului national (15). Constitutda
franc:ea, din 1946 pune de altfel principiul in art. 94: «ocupatia teri-
toriului metropolitan, in totul sau in parte, de catre forte sträine,
constitue un obstacol la revizuirea Constitutieb).
(15) Georges VEDEL, Droit Constitutionnel, Sirey, 1949, p. 530 sq..
 PROBLEMA CONSTITUTIONALA 77

Nu numai c& ocupatia intregului teritoriu roman ar fi inter=

orice modificare a textului Constitutiei din 1923, dar chiar legea fun-
damental& romanl, precizeaza, expres, in titlul rezervat special, con-
ditiunile, caracterele si procedura modificarilor constitutionale. In fapt
Regele repune in vigoare la 2 Septembrie 1944 vechea Constitutie, la
cererea Puterilor straine p decretean, modificarea principiilbr legii,
referitoare la organizarea Legislativului. Ce justifica aceasta modif
cae? Intrucat situatia precara dela 2 Septembrie 1944 perrnitea decre-
tarea desfiintarii Senatului?
Lasand la o parte faptul, c& Regele nu avea dreptul nici de a
repune unilateral in vigoare Constitutia din 1923 si cu atilt mai putin
de a o modifica i a-i suprima principiile ei fundamentale, ratiunea
suprimarii Senatului trebue Mita& in tendintele constitutionale co-
muniste din 1945-1946. Sistemul monocameral facea posibil&spune
Maurice DUVERGER (16); «dictatura unei Adun5zi atotputernice»,
dominate la randul ei de partidul majoritar. Dupg. 1944 Partidul Co-
munist a crezut ca majorit4ile substantiale castigate in alegerile
pentru Constituante, ii vor of eri posibiitatea unei dictaturi prin Adu-
nari Nationale unice i prin acest mijloc constitutional se intrearea
calea dominarii Statului insasi §1 inifine, realizarea dictaturii co-
muniste.

Monarhul acceptand principiul comunist al Adunärii Na-

tionale unice, a fost trei ani mai tarziu propria victima a
violärii principiilor constitutionale.
Adunarea quasi-comunista, aleasä pa baza acestui principiu,
exercitand acea «dictatura a unei Adunäri atotputern1ce3.dupa
ce in prealabil obtinuse, din partea Regelui, ratificarea lega-
litatii operatiunilor electoralea realizat dictatura partidului
majoritar §1. a obtinut actul de abdicare. Pe plan constitutional
decretul-regal de abdicare din 30 Decembrie 1947 este conse-
cinta fireasca a violaxii principiilor legii fundamentale din 2
Septembrie 1944.
9.--Partidele politice, colaborarea la Lovitura de Stat It
raporturile lor pe plan constitutional.
Lovitura de Stat din 23 August 1944 introduce in Romania
principiul delegatiunilor mixte guvernamentalo-opozitioniste.
Cutuma noasträ politica nu cuno§tea acest principiu. Pacea dela
Bucure§ti din 1913 a fost semnatä cle Titu MAIORESCU cu un
guvern conservator, pacea din 1917 de MARGHILOMAN, ia,r Trata-
tele dela Versailles, Trianon §i Saint-Germain de Generalul
COANDA in numele guvernului liberal. Lovitura de Stat din 1944
a fost executata de Rege, dupa, ce in prealabil a cerut consim-
tamantul §efilor partidelor liberal, national-täränesc, socialist
§1 comunist. Absenta lor la actul material al Lciviturii de Stat,

(16) DUVERGER, Manuel de droit Constitutionnel et de sczence

Politique, Ved. 1948, p. 118.
(17) Georges VEDEL, op. cit., p. 299 sq.
78 MARIUS CISMIGIU

a fost inlocuita en participarea Sefilor partidelor, ca mini§trii.

de stat in primele guverne.
Pe plan constitutional urmärile acestei proceduri sui-generis
pune doul probleme; a) in ce mäsura actele politice ale celor
trei leader pot produce efecte juridice de aCeiaqi valoare
natura cu acelea ale Vointei Nationale? S1 b) cat timp actele
Guvernului au obtinut aprobarea partidelor politice §1. in ce
sens?

La 23 August 1944 Guvernul raiscut din Lovitura de Stat, a avut

in realitate caracterul unui GUVERN PROVIZORIU. Repunerea in.
vigoare a Constitutiei din 1923 nu a insemnat ipso-facto §i punerea
in mers a institutiunilor politice fundamentale. Convocarea Corpurilor
legiuitoare, convocarea unei Constituante, alegerile comunale, jude-
tene si parlamentare, etc., etc., au inceput sä functioneze abia mult
mai tarziu. Franta a solutionat o problem& identica cu mai multa pru-
denta si mai aproape de logica juridic& Toate guvernele franceze, dela
eliberare, au purtat denumirea de Guverne provizorii ale Repithlicet.
Adunarea Constituanta a pregatit legea fundamentall i abia dupa.
aprobarea data de Natiune, s'a procedat la desemnarea primului Gu-
vern ,constitutional in Octombrie 1946. Faptul ca in Guvernele provi-
zorii franceze erau reprezentate diversele partide politice, nu a auto-
rizat executivul sa schirnbe caracterul sau provizoriu.
In Romania, Guvernele constituite dupa 23 August 1944 rni au o
alta caracteristica decat provizorii, iar faptul ca la 2 Septembrie a
fost repusa in vigoare Constitutia din 1923 nu inseamna Mei ca pro-
vizoratul guvernamental a fost suspendat 51 nici constitutionalizarea
nouilor Guverne. Principiile fundamentale nu au fost respectate, pro-
cedura prevazuta de ea nu a fost exercitata §i institutiunile consti-
tutionale nu au functionat.
Partidele politice, ele insile, ca institutiuni de drept public, nu au .

functionat normal; suspendate si interzise ani dearandul, eIe §i-au

vazut cadrele decimate, programele depasite si contactele cu alegatorii
suprimate. Se pare totusi c actiunea guvernamentall nu s a bucurat
de sprijinul nelimitat al celor trei partide. Seful Partidului taranesc a
refuzat sa ia parte personal la Lovitura de Stat. Trei partide au con-
testat rezultatele alegerilor parlamentare i au manifestat aceastä
opozitie atat prin absenta cat si prin injonctiunea adresata Regelui
de a refuza deschiderea noului Parlament comunisto-socialist. Pe plan
international deasemeni ele s'au opus la cedarea Bucovinei si Basara-
biei si au fost absente la semnarea Tratatului de pace dela Paris.
Este temerara deci ipoteza ca Partidele liberal, taranesc §i socia-
list au schimbat atilt caracterul provizoriu al guvernelor din 1944-46
cat si ca ar fi aprobat actiunile politice si constitutionale urmatoare
Loviturii de Stat din 1944.

10.Lovitura de Stat §i valoarea juridicei a semniirii

Conventiunii de armistitiu din 12 Septembrie 1944.
In lumina preciziunilor de mai sus trebue situatA cercetarea
valorii juridice a semnIrii Conventiunii de armistitiu din 12
Septembrie 1944. Daa, politic, Lovitura de Stat din 23 August
 PROBLEMA CONSTITIITIONALA 79

a impus armistIiu1, schimbarea regirnului politic i constitu-

tional obliga, studiul valabi1it4li Conventiel.
Precizam conditiunile juridice i situatia constitutionala:
a) 23 August 1944 Lovitura de Stat si capitularea;
b) 2 Septembrie 1944 repunerea in vigoare a Constitutiei din 1923,
c) Imposibilitatea materialä de functionare a institutiunilor consti-
tutionale ;
d) Constituirea de guverne provizorri;
e) Ocuparea teritoriului national;
.f) Suspendarea exercitärii suveranithtii nationale i limitarea ac-
tiunii guvernamentale;
g) 12 Septembrie 1944 semnarea Conventiei de armistitiu.

cBataliilespune Prof. G. VEDEIL (18)iau sfarsit, de cele

mai multe ori, printr'un armistitiu. Armistitiul nu este pacea;
este o suspendare a operatiunilor, destinatä in principiu sa
prepare pacea, dar care se poate termina printeo reluare
luptei. La originea sa, armistitiul este o conventie mintara. Dar
in practica secolului al XX-lea, ea a devenit o conventie in
special de naturg politica desi negocierea ei poate fi adesea
incredints.ta sefilor militari.,
Exemplul armistitiului franco-german din 1940 ca 1 nego-
cierile din Corea sublinieazg, <Ter a contrarios, caracterul unic
al armistitiului roman din 1944. El ar fi trebuit sa insemne,
dupg cum precizeaza VEDEL, NIBOYET (19) si Vicaza (20), o sus-
penclare a operatiunilor militare, in vederea prepaarii Trata-
tului de pace, dar lasand l posibilitatea reluarii ostilitatilor.
In cazul Romaniei, armistitiul nu a coincidat cu suspendarea
bilateralti, ca in orice conventie, a operatiunilor, ci o capitulare
a armatei i o ocupare a teritoriului national de catre fortele
inamice. In realitate nu se poate vorbi de un armistitiu. Desf-
surarea evenimentelor militare intre 23 August ,si 12 Septem-
brie s'a limitat la ocuparea teritoriului, la dezarmarea armatei
si la deportarea unitätilor combatante. Negocierile duse pana
la 23 August au devenit caduce dat fihid ca U. R. S. S. a
amanat semnarea Conventiei de armistitiu pang la ocuparea
tarn. Nu numai a a fost o suspendare unilateralg, dar s'a
impus, in acelasi timp, atat dezarmarea armatei romane cat
91 ocupatia rusä.
De altfel documentele juridice cunoscute ulterior evidentiaza
cu preciziune caracterul juridic al armistitiului roman. Aliatdi,
este adevarat, au oferit Marsesalului ANTONESCU ocaziunea de
(18)G. VEDEL, Droit constitutionnel, 1949, p. 529 sq.
(19)NIBOYET, La Constitution nouvelle et certaines dispositions
de droit international, D. 1946, Cahier p. 89 sq.
(20) DE VICHER, De la conclusion des traités internationaux, 1948_
130 MARIUS CISMIGIU

a semna o Conventiune de armistitiu, in formele previlzute de

dreptul constitutional §i cu un continut politic mult mai avan-
tajos pentru Romania decat cele oferite, partidelor democrate.
Semnatarii armistitiului din 12 Septembrie 1944 au incercat fie
sa angajeze intreaga raspundere politica §i juridica a Regelui,
fie sä denunt,e reaua vointa a U. R. S. S.-ului, cu ocazia tra-
tativelor dela CAIRO. Ori incepand dela 23 Martie 1944 Aliatii
occidentali, prin Generalul WILSON, precizau:
a)Prin mesajul dela 23 Martie, faptul ca «trebuie op capitulati
imediat in mainile celor trei Mari Puteri §1 sä. dati ordin trupe-
lor romane sa. nu opunä nici o rezistenta Ru§ilor).
b) La 29 Martie acela§i General WnsoN transmitea dorinta
guvernului rus ca a se «ordone trupelor romane, in contact cu
trupele sovietice, sa capitule2e3..
Evident, in aceasta lumlia, caracterul juridic al actului dela
23 August apare bine delimitat. Aliatii occidentali l orientali
au pretins, §i Guvernul roman a acceptat, o capitulare unilate-
rard, dezarmarea trupelor romane §1 ocuparea teritoriului na-
tional. Nu poate fi acceptata deci teza avansata de guvernul
provizoriu dela 24 August care anunta Incheierea unei Conven-
tiuni de armistitiu. In realitate Conventiunea de armistitiu nu
ar fi putut fi negociata decat atata timp cat armata romana
era pe picior de rasboiu §1 teritoriul national neocupat. Carac-
terul juridic, deci, al actului politic §i militar dela 23 August este
acela a unei capitulàri. In aceasta situatiune, nu se mai poate
opune Romaniei principiul unui armistitiu negociat, aprobat de
Rege, Guvern I partidele din opozitle; Conventiunea de ar-
mistitiu incheiatá ulterior la 12 Septembrie 1944, dupa capitu-
larea din 23 August 1944, capata depi caracterul unui Diktat de
armistitiu.
Faptul ca acest diktat de armistitiu a fost semnat de o
delegatiune trimeasä de un guvern uzurpator, cuprinzand dele-
gati ai unei armate dezarmate, i ai unor partide politice in
reorganizare, sub un regim constitutional de crizd, repune in
vigoare problema valorii juridice a semnaturii. De§i aresponsa-
bilitatea negocierilorcum spune G. VEDEL 21)-0 a Conven-
tiunei de armistitiu incumba guvernulub totu§i dincolo de gu-
vern, ea nu poate fi opusa tarn. Daca poate, Natiunea ar fi
dorit prepararea pacii, ea nu concepea acceptarea unei atare
capitulari urmata de un diktat de armistitiu.
Pe plan juridic, Conventiunea este nula. Nu numai princi-
piul acelei «voluntas coacta) militeaza in acest sens, dar §i toate
elementele prevazute de codul civil pot fi invocate in acest

(21) G. VEDEL, op. cit., pag. 530.

 PROBLEMA CONSTITUTIONALA 81

sens. Este vorba de cazul tipic al anularii unei conventiuni pen-

tru «dol §I In§elaciune in conventie». Deasemeni dispozitiunile
constitutionale, care reglamenteaza angajamentele noastre In-
ternationale, converg spre afirmarea nulitätdi ei. Lovitura de
Stat din 23 August 1944 instaureaza un regim de criza §1. un
guvern provizoriu, repunerea In vigoare a Constitutdei din 1923
este pur formalä, institutiunile statale prevazute de aceasta,
lege fundamentala nu au functionat, colaborarea partideldr po-
litice este limitatá §1 aprobarea lor neconstitutdonala, Conven-
tiunea prevede ocupatiune militará a teritoriului national §i.
dezarmarea armatel, sunt atatea elemente ce stabilesc nulitatea
semnaturii Conventiei. Vointa Nationall nu a ratificat niciodata
actiunea acestor acte de guvernamant; conditiunile speciale
In cari acest diktat a fost postsemnat violeaza principiul fun-
damental al libertatii In conventie.
Cand retragerea trupelor straine va prilejui libera manif es-
tare a Vointei Nationale, poporul roman va putea, prin insti-
tutiunilr; sale constitutionale, ratifica sau respinge textul dik-
tatului de armistitiu din 12 Septembrie 1944.
11.NaVunea Suverand fi legislatia regimurilor de
ocupatiune strdind.
Evolutia constitutionala romanã din secolul al XX-lea acuza,
permanenta absenta a Natiunei Suverane; Incepand din 1923
Natiunea n'a mai fost consultata la elaborarea legilor fun-
damentale §I regimurilor politice. Cand, in viitor, se va pune
problema responsabilitatilor politice, ca fost stat satelit, se va
putea justifica absenta Natiunii Romane §i violentarea per-
manenta a Vointei Nationale.
Urn-Larne juridice ale regimurilor politice §1 deci a comple-
xului constitutdonalo-legislativ de dupa 1944 vor prilejui aspre
desbateri in momentul reafirmarii Suveranitatii nationale. Ex-
proprierile bunurilor romane gi straine, desbagubirile victimelor,
societatilor, succesorilor, drepturile Statului Roman la repara-
tiunile datorate de ocupant, actiunile nascute din lezarea drep-
turilor §1 intereselor, actiuni de drept comun qi. contencios ad-
ministrativ, vor readuce In studiu problema legislatiei regi-
murilor de ocupatiune sträina.
Armistitiul din 1944, dupg, cum am vazut, permite trupelor rusesti
si aliate ocupatiunea teritoriului national incepand dela 23 August
1944 si dela aceastd datti se suspencla libera ezercitare a Suveranitatit
Nationale.
Regimurile politice si constitutionale ce s'au succedat au un carac-
ter de regimuri de ocupatie straina, impuse de inamic. Reintroducerea
Constitutiunii din 1923 nu poste fi privitä, in Gel mai fericit caz, decal
drept o incercare supremä, de a opune ocupantului o lege si un insti-
6
82 MARIUS CISMIGIU

tutionalism in calea deselor violari ale drepturilor nationalilor romani.

La eliberare, Statul roman va avea un drept la clespligubire atat impo-
triva U. R. S. S. cat i impotriva Puterilor semnatare ale Conventdunu
de Armistitiu din 12 Septembrie 1944, actul de na§tere al regunului
actual. In fapt, Rusia a semnat in numele Puternor Aliate, solider
responsabile de urmarile pricinuite. Un clrept special de clespagubirs
trebue mentionat impotriva Rusiei, pentru spolierile bogatiei natio-
nale §1 pentru violarea drepturilor Romanilor Bucovinem §1 Basara-
bent Evident, diversele societati comerciale strame, vor pretinde des-
pagubiri dela Statul Roman, atat pentru exproprierile §i «nationa-
lizarile» decretate, cat §i pentru instrainarea patrimomului social.
Daca, nationalitatea acestor societati apartine vreuneia din Puterile
semnatare sau mandatare ale Conventiei de armistitiu, actiunile for-
mulate vor trebui indreptate spre Statul respectiv, la randul sau res-
ponsabil feta de Statul Roman. Daca ins& societatea este de o alta
nationalitate, actiunile vor trebui aceeptate sub rezerva despagubirii
Statului Roman, fie de Puterea ocupanta, beneficiara a spoliatiunii,
fie de Puterile aliate soLidare.
Realitatea politica §1 istorica precizeaza data de 23 August 1944
drept inceputul ocupatiunii militare strdineterminata cel mai tarziu.
la 12 Septembrie 1944-0 deci data la care inceteazd libera 0 nor-
mala existentel a Puterii Pub lice i a Suveranitätii Nationale ronzline.
Farä posibilitate de interpretare, ocupatia inamica interzice in drept
§i in Romania in fapt, exercitarea Vointei Nationale, a Suveranitatu,
actdunea unui regim politic §i constitutional legal sau legitim. Incer-
Oxide de rezistenta impotriva deciziunilor «Comisiunii» de armiatitiu,
diversele guverne ce s'au succedat, aparentele de legalitate date legilor,
decretelor, consiliilor locale sau Adunaxilor Nationale, nu pot schimba
caracterul regirnului de ocupatie straina. Incepand dela 23 August 1944
se preparasub autoritatea §i cu forta trupelor de ocupatietrans-
formarea politica, juridica §i national& a Statului Roman.

Restabilirea legalitdtii in Romania implicã precizarea cator-

va principii:
a) Suveranitatea Statului Roman, inceteazd la 23 Au-
gust 1944;
b) Toate guvernele i regimurile politice ulterioare sunt lo-
vite de o ineristentd juridicd. Ele sunt uzurpatoare fiind impuse
de Puterea ocupantd impotriva Vointei Nationale;
c) Sunt nule i fdrd efect toate legile, decretele-legi, actele
legislative, regulamentele gro decizitle administrative, sub once
titlu ar fi lost promulgate sau decretate posterior datei de 23
August 1944;
d) Sunt nule toate legile i deciziunile ce ar produce /ezdri
drepturilor traditionale romanefti: proprietatea, biserica i fa-
milia;
e) Pot fi anulate actele administrative i de guvernamant
edictate dupd 23 August, la cercrea cetdtenilor romdni §i in
cazuri particulare;
f) Cu exceptia actelor administrative §1. a normelor privi-
toare la statutul personal /..na§teri, casätorii §1 decese) §1 mn
 PROBLEMA CONSTLTUTIONALA 83

limita interesului national, sunt nule decisiile i actele adminis-

trative ale organizatiunilor locale;
g) Abrogarea imediatd a coclurilor civile, de procedurd et-
vild, penal 0 proceclurd, administrativ, edictate sau legiferate
dupd 23 August 1944;
h) Recunocqterea, in favaarea cetatenilor romdni, a Imo.
clrept de restituire a bunurilor spoliate, expropiate, distruse,
reintegrarea functionarilor publici in functiunile avute inainte
de ocupatie, cu clreptul de inaintare datorit\vechimii, a liber
prof esioni0ilor in Colegii, a müttargor i magistratilor in cadre;
i) Recunoafterea clrepturilor de proprietate urban& rurala
mobild i imobild;
3) Titularii posturi/ctr cu caracter subse-
cretari de stat, secretari generalicu caracter administrativ
'dela gradul de director §i echivalentele lornouii ofiteri dela.
gradul de cdpitan sau de orice grad din Diviziunile ruse <Tudor
VladimirescuD, etc., etc., sunt vinovati de crima de intelegere
cu Puterea ocupanta i loviti de indemnitate national& Pen-
tru servicii speciale aduse Natiunii, Curtea de Casatie, va putea
pronunta excep-tiuni; totu§i pentru viitor, fo§tii demnitari nu.
vor mai putea ocupa functiuni publice i politice;
k) Reorganizarea Statului Romdn pe base demccrate tra-
ditionale;
1) Denuntarea imediatd a tuturor Tratatelor, Conventiunilor
98 acordurilor internationale, bilaterale sau multilaterale, sem-
nate dupd 23 August 1944;
m) Restituirea, cu o justd i echitabild indemnizatie, a tu-
turor bunurilor mobile 0 imobile, instrainate, expropiate, spo-
liate, cu exceptia bunurilor cWaboratoritor la regimurile de
usurpare de la 23 August.
 STI1NTA SI MARXISM
DE ILIE VLAD

Prin studiul Numerelor, spiritul se ridicd

din sf era lucrurilor treceitoare in aceea a
Ademlrului si a Fiintei. (Plato, Republi-
ca, VII.)

Preschimbarile adanci, politice, economice .71. sociale prin care

trecem astazi, au fost insotite de o desvoltare uluitoare a tutu-
ror disciplinelor stiintifice. <<Omul de pe strada) poate intr'o
oarecare masura intelege primele. In ceeace priveqte ins a. re-
giunile abstracte 1 adanci atinse de pionerii §tiintei, el null_
mai poate face nici cea mai slaba idee färä a avea un bagaj
de cunotiinte pe care, in marea majoritate a cazurilor, nu §i le
poate insu§i.
Reprezentarea lumei, pe care §tlinta o construieste Incetul
cu incetul din elemente inca disparate, nu mai este accessibila
gandirei obiqnuite. Ea a depa§it de mult linia abstractiilor de
care sunt capabili majoritatea oamenilor. Utilizeaza simboluri
noui care nu pot fi manuite decat de o gandire complect desba-
rata de prejudecatile imaginatiei §i de mecanismele compara-
tive §i analogice clasice.
Pe aceastä dificultate crescanda a masselor omene§ti de a
se apropia de realitatea stiintifica se bazeaza cea mai mare
minciuna a ultimelor doul secole: aceea ca marxismul este
§tiintific.
Marxismul s'a nascut in epoca in care §tiinta era materia-
lista. Era materialistä fiindca mijloacele tehnice §i logice ale
acelei vremi nu-i ingaduisera inca sa depaseasca zona reali-
tätilor «materiale».
Marxismul, filosofie materialistä, a avut norocul sa se nasca
In adolescenta materialista a stiintei. Aceasta coincidenta a
Ingaduit marxismului sa-§1 faureasca urmatorul paralogism:
86 ILIE VLAD

§tiinta este materialista marxismul este materialist deci

marxismul este §tiintific.
Succesele ra.sunatoare 1 evidente ale §tiintei au contribuit
la crearea mitului infaiIibi1itäei tiintdfice, mit de care marxis-
mul a beneficiat intr'o larga mAsura. Cat de insemnat, pentru
marxi§ti, este aqtiintismub doctrinei lor, reese din toata pro-
paganda §i literatura bor.
Din nefericire insa pentru ei, §tiinta a depasit faza mate-
rialistä. Pionierii astronomiei, matematicei pure, a fizicei nu-
cleare sau a geneticei au depA§it agitatia sterna in jurul pro-
blemei materialiste. Realitatile cu care lucreaza ace§ti pionieri
se situiaza pe planuri in care conflictul dintre materiali§ti Si
antagonistii lor nu mai are nici o semnificatie. A intreba, de
pilda, in care din cele doua tabere se situiaza teoria structurei
luminei (astfel cum este conceputa astazi), ar fi un anacronism.
Conceptiile despre timp, spatiu 1 materie au fost complect
revolutionate, de la na§terea marxismului §i pana astazi. Ana-
liza materiei *a dezvaluit realitati noui care transcend notiunei
de materialitate. CercetArile in domeniul biologiei nu numai
cA nu au confirmat teoriile materialiste, dar au deschis o serie
de probleme noui, care depA§esc definitiv cadrul vechilor discu-
tii Cu Carre/ i Lecomte de Noity, biologia 1i intinde hotarele
pang, in preajma metafizicei §i a misticei. PsihoIogia insa§i, do-
minata un timp de behaviorism, era amenintata sa fie cople§ita
de desvoltarea studiului reflexelor bio-chimice. 0 noua discipli-
naizvorita din psihologie§i anume parapsihologia, a inlatu-
rat aceastA primejdie, incepand o serie de noui cercetAri asupra
fort elor psihice ale sufletului omenesc §1 deplasand centrul de
greutate al studiilor psihologice de la bio-chimic la psihlc.
In toate domeniile §tiintei o tendinta noua se arata. Peste
tot, oameni de §tiinta cu preocupari universale, depA§ind ca-
drele restranse ale unei singure disciplini i parAsind mentali-
tatea sectara a materialismului I§1 indreapta privirile spre esen-
ele pentru cari, din nefericire, dictionarele actuale nu contin
calificativele potrivite. Singura matematica ne permite s Paz-
bim dincolo de greutatile de exprimare I reprezentare.
Desigur CA drumul parcurs de §tiinte, de la apogeul mate-
rialismului §i 'Ana astazi, nu convine doctrinarilor marxisti.
Stiinta se desbarI incetul cu incetul de ipoteca materialista in
timp ce marxismul este obligat sa ramble materialist. Rezulta-
tul este evident: marxismul nu va mai puteh pretinde ca este
§tiintific, fara a starni rasul.
Primejdia a fost foarte bine inteleasa de ierarhii doctrinei
marxiste. Deaceea, de peste zece ani, concluziile stitntei occi-
dentale sunt filtrate cu cea mai mare grija inainte de a fi
 STIINTA SI MARXISM 87

läsate sa, pätrunda, in circuitul educatiei sovietice. Daca acest

filtraj nu ar avea loc, marxismul ar fi amenintat sa se prabu-
§easca pe dinauntru, datorita, contradictiilor tot mai izbitoare
intre realitatile la care a ajuns cercetarea §tiintifica §i axiomele
doctrinei.
Actiunea de filtraj al ultimelor conceptii §tiintifice occi-
dentale de catre responsabilii ortodoxiei marxiste a fost deose-
bit de evidenta, in doua, domenii: parapsihologia §i biologia.
Ne amintim cu totii de rasunetul adanc pe care Alexis
Carrel, medic §i biolog, l'a trezit in lume cu cartea cOmul, acest
necunoscutv. Spre mijlocul decadei trecute, faptul pentru un
medic de a se ocupa de puterile spirituale ale omului cu aceea§i
atentie ca de fort,ele fizice, de a proclama eficienta rugaciunei
§i de a crede in realitatea mistica avea ceva revolutionar.
Mai putin cunoscuta, Ina plina §i ea de promisiuni revolu-
tionare, este opera lui Lecomte de /slaty (cunoscut prin lucra-
rile sale asupra coagularei sanguine) a carei desfa§urare o
gasim in 1La destinee humaine». Lecomte reia vechea teorie
evolutionista, ii rupe cadrele, integrandu-i dezvoltarea spill-
tuala a omului. Forme le succesive ale viet,ei devin pentru el o
,serie de eforturi spre edificarea celui mai nobil §1 mai complex
organ: creerul omenesc. Acesta, la randul lui, se oranduie§te
pentru un scop bine determinat: trecerea vietei din domeniul
fizic al bio-chimicului, in lumea spiritualului.
Aceasta lume intra, din 1936, in lumina Inca sfioasä, a cer-
cetarei §tiintifice. Printr'o munca, migaloasa. perseverentä, ata-
cat din toate part,ile de stiinta «oficialay, o sectie a facultatei
de Psihologie din Durham (USA): Laboratorul de Parapsiholo-
gie, incearca sa. patrunda, tainele puterilor psihice ce sala§luiesc
in om sau in afara lui. Se dovede§te ca aceste puteri nu sunt
.supuse legilor universului nostru spat,iu timpmaterie. Se
constata eficienta sporadica a acestor puteri. Prin precautiu-
nile cele mai severe se elimina orice explicatii date de calculul
probabilitatilor sau de in§elatorii. Transmisia gandirei, darul
profetic, psiho-kineza, devin subiectele unor cercetari din cele
mai severe si fecunde. Sufletul §i supravietuirea lui dupa dis-
paritia inveliplui material devin notiuni familiare pentru
oamenii ce proclamä de la inceputul lucrarilor lor ne-validita-
tea legilor fizice in acest nou domeniu. Pentru ei creerul nu
mai poate fi centrul producator al unor fenomene neexplicate
Inca (dar despre care §coala materialista sustine cu indaratnicie
ca, se vor putea gasi explicatii biochimice), ci organul material
uimitor prin care o lume transcendenta noua, i§i manifesta
existenta si puterile.
Desigur ca aceste lucruri fusesera, spuse de mult, cel putin
88 ILIE VLAD

sub alte forme. Dar niciodata stiinta experimentala nu se

ocupase de ele cu metodele ei caracteristice. Noutatea este
tocmai aceasta: un grup de oameni de sting se apropie de
aceste probleme fär. prejudecati si pastrand toate beneficille
unei stricte disciplini tiinlfice. Va lva a fost mare. SUMa
oficiala, adanc «materialista» (nu din convingeri §tiintifice,
ci din prejudecati fiozofice, politice i sociale), s'a napustit asu-
pra scoalei de la Durham si a sefului ei, Dr. Rhine. In fata
atacului general, Rhine s'a prezentat unui congres de oameni de
stiinta veniti din toata America i, sprijinit de statisticieni si
de matematicieni, a dezvoltat punctele lui de vedere. Criticile
au cazut. Si pentruca nimic «rational» nu mai putea fi spus
impotriva cercetarilor lui, stint'a oficialä i sectara a hotarat
sä inabuse lucrarile de la Durham sub o conspiratie a tacerei.
In sanctuarul de la Moscova, marii preoti ai marxismului
vegheau.
Lucrärile lui Rhine si a altor cAiva invätzti din America,
Anglia si Germania, nu ramasesera neobservate de ei. Primejdia
pentru materialismul marxist era evidenta. Daca parapsiholo-
gia, stiinta noul l Inca dispretuita de surorile ei mai marl,
reuseste s razbata peste greutatile inceputurilor i sa-si impuie
concluziile, zilele marxismului ca doctrina «stiintifica» sunt
numarate.
Credinta fusese pana acum marea dusmana a marxismului.
Dar intfo lume in care se proclama <<primatul ratiunei» marxis-
mul se simtea capabil sa fabrice destule rationamente care sä
naruie credinta. Iata insa cä rationalismul s'a depasit pe sine
insusi. Din sanul stiintei se daprinde o tendinta noua care,
folosind metodele l cuceririle tiinel, proclamä existenta unei
lumi transcendente srl paseste la explorarea ei.
In luna Septembrie a anului 1949, alnestial, porneste un.
atac «a fonch impotriva Laboratorului de la Durham, califi-
cand lucrarile lui drept ainventii decadente ale burgheziei».
Daca peste cativa ani de zile lucrärile lui Rhine progresand,
oamenii se familiarizeaza din ce in ce cu convingerea «raVona-
lä» a existentei unei lumi airationale», dialectica marxista. va
deveni o sofistica, marxistä l puterea ei de atractie asupra
intelectualilor (cinstiti) va fi nula.
Existenta unei lumi spirituale, intrepätrunderea spiritualului
si a materialului, independenta finala a spiritualuluiiata re-
zumat inteo formula foarte incomplectä, convingerile tot mai
puternice spre care se indreaptä gandirea stiintifica moderna.
Suntem abia la inceputul acestei evoluil, i majoritatea came-
nilor de stiinta sunt Inca atat de patrunsi de antecedentele lor
«pozitiviste», <atee l «materialiste», incat refuza sa admitä
 STIINTA SI MARXISM 89 .

aceste noui tendinte. Dar mi§carea este inceputa. Nu va putea fi

opritä decal daca, lumea occidentala va incapea definitiv sub
dominatia marxista.
Lupta intre vechiul curent materialist 0 nouile tendinte nu
este spectaculoasä. Cu atat mai dramatica insa prin adanci-
mile ascunse in care se petrece. Conflictul nu desparte numai
pe savantii intre ei, ci strabate deseori sufletele acelormi oame-
ni. Nu este numai vorba de validitatea conceptiei materialiste.
Nouile tendinte descopera foarte repede posibilitatea unei
Frezente nelini§titoare pentru cei care, de peste un secol, se
straduiesc din rasputeri sa-i demonstreze inexistenta.
***

In domeniul biologiei avem un exemplu din cele mai inte-

resante in ceeace prive§te filtrajul sovietic de care vorbeam
mai sus. Am in fata mea darea de seama a Sesiunei (cruciale)
a eAcademiei Lenin) pentru §tiintele agronomice din Rusia
(31 Iu lie-la 7 August 1948). Tema sesiunei era: zSituatia Stiintei
Biologicel.. Pre§edintele Lyssenko stabile§te pozitiile biologiei so-
vietice printr'un referat principal care afirma ca biologia mo-
derna a Occidentului este go inourare impotenta 0 metafi-
zica:.! (sic). De observat ca, pang.. in 1948 acea-stä dnourarez era
Inca studiatä 0 acceptatä la toate institutiile §tiintifice din
Rusia. Apogeul discursului lui Lyssenko a fost: alloi, biologii
sovietici, credem a atitudinea mit§uriana (Mitsurin, marele
invatat sovietic) este singura justä. Weissmann 0 discipolii sai,
cari neaga transmisibilitatea caracterelor capatate, nu merita
sä ne ocupam de el...).
Transmisibilitatea caracterelor capatate de un individ in
cursul vietei sale, la descendentii lui, este o ipoteza paräsitä
de §tiinta Inca de acum 80 de ani, de pe vremea and calugarul
Mendel stabilea legile ereditatei in mijlocul gradinei sale de
fort De atunci §i pan g.. astazi, o serie de invatati (Weissmann,
Morgan...) au continuat pe drumul inceput de Mendel, dand
nastere la o noua §tiintä (Genetica) 0 stabilind legi cari, de
40 de ani incoace, nu au facut decat sa se confirme de nenu-
marate ori. Teoria cromozomica, a imuabilitätei capitalului ere-
ditar, a mutaliilor 0 a gene-lor au astazi, in Occident, valoarea
unei ipoteze verificate, servind de baza la nenumarate aplicatii
practice §i noui ipoteze §tiintifice.
Invatatului rus Mit§urin i-ar fi reusit, experimentand cu
anumite plante, sä gaseasca cazuri de transmisibilitate a carac-
terelor capatate. Urmapl lui Mit§urin, Lyssenko, s'a hotarat sa
ridice experientele incomplecte ale lui Mit§urin la rangul de
 -90 ILIE VLAD

dogma si sa proclame ca fundament al biologiei sovietice,

transmisibilitatea caracterelor capatate.
In Iulie 1950, la congresul de botanica de la Stokholm, seful
laboratoriului de Genetica de la Moscova, Ivan Glusenko, ur-
mand pilda lui Lyssenko, a negat valoarea experientelor Mute
In ultimii patruzeci de ani, in Apus.
In Octombrie 1950, Biologia sovietica 1l impune punctul
de vedere la Universitatea de la Berlin-Est.-Buch. Doctorul
Suchow (de la institutul de genetica din Moscova), procla.mA
in fata invätatilor germani adunati in pripa, ca teoria ereditatei
, cromozomice (Mendel-Weissman-Morgan) astfel cum este con-
ceputa in Apus, este o farsa. «Camaradul Stalin a declarat ca nu
exista, cleat o singura teorie valabflä, anume cea a lui Mitsurin
continuata de Lyssenkoi.. Prof esorul Karl Lohman, seful Institu-
tului German, crezand ca n'a auzit bine, cere interpretului sä
traduca Inca odata fraza lui Suchow. Dar profesorul german nu
s'a inselat. Ce a invätat de atatia ani, ce a vazut cu ochii lui in
nenumarate experiente, sunt minciuni:
SI revenim la sesiunea Academiei Sovietice din 31 Iulie/7
August.
Din cincizeci i cinci de invatati sovietici prezenti, cincizeci
.s'au grabit s, laude l sä aprobe fat% rezerve analiza, critica
§1 hotararea presedintelui Lyssenko.
Cinci s'au impotrivit.
Doctorul Rapoport: tAvem obligatia s primimcritic dar
constructivdupa cum ne-a invatat Lenin, tot ceeace se face
in strainatate2..
Profesorul Alichanian, dupa o lauda exagerata a lui Mitsu-
rin, emite sfios parerea ca, este greu sa se arunce la o parte,
4:lintr'o data, eperientele castigate in alte tari. Profesorul Po-
liakow crede ca cercetarea lucrarilorchiar a unor dusmani de
,clasapoate fi totusi rodnica.
Profesorul Suchowski, cunoscut si in Apus, se ridica in se-
dinta a 8-a si spune: «Divergenta noastra se refera la doua
chestiuni esentiale: teoria cromozomica a ereditatei I influen-
ta mediului asupra capitalului ereditar. Lyssenko insista asupra
necesitatei de a se da tocmai acestor chestiuni un raspuns
definitiv. In ceeace priveste teoria cromozomica, ar fi trist ca
tot grupul de geneticieni, partizani ai teoriei lui Mendel-Mor-
gan, sa, inceapa, acum l aicea, sa-si renege convingerile. Eu,
nu o voi face h.
Duna; impotrivirea sfioasa i foarte respectuaosa a celor cin-
ci «rezistentb, intervine academicianul Demiclow:
«Prima directiva (adica cea materialista) dialectica, creatcia-
re, tine pasul cu cerintele vietei, corespunde in intregime cu
 STIINTA SI MARXISM 91

zonvingerile noastre leninistice-marxistice si se dezvolta in in-

tregime pe baza teoriilor biruitoare ale lui Marx, Engels, Lenin
Stalin. Tendinta a doua (Mendel-Morgan), se bazeaza in
..si
schimb pe misticism, este drumul direct spre popime si aduce
tulburari ideologice in educarea fortelor noastre.)
Directorul institutului veterinar de Stat, Schaumian, este
mai categoric:
1Trebuie sa intetim lupta impotriva mendelistilor si a mor-
ganistilor din randurile noastre. Ei intind mana reactiunei. Ei
nu inteleg ordinea noastra socialä. Inmormantati in laborato-
rine lor, au pierdut orice simt politic. Cer ca discipolii lui
Mendel si Morgan, ce se aflä in randurile noastre, sä fie consi-
derati ca fiind situati in afara stiintei sovietice!)
In starsit, Lyssenko insäsi paseste la tribunä si declara
intr'o furtuna de aplauze: eCamarazi, comitetul central al par-
tidului a cercetat referatul meu principal si l'a aprobat!,..
In zilele urmatoare, cei cinci fac gmea culpa/.
Shukowski declara:
eTovaräsi, in viata unui om, in special in clipele istorice prin
caie trecem, exista momente de convarsitoare importang mo-
rall, principiala si politica. Astfel de momente am trait eu ieri
qi astäzi. Cuvantarea tinuta de mine acum cateva zile, a fost
nenorocitä. A fost ultima mea culantare impotriva lui Mitsurin,
ultima pe care am tinut-O apärand puncte de vedere biolo-
gice false. A fost nedemna de un membru al partidului comunist
.si de un invatat. Recunosc ca am al:drat o poziVe falsä. Admi-
rabila cuvantare a academicianului Lobanow, cuvintele ce mi
le-a adresat direct: ldrumul nostru nu este al vostru,au avut
o adanca, inraurire asupra mea caci il consider pe Lobanow ca
fiind un mare om de stat (sic). Cuvantarea lui m'a tulburat
adanc. 0 noapte fara, somn mi-a ajutat sa-mi inteleg adeva-
rata datorie...
... voiu duce lupta pentru biologia mitsuriana, impotriva
reactionarilor strain! in stiinta biologic! (aplauze prelungite).
Ce a fost, sä treaca uitarei. Credeti-ma cä astazi fac pasul pe
care principiile mele politice mi-1 comanda si ca vorbesc ca
membru cinstit al partidului.)
Al doilea erezistent), Alichanian, declarä:
erovarasi. De maine incolo nu numai ca, voiu desprinde
toata activitatea mea stiintifica de parerile mendeliene-mor-
ganiene reactionare, dar voiu re-instrui pe toti elevii si tovara-
sii mei, ii voi sili sa, se reeduce. Declar categoric cä de astazi
inainte voiu lupta impotriva colegilor mei cu cari, ieri Inca,
imparteam convingeri gresite.)
Al treilea, Poliakow, vine la Canossa:
92 ILIE VLAD

<eDin locul acesta mi s'a adus invinuirea ca cuvAntarea mea .

n'ar fi fost clar& ci exactg. Invinuirea era adevarata.. Nu-1 este
permis unui inv4at bo4evic sä se opreasa in mijlocul dru-
mului, intr'o poz4ie nehotArAtA. Trebuie s& ajutAm partidul
nostru sä zdrobeascA pseudo-ctiinO, reactionarA, raspanditä de
ducmanii noctri in sträinatate. Trebuie sä ir4elegem cä putre-
gaiul acesta a influerOt ci pe cbliva din invAtatdi sovietici...
Directive le mitcuriene precizate de Lyssenko, sunt o miceare-
ctiIniflca adancg, o miccare popularg, o miccare ce ne ajut&
s6, construim marele drum al societAt.ii comunistea,
Dupl pocAinta celor cinci, apoteoza mitcurianismului.
Academicianul Lobanow: In Presidiu am primit propunerea
de a trimite o telegram& de felicitare tovar4ului I. V. Stalin./)
(Aplauze prelungite.)
IatA telegrama:
«Stiinta biologic& progresistä respinge ci demascI idea
ractionara-idealista, care sust,ine IMPOSIBILITATEA de a schimba
natura organismelor vii prin condiViile de viat6 controlabile
de atre om. Glorie §i slay& marelui S., conduatorul poporului,.
corifeul §tiinVei progresistea,
Doi ani mai tarziu, la congresul de botanic& de la Stokholm,
expunerea lui Olusenko va stArni un hohot de ras printre
oamenii de ctiintA a celor cincizeci de state reprezentate.
Dece oare §tiinta oficialä sovietic& respinge cu at&ta ind&-
rAtnicie concluzille neindoelnice ale biologiei occidentale? Dece,
cu riscul de a-§11 opri desvoltarea fireasa, de a pierde contactul
cu evolutia biologiei in general, de a deveni ridicolA, biologia
sovietia se straduiecte s& afirme transmisibilitatea caractere-
lor c&pltate?
Dac& biologia sovieticA a primit ordinul sA" respina cu orice
prq principiul c. modificArile aduse indivizilor pot influenta
constantele ereditare, cauzele trebuie cIutate in regiunile cele
mai adAnci ale conctiintei marxiste. Comentatorii occidentali
cautA in general o explicaVie in pretentia trufa§6 a marxismului,
ca omenirea poate s, devie absolut stApana pe destinele ei, c9.
nici o putere transcendent& vointei omenecti nu existA. Omul
se va putea modifica pe sine insu§1 in directia tendintelor bine-
facatoare) ale doctrinei marxiste. ToatA natura va putea fi
refAcutA de el, spre a cadra cu doctrina.
Cred ins& c6 explic4ia nu trebuie cautatA in primul rand
aicea. In definitiv, insaci ctiinta occidental& intrevede modifi-
carea posibill a capitalului ereditar (cromozoame, gene, etc...)
dar nu printr'o actiune asupra individului, ci prin efecte directe
asupra cromozomului (bombardamente cu raze, etc...). Biologia
sovieticA ar putea deci foarte bine sA, admit& imutabilitatea.
 STIINTA SI MARXISM 93

capitalului ereditar gi, pe de alta parte, sá urmareased cu Inver-

.gunare posibilitatile de a modifica acest material prin efectele
directe mentionate mai sus.
Ceeace li sperie pe marxigti sunt consecintele posibile pe
care imutabilitatea elementelor ereditare le implied,. Daca in-
tr'adevar exista elemente transmisibile din generatie In gene-
ratie, de mii gi mii de ani, pe cari nici o influenta exterioara
gi nici ceIe mai grave accidente suferite de indivizi nu le poate
modifica, atuncea principiul «dialectic isi gasegte aicea o rd.-
Sunatoare desmintire. Marxigtii au pretins todeauna ca are-
volutlei permanentft pe plan social gi politic ii corespunde o
realitate valabila in toate domeniile vietei. Totul pentru ei
este schimbare provocata de conflicte violente suceesive intre
cloud, principii antagonice. Progresul: forma noug," nascuta din
conflictul precedent. Iata insa cä de la inceputurile ascunse
ale vietei ajung pana la noi o serie de elemente neschimbate,
bine determinate gi care au toate aparentele de ai ddinui gi in
viitor cu aceeagi persistenta. Aceste elemente par a fi purta-
toarele unei lintentib pe care mintea nu o poate deslugi. Din-
colo de zbuciumul indivizilor, cromozoamele poarta <gin pu-
tere l. destinele integrei specii. Inertia aceasta cromozomicd, pare
ca zadarnicegte orice incercare de modificare venita din exte-
rior. Si chiar cand mijloacele intrebuintate sunt in raport cu
dimensiunile lumei cromozomice, modificarile obtinute oscilea-
za intre limite ce nu depagesc caractele esentiale ale speciei.
Era deci firesc ca demonismul doctrinei marxiste sa, se iz-
beasca de aceste constante biologice. qIntentia) tainica pe care
imuabllitatea capitalului ereditar o implica, ameninta, cum
foarte bine spune academicianul Demidow, sä trezeasca o ten-
dinta (mistica) in biologie gi IA, aduca tulburari in educarea
fortelor noa.stre). (Adicd a convingerilor materialiste.)
Constantele cromozomice stabilesc o continuitate intre pri-
Mul gi ultimul membru ale unei specii. Intre primul gi ultimul
om va exista o legaturd reala neintrerupta. Specia, considerata
In timp, se intregegte panA la urma intr'un tot; ea inceteaza de
a mai fi o succesiune anarhica de indivizi ce au ca singur
scop a-qi creeze o via% fericita. In sanul unei comunitatd uto-
pice. AM..turi de responsabilitatea religioasa astfel cum o pre-
cizeaza toate religiile, s'a näscut recent notiunea unei respon-
sabilitati biologice. Specia devine o entitate cu destinul el, cu
scopurile ei determinate de la inceput gi pe care nici o actiune
exterioard nu le poate modifica.
Dar, mai mult.
Genetica obignuiegte gandirea cu o serie de probleme care
se indeparteaza din ce in ce de problematica stramba a ma-
94 ILXE VLAD

teriallarnului.. Teoria carnpurilor biologice, studiul centrului

blastular al ernbrionului, trezesc o serie de problerne carora,
din capul locului i prin definitie, marxisrnul nu le poate ras-
punde.
Ceeace se petrece in genetica se petrece cu intreaga gandire
stiintifica actuall. Analize din ce in ce mai arnanuatite, sinteze
din ce in ce mai cuprinzatoare, abstraclii din ce in ce mai
subtile au dus gandirea Occidentului pang in preajma unor re-
giuni infricosatoare. Gandirea sqvietica, in schimb, da absolut
lmpresia el incearca, in mod constient, sä fraheze aceasta dez-
voltare. Se tem oare de adevärurile ce s'ar putea descoperi?
Depäsirea erei materialiste in stiinta abia a inceput. Pana
ce miscarea va cuprinde toata lurnea stiintifica, va trece Inca
multa vreme. Pang, sá devie eficienta in conceptiile generale ale
mulirnilor, si mai multä. Sansele insä par a fi astazi mari, Ca
asa se va intampla.
Marxisrnul deci nu poate rarnane inactiv. Ej trebuie, prin
orice mijlos.ce, sa, impiedice patrunderea in massele omenesti
stapanite de el, a ideilor qDrimejdioase l. venite din Occident.
Ceeace s'a petrecut la Universitatea de la Berlin-Buch, s'a pe-
trecut in toate Universitatile din tarile cotropite de Soviete.
Dar ermetismul cortinei de fier nu este perfect. Pe de alta
parte, in sanul stlintei sovietice, se nasc rnereu tendinVe centri-
fuge. Natura insasi a cercetarilor stiintifice este favorabila aces-
tor tendinte.
Ordinele stricte si migaloase date de politbiuro, putea-vor
impiedica mereu adevärul sa. rasbeasca? Desigur ca. nu. Numai
o stapanire desavarsita a intregului glob le va putea deti asta.
numai intr'o anumita masuracontrolul absolut asupra desvol-
tarei gandirei stiintifice.
Si astfel lupta Intre doua lumi stiintifice nu se prezintä
numai ca a prelungire a luptelor politice, sociale si econornice
ci, oarecum, ca premisa bor. S'ar putea concepe eventual o con-
vietuire economica sau sociala intre lumea comunista si lumea
libera. 0 convietuire indelungata in dorneniul gandirei stiinti-
fice este imposibill. Cad in iuresul ei (spre regiuni de a caror
natura ea insasi nu-si da Inca bine seama) gandirea ttiintifica
occidentala Incepe sa devie o prirnejdie pentru gandirea mar-
xista.
COMENTARII SI DOCUMENTE
 CAMOENS0
INESA DE CASTRO 1)
(III, 118-135)

118
Cdnd, dupd-aceastd mare biruintd,3)
$'a intors Alfonso 'n Tara lusitand
Sä guste 'n voie pacea glorioasd
Pe care-o dobdndise 'n crunta luptd,
Avut-a Zoe §i cazul demn de faima
Ce mortii din morminte-i inviazd:
Povestea-acelei biete neferice,
Ajunsd-a fi regind dupd moarte.

119

Doar tu, putere crud& a iubirii,

Ce-atdta 'ncdtufezi a noastre inimi,
Doar tu i-ai cdfunat cumplita moarte,
De§i ea nu-ti era deloc vrdfma§dl
Se spune, crude-Amar, cd a ta sete
N'o stdmpdrd nici lacrdmile triste,
Fiindcd-ti place, aspre i tirane,
In sdnge omenesc sd-ti scalzi altarul.

120
...Pe-atuncea culegeai, Inesd mdndrd,
In tihnd dulcea roadd-a tineretii,
In vesela i oarba amdgire
Pe care soarta repede ne-o curmd;
Prin luncile de vis de pe Mondegul
Pe veci udat de ochii tdi frumofi,
Grdiai cdtre poiene, cdtre plaiuri,
Un nume 'ntipdrit in pieptu-ti gingq.
7
98 VICTOR BUESCIT

121

Cu sufletul, ca tine, plin de doruri,

Pe-acolo te 'nsotea in glindu-i Printul
Cand ochii Mi frumosi i-erau departe,
De ochii lui mereu apropiindu-i
Si noaptea, 'n visuri dulci, amdgitoare,
Si ziva, 'n amintiri de vdnt luate;
Cd orice cugeta si ce vedea,
Prilej de bucurie-i era totul.

122

De dragul tau, el fuge de logodna

Cu alte mandre doamne si Domnite,
Oki totul e dispret iubirii pure,
Cand o subjugd-o gingasd filpturd.
Atunci, afland cd lumea cam carteste,
Bdtranu Crai, ydzand ce ciudgenii
Ajunse-a-i face fiul, din iubire,'
Si mai vdzand cal nu vrea sti se 'nsoare,

123

Se chibZuie s'o smulgd de pe lume,

Spre-a-sii smulge fiul, prins in a ei mreajd,
Crezdnd cd poate stinge valvdtaia
Aldvalnicei iubiri, cu stinge candid.
Ce nebunie-a vrut ca spada find,
Care 'nfruntase cruntul lures maur,
Sd fie ridicatd impotriva
Unei femei firave si sarmane?...

124

Cd laii fiorog o duc la Rege,

S-acesta, prins de mild, vrea s'o ierte,
Cdnd sfetnicii, cu probe mincinoase.
Sdlbatec l-imboldesc la crude moarte.
lar ea, cu triste accente rugdtoare,
lesite din durerea si din dorul
De Print si de copiii rdmasi singuri
(Si-aceasta o durea mai mult ca moartea),
 CAMOENS 99

125

Spre cerul cristalin, inldcrdmatd,

Si 'nnalfd ochil plini de 'nduiosare
(Cdci mdinile-i erau legate de-unul
Din creincenii ailed lard de mild)
Si-apoi cdtdnd prelung la copilasii
Cei dragi, pe care-atdta-i desmierclase
Si-acuma se temea orfani sd-i lase,
Bunicului lor crud asa grdiefte:

126

IDe-i drept cd fiare crunte, -a cdror fire

Pornitd-i din ndscare spre cruzime,
Si lacomele pdsdri rdpitoare
Ce nu gdndesc decdt la prdddciune,
De-i drept c'au lost in stare sd arate
Copiilor miloase simtiminte,
Precum au ardtat Semiramidei4) -

Ori fratilor ce Roma 'intemeiard, 5)

127
10, tu, cu chip i minte omeneascd.
(De-i omenesc s'omori pe o femeie
Nevolnicd i slabd, numai fiindcd-i
lubitd de bdrbatul ce-o 'nvinsese),
Pe copilqii-acqtia baremi crutd-i,
De vreme ce-s menitd mortii negrel
Indurd-te de ei, dacd de mine
N'ai mild, desi sunt f ard de vindl

128

«Ci dacd tii de moartea printre Maori,

Urgia 'n foc i sabie 'nvingdnd-o,
Sd ?tii sd dai i viata, cu bldndde,
Cui n'a fdcut grqeli spre a o pierdel
lar dacd neprihana mea te missed,
Trimite-md 'n surghiun pustiu §i ve§nic,
In Libia fierbinte, 'n gerul scitic,
Acolo sd trdiesc pe veci in lacrdmi.
100 VICTOR BUESCU

129

aAruncd-md 'ntre lei 0 intre tigri,

Jivine fiorcase, si vedea-vei
De pot gdsi la ei milostivirea
Pe care n'am aflat-o printre oameni.
Acolo eu, cu inima si dorul
La omul pentru care mor, voi creste
Vldstarele-i aduse-aci de fatd,
Spre trista mangdiere-a mea, de mamd...,

130

Miscat de obiclitele-i cuvinte,

Voia blajinul Crai atunci s'o ierte,
Dar sfetnicii 'nddranici si destinul
Raman ne 'nduplecati in hotdrire
Si-uneltele miselnicei isprave
Din teacd-si scot tdioasele junghere.
0, inimi crunte, 'n contra unei biete
Femei vii ardtati viteji si aprigi?...

131

Precum.in contra mdndrei Pclizena,6)

De umbra lui Ahile osdnditd,
Si-ascute Pirus anna ucigaqe,
Desi copila-i toata mangdierea
Bdtrdnei sale maid; iar ea, supusd,
Ca o mioard jertfei se oferd,
Cdtdnct cu ochi senini spre biata-i mumd
Hecuba, de durere 'nnebunitd:

132

La fel 0 gdzii crdnceni ai lnesei,

Uitdndu-si de pedeapsa ce-i asteaptd,
In contrd-i, mdniosi, se'nverpnea?d
Si 'n. gatul de-alabastrureazdm fefii
Ce-o dragoste de moarte cdsunase
Jungherele-si impldntd, si de sdnge
Rosird ale sdnului flori dalbe,
Pe care ea cu lacrdmi le udase.
 CAMOENS 101

133

0, Soare, trebuiai in ziva ceea

Lumina sd-ti ascunzi de ucigafi,
Ca de ospdtul groaznic, cdncl Tieste
Din mdna lui Atreu fi-a me copiii. .

Si voi, o vdi addnci, care-auzit-ati

Pe buza-i rece glasia de pe urinci,
Pre lung in depdrtare rdsunardti
De numele iubitului ei, Pedro.

134

Afa precum frumoasa ldcrdmioard

Ifi pierde frdgezimea fi mireasma
Cdnd prea de vreme-i smulsd fi-i strivitd
De mdinile zburdalnicei codane
Ce-o prinde in cununa din cosite,
La fel std, moartd, palida domnitd,
Ca veftezi, in obraji, i-s trandafirii,
Pierdutd-i e coloarea vie-a vietii...

135

Si nimfele Mondegului, prin veacuri,

Pldngdnd au nemurit cumplita moarte:
Spre vemicd-amintire preschimbat-au
In limpede inor ale lor lacrami,
C' un nume ce f i astdzi cliiinuiege:
aubirile Inesei», din legendd 7 1.
Priviti pdrdul proaspdt din razoare,
Cu numele dubirb, fi apa lacrdmi...
Din portughezä, de Victor BUESCU
 NOTE

1) Camoens, cel mai mare poet al Portugaliei (1525-1580), a scris

epopeea Lusiazii («Os Lusiadas») spre a celebra descoperirea Indiilor,
in 1498, de catre compatriotul sari Vasco da Gama, graVie careia
Portugalia dobandeste Irnperiul Orientului si devine marea putere a
veacului al XVI-lea. Dar, mai presus de calitatea sa de epopee na-
tionalti, «Os Lusiadas» conteaza in literatura universala ca prima opera
de geniu ce sparge orizontul stramt al lumii clasice greco-romane,
spre a cants, Universul; un al doilea sens larg al poemului camonian
este vointa omului Renasterii de a se masura cu Natura, voint,a omu-
lui activ (homo agens), ca o react,iune impotriva supunerii religioase
a omului medieval.
Poemul se alcatueste din 10 cinturi totalizilnd 8816 versuri de
11 silabe (endecasilabi), impaqite in strofe de cate 8 versuri, sau
octave. In ele Poetul impleteste descrierea calatoriei lui Gama cu
istoria Portugaliei, dela obarsii pang in zilele sale, ceeace cla prilej
la episoade faimoase, cum este cel al Inesei de Castro.
Titlul «Os Lusiadas» inseamna «Descendentii lui Luso», deci aLu-
sitanii», deci «Portughezii» (Luso thud, potrivit legendei, intemeetorul
Lusitaniei, antica Portugalie). Este ciudata, deci, gresala pe care au
facut-o tot" lexicografii romani traducand masculinul «Os Lusiadas»
prin femeninul «Lusiadele» (forma adoptata si de Iorga, Portugalia,
1928, p. 149), in loc de singura talmäcire corectä «Lusiazii» (cf. «Atri-
zii», descendenVii lui Atreu; «Heliazii», ai lui Helios-Soarele, etc). Si
invers, nimeni n'ar spune in romaneste «apatridele» in loc de «apa-
trizii», sau «nomadele» in loc de «nomazii», traducand masculinele
portugheze «os apatridas» si «os nomadas». De altfel, Italienii (cari,
ca noi, fac masculinul plural in i) au tradus si ei «I Lusiadi», nici-
decum «Le Lusiade».
Era, deci timpul ca acest «Poem al lumii occidentale» sa. fie tradus
si in româneste, incepand cu titlul...
In adevar, incercarea noastratraducere integrala, si in metrul
original endecasilabiceste, pe cat stim, prima talrnacire a oLusia-
zilor» in limba noastra (una din foarte puOnele in care capodopera
 CAMCIENS 103

aceastl nu fusese Inca tradusa), ceeace exp1ic5, oarecum entuziasrnul

cu care stirea a fost primitä de lumea literara portughea (ved. ((Dia-
rio de Lisboa» din 1-IV-1949; «Seculo Ilustrado» din 30-IV-1949; etc.).
2) Episodul Inesei de Castro, unul din cele mai frumoase din
«Lusiazii», este popular in Portugalia. Inesa, nepoata regelui San-
cho IV al Castiliei, casatorita in secret cu Dom Pedro, prini.ul moste-
nitor al Portugaliei, a fost ucisä in 1355 din porunca tatalui acestuia,
regele Alfonso IV, in urma unelitirilor unor sfetnici cu preocupg.ri po-
litice i dinastice. Dar, odatil uKcat pe tron, Pedro nu numai cl
s'a räsbunat pe ucigasi, ci a desgropat pe Inesa si a cinstit-o cu ono-
ruri ca pe o regina a Portugaliei (1361). Mausoleele lor stau alaturi
in mfmAstirea dela Alcobaga, unul purtilnd inscriptia sguduitoare in
simplicitatea ei: ePàn. in sfarsitul lumii.»
3) BMA lia dela dud Salado (1340), in care Alfonso IV al Portu-
galiei, aliat cu regele Castiliei, a invins pe Mauri i pe aliatul lor,
regele Granadei.
4) Hranita de %sari, in codrul unde fusese parasittl.
5) Romulus si Remus, alaptati de lupoaica.
6) Fiica lui Priam si a Hecubei, jertfita (16 Pirus, fiul lui Ahile,
pe mormantul tatalui sau.
7) Ocolind genetivul, masculin i inestetic, «lui Ines», am adop-
tat forma «Inesei», in spiritul limbii române (cf. «printesei», etc.),
care ne-a indrumat i spre forma nominativä aInesa», in loc de canes)
(cf. frat4. «Alice» rom. «Alisa», «Alisei»; «Hortense» , «Ortansa»,
«Ortansei»; etc.).Asemenea mici probleme se ivesc la tot pasul in
cursul poemului, i numai uzul limbii va decide, cu vremea, asupra
unor imperioase Heel* pe care, dupa multä cumpanire, ni le-am in-
gaduit.
 UN APORT ROMANESC LA MORFOLOGIA
POLITICA A RENASTERII

A cerceta trecutul istoric al Umanitdfii nu inseamnd, in pri-

mul rand, a ldsct ca zilele de muncd sd inregistreze descifrarea
cdrfilor i documentelor care reproduc epoci pierdute fi permit
recuperarea schematicd de personagii, evenimente, date, etc ,
acoperite de uitarea pe care o reprezintd scurgerea vremilor,
dupd cum tot atdt de putin ii indreptateste pe cercetatorul
conftient sau pe studiosul ocasional sd creadd cd poate culege
ce-i place, ignorend, in cadrul unui program preconceput, alte
capitole de vieatd omeneascd. Pentrucd, pentru a cerceta IS-
TORIA, cu alte cuvinte, pentru a putea cduta i gdsi in aceic4
timp, factori, elemente, material rdmas putin sau complet necu-
noscut; pentru a putea interpreta corect ceace se cunoafte; pen-
tru a putea exprima apoi toale acestea inteo formd proprie §i
mod, indiferent de substanta faptului istoric in sine, este nevoie
de o technicd.
Investigafia sau cercetarea istoricd are un scop
bine definit i deaceea o astfel de cercetare deptiqeqte in mod
obligatoiu satisfacerea unei curiozitcly proprii, de caracter acci-
dental. Cercetarea istoricd rdspunde unei misiuni i acel care
o practicd, cu convingerea sublimului unei atari conclqionali-
täl, credincios vocatiei sale, se simte membru al adevdratului
corp mistic, care este acela al ccreatorilor de gdndirex. In acest
sens al activit4ii deci, este de datorict celui ce se consacrd
cercetdrii Istoriei (vdzutd, bine inteles, ca un etun complex de
fenomene politice, spirituale, culturale, economice, sociale», etc.)
sd aducd la cuncistinta altora ceeace el a aflat, invatat, conce-
put fi confirmat prin mijlocirea unei cdutdri neintrerupte a
unui fapt, a unei date, a unui personagiu, a unui eveniment, a
unui fenomen, care au lost determinante in evolufia Umani-
tdtii.
Conditionatd de aceastd idee fecundd s'a ndscut ultima carte
a Dlui Gearge Usatescu, Profesor la Universitatea din Barcelo-
106

na i Directorul Revistei noastre, uDe Maquiavelo a la razOn de

Estado}, Madrid, 1951 (d3ela Machiavelli la Ratiunea de Stati.)
si in. care autorul, confirmat clemult prin laborioasa i originala
sa activitate intelectuald, atdt in cadrul literilor romdnesti de
peste hotare, cdt si in lumea literilor spaniole, incearcd un
<<examen a filosofiei politice", un proces tde discernare intre
valorile utopice i valoirile reale sau pozitive ale doctrinelor an-
ticipatoare, premergeoares,, concretizate in formula aeoria ra-
tiunii de stat» acea cdoctrind care a dominat timp de aproape
patru secole gdndirea politicd europeand3,, avdndu-fi erdaci-
nile addnc infipte in sistemul machiavelic, acelas pe care l-au
atacat pdnd i cei mai ortodoxi practicanti ai säi, drept prea
dogmatic si afectat uneori de boala utopiei2,.
Iatd, deci, cum a fcst structuratd problema de cdtre autorul
cdrtii eDe la Machiavelli la Ratiunea de Statx,.
***

Cel cdruia ii sunt cunoscute pdtimasele discutii si polemici

intretdsute de-alungul a patru secole in jurul ideilor politico-
.statale ale lui Machiavelli, ij va da fdrd indoiald seama, cä este o
muncd delicatd, a incerca un esseu,in plus asupfa teoriilor rna-
chiavelice. Dnul Uscdtescu a stiut, din fericire, sa gdseascd echi-
librul unei Vorma mentis) ireprosabild din punctul de vedere
a ceeace se cheamd «Geschichtsphilosophiev. Autorul, inzestrat
cu un simt ascutit pentru ceeace denumim in structura Istoriei
Umanitdtii tprincipii ale evolutieh, fundeazd rearitatea gandi-
rii <Kmachiavelicei, pe complexul gdndirii politice a Renasterii,
mai precis pe doi dintre pilanii monumentali ai acestei gdndiri.
DANTE si GUICCIARDINI. Raportul istoric organic in formula
4spirit europeani>, ii defineste autorul in felul urnidtcr: 4Pentru
Dante, ca si mai tdrziu pentru Machiavelli, imaginea unei Pa-
trii in decddere este cea chemata sd domine un intreg sistem
politic, prin care sd poatd fi nu numai refdcutd, dar in acelas
timp, situatei in fruntea unei organizatii mondiale) (p. 20). cllu
se poate interpreta la justele sale proportii gdndirea politica a
Renasterii 0 tot cé existd ca ideologie inflcritd in jurul teoriei
cratiunii de stab., intdiu in Italia, in secolele XVI fi Xvii, i pe
urnid in tot Occidentul Europei, dacd nu se situiazd, in justele
sale proportii, figura si opera lui Machiavellix, (p. 23). .Aceastd
4doctrind politicd a lui Machiavelli, este poate una din cele-
mai splendide sublimdri a acelui proces profund care a dus la
deplasarea axei spirituale a Omului2, (p. 24), in cursul secolelor
XIV si XV. 1Fdrd o:conturare justd a profilului doctrinei ma-
chiavelice, gdndirea marelui sdu antagonist, care a lost Fran-
 APORT LA MORFOLOGIA POLITWA 10 7

cisco Guicciardini, intreaga fcoald antjmachfavelicd care apare,

conseeintd a Conc./ liului din Trento, gd:ndirea practia europea-
nd in materie de stat,dupd cum fi intreaga meeanicd politicd
occidentald de-alungul a trei secole de vieatd istoricd, n'ar putea
fi explicate decdt nige simple manifestdri complet desprinse
de un ulogos) care sd le sus0nd qi de o filoosofie care sd le
=pie de un sens istoric fecund) (p. 23).
Este vorba de esenfa unei dncercdri s. roma* nesti, care depd-
findu-si limitele, devine o contribufie pozitivd, originald, la cu-
noagerea axiomelor fundamentale ale culturii tOmului Euro-
peans.
I. D. C. COTERLAN
 PICTORUL BEREA LA MADRID

Dimitrie Berea ocupd desigur unul dintre primele locuri in

aotuala plasticd romdnescd. Tamara sa biografie se poate incu-
nuna de pe acum cu o opera considerabild, cdci o muncti f drd
preget constitue cea de a doua dimensiune a personalitgii sale,
prima fiind desigur talentul. Dacd este exagerat sd se afirme-
afa cum. o fac unii-cd talentul este rezultatul muncii, in schimb
nu constitue nici o exagerare afirmatia c un artist de autentic
talent este in acelaf timp i un muncitor. Pentrucd a avea ta-
lent nu inseamnd in fond decdt cd artistul are ceva de spus, cu
versul, cu sunetul, cu forma, ori cu culoarea. Nenumdratele
expozitii pe care Berea le-a fdcut au insemnat tot atdtea dis-
cursuri plastice, in. care dialectica culorii.sale s'a relevat mereu
mai promptd, mai proaspt i mai eficace.
Dar Berea este inainte de orice un pictor roman. Cu aceasta
vrem sd ne ref erim la calitatea sci reprezentativa. Aceastd ca-
litate constitue cel mai mare titlu ce se poate conferi unui
artist, cdci el include pe toate celelalte. Numai cine reufefte sã
atingd un anumit rang artistic personal in ordinea autenti-
citdtii, a fortei 0 a originalitgii, numai cine reiqege sä fie
profund i lard echivoc el insufi, se pcate depd0 pe sine 0 asu-
ma o categorie nationald. A vorbi deci de pictura lui Dimitrie
Berea inseamnd a vorbi despre pictura romdneascd. Inteade-
vdr Berea se inscrie pe linia celor mai autentici pictori romdni.
Nu e yorba de o anumitd qcoald) rorndneascd la care Berea sd
fi wderat). Este vorba de vocatia lui naturald care o anumitd,
sd-i spunen, esteticd picturald. Aceastd autenticitate roma,-
neascd a rdmas ca un fel de constanta in tot lungul evolutiei
sale plastice. Si este cu atdt mai semnificativd cu cdt Berea a
trdit mai mult in streindtate decdt in arc/ si tematica picturii
sale este streind. Nu ne amintim sa: fi vdzut in expozitiile lui
nici un peisaj romanesc, cel putin, in ultimile. Si totuf, para-
doxul este evident. Fie cd picteazd Parisul, Venetia, Geneva, ori
Spania, pfctura lui este fi rdnidne invariabil o picturd roma-
110 C.-L. P.

neascd In aceasta std romanitatea lui Berea. In aceastd vi-

ziune interioard a peisajului, in acest peisaj invizibil pentru cci-
lalti, dar pe care el il paartd in suflet, ca o imagine ineluctabild
gi irezistibild i pe care il transcrie pe game franceze, italiene,
ori spaniole. Dar vorbind en concreto), in ce constd acest ro-
manism al picturii lui Berea? Inainte de toate in lirismul ei.
NW credem cd cea ce se poate numi .cfenomenul romanescs. se
caracterizeazd prin aceastd vi4une a lumii, liricd. De la etliori-
fa) pand la Eminescil, de la toiagul sculptat pand la Brancusi,
de la scoarta milenard pdnd la Luchian, tot ce inseamnd artd
romaneascd se inscrie sub zodia lirismului. Dupd cum Enescu
atunci cand enterpreteazdy o Sonatd de Bach, o transfigureazd
inteo muzicd romaneascd numai prin forta autenticd a trdirit
sale muzicale, tot asa un peisaj parisian sau venetian, se con-
verteste pe paleta lui Berea inteunul romanesc.
Dar acest lirism de care vorbeam isi gdseste corespondentelex,
inteo serie de valori picturale in insdsi plastica romanescd, atat
populard, cat si cultd. Tonurile de odnuintv somptuase i arzd-
toare, sunt aceleas de pe ulcelele noastre tardnefti, sau de pe
scoartele oltenesti. Tonurile albastre i verzui, profunde gi
transparente, sunt acelea ale frescelor exteriolare ale mandsti-
rilor din Bucovina, pe care anti l ploile in loc sd le macine, la
fac mereu mai strdlucitoare fi mai proaspete.
Aldturi de artistii plastici ai nouei generatit care se gdsesc
astd4i peste hotarele drU, un Puiu Anastasescu, Eugen Drd-
gutescu, Maria Droc, Dimitrie Berea este un mesager al spi-
ritului romanesc nealterat de lexperientialismele, unui tfin de
sidclev, in fata cdruia acest spirit, refuzand sd capituleze, opune
o vigoare 0 a calitate, ale card posibUitái t perspective cul-
turale sunt incd de nebdnuit.
De aceia .IDestin, nu poate trece sub tdcere evenimentul artis-
tic si ramanesc pe care il constitue expozitia ye care pictorul Be-
rea a fdcitt-o in luna Februarie a acestui an, la Madrid 0 inregis-
treazd cu toatd satisfactia marele succes artistic si romanesc pa
care eminentul nostru pictor 1-a recoltat in capitala Spaniei.
C.-L.. P.
 INVATAMINTELE ISTOR1EI

Judecarea trecutului apropiat cere insusiri deosebite de nepartinire

si de probitate sufleteasa.
In aceste zile, and gandurile i straduintele romanesti, inchinate
Wei i incordate in lupta, sunt indreptate in spre viitor, cine se in-
toarce in drum, apasat de necazuri vechi i nepotolite, si intinde atre
trecut un deget acuzlitor nu izbuteste de cele mai multe ori sA dea la
ivealá decat neastamparul acelor fantome care turburl propria lui
constiintl.
DI. Pamfil Seicaru socoteste ca. e indrituit s judece problemele
politice de eri prin prisma Istoriel si a geografiei. El se intreaba
nedumerit cum de n'a impartasit Romania soarta Suediei, a Finlandei
sau a Turciei? Aceste taxi periferice ii par astezate in aceleasi conditii
geograf ice si politice ea Romania noasträ. Cum de nu ne-am dat in
laturi and furtuna s'a deslAntuit peste noi? Cum de am nimerit
impreuna cu tot neamul i cu toate mult ravnitele noastre bogatii
cu puturile noastre de petrol si ampiile de cereale, tocmai in
sufletul grozavului prApAd? Dl. Seicaru nu gAseste ltimurire pentru
aceste intrebliri nici in istorie, iici in geografie. i e nevoit s nAsco-
ceasa un cuvant unit, acel de «aistoric» pentru a defini pAcatul acelor
Romani, pe eare,ii socoteste vinovati de cataclismul universal.
Atunci Isa wind incearcti sa-si dovedeasca, invinuirile, Dl. Seicaru
se aseaza el insu0 pe o pozitie eaistoricl», adica in afar& de cirul
vremii. In loc de a cerceta situatia de azi cu invgamintele pe care le
cuprinde, el isi alege o zi in trecutziva pierderii Basarabieica sa
judece pe temeiul situatiel de atunci politica noastra extern& In acea
zi indepartatti, de care ne despart atatea alte prabusiri, Franta tocmai
cAzuse la par/rant, Anglia era izgonita depe Continent, iar Germania,
atotputernia, victorioasa in Occident, stangea CU prietenie mana
Rusiei Sovietice. DI. Seicaru se intreaba azi, de ce nu ain putut rezista
a tunci vointei amenintAtoare a Moscovei? De ce nu aveam in buzunar
o garantie germana, in locul acelor garantii apusene fArä greutate
fax& noroc? Cu alte cuvinte, de ce nu trecusem din vreme din randurile
invingatorilor de eri (alAturi de care infaptuisem Romania Mare ci.
112 GRIGORE GAFENCII

libera) in randul invingatorilor de «maim»? Daca am fi facut asa ceva,

am fi dat dovada, dupa DI. eicaru, de simt, istoric. Numai ca istoria
pe care am fi presimtdt-o astfel, ar fi fost fära viitor.
Azi, cand DI. eicaru imi face cinstea sg, culeaga argumente pentru
teza lui din scrisul si din faptele mele, m'asi putea margini sä invoc
marturia starilor de acum. Ecuatda din 1940,*la care se refer& DL ei-
caru, a fost data peste cap: Germania, odinioara victorioasa, s'a pra-
busit la randul ei, dupa ce prin neastamparul ei vinovat a deschis
larg portdle in fata ntivalei bolsevice. Apusul, cu toate greselile lui,
e singura putere politica, militara i sufleteasca, in masura sä man-
tuiasca lumea. Iar mantuirea Romaniei atarna de mantuirea lumei.
In ce fel ne-ar putea ajuta azi o garantie data de Hitler,--si cum
ne-am putea folosi de dovoda unei complicitati, incheiata «din vreme»
cu politica hitlerista, sunt probleme a caror deslegare o las in sarcirm
simtmlui istoric a D-lui eicaru. Dupa cum las in sarcina lui pacatele
pe care cu adevarat le avem azi de ispasit, i anume acea jalnica
aiureala care a cuprins pe unii Romani, din fericire putini la numar,
indemnandu-i sä se bucure sgomotos de nenorocirile Frantei, de
«agonia Angliei», de «svarcolirile neputincioase ale Americei» i sa
vesteasca cu o grab& ciudata prabusirea pe veci a lumii apusene. Cu
asemenea ispravi pe suflet, e greu sa te strecori sub obladuirea
istoriei. .

Nu ma voiu da in laturi insa, in ce ma priveste, ca sa improspatez

unele amintiri care ne pot folosi in lupta pe care o ducem azi.
Am parasit Ministerul de Externe in Mai 1940 (dupa prabusirea
frontului apusean si o luna inainte de ultimatumul sovietic), in im-
prejurari despre care am vorbit in articolele i cartile mele. Am
revendicat totdeauna raspunderea pentru cele iMplinite in politica
noastra externa, cat am muncit 1 luptat la postul meu. Lamuririle pe
care le voiu da nu sunt ticluite abia acum; ele sunt consemnate in
rapoartele redactate de mine chiar in acele vremi, pentru Consiliile
de Ministrii i Consilile ,de Coroanit.
De ce am acceptat garantiile apusene? Fiinda aveam datoria s'o
fac. i fiinda asi fi fost greu vinovat (lac& n'aci fi facut'o.
Pine apusene se straduiau sa pastreze paces; Ele cautau sa ridice
zagazul in calea agresiunilor locale si a razboiului general. Nimem
nu avea un interes mai mare ca pacea sa fie pastrata, ca tam noastra.
Cu hotarele noastre, ravnite de vecini i cu bogatiile noastre naturale,
ravnite de toata lumea, cu asezarea noastra la Gurile Dunärii, eram
sortiti sa fim in mijlocul grozavei incaereri care se pregatea. i nu
era greu de prevazut ca, in valtoarea unei asemenea incaereri nu
ne-ar mai fi fost cu putinta sä inraurim, necum sä hotarkm destinul
nostru.
Tarile apusene se straduiau de asemeni sa apere o randiliala euro-
peana, la asezarea careia contribuisem i noi cu jertfe grele, If
 /NVATAMINTELE ISTORIEI 113

care asigura Romaniei neatarnarea i integritatea hotarelor. Garantiile

oferite de apuseni intareau in ce ne priveste aceasta dreapta randuia-
: Anglia si Franta se legau sa priveasca 'mice incalcare a drepturilor
noastre politice si teritoriale ca o agresiune indreptatg, impotriva ior.
Puteam respinge de mai inainte un asemenea ajutor, in vremea cand
Germania nazistä urmarea pe fatä o politica agresiva de revizuire a
Tratatelor, trezind impotriva noastra revendicarile unor taxi vecine,
gi amenintându-ne direct cu o interventie armata, ca cea pe care
au facut-o in Cehoslovacia?
Apararea in col:nun a unor interese cornune, potrivit unei con-
ceptii de ordine generala, e o metoda de politica externa care nu
poate face minuni, dar care e totusi cea mai potrivita ca sa ocroteasca
«siguranta» une tari. Straduintele lui Titulescu, atgt de crunt batio-
corite azi de unii amatori de gandire politica, au dat greg, fiindca
in sprijinul unei idei juste nu au fost strânse din vreme fortele tre-
buincioase. Nimeni insa nu a fost in stare sa propuie o idee mai buna;
iar atunci, cand de totalitarismul hitlerist, atgt de strain de firea gi
de interesele noastre, am incercat sa legam unele filozofii autohtone,
nu am izbutit decat sa grabim implinirea unui cumplit i amar destin.
acum asteptam cu toiI, chiar acei dintre noi care nu vor sa
priceapa invatamintele istoriei, ca ordinea apuseana sa se intindä
din nou, mintuitoare, pang, la noi.
Cum de am primit o garantie care n.e apitra XVI de Germani, fata
de Ungurt, faVi de Bulgari, fi nu lap de Rufi, singurii noftri inamict
primejclioli?
Nu e exact. Garantiile erau generale, laza, nici o discriminare si
f gra nici o rezerva. Tarile apusene socoteau de altfel ca vor putea
cuprinde Rusia Sovietica in sistemul lor de apgrare colectiva, i eli-
mina si pe aceasta cale primejdia unei agresiuni sovietice impotriva
noastra. E drept Ca dupg, Tratatul Ribbentrop-Molotov din 23 August
1939, Apusenii au socotit Ca situatia raporturilor de forte fiind schimba-
ta, ei nu mai erau in masurg sa tie angajamentele lor fag de noi cleat
in cazul unei agresiuni germane. Am staruit atunci, cu prilejul Unui
sohimb de note diplomatice, aratänd ca o asemenea rezerva nu se
potriveste nici cu textul nici su spiritul garantillor primite, si ca nu
putem da acelor garantii cleat o interpretare generala i neingradita.
Aceasta, chestie, Minas& nelamuritg, a pierdut de altfel insemnatatea
ei, deoarece putine zile dupa incheerea intelegerei germano-sovietice,
Pranta si Anglia au fost prinse in marele razboi, i nevoite sa se
supue poruncilor acestui razboi.
De ce am acceptat garantii, care erau vadit neindestuldtoare i nu.
puteau stuji la nimic?
In imprejurarile in care am acceptat garantiile, si in zilele in care
le-am acceptat, folosul lor era de netagaduit. Faints si Anglia nu erau
in razboi cu Germania, si nu pareau direct amenintate de politica
8
114 GRIGORE GAFENCII

hitlerista; in schimb politica agresiva a lui Hitler era indreptata.

impotriva Cehoslovaciei, a Poloniei si a Romdniei. La inceputul anu-
lui 1939, erau semne vadite at Germania hitlerista se pregatea aaL
intinda stapanirea spre Rasarit. De aceea o instiintare data Germaniei,
ca mice incalcare a drepturilor Romaniei starnea razboiul in Apus,
era pentru noi de un netagaduit folos. Care e Romanul, constient de
amenintarea care apasa asupra tarii sale, care s'ar\fi incumetat sa
respinga un asemenea ajutor? De fapt, atata vreme cat Franta a
stat in picioare si Anglia a luptat pe Continent, nimeni nu ne-a
lovit, nici Hitler, nici Stalin. Abia dupa prabusirea frontului apusean,
cand garantiile nu mai aveau putere fiindca nu mai aveau putere
tarile garante, §i climb, ce, de altfel, prin§i in clestele germano-
sovietic, facusem Mt:Jamie apel la sprijinul Germaniei: am mtrat in.
zodia prabusirilor. Rusia ne-a luat Basarabia o lunä dupa caderea
Frantei; trei luni rnai tarziu, Germania ne-a impus arbitrajul dela
Viena. Inainte de a pierde hotarele, pierdusem de fapt neatarnarea
statului. «Ordinea noua» inlocuia ordinea europeana.
Cum de nu ne ara gtindit sá cerem din vreme garancia Germaniei?
Am cerut'o. Nu pentru a trece dintr'o tabara intr'alta. Atata vreme
cat Romania a fost liberd, ea nu s'a desprins din acea ordine, care ii
cheza§uise neatarnarea i hotarele. E un adevar care trebue spus si
repetat, indeosebi acum. Am cautat insa, in intelegere cu apusenii, s.
ajungem la intelegere si cu Germania. Consecventi politicei noastre
de pace am clutat sä intarim pacea, impreuna cu Germania, asa cum
o intariscm alaturi de apuseni. Socoteam cä taramul cel mai nimerit
pentru o apropiere de Germania era taramul economic, unde interesele
noastre §i cele ale Germaniei se leaga intre ele in mod firesc. Tratatul
economic incheiat la sfarsitul iernei 1939 nu a fost «negociat in grab&
si 'cu frica in sari». El nu a insemnat nici o abdicare din punet de
vedere romanesc. Si s'a tinut de unele principii de colaborare econo-
mic& internationala, care vor putea avea trecere chiar in Europa de
maine. Faptul ca Tratatul dadea putinta Germaniei de a dobandi pe
piata noastra materii prime, pentru ea, de o deosebita insemnatate,
era pentru noi singura, §i cea bung garantie, Ca nu va cluta cu sila sa.
turbure treburile de la noi. Iar noi primeam printre alte produse
industriale, armamentul de care aveam nevoe pentru a desavar0
apararea tarii (din fabricele cehoslovace, potrivit unor contracte vechi).
Aceasta «garantie» a contribuit in mod hotaritor sä statorniceasc&
raporturi pasnice intre cele doul tAri.
Eram gatasi am adus'o in mai multe randuri la cuno§tinta gu-
vernului german, ca si a guvernului italiansa acceptam din partea
Puterilor Axei asigurari asemanatoare celor primite dela Puterile
Apusene, privitoare la siguranta si la hotarele noastre. Candid nostru
era sa asiguram astfelin interesul general al paciineutralitatea
sud-estului european. (Am reluat acest gand in 1940, cautand sa orga-
 INVATAMINTELE ISTORIEI 115

nizam un bloc al neutrilor, impreuna cu prietenii no§tri din Intelegerea

Balcanica si cu Italia. Dupa o instiintare brutall, data de Hitler la
Roma, Italia care incepuse prin a arata mult interes pentru propu-
nerile noastre, s'a 'retras din toväräsie, zadarnicind implinirea acestui
plan romanesc.)
Hitler nu s'a gandit niciodata a ne dea asigurari scrise. Nu din pri-
cina garantiilor apusene, care nu au sclnmbat dispozitiile lui fatä de
noi (Hitler m'a asigurat la Berlin, in Aprilie 1939, ca nu ne ia in nume
de rau garantiile apusene, dar ca, ar privi ca Sndreptata impotriva lui
o garantie sovietica; ceeace tin l'a impiedicat alleys luni mai tiirziu
sä inchee in paguba noastra intelegerea lui cu Moscova). Verbal,
Hitler fagaduia orice, «pentru a dovedi bunele lui sirntiminte»: ba ca
ne va ajuta in cadrul unui atac sovietic, ba ca nu va sprijini niciodatl
revendicarile maghiare impotriva noastra. In scris insa, nu se lega.
Si era firesc sa fie asa. Hitler ducea lupta impotriva Tratatului dela
Versailles. Cum Trianon se afla in Parcul din Versailles, si cum
toate Tratatele din 1919 erau inrudite intre ele, cine lupta din toate
puterile impotriva unuia din acele Tratate nu putea garanta pe ce-
lelalte. Si mai era o pricina: Hitler se pregatea de razboi. Pentru a
avea mainile libere in Apus, era gata sä cada la tocmeala cu Stalin.
Aceastä tocmeala ii cerea sa jertfeascg interese germane in Mares.
Baltica, in Po Ionia, la Dunäre. Cum de nu era sa jertfeasca, orice am
fi dres §i ce am fi facut «din vreme», interesele noastre romitnesti?
In ce priveste Rusia, care din 1939 a lost grija noastrd de cdpetenie
cum o dovedesc darlle de seama si procesele-verbale din Consiliile
de Coroana din acea vremepolitica noastrd atarna de atilt de sclarn-
batoarea situatie internafionalel. Impotriva unei eventuale agresiuni
sovietice (care a inceput sa fie amenintatoare numai dupa incheerea.
pactului de prietenie germano-sovietic), nu aveam in Europa un aliat
firesc. Puterile Apusene, apäratoarele firesti ale ordinei stabilite, pu-
teau da un sprijin hotaritor la Rasarit, exerciand o presiune asupra.
Rusiei, numai atata vreme cat Hitler nu incinsese focul actiunei sale
de razvratire chiar in inima Continentului. Iar Hitler nu era si nu_
putea sa fie un sprijin pentru nimeni. Planurile lui de cucerire, fie
ca urmareau tovarasia Rusilor, fie ca erau indreptate impotriva lor,
erau cu desavirsire straine de interesele si de nazuintele noastre. Poli-
tica noastra, atata vreme cat eram un stat de sine statator, nu putea
fi cu privire la drepturile §1 hotarele romfaiesti decal conservatoare si
defensiva; la Rasarit aveam de pastrat si de aparat hotarul Nistrului
94 Gurile Dunarii. Hitler, rasvratit impotriva ideii de ordine, si dor-
nic de a-si intinde «revolutia» in cuprinsul unei «ordine noui», urmarea
cu totul alte teluri; politica lui fata de Rusia trecea dintr'un extrem
intealtul: asezareaPunei ordine noi la Rasarit, in tovardsia Moscovei,
prin impartirea Statelor asezate intre cele doul imparatii,sau distru-
gerea Rusiei, desfiintarea popoarelor dintre Nistru si Caucaz, si age-
116 GRIGORE GAFENCII

zarea unor colonii germane pana dincolo de hotarele Asiei... Cum eram
sl deslu§im interese §i teluri comune in freamgtul neingrgditelor pofte
pi ambitii ale unei asemenea politici? Si cum eram s. leggm soarta
wit atata vreme cat tara mai avea o vointg, de o pornire necumpltata.
§i nelegiuita, care nu putea duce decal la catastrofg? Fapt e ca nu
ne-am integrat in politica ruseascg a lui Hitler, suferind ponoasele
actiunei de irnpgrtire §i apoi a celei de cucerire, decat dupg ce ajun-
zesem a fi un stat usatelit». Atata vreme cat ne-a fost cu putintit sit
ne ferim de nenorocirea de a fi un satelit, ne-am sbätut impotriva
soartei rele cu toate puterile desngdejdei. Cine judeca situatia de azi,
cand valul sovietic s'a revarsat pang in fluviul Elba, tinand seama
numai de vinovgtia Moscovei, uit. cg Germania din ajunul räzboiului
nu era Germania Tratatului din Berlin, apärgtoarea ideii europene,
ci o putere «revolutionarg» care preggtea terenul, chiar hi inima
Europei, pentru toate imparirile, prefacerile §i prabu§frile care au
urmat.
In ce ne prive§te, nu puteam face minuni. Mijloacele noastre de
apArare impotriva unui eventual atac rusesc erau reduse; ele cereau,
cu atat mai mult, sä fie folosite cu cumpatare, fárá nici o provocare
145, de nimeni. Inainte de incheierea Pactului germano-sovietic aveam,
-de bine, de rgu, drept chezá§ie de sigurantg la Rgsgrit: gararitiile
.apusene care consfinteau drepturile noastre in cuprinsul ordinei euro-
pene; interesul Germaniei de a nu ingadui nimanui sg turbure ra-
porturile ei economice cu Romania, §i interesul Rusiei de a nu pro-
voca un rAzboi pe care nu-I voia. Ne era deci inggduit sa aratam Mat
-Germaniei cat §i Rusieia4a cum am si facut-o cg un stat romanesc
puternic §i independent, la Gurile Dungrii, era pentru cele doug mari
puteri vecine, o cheza§ie de pace §i de echilibru. De indatg ce am
fi incercat sä leggm mai strans interesele noastre de cele ale Ger-
maniei, adicg sg trecem in tabgra germana, am fi distrus noi in§ine
Acest echilibru; §i am fi trebuit sa plAtim numai decat cu pretul
sieatarnarei §i unei %Ili din hotarele noastre, folosul indoelnic de
.a fi asociati cu o putere autoritara, revizionistg, pornita pe calea
cuceririlor §i a distrugerii vechilor randuieli.
Dupg incheerea pactului germano-sovietic, incheere pe care o pu-
-team prevedea, dar nu o puteam impiedica, soarta noastrg era pe-
cetluita. Eram de fapt impgrtiti intre cele doug marl impgratii, atat
cle inrudite intre ele prin regimul totalitar la care erau supuse;
Rusia sovieticg i§i reservase Basarabia §i Bucovina, Germania capg-
tase «mama libergo in restul ärii. Aceasta soarta ni s'a implinit and
in Mai 1940, impreung cu Puterile Apusene s'a prabu§it ce mai Ming-
sese in picioare din vechile a§ezgri europene.
In cumplita turburare a acelor zile de prabu§ire, s'au gasit unii
Romani, care neintelegand sau nevrand sa inteleagg cele ce se petre-
ceau, au aruncat vina la intämplare pe fo§tii allai, pe garantii, §i pe
 INVATAMINTELE ISTORIEI 117

cei care s'au invoit cu ele. Ca si cum am fi putut printr'o minune

cereascl sau printeo smecherie de ultima or5, sä ne desprindem din
ordinea europeanä care se cufunda, ordine areia ii datoriim fiinta
neatarnatä a statului i intinderea hotarelor noastreca sä ne asim
printre beneficiarii uriasei opere de impartire si de distrugere ce se
implinea. Eram prinsi in valtoarea unei inclerari, care desläntuise
vechi si neimpacate porniri potrivince; se pra.buseau tovarg,sii Un
trecut, alguri de care luptasem odinioar5., intreind teritoriul tarn si
stiirnind impotriva noasträ invidii i revendiari inversunate; impreu-
nä cu acei tovaräsi luasem parte la ctistig, era de heinlaturat, din pa-
cate, ca sä ham parte si la paguba.
Invinuirile i vaetele de atunci, desi necugetate i pagubitoare,
fiinda dadeau greu incercatului neam romanesc simtimäntul gresit
cä ar fi putut despärti destinul lui de acel al lumei din care fAcea
parte, erau de inteles, deoarece durerea pentru cele ce se intämplau.
putea fi mai mare decat putinta unora, de a le pricepe.
Azi insg, dupa, atiltea noui intamplári i prefaceri, e uimitor de a
auzi aceleasi voci musträtoare, &aid glas aceleias nepriceperi, §i
v&ettindu-se cl nu ne-am fi legat din vreme de soarta unui Hitler, a
cärui cenuse e imprastiat1 cine stie unde?
Istoria e o carte cu multe foi, dintre care unele pot fi user citite
pe dos, Cine se leaga de cede o foaie räsleatä pentru a gasi in ea
dovada unor teze invechite, peste care timpul s'a sours, poate s5.-§i
procure cel mult o p15.cere personala. El nu va izbuti insg. sä 15.mu-
reascä liniile marl, dealungul carora se desfasoar5, destinele unui
neam.
Fiindcä invatamintele istoriei nu se culeg din citate adunate la
intamplare in cArti i memorii räsfoite in graba; pentru a fi intelese
ele cer o sträduintä cinstitf, care sit lege intre ele, cuprinzändu-le
intr'o sintezl, evenimentele cc se insin, in vreme.
Cercetarea tracutului ne arat5, ca nu putem desprinde din frametn-
maclie prefacerile lumei care ne inconjoarl, o istorie deosebitg, a
Romitniei; si c, prin urmare nu putem pune gclestinul» nostru dea-
curmezisul in calea desfAsurarilor firesti ale istoriei generale. Asezati
la incrucisarea drumurilor acelor imperii, pe care Lucien Romier le
socotea (cmoarte», dar care au dovedit din plcate Ca sunt mai vii ca
niciodata, tara noastra e prinsä chiar in mijlocul luptei care dainueste
de veacuri intre Apus i Raslrit.
Tratatul din Paris din 1856 (Tratat la care nu am luat parte, si
care a pus cap51 r52boiului din Crimea, in care nu am avut de luptat)
e data cea mai insemnatg, din istoria noastra contimporana. In adevär,
la acea data am scapat din inclestarea celor doutt Imperii raaritene,
Rusia i Turcia, deopotriva de dornice sä ne oblIduiasca, si am fost
cuprinsi in ordinea europeand, pe care puterile apusene izbutisertt s'o
intind5, piing la Gurile Dunárii. Tratatul din Paris a ingradit Rusia,
118 GRIGORE GAFENCU

oprind avantul ei de inaintare la hotarele noastre; a acezat Gurile

Dunarii sub controlul unei Comisii Europene; a intaxit flints, de sine
statittoare a Principatelor romanecti prin garantda colectiva data, de
Mari le Puteri. In fruntea Puterilor Apusene se gaseau atunci Franta
ci Anglia. Piemontul, Prusia i apoi Austria au aderat la hotaririle
Tratatului dela Paris.
Acest front european a fost mentinut la Congresul din Berlin, in
1878, dupg ce Germania ci-a luat locul in randul dintai al Marilor Pu-
tent Pentru noi, amintirea Tratatului din Berlin e urnbritg prin pier-
derea unei parti a Basarabiei. Nu e mai putin adevarat ca la Berlin
(unde «Concertul european» a impus unei Rusii victorioase revizuirea
hotaririlor unilaterale pe care le luase fata de Turcia la San Ste-
fano) ideea unei «ordine europene» a fost mentinuta ci intarita. Iar
acea ordine europeana, care nu putea fi schimbata prin vointa unei
singure puteri, fiindcg era garantata, de toate puterile, cuprindea Ro-
mania, impreung cu regiunile dungrene ci balcanice din Rgsaritul
european.
Ngscuti la viata noul ci asezati pe temeinice temeIII politice cu
sprijinul Apusului, ci sub oblgduirea ideii europene, era firesc sä ra-
manem legati de aceastg idee ca stat independent ci suveran. Era
pentru noi o porunca a istoriei, ci o conditie de viatil sit ne orientgm
in toate crizele internationale dupa cerintele ordinei europene. Si nu
ne era cu putinta sg compromitem noi incine toate cele legate de
aceasta ordine, adica drepturile ci libertatile noastre, ca ci fiinta noas-
tra neatarnata, luand parte de buna voe, alaturi de Puterile care din
ducmanie sau din razvratire, sgpau mormantul Europei, careia ii dato-
ram viata. Chiar atunci cand se naruiau toate punctele noastre de
sprijin, legatura cu trecutul era pentru noi singura i cea mai bung
calguza in spre viitor.
Faptul el am urmat aceasta porunca a istoriei, atata vreme cat am
fost liberi, adica atata vreme cat Apusul mai era in picioare, ci noi
nu fusesem Inca princi in capcana ce ne fusese pregatita de Ribben-
trop ci Molotov la Moscova, ne ingadue azi sá ne putem integra cu
fruntea sus in frontul lumei libere, care se alcgtuiecte acum. Nimeni
nu ne poate tagadui acest drept: nici Apusenii, care ctiu ci recunosc,
ca am ramas credincioci acelei cauze comune, in slujba careia lumea
liberg. ici strange azi puterile ei militare, politice ci economice; ci
mai putin Inca acei dintre noi, manati de vechi resimtiminte, care
nu-ci mai au locul in cuprinsul adevgratei meniri istorice pe care cu
totii o avem de implinit. Talmacit in lumina acestor desfacurari, actul
din 23 August 1944 capgta un inteles care ar trebui sg-1 pung la ada-
post de polemici inutile ci pagubitoare.
Departe de mine gandul de a tagadui acele greceli ale politicei apu-
sene, care apasg greu asupra lumei intregi, ci indeosebi asupra tarn
noastre. Istoria insgfiinda de ea e vorbava face deosebirea intre
 INVATAMINTELE ISTORIEI 119

greplile unora, care din nepricepere i u§urinta nu au stiut sa se

foloseascä de victoria lor pentru a restabili din vreme ordinea in
lume, i pacatul acelora care au planuit 0 au implinit distrugerea
acelei ordine.
In ce prive§te Germania, locul ei e in Europa. Desbarata de acea
pornire inver§unata, care a pricinuit poporului ei mai .mult räu Inca
decal popoarelor vecine, ea e menita sa se a§eze, cu insu§irile ci
insemnate §i cu insemnatele ei puteri de viata §i de munca in ratidu-
rile cele dintai ale frontului european. De inclata ce se apropie de
noi, in slujba unei cauze comune §i sub acoperirea ordinei europene,
ordine care nu cere supunere oarba, ci unire in libertate, ea e o vecina
bine venita §i o prietena fireasca.
Caci ordinea europeana e din nou in mers. Directia ei, e ca pe
-vremuri, din Vest spre Est. far lozinca noul. e: Unire. Cine vrea
Nada lara mantuita trebuie sa se invoiasca mai dinainte, ca s'o vada
unitá in gand §i in fapte cu faptele §i gandurile lumei libere.
In frontul de lupta. care se inchiaga e loc pentru noi toti Romand
din pribegie. Faptul de a fi cetit mai bine, sau mai din vreme, in
Cartea Istoriei, nu poate constitui pentru nimeni un drept de intaie-
tate sau un privilegiu excluziv. Nimic mai primejdios in clipe hota-
ritoare ca unele socoteli marunte. Certurile din trecutul apropiat sunt
datorite in buna parte unei cumplite turburari, prevestitoare de fur-
tuna, a acelei furtuni din afar& feta de care nimeni dintre noi nu
mai avea sä aibä putere...
Ni se cere insä pentru ca aportul nostru in frontul comun sä fie
cu folos, §i nu cu ponos, ca sä dam dovada de bunä credinta. SI nu
incercam sa cuprindem cu deasila toate cele ce se intampla in lume,
in formulele stramte ale unor ideologii autohtone. Istoria nu poate
fi privita nici judecata, prin prisms unor polemici de politica interna.
Sa ne straduim mai de graba sä deslu§im interesele noastre natio-
nale in lumina desfa§urarilor istorice. §i sa luam parte fara plangeri
§i invinuiri de§arte, la rea§ezarea ordinei europene, potrivit unor prin-
cipii generale, care intotdeauna au lost prielnice tarii noastre ro-
mane§ ti.

GurooRE GAFENCU.
 BIBLIOGRAFIE ROMANEASCA
SEVER POP : La Dialectologie
(Apercu historique et méthodes
d'enquetes linguistiques, Louvain,
f. a., vol. I, LV-733 pagini; vol. II,
pag. 735-1334).
Pornind dela principiul enuntat
candva de Meillet, si anume a nu
exista o istorie a limbii fara dia-
lectologie §i mai cu seama far& o
geografie linguistica, Dl. Sever Pop,
sustinator, pe urmele unui Sextil
Pu§cariu, acel admirabil promotor
al Atlasului linguistic al Romecniei
despre care s'a ocupat cu multä
competenta in primul numar al
Revistei noastre Prof esorul spaniol
Dl. Manuel Alvar, al criteriului geo-
grafiei linguistice ca mijloc de in-
vestigatie la noi, ne ofera, in aceas-
ta voluminoasa publicatie, un ama-
nur4it «vademecum» dialectologic
care poate servi mult ca orientare
globala asupra a ceiace s'a realizat
§i s'a scris in aceasta materie ii
multe tari. Primul volum este con-
sacrat «dialectologiei romane». Vo-
lumul al doilea este consacrat «dia-
lectologiei neromane». In primlil
volum ne prezinta Dl. Pop, in afar&
de un istoric rezumat al desvoltArii
dialectologiei, un istoric al aceleia§
discipline §i a metodelor de anche-
ta linguistica in Franta, Proventa,
Catalunia, Spania, Portugalia, Tta-
ha, Rhetoromania, Dalmatia, Sar-
dinia, Romania. In vol. II se ocupa,
cu acelas criteriu rezurnativ si si-
noptic, de cercetarile dialectologice
facute in limbile gerrnanice, celtice
slave, fino-urgriene, greacti moder-
na, albaneza, berbera, araba, chine-
za, etc...
Este greu de sustAnut in ce masu-
ra aceasta lucrare, care presupune
un efort material si in parte meto-
dologic remarcabil, poate fi de folos
cercetatorilor speciali§ti in materie,
daca depasim un criteriu de pur
bagaj bibliografic. Fara indoiala ca
o viziune mai aprofundata a dif e-
ritelor orientari majore in materie
de investigatie linguistica, sau in
speta, ale dialectologiei, a metode-
lor de anchetA, etc., ar fi fost mai
utila, dar fiind bogatia de material
de care autorul a dispus pentru
confectionarea lucrarii sale.
Pe de alta parte, metoda aplicatti
de Dl. Sever Pop, prezinta un _n-
convenient. Incercand sa inregistre-
ze toate activitAile pe taramul geo-
grafiei linguistice §i ale dialectolo-
giei, in intreaga zona a limbilor
romanice §i in vaste zone de limbi
neromanice, Dsa. sacrifica, dupit
cum spuneam, interesul pe care l'ar
fi putut prezenta o lucrare de sin-
tea, cu un criteriu de orientare
personal, cu un sistem de investi-
gatie propriu, o lucrare sa, nu Ha
pur si simplu un vast §i pretentios
amalgam de date, de nume, de me-
tode aplicate in multiple varietati
in istoria linguistica. Pe de alta par-
te, pretentia lucrarii neingaduind a
simpla schema bibliografica, ea nu
este nici din acest punct de vedere
completa.
Este vorba, totus, de un efort re-
marcabil, interesant, care ofera cer-
cetatorilor de strict5, specialitate,
122 SIBLIOGRAFIE ROMANEASCA
filologilor in general si chiar ceti-
torului din afark un bogat material
de introducere la situatia actual& a
studiilor linguistice.
D.
EDITURA CARTEA PRIBEGIEI
(Buenos Aires si Valle Hermoso-
Argentina, 1951).
Literatura romeLneascA mimeogra-
fiat& de exil, si-a glsit campioana
in aceast& «Editura» sustinuta de
tenacitatea i efortul constant al
Dlui Grigore Manoilescu. In agile
publicate pan& acum vom gsi mul-
te pagini care, maine, cAnd va fi
posibil& o definitivare tehnic& a
acestor productdi de pribegie, vor
putea fi tip&rite, desigur, ç.i vor
insemna o contributie apreciabill la
marele efort comun al ihtelectuali-
lor pribegi. Intreaga pres1 romi-
neasa, de exil si-a insusit activita-
tea echipei culturale eroice din Ar-
gentina, dandu-i o proiectie majorà,
in sensul cel mai amplu al terme-
nului. Fie-ne ingaduit s& nu impär-
tasim acest entuziasm. Apreciem
si noi, la justa lui valoare, efortul,
si sesizam sentimentul de adancit
emotie rom'aneascA cu care a fost
realizat. Lasand la o parte faptul ca
literatura mimeografiat& este in
mod fatal, neinregistrabil& din
punct de vedere tehnic, credem cA
usurinta cu care aceastA modalita-
te saraca a fost la indemilna echi-
pei din Argentina, a flout ca nu
intotdeauna sa, domneascä in preo-
cuparile ei, un criteriu selectiv.
Cinci c&rti aparute numai in 1951
si un «plan monstru» de publicatii
pentrn anul in curs si pentru cPi
viitori, face ca ambiiile «Editurii
Cartea Pribegiei», sa depaseasca ce
putea face odinioará «Cartea Ro-
maneascl», «Editura Fundatiilor»
ori (Academia RomAnào, in conditii
normale si intr'o perioada de mare
eflorescenta intelectuala româneas-
ca, nu cu mijloace de pribegie ca
acum.
C&rtile aparute pang, acum in ci-
tata «Editura», sunt: «A murit un
dint», de Vint la Horia; «Sfinti-
torii de icoane», de Toader Ioras ;
«Analiza cuvantului dor», de Stefan
Baciu; «Iphigenia», de Mircea
Eliade, i «Itd mai aduci aminte,
Doamná», de J. N. Manzatti. Volu-
mul «A murit un sift/It» este sinteza
activitatilor poetice ale Dlui yin-
till Horia en decada 1941-51. Sen-
sibil, iri prudent& cautare de noui
forme de expresie, proaspat, liris-
mul Dlui Vintila Horia, sol neo-
bosit al literilor noastre in America
de Sud, este, fartl, indoiala, o pre-
zentA romaneasca, remarcabila in
acesti ani de fortata saracie poeti-
ea, o s&racie pe care cu parere de
r&u trebuie sa spunem ca nu 3
poate camufla enorma productie de
serie a diferitelor ((almanahuri» gi
foi mimeografiate ale exilului. Ro-
manul Dlui Ioras, «Sfintitorii de
icoane» inscrie, la randul lui, o pa-
gina interesanta a prozei transilva-
ne, atilt de frumos reprezentata in
ultimii treizeci de ani. Iar in ce
priveste volumul de poeme, a Dlui
Stefan Baciu, revelatia de acum
mai bine de cinsprezece ani a ii-
ricei noastre tinere, merit& o re-
mama in alt loc.
Tinem, totus, s& desprindem din
volumele publicate, pe cele consa-
crate poeziei, intrucilt ele reprezin-
ta., dupa pArerea noastra, singura
replica just& primejdioasei retorice
patriotarde din exil, asigurand, cu
promisiunea de a reveni cu argu-
mente, cä activitatea poetica a
Dlor Horia si Baciu aduc mult mai
marl servicii cauzei nationale, de-
cat intreaga furtunoasa jeluire goa-
l& a glorioaselor figuri poetice de
almanah.
D.
STEFAN BACIU: Analiza curtintu-
lui dor (Poeme, Edit. Cartea Pri-
begiei, B. Aires, 1951, editie mi-
meografiata).
Sfera restrinsa pe care in mod
necesar o impun preocuparile de
naturg, teoreticl ale Destinului, face
ca aceasta revista sa nu poata acor-
 SIBLIOGRAFIE ROMANEASCA
da o atentie specialasi oarecum
de specialitaternanifestarilor cu
caracter pur literar ale scriitorilor
si poetilor nostri. Recunoastem ca
este o lacuna pe care insa, cu tot
regretul, o consider= inevitabila.
Ne grabim sa adaogam ca aceasta
imprejurare nu a impiedecat pe re-
dactorii Destinulut Ba inregistreze
manifestari literare, desigur nu din
punctul de vedere al criticei liters-
re propriu zise, ci din acela mai
general, al culturii. Aceasta s'a in-
tamplat, insa, numai cu acele ma-
nifestari care au putut justifica si
rangul de cultura, nu numai sim-
pla calitate a genului literary care
nu totdeauna se confunda cu cul-
tura.
Odata lamurit acest punct de ve-
dere, nu va mai surprinde pe ni-
meni faptul ca «recenzia» ultimului
volum de Poezii ale lui Stefan Ba-
ciu este departe de a fi o recenzie
literard, ci doar o incercare de in-
cadrare culturalasi daca ni s'ar
permite un termen mai exact, am
spune morfologicaa acestei poezii.
In primul rand, vrem sa mentio-
n= ca titlul earth, care ar putea
crea o confuzie fhnd vorba de o
lucrare poetica, constitue un simbol
cum nu se poate mai elocvent pen-
tru cont,inutul ei. Aceasta pentru
simplul motiv ca esenta poetic& a lui
Stefan Baciusi in special acea
care se reveleaza in acest volum
este dorul. Pe deasupra tematicei,
pe deasupra episodului, pe deasu-
pra accidentului concret, la care F.e
reduce orice poezie, lirica lui Stefan
Baciu este o lirica a dorului, adica
a acelui sentiment tipic si specific
romanesc, sentiment la care se re-
duce in ultirn termen orice catego-
rie autentica de traire romaneasca.
Prin acest sentiment, mai degraba
spus, prin aceasta «viziune a lumii»
romanesti pe care o exprima dorul,
Stefan Baciu, cu toate confluentele
de «motive» ale liricei contempora-
ne (pe care sensibilitatea lui de om
viu si actual le absoarbe dar le 5i
transforma) se inscrie pe marea ii-
nie a poeziei romanesti, care incepe
cu Eminescu, zeul ei tutelar.
123
In cea ce privecte structura inti-
ma a acestei trairi care inseamna
dorul, nu este posibila o definitde.
Este hug posibill o descriptie, o
explicatie, ori o analizd a acestei
trairi. In volumul de fatly Stefan
Baciu face tocmai aceasta analiza
a dorului pe planul poeticului. in
acest fel, «Analiza cuvantulul dor»
ne apare ca un fel de spectrografie
in care «cuvantul dor» ii regaseste
proprietatile lui esentiale si poetice.
Vrem sa mai facem o mentiune.
Cea ce ne pare mai caracteristic si
mai original din intreaga opera
poetic& a lui Stefan Baciu, este ul-
timul capitol al acestui volum, care
constitue o ipostaza «in specie» a
dorului : dorul de tail. Atitudinile
sunt adesea extreme, dela nostalgia
fina ca un zaimf ce invalue inima
poetului transhumant i pan& la
clocotul de revolt& impotriva unui
cotropitor implacabil. Sunt expri-
mate insa totdeauna cu sens si efi-
cacitate, adica in valori poetice,
ceiace constitue aproape o exceptde
in asa numita poezie patriotica a
refugiului romanesc, poezie care de
cele mai multe ori se mer4ine intr'o
retorica verbal& de pure ef ecte fo-
netice, dar fara nicio substanta poe-
tea. (Folosim prilejul pentru a
aminti «barzilor» nostri ca «Doina»
lui Eminescu, care este cea mai ma-
re poezie patriotica ce s'a scris
vre-o data in limba romana, este
mai intai poezie si apoi patriotism.)
Stefan Baciu, ca orice poet auten-
tic stie ca pentru ca un vers sá
poata dobandi act de legimatde pa-
triotica, trebue sti, fie inainte de
toate, sau cel putin in acelas timp,
poezie. De aceia in Analiza cuvan-
tului dor reuseste say ne emotdoneze
infinit mai profund si mai durabil,
reuseste sa ne emotioneze infinit
mai patriotic, dealt tot zgomotul
asurzitor de rime patriotarde, pe ca-
re publicistica noastra din exil, in-
chipuindu-si ca serveste o nobila
cauza, ni-1 administreaza cu o exas-
peranta insistenta.
C.-L. P.
124 SIBLIOGRAFIE ROMANEASCA
HORIA SIMA Menirea Naçionalis-
mului, Salamanca, Cuadernos His-
pano-Rumanos, 1951, pagini 156.
Ed. franceza: Destinee du Natio-
nalisme, Paris, P. E. G., 1951, pa-
gini 228.
Cine vrea sa cunoasca, substan-
tial, istoria Europei din ultimele
doug decade, in care fenomenul na-
tionalist s'a conturat politic in cloud.
State care au jucat rolul principal
in drama traita de noi toti §i care
au avut repercursiuni chiar dupa
infrangerea suferita, are la hide-
mama un §ir intreg de scrieri doc-
trinare, istorice, memorii.
Un document de o deosebitä va-
loare istoricg, privitor la aceasta
epoca, este lucrarea D-lui Horia Si-
ma, apgrutg in acelaq timp in doug
editii: una roman& considerata de
autor ca editia princeps §i alta
franceza.
Dupa aparitia capitolului OMUL
NOU, preludiul unei lucrari mai
vaste asupra fenomenului legionar,
D-1 Horia Sima (la la iveala un stu-
diu istoric §i doctrinar al nationa-
lismului, mult mai palpitant prin
actualitatea i proportiile lui. Rolul
pe care 1-a jucat autorul pang in
anul 1945, atat din punct de vedere
istoric, fiind continuatorul operii
create de Corneliu Codreanu, cat §i
din punct de vedere politic, for-
mand cele doua guverne din 1940
§i 1944, ii da dreptul s. afirme,
chiar din primele linii ale cartii, CI
lucrarea nu este un compendiu doc-
trinar abstract. Autorul, for& cS
vrea, marturise§te de la inceput,
ca, cel putin in perioada analizatg,
a facut istorie §i ca acum o scrie.
Oamenii de actiune, in general
scriu memorii. Acestea sunt foarte
instructive, insg cum este normal,
sunt pline de judecgti de constata-
re. D-1 Horia Sima, nu constata nu-
mai, ci enuntg norme doctrinare,
pentrucg lucrarea cuprinde doug
parti foarte bine conturate: o par-
te istoricg memorialistica §i o parte
doctrinara.
Numai plecand dela datul indicat
mai sus putem sa interpretam, farX
greqalg, ideile ce se desprind din.
lectura acestei cäri. Notiunile pe
care le manue§te autorul, capata, in.
decursul expunerii, anumite func-
tiuni proprii luptei, daca se inter-
preteaza in jocul lor primar, con-
trazicand oarecum uzajul dat de
studio§i acelormi fenomene, studio-
§i citati chiar de D-1 Horia Sima.
Cu toate acestea se patrunde per-
fect in expunere, chiar daca mu-
loacele sunt proprii. i aici inter-
vine calitatea fundamental& a stu-
diului : claritatea §i logica strin-
gent&
Partea istorica a lucrarii aduce
o contributie de prima categorie la
analizarea, nu numai a fenomenu-
lui nationalist european, ci §i a unei
perioade istorice contemporane, de
o nemai intalnitg intensitate.
Fenomenul nationalist capata o
extraordinara vitalitate, ajungand
sg contureze juridic §i politic State,
dupl primul razboiii mondial. Auto-
rul explica aceastg aparitie, prin
de§teptarea maselor populare nu-
mai in acest din urma timp. Cum
vedem, dela inceput, autorul leag&
fenomenul nationalist de notiunea
de masa. Aceastg idee este reluatg
§i analizata, pe larg, in ultimul ca-
pitol: Natiuni sau mase sociale?
Numai prin preexistenta natiunilor
se poate explica aparitia maselor,
fiind acesta tin fenomen secundar
gi mult mai limitat in timp dealt
fenomenul principal. Inteo apologie
patetica a participarii unui numar
cat mai mare de indivizi in «ogo-
rul natiunii», al interesului §i sacri-
ficiului unui numar cat mai mare
de cetateni pentru idealurile unei
natiuni, autorul ne indica singura
cale deschisa astazi. Elita desprin-
sa din masa are datoria sa desco-
pere mijlocul rapid prin care sg
structureze energiile masei, ins& nu-
mai in functie de substanta natio-
nalg ce o confine. Problema actua-
l& a maselor, nu poate fi rezolvatA
decat numai prin nationalism.
Este singurul element politic care
ii bazeazg existenta pe puterile
sufletului, deci nu pe eveniment. In
interior, nationalismul realizeaza le-
gaturile dela om la om, dar qi dis.-.
 SIBLIOGRAFIE ROMANEASCA
tantarile; totusi, pe plan politic,
conclude autorul, principiile demo-
cratice vor continua s& reglemente-
ze raporturile dintre indivizi.
Apologet al nationalismului bazat
pe o mArturisire vie §i pe o impre-
sionanta analiza a fenomenului, D-1
Horia Sima vede in conexiunea
dialecticA dintre nationalism si de-
mocratie, singurul drum care poate
fi urmat de catre actuala si viitoa-
rele generatii, in flurirea destinu-
lui lor istoric.
A. R.
OCTAVIANUS BARLEA : Ex His-
toria Romena : loannes Bob,
Epis c o p us Fagarasiensis (1783-
1830); (Kommvrlg. J. Knecht,
Frankfurt/Main, 1948, XXIXX-
464 pags.).
Actul Unirii unei parti a Roma;
nilor din Transilvania cu Biserica,
Romamii, marcheazA, in 'Mara de
twice indoiall, o nouä faza., deter-
mintind-o in mare masura, in evo-
lutia comunitAtii romanice din te-
ritoriile cuprinse intre Tisa, Nistru,
Dunäre, Marea NeagrA, si Ceremus.
Acest popor, unic descendent al Im-
periului Roman de rAsArit, pierdut
de secole in marea slavA, isi intoar-
ce prin actul Unirii cu Roma din
nou fiinta spre unul din izvoarele
sale nationale. Concluzia, mai mult
dealt religioasa, a fost deci de o
minunata importanta nationall ro-
m&neascI: formarea unei cons-
tiintc nationale; definirea unei
-personalitA,ti istorice puternice; do-
rinta de manifestare total& pe un
plan format in cursul unui proces
de adevIratA reintorcere la origi-
nile nationale; structurarea pe plan
european a posibilitätilor spirituale,
culturale, politice, etc. Iat& aspecte-
le principale, de o adAnc& semnifi-
catie, pe care evolutia RomAnismu-
lui dupä, anul 1'770 le-a edificat pe
actul dela 169'7.
In aceste momente, and o parte
organicI a Neamului este prigonita
-pAnA la distrugere de cgre comu-
nism, din cauza descinderii sale din
125
f Auritori actului Unirii cu Roma,
nu poate fi mai binevenitä cartea
Pärintelui 0. Boxlea, asupra aceluia
care a fost episcopul unit al FAO-
rasului, Ion Bob si despre care
autorul spune in prefata sa: «Pau-
cas personas altis Jocis constitutas
tempore transact° populus romenus
fortasse habuit, quae tam vehemen-
ter in historia ecclesiastica, civili ac
summopere in ilia litterarum rome-
narum irnpugnatae sint, prouti fac-
turn est cum Ioanne Bob episcopus
Fagarasiensi unito.» Cu o deosebitá
fort& de sintezI, autorul intreteas&
cele mai diverse date documentare
referitoare la starea. Romimilor in
general, cu actele unei personalitati
atilt de complete ca acea a episco-
pului unit, Ion Bob.
Cartea compusa din dou& pArti,
cuprinde in partea intaia (pan& la
pagina 281) sapte capitole generale,
un Epilog si Anexe, iar in partea
doua, o serie de documente. ToatA
istoria luptelor nationale ale Ro-
mänilor din Transilvania, incorona-
te de tragica revolutie a lui Horia,
Clo§ca §i Crisan dela 1784 atmos-
fera spirituala a Transilvaniei, in
care Blajul este un centru dinamic,
propulsor de idei si sentimente
noui. Cununa personalitat,ilor domi-
narlte ale gindirii romanesti, corn-
pusa din Samuel Micu-Klein, Geor-
ge Sincai, Petru Maior, George La-
zar, etc., este fixat& de catre autor
prin analiza agera a cadrului in
care se afirmA §i a evenimentelor
§i persoanelor care le inconjoara;
pozitia Bisericii Unite in cadrul co-
munitatdi religioase romtme§ti si po-
zitia Bisericii Unite in fata revendi-
carilor nationale ale Neamului nos-
tru. IatA, in ce constA, aportul lu-
crArii Par. 0. Barlea, pe marginea
unei epoci de rAscruce in vieata na-
tiunii noastre; a unei epoci glorioa-
se, de mare fecunditate spirituall
0 cultural& §i de nu mai putin
mAreatA, si justa afirmare a drep-
turile politice inalienabile ale Ro-
mAnilor.
Partea a doua a earth PAr.
0. Barlea, prin documentele culese
din: Arhivele Congregatiei «De
Propagande Fide», Arhivele Secrete
126 BIBLIOGRAFIE ROMANEASCA
ale Vaticanului, Arhivele Congrega-
Vei Conciliilor, contribue la o si
mai mare definire a celor expuse in
prima parte a lucrarii.
D.
PUBLICATII ROMANESTI
PRIMITE
NAE IONESCU: Convorbiri (Frei-
sing, 1951, o Antologie de intere-
sante articole si esseuri, selectio-
nate sub ingrijirea Dlor Eliade
si Racoveanu);
INSEMNARI (Buenos Aires, Martie
1952, Nr. 5, publicatie lunarl ti-
päritä, ce apare sub directia Dlui
Radu Ghenea, fost Ministru al
Romaniei la Madrid. Contine
orientare politica, vie, actuala, pli-
nä de nerv);
ALMANAHUL PRIBEGILOR RO-
MANI PE ANUL 1952 (Paris, al-
catuit de Pompiliu Paltilnea si
Constantin Arsenie, mimeogra0;
CRONICA ROMANEASCA (Organ
in limba romazig, al lui «National
Committee for a Free Europe)),
Anul III, Nr. 1-2, 1952, New York,
rnimeogran ;
CAETE DE DOR (Metafizica ft
Poezie, Nr. 5, Paris, Redactori Vir-
gil Ierunca si C. AmIriutei, mi-
meograf);
VERS (Anul 2, Nr. 1, 1952, Alba-
ny, USA, Redactor : N. Novacovs-
chi, mimeograf).
LA REVUE DE CULTURE EURO-
PEENNE (Anul II, Nr. II, Paris,
contine numeroase articole cu
teme romanecti).
FIDES ROMANA (Cahiers de td-
moignage chrétien roumain, Nr. 1,
Paris, mimeograf);
ORIZONTURI (Anul III, Iulie-De-
cembrie 1951, Nr. 7-12, Stuttgart,
mimeograf)
CUGET ROMANESC (Anul II, Nr..
1, 1952, Buenos Aires, mimeo-
graf) ;
CENTRE ROUMAIN DE RECHER-
CHES (Buletin, Anul I, Nr. 2, Pa-
ris, mimeograf).
PUBLICATIILE ASOCIATIEI
HISPANO-ROMANE
Aparute
1. George Usclitescu, «La concep-
ciOn juridica rumana» (1949).
2. .C. Popovici, «La organización
judicial en Rumania» (1949).
3. A. Rautd, «Bases juridicas y
sociales de la propiedad agraria en
Rumania» (1949).
4. F. Elias de Tejada, «La filo-
lofia del Derecho y del Estado en
Rumania» (1949).
5. Mihail Eminescu, «Poesii»,.
Editia curentl (1950).
5 b. Mihail Eminescu, «Poesii»,
Editia de lux de 100 exemplare
(1950)..
6. Horia Sima, «Menirea Natio-
nalismului (1951).
Sub tipar :
7. Ion Luca Caragiale, «Quen-
tos» (Antologia).
8. Mihail Eminescu, «Scrieri DO-
litice».
9. Ion Luca Cargiale, aTeatruo.
10. I. D. C.-Coterlan, «Esquema
paletnológico del Sureste europeov.
 CUPRINSUL
Pagina
-
STUDII:
George Uscdteseu: Revolta Elitelor ... ... ... ... ... ... ... 5
C. L.-Popovici: Problema viitorului culturii europene ... 31
Mircea Eliade: Catastrofa, §1 mesianism ... ... ... ... ... 41

NOTE:
I. D. C.-Coterlan: Pe marginea procesului de formare a
Poporului Roman ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 51
Marius Cismigiu: Problema Constituponala i lovitura
de stat dela 23 August 1944 ... ... ... ... ... ... ... ... 61
Ilie Vlad: Stiin% §i marxism ... ... ... ... ... ... ... ... ... 85

COMENTARII SI DOCUMENTE:
Victor Buescu: Camoens ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 97
I. D. C.-Coterlan: Un aport romanesc la morfologia po-
litica a renaSerii ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 105
C. L.-Popovici: Pictorul Berea la Madrid ... ... ... ... ... 109
Grigore Gafencu: InvälAmintele istoriei ... ... ... ... ... ... 111

BIBLIOGRAFIE ROMANEASCA.
 DESTIN: REVISTA DE CULTURA ROMANEASCA
DIRECTOR: GEORGE USCATESCU
Comitet de Redactie:
I. D. C.-Coterlan, Nicolae Maritia, C. L.-Popovici,
A. Ramp, i George Uscatescu

REDACTIA SI ADMINISTRATIA MELENDEZ VALDES, 59 -MADRID

Es rnonuscrito