CONȘTIINȚA PLINĂ (MINDFULNESS)

Noi suntem ființe slabe și ne adaptăm cu o asemenea ușurință la tot ceea ce întâlnim, încât suntem adesea
victimele propriei noastre capacități. Avem conștiința plină (mindfulness) pentru a ne ajuta să coborâm
din nou treptele și pentru a ne ajuta să încetăm această cursă mereu mai mare, în care ne angajăm cel mai
adesea fără să o știm, fără să vrem măcar.

Conștiința plină
Care sunt toxinele ce ne otrăvesc existența?
Două din cele mai frumoase facultăți ale noastre se transformă cel mai adesea în veritabile surse de
otravă.
Prima este facultatea noastră de adaptare. În fața elementelor neașteptate, ea ne face capabili să
acționăm în manieră adecvată sau să găsim soluții pentru minimalizarea riscurilor, pericolelor,
consecințelor. Însă această facultate, ce ne face să putem absorbi schimbările de serviciu, sport, hrană,
alcool, emoție etc., prin însăși efectele ei asupra noastră, scade. Puțin câte puțin, ne obișnuim să trăim în
urgență. Ne detașăm de ceea ce ne înconjoară, pentru că totul ajunge să ni se pară banal, normal. Astfel
încât trebuie să muncim mai mult, să facem mai mult sport, să mâncăm mai mult, să bem mai mult, să
simțim mai mult etc. pentru a resimți același efect de la început, de la primul contact. De aceea ne otrăvim
într-o cursă mereu mai mare, în nevoia de a mări doza. Dezechilibrăm balanța și vedem că nevoile noastre
devin din ce în ce mai greu de satisfăcut.
A doua este facultatea nostră de proiecție în timp. Datorită ei, putem prevedea, face pariuri asupra a
ceea ce ni se va întâmpla și putem încerca să pune la punct strategii adaptate. Putem de asemenea retrăi
momente din trecut, putem folosi ceea ce am cunoscut pentru a încerca să pregătim viitorul sau pentru a-l
ameliora. Și în timp ce facem asta, ne detașăm de prezent. Trăim înaintea vieții noastre, trecem pe lângă
ceea ce are ea să ne ofere. Nu vedem lucrurile care ne-ar putea face fericiți sau neglijăm semnele unei
nefericiri iminente.

Conștiința plină?
Adesea, nefericirile noastre vin din ceea pe proiectăm într-un ipotetic altundeva sau în alt timp, urmărind
ceea ce ar fi mai bine, mai fericit. Când atingem acel altundeva, decepția este atât de mare, fiindcă
nefericirea continuă, împreună cu iluzia unui altundeva. Baudelaire exprimă perfect acest lucru: Mi se pare
că voi fi mereu bine acolo unde nu sunt acum, iar această problemă de mutare o discut fără încetare cu
sufletul meu.
De ce să mai continuăm așa? Meditația în conștiința plină vă aduce aici, acum, face să înceteze această
anestezie care pune stăpânire pe noi și ne împiedică să resimțim tot ceea ce se oferă simțurilor noastre,
spiritului nostru.
1
 Practicarea meditației în conștiința plină este simplu de făcut. Puteți alege să observați orice obiect.
Respirația rămâne unul din elementele cele mai apreciate, pentru că este disponibilă mereu și e foarte ușor
de observat.
1. Pentru a face asta, așezați-vă confortabil, puneți-vă mâinile pe coapse, închideți ochii dacă doriți.
2. Respirați calm, fără a forța inspirațiile sau expirațiile. Și observați cu atenție drumul aerului
înăuntrul vostru, simțiți-l intrând efectiv în voi. Ar trebui să fiți deja surprinși văzând că puteți face asta.
3. După ce a intrat aerul în voi, simțiți-l cum vă umflă pieptul, frecându-l de haină, astfel încât tot
torsul vostru este ușor mutat. Nu rețineți aerul, lăsați-l să iasă și faceți aceeași muncă de observație.
4. Concentrându-vă, puteți simți bătăile inimii voastre. Observați-le și pe acestea, vedeți cum le
influențează ritmul respirației voastre. Observați fiecare senzație și cu spiritul și cu trupul. Nu este
niciodată vorba de a emite o judecată asupra a ceea ce observați. Priviți fiecare lucru așa cum este, asta e
tot. Puteți practica asta cu orice lucru doriți. De fiecare dată fiți complet treji și deschiși senzațiilor care se
prezintă. Observați-le pe rând, apoi observați modul în care sunt interconectate, apoi schema mai mare din
spatele acestei interconectări. Nu pierdeți nicio clipă din atenție primul obiect pe care ați început să-l
observați, pentru a reveni la el când pierdeți firul și pentru a descoperi lucruri noi de fiecare dată.
5. Forțându-vă să nu judecați, veți putea discerne ceea ce lucruri derivă din judecata voastră proprie li
ce derivă din natura lucrurilor. Veți fi de asemenea mai conștienți de procesul acesta de judecată care are
loc fără încetare în spiritul vostru.
Meditația în conștiința plină este foarte ușor accesibilă. Ea ne deschide ochii asupra bogăției care ne
înconjoară și pe care nu știm să o vedem. Ea ne permite să ne dăm seama de toate fructele pe care le avem
în mână și pe care le lăsăm să cadă fără a ne face măcar griji, pentru că le căutăm acolo unde nu sunt,
ajutându-ne să încetăm să ne mai dorim mereu mai mult, arătându-ne că nu vom putea niciodată epuiza
sensul și calitățile multiple a tot ceea ce vedem. Ea ne arată de asemenea că trebuie să trăim în prezent,
încetând să plângem după un trecut în care nu mai putem schimba nimic și să ne temem de un viitor despre
care nu știm nimic.
Practicarea conștiinței pline este simplă, foarte simplă. Practica devine complexă pe măsură ce privirea
voastră va fi centrată mai precis pe interior sau exterior, pe măsură ce veți învăța să vedeți mai multe
detalii, să înțelegeți mai bine. Constatarea că trăiți într-o opulență de informații, de plăceri, de surse de
bucurie pe care pur și simplu nu știți să le vedeți, să le apreciați reprezintă un mod de îmbogățire a vieții.
Practicarea conștiinței pline nu necesită aparate sau anumite cunoștințe.
Așezați-vă pur și simplu într-o poziție confortabilă, asigurați-vă că nu veți fi deranjați pentru jumătate de
oră dacă puteți, sau douăzeci de minute pentru început, dacă nu se poate mai mult. Puteți exersa cu un
simplu pahar de apă, cu un obiect cotidian. Am luat paharul de apă ca exemplu, dar veți vedea că practica
este foarte simplă.
După ce v-ați instalat, calmați-vă, lăsați primele idei să treacă, nu încercați să vă goliți mintea, nu e
necesar. Mai degrabă concentrați-vă pe paharul de apă. Mai precis, concentrați-vă pe senzațiile ce se nasc
2
în mâna care îl ține. E rece, răcoros, călduț? Ce textură are paharul? Cum îl percep degetele? Încercați să
puneți în acord ceea ce vedeți, să înțelegeți modul în care se completează senzația fizică și cea vizuală.
Apoi observați modul în care stă apa în pahar. V-ați pus deja această întrebare? Este puțin probabil, ce mare
lucru până la urmă? Cu toate acestea este simplu: a învăța să discerni bogăția tuturor lucrurilor care ne
înconjoară, tot ceea ce ne alcătuiește cotidianul, amintiți-vă de asta. Poate că apa face mici bule de-a lungul
suprafeței interioare a paharului. În acest caz, cum se mișcă ele, cum sunt ele distribuite?
Duceți lent paharul la gură. Dar nu o faceți fără a încerca să înțelegeți modul în care lucrează mușchii
voștri. Ce mașinărie magnifică se pune în mișcare, de ce să vă privați de plăcerea de a o admira
funcționând, de plăcerea de a încerca să înțelegeți ceea ce o animă și de a înțelege mecanismele din interior.
Când paharul a ajuns la buze, nu vă grăbiți! Ce senzații se nasc din contactul cu paharul și gura voastră?
Când vă simțiți pregătit, luați o gură mică de apă. În continuare, analizați senzațiile cât mai mult posibil.
Chiar și cele mai slabe senzații sunt interesante, nu le neglijați. După ce ați înghițit această gură de apă,
simțiți-o cum curge, vedeți cum o puteți simți, făcând din asta o experiență interesantă.
Pe măsură ce practicați conștiința plină, veți învăța să acordați atenție din ce în ce mai mare informațiilor
și să o faceți chiar fără să vă dați seama. Și mai ales veți învăța să observați informațiile cele mai fine, cele
mai fragile. Atunci veți începe să vedeți toată bogăția care vă înconjoară, tot ceea ce vi se oferă în obiectele
și actele cele mai neînsemnate, cele care vă alcătuiesc cotidianul, dar la care nu priviți niciodată. Puteți
reîncepe meditația cu paharul de apă de câte ori vreți, iar de fiecare dată, dacă intrați în joc veți vedea
nuanțele din senzații, noile informații ce se nasc. Foarte repede, maniera voastră de a concepe existența se
va schimba. Sunteți pregătiți pentru o asemenea schimbare?

CÂTEVA EXERCIȚII DE RESPIRAȚIE PENTRU A TRĂI MAI BINE!

Exercițiile simple de respirație vă pot ameliora starea de bine.

Respirația este baza vieții, ea ne dă ritmul, ne permite să existăm, să avansăm. Respirația este adesea
neglijată, uitată, lăsată în grija funcțiilor automate. Practicând regulat exerciții de respirație, puteți să o
faceți mai eficientă și să descoperiți cum să luați controlul în situații de stres, pentru a medita mai profund,
pentru a ajunge la stări de concentrare profundă etc. Veți afla mai ales că respirați rău și că din asta derivă o
mulțime de probleme.

Ce înseamnă a respira bine?

A respira bine înseamnă a aduce în corp tot aerul necesar pentru a funcționa corect și de a expira aerul
viciat într-un mod cât mai eficient posibil. E dovada faptului că trebuie să ne amintim de asta, pentru că
rareori dăm trupului timpul de a se hrăni cum trebuie din acest punct de vedere. Adesea, deoarece simțim o
lipsă de aer, ne mulțumim să respirăm mai repede. Această fugă înainte este însă ineficientă și periculoasă,
deoarece produce efectul invers.

3
 Câteva exerciții pentru a respira mai bine
Începeți cu un exercițiu simplu: respirați adânc, cu adevărat adânc, cum faceți uneori, când vă întindeți
sau când sunteți obosit. Lăsați aerul să intre adânc în plămâni, lăsați plămânii să-l tragă, iar apoi, după
câteva secunde de reținere, lăsați aerul să iasă, lung, golind plămânii pe cât posibil, dar fără grabă. Găsiți
un ritm lent, lăsați totul în voi să încetinească. Veți vedea că ideile voastre vor fi mai clare, că veți găsi mai
repede anumite răspunsuri, deoarece capacitatea voastră de gândire nu mai este obsedată de ideea de a
merge mai repede, ea nu se mai epuizează accelerând pentru nimic.
După ce veți fi practicat astfel, observați reținerile puțin mai lungi de aer. Umflați plămânii din plin și
rețineți aerul, dați-i timp să vă hrănească total. Veți redeschide în trecerile voastre căi pentru energie, pe
care respirația superficială pe care o practicați le-a făcut inutile. Pe măsură ce practicați, încercați să
deveniți mai conștienți de respirație, să vă concentrați doar pe ea, să nu vă mai faceți griji pentru alte
lucruri, să lăsați totul la o parte. A respira bine este o artă, ar trebui să o lucrați de manieră exclusivă dacă
doriți să o faceți utilă întregii voastre ființe.
Ați putea utiliza la fel de bine respirația pentru a mânca mai bine. În timpul meselor, faceți pauze regulate
pentru a respira profund. Veți ameliora circulația sanguină, deci și digestia alimentelor. Și aici trebui să vă
luați timp pentru a mesteca bine, pentru a permite alimentelor să elibereze tot ce au de oferit, mai degrabă
decât să le înghițiți imediat, fără a vă face griji, amestecând tot potențialul lor.
Un alt exercițiu de respirație constă în a vă constrânge să faceți câteva respirații profunde într-un moment
oarecare al zilei, în timpul unei activități oarecare pe care o îndepliniți. Ar trebui deci să fiți atenți la
respirația voastră și veți vedea că doar câteva respirații profunde, câteva rețineri de aer și expirații lungi vă
pot aduce foarte mult în materie de concentrare, de destindere, de suplețe, de claritate a spiritului etc.
A respira bine este o artă în care practica este foarte abordabilă și în care efectele se fac simțite imediat.
Este de ajuns să fiți conștient de ceea ce faceți, de a vă da mijloacele de a vă hrăni bine corpul. Practicați
cât mai des posibil, faceți exercițiile de respirație la fel cum faceți meditație și veți vedea că veți avea o
capacitate mai mare de concentrare, de suplețe, de forță, de energie, la care nu vă gândeați. Corpul și
spiritul vostru au fost atât de obișnuite să funcționeze cu aer puțin hrănitor, încât vă vor uimi dacă le oferiți
în sfârșit o hrană adevărată din acest punct de vedere.

Cum să înveți să vă deconectați?

Vi s-a întâmplat să vă spuneți că gândiți prea mult? Că ar fi bine dacă acest flux neîncetat de idei și de
reflecții s-ar calma? Ei bine, vom aborda o tehnică, sau mai bine zis o stare de spirit derivată din starea de
conștiință plină, stare la care ajungem (dar mai e încă nevoie să amintim asta?) grație meditației. Această
stare se numește deconectare. «a se deconecta / a da drumul», e frumos, dar cum?
După cum am constatat deja, starea de conștiință plină ne permite să luăm în considerare dintr-un punct
de vedere mai obiectiv, deci mai distant toate faptele sau evenimentele. Altfel spus, judecata noastră nu mai
este supusă jugului emoțiilor noastre. Acestea nu mai condiționează deci gândurile sau actele noastre.
4
Faptul de a « te deconecta » merge mai departe. « A te deconecta » înseamnă a deveni un fel de « spectator,
să primești emoția, care este bucuria clipei, a fi disponibil pentru bucurie și descoperire » deoarece spiritul
nostru nu mai este saturat de gândurile noastre, de a prevedea, calcula, judeca, analiza fără încetare…
Înseamnă de fapt « acceptarea realității stării prezente în starea interioară de non-rezistență. » Asta nu
înseamnă să devii pasiv sau să vă împiedice să acționați, a nu te mai încrede pur și simplu în impulsuri și
prejudecăți. Ci înseamnă că « prin intermediul deconectării, pacea interioară va ieși la suprafață din
adâncul ființei noastre. »
Veți spune cu siguranță: să te oprești din gândit, sună frumos, dar nu este posibil! Și aveți dreptate, trebuie
făcută o sortare, o selecție.
Pentru a merge mai în detaliu asupra funcționării acestui proces, să vedem această citare din Bruno
Lallement, care explică cum să distingem între gândurile primare și gândurile secundare:
 Gândurile primare sunt toate senzațiile resimțite prin cele cinci simțuri, acestea care se produc apoi
dispar rapid, când simțiți o furnicătură, de exemplu o iritație. Fereastra este deschisă și simțiți aerul rece și
asta-i tot.
 Gândurile secundare sunt toată interpretarea mentală care va decurge din aceste senzații. De
exemplu, s-a constatat aerul rece. În loc de a rămâne aici, spiritul nostru va crea un scenariu din toate
piesele: « Pierre a uitat să închidă fereastra, imediat ce urcă în mașină o să-i atrag atenția, …».
Dacă veți ajunge doar să observați acest fenomen, fără a suferi în timp ce urmăriți ceea ce aveți de făcut,
fenomenul se va estompa până ce va dispărea. Invers, dacă puneți la inimă foarte tare evenimentul, veți
ajunge să reflectați, de exemplu, la tot felul de consecințe, reale sau imaginare, care vă vor întuneca
«conștiința» momentului prezent. «Prezent» este termenul cheie, deoarece în mod just, a plonja în trecut, a
se revedea retrăindu-l sau a ne pierde în viitor imaginându-ne ce ni s-ar putea întâmpla, nu suntem
niciodată în clipa prezentă, deschiși la ce are viața să ne ofere.
Este foarte simplu și în același timp foarte dificil. Este foarte simplu deoarece asta constă pur și simplu în
a face pace cu sine însuși, dar dificil deoarece suntem atât de obișnuiți, programați la toată această
conversație mentală, încât e greu de trăit fără a o urmări.
Acum că ați luat în considerare cele două date ale ecuației, puteți alege ce atitudine preferați să adoptați.
Anumite persoane ajung, se pare, să trăiască o viață fericită și împlinită fiind mereu puse pe calcule,
analize, deoarece și-au forjat o carapace impenetrabilă. Prin asta, ele nu au dreptul de a greși și li se
întâmplă să crape într-un moment sau în altul.
Pe de altă parte, există alții, ca Jonathan, care practică deconectarea. Este un exercițiu ce trebuie practicat
în fiecare clipă, nu o soluție miracol, dar asta ne permite cel puțin să nu ne înecăm niciodată sau să pierdem
teren, ceea ce nu este așa de rău…
Ați ajuns să vă deconectați? Atunci când vă e greu să adoptați această atitudine, ce faceți?

5
 CÂTEVA EXERCIȚII DE MEDITAȚIE ZILNICĂ

Aceste exerciții de meditație zilnică vă vor ajuta să ameliorați starea de bine de-a lungul zilei.
Meditația poate lua diverse forme. Dacă vreți să o integrați în viața voastră de zi cu zi, dacă practica la o
oră fixă nu este posibilă sau nu vă este suficientă, practicați exercițiile de meditație regulată. Plecând de la
toate nimicurile pe care le întâlniți, veți învăța să meditați din ce în ce mai profund.
În timp ce mergeți, sau când veți merge, de ce să nu profitați pentru a medita. Observați-vă prin spirit în
timpul acțiunii de a merge, observați mișcările picioarelor voastre, de fiecare dată când se pun pe sol, felul
în care rulează înainte de a se ridica. Reveniți și observați gambele voastre, umerii voștri, bustul vostru,
umerii voștri, capul vostru. Priviți-le prin gânduri și de o manieră intensă, căutând să vedeți cu adevărat tot
ce se întâmplă. Va veni un moment în care mersul, această operațiune banală, vă va apărea în toată
complexitatea ei. Mișcările multiple, maniera în care funcționează împreună membrele voastre, într-
sincronizare perfectă, numeroasele echilibre precare vă vor sări în ochi.
Mâncând, savurați din plin fiecare mușcătură, până ați epuizat de tot gustul. Interesați-vă de textura
alimentelor, de maniera în care ele evoluează pe măsură ce mestecați. Faceți asta gândindu-vă doar la asta,
nelăsându-vă atenția distrasă, de fiecare dată când mâncați. Condimentele diverse și puternice pe care le
descoperiți în mâncare vor ajunge insuportabile. Gustul natural al alimentelor vi se va părea din ce în ce
mai distinct, interesant, complex.
Dacă nu știți ce să faceți, nu faceți nimic. Așezați-vă lângă fereastră, alegeți un obiect pe care să vă
concentrați atenția și observați-l în profunzime. Observați-l și în raport cu ceea ce îl înconjoară, cu ceea ce
interferează cu el sau cu ceea ce este departe de el. Vedeți cum își găsește locul în lumea în care participă.
Faceți-vă timp în mod regulat să observați intern modul în care respirați. Imaginați-vă aerul intrând
în plămâni după ce v-a parcurs sistemul. Vizualizați-l imediat cum iese din voi și încercați să discerneți tot
ce se pune în acțiune pentru ca el să iasă. Ce acțiune e mai banală ca respirația? Totuși ea se petrece fără ca
voi să știți ceva despre ea. Dându-i atenție, vă veți da seama că este adesea un indicator al stării voastre de
stres, oboseală, nervozitate și că ne permite să acționăm într-o manieră foarte eficace. Cu atât mai mult
trebuie să fim conștienți.
Meditați regulat. Cu cât o veți face mai mult, cu atât veți ști să o faceți mai rapid. Veți ajunge curând să o
faceți aproape fără să vă gândiți, nu veți mai avea nevoie să vă decideți să o faceți. Maniera voastră de a
percepe lumea se va schimba, pentru că veți avea mijloacele de a vedea ceea ce se întâmplă în prezentul
imediat. Veți ști multe despre voi, cu prețul a doar câteva clipe, în fiecare zi. Când veți medita într-o
manieră mai lungă, mai profundă, printr-o sesiune dedicată, de exemplu, veți trece mai repede de primele
etape și veți merge mai departe mai ușor. Trebuie să știți să vă oferiți mijloacele, prin intermediul câtorva
exerciții de meditație zilnică.

6
 MEDITAȚIA CU OCHII DESCHIȘI

A medita cu ochii deschiși, pentru a nu se refugia într-o lume interioară, pentru a face față realității,
realității sinelui propriu, pentru a înfrunta lumea mai degrabă decât a fugi, pentru a aduce putină dificultate
și a crește în afară. A medita cu ochii deschiși înseamnă a refuza să te ascunzi, a închide ochii asupra a ceea
ce este viața ta. Ce simplu e să închizi ochii la existența ta și să trăiești în capul tău!
Meditând cu ochii deschiși, va trebui să faceți față realității existenței voastre. Este atât o lecție cât și o
decizie pe care o luați față de viața voastră. Meditați cu ochii deschiși ca o sfidare a problemelor. Decideți
să meditați asupra lucrurilor care vă enervează, care vă tracasează, vă neliniștesc. Poate că aveți un
genunchi la pământ, dar decideți să ridicați capul și să priviți situația în față. Este un act de curaj, un pact
cu sine însuși. Este de asemenea o decizie care va veni uneori după luni de meditație cu ochii închiși. Când
ați făcut destul loc în voi pentru ca să înflorească forța voastră vitală, puteți deschide ochii și pune situația
în clar la exterior, cum ați făcut-o și la interior. Este ca și când, de manieră simbolică, ați acceptat să lăsați
lumina să intre în voi și să clarifice anumite aspecte pe care le-ați ținut în umbră până atunci, să încetați să
mai creați un zid între voi și mediul vostru. Este un act dificil de acceptat, dar care va aduce mereu
satisfacții.
A medita cu ochii deschiși înseamnă a alege dificultatea, pentru a se pregăti mai bine de înfruntarea ei.
Alergătorii care aleg să alerge la deal fac exact aceeași alegere. Aleg să sufere voluntar în timpul ședinței
lor, pentru că următoarele urcușuri pe care vor trebui să le înfrunte, cele în care nu au de ales, să fie mai
ușor de urcat, să treacă fără dificultate. Este o alegere pe termen lung. A suferi acum pentru a suferi mai
puțin data viitoare. A medita cu ochii deschiși este exact la fel. Atunci când puteți profita de o ședință
calmă, ce întrunește toate condițiile pentru a medita bine, puteți să vă impuneți o muncă suplimentară de
concentrare. Cu cât va fi mai dificil, cu atât următoarele ședințe vor fi mai simple. Iar când veți întâmpina
dificultăți în a medita, veți ști să le înfruntați mai bine. Veți face un sacrificiu imediat pentru un avantaj
viitor. Este totodată o lecție de viață și veți putea face din asta un subiect viitor de reflecție, pentru că dintr-
un asemenea gest decurg multe consecințe.
A medita cu ochii deschiși este dificil la început, apoi din ce în ce mai ușor, pe măsură ce exersați. Va
trebui să acceptați, la început, să redeveniți un debutant, dar dacă aveți nevoie de asta, lecția de smerenie va
fi bună.
Meditați cu ochii deschiși și lăsați lumina să vă invadeze, integrați-vă în mediul vostru, fiți mai puțin
ermetici, nu lăsați nimic în umbră, consolidați-vă practica și fiți mai puternici.

TEHNICI DE MEDITAȚIE A IERTĂRII – DEPĂȘIȚI ACEASTĂ FORȚĂ CARE VĂ CONSUMĂ

Învățați să transcendeți resentimentele proprii, prin intermediul meditației iertării.

A ierta cere o forță considerabilă de spirit. Este totodată un mijloc puternic de a se elibera de greutate și
de a putea avansa mai simplu. Descoperiți câteva din binefacerile iertării și modul în care să ajungeți la ea,

7
să vă apropiați cel puțin într-o primă fază de ea, prin intermediul meditației.

De ce să iertăm?
Oricare ar fi răul care vi s-a făcut, a trăi cu dorința de răzbunare, în ranchiună, pare a vă da o forță
enormă. Așa și este. Dar această forță vă consumă, arde în voi, vă epuizează și vă expune la o decepție
amară. Dorința de răzbunare nu este din păcate satisfăcută niciodată de o pedeapsă oarecare, fie legală,
personală, sentimentală etc. Veți fi și mai frustrați și vă veți expune la un sentiment de nedreptate și mai
mare. Nu puteți trăi consumându-vă așa, așteptând ceva ce nu va veni niciodată: pedeapsa care vă va
elibera. Oricât de dificilă ar fi această idee de acceptat, iertarea este cea care vă va elibera. Vă va permite să
avansați, să puneți distanța necesară între voi și ceea ce vă face să suferiți atât de mult. Va fi ca și cum ați
arunca o greutate legată de gleznă, dar a cărei forță vă este necesară. Acest lucru va fi important pe termen
lung. Pe termen scurt e mai puțin costisitor să continuați să urâți, să așteptați o pedeapsă. Pe termen lung vă
păstrați forțele, persoana, bunăstarea cu prețul unui efort enorm.
Meditația pentru a ierta
Într-o stare de meditație, când sunteți concentrați, când toate forțele voastre sunt disponibile, când reușiți
să vă depășiți ego-ul, simpla voastră voință, decideți să iertați. Veți resimți asta ca un șoc, întrucât veți
scutura ceea ce vă permite poate să avansați de multă vreme: energia urii, a dorinței de răzbunare. Poate că
va cădea tot edificiul pe care v-ați fondat viața, condamnându-vă mai construiți o dată. Dar o veți face de
data asta pe baze sănătoase, pentru că vă gândiți la boi, vă puneți în centrul vieții voastre, al atenției
voastre. Redeveniți punctul focal al vieții voastre, evacuați acea persoană sau acele persoane pe care ați
ales să o/le iertați. Este vorba de un act voluntar. Nu așteptați să vi se facă un semn, voi trebuie să decideți
să renunțați la ură. Ce alegere teribilă, dar cât bine aduce în schimb! După impresia de deșert, veți putea
construi din nou, avansa. Vă veți simți eliberați și energia care vă va permite să avansați nu vă va mai
costa, nu vă va mai consuma.
Atunci când meditați alegeți deci să iertați, lăsați iertarea să aibă loc, imaginile care vă trag în jos să urce
la suprafață. Poate că asta este cel mai greu, dar e prețul pentru a vă elibera: mai priviți-le o dată și apoi
lăsați forța iertării să le evacueze. Voința voastră, anihilată de meditație nu mai este ghidul vostru. Iertarea
emană din voi, din ceea ce este cel mai profund în ființa voastră. Acum poate vorbi din voi partea cea mai
prețioasă, cea mai iubitoare. Ca atunci când meditați mai clasic, veți fi asaltați de numeroase sentimente.
De data asta se vor prezenta răzbunarea, ranchiuna, frica, umilința. Nu le alungați, nu le negați. Lăsați-le să
treacă, fără a le judeca, știind bine că ele nu fac parte din voi, că nu vă reflectă pe voi. Plecați mai degrabă
în căutarea ființei bogate, iubitoare, prețioase, care este natura voastră cea mai profundă. Dialogați doar cu
aceea, iar iertarea vi se va părea atunci evidentă. Atunci și doar atunci iertați!
Lăsați să țâșnească din voi lumina iertării, să lumineze, să distrugă zidurile construite în voi de dorința
legitimă de protecție. Lumea își va putea relua atunci dialogul cu ființa voastră eliberată.
Meditația iertării va trebui reîncepută de multe ori pentru a fi eficientă, pentru ca voi să găsiți în voi forța
8
de a ierta. Nu fiți prea exigenți și dați-vă timp între două încercări, pentru a regăsi forța de care aveți
nevoie. Trebuie să știți că iertarea este întotdeauna benefică și că nu munciți în van, oricât de grea pare
această sarcină.

MEDITAȚI ÎN TIMP CE MÂNCAȚI ȘI REDESCOPERIȚI GUSTURILE AUTENTICE!

A medita în timp ce mănânci pare, mai ales novicilor, ca fiind impură, improprie unei stări de conștiință
superioare. Asta deoarece considerăm ca fiind rea o funcție în fond vitală și esențială bunăstării umane.
Asta are loc și din cauză că ignorăm meditația. Deci cum să medităm în timp ce mâncăm? Ce ne aduce
asta?
Meditația în timp ce mănânci din punct de vedere practic
A medita în timp ce mănânci nu e cu nimic mai puțin nobil decât a medita pe respirație, pe o mantra, pe o
mandala etc. În Occident în mod special trăim ignorând anumite funcții care duc la boli care nu-și au locul.
În ceea ce privește hrana, a aduce în corp energie, mijloace de a se construi, este mai puțin nobil decât a
respira, a gândi? Dacă dăm atenție la ceea ce mâncăm, vom evita grijile, atât cotidiene cât și pe termen mai
lung.
Deci cum să medităm în timp ce mâncăm? Începeți prin a stinge televizorul, radioul, calculatorul, CD-ul
și tot ceea ce puneți în funcțiune în mod obișnuit pentru a vă ține ocupați în timp ce mâncați. Așezați-vă
corect, cu spatele drept dar nu țeapăn, în fund pe scaun pentru a nu aluneca în jos și a ajunge aproape
alungiți.
Orice ați mânca, oricare ar fi timpul pe care vi-l veți lua pentru asta, nu trebuie decât să vă concentrați pe
fiecare înghițitură. Savurați-o, fără sos, fără condimente de niciun fel. Mestecați lent, lung și până când
mâncarea este corect mărunțită. În timp ce faceți asta, nu lăsați spiritul să divagheze. Deja aveți un subiect
cu care să vă ocupați gândurile: mâncarea pe care o dați corpului vostru. Ce consistență are? Ce gust? Este
puternică sau foarte fină? Cum se modifică texturile și savoarea pe măsură ce mestecați? Cum se
influențează unele pe altele alimentele amestecate, în timp ce le mâncați? Nu înghițiți fără a avea timp să
răspundeți la aceste întrebări și la toate cele care ar putea să vă mai vină. Epuizați toate senzațiile pe care
fiecare înghițitură vi le oferă.
De ce să meditezi când mănânci?
Pentru că veți fi siguri că în fiecare zi veți avea un moment dedicat meditației. Oricât de trepidant ar fi
ritmul vieții voastre, sunteți obligați să mâncați. Profitați pentru a medita. Această practică nu are nimic
mai puțin demn decât alte practici de meditație. Ea vă va oferi totul, cu o singură condiție: să vă dedicați cu
seriozitate ei.
În același timp veți oferi organismului vostru o modalitate mai bună de a face plinul de energie. Pentru că
mestecați mai bine, munca de a digera este mai simplă, mai rapidă, mai puțin epuizantă, mai bine realizată.
Vă dați de asemenea timp să primiți impresia de sațietate, care are nevoie mai mult timp fiziologic pentru a

9
fi percepută. Veți găsi atunci, în mod natural, cantitățile de hrană de care aveți nevoie cu adevărat, mai
mici, fără a avea totuși impresia de foame. Veți descoperi de asemenea că anumite tipuri de mâncare mai
mult obosesc corpul decât îl hrănesc, că anumite mâncăruri sunt mai potrivite anumitor anotimpuri:
dulciuri, mâncăruri grase…
A mânca meditând la fiecare înghițitură înseamnă a pune întrebări și a se interesa de situații altădată
disprețuite, pentru a hrăni atât spiritul cât și corpul. Acționând astfel vă oferiți minții voastre noi câmpuri
de investigație, noi date, noi referințe. De asemenea va oferiți ocazia de a exersa pentru a deveni mai
rafinați în analiza datelor concrete. Puțin câte puțin se va rafina în același timp și percepția lucrurilor
spirituale, ultimele se vor lega mai bine de primele, pentru a reuni persoana voastră și a face din voi o
persoană mai completă.
A medita când mănânci este înainte de toate a medita. Mâncarea nu este decât un suport pe care să vă
fixați atenția. Nu vă așteptați la schimbări uimitoare dacă priviți asta de sus, dacă o practicați așa, în
trecere, diletant. Dacă, din contră, vă veți acorda în fiecare zi un moment de întoarcere spre voi înșivă, dacă
acordați atenție totală hranei voastre și faptului de a vă hrăni corpul și spiritul vostru, așteptați-vă la evoluții
rapide și impresionante.

MEDITAȚIA ÎN EXTERIOR ȘI REDESCOPERIREA VIEȚII!

Meditația în exterior? Este cu adevărat important locul în care meditați? Unii cred că da. Pentru aceste
persoane, a fi în exterior nu face meditația doar diferită, dar și mai profundă. Din ce cauză? Pe de o parte,
este adevărat că a medita într-un loc calm și fără distragerea atenției este cea mai simplă modalitate de a te
putea concentra suficient, în special pentru începători. Este într-adevăr dificil să vă liniștiți sufletul când
acesta este solicitat în mod constant de mediul exterior. Cu toate aceste, când reflectăm: care este scopul
meditației? Dacă doriți ca liniștea pe care o câștigați prin practica meditației să se reflecte în vița voastră
dincolo de ședințele de meditație, atunci, fiindcă viața însăți este un potop de zgomote, de mișcări și de
neprevăzut, poate că a învăța să meditezi în ciuda mediului nu neapărat zgomotos dar pur și simplu plin de
viață (nu vă cerem să vă instalați pe autostradă sau pe un șantier!) este de fapt ceea ce vă trebuie…

A medita în exterior
În locul unde trăiam înainte era o bancă, pe un deal cu vedere spre râu. Era la cinci minute de mers de
mine. La patruzeci de metri mai jos era o movilă acoperită cu iarbă. Acolo mă duceam să mă așez. Puteam
simți briza pe piele și ascultam arborii fremătând. Auzeam apa clipocind și simțeam pământul umed în
jurul meu.
Meditația acolo nu era agreabilă doar din pricina cadrului, era totodată diferită de cea pe care o practicam
în casa mea tăcută. Aveam un sentiment de a simți lumea fără a gândi, fără a analiza prea mult. De ce?
Poate pur și simplu deoarece era mai mult de simțit acolo. Erau sunete, păsări, alte animale, râuri…
Împreună cu delicata senzație de a fi înconjurat de o iarbă pe care nu a plantat-o nimeni.

10
 Am obiceiul de a închide ochii când meditez, pentru că e îmi mai ușor să mă concentrez așa. După ședința
de pe movilă, deschideam ochii, firește, dar ceea ce vedeam era mereu diferit de ceea ce era acolo la
început. Da, global era același lucru, dar le vedeam diferit, ca și când ar fi fost pentru prima dată. Este
dificil de explicat, dar veți ști exact la ce mă refer dacă practicați meditația. Pe de altă parte, cum zice
proverbul, apa nu trece niciodată de două ori prin același loc. Deci, dacă la voi va fi salonul – comparând-o
cu experiența voastră – la fel e la mine, dar pe movila mea, lumina, direcția vântului, temperatura, toți
acești factori arată că am trăit pentru o clipă în același ritm cu lumea.
Este minunat să poți privi în jurul tău ca și când ar fi prima dată. Vedeți fără idei preconcepute. Aș putea
contempla o căprioară pe malul celălalt al râului, dar ideea « căprioară » nu mi-ar traversa spiritul, nu mi-ar
tulbura viziunea cu idei despre ce e o căprioară, de ce e acolo, dacă e tânără sau bătrână, dacă e de-a locului
sau s-a pierdut… Este un mod de a trăi mai real, mai degrabă decât a depinde doar de gândurile tale, ceea
ce te detașează de realitate.
Dacă n-ați încercat niciodată. De ce să nu încercați să meditați în exterior data viitoare? Așezați-vă pe o
colină sau în fața unei grădini, sau încercați să stați în fața unui lac atunci când meditați. Punctul de vedere
va fi minunat când veți deschide ochii. Și nu există nimic cu adevărat comparabil cu meditația în exterior.
Dacă veți combina asta cu o plimbare bună la țară, experiența va fi completă. Trebuie să înțelegem că nu
suntem toți egali în fața climei și ambianțele cele mai romantice încetează să mai fie așa în frig și noroi, dar
nu uitați niciodată că puteți întoarce un handicap contra lui însuși și să-l transformați într-un atu: reperați de
exemplu un chioșc (în stare bună) într-un parc și întâlniți-vă acolo: parcul va fi gol, chioșcul va fi un
adăpost bun iar sunetul ploii vă va încânta.

11