S I

OCTOMBRIE 1951
DESTIN
REVISTA DE CULTURA ROMANEASCA

CAIETUL NR. 2

MADRID OCTOMBR IE - 1951

Imprenta de José Luis Cosano Palma, 11 - Madrid
STUDII
 PROBLEMA STATULUI ROMANESC
DE GEORGE USCATESCU

S'a inradacinat in ultima vreme, in randurile unei parti

din emigratda noastra intelectualaii ne referim cu aceasta
numai la acea parte redusg a exilului, in a carei con§tiintg
drama Patriei constituie o realitate vie-sentimentul ca.
singura identificare valabilg cu tragedia natonala. se
poate obiectiva intr'o retorica explicitg a ei i in polemica.
de toate zilele, dintre fortele mai mult sau mai putin va-
labile §i actuale, ale politicei noastre de ieri. Dar dacg
tragedia noastrg nationalg, ca fenomen explicit, 4i meritg,
desigur, o proiectare globala §i o stare de con§tiinta per-
manentg, nu mai putin interes prezinta, tocmar In functie
de perspectivele acestei drame, o seamg de probleme con-
crete, desprinse din actualitatea româneascg §i destinate
sa ne deschidg orizonturi viitoare.
Nu este in intentia noasträ-unul din putinele noastre
puncte de doctrina, concretg proclama acest lucru In ter-
meni preci§i-de a fixa ca indreptar de baza al intelectua-
MAR noastre, In special a celei din exil, o atitudine na-
tionala academia.. Consideram fenomenul national in ge-
neral, §i fenomenul românesc in totalitatea lui, ca o reali-
tate organicg, ce se desfavarg In termeni greu de cir-
cumscris In atitudini academice. Redusg la ultima ei ex-
presie politicä, juridica, spirituala §1 umang, realitatea ro-
mâneascg I§i va regasi formulele de vieata obiectivg nu In
solutdile aprioristice ale elitei sale intelectuale, ci in functie
de experienta facuta, de drama Incercatg, de institutiile
6 GEORGE USCATESCU

disparute si de institutiile noui ce i-au fost impuse cu

forta de ocupant.
Noi stim cg, o emigratde intoarsa si o taxa liberata, nu
pot face «tabula rassa) de o experienta fortata, impusa
de un dusman implacabil si de necesitäti de viega, impe-
rioase. Dna in domeniul spiritului, experienta incercata
poate sa-si afle rezerve fecunde, isvorite din suferinta si
«catarsis), in domeniul realitatilor politice si sociale obiec-
tive, un gol pustiitor si teribil va lua locul realizarilor nor-
male de odinioara.
In acest cadru, realitatea Statului romanesc, constituie
o adevarata drama, ce trebuie sä preocupe in mod pre-
cumpanitor elitele noastre intelectuale. Si trebuie sa le
preocupe, cu acel sentiment de efectiva identificare cu
drama aceasta, daramand toate schemele invgate, res-
pingand traditionala inclinare comoda spre adaptarile
facile. Daca generatiei romanesti de acum o suta de ani,
1-a fost relativ usor sä traseze drumul unui Stat modern
romanesc urmand criterii oarecum academice si. servindu-
se aproape integral de experiente ce nu erau ale noastre.
faptul nu prezenta o importanta excesiva, intrucat expe-
rienta era inteo mare masura ineditä. Asa numai, si totus
acea atitudine spirituala a fost cauza unui veac de pole-
mica neintrerupta, in jurul dualitatdi formelor noastre de
cultura, dualitate care angaj a in termeni tot asa de pate-
tici ca si in alte sectoare, problema Statului. Dar pentru
generatia noastra, aceastä drama permanenta a Statului
romariesc, contdne accente mult mai patetice. Problema
care ni se pune nu mai este aceia a unei experiente ine-
dite, facuta pe un material uman dotat cu o mare plasti-
citate. Nu mai este vorba de o creiatde tex novo). Dimpo-
triva, avem in spate o experienta statala totalitara, ca
cea bolsevica, o experienta care a angajat toate resorturile
vietii noastre sociale si politice, monopolizandu-le, mobili-
zandu-le pana la ultima lor expresie, rascolind toate ener-
giile noastre umane in slujba unui Leviathan ce absoarbe
tot, controleaza tot, orienteaza si mecanizeaza totul. Daca
 PROBLEMA STATULUI ROMANESC 7

din punct de vedere al dinamicitgtii ideii de Stat, expe-

rienta bolsevicg in Romania prezintä, odatg consumata, o
realitate dacg nu mai mult, cel putin tot a§a de amorfg ca
§1 realitatea statalg romaneasca anterioarg experientel
demoliberale §i a Statului national, balastul ce ea il repre-
zintä peritru formele §i experientele viitoare, este enorm
si problemele ce le pune nu vor avea soluii ware. Merita,
dupg pgrerea noastrg, sg fixam un punct de vedere in acest
sens, inspäimântati cum suntem de inconstienta frivoli-
tate cu care organele reprezentative ale sgracei literaturi
politice romanesti de pribegie, pun in discutie aceste pro-
bleme.
Ceiace dela Rena5tere incoace constituie o ideie impar-
tAsitg de oricine stabileste un contact intelectual cu fe-
nomenul politic, §i anume cg, notiunea de Stat reprezintä
o forma, de culturg dintre cele mai remarcabile, ce merita
a fi consideratä in termenii unei morfologii culturale gene-
rale, pentru majoritatea cganditorilor, no§tri politici din
exil constituie Inca un mister. Numai asa se explicg de ce,
ori de cgte ori, problemele romAnesti actuale sunt privite
sub unghiul dramei Statului romanesc, mai toate preocu-
pgrile se opresc la meschina polemicg partidistä, la elucu-
bratii constitutionale, la formulele eDeclaratiilor dreptu-
rilor omului, sau la svgcniri autoritare, reminiscenta prea
putin mggulitoare pentru constiinta noastrg publica, a
unor experiente prea recente §i prea dureroase.
Spuneam mai sus, cg problema Statului romAnesc poate
fi interpretatd sub forma unei drame permanente. Din
acest punct de vedere, ea se integreazg, perfect in coordo-
natele majore ale culturii noastre, care, cel putin in mani-
festgrile sale obiective moderne, sintetizeazá si ea aceastä
drama a dualitatii eformelor fara fond*, drama antagonis-
mului dintre pgtura asuprapusg:, si natie, care il preocupa
pe Eminescu, o drama devenitg tragedie sub cisma ocupatiei
bol§evice. Problema Statului romanesc apare, asa dar, dela
inceput, infr4itg, cu problema culturii noastre. Nu necesi-
tati de ordin metodologic ne indeamng la aceasta, integrare,
8 GEORGE USCATESCU

ci necesitatea de a da o explicatie valabila fenomenului sta-

tal, explicatie ce poate fi gasitä numai in interpretarea lui ca
forma de cultura.

Este ^bsolut necesar, pentru o justä fixare a generatiei

noastre in fata problemelor Statului romanesc de astazi §1,
de maine, pentru adoptarea unei pozitii dinamice capa-
bile sa depa§easca situatia spirituald §i sociala amorfa, in
care vom gasi aceastä realitate indispensabila istoriei §i
existentei noastre politice, intr'un nou concert european,
trasarea unor linii de orientare generala. in jurul unei ade-
varate teorii a Statului in lumina realitAilor culturale de
astazi. 0 interpretare organica a ideii de Stat, o avem noi
mo§tenire dela Mihail Eminescu, care cu toate ca nu era
un «specialist', poseda suficienta forta de intuitie §i adi-
vinatie, pentruca in intelegerea unei realitati ca aceTa a
Statului romanesc modern la inceputurile sale, sä respinga
orice explicatie mecanicistä §i A, formuleze o teorie a
Statului, in functie de structura noastra sociala, de coordo-
natele fundamentale ale culturii noastre, de comunitate
dotata cu personalitate proprie §1 cu caracteristice deter-
minate de pozitia noastra la incruci§area de doua lumi
antagonice. «lin stat e un intreg organic, scrie Eminescu...
"In zadar ar incerca cineva sä dovedeasca, ca, statul e un
rezultat al conventdunii §i al punerii la cale prin teorii; -el
este §i ramane un product al naturii, un organ al societatii
§1 precum omul nu-i liber a-§i schimba inima sau creerul
sau plamanii dupd plac, asemenea nici societatea intfo stare
anumita de lucruri, economica, §1 de cultura, nu poate sa,
schimbe dui:a plac forma §i functiunile statului, nu poate
sa se joace nepedepsita, de-a parlamentul §1 de-a guvernul. ,
Cine accepta aceastä pozitie intuitiva, justa a lui Emi-
nescu, relationand-o cu experienta Statului roman mo-
dern, dupa ce, in interpretarea notiunii de Stat s'au dovedit
in mare parte falimentare atat teoria hegeliana a spiritului
 PROBLEMA STATULUI ROMAINIESC 9

obiectiv, realuatä intr'o mare masurä de Dilthey., cat 0

teoria fictiunii §i a adreptului pun., atat de magistral
sustinutä de Kelsen, va putea constata nu numai cores-
pondenta ei cu realitatea romaneasca, ci i modernitatea
pozitiei adoptate. eStatul, afirma unul dintre ultimii i cei
mai fini teoreticieni ai sai, nu este spirit obiectiv i cine
va incerca SA-1 obiectivizeze in fata propriei sale substante
psihofizice, va vedea ca nu ramane cu nimic in mana.
Fiindca Statul nu este altceva decat o formä de vieata
umano-sociala. Vieata in forma si forma ce se na§te cu
vieata, (Hermann Heller, «Teoria Statuluix.).
Inteo situatie atat de tragica, atat de dezolanta, ca
aceia reprezentata astazi, pentru comunitatea romaneasca,
de disparitda fortata a unei societati ce fusese consecinta
unei evolutii seculare, a unei organizatii statale ce se baza
pe eforturi aproape supraomene§ti a catorva generatdi, a
atator i atator institutii ce garantau integrarea noastra
in marea familie a natiunilor europene, studiul postulate-
lor fundamentale 0 a conditiilor obiective, politice, sociale
§1 culturale, ale Statului modem fixat in cadrul ideii de
natiune, cap= un aspect imperios. Pe masura ce, in vieata
popoarelor curopene §i ca atare §i in existents, comunitätdi
române§ti, politica a reu§it sa absoarba cea mai mare parte
a resorturilor umane, individuale sau colective, Statul a
devenit daca, nu cea mai importanta, una dintre cele mai
importante realitäti vii. In general, in cea mai mare parte
a literaturii raportata la criza actuala a ideii de Stat, per-
sistà o eroare asupra cAreia s'a meditat foarte putin. Tri-
nomul societate-Stat si forma de guvernamant, au aparut
de multe ori angaj ate in identitatea aceleia§ meditatii,
fiind interpretate confuz §i prezentate nu mai putin confuz
raporturile dintre ele, raporturi pe de alta parte necesare
A demne de delimitat.
Exista epoce in care false afirmatii se inrädacineaza
atat de mult in con§tiinte, incat de multe ori faptele cele
mai evidente 30 pierd eficacitatea. Una dintre aceste false
afirmatii este 0 aceia ca, ideia de Stat, ca organizatie atot-
10 GEORGE USCATESCU

puternicd, superioard ideii de societate §i fermd pe pozitia

ei dolAnditä, este lid aport exclusiv al secolului de NA.
Este aceasta una dintre acele fal§itdti cu actualitate istoricd
operantä, la care face aluzie candva Spengler, intrucdt
eficacitatea anumitor doctrine, idei sau simple atitudini nu
depinde in mod necesar de conformitatea lor cu fundamen-
tele adevarului. Doctrina Statului aputernic, §i aplicaiile
sale pe teren practic, au facut ca epoca noasträ sä creadd
in mod sincer eä afirmatia principiului statal asupra prin-
cipiului societate, apartine veacului nostru, and in reali-
tate este vorba de un fenomen cu trei sute de ani de
existentä.
Intradevär, in timp ce forme de guvernamant §i struc-
tura societatii europene au suferit, in cursul ultimilor cin-
cizeci de ani, transformdri radicale in care cu greu s'ar
putea deosebi un principiu istoric director, in schimb, s'ar
putea spune, in ciuda acestor transformari §i convulsiuni,
structura Statului s'a mentinut pe bazele sale, rezistdnd de
cele mai multe ori isbiturilor celor mai neasteptate. Sub
privirea observatorului imediat al fenomenului politic ni se
prezintd, in fiecare moment exemple destinate a demonstra
aceastd realitate, care evadeazd din criteriul curent inter-
pretativ al doctrinei politice moderne. In cursul acestor ani
din urmä, Franta, de pildd, a suferit un fenomen spectacu-
lar de instabilitate guvernamentald, Meat, fArd aceastd
profunda structurare a vigil politice moderne in organi-
zatia statald, ar fi cu totul imposibil s. concepem conti-
nuitatea unei ordine §1 a unui echilibru social. Dud, ne
imagindm un fenomen asemandtor in epoca anterioard
Statului modern, adicd, in epoca in care societatea sau mai
bine zis principiul social detinea rolul actual al principiului
statal, ne-am gäsi in fata unei situatdi anarhice de Mari
proportdi, ce ar respinge in mod radical orice, fel de con-
vietuire armonioasà. In momentul in care principiul statal
lua locul principiului social, se opera tranzitia dela Statul
feudal, cu predominarea societätii asupra ideii de Stat §1 de
guvern, la Statul modern, acceptat ca element precumpa-
 PROBLEMA STATULIII ROMANESC 11

nitor in trinomul la care ne refeream mai sus. In vieata

celei de a Patra Republici franceze, guvernele se succed
unul dupa altul, Meg ca acest f apt sa puna in mare pri-
mej die existenta Statului, care continua. s functioneze, ca
organizatie §1 ca realitate dotata cu o dialectica interna
proprie in ciuda anarhiei politice §i a nestabilitatil gu-
vernamentale. Pentruca Statul reprezinta o continuitate
istorica de mare importanta. Cand apare in istorie, o face
prin antagonism cu societatea, reprezentata de clasele
feudale devenite caste, §i din acel moment nu-§i pierde
niciodata exercitiul unei puteri predominante. Dar in mo-
mentul in care irumpe a «patra clasa.), adica proletariatul,
cu intreaga sa forta de disgregare a formelor stabilite,
parea oarecum normal ca §i Statul modern O. se afle in
pericol de dizolvare. «Noua doctrina) .considera Statul ca
un fel de «suprastructura, recomancland daramarea lui pe
cai revolutionare, dar semnaland totu§. ca acest lucru
trebuia facut Mtn> faza ulterioara, postrevolutionara. In
put,ine ocazii, «noua doctrina,>, sau ceiace poarta denuinirea
generica de «marxism), a primit o desmintire mai spec-
taculara in profetiile sale. Fiindca marxismul a putut fi
aplicat tocmai acolo unde Statul s'a afirmat ca un principiu
inconmovibil, care sustine un nou tip de societate §1 o
noua forma de guvernamant. Principiul statal anuleazd, in
practica marxista, atat principiul social dinamic, cat ,0
principiul politic obiectivat intfo ordine de guvernamant.
Si dictonul lui Marx atat de just in definitiv pentru apnea-
tiile moderne anterioare, c «Statul nu este altceva decat
societatea in mare, tocmai in practica Leviatanului mar-
xisto-bol§evic nu-0 gase§te niciun fel de aplicare. Desigur,
acest fenomen de monstruoasa inconsecventa, intre prin-
cipiile teoretice ale Statului marxist §i pragmatica statala
bol§evica, in Rusia, constituie Inca una din simptomele de
criza ale realitAii reprezentate de «noua doctrinal.. Sem-
nificative ni se par, din acest punct de vedere, decIarapile
facute acum catva timp de care dictatorul iugoslav Tito,
and califica Statul stalinist drept o monstruoa,sO au-
12 G4ORGE USCATESCU

prastructurd, l reclama o intoarcere la ortodoxia revolu-

tionard marxistä, adicd la o Isocietate fard Stat). Indiferent
daca, aceastà declaratie a dictatorului iugoslav, a cdrui
experienta statald o desminte, este sincera sau nu, f aptul
nu inceteazd de a fi simptomatic. Chiar dac d. detindtorii
puterii statale simt necesitatea pur propagandisticd de a
face concesii fortelor sociale, semnificatia constä in aceia
ca aceste concesii pornesc dintr'o situatie de criza, de
anchilozare. Si acea.stá crizd de anchilozare, experienta
sovieticd o incearcd in mat proportii. Acolo desfiintarea
principiului social este totald. Statul sovietic a fãcut sd
apard la suprafata vietii noastre sociale o realitate care
dispdruse odatà cu Statul feudal: principiul castelor, ga-
rantie a Statului autocratic sovietic.
Organizatie atotputernicd a vietii moderne, ideia de
Stat face criza acolo unde, cum se petrece in experienta
bol§evicd din Rusia §i din Wile devenite vast camp de
experiente ale comunismului, i§i desfiinteazd prin anchi-
lozare suporturile politice §i sociale. Este aceasta o expe-
rientd care ne indeamnd la reflexie asupra adevaratei na-
turi a icleii cle Stat in epoca noasträ. Nu este vorba de a
trasa pur §i simplu principiile unei teorii a Statului, dintr'o
pozitie pur §tiintificd. Nu se poate opera o justà intelegere
a acestei realitdti fundamentale, färd o pätrundere vitald
a fenomenului politic contimporan. Politica a invadat toate
colturile vietii noastre, ne absoarbe toate energiile, §i omul,
incadrat in vieata unei naVuni §i in organizatia unui Stat,
se simte cu sau färä voia lui, in mod natural, membru al
unei deveniri sociale militante. Constatarea ca Statul
contimporan este o realitate de prim ordin, nu trebuie con-
fundata cu divinizarea Statului, in aceia§ ma.surd in care,
faptul cd Statul, ca expresie,organizata a Vieth politice ne
absoarbe o mare parte din resorturile noastre vitale, ca
indivizi §i ca persoane, nu trebuie sã ne conducd la diabo-
lizarea lui, consecinta logicd a evaziunii spre un agnosticism
politic foarte in contradictie cu spiritul epocei noastre.
Statul trebuie interpretat sub aspectin sau functional, ca
 PROBLEMA STATULUI ROMANESC- 13

organizatie cu o functie sociala §i politica primordialä, cu

posibilitati de creiatie, care da conslstenta ideii de drept,
in acela§ timp legitimandu-se prin ideia de drept.
Numai din legatura dialectica a Statului cu alte realitatd
importante ale vietli sociale, cum sunt ideia de natiune,
politica, opinie publica, suveranitate, constitutie, drept, etc...
putem desprinde adevarata lui situatde actualä. Si numai
din ignorarea acelor importante legaturi dialectice, se pcate
produce un fenomen de criza, a ideii de Stat, fapt atat de
simptomatic §1 de frecyent in zilele noastre. i noi socotim
ca fixarea unor postulate valabile unui nou Stat romanesc,
din momentul in care marea comunitate romaneasca, se va
vedea libera de balastul critic al experientei bol§evice, nu
este posibila farä o prealabila actualizare a ideii de Stat, in
functie de situatia lui universala, de necesitatile noastre §i
de teribilul cutremur pont& §i social pe care, poporul
roman, in rand cu multe alte popoare din Europa §i din
lume, l'a suferit. Si din acest punct de vedere nu putem
evita, dintr'un inceput o pozipe net critica. Victime intelec-
tuale ale unei pozitii teoretice romantice §i pozitiviste, in-
faptuitorii exegetii Statului modern roman, a§a cum s'a
desfa§urat el in optzeci de ani de existenta valabila §i, din
multe puncte de vedere, fecunda, au vazut in ideia Statului
o fictiune §i, ceiace este inca mai gray, un instrument de
guvernare a unor determinate forte economice §1 sociale.
Nu suntem dintre cei care duc ideia organicitgii conceptu-
lui de Stat 'Jana acolo, ineat neaga valabilitatea ei acolo
unde nu corespunde sumei adeziunii irldividuale, la finali-
Utile §i justificarile lui. Statul corespunde in mod esential
ideii de organizatie, care daca nu inglobeaza in mod exclusiv
pe too membrii unei comunitti, le angajeaza in orice caz
cea mai mare parte din activitatile, energiile §i telurile bor.
Dar fiind vorba de organizatie, structurata ca oricare alta,
Statul poate fi impus, in circumstante determinate, unei
determinate societati, WA a corespunde in mod esential
unor finalitati organice §i unei evolutdi perfect mormale.
Poate este acesta cazul tipic al Statului roman, privit prin
14 GEORGE USCATESCU

!ma* prisma evolutiel sale moderne. Atacat pe buna drep-

tate Inca dintr'un inceput, din cauza <4inadaptabilitaph lui,
din cauza ea prezenta un aspect aproape integral de irn-
prumut, Statul roman modern a avut tau§ o istorie glo-
rioasa, intrucat a contribuit, asa cum postula insusi Erni-.
nescu, la desvoltarea finalitatilor noastre nationale. Dato-
ritä. acestei organizatii din multe puncte de vedere §chiopa-
tanda, si inadecvata, de redusa adaptabilitate, comunitatea
romaneasca a operat un adevarat salt in istcirie. Dar acest
lucru nu inseamnä, catus de putin, glorificarea integrall,
din pozitia noastra critica, a evolutlei Statului romanesc dela
1870 pana la 1944. Necorespunzand dintr'un inceput condi-
tiilor noastre sociale §i politice, el a operat revolutli fortate,
din multe puncte de vedere inorganice, in sanul sociétatii
§i mentalitatdi noastre politice. Cine examineaza, In sfera
sociala, experienta burgheziei noastre §1, in sfera politica,
experienta democratiei liberale, produse specif ice ale unei
organizatii de Stat, §i ca atare produse In mare parte arti-
ficiale, necorespunzand unei evolutii normale, ale vietii
sociale 1.1 politice romane§ti, va avea aproape intreaga
explicatia a pozitiei noastre crttice fafa de cei 6ptzect de
ani de evolutie statall moderna romaneasca. Pentru reali-
tatea romaneasca, acceptiunea Statultit ea cs6dietate In
actiune, rpt-§1 are valabilitatea. In aceastk afirmatie, in
conditiile poastre geopolitiCe §1 In conc1ifIIe noastre de
Stat cu furldamente aproape exougiv tgirgne§ti, vedem noi
cauzele repezieiunii cu care a fast posibia sovietizarea
institution, §i politica in Rotania,

* it

Pentru cqracteristicele Statulut rOmânesc modern, me-

rita. o prj.ma, delucidare raporturila existente intro noyunea
de Stat i conceptul de nOgne. Pentru realitatea roma-
neasc4 polernica In jurul problemei dna poporul sau
natiunea constitute o unitate anterioara Statului, sau dacä,
dimpotriva, Statul este realitatea care cultiva §i creiaza
 PROBLEMA STATULIII ROMANESC 15

unitatea enaturald4 a poporului sau a napunii, devine

otioasd, intrucat ambele teze §i-au avut un amplu domeniu
de aplicare. Daca este adevärat ca natiunea romand exista,
ca realitate morfologica, inainte de aparitia unei organi-
zatii statale cu caracter unitar, nu este mai putin adevdrat,
cd Statul modern roman contribuie in mod eficace la
creiarea unei unitati nationale §i la intdrirea ideii de na-
tiune, ca concept unitar. Intradevär, cu incepere dela Re-
volutia francezd, natiunea devine elementul creiator al
Statului, ca formula generald europeana. Asta nu inseamnd
insd cd Statul, a§a cum se concepe el ca organizatie unitard,
dupa disparitda dualismului statal medieval §i aparitia pu-
terii statale moniste moderne, nu corespunde unei perma-
nente tendinte de identificare cu limitele natiunii. Popoa-
rele devin enatiuni politice). «Poporul, ca notiune culturald,
afirmä Hermann Heller, o realitate politica in sine amorfl,
devine natiune din momentul in care con§tiinta aparte-
nentei unui tot devine o conexiune de vointa politica). Cand
un popor se sforteaza sä mentind, §i sl, extindä caracteris-
ticele sale proprii printr'o vointä politica relativ unitard,
acest popor devine natiune, diferentiindu-se in mod dMa-
mic de alfe comunitdti de popoare. Teoria romantica a
Statului, continuatd de aproape intreaga gandire demon-
berald in aceastä materie, a sustinut ideia unei unitati
politice preexistente, sub forma de natiune, ideii de Stat.
In realitate, ambele realitäti merg, in cadrul lor european
de desvoltare, mama in mama, iar in ce prive§te realitatea
romaneascd, de§i conceptul natdune detine in permanent&
o pozitie majord, nu este acela care precedd aparitia Sta-
tului §1 cu atat mai putin cel care ii creiazd. Prime le mani-
festari statale obiective in istoria noasträ, ca de pilcla ideia
de Stat atat de concretä la Stefan cel Mare, apar inainte
ca realitatea natiune &A-0 fi ca§tigat o autocon§tiinta de-
plind despre sine. Iar in ce prive§te experimentul realizat
de Mihai Viteazul, infaptuitor al primei unitAti arhetipice
romane§ti, este mai degrabd manifestarea unei conceptii
de Stat, decat impulsul dat de tendintele organice ale rea-
16 GEORGE USCATESCU

litätil romäne§ti «natiunev. Pe de altä parte, in exegesa fe-

no:nenului politic românesc, capäta o importanO, cu totul
deosebitA, un concept inedit, ca acela de neam, al carui
substrat metblizic este inegabil, un concept mai profund,
de esent5. spiritual, dar al carui dinamism in formarea
altor realitati integrale, ca aceia de popor, natiune, Stat,
constituie o caracteristica specificä a realitAii romäne§ti.
Dacä actuala criticA §i teorie a Statului, poate ridiculiza
doctrina romanticá a <<Volksgeistuluil,, care vedea in spiritin
poporului un fel de demiurg al intregei realitAi culturale
§i politice, drept o metafizicA, de proastä extractie, in ce ne
prive§te pe noi Rom Anil putem afirma 0, in faza de for-
matie a Statului nostru modern, daca natiunea n'a fost
demiurgul ce declan§a realitatea statalä, ea a fost suportui
,bazic al acestei realitäti §i ca atare nou6, ni se poate aplica
adagiul cä Statul §i natiuneav au fost «tovarA§i insepara-
bilb>. CAnd Erninescu fixa Statul in pozitia lui de institutie
in serviciul natiunii, el formula in mod intuitiv un adevar
valabil pentru intreaga realitate socia1 §1 politicA, roma-
neasc6, intrucat nu cädea in gre§ala multor ilu§tri contim-
porani ai lui, care identificau Statul cu natiunea. «Statul
nostru nu are altá ratiune de a fi, scrie Eminescu, decal
aceia cä e stat romãnesc, deci desvoltarea elementului ro-
manesc este §i cata A. fie tinta noastrl de cdpetenie...
.Chestiunea de capetenie pentru istoria §1 continuitatOa de
desvoltare a acestei tAri, este ca elementul romanesc sä
ramara cel determinant, ca el a dea tiparul acestei forme
de stat.,. Vrem statul national, nu statul cosmopolit, nu
America dunäreang,.. Natura poporului, instinctele §i in-
clinArile lui mo§tenite, geniul lui, care adesea necon§tiut
urmare§te o idee, pe cand tese la rAzboiul vremii, acestea
sa, fie determinante in viata unui stat.) Statul ca instru-
ment al natiunii, in conceptia eminescianä, constituie o
conceptie româneasca a ideii de Stat, ce evitg in acela§ timp
relativizarea Statului la conceptul de popor sau nattune,
precum §i identitatea dintre Stat §i ideia de popor corga-
nizat politice§te).
 PROBLEMA STATULUI ROMANESC 17

In panorama vietii europene actuale un lucru este, /nal

presus de toate, incontestabil, dincolo de orice fel de con-
siderente in legaturd cu raporturile dintre Stat §i Natiune.
Aceasta este enorma vitalitate a ideii de natiune §i, ca atare,
incapacitatea Statului, in formele lui cele mai monstruoae,
de organizatie pus in slujba de multe ori a desfiintarii
sentimentelor §i institutdilor nationale, de a opera aceasta
desfiintare. Experienta recentä a Statelor sovietice din se-
ta odemocratiilor popularez, este, din acest punct de ve-
dere, extrem de semnificativa. Dupd toate elucubratiile §i
salturile facute, in ciuda unei organizatii statale enorme
§i dispunsand de mijloace unice, Leviatanul bol§evic a tre-
buit sa se incline in fata realitatii natdonale, ca forta isto-
rick spirituald, culturald §i politick inepuizabila. Acest
fenomen este perfect valabil §1 realitatdi romane§ti. Orga-
nizatia Statului de structura liberalk instrument de actiune
a poporului roman, a fost desfiintatä in cursul procesului
de sovietizare. Procesul de slabire a acestei organizatdi, in-
cepuse in realitate mai inainte, odata cu profunda criza
politica a liberalismului roman §1 cu inceputul experien-
telor dictatoriale din Romania. Nici criza interna a Sta-
tului liberal roman, nici criza fortata. §i dusA la ultimele
limite, provocata de aparitia imitatiei bol§evice de Stat
romanesc din odemocratia populard), n'au fost capabile sä
sdruncine aceastä puternicd realitate esentiald, cea mai
substantiala dintre realitatile noastre, care este concep-
tia nationalk personalitatea noastra ca natiune, ideia na-
tiunii romane. In aceste condipi, putem afirma ea" Statul
sovietic din Romania este, din punct de vedere istorico-
cultural, o creiatde in aer, un product arbitrar al unei ac-
tduni de forta. Acest lucru nu inseamnä insa, ca noi vroim
sa-i minimalizdm consecintele. 0 teorie a Statului ca rea-
litate unitara §i ca fenomen sociologic dotat cu o dialectica
proprie, ne invatä ca influenta acestei realitäti, oricat de
arbitrara ar fi ea, asupra altor elemente integrante ale unei
comunitäti, ca natiunea, poporul, politica, cultura, socie-
tatea, poate fi de multe ori substantiala. §i de astadatd,
2
18 GEORGE USCATESCU

noi ne aflam in fata uneia dintre aceste realitati arbitrare,

dotatä cu o forta covar§itoare, gata sä arunce in balanta
toate celelalte notiuni. Suntem con§tienti ca ea a facut
ravagii impresionante in vieata noastra politica, in concep-
Oa noastra de drept §i mai cu seama in institutiile de
drept, in organizatia noastra socialä. Un singur concept a
rezistat cu resurse nebanuite marei isbituri artificiale: con-
ceptul ce define§te natiunea romana ca realitate istorica,
culturalti §1 politica.
Pentruck pentru realitatea romaneasca. din ultimii ani,
acea realitate tragic& a unei intregi comunitätd de idei §i
sentimente, supusa celui mai implacabil proces de disgre-
gare sociala, politica §i spiritualä, conceptul de «natiune),
nu s'a dovedit a fi, pur §i simplu, un 4plebiscite de tous les
joursv, cum credea Renan, ci un concept animat de o fortA
metafizica mult mai profundä, un concept pe care numai
ideia de n6am, atat de tipica pentru cultura §i existenta
noastra istorica, o poate reda. Si cand intreg e§afodajul.
elefantiazic al Statului bol§evic in Romania se va darama,
in ziva eliberarii, nu se va putea intreprinde o actiune re-
constructiva pe acest teren, daca nu se va porni dela "'nor-
donatele nationale ale probIemei, daca in rezervele con-
ceptului de natiune romana nu se vor cauta energiile ne-
cesare pentru o noua structurare sociala, politica §i sta-
talä. Pentru organizatia noastra statalä de maine, pozitia
esentiala a Statului national, nu numai ca va continua sä
fie valabila, ci va fi singura posibilitate de actiune cons-
tructiva in aceasta, directie. Cad daca, o noua ordine two-
peana, s'a dovedit cä va fi necesar sä se creieze pe criterii
politice, unificatoare, §i nu pe crkterii etnice, antagonice,
nu este mai putin adevarat ca, in peisajul european, natiu-
nile continua sä fie, poate cu o energie §i o vitalitate nemai
intalnite paná acum, elemente dinamice, forte propulsoare
de energii culturale, politice §i sociale. Nationalismul, in
perspectiva lui doctrinara din cursul ultimului veac, si apli-
catiile lui practice, care de multe on au condus la devieri
imperialiste sterile, poate fi supus unei critici riguroase, de
 PROBLEMA STATULUI ROMANESC 19

naturd istoricd. Dar sá nu se uite ca aceasta critica trebuie

sa porneascd, §1 in f apt porne§te, tocmai dela aceia ed., de-
venit un fenomen exasperat, natdonalismul a contribuit §i
el in mare parte, cel putin in aplicapile politice din tärile
unde s'a impus, la un primejdios proces de desubstantiali-
zare a conceptului de natiune.

***

0 a doua ordine de raporturi in lumina cdrora trebuie

examinatd problema Statului in general §i problema Sta-
tului romanesc cu caracteristicele sale, intrucat ne pri-
ve§te, este aceia care se referd la relatille dintre principiul
statal 0 prin.cipiul social. Ca §1 in raporturile dintre Stat
§i. Natiune, §1 de astadata legdtura dialecticd dintre prin-
cipiul statal §i principiul social, corespunde unei articulari
a fiecdruia dintre aceste concepte, ca structuri deterriii-
nate, in totalitatea vieth sociale, in totalitatea vietii unei
comunitaltd umane omogene. Unul din pdcatele conceppei
tipice ale secolului trecut, este tocmai, dezarticularea, in
sanul societatii burgheze, a acelui sens de totalitate, §1 subs-
tituirea lui cu o serie de sisteme finale suprapuse. Criticand
aceasta, conceptie pozitivista., §i in special conceptia sis-
temelor cu totul independente §1 autonome, structurate in
ideia de drept, Stat, economie, etc..., sustinute cu un talent
fait egal de Kelsen, in teoria dreptului pur, Wilhem Dilthey
afirma cu drept cuvant tdesconcertarea) fiecdreia drntre
aceste realitati, fatA de conexiunea complexd a devenirii
istorice. Era aceia o conceptie agnostick ce nu putea sä
dea o explicatie satisfäcdtoare acestei complicate proble-
me. Statul desfd§oard, o anumità activitate §i o anumita
functiune, inläuntrul unei realitati sociale concrete. ISo-
cietatea, spune Heller, ca notiune reciprocd a Statului, este
un fenomen foarte recent in istoria Europei. Aparitia ei
este strans legatd, de deplina de§voltare a formei econo-
mice capitaliste, de definitiva lichidare a ordinei sociale
feudale §i de na§terea societatii civile.) Conceptul de so-
20 GEORGE USCATESCU

cietate, in aceptia lui contimporana, este un produs in mare

parte al clasei burgheze. gConceptul de societate, afirma
Bruntschli, in sens social §i politic, i§i afla, baza lui natu-
rala, in ideile Tiers Etatului.2, In general, pentru conceptia
liberala, societatea constituie sfera jocului liber natural, al
fortelor egale, pe care Statul le lasa, in libertate si in gene-
ral le considera un fundament aI salt, dupa cum ob-
serva. Bruntschli, societatea se identifica, cu Statul. In
schimb pentru conceptia marxistä, societatea este <gun con-
cept iStoric concret, absolut dinamico-dialectic2., §1 conce-
pal pe baze clasiste, da, nastere tensiunii antagonice pen-
tru detinerea puterii, dintre Stat si societate.
Pentru actuala realitate rornaneasca, und.e o mare parte
din criteriile conceptiei marxisto-bolsevice §i-au gasit o
ampla aplicatie, atitudinea marxismului si a leninismului
in fata acestei probleme concrete capata un interes deose-
bit. In conceptia teoretica marxista, atat de räsunator des-
mint,ita de pragmatica Statului comunist, Statul trebuie
desfiintat, ca urmare a revolutiei proletariatului. De aItfel
diferenta substantiala dintre aceasta conceptie §i teoria
fictdunii, sustinuta, de conceptia demoliberala si pozitivista,
pentru care Statul era pur si simplu o institatie juridica, ce
garanta drepturile subiective si se afla oarecum relationata,
cum credea Adam Smith, cu economia, nu este apreciabilä.
Inainte de marxism, Fichte sustinea cä intr'un nou tip de
societate viitoare, Statul §i Dreptul trebuie sä dispara. Dupa,
el, Engels socotea Statul un Irau necesarz,, sust,inand ca
este un <produs al societatdi inteun anumit stadiu de evo-
lutie, semn ca societatea se and complicata, cu ea insa§i
inteo contradictie insolubila, impartitä in acele opozit,il ire-
ductibile dintre clase, pe care nu este capabila sa le eli-
mine. «Pentruca aceste opozitdi dintre clase cu interese
economice in luptä, scrie tot Engels, sa nu ajunga sa dis-
truga insä§i clasele §i societatea intr'un razboi sterii, de-
vine necesara o putere pe deasupra societätii, care sä mo-
dereze conflictul i sa.-1 meriting inläuntruI lordinei);
aceasta putere näscuta, din societate, dar peste care se
 PROBLEMA STATULUI ROMANESC 21

suprapune §1 de care se indepArteaza din ce in ce mai

mult, este Statulv. DUO, aceia§ conceptie, Statul §i. cu el
autoritatea politica, trebuie sa dispara prin viitoarea revo-
lutie sociala, iar tfunctiunile publice i§i vor pierde ca-
racterul politic §i vor deveni simple functiuni adminis-
trative destinate apaarii intereselor socialev. Pentru.
Manifestul comunist, Statul nu este altceva decal tun
comitet de administratie a afacerilor comune intregei clase
burgheze», to organizatie a clasei avute pentru a se pro-
teja contra celor ce nu poseda nimicv. Ace la§ Manifest
comunist preconizeazg o societate fara clase, democratica,
§1 internatdonalä, tin care libera desvoltare a fiecaruia este
conditia liberei desvoltäri a tuturoraz,, §i in care, dup5.
afirmatia lui Lenin, mai taxziu, tfunctiunile din. ce in ce
mai simple, de ordine §i pazA, sunt exercitate in mod
alternativ de catre toti, devenind astfel uzuri, f apt prin
care inceteaza sä mai fie o functie speciala a unui deter-
minat sector omenesc3., Statul dizolvAndu-se astfel in so-
cietate sau popor.
In realitate, nu numai conceptia anarhista §i marxista,
considerA Statul o suprastructurä §i-1 declara superflu, din
momentul in care reprezinta nu o determinata clasa socia-
la, ci societatea intreaga, ci §i teoria demoliberala, a fictiu-
nii §i a discriminarii intre tvolonté generale) §1 tvolonté
de tousv, ajunge, in mod substantial, la negatia Statului.
Am vazut mai sus, curn conceptda marxistä a Statului,
nu corespunde intru nimic aplicapilor ce i s'au dat, in
Statul sovietic. Lenin proclama §i lel, in zorii Statului
sovietic, dizolvarea acestuia in societate, in noua societate
comunista §i ca atare in popor. In societatea comunistl
s'a operat o revolutie totald. Vechile clase au dispärut,
substituite la inceput de o societate omogena, dar la scurt
timp, acele clase organice au fost inlocuite de caste arti-
ficiale biurocratice, asernAnatoare castelor medievale, care
detin resorturile Statului, un Stat destinat nu disparipei
§i dizolvarij. in principul social §i popular, ci transformat
intr'un teribil Leviathan, ce dominá toate energiile sociale
22 GEORGE USCATESCU

si le epuizeazd printr o vointa autocratica nemai intalnitg,

in istorie. .
Experienta sovietica din Romania a operat in primul
rand desfiintarea fundamentelor sociale ale Statului nos-
tru anterior. In sf era socialä, Statul modern roman a cu-
noscut o evolutde paralela cu creiatia unei burghezii natio-
nale. 0 analizd criticd a fenomenului burghez in Romania,
nu ne va ocupa atentia acum, ci cu alt prilej. Ceiace ne
intereseazd deocamdatg, sunt raporturile dintre burghezie
si Stat, in Romania moderna, pentru a ilustra articulatia
dialectica dintre Stat si societate, in evolutia noastra
moderna, sociala si politica.
Fenomenul social romanesc nu cunoaste clasa burghezd,
ca motor al vietii noastre economice si sociale si cu atat
mai putin ca element creiator de organizatie statald. Este
falsa afirmatia care relationeaza inceputurile Statului
modern roman, cu aparitia burgheziei romanesti. Generatia
noasträ dela 1848, careia ii revine meritul enorm de a
pune bazele unui Stat roman modern, nu constituia o bur-
ghezie, ci reprezenta una din clasele productive ale tre-
cutului nostru si anume clasa mosiereasca, cristalizare
politica, si sociala a universului nostru tAranesc. Structura
noastra economica §i socialä, nu ingaduise, inainte de
aceastä generatie intelectuald, aparnia unei clase burgheze.
Inti'o tail, cu economie exclusiv agricola, ca a noasträ,
fenomenul era natural. Burghezia este, In fapt, o creigie
ulterioara, gradualä, a Statului modern roman de con-
ceptie liberalä, impusa de necesitatea creiatdei de bunuri
economice, de productie si industrializare, de procesul de
modernizare a vietii noastre si de nevoia de a creia o clasa
politica directoare bazata de un proces de diferentdere so-
ciald. Ideia nationall a dominat inceputurile Statului
modern roman si toate valorile ulterioare nu erau decat
instrumente. pentru satisfacerea plenara a acestei idei.
nuritorii Statului modern roman, porneau dela conceptia,
in mare parte justä, cd realizarea ideii nationale integralä,
nu era posibila MIA o prealabila integrare a noastra in
 PROBLEMA STATULIII ROMANESC 23

ritmul vietli europene, Ma a ne insu§i idealurile politice

§i sociale reprezentate de marile natiuni europene, din
jocul carora puteam sa, obtinem finalitatea noastra ma-
jora: unitatea nationall. In aceastä interpretare functio-
nala vedem noi explicatia aparitiei unei clase burgheze §i
tot in spiritul ei intelegem sä analizam raporturile dintre
Stat i burghezie, in totalitatea vieii noastre din ultimii
optzeci de ani. Nu a lipsit, nici in acest domeniu, acel dra-
matic antagonism, acel sens de lupta pentru dobandirea
unei articulatii organice, care caracterizeaza deopotrivä,
atat framantdrile societätii, cat §i problemele interne ale
culturii noastre. In aceastä situatde dramatica se reflectea-
za situatia burgheziei române, creiata de Stat §i transf or-
matä, incet, incet, in adevarata titulara a lui. 0 creiatie
artificialä, ca atare, aceasta aparitie a burgheziei la ori-
zontul vietii noastre sociale, careia nu-i putem nega o serié
de merite in procesul de transformäri externe, economice,
politice §i culturale, in Romania, dar al carei destin a
devenit atat de strans legat de mecanica unei organizat,ii
de Stat, incat in momentul cand aceasta a primit din afara
o isbitura incontenibill, s'a prabu§it cu ea, tarand im-
preung, tot e§afodajul institutiilor noastre moderne. Apa-
ritia Statului sovietic in Romania, implica präbu§irea, in
cativa ani, a Statului §i a clasei noastre burgheze. Inteo
clipa, ni s'a revelat Inca odata, de astä data su.bt forma
tragica a unui cataclism, veracitatea criticelor formulate,
dela Eminescu incoace, de intreaga noastra gandire natio-
nalista, contra artificialitatdi Statului liberal §i a fenome-
nului burghez in Romania. Formula «Statului taranesc),
care in timpul viabilitatii intre noi a Statului liberal nu
trecuse, in practica, dela simpla demagogie electoralk se
dovede§te acum ca una din cele mai organice formule pen-
tru realitatea noastra. Clasa politica §i intelectuala, fortele
economice §i de productie, suprastructurile sociale l insti-
tutii carora nu li se poate nega meritul modernizarii noas-
tre ca Stat, au disparut toate, subt valma§agul provocat
de ocupatia bol§evica. Numai clasa taraneasca, a rezistat
24 GEORGE USCATESCU

cu o forta, cu un patetism, cu o vitalitate fara egal. Si a

rezistat fiindca a fost si continua sa fie singura clasa
organica, istoriceste valabila §1 dinamica, in structura
vietii noastre sociale. Si a rezistat cum rezista, in Occident,
contra previziunilor marxiste, burghezia, in masura in care
continua a fi o clasa puternica, impotriva procesului de
sovietizare. Raporturile dintre Stat si societate in cursul
vietii Statului modern roman, s'au bazat pe raporturile
dintre Stat si burghezie. Aparitia Statului comunist in
Romania, a angajat §i a distrus irnpreuna acest binom.
Experienta stalinistd, conoscuta, in termeni asa de amari
si de noi, continua sä proclame conceptia monista a
identitatii dintre Stat si societate. Este aceasta o conceptie
care isi face aparitia in lume, odata cu Revolutia franceza,
momentul istoric in care Lorenz von Stein vede discrimi-
narea necesara dintre Stat i societate. In evolutia ei,
aceastä conceptie, permite o crestere graduala §i constantä
a Statului, in detrimentul societatii, o cre§tere pe care
marxisrnul, in loc de a o depa§i prin formula sofista, a dizol-
varii Statului in societate, o exaspereaza, §i rezolva acest
dualism istoric prin solutia leviathanului bol§evic bazat pe
principiul social al castelor. De§i termenii reali sunt ace§tia
trasatd de noi, situatia ce le corespunde este definita just
de care Berdiaev: tCand societatea absolutizata se iden-
tified. cu Statul, scrie ganditorul rus, se pare convertit la
stalinism iri insäsi momentul in care scria acest randuri,
nu mai existä mantuire pentru persoana. Noi constataln
acest lucru in gradul cel mai profund, in comunism. Socie-
tatea comunistd reprezinta absolutul, ea cere omului o
subordonare totala si supunerea pang, in strafundurile sale
sufletesti. Statul comunist este tiranic, tocmai pentruca,
se identified cu societatea... Personificand Statul, socie-
tatea, mai mult decat Statul, se transforma intr'un pericol
de moarte pentru persoana).
In realitate, Statul comunist creiaza, §1 el o noua bur-
ghezie, tecnocratica §i bazatä pe un principiu de casta,
cu ajutorul cdreia doming marea masa a desmostenitilor
 PROBLEMA STATULUI ROMANESC 25

proletarizati. Aceasta noua casta cu mentalitate burgheza

a apärut in Romania. Creiatia ei este mult mai arbitrara,
mai artificiala, decal creiatia burgheziei noastre liberale.
Ea este rezultatul unor transformari sociale vertiginoase,
§1 Statul edemocratiei populare) romane se identifica, Cu
ea, ca organizatie §i ca aparat administrativ. Ea intruchi-
peaza in m d magistral definitia pe care Nietszche o dadea
Statului: «un monstru rece). Cu acest cmonstru rece), sau
in orice caz, cu amintirea lui, ne vom Intãlni maine, intr'o
Romanie, al carei Stat a devenit un simplu aparat biuro-
cratic §1 administrativ, patrimoniu al unei caste absurde,
imagine a unei societätd guvernante desprinse de realitatile
noastre nationale §i insufletite numai de un instinct de
dominatie, fara margini. NAscut in consonanta cu singurele
forte sociale valabile, din punct de vedere istoric §i spiri-
tual, maine, noul Stat romanesc bazat pe coordonate natio-
nale, i§i va gasi in energiile paturii noastre tarane§ti,
singura lui rezerva autentica de vieata durabila. Vom refa-
ce, in acest sens, drumul cu o suta de ani in urma, dar cat
de greu, cat de spinos, va fi acest drum, ce va trebui sä
treaca peste uria§ul balast al unei organizatdi statale atat
de covar§itoare, o organizatie care a controlat toate ener-
giile noastre nationale, cum a fost aceia a Statului ide-
rnocratiei popularel> ! Iata un punct serios de reflexie pen-
tru dialecticienii no§tri constitutionali§ti de peste hotare,
care cu greu pot fi convin§i ca §1 in vieata Statului §i a
societätii noastre o mare tragedie s'a consumat, o tragedie
ce nu ingaduie simple intoarceri inapoi.

***

Conceput ca unitate ce opereaza in realitatea istorico-

socialä, ca structura reala §i istorica, Statul prezinta inca
o articulatie dialectica, in af ara de cele enuntate: §i anume
o legaturd intim cu o altd structura reald si istoricti, adi-
di cu. politica. Machiavelli, care este in realitate desco-
peritorul Statului modern, national, proclama identitatea
26 GEORGE USCATESCIT

perfecta intre Politica §1 Stat. Pe masura ce Statul, ca

structurd, s'a identificat cu notiunea de organizatie, §i
aceastä identificare o prezinta in mod subsbtantial in zilele
noastre, oricare i-ar fi acceptiunile, acea identitate ma-
chiavelicd, nu mai poate fi admisa. 0 conceptie rigia,
apartinand in mare parte unor curente glorioase ale gan-
dirii politico-juridice din veacul trecut §1 inceputul celui de
feta, a cautat, totu§, sa traseze o discriminare, radicalä, pe
plan teoretic §i practic, intre o teorie a Statului §1 o teorie
a politicei. Bruntschli, G. Jellinek §i in special Hans Kelsen,
concepeau aceastä discriminare in sensul ca teoria Sta-
tului corespunde unui concept static, in vreme ce teoria
politicei unui concept dinamic, ea teoria politica trebuie
sa se ocupe de Stat ca ceva viu, in timp ce teoria Statului
trebuie O. vada in Stat un element fix §1 regulat, o «ordine
statala in repaos), o ordine normativa ideala, adica, in
realitate, un «Stat fara Stat). Acestei conceptii, definita in
termeni generali ea a «metoclei juridice pure), i se o-pune
conceptia istorico-realista, justa in ceiace se referd la
raporturile dintre realitatea politica §i principiul statal.
«Cine vrea sä descrie Statul, scrie Heller, va trebui O. tind,
searna in mod necesar de comunitatile de vointa §i de
valori ce se actualizeaza in prezentul Statului §1 in afara
de aceasta sd se ref ere la viitorul sail.. Pentrued orice re-
prezentare prezentä a structurii Statului, a carui actuali-
zare are loc in mod de reinoire permanenta, na§te din
faptul ca socotim o anumita putere de vointA in fata
celorlalte, ca cea formatoare a viitorului, cu alte cuvinte
ca intre diverse tendinte evolutive, semnalam una ca
singura valabila pentru viitor, putand ea fi, in raport cu
situatla prezentä, reactionara, conservatoare sau revolu-
Vonara). Intradevar, intre elementele ce integreaza reali-
tatea politica §i cele ce compun structura statalä, existä
interferente substantiale. Ele merg mana in mana, se
inspira reciproc §1 evoluiaza in mod paralel in diferite
forme viitoare. Mergem mai departe §i spunem, cä un
principiu statal care nu reu§e§te sä se adapteze eventualelor
 PROBLEMA STATULUI ROMANESC 27

transformgri de structura in vieata politica, se anchilo-

zeaza, se pietrifica. In epoca noasträ, oricat de puternica
§i indispensabila ar fi structura statalg, politica a operat
o invazie atat de totalg in toate sectoarele vietii, incat
Statul trebuie sg-§i afle in ea adevgratele forte inspiratoare
§i. transformatoare. Politica este aceia care da coloratura
vie Statului §1 acesta nu se poate sustdne dacg nu se
inspira intr'un principiu politic militant. Ca atare, campul
de actiune al politicei este mult mai vast cleat cel al Sta-
tului, dupa cum este evident cg nu toate activitätdle sta-
tale trebuie sg fie in mod necesar politice. Statul roman
modern poate fi definit, din acest punct de vedere, drept
o institutde §i o realitate culturala in permanentg crizg,
toc mai pentru faptul ca organizarea lui n'a lost precedata
§i nici macar intovarg§itä de o teorie politreg ale carei
idei §i norme trebuiau impuse in vieata Statului. Un Stat
condamnat sä traiasca §i sg se desvolte f gra un bagaj
doctrinar politic, tinde in mod fatal sä se transforme intr'o
adevarata suprastructura, intr'o constructie hibrida. Cine
crede ca se poate guverna §i se poate sustine o organizatde
statala, pe baze pur pragmatice; fgra o substanta politica,
farg un patrimoniu de idei operante In vieata social& §i
isvorite din realitatea istorica a unei natiuni, este con-
damnat dintr'un inceput falimentului ca guvernant §i ca
om de Stat. Exista un pgcat inveterat in desvoltarea vietdi
noastre publice, un pacat pe care trebuie sg-1 evite cu
toate energiile ei noua generatie: pgcatul gray., ce devine
cn timpul o adevarata crimg nationalg, de a crede ca un
Stat poate fi creiat §i o targ poate fi guvernata Matt un
bagaj teoretic de idei, fgrg o doctring politica solidg. Cu
atat mai gravg este situatia, and detingtorii puterii sta-
tale, prezintg un divort esential cu fortele politice reale ale
unei natiuni, cum a fost in mare parte situatia din Ro-
mania, in faza in care, pulverizandu-se fortele democratiei
noastre parlamentare, s'a initiat perioada nelegitima ci
nelegitimatg a dictaturilor personale, preludiu tragic al
marei descompuneri finale a Statului romanesc, sub
28 GEORGE USCATESCU

presiunea ocupatiei sovietice. In aceste conditii am intrat

noi pe deplin in situatia tipica a Statului sovietic, a§a cum
fusese el aplicat in Rusia. Este o situatie tipica a Statelor
sovietice, aceia a unei organizatii statale in care principiul
politic s'a dessubstantializat. 0 criza ale carei consecinte
sunt cum nu se poate mai adanci se na§te tocmai din acest
divo4 dintre principiul statal §i un principiu politic vala-
bil. Si nimic nu poate ilustra mai bine aceastä situatie de
extrema degradare a principiului statal, decat criza opiniei
publice in lumea sovietica.
Conceptul de copinion publique) apare subt fiziocrati, §i
paternitatea lui i se datoreaza lui Mercier de la Riviere,
in 1767. Nu se poate concepe manifestarea unei vointe
politice, ca baza a unitatii statale, färä un suport real de
opinie publica, oricare ar fi modalitatile de organizatie
statala carora le corespunde. Numai in functie de opinia
publica, poate exista o conexiune sociala §i statalä, numai
depinzand de existenta sau inexistenta ei, se poate vorbi
de o structura reala a Statului §i a politicei ca element
intim legat cu natiunea de Stat. Hegel afirma, in acest
sens, ca copinia publica implica principiile substantiale si
eterne ale justipei, continutul adevarat §i rezultatul
oricarei constitutii, al oricarei legislatii §i al situatiei in
general, sub forma unei sanatoase ratiuni omene§ti, ca
baza morala a tuturor subt aspectul de convingeri, conti-
nand in af ail, de aceasta, necesitAile adevarate §1 ten-
dintele reale ale realitatii3.. Opinia publica este aceia care
legitimeaza autoritatea politica §i niciun regim, niciun Stat
nu se poate sustine in formele sale imanente färä aceasta
legitimare necesara.
Decand §i-a facut aparitia in lume mentalitatea co-
munista cu intreg balastul sau de forte negative §i dizol-
vante, se poate spune cä s'a produs o adevarata fractura.
sociala §1 politica, ale carei consecinte pot fi captate in
enorme, tragice proportii. Aceasta teribil. fractura a reu§it
sa descompuna multe elemente .fundamentale, Vara care
nu s'a putut niciodata concepe §i sustine niciun fel de
 PROBLEMA STATULUI ROMANESC 29

societate normalä. Inainte ca la orizontul vietdi noastre

istorice sä fi aparut bol§evismul, lumea §i mai cu seamd
lumea europeand, dotatd, dupa, cum se §tie, cu virtuti is-
torice incontrovertible, cu capacitate de a conduce pe alth
§i, de a detine o forta edificantd, a reu§it sa conserve
intotdeauna, in cadrul organizatdei sale vitale, un manun-
chiu de principii fundamentale, care o defineau, esent,ial-
mente, drept o lume ecivilizata). Modificdrile conceptiilor
despre lume, revolutiile, trecerile dela un regim la altul,
modificarile structurale §i institutdonale, aparitda formelor
politice noui §i necontenit reinoite, mentineau necontenit
ceva incoruptibil, neschimbätor, in ciuda I luidittii politi-
cei §i a' istoriei, in cadrul vietdi moderne.
Intre valorile care integrau acest patrimoniu permanent
se poate spune ca ocupa un loc de frunte, in lumea noastrd,
ideia opiniei colective, coincizand cu un complex de cir-
cumstante politico-psihologice, obiectivate in identitatea,
mai mult sau mai putin perfectä, intre minoritatea gu-
vernanta, §i masa guvernatd. Intotdeauna, politica §i for-
mele de conducere, s'au bazat pe o stare de opinie, pe o
anumitä lege a opiniei care mai tarziu, in plin liberalism,
a capatat numele de eopinie publica). In aceasta ordine
de lucruri, legea opiniei publice a fost intotdeauna, o
autenticd lege de gravitatie istorica. Oricat de tiranic §1 de
absolutist ar fi fost un regim, apartinand nu importa carei
comunitati nationale sau organizatii statale, oricat de ar-
bitrara ar fi pdrut o forma politica, dela Aristotel incoace,
oricat de indepartatd s'ar fi prezentat o anumitä practicd
politica, f KA de doctrina politica din care se inspira,
aceasta lege sociala a opiniei publice nu a incetat niciodatä
sd functioneze.
Revolutda bol§evica, detine meritul §1 vina, de a fi epui-
zat, in avatarurile sale din vieata politica ruseasca §i in
manifestdrile sale din restul lumii, functiunea esentiala a
acestei legi, in vieata societatii §i a comunitätii natdonale
§i internatdonale. Daramand o ordine sociala, §i produ-
cand dizolvarea unei mentalitati tipice a lumii noastre,
30 GEORGE USCATESCU

bolsevismul a reu§it sa, distruga aceasta lege de baza a vie-

til noastre sociale. Si ca atare, nu numai formele sociale
mo§tenite sunt cele pe punctul de a se närui, ci §i omul, ca
fiinta sociala §i politica, pierde acel sentiment de adeziune
la o anumita ordine stabilita, care niciodata nu-1 p'arasise,
Cine i§i arunca, privirea la tragica stare de lucruri din
spatdul bol§evic al a§a ziselor democratdi populare, si, in
aceasta ordine de idei, cine i§i arunca ochii in Romania, vede
cat de profund a fost acest proces de disolvare, oriunde co-
munismul a declan§at mecanismul practicelor sale de guver-
namant. Nu este vorba aici de un simplu regim de tiranie
§i opresiune. Nici nu este vorba de a fixa un antagonism
'intre casta minoritara puternica §i o masa de desmosteniti.
Este in joc ceva mult mai important, ce se produce in fa-
me tragice cu totul inedite. Bol§evismul urmare§te distru-
gerea acelui sentiment originar al ornului ce se simte mem-
brul unei comunitati, a acelui sentiment ce fäcea ca omul
O. depaseasca simplul cadru al vietii personale. Oricat de
mult ar manevra, cu o frenezie patologica, concepte abs-
tracte de tip general, oricat ar face sa defileze, in fata
maselor consternate, naruite intr'o stare de imbecilitate
politica colectivä, formule färä continut asupra Patriei
proletare, a universului socialist, a paradisului pämantesc
materialist si a adevaratei democratdi populare (sic!),
bolsevismul nu mai poate insela pe nimeni asupra iden-
Math sale istorice. Lumea sovietica tinde sa fie o lume
esentialmente nouä, intrucat a reusit sa fie o lume MIA
opinii, lumea celui mai desavarsit agnosticism politic. 0
lume unde nu se guverneaza, nu se participa nu se adera,
nu se traleste sentimentul unei responsabilitati colective.
Balastul acestei lumi, asupra lumii civilizate, este mult
mai mare decat se crede. Comunismul s'a putut introduce
in vieata natiunilor, intrucat a reusit sa rupa elementele
ce integrau echilibrul acelora, creind o pozitie antagonica
intre acele elemente. Comunismul, agravat cu imperiaIis-
mul sovietic, ameninta astäzi cu acelas virus disolvant,
intreaga lume. Experientele sale sunt experiente ce inte-
 PROBLEMA STATULUI ROMANESC 31

reseazd §i angajeazd lumea intreagd. Si ceiace se petrece

cu natiunile devenite noui cdmpuri experimentale ale bol-
§evismului, cu natiunile supuse ocupatiei sovietice, inte-
reseazd, in cel mai Malt grad, pe orice om cu simtul res-
ponsabilit4i1 umane, in zilele noastre. Nimeni nu-§i va
putea aroga titlul de guvernant al acelor popoare, cad,
vreme nu va fi paruns, cu un sens dramatic cu totul excep-
tional, aceasta loviturd de moarte pe care sentimentul
opiniei publice, l'a primit deopotrivä in Rusia §i in tdemo-
acratiile populare). Cei ce sperd ori pretind sd guverneze
maine acele mase afectate in mod radical de un profund
agnosticism politic, vor trebui sä abandoneze multe din
vechile formule invatate pe de rost, in Academii, la tribuna,
la Parlament. Fiindca restaurarea sentimentului de opinie,
nu va depinde de disputa dintre partizanii autoritd.tii §i
partizanii libertAii, dintre partidele 4iStOriCe2' §i partidele
proaspete, dintre spiritele teoretice §i spiritele practice. A
reface acest sentiment al opiniei publice, inseamnd a
restitui omului cel putin o parte din plenitudinea sa
spirituald §i din capacitatea sa de a se simti membru
militant al unei vieti colective, la care va trebui sa par-
ticipe cu responsabilitati §i cu satisfactii reinoite.
Departe de noi ideia de a atribui opiniei publice o
functie superioard decdt ca element de bazd in vieata
Statului, ca fundament al vietii statale §i politice vii. Ca
atare, considerdm reductia, caracteristicd, in conceptia
anarhistd a societätdi, a Statului la opinia publica, cu eli-
minarea celorlalte elemente integrante, tot atat de daund-
toare vietii statale §i politice, ca §i anularea opiniei publice,
fiindcd, in fapt disparitia Statului §i substituirea lui cu
autoritatea impersonald a opiniei publice, conduce la
disparitia ambelor realitdti operante in vieata sociald. In
acela§ timp, nu trebule confundatä functia opiniei publice,
cu acea conceptie doctrinard, apärutd in special in State le
Unite, care prevede un Guvern, sau In spetä un Stat, ce-§1
are sursa exclusivä de existentà in aopinia publica, (public
opinion). James Bryce, sustinatorul acestei teorii, vede in
32 GEORGE USCATESCU

ea «marea sursa de putere, stapana, in fata careia conduca-

torii Statului sunt servitori care tremura), o foga care
«nu numai comanda, ci si guverneaza». Dela aceastä con-
ceptle pana la conceptia anarhista a lui Bakunin, care
vedea in opinia publica sigura cautoritate, naturala §1
puternicaz, diferenta nu este nici macar de nuante. De
altfel fal§itatea implicita a teoriei lui Bryce o putem afla
in stadii atat de aprofundate ale altor serio§i cercetatori
ai fenomenului statal nordamerican, ca James Burnham
(«Managerial revolution»), sau Ostrogorslci («Democracy
and the Organisation of Political Parties»).

***

Stndiat ca structura reala, istorico-sociala, Statul se

afld, intr'o intlmd conexiune cu dreptul. F6.rä o delucidare
substantiala a raporturilor dintre ideia de Stat §i ideia de
Drept, §i intre ambele realitäti istorice concrete cdrora
ambele corespund, nu este posibila o justa stabilire a func-
tdunii Statului §i. a respectivelor sale situatii istorico-
politice. Nu se poate, din acest punct de vedere, nega
stricta istoricitate a ambelor concepte. Considerate in lu-
mina articulatiei ce le une§te, ambele realitati sunt vazute
in functie de transformarile de conceptii spirituale ale
epocelor respective. Atat Statul, cat §1 Dreptul sunt unitäti
operante in realitatea istorico-socialä. Ambele stmt entitatd
corelatdonate intim, §i MIA aceastä corelatie intim'a nu
poate fi lamurita una din problemele de baza ale Statului,
care este problema legitimitätdi §1 justificarii lui.
Conceptia fenomenologica reprezentata de Husserl, vede
in Drept, un concept destemporalizat: o Ilume de forme
destemporalizata», cu valabilitate perdurabila dincolo de
timp. Este aceasta o pozitie riguros sociologica, care of era
o redusä explicatie istoricitatii ideii de drept, la care
faceam aluzie. Atat Statul cat §i dreptul, prezinta o core-
latie respectiva, a§a incat nici unul nici celalalt nu poate
fi conceput fara conditia necesara a acestei corelatii. Este
 PROBLEMA STATULUI ROMANESC 33

aceasta o relatie dialectica, just exprimatä de Heller cancl

afirmä: qFärä caracterul creiator de putere pe care drep-
tul il implicA, nu poate exista valabilitate juridica nor-
mativä, nici putere statalä; dar färä caracterul de creiator
de drept, pe care il are puterea Statului, nu existä pozitivi-
tate juridicA, nici Stat. Relatia clintre Stat §i drept nu
constä nici intr'o unitate indiferentiatä, nici intr'o opozitie
ireductibilá... CAW, vreme se contrapune, MIA niciun fel
de niediatie dialecticA, dreptul puterii de vointa a Statului,
nu se va putea intelege specificul dreptului, nici caracteris-
tica Statului, §i, prin urmare, nici relatiile existente intre
unul §i celälalt,. 0 teorie valabila a puterii nu se poate for-
mula färä o prealabilä stabilire a unui principiu de legitimi-
tate. Ca atare, Dreptul poseda, un caracter creiator de pute-
're, ce na§te din esentele lui suprapozitive. Legitimitatea Sta-
tului i-o da dreptul, asa cum principiile de drept sunt acelea
care ofera, Statului un fundament etic si o justificare teleo-
logica, structura unei unitäti permanente de putere, ca <<sta-
tus) politic. Dar in acelas timp, o transfuzie reciproca, de
structura porneste dela Stat la drept. Puterea statalä este,
la rAndul ei, isvorul unei ordine juridice pozitive, element
formator al dreptului. Ambele concepte si ambele realitati
se conditioneazg, reciproc. In aceste conditdi, <gdoctrina
dreptului pur,, in frunte cu Kelsen, identificand Statui cu
dreptul, si ca atare recunoscand aautomobilitatea dreptu-
lui) ca principiu de baza a Statului, este inaceptabilã. Ea
nu face deal sg, se transforme intr'o teorie a Statului fard.
Stat §i inteo teorie a dreptului fgra. drept, actualizand
vechea ideie a dreptului jusnaturalist a autoritatii imper-
sonale nomocratice. Semnificativ6 este in acest sens, afir-
matia olandezului Krabbe, citat de Heller, cand spune:
«Nu mai träim sub autoritatea persoanelor, naturale sau
artificiale (juridice), ci sub autoritatea normelor, a for-
telor spirituale. Aceste forte comandä in sensul cel mai
strict al cuvantului.) 0 asemenea conceptie nu face altceva
deckt sa ne prezinte Statul si Dreptul, desarnate, des-
prinse de realttatea istorico-sociala care le garanteazI
3
34 GEORGE USCATESCU

substanta i valabilitatea. Numai in functie de acea arti-

culatie dialectica dintre drept §i Stat, acesta din urmg
poate sa,-§i ape o justificare, proces esential in vieata Sta-
tului. Statul nu se poate proiecta vital spre viitor, fara o
justificare. Si aceasta nu este posibilä, fara o fundamen-
tare juridica a puterii. Ca institutie §i ca forma de culturg,
Statul traie§te §i actioneazg numai in f untie de justifica-
rea §i legitimitatea lui. Fara aceasta, el se anchilozeaza,
se transformg intr'o institutie monstruoasä, moare.
0 noul primej die, representatg de adobtrina kelseniang
a dreptului pun., constä in aceia ca, socotind dreptul nu-
mai in functie de contdnutul säu noTmativ, crede Ca orice
Stat detingtor real §1 de f apt al puterii, este un Stat legi-
tim, un Stat care i§i gase§te prin aceasta justificarea §1
prin urmare orice Stat este, prin el insu§i un Stat de drept.
Aceia§ eroare o formuleazg Max Weber, cand afirmg ca le-
gitimitatea §i justificarea Statului na§te din «supunerea la
preceptele creiate cu absoluta corectitudine formala §i
dupg normele uzuale,. Si in aceia§ pozitie sterila se a§ea-
zg cei ce cred ca in simpla separatie a puterilor in Stat
rezida isvorul legitimitatii i a finalitatii lui, con funcldncl,
in acest caz, legitimitatea cu legalitatea, securitatea jun-
died cu juriclicitatea. Si pe acest drum continua conceptda
satanica a Statului bol§evic, teoria «neomachiavelica», pen-
tru a ajunge a legitima Statul nici mdcar prin conceptul
de legalitate sau securitate juridica, ci prin acela al puterii
politice ca situatie realg de f apt.
Pentru noi, Romanii, mo§tenitori ai unui sentiment ju-
ridic substantial, aceastä problerna a relatiilor dintre Stat
§i Drept, capatg un aspect cu totul deosebit. Spiritul juri-
dic este o fatetg esentiala a culturii noastre. Pe cat de
saraca, a fost, in evolutda Statului modern roman, gandirea
politica la noi, pe atat de fecunde au fost contributiile in-
telectualilor no§tri la desvoltarea ideii de drept, in care
spiritul nostru a dovedit o supleta, un rafinament, care
numai la lumina ascendentei noastre culturale romano-
bizantine poate fi interpretat. Aceasta inclinare eseritiala
 PROBLEMA STATULUI ROMANESC 35

a sufletului romanesc spre esenta ideii de drept §i mai cu

seamd de «dreptate:., unitä cu predispozitia noastra esen-
tiald pentru o justd captare a formelor juridice, au ajutat
ca, in vieata Statului modern roman, acel proces de <adap-
tabilitate) la nouile forme de vieata juridicd europeand, sd
fie remarcabil. Evolutia institupilor noastre de drept §1 apa-
ritia unei formule a Statului de drept, cu indemanare cons-
trunk deznonstreazd a, dacd genergiile care ne-au pre-
cedat au dat dovadd de multä sdracie doctrinard politi-
ed., au dovedit, in schimb, inèontestabild supletA pentru a
creia institutii de drept. Si aceastä inclinatie naturall a
noastra trebuie sà constituie unul din elementele esentiale
pentru o constructie statala noud, urmand Statului sovie-
tic, o constructle statald in care spiritul juridic a nu aibe
rolul facil a unei repezi constructii in aer, ci preocuparea
primorcliald de a da noului Stat romanesc o legitimare ju-
ridicd reald, institutdi noui in concordantd cu conditiile is-
torice §i sociale §i c) formd constitutionald care sa evite
fictiunile §i tragedia vietii noastre constitutionale din tre-
cut. Oamenilor no§tri de drept le incumbd deasemeni me-
ritul viitor de a da un continut politic real Statului nos-
tru. Care va trebui O. fie o institutde, sau mai bine zis o
unitate institutdonald majora, ce nu va trebui nici creiatd,
nici inteleasd ca o entitate fictivd §i fantastica, in afard
de membrii comunitätdi romäne§ti, sau pe deasupra lor.
Statul national romanesc de maine, acela care va trebui sd
garanteze elementului românesc primatul natural in spa-
tiul sdu de desvoltare istoried, spirituala §i politick in func-
tie de fortele reale ale politicei sale de maine, §i nu depin-
zand de formele unui cosmopolitism artificial, va trebui
interpretat ca o unitate in actiune a natiunii noastre, a
poporului romanesc, capabil sa obiectiveze in el valorile
sale politice §i sociale, prerogativa lui istorica la un destin
major, justificat prin marea lui putere de jertM, prin sen-
sul unic de solidaritate §1 de con§tiinta diferentiatd, prin
d-vada personalitatii sale istorice, manifestate in valtoa-
rea celei mai mari tragedii ale sale. Dacä ne punern pur §i
36 GEORGE USCATESCII

simplu intrebarea de ce institutiile romane§ti s'au daramat

toate §i esentele noastre nationale au ramas intacte, de ce
suprastructurile vechiului nostru Stat s'au facut praf §i
pulbere, §i poporul romanesc §i-a conservat cu atata eroism
personalitatea, cand, in situatii similare, ambele realitati
s'au pYabu§it impreuna la alte popoare, vom avea cheia
unei situatii falimentare in trecut §1 poate, in mare parte,
un indreptar de baza pentru fauritorii unui nou Stat ro-
manesc.
Un excelent camp de rneditatii li se poate oferi, oame-
nilor no§tri de drept, in primul rand, §i nouei generapi po-
litice ce va trebui sä abordeze in mod fecund problema
Statului romanesc de maine, experienta noastra constitu-
tionala. Nu este cazul aici sä examinam §i noi divortul din-
tre Constitutiile noastre din trecut, atat de perfect cons-
truite, in normativitatea lor juridica interna, §i aplicabili-
tatea lor ulterioara la realitatea vietii noastre politice §i
sociale. Acest divort s'a dovedit manifest in momentul in
care simpla capacitate umana. de satanica, disgregare a
unui rege, convertit peste noapte, in Februarie 1938, din-
tr'un simplu factor constitutional in Statul insu§i, a facut
4tabula rassa, din vieata noastrd constitutionala §i a ini-
tiat o monstruoasa dictatura absolutistä personala, prelu-
diu al marilor tragedii natdonale ce i-au urmat.
Este greu sä credem cd dupa liberarea tarii, aceasta va
mai putea tolera o Constitutie conceputa in spiritul teoriei
4decisioniste,, a carei influentO .a fost covar§itoare in Eu-
ropa §i a avut consecinte fatale §i la noi, a unei puteri
fdra norma. Spiritul de libertate, intrupat in mijlocul luptei
§i al suferintei, §i setea de dreptate, de legitimitate a puterii,
de ordine juridicd, indelung a§teptate in ultimii treispre-
zece ani, vor fi tot atatea elemente dinamice capabile sa
garanteze §i O. impuna o vieata constitutionala romaneas-
ca, fruct al unei riguroase §i pregnante realitati, si nu rezul-
tatul elucubratiilor unor oameni politici nepregatitd, ani-
mati numai de preocupari demagogice, de ambitli de par-
tid sau de interesele unor puteri internationale.
***
 PROBLEMA STATULUI ROMANESC 37

Multiple §1 grele.vor fi problemele ce se vor pune, pen-

tru noua generatie, hotarita sä gaseasca soli4ii noui, spi-
rituale, sociale §1 politice §1 sä creieze un nou Stat roma-
nese, dupa pustiitoarea experienta sovietica. Fort.ei de sa-
crificiu §i darzeniei cu care poporul roman §i-a al:drat va-
lorile sale cele mai pure §i §i-a pastrat intacte caracteris-
ticile sale nationale §1 umane, cu con§tiinta nesdruncinata
ca apartinea marei comunitati europene §i cre§tine, in
lupta pe vieata, §1 pe moarte impotriva barbariei tecniciza-
te, elitei sale intelectuale vor trebui sá le adauge un efort
Vara egal, pentruca din marea experienta facuta neamul.
romanesc O. nu iese epuizat de energii, ci sa-§i proclame
ascensiunea meritata in istorie. Si aceastä ascensiune me-
ritata va avea nevoie de creiatii institutionale solide, na-
tionale, romane§ti, care sa nu mai fie simple imitatli ale
unor experiente straine de necesitatile §1 caracterul nostru.
Constructia unui nou Stat romanesc, fiinda este inutil
sä credem intr'o simpla intoarcere paradisiaca a Statului
nostru de acum cincisprezece ani, se va baza pe o serie de
postulate, dintre care cel mai important poate, va donsta
in procesul de desovietizare a organizatiei §i institutiilor ce
compun realitatea statala. Analizand. rezultatele Revolutiei
franceze, un gazetar scria cu un mare spirit de patrundere:
<de com-prends fort bien comment on peut clépanthebniser
Marat, mais je ne concevrai jamais comment on pourra
clémaratiser le Panthéon.) eDemaratizarea) Panteonului!
Iata prima misiune a clasei noastre intelectuale, din mo-
mentul in care va aborda, cu un sens dramatic, demn de
marile sacrificii nationale, problema reconstructiei Sta-
tului romanesc. Si un nou Stat romanesc nu se poate con-
cepe, in primul rand, clacl nu este structurat pe imperative
nationale, adic 6. data nu va constitui sinteza politica ne-
cesara, a rezultatelor fecunde a sacrificiilor romanesti, in
lupta contra comunismului, in cursul celor treizeci de ani
din urma. Noul Stat romanesc va trebui sa fie expresia fe-
cunda a unitatii noastre nationale, garantie a primatului
politic §1 cultural al poporului roman, care a dat dovada.
38 GEORGE USCATESCU

de o incontrastabill §1 vie con§tiinta cre§tina, §i nationala,

intre granitele lui istorice §1 politice. In al doilea rand acest
nou Stat, va trebui sa se bazeze pe o con§tiinta politica,
politica reala, pe o clasä politica sintetizata intr'o ade-
varata teorie a elitelor romane§ti. 0 adevarata, teorie a
elitelor romane§ti, va trebui sä tina seama, in primul rand,
pe teren politic, de acele forte ce s'au mentinut netontenit
pe o pozitie de fidelitate permanenta in lupta contra co-
munismului §i a imperialismului rusesc. Exigente minime
ale unei morale politice, vor exclude in mod necesar, par-
ticiparea in actiunea de responsabilitate nationala, tin-
zand la creiatia unui nou Stat romanesc, a tuturor acelor
elemente care au pregatit drumul colaborärii cu Rusia so-
vietica, §i au colaborat efectiv cu ea in ceasul marei tra-
gedii nationale. Legea moralei politice celei mai elemen-
tare, va corespunde de data aceasta legilor esentiale ale
instinctului national, intrucat neamul romanesc, in proiec-
tia lui istorica §i in actiunea sa de astazi, pe aceasta linie
categorica s'a fixat. Dar pentru a putea regasi elementele
unui Stat national romanesc, bazat pe o substanta poli-
tica reala, un proces intradevär revolutionar va trebui sã
se opereze in spirite. Acest proces este legat de restabilirea
unei con§tiinte politice romane§ti militante. Con§tiinta na-
tionala, calita din nou in focul luptei, va putea avea o ul-
teriord obiectivare in vieata noastra, de Stat, numai daca
pe baza ei se va creia o con§tiint,a politica militanta. Si din
acest punct de vedere, vor fi necesare cadre politice noui.
Statul romanesc de maine, ie§it din marile rascoliri natio-
nale, nu va mai putea fi umplut cu cadre politice vechi,
nici cu idei politice vechi, mai ales cand aceste idei mani-
festau saracia cunoscuta, sau se reduceau la simple inte-
rese partidiste.
Instrument al marilor noastre idealuri nationale, §1 nu
o constructie abstracta ie§itä din lenea de creiatie a unei
intelectualitati sterile, Statul românesc de maine va trebui
sa fie una din cele mai stralucite expresii a prezentei noas-
tre in istorie. Punandu-§i toate energiile in slujba neamu-
 PROBLEMA STATULUI ROMANESC 39

lui, elitele noastre intelectuale vor trebui sg paraseasca

agnosticismul lor politic de pang acum. Politica, in sensul-
major al cuvantului, va trebui sa fie o functiune a elitelor
nationale, nu debuvu al unui profesionalism superficial.
Numai a§a, noul Stat romanesc va reu§i sä corespundg
postulatelor sale esentdale, de garant al primatului roma.-
nese pe baze nationale, apärätor al valorilor cre§tine §i
umane al libertät,ii §i suveranitgtii noastre, al unei organi-
zat,ii de drept §i al unei dreptati sociale substantiale §i in
acela§ timp sintezg a fort,elor politice reale, operante in
societatea noastra de maine. Numai a§a, ca realitate ope-
ranta §1 bazata pe o substanta politica, proprie, Statul nos-
tru de maine, va putea sg faca parte dintr'o comunitate
politica europeana, in care, daca, ne vom limita numai la
teoriile federaliste ale multora dintre qpersonalitgile eu-
ropene), ale politicei noastre, riscam sa ne dilugm pur §i
simplu, ca simpli pioni intr'un joc ce nu ne mai apart,ine.
Cine proclama, aceastg diluare, atenteaza, in mod aprioric
impotriva unei conditdi elementare pentruca un Stat sg
existe, in slujba unei natiuni, adicg impotriva suverani-
teitii lui. Si din acest punct de vedere Joseph de Maistre,
marele ganditor contrarevolutionar francez de acum o suta,
cincizeci de ani, avea dreptate cand spunea: eUn des plus
grands crimes qu'on puisse commettre, c'est sans doute
l'atentat contre la souveraineté, nul n'ayant des suites plus
terribles.)
 PENTRU 0 VIZIUNE CRESTINA A ISTORIEI
DE CARL SCHMITT

°rice incercare de autointelegere devine astazi, in de-

finitiv, o determinare a propriei poziii istorico-filosofice
sau o proiectare utopia, a acesteia. Toti oamenii care pla-
nifica sau inceara sä injuge massele la carul programelor
lor, practica intr'un anumit fel, o filosofie a istoriei. Ei
accepta, faptul mijloacelor de distrugere pe care stiintele
moderne ale naturii le pun la dispozitia celor care osten-
teaza puterea. Dar problema oamenilor impotriva carora
trebuie indreptate aceste mijloace, nu este, desigur, o pro-
blemä de §tiinte naturale. Ba Inca demult a incetat chiar
sa mai fie o problema morala sau juridical. Astazi aceas-
ta problema poate fi pusa §i rezolvata. numai sub unghiul
filosofiei .istoriei. De pilda, marxismul este intr'un grad
atat de intens o filosofie a istoriei, ineat orice contact cu
el devine polemia filosofico-istoria. MinoritAile plani-
ficatoare §1 conduatoare, se autoconstruiesc §1 construiesc
massele dirij ate de ele, eu ajutorul unor interpretari is-
torico-filosofice. Orice propaganda de masse, i§i eauta evi-
denta in demonstratia a se afla alaturi de evenimente
viitoare. Intreaga credinta masselor, nu este alteeva de-
cat credinta sa ele se afla in pozitia certa, in vreme ce
adversarul se afla in eroare, intrucat timpul, viitorul §1
evolutia lucreaza. contra lui. Si pang. §i disperarea i§i afla
strigatul suprern numai in amenintarea ca. istoria univer-
sala §i-a pierdut sensul.
Niciun autor nu ne reveleaza, acesta. stare de lueruri
cu rnai mare claritate istorico-filosofica §i CU 0 mai pro-
42 CARL SCHMITT

fundä pregatire in domeniul istoriei spiritului, decal Kar/

Leiwith, in cartea lui Meaning in History 41.949). El ne
prezintä o analizd criticd ce meritd, intradevdr, acest
nume. Plecand dela actualitate, dela Burckhardt, Marx §i
Hegel, el urea, trecand prin pozitivi§ti §i Ilustratiune, §i.
prin Bossuet ci Vico §i Gioacchino da Fiore, pang la Fe-
ricitul Augustin, Orosius §i Bib lie. Este acesta un drum
care duce dela filosofia istoriei la teologia istoriei, §i de
aici la escatologie. Dar pentru Löwith, acest drum nu
duce la neutralizarea trecutului in planul actualitatii.
Este, mai presus §i dincolo de orice eruditie, un drum de
initiere. Urmandu-1, autorul capata acea profunda con§-
Uinta istorico-spirituald, in care consta superioritatea lui,
fatd de istoricii §i filosofii istoriei moderni, mai cu seamd
fatd de Arnold Toynbee.
In fata, acestei remarcabile opere, putem da la o parte
golul problemelor metodologice traditionale, unde s'au
inamolit toate discupile asupra timpului ci a istoriei, §i
sä confruntam propiile noastre observatli cu rezultatele ci
concluziile cartii in chestiune. Cu Karl Löwith suntem
convinci cd paganismul nu este susceptibil de gandire
istorica, intrucat gande§te ciclic. In ciclurile unei eterne
intoarceri, elementul istoriei ici pierde orice sens speci-
fic. §tim ca acea credintä progresistä a Eustratiunii ci a
pozitivismului nu era, in realitate, decal iudaism ci erect-
nism secularizat ci cd de acolo ici lua sensul ei de a3lid-ca
Deopotrivd, constatdm cd astazi nu mai este vorba nici
de un aspect, nici de altul, adicd nici de convingeri ciclice,
nici de convingeri escatologice, ci pur ci simplu de inter-
pretari sau mai bine zis, de fixari de sensuri pentru pla-
nificdri de marl proportdi, pe care unii oameni le impun
altora. Fixari care, la randul lor, sunt in mod logic parti
integrante din alte mari planificdri. Numai aca putem
intelege semnificativa fraza a lui Löwith: cCu cat ne ur-
cam inapoi, dealungul gandirii istorice a omului, cu atat
se estompeazd mai mult ideia planificarii. Pentrucd ideia
unei providente divine, care poate fi verificata §i chiar
 PENTRU 0 VIZIUNE CRESTINA A ISTORIla 43 .

calculata de om, nu este nici ea altceva cleat planificare

umang.,
Prima ideie ce ne-o sugereazg lectura acestei carti ex-
traordinare, se raporteazg la marele paralelism istoric care
condenseazg autointelegerea istoricg din veacul trecut.
Stabilind un paralelism intre timpul säu §1 epoca razboaie-
lor civile din Roma §i cea a cre§tinismului primitiv, veacul
al XIXlea facea incercarea stranie de a se intelege pe sine
din punct de vedere istoric, in comparatie cu un timp cu
totul diferit §i anterior cu doug milenii. In ciuda intregei
dialectice hegeliene-marxiste-staliniste a istoriei, nu dis-
punem, intradevgr, de niciun alt mijloc de autointelegere
I toricg. Si este curios ca, din nenumaratele evenimente §i
timpuri istorice, tocmai cre§tinismul primitiv ni se pare
atat de convingator. Nu mai putin ciudat ne apare dease-
meni, siguranta cu care se reveleazg acest paralelism
dupg Revolutia francezá, in autori atat de opu§i §i in con-
cluzii atat de contradicto_rii, subsistand in toate ca un
principiu dat. Pe cat de ciudat ne apare, in acela§ timp,
faptul cä un fenomen istorico-spiritual atat de evident §1
de actual, ca acest paralelism, n'a fost studiat pang acum
cu caracter monografic, nici in cadrul universitar, nici in
cadrul speculatdel libere.
Socialismul incepe cu Noul Cre§tinism al lui Saint-
Simon, adicg tocmai invocand acest paralelism. Jacob
Burckhardt este la randul lui foarte infuentat, in acest
Lens de cdtre Ernst von Lassaulx. Atat gandirea ciclicl,
precum §i gandirea escatologicg se pot servi de acest pa-
ralelism. Amandoug aflg in el dovada finala, a unui eon,
certitudinea epuizgrii unei epoce, a unui tempo esaurito.
Gandirea ciclicg scoate din asta deductia unei noui pet-
oade a lumii; gandirea progresista intrevede elevatia
spirala a unei epoce mai perfecte, iar gandirea escatolo-
gicg, imediata apropiere a sfar§itului. Cre§tinul trebuie
sg ridice acest paralelism la rangul de identitate, intrucat,
pentru el, evenimentele centrale ale eonului cre§tin-Na§-
44. CARL SCHMITT

terea, Rastignirea §1 Invierea Fiului Omului-continua vii,

cu o prezenta nealterata.
0 alta problema, ce se na§te, este aceia dna, pe planul
fixat, credinta escatologica §i con§tiinta istorica sunt corn-
patibile titre ele. Aproape intotdeauna raspunsul la aceastä
intrebare este negativ. Ambele par a fi Inca mai incom-
patibile cu gandirea ciclica §i istorica. A§teptarea vie a
sfar§itului imediat pare ca, anuleaza sensul intregei istorii
§*1 provoaca o paralizie escatologica, cum putem constata
cu .numeroase exemple din istorie. Cu toate acestea, exista,
Inca posibilitatea unei punti. Exemple uimitoare in acest
sens aflam in istoria Imperiului medieval. Puntea este
constituita de ideia unei forte care opre§te venirea afar§i-
tului §i reprima spiritul raului. Este acesta acel K07,-Exlby
din misteriosul pasaj al Sfantului Pavel, din a doua Epis-
tola catre Tesalonicieni. Deasemeni Imperiul medieval al
impäratilor germani era interpretat din punct de vedere
istoric sub forma unui ,Kac-c mbv. Luther il mai interpreta
a§a, ca §i Calvin care da un pas decisiv cand. considera
Ka-c-ExWv nu Imperiul, ci predicarea cuvantului durnnezeiesc.
Ideia fortelor ce retin §1 intarzie sfar§itul, poate fi apre-
ciata. in mai toti istoricii marl. Nietzsche, furios, vedea
tocmai in Hegel §i in al §aselea simt, german, adica
in simtml istoric, elementul ce intarzia drurnul deschis spre
ateism. In Welltgeschichte Europas (11,616,915), de Ilans
Frey6r, publicatä de curand, apar forte retentive, Kat-utbvlag
Fara indoialä, trebuie evitata utilizarea acestui termen,
ca nurnitor comun generalizator al tendint,elor pur con-
servatoare sau reactionare. Nu vrem sa adaugarn cu aceas-
ta noui exemplare la colectia diltheyang de tipuri istori-
ciste. Forta istorica originara existenta in figura unui
Kai: r. X WI, subsistä in ciuda lui §1 este capabila sä depa§eas-
ea paralizia escatologica, lnevitabilä altfel.
In al treilea rand, am dori sa semnaldm infinita unici-
tate a elementului istoric real. 1 ne Intalnirn §1 de astä
data cu un pasaj de Löwith, unde se spune ca Noul Tes-
tament n'a fost un apel la actiunea istorica, ci un apel la
 PENTRU 0 VIZIUNE CRESTINA A ISTORIEI 45

pocainta. In realitate, se poate spune ca istoria nu este

catu§ de putin un apel la actiuni istorice, ci mai degraba
un fel de mar§ dealungul lipsurilor, a foamei §i a intari-
toarei neputinte. Dar pentru a lämuri punctul nostru de
vedere, vom opune frazei lui Lowith alta, ce vrea sa tina
la distantä toate neutralizarile filosof ice, etice sau de
orice altä natura. Aventuram, ca atare, afirmatia ca in
chintezenta lui, cre§tinismul nu este o morala ori o doc-
trina, nici o predica a pocaintei, nici o religie in sensul
§tiintei comparate a religiilor, ci un eveniment istoric de
o infinitä, inapropriabila unicitate. Este intruparea in
sanul Fecioarei. Crezul cre§tin ne vorbe§te de procese is-
torice. Pontiu Pilat ocupa in el un loc esential, nu numai
ca un om ratacit pana sä ajunga aici. Cre§tinul contem-
p] a in mod retrospectiv evenimentele consumate §i afla
in ele ratiunea §i imagina esentialä, in a caror contem-
plare activa cre§te sensul obscur al istoriei noastre. De
aici a luat fiinta imagina mariana a istoriei la un mare
poet german: in Epitemeul creftin al lui Konrad Weiss.
In revista vieneza eWort und Wahrheit» (Aprilie 1949),
Friedhelm Kemp a publicat un admirabil studiu intro-
ductiv asupra acestei teme. Pentru Konrad. Weiss fortele
pur retentive nu sunt deajuns. Ne spune ca circumstan-
tele istorice pot fi mai degraba ca§tigate cleat retinute.
Viziunea lui mariana a istoriei poate, desigur, fi inlaturata
ca pura misticl a istoriei. Dar cu aceasta nu-§i pierde
sensul de obscur adevar, irnportanta ca forta istorica,
opusa neutralizarii istoriei, tinzand sä o transforme in
simplu muzeu al trecutului §i in masca a goliciunii inter-
pretarilor activiste.
Toate acestea-marele paralelism, 1:a7.-Ez6,v, Epitemeul
.cre§tin-devin pentru noi in cartea lui Karl Lbwith, Mean-
ing in History, tema de arzatoare actualitate. Numai a§a,
deosebim aceasta carte de multimea publicathlor tratand
despre teme istorice §i de filosofia istoriei. Analiza lui cri-
tica ne oferd concluzii concrete §i din nbu indraznim sä
vorbim de o istorie care nu este numai arhiva a ceiace a
46 CARL SCHMITT

fost, numai imagine umanistA oglindind propria persona-

litate, nici simpla franturä de naturk and tarcoale in ea
ins4i, ci o incadrare-agitându-se in mari marturii §i. cres-
cand cu o puternicA fort6 creiatoare-a eternului in scur-
gerea timpurilor, o inradäcinare in domeniul teluric al
simtului, prin lipsuri §i. neputinte, sperant,g, §i onoare a
existentei noastre.
 FUNDAMENTELE SUDESTULU I EUROPEAN "
DE I. D. C.-COTERLAN

II
Opinam in partea I-a a acestui studiu (v. nr. 1 DESTIN), cg
este necesar, ca orice cercetare a trecutului istoric al Sudestului
sa tina. in seam& i sä se fundeze pe anumite elemente determi-
nante, aspecte fundaMentale l durabile, specifice acestui spatiu
si care, in evolutda sa de-alungul milenillor, au desfasurat intot-
deauna un rol decisiv. Consideram, in consecinta si conform
observatiilor generale exptise mai sus, drept eelemente constan-
tft sau ccoordonate fundamentale l durabilex. ale Sudestului
urmatoarele:
Frontierele naturale;
Functia de Reiscruce intre diverse spatii mondiale, rezultatä
din pozitia pe care I) ocupa, pe harta lumii;
Efectele curentelor geopolitice centrifuge, consecinte firesti
ale configuratiei reliefului sudesteuropean;
Determinate forme fundamentale, caracteristice evolutiei is-
torice ale spatiului nostru, anume:
un fundament bio-anthropologic, cristalizat in cursul marelui
proces de disolvare i reintegrare rasiala si etnica, care au avut
loc in epocile pre si protoistorice,
un bogat patrimoniu cultural ancestral, ale carui radacini
patrund pang in profunzimile epocilor neo-eneolitice.
Mai sustineam, ca daca Istoria Omenirii ar permite sa fie
redusä la simpla schema, ne-am putea permite afirmatda, ca
susmentionatele cconstantex, constituesc cformula fundamenta-

(1) Ideile principals ale prezentului studiu au lost ex-

puse de autor, pentru intdia oard, la (Real Sociedad
Espanola de Antropologia, Etnografia y Prehistoriax.; in fe-
dinta dela 31 Maiu 1949.
48 I. D. C.-COTERLAN

la» a viet,11 istorice a Sudestului, exprimatä in felul urmgtor:

1. Pozitia si functia geopolitica;
2. Configuratia geografica interioard;
3. Elementele bio-anthropologic fi cultural.

1. Pozitia fi functia geopoliticd

NIA, §i cea mai superficialä examinare a evolutdei is-
torice a Sudestului arata cercetatorului, ca. acest spatdu a
avut un destin deosebit, specific §i original, in complexul
terestru euro-asiatic, caracterizandu-se printr'o continua
instabilitate, din punct de vedere politic. Din negura inde-
partata a vremilor preistorice toate popoarele, chiar §i corn-
plexe rasiale intregi, care s'au scurs in spre continentul
european, au trecut prin spapul nostru sau cel putin 1-au
atins in trecerea lor. Aspectul anthropologic, etnic §i lin-
guistic, pe care-1 ofera in actualitate. Sudestul, acel dis-
pretuit emosaique balcaniquev, se datoreaza faptului a§e-
zarii sale in calea tuturor navalirilorsituatie echivalenta
acelei maiestre formulari pe care, cu o adanca intuitie is-
torica, a exprimat-o Cronicarul: <dn calea rautatilor§i
intr'unul din cele mai importante §i sensibile puncte de
rascruce ale lumii.
Din situatia sa pe harta lumii, bazata pe seria de facto-
ri geografici descriptivi §i geotectonici amintiti in alta par-
te, decurge pozitia §i functia geopolitica a Sudestului in
evolutia Istoriei Universale.
In spatiul sudesteuropean se incruci§eaza sau se «re-
varsdp trei mari directii de circulatie mondiala, umana §i
culturala (la care se adauga o patra, unica in felui ei, cac-
cidentalä §i «artificialas): directia de expansiune romana
dinspre Sudvestul adriatico-dinaric) §1 care au jucat un rol
decisiv, atat in Istoria spatiului nostru, cat §i aceea a res-
tului UmanitAtii din toate timpurile:
a) «Cal6a Neivdlirilon formatd de zona stepelor din
Suclul Rusiei;
b) «Ca lea Curentelor de culturd fi migratie apuseand)
care urmeazd cursul Dundrii;
 FUNDAMENTELE SUDESTULUT EUROPEAN 49
c) «Ca lea Culturii orientale), pe care o mai numim qi
4Calea klellespontului fi a Asiei Micb.
Realitatea istoricA indiscutabill a acestor noVuni, pre-
zenta lor activä in procesul de evolucie a Sudestului sub
forma de (conditii directive de origine externa4, au cantä-
rit greu in toate epocile. 0 ignorare a lor ar echivala unei
ignordri a inslqi adevarului istoric, pe care-1 intruchipeaz1
Sudestul European. Deaceea considerlm indispensabill
analizarea lor.
«Calea Ardvalirilor).
Aceasta cale de scurgere a nenumarate valuri de popoare si
semintii porneste din stepele Asiei Centrale 1 continua prin
asa numita cPoarta, a Uralilorp (intre Urali si Mares Caspica)
pana In sudul Rusiei. Din cauza zonei de paduri de nestrabätut
§1 de mlastini, care acopereau Rusia centrala si nordica ince-
pand dela linia corespuniatoare in epocile glaciare limitei sudice
a capei de ghetari, precum §1 din cauza obstaculelor naturale,
pe care spre sud le reprezinta Caucazul i Marea Neagra, toate
popoarele navalitoare erau impinse inspre Apus panä In fata
barierei naturale a Carpatilor räsariteni. Dela acest punct geo-
grafic navalitorii aveau numai doul posibilitati de continuare
a inaintarii lor in spre Apus: pe de o parte, asa numita ecale
laterala a Galitiei t. determinata spre Sudvest de lant,u1 Carpa-
tilor nordici ç.1 spre Nordest de podisul Podoliei si Mlastinile
Pripetului (unica putinta de patrundere in Sudest, de pe aceasta
cale lateralä, o ofera, Pasul Dukla), si pe de altä parte, poarta
geografica deschisa In spre Sudestul European intre Cotul Bu-
zaalui i coasta Mari! Negre, in special, fasia de pämant cuprinsä
intre Carpati §1 cotul Dunarli la Galati.
De aid urmand apoi cursul Dunärii, in sens Myers, navali-
torii, prin sistemul hidrografic al marelui Fluviu, puteau pa-
trunde in spre Apusul si Centrul Europei sau in diversele celule
geografice ale Sudestului (1).

(1) Importantelor lucrdri a numerofi cerceteitori ai

vremurilor pre-si protoistorice le datordm cunostintele pe
care amb bazat functiunea istorica a Cali Ndvdlirilor. Amin-
tim: W. Schmidt (ID. Sprachfamilien u. Sprachkreise...),
1926). Ebert («Sudrussland ), in RealZ. d. Vorgesch). XIII,
1928). Kretschmer («D. protoindogerm. Schicht), in «Glot-
ta), XIV). Menghin («Weltgesch. d. Stein2eit), 1931). Chil-
de (The «Danube in Prehistory), 1929), etc.
4
50 I. D. C.-COTERLAN

Mari le deplasdri rasiale care au agitat epocile paleo-fi

neoliticd §1. care au urmat directia cCgdi Ndvdlirilor) au
cuprins in vartejul lor, din cauza susenuntatelor circums-
tante geopolitice, in primul rand spatiul nostru.
Conform calculelor astdzi in vigoare, primele valuri ale
Ras 6i Alpine (Homo Sapiens Alpinus Ripley) apar la fron-
tiera nordesticd a Peninsulei Sudesteuropene dupd mile-
niul XX. Cu aceasta rasa apare pentru intaia oard in Eu-
ropa tipul omului brachicephal (tipul rasial cFurfossx. sau
(Grenelle)). Reprezentantii acesti rase s'au stabilit in
special in regiunile muntoase §i dificile accesului. Dar li se
datoreazd crearea culturilor din <<centrele lacustre*. Teri-
toriile unde se pot nota, pang in zilele noastre, caracteris-
ticile tipice acestei rase sunt: cateva fa§ii din Europa oc-
cidentald i centrald; apoi: Boemia, Romania de Nord, Ju-
goslavia, Bulgaria §i anumite regiuni ale Greciei.
Una din mi§cdrile rasiale, dintre cele mai importante
pentru compozitda etnicd a Sudestului, a fost insä aceea,
care a adus prin Sudul Rusiei in spre Europa Rasa Dinaricd
(Homo Sapiens Dinaricus Denikerii).
(Fara a intra in tietalii, tinem s amintim totusi, discutia
intre diversi «raseologi>, care a dus la urmatoarea interpretare
a caracteristicilor stabilite i enuntate de Deniker: o rasa
«orientala» a lui Deniker, denumitä de Menghin «preslava»
si care nu are nimic de aface cu rasa «orientala» a lui E. Fis-
chero rasa. «subnordica» a lui Deniker, denumitä de Czeka-
nowski «sarmatica»; o rasa «clinarica», care este a lui Men-
ghin, si care dupa citatul autor apare in Sudestul European
abea in epooa romana, etc., etc. V. in aceeasi directie: Lebzelter:
Rasse u. Volk in Siidosteuropa in «Mitt. Anthrop. Ges.», Vie-
na, LIX/1929.)

Tipul rasei s'a conservat, in ceeace prive§te caracteris-

ticile sale fundamentale pand in actualitate in regiunile
muntoase ale Sudestului, in special in partea de Apus §i
cea de Sud. Culturile «mezzoliticului sudestic) sunt consi-
derate drept rezultatele fire§ti ale fuziunii intre popula-
tiile apartinand rasei alpine §i celei dinarice. In epoca
b.mintitei combindri §i pe mdsura expansiunii lor in spre
 FUNDAMENTELE SUDESTULUI EUROPEAN 51

Adriaticg §i Egee cele cloud rase s'au alnestecat apoi §i cu

reprezentantii «autochtoniz> ai Sudestului de atunci: rasa
litorald mediteraneand, ale cdrei ramificatii nordice ajun-
seserd pAnd in regiunea Lengyel (Ungaria) i pgna in Oa-
litia.
Suflul de vieatd istorica 1-a impus acestui amalgam ra-
sial sudesteuropean marea familie .a Indoeuropenilor, ra-
mura zisa. Indogermand (spre deosebire de cea Indoirania-
na), a cdrei prima prezenta la periferia nordesticd a Su-
destului se poate fiixa, cu aproximatde, intre sfarctul mi-
leniului V-lea §i jumatatea intaia a celui III-lea. In cursul
unui mare proces anthropologic §i cultural de disolvare §i
reintegrare, sub presiunea fortei sintetizatoare a Indoger-
manilor, superiori din toate punctele de vedere populatii-
lor raselor anterioare, se ajunge la formarea acelei
i
mari unitati bio-anthropoIogic i culturald de care am
vorbit mereu §i care constitue, de-atunci ci pang astdzi,
una din constantele fundamentale ale spatiului nostru de
existenta.
Incepand.apoi din secolul IX a. Chr. se declan§eaza, o
noud serie de näväliri din Sudul Rusiei. Populatiile de ames-
tec etnic (indoeuropean iranian?) ale Cimerienilor, de-
plasate de alte mari mi§cari migratorii iscate in Asia Cen-
tralà, se revarsa in Sudestul European. Ei sunt primul
factor istoric care initiazg ruperea in fragmente regionale
a unitatii anthropologice ci culturale a eneoliticului
bronzului i motiveazg prin prezenta lor o prelungire in
sectorul carpato-dungrean ci cel dinarico-balcanic a aces-
tei din urmd culturi.
Faza aceasta tarzie a culturii Bronzului (Bronz IV) care
corespunde inceputului culturii Ferului. faza «Hallstatt) in cen-
trul i apusul Europei, prezintg. o serie de elemente noui: din
sudul Rusiei (prin Cimerieni), dinspre Apus (prin pulsatiile mi-
gratorii minore 1 comerciale de-alungul Dun6,rii), dinspre su-
destul egeic i asiatic minor,
Masura influentei lor, vlzut5, in problema asa zisului acerc
de cultilrä nordtracic-cimerianz, a fost tratata. t fixatä in mod
stralucit de catre J. Nestor in e<Eurasia Sept. Antigua)", IX,
p. 175 ss.
52 I. D. C.-COTERLAN

Cimerienii n'au fost insa, in fond, deckt premergatori

§i deschizatori de drumuri ai Sciilor. Unii cercbtatori au
calificat drept econsiderabilel, consecintele prezentei sd-
tice, a acestui amalgam heterogen din punct de vedere
etnic-rasial §i cultural, in spatiul sudesteuropean. Influen-
-ta Scitilor in domeniul religios, al culturii domestice, al vie-
tdi sociale §i militare, al formelor artistice ornamentale,
pentru a nu uita noul element de cultura. al Ferului, a la-
sat inteadevar urme palpabile, insa mai mult in capa ex-
terioarä, superficiall a Sudestului. Recunoscknd aportul
cultural original al populatdunilor scitice, refuzam totu§i sä
admitern (bazandu-ne pe considerapuni vizibile oricarui
cercetator), ca prezer4k scitica, intre secolele VII §1 V a.
Chr. ar fi dus la transformarea radicala a componentei
anthropologice §i culturale primare in sectorul carpato-
danubian.
Supraevaluarea aportului scitic asa cum o gäsim, rand pe
rand, la Par van (Getica), Jorga (Hist. ci. Roumains), Al
foldi (in «Cambridge Anc. Hist., XI), Kr etschmer (in
«Glottal., XXIV/1935: acesta-i considera pe Daco-Gqi drept
rezultatul unui amestec intre Tracii de nord i Sc4i) nu se
fundeaza pe realitatea integrala a Sudestului, doar pe conside-
raVuni limitate la anumite campuri de observatiune si care de
aceea poate fi comparata cu exagerata supraevaluare a apor-
tului slay = ridicat pana si la o «a treia dimensiunex, in procE
sul de formare a Poporului Roman.
Sciii n'au reprezentat decat o patura superficiala de cu-
ceritori, o casta de rasboinici, care pan g. la urma au fost ab-
sorb*. §i transform* de catre substratul omogen primitiv
bioanthropologic (a§a cum s'a intamplat de-atunci incoace
cu toate elementele etnice §1 rasiale straine infiltrate. §1
instaurate in Sudest). Ipoteza, cä din cauza lor s'ar fi
produs procesul de oindividualizare regionala), politica §i.
'Dana la un anumit punct culturala §1 dialectala, a ramurei
carpato-danubiene a Tracilor este lipsitd de fundament.
<Individualizarea regionala> sati mai bine zis emanciparea
diverselor ramuri tracice pe regiuni §i celule geografice,
bine definite acestea din punct de vedere geotectonic §i
 FUNDAMENTELE SUDESTULUI EUROPEAN 53

geopolitic, este un fenomen general sudesteuropean, apgrut

in momentul unui proces normal (din punct de vedere
evolutiv-regresiv) de dislocare a unitA,Vii primitive. In
cadrul unui asemenea proces, al cgrui inceput este marcat
de marile convulsiuni acheene-egeice, in epoca Inca «mi-
tologicg>
,
a rasboiului ttroian,, s'a produs eindividualiza-
rea regionalät, de caracter gpsico-politic) a Grecilor, a.
Illirilor, a Macedonenilor, a Tribalilor §1 Bessilor, a Daco-
Getilor, etc. liärnane deci bine stabilit, ca asemenea «in-
dividualizarl psico-politice regionale), accentuate de in-
terventia anumitor forme sociale, politice §.1 culturale,
aduse de diversele popoare navalitoare, n'au alterat in
compoziVia ei primordial'a marea unitate ancestral'a an-
thropologicA i culturalä. (Aceastä <dndividualizare regio-
nal6, a diverselor ramuri tracice, Vara repercursiuni ge-
netice radicale, poate servi ca ilustrare unui proces ase-
manator, anume celui medieval, in cursul càruia s'a format.
actualul <<conglomerat etnico-linguistict. sudesteuropean )
***
Odatä cu venirea §1 instalarea SciVlor in Sudest ia sfarsit.
cea de a doua mare serie de nävaliri ale Istoriel Europei. Cateva,
sute de ani mai tarziu, urmand aceeasi Icale a navalirilon,
Got% Hunii, Avarii, Slavii, Bulgarii, Ungurii, Pecenegii, Cumanii
si Tätarii, in cadrul celei de a treia mari serii de navaliri din
trecutul Omenirii, se vor lansa asupra Sudestului si de aid asu-
pra Continentului.
cCalea curentelor de culturd i migratie apuseand).
Aceasta /caleb sapata, de-alungul Dunarii de pulsatiile unei
umanitäti.europene multimilenare, a desfasurat un rol aproape
la fel de important ca cea dintalu. Dunarea, legata, prin sistemul
hidrografic din zona isvoarelor sale cu sistemul hidrografic al
Rinului superior, a format intotdeauna un fel de «ax5,1. a Euro-
pei, unind extremitatea nordestica a continentului cu cea su-
destica. Toate marile curente de cultura si de migraVe «subte-
rana», care s'au pornit dinspre Apusul Europei in spre Rasärit,
au fost impinse de-alungul 4axei Rin-Dunäre x. in spre spaVul
de räscruce al Sudestului, in care patrundeau prin unica poarta
existenta, acea sapatä de marele fluviu intre MunOi Leitha
extremitätile apusene ale Carpatilor i denumita cPorta Hunga-
54 I. D. C.-COTERLAN

rica». Odatä in interiorul spatiului nostru, elementele etnice

sau culturale se raspandeau in toate celulele sale geografice,
piin mijlocirea sistemului hidrografic -existent sau 41 continuau
inaintarea spre «Ca lea ngvälirilor» pe de o parte, sau spre cea a
«Hellespontului §1 Asiei Mici», pe de altg parte.
Ref eritor la acest din urmg, fapt, tinem sg semnalgm, Ca ex-
perienta istoricg ne mai demonstreazg ca Dungrea, vgzutä sub
aspectul ei geopolitic de «conduct» sau de «cale», in afarg. de
gurile sale naturale pe coasta Mari! Negre mai poseclá ci o
delta «politico-culturala» in Orientul Apropiat. Privit deci astfel,
Dungrea nu terming din punct de vedere geo-politic in Tara
noasträ, ci patrunde, urmand litoralul Mgrii Negre, peste Helle-
spont (Ivadul vacilor» in denumirea popularg a Antichitatii) §i
Bosfor, in Asia-INTIM pe care o strgbate pang ce intalnecte alte
spatil de rgscruce, asemgnatoare celui sudesteuropean, cum
sunt «coridorul sirio-palestinian sau arameic» §i bazinul meso-
potamic.

Procesul de absorbire al Scitilor a provocat o stare de

reactiune generald in Sudest, care a dus la intensificarea
influentei culturale apusene a fierurui in forma sa lhall-
stattiand (v. teoriile interesante §i pand la un anumit
punct veridice dar exagerate asupra cIllirilorx,, ca purta-
tori de culturd <thallstattiand) ale lui J. Polcorni, in
«Zeitschr. f. celt. Philol.s. XX, XXI). Incepand Mg, din
secolul IV. influenta apuseand devine predominantä in
urma expansiunii in lungul Dundrii a acelora, care au fost
<des grands propagateurs de l'industrie du fer», anume
Celtii (v. J. de Morgan: L'Humanité prehistorique, 1921,
p. 139).
Istoria cauzelor §1 desfd§urarii marelui exod al Celti-
lor, precum §i directia sa de miccare, sunt prea cunoscute
astdzi pentru a mai reveni asupra bor. Ceeace intereseaa,
este considerarea aportului lor adus Sudestului, din puncte-
le de vedere: a) cultural, si b) etnic.
Cum am ardtat, Celtii au fost propagatorii culturii f e-
rului, in special in faza denumitä 4La Miley>. Monopoliza-
tori exclusivi ai unui moment de stralucitoare eflorescentA
culturald, bazata pe prelucrarea amintitului material, ei au
reu§it sd impund populatiunilor din aria lor de expansiutie
hegemonia lor temporard in primul rand pe aceastd cale.
 FUNDAMENTELE SUDESTULUI EUROPEAN 55

Caci faza pe care ei o reprezinta se caracterizeaza printr'un

sistem de vieat4 bine definit; printr'un vädit progres in
toate domeniile existentei. Deci, pe langa elementele de
cultura pur materiala, Celtdi aduc o serie de inovaidi in
domeniile: militar-technic, social-politic, administratie po-
litica statalä, organizare a cadrelor religioase, etc. Toate
acestea, altoite pe diverse sectoare ale Sudestului in clipa
cand procesul de <gindividualizare regionala psico-politica)
a diverselor ramuri tracice se afla in desfa§urare, au in-
fluentat mai mult, decat insd§i prezenta etnica a Cel-
tilor.
Prezenta lor etnica s'a evidentdat sub forme istorice
concrete §i de caracter relativ durabil in Panonia §i Slo-
vacia (Teuriscii, Anartii §i Britolagii), anumite sectoare
reduse ale Transilvaniei (organizarea, sistemul politic §i
formele sociale ale Regatului Dacilor sunt considerate de
multi istorici, drept consecinta directa a prezentei etnice
a Celtilor) §i in sectorul dinaric, unde Cettii au intervenit
ca element etnic cu functiune genetica in procesul qde
individualizare regionala psico-politica (v. detalii, cu re-
zerva, In Pokorny, mai sus amintit §i in Jorga, o. C.
vol. I, -1).
In celelalte sectoare ale Sudestului, prezenta etnica a
Celtilor a fost sau foarte superficiala sau tranzitorie.
Prin Celti, Sudestul inträ asadar in orbita lumii apusene. Din
acest moment istoric, lumea apuseana, personificata de Roma,
va determina cateva secole evolutia istorica a spatiului nostru.
In spatiul Sudestului European lumea apuseana, romana va
incerca o faza de reintegrare anthropoiogica l culturala ase-
manatoare celeia din epoca neo-eneolitica.
***
«Calea de cultura orientald).
Pnlungirea teoretica a 1Caii Dunärii) = de care am vorbit
mai sus = corespunde, dincolo de Hellespont, pe teritoriul Asiei
Mici, unor stravechi drumuri de caravana si de permanenta
circulatie umana l culturala. Unul dintre aceste drumuri era
cel care lega marile piete de desfacere dela Karkemish
(Asiria de nord) si dela Qadesh (Siria de nord) su H a t-
56 X. D. C.-COTERLAN

tousa capitala regatului Hltl1lor 1 marea pieta de desfacere

qi tranzit intercontinental dela Troia. Aceastä cale princi-
pala era dublata de o serie de drumuri paralele mai putin im-
portante, dar mereu active, precum si de marile cal de nevi-
gatie care, fie prin Pontus Euxinus fie prin Mediterana räsari-
teana, convergeau toate spre centrele Bosforului i Hellespon-
tului sau ale Greciei continentale.
0 serie de autori competenti ne ofera datele indispensabila
caracterizarii rolului istoric jucat de aceasta «Cale a culturil
orientale): Helbig (D. homerische Epos a. d. Denkmälern er-
läutert, 1884); Mueller (Asien u. Europa n. altägypt. Denk-
mäler, 1893); Schachermeyer (Etruskische Friihgesch., 1929);
Hrozny (D. alteste Gesch. Vorderasiens, 1940); MIA a mai po-
meni titlurile lucrarilor datorite unor invatati atat de cunos-
cqi ca: Doerpfeld, Schuchardt, IVIenghin, Laviosa-Zarnbotti, etc.
Toate influentele culturale ale Orientului preistoric,
antic si medieval -= incepand cu puternicile curente emise
de asa zisele aculturi agricole, din bazinul Mesopotamiei
si al Nilului, intre mileniile VI-III, dealungul culturilor
«iaphetito-taurice-mitanice) in mileniul IV-III, ale Hititd-
lor indoeuropeni, ale Egiptului clasic i orasenesc, ale Per-
siei, etc., pAna, la cultura Hellenistica, Bizantina §i Ara-
bä = au urmat aceasta cale spre Europa, varsAndu-se in spa-
tiul nostru, inainte de a ajunge in celelalte sectoare ale
Continentului. Cunoscute fiMd toate detaliile referitoare
la pulsatiile vietii istorice in zona care cuprinde Medi-
terana Orientala, Asia Mica §i spatdul egeic, nu vom mai
insista aici asupra altor date care sä ilustreze functiunea
(Cali intercontinentale a Hellespontului §1 Asiei Mich).
** *

Credem, a fi demonstrat in mod satisfacator, prin ex-

punerea de mai sus, ca. Sudestul a fost §i continua sa fie
una din rascrucile cele mai importante ale Istoriei Uni-
versale. Soarta sa istorica, a fost conditionata de aceasta
functie geopolitica pe care o desfasoara, dupa cum prin
pozitia sa a conditionat in parte evolutia istorica a spa-
tiilor mondiale inconjuratoare. Aceasta din, urma, in spe-
cial, daca tinem seama de faptul, ca in puncte de räscruce
 FUNDAMENTELE SUDESTULUI EUROPEAN 57

asemändtoare, in astfel de «Drehscheibe der Weltges-

chichte) (disc rotativ al Istoriei Universale) se formeazg,
cu timpul un strat fundamental, cu functiune de tmatca,
a vigil istorice §i care in mod inevitabil, in baza unei ine-
rente forte de absorbtie, de-alungul unui permanent pro-
ces de dezintegrare §i reintegrare, prime§te in sanul säu
toate suprapunerile ulterioare formarii sale. Dupg, ce o
lunga perioadä de reintegrare s'a incheiat, atunci spatiul
respectiv emang, la randul sau o serie de radiatiuni isto-
rice, care in cazul Sudestului s'au mi§cat §1 se vor mi§ca
mereu in directia «cailor) definite mai sus. Exemple si-
milare Sudestului intalnim: in bazinele Tigrului §i Eufra-
tului, Nilului, Gangelui, Indului, Yang-tce-kiang, etc: ; sau
in «coridoarelex, ibero-african, sirio-palestinian, peruano-
chilian, etc.
2.Con fliguratia interioar á.
Relief ul spatiului sudesteuropean este distribuit, in
ceeace numin noi «elemente geografic-descriptive princi-
pale §i caracteristice/o, precum §i intr'o retea de vai mari
sau mai mici; in bazine de diverse marimi sau in regiuni
de proportii vaste.
Grupul intaiu de elemente conditioneaza prin structu-
ra geologica, specificul geotectonic, forma exterioara §i di-
rectia lor de mi§care, situatia, forma §1 functia geopolitica
a celulelor geografice amintite in grupul al doilea.
Elementele geografic-descriptive principale §i caracte-
ristice, care au determinat forma suprafetii Sudestulul,
sunt:
1) sistemul «Tertiar-I3. al arcului Carpatilor;
2) sistemul «Tertiar-ID de lantari paralele al Dinari-
cilor;
formatia Balcanului §i Hellenizilor, de vechime §1
structura asemändtoare Dinaricilor;
3) formatiile vulcanice care insotesc sistemul car-
patic;
4) resturile vechei masse continentale, de formatie pri-
marä §i secundara, care s'a pAstrat in anumite zone ale
58 I. D. C.-COTERLAN

Hellenizilor, in masivul muntilor Rhodoppe §i in blocul

ohercinianl, azi acoperit de straturi geologice mai noui, al
Dobrogei.
Celulelor geograf ice, conditionate de §i incadrate in
ansamblul elementelor susmentionate, constituind in fond
baza vietdi istorice a suprapunerilor anthropologice din
spatiul nostru, credem necesar sä le acorddm, in cele ce
urmeazd, o analiza, mai atentd.
Marea celulä geografica, care se impune intregului ansamblu
al suprafetii Sudestului, dominand-o prin coroana sa de munti,
este Podisul Transilvaniei. Element de unire geotectonica intre
cele doua mari regiuni care-i sunt asezate la poale (Campia
Ungariei si cea a Tarii Romanesti), Transilvania a reprezentat
mereu in fata Europei de rasarit sau de apus un bastion stra-
tegic natural, fiind rand pe rand: loc de refugiu, «camara 3. de
conservare istorica si leagan etnic. Faptele trecutului ne indrep-
tatesc de altfel a spunem, ca. aceasta regiune a conditionat in
foarte mare masura evolutia si desfasurarea istorica a com-
plexului sudestic (1).
Urmeaza apoi Campia Ungariel ca peisagiu geopolitic si isto-
ric bine definit. Aceasta Campie (un dublu bazin din punct de
vedere geotectonic) poseda nuniai doua intrari principale, ade-
varate porti de mare circulatie europeana: qPorta Hungarica),
in Nordvest, care o leaga prin bazinul Vienei cu Europa Centra-
la, si Portile-de-Fer, care la extremitatea sa sudestica fac lega-
tura cu Tara Romaneasca. Prin structura reliefului sau, Cam-
pia Ungariei este in mod clar orientata spre centrul spatiului
sudesteuropean. Orientarea aceasta este si mai accentuata de
sistemul hidrologic care o strabate: toti afluentii Dunärii, Tisei,
Dravei si Savei, urmeaza cate o directie spre partea inferioara
a acestei Campii. Fiecare dintre acesti afluenti deschid tot ata-
tea dfumuri de circulatie istorica continua in spre Transilvania
(Samesul, Muresul, Crisurile), Tara Romaneasca si sistemul Di-
narico-Balcanic. Spre ex.: prin Morava si Vardar, ambele isvo-
rand din sectorul Skopljie, se poate patrunde din Camp la Un-
gariei, sau prin intermediul Timokului, din Tara Romaneasca
si prin cel al Savei, din complexul Dinaric, dealungul axei de

1) Spatiul de care dispunem aci ne impiedicd sd ana-

lizeim, spre o deplind lamurire a lectorului fi. cum aiieam
intentia clintru inceput, procesul de formare geotectonic al
celulelor geografice.
 FUNDAMENTELE SUDESTULUI EUROPEAN 59

mare circulatie a Moravei §i Vardarului pana la Mama Egee.

Tot de pe aceastä axa de circulatie se poate patrunde prin
afluentul Moravei, Nishaw, panä in sistemul celular geografic
interior al Bulgariei, de unde, pe valea Maritzei se poate apoi
pogori paril la Bosfor §i Hellespont.
Regiune de conexiune geografica §i de tranzit, ca si Campia
Ungariei, Tara Romaneasca, in stransa legatura geotectonica
cu Moldova §1 Basarabia, se desfd§oara ca un covor in fata
Carpatilor. Ca si Campia Ungariei marile regiuni geografice ro-
mane§ti sunt legate prin pasuri accesibile, adevarate artere is-
torice in organismul etnic al neamului nostru, cu Podi§ul Tran-
silvaniei. Prin afluentii sudici ai Dunarii, Tara Romaneasca si
complexul moldovenesc sunt apoi in legatura cu celulele geo-
grafice dintre Dunäre, Egee ci Adriatica. Din Campia Tarn
Romanecti se deschid drumuri in spre Sud care traverseaza
Bulgaria pang. la Balcani §i de aici, peste pasurile Rossaliki,
Shipka §i Demirkapu, ating, prin valea Maritzei, coastele Ma-
rii Egeice sau de Marmara: directii de circulatie in toate epo-
cile Istoriei sudesteuropene.
Dupg aceastä ordonata distributie geografica a jumatatii
nordice a Peninsulei Sudesteuropene, jumatatea sudica apare
inaintea ochilor ca un adevarat labirint de celule de cele mai
diverse marimi. Intalnirea in aceastä zona a extremitatilor
sudice, aruncate peste Dunare la Portile-de-Fer, ale Carpatilor,
a lanturilor Dinarilor, a Balcanilor, a masivului Rhodoppe §i a
extremitatilor nordice ale Hellenizilor, imprima pecetea unui
«nod>, relief ului. Regiuni de depresiuni, mai reduse decat cele
din Nord, bazine de diferite marimi, vai largi sau stramte, lun-
gi sau scurte, toate acestea indesate in sistemul muntos amintit,
se miccoreaza pe masura ce coboara in spre Sud. Totuci o exa-
minare superficiala, permite detacarea precisa a unei serii de
celule, cu un important rol istoric si geopolitic in trecutul Sud-
estului:
Intre Balcan §i Antibalcan se incirue o serie de bazine, care
au jucat un rol determinant in trecutul istoric al populapilor
pe care le-au adapostit, anume: Slatica, Karlowo, Kazan liik
§i Sliwen. Ele fac in acela§ timp legatura intre celula centrala
a istoriei Romanitatii suddunarene ci a Istoriei Bulgarilor, adi-
ea' bazinul dela Tirnowo, pe de o parte ci regiunile care se intind
la Sud de Antibalcan: Campia Maritzei, Sakar-Stranscha §I la
Sud de aceasta Podisul tertiar al bazinului tracic rasaritean,
care se intinde pana la Marea de Marmara.
La Sud de masivul Rodhoppe si la apus de axa Morawa-
Wardar se intreteasa intr'o retea aproape de nepatruns celu-
lele complexelor Hellenid ci Dinarid, in cele mai capricioase
60 I. D. C.-COTERLAN

forme §1 de cele mai diverse märimi. Structurate si adunate in

diverse «zone) (Grecia nordica cu Thessalia; Slovenia cu bazi-
nul §1 adiacentele Savei; Serbia format& din collne i teren
valurit care urea spre depresiunea litorala a Alba-
niei, etc., etc.), ele au servit de baza a diverse formatiuni po-
litice, cum a fost cazul nurneroaselor regate §1 ducate, etc. me-
dievale.

Individualizarea regionald psico-politica) de care am.

vorbit mai sus, §i care apare intre epocile de mari reinte-
grdri etnice §1 culturale, se datoreaza in primul rand
mentionatelor caracteristici ale reliefului sudesteuropean,
lipsit de un centru geopolitic polarizator §1 ordonator §i
care are in consecintä o dispozitie centrifugd. In sehimb,
fiecare dintre celulele geografice care impanzesc spatdul
nostru posedd un centru de gravitatie geopolitic propriu,
care ce-i drept a u§urat amintitul proces de individuali-
zare regionala, avand deci efecte negative asupra tmarei
unitatiz. §i contribuind astfel la dispersarea etnicd §i pul-
verizarea politicä, dar care, prin insd§i personalitatea
geopoliticd proprie, a contribuit in mod definitiv la con-
servarea compozitiei fundamentale a patrimoniului cultu-
ral stavechiu §i a fondului anthropologic. Celulele geo-
grafice ale Sudestului au avut deci, pe lama rolul negativ
aratat mai sus §i care in mod fatal decurge din structura
suprafetii, §i un rol extrem de pozitiv: acela de lceimara
de conservarez a specificului cultural fi anthropologic
sudesteuropean. Intro epocd cu mult mai nouA RoMani-
tatea noastrd, este o stralucitd exemplificare a rostului, pe
care 1-au avut amintitele celule geografice.
3.Formele fundamentale anthropologicd cultural&
Primul val oprotoindoeuropean) in expresia sa phrigia-
nd s'a stabilit in Sudestul Europei foarte probabil in pe-
rioada de tranzitie pe care o reprezintä mileniul al IVlea
Timp de mai bine de cloud mh de anide la aproximativ
4000-3700 pand la 1800-1500intreaga arie sudesteuropea-
na, incepand din Tatra paha in Marea Egee §i Asia Mica
§i din extremitätile rägritene ale Alpilor §i din Adriaticd
 FUNDAMENTELE SUDESTULUI EUROPEAN 61

pana in stepele Pontice §i Marea Neagra, apare ca un

orizont de cultura unitar (v. C. Daicoviciu, o. c. p. 25). 0
Umanitate tanara §i dinamica se expritná:
1) intr'o ceramica surprinzator de bogata, care in mul-
te cazuri se apropie din punct de vedere al formei §i tipo-
logiei de un inaintat grad de perfectiune;
2) intr'o plastid, care de§i departe de a fi perfectä
marturise§te totu§i anumite necesitäti spirituale, la cei
care o produc;
3) intr'o cultura domestid, emancipata de conditiile
hrubelor §i in care se demonstread un gust precis pentru
comoditate §i pentru forma de decoratie interioara sau
exterioara a casei;
4) in centre urbane §i rurale ale dror urme ne per-
mit a trage concluzia, ca a existat in ele o vieata sociall
§1 politica destul de bine organizatä.
Concluziile a o seamg de cercetätori, ca Menghin (o. c.), Idem
(D. ethnische Stellung d. ostbandkeram. Kultur, 1926).Kret-
schmer (in «Glotta», XIV, pag. 300).Scholler (d. Stein u. Kup-
fent. Siebenbiirgens, 1933).Casson (Macedonia, Thrace and
Illyria, 1926).Ebert' Rea llex.: Aggische Kultur.Schuchhardt
(Alteuropa..., ed. 3-1935).Nestor (D. Stand d. Vorgesch. forsch.
in Rumaenien, in «22. Ber. Rom. Germ. Komm.»).Childe (The
Bronze Age, 1930).Id. (The Dawn of European Civilization,
1939).Hauer (in «Arch. f. Rel. Wiss., 362., 1939).--Jenny (in
«Mitt. d. Anthrop. Ges.» Wien, 58 Bd., pag. '73 ss.).Laviosa-
Zambotti (Le pia antiche culture agricole europee, 1943), etc.

Conform rezultatelor cercetarilor noastre §i sustinuti

de materialul §i concluziile oferite de nenumarat,i invatati
(v. bibliografia indicata) opinam, ca stralucitoarea perioa-
da de cultura unitara in tot Sudestul, .tcultura ceramicei
banclate-pictatev sau in termenul german consacrat
4Bandkeramik), are un caracter absolut autochton (v. au-
torizata, opinie a lui Frankfort: in «Royal Anthropological
Inst.2,, 11/1927, Londra). Creatorii acestei culturi in spatiul
sudesteuropean neo-eneolitic apartin a doua straturi ra-
siale sau etnice, acum in plina reintegrare rasiala:
1. unei populatiuni, conSiderata aboriginara din cauza
62 I. D. C.-COTERLAN

vechimei ei in spatiul sudesteuropean, compusg din ele-

mente de origine alpino-dinarico-mediteraneana, ameste-
cate cu primele elemente indogermane sau <<proto»-indo-
germane (v. consideratdunile noastre S. cap. cCalea Nava-
llrilorp);
2. unei complex rasial-etnic exclusiv indogerman.
Aceastg diviziune anthropologicadiviziune teoreticg.
doarar corespunde urmgtoarelor doug mari faze stilistice
ale culturii, neo-eneolitice tBandkeramik, :
1) faza de culturg a centrelor: Sesclo (I), Vinca (I),
Körös, Turda§ (I-II) de la sfar§itul neoliticului, inceputul
eneolilicului, §i care prezintg o serie de motive genetice,
de forma §1 ornamentatie, asemanatoare centrelor din Me-
sopotamia, corespunde primei diviziuni anthropologice
(3.500?-2.300);
2) faza de culturg a celorlalte centre, care se supra-
pun celor amIntite mai sus (Dimini §i Rachmani, dupg
Sesclo, in Grecia, Vinca II, Butmir, Starcevo, Bubanj1;
Vucedol, Tisa, çlupä Vinca I, in Jugoslavia, Tisa I-II-III,
Btik I-II-III, Lengyel, dupa Körös, in Ungaria, Tur-
das III, Ariu§d, Cucuteni, Gumelnita, etc., dui:A Turdas. II,
in Romania) corespunde fär, indoiala populatiilor indo-
germane, instalate de acum in spatdul sudesteuropean.
Fara, indoialg ca, problema, atat de amplg §i atat de
importanta, nu se reduce la simpla schit.a, prezentatg mai
sus. Speram insg, cg of er g. conturul esential al problemei,
al acestei probleme care in mileniul al IV §i III s'a concre-
tizat in marele proces de dizolvare §i reintegrare, de for-
mare a substratului funclamenetal anthropologic §i cultural
sudesteuropean, din elementele rasiale susmentionate.
Fara a avea intentia de a reveni aci asupra discutiilor
dintre diverse §coli germane in legaturä eu problema Indo-
germanilor, socotim totusi necesar sä schitam urmg-
toarele:
Conform criteriului linguistic, astazi depg§it de-altfel,
Indogermanii s'ar fi impartit intr'un grup «Kentumi.
Germanici, Celti, Italici, Greci, Hitt}, Tocharieni §i Vene-
 FUNDAMENTELE SUDESTULUI EUROPEAN 63

ti) §1 un grup qSatem» (Slavi, Bali, Mini, Traci, Iranieni

§i Arii din India).
Conform criteriului culturalistadicä tocmai celui care
rasfrange cu cea mai mare veracitate posibila atat ten-
dintele vieii spirituale, cat §i progresul §1 nivelul celei
materiale, §i care actualmente este in general acceptat
diviziunea §1 clasificarea Inclogermanilor este:
a) Indogermani creatori de culturi agricole (toate po-
poarele din grupul gKentum.2., plus Tracii, JlliriI, Slavii §1
Baltii),
b) Indoiranienii, creatorii unor forme de culturd ba-
zata pe sistem de viata nomadd-pdstoreascd §1 de crefte-
rea vitelor.
Conform criteriului genetic anordisb a lui Kossina §1
§i a §colii sale, Indogermanii, form* in Europa de nord,
s'ar fi despicat de timpuriu in cele doua trunchiuri euro-
pene:
Indogermani nordici (populatiile grupului gKentum2.).
Indogermani sudici (populatiile grupului «Satenm).
Conform criteriului «traditionalist), al earth, principal ex-
ponent a fost Schrader, grupul Indogermanilor asäriteni, adic6
cel denumit uSatem», s'ar fi format in cursul unui mare proces
de amestec rasial, in teritoriile situate la periferia norciestica a
spatiului nostru §i in stepele pontice.

In concluzie opinam urmatoarele:

1) Toate indiciile archeologice, anthropologice §i, in
parte, istoric-linguistice ne demonstreaz cä Indogerma-
nii inceput O. se scurga in spre teritoriile noastre inca
din mileniul IV, probabil sub forma Inca nedefinita din
punct de vedere istoric a unor protoindogermani.
2) Indogermanii din regiunile noastre au facut parte
dintr'un mare grup familiar, strans inrudit, pe care am
putea sa-1 denumim grupul «pontic, §i din care s'au des-
prins rand pe rand: Hititti, Phrigienii, i probabil clasa
conducatoare a Mitanienilor, adicl populatiile indoger-
manice ale Asiei Mid, precum §i Tracii, adica Indoger-
manii Sudestului European §i ramurile lor tindividuali-
64 I. D. C.-COTERLAN

zate) in urma circunstantelor aratate mai sus, adica:

Grecii (amestec din populatiile mediteraneene autochtone,
populatiile indogermane a Acheenilor, §i populatiile gre-
cesti denumite «istorice) a Dorienilor, Ionienilor, Eolieni-
lor, etc.), Illirii, Macedonienii, Daco-Getdi, Cimerienii, etc.
3) Imediat dupa trecerea dela 4000 la 3000 incepe sa
infloreasca cultura denumitä a «ceramicei bandate2., cu
termenul german consacrat in lumea stiintifica «Bandke-
ramik), aceeasi ale carei elemente dau Sudestului euro-
pean un aspect atat de unitar timp de mai bine de 2000
de ani.
4) Cultura (<Bandkeramik) este in mod incontestabil
un produs al centrelor de cultura, agricola, bazata, pe trans-
misiuni neolitice §i sustinuta de spiritualitatea unitara a
protoindogermanilor si a Indogermanilor zisi «istorici» ai
grupului «pontic), raspanditi din cadrilaterul Boemiei si
stepele Pontice pang in Mediterana Orientala si Orientul
Apropiat.
5) Desi elementele culturii «Bandkeramik) se gasesc
cum spuneam si in Orientul Apropiat, ele in spatdul% sud-
esteuropean au o incontestabila directde de miscare Nord-
Sud. Elementele de ornamentistica, forma ceramicei, cu-
lorile, forma spiralei, tipul de casa a Megaronului, tipul
de sat sau oras imprejmuit §i avand o cladire centra/ef
(tip Megaron), toate acestea se gasesc in straturi de
cultura, care au o mai mare vechime in Nordul cleat in
Sudul spatiului nostru.
6) In epoca marilor convulsiuni achaico-egeica, adica
in epoca Inca «mitologica) a rasboiului troian, Tracii se
gaseau dej a intr'un stadiu de desmembrare, ceeace arata,
ca in epoca de bronz, ei se gaseau in p1M proces de indi-
vidualizare. Concluzia nu poate fi decat una: pentru a se
instala in Sudestul European, pentru a sustine si participa
in mod decisiv la inflorirea eneolitica a culturii «Bandke-
ramilcx,, Tracii au trebuit sä aiba in dosul lor o indelungatä
existenta suesteuropeana, ceeace ar coincide cu datele ex-
puse de noi mai sus.
 FUNDAMENTELE SUDESTULUI EUROPEAN 65

Limitele acestui studiu nu ne permit a analiza influen-

ta exercitata de Sudestul European, in epoca marei sale
unitati anthropo-culturale, asupra spatiilor: circumcaspic,
transcaucazian, tocnaric, indic, sau asupra Italiei, Europei
centrale §i Europei nordice, atat din punct de vedere a
tezaurului ornamental, cat §i din punctul de vedere al bu-
nurilor spirituale (ne gandim la participarea extraordinara
a spiritualitätii tracice la formarea personalitatii spiritua-
le a Grecilor). Speram in schimb, ca acest studiu a putut
oferi, intr'un mod sistematic, o privire generala asupra pro-
blematicei Sudestului European, ale cdrui constante fun-
damentale au jucat un rol atat de important ci uneori de-
cisiv in Istoria spatiilor inconjuratoare. Mai mult ca ori-
cand, in ziva de astazi, Sudestul, din punct de vedere in-
tern, traiecte sub semnul unitatii ancestrale antropologice
§i culturale. Elementele rasiale specifice ale tuturor popu-
latillor revarsate in spatiul nostru in cursul Navalirii Bar-
barilor au fost absorbite, nelgsand in urma lor decat forme
superficiale. Cercetarile unui Hrcllicka ne permit 0, afir-
mgm, ca in zilele noastre Sudestul European a ajuns sä
restabileasca, sub influenta celei de a treia constante fun-
damentale, o noul unitate anthropologica de caracter incd
subteran.
Rascruce intre diverse spatii mondiale, destinul de tot-
deauna al Sudestului, mereu periclitat, dar in rarele mo-
mente de o stralucitoare prezenta in Istoria lumii, fauritor
de mari culturi, nu §i-a gasit §i nu-§i gase§te o expresie
istorica mai corespunzatoare cleat in destinul celui mai
stravechiu popor, al aceluia care are misinuea conturarii
unei noui culturi §i spiritualitati, anume Poporul Roman,
de-atatea ori condamnat la disparitie §i totu§i de atatea
ori Reinviat!

5
NOTE
 BOIERII ROMANI
DE AUREL RAUTA

Din documentul semnat de catre Bela IV, regele Ungar lei,

in 1247, dat ordinului Cavalerilor Ioaniti, reproducem urmatoa-
rea indicatie, care ne arata starea sociall la Romani In a doua.
jumatate a secolului XIII, «Oranduielile pe care le va face zisul
ordin, atat pentru libertatile cat si pentru judecatile nobililor
celorlalti care ar veni din altä parte s loculasca tinutu1
pomenit, cat si hotäririle pe care le va da, le vom socoti drept
bune i tari; cu adaosul insä cä daca se va da vreo sentinta
capitala impotriva mai marilor tdrii (majores terrae), pe care
ei s'o socoteasca nedreapta, acestia s poata apela la curtea
noastra. ,
Acest document ne arata clar ca in Tara Romaneasca exista
pe acea vreme o pätura superioara de nobilimajores terrae,
de boieri. Dreptul de apel amintit mai sus, nu-1 aveau, In schimb,
clasa de jos, taranii, numiti mai tarz1usecolu1 XVIn docu-
mente, veclnh sau Irumanh.. MArturisirea, prin documente, a
existentii nobilimii romane, inainte de intemelerea Tarilor Ro-
manesti, este de foarte mare insemnatate, cum vom vedea mai
departe, adica inainte de a se naste cadrul juridic si politic, care
ar fi putut sa o creeze l sustine.
***

Nobilimea in tdrile ortodoxe. Toate %Mlle ortodoxe din Sud-

Estul si Estul Europei au avut In Evul (Mediu nobilimea lor.
Atat nobilimea teritoriala a Imperiului Bizantin (din care
s'au ridicat mai multe dinastii domnitoare), cat l cele din
Serbia, Bulgaria, Rusia, Ucraina c i Romania, sunt originare din
70 AUREL RAUTA

epoca meclievala ci au ca lama proprietatea pamantului. In urma

cuceririi otomane, toate aceste nobilimi au pierit, afard de cea
romdneascd qi ruseascd.
Intreaga Peninsula Balcanica, panä la Dunare, inn% sub
stapanirea Turcilor sub forma de proprietati feudale-militare
(timare), ale spahiilor, pa.sealelor ci moscheelor (vacuf). Numai
un numar redus de sate a ramas in proprietate taraneasca, in
special a acelor crectini in slujba otomana. Insa proprietatea
nobiliara, adica mociile stapanite de mari proprietari sau de
manastin j lucrate de tasani cerbi, acestea nu au supravietuit.
Disparand proprietatea nobiliara la Sarbi, Bulgari, Greci si
Albanezi, a disparut tot deodata i nobilimea insaci. Aceste po-
poare au /limas organisme sociale incomplete, adica popoare
pur taranecti. Numai la Greci, prin exceptie, o parte din no-
bilimea bizantina s'a pastrat in rangurile bisericii ortodoxe ci
Inca prin familiile care au practicat comertul. (Cantacuzino,
Rhally.)
In Nordul Dunarii cu totul alta era situatia. Cele doua Tani
Romanesti, Muntenia ci Moldova, deci au devenit vasale Impe-
riult4 Otoman, si-au pcistrat autonomia politicd qi socialc i ni-
ciodatd Turcii -nu au ocupat mocille i proprietdfile prin colo-
nizdri, ma cum au facut in teritoriile stapanite direct de ei,
amintite mai sus. De aceea a rAmas o nobilime romaneasca Inca
din Evul Mediu, panA In epoca contemporana. Au existat nobili
romani ci in Transilvania ci Banat sub stapanirea ungureasca.
In afara de mentiunea indirecta din Diploma Ioanitilor, acesti
boieri sunt pomemti pranA la sfarcitul veacului XV. In 1408 la
San thoargiu pe Streiu se contruecte o manastire romaneasca.
Pictura infaticeaza pe nobild romAni: LaVcu, Chendrec I Vlaicu
ci sotia pnmului, Nistora. In Maramurec, la Perl, boierii roman!
Drag ci Bahia fundeaza o manastire ortodoxa care depindea
direct de Constantinopol.
AceastA nobnInne a dispArut. In parte maghiarizata, in parte
a cazut in rindurale tardailmfd.
0*0
Numele tie bolter NolhOmea din Orile ortodoxe, cu exceptia
Greciei, poartl numelle generic de bolari In Bulgaria cele cateva
 BOIERII ROMANI 71

acte pgstrate dela tarii bulgari din secolele XIII §1 XIV, pang
la cucerirea turceascg, amintesc de boliari §1 rabotniki mnobili
§i functionari). La fel si in privilegiile kralilor, despotilor si
knezilor sarbi, nobilii sunt numiti boleari. Chiar in limba alba-
nezg boiar inseamng nobil de. functiune. Acelas termen §i cu
acelas sens a existat si la Ru§i. In Tara Romaneascg nobilimea
poarta aceemi numire: boieri.
Origina acestui termen a fost mult discutatä. Istoricii si filo-
logli rusi inclinau spre o etimologie slavg: balj = mai mult,
mai mare. Deci boliar ar insemna optimatus. Sau dela cuvantul
boj, luptg; deci boier egal cu razboinic. Aceste parer! insg
astäzi nu mai sunt admise.
In primul Imperiu bulgar format de navglitorii turanieni,
exista o nobilime militarg, formatg din familiile cuceritorilor,
a cgrei numire, in cronicile bizantine, ca si in inscriptiile pro-
tobulgare este de voilades (singular vailas sau volias). Acest
cuvant derivg din cuvantul turanic bojlu, bojla, care inseamng
inalt, Kdicat.
Aceastä numire turanicg, care apare la Bulgari prin seco-
lul VII, trece la celelalte popoare slave ortodoxe, precum §i la
Romani care stateau, in Evul Mediu, sub influenta slava. Deci
aceasta este origina cuvantului.
Boierii proprietari de pdmant. Inca. din Bulgaria, unde ggsim
prototipul boierimii, boier avea doug sensuri: mare demnitar
civil §1 militar si, in acela§ timp, proprietar de pgmant, lucrat
nu de el, ci de tgrani. Boier insemna functionar, insä cuprindea
si intreaga clasg sociala, mult mai numeroasa, a proprietarilor.
Existg si nu o confuzie. Insg dacg existg, se poate usor explica,
pentrucg din randurile boierilor proprietari de most! se recrutau
exclusiv demnitarii craiului sau ai tarului. Deci nu era o aris-
tocratic de functii, ci o aristocratic teritorialg, din care se ale-
geau si demnitarii.
Aceeasi confuzie sau dublu sens se gaseste si la Romani.
Chiar termenul derivat: baieri, inseamna functie, demnitate de
curte. Ca boierimea romang a fost totdeauna, insa, o dug,
de proprietari e usor de dovedit pe temeiul numeroaselor docu
mente ce le avem din Principatele Romane, din secolele XIV
pang in al XVIII.
72 AUREL RAUTA

Intr'un document din anul 1570 din Muntenia, in care este

vorba de o botArnicie, se aratg cg reprezentantul Domnului
ea adunat 150 de boieri dimprejurul lor (a satului) la bisericg*,.
Este evident el nu este vorba aid de demnitari. 0 relatie despre
luptele lui Stefan cel Mare al Moldovei cu Turd! la 1475, aratg
0, in oastea lui erau 15.00 de boieri. Este vorba de toatg clasa
proprietarilor si nu de functionari. In «Histoire des troubles de
Moldavie, de Baret (1610), astfel se definesc clasele sociale ale
tgrii: «Intre Moldoveni nu sunt decat trei clase, anume; boierii
care sunt nobilii, purtand arme si locuind de obicei la targ;
celelalte sunt sau plugari sau negustori.) In sfarsit in descrierea
omagiului depus de Stefan cel Mare regelui polon Cazimir in
1485, citim urmgtoarele: «Stefan cu toti cavalerii sM numiti,
in limba vulgarg boieri, a venit cglare, adicg cu toti nobilii care
aveau mosii ereditare in Moldova 0 tineau in mang steaguri.*
Iar Dimitrie Cantemir, cgrturarul de seamg, si Domn al Moldo-
vei, scrie foarte clar pe la 1716 ca: «Pang in timpii lui Serban
Cantacuzino (1688), Tara Româneascg n'a avut nici un alt semn
de nobilitate cleat mosia parinteascg, care prin ereditate trece
din tatg in fiu.)
Prin urmare: boier este orice proprietar de pamant care are
drept de mostenire asupra rno0ei sale 0 care nu o lucreazg el,
ci supu§ii lui. Ca §i in Apusul Europei boierul roman medieval
este 1,inut la anumite obligatii militare fa:0, de domnitor, de
unde 0 caracterul militar al acestei nobilimi.
Mo§ia ereditarg se numea otcina (dela cuvantul slay otec =
tatA), mo§ia mo§tenitg dela parinti. Un alt termen pentru
aceea§i proprietate ereditarg, este cuvantul mofie (din cuvantul
romanesc, mof, bunic), spre deosebire de vislujenia (din slavul
slujba), care desfineste mosia capatata dela Domn pentru ser-
viciile prestate.
Insgsi numele multor sate din Romania, care terming cu su-
fixul eti la plural si care inseamnä o comunitate, reprezintg.
numele primului proprietar boier din Evul Mediu. Ex: Bucuresti
dela Bucur; Sgrulesti dela Sarul, Monesti dela Monea, etc.
Boierimea romaneasca era deci o clasg nobiliarg pe baza
sociala, nu pe bazg juridicg. Nu un privilegiu scris, o scutire de
all si obliggtdi, creiazg aceastg nobilime. Existg numeroase pri-
 BOIERII ROMANI '73

vilegii domnesti de scutire de impozite, de exemplu, insa, aceste

diplome nu creiaza nobilimea. Boierul este anterior privilegiului
domnesc prin faptul stapanirii pamantului. Deasemenea au
existat in Vara romaneasca i titluri de boierii, care nu erau
ereditare, dar aceste titluri nu creiau pe boier, ci se dadeau unui
propietar de pamant, care intra in slujba Domnului. Asadar
boierii formeazä o clasa sociala ereditara numai in masura in
care membrii ei pastreaza stäpanirea pamantului, clasa bazata
nu pe privilegii sau titluri, ci pe nota fundamentala a propie-
tatii. Chiar astazi cand nu mai exista nici un f el de titlu sau
privilegiu, poporul numeste pe proprietarul de mosie, boier.
Boierii roman!, ca si cei din Varile ortodoxe amintite, nu
aveau nume de familie, ci numai nume de botez, la care de
obicei se adauga numele tatalui. Incepand numai cu secolul
XVII, se introda numele de familie, care toate yin dela mosii:
Golescu, dela Golesti; Grecianu, dela Greci, etc.
Regimul seniorial la Romdni. Din datele expuse mai inainte,
putem afirma ca boierii rornani constituesc o clasa, senioriall
ca si in restul Europei crestine. Remarcam, insa, ca nu este
vorba de o nobilime propriu zisi, in sensul celei feudale din
Apus, din secolele IX pana in XIII, cu privilegii, ramuri si
suprapuneri de omagii, cu o anumita morala cavalereasca, ci de
o mare clasa a seniorilor proprietari de pamant, care se naste
in Europa de la sfarsitul Evului Mediu.
ApariVia acestei clase poate fi considerata ca facand parte
din fenomenul feuedalitatii, atat de caracteristic Apusului? Daca
prin feudalitate inVelegem numai aspectul politic al acestui
fenomen, adica farämiVarea autoritaVii politice si, mai ales,
legatura intre om si om prin omagii de credin0., atunci f euda-
litatea este o aparitie pur apuseana si central europeanä. Daca
insa, consideram aspectele economice si sociale, mai vaste si
mai adanci, ale sistemului seniorial, aspecte care caracterizeaza
intreaga viatA a Europei dela caderea vietii de cetate si de oras
roman, atunci cu dreptate putem afirma ca o feudalitate a
existat si in rasaritul Europe!, si in cazul nostru la Romani.
Acest fenomen nu s'a oprit la marginile Europei catolice din
Evul Mediu, asa cum au afirmat multi istorici.
74 AUREL RAUTA

Pentru a dovedi caracterul seniorial si feudal al acestei clase,

numeroase documente ne stau la dispozitie.
Alaturi de proprietatea senioriala a boierilor si de cea, uneori
mult mai intinsa, a manastirilor 1 fundatillor domnesti, coexis-
ta un regim de proprietate taraneasca comun. Acesti tarani
poarta numele de mopeni in Muntenia si de rdze$ In Moldova.
Acest regim este caracteristic Rasaritului si in special la Roma-
ni, in timp ce in Apus proprietatea senioriala a inghitit pe cea
taraneasca. Colectda de documente din secolele XIV si XV ne
arata ca din cele mai vechi timpnri ale formaril Statelor la
Romani au existat marl proprietari cu mosii raspandite pe
toata intinderea Wit Pe aceste mosil imense existau sate, bise-
rici, manastiri, care juridic apartineau boierului.
Prin privilegiile date de Domnii Romani asupra scutirii de
impozite a mosiilor, se deduce ca, se stabilea dreptul feudal al
boierului sau al manastirilor, de a inlocui, in materie de impo-
zite sl de prestatie, drepturile Statului, drepturi care, in Evul
Mediu, se confundau cu ale puterii monarhice.
Se intelege cä boierul sau manastirea, incasau ei direct dela
tarani sau utilizau prestatiile lor. Darea era impozitul in natura,
iar prestatiile munca pentru senior. Därile erau: vama oilor,
a porcilor, dijma (dicesima) din gram, din vin, din stupi. Pre-
statiile erau: cositul fanului, talatul copacilor din padure, trans-
portul cu caruta, calluza cu oamenii satelor a produselor ce
se duceau la hambarele domnesti.
In mod practic boierul avea dreptul autonom de judecata
§iadministratie asupra domeniului su, cu autoritate politica
ca l feudalii din Apus. Chiar cetele boierilor din armata adica
grupuri de tarani ridicati de boier, erau conduse de el, fapt
care ne dovedeste privilegiul militar ce detinea boierul.
Mosia era lucrata de tarani in sistemul cedärii in ferma.
Adica taranii lucrau pamantuI i cedau o parte din produse
boierului. Acest raport juridic este alt caracter al regimului
feudal. Din documente se vede deasemenea I existenta erbiei.
Documentul din 1407, care arata ca. daruieste mosia cu casele
§1 oamenii depe ea, subliniaza c satenii vor sluji proprieta-
rului §i-i vor fi supusi; sä fiti in supunere despre toate sluj-
 BOIERII ROMANI 75

bele §i dajdiile»; este clar ca avem de a face cu serbia. Nici

nu se poate admite existenta sistemului seniorial fgra serbie.
In Muntenia serbii poarta numele foarte interesant de ru-
mdni, de care vom vorbi iar in Moldova vecini, nume de origina
bizantina (paroikos).
Toate constatgrile de pang, acum ne arata existenta clasei
marilor proprietari, care lucreaza mosiile cu serbi si se substi-
tuiesc statului (principelui), in ridicarea impozitelor, in justitie,
administratie si conducerea armatei. Acesta este regim feudal.
Scoala istorica francezg desparte, insg regimul seniorial, ca
cel de sus, de cel feudal, care s'ar caracteriza numai prin
legatura de omagiu intre suzeran 1 vasal si suprapunerea unui
dominium eminens, pe lang5, dreptul obisnuit de proprietate al
nobilului.
In raportul boierului roman fatá de voevodul sau, in adevar,
nu gäsim forma de omagiu, nici actul de juramant. In schimb
avem dovezi documentare de existenta unui dominium eminens
feudal al Domnului Tarii asupra intregului p5,mant al Orli.
De cateori se schimba Domnul, boierii si manastirile cereau
noului voevod un nou privilegiu pentru proprietatile bor. De§i
proprietatea era ereditarg, Domnul spunea in actul sgu ca
ddruieqte acea proprietate boierului respectiv. Era, in aparentä,
o fictiune feudala, care se repeta si atunci cand se cumpara o
movie. Domnul spunea ca a constatat vanzarea si 4a dat si de
la dansul acea mosim.
Dreptul de .ereditate al boierilor asupra mo§iilor era incon-
testabil in linie masculing i pentru trecerea mosiilor din tat5..
in fiu nu se cerea nici o formalitate. Confirmärile de privilegii
se faceau numai la schimbarea Domnului, la vanzarea mosiei
sau la stingerea liniei barbgtesti. In acest din urma. caz, se
exercita dominium eminens feudal si Domnul avea drept 4sg
reia) mosia. Aceasta mosie reluatg de Domn se numea prd-
dalnicti.
Caracterul seniorial al clasei boierilor romani este definitv
dovedit. Dupg cum am vazut, discutabil este numai caracterul
feudal al fenomenului romanesc. Din punct de vedere economic
§i juridic, nu incape nici o indoiala cA. prezintg. caracterele
feudalitätii apusene. Ramane partea politica in discutie.
76 AUREL RAUTA

Noi tragem urmAtoarea concluzie. Date le expuse ne dau drep-

tul de a afirma in chip elar c. boierii romdni formau o clasd
sociald de proprietari de mosii cu caracter seniorial total si cu
caracter feudal particular.
***

Origina boierilor. Despre viata socialA I propietatea pAnaan-

tului in Varile romanesti nu avem marturii anterioare primelor
privilegii de propietate, care dateazA, dupl, cum am vAzut, din
a doua jumAtate a veacului XIV. Deaceea este foarte greu sä
stabilim cu precizie cauzele unui fenomen social atat de vechi,
ca formarea nobilimii romane, pentru care nu avem mArturii
documentare. Totusi prin origina cuvantului, toponimie si de-
ductii indirecte putem stabili cu siguranVA origina boierilor
romani.
Un fapt istoric bine constatat este ca cele doua Taxi Ro-
manesti s'au format din reunirea micilor formatii de state care
existau intre Dunäre, Nistru si Carpati in secolul XIII. Aceste
state aveau, de sigur, o via% sociall i o nobilime. CA aceastä
nobilime nu este o creatie a Domniei, ci anterioarA ei cu mult,
o dovedeste unul din privilegiile domnesti din 1409, care amin-
teste dreptul de proprietate asupra hotarelor <casa cum din
veacuri au fost). Este clar cA cele mai multe acte de proprie-
tate nobillarA munteana i moldoveana, din primele secole,
constitue confirmarea unei proprietAti stravechi, care la originä
nu era bazatA pe privilegii scrise, prin urmare anterioarA orga-
nizatiei de stat.
Problema originii boierilor se confundl cu aceea a originilor
proprietAtii senioriale. Boierimea la Romani trebuie sA se fi
format prin suprapunerea unei stapaniri a pamantului si a
locuitorilor de cAtre cuceritori nobili, care pretind munca ace-
stora pentru dansii si care constituie o clasa militarä teri-
torialA.
Regimul de proprietate in Romania romana s'a whiz-1114a, ca
pretutindeni in Europa. Vechii proprietari de domenii (villae),
care existau In Dada romanizatA, dispAruserA. Aceasta o dove-
deste faptul ca numirile de sate si orse nu sunt de originA
 BOIERII ROMANI 77
latina, ci formaVi medievale, in parte slave, in parte din ono-
mastica noun romaneasca.
In anä parte am aratat origina cuvantului bower. El se ga-
se§te la toate popoarele slave, este de origina protobulgara qi
a fost adoptat de primele state slave din Balcani. Deci terenul,
chiar daca dela inceput nu este slay, a devenit caracteristic
pentru Slavi Inca din secolul VII. In schimb, numele de rumdn,
limitat numai la granit,ele Munteniei, care inseamna clasa su-
pu§ilor, a §erbilor, este de origina latina (romanus), care mai
tarziu este numele insu§i al poporului romanesc. Concluzia ce
putem trage din acestä dubla constatare este darn,: origina
boierilor roman! sta in cucerirea slava §1 luarea in stapanire
a pamantului de catre Slavi, iar populatia autohtona a colo-
ni§tilor romani sau mai bine zis a triburilor traco-getice ro-
manizate, a fost redusa, cel putin in parte, in starea serva-
j ului.
Aceastä originä a clasei proprietarilor seniori este identica
cu aceia din celelalte provincii ale Iniperiului roman, unde pa-
mantul a fost luat in stapanire-, in anumite conditii, de clasa
militara a cuceritorilor.
0 dovada in plus pentru origina slava, de cuceritori, a clasei
boierilor roman!, este adoptarea liturghiei slave de care Ro-
mani. Liturghia aceasta creatä in secolul IX pentru Slavi ci
primitä de tovi Slavii ortodoxi, a fost adoptatn §1 de un popor
latin: Romanii. Limbd slava bisericeasca s'a pastrat ca limbä
oficiall in biserica pana in secolul XVII, iar in cancelana
domneasca, acelaci llmbä slavona (vechea bulgara sau altkirch-
slavisch), servea la redactarea diplomelor voevodale. Aca cum
in Apus 1 Centrul Europei s'a intamplat cu limba latlnà, o
limba strainn, de cultura devenind llmb, oflc1al. pentru bise-
rica, stat §1 invatatura, s'a intamplat cu limba slava la Romani.
Insä este exclus, ca aceasta llmbä straina sä fi fost adoptata
de un popor romanic, dar ea nu era limba vie a clasei stapa-
nitoare din acea vreme, aproximativ prin veacul X. Deci boierii
din Dada cuceritä de Slavi, vorbeau, in secolul X, slavonqte §1
au adoptat cum era normal limba slava ca llmbã oficiala a bi-
send! §1 a statului, ramanand o traditde, i dupa romanizarea
78 AUREL RAUTA

lor. Remarcam ca liturghia slava a existat si la Romanii din

Transilvania sub stapanirea ungureasca. Deci avem de aface
cu un fenomen general romanesc anterior cuceririi unguresti a
acestel provincii.
Mai amintim deasemeni, ca. cuvantul boier exista in circu-
latie nu numai in cele douä principate romanesti, ci si in
Transilvania si Banat, unde nobilimea romaneasca, stim a a
disparut in secolul XVI. Astgzi, Inca, se chiamg boier, un om
instarit sau un tgran cu pamant. Resulta de aici ca termenul
era intrebuintat de told Romanii, anterior intemeierii Princi-
patelor si nu poate avea altg explicatie cleat origina slava a
acestei clase.
Onomastica nu ne ajutg prea mult a dovedi ceva in origina
acestei clase, deoarece nu existg una speciala a boierimii si alta
a 't,granilor. Era comung, intregului popor, mai ales cea slava,
ca o influent,g, veche care nu mai acoperea o realitate etnica.
Totusi vom observa ca numele de boieri, pe care le avem din
secolele XIV si XV, cand cea mai mare parte din ei erau
romanizaV, sunt, in parte create din porecle romanesti, ca:
Albul, Micul, Ciobanul; parte, de origing, catolicg apuseana, ca:
Baldovin, Carloman, Cristian, Gal. Unele cumane: Iarcan, Aga,
Coman, Berindei. Cele mai multe sunt slave; Dragomir, Brat,
Sin, Staicu, Stoian, Voicu, Rados lav, Vladislav. Nu am indicat
numele imprumutate din calendarul crestin, comune atator po-
poare. Existg, Ina, un numgr de nume boieresti in secolul XV,
foarte des repetate, care etimologic sunt slave, insg, care nu
se gasesc in onomastica medieval:), sarbg sau bulgarg, ca: Vlad,
Dan, Cazan, Udoba, Nan, Vranin. Aceasta inseamng cg aceste
nume s'au format in timpul convietuirii Slavilor cu Romanii,
din contactul lor intim, independent de onomastica sud du-
nareana.
Din toate aceste argumente tragem concluzia clarg, cg
boierimea proprietarilor a lost clasa cuceritorilor slavi, care a
preluat pdmdntul dela baftinctfii romdni fi romanizati ulterior.
Ca orice nobilime, boierimea romaneasca era permeabilg si
poate chiar mai mult decat similarele din restul Europei, da-
torita conditillor ei speciale. De aceea Slavii din Romania s'au
 BOIERII ROMANI 79

romanizat, au pierit, lb:sand numai influenta lor in limb& vi

toponimie. Aceasta din urmA, se explicA tocmai prin caracterul
lor de clasä dominantd, cuceritoare de pAmant. La fel se explica
toponimia german& medièvall din Franta.
Dualitatea cuvintelor rumdn = verb vi boier = nobil, ne
aduce l un puternic argument in favoarea teoriei continuitäVii
elementului romanesc in Dacia. Acesta a fost elementul coloni-
zator stabil in agriculturä. Ca vi in celelalte párti ale Impe-
riului roman, populatia agricola, sedentarg, roman& sau roma-
nizatà, a fost redusa, in stare de verbie de catre cuceritori.
0 deosebire interesantä in ceeace privevte situaVia proprie-
tAii in Apus i Romania o gasim in absen0. colonatului. In
%rile din Apus organizarea proprietátii dominiale a cucerito-
rilor Franci, Vizigoi, Longobarzi s'a grefat pe sistemul social
al colonatului, care se formase la sfarvitul Imperiului roman,
adic& un sistem de verbie, acceptat i dezvoltat de cuceritori.
In Rasãrit, in schimb, s'au format comunitAtile de t&rani,
cu proprietatea lor vi care a coexistat alaturi de proprietatea
nobiliarà. In Apus numai in Frizia vi Sardinia se gasesc aceste
comunitäti. Avadar Slavii cuceritori nu au luat tot pdmdntul
romanesc, pentrucl o mare parte a rämas, fie elementelor
autohtone inca libere (in regiunile paduroase, sub munte, etc.),
fie unei opere de colonizan medieval& romaneascä, de de4e-
linare a codrilor, de cucerire a pamantului palm& cu palma.
Romdnizarea boierimii. Acest proces pare a se fi desavarvit
prin secolul XV, canci foarte multe nume romanevti, derivate
din porecle, se gasesc in onomastica boierilor, sau cand chiar
numele slave apar in documente cu articulul romanesc enclitic:
Stanciu-1, Radu-l. Putem afirma c6. boierimea anterior& inte-
melerii Principatelor era slava. Dar tocmai unificarea social&
a Romanilor in secolul XIV, prin nationalizarea boierilor, a
dat navt'ere fortelor politice pentru crearea unor state roma-
nevti, distincte de cele slave vecine. Si, mai ales, cand unul
din cele doug. state intemeiate s'a numit: Tara Romaneascä.

***
80 AUREL RAUTA

Vechimea familiilor boieresti. Fiind lipsitd de nume de fa-

mine, fad% privilegii, fara titluri sau steme, cu singura calitate
de proprietar de ptimant, este foarte greu sa se faca cercetari
genealogice, si sä se urmäreasca familiile boieresti, mai inainte
de a doua jumatate a secolului XVI.
Prime le nume de familie s'au format sau dela numele sa-
tului (Golescu, Greceanu) sau prIn aclaugarea sufixului de filia-
tiune: Stroici = fill lui Stroe. Numai rareori nume proprii devin
nume de familie: Bals, Moghila.
Prin secolui al XVI, Domnia trece printr'o criza. Tan le Ro-
manesti din state voevodale devin state aristocratice. Se ridica
familii noui. Vechii boieri sunt ruin* prin razboaie civile si
nationale; loviti de domnitori, li pierd mosiile §1 cu ele, liniile
de famine se sting. In acest moment se ridica in fruntea. boieri-
mii oameni noui, plini de initiativa, cu merite castigate, mai
ales, pe campuri de lupta, o clasa, mai culla, l cu legaturi Inter-
nationale frecvente: Po Ionia, Ungaria, Bizant. Cu acest nou
schimb in clasa nobiliara, se nasc, propriu zis, familiile boieresti,
cu nume de famine §1 cu genealogii, care se pot urmari In
chip sigur.
Dintre familiile vechi din secolul XV, amintim totusi cateva:
Stroici, fiind primul ei reprezentant cunoscut: Bratul Strovici.
boier moldovean, care apare prin 1400 in Sfatul Tarn. A
urmat un Stroici, care prin 1612, in urma unei rebeliuni im-
potriva Domnului, acesta 11 iarta, pentruca uera den casa mai
veche I cinste de cat toate casele din tara,)).. Lupu Stroici la
sfarsitul veacului XVI a fost mare Logofat al Moldovei, timp
de 20 ani, si este autorul primului text romanesc scris cu ca-
ractere latine.
Altä familie este Moghill, care a dat mai multi Domni In
Moldova si Muntenia, un mitropolit al Moldovel 1 pe celebrul
mitropolit al Kievului Petru Movilä, reformatorul vietii §1 cultu-
rii ortodoxe.
Tot in secolul XV se ridica familia Craiovestilor, proprietarii
orasului Craiova. Ei au infiintat Banatul Craiovei. Banul era
guvernatorul celor cinci judete ale Olteniei, fund cel mai Ina lt
demnitar din Sfatul Domnesc. Era o anticamera a DomnieL
Ex: Mlhai ViteazuL
 BOIERII ROMANI 81

Familia BrAncoveanu, care se trage din Brancoveni, judetul

Romanati, apare in secolul XVI si cid taxii pe domnitorii Matei
Basarab (1632-1.654) si pe Constantin Brancoveanu (1688-1714),
'ultimul decapitat din ordinul Sultanului, ilustru domnitor prin
contructii de mandstiri, palate, tipografii. Brancovenii s'au stins
la 1808. Mosia lor a trecut in stapanirea unei descendente fe-
menine, care a adoptat numele, existAnd reprezentanti pand azi.
In Muntenia din pricina legaturilor cu Bizantul, se intAlnesc
familii straine stabilite la noi. Astfel pe la inceputul secolu-
lui XVII, se aseazd familia Cantacuzino, devenind proprietard
de mosii si demnitati. S'a rorranizat repede si o gasim prezentl,
prin reprezentantii ei, pAnd in ultima vreme, in dreatoriile
statului. Familia Ghica, de origind albanezd, a avut aceeasi
evolutie. §i chiar Intalnim in 1777 pe Voevodul Grigore Ghica,
decapitat de Turd., pentrucd apärase prea mult drepturire Moi-
dovei asupra Bucovinei, cedatä Habsburgilor.
In adevär este impresionantä continuitatea ce au avut multe
din familiile boieresti romane in viata tarii. Multe din ele au
rädacini in aristocratia de mari proprietari militari din seco-
lul XV, s'au perindad in mari demnitäti, chiar in scaunul dom-
nesc si au lasat nume istorice legate de desvoltarea culturala a
t aril. Unele din aceste farnilii mai au si azi reprezentanti, care
pand inainte de 1946 isi pastraserd mosiile, desigur micsorate,
din secolele precedente. Istoria militard, politicä si culturall a
tdrii noastre este impletita strains cu aceste nume, care au
fdcut totdeauna cinste neamului. Forta vitald a neamului nostru
s'a dovedit, Inca odata, prin romanizarea atator familii straine
de boieri, care au slujit, cu cinste si credinta, noua patrie.

***

Domnii tarii qi boierimea. Incepand cu fundarea lor, cele

cloud Principate romane§ti, au avut fiecare dinastia bor. Musati-
nii in Moldova, origMari din Maramures, cdnd unul din voevo-
zii de acolo a trecut Carpatii si a fundat Moldova; §i Basarabii
in Muntenia, fundata de voevodul depe Arges.
Aceste cloud familii, incepand cu secolul XIV, au guvernat
cele cloud taxi cam cloud secole si jumdtate. Aceasta. perioadd a
6
 82 AUREL RAUTA

istoriei romane am numit-o perioacla voevodald. In aceastä epo-

ca voevodul taril avea putere absoluta §i dominium eminens
asupra proprietatii private. Practic voevodul guverna cu Sfatul
Tarii, format din boierii proprietari de mari mosii. Acestia erau
in constanta lupta. cu Domnul, pentru a-§i largi influents. po-
litica, Istoria ne insira nenumaratele lupte intre grupuri de
boieri, care sprijineau pe diferiti pretendenti la tron. Tot cro-
nicile ne amintesc de numarul destul de mare de boieri deca-
pitatl, din ordinul Domnului. Cu toate ca boierii constituiau ele-
mentul de continuitate in guvernarea tarn, totusi, putem afirma,
ca rivalitatea pentru putere si prestigiu intre domnie si boieri
se resolva, panä la jumatatea veacului XVI, totdeauna in fa-
voarea Domnului. Domnul era bogat si puternic. Bogat pentruca
drumurile de comert, care strabateau tarile romanesti, unul
dela Lemberg la Marea Neagra si altul din orasele sasesti la
Dunare, ii aduceau Domnului un venit extraordinar. Era pu-
,
ternic pentruca avea la dispozitie o armata organizata, in spe-
cial grupul curtenilor, osteni colonizati dupa sistemul bizantin
pe pamant domnesc, scutiti de ciari si prestapi. Toata armata,
in realitate, era o organizatie nationalä, la dispozitia voevo-
dului.
. In Rasärit, odata cu cuceririle otomane, se rastoarna, com-
plet situatia economica si politica. In Apus, in urma marilor
descoperiri geografice §i activarea comertului, se ridica o bur-
ghezie bogata §i puternica, care umbreste clasa nobililor pro-
prietari.
In Orient dimpotriva. Prin cucerirea turceasca se inchid cele
doua drumuri de comert. Burghezia care constituia baza eco-
nomica a Domnului decade; in schimb, singura avere produc-
tiva ramane mosla. Boierii deci capata o importanta economica
si politica impresionanta. In Apus regalitatea sprijinita pe bur-
ghezie formeaza o unitate statala si guverneaza absolut. In
Po Ionia, Ungaria si Romania, monarhia devine electiva, vechile
dinastii se sting, deci incepe epoca de guvernare aristocratica.
Domnii se aleg intre boieri. A§a incepe domnia lui Brancoveanu,
Cantacuzino, Movila, Tomsa, Barnovschi. Domnia si tara este la
disnozit a boierilor.
 ROIERII ROMANI 83

Odata cu aceasta rasturnare politica, are loc 1 un fenomen

agrar important. Se iniVaza deposedarea micilor proprietari $i
crearea de noui §i intinse latifundli. Se ridica noui familii
boiere0i. In tot Räsaritul Europei, deci 0 la noi, sistemul de-
cimei, a zeciuelii in natura, se schimba, pe proprietatea boiereas-
ca, in sistemul corvezii personale fartinegi. Din acest moment.
ia na§tere adscriptio glebae, fenomen general european care se
resimte §i la Romani.
Na§terea acestei ordini noui sociale se datore0e §i altui fapt
destul de important: de0 autonome, Principatele romane pla-
teau Sublimei Porti impozite foarte mari, incasate de Domn.
Pentru siguranta §i regularitate, se stabilesc impozite pe comu-
nitati, nu pe cap de locuitor. (Daca cineva paraseste mo0a. cei
rama0 plateau pentru dansul.) Sistemul acesta obligt deci pe
stat qi pe proprietari, s. opreasca mutarea tdranilor dintr'un
sat in altul §i, in felul acesta, se ajunge iara,0 la adscriptia
glebae.
Am vazut pang, acum bine marcate cele doua perioade ca-
raPteristice ale nobilimei romane; perioada voevodala pana la
sfar0tul secolului XVI §i perioada aristocratica, care dureaza
cam un secol i jumatate, cand boierimea romana intra inteo
fazg noua evolutiva, de asta, data juridica.
In secolul al XVIII, Poarta cedeaza Domnia celor doua Prin-
cipate Romane familiilor grece0i fanariote. In 1739 Constantin
Mavroc ordat dä un fel de constittiVe socialä, prin care declara.
ca boier este acela care are o slujbä, o demnitate de curte,
precum §1 urma01 lui, chiar daca au pierdut demnitatea, care
nu era ereditarl. Aceste demnitati cu titluri bizantine sau slave
ca: logofat, postelnic, vornic, hatman, comis, spatar nu erau
ereditare, nici chiar pe viata, insä, cei ce le ocupasera devenean
boieri cu tot neamul cu carte de privilegiu Wane de neaml.),,
inscrisa in registrul visteriei. Prin anul 1800 acest registru cu-
prindea 765 de familii in Muntenia, in care intrau mai toate
familiile marilor proprietari.
In realitate boierimea devenise o cla.sa legala i privilegiata.
Cei inscri0 in registrul boierimil erau scutiV cu totul de impo-
zite. Deci abia dela acesta reforina se poate vorbi la Romani
84 AUREL RAUTA

de o boierime bazatd, nu pe panidnt, ci pe privilegii qi demni-

tati. Remarca, insa, ca acesta clasa era formata tot din vechile
familii de proprietari mari §1 mijlocii.
Din punct de vedere economic situatia boierimii nu s'a
schimbat nici prin reforma lui Mavrocordat, nici prin constitu-
Via din 1853, care desfiinVeaza privilegiile in Principatele Unite.
Insa exproprierile latifundiilor §i mosiilor in cele trei etape:
1864, 1921 §1 1946 au dat lovitura definitiva acestei clase. Intre
prima reforma agrara §i 1914, inca s'a menVinut puterea acestei
clase, atat din punct de vedere economic, cat si politic. Boierii
au avut ca expresie politica, toata aceasta perioada, partidul
'conservator, care prin marea ref orma din 1921 s'a defiinVat,
nemai avand nici un substrat social. Reforma din 1946 desfiin-
Veaza orice urma, de proprietate boiereasca. Titlul nobiliar a lost
pe rand golit complet de: conVinutu1 juridic in 1866, de conVi-
nutul politic in 1921 §1 de conVinutul economic in 1946.

***

Pentru a incheia acest studiu monografic asupra organizarii

sociale la Romani, desvoltand numal fenomenul boierimii, vom
adauga cateva date asupra permeabilitaVii acestei clase. Am
vazut cum boierimea romaneasca nu a fost o adevarata nobi-
lime pana la reforma lui Constantin Mavrocordat din 1739. Era
o nobilime f Ara titluri, pentruca insarcinärile oficiale dela Curte
nu erau titluri, ci demnitaVi trecatoare §i neereditare. Era o
noblime WA steme, de§i unii boieri, mai ales moldoveni, adap-
tasera unele steme imprumutate dela nobilimea polonä. Nu era
o nobilime cu acte §1 privilegii. Nobilimea romand era o clasci
.sociald de proprietari de peinidnt, care, datorità situaVei ei eco-
nomice privilegiate, dildeau principalii sfetnici ai domniei 0
aveau un rol politic predominant.
Datoritä acestor caracteristici, boierimea romana era o clasa
deschisa. Oricine ajunge mo§ier, devine prin aceasta boier. Asa
se explica infiltraVille straine in acasta clasä, mai cu seama
Greci. Acestia, negustori bogaVi, veneau in Vara, cumpArau pa-
mant, se inrudeau cu familiile boiere§ti §i astfel deveneau ei
in§isi boieri.
 BOIERII ROMANI 85

Accesul la aceasta clas, fara aparare, era posibil chiar ta-

ranilor instariti §i o§tenilor improprietäriti de Domn.
Dupa secolul al XVII boierimea a devenit mai putin permea-
bild. Incepe obliceiul numelor de familie, se inmultesc latifun-
diile, se creaza o con§tiinta de clasa. Chiar Domnul intervine
uneori pentru a apara nobilimea. Un document foarte intere-
sant din epoca lui Mihai Viteazul (1593-1601) marturise§te aceas-
tä masurä. Boierul Danciul vornicul era dator cu 130.000 de
aspri lui Mavrikios, negustor grec l nepuntand plat, creditorul
ii ia mo§ia Dralea, impreunä cu alte proprietati. Atunci Domnul
intervine, ia mo§iile pentru el, platind negustorului suma cu-
venita, aceasta <<pentruca n'a vrut Sa lase sa intre altii in sate
boiere§tb. Era o masura de aparare ca sa, nu intre 4( alVb> in
clasa bolereasca, deoarece prin cumpararea mo§iei automat i§i
facea intrarea in ea.
Totu§i boierimea romana, cel putin pana la sfar§itul veacu-
lui XVII, a format o comunitate rasiall cu restul populatiei. A
avut loc o continua primenire cu elemente proaspete. Chiar dupa
aceastä epoca, ea nu a ajuns niciodata la gradul de limitare
socialä, cum a fost nobilimea apuseara. Prin urmare nobilimea
romana a fost o nobilime mai populara, cleat in alte tari, insa
tocmai prin acest caracter singular apartine indisolubil neamu-
lui romdnesc ci a fost capabila, prin foarte distinse elemente
ale ei, de acte revolutionare in decursul istoriei noastre, chiar
pana in timpurile actuale.

BIBLIOGRAFIE
C. Giurescu, Despre boiieri, Bucurecti, 1918.
Istoria Romdnilor, Bucurecti 1935. Vol. I, Partea La §i 2.a
Baret, Histoire des troubles de Moldavie, in Papiu Ilarian
Tezaur de Monumente istorice, Bucurecti 1863.
D. Cantemir, Istoria Imperiului Otoman.
M. Bloch, La societë feodale, Paris.
P. P. Panaitescu, Documentele Tdrii Romdne$ti, Bucurecti 1939.
M. Costachescu, Documente moldovenelti inainte de Stefan cel
Mare, 2 vol., Bucurecti, 1931-32.
I. Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare, 2 vol., Bucure§-
ti, 1913-14.
I. C. Filitti, Proprietatect solului in Principatele Romdne, Bucu-
recti, 1935.
R. Rosetti, Pdnidntud, sdtenii fi stdpdnii in Moldova, Bucure§-
ti, 1907.
86 AUREL RAUTA

Salcazof, Bulgarische Wirtschaftsgeschichte, Berlin und Leip-

zig, 1929.
C. Anion, A existat un dominium eminens in Principatele Ro-
mane? in Omagiu lui N. lorga, Cluj, 1931.
Sextil Pu§cariu, Atlasul linguistic al limbii romdne, Cluj, 1932.
E. Fischer, Uber den Ursprung der rumänischen Bojaren fa ',a-
lien, in Zeitschrift ftr Ethnologie, III, 1908, Ng. 343.
C. Giurescu, Contributii la studiul marilor Dregtitorii, Bucure§
ti, 1925.
St. D. Greaceanu, Genealogiile documentate ale familiilor boie-
refti, 2 volume, Bucure§ti, 1913-1916.
01 tav Lecca, Genealogia a o sutd de case boieresti, Bucures-
ti, 1923.
P. P. Panaitescu, La route commerciale de la Pologne a la Mer
Noire, Revista Istoric5, Romanä, 1933.
N. Iorga, Istoria Comertului Romdnesc, Wenn de Munte, 1915
I. Nistor, Die auswärtigen Handelsbeziehungen der Moldau im
XIV-XVI Jahrhundert, Gotha, 1911.
Handel und Wandel in der Moldau bis zum Ende des XVI
Jahrhunderts, Czernowitz, 1912.
Gh. BrItianu, Servage de la glebe et regime fiscal, essai d'histoire
compare roumaine, slave et byzantine, in volumul: Etudes
byzantines d'histoire économique et sociale, Paris, 1938, pa-
ginas 241 §1 urm.
I. Minea, Reforma lui Constantin Mavrocordat, Ia§i, 1929.
Ilie Nicolescu, Familia Golestilor, in Rev. Literatura §i arta ro-
maneascä, 1905.
St. Nicolescu, Documente slavo-romdne, Bucure§ti, 1899.
 RUSIA: OMUL, CULTURA, ISTORIA
DE C.-L. POPOVICI

In paginile ce urmeaza' vom incerca un examen morfologic

al fenomenului rusesc. Aceasta scurta lucrare aspira. nu numai
s. descrie structura anumitor forme culturale ce caracterizeaza
acest fenomen, ci s. si propuna anumite explicatii sau ratiuni
d.e a fi, a acestor forme. (Lamurim cä termenul forma. sau stil
de culturä este luat aid in senz antropologic i ca atare intele-
gem prin el si formele sau stilurile sociale, politice, econbmi-
ce, etc., pe care le creaiaza o colectivitate umana oarecare.)
Este vorba, deci nu de o simpl descriptie in senzul unei
morfologii botanice: senzul i orientarea unei morfologii de-
pinde inainte de toate de natura obiectului care se descrie.
Astfel morfologia noastra devine de fapt o interpretare a for-
mei culturale de care se ocupa. Decat, interpretarea implic un
criteriu. In spetä criteriul nu este altul decat insusi omul rus,
caci nici o cultur i nici o Istorie nu se poate explica sarind
peste omul respectiv (care o creiaza).
Desigur ca formula omul rus reprezinta o aluzie de ordin
,antropologic. Ca atare, prima operatiune la care trebue sa pro-
-cedam, este clarificarea acestei aluzif i sa stabilim Ilinea-
-mentele>> psiho-somatice ale omului in chestiune. In felul acesta
ne putem pune in posesia unei chei care sa ne explice acea
realitate complexa, absconsa i teribila, care inseamna prezenta
Rusiei in Istoria Europei.
***
Dintre toate popoarele Europei, poporul rus (in masura in
care acesta apartine Europei, chestiune pe care o vom lamuri
indata) este acela care prezinta cea mai mica unitate animica.
Spaniolul, care din punct de vedere psiho-somatic i geografic,
88 C.-L. POPOVICI

se gaseste oarecum echidistant cu Rusul fat,g de Europa, pre-

zinta o psihologie mult mai unitarg. Aceasta nu inseamng, cg,
Rusul nu are totus, o unitate animicg, ci doar cd aceasta uni-
tate are o variatie de la plus la minus atat de extinsg, incat
polaritatea inerentg oricgrei «psiche x. omenesti se prezintg, mai
degrabg ca o contradictie, cleat ca o compensatie. Se §tie ca..
in sistemul «psihologiei individuale 3. a lui Adler contrastele
animice, care reprezintä acele valori psihologice de plus §1 mi-
nus, au o functiune compensatoare, care duce la stabilirea
echilibrului animic, prin asa numita compensatie. Rusul pare
deci, detentorul, mai degrabg 'a doug suflete suprapuse.
Aceastä enormg, variabilitate pare sa aibg, doug ratiuni:
una rasialg si alta geofisicg.
Prima explicatie o constitue incrucisarea celor doug rase
fund amentale care au dat nastere poporului rus, slava, de ori-
gine indogermanicg si tgtara, de origine mongolicg. In general,
rasele se contopoesc pang la punctul de a produce un nou tip
rasial, cu foarte multä, sau cu destulg independentg MO, de
tipurile primigene. Insg, altp dgti, rasele in loc sg se corn-
pleteze intr'un anumit amestec, raman (in ceiace priveste ca-
racterele dominante, singurele care intereseaza) aproape intr'o
stare initiald, sau intarzie foarte mult pang cancl reusesc A
se contopeascl.
Cazul poporului rus este acesta din urmg. Dacg inainte de
enorma invazie a Tgtarilor din sec. XIII se putea vorbi de o
rasa slavg in general purl si care astgzi se gäseste inteo stare
de relativg puritate in «Rusii marl, (A. Hrdliska Human Ra-
ces) in schimb, dela invazia amintitg, elementul mongolic 10
incepu actiunea, producand in mod lent disgregarea slavului
primitiv.
Trecerea de la sufletul slay, la sufletul slav-mongolic se de-
monstreazg atat cultural cat si istoric in toata evolutia popo-
rului rus.
Celglalt factor care a contribuit la lipsa de sintezg rasialg,
este actiunea mediului geografic. Poate cg, intr'un alt peisaj
ar fi fost posibil o ajustare rasialg. 0 indicatie in acest senz
ne-o furnizeazg, poponil cehoslovac si ungur, in care elemen-
tele mongoloidedesigur in stare mai putin purgs'au fuzio-
 RUSIA: OMUL, CULTURA, ISTORIA 89

nat cu cele slave si acestea in stare mai putin purg. Nu este

mai putin adevgrat ca in formatia animica a acestor doug
neamuri a intervenit ca un «catalizator) si irezistibilul flux
cultural european. (De aceia Rush ii acuzg pe Slavii occidentali
de a-si fi pierdut sufletul.)
Oricum ar sta lucrurile, peisajul rus-si ne ref erim la pei-
sajul fundamental «arhetipicv, la opeisajul-mamg», care este
stepa-nu este propriu pentru sinteze animice, ci mai degraba
pentru disgreggri. Spatiul infinit, farg obstacole, farg puncte
de reper, produce in om o enormä neliniste si agitatie ambu-
latorie, contrariu a ceia ce se intamplg cu peisajul de ingltimi
care «turtestes> literalmente pe om. (Peisajul cordilierei Anzi-
lor, care produce acea depresiune sufleteascg tipicg populatiilor
si culturilor andine.) Spatiul stepei este atat de imens, ca omul
nu-1 poate umple cu fantesia lui, care pang la urmg trebue
sg explodeze. La acest efect pur topografic al stepei trebue sg
se adaoge si acele pe care le-am putea atribui unui peisal
invisibil, §i anume, actiunea aurorelor boreale si a tfurtuni-
lor magneticev, a caror profunda influentg asupra omului, s'a
demonstrat recent. Reaqiunea impotriva acestui mediu nu pu-
tea fi alta decat anarhia animicg. Este reactiunea impotriva
«infinitultui), in care se trgeste.
Se sustine, totus, cg nu spatiul infinit este acela care im-
pinge pe rus la disgreagarea animicg, pentrucg. si Marea Me-
diterang, la fel de infinitg pentru ochi, a produs omul helenic,
totalmente distinct. La aceasta vom raspunde ca pentru grec,
marea nu era decat un thinterlanth teritorial, mai ales ca in-
sulele egeice ii mentineau totdeauna senzatia orizontului finit.
Peisajul grecesc era de fapt tot asa de limitat ca si <KKosmost.-ul
culturii grecesti.
Pentru a intelege suflul animic al stepei rusesti, trebue s'o
consideri nu numai in dimensionalitate, ci si in variabilitatea
ei de anotimp: contrastul atat de puternic intre primávara exu-
berantg de vegetatie si iarna quasi polarg. Stepa rusä trebue sä
fie deci consideratg ca .0 realitate proprie, ca o lume in sine si
in intreaga ei esenta, nu numai geofisicg ci si ageopsihicb.

***
DO C.-L. POPOVICI

rdnä la marea invaziune mongolicd, istoria rusä, incepand

cu Rurik, care stabileste prima capitald a statului la Novgorod
(aprox. 862), se desfasoard inlduntrul unei orbite europene, con-
cret, bizantine. Impardteasa regentä Olga, vaduva lui Igor.
fiul lui Rurik, se crestineaza in Bizant. Incepand cu Vladimir
cel. Sf ant, Kievul devine un important centru crestin. In 1037
se construe§te Sfanta Sofie din acel oras, fapt care insemneadt
inceputul unei mari epoci de inflorire culturala, (qi in special
arhitectonica) bizantina in tot Sudul Rusiei. Atat iconografia
bizantinä cat si muzica gregoriand isi gäsesc aici o mare
desvoltare.
Stilul bizantin, ca formä de culturd europeana i§i gäsi in
Rusia un mediu destul de favorabil. Desi nu ajunse la creatii
originale, ci trebui sd se adapteze viztunit particulare a Rusu-
lui, care ii imprima un ritm mai dramatic, nu este mai puVin
adevarat cd nu a existat-vorbind in termeni antropo-cuturali-
o tensiune bipolar% intre Bizant si Kiev. Desigur ca, in acel
indepartat trecut, Rusul ist pästra sufletul indogermanic, ra-
sialmente apt pentru recej4ia formelor culturale de tip euro-
pean. Sufletul rasial era pe atunci atat de puternic, ca a reusit-
pang la un anumit punct sa domine influenta stepei. Putem
afirma ca, pe atunci Rush erau niste adevárald euroasiatici an
senzul strict al cuvântului), adica niste Europeni care locuiau
in Asia.
Invazia mongolicd a produs o adevarata gmutatie) in ornul
slay. Amestecul rasial alter% leuropeitateal, Rusului, pand la un
punct atat de avansat, incat trdsaturile sale psiho-somatice
incepura sa, capete caractere mongoloide, iar preferintele sale
culturale incepurg sä se deplaseze cdtre Rasdrit. Ivan I care
transfer% capitala Moscovei (1328) nu a fost numai «autocratub
tuturor Rusilor, ci §1 mostenitorul istoric si spiritual al uHoar-
dei de Aurx, a lui Batu, fiul lui Ghinghis-Han. Pe sterna Sfan-
tului Gheorghe se adaoga acvila rnoscovito-asiaticd. Ivan al
IV-lea incepe expansiunea catre Orient, prin cucerirea politicä
a infinitelor teritorii siberiene. Afinitatea pentru Extremul
Orient a Rusului mongoloid de la Moscova, se realizeaza prin
adaptarea unei serit de forme culturale chino-indiene, de mai
mare interes arhitectonic. Astf el, catedrala din Kizi se ase-
 RUSIA: OMUL, CULTURA, ISTORIA 91

mama cu o pagoda chineza. Biserica <<Schimbarea la Fa%2. din

Ostrovo (Moscova) si aceia a ctSfintei Treimil. din Ostonkino
(Moscova), par ni§te pagode indiene cu caracteristica turl5
in forma de ceapa, care nu este altceva, decat transformare
tipic ruseasca a turlei indiene. Aceastg influenta a arhitec-
turii indiene a fost semnalata de insa§i Violet le Duc.
Ornamentistica, in special covoarele, stint reproduceri sce-
nografice indiene, chineze §i persane. 0 enorn4 cantitate de
motive folclorice (rituri, legende, obiceiuri) ruse§ti, denota,
aceia§ influenta asiatica.
De data aceasta, se poate spune, in schimb, ca Rusul este
un asiatic care trae§te in Europa.
***
. Dupa, aceastä scurtä istorie a sufletului rus, putem sa-1
aclancim mai mult caracterele. Variabilitatea de care am amin-
tit, de la plus la minus, se poate exprima etic prin fericita for-
mula a lui Keyser ling (Das Spectrum Europas): variatia Ru-
sului este aceia de la Bestie la Dumnezeu. Walter Schuban
(Europa u. die Seale des Ostens) atribue tot ce este negativ gi
abject in sufletul rus, invaziunei mongolice. Cruzimea Ru§ilor
este nemaiauzita. De§teptarea instinctelor 4de fund x. este un
proces instantaneu §1 izbucne§te la cel mai u§or pretext. Oro-
rile pe care Ru§ii le-au comis totdeauna in Istorie§i in special
in razboaiesunt a probä de dimensiunea acestui furor scla-
vus. Insa acolo unde träsatura mongolica se evidentiaza mai
tipic, este in raceala acestei cruzimi. Ca §1 cum frigul polar
ar urmari pe Rus de-a lungul generatiilor, intocmai ca un
spectru.
Folclorul rus este suprasaturat de demoni perver§i care cer
nu numai viata ci I sufletul omului. Scene le apocaliptice ale
iconografiei populare prezinta o enorma forta de sugestie tero-
rifled. Alaturi de acestea eJudecata2. lui Michelangelo ne apare
ca un adevarat paradis.
Atitudinea contradictorie este pocairea, cu atat mai explo-
siva §i patetica, cu cat a fost mai feroce pacatul comis. 0
mdesprindere T. totala pune stapanire pe persoana Rusului gi
atunci acesta devine infinit de umil. 0 tnelancolie patologica
 92 C.-L. POPOVICI

il cuprinde §i se considerg cel mai nefericit dintre muritori

pa,na, cand un nou delir desteaptg bestia care zace In el.
Graficul humoral al Rusului ar fi o linie brusc ascendentg
cgtre plus, care subit se rupe si coboarg fgrg continuitate la
minus, pentru a sari deodatg iar la plus, rupAndu-se din nou
la minus si asa mereu. In aceastg linie framtg se afla inscris
intreg desechilibrul psihic de care am vorbit. Aceasta nu in-
seamng, insg, ca psihicul rusesc este total lipsit de unitate, asa
cum am mai enuntat. Decgt, aceastä unitate se realizeazg la
zero, f apt ce are totu§ valoarea sa constitutionala psihologicg.
Este zona albg a graficului. CompensaVa (sau supercompen-
saVa) lui Adler s'ar exprima In acest caz printr'o continuitate
si constar4g a react,iunilor produse de anumite excitataini.
Etic vorbind, aceastg zona albg a graficului inseamng anihila-
rea personalitatii, haosul moral, non-existent,a, nimicul absolut.
Acestea nu sunt, insg, altceva, decat nihilismul genuin al sufle-
tului rus, constanta culturalg a acestui popor.

Dam aici un scurt tablou gteologicv al acestui nihilism:

duhoborgii care sunt contra serviciului militar, scopqn,
care i§i automutileazg organele genitale, anahoretii care
vor sg imite pe cgluggrii budisti (desigur o dransmisie
culturalg indiana); feodosievskii pentru care salvarea
consistg in pgcatul concubinajului; omordtorii de copn
care considerg ca o datorie sfântã 4, omoare unul din
copii lor inainte ca acesta sg fi päcdtuit; omorettorii si
strangulatorii, care fac eutanasia rudelor §i prietenilor
bolnavi; numdrdtorii care altereazg calendarul oficial,
dupg o carte ce ar fi cgzut din cer; suspindtorii care
nu se roagg, ci susping in f a4a altarelor; autocrematorit
care se inchid in casg cu toatg familia si apoi ii dau foc.

Nihilismul este pentru Rus un fel de imperativ categoric de

. ordin hiperemqional, un fel de exaltare supraeuforica. Tinta
acestui nihilism nu este atAt persoana propriedin cauza ace-
lei adesprinderiD animice la care ne-am referitci insgsi Uni-
versul. Radäcina psihologicg a mesianismului rusesc constä
tocmai in acest nihilism. Rusul se afla cuprins de o adevaratg.
 RUSIA OMUL, CULTURA, ISTORIA 93

betie pentru Nimic, pentru distrugerea a tot ceia se poate in-

semna existentä: existenta umana, istorica, culturalä.
***

Mitul Moscova a treia Roma, pe care il proclama in secolul

al XVlea faimosul staret Filaftei, a cuprins din ce in ce mai
mult sufletul rus, pang a devenit o adevarata obsesie istorica.
Mesianismul rus, a gasit in aceasta obsesie un punct sigur de
fixare. Insa afirmand Moscova, se nega in fapt Roma. In modul
acesta complementul Bizan%-Kiev, s'a transformat acum in po-
laritatea Roma-Moscova.
In timp ce Luther predica conservarea teternului uman* in
lume, nihilismul cere totala lui disparitie. Cere finis munclz,
Apocalipsul. Rusul vrea din tot sufletul sa asiste la sfar§itul
Istoriei. Ce altä- semnificat,ie poate avea aSenzul Istoriei» a lui
Bercliaev? Bakunin clameaza ca qImparatda» va sari in aer,
insa, vrea ca aceasta sa se intample sub proprii sal ochi. Gogol
(Suflete moarte) trae§te in plina nostalgie a sfar§itului lumei.
Herzen (De pe malul celalat) stria: 1Traiasca. Moartea,
tradasca, Haosul!». Vrea sa fie calaul trecutului, ceiace nu
inseamna decat disparitia Istoriei. 131trana lume este teribil de
bolnava §i trebue sa dispara. Soloviev, in ultima sa opera. (Trei
convorbiri), prevede prabu§irea totala; acum nu mai crede in
reconcilierea pe care a predicat-o in (4Rusia §i Biserica Univer-
sala». Pentru Tolstoi, genul uman trebue sa Mara. Dostotievskti
presimVa apropierea sfar§itului lumii. Merejkovskij, in 4Atlan-
tida. pare deosebit de incantat ca Ru§ii vor asista la sfar§itul
lumii. Iar Petchorin exclarna: Ce dulce este sa a§tepci präbu§i-
rea! (V. W. Schubart, op. cit.)
Fiecare popor intr'un anumit staciiu istoric are o con§tiin%a
mesianica. Pe cand insa mesianismul european-cu tot egoismul
sau inerent are un sens istoric creator, mesianismul rusesc este
lune:al* destructor. Este doar un mijloc pentru a realiza nihi-
lismul universal. Slavofilismul §1 patriotismul rusesc pe deopar-
te §i socialismul pe de altaoricat ar I:Area de paradoxal
au o radacina comunã: omul rusesc. Cum s'ar putea explica
aldel c. socialist ca Herz.en §i nationalisti ca Leontiev sä fie
do aeord asupra destinului §i misiunii Rusiei? Atat panslavismul
94 C.-L. POPOVICI

cat si socialismul rusesc sunt niste imagini culturale care ser-

vesc acelas scop, prabusirea universala si nu sunt in definitiv
altceva decat transpunerea teologica, a superstiVilor sectelor
populare menVionate.
Contradictia sufletului rusesc, pacat-mantuire, distrugere-
salvare, nu este altceva dectit desajustarea psihica mentionatd.
Träsäturile psihologice a celor doua rase fundamentale ce stau
la baza poporului rus, nu au ajuns la un echilibru real, §i au
ramas astfel intr'o intensa polaritate. Senzul distrugerii ca trása-
turl tipic rnongolica si acel al mantuirii, trasatura tipic indo-
germanica, in loc sä fuzioneze intr'o doctrina coerenta (vom
vedea indata ca Rusul nu are «alma naturaliter christiana0 au
ramas intr'o stare de permanentä criza.
Religiozitatea rusa se elà sub semnul Apocalipsului, ceia ce
Inseamnä distrugerea lumii seculare. Senzul nihilist al sufletului
rusesc isi gäsi in afabulatii JudecaVii de apoi modul optim de
a se Irealiza). Rugaciunea cmujiculuiz., starea de psihoza colec-
tiva pe care o iau manifestaVie populare, fanatismul si mai ales
teribila frica de diavol, precum si putina incredere ce are in
iertarea lui Dumnezeu, constituie aspectele cele mai caracteris-
tice ale acestei religiozitap.
CAnd Dostoievskij cerea anexiunea Bizant,ului la Rusia, pen-
truca de acolo «Imparatia) sa, poata comanda in toata, lumea,
se intemeia inainte de toate pe universalismul greco-ortodox.
Insä ortodoxia bizantinului nu este ortodoxia crizei. Salvarea nu
constituie o problematica de tip apocaliptic. Ortocioxul «adeva-
rat) sta in extaz asteptand ca qtranscendentul» sä coboare spre
sufletul slu, deschis ca o cupa. Escatologia sa este aceia a so-
fieiz., aclica a starii de eschilibru intre ordinea temporala, si
ordinea spiritual, a lumil. Fundamentarea sa spirituala se ga-
seste atat in Platon cat si in Plotin, sau In Sfantul Ion Darnschi-
nul, care sunt archetipurile sale teologice. Fundamentarea sa.
temporala ca «Biserica) este Sfanta Sofia de la Constantinopol.
Fao, de aceasta stare de lucruri, apare evident, ca nici senzul
teologiei unui Dostoievskij, Soloviev, Bulgakov, Florenskij ori
Berdiaev, nu este acela al filosofilor citatd, nici 8.tmosfera),
spiritul bisericei rusesti nu este tocmai acela al Sf. Sofii. Sufletul.
 RUSIA: OMUL, CULTURA, ISTORIA 95

apocaliptic rusesc nu poate, organic, structural, accepta o doc-

trina soflanica a salvärii.
Daca pana la mongolizare Slavul indoeuropean a putut avea
o vocatie pentru aceastä perpectiva, dupa mutatda rasiala care
l'a rebarbarizat, calea gsofieiz, i s'a inchis pentru totdeauna.
Rusul este fiinta problematica prin esenta; de aceia proble-
matizeaza totul. Este consecinta imediata a lipsei lui de echili-
bru interior. Aliosa Karamazov in care Dostoievskij prefigureaza
arhetipul credinciosului rus, problematizeaza incontinu. Proble-
matica rusa este prologul anarhiei tuturor valorilor §i nu a
erarhiei lor, asa cum se intampla cu problematica Germanului.
Si aceasta, pur i simplu, pentruca, Germanul are spiritul filo-
sofic, pe cand Rusul nu. Nu trebue confundat cu Filozofia, 1 cu
atat mai put,in cu Metafizica, eticismul psihologizant al teologiei
rusesti, pentruca de o filosofie rusa-afara numai de una reli-
gioasä-nu se poate vorbi.
***

Desi galeria eroilor rusi creatä de literatura ruseasca este

vastisima, lipseste desigur un reprezentant al tipului (sau intr'un
limbaj antropologic al fenotipului) rusesc in integrum. Ace la
care i se apropie mai mult este Ivan Karamazov. Dupa cuprinza-
toarea analiza pe care o face acestui personagiu, Hans Mayer
(Gescht. d. Abendltindischen Weltanschauung), Ivan este pro-
totipul unei anumit stil de viata, al rebeliunii, al anarhiei, produ-
se de opoziVa intre dragostea si ura catre Dumnezeu. Ivan este
tipul omului rus «infectat) de intelectualismul occidental. (Vom
examina mai pe urnid aceastä opozitie culturala.) Nu crede in
ordinea interioara a lucrurilor, ci inteun ablestemat haos in care
clomnesc diavo1ii. Omul a fost facut dupa chipul i asemanarea
diavolului care claca intradevar exista, nu face decat sa chinue
copli nevinov4i, cea ce este cea mai mare perversitate. Ivan nu
poate intelege fatd de realismul acestei lumi, impacarea «Jude-
catil de Apoil) ca armonie eterna, in timp ce toate crimele raman
fart sa fie expiate. Cei torturati nu vor deveni mai buni daca
vor fi torturati. Astfel Ivan nu poate gasi nici o legatura intre
Iad i Armonia Universala. Nu vrea aceasta armonie din dragoste
96 C.-L. POPOVICI

pentru umanitate. Este nihilistul perfect. Biletul de intrare in

Armonia Universall se plateste prea scump, aa ca in calitate, de
om onest ce este, renuntã la el. Pentru Ivan, atat Dumnezeu cat
§i Diavolul sunt probleme insolubile, ori poate sunt doar ni§te
lucruri pe care le reflecteazd con§tiinta s'a; Ivan este con§lient
ca demonul II sala§lue§te in suflet, ca in carnatie atot ce are mai
abject persoana sa. «Tu e§ti eu!exclamainsa sub altä masa-,
e§ti fantasia!) Ivan preveda prabu§irea finala prin desfacerea
de Dumnezeu, dupa o perioadä geologica. Astfel va apare omul
nou, Tltanul. Omul este pieritor; nu exista inviere, Insa§i Dos-
toievskij prin Ivan desminte existenta lui Dumnezeu. Fara
Dumnezeu t fa.ra Inmortalitate ii este ingaduit omului sa, fie el
insu§i Dumnezeu §i sä despretuiasca, impedimentele morale al
omului-servitor, de mai inainte.
Daca Ivan nu reprezinta-cum s'a mai spus-tipul complet al
Rusului, nu este mai putin adevarat ca este acela care ca un fel
de numitor comun i se apropie. Ivan, ca fenotip cultural, este
Don Quijote, Faust, ori Hamlet-ul Ru§ilor.
Ar fi imposibila o visiune a sufletului cultural rus con-
temporan, färà un examen al comunismului. Vom incerca sä-1
facem, insa numai din punctul de vedere care ne interesezl, aici.
adica antropo-cultural. Acesta este, de altfel §1 senzul sat' mor-
fologic, sub care privim fenomenul rusesc.
Ca forma de cultura, comunismuldupa, cum se tieconsti-
tue o anumita aplicatiune a conceptului hegelian de Spirit ca
ratiune universala a Istoriei. Este deci in esenta lui un concept
idealist §1 rational a§a cum o dovedeste dialectica lui Marx, care
a substituit Spiritul prin Economic, ca ratiune universala a
Istoriei. Acesta este marxismul german pe care l'am putea numi
iilosofic. Ajungand insä in aria «geopsihica) ruseasca, se intam-
pla ceia ce se petrece in mod frecvent cu formele de cultura
atunci cand transgreseaza spatiul in care au fost create §i se
<ciocnesc» cu o alta oWeltanschaunng>; se intampla adica un
un schimb de continut, de accent. Antropologia Culturala ofera
numeroase exemple ale acestei operatii. Trecand deci sub ozodia)
stepei, marxismul se transforma aproape instantaneu intr'un fel
 RUSIA: OMUL, CULTURA, ISTORIA 97

de esapament pentru a da drumul unei irupVi anihilatoare con-

tra tot ceia ce existä pozitiv in Rusia (social, statal, economic)
ca at-do historicus. Fondul nihilist al Rusului facea erupl,ie pen-
tru a cere nu «plus valuta4 or! exproprierea latifundiilor. Acestea
au fost fenomene secundare. Rebeliunea nu se producea contra
unei atari organizari, ci contra organizärii ca atare. Poporul
rus vedea apropiindu-se haosul si apocalipsul sdu. Strafundurile
sufletului colectiv al «Hoardei de Aun aveau Inca nostalgia se-
cretä a vechilor miscari migratorii, care de data aceasta trebuiau
sa se produca vertical. «Mujicul2, in cetarile intraconstiinpi sale,
credea ca cRevoluVa>> este o femee mitologica, ori o Mcarnare
supranaturala oarecare.
Faimosul poem «Cei doisprezece), de Alexei Blok, cel
mai mare poet rus al secolului, desi contine o terna re-
volutionara este in realitate un poem national. Blok a
a presimIit revoluida si sufletul crud si desfranat al ba-
triei sale, cu o viziune intradevár apocaliptica asupra viito-
rului ce-o astepta: In capul asasinilor, hotilor §i räufa-
catorilor, sub steagul insangerat, merge Christos, Incoronat
cu trandafiri albi. Imaginea identica a acestei scene se
realiza mai tarziu, cand pe sträzi, alaturi de afisele revo-
luVionare se expunea in acelas timp chipul Mantuitoruliii.

Ceiace zguduia pe Rus, nu era pofta de proprietate. In Rusia,

proprietarul se considera el insusi ca un detentor precar, care
printr'un fel de mandat popular nu facea decat sa administreze
pamantul. Este cazul ilustrat de Komiakov ori de Tolstoi. Ne-
gustorul credea ca averea agonisitä este facuta prin mijloace
indoielnice. Ortodoxia rusa, inväta numai datoria si nu dreptuL
Burghezismul nu a avut niciodata prestigiu in Rusia si era consi-
derat ca un pdcat. Acestea le gandea toata lumea, credinciosii,
slavofilii, §i to.1i scriitorii rusi. Burghezia insasi, se considera in
stare de umilinta moralä.
Poporul rus, spune Berdiaev (lu nouveau moyen age) nu
este legat de bunurile materiale, de famine, sau de proprietate.
Pentru Rus propietatea nu existä ca drept sacru. El mereu vrea
sä se faca calugär sau pelerin.
7
98 C.-L. POPOVICI

Cand rd.sboiui din 1914-18 aduce cu el inevitabila crizd in-

terra, marxismul gds1 atunci momentul istoric pentru a des-
läntui revolutia. Dupd cum am mai spus, esenta revolutiei, nu
era social-economicä. Intelectualii ru§i prerevolutionari, observa
Berdiaev (ib. id.) nu urmdreau scopuri sociale, ci vroiau numai,
salvarea Rus lei in afara interventiei Bisericei. Dostoievskij con-
sidera socialismul ca o idee religioasd, care nu era alta decat
ateismul.
Aceasta mutatie culturald dela marxismul hegelian la mistica
revolutionard, care s'a operat in Rusia, constitue un fenomen
absolut inedit. Petru cel Mare, care este primul revolutionar rus,
desi a realizat reforme occidentale de mare anvergurd, desi era
un «ilustratz. (prieten personal al lui Leibniz) ,de§i a ameliorat
conditia femeii §i a mujik-ului, a ramas acela§ tar absolut, al
vechiului ideal rusesc, care nu concepe decat un popor, o bise-
Nob si un stdpan.
Cultura europeand nu a alterat catu§ de putin lethos» ul
rusesc, ci din contra, i-a desteptat §i mai mult caracteristicele-i
proprii. Astfel, Somonosov §1Karamsin, educati in Germania pot
fi un bun exemplu. Acesta din urind, prin poeziile sale (Istoria
patrioticei a Imperiului ru.$), a fdcut pe Puskin s eclame: aceas-
td Istorie este descoperirea Americei sufletului rus! (H. Mayer,
op. cit.).
Cu instrumentul cultural pe care 1-1 furnizeaza Europa, Pe-
tru cel Mare nu face decat sd se intoarcd impotriva acesteia,
cdutand sa faca o expansiune catre Apus. Pentru a invedera
aceasta, testamentul sdu este mai mult decat edificator. La fel
au fAcut Tamer lan, la fel au facut §i Elisabeta §1 Caterina II
(de altfel mare admiratoare a lui Voltaire).
Toatd ideologia qintelighentiiv ruse, nu este decat un perma-
nent protest contra Europe!.

***

Nu este cazul sà ne referim la evolutia istoricd a poporulul

rus pentru a vedea cum acesta, sub presiunea unor anumite
forme culturale europene, nu a putut face altceva, decat sd le
adopteze. Ceace ne interesazd aici, nu este istoria unei anumite
 RUSIA OMUL, CULTURA, ISTORIA 99

forme de cultura, ci morfologia ei. Numai asa se poate evidentia.

4Weltanschauung)-ul unui popor.
Astfel, ni se poate revela cum indargul formelor culturale
de tip european se gaseste invariabil omul rus, cu visiunea lui
specifica asupra lumii. Una din aceste forme fundamentale este
Imperiul, care desi luat din Bizant (si a carui structura este aceia
a cezarismului roman), in aria istorica, ruseasca devine un con-
tra-senz. Cesarismul roman era un instrument istoric (cultural)
pentru creatia unei lumi, acel orbis rornanus. Acesta a insemnat
o expansiune cu scopuri pozitive. Dincolo de forma istorica.
stätea homo romanus cu toate virtualitatile sale istorice. In
schimb, imperialismul rus atat in structura sa imediata cat si
in ultimo, sa teleologie, inchide pe omul rus, pentru care, ca si
pentru Tamerlan sau Ghinghis-Han, nu existä Istorie posibilä:
specificul san animic-dupa cum s'a vazut-este total anistoric.
Orice «civilizare» pentru omul rus nu inseamna altceva decal
un mijloc, constient sau nu, care sa, duel la o nouà «barbari-
zare). Civilizatia ruseasca este o forma antitetica de cultura.
Asti el expansiunea rusade totdeaunacdtre Occident, nu re-
prezinta nici macar implantarea unei noui ordine istorice, ci
inseamna pur i simplu distrugerea oricarei Istorii posibile.
Neo-imperialismul rusesc, adica comunisMul, nu este decal
o versiune moderng a acelor marsuri ciclice care Inca din epoca
paleolitica le intreprindea contra Europei omul migratoriu al
stepei. Vazand aceasta constantei, nu este de mirare ca. comu-
nismul sa se adapte la linea traditional, a acelui mesianism
anihilator, de care s'a vorbit mai sus. Acest lucru s'a putut vedea
Inca din primele momente ale revolutiei.
Specificul sufletului rusesc s'a revelat in polaritate cu mar-
xismul german in violentele esiri ale lui Lenin impotriva trnala-
diei infantile3 care era pentru el marxismul european, in po-
lemicile dintre Bukarin-Pletkanov contra scoalei austriace, re-
prezentata prin Kautzki §i Adler, precum i impotriva socialis-
mului celei de a doua internationale. Numai asa se poate explica
definitia sarcastica--si profeticaApe pe care o dadu insusi
Marx mesianismului comunist rusesc, pe care il califica drept
credinta in renovarea Europei prin mijlocul knutului si al ames-
tecului de sange european cu sange calmuc.
100 C.-L. POPOVICI

IlvLarele istoric Eduard Mayer ale drill priviri erau obipuite

scruteze ceva mai departe de suprafata evenimentelor ime-
diate, a profetizat revenirea precipitata a comunismulu pe albia
traditionala, a Istoriel ruse.
Lenin insu§1, a spus ca atunci cand Rusia va fi bol§evizata,
vom fi patrioti ru§i §1 nu vom pregeta s luptam in contra ve-
cinilor no§tri, dacä interesele patriei §1 ale revolutiel o vor cere,
(G. Uscatescu, El Problema de Europa.)
Berdiaev (Un nouveau Moyen age) demonstreaza cu o cla-
ritate meridiana, esenta teologica a comunismului, tot a§a dupa
cum am spus ca. Dostoievski a demonstrat esenta teologico-
religioasa a ateismului §fi a socialismului rusesc. Ortega y Gas-
set (La rebeliOn de las masas) spune textual. <a§tept cartea In
care marxismul lui Stalin sa, apara cuprins in Istoria Rusiei.
Ceia ce existä in Stalin cu adevarat tare este ceiace este cu
adevarat rusesc §i nu marxist.)

***

Reactiunea pe care a de§teptat-o comunismul rus in Occi-

dent, a fost de aceia§ substanta ca §i aceia a acestui comunism,
adica de ordin antropologic, caci inainte de toate este vorba de
om. Anticomunismul european nu este altceva in substanta lui
intima decat un raspuns national in fata unei pozitii nationale.
Elementul economico-social al comunismului nu este un produs
rusesc, ci o mo§tenire a Iluminismului european. Ace la§ Ilumi-
nism stä in parte §1 la baza anticomunismului, adica a revolu-
tillor nationale europene, care nu sunt catu§ de putin 4reactio-
mare». Sunt, pentru a utiliza o faimoasa expresie a lui Jaseph.
cle Maistre, nu contrariul unei revolutii, ci o revolutie in senz
contrar. Fascismul, National-Socialismul, Falangismul, Legiona-
rismul, reprezinta asemenea revolutii in senz contrar, forme
asemanätoare in aria culturii europene, cu o morfologie euro-
peana-ceiace nu se intamplä cu comunismul, insä in acela§ timp
§1 cu un continut national specific, ca §1 comunismul. Adevarul
acestei afirmatii devine §i mai evident dad, ne gandim ca in-
läuntrul comunismului o serie de puternice l permanente de-
ectiuni d natura pronuntat nationala, au redeschis vechea
 RUSIA: OMUL, CULTURA, ISTORIA 101

dialectica istoricg intre imperialismul rusesc (comunism) 1 Intre

tgrile comunizate.
Anticomunismul nordamerican are ca substrat ideologic na-
tionalismul, ca apgrare a apatriei americane), amenintata nu
de o doctring ideolo6ca. (aceasta vine In randul al dollea) ci de
o tputere streingt., In spetg, imperialismul rusesc.
Prima observatie de ordin istoric care se profileazg este
aceasta: comunismul ca trevolutie mondiala» se secularizeaza,
In senzul cg, dominanta sa internationalacare de fapt a fost
o utopiese transforma, in nationalacare de fapt a fost
fenomen istoric inedit, ci constitue repetarea unei Iconstante)-
si se intampla cu toate stilurile sau formele istorice de Cu lturg.
Pleaca dintr'un anumit loc, au o anumitg expansiune, cuprind
o arie supranationalg si sfgrsesc prin a se natdonaliza.
***

Ed. Spranger intr'un important esseu (Probleme der Kultur-

morphologie), sustine cä dealungul creatiilor culturale ale unui
popor Lstoric accesibil, In ciuda tuturor schimbgrilor istorice care.
II pot afecta, rgmane identic caracterul sgu esential, adicg o
sfera de dispozitii si tendinte constante si care in acelas timp
denot g. tun mod mai profund de a vedea:o.
In ceia ce priveste poporul rus, credem ca, am putut lamuri
cum acesta parcurggnd avatarurile Istoriei a rämas acelas. Sau,
spus cu alte cuvinte, omul rus nu a variat radical din epoca
ultimei lui formatii antroporasiale si geofizicesi pang astazi.
Ca atare, polaritatea Europa-Rusia, nu este o chestiune care
sg implice solutii de tip istoric sau cultural, ci pur antropologic,
ceiace nu numai pentru moment, dar 1 pentru epocile istorice
viitoare, ne pare cu totul problematic.
 DIN CERNAUTII LUI EMINESCU
DE GRIGORE NANDRIS

NJ u clorinta de a stimula durerea m'a indemnat .sa scriu

aceste note. Le scriu cu credinta cg, trebuie sa läsam celor ce
vor veni unele lucruri pe cari le §tim i cari altfel ar dispare
odatä cu noi. Ele meritä sä fie increstate, oricgt de modeste
ar fi acele evenimente, §1 chiar daca legatura lor cu viata lui
Eminescu ar fi numai indirectg, §1 secundara. Timpul care
inghite toate, a §ters atatea amintiri sl a distrus atAtea ele-
mente cari leaga epocele istoriei noastre intre ele, Incgt §i
lucrurile cele mai mici i§i au valoarealor.
Al doilea motiv care m'a determinat sa, scriu aceste amintiri
este obligatiunea de a rectifica o parere ce rni s'a atribuit despre
originea lui Eminescu de catre unul dintre biografii poetului
nostru.
Voiu incepe cu acest din urma epizod. In voluminoasa-i
biografie a lui Eminescu, G. Galinescu, actualul academician
reperist, imi atribuie cu ironie pärerea ca Eminescu ar fi de
-origine polong. Citez locul: 1Cei cari sprijing, aceasta inrudire
au bagat de seama, cu multä perspicacitate, ca cei mai multi
dintre Eminovicenii bucovineni §i basarabeni se chiama tot
Mihai. Ergo h. (G. Calinescu, Viata lui Mihail Eminescu, vol. I,
p. 10). Aceasta afirmatie a biografului eminescian arata doar
graba cu care el sl-a scris lucrarea prolixa, nu totdeauna
intemeiata pe fapte, adesea umflata de imaginatie §1 de
conj ectura.
Nu am sprijinit originea polong, a lui Eminescu. In biblio-
grafia dela sfdr§itul volumului se poate gasi citat articolul
meu publicat in Junimea Literarti din Cernguti (XII, 1923,
104 GRIGORE NANDRIS

pp. 86-90). Pe acest articol i§i intemeiaza, G. Calinescu acuzatia.

Oricine va ceti bisä acel articol va vedea cä nu fac cleat se,
inregistrez o legenda mai mult in legaturä cu numele scriito-
rului nostru. In jurul originii §i a numelui lui Eminescu s'au
tesut multe legende, cum se intampla totdeauna cu oamenii
carl ies din comun. La legenda cunoscuta, despre negustorul
turc Emin Effendi, casatorit in Moldova cu o Romanca, §1 la
aceea despre un of iter al lui Carol XII stabilit in Suceava dupl.
lupta dela pultava, la legenda polona de care ne vom ocupa,
doritorii de senzational ar mai putea adaoga legenda scriito-
rului aventurier rus F. A. Emin (1735-1770) autor de romane
de dragoste §i de aventura. S'a nascut undeva in Po Ionia sau
ia Ucraina, a trait prin Turcia ca ienicer turcit, a ajuns in
Londra unde s'a recre§tinat, s'a intors In Rusia unde a ajuns
interpet §1. intim al tarinei. Toate aceste legende nu pot schimba
originea de Oran bucovinean a lui Eminescu.
Pe cand ma gasiam la studii in Po Ionia, imediat dupa primul
razboi mondial, a venit sä m. vada, un Polon din Cracovia. Se
chema §i el Eminowicz. Batranul pensionar pierduse, in razboiul
abia incheiat, pe unicul lui fiu, student cu talent literar. Cu
pioasa iubire de pärinte, el culesese §1 publicase intr'un volum
poeziile fiului salt. Cand I-am intalnit mi-a vorbit §i de un
frate al sax, om de litere care traia pe atunci n Var§ovia.
Batranul imi dadu arborele genealogic al familiei sale. In
dorinta de a stabili o legatura intre familia sa §i poetul roman,
arborele genealogic presupunea cä un membru al familiei ar fi
emigrat in Moldova. Aceasta, conjectura nu era intemeiata pe
nici un fapt precis. Ea exprima doar dorinta de a gasi legaturi
genealogice cu un poet de geniu din alta literatura. In articolul
amintit airegistram legenda l publicam arborele genealogic
cu titlu de curiozitate. Biograful Calinescu probabil neavand
timp sä citeasca tot materialul referitor la viata lui Eminescu,
s'a inspirat din titluri ci a atribuit altora pareri pe cari nu
le-au avut.
Amintesc in legatura cu aceasta un alt amanunt din bio-
grafia eminesciana. In anul 1819 se gasia la judecatoria din
Vijnita, pe malul Ceremucului care formase hotarul istoric
 DIN CERNAUTII LUI EMINESCU 105

dintre Moldova si Pocutda, un functionar care semna Michael

van Eminowicz. Nu putem §ti daca acest personagiu avea sau
nu avea vreo legatura cu Eminovicenii din Calinestii lui Cupa-
rencu, locul de origine al familiei poetului. Dar nici nu putem
respinge aceasta legaturä, cum face G. Calinescu, pe motivul
titlului de noblete austriaca von, care 1-ar lega de §leahta po-
lona. Dimpotriva daca admitem di familia lui Eminescu e din
neam de raze§, atunci aceasta prepozitie 11 apropie pe acel
Michael von Eminowicz de neamul Eminovicenilor din Cali-
nestii lui Cuparencu. Tuturor raze§ilor §1 mazililor din Moldova
de Sus, anexata de Austrieci in 1775, li s'a recunoscut rangul
de nobil. Sate Intregi de oameni saraci §i bogati, descendenti
din raze§ii agezati de voevozii Moldovei la granita Pocutiei
semnau Ora in zilele noastre nu numai cu titlul de, ci §i
cavaler de. Vijnita se gase§te intr'o regiune raze§easca des-
nationalizata. Raze§ii moldoveni se deosebiau de Rutenii imi-
grati din Galitia prin aceste titluri recunoscute de autoritatile
austriace. Ei nu vorbiau romane§te, dar cea mai mare insulta
ar fi fost sä le spui ca nu-s Romani. Aceasta aratä ca nu
oricine nu vorbe§te române§te nu-i Roman, precum nu oricine
vorbe§te romane§te e Roman. Unul dintre ace§ti razes'. inte-
lectuali, Dionisie cavaler de Bejan, pre§edintele Societe-4ff pen-
tru cultura si literatura romdnd din Bucovina, a prezidat la
Unirea Bucovinei, In 1918. Printre intelectualii raze§i a fost
Mitropolitul Vladimir de Repta. Nu e exclus ca §i Michael von
Eminowicz din 1819 sa fi fost razes din aceste regiuni buco-
vinene.
Terminatia numelui Eminovici, schimbat la sugestia lui
Iosif Vulcan in Eminescu, nu are nici o semnificatie etnica. Ea
este vestigiul unei mode literare care a dominat un timp viata
noastra culturala. Atata §i nimic mai mult. Dupa aceastä
teorie etnica nici Mickiewicz, nici Sienkiewicz, nici Kasprowicz
n'ar fi Poloni, pentruca, terminatiile numelor lor nu sant polone
§i au aceea§ origine ca si terminatia numelui Eminovici.

***
106 GRIGORE NANDRIS

In anii dintre cele doua razboaie, dorinta de a cerceta la

fata locului originea lui Eminescu m'a dus de mai multe ori in
satul lui de ba§tina, Cdline§tii lui Cuparencu asezat pe vechea
frontiera dintre Bucovina $ Moldova, in judetul Suceava. Des-
pre Eminovicenii din Caline§ti scrisese profesorul din Cernauti,
V. Gherasim. Nu am mers cu speranta de a afla ceva nou, ci cu
gandul pios al pelerinului doritor de a calca pe locurile stra-
bunilor geniului care-i incantase copiläria. Ultimul membru
barbat descendent din Eminoviceni murise. El era Vasile Pe-
trea, fiul lui Ion Florea casatorit cu o vara a lui Eminescu,
o fiica a lui loan Eminocivi (t 1877). Trala inca fiica lui Vasile
Petrea, Axenia Hutan disatorita cu fiul unei Rutence, Eudochia.
Cat lmi amintesc, acel sot al Axeniei era fiul natural al Eudo-
chiei. Aceastä ultima descendenta din Eminoviceni nu mai
vorbia romaneste.
Batrana m'a primit cu multä neincredere, caci Ina credea
agent electoral $ nu intelegea de ce-mi pierd vremea cu o baba
fara vot. Era in vremea unora dintre acele campanii electbrale
care rascoliau viata pacinica a bietelor noastre sate §i care au
contribuit in mare masurã sa schimbe infOti§area patriarchalä
a vigii noastre rurale.
Urma§a Eminovicenilor m'a primit in ponatul de lama casa
alba, acoperita cu sindrilA, de unde se vedea o vale larga,
deschisa spre Moldova. Ea supraveghea, sub un par batran, un
card de purcei ce 'se Itighesuiau la o troaca plina cu hrana.
Cateva complimente mAgulitoare la adresa micilor fapturi
dolofane, au spart neincrederea batranei. M'a poftit sä stau
pe prispa, de unde i§i putea admira bogat.la gospodarlei mo-
deste. Mi-a spus ca ea e ultima din neamul Eminovicenilor din
satul ei. Viata el nu avea nimic deosebit de a anonimilor näscuti
§i morti sub acoperi§ul aceleia§ case, crescuti 1n umbra acelormi
pomi, muncind Lana acelea$ ogoare, depanandu-si En viata In
alternarea regulata a anotimpurilor, ritmata de munca variatä
de ele §i de capriciile atmosferice. Cuno§tea vag un singur
fapt in legatura cu poetul nostru. Auzise din batrani ca cineva
din neamul lor a plecat din sat incolo, in Moldova, unde a ajuns
domn mare §1 s'a facut bogat. Acel cineva nu putea fi unchiul
 DIN CERNAUTII LUI EMINESCU 107

poetului, Stefan, care a disparut in Moldova §1 a murit calugar,

ci tatal lui Eminescu, Gheorghe Eminovici, nascut in 1812. El
a mers la scoall in Suceava, iar mai tarziu a trecut in Moldova,
ca administrator de mosie.
***
Deci cand baiatul de scoalä, Mihail Eminovici, a venit la
Cernauti, in 1858, el n'a intrat itntr'o lume cu totul straina de
traditia familiei sale. Doar ca parintdi lui isi schimbasera satul
din Caline§ctii Bucovinei, la Ipotesti, Yana Botosani. El avea
greutati cu limbo, oficiala de predare, dar aceasth, piedica
statea in calea tuturor micilor sateni din Moldova de Sus, cari
plecau din satul lor in oras, la scoala, dela oi la invatatura,
printr'un fel de noua transhumanta, ducandu-si merindele la
§coalä, in aceeasi desagi, in cari au dus sambria cosasilor si
präsitorilor, sau au urcat muntele cu sarea oilor. Toti acestia
au trait in Cernauti viata pe care a. trait-o Eminescu.
Traditia vechei Moldove era materializata aid si in §coala
primara la care a urmat Eminescu. Era cea mai veche scoala
din Moldova, zidita din piatra, de Grigore Ghica, spunea tra-
ditia, iinainte de sfäsierea Moldovei. Ea a dainuit pana in zilele
noastre, in vechea strada Scorn, numitä mai tarziu strada
Maresal Averescu, doar el pe vechea temelie solida se mai
indltase un modest etaj. Inainte de Unire, aceastä small nu
apartinea statului, ci bisericii ortodoxe romane.
Eminescu a urmat la aceastä scoala (gr.-or. National-Haupt-
schule) clasa a treia si a patra din Sept. 1858-Iu lie 1860. Primul
lui invätator o fost Iancu Litviniuc (semneaza Joanne Litvi-
niuk) tatäl lui Numitor Liteanu si a profesorului de liceu Amuliu
Liteanu, fostul presedinte al societatii muzicale egArmonia,.
Numele acesta, ca al celorlaltd invatatori ai lui Eminescu,
suna foarte rebarbativ pentru urechile nationaliste ale acade-
micianului reperist G. Calinescu, dar sub stapanire straina
acesti Moldoveni au fdcut carte romaneasca. Din Sept. 1860
pana'n April 1863, Eminescu a urmat la liceul de stat, iar in
1864-65 studiaza in particular in Cernauti. Plecarea lui din
Cernauti coincide cu plecarea trupei de teatru a doamnei Fani
108 GRIGORE NANDRIS

Tardini, in primavara anului 1865, dar in Ianuarie 1866 el e in

Cern6uti din nou si public& prima sa poezie oLa moartea lui
Aron Pumnub, hi brosura colectiva, cd.dcrimiorele invadeeilor
gininaziagi din Cernduti la mormantul preaiubitului lor pro-
f esor Arune Pumnulz.. La acelag liceu au urmat patru frati
ai lui Eminescu, fAx5, ca vreunul din ei sä fi terminat cursul
complet.
Am avut norocul O.. urmez la aceeas scoalg, primar& in
Cernanti. Vremurile II schimbasera, atmosfera. Tot felul de
limbi rasunau intre zidurile unde-si incepuse inv&tatura Mihail
Eminescu. Unul dintre fostii lui dasali era incg in viat& si
nu pierdea nici o saptamana Mr& ca sI intre in c1as6,
sã ne aminteasc& trecerea prin acea scoala a gloriosului s'au
elev. Bätranul Iancu Litv1niuc ne dádea In acelas timp si ate
o lectie de economie, pe care o repeta probabil de pe vremea
and dasalise pe Eminescu. Obicinuia sA scoat a. din buzunarul
redingote1 un creion de lungimea unui deget si, cu o voce stinsa.
ca de pe altá lume, ne spunea a are acel creiOn de' and era .
mic ca noi. Evident a scris tot timpul cu el. Noi ne minunam
mult de calit&tile creionului fermecat, dar cand in sApta.mana
urm&toare creionul se mai lungea cu un deget admiratda
noasträ devenia mai sceptia. Dasalul lui Eminescu era foarte
multumit cu gloria fostului sail elev si ni-1 dAdea drept pildl
de urmat. Nu prea intelegeam nol despre ce e vorba. Pe acea
vreme ins& se comemora poetul german Schiller si am primit
din oficiu ate o brosurä cu chipul poetului german. De asta
data dasalul lui Eminescu a ash un termen de comparatie
si ne-a convins a fostul lui elev e mai mare decät poetul ger-
man comemorat in toate scolile. I-am pastrat lui Iancu Lit-
viniuc o ploasa amintire pentrua a fost dasalul lui Eminescu.
delalalt dasal de românl a avut o influent& adanca,
asupra lui Eminescu in Cernauti. Liceul la care preda Aron
Pumnul era in centrul orasului, unde dupa 1918 a functionat
Liceul <gAron Pumnub>. Dasalul locuia in cealalt5, parte a
orasului, spre miazAzi, intr'o cAsuta, din ulita care leaga
suburbiile romãnesti, MAnastiriste si Rosa. Aici locuisera fratii
lui Eminescu, si aocietatea pentru culturd x. preg&tia achizitio-
 DIN CERNAUTII LUI EMINESCD 109

narea acelei casute, cand ne-a surpins invazia barbara din 1940.
Nu multi ani inainte de aceasta invazie, un Roman cu dra-
goste de trecut imi incredintase inelul de nunta si certificatul
de botez al lui Axon Pumnul sosit la Cernauti dela Blaj. Am
lasat aceste relicve in Muzeul ISocietdtii pentru cultur62., care
adapostia multe amintiri si obiecte de arta din trecutul Bu-
covinei. Infiintarea acestei vechi societati culturale coincide
cu sederea lui Eminescu in Cernauti. Aceasta societate de
initiativa particulara fu infiintata in 1862 de generatia inte-
lectualilor patrioti, cari la 1843 adapostisera pe luptatoril ro-
mani pentru libertate refugiati din Moldova. Prin evenimentele
dela 1848, Bucovina isi ca§tigase autonomia fata de Galitia cu
care fusese incorporata. Hurmuzachestil, Zotenii, Flondorenii,
Starcenii au creat atunci Societatea pentru culturd, cel mal
Ina lt for national al Romanilor bucovineni. Fiecare dintre acei
boieri a fost pre§edinte sau vicepresedinte al Societgii pentru
.culturd alaturi de mitropolitii provinciei.
Societatea pentru culturel, creata, in acela§ timp .cu Astra
transilväneanä a fost caminul vietii romanesti In epoca sta-
panirii sträine. Ea a pregatit generatille pentru ceasul cel mare
al Unirii. Ea a creat invatamantul primar particular romanesc
si a luat toate initiativele culturale si pdlitice in viata Roma-
nilor bucovineni. Activitatea ei a fost incoronatä de reintoar-
cerea provinciei la vechea NIoldova.-Actul istoric a avut loc in
vechiul ei Palat National, iar congresul unirii a fost prezidat
de pre§edintele ei de atunci, raze§ul Dionisie Bejan. Aceste
evenimente nu sant decat rezultatul istoric al unei activitati
indelung pregatite. Radacinile acestor evenimente sant infipte
in acele vremuri de patriotism, hränite de vigoarea spiritului
eminescian al generatiilor cari au urmat dupa congresul dela
Putna, organizat de Emlnescu, delegat al societatii tRomdnia
Jund) din Viena. Acest congres a avut loc in 15/16 August 1871
§i a avut drept scop fixarea drumului ce trebuia urmat de
tineretul universitar roman pentru realizarea idealului national.
La Putna avea sa se puie bazele unei organizatii unitare a stu-
dentimii romane. Acest scop n'a fost atins. Eminescu n'a reusit.
AmAraciunea lui exprimata intr'o intrebare pusä unuia dintre
110 GRIG ORE NANDRIS

prietenii sal, este actuala i astazi: «Cum se poate c atatea

sute de capete puse la un loc, nu pot gandi nici cat un singur
cap sanatos?:.
Intre cele doua rdzboaie mondiale, ctitoria generatiei dela
1848 a fost reorganizata §i adaptata la noile conditii de viata.
Ea a pastrat insa principiul de baza al existentei ei: initiativa
particulard. Para suport din bugetul statului §i din fonduri
publice, Societatea pentru culturd a creat o retea de amine
culturale §1 biblioteci, ateliere de munca, institutii sociale in
zeci de sate din nuCovina, Basarabia §i Moldova de nord. La
centru a avut doua internate pentru copii de sateni, cu o medie
anuala de 350 de elevi i meseria§i. Biblioteca l universitatea
sa populard, erau centrul vietii intelectuale a regiunii. Ea a
creat cea dintai universitate tdraneasca. In tipografia sa pro-
prie, cea mai bine echipata din toata Moldova, a tiparit carti
§1 ziare pentru popor. Pe Yana vechiul Palat National ea a

construit, in cooperare cu Biserica Bucovinei, un Palat Cultural

in centrUl ora§ului Cernauti, pe care 1-a inaugurat Regele
Mihai I, dupa recucerirea Bucovinei, in 1941.
Peste toate aceste creatii infdptuite cu efortul desinteresat
al mai multor generatii, apasa acum copita barbarului navall-
tor din pustiurile Asia Acesta a fost destinul eforturilor po-
porului romanesc dealungul veacurilor. Dar, daca bunurile
materiale pot fi confiscate §i distruse de barbari, credinta §i
initiativa personala *lite in atmosfera eminesciana, nu vor
putea fi distruse niciodata. Ele raman samanta binecuvantata
care va rodi iard§ cand va rasdri soarele dreptätii istorice,
dupa, noaptea infernului barbar de astdzi. Cad cat timp va
trM un singur Roman in lutul lui, va räsuna ecoul versului lui
Eminescu, precum rásuna oceanul in scoica aruncata pe tarm.
Si din finalul Doinei va rasuna totdeauna singuna formula
a salvdril noastre: prin credintä l prin luptd. Pesimismul
Doinei este fondul tragic al istoriei romane§ti, dar din durerea
acestui ultim poem al lui Eminescu se desprind doua accente
care inabu§e pesimismul: credinta simbolizatä in persorana
archimandritului, a carui grije e:
 DIN CERNAUTII LUI EMINESCU 111

Clopotele sä le tragd,
Ziva'ntreag5 noaptea'ntreaga.
Doar s'a'ndura Dumnezeu
Ca sa-V mantul neamul tau!
§i lupta al carei simbol e Voevodul dela Putna chemat s5, se
reintrupeze in sufletul etern al Moldovei qi sä scoata dusmanil
din tara:
Din hotara In hotara,
Indra,gi-i-ar ciorile
Si
, spanzuratorile!
COMENTARII SI DOCUMENTE
 PREMISELE UNUI REVIZIONIZM ROMANESC

«Je donnerais bien quelque chose pour savoir exacte-

ment pour qui ont ete réellement accomplies ces actions
dont on proclame publiquement qu'elles ont eté accom-
plies pour la patrie.3.
GEORG-CHRISTOPH LICHTENBERG.

Una din primele manifestdri de putere ale regimului co-

munist in Romdnia, a lost aceea de a revizui toate valorile
noastre culturale .7i politice. Eroi sau poeti socotiti pdnd in
1945 drept fundatori ai Romdniei moderne, din comentarea
actiunilcr fi operei cdrora se hrdneau generatii intregi de
Folari fi de intelectuali, au lost aruncati de pe soclu sau ca-
muflati in ridicule fantasme socialiste. lar din subsolul unei
istorii, peste care timpul trecuse demult echitabilul sau burete,
au lost scoase la iveald personagii ciudate f i adesea anonime
din rdndul cdrora Caragiale iqi recolta pe vremuri personagii
pentru comecliile fi satirele lui realiste. Am putut asista astfel
la transformarea lui Nicolae Bdlcecu in lercu socialist, li la
ridicarea Anei Ipiitescu, istericd apasionaria, a evenimentelor
de la mijlocul veacului trecut, la rangul de precursoare decisivd
a republicii lui Pdtru Groza. Eminescu, urniand ritmul acestui
satanic carnaval cultural, a devenit autorul unui 4Impdrat fi
Proletan), care a fters din opera marelui poet atdt articolele
politice care stiiteau la baza ideologiei noastre nationale, cdt
§i peresiile pe care le murmuram odinioard, in pas cu desfdp-
rarea pasionatd a adolescentei qi a tineretii noastre. Stefan.
cel Mare, aatlet al lui Cristos, Mihai Viteadul, simbol al Euro-
pei cregine, Constantin Brdncoveanu, martir al credintei in.
lap Asiei pdgdne, Brdtienii, ziditori ai unitatii nationale, Re-
116 VINTILA HORIA

gii, in sfdrsit, simboluri ale dorintei noastre de afirmare fi de

libertate, au fast cdlcati in picioare de armdsarii culturii so-
vietice. Kifinevschi a luat locul lui Titu Maiorescu in fruntea
vietii noastre culturale, invdtdndu-ne sd alegem modele de
gdndire fi de inspiratie inteun Rdsdrit care ne-a improscat
intotdeauna cu tenebre fi peste stepele cdruia fruntile lui Can-
temir fi Milescu au incercat in van sci aducd lumina.
Fdrd incloiald, criza romdneascd dintre 1938 fi 1944 a pus in
evidentd multe deficiente culturale fi mai ales politice. Insd
nu e mai putin adevdrat cd aceste deficiente nu aveau nevoe
de o infrdngere pentru a fi revizate 0 nici de prezenta 'pro-
consulilor sovietici pe teritoriul Romdniei spre a fi reparate.
Cum insd nimic nu e mai ireversibil decdt amdnuntul istoric, e
inutil sd speculdm asupra celor ce s'ar fi putut intampla daca...
Mi se pare mai just sd ludm ca punct de plecare catastrofa
inscifi, nu spre a o face sd dispard din trecutul nc,stru, ca in
desenele animate uncle inundatiile sau cutremurele pot fi anu-
late i lucrurile repuse in locul uncle se gdseau inainte prin
simpla vointd a unui f oarece atomic, 0 spre a analiza cu sin-
cet itate evenimente, personagii fi situayi romdnesti din care
falsa noastrd fericire din trecut ne invdtase sd facem Zeit*
4i altare intangibile.
Dacd degctstrul a lost posibil, dacd faimoasa noastrd pu-
tere de adaptabilitate la ritmul civilizatiei f i al progresului a
putut fi tdiatd din ralcicini, dacd dupd un veac de contact
viu cu Occidentul am putut fi aruncati din nou in hrubele
bolnave ale unui Rdsdrit din care, numai scarele ne-a venit
zu prietenie, dacd, in sfdrfit, am fost reintegrati intr'un spa-
yu spiritual, politic 0 econamic din care sperasem sci fi scdpat
pentru totdeauna, e foarte posibil ca toate acestea sa se fi
intdmplat nu numai din vina sau din vointa altora, ci qi din
vina noastrd. E foarte posibil ca multe din monumentele in
fata cdrora ne inchinam cu un fel de respect didactic, cdstigat
pe bancile Foalei §i ale vietii romdne0i, sd fi fost roase de
carii ascunse, pe care unii dintre cdrturarii nostri le-au des-
coperit uneori cu groazd, insd de rontditul sinistru al cdrora
multi dintre conducdtorii no0ri politici nu au putut sau nu
zu voit sd tind seama.
 PREMISELE UNUI REVIZIONIZM ROMANESC 117

Statul democratic romdnesc, dada pe o Constitutie libe-

rald ale cdrei defecte Eminescu le-a semnalat de nenumdrate
ori, a indltat in sufletele noastre mituri a cdror veracitate eve-
nimentele au avut grijci sd o contrazicd. Uluitoarea noastra,
putere de adaptabilitate la progresele occidentului, care consti-
tue mitul major al istoriei noastre recente, poate da loc azi la
aspre comentarii din partea acelora, mai ales, care piatesc in.
inchisorile republicii populare increderea lor nemdrginitd tn
forta ilustrd a acestui mit. Si cleasemeni pot surdde cu antd-
raciune cei care au crezut in mitul unei independence religioase
romdnefti, cu autocefalia cdreea ne-a phicut adesea sd ne là-
lim fi in care ne-am inverfunat sti admirdm un fel de superb&
replica a anglicanismeui protestant. A lost de ajuns o rdstur-
nare de valori politice fi de tratate, pentru ca tiara acestei
qubrede autocefalii sd se rostogoleascd in noroiu fi sd ne rein-
tegrtim intre limitele unui Rdsdrit pravoslavnic, intre care ne
flicusem veacul cu pioasa fi cu falnica coNtiinciozitate.
Intre 1918 fi 1938 in special am avut timp suficient sd ye-
rificdm valorile politice pe care fusese construit Statul romd-
nese modern fi sit tragem concluzii eficace din desfdfurarect
vietii noastre politice interne. Alegerile, f edintele Parlamen-
tului, activitatea fi tapacitatea miniftrilor, mediul politic at
Rontaniei intregite, ale cdrei defecte le vedeam cu ochii no§tri
de cetdteni indignati dar pasivi, ar fi lost destul spre a ne silt
sd ne aplecdm cu oarecare curiozitate asupra ideilor fi asupra
evenimentelor care fdcuserd posibil acest spectacol, de tristd
antintire agi. Insd Istoria ne luase in brate f i ne purtase ador-
mitor prin victorii fi satisfactii-1877, 1913, 1918ca sa ne dect
drumul din pragul unui paradis de glorii fi de galoane sclipi-
toare, in infernul in care ne sbatem de fapte ani. Am lost,
in 1918, poporul cel mai alintat de sfdrfitul rdzboiului, natiu-
nea europeand cea mai rdspldtitd de ruleta pdcii. Am intrat
dupd aceea intr'un fel de perioadd orgiastica din care ne-am
desmeticit abia in acea faimactsd noapte de lunie 1940, in care
un neafteptat ultimatum rusesc ne punea sd alegem intre rtiz-
boiu fi cedarea Basarabiei. Eram atdt de runic*, attit de siguri
contam pe aviatia noastrd, pe tancurile pe care le vedeam de-
118 VINTILA HORIA

fildnd de 10 Mai, pe fortificatiile «inexpugnabile» care incon-

jurau Tara cu un zid de foc §i de otel, incdt am ales cea de
a doua alternativd Lard niciun fel de qovdire morald.
Este de ajuns s frunzeirim literatura noastrd clintre 1920
i 1940 pentru a intelege mai bine aceastd epocd cle orgie na-
tionald. Romanele acestor cloud decenii stau eternd mdrturie
de haosul sufletesc in care azusem, de tragetlia care se ascun-
dea dincolo de rdsetele banchetului potitia: iteoreanu, (AP
Mihdescu, Cezar Petrescu, Icrnel Teodoreanii, Mircea Eliade,
oglinclesc in opera lor tristetea acestui crepuscul liberal in care
ne agitam convinfi c istoria lumii s'a incheiat cu o victorie
romdneascd fi cd mo0enirea ideologicli a veacului al XIX-a,
din care consumam cu frenezie, nu avea sd se epuizeze nicio-
datd. Eroii acestor romane, sintae ale oamenilor care eau sbu-
ciumat intre hotarele Romdniei Mari, sunt de dcrud categorii:
oamenli puri, veniti din spatiul virgin al satelor i tdrdti de.
fuvoiul vietii ordqenefti pdnd'n pragul descompunerii qi al si-
nuciderii,- i politicienii impuri, reprezentanti vitio0 i cinici
ai unor curente ideologice in plind putrefactie i ai unei socie-
tdti care-0 iscdlea cu propria-i mand sentinte de moarte. Per-
sonagiile femenine, cdncl nu erau fecioare nevinovate copiate
dupd modelele caduce ale unar vremi trecute, reflectau in un-
duioasa lor perversitate toate tarele unui timp in care virtutea
qi decenta nu mai erau decdt vetuste piese de muzeu. (Roger
Vercel, inteun abject fi mediocru roman pentru midinete, cLe
pére Trajan), folosefte mediul romdnesc al dupdrdzbodului spre
a pune in evidenta decadenta unei societal imbdtate de vitiu
0 total incon0ientd de misiunea ei sociald i spirituald.) Si-
nucidere, desfrau, mizerie ascunsd cu grijd in spatele unor
palate construite din traficuri ilegale, o ttirdnime cdntdritd cu
urna electorald c i ldsatd sd putrezeascd in ingorantd fi in sd-
rdcie, o pletord de functionari famelici si coruptibili. Cine Ii
mai aduce aminte de 1Dona Albal., de «Golani6, de Calea Vic-
toriei, de aLa Medeleni), de aZilele i noptile unui student in-
tdrziatv, de <Huliganii 0 de atdtea alte rormane qi nuvele de o
sfd0etoare i alarmantd tristete, ii poate ugor reimprospdta
imaginea unei vieti romdnefti din care dispdruse simtul echi-
 PREMISELE IJNUI REVIZIONIZM ROMANESC 119

librului fi al realitatii. Din care dispdruse mai ales contactul

viu dintre politicd qi ideologia politicä, dintre actiune t idee.
In picioare, neatinse de viciu, reprezentand incd acele ne-
pierritoare calitdti ale rasei, care infruntaserd intotdeauna
adversitdtile fi le rezolvasera cum putuserd mai bine, cloud ca-
tegorii: Tdrdnimea qi Intelectualii. Prima, prea aeparte ae
frdmeintarea ideologicd a timpului, clincolo de liberalism, de
sccialism fi de toate derivatele lor moderne, spre a se putea
ldsa corupta. Cealaltd, prea in miezul adevdrat al lucrurilor
spre a nu simti in came acizii devoratori. Intre ele, o pdturd
ordfeneascd sau burghezd, ignordncl suveran existen(a celor-
lalte doud, deVizOnd puterea prin forta exterioard a tucrurilor
si vinovatd exclusivd a dezastrului de mai tditiu.
De uncle acest clesechilibru? De uncle aceastd flagrantd con-
trazicere intre miturile oficiale i situatia adevdratd a Tdrii
clintre sufletul conclucatoritor qi marete suflet pur al cetor
conclufi?
Explicatia nu e greu de gdsit. Statul roman a lost, dela
mijlocul veacului trecut incoace, o haind de imprumut, arun-
catd in grabd peste umerii poporului, cdrpitd i acldugitd dupd
1918 pentru uzul noului mare trup al Tdrii. In aceastd haind
copiatd la repezeald am infruntat anii cei mai importanti ai
istoriei noastre, cldntdnind din dinti, dar afirmtind pretu-
tindeni cd ne e cald fi bine. Momentul cel mai tragi-comic, in
cadrul acestei ciudate i penibile sfortdri de a nu mai fi noi
infine, it reprezintd lard indoiald Nicolae Titulescu, sintezd a
unui veac intreg de adaptabilitate la situatii care nu ne pri-
veau direct fi la maniere care erau elegante numai in spatiul
care le fdcuse necesare gi posibile. Nicolae Titulescu a lost ceea
ce se numea la noi, cu un tel de manclrie simiescd, un occiden-
tal. Alecsandri Par fi numit bonjourist, fdrd sd grerascd. Titu-
lescu a vrut, in ritm cu vointa Ligii Natiunilor qi a Frantei, sd
iie aranjem prietenefte cu Rusia. A vrut, consecvent aceluiaf
ritm, s ne facd sd credem cd marele nostrit inamic e Ungaria si
cd Rusia ne poate fi prietend. Ne-a incadrat inteun sistem de
aliante slave, utile Frantei in acea epocd, ducdncl excesul de zel
atdt de departe, incdt, prin 1929-31, elevii de liceu puteau lua
120 VINTILA HORIA

lectii gratuite de limba sdrbd fi cehd, in cadrul unor ore su-

plimentare benevole. Mica Intelegere, formatie politicd indrep-
tatd impotriva unor dufmani inchipuiti sau nepericulofi, s'a
prabufit in clipa in care autenticitatea ei a lost pusd la incer-
care. (Ca fi Intelegerea Balcanied, din care poporul roman a
f deut parte din acelaf, lentusiasm4; simple reflexe diplomatice
a unor interese care nu aveau nimic de a face cu interesele
Romdniei.)
In acest timp burghezia noastrd strdlucea cu aceleafi raze
ca i burghezia oscidentald. Bucureftenii consumau aceteafi
produse rafinate ca fi Parizienii sau Londonezii. Vorbeam fran-
tuzefte mai bine decdt Maseiezii. (Decenii la rand, limba Iran-
cezd a lost la noi singura modalitate de a distinge o clasd de
alta, singurul titlu de nobleta al unei aristocratii proaspete f t
inconftiente care confunda blazonul cu facilitatea de a ingur-
gita poesiile lui Paul Géraldy fi romanele lui Victor Margue-
rite. Artificiozitatea unei clase fdcute iar nu ndscute, inven-
tdndu-fi titluri inexistente pentru a putea domina cu cony
Uinta impdcatd.)
0 prdpastie enormd s'a deschis astfel intre cornducdtori ft
condufi, transformati cu incetul in cloud lumi cu obiceiurt
tot atdt de distincte ca i culturile cdrora apartineau. (Cul-
tura francezd clasei conduatoare, cultura populard clasei con-
duse. Deosebirea e elocventd. Autenticitatea uneia in fata pa-
lidei inexistente a celeilalte. Originalitate contra copie. Inte-
resant de urmdrit procesul de apropiere dintre pdtura intelec-
tual i cultura populard, pe masurd ce clasa conducdtoare ft
.xeulturax, ei ifi evidentiau incapacitatea fi ridiculul.) Mersul
la vot cu jandarmul in urind, redd plastic imaginea acestui
conflict surd, a acestui joc in care mingea sbura intre Bucu-
refti fi Paris sau Geneva, fi in care poporul nu lua parte nici
mdcar ca spectator.
E ufor a infelege azi, prin prisma ultimelor evenimente, cd
felul cel mai eficace de a domina un popor este de a-i impune
o ideologie politicd strdind. Liberalismul, ca fi comunismul, au
practicat cu succes acest sistem. Parisul in Europa, Washing-
tonul in cele cloud Americi, Rusia in spatiul care i-a cazut de
 PREMISELE UNUI REVIZIONIZM ROMANESC 121

curdnd sub ghiare, sugereaza sau impun propriile lor ideologii

pentru a stilpdni mai Igor popoare pe care un sistem original
qi specific, deci diferit de sistemul pretinsului stäpdnitor, le-ar
pune cu siguranta intr'o pozitie de independenta fi de even-
tual ne-colaborationism. Ccaul Spaniei fi al Argentinei, in feta
puterilor occidentale, 0 al Iugoslaviei, in No Rusiei, consti-
tue azi exemple dare. Noi am lost liberalizati ca sd fim mai
uqor mdnuiti, la stdnga, la dreaptti, inainte, inapoi, aupd ne-
voile celui sau celor care ne inspirau §i ne manevrau. Dath
ieri burghezia a asuprit pe taran, tdrdndu-1 fdrd voia lui in
stranii combinatii politice i economice, agi muncitorimea asu-
prefte pe burghez. Burghezia era calul troian al lumii liberale
in Romania, azi muncitorimea e calul troian al comunismului
moscovit. Sovromurile au luat locut societatilor anonime cu
capital strain si echilibrul economic a lost imediat restabilzt.
E interesant de observat cc tathnimea a lost fi este o pdtu-
rd sociald nefolosibia. Azi, ca i ieri, continua sa sufere vexatiile
unei paturi suprapuse, artificial sustinutd din afar& Activistul
rusificat a luat locul boierului frantuzit. Dif erenta e sensibild,
insti e numai de nuantd. Drama continua, cu schimbari pro-
duse numai intre cei de sus, adith intre cei impusi in fruntea
treburilor Tarii de variatiile barometrului international. Multi
intelectuali binevoitori se intrebau pe vremuri dece Romania
Mare nu a fost mai puternith decdt Vechiul Regat. Azi unii se
vor fi intrebdnd dece R. P. R. nu e mai importanta decdt R. P. U.,
R. P. P. sau R. P. B. Explicatia este aceea0 pentru toate for-
mulele istoriei noastre moderne: am lost un instrument, deli-
cat sau violent mdnuit din afar& Oamenii noftri politici au
camuflat cum au putut mai bine aceasta stare de dependenta,
apärdnd cu ddrzenie interesele romdnegti atunci cland era
vorba de adethrati patrioti, salvdnd propriile lor interese ma-
teriale atunci cdnd era vorba de simpli agenti mai mult sau
mai putin secreti ai unor puteri straine. Nume, din anibele
nuante, sunt prezente fara indoiald in mintea cetitorului cella
mai putin avitat. E inutil th pldngem sau sa blestemam. Asta
e realitatea i nimic nu o poate schimba, in ceea ce privefte
trecutul.
122 VINTILA HORIA

Cdt priveqte viitorul, el apartine fdrti indoiald acelei peituri

virgine care este Romdnimea: tdrdnimeasingura realitate ra-
mdneascd necompromisd fi, in fond, indestructibild. In clipa in
care cuvdntul ei se va putea face auZit, vom incepe a fi un mare
popor fi vocea noastrd va zgudui boltile istoriei. Pdnd atunci,
cdci acest moment e incti departe, sd ne revizuim entuziasmele,
sd ne curgdm miturile de omizi fi orgoliile de putregaiuri, ft
sd invatam a peltrunde in istorie nu cu smerenia mironositd a
romanticului palid de false evlavii f i obsedat de ruine, ci cu
hotdrdrea omului modern de a se desface, f drd sentimentalisme,
de ceea ce i-a ddunat, fi de a se lega de ceea ce l-a ajutat sd
ajungd, peste veacuri de becisnicii, in pragul lucid al clipei de
f afd.
Vintild Horia
 POZITIA ULTIMEI INTERPRETARI SINTETICE
A ISTORIEI ROMAMLOR

Lumea s'a deprins de multd vreme sd vadd in Onvul Roman

simbolizandu-se trecerea geograficdcu toate consecintele sale
culturale fi istoriceintre periferia Europei §i periferia Asiei;
pe un plan conceptual mai inalt: intre 40mul Faustic» al Oc-
cidentului §i 10mul Magic» sau «Omul Mistic», conform compo-
titiei etnico-culturale a unui Orient bizantino-arab, in primul
caz, sau a unui Orient slay, in cel de al cloilea.
Problema astfel enuntatd ifi cautd iefire in urmdtoarea
intrebare;
Este constatarea generald reproclusd mai suscare a gdsit
ecou pand fi in opera lui Keyserlingsimbolul unei stari de
armonie intre contraste, a unei stari de tranzitle ca rezultat
al armoniei odatd stabilite, afa cum crede ilustrul autor citat?
Sau este, din contra, a marturisire intuitivd a existentei a doua
suflete in Omul Roman, cu toate consecintele pe care accepta-
rea unei stari de dezarmonie implicita cazului de bipolaritate
animica, le-ar putea proiecta pe plan spiritual superior, cqa
cum au lost ele conturate de catre Makkai qi Galdi (gGeschichte
der Rumaenen», Budapest, 1942)?
Adevdrul este a 0 comunitatea nationald de Oameni Ro-
incini 4i rdsfrange legile structurii anthropo-culturale, ca fi alte
comunitdti similare, in forte sufletefti care merg Impreunä
sau impreuna se ciocnesc, procovand, in mod logic, o stare de
tensiune.
Indiferent dacd tensiunea creatoare, care a suftinut afir-
marea istorica: a Omului Roman in cadrul Sudesteuropean, la
rdscrucea dintre Evul Roman, Evul Bizantin §i Evul European,
124 I. D. C.-COTERLAN

si l-a definit pe plan istorico-cultural mondial, este rezultatul

logic al unei tranziVi armonice intre contrastele <<Faustic), pe
de o parte, si «Magic-Mistic», pe de altd parte (Keyser ling),
sau al unei imposibilitati congenitale de armonizare intre con-
traste (Makkai-Galdi), tensiunea ca atare exista, a existat
mereu, qi se evidentiaza in mod pozitiv, dinamic, ca un element
persistent in orice noui combinatii si reverberatii...
Vieata, in general, nu cunoaste o schema, o simplificare in
Alb si Negru. Vieata Omului Roman, in special, refuza disarmo-
nia prin lipsa de nuante de tranzitie intre contraste. Omul
Romdn a reusit sa stabileasca o aderentti reciprocd intre con-
trastele existente in el. Decisiv in aceasta aderenta nu este ni-
ciunul dintre tipurile extreme, ci: amestecul, acordul, jocul con-
trapunctic al tcnurilor, o atractie reciproca intre tendintele de
dominatie: un fel de «unitas multiplex), o esenta polarizata
intr'un mod armonios. Cele mai desavarsite revelatii ale Omulut
Roman si-au primit seducatoarea lor vieata din conlucrarea
celor cloud elemente si din misterioasa contopire a adversitatit
lor. «Fausticuiz fi aMagico-Misticul), in misterioasa bor convie-
tuire armonica, canstitue samburele indestructibil din Omul Ro-
man. (v. aprecierile din «Rumania», p. 68 fi urm.).
Aceasta convietuire armonica a reusit s'o capteze cu o mare
intuitie a «realitatii istorice) pe care o vede ca Irealitate spi-
ritual& (pagina 45), Dnul. Prof. George Uscatescu, in interpre-
tarea sa istoriografica sintetica a trecutului romanesc: «Ruma-
nia, - Pueblo - Historia - Cultura (Madrid, 1951, «Consejo Su-
perior de Investigaciones Cientificas).) Un suprem omagiu adus
de un ,Invatat roman, inteo limba straind, pe Oman strain
tragicului moment istoric pe care-1 patimeste Neamull
In jurul acestei monografii istorice a Destinului romanesc
graviteaza o serie de chestiuni, pe care am putea sa le impartim
in: externe si interne. Primul grup reuneste acelea care se Old
in stransa legatura cu semnificatia actuald a cartii, adicti cu po-
zitia ei, pe care am incercat s'o definim in consideratiile de mai
sus. In cel de al doilea grup putem reuni chestiunile care se refe-
ra la pura technica constructiva., adica pozitia de reconstruCtor
istoric pe care o ocupd dl. Uscatescu in fata problemei definirii
aspectelcr fundamentale ale trecutului romanesc; structurarea
 0 INTERPRETARE A ISTORIEI ROMANE 125

§i sistematizarea lor; utilizarea unui bogat si important material

documentar; «forma mentis) cu adevdrat sinteticd, cu care in-
globea44 o mare diversitate de probleme inteo admirabild uni-
tate superioard.
<<Romania - Popor - Istorie -Cu Hurl» este viziunea globale% a
«Destinului romdnesc ce impldntd seminta fecundd in drumurile
ce se ridicci spre eternitate) (pagina 14). Viziunea aceasta este
in acelas timp viziunea unei lupte neintrerupte pentru mentine-
rea vie a unei «Istorii care niciodatd n'a cunoscut mormcintul,
<id). In felul acesta Cartea cilui Usccitescu obtine, prin simpla
enuntare citatd, un transcendent romdnesc uman si universal in
acelaq timp, formulat de-altfeb in insdsi definitia pe care autorul
o cld sufletului romdnesc, ccincl spune: esimbol al singuratatii,
dar in acelas timp al marei Ecumenicitcit4 (pay. 70).
Viziunea dlui Uscatescu este marcatii pe Idei. Autorul nu uitd
tinsel cci o Istorie bazatc% pe Idei, este in acelas timp o Istorie a
faptelor, -dupd, cum nu uitcl cd faptele consumate fecundeazd
IclAi si acestea la reindul lor fapte. Credem, cd tocmai aceastd
interconexiune, care uneste toatd cartea intr'un tot armonic, este
fateta cea mai reusita a technicei de gandire istoricd a autoru-
lui, proectatd cu remarcabild objectivitate de-alungul celor 14 ca-
pitole al monografiei.
I, Teritoriul de formatie; II, Limba; III, Traectoria istori-
ca; IV, Unitate de destin; V, 0 Tara crestind la marginile Con-
tinentului; VI, Sensul unei culturi; VII, Mostenirea Bizantu-
lui; VIII, Contacte cu Occidentul; IX, Literature% populard si
literature% cultd; X, Arta' populard si arta cultd; XI, Curente ale
spiritului modern; XII, Gandirea politicd; XIII, Statul mo-
dern; XIV, Structura sociald f i posibilitati economice.
Fiecare dintre aceste capitole, cdte un expozeu rezumat la
maximum al clocumentarii relative la fenomenul istoric romd-
nese, (aceastd limitare conditionatã de natura monograficd a
cartii fiind, dupd pdrerea noastrd, singurul aspect mai impor-
- tant dintre putinele detalii sensibile unei critici negative), re-
prezintd un aport esential in sine, ccncretizdnd in cetteva idei
fundamentale continutul supratemporal al unor valori istorice
romdnesti inmutabile. Avem impresia cd in momentul in care
126 I. D. C.-COTERLAN

autorul examina diversele aspecte ale trecutului romtlnesc se

ldsa condus in mod instinctiv fi cu rezultatul succesigui pe care-1
reprezintd cartea sa, de cdtre regula atdt de justd, prescrisd de
Spranger: upentru a te putea apropia de aspectul inmutabil al
cursului Istoriei, spre a-i contempla, lasd gdndul purificat sd des-
copere, inteo neincetatd miscare heraclitiand idei eterne..., (Die
Theorie der Kulturzyklen...). Sub raportul istoriografic, autorul
a ales deci unica alternativd care a reusit sd-1 ridice din orizon-
tul subiectiv, fdrd sd-1 desprindd, din fericire, de acesta, la po-
zitia spirituald enuntatd mai sus.
Incercdm un regret in fata cdrtii dlui Uscdtescit: cd nefiind
scrisd in romdneste, nu este accesibild Romcinilgr afldtori in
tragica peregrinare dincolo de hotarele Tarii.
I. D. C. COTERLAN
 POLITICA AISTORICA

S'au iniplinit zece ani de cfmd trupele romanesti au trecut Pru-

tul, hotar impus RomAniei prin ultimatumul dat de Rusia Sovietica
si urmat de invadarea Basarabiei i Bucovinei ae Nord. De ce oare
s'a evitat, ori de cAte ori s'a vorbit de räsboiul nostru, evocar.a
mohoratelor zile din Junie 1940? De ce s'a aratat o constanta fereala
de a nu se pomeni de ultimatumul rusesc si de violarea Ilagranta
a angajamentelor luate de Rusia Sovietica prin pactul de Ia Lonara
din 3 iulie 1933?
CAnd evoc momentele tragice din iunie 1940 revaci zapaceaia
care domnea la conducere, surprinsa de ultimatumul rusesc, bajbainct
cu acea precipitare habauca, un punct de reazam, f Ara sä gaseasca
altceva decat vidul unei politici externe, tesute din succesiunea
fictiunilor.
«Mica Intelegere» nu mai exista. Constanta certitudine bazica a
politicei noastre externe ii dovedise lipsa de consistenta in mo-
mentul in care fortele motorizate ale Germaniei intrau in Praga ne-
turburate de nici o impotrivire, Europa cautand doar o explicatie
valabila a pasivitatii ei. In Iunie 1940, Iugoslavia, la cererea aispe-
rata a ministrului nostru de externe, binevoia sa raspunda ca, va
pastra neutralitatea in cazul cAnd Romania va fi atacata. Uu eateva
luni mai inainte, semnase un pact de amicitie cu Ungaria.
Faimoasa «Intelegere Balcanica», si azi invocata ca o mare §1
iscusitä realizare a politicii lui Titulescu, se dovedia in acele mo-
mente cruciale un mare moft. La prima incercare de a ti utilizata
ca punct de reazam al politicii noastre externe, intr'un greu impas,
s'au obtinut politicoase trimeteri la plimbare si grabite lepaciari de
o legatura compromitAtoare, cum era Romania in 1940. bolemneie
negocieri, vasta publicitate injurul lor, rezolutale vagi, abil =lune
pentru a nu obliga pe nimeni la nimic, nu erau altceva decat un
indrasnet regisorat al minciunilor cu care s'a cloroformizat instinctul
de conservare al poporului roman.
Dar garantiile .fluturate ca cea mai sigurd indreptatire a Roma,
niei sa nu se teama de nimic? Franta fusese invinsa si incheiase
tin armistitiu, deci nu putea sa ne vina in ajutor ; garantule Miguel
fusesera date RomAniei numai impotriva unui eventual atac venit
128 PAMFIL SEICARU

din partea Germaniei si nu din partea Rusiei sovietice. Anglia a

ezitat sit extinda garantiile acordate Poloniei i Greciei asupra Ro-
maniei; numai datorita, presiunii exercitate de dl. Dalaclier, la cere-
rea guvernului roman, Anglia a consimtit sa cuprincla si Romania.
Dl. Grigore Gafencu o spune destul de clar in «Derniers jours ae
l'Europe»: «Guvernul englez s'a aratat indeosebi preocupat de Lire=
atunci cand guvernul francez ceruse cu insistenta ca garantia sa
fie extinsä i asupra Romaniei.»
In «Carnets secrets», de Jean Zay, la pag. 56, gasim aceasta nota
care confirma, pe dl. Gafencu : «Englezii au garantat Polonia i Gre-
cia, a spus dl. Daladier Consiliului de ministri din 11 Aprilie 1939.
Trebue obtinut, in chip egal, ca ei sá garanteze i Romania.»
Ezitarea guvernului englez de a extinde garantule i asupra elm
criticile aduse de cei mai reprezentativi exponenti ai politicel
engleze, corespund unei corectitudini, unei clare constinti a iimitelor
posibilitatilor Angliei, de a onora angajementele luate.
Este util sa reproducem din desbaterile Camerei Comunelor, unele
declaratii acute de personalitatile cele mai relieTate ale politicu
engleze pentru a intelege ezitarile guvernului englez. Fara exceptie,
dl. Atlee, deputatul conservator Adams, deputatul liberal Knox, la-
buristul Dalton, au cerut guvernului Chamberlain o intelegere ime-
diata. cu Rusia sovietica. Lloyd George declara in Camera Comuneior
(16 Mai 1939): «Fara Rusia, garantiile noastre date Poloniei, Roma-
niei i Greciei, sunt absurde.»
Pentru Lloyd George, situatia militara, a Angliei era mai rea in
1939 dead in 1914-18. Lloyd George punea aceasta intrebare: «cum
vom putea face rasboiul far& Rusia claca, Japonia, de data accasta
este contra noastra? Aveti nevoe de Rusia Sovietica.»
Dl. Churchill declara : «0 colaborare totalä trebue sa tie staoi-
litä, nu numai cu Rusia, dar si cu tarile Baltice; Letonia, Estonia,
Findanda trebue sa adere la pact. Aceste tari cu cele 20 de divizu
pe care le au, pot sä primeasca un ajutor amical de la Rusia /le in
arme, fin sub alta forma. Nu exista alta posibilitate de a sustine
frontul oriental decat printr'o colaborare activa cu Rusia.»
Sir Eduard Grigg, in lucrarea de sinteza «Politica externa brita-
nica» (British Foreign Policy), ajunge la aceasta concluzie : «Ga-
rantia britanica data Poloniei i Romaniei in primavara lui 1939
nu putea sa alba nici o valoare imediata fárä sprijinul militar rusesc.h
De ce s a opus Chamberlain unui acord cu Rusia Sovietica, sau
mai exact de ce n'a putut sa-1 obtina, deoarece acordul s'a tratat la
Moscova, iar o comisiune franco-engleza negocia cu V orosilov in mo-
mentul cand sosia cu avionul von Ribbentrop spre a semna cu Mo-
lotov pactul de amicitie germano-rus?
Neville Henderson o spune clar in «Doi ani alaturi de Hitler»:
«Daca Marea Britanie ar fi fost dispusa sa traficheze cu onoarea
Statelor Baltice, sfarsitul negocierilor noastre ar fi fost cu totul 01-
 POLITICA AISTORICA 129

ferit.» (Editda spaniola pag. 196.) Aceasta mArturisire o gAsun pe

larg confirmatA in lucrarea ambasaciorului Frantei la VarsovrA, Leon
Noel, «L'Agression allemande contre la Pologne». Cit Am: «La sfärsi-
tul lui Aprilie 1939 au inceput negocieri intre Paris, Londra i Mosco-
va pentru incheierea unui acord de asistent, a. mutualA, destinat sti
complecteze reteaua de pacte de securitate colectiva pe care Franta
Marea Britanie se trudeau s. le tRasà.. La Paris si la Londra se
fAleau CA vor aduce sä colaboreze politic si militar, Po lonia 1 Uniu-
nea Sovietica. La 3 .Mai dl. Molotov a irilocuit pe dl. Litvinov ca
cornisar al poporului la Externe, ceace a aparut destul de ingrijorator
tuturor celor cari cunosteau rolul jucat la Geneva de acesta st re-
latiile lui cu oamenii de Stat francezi i englezi. Guvernele din
Paris si Londra erau totusi convinse de succesul negocierilor incepute.
In nenurnarate randuri, inali functdonari de la Quay ct Orsay si
rninistrul insusi le-au crezut in ajunul isbutirii. La inceputui lin lune,
dl. Bonnet anunta c semnarea acordului va avea loc la sfarsitui
saptamAnii. Cu toate acestea, lunga conversatde nu urma sa sctrteasca
Puterile occidentale de multe deceppi.
Pe mAsura ce conversatdile se destAsurau, Sovietele intarziau sca-
denta asteptata, formulAnd noui cereri. Un.punct pe care kTanva si
Anglia il credeau ultimul rAmas in suspensie era pus in online si,
indatA, Moscova reclama un nou avantaj, o garantle suplimentara.
Nici odatl, de altfel, nu a fost cu putintA sA se aprecieze in =etas
grad inconvenientele acestor metode ale diplomatiel spectaculare si
publice. In Franta si Marea Britanie, unele partide si unii oameni
fAceau, la fiecare etapl, presiuni asupra guvernului pentru a-I Impinge
sA, termine tratativele, inlesnind Astfel jocul Sovietelor ; acestea trl-
geau tot beneficiul posibil din arzAtoarea dorintA de a incneia, pe
care partenerii nu o ascundeau, ea si scopul i peripetiile negocie-
rilor.
Uniunea Sovietia cautA. sA foloseascA imprejurArile pentru a re-
para pierderile suferite cu 20 de ani inainte de Rusia taristA, ale carei
politica i metode le relua. Avea in vedere recucerirea tArnor Baltice,
a unei pArti din Finlanda si Polonia, a Basarablei. Franta si mares
Britanie se resernnaserA sA abandoneze 1,1rile Baltice, mIluentei ktuslei
Sovietice» (pag. 375-6).
Deci, cel putin pentru ministrul nostru de externe, nu era o taina
faptul cA intre conditiile puse de Rusia Sovietica ca pret la incercuirea
Germaniei era si cedarea Basarabiei.
SA analizam acum valoarea militarasingura care contaa ga-
rantiilor engleze i franceze. Duff Cooper a mArturisit intr'o carte
apAruta in 1939 cA armata engleza, in afar& de marmA, avea un etectiv
de 25.000 de oameni. Ce forta intimidantA puteau exercita in ase-
menea conditii garantiile engleze?
Pentru RomAnii cari vor sA, cunoascA realitatea, sa.-si dee searna
de indelungata i consecventa politicA de arnagire, a cArei victima.
9
130 PAMFIL SEICARU

trebuia O. fie Romania, le recomanciam lucrarea «La nullité de la

politique internationale des Grandes Democratiea 19194939». (tecue..
Sirey, Paris, 1949), de Emile Giraud. Este o lucrare de carajoasa
analiza a politicei internationale a marelor Democratii, analiza f Acuta
cu o obiectivitate desavar§ita, §i cu o egall camnetentg.
Explicand propunerea britanica la protocolul Lienevei din
pentru definirea automata a agresorului, dl. Giraud spune ((Cu toate
CA aceasta politica negativa a fost prezentata de autorli ei ca expresie
insa§i a mentalitatii engleze, era in ea altceva decal teama de in-
convenientele angajamentelor formale de caracter abstract. Era in ea
convingerea ca Marea Britanie nu avea un interes suricient pentru a
interveni de fiecare data cand un conflict atmat ar ii isbucnit s au
ar fi fost pe cale sA isbucneasca in orice parte a lurni sau In Europa.
Guvern §1 opinie pareau dispuse sA admita ca. frontiera britanica era
pe Rhin, fan, insa. sa fie pe deplin convinse, dar nu admiteau in mei
un chip ca frontiera ar fi pe Dunare sau pe Vistula» (pag. 98).
In realitate, politica engleza dupa 1919 a urmarit o intoarcere la
faimoasa «balance of power». Carr, profesor de politica internationall
la Universitatea din Gall, in «Les conditions de la paix» (traducerea
franceza, pag. 191) scrie : «Marea Britanie considera lnstirtupa Ge-
nevei ca un mijloc de a rena§te politica ei de echilibru. Germania
deoparte §i Franta §i satelitri ei de alta, parea ca, se echilibreaza
destul de bine pentru a ingadui Marei Britanii sA1i reia roiul de
izolare §i conciliere pe care §i 1-a asumat in cursul secclului al
XIX-a.»
Politica engleza, utiliza in secolul al XX-a metode perimate, avand
o viziune a istoriei depa§ita. In afara. de gre§ita interpretarc a forte-
lor existente, ca §i a naturii lor, politica engleza se clezinteresa com-
plect de Centrul §i Estul Europei, adica de puncteie nevraigice
ale pitch.
«In Anglia prejudecatile istorice, totdeauna inradacinate, impin-
geau opinia sa se dezintereseze de popoarele Europei centrale §1 ra-
saritene, care nu crescusera din nobilul trup.germanic, care nu aveau
istorie, sau avusesera o istorie nenorocita, care nu atinsesera o mare
desvoltare materiala, care nu aveau o aristocratie in legatura cu Malta
societate britanica» (Emile Giraud, carte citata, pag. 173).
Datorita acestei politici de echilibru, Anglia nu a privrt cu ingri-
jorare politica lui Hitler de accelerata inarmare, socotinci-o Mar
necesara spre a restabili echilibrul intre puterea militara a Frantei
§i puterea militara a Germaniei. Viziunea istorica a Angliei era Um-
tata la orizontul unei balance comerciale active §i tot ce clpl§ra ca
interes aceasta conceptie mercantila a istoriei nu putea cietermina
nici un sacrificiu.
0 imobilitate intr'o viziune istorica depapta a pregatat ctezastrut
prin inferioritatea militara in care se gaseau marile Democratut
in anii cruciali ai crizei 1938-39.
 POLITICA AISTORICA 131

Politica engleza, pe care eu am definit-o in «Pax Americana sau

Fax Sovietica» (Madrid, 1946), politica imediatului, a fost clorn!nata
de spiritul conciliator, mentinerea pacii putand fi asigurata prin
concesii succesive. Aceasta politic& impaciuitoare a culmmat la Mun-
chen, in 1938. Ocuparea Cehoslovaciei in Martie 1939 a pus calm
unel himere, obligand Marea Britanie sa treaca bruse la 0 pont=
diametral opusa, fárä insa sa aib& mijloacele militare pentru a 0
stistine cu succes. Guvernul englez era convins .c& imperml brim=
proecta o suficienta foga, intimidant& pentru a frana impetuozitatea
politicii hitleriene. Garantiile oferite Poloniei si Urecieruiterior la
insistento. dlui Daladier i Romanieinu aveau absolut mei o aco-
perire. Cand, imediat &ma, ce s'au extins asupra Romaniei garan-
tiile engleze, am indrasnit sa analizez valoarea lor, sa, arat riscurne
pe care le implicau, afirmand cä abia in 1942 forta imperiului 13ritanic
putea sà se desfacure, articolul publicat in eCurentul», desi trecut
pe la cenzura, a provocat o serie de sanctiuni : colonelul Hotineanu,
seful cenzurii, a fost destituit, «Curentul» suspendat pe timp cle
zece zile cu amenintarea, in caz de recidiva, de a fi suspendat inde-
finit. Romania era angajata intr'o politica ae aventura si. se lime
toate masurile de precautie ca sa i se ascundg opiniei publice riscurile
pe care le continea.
In Iunie 1940 s'a verificat valoarea militara a Frantei. Intrebarea
este : caderea verticala a puterii militare a Frantei era de nepre-
vazut? In momentul cand guvernul roman facea presiuni pentru a
obtine garantiile Fraritei §i determina pe al. Daladier sa taca ciemer-
sun la Londra, nu se cunostea realitatea fortei militare a erantei
Centrul activitapi noastre diplomatice era la Paris. Aveam o arma-
ta intreaga de diplomati, deoarece legatia fusese ridicata la rangul
de ambasada. La Paris erau mai multi atacati rnilitari decat In once
alta capitala; deci, guvernul roman dispunea de toate mijloacele
pentru a fi informat asupra puterii militare a Frant,ei.
In «Histoire diplornatique 1929» publicata in colectia «kiistolre cle
la nation frangaise», René Pinon scrie: «Franta poate sustme cu
greutate Polonia, daca ea isi pierde puterile, fara concursul unui aliat
oriental.» Asa dar, inainte de venirea la putere a lui Hitler, Franta
nu era in masura sa-si apere clientela politick. Dar sa aducem martu-
na unel mari autoritati militare si politice : generalul de Gaulle :
«Aceleasi institutii militare care la 7 Martie 1936 ne-au constrans
la imobilitate, care, (lima anexarea Austriei de catre Germania, ne-au
impus o paralizie totala, care in Septembrie i938 ne-au obligat sg.
parasim pe Cehi, trebuia sa ne constranga in Septembrie so. asistam
de departe la pravalirea Germaniei asupra Poloniei.» (Memoranaum
secret du 12 janvier 1940.)
Mai era oare nevoie so. intretinem o armata de diplomati sr ata-
sati militari incapabili sa ne previna de trista realitate?
Aceasta dramatica realitate a fost acoperita de Frant,a printr o
132 PAMFIL SEICARIT

intensA propaganda menit sa mentinA, increderea a1iailor et (Yin

centrul si din Estul Europei. «Statul nostru major si cruar guvernui
4i- au dat silinta sA intretinA In noi iluziile a cAror prat:1A era opinia
publicA franceza si sä ne asigure, ori de cate ori se oferea prilejul.
Sub pretext de propagandA pentru strAinAtate ne inselam nol msme
asupra stArii reale a armamentului nostru. (Leon Noel, L'Agression
allemande contre la Pologne, pag. 346.)
In momentul in care se verifica din mobilitatea Frantei, legata
printr'un tratat de aliantA cu Cehoslovacia, deficienta ei militarä, ce
valoare eficientA putea sa mai aibit garantia militarA a Frantei data
a lima dupa ocuparea Cehoslovaciei? Este fireascA intrebarea : de ce
am alergat dupl garantii care, odatA acceptate, ne situau Intro ta-
barl, deci ne impuneau anumite riscuri?
Politica noastra extern& se misca in afarl de realitatile geo-
graf ice.
Dl. Grigore Gafencu, ministru de externe al regelui Carol el 11-a
in cartea sa «Derniers jours de l'Europe» aduce o destul de pogatl
contributde privitoare la acea epocA. In capitolui «Hitler prepare ses
armes» reclA o conversatie avutA cu Goring in Aprilie 1939. Goring
a enalizat valoarea garantiilor engleze, subliniind imposibilitatea
Angliei de a veni in ajutorul Romaniei in cazul unui atac venit din
partea Rusiei sovietice, tinand sA avertizeze de riscurile Romaniei in
cazul participárii ei la incercuirea Germaniei. Acelas avertisment
1-a primit di. Gafencu si din partea lui Hitler. Erau date aceste aver-
tismente in ziva de 18 Aprilie 1939. Totusi, precum mArturiseste fos-
tul ministru de externe, Romania a participat la o politicä ae «ln-
cercuire psichologicA» cum o defineste D-sa la pag. 221. De ce era
nevoe sa participArn la aceastA incercuire psichologica menitl sa
nu lase Germania inactiva?
Toata constructia politicei regelui Carol al II-a, se rezima pe a
certitudine aproape matematicA : prapastia de urA, dintre national-
socialisti i bolsevici, ireductibila adversitate intre Germania si Rusia
sovietica.. Garant,iile acordate de Franta i Marea Britanie teseau
plasa aliantelor menite s incercuiascA Germania. Era logic ca lii-
tier stl caute o esire pentru a evita obsesia Statului major : lupta pc
doult fronturi. Zece zile mai tarziu, dupl vizita dlui Gafencu la Ber-
lin, Hitler a rostit un discurs care a surprins prin faptul cA lipseau
obisnuitele atacuri contra Rusiei sovietice. Aceastá trecere sub O.-
cere a Rusiei sovietice, atunci cand intreg discursul era consacrat
Poloniei si actdunii de incercuire psichologica initiatA de Franta si
Anglia prin garantile date Poloniei, Greciei i Romamei, m'a Mout
sA o remarc intr'un articol din «Curentul», atragand atentia asupra
unei posibile apropieri intre Germania si Rusia sovieticA. Dar aceas
nedumerire a starnit si in randurile diplomatilor acreditati la Berlin.
Neville Henderson, in «Doi ani alaturi de Hitler» mIrturisea ingrijora-
 POLITICA AISTORICA 133

rea; dl Couloudre, ambasadorul Frantei, intr'o nota trimisa guvernu-

lui sàu, facea o similara remarca.
AcordAnd garantia sa Poloniei si altor State, clupa Hitler, Anglia
sublinia vointa ei «de a lua atitudine ostila fata de Germania, ori
care ar fi locul in Europa unde Germania ar putea fi taratä intr'un
conflict».
Deci, asa zisa incercuire psichologica la care participa Romania
nu putea fi luata ca o simpla si nevinovata intrare in bora. La 22t
Aprilie 1939, eram avertiza4i de Hitler prin insäsi textul discursului.
Pare de neinteles optimista simetrie a constructiei politici noastre
externe avand ca premiza ostilitatea definitiva dintre Hitler si Sta-
lin. In cartea dlui Leon Noel, la pAg. 270, gasesc aceasta iniorma-
Ve; «Presedintele Consiliului bulgar, dl. Kiose Ivanov, spunea in
Decembrie 1938 ministrului nostru la Sofia, dl. Ristel Huebert (Livre
jaune) ca pentru el Po Ionia era de acum inainte cea mai amenintata.
El nu lirnita numai la atat pronosticurile lui. El marturisia repre-
zentatului nostru ca nu excludea posibilitatea unei apropieri Intre
13. R. S. S. si Reich care a fost totdeauna visul unei parti a Statuim
Major german. In ziva aceea a patra imparVre a Poloniei va ingadui
Germaniei sa-si urmeze puternicul ei mers spre est.»
La Sofia, pentru seful guvernului bulgar, baza politicei noastre
externe, adicà vrajrnasia germano-sovietica, era socotita ca vremelnl-
el, fiMd supusa unei revizuiri totale datorita Poloniei. Ministrul nos-
tru la Sofia a comunicat aceasta Were a dlui. Kiose Ivanov, guver-
nului roman?
Nedumeririle istoricului de maine vor spori cand va incerca sa
desprinda ratiunea politicei noastre externe in anii cruciali 1938-39,
citind, cartea dlui Gafencu, Preliminaires de lct guerre A l'Est. Intea-
delta'', la paginile 273-274 putem citi: «Po Ionia era mai putiri potri-
vita decat ori care alta Ora ca sa fie punctul de raliere a solidarita-
tii europene. Conduc5torii ei nu incetasera sa sape sistemul de
securitate colectiva, care facuse faliment la Mtinchen. Rusla pastra
rancuna Poloniei i nu-i erta de a fi profitat de recenta criza, parti-
cipand la desmembrarea Cehoslovaciei. Acest resentment prepAra
drumul pentru apropierea germano-sovietica. Noua impartire a Po-
loniei era in aer. In momentul in care Anglia intindea mana gu-
vernului de la Varsovia, Asa de gray amenintat de Hitler, U. R. S. S.
se si gandia sa-si apropie o parte din jefuirea Poloniei. De la prima
lovitura, Anglia asa de prudenta 'Ana atunci, a atins punctul cel mai
periculos al lumii: ea nu se aliase pacii, ci rasboiului continental.»
Nu se poate o judecata mai temeinica,. o gandire politica mai luci-
d. §i credem ea aceasta patrunzatoare intelegere a inlantuirii eveni-
mentelor, virtual cuprinse in acordarea garantiilor de catre Anglia,
o avea dl. Gafencu, nu numai in 1944, cand ii scria cartea, ci i
in Martie 1939, ca ministru de externe, cand orice decizie lua ne
angaja, svarlind Romania in angrenajul acelei succesiuni de cauze
134 PAMFIL SEICARU

§i efecte care devin, la randul lor, cauze. Intrebarea, de un elementar

bun simt, este: clacti ministrul de externe al Romaniei vedea a§a de
clar prima consecinta a garantiilor oferite de Anglia guvernulut po-
bones, «apropierea germano-sovietica», care mai era premisa point-
cei noastre externe, care era firul logic al politicei noastre? 0 apro-
piere germano-sovietica trebuia sä ne puna imediat problerna Basa-
rabiei pe care Ru§ii nu incetau sä o socoteascit ca un teritorm vre-
rhelnic ocupat de trupele romane§ti. Gine ne complecta stortarlle
pe care le-am fi avut de facut impotriva unui eventual atac al Rustel
sovietice la Nistru? Aliantele noastre, adicti, activul politicei noastre
externe, aqa cum fuesese cristalizatti, de N. Titulescu §i cu tidelitate
urmata de succesori, la ce se reduceau in Martie 1939?
Cehoslovacia? Simpla provincie germana. Jugoslavia? Inca din
Noembrie 1938 trasese concluziile acordului de la Mtinchen §1 Stout.-
dinovici pusese bazele unei politici de adaptare la noua situatle
creiatti. Bulgaria? Ne era neted ostill. Ungaria, sgomotos dispusa, de
a profita de orice moment de stramtorare in care ne-am fi atlat
pentru a ne ataca. Pe ce ne rezimam atunci spre a face fao, situatiei
ce s'ar fi creiat prin apropierea germano-sovietica pe care mirustrul
de externe o vedea ca o fatall consecinta a garantiilor date de An-
glia? Puteam sa prevedem o apropiere germano-sovietica fara stt tre-
sara. in noi toate reflexele instinctului de conservare? Ne despartiau
doar 22 de ani de cand von Jagow qi ministrul de externe al Rustei,
Sturmer, ducegu tratativele secrete in vederea unei pact separate.
Frontiera Rusiei ca urmare a acestei paci urma sa ajunga, prfn ane-
xarea Moldovei, la linia Foc§ani-Namoloasa-Galati. Pentru politica Ro-
maniei trebuia sa existe ca un principiu coordonatorsi ramane va-
labil ca §i geografiaca o apropiere germano-rusa este fatala pentru
existenta Statului roman.
In convorbirea avuta. cu Goring, dl. Gafencu raspundea intrebarn
fostului mare§al al Reichului («pe unde asistenta britanica ar putea
sa ajunga la Dv. in caz de rasboiu?») : edaca Ru§ii ne ataca, eu gnu
ca sunteti gata stt ne aparatb).
Aceasta. siguranta pe care o avea la 18 Aprilie 1939, apare cu
totul stranie in lumina datelor pe care le detinem azi.
«La 19 Martie (1939) lord Halifax, secretarul de Stat al Marel
Britanii, prime§te vizita ministrului Romaniei la Londra, care ii
afirma ca, dupa informatiile sale, Germania se prepara sa. ocupe
tam lub>, scrie dl. Noel in cartea citata, la pag. 312. Fara Indolala,
ca demersul dlui V. V. Tilea, ministrul nostru la Londra, era deter-
minat de o comunicare alarmanta venita de la Bucure§ti. Intr'adevar,
raporturile noastre cu Germania luasera un caracter dramatic in urma
represiunii violente a conducatorilor Garzii de Fer. Dl. Gr. Gatencu
in Derniers jours de /'Europe ne (II aceste pretioase lamuriri: ((Hi-
tler socotea Ca aceasta represiune, urmand asa de aproape vizitel
regelui la Berchtesgaden, era o provocare facuta lui §1 national-
 POLITICA AISTORICA 135

socialismului. Tremunind de manie, el a rostit cele mai teribile ame-

nintgri la adresa Romaniei. Reichul preggtea o expeditie pedepsi-
toare catre Dunarea de jos. Puterile Occidentale avertizaserg guver-
nul roman de pericol, dar nici Franta qi nici Anglia nu erau clIspuse
trei luni dui:A München, sg, EWA, in vedere rasboiul. In aceste impre-
jurgri eu am fost numit ministru de externe al Romaniei, la 23 Decem-
brie 1938. Aveam o sarcina urgent& de indeplinit: sg potolesc tuna
care urla la Berlin ci care, intr'o epoch, in care nu mai exists, o
solidaritate europeang, putea sa fie fatal& tarn mele. Am acceptat
sa negociez un acord economic : era singurul mijloc de a evita tran-
zactiile care ar fi apgsat asupra politicii noastre l asupra prletena-
lor noastres (pag. 23).
Aca dar, considerente de politica interng condktionau oscilatule
dozordonate ale politicii noastre externe. Incheerea acordubli eco-
nomic a trenat ci a fost semnat in grabg, in conditii nesperate de
Germania, la 23 Martie 1939, dupg intrarea trupelor germane in
Praga, cand o adevgrata panicg, vizibilg in dezordinea masurilor
luate, cuprinsese guvernul roman. S'a cedat sub presiunea eveni-
mentelor, s'a lucrat sub constrangerea buimgcitoare a spaimel. La Li
Aprilie, 20 de zile mai tarziu, participam la «incercuirea psichologicg»
a Germaniei, desi ministrul nostru de externe era convins co, automat
garantiile date de Anglia guvernului polonez vor precipita apropierea
germano-rusg.
Puteam face o politica de neutralitate; unica politica cuminte?
Fara indoialg cg s'ar fi putut realiza, dovadg Turcia, clovacia suedia,
care au stiut sa dee politicii lor externe toatg supletea necesara.
Nu se poate contesta regelui Carol o excepOonall intengenta si a
mare indemanare politica; &Orland, in urma loviturii de Stat de la
12 Februarie 1938, toate puterile ca rege dictator el putea sã rola-
seascg chiar existenta unor organizatii cu declarate simpatii Iata cle
Germania pentru a creia un echilibru curentelor ostile Axei, inlesnind
astfel realizarea unei politici de neutralitate. Adica regele Carol
(dupg lovitura de Stat minictrii erau simpli lui secretari executano
ai ordinelor primite) putea sg repete exact jocul .d,cut de lonei
Bratianu in anii 1914-16, cand acesta a isbutit s. meriting Romania
neutralg folosindu-se de germano-filia unui Petre Carp, Titu Maio-
rescu, Marghiloman si a liberalului C. Stere, pentru a amortiza
actiunea interventionistä a lui Take Ionescu, N. Filipescu, Barbu
Delavrancea, C. Argetoianu, etc. Ceace este qi mai de neinteles §i va
rgmane o enigma destinatg sg fie deslegatg de istoricii de maine,
este faptul cg dupg ce s'au extins garan4iile ci asupra Romania
guvernul roman nu a folosit dispozitia guvernului german de a ne
da aceleaci garantii, adica sg fixeze Romania intr'o pozitie neutralg,
SA ne imaginam un singur moment al Romania ar fi reusit sg, se
strecoare, ferindu-se ca si Suedia, ca ci Turcia, s. dectepte cea mai
mict banuialg, din partea Germaniei si la Iunie 1941 ne-am ti gasit
136 PAMFIL SEICARU

neutri, nu am fi servit mai bine Europa? Ce interese am servit In

politica pe care am facut-o intre Octombrie 1938 §i August 19397
0 politica de abia stapinita ostilitate fata de Germania carac-
teriza politica guvernului roman; dar care era situatia noastra fata
de Rusia sovietica? Pentru a obtine dezarmarea ostilitätii ei ar Ii
trebuit ca guvernul roman sa se resemneze a transforma Basarabia
in obiect de tranzactie. Nici un partid, nici un om politicin afar&
de comuni§tinu ar fi indrasnit sa sutina o asemenea tea,. De altiel,
toate elementele democrate erau convinse ca o alianta, cu Emma
sovietica intra in linia logica a ostilitatii acesteia fata de Germa-
nia §i deci, in mäsura in care Romania se manifesta ostila Germa-
niei, ii netezia drumul unei aliantte cu Rusia sovietica. 0 dovada.
ne-o cla chiar dl. Gafencu.
In cursul lunei Aprilie, dl. Potemkin a fost trimis de Moscova sa
viziteze toate State le balcanice spre a semAna «in drumul saki cele
mai lini§titoare iluzii». «Cand dl. Potemkin a ajuns la Bucure§ti ei
asigurase astfel trei parti din Balcani» (Derniers lours cle t hurope:
p. 200). La 5 Mai, Potemkin, comisar adjunt la Externe, desmintea
categoric existenta unor negocieri intre Moscova §i Berlin. cAceste
declaratii m'au incurajat sa expun in amAnunte lui Potemkin poli-
tica Romaniei. Nu i-am ascuns sperantele pe care le puneam intr'un
acord intre Puterile occidentale §i Rusia pentru apararea securitatn
generale. Daca nu luam o parte directa la negocieri se clatore§te
faptului ca nu vream sa provocam suparatoarele reactiuni ale (ler-
maniei, sa ne agravam situatia noastrA internationala destul cie
incordatä. Dar garantiile pe care noi le-am acceptat de la Angila §i
de la Franta, neincrederea pe care Puterile Axei le inspira opinlei
noastre publice, atitudinea guvernului nostru §i inainte de toate
concentrarea fortelor noastre armate in unghiul frontierelor odeicien-
tale, totul dovedea clar de ce parte ne sinrtim amenintati §i contra
cui noi intelegem sa ne organizarn rezistenta. Aceasta atitudine, nal
§tim, este o dovada de securitate pentru vecinii no§tri de la Est;
masurile militare pe care le luam in Transilvania acopera indirect
teritoriile Ucrainei. Intarirea raporturilor noastre de buna vecinatate
cu Rusia, pe care noi le dorim, trebue sa sporeasca §i mai mult va-
loarea §i posibilitaile rezistentii noastre. Eu am adaugat ca, In sanui
Intelegerii balcanice, noi ne sfortarn sa grupam pe vecinn no§tri
intr'un puternic organism a) pacii §i suntem fericiti sa vedem cá
prin. mijlocirea Turciei, noi vorn intra in sistemul de securitate care
urma sa lege Moscova de Puterile occidentale. Dl. Potemkin parea
foarte satisfacut. El arata un interes deosebit pentru proectele noas-
tre balcanice. El a tinut sä ne puna in garda fata, de Bulgaria §i
aprecia cä nu trebue facut 'acestei Puteri nici o concesie f Ara sa Inn
asigurati de concursul ei. Atata timp cat Bulgaria nu dove= vointa
ei de a se libera de influenta nefasta a Puterilor Axei, dl. Potemkin
ne sfatuia neincrederea. Comisarul adjunt doria sa-mi puna 0 sin-
 POLITICA AISTORICA 137

gura intrebare de caracter rnai delicat : cu prime la tratatul de

alianta poIono-roman. Acest tratat trebuia sa joace numai in cazui
unei agresiuni sovietice sau era Mut erga omnes? Eu 1-am spus
adevarul: textul era conceput in termeni generali, dar convencia
militara care il complecta nu prevedea decat ipoteza unui atac so-
vietic. Nimic nu impiedica totu§i, ca alte ipoteze sä fie luate m consi-
deratie §i guvernul roman era gata sa extindä la toate actele pre-
vizibile».
Intr'o nota marginala, dl. Gafencu adauga : «La trecerea mea
prin Londra am dat acela§ raspuns lordului Halifax, care de aserne-
nea m-a intrebat -de sensul real al aliant,ei polono-rornane».
Daca, interpretam sensul exact al acestei declaratii «le gouverne-
ment roumain est prêt a attendre la Convention h tous les actes pre-
visbles» nu poate fi vorba de alt act dealt un atac german contra
Poloniei. Continuand, dl. Gafencu spune «Dl. Potemkin a luat act.
El rn'a asigurat ca. Uniunea sovietica va da curtind dovezi manifeste
a vointii ei de intelegere generala. Mi-a spus, deasemenea ca scrum-
barea intervenitä in absenta sa la conducerea departamentului ala-
cerilor externe era o chestie de persoana : dl. Molotov va urma exact
acea§ politica ca §i dl. Litvinov. Instructiile care le-a primit chiar en de
la noul sau §ef erau identice cu acelea care i-au fast date inainte de
plecare. La Bucure§ti ca §i la Ankara, trecerea dlui Potemkin a
inseninat atmosfera ; parea cS. o lumina, de speranta se ridica dinspre
Moscova» (Derniers jours de l'Europe, pp. 202-203).
Deci, la 5 Mai 1939 politica externa a Romaniei excludea once
amenintare din partea Rusiei sovietice. Ceva mai mult, ministrul de
externe al Romaniei auto, sa convinga pe trunisul Moscovei de Terrna
pozitie anti-germana a guvernului roman. Ceace nu putem intelege
este faptul ca tot dl. Gafencu a facut in Preliminaires de /a guerre
O l'Est o foarte judicioasa apreciere asupra consecintelor garantinor

date de Anglia Poloniei: precipitau, apropierea germano-sovietica.

Dl. Potemkin a sosit la Bucure§ti la 5 Mai, dupa ce la 28 Aprilie
Hitler rostise discursul care a provocat ingrijorarile diplomanion
Ministrul nostru de externe nu a fost informat de reprezentantui
ncstru la Berlin de felui cum s'a interpretat sensul politic al discur-
,kilui? Raportul dlui Coulondre reprodus in parte de dl. tiaiency
este din 6 Mai 1939. Politica noastra externa din 1939 trasata de
rPgele Carol era imparta§ita §i de opozitie. Nu trebue pierdut din vede-
re ca in 1935, cand N. Titulescu a cautat sa convinga Coalmine ala-
cenlor externe ale Camerii §i Senatului reunite, de necesitatea unei
aliante militare cu Rusia sovietica (proect elaborat cu Litvinov) par-
tidul national-taranist era partizanul acestei aliante, de§i N. litules-
cu la intrebarea care i s'a pus daca Rusia sovietica va recunoa§te
oficial actul unirii Basarabiei, raspunsese ca implicit va ree§i aceasta
recunomtere din tratat. N. Titulescu nu facea decat sa repete aceia¢
raspuns pe care il daduse in ceace privea pactul de neagresiune sem-
nat la Londra in 1933.
138 PAMFIL SEICARU

De la 1919 §i pana la 1945, nationaliarAni§tii n'au avut nici o

reticentA fata, de Rusia sovietica in care vedeau avant-garcia demo-
cratiei sociale. Toti democratii romani erau convin§i ca in Octom-
brie 1917 revolutda bol§evica a provocat o ruptura totala, intrerupand
pentru totdeauna continuitatea politicii tariste, initdind o noua Po-
liticä cu totul neconditdonatä de istoria Rusiei, lichicland permanen-
tele de directie ale politicii traditionale tariste din ultimile trei secoie.
In judecata oamenilor politici romani cari tineau s. pastreze un
impecabil conformism democrat in aprecierea evenimentelor interna-
tionale, Germania fiind un Stat totalitar priviau cu simpatie ktusia
sovietica, Stat socialist, prima realizare a unei structuri statale mar-
xiste, deci un Stat integral democrat care nu putea A. se gaseasca
cleat in primele randuri ale luptel pentru idealurile clemocratiei.
Aceasta falsa conceptie a operat in randurile personalulul politic
al democratiei romftne pana la dezastrul final al tarii.
D/. Gafencu, ca ministru de externe al Romaniei, se situa in con-
vorbirea cu dl. Potemkin pe malurile lacului Leman, pe malurile Ta-
misei, dar nici un moment nu s'a situat, a§a cum il obliga functda pe
care o detinea, pe malurile Nistrului. Cu o cat de mica sfortare cle
imaginatie, rascolind cunoOintele de istorie a Romanilor, numele de
Potemkin trebuia sn-i aminteasca de Grigore Potemkin, amantul Eca-
terinei a II-a, destinat de imparateasa sa, fie regele... Daciel.
Atitudine politica aistorica. .
«Istoria este trecutul clar pentru toti oamenii in orice =pre-
jurare, este cuprinsul de insu§iri al trecutului, este con§tiinta vlitoru-
lui» defines Karl Jaspers.
La Oficiul de turism sovietic de la Paris figura ostentativ riarta
Rusiei sovietice cu Basarabia ha§urata, indicand un teritoriu prom
zoriu ocupat de Romania. Fara indoial., vazuse harta §i dl. Cafencu,
dar nu-i atribuise, probabil, nici o valoare de indicatie politica, re-
ducand-o la o simpla thrilä de propaganda. Ne place sa, creclem exlsta
in archivele ministerului de externe revista Krasnaia Besarabia 03a-
sarabia ro§ie) cu o obsedanta amenintare de pe coperta «jos laba de
pe Basarabia% Cuno0ea, desigur, ministrul nostru de externe emi-
siunile neintrerupte ale postului de radio sovietic de la Tiraspol;
totu§i nu le-a acordat nici o valoare de sumbru avertisment. «La droi-
ture de Mr. Potemkine, comme sa fidélité au gouvernement sovietique
ne pouvaient etre soupconnées; mais dans ses manieres afiables, n
y avait quelque chose de l'ancien regime; et l'on avait plaisir A faire
plaisir a cet nomme aimable en lui declarant des pensees d'entente;
on le sentait fort heureux a. son tour de pouvoir exprimer, en un
frangais recherche, les bonnes pensées que l'Union des Soviets avaient
pour ses plus proches voisinsD (p. 200).
Incheierea acordului Ribbentrop-Molotov din 26 August 1939 clan
a surprins dezagreabil guvernul roman, nu i-a impus insä o reexami-
nare a pozitiei Romaniei §i a Minas ferm pe linia fixata de garantiile
engleze.
 POLITICA AISTORICA 139

Se cunostea la Bucuresti continutul acordului Ribbentrop-Molo-

tov? Inclinam sa credern el nu, altfel nu ne putem explica anumite
manifestari spectaculoase ale regelui Carol al 11-a, care contorm
Constitutiei din Februarie 1938, conthicea politica extern& si interna.
In Decembrie 1939 regele s'a dus la Chi§inau. Nu a fost o primire
oficialä cu tot ce poate regisa intr'un. regim de dictatura aparatui
administratiV, a fost literalmente o explozie de devotament a masselor
taranesti basarabene. Autoritätile se temeau de un atentateterna
obsesie a politiei sub orice regim de dictaturasi luasera toate masu-
rile de rigoare pentru a mentine cat mai departe massele taranesti,
cari venisera din toate colturile Basarabiei, la locul unde regele urma
sa-si tina discursul. Taranii au rupt cordoanele rnilitare cum rup
apele primaverii digurile si regele Carol II s'a pomemt Izolat in
multimea care 11 aclama frenetic. Poate acel entuziasm spontan, ace1
atasament popular care lua in manifestari forme aproape mistIce, au
ontribuit sa dee discursului regelui un accent de heart-ire care a
culminat in lozinca, avertisment dat Rusiei sovietice, «nici o brazil&
de pamant rornanesc nu vom cedan.
Rostit discursul in acel moment, energia care strabatea necare
frazä, indreptateau pe orice Roman sä creada ca fiecare cuvant era
scandat cu hotararea care se rezima pe anumite garantii secrete, si
Ca intre guvernul roman si Hitler a intervenit o intelegere tainica In
ceace priveste intangibilitatea frontierei Nistrului.
Dact metodele regelui Carol erau aproape unanim condaninate
de opinia oamenilor politici, daca, asupra moralitatii personale a re-
gelui se faceau rezerve, unanim i se aprecia, inst, inteligenta cu flexi-
bilitati de Renastere. Fara indoiala ca domina ca abilltate, ca spirit
de patrundere personalul politic romtnesc si in duelul angajat intre
regele Carol §i partidele politice, dexteritatea scrimei era de partea
lui, evidentiind inferioritatea exponentilor democratiei. De aceea, n1-
meni nu putea crede CI regele Carol a rostit a§a de apasat avertismen-
tul fart st fi avut asigurari complecte dela Berlin. Faptul ca Polonia
lusese lasato, singura sa infrunte uraganul fortelor germane, fara sa
se schiteze macar un atac din partea fortelor franco-engleze, lamurise
pe toata lumea asupra valorii garantiilor date si Romaniei.
Pe ce se bizuia regele cand a rostit discursul de la Chisintu? in
Iunie 1940 a venit la scandenta toatt politica aistorict urnaata dupa
1932, and inscaunarea lui Hitler nu a provocat nici o reactiune din
partea Frantei si, mai ales, din partea Angliei.
Si s'a cedat ultimatumului rusesc. Rusia sovietict nu se astepta ca
guvernul roman sa cedeze asa de usor, de aici vointa cu care a
cautat sa provoace inciclente, nesocotind etapele fixate in evacuarea
Basarabiei si a Bucovinei.
Poporul roman a incercat, datorita acestei umilini, o durere aproa-
pe fizict. Fiecare Roman a avut senzatia ca poarta pe obraz 0.1110,11e
140 PANIFIL SMART/

knutului rusesc. Un sentiment de rusine colectiva in fata celei mai

lase abdicari. Eram asa de aproape de rezistenta eroica a Finlandel.
Pateticul infruntarei unei mici natiuni cu colosul rusesc iacea un
contrast penibil cu supunerea noastra. Dar marea, profunda durere
a poporului roman, durere hi care se marturisea, intr'o egala masura,
un orgoliu national umilit i atasamentul de oropsitul tinut dintre
Prut si Nistru, arata valoarea morala a lui. Intre calitatile natiel
si clasa politica conducatoare contrastul starue in tot lungul acestei
epoci asa de tragice.
Daca facem abstractie de sguduirea morala produsä de conclitnle
in care s'au pierdut Basarabia si Bucovina in 1940, nu vom putea
intei3ge rasboiul inceput un an mai tarziu i cu atat mai putin in-
cordarea eroica timp de trei ani i douri luni pana la nenorocita Zi
a capitularil.
M'arn intreloat adesea de ce in putinile lucräri de propaganda care
s'au publicat, autorii acestor publicatii s'au ferit sa aminteasca de
ultirnatumul rusesc, de toata, mars tvia procedeului moscovit, cancl ate
au lost decisive pentru ulteriora evolutie a politicei romanesti. Pro-
babil pentru a se ajunge la concluzia : Romania trebuia sa «ras-
cumpere prin sange erorile conducatorilor ei efemeri». Si aceasta
palmuitoare concluzie figureaza inteun Memoriu inaintat asa zisel
Conferinte de pace de la Paris (octombrie 1946), Memoriu alcatuit
de Romani, toti apartinfind ministerului de externe, cari erau Merl
si se pretindeau mandatari ai partidelor istorice pentru apararea inte-
reselor romanesti.
In cartes «Derniers jours de l'Europe» dl. Gafencu recla convorb1-
rea avutá cu Hitler si intre altele si aceasta declaratie pe care i-a
facut-o Fiihrerul Germaniei: «Eu nu voi incuraja nici o revenclicare
indreptata asupra Romaniei atata timp, bine inteles, eat imi va --
permis sa contez pe prietenia ei.»
Ce usor ar fi fost sa fi urmat politica Suediei si a Turciei, ate
nenorociri ar fi fost evitate! Din nefericire politica noastra extern&
a fost subordonata necesitaplor politicei interne. Guvernul roman a
tinut sä participe la incercuirea psichologica a Germaniei socotind
ca era singurul mijloc de a obt,ine certificate de autenticitate demo-
crata unui regim de dictatura cu tendinti totalitare. In potida des-
mintirilor date, este totusi adevarat ca regele Carol a incercat, ociata
lichidat «litigiul» dintre Romania i Rusia sovietica, sä se apropie de
Moscova. Este infinit probabil ca aceasta intentie a fost descoperita
de Germania, ceace ar explica inclarjirea cu care Hitler a facut tot
ce a putut pentru a provoca abdicarea regelui.
Dupa ce Romania a intrat in rasboiu contra Rusiei sovietice,
intre regele Carol si Umanski, ambasadorul Rusiei sovietice in Me-
xico, s'a stabilit o stransa legatura de prietenie al carui rezultat tre-
buia sä fie anularea, actului de abdicare din 6 septembrie 1940 sl
 POLITICA AISTORICA 141

intoarcerea pe tron a regelui. Totul era pregatit in August 1945, dar

Arnericanii, informatd, au blocat pe regele Carol la Rio de Janeiro,
refuzandu-i navy-cert-ul §i air-certul.
In 1946, Occidentul acorda o importanta cu totul secundara trio-
tiunilor cu Rusia sovietica, socotindu-le ca neintelegeri trecritoare,
timpul urmand sa netezeasca asperitatile. Democratule erau inca sub
efectul narcoticilor pe care §i le fabricasera in ceace prive§te Hum
sovietica. SA nu uitam, pentru a putea masura evolutia politicel ame-
ricane, ca in 1944 Walter Lippman, gazetarul interpret al gandirn
lui Roosevelt, scria in «Scopurile de rasboiu ale Statelor Unite», carte
wiaruta imediat dupa Teheran: «Intr'un viitor previzibi1§1 aceasta
au de tratat oamenii de Stat un rasboiu direct mtre Rusia §i Statele
Unite este tot a§a de imposibil de realizat ca o lupta intre un eleiant
§i o balena.»
Propaganda desfa§urata in timp de rasboiu a acoperit realitatea
ruseasca. Abia in 1947, William C. Bullitt, fost ambasador al Statelor-
Unite la Moscova, intr'o carte «The great Globe itself» arata toate
gre§elile savar§ite de Roosevelt la Teheran §i Yalta, clenuntand cu
un nobil curaj pericolul pe care il proecteaza in viitorul apropiat
Rusia sovietica. A§a era de intoxicata opinia publica americana in
1947, a§a de intunecati la minte erau pro-sovieticii, incat n'au lipsit
injuriile pentru a califica pe Bullitt, care indrasnea sä turbure vraja
exercitata de o Rusie sovietica imaginara, creatia unui exel de pro-
paganda destul de suspect, drept tradator, iar cartea a lost socotita
absurda.
America putea sar§i permita luxul sa se in§ele asupra adevära-
telor intentii ale Rusiei sovietice, dar oamenii politici Romani nu
aveau drepiul sà ignore realitatea ruseasca. In ce masura §i-au dat
seama, democratii romani, de mortala amenintare pe care o reprezinta
Rusia sovietica pentru existenta poporului roman? Felul cum s'au
initiat negocierile de la Cairo, febrila activitate de a surpa vointa
poporului roman de a continua lupta, toata actiunea politica a de-
mocratilor romani a avut caracteristicile unei coloane a cincea. Pre-
cipitarea dementa intr'o capitulare, prezentata tarii drept un acord
de armistitiu, §i tot ce a urmat dupa capitulare in lunile idilice ale
colaborarii cu invazorul, toate aceste aspecte ale refuzului de a co-
nomte realitatea ruseasca ne obliga sa fim indulgenti fata de de-
mocratiile Occidentului.
Aceea§ problema se punea §i democrapor roma/1i, cu singura
deosebire ca ei trebuiau sa se situeze pe Nistru, sa judece proble-
mele politicei romane§ti in functie de 12 invazii ruse§ti, in functie
de linia de directie a tendintelor de expansiune ale Rusiel, indite-
rent de regimul politic pe care il are. Poporul roman, prin insa§i si-
tuatia lui intre Dunare, Carpati §i Marea Neagra, formeaza un obs-
tacol in fata acestor tendinti.
 142 PAMFIL SEICARU

Istoricul rus S. Tatiscev scria in 1890: «Chestiunea Orientului nu

este in fond altceva decal manifestarea antagonismului permanent
dintre Rusia §i Europa.» Si noi ne gasim in acest spatiu nevralgic_
Atilt Marea Britanie cat §i State le Unite s'au inselat, reducand.
problema Europei la strivirea Germaniei, cu eliminarea pentru tot-
deauna a pericolului renmterii potentialului militar german, prin
aplicarea faimosului plan Morgenthau care fixa limitele economiei
germane la un Stat exclusiv agricol. Evenimentele si-au luat sar-
cina sit pung in adevarata lor lumina toate aceste aberatii integrate
in conceptia unei noui asezari a Europei. In cinci ani respiratia de
fiarg apocalipticg a Rusiei sovietice a spulberat toata himerica cons-
tructie ideologica a marilor Democratii, obligandu-le sä faca o intoar-
cere de 180 grade, sa, arda ce au adorat i sg adore ce au ars. «11
faudrait désormais compter avec la resurrection d'une Wehrmacht,
plus ou moins «démocratisée», de même qu'avec des exigences poli-
tiques accrues», scria cu o melancolica, resemnare ziarul «Le Mon-
de» din 15 Iunie 1951. Realitatile europene si-au luat revansa asupra
utopiilor
Dintre toti factori care determing politica externa a unei natiuni,
geografia este aceea care nu variaza; ori ceace defineste politica
aistoricg a partidelor noastre democrate este, intre altele, un total
dispret pentru factorul geografic. Nu se poate" construi o politica
extern& a unui Stat in afarg de istorie si geografie.
Romania putea sa facg politica de alianta cu Rusia asa cum o
preconizase N. Titulescu? Everumentele ne-au dovedit care sunt conse-
cintele unel asemenea politici: absorbirea poporului roman in vastul
spatiu rusesc, sdrumicarea noastra ca natiune. 1ntrebarea este: erau
indreptatiti democratii romani sä creada ca bolsevismul inseamna
negatia pan-slavismului?
Nicolae Berdiaev, examinand «Les sources et le sens du corn-
munisme russe» (Paris, 1938), nu uita sg, avertizeze: «Comurrismul
rusesc este greu de priceput datoritg dualitatii lui. Prin multe aspecte
el se reveleaza ca un fenomen international si universal ,prin altele
ca un fenomen rus i national. Occidentul trebue sä stie ca coma-
nismul rusesc are radacini, nationale, ca el este determinat de istoria
Rusiei; numai cunoasterea marxismului nu ar ajunge sa ne calitu-
zeasca.» Este bine sa, amintin cg perdiaev este un filozof crestin,
anti-marxist, deci nu poate fi suspectat ca fiind un simplu instru-
ment al propagandei bolsevice. Spicuind din «Au seuil de la nouvelle
epoque», lucrare publicatg cu putin inaintea mortii lui, vorn gasi
unele indicatii pretioase menite sä inlesneasca o intelegere a marei
confuzii a democratilor in ceace priveste natura intimg a f enomenu-
lui bolsevic. «Poporul rus poseda, instinctul imperial.» «Destinul isto-
ric al poporului rus este de a creia o ordine sociall mai dreapta
mai umana decal aceea a Occidentului. El trebue sa realizeze fra-
ternitatea oamenilor si a popoarelor. Aceasta este ideia ruseasca.»
 POLITICA AISTORICA 143
Blandul filozof crestin scria aceste randuri in 1947, cand Estul
Europei avusese nenorocirea sa cunoascg ceace inseamna «o ordine
socialg mai dreapta si mai umang cleat a Occidentului», conform
conceptiei rusesti.
«Prin reforma lui Petru cel Mare Europa a patruns in Rusia.
Prin revolutia comunistg Rusia pAtrunde in Europa.» «Rusia sovieticg
intra in aceastä org a existentii ei in care trecutul si viitorul se
unesc pentru a realiza marea vocatie a Rusiei si a poporului rus in
lume, deoarece sunt mai multe temeiuri de a crede ca se apropie «pe-
rioada rusg a Istoriei universale.» «Se poate crede ca. Rusia i po-
porul rus sunt chemati sg realizeze adevgrul social in lume.» «Gandi-
rea rusg este istoriosoficg, deoarece asteptarea mesianicg rgmane in
noi vie si mai ales in comunismul rus, ori care ar fi deformgrile pe
care el le provoacg.»
Fatg de potopul de bestialitate pe care 1-a pravalit inaintarea
armatei rusesti in spatiul european ocupat, filozoful crestin Ber-
diaev scria cu seningtate in 1947: «Manifestgrile revolutiei rusesti
poate provoca diverse obiectii morale, dar faptul de a nu accepta
sensul fundamental al revolutiei echvaleazg cu negatia misiunei ruse
in lume.»
Dupg cgderea Constantinopolului in mane. Turcilor la 1453, calu-
ggrul Filotei scria tarului Ivan al III-a intr'o epistolg acea faimoasg.
lozincg a pan-rusismului : «Doug Rome au cgzut, a treia va fi Mos-
cova si nu va fi a patra.»
In 1922, Bulgacov, filozoful ortodox, afirma ca Internataonala a
III-a nu este decat o transfigurare a aceleas idei cuprinse in «a treia
Romg» a caluggrului Filotei. Aceeas ideie a lui Bulgacov o gAsim
desvoltatg de Berdiaev in Les sources et IR sens du communtsme russe:
«In loc de a treia Roma, Rusia va realiza a treia Internationala si
aceasta va imprumuta mai multe trgsgturi de la cealaltg. Este greu
sg faci sg inteleagg Occidentul ca a treia Internationalg nu este o
Internationalg, ci o idee nationalg rusg. Ea este o transformare a me-
sianismului rusesc. Comunistii Occidentului, afiliati Internationalei a
III-a joaca, intr'adevgar, un rol umilitor. Ei nu inteleg ca apartmand
Internationalei a III-a inseamng sg, apartii poporului rus i CI reali-
zezi vocatia lui mesianica» (p. 195).
Nu se poate o mai exacta, o mai clarg expunere a continutului
istoric, al sensului intim al bolsevismului: o utilizare a marxismului
ca fortg insurectionalg, co. element de dezagregare a civilizatiei euro-
pene (continuatoarea spiritualitafii elino-romane strgbatute de idea-
lismul crestin), o transformare a marxismului in vehicul al imperia-
lismului moscovit.
Si acum sg confruntgm aceste aspecte ale bolsevismului, ace.ste in-
terpretgri pur rusesti a sensului istoric al bolsevismului, cu ceace s'a
numit marea gandire politica a lui N. Titulescu, spre a intelege la ce
inspäimantatoare ignorantg corespundea lozinca democratilor romani,
144 PAMFIL SEICARU

asä ne intoarcern la politica lui N Titulescu», lozinca data ca justi-

ficare a capitularii din 23 August 1944.
Toata activitatea negativa a partidelor romanesti zise democrate,
toata surda conspiratie contra rasboiului pe care il duceam impotriva
Rusiei sovietice, nu erau cel putin rezultatul unei judecati proprn a
evenimentelor, o cumpanire indelungata a elementelor ce se infrun-
tau la o rascruce a istoriei, totul era doar ecoul postului de ra-
dio B. B. C.
Oamenii politici au avut timp slirsi dee seama de directia =scam
de expansiune rusesti dupa, Iunie 1940, and anexarea Basarabiei se
dovedia a fi numai o etapa, tendinta Rusiei sovietice flind cotropi-
rea spatdului dobrogean pentru a stabili o legatura directa cu Bul-
garia. Inteadevar, noua frontiera stabilita dupa ocuparea Basarabiei
era la Sud, bratal Chilia. Ori, unitatd rusesti au ocupat rand pe rand
ostroavele Dunarii i, cu toate protestele guvernului roman, in Noem-
brie 1940 Rush, munumita acestui procedeu, ajunsesera sa impinga
frontiera la cinci km. departare de Sulina. Este suficient Ca cineva sä
priveasca o hartä a gurilor Dunarii ca sa desprinda clar obiectivul
inmediat urmarit : instalarea unei garnizoane rusesti la Sulina pentru
a reduce navigatda pe Dunare la conditdi de totala servitute fata de
Rusia sovietica.
Una din caracteristicile politicei rusesti este permanenta de di-
rectie. Impiedicata in 1940 salt urmeze cursul, tendinta de penetratie
in Dobrogea este reluata in 1944. In Septembrie 1947 s'a tatonat terenul
pentru un eventual plebiscit in aceasta provincie, contandu-se, in re-
giunea Tulcei, pe adeziunea pescarilor Lipoveni, dar rezultatele au
fost negative. Astazi populatia romaneasca este indepartata de la li-
toralul Marei Negre si in locul ei sunt adusi coloni rusi. Extinclerea
acestei fasii rusesti, de la Malul Marii Negre spre Dunare printr'o
colonizare accelerata spre a face din acest tinut un spatiu pur rusesc.
Daca din vreme nu vom protesta in fata opiniei publice mondiale
contra acestei desfigurari etnice, ne vom gasi maine, la eliberare cä
un plebiscit facut in Dobrogea va da 100 % populatie ruseasca.
Ziarul elvetian St. Galler Tagbiatt din 6 Iunie 1951 scrie : «Actual-
mente poporul roman urmareste cu o mare neliniste masurile luate de
Rusi in Moldova. Ele tind, probabil, sa anexeze acesta zona. Toate
trupele romanesti au fost retrase din aceasta provincie i stramutate
catre Transilvania si Oltenia, hind inlocuite cu trupe pur rusesti. Pe
teritoriul Moldovei puterea nu rnai este exercitata de comunisti roman'
ci numai de civili sovietici la ordinul «consulului» din Iasi, colo-
nelul Belev».
Fireste, democrath romani vor citi u1uii aceasta informatie a
ziarulul elvetian, dar cine a urmarit cu atentie politica ruseasca
permanent amenintatoare pentru existenta poporului roman nu poate
constitui o surpriza. Este doar revenirea la ceace forma pretal pacii
separate negociate de Sturmer-von Jagow : anexarea Moldovel...
 POLITICA AISTORICA 145
.Si in 1939 eram tare preocupati ca nu cumva sa lipsim din incer-
cturea psichologica a Germaniei, deoarece faceam politica europeana.
Rasboiul Rcmaniei contra Rusiei sovietice (ca §i rásboiul Finlan-
dei) a fost dictat de vointa noastra de existenta. Am fost nenoroco§i,
Hitler §i toatä politica provocatoare a Germaniei national-socialiste
au impiedcat Occidentul sa vada Rusia sovietica §i garmzoanele ei
ideologice instalate in toate ärile, pregatindu-se metodic pentru lupta
finala. Astazi rasboiul dus de Romania contra capclunului din nest ar-
satele stepe i§i afla o totala ratificare. Fiecare mormant romanesc care
jaloneaza drurnul trupelor noastre de la Prut pana la Caucaz §i Volga
marturise§te dreptatea cauzei noastre. Acei cari in Octombrie 1946
pledau culpabilitatea Romarnei, abia in 1951 au descoperit pericolul
rusesc. Era §i timpul sa se ajusteze cand democratiile Occidentului,
ternanduli propria lor existenta, au dat noul cuvant de ordine.
Daca räsboiul a fost o patetica verificare a potentialului moral §i
material al natiunii, in acela§ timp a fost §i o penibill verificare a
incapacitatii democratiei romane care a angajat destinul poporului
roman in graba cu care s'a precipitat sit impuna tarii, printr'o indras-
neatä mistificare, capitularea.
Democratia finlandeza a §tiut sa termine un rasboiu nenorocos,
lirnitand dezastrele unei infrangeri...
Ce s'a salvat prin lovitura de Stat de la 23 August? Vieti omene§ti?
Cine are curajul sa facä inventarul vietelor omene§ti suprimate de
trupele ruse§ti numai in primele doua luni dupa capitulare? Bunuri
materiale? Bunuri spirituale? Ce s'a salvat prin «gloriosul act de
eliberare?»
Cand vom faceca sä intrebuintez o expresie a lui George Sorel
filozofia ipocritei la§itati?
Generalul Weygand a rostit un cuvant teribil pentru a caracteriza
exuberanta cu care Laval se bucura de armistitiu: «se tavale§te ca un
caine in propria lui murclarie». Cum ar trebui sa fie calificat nestapa-
nitul entuziasm al oamenilor politici, exponenti ai democratiei romane,
manifestata dupa isbutirea loviturii de Stat din 23 August 1944?
Si dupa?... Cu ce frenezie au fost batjocorite sacriticule unei ar-
mate eroice! Cu o indrasneala unica s'a rasturnat tabla de valori
epice, prea marindu-se actele de spionaj in favoarea unor puteri straine,
dandu-se oricarei actiuni tradatoare un titlu la recuno§tinta national&
§i etichetand ca criminali de Visboiu pe cei cari participasera la lupta
impotriva Rusiei sovietice; iata ce define§te continutul ideologic al a§a
isei democratii romane. La nici un popor istoria nu a mregistrat un
caz similar de orgie a renegarii nationale. Nu numai cä s'a predat
armata Rusiei sovietice, 870.000 de osta§i ot,eliti in trei ani §i doua luni
de rasboiu, dar s'au surpat rezistentele morale ale natiei prin violenta
cu care partidele democrate au pledat culpabilitatea Romaniel, M
speranta calf vor asigura titluri la recuno§tinta invingatorilor. Prime-
10
 146 PAMFIL SEICARU

le luni ale colaborarii cu ocupantul au fost decisive: Moscova verifica

valoarea politicä a clasei conducatoare.
In momentele hotaratoare pentru existenta unei natiuni, o clasa.
politica, chiar un singur om politic de mare curaj, capabil sa se
infrunte cu vitregia imprejurarilor, poate inclina cumpana destinului.
Dupg infrangerea Frantei, dl. Churchill a rostit in Camera Comu-
nelor un discurs care amintea, prin indarjita opunere a vointii neclin-
tite de a continua lupta, discursul lui Clemenceau in irnprejurari
identice. Ca si cand tot suflul istoriei nationale strabatea fiinta unui om
destinat sa. incarneze vointa de libertate a unui popor, dl. Churchill
vorbia in cele mai tragice momente ca un halucinat : «Nu ne vom
clatina, nu ne vom prabu§i, mergem pang la capat, vom lupta in
Franta, vom lupta pe maxi §i pe oceane, vom lupta in aer cu o crescuta,
energie §i o crescuta forta. Vom apgra insula noastra ori ce ne-ar
costa. Vom lupta pe malurile marii, pe aerodromuri, vom lupta in
campuri, pe strazi, vom lupta in munti; nu ne vom preda niciociataa.
In Portretul lui Churchill (Portrait of Churchill) dl. Guy Eden,
dupa ce reproduce acest fragment din discursul rostit intr'un moment
crucial a istoriei Angliei, adauga : «Cand se meza, dupa acel cliscurs
care a emotionat profund Camera ci pe cei cari se gramadisera pe
culoare, a spus o fraza pe care numai cei din imediata lui apropiere
au putut sa o aucla. Un ras putin cam acru se raspandi pe banca
ministeriala. Ce spusese dl. Churchill? V'o pot spune : «Vom lupta pe
malui ile marii, vom lupta... era o declaratie istorica impresionanta
ceace a adaugat in §oapta a fost aceasta, tipic churchiliana : nu ctiu
cu ce vom face-o, daca nu cu cuptele de la bucatariea (pp. 40-41).
Si dl. Eden adauga : «daca Fiihrerul ar fi §tiut ea told voluntarn
Apararii locale nu aveau la un loc mai multe arme decat un regiment
german, probabil ca, nu ar fi covait. Dar discursul lui Churchill nu a
tradat nici o nervozitate, a fost tot ma de provocator ca in totdeauna.
Era o incelare de vaste proportii» (p. 57).
In Aprilie 1944, delegatii Blocului partidelor democratice, milogeau
la Cairo iertarea Romaniei, oferindu-se- sa colaboreze la prabu§irea
registentii armatei romane. Confruntate cele doua atitudim, ne arias-
nqte sa avem explicatia rezultatelor deosebite. Marecalul Antonescu
vorbia in 1944 exact ca dl. Churchill, cu singura deosebire ca dispunea
de o armata de 870.000 de oameni hotaratd sa lupte; dar elocventa
premierului englez afla ecou in conctiinta unei clase politica care nu
voia sa se sinucida. Si pentru a fi inlaturat supáratorul obstacol care
statea in calea precipitatei dorinti de capitulare, marecalul Anto-
nescu a fost arestat chiar in palatul regal. Orice act politic se valori-
fica prin urmarile lui. Acestea erau virtual cuprinse in condithle in
care a fost arestat marecalul Antonescu.
0 marturie pretioasg ne aduce Rueben Markham in cartea Romanza
sub jugul sovietic. Trimis special al ziarului american Christian Mo-
nitor, inconiurat tot timpul cederii lui in Romania de atent,iile al ec-
 POLITICA AISTORICA 147

tuoase ale domnului Maniu si ale colaboratorilor sai, Markham a avut

la dispozitie informatii din cea mai bunä sursa. Cartea lui este scrisa
cu o evidenta simpatie pentru eroii loviturii de Stat, deci nu poate 11
suspectat de rea credinta. Citam; «Lovitura a fost bine organizatä
sub directia lui Gr. Niculescu-Buzesti, confident al regelui si amic al
lui Maniu. Garda palatului care era prevenita intra imediat in
Camera.
Cc inseamna. aceasta? intreba dictatorul.
Ministrii n'au facut nici un gest si totul s'a petrecut in liniste;
cand soldatdi au pipait buzunarele lui Antonescu, acesta striga.
Generalul Antonescu nu poarta niciodata, anne. Autoritatea lul
nu se reazaina pe un revolver.
In timp ce era condus, Antonescu s'a intors si a strigat:
Am sa va impusc pe told, maine.
El nu stia ca gardienii can ii escortau la esirea din palat erau
Comunisti A fostde altfelunica lor responsabilitate in lovitura
Stat. Ei au servit de temniceri. Li s'a incredintat acest rol ca o masura.
de precautie, deoarece nimeni nu §tia ce se va intampla. Germami
puteau sä. navaleasca in Bucuresti, unitati ale armatei ar fi incercat,
poate, sa libereze pe seful lor si acesta, care stia foarte bine sa vor-
beasca soldatilor, ar fi isbutit, poate, sa convinga pe temnicerii lui. Cu
comunistii nu era nimic de temut. Once apel la patriotism sau la
nationalismul roman ii lasa reci. Ceva mai mult, ei (comunistii) de-
testau pe «conducator» si se conta pe ei ca sa-I «lichideze», in caz
de turburari. Acest mic detaliu in organizarea loviturii de Stat a
fost aranjat cu un om misterios, un oarecare «Spataru» pe care ii
vom regasi mai tarziu. Era un dezertor al armatei romane, pe care
Moscova ii trimisese la Bucuresti si care a devenit ministru de rasboiu
sub numele de Bodnarap (pp. 63-64, editia franceza).
Intelegem ca Markham nu si-a dat seama de gravitatea acestei
exacte relatari a celor petrecute. Dar noi?...
Deci, «lovitura», adica arestarea maresalului Antonescu, «a lost
bine organizata sub directia lui Gr. Niculescu-Buzesti, confident al
regelui si amic al lui Maniu». Cu cine a organizat «lovituras? Cu gun
om misterios, un oarecare Spataru, dezertor al armatei romane pe
care Moscova 11 trimisese la Bucure§ti a devenit ministru de rasbom
sub numele de Bodnarap.
Reese clar ca inainte de a decide executarea loviturii de Stat,
Gr. Niculescu-Buzesti «confident al regelui si amic al lui Maniu»
luase contact cu trimisul Moscovei, Bodnaras, of iter dezertor din
armata romana, pentru a organiza lovitura. Rezultatul acestei con-
sf atuiri dintre «confidentul regelui si agentul Moscovei» a fost pre-
zenta garzii comuniste in palatul regal. De ce a fost nevoe de aceasta
oribila, spurcata intovärasire? Ne-o spune cu toata candoarea Mark-
ham : «Antonescu care §tia foarte bine sa vorbeasca soldatilor ar Ii
isbutit, poate, sa convinga pe temnicerii lui; cu comumstii nu era
148 PAMFIL SEICARU

nimic de temut. Orice apel la patriotism sau la nationalism ii lasa

reci».
Fara indoialti ca aceasta explicatie a fost data lui Markham chiar
de Niculescu-Buzesti, dar explicatia lumineaza sensul antinational al
loviturii de Stat.
La ce bun sa ne mai chinuim pentru a afla raspunsul la intrebarea
pe care si-o pune mice Roman: de ce Finlanda este o tara libera, i
Romania o colonie ruseasca?
Cand a venit in tara Bodnaras? Tot Markham ne larnureste; «In
primavara lui 1944; agenti au fost trimisi in Romania pentru a incepe
realizarea planului. Unul din ei era Emil Bodnaras».
Exact. Parasutarile de comunisti s'au fficut de cgtre Comanda-
mentul sovietic la inceputul lunei Mai, deci imediat dupa ce Bar-
bu Stirbei si C. Visoianu au ajuns la Cairo pentru a incepe asa zisele
negocierf.
Faptul ca la 23 August garzile comuniste ale ollterului dezertor
se aflau in palatul regal arata ca imediat ce s'a gasit pe pamantul
T-manesc, Bodnaras, trimisul Moscovei, a stabilit contactul cu «con-
fidentul regelub. Ce alte rezultate putea sa dee, aceasta colaborare
dczat o capitulare fara conditii? Pentru a masura analgezia morala
autorilor loviturii de Stat de la 23 August ajunge acest text.
Existg, pe toata suprafata planetei un singur popor caruia clasa
politica sg-i fi pregatit crucificarea cu atata inconstienta? 0 armata
(lc 870.000 de ostasi se afla inclestata in lupta cu trupele rusesti, In
timp ce in chiar palatul regal trimisul Moscovei si confidentul regelui
organizau predarea tarii Rusiei sovietice.
S'au implinit zece ani de and poporul roman s'a infruntat cu
Rusia sovietica. Lumea sta in asteptarea unui nou rasboiu. Zorite,
sub viguroasa impulsie a politicel americane, democratiile Occidentu-
lui desmortite incep sa-si organizeze apararea. Posturile de radio
denunta pericolul imperialismului resesc; sangeroasele erori ale ma-
rilor democratii si-au primit sguduitoarele infruntaxi. Dar pentru nol
Romanii, fiecare zi de intarziere inseamna rioui morminte in care
sunt rostogoliti cei cari sunt condamnati sa ispgseasca o politica aisto-
rica, o politica anti-nationala.
Se cuvine acum, child adevarul lumineaza sensul rasboiului nostru
sa ne plecam cu smerenie in amintirea celor cari au participat la
lupta pentru afirmarea Dreptului nostru. Umbrele lor vor fi invocate,
maine, pentru apararea aceluias Drept romanesc.
PAMFIL SEICARU
 BIBLIOGRAFIE ROMANEASCA
MIRCEA ELIADE: Le chaniants-
me et les techniques arcaiques de
l'extase. Paris, Payot, 1951, 441
pagini.
0 noua carte a Dlui Mircea Elia-
de ne ocupa partea de bibliografie
romarleasca a Revistei noastre si
nu-i exclus, intrucat acest fecund
cercetätor roman ne anunta noui
publicatii, ca Mort et intzatzon,
Mythologie de la mart, etc...., ca si
in numerele viitoare el sa fie, cel
putin pe aceasta cale, prezent prin-
tre noi. Printre studiosii europeni
ai fenomenologiei i istoriei reli-
giilor, numele acestui compatriot
este familiar de multa vreme, prin
remarcabile lucrari ce se detaseaza
in excelente condi,ii, datorita unei
eruditii admirabile i unei prega-
tiri filosofice solide. In numarul
trecut al Revistei am semnalat,
urmand criterii deosebite, impuse in
mare parte de caracterul fiectireia
din lucrari, doua C54i ale lui Mir-
cea Eliade i anume Tratatul de
istoria religillor si Mita/ eternei in-
toarceri. In una ni se evidentia toc-
mai eruditul dotat cu marl posibi-
Mall, in cealalta incercarea unui
Roman de a contribui in mod ori-
ginal la profilarea unei filosofii a
istoriei, bazata pe conceptiile cicli-
ce, tipice formelor de cultura pri-
mordiale.
Cu cartea Le chantanisme, dl.
Eliade continua in mare parte stu-
diile trasate, intr'un cadru mai am-
plu, mai general, in Istoria red-
giitor. Daca aceasta noua lucrare
apare, la prima vedere, intr'un ca-
dru mai specializat, mai «technic»,
nu este mai putin adevarat, c. exa-
minata cu ajutorul acelei lecturi plä-
cute atat de caracteristica lucrarilor
de «specialitate» ale Dlui Eliade, ne
dam seama ca autorul ii pastreaza
intacte meritele cunoscute, care nu
sunt merite pur metodologice, ci
corespund unei intelegeri globale
oarecum unitare a fenomenului re-
ligios, a structurii, filosofiei si is-
toriei lui,
Dl. Eliade pleaca dela intuitia
sigura, intarita de un bogat.mate-
rial informativ, ca fenomenul re-
ligios nu poate fi circumscris la
perspectiva, la conditiile sale isto-
rice. Exista in fenomenologia re-
ligiosa un spatiu transistoric, care
preocupa pe autor, un sens spe-
cific, o dialectica interna a feno-
menului religios, a sacrului in ac-
ceptia larga a cuvantului. Afirmand
o dialectica intern& specifica, corn-
patriotul nostru abordeaza o pers-
pectiva dintre eele mai originale,
mai ales dupa experienta istoricista
occidentala din ultimii saptezeci
de ani, si anume perspectiva an-
tiistoricitatii sacrului, interpretarea
istoricului ca un fel de decadere,
limitare i diminuare a sacrului.
In acest spirit intreprinde Mircea
Eliade interesantul i documentatul
sau studiu al «shamanismului»,
studiu comparat de istoria religii-
lor si de fenomenologie religioasa,
in care, nevroind sa fie nici etno-
log, nici psiholog, ne ofera o viziu-
ne am putea sa spunem «depurata»
a «tehnicei» o «Tehnicelor» exta-
zului, ii,. Podisul Altaic, in Siberia,
in America Precolombiana, in Aus-
tralia, in Africa. Eliminänd, in mod
substantial, teza celor se sustin
fundamentarea patologica, de esen-
 150 BIBLIOGRAFIE ROmANEASCA
tiala nevrozà, a «shamanismului»,
autorul studiaza acest fenomen, nu
sub semnul interpretarit restrictive
a magiei, a medicinei, a misticei §i
a sacerdotiului, ci ca tehnica ge-
nerall a extazului la o searng de
popoare i in special ca fenomen
religios tipic siberian i asiatic cen-
tral. Pentru Dl. Eliade, «shamanis-
mul» coincide de multe ori, in ace-
lea$ spatii, cu magia i religia §i
nu intotdeauna epuizeaza, varietati-
le experientelor extatice. «Samanul»
se diferentiaza prin aceia ca este
un specialist al transei, in vreme
ce sufletul sau este obligat sa pa-
raseasca corpul, pentru a intreprin-
de ascensitini cere$ti qi coboriri in-
ternale. El nu este un bolnav, nici
un posedat : nu este un instrument
al spiritelor, al demonilor $i al
mortd, ci dirhpotriva, it stapane$te
$i se serve$te de ei. Comparat cu
exnenientele mistice ale formelor
religioase superioare, qamanismul»
constitate o «vocatie», o tehnica
extatica la indemana unei elite de
un fel de «mistica» spent-
fica religiilor respective. Puterea
«shamanica.» se transmite in mod
ereditar sau se obtine prin vocatie
spontana. Autorul studiaza in acest
sens fenomenul m Siberia occiden-
tala qi centrala, la Tunguzi, la Bu-
riati i Altaici, impreuna cu feno-
menul iniierii «shamanice» la Iacu-
ti, Samoiezi, Australieni, Indieni din
cele doul Americi, Africa $i Indo-
nezia. Combate teza fundamentarii
psihenatologice a acestui fenomen,
admitänd numai, boala ca una din
conditiile iniierii, alaturi de forme-
le onirice, extatice, moarte, ascen-
siune, coborire i ingropare simbo-'
lica, etc... Dup a. aceia, studiaza ori-
gina puterilor shamanice, tehnica si
invatatura initierii i modalitatile
specifice, caracterele simbolismului
cosmologic shamanic.
Este vorba de un fenomen origi-
nar situat in perspectiva istoriei
generale a religiilor, de prima in-
terpretare a unui fenomen complex,
ca acela a tehnicei arhaice a exta-
zului magic, mistic i religios. eNol
am incercat, scrie autorul in «Pre-
fat,a», sa prezontam acest fenomen
sub diversele sale aspecte istorice §1
culturale i sa schitäm o scurta
istorie a sa in Asia centrala §i
septentrionala. Dar noi acordam o
mai mare importaMa prezentarit
insasi a acestui fenomen, analizel
ideologiei sale, discutiei asupra teh-
nicelor sale, simbolismului $i mito-
logiei sale. Este vorba de o intreaga
lume spirituala, deosebita de a noas-
tra, dar tot atat de coerenta gi
interesanta., a carei cunoa$tere se
impune oricarui umanist de buna
crediMa.» Fiindca pentru Dl. Eliade
umanismul occidental trebuie sa de-
pa$easca traditia spiritual& occiden-
tala, oricat de vasta $i de fecunda
ar fi ea.
D.
MIHAIL EMINESCU: Poesias (Poe-
zii,Selecgao, Tradugao e Notas
de Victor Buescu, cotradutor Car-
los Queiroz, Colecgao Bilingue,
Editorial Fernandes, Lisboa, 1950,
244 pagini).
Centenarul eminescian, care a
avut loc in cursul anului trecut, a
produs o serie de publicat,ii desti-
nate a reactualiza figura marelui
poet qi profet national, care consti-
tute o dovada din cele mai pregnan-
te a prezentei i actualitatli inte-
lectuale a fenomenului emigratiei.
Numeroasele editii de pribegie, stu-
au i articole cememorative, aparu-
te in Germania, Spania, Franta,
Italia, Portugalia $i Tarile Ameri-
cei de Sud, dovedesc nu numai pre-
zenta vie a marelui indrumator al
spiritualitktii noastre, in mijlocul
unei generatii care ii poarta desti-
nul i tragedia neste hotarele
ale caret valori pure trebuie sa te
apere cu o darzenie far& egal, dar
§i canacitatea de reactiune sponta-
na a acestei generatii fata de o
ofensivä care poarta hotarirea de a
mutila ci darama toate valorile
unui popor, pentruca, astfel, 51-1
domine i sa-1 desfiinteze ea enti-
tate vie. Fidelitatea generatiei ce
integreaza cel mai mare surghiun
national, fata, de figura $i opera
lui Mihail Eminescu, constituie, in
primul rand, un act de adanca emo-
 BIBLIOGRAFIE ROMANEASCA
tie. Dar in al doilea rand, ea ne
indicg drumul unei pozitii autenti-
ce, o sensibilitate sigurg, o reactie
care marcheazg atitudini de viitor,
fecunde. Din enorma sgrgcie mate-
rialg a emigratiei intelectuale,
intr'o actiune in care nu credem a
pacatui dacg afirmam cg atat emi-
gratia politicg, dacg dgm emigratiei
politice sensul curent, vulgar, al
aceptiei cotidiene, cat si emigratia
pe care am putea-o denumi «eco-
nomica», n'au avut niciun fel de
ingerentg, bibliografia eminesciang
s'a vgzut imbogatitg cu emotionah-
te contributii. Contributii de exil,
fgrg indoiala, cu lipsuri, adeseori
pornite din necesitgti pur pedagogi-
ce, din tensiunea pateticg a simplei
difuzari i transmisiuni de valori,
f gra preocuparea critic& pertinent&
dar contributii ce inscriu o paging
de Malta nobletg spirituall in isto-
ria emigratiei noastre intelectuale,
ce-si cere, in numele unei responsa-
bilitIti ce nu va intarzia sg. apese
pe umerii multora, necesara cores-
pondentg de eforturi.
In aceastg ordine de reflexiuni
incgrcate de emotie nationalg, se
inscrie, fgrg indoiala, i lucrarea ce
formeazg obiectul actualei recenzii,
datoritä efortului remarcabil al Dlui
Victor Buescu, mesajer neobosit al
culturii noastre in spatii Msitane.
Cu aceastg antologie eminesciang,
cultura noastrã isi face din nou,
nobil, aparitia, in idilicul spatiu cu
emiei lusitani» atilt de drag poetu-
lui i filosofului Lucian Blaga. Nu
mai putin emotionant este, in aceas-
ta noug paging a destinului emi-
nescian in Portugalia, elanul cu
care poetul portughez Carlos Quei-
roz, a abordat traducerea celor mai
importante din poesiile lui Emi-
nescu. Inl «Prefata» sa la aceastg
Antologie, apáruta. acum, in portu-
ghezg si roman& Victor Buescu ne
vorbeste de importantul rol avut,
la redactarea ei, de cgtre poetul
portughez Carlos Queiroz. Ani si
ani, cu o tensiune i o convingere
ce emotioneazg, poetul portughez a
mentinut contactul cu Eminescu,
refIcandu-si in permanentg versiu-
151
nile, cautand mijloacele cele mai
adecvate pentru a transpune in lim-
ba lui Camoens, sensibilitatea, 11-
rismul i viziunea specificg a poeti-
cei eminesciene.
Dar admirabila «Antologie» a Dlui
Buescu contine ceva mai mult de-
cat acel acent de emotie sincerg
ce se desprinde din mai toate pu-
eminesciene de exil. Si
vrem sg remarcgm acest lucru,
pentru exceptionala sa valoare
otiintifica, pentru seriozitatea care
nu trebuie sä inceteze niciodata de
- a fi indreptarul elitelor noastre
intelectuale de peste hotare. Ediiile
critice, studiile i versiunile lui
Eminescu, toate au trecut prin sita
cercetgrii minutioase a Prof esoru-
lui dela Lisabona, care ne oferg o
admirabilg bibliografie criticg emi-
nesciang, extrem de pretioasg pen-
tru toti cei care, lipsiti de biblioteci-
le i. athivele din Tara, doresc sg
abordeze cu criterii stiintifice opera
lui Eminescu. Nu suntem de acord
cu cei ce cred ca drama nationala
de astgzi este, in exclusivitatea ei,
o chestiune explicitä. Dimpotrivg,
ea trebuie implicatg in cea mai
ampla diversitate a preocupgrilor
noastre din exil. Altfel, tindem sä
prefacem realitatea exilului in rea-
litate unicg, desprinzandu-ne de
adevarata suferintg i tragedie a
Patrit-i, care este, esentialmente, o
suferintg i o tragedie a valorilor
noastre spirituale. Pentru foarte
multi dintre noi, orice manifestare
obiectivg pe teren cultural, care nu
are aere de eremiadg, ignorg tra-
gedia national& si este produsul
«instrgingrii». Nimic mai prim&
dios pentru fixarea pozitiei fecunde
a unei generatii, dealt aceasta ati-
tudine, menitg a substitui creiatia
si continuitatea in spirit cu golul
lamentatiilor pe ruinele unui leru-
salim pierdut.
In acest spitit, noi saluttim cu
entuziasm opera Dlui Buescu si a
tuturor celor care, cu prezenta vie
a Patriei crucificate, ii cinstesc prin
creiatii obiective, inepuizabila ei f or-
ta creiatoare.
D.
 152 BIBLIOGRAFIE ROMANEASCA
PAMFIL SEICARU: Dot la, rien
que des cendres, Paris, Les Ca-
hiers Européens, 1949, pagini 313.
Cine vrea s participe in mod
substantial la drama actualã a po-
porului nostru, nu poate face abs-
tractie, din niciun punct de vedere,
de o serioasa cuno§tere a realitatii
sovietice, ca sistem de expansiune
imperialist& ca tehnica de desfiin-
tare a natdunilor si a omului ca
entitate superioara, ca doctrina ce
promoveaza o transformare violenta
a institutiilor de vieata a popoare-
lor si a conceptiilor lor despre lume.
Este necesar acest proces de pit-
trundere, din doug, motive furida-
mentale. In primul rand, pentruca
o aproape radicala ignorantg, a fe-
nomenului rusesc in general, si a
fenomenului comunist, in proiectia
lui imediata, a caracterizat majori-
tatea conducerii politice §i spiritua-
le romanesti, din preajma §i in
ceasul consumarii marei tragedii
nationale. In al doilea rand, pen-
true& gandind si operand in func-
tie de o Patrie noua, liberata de
Urania bolsevica §i de procesul de
rusificare fortata, trebuie sa por-
nim in propria noastra tar& in
procesul de reconstructie spirituar,
§i politica romaneasca, dela insasi
aceasta realitate sovietica pe care
ocupatia ruseasca si experienta
arepublicei populare romane», ne-o
va lgsa mostenire.
La aceasta cunoa§tere, nu numai
in acceptia ei empiric& adica in
studiui fazelor de sovietizare ope-
rate in Romania dela 23 August
1944 incoace, dar si in aceptia ei
structural& adica intr'un judicios
examen al doctrinei si mentalitatii
sovietice, aduce o frumoasti contri-
butie interesanta carte a Dlui Pain-
fil Snicaru, «Dot la». Duna «Pax
americana sau Paz sovietica», car-
te aparutã in 1946 si ca atare §1
ea contribtrtie de exil a luptei anti-
comuniste rometne§ti, «Dot la» cons-
titue un document insufletit de o
profunda cunoastere a tendintelor
fundamentale ale imperialismului
rusesc, Mute in lumina unei do-
cumentari istorice demna de rele-
vat, si o apreciabila familiarizare
cu esentele doctrinei comuniste si
primejdia ce o reprezinta pentru
existenta poporului nostru. Dar in
vreme ce «Pax americana» se baza
pe o judicioasa expozitie istorica, in
functie de care era documentat de-
monstratg. teza permanent& a cul-
turii si a politicei noastre, «Rusia,
dusmanul natural», in «Dot la» in-
talnim o tehnica noua, in care ma-
rele nostru polemist, depasind sim-
pla argumentare istorica, prezinta
drama sovietizarii noastre in ter-
menu imp1iciii ai sofisticei eroului
Nariskin (un nou Rubakov, proiec-
tat peste tragedia une taxi parasite
si tradate- de tow §i intr'o succe-
siune de reportaje halucinante, care
se succed vertiginos dela acel 23
August fatal, pima la sfarsitul anu-
lui 1947, cand «republica popular&
romana» este un fapt consumat. In
cele cinci capitole ale cartii, adica
Europa §i tarile din Estul euro-
pean; Dosarul unei, .tari satelite;
Jurnalul colonelului Cosma Roura;
Cum se bol§evizeaza o natiune §i
Sfar§itul utopiilor, Dl. Seicaru ne
prezinta, cu un «pathos» admirabil,
drama prabu§irei rornanesti, sub
greutatea unei totale lipse de cadre
romane§ti responsabile in preajma
si in ceasul prabusirei §i a unei
totale absente occidentale, in aceas-
ta teribila crima contra libertatii.
51 aceast& dram& Dl. Pamfil Sei-
caru o sintetizeaza in strigatul de
distrugere §i rnoarte cu care Ghin-
ghis Han se arunca impotriva Euro-
pei, «Dotla» («Numai cenusa»),
reactualizat de hoardele asiatice ale
lui Stalin si de o tehnica de dis-
trugere unica in istorice.
Rand pe rand, defileaza inaintea
noastra, etapele tragediei romane§-
ti dela 1940 incoace: dictatura ab-
solutista sangeroasa a lui Carol al
IIlea, desmembrarea Romaniei, dic-
tatura generalului Antonescu, in-
trarea in razboi, eroismul romanesc
in lupta contra Rusiei, pregatirea
neserioasa a unui armistitiu ce nu
era in realitate dealt o capitulare,
ocupatia ruseasca §i toate ororile ei,
desfiintarea cadrelor democratiei ro-
mane, sovietizarea si transformarea
 BIBLIOGRAFIE ROMANEASCA
Romäniei intr'o adevarata. Republi-
sovietica ruseasca. 0 remarca
c a.
deosebita merita capitolui intitulat
«Jurnalul colonelului Cosma Rou-
ra». «Marturia unui om care a trait
un eveniment, scrie Dl. Seicaru, in
toate fazele sale dramatice, este
mai miscatoare decat reconstituirea
acelui eveniment intr'o expunere
obiectiva, oricat de documentata si
de precisa ar fi ea.» Si cu aceast&
noua tehnica DI. Seicaru ne ofera
o imagine vie a celor intamplate in
Romania dela 1944 incoace, mai
mult deck ar fi facut-o in lumina
cifrelor si a unei riguroase docu-
mentari asupra proportillor trage-
diei. «Acest jurnal, scrie, constituit
din note rapide, din observatii cu-
lese in fiecare zi cu o precizie im-
presionanta, ne reda atmosf era pri-
mului contact dintre poporul roman
si armatele sovietice. Dar mai mult
decat aceasta contributie documen-
tara, enigmaticul colonel Nariskin,
care incarneaza cu o Iona de ex-
presivitate rara nihilsmul ideologiei
bolsevice, ofera un interes exceptio-
nal. Consemnand fara niciun fel de
alterare, interminabilul monolog al
ofiterului sovietic, acest jurnal aju-
ta mult la cunoasterea pozitiei spi-
ritului bolsevic fata de toate pro-
blemele vietii, adica, inainte de ori-
ce, negatia totala a civilizatiei oc-
cidentale, patrunsa de ura si de
vointa de a narui aceste valori care
legitimeaza civilizaia, atitudine ce
nu este in fond decat o insurectie
contra primatului intelectual al Eu-
ropei, o explozie devastatoare a
complexului de inferioritate in care
traiesc Rusii.»
Nei recomandarn rneditapei corn-
patriotilor nostri conturul acestui
inspaimantatdr tip uman trasat de
Dl. Seicaru in cartea lui si intreaga
sa constructie sofistica de argumen-
tare, drept cea mai cumplita reali-
tate ce ameninta fiinta natrei noas-
tre, nu numai sub aspectul realiz&-
rilor sale obiective, ci in insasi
esenta sufletului sau.
D.
153
HORIA SIMA Omul nou (Elemen-
te de doctrin& legionara). 1949.
Lucrarea D-lui Horia Sima apa-
ruta cu titlul de mai sus constitue,
asa cum declarä autorul, primul
capitol ,dintr'o lucrare mai vastii,
care din dificeltati de tiparire tre-
bue sa-si amane aparitia. Autorul ne
avertizeaza insä, el acest capitol es-
te de sine státator si constitue o
«proectie general& a ideologiei le-
gionare destinata atat cercului in-
tim al legionarilor cat si celorlalti
Romani». Noi credem insa, ca prin
natura problemelor ce ridica, cum si
prin caracterul lor, aceasta lucrare
depaseste cadrul strict romanesc,
imbratisand problema general& a
omului actual.
Inainte de toate, credem oportun
sa semnalam cä Miscarea Legiona-
ra poseda ceia ce am putea numi
un corp doctrinar, destul de de.vol-
tat §i consenmat atat in carp spe-
ciale cat si in articole aparute in-
tr'un mare numar de publicatii ro-
manesti i streine. Desi cum este
natural, aceste scrieri nu pot avea
o perfecta unitate si coeziune, to-
tus toate se pot caracteriza prin-
tr'o idee centrala care este legiona_
rismul.
Era totus nevoie de o sintetiza-
re a acestui material, de o conclu-
zie a lui,- dar mai ales de o inter-
pretare, sail, mai bine spus ee o
reinterpretare, in raport cu pers-
pectiva istorica pe care o are. Si,
desigur, se poate vorbi de o aseme-
hea perspectiva, intru cat pe de o
parte, literaturd legionara nu a apa-
rut aproape de loc in cursul ultimu-
lui deceniu, iar pe de alta parte, dat
fluid accelerarea neverosimila pe
care a luat-o ritmul istoric contem-
poran.
Tragedia si paradoxul in care a
fost aruncata Miscarea Legionará
in acest rastimp au fost improprii
elaborarilor doctrinare. T em nit, a,
campul de concentrare si frontul
nu sunt tocmai locurile cele mai
indicate unor asemenea elaborari.
In schimb insa, Idea legionara isi
facea in tot acest timp experienta
istorica a unei noui epoci, traver-
 154 BIBLIOGRAFIE ROMANEASCA

sand un pericol mai mare decat posibil ar fi putut sa nu se reali-

orice imposibilitate fizica a expri- zaze niciodata, claca (in acela§ timp)
marii ei, pericolul celei mai teribile s'ar fi infiintat institutii in acord
probe la care este supusa, o idee : cu aceste idei §i nu cu conceptiile
confruntarea cu ea insaci. crude, care, prin insaci faptul ca de-
Acest cutremur ideologic pe care rivau numai din experienta, au in-
1-a provocat razboiul, a anihilat §elat toate bunele intentii.»
doctrinele politice caPe §i-au dispu- Nu credem deci necesar sa mai
tat campul dialectic al ultimului luam in discutie «utopismul» doc-
secol, adica liberalismul, socialismul trinei legionare. De altf el pentru ei-
ci totalitarismul. Societatea ici cau- ne poate distinge ceva in haosul
ta astazi alte formule de realizare. ideologic in care omul actual se
Criza actuala este datorita desigur afla scufundat, nu va constitui o
acestui fenomen. Care este insä ex- surpriza excesiva faptul de a intre-
plicatia acestei cdderi verticale §i zari pe orizontul istoric aparitia
aproape simultane a numitelor doc- acestui «homo novus», omul spiri-
trine? Explicatia nu poate fi alta tualitatii crectine, singurul care va
dealt ca toate se fundeaza, exclusiv fi capabil de a da o noua definitie
in planul realitatii empirice §i ca valabila noii umanitati.
atare, cand nu mai corespund aces- Discutand planul istoric al legio-
teia se atrofiaza de la sine, ca nicte narismului, Domnul Horia Sima,
organe care i§i pierd fungiunea. afirma cä acest om nu este lipsit
Idea legionara in schimb, se fun- de facultatea creatki sociale, ci
deaza in esenta ei, pe Spirit. Ea doar, in aceasta eterna dialectica
nu constitue ca atare 0 Politica, ci intre bine §i rau, intre spirit §i ma-
o Eta. Contingenta politica pe ca- tem, societatea nu se poate funda
re totu§ o prezinta, este un pur pe interesul egoist, ci pe spiritul
epilenomen, §i deci nu are o valoare ecumenicita+ii cre§tine. Dar acesta
«per se». De aceia, credem noi, cri- «Antropologie crectina» care consti-
ticile care s'au adus legionarismu- tue «Omul now) al Dlui Horia Sima,
lui pe planul politic, sunt irelevan- este in acela§ timp §i o interpreta-
te, ca ceva care poate afecta cel re a Istoriei Universale. «Salvarea
mult accesoriul, dar nu principalul. Istoriei» nu o poate face decat nu-
In ceace prive§te criticele de tip ernai acest om. «Experienta lucif eri-
«anti-idealist» care i se aduc §i ca- ca,» care de cateva secole o face
re il taxeaza ca o himera, vom rea- Europa §i acum lumea intreaga,
minti cuvintele prin care Kantre- id atinge acum punctul zenital. Nu
f erindu-se la Republica, lui Pla- existä alta salvare, nici in planul
ton a desfiintat odata pentru tot- istoricitatii nici in acela al Escato-
deauna argumentul empiricitatii logieispune autoruldecat acest
f ormelor politic e. «S'a presupus om nou. Omenirea nu are alta op-
spune Kanta, Republica lui Pla- tiune posibila pentru a se salva.
ton ar fi un exemplu de perfectie
imaginara. A fost prefacuta intr'o D.
himera, in ceva ce nu poate exista
decat in mintea unui ganditor in-
draznet... Am face insä mai bine OCTAVIAN GOGA : Romania (Co-
daca am urmari aceasta gandire, lectia Neamul Romanesc, Frei-
incercand s'o punem intr'o lumina sing, 1951, Editura «Patria», 16
mai clara prin propria noastra sfor- pagini).
tare, in loc de a o da la o parte
ca inutill, sub pretextul mizer §i Colectia «Neamul Romanesc», pe
inteadevar periculos al inutilitatii care o conduce Dl. D. Pärau, ici
ei. Nimic nu poate fi mai gre§it §i continua activitatea reeditarii de
mai nedemn (pentru un filosof) de- brocuri reproducand texte romane§-
cat denumirea vulgara a ceia ce se ti importante, cu minunata brocura
chiama experienta contrarie, care, «Romania», de Octavian Goga, ad-
 BIBLIOGRAFIE ROMANEASCA
mirabi16 sinteza, a fenornenului ro-
manesc. Aceastg, brosurä contine
textul articolului prefatg, la Albu-
mul «Romania», publicat de Kurt
Hielscher (Leipzig, V. A. Brockhaus,
1933, pp. VII-XIL1). Este deci o pu-
blicatie care corespunde perfect
criteriului formulat de directorul
Colectiei cand scrie: «Cu gändul
sincer de a face in mintea si in
inimile compatriotilor pribegi cat
mai viu i cat mai actual trecutul
nostru, am crezut ca poate fi o fap-
tg buna dacg republic, sub titlul
general «Neamul romanesc», mai
multe studii, articole, etc..., in care
marii nostri ganditori au zugravit,
intr'o forma maiastra, icoana pa-
triei noastre, precum i asplratiu-
nile, rolul i faptele pilduitoare ale
strgmosilor nos tri».
D.
CORNELIU ZELEA CODREANU:
Insemndri dela Jilava. Colectia
«Omul Nou», 1951, 66 pagini + 2
lamine 19 cm.
Pentru prima data, dupg 13 an
dela moartea autorului, apar tipa-
rite in limba romana, aceste «In-
semngri», pe care lumen romancas-
el le cunoaste de multa vreme din
nenumaratele editii litografiate, ca-
re au circulat in tara i strginatate.
Impecabilg din punct de vedere tec-
nic, aceastg editie care onoreazg
continutul patectic al acestui capi-
tol din memoriile unui martir. 0
nedumerire in legaturg Pu aceasLa
tarzie aparitie, cere sa fie lamurita.
Literatura legionarg a dovedit o vi-
talitate impresionanta in ultinni
20 de ani. In mijlocul unei lumi os-
tile, luptand cu i mense greutati
materiale, cg,rtile legionare au apa-
rut in tara ca si in straingtate and-
te, putine, cede s'au scris, in conth-
ii tecnice perfecte. Cum se exphca,
deci, ca tocmai «Insemnarile» lui
Corneliu Codreanu, sa aparg, numai
in 1951?
Sfortarile Miscarii legionare de
a-si tipari literatura nu au fost pro-
gramate niciodata, cu exceptia anu-
lui accidental 1940, ci au fost acte
155
spontane ale membrilor ei. Aceasta
fiind natura unei astfel de activitg-
V, un instinct profund de aparare
a unui patrimoniu pe care legions.-
rii 1-au considerat intim i, in cazul
in speta, «Insemnarile» lui Come-
liu Codreanu, prin excelerga, fac
parte din corpul mistic al Miscarii,
i-au facut sg. intftrzie sa ridice va-
lul care acoperea actul cel mai zgu-
duitor din viata ei: marturisirea
mortii fundatorului, scrisg de el in-
susi.
Asa cum indica i Dl. Horia Sima
in «Cuvantul inainte», cartea are o
dubla valoare. Este un «sguduitor
document uman», care ne desvg.-
luieste suferinta fizicli I morala a
unui suflet, oglindit i intovarasit
de alt Suflet care si azi patimeste
supraistoric in cantarea Adevarului.
Dar mai este si o norma definitiva
de viata noug : «spiritualul nu poa-
te fi despgrtit de politic. Toatg, lup-
ta noastra pamanteasca trebuie sli
fie, in permanent acord, cu linia
cresting. Istoria sli se facg. in Dum-
nezeu, nu in afara lui».
Ca dat biblografic tinem O. re-
marcgm, ca edifia princeps a aces-
tor «Insemnari», a aparut in limba
italiang in anul 1942, in Bari, dato-
rag traducerii poetului Carli. Iar
in Madrid, in revista «La Hora»
s'au publicat in intregime, in 1948,
traduse in spaniola.
Salutam aparitia lor in limba ro-
mana. E semn ca legionarii conside-
ra, de azi inainte, patrimoniul lor,
ca patrimoniul neamului.
D.
CLAUDE ISOPESCU: Renseigne-
ments sur la littdrature en Rou-
mania (Estratto de la Rivista «Pa-
gine Nouve», Anno III, Fasc. lIT-
IV; Marzo-Aprile 1949, XXIV pa-
gini).
Dl. Claudiu Isopescu, unul din-
tre cei mai asidui studiosi romani
aflatori acum peste hotare, specia-
lizat in ultimo, vreme in problems
relatiilor culturale dintre Romania
pi tiarile din Occident, pentru care
si-a %rasa resedinta dela Roma,
 156 BIBLIOGRAFIE ROMANEASCA

deplastindu-se i varis cu scopul de terial prin care mare parte din in-
a-si continua cercetarile la biblio- telectualii nostri de peste hotare
tecile din Franta, ne trimite cateva ii vreau prezenta ior in Ceasul de
brosuri publicate in cursul ultimi- fata. Printre colaborarile din acest
lor ani i articole de literatura numar semnalam: «Cu prilejul ani-
comparata publicate in «Osservato-
re Romano» si «Idea». Intre cele
dintai remarcam : «Les origines de
l'enseignement du roumain en Fran-
ce» (in «Langues modernes», Paris,
195C, an. XLIV, nr. 4; 6 pagini);
eLa pensée humaniste et la tradi-
tion chrétienne aux XVe et XVIe
siecles chez les Roumains» (Extract
din «Pensee humaniste et tradition
chrétienne au XV et XVI siecles»,
sub directia lui Henri Berarida, ex-
tras, f. a., 5 pagini), i articolul «La
nostalgic de Rome et Miron Costin»
(in «Revue de l'Université Laval»,
Quebec, Janvier 1951), in afara de
articolul care face obiectul acestei
dari de seama. Intre articolele de
presa cu tem& literara i critica,
semnalam «Le Sage e ii teatro»
(«Idea», Roma, 13 noir. 1949); «La
Scuola latinist a transilvana»
(«Idea», 18 Februarie 1951), i «Me-
lodrama sconosciuto d'argomento
transilvano» («Osservatore Roma-
no)), 24 Iunie 1951). Intructit prives-
te «Renseignements», este vorba de
un articol de sinteza asupra litera-
turii romane dela origini, cu inte-
r esante date noui asupra ecourilor
si prezentei noastre in literaturile
si culturile straine, din Renastere
pana in pragul veacului al XIXlea.
D.
REVISTA «ORIZONTURI». (Anul
III, Ianuarie-Martie 1951. Nr. 1-3.)
Organul «Cercului de studii i cer-
cetari stiintifice, al Romanilor din
Germania», pe care il conduce Dl.
Constantin Ghidel si despre a earth
«tonica» generala ne-am ocupat in
numarul trecut, si-a publica,t de cu.
rand numarul corespunzator luni-
lor Ianuarie-Martie 1951. Este vor-
ba, ca si in trecutele numere, prin
care «Orizonturi» s'a dovedit prin
tenacitatea i entuziasmul admira-
bil al Dlui Ghidel, o manifestare ro-
maneasca hotarita sa depaseascii
efemerul, de un bogat i variat ma-
versarii Unirii de la 1859», de Clau-
diu Isopescu, «Influente franceze
asupra medicinii roma ne», de
Traian Stoicoiu, «Daci i Romani
in Carpati», de Al. Busuioceanu,
«Portic la Eminescul lusitan», de
Victor Buescu, «Despre o Europa.
necunoscuta», de Vintila Horia, eRe-
capitulari» de Basil Munteanu, «Po-
litica si economia», de I. R. Storo-
janu, «Libertate sau justitie socia-
la?», de Constantin Ghidel, «Faust
si Don Quijote in interpretarea
americana», de Stefan Teodorescu,
«Cercetari antropo-geografice in ba-
zinul clunärean», de Fritz Ruland zi
eProbleme de politica agrara», de
Iulian Prundeanu. Unele din aceste
colaborari, cum de pilda, «Daci si
Romani in Carpati», traducere a
unui articul publicat de mult in
spaniola, sau «Portic la Eminescul
lusitan», nu sunt inedite i ca ata-
re le cunosteam de mai inainte. In
celelalte gasim un material apre-
ciabil i o dovada a participarii in-
telectualilor nostri la cele mai va-
riate probleme i orientari culturale
si doctrinare. Un acent special me-
rita publicarea eBuletinului biblio-
frafic» confectionat de Dnii Virgil
Milhailescu i Nicolae Ravaru, in-
complet (confine, de pilda, toate ar-
ticolele de gazeta. ale Dlui Isopescu,
in timp ce-i lipsesc foarte multe
carti romanesti, in sensul criteriu-
lui adoptat de autorii «Buletinului»,
aparute in cursul Wtimilor ani), dar
care este, am putea spune indispen-
sabil, cu viitoare adaogiri, pentru
cine vrea sa aibe o imagine a Ca-
pacitatii de creigie, remarcabila, a
carturarilor nostri de peste hotare.
D.
CAETE DE DOR (Metafizica si
Poezie, Nr. 2., Paris, Iunie 1951,
redactori: Virgil Ierunca si Cons-
tantin Amariutei, pagini 35).
Ne-a sosit al doilea numar al
acestei originale incercari a unui.
 BIBLIOGRAFIE ROMANEASCA
grun de tineri intelectuali roman!
dela Paris, de a fixa diferite as-
pecte ale problematicei romanesti,
pe planul preocuparilor metodogice
occidentale acum la modä. Termi-
nologia, in special, a acestor preocu-
pari, asa cum se relief a in primul
numar mai mult decal in al doilea,
a starnit multe zambete in randu-
rile emigratiei intelectuale. Acest
fapt a f Acut, poate, ca in al doilea
numar sa se opereze o «rnoderatie»
de limbaj. Amintindu-ne, in parte,
de rezistenta cu care «sacerdotii»
culturii noastre au acceptat limba-
jul filozofic al lui Lucian Blaga,
cand incerca sa traseze limitele unei
filozofii a culturii romanesti, nu ni
se pare deloc straniu ca incercarea
grupului 'Omar dela Paris, sa fie
trecuta prin sita ironiei. Noi mar-
turisim ca acceptam incercarea si
chiar o incurajem. Nu excesul de
originalitate este pacatul suprein al
intelectualilor nostri in surghiun.
Numarul de fata al «Caietelor»,
contine un «Glossarium» (Bibliote-
ca unui existentialist si Contempo-
ranii lui Kierkegaard, scris in 1945
§i imudit, ca gen, cu cel cultivat
in mod atilt de acut de filozoful
iberic Eugenio d'Ors), de Mircea
Eliade; Versuri, de Mihai Nicules-
tu, Const. Amariutei §i Ion Parvu-
lescu; un interesant studiu intitulat
«Arghezi, vecinul lui Dumnezeu», de
Virgil Ierunca, fragmente de anto-
logie argheziana, o incercare de
«Fenomenologie a neghiobiei», des-
prinsa din tipul romamese Pacala,
de C. Amariutei, etc...
CATALOGUL GENERAL AL BI-
BLIOTECII ROMA NE DIN
FREIBURG, Germania (1950, p.
V.-110).
Fara sa subscriem catus de pu-
tin, ca doctrina, pasiunea «mimeo-
grafica» a tanarului poet roman
Stefan Baciu, impartasita de cu-
rand intr'un ziar din America, ac-
tivitatea pe car e o desfasoara
Prof. Virgil Mihailescu si «Bibliote
ca Romana» dela Freiburg, ne tre-
157
zeste, inainte de orice, o adanca
emotie. Desigur, tanarul poet din
Brazilia are tot dreptul sa exalte cu
cuvinte incinse in mare parte de un
sentiment de autosugestie fata de
propria lui inregimentare in seria
activitatilor «mimeografice», acest
mod eroic de a continua eforturi
culturale romanesti peste hotare. Si
accentuam acupra elementului de
«autosugestie», intrucat daca eroic
este pentru intelectualii nostri efor-
tul ernimeografic», fie-ne ingaduit
sa spunem ca mult, mult mai eroic
este totus efortul celor care lupta
reusesc S. «tipareasca» in conditiile
a ceiace Dsx cheama «tihna gr.fi-
ca», carti romanesti peste hotave.
Si Dsa uita, uita vroit, dupa pare-
rea noastra, dominat de aceasta pa-
triarhala viziune eroica a destmu-
lui nostru cultural, ca un Emines-
cu tiparit in conditii excelente a
aparut la Salamanca, prin «tihna
grafica» a profesorului Aurel Rau-
(1 si la Lisabona, prin cea a Profe-
sorului Victor Buescu. Cu aceasta
obligata paranteza, vrem totus sä
remarcarn sincera noastra admira-
tie pentru activitatea «Bibliotecii
Romane» de la Freiburg, careia,
spre deosebire de pasionatul «mi-
mecgrafiei», ii dorim pe curand po-
sibilitatea de a tipäri carti roma-
nest, tel bine meritat pentru eroica
sfortare de pana acum, a celor
&HA volume din Eminescu si a
altor lucrari.
Dar aceasta «Biblioteca» si Di-
rectorul ei Dl. Mihailescu, merit&
elogiile noastre in earl de aceasta
pentru cultul ce-1 au pentru cartea
romaneasca si pentru efortul de a
injgheba o excelentä Bibliotica Ro-
maneasca, dupa cum reiese din
aceasta prima publicare a «Catalo-
gului General». Cu aceste se/IV/nen-
te Wept= noi publicarea noului
«Catalog», care, suntem siguri, va
censtitui o completare si o incunu-
nare a uneia dintre cele mai fru-
moase realizari din exil.
D.
 158 BIBLIOGRAFIE ROMANEASCA
PUBLICATII ROMANESTI
PRIMITE
MIHAIL EMINESCU: Poesii (Edi-
tie de pribegie, Biblioteca Roma:
na, Freiburg i. Br. Germania, voL
II, 90 pagini, 1950).
«FARA TARA»: Poezii poporans ro-
mans (Editie de pribegie ingrijita
de I. Grigoriu, Desene de Gh. Pie-
sa, Biblioteca Ronuinä, Freiburg,
VI-188 pagini, 1950).
OCTAVIANUS BARLEA loannes
Bob, Episcopus Fagarasiensis,
1783-1830 (Im Kommissionsverlag
Josef Knecht, Frankfurt am Main,
XXIX 464 pagini, 1948).
CLAUDE ISOPESCU : La culture
italienne en France dans le Se-
cond Quart du XIXe Sidcle (Ex-
trait de la «Revue de culture eu-
ropéenne», Juillet-Aout Sept., 1954
Paris, 27 pagini).
CLAUDE ISOPESCU : Pieces Iran-
gaises a sujet Sud-Est Europeen
(Ibid. pag. 79-89).
CLAUDE ISOPESCU : Un Roman
jrangais du XV IlIe sidcle sur le
Canada (Ibid. pag. 97-106).
Caete de dor (Metafizica i Poezie).
Nr. 3, Paris, Sept. 1951, 46 de
pagini).
Cahiers Roumains (Nr. 4, Paris,
Sept. 1951, 58 pagini).
Tribuna (Anul I, Nr. 2, 1951, An-
glia).
 CUPRINSUL
Pagina
STUDII:
George Usaitescuz Problema Statului Romanesc 5
Carl Schmitt: Pentru o viziune cre§ting a istoriei 41
I. D. C. - Coterlan: Fundamentele Sudestului eu-
47

NOTE:
Aurel Rdutd: Boierii Romani ... 69
C. L. - Popovici: Rusia: Omul, Istoria, Cultura ... 87
Grigore Nandris: Din Cernantii lui Eminescu ... 103

COMENTARII SI DOCUMENTE:

Vintild Horia: Premise le unui revizionism romanesc ,.. 115

I. D. C. Coterlan: Pozitia ultimei interpretari a Istoriei
Romäniior . 123
Pamfil Seicaru: Politica aistorica ... 127

pIBLIOGRAFIE ROMANEASCA.
 DESTIN: REVISTA DE CULTURA ROMANEASCA
DIRECTOR: GEORGE USCATESCU
Comitet de Redactie:
I. D: C.-Coterlan, Nicolae Maritia, C. L.-Popovici,
A. RAMA 0 George Uscatescu

REDACTIA SI ADMINISTRATIA MELENDEZ VALDES, 59 - MADRID

Es manuscrito