Sunteți pe pagina 1din 170

KARL KAUTSKY

Terorisrn

si

Comunism

Confribufie la Istoria Revolutiilor.

Tradusä de AL. R. MOROIANU

Editura CARTEA ROMANEASCA"

Inst. de Arte Grafice CAROL GOBL S-sor I. St. Rasidescu

16, Strada Paris (fostA Doamnei), 16

,

3457

www.dacoromanica.ro

, INTRODUCERE

Kautsky e un socialist marxist, pe care n'avem nevoe

sd-1

recomatedm nimeinui. El e 'until dintre pufinii socialisti asu-

pra cdrora rdzboiul n'a avut o influenfd proastd, pentru cd

nudie din teorille luifructele unei viefi de studiu

si

expe-

rienfdn'au avut nevoe de nici o piatrd de incercare. Inte

gent si constiincios, el e anal din veritabilii stegari ai marxts-

mului.

Aceastd concepfie sociald, disculatd de multi si priceputd

de pufini, a lost revendicatd de bolsevici, cari n'au priceput-o

de loc. Nepricepdnd-o, nestiind prin urmare ce sd culeagd din

ea gram s'o adapteze,au dal nastere unei serii de nenorociri,

din cari nu se stie cad $i in ce chip va ie$i Rusia.

Pentru ca sd aducd o lumina in twos, Kautskyi a scris, prin-

$i

Comunism",apreciatd do-

gios de tofi intelectualii, pe fruntea cdrora se poate pune o

ire allele, o 'carte: Terorism

singurd si nobild etichitd: gdndirea.

Se 'nfelege cd bolsevicii, simfindu-se sdngerafi, an batjoco-

rii-o si I-au Idcut pe autor: renegat, decrepit, degenerat, mtc, burghez, etcdupd un veclziu obiceiu, cunoscut si'n mahalaua

socialisM. Dar lui Kautsky, bdzditul bolsevic nu i-a patat se-

nindtalea, landed el stie cd apanajul neputinfei e calomnia.

Terorism si Comunism" a lost terminatd in vara anului

1919. Germania trecuse prin revolufia din Noembrie 1918 si

incd nu era linistitd. Regimul socialist majoritar se consolidase

prin vdrsdri de sdnge; extretnistii: comunisti si reactionari

litarigi,

nu-si plecaserd capul de tot. In Rusia, bolsevicii erau

me-

in Cupid cu ultimii general! faristi; dileritele republici, smutse

ovdiau pe cdi necunoscute. In 0-i

din trupul vechei impdni4ii,

i revolle nimicitoare. Occidental, ne-

rient erau lupte continui

dezmeticit incd bine $1 dibuind formula armoniei sociale, era!

asaltat cu revendicdri bolsevice.

In asemenea situafie, omulul, chiar pufin comun,

grea

sd-si precizeze gdndirea. illintea se resimte de tulburarea ge-

www.dacoromanica.ro

4

nerald; ideile se schimbd dupd impresia momentalui $1 se in-

cared cu patimd.iCu WI mai mare-i medial lui Kautshy, cu

eat, in astfel de imprejurdri, el si-a /astral sdngele rece

ndltimea de cugetare pe care a avut-o intotdeauna.

i demnitatea, nu-s nici apanajele bur-

si

in-

Logica, banal simt

nici ale proletariatului. Ele nu se gdsesc in masse, ci

in indivizi. Diferitele clase sociale, oricdt s'ar invrdjbl, se in-

tdlnesc pe aceiasi culme, prin inii reprezentativi, prin ce au:

i cei socialisti (cei verita-

bill) nu se pot uri, nu pot recurge la mijloace violente si jos-

nice,asd cum fac bolsevicii fatd de tovardsii lor caminti. Ad-

versarul leal trebue respectat intotdeauna, /Untied in cl nu

gheziei,

ele mai bun.

De aceia, intelectualii, burghezi

respectdm numai persoana lui, ci si ideia pe care o reprezintd.

. De aceia, intelectualii de orice soi, cari vor cell aceastd

carte, o vor preful,fiindcd-i o carte scrisd de an intelectnal,

de

un

om cu simful rdspunderii, de un iubitor de adevdr, de

an om de stiintd.

.

Poate multora li se pare ciudat sd pomenim de stiinfd,

cdnd ii vorba de miscdri sociale, de miscdri politice si cco-

nomice. S'ar pared cd in acest domeniu nu sant axiome, nu-s

ipoteze, nu-s legt,sau cd, in orke caz, sant, dar intr'o stare

embrionard si asti de patine, in cdt nu se poate alciitui un sis-

tern solid.

E adevdrat cd sociologia n'are precizia stiintelor exacte, ed

legile ei suntmai mobile,!mai suple si Mai greu de gdsit. $tlinta

propria zisd e cldditd pe materie si din materie; oricdt de

vast i-ar fi domeniul, ea lucreazd pe un teren lurninat si So-

lid;pe cdnd stiinta sociald e claditli in band parte pe argin-

plin de le-

tul via al sufletului,- terenul ei este tremurdtor

nebre.

Legile sociale n'au rigiditatea si universalitatea legilor $tiin- telor exacte, ele trebuesc adaptate fiecdrui organism social, iar

aceastd adaptare presupune o serie de combinafii ideologice,

/acute dupd analiza organismului. Tocmai in aceasta std greu-

tatea sociologiei: in adaptare.

si

Prinfro imagind: doctoriile in sociologie se prepard pe loc,

din elemente cari au kirk de legi, dar cari nu pot fi combinale

decdt dupd ce

Si

Matt analiza minufioasd a organismului.

pentru ca aceastd analizd sd fie bine Marta, se cere: intui-

s'a

tie, cunostinti solide psihologice si economice $i metodd. Bine

'nfeles nu-i find folos o intinsd culturd generald. Toate aces-

www.dacoromanica.ro

5

tea presupun o mimed indelungatd

luptd pentru fericirea semenilor. De aceia-i mai u$or sd devil un bun astronom decal an bun

conduciitor al claselor sociale si al poporului; dar, printr'un

ciudat paradox, ndvala mediocritdfilor e mai mare tocmai a- colo unde se cer calitdfi mai solide,poate /Ended sunt $i mai matte portife pentru defecte. Greg lile astronomilor sant lard

importanfd, pe cdnd gre$elile condualtorilor au urmiiri fa-

neste, nu numai pentru generafia care le indurd, ci

mate generafii in viitor.

$i o voinfa aprigd de a

i pentru

Un bun conduator trebue sd fie ca albina, care culege

miere din toate florile, indiferent de culoarea lor $i de ce-ar

crede fluturii, de frilda, despre ele.

Cartea aceasta a lui Kautsky, cetita cu atenfie de tofi cdfi vor indreptarea relelor din fara noastrd, va aduce mull bine

$i va feri de matte gre$eli $i pe cei ce conduc $i pe cei ce vor

se/ conducd, inainte de a fi invdfat $llitzfa $i arta couclucerii.

Terorism $i Comunism" confine lucruri ne$tiute in fara ro- nzlineascd decdt de cdfiva inifiafi;de aceia-i cu atcit mai pre-

Pause. Sant in ea pagini despre Revolufia francezd, despre

Teroare, despre prima

Comund din Paris, despre cea de-a

doua Comund, despre socialism, despre regimul sovietist, pe

can mi multi istorici si sociologi le-ar putea scrie. Peste tot,

fruniuselea gdndirii se imbind cu erudifia. Concluzia-i fireased

$i Winfifica:

prin democratic la socialism. Nici un burghez"

infelept nu s'ar lepddd de aceste cloud nofiuni eqd cum le infe-

lege Kautsky, de sigur cu rectificdri lard mare important& Faptul cä aceasta carte apare azi in traducere romilneascd,

dupd doi ani de and a fost scrisd, e un avantaj mai mult: tot

ce se afirmd in ea a lost verified in ace$ti doi ani de desfa-

sufare a evenimentelor, nimic n'a lost desminfit. Peste 30 de

ani poate fi data cu acela$ interes, ca orice carte de istorie sau

de $llitzfd:

Spertim cd publicul citifor dela noi o va cinsti cum se cu-

vine.

Al. R. Moroianu.

www.dacoromanica.ro

PRECUVANTARE

,

Lucrarea de fata a fost inceputa de aproape un an, dar fu

intrerupta de revolutia din 9 Noembrie. Aceasta imi impuse

alte preocupari, nedandu-mi rägaz pentru studii teoretice si is-

torice. Abia dupa cateva luni am putut sa ma reintorc la el;

-pentru a termina lucrarea,si Inca

i atunci la rästimpuri.

Acest chip de a scrie a stanjenit unitatea expunerii. Si fap-

tul ca subiectul meu s'a largit intrucatva in cursul muncei, pa-

gubeste si Mai mult unitatii. Punctul meu de plecare a fost pro-

blema principala a socialismului actual: atitudinea socialdemo-

cratiei fata de metodele bolsevice. Fiindca. bolsevismul invoaca

de predilectie Comuna din Paris din 1871 ca pe un predecesor

si un model care capatase aprobarea lui Marx si fiindca Co-

muna e prea putin cunoscuta de generatia actuala,mi-am pus

in gand sä fac o paralela intre Comuna si Republica Sovie-

telor.

Pentru ca Comuna sa poata fi inteleasa, a trebuit sa ma

nrc la prima Comuna din Paris

publica sovietista

i, prin urmare, la Revolutia

franceza si la Teroare. Asta ma duse la o alta paralela cu Re-

adaugai studiului meu asupra Comunei,

un studiu asupra Teroarei, asupra cauzelor

Ash dar, in aceasta lucrare se impletesc doua idei conduca-

toare; cateodata una se indeparteaza de cealalta. Am obser-

avt eu insumi neajunsul

i urmarilor ei,

i m'am gandit sa impart lucrarea in

i o

doua

i sa infatisez deosebit o expunere asupra Comunei

alta asupra Teroarei. Totusi, daca nu uitam punctul meu de

plecareRepublica sovietistaaceste doua chestiuni se vor

gust ash de strans legate, in cat imi pare cu neputinta sa le

despart. Nadajduesc insa, cu toate greutatile cari decurg din

caracterul dublu al subiectului, ca am isbutit sa pastrez unita-

tea In inlantdirea ideilor.

Oricat de academice i-ar pareh cetitorului uncle din conclu-

ziile mele, toate sunt de cea mai mare actualitate, caci nici

www.dacoromanica.ro

Yi

8

n'ar putea fi altfel inteo epoch' ash de agitatä ca a noastra.

Fire§te cä aceasta nu Inseamnä ca am potrivit adevarul dupZi nevoile momentului, ci inseamnä ca peste tot am dat la ivealii

chiar cand am vorbit de trecutul cel mai indepartat, numai

paginile in stare sä aducä lumina in haosul care ne invalue.

Dacä avem in vedere numai acest haos, rusesc sau german,.

vom gasl cä infati§area

i perspectivele pe cari ni le prezinta.

sunt prea putin imbucuratoare: o lume cufundata in ruina

economica §i'n nelegiuirea fratricidului;

i acolo

i aici, socia-

socialisti

li§ti cari detin puterea si se poarta fall de ceilalti

cu cruzimea calailor versailezi, pe cari intregul proletariat in- ternational ii infierase, acum o jumdtate de veac, cu dispretul

§i cu indignarea sa.

Dar zarile se lumineaza, clack' ne intoarcem ochii spre In-

ternationala. Lucratorii din Europa Occidentall s'au trezit; e'n

sarcina lor sä ajunga, prin mijloace mai demne, la rezultate

mai bune deck cele pe cari le-am capatat pita acum in RI-

&grit. Dar pentru asta, ei trebue sä invete dela noi ca sa dis-

tingä, dupl rezultatele pe can le dau, diferitele metode ale lup-

tei constructive. N'avem nevoe de o preamarire aarbaz a meto-

delor de dinainte de rasboiu, ci de critica cea mai aspra. Mai

mult ca oricând avem nevoe de 'ea, acum cand Revolutia si par-

tidele-i socialiste trec printr'o criza dureroasa, in cursul cii-

reia aceste diferite metode se cearta pentru intAietate. Suez

cesul revolutiilor va atarna inteo mare masura de metoda pe

care o va adopta proletariatul.

Astazi, datoria noastra cea mai de capetenie e de a ne in-

cerch metodele. Aceasta lucrare cauta sa contribue la aceasta

incercare

i, prin urmare, la grabirea Revolutiei.

Charlottenburg, lunie 1919.

K. Kautsky.

1

www.dacoromanica.ro

,,

s

.

I.

REVOLUTIA SI TEROAREA

Inainte de rasboiu o mare parte a democratiei socialiste era

patrunsa de ideia ca era revoluVilor era inchisa, nu numai

pentru Europa occidentalfi, ci

i pentru Germania si Austria.

Cel care aveh altd parere era luat in ras ca un romantic al

Revolutiei.

$i iata ca revolutia a isbucnit

i cä ea ia forme de o salba-

tecie la care nu s'ar fi putut asteptk cel mai fantezist dintre

,,romanticii revolutionari".

Desfiintarea pedepsei cu moartea ajunsese, pentru once so-

cial-democrat, o revendicare foarte

Totusi, revolutia ne aduce teroarea cea mai sangeroasa a-

plicata de guverne socialiste. Bolsevicii, in Rusia, au deschis

calea. Tocmai de aceia ei au fost foarte aspru infierati de toti

socialistii cari nu impartasesc punctul de vedere bolsevic, ask

dar si de socialistii majoritari germani. Dar, de indata ce a-

cesti din urma isi sirnt putered amenintatä, recurg la aceleasi

mijloace teroriste pe care le infiereaza in Räsarit. Noske mica'

hotarat pe urma lui Trotchi, cu deosebire cä el nu-si crede dic-

tatura lui o dictatura a proletariatului. Dar amAndoi isi justi-

_flea opera lor sfingeroasa prin dreptul revolutiei.

In adevar, a privl teroarea ca o parte integranta a revolu-

-Oen, e o conceptie foarte raspandita: cel care vrea pe una din

ele, trebue sa se resemneze s'o prirneasca

i pe cealaltä. Ca

proba, se citeaza totdeauna pilda marei revolutii franceze. Ea

trece drept revolutia prin excelen(d.

CercetArile asupra teroarei, asupra conditillor

i utmarior

ei trebue deci, pentru a ajunge la bun sfarsit, sä inceapa prin

.studiul regimului terorist al sanchiulotilor. De aici deci vom in-

cepe. Aceasta ne va duce cam departe de actualitate, dar ne

www.dacoromanica.ro

10

,

va itivAtS totodath sä o intelegem mai bine. Numilrui:

asainA-

rflor

dintre marea 'revolutie franceth

i revolutiile de as-

thzi, mai ales cea din Rusia, e cu adevArat isbitor.

5i totusi, revolutiile din zilele noastre se deosebesc profund

de cea din secolul al XVIII.: Pentru a ne da seama, ar fi

de

ajuns sä comparam proletariatul nostru, industria noastra, raij-

°

loacele noastre de transport cu starea de lucruri de acum

suth cincizeci de ani.

5

,.

.

www.dacoromanica.ro

:

o

IL

PARISUL

''i.

Actuala revolutie germana n'are centru; Revolutia franceza,

din contra, era dominata de Paris. Nu s'ar putea intelege nici

Revolutia nici Teroarea, daca nu s'ar tine socotealä dc impor-

tanta economica si politica pe care o castigase Parisul in

,

Franta. Nici un oras n'a exercitat, in al XVIII si in al XIX

veac, o inraurire egald cu a Parisului. Aceasta, datoritä rolu-

lui pe care-1 joaca capitala, centrul guvernamântului intr'un

Stat modern, biurocratic si centralist, pand in momentul in

inmultind mijloa-

cele de comunicatie, introduce o descentralizare economica.

Intr'un Stat feodal, centrul sau, monarcul, exercita o putere

de mica insemnatate; functiunile sale sunt putin numeroase si, prin urmare, aparatul sat' guvernamental e mic. Acest a,

care desvoltarea capitalismului industrial

parat poate fi usor mutat dintr'un oras sau dintr'un targ in-

tealtul; monarcul e silit sä o faca cu atat mai des cu cat

mijloacele de transport sunt mai putin desvoltate, cu cat o sin-

gura localitate dela o vreme nu poate sa intretina indeajuns

curtea monarcului

i cu cat acesta are mai multe motive pen-

tru a se face vazut In persoanä in deosebitele parti ale dome-

acesta fiind singurul mijloc de a intretine credinta

uliui

sau,

si ascultarea. De aceia, in aceastä epoca mestesugul de monarc

stä mai ales in a calatori. Ca un nomad, monarcul cauta me-

i o paraseste dupa ce i-a secat toate

Totusi, incet-incet, aparatul administrativ se complica, mai

in urma desvoltarii comertului, care inlesneste evolutia

ales

regimului economiei financiare si inlocueste contributiunile in

natura, grele de transportat, cu impozite platibile in bani, mutt

reu ate o päsune grasa

bogatiile.

mai ware de purtat. Perceperea impozitelor face sa creascl

www.dacoromanica.ro

a

-s,,

,

puterea monarcului; ea face in acelas timp sa creasca apara-

i armatele per-

manente. Acest aparat nu mai ingadue sä fie deplasat.,El are

nevoe de statornicie. De multä vreme, monarcul preferh ca

tul administrativ reprezentat prin biurocrat,ie

.resedinta orase importante, capitale asezate in mijlocul Statu-

lui, servind ca centre de comert

i Mai bogate ca targurile

de provincie. Unul din aceste Mama de resedinta ajunge deci

resedinta permanenta a guvernamantuluicapitala sa. Acolo

se strange tot ce stä in legatura cu guvernamântul; acolo se

i numai o parte din aceste dari

revarsa därile intregului Stat,

se intoarce din nou in tard. Tot acolo se stabilesc furnisora

guvernamantului

generali

i ai curtii, precum

i

financiarii, fermierii

i bancherii care fac afaceri de bani cu Statul,

In acelas timp, puterea suveranului incalech pe aceia a nobi-

limii, a carei inctependenta era sfäramatä. Monarcul nu mai

voia sä mai rabde ca inalta boerime sá locuiasca departe de el, in castele. Ea trebul sä vina la curtea regelui, sä se puna

sub supravegherea lui personala, sä faca numai opera inutila

desarta de curtean. I se luä nobilimei functiunile ei inde-

ti

pendente in ocarmuirea tarii, pentru a fi date biurocratiei sta-

i platitä de rege. Boerii ajunsera, din ce in ce mai

tornicitä

mult, paraziti a caror singura treat:4 era

sa-5i

nianance

la

curtea suveranului veniturile moiilor. Ceia ce ei cheltuiau mai

inainte in targurile lor si in castele, in mijlocul servilor, se

scurgea acum in capitall

i

Ii mama bogatia. Cladiau palate

alaturi de ale regelui, ii cheltuiau In ele toate veniturile pe-

trecand, pentruCa toate slujbele serioase nu li erau ingaduitc

Si parvenitii finantei care räsariau alaturi de ei catau sa-i

Astfel capitalele deveniau, contrar satelor

asupra oricarui locuitor al tärii

a-

junga in stralucire.

i restului orase-

lor, provincia", nu numai centrele bogatiilor tarii, ci

trele placerilor. Ele exercitau ash dar a puternica atractiune

i asupra unor streini care po-

i cen-

sedau rnijloacele de petrecere sau erau in stare, slujind desfa-

tarea; sa exploateze pe oamenii lacomi de placeri.

Totusi, elemente mai serioase furl

capitala.

In castelele lor, nobilii, pentru

,

mai

atrase spre

.

trece vemea,

n'aveau deck placerile cele mai grosolane: sä se ghiftmasca,

e imbete, sá vaneze, sal batjocoreasca fetele. Orasul a dat

i placeri mai alese. Boerimea a ifiva-

i ocrotirea stiihtelor ajunsese la

nastere unor moravuri

tat sa se intereseze de arte

moda: ash cá artistii

i invatatii dadUra

i ei navala in capi-

www.dacoromanica.ro

1 a

talk unde aveau cea mai mare putinta de reu§itä. Pe mdsurri

ce burghezia din capitald devenia mai tare, scriitorii

i arti§tii

gaseau intea, in gall de nobilime, o dientela pentru operile

lor.

Neaparat,1 capitala atrageh in acela§ timp numero§i indus-

colnercianti, indispensabili pentru a satisface nevoile

triasi

ai

tuturor elementelor de care am vorbit. Nicaeri n'aveai mai

multä §ansa de a face avere ca in capitala. Tori Cali aveau

spirit, incredere in ei

bard.

i energie navaleau din toate

colturilo.

Totu§i, toata lumea nu-§i atingeh tinta. Multi nu reu§ira

totalul lor a alcatuit acest alt semn caracteristic al marelui ora.§massa proletarilor fard ocupatie Lumpen-proletariat"

.

care cautau mantuirea in capitala. Acolo, in adevar, puteau sa

se ascunda mai bine

i aveau mai =ilia putinta s

dea peste

un noroc de care ar fi §tiut s. se foloseasca cu indräsneald,

pentru a ajunge la isbanda; de alminteri ei §tiau sa-1 nasca la

nevoe, ca vestitul Ricaut dela Marliniere. Nu numai arta si

i o benchetuim desfranata alaturi de mizeria cea

i de nenumarate crime, erau trasaturile caracte-

mai neagra

ristice ale capitalei.

§tiinta, ci

Acestor particularitati sociale ale marelui ora§, le corespun-

dea un spirit particular al populatiei. Dar n'a fost acela§ in

toate capitalele. $i aici cantitatea se schimba in calitate. In-

tr'un Stat mic sau intr'o tara inapoiatä economice§te, capi-

tala erh un ora§el in care trasaturile caracteristice aratate mai

sus se desvoltau in mod slab. Ceia ce se manifesth acolo cu

mai multä evidenta era inraurirea pe care curtea o exercith a- supra populatiei, inraurire nu numai economica §i politick ci §i intelectualä. Curtenii capatau, sub o forma mai grosoland, mai vulgarl, mai naiva, mentalitatea burgheziei. Toata popu-

latia provinciei se resimteh de ea; cad toata lumina ii vene

din capitala.

,

Astfel s'a format mentalitatea puternic monarchista

i slit-

garnica a Germaniei, cu numeroasele ei statulete. Aceastä Men-

talitate intarath atata pe cei dintai apostoli ai democratiei bur-

gheze in epoca inmugurirei ei. Ea ii smulgeh lui Boeme a- ceastä exclamatie desperata: Celelalte popoare sunt sclavi,

Germanii sunt slugoi"gandire pe care Heine o exprima in

acest vers §i mai ironic:

Deutschland, die fromme Kinderstube,

1st keine römische Mördergrube.

'

.

,

www.dacoromanica.ro

s.

14

(Germania, acoastä nevinovata odae de copii, nu-i de loc

o vizunie de talhari romani"). Spiritul se formeazi cu totul altfel intr'o mare capitall. Cu

cat orasu-i mai mare, cu atat curtea pierde din importanta

numerica in comparatie cu restul populatiei care-si cauta a-

colo norocul. Numarul amigitilor si al nemultumitilor c

si

el mai mare, massa lor

i prin urmare i puterea lor, mai consi-

derabild. Asta da curaj nu nuniai acestei masse, ci

i opozitiei

care, flea a fi personal nemultumiti, ii di seama de meteh-

nele Statului 0 ale societatii. 0 astfel de opozitie exista pretu-

tindeni. In capitalele mici stetea in umbra; in orasele maxi

puteh sa se incerce sa manifesteze.

Printre marile orase ale continentului european, cel mai

mare era, in al XVII si al XVIII veac, Parisul, capitala sta-

tului celui mai de seama din Europa, in aceasta epoca. Catre

sfarsitul secolului al XVIII, Parisul avea o populatie cam de

600.000 de suflete. Weimar, resedinta care era atimci centrul

intelectual cel mai stralucitor din Germania, avea tocmai

o.000 de locuitoril

Populatia Parisului se distinsese de cu vreme prin spiritul

sau de revolta. Ash, de pilda, in 1648, se-rasculase cu Fronda

in urma conflictului dintre

guvern

i Parlamentul din Paris

Curtea suprema de Justitie.

Se ridicara baricade

i regele fu silit sä piriseascii Pari-

sul, in 1649, in atela§ an in care fu decapitat Carol I al An-

gliei. Lupta Putt pana'n 1652, and regalitatea trebul A, se

resemneze sa incheie o pace de conciliatiune care, e adevarat,

sfir§I n curând cu o nona

intärird a absolutismului. In aceasta

lupta, capitala se intoviri§ise cu Inalta boerime

i aceasta

constituih o tovarasie cu totul nepotrivitä. Nicleri inalta nobi-

lime nu puteh sa se mentina cu succes contra regalititii. Im-

potriva lui Ludovic, Parisul

nu avea aceias putere de rezis-

tenta pe care o avusese Londra impotriva lui Carol.

Fronda coincide cu tineretea lui Ludovic XIV. Rezmerita

i fuga lui din capitala Ii lasard regelui

Parisienilor

o adanca

odati o rusine ca asta, el isi

muta resedinta afara din Paris. Ii fu

ratul administrativ; dar isi stabill curtea intr'un loc destul de

apropiat de Paris, pentru a ingldul legaturi

intiparire. Pentru: a nu pall laud

greu sl-§i lase acolo apa-

permanente si re-

pentru. a fi in

la Versail-

pezi cu capitala,

i totusi destul de indepartat

siguranta, in caz de tulburari. In 1672 fu inceputi

les, la 18 kilometri de Paris, cladirea

resedintei celei alma,

care trebuia sä coste pe rege, sau mai degraba pe poporul

www.dacoromanica.ro

skit,

un miliard de franci.

15

In veacurile urmatoare, accastä

resedinth trebuia s. dovedeasch Parisienilor, nu numai odata,

cä ea fusese ridicath in potriva lor.

Oricat de hothrat se opuneh deseori Parisul puterii cen-

trale, atitudinea lui fath de aceastä putere era lipsith de uni,

tate. Pe deoparte capitala tinteh spre

pe de alta parte boghtia

mea

autonomia comunei

libertate

i independenta;

e bazau pe maxi-

i autoritatea sa

i pe aria puterii Statului. Parisul trebuia sh revendice

i totusi el clstigh mult prin centralizarea

Statului pe care inshsi existenta lui o favoriza.

Ceea ce a format, in decursul secolului al XVIII, puter-

i cuceriri ale

Frantei, a fost inainte de mice situatia Parisului, care dominh

toate partile Statului. Ce-ar fi putut sh-i uneasch pe Alsacieni;

cu Bretonii, pe Flamanzii din Dunkerque cu Gasconii? Toti aveau vreo legaturä cu Parisul, cei mai buni feciori ai lor a-

nica unitate nationalá a diferitelor provincii

colo se intalneau si se contopeau inteo singura natie. Pari-

i dusmanul

i aceastä

contrazicere se simteh in atitudinea capitalei fata de provin-

sul era in acelas timp sprijinul cel mai puternic

cel mai tare al puterii centralizatoare a Statului,

cie. La Paris furl descoperite cel mai din vreme cusururile

abuzurile de care suferia. regatul. Parisul, cel dintai, ava cu-

i sh le infiereze. Cel dintai, el avN

i flea curaj, vedeau in Paris pe

II urmau

rajul sä le dea pe fath

aria sa le combatd. Parisul ajunse ash dar aphratorul intregei

natiuni suferinde. Provincialii, preshrati prin lard, intelectua-

liceste inapoiati, farl putere

port-drapelul, pe mantuitorul lor, pe care deseori

cu entuziasm.

si

Dar nu era totdeauna ash. Chci acelas Paris ajunsese mare

puternic nu numai prin inunca locuitorilor säi, ci

i prin

exploatarea provinciei: partea leului din toath plus-vhloarea

prodush in provincie ii reveneh Parisului, unde in parte erh

risipith si in parte mergea sui ingroase capitalul, imbogatind

si

intarind tot pe acei can exploatau tara.

Astfel increderea in Paris,

oras al

progresului,

mergeh

mana 'n mama' cu ura Impotriva Parisului, oras exploatator,

cu un antagonism intre capitalà si provincie. Child unul. and

celdlalt din aceste sentimente stetea deasupra, dupl situatia

istorich.

Antagonismul economic se inIspreh prin contradictia dintre

mentalitatile care rezultau din diferenta ambiantelor sociale.

La tara i in provincie erh o stagnare economica, deci un con- servatism strain legat de conceptiile morale invechite.

www.dacoromanica.ro

16

Cel care nu credeh in ele, trebuia: sä se prefaca, caci in

mediul ingust al satului si al oräselului fiecare erh suprave,-

ghiat de obstea intreaga.

. Aceasta sUpfaveghere lipseh cu totul in orasul mare. Acolo

puteai sä indrasnesti sa-ti bati joc pe iota de moravurile in-

vechite, ele erau atacate de sus si de jos: $i de nobilimea

i lacorna de placeri' §i. ,de mediurile capitaliste care

trufasa

voiau sa." egaleze nobilimea, $i de straturile inferioare ale mas-

selor, pe care mizeria

i

iesigurana statornica a traiului le

faceau tot ash de putin respectuoase de limitele proprietatii ca

de legaturile de familie. Printre ei se gäseau destui vanatori

si

de noroc

i intelectuali a caror mizerie

i nesiguranta de trai

deseori erau deopotriva cu ale proletariatului, desi erau admisi

la'viata de placeri a nobilimei si a inaltei finante din capitala.

i aranii urau desfraul

josnic al noului Babilon in aCeias masura in cake spiritualii

Parisieni ii bateau joc de filistinismul si de prejudecatilq pro-

vincialilor marginiti.

Ca si in moralä, opozitia aceasta se vadià si in religie. Ta-

ranul; izolat cum erh de univers, vedeh in popa pe singurul intelectual care se ingrijeh de el, care-i slujeh de mijlocitor

cu lumea din afar* care-i aduceh stiinte de dincolo de zarea

satului.

c. aceste

tiinificä. Ei

erau legati de Biserica si de religie si-i respectau numai co-

Nu-i de mirare ca bravii provinciali

Oamenii necultivati dela tara nu puteau

doer

stiinte fusesera dle mult depasite de

evolutia

morile spirituale. Nu se gandeau de loc

sa-si

insuseasca

mo-

able

Bisericei. Pe de alta parte, pentru Parisieni, bunurile Bi-

sericei aveau mai putina importanta ca situatia ei dominanta

.si

ca credintele religioase.

Daca in Evul Mediu Biserica fusese mijlocul de a conservh

stiinta, dela Renastere incoace stiinta profana a oraselor ihrtre-

cuse cu mult pe a Bisericii. In ochii targovetilor ea nu mai

era ui mijloc de a conservh stiinta, ci un mijloc de a-i impie-

dech dess;oltarea. Acest antagonism se mai inasprise in urma masurilor coercitive prin care intelectualii eclesiastici, simin-

du-se din ce in

taseta

lupte contra concurentii intelectualilor laici. Ac6tia

mai putin la inaltimea adversarilor lor, cau-

s'a

raspunsera cu armele intelectuale cele mai ascutite: o ironie

i ei continuara

lupta impotriva Bisericei cu atat mai mult foc

biciuitoare

i cercetari stiintifice aprofundate,

i bunä vointa

cu cat castigau in multe imprejurari,

cu prudentä, sprijinul, sau cel putin neutralitatea, nobilimei

i cu conditie sa lucreze

si

www.dacoromanica.ro

17

a biurocratiei guvernante. Cat despre acestea, nu numai ca

luau in ras doctrina religiei stramosesti, ci erau

i incomodate

cate odata de biserica catolicá, fiindca ea nu voia sä, se aso-

cieze farl impotrivire la exercitarea puterii Statului. De a-

. ceia lupta impotriva Bisericii era mai putin periculoasa ca a-

ceia impotriva absolutismului si ea fu mai curand adoptata

de opozitia in fase.

Totusi,

unitate.

i asupra acestui punct,.gasim o oarecare lipsä de

carmuitoare se impotrivesc Bisericii,. de indata

ce aceasta are pretentia sa lticreze ca organizatie independenta;

totusi ea le pare indispensabila ca unealtä de stapanire fata

de clasele de jos. Aceasta contrazicere se simte pana in mediu-

rile opozitiei intelectuale. Voltaire strigand: Ecrasez l'infame

Zdrobiti pe pacatoasä I" (Biserica), gasea cà religia tre-

buia sa fie pästrata, pentru popof.

Aceias contrazicere se manifesta in straturile inferioare ale

populatiei parisiene

i la purtatorii ei de cuvant. De sigur, ei

i, nici nu voiau ,sa stie de ea.

luptau toti impotriva Bisericei

Dar, conform situatiei sociale a proletariatului, care-I impinge

i fárä rezerve consecintele

extreme, solutiile cele mai radicale,unii predicau ateismul si materialismul cel mai absolut; altii, din contra, urau acest fel

de a gandl, pentruca fusese al exploatatorilor aristecratici

intotdeauna sá scoatá din orice

i.

capitalisti (de dinainte 'de revolutie, fie zis in paranteza). Opozi-

tia

intre

socialistii credindosi

i socialistii atei s'a mentinut

3 In Franta pana'n al XIX-lea veac. Chiar Louis Blanc, in a sa

Istorie a Revolutiei franceze, e cu totul de parerea lui Rous-

seau si a lui Robespierre care tineau la religie, contrar ateului

Diderot si lui Anacharsis Clootz.

t

Ei intelegeau cl ateismul consacrA desordinea printre oameni, pentru cä presupune anarhia in cer".

(Louis Blanc, Hist. de la Revolution).

Louis Blanc uita ca, pentru atei, cerul nu existä, precum

nu exista nici chiar bunul Dumnezeu.

Dupa o sgtirduire ash de profunda ca marea Revolutie, toate

i antagonis-

aceste cOntradictiuni

i nepotriviri trebuiau, ca

mele de clase, sa se schimbe pentru o bucata de vreme in

conflicte extrem de grave.

Terarism

i Comunism.

2

www.dacoromanica.ro

IlL

MAREA REVOLUTIE

5

Ace las Ludovic al XIV, care de frica Parisienilor

i stab;

lise resedinta la Versailles, stiuse SI zdrobeasca ultimele

velei-

tali de independenta ale nobilimei sale. El fu destul de tare,

pentru ca regatul lui, in decursul luptelor contra tuturor veci-

nilor, sa ajunga cel mai mare si mai puternic dintre State le

Europe. Dar la aceasta ajunse numai printr'un sir de razboae

care sleirá Franta cu desavarsire

i o adusera pe marginea

prIpastiei.

Ultimul situ razboiu,pentru mostenirea tronului Spaniel,----

iz-

care tinuse dela 1701 pana la 1714 si se isprävise fär

fi dat singur nastere unei revolutii,

daca atunci ar fi existat o puternica clasa revolutionara. Ura

banda pentru Franta, a

impotriva regelui era grozava. S'a vazut in clipa mortii lui,

in 1715.

_

-

.

.

Funeraliile lui se flcura cu cea mai mare simplitate, pentru

i timpul"; poporul Parisului crezandu-se scApat

a cruta cheltuelile

de un jug nesuferit, and sicriul marelui rege" trecu. pe sträzi, II

insoti nu numai cu injurIturi

In toatal provincia fu un chiot de bucurie, amestcat-cu blesteme Ia adresa 1-5.posatului; pretutindeni se aduceau laude lui Dumnezeu;

i pietre.

i cu blesteme, ci si cu noroi

fcricirea de a fi scIpat de acest despot se manifesta pe fatä

si

f drä teamä. Lumea astepta dela Regent pacea, libertatea de circu-

latie, micsorarea darilor". (M. Philipson, Seco1u4 lui Ludovic al 'XIV

pag. 518).

-

Poporul Frantei aveh Inca de indurat dureroasa experienta.

a urmasilor Regelui Soare", inainte de a-si faurl singur is-

toria. in marea'Revolutie.

Tara abia incepuse sa-si vina putin in fire si fu aruncata in,

noi rasboae. Dela 1733 pAna la 1735 av

boiu cu Austria, pentru Polonia si Lorena; dela 1740-48 lull.

de sustinut un

rAs-

www.dacoromanica.ro

.

19

parte la räsboiul pentru mostenirea Austriei alaturi de Pru-

sia, impotriva Mariei Tereza si a Angliei; dela 1736-63 se

lupta in razboiul de §eapte ani alaturi de Maria Tereza, impo-

triva Prusiei 0 a Angliei; dela 1778-83 conduse räsboiul

Impotriva Angliei, ca sä sustina lupta pentru independenta

Statelor-Unite.

Aceste rasboae nu numai ca au ruinat tara, ci au fost con-

duse, in cea mai mare parte, inteun chip jalnic, fard chiar

aduca Frantei gloria militara. (Rossbach).

tu ajutorul burgheziei, care

sa-i.

se ridick, regalitatea rasturnase

nobilimea feodala, nu pentru a o starpl, ci pentru a o stapani

fara rezerve. Regele se credek punctul culminant al acestei

nobilitni care-i era trebuincioasa; doar din nobilimea dela

curte, in totul credincioasa, Ii alegeh el de preferinta pe con-

i ai armatei, despoind in acela timp aceia0

nobilime de orice independentA, destinand-o numai vietii de

placeri, lasand-o astfel sa decada mora1ice0e 5i intelectuali-

ducatorii Statului

ce5te

i impingand-o la ruina economica.

Pretentiile boerimei fatal de tarani deveniau cu atat mai

mari cu cat decaderea ei morala, intelectualä

i economica erk

mai vaditä. Impilarea

i exploatarea taranilor intrecek orice

margine, in timp ce ruina propriet5.tilor fonciare, aceasta

bait economica a 'Statului, se agravh.

Pe de alta parte, Statul degenià din ce in ce mai net Plater

fata de nenorocitii tarani, principalii birnici, caci nobilii, ne-

fiind multumiti ca ruinau tara cu diplomatia

i

razboaele,

cautau sa se despagubeasca de ruina lor, jefuind Statul. Ei

gaseau un sprijin in regalitate 0 in Biserica, care reprezenta

pe marii proprietari fonciari ai tarii.

In fata acestei situatii dezastroase se gasea Parisul cu bur-

i cu numero0i sai intelectuali

ghezia sa care se ridich repede

cari, mai bine decat in orice alt ora5 al Europei, intelegeau

cusurul starii de lucruri politice

i sociale, o infierau

i o biciu-

iau cat mai nemilos. Supt ei, era o mica burghezie, cea mai

tare, cea mai con5tientä din toata Europa, 0 un proletariat

care nicaeri nu-si avea seaman in privinta numarului, a con- ,

centrarii

i

a exasperarii.

Un conflict grozav era de neinlaturat, data aceste clout

forte potrivnice se ciocneau una cu alta.

Acest conflict isbucnl de indata ce regatul ajunse la fundul

lazii, de indata ce datoria sa crescuse ash de tare ca 'amenintà

cu prabusirea

credit.

i nici un financiar nu mai voik sa-i acorde

www.dacoromanica.ro

20

.

State le generale ale feudalitatii, care nu se mai adunasera de

la 1614, aceasta reprezentare de castä a nobilimei, a clerului

si a burgheziei, trebuiau sa dea deslegare pentru biruri

i im-

i sa-i

prelungeasca existenta. :Alegerile Statelor izolate avura loc

i a1eii fura convocati in resedinta regall, la Versail-

prumuturi noi, ca sä ridice creditul absolutismului falit

in 1789

lesi

In acelas timp, afara de curteni, toate clasele erau foarte

inversunate impotriva regimului guvernant. De cum s'au adu- nat, la 5 Mai 1789, Statele generale, in loc sa voteze noi im-

prumuturi

i biruri noi., se gandira sa reformeze Statul. Bine

i clerul concepeau aceste reforme altfel de

cat burghezia; aceasta din urma se ridica deasupra in izbirea

dusmanoas a. dintre caste. Statele generale devenira. o Adunare

'metes nobiimea

nationala care-i dada Frantei o nota constitutie.

La inceput, forta Adunärii nationale era numai morala: ea

se sprijinea pe convingerea ea aveh la spate enorma majori-

tate a natiei. Dar asta nu o punch la adapost de o lovitura de

Stat a fortei materiale. Pe aceasta, monarhia o poseda Inca, pentruca aveh armata i erh in stare sä se serveasca de ea. Dar trebul sa-si aminteasca de Fronda, de forta materiala

de care dispuneh Parisul. Numai dupa ce ar fi fost potolit

Parisul, se puteh sperh sä se. disolve sau sa se ingenunche A- dunarea nationala. Furl trimise deci numeroase trupe in capi-

talä

Stat: indepartarea lui Necker, ministrul impus regelui de Adu-

i and orice teamá fu inlaturata, se dada lovitura de

narea nationala (12 Iulie 1789). Daca Parisul ar fi privit-o

Iinitit

sau daca ar fi fost batut de trupe, cursul Revolutiei ar

fi fost pentru o clipl incetinit. Dar Parisul se revolta, trupele

regelui sovaira, massele proletariatului si ale micei burghezii

pusera mama pe arsenalul Invalizilor, unde gastra treizeci &-

mil de pusti

mahalalelor revolutionareBastilia (i 4 Iulie 1789).

i luara cu asalt cetatuia care se inalth n fata

Atunci isi pierdura capul regele

i curtea, atunci se rascu-

lara taranii in toata tara. Mai fusesera mai inainte cateva tul-

but-4i agrare, izolate, care furl inabusite cu usurinta. Dar

nici .o putere n'ar fi putut sa se impotriveasca asaltului gene-

ral care se desläntuise. Parisul salvase

lutia. Totusi furtuna parit Ca se potoleste incet-incet. Regele,

i generalizase Revo-

dimpreuna cu anturajul salt feodal, recapata curaj; Ii reel-

pata

trupele furl iarasi adunate. Parisienii se convinsera atunci cä

nu erau in sigurantä cata vreme carmuitorii Statului, regele

si

i atitudinea dared fata de hotathrile Adunärii nationale;

www.dacoromanica.ro

9 1

Adunarea nationalä, se gaseau la Versailles. Poporul Parisului

vol

i inraurirea ,sa directa. La

5 Octombrie 1789, cete mari de norod plecard din Paris la

sl-i

aibal supt supravegherea

Versailles

5i-1

adusera pe rege inapoi

Poporul nadajdui k. acum cal are .sa fie lasat in pace, pentru

a se putek indeletnici cu pregAtirea constitutiei si cu munca

asigure buna-stare in noile impre-

jurari. La 14 Iulie 1790, Ludovic al XVI jurd pe noua constitutie.

Dar o fads impotriva vointii sale. Se simteh prizonier la Tui-

practical, cari trebuiau

sa-i

leries; la drept vorbind, toate actele domniei ii erau silnice.

Nici nu se scursese un an dela juralmant

(21 Iunie 1791)

i el o lua la fUgal

i erh aestul de nesocotit intaratand popo-

rul mai inainte db a fi ajuns la loc sigur: làsà o hartie in care

declarà smulse cu deasila

Octombrie 1789. Prea mare era graba, cad el fh recunoscut

i nule toate decretele sale dela

in drum, oprit

i readus la Paris.

In acea clipá, o mare parte din poporul Parisului, scoasa

din fire, cereh ca regele &á fie detronat. Totusi, traditiile mo- narhiste erau.inca prea adânc inradacinate in populatie pentru

ca aceasta masurä sal poata isbuti. Aceasta ar fi ajuns ca

scape viata lui Ludovic al XVI. In acest moment el risch nu-

i.

mai tronul. Soarta ii fa mai primejduita and, supt domnia

lui, Franta se angaja in ralzboiul hupotriva monarhiilor coa-

lisate. ale Europei (April 1792). Acesta nu erh un rAzboiu ca

cele de mai 'nainte, pentru un castig mai mult sau mai putin

insemnat de palmant. Ci erh un räsboiu al nobilimei feodale si

al 'absolutismului din Europa impotriva .unui popor care se

liberase si care trebuih sit fie iarasi robit, un adevarat razboiu

civil, cu toata cruzimea care caraaerizeazal rázboaele civile,

Dusmanul ameninta poporul revolutionar cu o nimicire to-

tare,

i aliatul dusmanului era chiar regele.

aceasta situatie, ideia de monarhie Ii pierdh repede

forta; totusi Adunarea nationala nu se putea Inca hotari s'o

fepede. Tot Parisienii obtinura ca Ludovic al XVI sä fie in-

chis, sa fie 'convocatal o nona. Adunare nationald: Conventia,

care trebuih

sl-i

dea Frantei o nota constitutie republican&

(to August 1792). In prima sa sedinta, Conventia decree& in

unanimitate suprimarea regalitatii (21 Septembrie 1792 ).:

Cu toate acestea, Parisienii nu credeau asiguratä Republica,

cata vrerne traik Ludovic al XVI. Ei cerura sal i se faca un

proces de inalta tradare. Cea mai mare parte din Conventie,,

la inceput, dAdh inapoi. Dar furia Parisienilor devenl ires-isti-

www.dacoromanica.ro

2'2

Zill and aflarg cii se descoperise, la Tuileries, un dulap se-

-cret in care Ludovic al XVI ascunsese o serie de documente

-ce probau ca regele cumpararse pe cativa parlamentari, prin-

c avusese leghturi cu vrásmasul; ch.

tre cari pe Mirabeau;

.solda unei parti din soldatii sai care se luptaserä in rândurile

.Austriacilor impotriva Frantei fusese platita de rege, chiar in

timpul rázboiului.

Cu toate acestea, o fractiune a Conventiei cautà sh-1 scape

pe rege. Ea voih sä apeleze la poporul Frantei; soarta lui Lu-

dovic al XVI trebuia sä fie hothrilth printr'un plebiscit. A-

ceasta incercare de a se sluji de provincie impotriva Parisu-

lui intâlnl

impotrivirea cea mai energicit a Parisienilor. Teama

acestor din urma invinse definitiv in Conventie. Apelul la

-popor" fu respins cu 423 de glasuri contra 276. Soarta lui Lu-

Ianuar 1793 se sul pe esa-

dovic al XVI fu hothrha: la 2 1

fod. Dintre partidele republicane, cel care-1 aparase mai ct;

searnä pe rege era partidul Girondinilor; isi trageau numele

dela deputatii care alchtuise shmburele partidului lor

i pc

care Gironda ii trimisese in Conventie. Ei devenirà ditsmanii

cei mai inversunati ai Parisului, a child heghenninie voiau s'o

sfarame. Franta trebuih sh fie constituita in Stat federativ:

Patru zile dupa deschiderea Conventiei, girondinul Lasource pro- nunta cu aprobarea partidului slid aceste cuvinte: Nu vreau ca Pari-

sul, condus de cativa intriganti, sä devinä pentru Franta ccia ce a

fost Roma pentrudmperiul roman. Parisul trebuie redus la 1/83 de in-

d:uenta, ca fiecare dintre celeialte departamente".

(Cunow. Partidele marei Revoluiii Iranceze, p. 349).

Antagonismul dintre Girondini si Paris lua la sfArsit formele

.cele mai silbatece. Prin revoltele cari avura loc dela 31 Mai

la 2 Iunie 1793, Parisienii chphtarä dela ,Conventie suspenda-

,rea"

i patru Girondini. Rhspunsul fu

uciderea liii Marat de chtre girondina Charlotte Corday, din

i, nu multh vreme duph aceia, incer-

i arestarea a treizeci

Normandia (13 Iulie)

carea Girondinilor de a räsculain toiul rIzboiuluiNorman-

dia, Bretania si Midi. Parisienii nu se lasari mai pe jos si oh- tinuri executia Girondinilor ce se gasiau la Paris (31 Octom-

brie).

A

Or:

16

.

www.dacoromanica.ro

oF

'

.1

IV.

PRIMA COMUNA DIN PARIS

a) Proletariatul Parisului

i mijloacele lui de lupt5.

Pand acum, am vorbit numai de Parisieni". Bine 'nteles, nu

trebue sa intelegem supt acest nume toata. populatia Parisu-

lui, pentruca aceasta era impartitä in clase foarte opuse unele

altora.

burghezi

erau grosul populatiei din capitald, mici

i proletari. Aceasta ultima denumire nu trebue de-

alminteri sa evoce ideia proletariatului industrial din zilele

Parisienii"

noastre. Negresit, la Paris erau cateva manufacturi, dar majo-

ritatea lucratorilor era ocupata in ,tot -soiul de servicii auxi-

liaremuncitori de rand sau salahoriori erau calfe rani voiau.

sa ajunga, cu timpul, mestesugari independenti. Alaturi de ei.

existau numerosi mici meseriasi sau lucratori la domiciliu, pre-

cum si tot soiul de comisionari

i samsari, cari tralau in mi-

zeria cea mai neagrà si in nesiguranta cea mai grozava.

Aceasta mizerie, aceasta existenta nesigura faced ca situa-

jia

lor sociala sa fie aceia a proletariatiilui, in timp ce situatia_

lor de clasa, adica mijloacele lor de subsistenta, f deem! din ei

mici burgljezi, al caror ideal era traiul lesnicios. Nimic mai

gresit deck a confunda mijloacele de subsistenta cu situatia de clasa, cum a facut-o Lassale si cum o fac astazi acei dinire to-

vardsii nostri rusi, cari cred ca interesele de clasa ale taranu-

lui sarac sunt deosebite de ale taranului bogat

ca ale proletariatului salariat din orase. Se face aceias gresala

I cand se crede'tcà micii capitalisti au alte interese de clasa deck

i sunt aceleasi

marii capitalisti

i cand se confunda opozitia facuta capitalu-

lui financiar de cei dintâi cu antagonismul de clasa al prole-

tariatului impotriva capitalului. Micii capitalisti vor sa ajunga.

marl capitalisti; micii /Irani vor de asemeni sd-si tritinda do-

11

www.dacoromanica.ro

24

.meniul: aceasta; nu 6 societate socia1ist4 U. e tinta. Si unii

v.

altii vor sh-si mAreasch veniturile pe socoteala lucratorilor,

cei dintai prin salarii scoborâte

i prin zile lungi de lucru,

cei de al doilea prin preturi ridicate asupra productelor. Tot ash, elementele shrace din Paris, in epoca marei Revo-

lutii, erau prin situatia lor de clasä mici burghezi, desi condi-

lor erau cele ale proletarilor. Aceste conditiuni nu

iunile

le impuneau nici un scop diferit de scopurile micilor burghezi

mai chiaburi, ciii deprindeau cu mijloace de luptA pe care mi-

cii burgheji mai bogati nu le priveau cu ochii buni.

Un om flhmand nu poate sh

astepte;

isi ese din fire, nu

chibzueste asupra alegerii mijloacelor; tine mai putin la viata;

n'are nimic de pierdut deal lanturile; indräzneste totul, In.- teo epoca de tulburare generalà and crede eh poate astigh

lumea. Astfel, marea massa a populatiei, proletariatul, deveni

forta care in timpul Revolutiei mergeh orbeste inainte. In-

drazneala-i desperate o flea sthpana Parisului, ea facti din

Paris stAphnuI Frantei, facand astfel ca Franta sh triumfe a-

supra Europei.

Mijlocul ei de seami fu insurectia armatä. RäzvrItirile

nu full spontanp, provocate pe neasteptate de imprejurati,

ci full Mai degraba organizate. Ele erau produsul avintului

i tocmai aceasta

le dedeh forta de neinvins. Child trebue ca conducatorii sa a-

-tate la rhscoald, fár

i e condamnath la neizbAnda. In timpul in-

tregei perioade a fluxului revolutionar, massele târau iar sefii =erau thritti. Clad vreme, a fost ash; revolutia erh in crestere.

seste forta reald

ca sa fie impinsi de jos, misarii ii lip-

spontan al masselor, nu al conduchtorilor,

Cand situatia se schirnba,

i and conducatorii trebuirä sh im-

boldeasch massele pentru a le impinge la lupta, declinul

lutiei

incepuse.

revo-

Ash dar, o rhzvrätire nu poate compth pe succes dedit chnd

ia nastere spontan, Vara ca sorocul sh-i fie hothrht mai dinainte

de conducatori.

izbAnda, and nu-i organizate. Rezmeritele din Paris,. in de-

cursul marei Revolutii, erau

dintai miscare, luarca Bastiliei, contineh germeni de

Asta nu inseamnI cä are mai multi sorti de

organizate de masse. Chiar .cea

orga-

pre-

In timpul revolutiei, fiecare almond Isi acordh cea mai mare

independenth. Printr'un decret din 2 2 Decembrie 1789, Adu-

se produsese

nizare. Pe urmA organizarea deveni mai strânsä, mai bine

gatita.

narea nationala consfinta o stare de lucruri, care

pretutindeni in urma-neputintei neasteptate a puterii centrale,

www.dacoromanica.ro

95

Comunele capatara o mare autonomie de administratie si de po-

litie locall, ele capatara

i comanda militiei civice, garda na-

tionala care se formase in erase.

Totusi, burghezia se gandl de indata sa inlature clasele de

jos dela aceasta putere autonoma. Adtinarea nationall stabi-

lise distinctia subtila intre cetatenii activi

i pasivi. Activi erau

cei cari plateau o dare directä de Valoarea a cel putin trei

zile de lucru. Numai ei aveau drept de vot in comune (adunari

i la Adunarea snationalä. Numai dintre ei se recru-

primare)

tau gardele nationale. Toate aceste organe devenira astfel re-

prezentantii 'claselor instärite. Dar la Paris cetatenii pasivi"

prietenii pe care-i aveau printre activi"

.5i

i dadura o organiza-

tie alaturi de reprezentanta oficiala a comunei. Ei se inar-

mara prin propriile lor mijloace.

- Alegerile pentru Statele, Generale fusesera in cea mai mare

parte indirecte pentru Tiers-Etat, dar votul era aproape uni-

versal.

In vederea alegerilor, Partaul fusese Impartit in 6o de districte

care trebuiau säii numeasca alegAtorii. Dupd aceste alegeri, distric-

tele trebuiau sl dispara. Dar ele dlinuirA si se constituia cu dela

sine putere in organe permanente de administratie autonoma

Nu

se Wail desfiintate pi in clipa in care, In ajunul lut 14 Julie, itot Pa-

risul era in fierbere, ele incepurl sA inarmeze poporul

ca autoritAti independente

5 i sl lucreze

Dupa luarea Basuliet, districtele apar

deja ca organe recunoscute de administratia muncipala

intelege intre 0e, creiazA un Biumu Central in care diversii delegati

Pentru a se

se intruriesc

i Ii fac comunian reciproce. Astfel, din initiativa po-

i pentru legatura organizatiilor

porului, se formeaza de jos in sus

districte!or esite prin mijloace revolutionare, primul sambure al Co-

munei

In timp ceAdunarea nationala inrnormânteaz

rega'a, districtele si mai apol sectiunile,

incet-incet puterea

i märesc incet-incet ampul

i pregatesc te-

activitätii; stabilesc legatura intre Paris si provincie

renul Comunei revolutionare din to August". Wopotkin, Revolu- (la Irancezd, I p. 174-79). Potrivit punctului sAu de vedere anar-

hist, Kropotkin a staruit mai ales asupra istoriei Comunei sub Re-

vo!utie. In afara de lucrArile speciale, in el poti s'o studiezi mat bine.

Tocmai de aceia partea actiunei parlamentare, la lInen mat mai

mu't mic§orata.

Adunarea nationala clutase s'o sfar§easca cu adunarile dis-

trictelor. Decretul din 27 Mai 1790 modifica circumscriptiile

electorale ale Parisului. Cele 6o de districte erau inlocuite prin

48 de sectiuni. Numai cetätenii activi puteau luh parte la adu-

nari. Dar cetatenii pasivi nu prea s

sinchisira de aceasta inter-

dictie. Sectiunile devenira centrul actiunei revolutionare. In cu-

www.dacoromanica.ro

26

_rand nu mai fu nici o chestiune privitoare pe comuna sat,

Stat, de care sa nu se ocupe sectiunile si la deslegarea careia

ele sä nu fi luat o parte activd. In acelas timp sectiunile pu-

neau stapfinire din ce in ce mai mult pe administratia comu-

nala pe care o intAreau sau direct sau prin mijlocirea delegati-

lor

'trerupere. Numai asumandu-si un caracter permanent, puth ea

sa-si desfasure activitatea-i intensa.

La lo August 1792 sectiunile inlaturarä reprezentanta co-

munala, redusa la neputinta,

i alcatuirá o noud comuna revo-

i a comisiunilor. Ca urmare, comuna functiona fail in-

lutionara,

acum inainte Comuna Parisului, sprijinind pe sectiuni, conduse

mersul Revolutiei.

Istoria traditionala n'a apreciat incleajuns rolul sectiunilor.

Munca lor fu aceia a masselor anonime. Marile nume ale Re-

volutiei straluceau mai degraba la Clubul Jacobinilor decat

in care fiecare sectiune delegl trei comisari. De

in sectiuni. Dar, prin aceste din urma isbuteh Clubul

lizeze opera; dealminteri atitudinea lui era deseori zdbovitoare

sk-§i

rea-

nehotarata. Numai proletarii, cari n'aveau nimic de pierdut,

indrazneau sà se asvarle in necunoscut fard, nici o sovaire,

b) Causele Teroarei.

, Comuna ii creiä proletariatului din Paris o situatie prepon- derenta in Franta revolutionarA. Aceasta preponderenta avea

i situatia Parisului in tat* sau ca si

lotus un dublu inteles, ca

aceia a proletariatului in societate.

Mici burgheji prin situatia lor de clasA, proletarii" din Pa-

ris se margineau numai la punctul de vedere al proprietAtii

private a mijloacelor de productie. Nu puteau sä treacd de a-

cest principiu, aveau nevoe de el, pentru a continua productia

si a teal. Totusi, nenorociti cum erau, ei se arAtau dusmani

proprietatii bogatilor, a caror buna-stare ii revolth, a caror

.

bogatie era nascuta din mizeria lor. Din ura neimpacata im-

potriva marei proprietati feodale

i capitaliste isi scoase popo-

rul energia pentru a combate contra-revolutia; doar aceasta

-ura, data fiind suprematia Parisului, fach din Parisieni avan-

garda revolutiei ce lucra in numele intereselor marei majori-

tati a natiunei. In luptele sale Vajnice impotriva feodalismului

si a regalitatii in Franta, si impotriva intregei Europe mo-

narhiste, proletariatul din Paris avea de partea lui toatrt forta

ziatiei sale, care era natiunea cea mai puternica din lume. A-

www.dacoromanica.ro

t

27

ceastä forta el si o hsuI,

i prin ea path sä tina piept puteri-

lor unei jumatati din lume. Atunci se näsca acel puternic spi-

rit revolutionar al proletariatului din Paris, care

il

patrunse-

pa.na'n zilele celei de-a doua Comune, pana la sfarsitul ultimu-

.

'

%

lui veac,

i faca din el maretul simbol al tuturor luptelor pro-

letariatului international.

Pe de alta parte, aceasta clasa era alcatuita din cele mai sa.--

race elemente din Paris, din cei caH aveau cea mai mare ne--

voe de mijloace eftine de existenta. Aceasta nevoe n'a fost sim-

.

titä nici odata ash de tare ca in momentul Marei Revolutii, care fu o adevarata revolta de foamete, in intelesul cel mai

exact al cuvantului. Dar aceasta nevoe invrajbea din ce in ce

pe Parisieni cu taranii, cu samsarii, cu oamenii de afaceri, cu .

toate elementele care in aceasta epocii erau cele mai favorizate de-

proprietatea privata a mijloacelor de productie. Catä vreme

viata economica era stapânitä de mica productie, revolta aces-

tor elemente era cu neputinta; de aceia nici nu si-o inchipuise

cineva, nici nu incercase sa o zadarasca. Si and proletarii,

voira

i pe acest teren sa traga folos din puterea lor asupra.

Parisului si din a Parisului asupra provinciei, fura siliti sä re-

cunoasca' ca fiind in minoritate, nu puteau S

se mentina in

chip statornic impotriva majoritätii. Nu izbutira deci, cu toate

triumfurile lor de mai inainte.

Proletarii intrasera in Revolutie cu speranta ca maturand

i puterea politica cucerite, burghezul

si

feodalitatea, aceasta va pune capat tuturor mizeriilor, dupa

cum de alminteri o fagaduise si o pretinsese burghezia. Si

iata ca, libertatea

taranul capatau numai ei buna-stare. In orasele cele mari sa-

racia nu disparuse, ba chiar era simtita uneori mai dureros ca

niciodata.

i scumpetea vietii fura trasaturile caracteristice:

.

Foametea

ale intregii perioade revolutionare. Deseori ele sunt explicate

printr'o nenorocita intamplare, care faca sa coincida aceasta.

perioada cu un sir de recolte rele. Ni se pare totusi ca lipsa.

din timpul Revolutiei nu poate fi explicata numai prin aceasta.

coincidenta, ci tine mai de graba de insasi Revolutia.

Productia rurala, in aceasta epoca, se indestula cu prisosinta

ea singura. Lasand la o parte obiectele de lux, taranul abia

daca avea nevoe de produsele industriale ale orasului. El pro-

ducea singur nu numai productele alimentare, ci

i matedile

textile, pe care le lucra el insusi. Fabrich in casa cea mai mare

parte din mobilele lui simple si din unelte; cat despre rest,

,,

www.dacoromanica.ro

P

98

-ceeace puteh sa ceara dela industrie, ii era furnizat de cativa

rnestesugari de tara. Daca cu toate acestea, avea nevoe sa-si Vandä produsele la

.

oras, n'o faceh din nevoia de marfuri, ci ca sa aiba bani,

pentru a pläti darile pe cari i le cereh Statul. Nu putea

le

plateasca dach nu ducea ia arg gram, vite, vin

i alte producte.

In acelas timp trebuia sä plateasca dijme in natura senio-

/

\

rului

i sä facä corvezi pe mosia boereasca. Productele

agricole, care se ingramadeau astfel in Infinite seniorului, nu-

mai in parte ii seryeau pentru trebuinta personala; cea mai

i ea vanduta, ca sa se obtina bani pentru viata

fecidal

.inare parte era

de placeri la oras.

Darile

deoparte furnizau baniii care se resit,

sau in. Paris unde erau cheltuiti, pe de altä parte productele care puteau fi cumpärate in schimbul acestor bani, pentru a

si talidel) pe

hranl pe Parisieni.

Revolutia desfiinta taliiTe;. ea intrerupse pentru o bucata de i perceperea impozitelor, Statului lipsindu-i mijloacele de constrangere pentru a le percepe. In consecinta, taranii erau

.

.

vreme

.mai putin siliti sä vanda ca mai inainte. In primul loc, ei se

,.

folosira de n6ua lor libertate pentru a manch cat le cereh sto-

macul, pentru a sfarsl cu aceasta foamete la care-i condamnase

.

v

Statul

i feodalitatea. Daca le mai ramâneau producte de van-

zare, nu le desfaceau decat cu preturi foarte mari. Nimic nu-i

silea sa vanda. Numai aceasta pricinuia scumpetea vietii si o

,dusmanie intre Paris si provincie. Aceasta dusmanie lua cate- odata formele cele mai acute. In 1793, Conventia ajunse pana

acolo cä alcatul o ;,armata a Revolutiei" de 6o6o de oameni

care trebuia sa fie trimisa la tara ca sa rechizitioneze alimente

pentru Paris, 0 masurä analoaga a fost aplicata de curand in

Rusia si tot cu atata nesucces. E unul din numeroasele puncte

de asemanaredesl numai exterioaraintre revolutia rush din

zilele noastre

i marea revolutie burgheza din secolul al XVIII.

Dusmania de care vorbiam fu inaspritä prin rizboiul ce duse

la incercuirea" Frantei

i intrerupse mice import care ar fi

putut umple lipsa de marfuri. Rasboiul aduse Parisienilor o

marire a lipsei, dar tot odata, impuse taranilor noi poveri mi-

litare si mai ales serviciul obstesc. Parisienii erau in cel mai

inalt grad interesati sá invingl. Ca centru revolutionar, Parisul

.ar fi avut cel dintai de suferit urmarile unei infrangeri. Pe de

alta parte; sentimentul national la Paris era mai desvoltat ca

1) Un soi de impozit cu dublu caracter: personal oH real.

www.dacoromanica.ro

. 29

oriunde. MArirea

rirea

i puterea Parisului erau strans legate de ma-

i puterea tärii. Montagnarzii, aceasta extrema-stangh. a

Conventiei, proclamasera formula Republicei una

i indivizi-

bill" si cuvAntul de patriot" era tot una cu acel de revolutio

nar extrem.

Cu totul alta fu la razboiu atitudinea täranilor. Cei care lo-

cuiau aproape de graniti voiau, neaparat, sä fie scapati de co-

tropirea dusmanA. De alminteri, victoria streinilor i-ar fi ame-

nintat pe ei cei dintAi cu reintoarcerea sarcinelor feodale. A- vantul kr patriotic fu, deci, egal cu al Parisienilor. Aceasta fu

adevArat mai di seamd pentru Alsacieni. Cu totul alta fu men-

talitatea tAranilor indepArtati de hotare

i pe care cotropirea

durnanä nu-i ameninth. Acesti tarani nu intelegeau sensul

politic al razboiului, ei nu-i resimteau deck poverile, cari, dupa

pdrerea lor, ii erau impuse de Parisienii ucigasi de regi

legiuiti. In unele imprejurari,

vincii ca Vandeia, Normandia sau Bretania hnpingeau opozitia

pAnd la revolta pe fall. Si acesti conducAtori ii erau dati de a- ristocratii contra-revolutionari. Totusi, chiar burghezia revolu-

tionara reprezentata de Girondini, incercá odata, dupl cum am

vazut, sä razvrateascä provincia impotriva Parisului.

i ne-

i când gäseau conducAtori, pro-

Finanta se OA ca

i th'ranii, in dusmAnie cu proletarii

cu micii burgheji. DusmAnia lor fu chiar mai limpede

simtith mai direct. Nu era dusmAnia intre lucratori si capita-

i fu

listii

industriali,

acestia nejucand atunci mare rol. Chiar dupA

Revolutie, Saint-Simon ii considerh pe industriasi ca o clasä

muncitoare. Massele Revolutiei dusmAneau mai degraba ca-

pitalul financiar

i negustoresc, pe speculatori, pe camatari, pe

samsari, pe acaparatori. Negresit, nu ei creiau lipsa, dar o ex-,

ploatau

i agravau criza. N'avem nevoe sä ne intindem asupra

acestor fapte. Aproape 'de cinci ani, asistam amárati la un

spectacol analog.

In plinA mizerie, astigurile realizate din scumpirea vietii

erau mai ales revoltätoare: Dela 1792, aceste castiguri erau

i cu ale speculatorilor de

pamanturi. Adunarea nationala expropriase bunurile Biseri-

sporite cu ale rfurnisorilor armatei

cei, cam o treime din proprietatea fonciarl a Frantei.

,

Trebue sä aclIogam bunurile aristocratilor emigrati, cari

fugiSera, pentru a combate din afarä Revolutia. Si proprieta-

tile lor furl confiscate. Totusi aceasta enorma massa de pa-

manturi nu rAmase in stapanirea natiei, nici nu fu impartia

-tAranilor säraci; ea fu vanduta dupà criza financiara care

provocase in urmä Revolutia, dar pe care Revolutia n'o desle-

www.dacoromanica.ro

30

gase. Ba dimpotriva, aceasta criza fu agraitata prin faptul ca

taranii nu mai plateau dari. Vinderea pamanturilor confiscate folosi celor cari, cu putini bani, capatara terenuri noi, cei mai

multi numai cu scopul de a le imbucatatl si de a revinde par-

celele cu preturi ridicate. Criza financiara a Statului nu fu

de loc inlaturata, dar speculatiunile asupra pamanturilor ar

dusera mari castiguri. In aceasta situatie critica, Statului nu-i

ramase decal mijlocul prea comod al emisiunii de hartie-

moneda, al asignatelor revolutionare, care lua in curand di-

mensiuni monstruoase. Urrna

p noua urcare de preturi, pe

care speculatorii

folosul lor.

i agiotorii stiura iarasi sa o'intrebuinteze in

Ash se ridica pe ruinele vechei proprietati feodale noua

proprietate capitalista; aceasta cresca in aceiasi vreme si in

aceiasi masura cu mizeria, si in timp ce puterea proletariatu-

lui incepuse sa fie simtita din ce in ce mai mult. Aceasta si-

tuatiune ciudata demonstrà intr'un chip luminos ca posedarea puterii politice nu poate ea singura sä paralizeze influenta le-

gilor economice, din moment ce conditiunile sociale nu se

preteaza la aceasta. Dar proletarilor din Paris li era foame

pAntecul flamând n'are urechi".

5i

i ce nu era in

i erau ho-

tarati

litate, de fraternitate si de propasire universala, pe care gan-

fagaduisera. Ne putând sa modifice pro-

cesul productiunii, ei cautau, cu ajutorul puterii, sa modifice repartizarea produselor si aceasta prin mijloace care s'au re-

ditorii burgheji

anumite conditiuni economice. Ei detineau puterea

sa se serveasca de ea, pentru a atinge acel regat de ega-

Ei nu catau sa inteleaga ce era cu putinta

li-1

inoit din belsug in zilele noastre: preturi maximale, impru-

muturi silite (ceva in felul impositelor noastre pe câstigurile

alte masuri analoage. Totusi, productiunea

de razboiu)

i

fiind extrem de impartita, statistica lipsind

i puterea ccii-

I

1

trala neavand autoritate asupra comunelor, aceste masuri, In

epoca marei Revolutii, erau si mai neputincioase de cum sunt

astazi In fata mizeriei.

1

Contradictia dintre puterea politica si situatia economica a

proletariatului se vadia din ce in ce mai limpede. In acelas

timp jugul rázboiului se flea, din ce in ce mai greu. CArmui-

torii proletari, in desperarea lor, recursera deci din ce

mai mult la mijloace extreme, la masuri sangeroase, la Te-

roare.

n ce

www.dacoromanica.ro

;-J

34670

31

c) Insuccesul teroarei

Prin Comuna, micii burgheji

i proletarii revolutionari din

tArii

si

Paris stapaniau intreaga Franta. Dar ei se fereau sä exercite

i sa proclame: toata pute-

rea Comunei. Ei stiau ca nu se putea pastra unitatea

aceastä putere Intl° un chip direct

nu o. puteau stapanl decat printr'o Adunare care s'o reprezinte

in intregime; de aceea se fereau sa se atinga de Adunarea na-

/ionalä, de Conventie. 'Ei nu exercitau puterea lard ea, mai

putin Inca impotriva ei, ci prin ea.

Aceiasi politica intrà probabil in planurile lui Lenin. altfel nu s'ar putea intelege cum a lasat el sa se faca alegerile pen-

tru Constituanta si de ce a convocat-o. Totusi Comuna a avut

mai mult noroc ca Lenin; ea stia sa se foloseasca de aceasta

arma puternica pe care Lenin, inca din prima zi, farä voia lui o

Injätura.

7 E adevarat cä Montagnarzii care lucrau in deplina intele-

gere cu Comuna, formau minoritatea Conventiei; e adevarat

iaräsi ca majoritatea ei nu era alcapuitä numai din oameni

politici hotarati

i convinsi. Multi dintre ei se aratara sovlitori

4I

si putin siguri. Se lasara influentati de centrele din Paris si

I and aceasta influenta nu era de ajuns pentru a-i face sa vo-

teze la fel cu Montagnarzii, o presiune energica izbutea in-

totdeauna sa le smulga votul voit.,Cu ajutorul acestor molusce,

acestei mlastini", Muntele dispunek de majoritatea Conven-

tiei. Totusi, timpul dedea zor

ordinare, carora actiunea legislativa a donventiei nu putea sa

i cerea deseori masuri extra-

le faca fata. De alminteri legile nu puteau ä inlature durerile

Orice lege de represiune, cat de severa ar

ri

mizeriile sociale.

fi, ii margineste dela sine actiunea, prin faptul ca prescrie

reguli anumite. Ea ofera astfel celor asupriti mijloace de re-

zistentä, de care ei stiu sä se serveasca, numai sä fie macar cat de cat iscusiti. Orice politica de impilare indreptata im-

potriva fenomenelor cari au radacini adanci in imprejurari

si call nu pot prin urmare sä fie starpite, se vede, mai curand

sau mai tarziu, silitä sä se descotoroseasca de piedicile legi-

lor pe cari ea insasi le creiase

farl legi, in dictaturd. Aceasta,

i sä se transforme in impilare

i numai aceasta, constitue sen-

zul dictaturii, din moment ce se intelege prin acest cuvant nu

o stare, ci un regim. E o putere arbitrara, care, fireste, nu

poate fi exercitata decal de o mica minoritate, strans unita,

sau de un singur orn. Once grupare mai mare are nevoe, pen-

tru a Aucra laolaltä, de reguli definite mai dinainte, de oarecare

www.dacoromanica.ro

3.2

ordine socialä; e legata ash dar de legi. Tipul dictaturii, ca

forma de guvernamant, este dictatura personald. 0 dictaturh de clash ca forma de guvernAmânt este un non-senz. Nu se poate concepe stapanirea unei clase in afara oricarei legi.

Legile de represiune impotriva agiotorilor, a speculantilor

a contra-revolutionarilor neajungand la rezultatele voite, ele-

mentele proletare recursera la dictaturg.

Din ziva de 25 Martie 1793, Conventia trebul sä numeascI

un Comitet de salvare publicg". Acesta cgpata incet-incet

puterile unui stapan absolut; numgrul membrilor sai erh.foarte

restrans: fixat la inceput la 25, fu redus apoi la 9. Delibera-

rile Comitetului erau secrete. El controlk pe minitr.ii

i pe

i pe ofiteri, delegh

generali, numea

I i destituih pe functionari

reprezentanti in misiuni, investiti cu puteri nemgrginite, Ilia

toate dispozitiile pe can le credeh necesare. El erh, de sigur,

raspunzator fall de Adunarea nationala, dar aceasta erh nu-

' mai o formalitate: Comitetul doar facea sä tremure Aduna-

rea. Totusi, pentru a marginl aceasta atotputernicie, se hotäri

ca Comitetul sä fie reinoit in fiecare luna

i sh nu poata dis-

pune de tezaurul Statului. In scurt, Comitetul de ,Salvare pu- blith devenl, prin excelentä, organul Montagnarzilor. Pc ma-

sura ce puterea sa dictatoriall se intindek in propriul lui

san se ridich la fel puterea dictatorialä a unui singur om: Ro-

bespierre.

Furl creiate cloud institutii noi, ca sä serveasca de unelte

dictaturii. Ele putura lucrh intr'un chip cu totul arbitrar. E-

rau: un organ de politic Comitetul de siguranta generalg" si.

tribunalul revolutionar, care aveh de judecat toate razuintele contra-revolutionare, toate atentatele impotriva 1ibert4ii,

e-

galitgtii

i unitatii patriei. Erh de ajuns sä fii denuntat sau.

banuit de un patriot", pentru a fi condamnat la moarte de

acest tribunal, fgrä nici un recurs.

In a sa istorie a Revolutiei franceze, Louis Blanc expune

astfel organizatia regimului Teroarei:

Un club neobosit, acel al JacobinilOr, insufletind Parisul cu su-

flarea sa;

Parisul, impartit in comitii populare, sub numele de sectiuni, ce-i

exprimau cugetul;

Comuna, centru al sectiunilor, aduand in Adunarea nationala ex-

presia gandirii Parisului;

Adunarea formuland aceastä gAndire in lege;

ministratie,

Comitetul de salvare publica dându-i pretutindeni viat 5: in ad-

prin alegerea agentilor

sai;

in

armate prin

repro-

www.dacoromanica.ro

33

sentanti; tri fiecare parte a Republicei, prin Comitetele revolutionare;

Comitetul de Sigurantii genertla ocupindu-se cu pandirea

cultArii;

neas-

Tribunalul criminal extraordinar grabindu-se s'o

Astfel se Inf Ansa mecanismul revolutionar"

pedepseasa

(Histoire de la Revolution francaise, Bruxelles, 1856, II p. 519).

Acest aparat lucrh in chipul cel mai nemilos. Se nidaj-

duia sh se sfarseasch odath cu comet-till clandestin, cu agiota-

jul, cu specula, decapitand pe acaparatori, pe agiotori, pe spe-

culatori. Totusi,

situatia economica interiiceh mai mult ca

i lucru manual, sh fie un isvor de

bogatie. Mai mult ca oricand, cine nu aVea bani, bani multi,

erh condamnat, cel putin in capitalä, fa cea mai mare mizerie.

Teroarea nu terorizh pe chntatorii de arginti, ea ii sileh numai

i creih un isvor de avutie si de coruptie

oricand orichrui mestesug

sa apuce pe poteci

bacsisul.

,

:

Cu cat primejdia de a fi prins era mai mare, cu atat erai

mai dispus sa cumperi thcerea denuntatorilor posibili cu pret

mare. Si cu cat mizeria devenih mai mare, cu atat mai pu-

ternich se fAceh pentru uncle organe ale administratiei revo-

lutionare ispita de a-si creia un nou isvor de venituri, inchizand

ocfiii. Ash eh, desi ghilotina lucrh intr'una, averi noi se in-

grämhdeau mereu, capitalisti noi aphreau in locul celor cari

fusesera executati,

i foametea nu descresteh,

Deseori acesti noi capitalisti esiau direct din mica burghe-

zie, din proletariat, din randurile revolutionare, unde ei tre-

ceau drept cei mai indrIzneti si mai indemanateci. Negre-

sit, acestia nu erau dintre cei mai greu de induplecat. Iar cei

i cei mai devo-

tali, smulsi de luptele continui dela hotare sau de luptele ci-

mai buni revolutionari, cei mai dezinteresati

vile, dispäreau unii duph

altii.

Astfel,

randurile proletariatului revolutionar erau släbite

i prin

din dotaa pärti deodatä: prin moartea celor mai buni

dezertarea acelor mai indemanateci cari treceau in clasa ex-

ploatatorilor. Din amandoul pärtile el îi prApädea elemen-

tele cele mai energice.

Cei ce ramaneau se descurajau

i chdeau din ce in ce mai

,

-

mult in apatie. Revolutia durh de patru ani; ea adusese fo,

loase, ba chiar avere thranilor

i financiarior; cat despre pro-

i cari is-

letarii cari luptaserä cu cel mai mare devotament

Terorism

i Comunism.

www.dacoromanica.ro

9

.1

butisera

in

34

sfarsit sä concentreze puterea Frantei, foamea

for, departe de a fi potolita, crescuse si mai mult. Chiar Te-

roarea cea mai sangeroasa nu imbunatatea situatia proletari-

for. Ce Mai puteau ei sa astepte dela politica ? Indoiala, ne-

multumirea

i oboseala incepeau sa se strecoare in spiritele lor.

Pe de alta parte, Comuna din Paris impusese proletarilor

cele mai marl sarcini. Am vazut ca forta sectiunilor sc baza

pe participarea constanta a tuturor cetätenilor la opera sa:

sectiunile tineau sedinte färä ragaz

i indeplineau ele

pe cat se putea, toate functiunile administrative.

Dela o vreme, aceasta nu mai fu cu putinta. Proletarii

insile,

§i

ml-

cii burgheji din sectiuni trebuiau sa se gandeasca sa produca.

Cum ar fi trait, altfel? Un lucru de mantuiald, mereu intre-

rupt, n'aducel cine stie ce spor. Cata vreme mai pastrau fo-

cul revolutionar, cata vreme nadajduiau ca politica revolutio-

earl sä le aduca o buna-stare economica, ei se resemnau in

fata ruinei cu care-i ameninth starea de lucruri. Dar in ziva

in care incoltl indoiala, cautara mantuirea in munca produc- tiva, nu in politica.

Ei ingaduira din ce in ce mai bucuros sa se ia sectiunilor

functiunile una dupa alta, lasandu-le functionarior platiti de

, Statceiace duse mai tarziu la centralizarea biurocratica a Im-

periului. Se intimpla in acelas timp ca avantajul numeric in

sectiuni treat, incet-incet la oamenii bogati si la coteriile cari

plateau, dispunand de ragazuri neingaduite proletarilor

i mi-

cilor burghezi, cari, retinuti de munca, se abtinuri din ce in

ce mai mult.

Descresterea activitatii revolutionare a sectiunilor reese din

decretul Conventiei din 9 Septembrie 1793, care fixeaza la

i acorda

cloud pe saptamana numarul intrunirilor sectiunilor

celor cari traesc din munca lor manuala doi franci ca indem-

nitate, pentru fiecare sedintC Cu toate acestea, intrunirile furl

frecuentate din ce in ce mai putin.

i conducatori se

In acelas timp, legaturile dintre masse

modificara

i ele. In timpul perioadei ascendente a revolutiei,

massele impinsesera pe conducatorii sovaitori, le inspirasera

energie

masse

i incredere. La fel sunt legaturile veritabile dintre i conducatori pretutindeni unde o miscare populara

se produce cu succes. In situatiile revolutionare, conducatorii

intotdeauna sovaesc mai mult deck massele, caci ei au mai

mult in vedere toate eventualitatile, vad mai limpede toate

greutatile. Or, conducatorii ajunsesera la o situatie in care a-

veau nevoe, pentru a se mentine, pentru a nu pierl, de clan.

www.dacoromanica.ro

35

t Arile filth incetare reinoite ale masselor, in timp ce acestea

i ii pierdeau increderea din ce in ce mai mult. Con-

obosiau

duchtorii trebuiau deci sä caute sä incurajeze, sä scuture, sh

inflächreze massele. Pentru o miscare populará aceasta e o probi ca-i lipseste forta launtrich, eh n'a atins aceastä forth,

clack nu cumva a pierdut-o. Pentru a galvanizh massele, trebuih ca guvernamantul sh-si

dea o aparenth de forth si sä le ameteasch, pentru a le as-

cunde insuficienta

rezultatelor economice

i

sociale. Astfel

trebuih sh fie efectul acelui delir sangeros, Teroarea.

Acesta fu 'deci un motiv mai mult pentru a continua Te-

roarea, chiar pentru a o Mead la extrem.

In sfarsit, nervozitatea crescandä a guvernantilor, cari sim-

.

teau cä terenul le fuge de supt picioare, lucrä in acelas senz.;

Desperarea inthrath pica nu numai impotriva dusmanior Re-

ci i impotriva tendintelor vecine, desl putin deose-

bite, din sanul aceleiasi tabere. Carmuitorii Ii dhideau din ce

In ce mai bine seama c. fiecare gresalI, fiecare prostie, pu-

tea sh le deviria fatalh. Totdeauna se fac prostii; in cursul

unei revolutii se fac mai mult ca nici odath, cici patimile sunt

i raporturile complect nota fac sh aparl deodata

greuthti cu totul neasteptate. Caracteristica mersului ascen-

dent al revolutiei e ch. ea isi urmeazh cursul farl a se oprl,

mai atatate

in ciuda tuturor prostiilor. In perioada de declin, cea mai mica

gresali poate, dimpotrivh, sa aibä rezultatele cele mai relei

Cu cat guvernamantul revolutionar ii dedeh seama de si- tuatia lui nesigurh, cu atat mai tare se ingspreh lupta dintre

diversele sale tendinte tactice, cu atat mai evidentä aphreh fie-

chreia din ele nevoia de a zdrobl pe cealalth, pentru a salvh

revolutia. Dela inceput, se creiase in sanul Muntelui o dus-

manie intre deisti (oricat de putin evlaviosi erau)

i atei, intre

puritanii mironosite

i stricatii fara rusine, intre intransigenti

si

moderati. Aceste divergente nu impiedecaserä actiunea co-

multi a Muntelui. Cand tendintele sale se ciocnirä intre ele

cu o ash de mare turbare in cat se slujirà unele impotriva

celorlalte de mijloacele Teroarei, acesta fu semnul mitui de-

din repede al Revolutiei. Soarta ei fu hothrath cand fractiu-

nea lui Robespierre taxi inaintea tribunalului revolutionar pe

hebertisti ca ultra-revolutionari"

i pe dantonisti ca fara

vlaga"

i corupti"

i and obtimh ca ei sa se urce pe acelas

esafod (in Mai 1794) pe care ei il preghtise Girondinilor cu

cateva luni mai inainte.

Daca, pe deoparte, aceste mhsuri teroriste erau semnul 'de-

www.dacoromanica.ro

36

clinului revolutiei, ele 11 grabira, pe de alta parte, divizand

massele comunei Parisului, f brand din prietenii celor ghiloti-

nati dusmanii guvernului revolutionar. Acesta profith in ace-

las timp de lancezeala creschndh a masselor pentru a le luh

sectiunilor insarcinarile, ma duph alta, si a le incredinth func-

tionarilor Statului. Politia, si mai cu searna politia politicä

se gäsI de acl inainte in MAnile celor doug organe centrale cari

detineau puterea marl: comitetele de salvare publica si de

.

privighere, creiate de Conventie. Politia ajunse unealta atot-

puternica a unui guvern atotputernic

i, in acelas timp, din

functiune exercitata in väzul lumii, deveni incet-incet secreth.

Politia secreta ajunse o putere nevazutii care veghih asupra

fiecarui cetätean.

Dar carmuitorii cautau zaTdarnic s

scape prin toate aceste

mäsuri teroriste. Ei se clätinau din ce in ce mai tare. Nu se

pricepeau sa se mentinä deck intarind Teroarea

i atotputer-

nicia politiei; singurul rezultat fu ca toata lumea se unpick

amenintath

i

ti strange), randurile pentru a rásturnh gu-

vernul, ceeace isbutl la urmä, chci, in momentul critic, gu-

vernantii nu gasirl pe nimeni pentru a-i sustine. Kropotkin,

admirator entuziast al Comunei din Paris, a zugravit foarte

bine aceastä desvoltare tragica a Teroarei. In capitolul al 67

din cartea sa asupra Revolutiei franceze, capitol intitulat Te-

roarea", el spune, printre altele:

Punctul cel mai intunecat (alaturi de räzboiul din afara 1 era sta-

rea de spirit a Provinciei, mai ales in Midi. Macelurile in massa,

nefacand alegere intre

celuri la cari recursera jacobinii ba§tina§i

efii contra-revolutionari

i rätaciti ma-

i delegatii Conventiei,

&t pretutindeni era acum

semanasera o ura a§a de adanca in

un raaboiu färä crutare.

cu cat nimeni nici pe loc, nici la Paris, nu se pric(epea s nimic mai bun ca mijloacele extreme de rasbunare".

i situatiunea devenia cu atat mai dificila,

gaseasca

.

i arata a-

poi cum Robespierre fu silit sä impinga Teroarea Nina la

Autorul, pentru a Model, citeazI cAtevh exemple

punctul ei culminant, Louis Blanc crede ch Robespierre ar fi

voit el insusi s

presimteh:

scape de Teroare, ale carei urmari fatale le

Dar pentru

au

curati propriile lui randuri de oamenii Te-

Sk-i

roarei, el nu s'a priceput sh gaseasca alta solutie deck

combata printr'o Teroare mai intensh. Louis Blanc spune:

Robespierre voia

sa-i

faca sa tremure pe acei cari faceau, pe

toata lumea sa tremure. El concepuse planul indräsnet de a-i doi

bort cu propria lor maciuca, de a ucide Teroarea prin Teroare.

(Hist. de la Revolution francaise):

.

www.dacoromanica.ro

37

Ne putem indol cá acestea ar fi fost, cu adevArat, motivele

lui Robespierre. Ceeace e sigur, e cä el fa:di sä se voteze le-

gea din 22 Prairial ( o Iunie 1794) care lipsek pe acuzatul

politic de orice garantie juridich. Acesta nu mai aveh apart--

tor inaintea tribunalului revolutionar; procedura nu fu supush

de acum inainte deck bunului simt omenesc",

verdictul

contiintei judechtorului"; ancheta \trebuia sh fie ce putea".

Inca. dela 24 Februarie 1794; Robespierre declarase:

Vor unii sä stapaneasca Revolutia Prin chichite juridice. Cons-

piratiunile

impotriva Republicilor

sunt

tratate

ca

procese

intre

particulari. Tirania ucide

judecati".

i libertatea pledeaza. Legea penala pe

care conspiratorii 'au edictat-o ei insisi este regula dupa care sunt

Singura pedeapsa la care se putea condamna era pedeapsa

cu moarte. Ea trebuih sä isbeasch pe cei cari puneau in cir-

culatie svonuri false" cu scopul de a diviza sau de a rätIcl

poporul, de a stricà moravurile sau de a otravl con5tiinta pu-

blicl. Nu sunt acestea caracteristicile pe cari oHce guvern le

dh orichrei manifestatii care seamAnA cu o opozitie?

Kropotkin observa cu aceasth ocazie:

A admite aceasta lege nu insemna nimic alta decat a declara

Si efectul acestei legi din 22

Jalimentul guvernului revolutionar

prairial fu. ca in sase saptamânica copt contra revolutia".

Pe baza acestei legi,

cincizeci

data condamnate la moarte.

i patru persoane furl de in-

Acesta fu inceputul legii celei noi, pretutindeni numita legea

ci

Robespierre. Ea fact' ca Teroarea sä fie imediat mai la Paris".

De indath dupa aceasta av

loc un proces monstru cu

o

sell cincizeci de acuzati cari furl executati in trei rAnduri.

E de prisos sa ne ()prim mai mult asupra acestor executiuni. Va

dela 17 April 1793,

ziva

fondarii Tri-

1 fi de apus sä spunem cl,

bunalului Revolutionar, pant la 22 prairial anul al IV (ro iunie

1794), adieu In 14 luni, Tribunalul facuse deja sa fie ghilotinate, la

Paris, 2607 persoane; dar dela promqlgarea legei cele noi, acelas

Tribunal a 'Condamnat la moarte 1354 persoane in 46 zile numai,

dela 22 prairial pane la 9 thermidor (27 Iulie 1794").

Poporul, din Paris avu incur-find groaza de toate aceste droage de

morti, cari duceau pe condamnati la ghilotinl

i pe care cinci cAlli.

deschidea in acest scop un cirnitir nou in vreo mahala de lucritori,

se auziau protestäri vehemente.

Simpatiile populatiei lucratoare din Paris se indreptara acuni

abia nuteau sä le goleasca In toate zilele. Fu greu sa se gaseasca

1 cimitire pentru a ingropa victimele, cad de fiecare data cand se

www.dacoromanica.ro

38

catre victime, cu atat mai mult cu cat bogatii emigrasera sau se

i ghilotina isbea mai ales in säraci. In acts-

vas, dintre cei 2.750 de ghilotinati a cAror stare civilä isbuti s'o

ascundeau In Franta

stabileasca Louis Blanc, numai 650 faceau parte din clasele instarite.

Se

optea chiar a in Comitetul de privighere era un regalist, un

agent de-ai lui Batz, care impingea la executii pentru a fate Republi-

ca odioasa.

E sigur ca fiecare din aceste executii in massa Hera

pie caderea guvernului jacobin".

se apro-

.

.

Toata lumea se simte

amenintata de Robespierre 5i de

partizanii lui; toata lumea se unia impotriva lor, cei ultra-

radicali"

i cei fara vlaga", Girondinii si Montagnarzii, tero-

ristii si moderatii, proletarii

La prima incercare pe Can

i burghejii.

,

I

I

o faca toata aceastä lume de

a-si aria coltii, puterea lui Robespierre se prabusl. Apelul

lui la masse din 9 Thermidor nu gasi deck un slab ecou. A-

ceasta insemnä infrangerea. Dar in acelas timp, Comuna din Paris pierda ultima ramasita din puterea pe care o exercitase

asa de multä vreme. Revolutia revenl la baza care era pusä

de conditiile economiceputerii burgheziei

www.dacoromanica.ro

-

-

V.

TRADITIA TEROAREI

Caderea lui Robespierre insemna cea mai rea dintre in-

frangeri, o infrangere morala pricinuita de faptul ca proleta-

rii

si midi burgheji pardsiserd partidul care pretindea ca-i

reprezinta. Nu numai cä ei refuzara sa lupte pentru acest par-

tid, dar räsuflara usurati cand se sfarsi grozava macelarire. Totusi, trista perioada finala fu repede uitata. Ceeace ra-

mase in spiritele proletarilor

i a micilor burgheji revolutio-

narisi nu numai in ale celor din Parisfu amintirea ,marei

epoci in care prin razvratire ei dominasera Conventia

i, prin

Conventie, Franta, cel mai puternic dintre marile State de a-

tunci, capabil sä inä piept intregei Europi, cucerind-o la urrna,

fie si numai pentru scurt timp.

gheji

.

Cu cat viata se facea mai trista pentru proletari, mid bur-

i revolutionari in general,supt regimul militarist al

lui Napoleon si mai ales, dupa caderea lui, supt regimul mo-

sierilor si al magnatilor finantei,cu atat aceste mari tradi-

tii devenira scumpe revolutionarilor.

Numai putini oameni studiaza istoria intr'un spirit stiintific,

adica cu intentia de a stabill raporturi de cauzalitate in evo-

lutia omenirii, precum si apropicrea incontestabila intre

a-

ceste raporturi

i ansamblul celorlalte raporturi cunoscute; cu

alte cuvinte, cu intentia de a adancl conceptiunile castigate

si de a ajunge la o cunostinta limpede si la principii stator-

nice. Orice stiinta pleaca dela nevoi de ordin practic, nu dela

cercetari filosofice. Geometria, cu toate ca-i ash de abstracta,

ne-o probeaza printre altele, numai prin numele sau, cad,

geometrie" nu inseamnä nimic altceva deck arta de a masurh:

p am antul.

Punctul de plecare al istoriei fu tot de ordin practic: prea-

www.dacoromanica.ro

40

f marirea stramosilor avand scopul sä indemne noua generatie la imitarea bor. Cum era vorba mai putin de cunoastere deck

de efectul politic sau moral, nu se credeh de nevoe sä fii cu

Lr

totul credincios adevarului; pentru a intärl efectul se exagerä !

bucuros si nu se da inapoi chiar inaintea nascocirilor. Falsifi-

carea istoriei e tot

ash

de veche.ca

i istoria.

Se stie cä acest chip de a expune istoria n'a dispärut ina

nici azi. Ell e privit mai degrabi ca o actiune deosebit de me-

rituoasa, ca floarea spiritului patriotic.

.

Valoarea practia a istoriei fu ridicata prin faptul a ea

rela-

devenl mijlocul de a justifich, prin datine, tratate sau

taxi ale trecutului, revendicarile cutárui sau cutärui Stat,

sau, inlduntrul unui Stat, ale cutarei localitati, clase sau fa-

miln.

Si aceasta infltisare a istoriei dada material falsificarii.

Ash se fact' cä documente false sprijinira o mare parte din

drepturile de proprietate

pilor, ca 0 a unor episcopi, a congregatiilor 0 a manastirilor.

Falsificarea pieselor nu mai e intrebuintata de and cetitul

scrisul au incetat de a fi apanajul catorva cercuri privilegiate.

a produce

Totu0, %iinta" istoria e inca me§tera in arta d

si

i puterea bisericii catolice,a pa-

orke probe in sprijinul oricarei revendicari istorice; o vedem

dupà uprinta cu care, in cursul acestor ultimi ani, s'a stiut

sà se probeze stiintific" drepturile istorice ale diferitelor taxi

beligerante, potrivit poftelor fiecareia din ele.

Dar cea mai de seama explicatie a istoriei nu constä nici

i exaltarea prin pilda faptelor stramosilor, nici in

sprijinul pe care-1 dä deosebitelor revendicari; importanta ei

in educarea

practia sta mai ales in a sporl puterile celui care foloseasa de trecut.

tie sä se

Aceastä sporire de puteri poate fi de doul feluri. Pe deo-

parte, un ins poate sd-si mareasa forta prin ceeace invata

din istorie, adia studiind succesele

sat invatand astfel ce trebue sa faca sau de ce sä se fereasca

i insuccesele inainta0lor

in cutare sau cutare caz.

5tiin(a militard, mai cu seaml, a scos din studiarea istoriei man rezultate practice. Nu existä niciun mare conduator mi-

litar care sa nu fie priceput in istoria razboaielor

invätat ceva dela inainta0i lui.

i sä nu fi

E mai greu sä scoti vreo invatatura din istorie in materie de

politica. Asta, pentru a politica in comparatie cu razboaiele,

mai ales cu cele din timpurile trecute, lucreaza cu masse

mult mai numeroase. Si aceste masse nu sunt un instrument

www.dacoromanica.ro

I

.

41

pasiv in mânile unui conducAtor atotputernic; ele, dimpotriva,

sunt foarte voluntare

sfar0t, imprejurarile cari compteaza in politica sunt cu mult

i actiunea lor e greu de apreciat., In

mai variate

i mai variabile ca acele cari fac obiectul §tiin-

i

tei militare. Chiar in aceasta materie de razboiu,care, to-

tusi, e mai simpla

i märginia la raporturi mai u§or de im-

brati§at,ri§ti sä cazi in greeli fatale, daca te multumesti

sä imiti orbeste trecutul, in loc ca sä adaptezi regulile generale

furnizate de istorie particularitatilor fiecarui caz dat. In poli-

i de situatii sociale sunt mult mai

tica, deosebirile de conditii

marl 0, pe deasupra, mulf mai putin lamurite; de aceia, o imi-

tatie servila a trecutului, bazata pe asernAnAri cu totul exte-

rioare intre anumite situatii, va fi mai mult pagubitoare de-

i va putea mai degraba sa intunece de cat sa

aprofundeze cunoasterea realitatii. De aceia intotdeauna po-

\ cat folositoare

litica a profitat foarte putin dela istorie.

Cea mai mare parte dintre oamenii politici cari manuesc

istoria, n'au mult de invatat dela ea. Altceva-i important.

Si

ajungem astfel la al doilea chip de sporire a fortelor cu

ajutorul istoriei.

' Fiecare clasa

.§i

i fiecare partid, din zilele noastre, corespund

partide din trecut, cari; asemeni alor noastre, au

i exploatati, posesori si de-

unor clase

cunoscut lupta intre exploatatori

posedati, aristocrati

i

democrati, monarhisti

i

republicani.

Aceste clase

i aceste partide din trecut, se alcatuisera, de si-

gur, in conditiuni foarte diferite de cele din prezent; rostul

lor era cu totul altul. -Totu0, in politica, se mascara faptele

prezente cu cele din trecut, dupa succesele

i insuccesele

Propaganda unor anumite idei ca§tiga bine 'nteles in vigoare,

daca poate cith in sprijinul ei marile rezultate obtinute de

inainta0. Ea ca§tiga deopotriva in vigoare daca isbuteste sa

probeze ca inaintasii adversarior ei au suferit o infrangere.

Toate acestea starnesc un mare interes pentru studiul isto-

i aici gasim unul

din factorii cari incurajeaza la falsificarea istoriei. Scriitorii

ric, !Lisa nici unul pentru adevarul istoric.

fiecárui partid cauta sit infatiseze pe inaintasi in culorile cele

mai frumoase, iar pe adversarii lor in culorile cele mai tutu-

necate.

Printre nevoile de ordin practic cari imping la studiul isto-

riei, numai acele nu sunt ispitite sa o fal0fice cari se inspira

din dorinta de a se instral cu ajutorul istoriei. Calauzit de o

astfel de 'dorinta, cauti sa cuno5ti nu numai izbanzile ci

0.*

Infrangerile partidului tau si sa-1 supui unei critici nepartini-

_ _

www.dacoromanica.ro

42

toare. Aceasta-i ceeace caracterizeazi o aspiratie cu adevarat stiintifica catre adevär, cercetarea istorica cu scopul de a cu-

noaste cauzele

i efectele eirenimentelor.

Orice alta nevoe care duce la studiul istoriei desvoltä ten-

dinta de a scobori istoria la rangul de legenda. Aceastä ten-

dinta, in zilele noastre, e paralizata prin faptul ca partidul ad-

vers vede limpede siretlicul. Nu mai poti lucrh cu aceiasi lipsä

de rusine, ca in timpul and furä publicate evangheliile, de

cat subt regimul starii de asediu si al cenzurii.

Totusi, oricat ar fi de ridicat gradul educatiei unui popor. oricat de ilimitatä ar fi libertatea presei, expunerile istctrice

falsificate

i unilaterale nu lipsesc.

Negresit, nu trebue sa ne gandim c. intotdeauna; e o wointä

intentionata de a linen pe cetitor.

In cele rnai multe cazuri, insusi autorul e ratacit de fanatis-

mul lui sectar, de un spirit de partid marginit care-1 impie-

deca sa vada lucrurile ash cum sunt.

Aceasta-i cu atat mai usor cu cat chiar isvoarele istoriei re-

i fiindca raporturile so-

ciale sunt totdeauna extrem de complexe, ash Ca cercetatorui

cel mai putin pornit nu isbuteste usor sa vada limpede

zulta deseori din lupta intre partide

i tre-

Cu dreptate observa Lissagaray, in prefata cartii sale Isto-

bue inteuna sa se intrebe: Unde-i adevarul?"

ria Comunei":

Cel care ar lingusl poporul, clädind legende false asa zise revo-

lutionare, intentionat sau din ne5tinta, ar fi tot asa de Criminal ca 5i

geograful care, pentru cdiatorul pe mare, ar face härti mincinoase".

Si totusi, eu cunosc tovarasi din partidfoarte buni i foarte

oncsti tovaräsicari privesc ca o datorie sfanta fall de revo-

lutie inselarea poporului prin ditirambe istorice" aduse bol-

sevismului. Pe de alta parte, c greu, chiar pentru cel mai con-

stiincios, sa puna pe harta, in toiul furtunei, toate stincile peste

cari treci. Revolutiile, cari deslantue toate patimile, in cari se

luptä pang'

la moarte, sunt,

fireste, mai mult deck toate

celelalte fenomene istorice, supuse unei interpretari partini

toare. Pentru aceiasi pricing, Comuna din Paris, cu Teroarea,

expresia culminanta a efortului si a patimei marei Revolutii

franceze,a starnit discutiile cele mai aprinse. Contra-revolu- tionarii o citau pentru a scoate in evidenta si a infierh cruzi-

mea revolutiei. Revolutionarii, dimpotriva, au crezut de da-

toria lor s'o apere. Ei nu s'au multumit sa considere Teroarea

ca pe o forma particulara a revolutiei care apartineh trecutului

www.dacoromanica.ro

,

c

,

43

si care nu trebuia sa se repete in viitor. De asemeni, nu s'au

multumit sä explice acest regim al Teroarei prin conditiile spe-

dale cari-1 näscuserl. Nu, ei au simtit nevoia sä opunä con;-

damnärii o glorificare

späimantator, dar indispensabil, pentru liberarea claselor ro-

bite. Marx el -insu5i nu se bizuih, in 1848, cleat pe forta vic- torioasä a teroarei revolutionare, criticand in acela§ timp tra-

ditiile din 1793.

In Pima Gaze id a Rinutui (Neue Rheinische Zeitung) el

s'a pronuntat de multe ori pentru Teroare. In numhztil din 13

i sa considere Teroarea ca un mijloc

Ianuar 1849 scrise el relativ la rascoala Ungurilor, al caror

rol revolutionar ii exagera:

Pentru prima oara, in cursul miscarii revolutionare din 1848,

pentru prima oara dela 1793, o natie inconjurata de fortele superioare

ale contra-revolutiei, indrasneste sä opunä pasiunea revolutionara

furiei

fricoase contra-revolutionare,

teroarea

rosie teroarci albe.

Pentru prima oara, de multa vreme, gasim o individualitate cu ade-

varat revolutionara, un om care, In numele poporului sau, indräz-

neste sa primeasca lupta desperata, un om care numai in persoana

sa incarneazà, prin natura sa pe Danton

i Carnot,Ludovic Kossuth".

Chiar mai inainte, in numärul din 7 Noembrie 1848, Marx

!kJ

i

:rmalA gezapp op puprtlon ViDs

La Paris va fi data contra-lovitura dezastruoasa a revolutiei din

Junk. OLIO infrangerea republicei rosii" la Paris, armatele vor fi

aruncate din interiorul tarii

Windischgritz)

i vom striga

spre i

i noi:

dincolo de hotare

i

forta

adevarata a partidului luptator va reesl cu evidentä. Ne vom aduce

aminte de zilele din Iunie si Octombrie (supunerea Vienii de catre

Vae victis *)

Macelurile f Ira rezultate incepand din zilele lui iunie si octombrie,

sacrificiul solemn si plictisitor incepand din februar si mart, insusi

canibalismul

contra-revolutiei

va convinge popoarele ca nu-i

de

cat un mijloc pentru a scurta, a simplificai si a concentra agohia u-

cigasa a vechei

nouei Societati,

societati

i sangeroasele

dureri de

facere

acest unic mijloc e teroarea revolutionard"!

ale

L. Boerne scria in a §asea lui scrisoare din Paris, vorbind de revolutionarii din 1830:

Nu triumfat repede, au iertat si mai repede. Cu cata blind* a raspuns poporul durcrilor pe cari le suferist, cat de repede le-a

uitat I Numai in lupta deschisa, pe campul de batae, si-a isbit ad-

",1

In original aceste cuvinte sunt tiparite cu carictere grase.

www.dacoromanica.ro

44

versarii: Prizonierii dezarmati nu fara ucisi; fugarii nu furS. ur- märiti; Cei cari se ascundeau nu furl cautati; banuitii nu fura ne-

s linistiti. Asa se poarta poporul".

,

.

Parisienii revolutionari din Februar 1848 s'au purtat cu a-

ceea§i marinimie ca §i. cei din 1830. Lucrätorii cari luara

parte la teribila lupta din Iunie 1848 au dat negre§it dovada de un eroism 'sublim, de cea mai mare rabdare, dar sangui-

nari n'au fost. Invingatorii lor, dimpotriva, au fost sanguinari

intr'un chip crud,si nu numai soldatii, a caror inver§unare

fusese atatata cu povestiri alcatuite de tot soiul de nascociri cu

pretinse cruzimi de-ale rasculatilor,ci

i intelectualii. Medicii

refuzau ingrijirea revolutionarilor räniti. Marx observä In fai-

mosul salt articol asupra luptei din Iunie, in Noua Gazed

Rinului:

a

8tiinta nu exista pentru plebeul care a comis crima ne mai

pomenita, de nespus, de a se bate in transee pentru propria sa exis-

tent4, nu pentru a lui Ludovic-Filip scau a D-lui Marrast".

'Supt impresia acestor josnice cruzimi scrise Marx aceasta

marturisire de credinta terorista pe care am citat-o mai sus.

Setea de razbunare starnitä de lupta din Iunie 1848 nu-i

päräsise Inca pe lucrätorii din Paris and ei, in 1871, pusera

mana pe puterea politica in a doua Comuna. Multi dintre ei

luasera parte la zilele din Iunie. Lumea se puma astepth: sä

vada venind ora revansei, ora teroarei pe care Marx o preco-

nizase. Dar el constati el insu§i in lucrarea lui asupra Comu-

nei (Rdzboiul civil in Fran(a in 1871):

Dela 18 mart pana la navala trupelor iersaileze in Paris, re-

volutia proletara n'a fost intinata cu toate acele violente de care se

foloseau

revolutiile si mai ales contra-revolutiile claselor supe-

,

rioare" (a 3-a editie p. 38).

Gäsim ai.i o lepadare Categorica de teroare, considerata c.

o caracteristica a revolutiilor claselor superioare" in opozitie

cu revolutia proletara.

Ntri mult de and atitudinea mea fata de bolsevism fu de-

, nuntata ca o tradare fata de Marx, pe care aprinderea lui re-

volutionara s'ar parea Ca l'ar fi dus cu sigurantä la bolsevism.

S'au citat in ajutor parerile pe caH Marx le emisese asupra

teroarei in 1848.

Vedem acum cä de tradarea pe care a§ fi faptuit-o fata de Marx, se facuse vinovat chiar Marx in 1871. Intre prima §i.

a doua conceptie a lui s'au scurs douazeci de ani de puternica

munch spirituaia, al carei fruct fu Capitaluri

www.dacoromanica.ro

45

Cel.care pretinde sa apeleze la Marx in chestiunea teroarei

n'are dreptul sá se opreasch la parerile lui din 1848, lasand

la o parte pe cea din 18.71.

La fel cu Marx, Engels a aratat in 1870, foarte putinä in-

flAchrare pentru teroare. La 4 Septembrie 1870, el Ii sera lui

Marx:

Noi intelegem prin regimul teroarei dominatia oamenilor cari in-

suflau

teroarea;

dimpotrivä,

insemnä dominatia oamenilor

cari

sunt ei lnii terorizati. Teroarea Inseanuil, pentru cei mai multi,

cruximi inutile, faptuite pentru a fi in siguranta, de oameni carom

si

lor

lt-i

fried. Sunt cofivins ca raspunderea Teroarei din 1793 tre-

patrioti, a negustorasilor

bue pusa numai in sarcina oamenilor prea infricosajil, a burghejilor

si a -plevuscai

careia ti convenia teroarea". (Corespundenga dintre Marx fi Engels

cari se preaceau ca-s

v. IV, p. 379-380).

Marx aveh toata dreptatea child constath cu multumire

cii

Comma din Paris rm'asese neatinsa de toate violentele cu

cari_ Lea dintai fusese ash de darnica. Violentele faptuite la-

Paris supt regimul Comunei nu pot fi puse in sarcina ei. Asta

nu Inseamnä cii ideia terorista n'a jucat nici un rol inlauntrul

i cii a fost parasita de toti membrii ei. A o afirma,:

Comunei

ar fi o gre§all. Vom examina aceasta chestiune mai deaproape

si

vom stabill in acela timp o paralela intre Comuna din Pa-

ris §i Republica sovietelor. Aceasta nu se serveste adesea de

i o justificare? Si Frederic Engels

cea dintAi ca de un model

n'a declarat, in prefata lui la a treia editie a Rilzboiului civil

in Frank, ca Comuna din Paris fusese o dictaturi a proleta-

riatulfii? E important deci sa examinam mai de aproape ce

era aceasta dictatura.

www.dacoromanica.ro

VL

A DOUA COMUNA DIN PARIS

a) Origina Comunei.

La fel cu Comuna din Paris dela 1871, Republica soviete-

lor din 1917 e un produs al razboiului, un produs al infringe.

i alta au la baza proletariatul revolutionar.

Cu asta, s'a epuisat aproape toata asemanarea care existA in-

rii militare. Si una

tre ele.

Bolsevicii au putut sg punä mina pe puterea politica' pentm

dintre toate partidele din Rusia, ei erau acel care cerea cel

cd,

mai energic pacea, pacea cu orice pret, pacea separata, Para

a se sinchisi de repercusiunea ei asupra ansamblului situatiei

internationale, nici clack' ea n'ar inlesni dominatia universala

a monarhiei militare germane, care, multa vreme, ii aparase

pe bolsevici tot ash de putin ca

i razvratitii din India si din

Irlanda sau ca

i anarhistii italieni.

Cu totul alta a fost atitudinea radicalismului francez in tim

pul razboiului din 1870, dupl cgderea lui Napoleon al III-lea

proclamarea Republicei, dupa brusca manifestare a preten-

tiilor germane asupra Alsaciei si Lorenei. Situatia din 1793,

gi

cu lupta primei Republici impotriva monarhilor aliati din Eu-

ropa, parea cä retrAeste in lupta celei de-a trpia Republici im-

potriva monarhilor aliati din Germania. Traditiile acestei epoci

se trezirá din nou si, tot ash ca atunci, partidul proletar de-

venl elementul cel mai rAzboinic, urmarind in chipul cel mai

staruitor si mai energic continuarea räzboiului, pentru salva-

rea Republicei una si indivizibila. Cu toate acestea, taranii din

1870 nu mai erau cei din 1793. Dad" acestia urisera Parisul

nu-i suferisera stapanirea deck calcandu-si pe inima, ei fu-

sesera totusi patrunsi de nevoia de a respinge dusmanul, a cgrui victorie ii ameninth cu o intoarcere a exploatgrii feo-

dale si cu obligatia de a da inapoi Bisericei

i emigratilor

www.dacoromanica.ro

47

bunurile pe care ei ii le luasera. Taranii din 1870 n'aveau de

temut nimic asemanator in urma victoriei Prusienilor. Intere-

sele particulare avurd deci intaetatea, facandu-le sä le apara

pierderea Alsaciei si a Lorenei ca un ram mai mic in compa-

i poverile razboiului. Lasand deoparte pe

ratie cu pustiirile

i chiar pe Loreni, cari se impotrivira cu desnadejde

Alsacieni

anexiunii pana 'n ultimul moment, ideia pacii castigase re-

pede teren in cursul razboiului printre taranii

gusoarelor din Franta. Ea. devenise, in opozitie cu Parisul ra-

dical si razboinic, strigatul de adunare al reactionarior, al mo-

i locuitorii tar-

narhistilor.

Ca si in Rusia in 1917, partidul pacii, partidul oboselii raz-

boiului avi1

in 1871 superioritatea asupra celor cari doreau

prelungirea razboiului. Totusi, in 1871, ideia pacii nu trebuia

sa intareasca pe cei mai radicali dintre radicali, ci.pe cei mai

reactionari dintre reactionari.