E D I T O R I A L
Nicolae TURTUREANU
... ACEEAªI PIESÃ
Î n atmosfera electriza(n)tã a anilor ’90, incendi-
ile izbucneau din senin. O simplã ciocnire de
orgolii sau de interese stîrnea o pãlãlaie care pîrjolea
totul în jur. Suspiciunea era generalã. Chiar la propriu
vorbind, sau chiar la figurat, dacã lua foc un pîlc de
pãdure sau un lan de grîu, incendiul era neapãrat
provocat de Opoziþie – niºte lighioane care nu mîn-
caserã salam cu soia ºi acum vroiau, peste toate, sã ne
mai vîndã ºi þara. Cît despre Putere, aceasta se
dovedea întotdeauna neputincioasã, incapabilã sã
gestioneze pînã ºi apariþia unor fenomene paranor-
male precum mineriadele, sau libera circulaþie, pe
cerul patriei, a unor ozeneuri.
Regele Mihai, aterizat cam incognito la Otopeni,
era urmãrit (ca-n filme!) pe strãzile Bucureºtiului,
prins ºi obligat sã se întoarcã de unde a venit.
Organele de dezinformare în masã nu pridideau sã
toarne din nou în urechea celor mulþi, dar proºti, cã
Regele plecase, ehei! Cu vagoane pline de bogãþii, ºi
vroia din nou sã ne spolieze... Mai tîrziu, acelaºi con-
ciliant monarh a dat la pace cu cei ce-l umiliserã (ei
fãcîndu-se doar de ruºinea naþiunii). Astãzi – cînd s-
au împlinit 140 de ani de regalitate – venirea/plecarea
Regelui nu mai provoacã nici o emoþie, nu mai scoate
în stradã nici mulþimile aclamatoare, nici forþele
supraveghetoare.
De 16 ani România este o uriaºã scenã de teatru:
o mascã rîde, cealaltã plînge. Ne-am fãcut luntre ºi
punte ca sã intrãm în NATO. Întîmplarea (democrat-
icã!) a fãcut ca, pînã la aderare, sã se perinde vreo
douã guvernãri de semn contrar (dacã se poate vorbi
de aºa ceva la noi): stînga ºi dreapta ºi-au dat, reci-
proc, peste mînã ºi peste gurã, fiecare încercînd sã-ºi
însuºeascã mãcar 90% din caºcavalul glorios, dacã
nu tot. Cîrcotaºii de serviciu, scenariºtii apocaliptici
au imaginat tot ce poate fi mai catastrofic pentru
viitorul imediat al þãrii: rãzboaie, cutremure,
dezmembrãri, atentate. Doar la pericolele reale nu s-
au gîndit: la inundaþiile ce acoperã, ciclic, un sfert de
þarã ºi lasã oamenii (ca-n Coºbuc) „flãmînzi ºi goi,
fãr-de-adãpost”... Evident cã, în astfel de cazuri,
Puterea nu poate „sã gestioneze”, iar Opoziþia îºi
aratã muºchii.
continuare în pagina 2
Revista românã nr. 2 (44)/mai 2006
Mircea-Cristian GHENGHEA
CRITICÃ INTERZISÃ
A fost odatã ca niciodatã, cã de n-ar fi fost, nu
s-ar fi povestit în zilele noastre. A fost odatã
o organizaþie culturalã, numitã Asociaþiunea
Transilvanã pentru Literatura Românã ºi Cultura
Poporului Român – ASTRA. A apãrut fiindcã aºa au
vrut niºte oameni – români din Transilvania, care
înþelegeau sau pretindeau cã înþeleg mai altfel decît
ceilalþi rostul existenþei unui neam ºi a propãºirii aces-
tuia. O idee frumoasã ºi necesarã, în condiþiile în care
românii transilvãneni erau în grea suferinþã din punct
de vedere al acestor forme de manifestare a elitelor.
Pornitã sub semnul interconfesionalismului ºi al
unitãþii de neam, cãlãtoria Asociaþiunii prin spaþiul
românesc numai de liniºte nu s-a bucurat. A avut de
înfruntat tot soiul de zmei, vrãjitoare, spîni ºi multe,
multe lighioane, unele pãrînd a fi desprinse de-a
dreptul din basmele cu strigoi ºi moroi ai pãdurii:
dihonia, zavistia, pizma, ciuda, supãrarea ºi micimea
sufleteascã. Toate insinuate în cugetele celor de la
început ºi ale celor care le-au continuat lucrarea.
Cu toate acestea, Asociaþiunea a rãzbit! A depãºit
momente foarte grele, a supravieþuit în condiþii vitrege.
Cum a izbutit? De ce? Pãi, poate fiindcã Asociaþiunea este,
în primul rînd, o idee, aºa dupã cum am spus ceva mai
înainte. O idee frumoasã ºi generoasã, care a dat naºtere
altor idei frumoase ºi generoase, fiecare cu rosturile ºi înþe-
lesurile ei, în diferite pãrþi ale pãmîntului românesc.
Asociaþiunea este, acum, o bucatã a istoriei nea-
mului nostru. Însã ºi ea a creat istorie. Are un trecut
al sãu bine individualizat în istoria românilor.
Unul dintre ultimii balauri pe care Asociaþiunea a
trebuit sã-i înfrunte a fost printre cei mai puternici –
balaurul roºu. Un roºu întunecat, distrugãtor de fiinþe
naþionale ºi de suflu civilizator. Ajuns ºi el pe
meleagurile noastre în urma unei idei, dar a unei idei
strîmbe, care strîmba firea lucrurilor. A trecut. Ideea
cea frumoasã ºi generoasã a izbîndit ºi de aceastã
datã. ªi se pãrea cã a trecut cu bine de toate încer-
cãrile care erau în povestea ei. Dar povestea nu se
încheiase ºi nici nu avea de gînd sã se încheie aºa, cu
una, cu douã! Au ieºit cu putere mare la ivealã alte
lighioane. Se intrase într-o altã etapã a
poveºtii, care trebuie scrisã la timpul prezent.
continuare în pagina 2
 1
 CRITICÃ INTERZISÃ itãþile naþionale ºi internaþionale.
În mai multe rînduri, cu ocazia desfãºurãrii a diferite acþi-
uni ºi activitãþi specifice, am atras atenþia asupra necesitãþii
O etapã în care se cere Asociaþiunii sã treacã o mare încercare
modificãrii discursului promovat de Asociaþiune. ASTRA se
– necesitatea primenirii ºi adaptãrii la noile cadre ale societãþii
dovedeºte a fi, în continuare, o organizaþie prizonierã a trecu-
civile, la noile structuri socio-economice din þarã ºi din tãrîmul
tului, incapabilã sã se adapteze cerinþelor societãþii contempo-
mult visat ºi dorit de oamenii din þarã – Uniunea Europeanã.
rane. Iar acest prizonierat, aceastã letargie, se manifestã nu
Lupta cu balaurul roºu a epuizat Asociaþiunea, a obligat-o sã
doar în ceea ce priveºte strategia de viitor a Asociaþiunii, deci
rãmînã cantonatã în timpul trecut. Dupã euforia victoriei a
nu doar din punct de vedere istoric, ci ºi la nivel mental, fapt
urmat, inevitabil, confruntarea cu realitatea. Cu noua realitate.
dovedit de modul în care se desfãºoarã aproape toate mani-
Iar pentru aceastã confruntare Asociaþiunea nu prea era
festãrile astriste.
pregãtitã, mai ales din punct de vedere mental. Idealurile fru-
În condiþiile integrãrii oficiale a României în Uniunea
moasei idei rãmîn valabile, scopurile asemenea. Ce facem,
Europeanã, rolul care va fi atribuit unor asociaþii ºi organiza-
însã, cu mijloacele? Cu maniera de abordare a noilor
þii culturale precum ASTRA va fi deosebit. Acestora le va
provocãri? Pentru a comenta, pe scurt, desigur, aceste aspecte,
reveni nu doar responsabilitatea exprimãrii anumitor tendinþe
vom ieºi, cu toatã pãrerea de rãu, din aparenta atmosferã de
ale societãþii civile, ci ºi misiunea promovãrii ºi menþinerii
poveste.
unor valori ºi aspecte de esenþã naþionalã, atît în cadrul statu-
*
lui român, cît ºi în rîndul comunitãþilor româneºti din afara
În contextul mult doritei integrãri euro-atlantice, precum ºi
graniþelor þãrii. Iar importanþa activitãþii desfãºurate de
al accentuãrii procesului de globalizare, e de presupus ca, într-
respectivele asociaþii ºi organizaþii creºte în mod exponenþial,
un viitor nu prea îndepãrtat, sã asistãm la o revalorizare a
dacã ne gîndim la faptul cã acestea pot fi excelenþi
naþionalismului în arealul sud-est european, zonã în care etni-
ambasadori ai culturii ºi istoriei naþionale, mai ales în cazul în
ile ºi naþiunile s-au definit ºi se definesc prin confruntarea cu
care, din varii motive, statul român nu poate acþiona la nivel
alteritatea. Noþiune blamatã ºi catalogatã ca necorespunzã-
politic ºi diplomatic oficial.
toare procesului de integrare în structurile Uniunii Europene,
Modificarea tipului de discurs promovat de Asociaþiune,
naþionalismul se regãseºte, încã, într-o posturã ingratã,
precum ºi a tonului aferent, se dovedesc cu atît mai necesare, cu
atribuindu-i-se valenþe strict negative, atît în planul perspec-
cît ºi-au dovedit, deja, inutilitatea; alt motiv pentru aceasta este
tivei istorice, cît ºi în ceea ce priveºte realitãþile cotidiene. Or,
cel referitor la simpatia ºi aderenþa scãzute de care se bucurã ast-
în amalgamul de state ºi naþiuni înglobate în Uniunea
fel de manifestãri în cadrul mult pomenitei Uniuni Europene.
Europeanã, pãstrarea specificului naþional, a istoriei ºi a valo-
În perioada de cînd sînt membru al ASTREI am avut,
rilor proprii, vor fi obiective de substanþã, receptate ca atare de
însã, ocazia sã mã conving de o anumitã realitate: oricîte sem-
acele comunitãþi conºtiente de necesitatea pãstrãrii propriei
nale ºi încercãri de redresare ar exista, astfel de mesaje, ce
identitãþi. Aceste chestiuni pot fi abordate eficient de societãþi
vizeazã necesitatea efectuãrii unor modificãri structurale,
ºi organizaþii de un anumit impact la nivelul societãþii civile,
rãmîn ºi vor rãmîne fãrã nici o urmare concretã, în condiþiile
precum ASTRA. ªi este foarte probabil ca, în viitoarea
menþinerii unei opacitãþi mentale ºi atitudinale generale.
închegare europeanã, acest mod de a pãstra ºi promova
Inutilitatea unor astfel de tentative devine ºi mai clarã în
reperele naþionale sã fie printre puþinele accesibile ºi acceptate
condiþiile respingerii ºi îndepãrtãrii celor care vãd ºi înþeleg
de cãtre diriguitorii aºa-zisei Europe unite. Rãmîne de vãzut,
altfel realitãþile. Or, în atari condiþii, putem considera liniºtiþi
însã, dacã ASTRA va fi capabilã sã-ºi asume aceastã misiune,
cã ºi soarta celor arãtate aici este, deja, cunoscutã. PER
mai ales în condiþiile în care manifestã o incapacitate struc-
ASPERA AD ASTRAM, stimaþi astriºti!
turalã ºi mentalã de receptare a modificãrilor impuse de real-

...ACEEAªI PIESÃ
Dar, Putere ºi Opoziþie, se înþeleg foarte bine cînd e
vorba de lucruri /fapte care au atingere cu fiinþa lor
supranaturalã: salarii, pensii, maºini, terenuri, vile – toate
dobîndite „ca moºtenire” sau datorate geniului lor
„ingineresc”. ªi încã ceva esenþial: poprirea de la funcþii
înalte pentru cei ce le-au avut ºi-n vechiul regim; con-
damnarea comunismului; accesul la dosarele de securitate.
Tergiversarea acestor legi – ca nicãieri în Estul comunist
al Europei – a fost strategicã: este evident cã (nu) s-a fãcut
pentru protejarea unor persoane bine înfipte în angrenajul
politico-securistic. Astãzi, cînd, în sfîrºit, par fezabile, au
devenit de o perfectã inutilitate. În afarã de cea moralã –
singura, pînã la urmã, care conteazã.
... Un vãl cernit a cãzut peste faþa naþiunii – ºi aºa destul
de mototolitã – cînd dinspre Bruxelles nu ne-a venit vestea
 2
cea aºteptatã, data fermã a aderãrii la U.E. Se repetã scenari-
ul intrãrii în NATO: bocitoarele au început sã plîngã,
cîrcotaºii au ieºit din nou la rampã. Fandacsia e gata. Poate cã,
pentru o naþiune sensibilã ºi impresionabilã ca a noastrã, este
cam prea mult: inundaþi pînã peste cap, bolnavi de gripã
aviarã, am fi avut nevoie de un balon de oxigen, de o mînã
fermã care sã ne tragã în sus: „Hai ºi voi!”. Dar Europa – cã
tot a fost ziua ei – e o zeiþã nu prea sentimentalã, se ºtie. Ci
mai confortabil ar fi fost ca noi înºine sã nu investim prea
mult în aceste aºteptãri. De altfel, România profundã ºi
raþionalã nu cred cã s-a ambalat cu totul în acest mariaj euro-
pean la datã fixã. Asta e vocaþia (deseori pãguboasã) a politi-
cienilor, care fac din þînþar armãsar ºi invers.
De o fi uitat vechea vorbã a latinului, festina lente, românul
de la coarnele integrãrii are întotdeauna pe limbã o altã vorbã,
din vremuri tulburi: „Stai, bre, un pic, cã nu dau turcii!”
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
 I N T E R V I U

ROMANIAN CONNECTION
Interviu cu actorul Bogdan Stanoevici
Pe Bogdan Stanoevici îl cunoscusem acum vreo doisprezece ani, la Paris,
prin intermediul unui prieten comun, Dl. Mihai Ratcu de la Televiziunea Românã.
Cãsãtorit cu o franþuzoaicã ºi plecat din România înainte de aºa-zisa Revoluþie,
actorul Stanoevici îºi fãcuse deja un nume în þarã, graþie talentului ºi reputaþiei de
perfecþionist. Astfel, încã din primul an de IATC, jucase pe scena Teatrului Naþional
din Bucureºti, alãturi de Miºu Fotino, Coca Andronescu, Adela Mãrculescu ºi
George-Paul Avram, în „Idolul ºi Ion Anapoda” de G M. Zamfirescu.
Însã cariera unui actor român în strãinãtate diferã de cea a unui artist plastic
sau muzician. Aceºtia au un mijloc de exprimare universal, cel al talentului, pe cînd
actorul, pentru a-ºi exprima talentul, mai are nevoie ºi de altã unealtã, limba, care
în acest caz poate constitui un handicap ºi tocmai de aceea actorii români care au
fãcut carierã în strãinãtate nu sînt mulþi. Unii au avut ºansa de a fi venit aici de mici
ºi a-ºi fi fãcut studiile în Occident, ceea ce reduce considerabil handicapul limbii,
însã Bogdan Stanoevici a sosit în Franþa la maturitate, la 32 ani ºi vorbind franceza,
ca tot românul, dar nu mai mult. De aceea performanþa sa mi se pare demnã de a fi
remarcatã.
– Ce v-a determinat, stimate domnule Stanoevici, unde, în ciuda vîrstei la care venise, dar graþie talen-
sã plecaþi din þarã „în plinã glorie” aº zice, cînd tului ºi experienþei sale româneºti, a fost remarcat de
deveniseþi un actor extrem de popular ºi vã aºtepta o regizorul de film Jean-Jacques Béneix, care i-a pro-
frumoasã carierã, la care aþi renunþat, prin plecare, pus un rol important, care a atras dupã aceea ºi alte
„de bunã voie ºi nesilit de nimeni”? propuneri de roluri. Însã bariera limbii ºi accentul
– Domnule Negrescu-Suþu, asocierea anterioarã pronunþat l-au fãcut sã renunþe la propuneri care i se
cu marii noºtri actori „de export” mã mãguleºte. E pãreau limitative faþã de ceea ce putea el sã facã.
drept cã, cel puþin în Franþa, aceºtia nu au fost prea Cînd a decis sã pãrãseascã aceastã lume, cred cã a
mulþi: Elvira Popescu, Maria Ventura, Alice Cocea, fãcut-o pentru cã nu suporta ideea de a lãsa în urma
Eduard de Max ºi Jean Yonnel. Cam atît. sa, pentru cei care-1 cunoºteau ºi, poate ºi mai mult,
– L-aº adãuga pe Mihãescu care, deºi nu a fost un pentru fiul sãu, ideea unei vieþi ratate într-o lume
actor de talia celorlalþi, a fost totuºi un foarte bun care nu era a lui, într-o þarã în care nu reuºise sã se
actor, astãzi uitat ºi, deºi a interpretat multe roluri adapteze. De altfel fãcuse, mi se pare, o încercare de
secundare, le-a interpretat cu multã putere de reîntoarcere acasã, care nu s-a petrecut aºa cum ar fi
convingere. ªi-apoi l-aþi uitat pe Furdui, plecat ºi el vrut el, nu din vina lui, ci din vina celor care nu au
din þarã dupã consacrare ºi tragic dispãrut dupã ºtiut sã-1 primeascã cum i se cuvenea. Amintirile
1989, la Paris. mele pariziene cu el sînt legate de serile petrecute
– Da, Furdui a fost un mare actor. L-am cunoscut împreunã cu alþi actori veniþi din România, seri care
pe vremea cînd jucam la Teatrul Municipal din se terminau în apartamentul sãu, pe la 6-7 dimineaþa,
Ploieºti. De altfel, cînd am luat concursul am intrat în jurul unui pahar de vin ºi al unor mîncãruri
pe postul pe care-l ocupase el. Þin minte cã atunci neaoºe, cum numai el ºtia sã facã. Iar în faþa noastrã,
mi-a spus o frazã al cãrei adevãr l-am aflat ceva mai luminile albe ºi roºii ale automobilelor de pe
tîrziu: „Cînd secretara de partid o sã vrea sã-þi dea Periferic creau parcã imaginea unui brad de Crãciun.
lecþii de teatru, întreab-o în ce an a terminat IATC- Aceastã imagine, care dupã seri ºi seri de petreceri ºi
ul, ºi în felul acesta vei fi liniºtit ºi vei avea un amintiri povestite de Miticã, ce ne storceau lacrimi
duºman în plus ...”. Miticã Furdui avea dreptate. de rîs, l-a atras mai mult decît orice cãtre gestul ce i-
Secretara nu avea nici o ºcoalã de teatru, ci numai a fost fatal. Sã se odihneascã în pace ºi sã-l ierte
scoalã de partid ºi o gurã mare, ori asta ajuta pe vre- Dumnezeu!
muri. L-am gãsit pe Furdui la Paris, cînd am sosit, – ªi cei pe care i-a lãsat. Evocarea Dvs. este

Revista românã nr. 2 (44) / 2006  3

emoþionantã. Însã, dacã actorii români nu au fost
prea mulþi în Franþa, ce sã mai vorbim de America,
unde eu nu cunosc decît doi, ce-i drept de anvergurã.
– Marele Edward G. Robinson ºi Johnny
Weissmüller.
– ªi Lauren Bacall. ªi-aº mai adãuga la aceastã
listã pe Nadia Grey, decedatã ºi ea acum cîþiva ani,
dupã o scurtã dar frumoasã carierã în Italia, cu
Federico Fellini, în Franþa ºi Anglia. De fapt, acum
realizez cã nu putem vorbi despre actorii români din
strãinãtate decît la trecut ºi cã sînteþi ultimul mohi-
can al ºcolii româneºti.
– Nu chiar ultimul, dar unul dintre puþinii actori
romîni din Franþa. Nu-i cunosc pe toþi, cãci nu pot
nici eu sã cunosc pe toatã lumea. Unul dintre ei este
Iulian Negulescu, care a venit în Franþa prin anii ‘70
ºi care, fiind actor cu o ºcoalã de teatru ca cea din
România ºi, în plus, fiind ºi bãrbat frumos, a avut
ºansa sã joace alãturi de Jeanne Moreau. Iar în
ultimul timp s-a orientat ºi cãtre regia artisticã de
teatru ºi cursuri de artã dramaticã. ªi pentru cã vor-
bim de românii care astãzi reuºesc sã-ºi facã mese-
ria în strãinãtate, în domeniul artistic, chiar dacã nu
neapãrat actori, nu pot sã nu-l amintesc pe compoz-
itorul Vasile ªirli, care este nici mai mult nici mai
puþin decît directorul artistic al Eurodisney-ului de
lîngã Paris. Fiind prieteni de ani de zile, de pe vre-
mea grupului coral „Song” din anii studenþiei mele,
cunosc foarte bine felul în care Vasile ªirli a reuºit
sã demonstreze ce este capabil sã facã în lumea
muzicii: numai ºi numai datoritã talentului ºi perse-
verenþei unice ºi în ciuda tuturor obstacolelor. Dar sã
ne reîntoarcem la întrebarea Dvs. De ce am plecat
din þarã? Ei bine, aflaþi cã aceeaºi întrebare mi-au
pus-o, la vremea respectivã, deci acum 14 ani, toþi
prietenii care nu înþelegeau demersul meu.
Devenisem cunoscut, fãceam filme, jucam teatru,
apãream la televiziune, dar... mã sufocam. De unde
dorinþa de a schimba aerul pentru a putea respira ca
lumea, cu ambii plãmîni, aerul libertãþii, sã pot
umbla prin lume ºi sã-mi încerc ºansa ºi în alte pãrþi.
ªi-apoi, last but not least, pentru cã… mã însurasem
ºi soþia mea era franþuzoaicã.
– Domnule Stanoevici, pînã a ajunge la plecarea
Dvs. din România, o realã pierdere pentru teatrul ºi
cinematografia românã, dar ce sã facem, ne urmãm
cu toþii destinul în viaþã, care a fost evoluþia carierei
Dvs. în þarã?
– Am început prin a juca, aºa cum aþi amintit,
încã din anii studenþiei, apoi rolurile la Teatrul
Naþional au început sã se înlãnþuie (Inocentul, Fata
 4
din Andros, ba chiar ºi o participare la Festivalul de
Teatru din Edinburg. Deºi mi-am început cariera
teatralã româneascã la Teatrul Naþional ºi-am termi-
nat-o la Teatrul Giuleºti, unde am avut din nou ºansa
sã joc alãturi de cîþiva dintre cei mai buni actori:
Sebastian Papaiani, Gelu Niþu, Rodica Mandache ºi
Irina Mazanitis. Piesa se numea Aºteptam pe altcine-
va, de Paul Ioachim ºi-am jucat-o timp de doi ani, în
turneu, peste tot în România. Ultima reprezentaþie s-
a terminat în lacrimi, spre nedumerirea ºi sur-
prinderea publicului: era ºi normal, era o reprezen-
taþie de adio, cãci peste puþin timp urma sã plec din
þarã, ºi eu ºi Irina Mazanitis, care a plecat ºi ea,
abandonînd tot ce iubeam. Apoi, odatã cu succesul,
au urmat filme, multe filme.
– De exemplu?
– O bunã duzinã de filme, dintre care opt în care
deþineam primul rol, ºi aceasta timp de zece ani, din
1979 pînã în ‘88. Îmi amintesc Tridentul nu
rãspunde, în regia lui Traian Roman, Sania albastrã
(Ioan Cãrmîzan), Învingãtorul (Tudor Mãrãscu),
Ziua Z (Sergiu Nicolaescu), Melodii la Costineºti
(Constantin Pãun), Rezervã la start (Anghel Mora)
ºi multe alte filme care Dvs. nu vã spun nimic, fiind
plecat din þarã dinainte. Popularitatea mi-a deschis
uºile televiziunii, unde am jucat în ºase filme, cu
patru roluri principale, filme care se numeau pe
atunci „Teatru TV”, un fel de combinaþie între teatru
ºi cinematografie. Mai adaug zece piese de teatru,
dintre care ºapte roluri principale ºi, deci, în
momentul sosirii mele în Franþa aveam un oarecare
palmares ºi o oarecare experienþã, nu-i aºa, pentru a
pretinde la o continuare a carierei mele artistice.
– ªi-aici urmeazã ºocul artistului obiºnuit cu
notorietatea ºi obligat s-o ia de la început, într-o þarã
în care nu este cunoscut, pe scurt ºocul celui care
pînã mai ieri era „cineva” ºi care peste noapte a
devenit „nimeni”.
– ªi care este foarte greu de încasat. Aici eram
doar „un tip care zice cã era un actor cunoscut în
România, care zice cã a fãcut peste 20 filme, care
zice cã a jucat teatru...”. Este foarte frumos, dar nu
intereseazã pe nimeni. Trebuia sã demonstrez cã sînt
un adevãrat actor, sã nu accept roluri de figuraþie,
nici mãcar pentru început, pentru cã altfel rãmîi cat-
alogat ca „cel mai bun figurant” ºi nu vei accede
niciodatã la statutul de actor, cu toata experienþa
anterioarã. Trebuia deci sã-mi fac, încet-încet, „un
loc sub soare” în jungla show-businessului francez.
Am început cu scheciuri pentru Televiziune, la
Canal Plus, parodiind procesul Odiosului, foarte la
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
modã în 1990, ºi situaþii reale sau inventate din viaþa
Geniului Carpaþilor. Autorul scheciurilor, Cari Zero,
astãzi o vedetã, entuziasmat de succes, a început sã
scrie pentru mine ºi astfel am trecut în revistã ºi
interpretat pe toþi dictatorii momentului. Succesul
m-a încurajat sã bat la uºile tuturor directorilor de
casting spre a-mi propune serviciile ºi sã-mi
conving agentul cã dacã se va ocupa cum trebuie de
cariera mea, va cîºtiga mulþi bani, pentru cã eu sînt
„cel care vine tare din urmã”! Odatã ajuns în faþa
camerelor de televiziune, „cel care zicea cã este
actor”, adicã eu, a demonstrat nu numai cã este un
adevãrat actor, cu adevãratã experienþã, dar a cules
ºi elogiile realizatorilor, scenariºtilor ºi producãto-
rilor, pentru ºcoala româneascã ce se vedea prin
interpretãrile sale.
– Ce a urmat dupã aceea?
– O superbã aventurã în lumea cinematografiei,
televiziunii ºi teatrului. Cu filme de lung metraj ca:
Quicksand (John Makenzie – SUA), L’Engrenage
(Franck Nicotra), Bingo (Maurice Illouz), L’Affaire
Martial (Jean-Pierre Igoux), seriale TV ca:
Highlander (Denis Berry), Mélissol (Jean-Pierre
Igoux), Cordier, juge et flic (Eric Summer), Le
Camarguais (Patrick Volson) ºi cel pe care l-aþi
vizionat, Lyon Police spéciale, realizat de
Dominique Tabuteau ºi altele.
– Unde v-am gãsit foarte convingãtor în rolul
personajului negativ din film.
– ªi care era mai dificil de interpretat decît al
poliþistului, personajul pozitiv. Dar, cu voia Dvs.,
vom reveni asupra acestui film mai tîrziu. În toþi
aceºti ani am jucat ºi teatru, o altã pasiune, în piese
ca: Faisons un reve de Sacha Guitry (Jacques
Lorcey), Dix petits negres dupã Agatha Christie, Le
Premier de I. Horovitz (Marc Lesage) ºi douã piese
regizate de mine: Ces fous hypocrites de T. Mazilu
ºi Le systeme ribadier de Feydeau. Deci, o aventurã
superbã în lumea interpretãrii ºi a creaþiei ºi satis-
facþia de a fi reuºit sã-mi continui meseria.
– Ceea ce nu este puþin lucru, întrucît actorii
români care nu s-au apucat de altã meserie în
strãinãtate sînt, dupã cum spuneam, puþini. Cu tot
talentul, pentru unii handicapul limbii este decisiv
ºi, cum timpul trece repede, oamenii se apucã, cu
regret, de altceva, pentru a putea trãi decent, sau
chiar bine, dacã reuºesc în altã meserie. Îmi închipui
însã cã succesul a venit treptat ºi cã a trebuit s-o luaþi
înainte metodic…
– Este adevãrat. Cum bine spuneaþi, domnule
Negrescu, mi-am dat încã de la început puncte de
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
trecere obligatorii. Un „cincinal” pentru a trece de la
o etapã la alta, din punct de vedere al importanþei
rolurilor care mi se vor propune ºi al recunoaºterii în
mediul artistic ca actor francez de origine românã.
ªansa mi-a surîs ºi uneori am reuºit cincinalurile
mai bine decît Ceauºescu, adicã în numai patru ani!
– Pe cînd o invitaþie la televiziune, într-una din
numeroasele emisiuni unde sînt invitaþi actori, mai
mari sau mai mici?
– Este unul dintre punctele ce mi-am propus în
etapa urmãtoare, împreunã cu alte proiecte, de sce-
narii sau chiar de producþie, si Dieu le veut, cum
spune francezul.
– Cu voia ºi cu ajutorul Domnului! Vã doresc
mult succes. Dar sã ne întoarcem, stimate domnule
Stanoevici, la ultimul Dvs. film, în care v-am admi-
rat excelenta prestaþie, în rolul mafiotului român, al
doilea rol al filmului. Cum s-a nãscut ideea acestui
film?
– Domnule Suþu, acest film ºi acest rol au fost
pentru mine o îmbinare de noroc ºi experienþã pro-
fesionalã, ce au fãcut ca rolul iniþial, ce fusese scris
pentru un actor în jur de 50 ani, albanez, mic, gras ºi
slinos, sã-mi fie propus mie ºi, deci, modificat în
scenariu. Albanezul a devenit român, instalat în
Franþa de peste 15 ani ºi perfect integrat în sistemul
economic francez, ca ºi în viaþa publicã. Cele cîteva
replici în limba românã au fost adãugate de mine
pentru a da o anumitã autenticitate personajului,
accentul nefiind un criteriu în alegerea mea pentru
acest rol. Filmul a plecat de la un fapt real, o anchetã
de poliþie pe marginea traficului organizat între Est
ºi Vest.
– Acest trafic, din pãcate, nu este deloc o ficþiune
cinematograficã ºi, în ultimii 20 ani, a îmbrãcat noi
forme. Se poate vorbi astãzi de un sclavagism
domestic, cu fete în casã, femei de serviciu, literal-
mente sechestrate ºi care nu se pot plînge poliþiei,
întrucît nu au acte în regulã. Se poate iarãºi vorbi de
un sclavagism pentru datorii, cu persoane îndatorate
la infinit faþã de mafia care le-a organizat ºi finanþat
transportul ºi intrarea în Franþa ºi care le obligã sã
lucreze gratuit pentru a-ºi rãscumpãra aceste datorii,
în perspectiva unei ipotetice eliberãri, într-o zi care
nu va sosi niciodatã. Apoi sclavagismul infantil, în
care românii exceleazã faþã de cele precedente,
apanajul asiaticilor, ºi care constã în utilizarea copi-
ilor de 6-8 ani, uneori mutilaþi ºi deveniþi adevãraþi
infirmi, spre a impresiona sufletele caritabile din
Occident, neobiºnuite cu aºa ceva, copii care cerºesc
fãrã nici un folos personal, întrucît cîºtigurile li se
 5
confiscã în totalitate. Exploataþi fãrã milã, maltrataþi constat, cu amãrãciune, cã pînã ºi în cazul prosti-
dacã nu aduc destui bani, aceºtia nu au nici o ºansã tuþiei infantile românii exceleazã, cel puþin în
de scãpare, întrucît toatã lumea se dezintereseazã de Franþa, întrucît arareori rapoartele de poliþie
soarta lor, în primul rînd pãrinþii, care i-au vîndut menþioneazã în aceste cazuri copii de alte naþional-
mafioþilor, ºi-n al doilea rînd guvernanþii români itãþi.
care, odatã cãftãniþi, au alte prioritãþi. – Este foarte grav, domnule Negrescu, fiindcã a
Nu vor mai fi astfel exploataþi decît atunci cînd, luat amploare ºi pentru cã aceste noi mafii venite din
depãºind vîrsta copilãriei, nu vor mai putea fi uti- Est nu au, comparativ cu mafia italianã, nici un fel
lizaþi în mod rentabil ca cerºetori. Va fi însã prea de lege sau regulã de conduitã. Algerienii, care con-
tîrziu, întrucît convieþuirea în mediul mafiot îºi va trolau prostituþia în Franþa, au fost eliminaþi de ruºi,
lãsa amprenta asupra evoluþiei lor viitoare, ca care au fost, la rîndul lor, eliminaþi de iugoslavi. Iar
delincvenþi juvenili, cu toate ºansele de a intra în de la problemele din Kosovo, albanezii au sosit ºi au
categoria urmãtoare, a ocupat locul ultimilor,
banditismului ºi a cu o rarã violenþã ºi sãl-
crimei organizate. Sau bãticie. Poliþia francezã
vor intra în „multi- a fãcut cîteva rapoarte
naþionalele” mafiote despre mafia albanezã,
care se ocupã cu trafi- care literalmente te
cul de copii ºi vor con- înspãimîntã.
tinua exploatarea celor – Domnule
dintre care, pînã mai Stanoevici, acum 25 de
ieri, fãcuserã ei înºiºi ani, cînd, proaspãt exi-
parte. Sã nu fim naivi, lat, mã aflam în lagãrul
rapoartele poliþiei de la Traiskirkhen de
demonstreazã cã aceste lîngã Viena, albanezii
organizaþii nu sînt Bogdan Stanoevici (dreapta), într-o secvenþã de film. În stânga,
aveau deja o celebrã
deloc „artizanale”, ci actorul Vernon Dobtcheff. faimã de cuþitari, cu
bine structurate ºi ier- care nici o altã naþie nu
arhizate, ca niºte veritabile societãþi de afaceri. Cu era amatoare sã se mãsoare. Arnãuþii de pe vremea
„plãci turnante” la Kiev, Moscova, Praga ºi Imperiului Otoman erau rãzboinici temuþi ºi consti-
Bucureºti, cifra lor de afaceri în Franþa este actual- tuiau gãrzile personale ale principilor, dar nu se
mente de 2-3 miliarde de dolari anual. sfiau sã ºi tîlhãreascã, dacã ocazia se prezenta.
– La fel ºi cea rezultatã din prostituþie, altã formã Timpurile au evoluat, însã nu ºi mentalitãþile. Gilles
de sclavagism. ªi aici revenim la subiectul filmului. Leclair, fost director adjunct al Europolului la Haga,
Tinere fete, nu neapãrat prostituate la origine, sînt actualmente director al UCLAT-ului (Unitatea de
trimise în Occident, unde cred ele cã le aºteaptã slu- Coordonare a Luptei Antiteroriste) în Franþa, trãgea
jbe rentabile ºi, odatã ajunse, sînt obligate sã se semnalul de alarmã, într-un interviu apãrut în ziarul
prostitueze. Þinute cu mînã de fier sub ameninþarea „Le Figaro” din 3 februarie a.c, asupra criminalitãþii
permanentã de a fi bãtute sau ucise, atît ele cît ºi venite din Europa de Est ºi din Balcani. ªi care,
membrii familiei rãmaºi în þarã, nu au nici o scãpare. spunea Domnia sa, finanþeazã terorismul. Este cazul
Familia din þara de origine este þinutã sub control de mafiei albaneze, care a reuºit într-un rãstimp relativ
mafia localã, care acþioneazã la ordinele mafioþilor scurt sã facã concurenþã mafiei siciliene, cu care
aflaþi în Vest, instalaþi legal, care plãtesc impozite ºi semnase în prealabil acorduri în cadrul traficului de
care aparent respectã legile. În spatele tejghelei canabis. Dar nu dupã mult timp, mafia italianã se
diferitelor baruri sau a birourilor societãþilor de con- afla depãºitã de aceºti bandiþi extrem de duri ºi de
strucþii se ascunde o întreagã structurã, ca o pînzã de rezistenþi, chiar dacã sistemul lor mafiot nu este atît
pãianjen, care þine într-un adevãrat sclavagism mod- de bine structurat ca cel al italienilor. În Franþa,
ern femei ºi copii care cerºesc, furã, spalã maºini ºi mafia albanezã controleazã o bunã parte din reþeaua
se prostitueazã pentru a plãti, vezi Doamne, datori- prostituþiei, a traficului de heroinã ºi canabis, a imi-
ile fãcute pentru a fi aduºi în Occident. graþiei clandestine ºi a furtului de maºini de marcã.
– Subiectul este foarte grav ºi iarãºi trebuie sã – Este adevãrat. Una dintre cele mai importante
 6 Revista românã nr. 2 (44)/ 2006
preocupãri ale poliþiei franceze este astãzi dezmem-
brarea reþelei albaneze, care este de departe cea mai
sîngeroasã. ªi aºa s-a nãscut personajul Albaz, pe
care l-am interpretat, în urma unei anchete care a dus
la arestarea unui ºef important al mafiei albaneze ºi
distrugerea reþelei care se ocupa de furturi de maºini
de lux ce plecau în Est, de prostituþie ºi exploatarea
copiilor. Acest ultim obiectiv se realiza, de altfel,
printr-o filierã controlatã de þigani români.
– Aceasta nu mã mirã. Mafia þigãneascã românã,
Domnule Stanoevici, este cum vreþi Dvs., numai
inactivã nu este. Þin minte cum, în decembrie ‘89,
noi fãceam la Paris liste de voluntari pentru a fi
paraºutaþi în România, bãrbaþii cu o armã în mînã,
fetele la Crucea Roºie, în fine, era foarte romantic.
Francezii, mai puþin romantici, înþeleseserã caceal-
maua de la Bucureºti ºi, prin ministrul Roland
Dumas, ne purtau cu vorba. Iar þiganii noºtri naþion-
ali, ºi mai puþin romantici, dar foarte pragmatici, au
sesizat imediat oportunitatea momentului, cãci nu se
ºtia ce ºi cum va fi mîine, ºi ºi-au fãcut apariþia pe
strãzile Parisului, cu Pirande ºi puradei, inaugurînd
o cerºetorie orientalo-balcanicã foarte organizatã, în
strînsã legãturã cu lumea interlopã, care nu mai fus-
ese vãzutã în Paris, ºi care dureazã de 13 ani.
Odatã cu schimbarea situaþiei se schimbã ºi
metodele de lucru ºi astfel s-a ajuns, în ultimul timp,
la excursii organizate cu autocarul, de la Bucureºti la
Paris, cu paºapoarte cu vize în regulã, cu singura
particularitate cã toþi cãlãtorii-excursioniºti sînt
ciungi sau ologi, mai mult ori mai puþin estropiaþi!
ªi situaþia este departe de a se rezolva, întrucît, aºa
cum peºtele de la cap se împute, un guvern corupt,
avînd o poliþie coruptã, are puþine ºanse ºi reale
intenþii de a pune capãt acestei situaþii.
– Domnule Negrescu, din pãcate, sau din fericire
pentru mine, eu sînt foarte departe de ceea ce se
hotãrãºte la Bucureºti. Singurele informaþii îmi
parvin prin presa francezã sau prin amicii care trec
prin Paris. Impresia mea este cã lucrurile se schim-
bã încet-încet în Þarã ºi cã tendinþa este cãtre bine.
Acum, cît de bine ºi cît de repede, rãmîne de vãzut.
Ceea ce însã va fi poate ºansa noastrã, este viitoarea
intrare a României în Comunitatea Europeanã, acest
lucru obligînd guvernanþii sã se ocupe de prob-
lemele reale, sociale ºi economice, ce blocheazã
deocamdatã aceastã adeziune. ªi cum românul, care
s-a nãscut poet, spune „tot rãul e spre bine”…, om
trãi ºi-om vedea.
– Aº dori sã cunosc opinia Dvs. asupra cauzei
acestei delincvenþe naþionale, întrucît o explicaþie
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
sociologicã trebuie sã existe. Cum vã spuneam,
Domnule Stanoevici, aflu mereu, cu amãrãciune,
cum rapoartele poliþiei preferenþiazã pe rromâni,
mulþi chiar cu un singur „r”, faþã de celelalte naþion-
alitãþi din spatele fostei Cortine de fier. Campioni ai
prostituþiei infantile în Europa, ai spargerii parcome-
trelor în Franþa, ai cerºitului prin metrou ºi pe strãzi,
ai scripcarilor insolenþi din metropolitan, ai spãrgã-
torilor de locuinþe în Germania, compatri(h)oþii
noºtri le-au luat-o înainte ruºilor ºi albanezilor, cel
puþin aparent. În schimb nu se prea aude vorbind,
sau doar arareori, de cehi, slovaci, unguri sau
polonezi.
Poate pentru cã mizeria, care genereazã corupþie
ºi delincvenþã, a fost mai mare la noi decît la vecini.
Ar fi o explicaþie. Dar poate ºi pentru cã românul,
mai puþin civilizat decît vecinii sãi, are o înclinaþie
pentru nerespectarea legii, care nu dateazã doar de
dupã ‘89. Am sã vã povestesc o întîmplare. O pri-
etenã din Paris, care cãlãtorise dupã ’89 în Moldova
cu trenul (Moldova, o altã decepþie ºi întristare pen-
tru moldoveanul ce sînt, Moldova, furnizoarea pros-
tituatelor din Bucureºti ºi Istanbul!), îmi povestea la
întoarcere cã la un moment dat trenul se oprise lîngã
o pãdure ºi staþiona de cîteva ore, spre neliniºtea
cãlãtorilor, care nu primeau nici o explicaþie. Ca în
bancul cu trenul din Rusia, spunea aceasta, cînd
mecanicii tot schimbau locomotiva ºi trenul tot nu
mai pleca, pentru cã, de fapt, o schimbaserã pe
votcã! În realitate, de data aceasta, bandiþii atacaserã
trenul, ca în Far West, ºi-i jefuiau pe cãlãtori, luînd
compartimentele la rînd. Care este deci, dupã Dvs.,
explicaþia acestei înclinaþii naþionale pentru
delincvenþã?
– Domnule Negrescu-Suþu, în primul rînd trebuie
fãcutã diferenþierea între romîni ºi þigani. Nu este
nimic peiorativ aici, întrucît þiganii sînt mîndri cã
sînt þigani, precum negrii sînt mîndri cã sînt negri.
– Bineînþeles. În America ºi în Franþa am întîlnit
sumedenie de negri care se supãrau ºi reacþionau
chiar virulent la apelativul „de culoare”, foarte la
modã printre albii care nu doreau sã-i vexeze pe
negri: „Ce culoare, Domnule, care culoare, cã sînt
multe culorile pielii! Eu sînt negru ºi mîndru cã sînt
negru, pentru cã black is beautiful!”. Mai puþin
Michael Jackson, care este mîndru cã nu mai este
negru.
– Da, o ciudatã excepþie a rasei sale. Însã romii
noºtri, care au venit masiv în Franþa începînd din
anii ‘90, cerînd azil politic ºi explicînd, cu talentul
pe care li-l cunoaºtem, cã ei au fost din totdeauna
 7
persecutaþi în România, þin permanent prima paginã
a ziarelor cu afaceri de prostituþie, furt sau
exploatare a copiilor ºi handicapaþilor. Iar francezii,
care au fost întotdeauna sensibili la problemele
minoritãþilor, i-au crezut, ca ºi cum pe vremea
comuniºtilor numai ei ar fi fost persecutaþi. Am
cunoscut în þarã aceastã lume a þiganilor, care este de
altfel foarte variatã, de la micul borfaº care nu va
ezita sã-þi dea în cap ca sã-þi fure ceasul, la artistul
care te va lãsa cu gura cãscatã atunci cînd va
improviza pe vioarã, ºi pînã la intelectualul erudit,
bulibaºã în Transilvania, posesorul unei imense bib-
lioteci cu opere de o inestimabilã valoare. Problema
este cã cei despre care se vorbeºte aici sînt cei din
prima categorie, care nu au reuºit sã facã afaceri în
þarã ºi atunci au gãsit soluþia de a veni aici, pentru cã
nu duc lipsã de idei. De ce nu se vorbeºte despre
cehi sau unguri, sau despre þiganii cehi sau unguri?
În mod sigur comunismul lor a avut inteligenþa de a
negocia mai bine cu calitãþile ºi defectele populaþiei,
cum nu a fost cazul la români, albanezi sau ruºi. Dar
aceasta nu explicã totul, dupã pãrerea mea. Existã
poate ºi altceva, ce þine de structura profundã a
naþiei noastre, care a asimilat, de-a lungul secolelor,
pe toþi barbarii migratori care au trecut pe teritoriul
ei. Din pãcate nu i-am moºtenit totdeauna pe cei mai
buni, sau, cum cei buni sînt mult mai puþini, despre
ei nu se vorbeºte.
Iar între lumea realã, cu bune ºi rele, ºi imaginea
idealizatã din filmul Gadjo Dilo, în care o altã
româncã, Rona Hartner, face un rol minunat, remar-
cat de altfel de presa ºi critica francezã, între aceste
douã aspecte este o enormã diferenþã. Ce pãcat cã
folclorul românesc, sau þigãnesc, nu este lucrul cel
mai important care sã dea ocazia de a se vorbi de
el...
– Domnule Stanoevici, noi nu putem prezenta
soluþii sociale, neavînd nici competenþa, nici
mijloacele ºi nici controlul mijloacelor. Nu putem
decît trage semnalul de alarmã încã o datã. Remarc,
cu durere, cã nici unul dintre oamenii politici de la
‘89 încoace, indiferent de culoarea politicã, nu s-a
interesat de acest aspect în mod serios ºi eficace.
Înainte de semnarea tratatului de colaborare de anul
trecut între România ºi Franþa, în acest sens, tratat în
care eu nu-mi pun mari speranþe, lîngã casa mea se
afla în permanenþã o cerºetoare româncã din Oaº
(altã mafie, extrem de puternicã, care are curajul sã
înfrunte pe teren, în Franþa, mafia magrebinã sau
africanã). Iar acum, dupã semnarea tratatului, au mai
apãrut cinci cerºetori români, dintre care unul
 8
întinde mîna chiar în faþa comisariatului de poliþie
de cartier. Deci scepticismul meu este, sã zic aºa,
argumentat ºi nu gratuit. Mama mea, care din cauza
vîrstei înaintate a devenit mai candidã, era impre-
sionatã de cerºetoarea din Oaº, pe care o ajuta zilnic
cu cîte ceva. Pînã în ziua cînd a mai apãrut o con-
curentã, fatã tînãrã ºi în puteri ºi ea, ºi prima venitã
a avertizat-o pe Mama sã nu-i dea nici un ban noii
venite, întrucît aceasta are patru case la ei în sat, pe
cînd ea n-are decît trei!
Cerºetorii care au invadat pînã la saturaþie
metroul parizian ºi apoi strãzile, cei ce stau toatã
ziua cerºind la uºile supermarketurilor ºi ale oficiilor
poºtale, la uºile bisericilor din Bruxelles, spãrgãtorii
de parcometre etc. nu sînt nici polonezi, cu atît mai
puþin cehi sau unguri. Rareori mi se întîmplã sã nu
gãsesc în ziar un cît de mic articol despre „perfor-
manþele” românilor în Franþa. S-a ajuns la o satu-
raþie. Ieri, trei români cu false legitimaþii de poliþie
jefuiau turiºtii asiatici la Nisa. Azi, trei români furã
vinuri ºi ºampanii scumpe din magazine ºi le vînd
unui patron de restaurant fãrã prea multe scrupule.
Mîine, cine ºtie ce lebede vor fi mîncate pe la cine
ºtie ce castel de pe Valea Loarei...
Dar, deºi realitatea depãºeºte uneori ficþiunea, nu
pot sã nu remarc cã filmul a fost un succes, în primul
rînd pentru cã aborda în mod obiectiv acest subiect
extrem de grav, ºi în al doilea rînd pentru cã un rol
important era interpretat cu mult talent de românul
Bogdan Marian Stanoevici! Ca urmare, a doua zi am
pus mîna pe telefon ºi am sunat la Televiziune pen-
tru a vã contacta în vederea acestui scurt interviu. Vã
felicit ºi vã doresc mult succes în continuarea cari-
erei Dvs. artistice în Franþa ºi, de ce nu, ºi în þarã,
dacã vi se vor face propuneri interesante. Vã
mulþumesc, de asemenea, pentru amabilitatea cu
care aþi rãspuns atît de prompt solicitãrii mele, deºi
ºtiu cît sînteþi de ocupat. Care este mesajul Dvs. de
încheiere adresat cititorilor acestui articol?
Mesajul meu? Cred cã oriunde se aflã un român
în lume, el trebuie sã fie mîndru cã vine din
România ºi cã aparþine acestui popor amãrît ºi cura-
jos. A fi român în strãinãtate ar trebui sã fie motivul
cel mai important pentru a spune cine sîntem. Mulþi
au fãcut-o înaintea noastrã, nouã ne revine sarcina sã
continuãm. „Deºteaptã-te, Române ...”.
Radu NEGRESCU-SUÞU
Paris, martie 2003
Revista românã nr. 2 (44)/ 2006
 I N E D I T

AUREL DUMITRAªCU
Între textele rãmase de la ardentul poet Aurel Dumitraºcu, în afara
Carnetelor maro, a poeziilor ºi a scrisorilor, generos trimise, dintr-o irepresi-
bilã nevoie de comunicare, se aflã ºi lucrarea sa de licenþã, susþinutã în 1987,
la Facultatea de Litere a Universitãþii „Al.I. Cuza” din Iaºi. Titlul lucrãrii este
semnificativ ºi provocator, pentru altitudinea la care se situa tînãrul exeget:
Imagine ºi discurs poetic la poeþi din deceniul 7. Virgil Mazilescu, Daniel
Turcea, Vasile Vlad. O paradigmã poeticã în care intrã, post-mortem, ºi Aurel
Dumitraºcu. În acest numãr al „Revistei române” vã propunem un fragment din
textul consacrat lui Virgil Mazilescu. (N.T.)

P oezia lui Mazilescu se conformeazã în multe din marasmul labirintic, respingerea tenebrelor prin
secþiuni acestei aserþiuni [a lui Breton]. ªi întoarcerea în siguranþa pîntecului matern: ”iubirea
totuºi, acest univers labirintic îºi gãseºte ieºirea, prop- pentru tine mamã e ºi o jucãrie/ cu care nu mã
une în vreun fel „speranþa”, sau e doar o continuã jucasem/ ºi moartea ta nici astãzi n-o înþeleg/ con-
adîncire a disperãrii, a plînsului care încîlceºte sultînd dicþionarele docte/ ai murit acum doi ani ºi o
copacii? sutã patruzeci ºi patru/ cu alte cuvinte ai murit acum
Sã citim: „dacã existã în sfîrºit speranþa cã mã voi doi/ ani ºi o sutã patruzeci ºi patru de zile/ apãrã-te/ cu
putea întoarce o clipã/ din drum ºi cu alþi ochi voi atotputerea nefiinþei tale/ vezi cã sînt dobitocul
privi marea: acel surîzãtor pas al inimii// ºi tot astfel rarisim care-ºi iubeºte morþii familiei/ cu atît mai
dacã existã ceva lipsit de orice speranþã: pielea/ (piele devotat/ cu cît ei au trecut mai de mult în lumea
a unui înger) sub mari semnalizatoare”. umbrelor/ s-ar putea sã rîcîi/ peste un timp în neºtire
ªi: „demult (alaltãieri) cu ce paºi am pornit/ ºi calc lespedea ce-þi/ guverneazã/ putrefacþia/ ºi ceea ce/ voi
iarba ºi dreptatea greierilor ºi ajung tocmai/ acolo unde scrie va fi o cîntare tristã/ de iubire filialã începutã/ cu
se rãzboieºte luna cu pruncii// dupã aceastã magazie fruntea pe masã-ntre flori acum”.
vopsitã-n galben/ se sfîrºeºte încã un oraº iubito poþi sã Acest bocet, unul din cele mai tulburãtoare texte
rãmîi: tu/ cuvintele prietenului nostru mai stãruie-ntr- scrise de Mazilescu, de un elegism deprimant, într-o
un vîrf/ de plop alb doar pentru mine/ cineva totuºi devenire muzicalã indicibilã, repetã un cuvînt despre
lumineazã/ poate cu nouã ºerpi sub limba abia nãscutã/ care Eugen Simion spune cã ar exprima „ceva din
ºi hai sã credem cã mai are/ importanþã doar faptul/ cã dificilul demers liric al lui Virgil Mazilescu: o pene-
cineva lumineazã totuºi în largul nopþii”. traþie lentã ºi anevoioasã în lespedea limbajului sim-
O adevãratã „jertfã de cuvinte” (cum definea plu”. Cuvîntul repetat (mai apãruse, în forma lui nom-
Bataille poezia). Cineva „totuºi lumineazã” ºi „hai sã inalã, ºi în „sutele de rîcîituri ascunse”) este „rîcîi”.
credem cã mai are importanþã doar faptul cã cineva Satanismul, atitudine distantã faþã de soartã, revoltã
lumineazã totuºi în largul nopþii”. Acest „totuºi” prop- surdã împotriva subconºtientului agresat, accentuare a
une ieºirea, speranþa, regãsirea sinelui (das Es), a crizei ºi a încercãrilor de a se substitui ei, este reper-
„polului pulsional al eului”. Sã remarcãm ºi „galbe- abil în cîteva texte din Va fi liniºte va fi searã, nu doar
nul”, culoare care revine în multe poeme („sub cerul în bocetul mai sus citat.
mai galben ca frunza ca floarea”, „respiraþia cavaleru- Tonul elegiac, perpetua deplasare spre sfîrºenie a
lui printre cavaleri e cea mai galbenã”, „visãtor mã imaginilor, ritmicitatea lor interiorizantã, un
desfrunzesc la vremea galbenã a lunii”, „m-aº fi lovit „ermetism” misterios, ºovãiala care echilibreazã de la
groaznic de un cuvînt uitat/ acolo lîngã cuier pe o un vers la altul tensiunile, lapsusurile, incertitudinea
bucatã de piele galbenã”), culoarea Hesperidelor, care stãpînitoare, jocul contrastelor, deosebita labilitate
atrag zeiþele, a eliberãrii. imagisticã ºi psihicã, sinele – ca teatru al defulãrilor ºi
Invocarea mamei vizeazã de asemenea primordi- refulãrilor ficþionale, oscilanþa între iluzie ºi
ile, liniºtea prenatalã (Bachelard: „toate locurile de resemnare, amplificarea atît prin folosirea obsesivã a
repaus sînt materne”), cãutarea „tihnei intime”, ieºirea adverbului „mai”, cît ºi prin disjuncþii sau construcþii
Revista românã nr. 2 (44) / 2006  9
în aceastã manierã, cãutarea armoniei prin aglomer-
area motivelor – relevã ºi o anumitã tehnicã barochistã
de a figura.
În aceastã poezie de dezechilibruri controlate de o
sintaxã dintre cele mai iconoclaste, motivul labirintu-
lui (relevabil la toate nivelele poeziei sale) este sub-
sumabil desigur tot barochismului. Dupã cum s-a
putut observa, trecerea de la disperare la speranþã într-
un joc acum suitor, acum coborîtor (imaginile „ori-
zontale” alterneazã cu cele „verticale” în aproape
fiecare text), tentaþia de a detalia, de a închega imag-
inile, de a le scoate una din cealaltã prin opoziþie,
ruperile de unitate prin fragmentarea discursului ºi
aºezarea „proiectivã” în paginã, dinamica sugestiilor,
propensiunea spre pantagruelic ºi efect, astigmatismul
ornamentelor lexicale, discursul care pune la grele
încercãri ºi reluãri imaginaþia, ca ºi folosirea tehnicii
de a construi pe un motiv prin adãugare ºi reiterare
sînt de asemenea modalitãþi de figurare specifice artei
baroce.
Sã punem în evidenþã aceastã tehnicã a adãugãrii,
constant folositã de Virgil Mazilescu (de fapt, acesta
este „ticul” cel mai personal al poeziei sale) cu scop-
ul de a amplifica înaintarea discursului ºi de a fixa în
memoria lectorului semnificaþiile contextuale preg-
nante: „ºi nu are nici înger care sã-l pãzeascã. ºi nu
are/ nici înger care sã-l pãzeascã noaptea”; „frumos le
stã lor acolo (...)/ frumos ºi bine le stã”; „dar nu te mai
gîndi la (...)/ nu te gîndi la”; „în stînga am cuvintele în
dreapta puterea (...)/ în stînga tu ai cuvintele în dreap-
ta puterea”; „lecþia mea: o tu simplitate (...) lecþia
mea: o tu simplitate plinã/ de respect”; un zîmbet ca
un cui violaceu în palmã dupã (...)/ un zîmbet ca un
cui violaceu în palma larg desfãcutã”; „ºi nici o vorbã.
(...) ºi mai ales nici o vorbã”; „plînsul meu încîlcea
pãdurile (...) plînsul meu cum încîlcea/ pãdurile”; „nu
existã (...) ºi nu mai existã”; „cineva totuºi lumineazã
(...) cã cineva lumineazã totuºi”; „cã este o viaþã (...)
cã asta nu e viaþã”; „te rog ºi n-ar trebui sã te rog”; „sã
descuie (...) sã mai descuie”; „inutil (...) tot inutil”;
„palid ºi clar (...) mai puþin palid ºi mai puþin clar”.
Construcþiile oximoronice, prin capacitatea lor de
a îmblînzi contrariile, accentueazã de asemenea
modalitatea barocã de a figura: „lasã-mã într-un urlet
într-o pace”; „proaspãtã ºi vioaie ºi bestialã”; „lumina
este ca întunericul”; „în lumina întunecatã”; „un
eleºteu atlantic”.
Din acea topicã a „eschivei”, a fragmentarismului
obsedant s-a iscat opinia unei aºa-zise „tãceri” a poeziei
lui Mazilescu. În general, orice întrerupere a discursu-
lui înseamnã impunere a tãcerii. Parantezele impun la
rîndu-le tãcerea, prin acel mesaj al îndoielii pe care-l
 10
practicã. Mazilescu foloseºte din abundenþã paran-
tezele. Dispunerea versurilor în paginã, cu acele mari
spaþii vide, propune de asemenea zone de tãcere.
Propoziþiile independente, claustrate între puncte une-
ori, prin aparenþa-le de necomunicabilitate, par a
impune de asemenea tãcerea, respiraþia prelungitã. ªi
totuºi, orice formã de artã este o modalitate de respin-
gere a tãcerii. Nu existã o poeticã a tãcerii decît acolo
unde cuvîntul nu se rosteºte pe sine ºi odatã cu sine nu
rosteºte o realitate, nu se raporteazã deci. „A comuni-
ca” exclude pe „a tãcea”, chiar dacã ºi „tãcerea poate fi
un mesaj” (dar este un mesaj „oportunist”, în sensul cã,
„nepronunþîndu-se”, lasã libertatea opþiunii pentru
„orice”). Comunici o realitate contingentã, utopicã sau
pur ºi simplu împrumutatã, dar o faci apelînd la un cod.
Tãcerea nu e un cod. Limbajul poetic nu este Codul, ci
un cod de tip special. Pronunþat, conºtientizat, cuvîntul
se (de)materializeazã în sens. Simpla rostire, în absenþa
sintaxei, poate produce însã pentru un necunoscãtor al
limbii respective stranietate. Pythia rosteºte, nu explicã.
Ea este harul, emisia primordialã. Ea se raporteazã la
semnele lumii, ale universului, mereu aceleaºi. Dar
numai cheresmologul propune un sens. Acest sens este
unul, însã nu desãvîrºitul, ultimul. În loc sã se spunã cã
în poezie, ºi cu predilecþie în poezia veacului nostru,
obscuritatea primeazã în text, s-a spus cã poetul „tace”.
Evident, poetul nu tace. Tãcerea nu existã acolo unde
existã cuvînt. Fiecare cuvînt comunicã, simbolizeazã
ceva. Dupã Ch. Baudouin, simbolul este un „complex
în acþiune... care cautã sã-ºi asimileze elemente noi”.
Interpretarea simbolurilor nu pleacã de la aspectul for-
mal al reprezentãrii, ci de la sensul pe care aceste forme
îl deþin. Roger Caillois, însã, considera cã
„transpunerea interpretativã falsificã poemul”, iar
Hugo Friedrich (care-l citeazã pe Caillois în analiza pe
care o face „structurii lirice moderne”) este de pãrere cã
„interpretarea unui poem trebuie sã se opreascã mult
mai rãbdãtor asupra tehnicii de expresie decît asupra
conþinuturilor, motivelor, temelor sale”. Acelaºi Hugo
Friedrich precizeazã cã odatã cu „anormalitatea”
poeziei moderne ar fi crescut ºi „intraductibilitatea” ei
ºi vorbeºte despre „ruptura dintre limbajul magic al
poeziei ºi limbajul de comunicare”. O exagerare a
importanþei tehnicismului nu ni se pare totuºi cea mai
bunã cale, întrucît poezia trebuie sã fie ºi conþinutistã,
nu doar un joc mai mult sau mai puþin impecabil la
nivelul articulaþiilor sale, mai mult sau mai puþin gratu-
it. Tehnica este un accesoriu, ea este exterioarã viziunii.
„Abaterile” scriiturii lui Mazilescu sînt diverse ºi dese-
ori gratuite. Ne vom întreba ºi mai departe în ce rezidã
paradoxalul farmec al acestei poezii care sfideazã
grilele. Dacã Valéry definea poezia ca pe o „ezitare pre-
Revista românã nr. 2 (44)/ 2006
lungitã între sunet ºi înþeles” (ºi Jakobson aprecia
aceastã definire), în cazul poeziei lui Virgil Mazilescu
definiþia respectivã se aratã nefuncþionabilã. De ce?
Pentru cã, dacã o citim cu voce tare, nu ne spune mare
lucru. Trebuie sã cãutãm ºi în absenþa acestei „voci” a
poeziei sale, caracterul ei „pictural”, monologic, închis.
La acest poet, o similitudine de sunet nu poate în nici
un caz sã fie apreciatã în funcþie de o similitudine în
planul sensului. Textul sãu impune mereu un cheres-
molog, în timp ce muzica vine din sintaxa-i cu totul
specialã ºi deloc din sonoritatea lexicului. Exprimarea
la persoana I nu exterminã lirismul, ci îl pune o datã în
plus în evidenþã, dar acelaºi locutor se dovedeºte (în
special în poemele cu personaje) de-a dreptul imper-
sonal. Vocea sa e o mascã, recuzita este de împrumut,
discursul impune un „lirism al faptului de culturã”.
Bine asimilatã, lecþia lui Kavafis, „poet cu faimã”, dã
rezultate dintre cele mai spectaculoase în cazul de faþã.
O trimitere la morozitatea lui Prévert ºi la proemele lui
Ponge ar releva alte afinitãþi, dupã cum logicismul liric
de o anumitã facturã (prin acele false silogisme,
sofisme ori prin paradoxuri) aminteºte de René Char.
Ceea ce reuºeºte Mazilescu mereu este cã nu se
aseamãnã de fapt cu nici unul dintre aceºtia ºi, mai
mult, cu nici un alt poet român.
Corespondenþele fonice au o interioritate pe care
numai intimismul lecturii ni e apropie. Deºi a anticipat
la modul evident post-modernismul turbulent al optze-
ciºtilor, poezia sa nu este „de amfiteatru”. Se pot detec-
ta nenumãrate expresii împrumutate din limbajul
cotidian (de la bã ºi pînã la cele mai diverse construcþii
cauzale), care determinã o anumitã impersonalizare a
discursului. Acest fapt este majoritar, de exemplu în
textele optzeciºtilor. Adverbele, cuplate deseori cu
verbele, indicã miºcarea sinuoasã, cu întreruperi.
Absenþa superlativelor adjectivale dovedeºte cã poetul
ºtie sã-ºi apere comunicarea de „degradare”.
Substantivele folosite de Mazilescu þin echilibrul între
cele „materile” (cer, pãmînt, apã) ºi cele „imateriale”
(angoasã, disperare, încredere). Cele din urmã abundã,
dar poetul le sugereazã mai ales, nenumindu-le. Cele
dintîi, de asemenea, se manifestã prin poziþiile laterale
în care apar. Absenþa „ploii” îl exclude bacovianismu-
lui (tematic vorbind), metafizica sa fiind una a
abstracþiunilor ºi nu a corespondenþelor. Numai
repetiþiile îl apropie de Bacovia (deºi paronomazele
sale aparþin altor familii lexicale) ºi un anumit ton
resemnat, constatativ, pe parcursul întregii sale poezii.
La Mazilescu se poate vorbi mai curînd de oblomo-
vism, de o neputinþã de a ieºi „din situaþie”, deºi teo-
retizeazã pe marginea „situaþiei”. Putem vorbi de un
anumit hedonism al sintaxei mazilesciene. Ea nu se
supune de fapt decît unui singur ritual: acela de a isca
„plaisir du texte”. Oricît am cerceta locul complemen-
tului în vers, acordul ºi subordonarea cuvintelor în
propoziþii, subordonarea faþã de regente, abundenþa
conjuncþiilor coordonatoare (în special „ºi”), absenþa
sau prezenþa pãrþilor dominante, a propoziþiilor-
nucleu, semnificaþia psihologicã a construcþiilor (pred-
icat psihologic/ subiect psihologic), topica interoga-
tivelor ori intonaþia, vom constata cã „logica” lor este
misterioasã, cã þine de o magie personalã a rostirii poe-
tului, cã textul se expune „instinctual”, provocator prin
puterea de seducþie, respingînd pe „déja-lu”, creînd
nenumãrate conjuncturi inanalizabile generatoare de
tensiuni extreme, propunînd o adevãratã fenomenolo-
gie a savorilor textuale, monologînd ºi fiindu-ºi sufi-
cient referent. Lectura acestei poezii este o aventurã ºi
o reluare, o neliniºte. ªi aceastã neliniºte este provo-
catã de un amestec de expansivitate ºi lamentare, de
bricolare a gramaticii, de cutezanþã a gîndirii poetice,
de configuraþia discursului. Cînd Maurice Sceve, în
secolul al XVI-lea, introdusese noþiunea de „autor difi-
cil”, el nu fãcea decît sã anticipeze aventurile viitoare
ale limbajului poetic.

Profesorul Constantin Ciopraga a împlinit 90 de ani. Revistele au

marcat evenimentul prin texte care rezumã figura acestui „privitor
tãcut”, ascet al bibliotecii, cãrturar de stirpe ibrãileanã, rezoneur
sagace, critic generos cu confraþii, istoric literar cu verbul înflorit,
poet al esenþelor, prozator decent, memorialist savuros, dar parcimo-
nios cu autobiograficul, conviv ºarmant, în rarele ocazii cînd stã la un
pahar de vorbã. Îi dorim ºi ne dorim ca, din toate celea enumerate mai
sus, sã ne rãsfeþe în continuare...
Nicolae TURTUREANU

Revista românã nr. 2 (44) / 2006  11

 A M F I T E A T R U
EMINESCU – POET AL IUBIRII CREªTINE
Mihai Eminescu, „poetul nepereche”, rãmîne un
etalon fundamental al poeziei româneºti, „sfîntul
preacurat al ghiersului românesc”, cum l-a numit
Tudor Arghezi, dar mai ales „marele poet naþional,
purtãtorul unui mesaj înalt în istorie”1. Nu numai unii
critici ºi istorici literari au vãzut în Eminescu un poet
religios, ci ºi mari teologi români. De exemplu,
Pãrintele Profesor Constantin Galeriu spunea cã
Mihai Eminescu este un mare poet religios, o expre-
sie a sufletului românesc creºtin, Eminescu însuºi
recunoscînd, într-un articol din martie 1881, cã Sfînta
Scripturã este cartea esenþialã ºi fundamentalã a lumii
creºtine: „Iatã, 2000 de ani, aproape, de cînd
biografia Fiului lui Dumnezeu e cartea dupã care se
creºte omenirea”2. Vorbind despre religiozitatea lui
Eminescu, Pãrintele Profesor Constantin Galeriu afir-
ma cã poetul nostru naþional „prin gîndirea lui ºi teo-
logicã, atît de profundã, rãspunde odatã mai mult
titlului acordat de omul deplin al culturii româneºti.
Iar în viitoarele sinteze ale gîndirii ºi filosofiei
creºtine, chiar ale teologiei noastre, va trebui sã se
þinã seama ºi de el ca un adînc gînditor creºtin orto-
dox”3.
Într-un studiu despre Poezia religioasã românã
modernã, Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop Bartolomeu
Anania susþine cã existã în opera lui Eminescu cel
puþin cinci texte de o sensibilitate creºtinã autenticã:
Rugãciune, Colinde, colinde, Învierea, Christ, Rãsai
asupra mea. Acestor texte li se adaugã alte
nenumãrate poezii în care, deºi sentimentul religios
nu este declarat, el poate simboliza un act de credinþã
din care rãzbate prezenþa sacrului. E motivul pentru
care unii critici literari (ca de exemplu Constantin
Ciopraga) susþin cã în opera eminescianã gãsim psal-
mi ºi pseudopsalmi. Luceafãrul, Melancolie,
Scrisoarea I, Venere ºi Madonã, Mortua est,
Rugãciunea unui dac, Cu mîne zilele-þi adaogi, Sara
pe deal, Atît de fragedã..., Speranþa, Dumnezeu ºi om,
Din cerurile-albastre, De ce nu-mi vii sunt doar cîte-
va texte care dovedesc religiozitatea poetului. De
aceea, putem concluziona, fãrã teama de-a greºi, cã
Eminescu este un poet autentic religios, a cãrui operã,
strãbãtutã de un fior creºtin, relevã prezenþa sacrului
ºi credinþa creºtinã a poetului influenþat ºi de multe ori
 12
Maria-Daniela PÃNÃZAN
copleºit de filosofia germanã a lui Schopenhauer sau
Kant. Despre aceastã prezenþã a sacrului se vorbeºte
deseori, pentru cã „ne apropiem astfel de esenþa
sacrului eminescian, poetul definindu-se ca un homo
religiosus în sens larg, la care sacralul, asociat
deopotrivã miticului ºi magicului, e principiu de
coerenþã cu universalul, iar profanul un mod al apla-
tizãrii”4.
Autenticitatea sentimentului religios rãzbate clar
din poezia Rugãciune, în care Eminescu dã dovada
întregii sale convingeri în puterea rugãciunii cãtre
Maica Domnului, singura care poate sã ne ridice peste
mizeriile acestei lumi cu aleasa ei dragoste ºi
mijlocire: „Crãiasã alegîndu-te,/ Îngenunchem rugîn-
du-te,/ Înalþã-ne, ne mîntuie/ Din valul ce ne bîntuie;/
Fii scut de întãrire/ ªi zid de mîntuire,/ Privirea-þi
adoratã/ Asuprã-ne coboarã,/ O, Maica Preacuratã/ ªi
Pururea Fecioarã,/ Marie!”. Eminescu reuºeºte, prin
aceste versuri, sã exprime în cuvinte de mare forþã
artisticã ºi perfecþiune a formei o trãire creºtinã auten-
ticã, o rugãciune sincerã, lãsînd impresia copleºitoare
a unui om care se roagã pentru mîntuirea lumii între-
gi, el fiind un apostol al neamului care-ºi spune ruga
în comuniune ºi unitate creºtinã. ÎPS Bartolomeu afir-
mã cã „descifrãm în aceste versuri una dintre cele mai
specifice doctrine ale Ortodoxiei, aceea a conlucrãrii
dintre Dumnezeu ºi om (synergia), în vederea mîn-
tuirii acestuia din urmã. Aproape un secol mai tîrziu,
Nichifor Crainic o va teoretiza în teologia „thean-
driei”, iar Lucian Blaga o va specula în filosofia
„transcendentului care coboarã”, ambele teorii con-
vergînd cãtre organicitatea viziunii ortodoxe asupra
relaþiei Dumnezeu-om”5.
La fel de impresionantã este poezia Rãsai asupra
mea, în care Eminescu transcende mizeria vieþii într-
o înþelegere desãvîrºitã a sfinþeniei ºi harului
Preasfintei Fecioare Maria, invocatã de data aceasta
în nume personal: “Rãsai asupra mea, luminã linã,/
Ca-n visul meu ceresc de-odinioarã;/ O, maicã sfîntã,
pururea fecioarã,/ În noaptea gîndurilor mele vinã”.
Luceafãrul rãmîne capodopera liricii româneºti,
expresia integralã a sufletului eminescian.
Numeroasele exegeze ale acestui poem au scos la
luminã diferite surse de inspiraþie, dar cea mai puþin
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
cunoscutã este, din pãcate, sursa creºtinã. Zoe
Dumitrescu-Buºulenga a evidenþiat faptul cã poemul
Luceafãrul a avut ca sursã de inspiraþie ºi Evanghelia
Sfîntului Ioan, dovadã fiind ºi faptul cã pe marginea
unei file de manuscris a fost descoperit Prologul
Evangheliei Sfîntului Ioan. Religiozitatea emines-
cianã este însã evidentã, þinînd cont ºi de viziunea
poeticã impusã de marele poem, din care þîºnesc lumi-
ni purificatoare. Regãsim la acest nivel ideea de
Dumnezeu-Iubire, pentru cã din Iubire Creatorul a
toate refuzã ºi lui Hyperion dorinþa de murire. ÎPS
Bartolomeu Anania, în studiul amintit, face o analizã
teologicã absolut originalã a poemului eminescian,
susþinutã cu argumente temeinice, care meritã cunos-
cute ºi reþinute: „eroul poemului, Luceafãrul-
Hyperion, a fost construit pe baza celor doi poli fun-
damentali ai prologului ioanic: „La început era
Cuvîntul...” ºi „Cuvîntul s-a fãcut trup”. El aparþine
lumii necreate ºi a participat efectiv la crearea univer-
sului. Noul Hyperion are toate atributele Logosului.
(...) Tatãl (care e prezent numai prin vocea Sa, ca lui
Moise în Muntele Sinai) îi spune fiului tulburat cã e în
stare sã-i dea orice pe lume, „dar moarte nu se poate”.
E ultima treaptã a reiniþierii lui în taina propriei sale
condiþii existenþiale; redevenit un iluminat, el se
întoarce senin în locul menirii sale. Preluînd din basm
ºi din mitologie doar fabulaþia ºi cadrul cosmic,
poemul îºi distileazã esenþele ascunse din zborul înalt
al vulturului ioanic”6.
Poezia de iubire freamãtã de fiorul seninãtãþii ºi
iubirii creºtine. Nu gãsim nimic banal, mediocru sau
josnic în poezia eminescianã. Iubirea tinerilor din
Sara pe deal sau Atît de fragedã, Dorinþa sau Floare
albastrã este nepãtatã, neprefãcutã, idealã, sensibilã,
totalã. ªi, deloc întîmplãtor, cadrul întîlnirii perechii
eminesciene este paradiziac, este „o gurã de rai” în
care doi îndrãgostiþi refac modelul biblic al perechii
unice din Eden... De altfel, „dacã la Eminescu ºi, în
directã descendenþã la Sadoveanu, acest prestigios
pãduratic, codrul e un locus sacer, rezervaþie impreg-
natã de taine ºi focar iradiant, generator de fantasme,
lucrul þine vãdit de relaþii de adîncime cu lumea
arhetipurilor”7. Acest spaþiu paradiziac adãposteºte în
intimitatea lui iubirea arhetipalã, seninã ºi împãrtãºitã
lumii prin misiunea încredinþatã de a fi chip ºi
asemãnare a creatorului: „Vino-n codru la isvorul/
Care tremurã pe prund/ Unde-n prispa cea de brazde/
Crengi plecate o ascund”, sau: „O, vis ferice de
iubire,/ Mireasã blîndã din poveºti,/ Nu mai zîmbi! A
ta zîmbire/ Mi-aratã cît de dulce eºti!”.
Tinerii îndrãgostiþi din poezia eminescianã sunt
arhetipuri ale poetului, ca ºi ale poeziei/creaþiei,
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
deoarece dacã „poezia e cunoaºtere iar frumosul se
confundã cu însãºi fiinþa lui Dumnezeu, artistul,
mijlocitor între lume ºi divinitate, implicit demiurg,
îndeplineºte un act sacramental”8. Despre acelaºi
lucru vorbea cunoscutul teolog ºi poet Nichifor
Crainic, care spunea cã misiunea poetului „se
aseamãnã cu aceea datã lui Adam: de a fi colabora-
torii ºi continuatorii creaþiei divine, în ordinea final-
itãþii, pe care Dumnezeu a încredinþat-o acestei
lumi”9. Bãiatul îndrãgostit îºi vede iubita „ca floarea
albã de cireº” sau „ca un înger dintre oameni”
ieºindu-i „în calea vieþii”, confirmînd frumuseþea ºi
neprihãnirea sentimentului de iubire, pentru cã
„iubirea se naºte dintr-o inimã curatã” (I Tim 1,15).
De asemenea, cel îndrãgostit se împlineºte pe sine
prin iubirea fetei, al cãrei chip este de înger suav, sim-
bol al blîndeþii ºi al evlaviei. De aceea, bãiatul aduce
fetei o rugã deosebitã, care nu are în ea nimic senzual:
„ªi cu acel smerit surîs,/ Cu acea blîndã faþã,/ Sã faci
din viaþa mea un vis,/ Din visul meu o viaþã”.
Iubirea seraficã îºi gãseºte cadrul fizic în „codrul
bãtut de gînduri”, în care „flori de tei asupra noastrã/
Or sa cadã rînduri-rînduri”, în timp ce „luna trece aºa
sfîntã ºi clarã”, ocrotind iubirea tinerilor îndrãgostiþi,
„nourii curg, raze-a lor ºiruri despicã”, iar „sara pe
deal buciumul sunã cu jale”. La fel, întîlnirea se real-
izeazã „unde izvoare curg în vale”, cînd „apele plîng
clar izvorînd în fîntîne”, sau cînd „satul în vale
amuþeºte”. Iubirea seraficã umple universul emines-
cian de frumuseþea femeii, care este „prototipul înger-
ilor din senin”, care trece prin viaþa celui ce-o iubeºte
ca „o sfîntã reginã/ cu pãr lung de raze, cu ochi de
luminã/ În hainã albastrã stropitã cu aur”; de aceea,
„Cît de frumoasã eºti pot spune/ Cît te iubesc nu e de
spus!”. Este evident astfel cã „femeia nu-i patimã, nu-
i obiectul plãcerii ºi desfãtãrii, ea este la Eminescu
Fecioara cu faþa strãvezie, cu mîini subþiri ºi reci, ce-
i rãsare poetului în cale precum icoana Verginei
Marii, pe fruntea ei purtînd coroana; este mireasa
sufletului înger, rege ºi femeie. Femeia este posibili-
tatea dialogului pe pãmînt; prin ea, poetul iese din
sine în creaþie, întru grai ºi astfel ia o Patrie fiinþã, ea
este cel mai puternic stimulent întru creaþie” 10.
Aceastã iubire seraficã „este o mare realitate a adoles-
centului. Pe drept cuvînt, ea nici nu poate fi exprimatã
decît de poezie, tocmai pentru cã poezia are
adîncimea ei. Iar ideile care o definesc, punîndu-i în
evidenþã conþinuturile ºi vibraþiile din aceºti ani ai
tinereþii, trãiesc transfigurate în versuri ºi-n imne.
Frumuseþea iubirii, în ipostaza ei seraficã, nu poate fi
descoperitã decît în propriul ei poem. (...) E vorba
despre o fericire la care nu ai putut ajunge decît ilumi-
 13
nat de razele unui luceafãr din cer, cum vrea sã ne Ioan Alexandru. Este evidentã ideea cã Eminescu,
încredinþeze marele nostru poet”11. Ea se regãseºte în înaintea lui Alexandru, a intuit extraordinara capaci-
fiecare poezie idilicã prin prezenþa ceremonialului tate poeticã a textului bilblic din care s-a inspirat.
celor doi îndrãgostiþi care trãiesc, în spaþiul mirific, Eminescu ilustreazã ideea cã, învingînd întunericul ºi
edenic, al pãdurii de fagi, propria lor orã/noapte de moartea, Hristos a dovedit cã moartea nu mai are
iubire îngereascã: nu poate fi sesizatã nici o frivolitate ultimul cuvînt de spus în lume, precum a spus
în chemarea sau invitaþia tînãrului/tinerei, sau întîl- Apostolul neamurilor: „Înghiþitu-s-a moartea întru
nirea lor în cadru paradiziac, în jocul gesturilor de biruinþã. Unde-þi este, moarte, biruinþa? Moarte,
tandreþe care desãvîrºesc iubirea îndrãgostiþilor: „Ne- unde-þi este boldul tãu?” (1 Cor 15, 54-55): „Apoi din
om rãzima capetele unul de altul/ ªi surîzînd vom nou tãcere, cutremur ºi sfialã/ ªi negrul întuneric se
adormi sub înaltul,/ Vechiul salcîm. Astfel de noapte sperie de ºoapte.../ Douãsprezece pasuri rãsunã...
bogatã/ Cine pe ea n-ar da viaþa lui toatã?”. miez de noapte.../ Deodatã-n negre ziduri lumina dã
În acest spaþiu edenic, în care „suntem atît de sin- nãvalã”. Învierea Mîntuitorului Hristos „este moti-
guri/ ªi atît de fericiþi!”, poetul ne invitã sã privim vaþia liricã a izbucnirii luminoase în imnul de slavã
cum „viseazã visul codrului de fagi/ Amîndoi ca-ntr- din final, o parafrazã poeticã a Troparului Învierii, pe
o poveste/ Ei îºi sunt atît de dragi!”. Rostul femeii care credincioºii îl cîntã de aproape douã mii de ani cu
iubite eminesciene rãmîne însã unul emblematic: ea aceeaºi uimire ºi recunoºtinþã”14: „Cîntãri ºi laude
are menirea sã þinã nestinsã candela iubirii, care sã nãlþãm/ Noi, Þie Unuia/ Primindu-l cu psalme ºi
vegheze asupra tuturor, pentru cã „acum el ºtie cum ramuri/ Plecaþi-vã neamuri/ Cîntînd Aleluia!/ Hristos
trebuie vieþuit în istorie în lumina iubirii creatoare ºi au înviat din morþi/ Cu cetele sfinte,/ Cu moartea pre
acum el adreseazã imperativul critic al vieþii lui în moarte cãlcînd-o/ Lumina ducînd-o/ Celor din
celebrele versuri nemuritoare care sunt imperativul morminte!”.
poporului nostru mereu, cît vor fi veacurile”12: „Tu Fãrã nici o îndoialã, Eminescu este un moment
trebuia sã te cuprinzi/ De acel farmec sfînt/ ªi noaptea excepþional al liricii noastre, un reper de valoare abso-
candelã s-aprinzi/ Iubirii pe pãmînt”. Aceastã iubire, lutã la care au ajuns, strãbãtînd veacurile, Zilele de
care „miºcã sori ºi stele”, este o calitate a firii umane, aur ale Scripturilor romîne... Inspirate ºi armonioase,
o iubire ce depãºeºte cu mult senzualitatea, de aceea „sonurile eminesciene izvorîte din sufletul sãu atins
„e o iubire superioarã, cãci e durabilã, iubind ºi de farmecele milei iubirii sunt unice în lume ºi fru-
respectînd femeia în taina ei eternã ºi în dimensiunile museþea lor desãvîrºitã. (...) În toate ipostazele, în
ei spirituale neîngustate, cunoscute prin aceastã iubire fiece clipã, prezenþa iubitei înseamnã prezenþa sfinþe-
curatã în Dumnezeu”13. niei în istorie”; de aceea, în poezia lui Eminescu
Înviere este un psalm de mare rafinament, din care „strãjuie mireasa-Fecioarã încoronatã, singurul loc în
þîºnesc raze de speranþã ºi mîngîiere, Eminescu lume închinat Fecioarei, miresei imaculate, iubirii
dovedind cã are o credinþã neclintitã în puterea Crucii creatoare care a fãcut din Eminescu poate cel mai
izbãvitoare ºi-n Mîntuitorul Hristos, Care a învins mare poet al iubirii”15.
moartea. Putem gãsi în acest text anumite similitudini
cu ideile de mai tîrziu ale poetului Logosului vieþii,
Note:
1. Ioan Alexandru, Iubirea de Patrie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p. 78.
2. Mihai Eminescu, ªi iarãºi bat la poartã, „Timpul”, 12 aprilie 1881, în Opere, XII, p. 134.
3. Constantin Galeriu, Biografia Fiului lui Dumnezeu, a Blîndului Nazarinean, în conºtiinþa lui Eminescu, în „Ortodoxia”, nr. 1,
ianuarie-aprilie, 1995, p. 9.
4. Constantin Ciopraga, Personalitatea literaturii române, Institutul European Iaºi, 1997, p. 92.
5. Bartolomeu Anania, Poezia religioasã românã modernã. Mari poeþi de inspiraþie creºtinã, în „Studii teologice”, Seria a II-a,
Anul XLVI, Nr. 1-3, ianuarie-iunie 1994, p. 5.
6. Idem, p. 6.
7. Constantin Ciopraga, op. cit., p. 92.
8. Idem, p. 96.
9. Nichifor Crainic, Nostalgia paradisului, Editura Cugetarea, Bucureºti, 1940, p. 55 ºi 147.
10. Ioan Alexandru, op.cit., p. 76.
11. Ilie Moldovan, Adolescenþa – preludiu la poemul iubirii curate, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2005, p. 35.
12. Ioan Alexandru, op.cit., p. 78.
13. Dumitru Stãniloae, Teologia Dogmaticã Ortodoxã, vol. II, Editura IBMBOR, Bucureºti, 2003, p. 373.
14. Ion Buzaºi, Eminescu. Studii ºi articole, Editura Timpul, 1999, p. 17.
15. Ioan Alexandru, op. cit., p. 80.

 14 Revista românã nr. 2 (44) / 2006

 Florin FAIFER
PARIU CU ABSOLUTUL (I)
O „dramã a absolutului“, care pune în ecuaþie,
mai bine zis în conflict, idealul ºi realul, este
Jocul ielelor (1916; premiera, în 1918). Eroul, Gelu
Ruscanu, e un militant socialist, director al cotidian-
ului (cu nume semnificativ) „Dreptatea socialã“.
Ostil oricãror compromisuri, refuzîndu-ºi plãcerile
vieþii, acest ascet cu privirea îngheþatã cultivã, ca un
„arhanghel“ desprins de cele pãmînteºti, o misticã a
dreptãþii imaculate, a justiþiei care nu þine seama de
împrejurãrile concrete. Un nostalgic al absolutului,
intransigent, fanatic (instalat într-o „nebunie a abso-
lutului“), adept al unor principii morale pãrãsite de
omenesc. Pentru el, mai presus de toate, de bune ºi de
rele, sînt „legea purã ºi ideea de dreptate însãºi“. Iar
dreptatea, o spune singur, cu glas întunecat, „drep-
tatea este inumanã“.
Trãitor într-o lume abstractã, Gelu Ruscanu, acest
raþionalist inflexibil, e - ca sã intrãm în sistemul
metaforic al piesei - o victimã a „jocului ielelor“. El
este unul dintre acei hiperlucizi, cu afectivitate defici-
tarã, care „vãd idei“. Numai cã, dupã vorba de om
care ºtie ce ºtie a unui alt personaj , Penciulescu,
„Cine a vãzut ideile devine neom“. ªi într-adevãr,
aceasta este conduita, de o „duritate de diamant“, a
justiþiarului nostru: „Fãrã milã, fãrã o privire ome-
neascã, fãrã amintire“. Caracterizarea îi aparþine
Mariei Sîneºti, iubita din tinereþe a lui Gelu Ruscanu.
Maria e nevasta unui barosan al politicii, avocatul
ªerban ªaru Sineºti, aflat în postura, scandaloasã
pentru Ruscanu, de ministru al Justiþiei. De ce scan-
daloasã? Pentru cã maestrul, o personalitate domi-
nantã, se pare cã are un trecut pãtat de o crimã. Dintr-
o scrisoare a Mariei Sineºti, Gelu aflã, oripilat, cã
individul ar fi ucis cîndva o bãtrînã, distrugîndu-i ºi
testamentul pentru a pune mîna pe averea ei. A-l da
pe mîna justiþiei i se pare lui Ruscanu o cauzã pentru
care meritã sã se batã.
Numai cã realitatea e ceva mai complicatã.
Cinicul Sineºti, cu argumentaþia lui debordantã,
posedã ºi el o scrisoare în care tatãl acuzatorului sãu,
al lui Gelu Ruscanu, mãrturiseºte cã, ambalat în
jocuri de noroc ºi îndrãgostit de o femeie de moravuri
uºoare, a delapidat o sumã de bani. Revelaþia, teri-
bilã, clatinã echilibrul lui Ruscanu. Intervine ºi
rugãmintea Mariei Sineºti de a nu da publicitãþii
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
scrisoarea, gest care ar compromite-o, iar asta s-ar
rãsfrînge ºi asupra copiilor ei. Dar, mai ales, tovarãºii
din partid exercitã o presiune asuprã-i, ca sã renunþe
la campania pe care a declanºat-o. De o abilitate dia-
bolicã, Sineºti propune eliberarea muncitorului
Boruga, preþios pentru miºcarea socialistã, în schim-
bul distrugerii scrisorii care îl incrimineazã. Încã o
loviturã pentru individualistul care s-a luat la trîntã cu
absolutul. I se comunicã, net, cã partidul pune infinit
mai mult preþ pe „mîntuirea cauzei obºteºti“
(„mãreþia cauzei“) decît pe debarcarea unui ministru,
oricît de vinovat.
Pentru Ruscanu e începutul prãbuºirii. Fascinat de
logica purã, cu recile ei „nãluciri“, dilemele îi sînt
insuportabile. Dacã nu poate înþelege ºi ierta greºeala
Mariei de altcîndva, „clipele de rãtãcire“, pe care ea
le regretã (replica lui: „iubirea nu admite greºealã“),
trebuie sã se supunã deciziei tovarãºilor. Va renunþa
la publicarea scrisorii, ceea ce îl proiecteazã într-un
faliment fãrã ieºire. Neadmiþînd cã salvarea pentru el
ar putea fi în „salvarea laolaltã“ (cum îl învaþã, în
spirit comunist, Praida), Ruscanu îºi trãieºte acut
drama („Cîtã luciditate, atîta existenþã ºi deci atîta
dramã“). κi recapituleazã viaþa ºi îºi dã seama cã
viaþa lui n-a fost a unui incoruptibil (a minþit, a rîvnit
la femeia altuia º.a.m.d.). Nimic, pe lumea asta, nu-i
cum trebuie sã fie. Realitatea a rupt „cãmaºa de forþã
a ideilor lui“. Ca sã rãmînã consecvent cu principiile
în care crede, Gelu Ruscanu se sinucide.
Un exaltat, mistuit de ambiþie, jurînd pe „iubirea
absolutã“, este Andrei Pietraru, din Suflete tari (pre-
miera, în 1922). A renunþat cu uºurinþã la cariera uni-
versitarã dupã ce, în casa boierului Matei Boiu-
Dorcani, o vede pe „jupîniþa“ Ioana, fata bãtrînului,
fiinþã de o mîndrie aristocraticã, rece ºi distantã.
Îndrãgostit peste poate, Andrei alege sã rãmînã aici
secretar-bibliotecar, sã se rateze deci, profesional,
iluzionîndu-se cã într-o bunã zi Ioana Boiu va
descoperi însuºirile lui sufleteºti: „un prinþ adevãrat
al sacrificiului ºi devotamentului“.
Ca ºi alþi eroi camilpetrescieni, Andrei Pietraru e
cu totul lipsit de simþul realitãþii. El viseazã, iar fata
desconsiderã visãtorii, e sfios, ºi domniºoara Boiu îºi
doreºte un bãrbat cum erau haiducii pe vremuri. Un
prieten, Culai, încearcã sã-l zgîlþîie din reveriile lui
 15
primejdioase, ceea ce nu face decît sã-l îndîrjeascã
pe, altminteri ºovãielnicul, Andrei. Om al extremelor
(alternativa lui esenþialã este: tot sau nimic), el îºi
proiecteazã forþele sufleteºti într-un sentiment abso-
lut al iubirii („O iubire care nu este eternã, nu este
nimic“). Aºa simte el, deºi realistul Culai cautã sã-l
aducã cu picioarele pe pãmînt. „Robul din tine
viseazã“, acuzînd, cu alte cuvinte, la Andrei o tend-
inþã de parvenire. Fiu de þãran, Andrei Pietraru ar
rîvni, potrivit acestui raþionament, sã pãtrundã într-o
familie cu blazon.
Oricum ar fi, tînãrului voinþa nu-i lipseºte ºi,
înfrîngîndu-ºi complexele de inferioritate, o
cucereºte, într-o memorabilã scenã, pe Ioana, în urma
unui crîncen pariu cu
sine însuºi, un jurãmînt
de viaþã sau de moarte a
la Julien Sorel: „Dacã
astã searã, pînã la ora
douãsprezece, nu îi voi fi
sãrutat mîna, la ea în iatac...
înþelegi tu? Astã-searã la ora
douãsprezece... îmi sfãrîm
tîmpla cu revolverul...“
Biruitã de
îndrãzneala lui, de pasi-
unea aprinsã ce rãzbate
din vorbele lui înfrigu-
rate, Ioana, dupã niºte
schime de dispreþ, îi
devine amantã. Dupã cîteva nopþi fierbinþi,
dezmeticindu-se, îl obligã pe „lunaticul“ Andrei sã o
cearã de nevastã la tatãl ei, Matei Boiu-Dorcani.
Inhibat, încolþit de un simþãmînt de jenã, Andrei se
decide, declanºînd furia îngrozitoare a bãtrînului,
care îl acuzã cã ar fi un impostor, un „vînãtor de
zestre“. Tînãrul depãºeºte momentul, însã destinul îi
joacã un renghi. Sãrutînd-o nevinovat pe Elena, dupã
ce aflã, înduioºat, cã ea îl iubea de mult în tainã, e
surprins de Ioana, care are o crizã de furie îngrozi-
toare. În ochii ei, Andrei s-a demascat: a rãmas „un
suflet de slugã“. În zadar se dã el de ceasul morþii ca
sã-i explice, se alege cu vorbele biciuitoare ale
jupîniþei. În culmea disperãrii, ºi ca sã-i dovedeascã
printr-un gest suprem cã e un om de onoare, un
„suflet tare“, se împuºcã. Probabil va supravieþui,
dar, oricum, proiectul sãu de existenþã care viza
„totul“, s-a ales cu un „nimic“ încãrcat de toatã rela-
tivitatea de zi cu zi.
Intitulatã de Camil Petrescu „comedie“, piesa
Mioara (1929) este de fapt o melodramã, axatã pe
tema iubirii. La premierã (1926) a suferit o cãdere,
 16
ceea ce l-a iritat pe dramaturg, care a încercat, printr-
o serie de articole, sã-ºi apere creaþia; a scris, în stilul
lui impulsiv ºi sarcastic, un Fals tratat pentru uzul
autorilor dramatici, tratat care, însã, evident, nu a
avut cum sã aducã un plus de valoare piesei.
Un pictor Radu Vãlimãreanu, îl provoacã la duel
pe un anume Gabrovski, rutinat în astfel de confrun-
tãri, fiindcã spadasinul, la o petrecere, ºi-a permis
oarecari intimitãþi cu logodnica lui, Mioara. Cu un
„aer de madonã“, „dulce“, „copilãroasã“, fata îl
iubeºte pe Radu ºi i-o declarã cu multe efuziuni.
Chiar ºi dupã ce acesta îºi pierde un ochi în duelul în
care s-a aventurat ºi ar vrea, dintr-un soi de cava-
lerism, sã se despartã de Mioara, ca sã n-o oblige sã
trãiascã cu un „schilod“,
ea - preþuindu-i
pasãmite sacrificiul -
stãruie sã-l ia de soþ.
Dar cãsãtoria nu e
deloc fericitã. În satul de
munte în care tinerii
cãsãtoriþi s-au retras,
Mioara se plictiseºte de
moarte. Fiinþa seraficã
de la început a devenit
nervoasã ºi mai nimic
din frãmîntãrile lui Radu
nu ajunge la sufletul ei.
Ca o altã Nora, bovarica
doamnã Vãlimãreanu
tînjeºte dupã o libertate pe care cãsnicia nu i-o poate
da. Astfel, împinsã de un grup de prietene cam
vicioase din lumea bunã, alunecã treptat spre o viaþã
uºuratecã, în pragul promiscuitãþii. Ceea ce pe Radu,
cu sensibilitatea lui acutizatã de complexe, îl macinã.
Oricît de îndrãgostit (nu poate trãi fãrã „un surîs de
femeie“), împuns de gelozie, el îºi dã seama cã
Mioara nu-i deloc fiinþa unicã pe care ºi-o închipuia.
O mediocrã, cu aspiraþii mãrginite ºi un senzualism
ce o predispune la viciu. Mai mult, pãsîndu-i prea
puþin de zbuciumul lui Radu, pe care i se pare chiar
cã-l urãºte, vrea sã se despartã.
Criza ajunge la punctul maxim, cînd - printr-o
soluþie dramaturgicã artificioasã - intervine o întîm-
plare care îi impresioneazã pe amîndoi. Lina, servi-
toarea devotatã, moare sub ochii lor, nu înainte de a
le destãinui cã le dãruieºte prin testament toatã biata
ei agonisealã. Sub acest impact emoþional, cei doi
învrãjbiþi se hotãrãsc sã rãmînã împreunã. Cine ºtie
pentru cîtã vreme...
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
 Petru URSACHE
MULÞIMEA DE „ÞÃRI”
Î n perioada interbelicã satul românesc devenise
un mare centru de interes pentru specialiºtii din
þarã ºi din strãinãtate. Era cotat drept un adevãrat
muzeu natural cu rãdãcini multimilenare, cum ºi este,
ce conserva în forme proprii memoria umanitãþii, în
comportamente de viaþã ºi în principii morale
îndeosebi. Nimic nu trebuie sã ne mire: þara noastrã
se bucura de o imagine favorabilã printre naþiunile
civilizate ale Europei; ieºise întãritã din primul rãzboi
mondial, în baza dreptului internaþional al popoarelor
la autodeterminare; era membrã co-fondatoare a
Societãþii Naþiunilor alãturi de Franþa, iar glasul ei
rostit prin politicieni instruiþi ºi de bunã credinþã se
fãcea ascultat la întrunirile de nivel înalt; dispunea de
o clasã elevatã de intelectuali, iar ºcoala funcþiona în
timp de pace ca „prima armatã a þãrii”, în scopul
pregãtirii unei generaþii de tineri; sãnãtoasã
sufleteºte, harnicã, generoasã ºi cultivatã; bogãþiile
naturale pãreau de domeniul fabulosului: „munþi” de
sare, zãcãminte, îndeosebi de uraniu, încã neinven-
tariate. România era cotatã drept „grînar al Europei”,
deþinea primul loc pe Continent în privinþa pãdurilor,
al doilea dupã Rusia în legãturã cu petrolul, ºi al
patrulea pe glob în rezervele de aur ºi de argint.
Turmele de vite ºi de oi se înºirau pe pãºuni ºi
izlazuri ca în colinde, adicã dînd impresia cã nu se
mai sfîrºesc.
Astãzi toate acestea sunt jefuite. Celebrul Diktat
de la Viena, lovitura de stat de la 23 august l944 ºi
cealaltã, din decembrie l989, au însemnat tot atîtea
pagini negre din istoria þãrii. Ca de fiecare datã, rãul
s-a rãsfrînt cu precãdere asupra satului. El ºi-a pier-
dut total identitatea în zilele noastre, forþa moralã ºi
materialã. Imaginea sa nu mai apare pe micile ecrane,
decît deformatã, sub presiunea calamitãþilor naturale
ºi sociale, parcã intenþionat inventate, ºi a rãutãþii
oamenilor. Hora nu se mai aude, doar manelele ºi alte
improvizaþii penibile, pe mãsura acestor „vremuri de
anarhie”. Cele ce urmeazã se referã la o realitate tre-
cutã.
O caracteristicã a spaþiului geografic locuit de
români este mulþimea de „þãri”, unitãþi teritoriale
bine cunoscute ºi intrate în conºtiinþa marelui public:
Þara Oltului, Þara Oaºului, Þara Maramureºului,
Þara Bârsei, Þara Haþegului, Þara Loviºtei, Þara
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
Vrancei etc. „Þara” avea înþelesul ºi de „þinut”. Cu
alte cuvinte, Þinutul Tutovei, Þinutul Soroca, Þinutul
Bugeagului, Þinutul Brãilei. Repartizarea lor în
ansamblul românesc pare întîmplãtoare dacã privim
lucrurile superficial ºi de la distanþã. Greu de înþeles
de ce „Þãri” într-o Þarã mai mare, Moldova, sau
Muntenia, sau Transilvania; iar acestea cuprinse, la
rîndul lor, în alta ºi mai mare, ºi unitarã, România.
Elveþia se compune din „cantoane” iar Germania din
„landuri”. Iatã, se poate spune, obiceiul se poartã ºi la
alte case. Unde mai punem cã „þãrile” s-au bucurat de
anumite avantaje mai totdeauna. Cel mai cunoscut
exemplu vine din partea Vrancei, „þarã” vestitã pen-
tru libertãþile de care se bucura, pe vremuri, din
partea domniei. Acelaºi statut de relativã
„autonomie” îl împãrtãºeau Þara Oltului, Þara
Maramureºului, Þinutul Tigheciului, Þinutul
Orheiului. Astfel toatã întinderea vechii Dacii era
cuprinsã de „þãri” care, ca niºte nuclee, se arãtau în
mãsurã sã fortifice, sã dinamizeze ºi sã dea personal-
itate ansamblului. Etnogeneza ºi etnoistoria aduc
probe cã „þãrile” s-au unit datoritã unor condiþii natu-
rale de relief, forme geografice bogate în resurse de
apã ºi de hranã pentru dezvoltarea comunitãþilor
umane. Omul ºi natura s-au asociat într-o frãþeascã
înþelegere, de unde ºi ataºamentul puternic, pînã la
religiozitate, al sãteanului faþã de locurile natale, de
munte ºi de ºes, ori faþã de familie ºi de semeni; un
întreg orizont sentimental, colorat ºi viu, evocat cu
însufleþire în marea creaþie oralã a carpato-danubie-
nilor.
În acelaºi timp, împãrþirea pe „þãri” avea la bazã ºi
un scop administrativ. Faptul se lãmureºte privind cu
atenþie situaþia din Moldova, cum am spus, ea însãºi
o Þarã. Aici „þarã” mai înseamnã „þinut”, cu alte
cuvinte, un teritoriu privilegiat în scriptele domneºti.
Fiecare îºi avea rolul sãu în viaþa statului: Þinutul
Baia, Þinutul Suceava, Þinutul Neamþului, Þinutul
Bîrladului, Þinutul Hotinului. Împãrþirea Moldovei în
Þara de Sus ºi în Þara de Jos era înþeleasã de Dimitrie
Cantemir tot dupã criterii politice ºi administrative.
Domnitorul constata cã încã din vechi timpuri
Moldova cuprindea 23 de þinuturi „mai mici”, avîn-
du-ºi puterea diriguitã din tîrguri ºi din cetãþi. Dintre
acestea l2 erau repartizate în Moldova de Jos, inclu-
 17
siv þinuturile Lãpuºna, Orhei ºi Soroca. Alte 7 se
aflau în Moldova de Sus, numitã de locuitori Þara de
Sus. Aici se aflau þinuturile „mari”: Hotin, Dorohoi,
Hîrlãu, Cernãuþi, Suceava, Neamþul, Bacãul. Ordinea
este indicatã de autorul Descrierii Moldovei. Mai
exista „cea de-a treia parte de frunte a Moldovei:
Buceag, Akerman, Chilia ºi Ismail. Toate aceste þin-
uturi „sunt pline de moldoveni, care þin legea
creºtineascã ºi rabdã stãpînirea cea silnicã a turcilor
ºi a tãtarilor”. Este reconstruitã aici Moldova lui
ªtefan ºi, totodatã, Basarabia istoricã a voievozilor
munteni.
Unele þinuturi erau întãrite de
domnie. Aºa a luat fiinþã instituþia
numitã „curte domneascã”, la Iaºi, la
Cotnari ºi la Hîrlãu, încã înaintea
mutãrii „cetãþii de scaun” din Þara
de Sus în Þara de Jos. Alte þinuturi
erau dominate de cetãþi militare, ca
la Neamþ, Hotin, Soroca, Cetatea
Albã. Acolo, de regulã, slujeau cîte
doi pîrcãlabi pe timpul domniei lui
ªtefan cel Mare. La Roman ºi la
Vaslui existau comandamente de
instruire militarã unde ªtefan a pus
bazele armatei sale de rãzeºi ºi de
„viteji”. Ea era formatã majoritar din
þãrani liberi ºi a avut un rol determi-
nant în lungile campanii de apãrare.
De altfel, cea mai mare parte din
viaþa acestui domnitor s-a petrecut în
cantonament, alãturi de ostaºi, pe care i-a pregãtit
personal pentru luptã, ºi în scaunul de judecatã; nu în
aventuri uºoare, cum încearcã sã ne tot spunã istoricii
ºi moraliºtii de ocazie.
Þãrile ºi þinuturile ca nuclee explozive ale întreg-
ului denumit România sunt la origine reprezentãri ale
satului. Ele sunt de fapt uniuni de sate, mai precis,
obºtii. Avem de-a face, în fond, cu o realitate admin-
istrativ-economicã ºi politicã prin excelenþã ruralã,
nu orãºeneascã, de tip „pagus” sau „domus”, nu
„civitas”. La baza culturii de tip mitologic ºi
tradiþional stã pagus (domus, fossatum), semn dis-
tinctiv al aºezãrilor carpatice ºi estice. Civitas a
favorizat înainte de toate elementele civilizaþiei, ceea
ce caracterizeazã cu plenitudine viaþa apuseanã ºi
modernã. Evoluþia istoricã a satului, ca parte a întreg-
ului, este o temã în acord cu cercetãrile ºcolii socio-
logice de la Bucureºti. Aceasta vine cu precizarea:
satul este o unitate socio- culturalã determinatã de
cadre specifice, care îi asigurã funcþionalitatea ºi via-
bilitatea. El se afirmã ca o microstructurã în unitatea
 18
supremã, Þara. În interiorul satului, mai adaugã soci-
ologii români îndrumaþi de D. Gusti ºi Anton
Golopenþia, se aflã forme ºi structuri socio-umane
multiple, de la ceata de feciori la sfatul de bãtrîni, de
la grupurile de într-ajutorare în muncile agro-pãs-
toreºti, care „se fac ºi se desfac” dupã interese, la
ºezãtorile ºi furcãriile femeieºti; toate acestea
funcþionînd în armonie cu dorinþele generale ale
comunitãþii. Lucrurile sunt arhicunoscute. Le ream-
intesc pentru a nu se pierde nici o clipã din vedere
faptul cã viaþa satului nu a întîmpinat nici un moment
de destrãmare în vremurile trecute.
Chiar dacã au fost perioade de izbe-
liºte, despre care cronicarii nareazã
cu cutremurare, satele au izbutit sã
se refacã mai devreme sau mai tîrziu
datoritã structurilor îndãtinate, ace-
lea care readuceau la viaþã de fiecare
datã formele de bazã ale vieþii
rurale: satul, uniunea de obºte,
„þara”.
Istoricii vorbesc despre sate ºi tîr-
guri (R. Rosetti, C.C. Giurescu, D.
Tudor, Alexandru I. Gonþa), ºi
despre obºtii (V. Costãchel, P.P.
Panaitescu, C. Cihodaru); folcloriºtii
despre „þãri” ºi „þinuturi” (Ovid
Densusianu, Tache Papahagi, Ion
Diaconu, P.V. ªtefãnucã). Lor li se
adaugã sociologii (Anton
Golopenþia, Traian Herseni, Ernest
Bernea, H.H. Stahl), toþi ajungînd la opinii comune în
ceea ce priveºte persistenþa în timp a satului româ-
nesc, purtãtorul unei civilizaþii originale ºi puternice.
Primii, istoricii, îl plaseazã în cuprinsul mai larg al
uniunilor de obºtii, acestea avînd funcþii strategice
ferme, la dispoziþia unei ierarhii militare ºi juridice
formatã din juzi, cnezi (termeni pe cît de autohtoni pe
atît de autohtonizaþi) ºi urcînd pînã la domnitor.
Folcloriºtii pun în valoare tipurile de comportament
socio-uman ce ilustreazã viaþa materialã ºi spiritualã.
Realitatea istoricã îi confirmã ºi pe unii ºi pe alþii
situîndu-se într-o viziune comunã. Uniunile de obºte
luau satul ca celulã de bazã. Ele se organizau dupã
aceleaºi principii militare, administrative ºi judecã-
toreºti, pe toatã întinderea Moldovei, sau a
Munteniei, sau a Transilvaniei, exercitînd atracþii ºi
influenþe în zone limitrofe (confirmîndu-se obser-
vaþia exactã ºi dramaticã a lui N. Iorga: „România
este singura þarã din lume înconjuratã de proprii etni-
ci”),Valea Timocului, cu deschideri spre îndepãrtate
zãri balcanice, Cîmpia transnistrianã, Cîmpia Tisei.
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
La rîndul lor, „þãrile” de pe cursurile rîurilor (Valea
Argeºului, a Bistriþei, Cîmpia Brãilei) reprezintã de
asemenea reuniuni de sate ºi de obºtii. Ajungem ast-
fel de unde am pornit: „þãrile” ºi „þinuturile” sunt ace-
leaºi peste tot prin mod de structurare ºi fond de viaþã
socio-umanã, dar „diferite” prin aspectele „exte-
rioare”, ce þin de profilul geografic ºi de înzestrarea
materialã. Am putea vorbi de o posibilã ilustrare a
unitãþii în diversitate, principiu celebru pe timpuri, în
baza cãruia „cei vechi”, ºi nu prea, îºi reprezentau
existenþa.
„Þara” ºi „þinutul” sunt corelative cu „vatra”,
dupã cum adesea toþi aceºti trei termeni se regãsesc în
serii sinonimice, chiar dacã un element al ecuaþiei
pare mai abstract, „þara”, altul mai
palpabil ºi viu, „vatra”. Cãci
fiecare parte a „vetrei” (adicã
spaþiul de desfãºurare a tuturor
formelor specifice, fie individ-
uale, fie în grup) cunoaºte cate-
gorii specifice de ritualuri, de
forme de muncã ºi de petrecere,
zestre comunã a întregii comu-
nitãþi – „þãri”. Cu alte cuvinte,
obºtia a pus stãpînire pe „moºie”
(încã un termen ce aderã la seria
sinonimicã amintitã) nu numai
juridic, ci ºi spiritual, devenind
conºtientã de legitimitatea drep-
turilor sale. Abia din acest
moment putem afirma cã „vatra”
(locul de teritorializare, formare ºi
de existenþã istoricã a obºtiei),
satul (formaþiune demograficã ºi
socio-umanã complexã), obºtia
(organizaþie constituitã în baza
principiilor devãlmaºe decurgînd
din Legea Þãrii) devin faþete ale
uneia ºi aceleiaºi realitãþi istorice,
ºi anume un tip de aºezare umanã
proprie carpato-danubienilor.
Dacã mai adãugãm cã satul, constituit într-o vatrã
precis hotãrnicitã, creeazã dublete imaginare ale
diferitor aspecte existenþiale, pe care le transferã în
cosmos, ne dãm seama cã una dintre trãsãturile sale
spirituale era tocmai tendinþa de dimensionare ori de
prelungire Eros-Thanaticã a fiinþei. Omul plaseazã pe
bolta înstelatã, figurativ, Hora satului, Carul, Casa,
Calea. Nu este aceasta o prelungire în mit, o cosmi-
cizare, aºa cum se poate identifica în imaginarul
mioritic ºi cum se recunoaºte însuºi Lucian Blaga pe
sine în eseurile sale de filosofia culturii?
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
„Vatra” reprezintã ºi un simbol al tradiþiei, confir-
mînd parcã din nou ideea cã „veºnicia s-a nãscut la
sat”. În cazul în care s-ar cuveni sã evaluãm ponderea
elementului geto-dac ºi a celui latin intrate în
alchimia etnogenezei, din punctul de vedere al cul-
turii în general, aºa cum C.C. Giurescu o face pentru
istorie, am vedea în ce mãsurã se verificã o anume
ipotezã romanistã lansatã de V. Pârvan ºi preluatã de
elevii sãi pe terenul arheologiei: a) limba este o trans-
plantare a latinei comune, vorbitã neîntrerupt în spaþi-
ul carpato-dunãrean, ºi cãpãtînd caracteristici proprii
de idiom romano-oriental. Demonstraþia þine de stric-
ta competenþã a lingviºtilor de profesie; b) satul, casa,
portul, o serie de profesiuni, îndeosebi agricultura ºi
pãstoritul, sunt categorii etno-
grafice moºtenite direct de la
daci; c) obiceiurile au diverse
provenienþe, adesea controver-
sate: dacice, latine, asiatice, în
general indo-europene; d) con-
cepþia esteticã, aºa cum ne-o
transmite creaþia artisticã
întruchipatã în capodopere
(Mioriþa, Meºterul Manole,
Doina, Ceramica, Sculptura în
lemn, Arta alesãturilor etc.) tre-
buie înþeleasã ca o sintezã
româneascã. Astfel cã în dialogul
încordat dintre daci ºi romani
(astãzi vorbim cu prea multã
uºurãtate de aculturaþie), victoria
a fost cînd de partea unora, cînd
de partea altora. De fapt, termenul
„victorie” nu mi se pare propriu
decît pentru ceea ce s-a întîmplat
în sîngeroasa varã a anului 106. În
rest, vorbim despre elemente de
culturã transmise: limba, portul,
casa, satul. Acestea au fost inte-
grate în noul sistem de viaþã ºi au
suferit restructurãrile cerute de
vreme. Sinteza, de care se vorbeºte mereu, s-a pro-
dus, de fapt, într-un singur sector al vieþii spirituale,
ºi anume în domeniul esteticului. Oricum, unitatea
corpului etnic, aºa cum îl cunoaºtem, „de la Nistru
pîn’ la Tisa” a avut ca temelie în decursul existenþei
sale satul istoric; aceeaºi realitate stã ºi la temeiul
continuitãþii. Dar în legãturã cu aceastã ultimã prob-
lemã s-ar cuveni o discuþie specialã.
 19
 P O E S I S

Ioan MOLDOVAN

Nãscut în 21.III.1952, la Mureºenii de Cîmpie, jud. Cluj. Poet. ªcoala generalã ºi liceul în
Cluj, unde frecventeazã cenaclul liceului ºi cel al elevilor clujeni („Lucian Blaga”). Debut cu versuri
în revista „Zorile” a Liceului „Gh. Bariþiu” (1969), iar în 1970 în suplimentul „Preludiu” al ziarului
„Scînteia tineretului”. Facultatea de Filologie la Cluj-Napoca, unde este redactor, apoi secretar gen-
eral de redacþie la revista „Echinox”. Profesor de românã ºi latinã la Cavnic, Baia Sprie, unde înfi-
inþeazã cenaclul artistic „Prisma”, ºi Baia Mare, unde face parte din colectivul de redacþie al publi-
caþiei literare „Maramureº” ºi participã la ºedinþele cenaclului „Nord”. Din 1989, redactor, apoi
redactor-ºef al revistei „Familia” din Oradea. Între 1997 ºi 2000 – consilier-ºef la Inspectoratul pen-
tru Culturã al Judeþului Bihor, din 1997 lector la Universitatea din Oradea. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Deþinãtor a numeroase premii ºi distincþii.
Volume: Viaþa fãrã nume, Cluj-Napoca, 1980; Exerciþii de transparenþã, Bucureºti, 1983;
Insomnii lîngã munþi, Bucureºti, 1989; Arta rãbdãrii, Cluj-Napoca, 1993; Avantajele insomniei,
Timiºoara, 1997; Tratat de obosealã, Cluj-Napoca, 1999; O uitare de texte, Botoºani, 1999;
Interioarele nebune, Cluj-Napoca, 2002; Însemnãri primitive, Cluj-Napoca, Limes, 2005.

Somn
Sunt un biet artist local
Degeaba mã mai uit afarã-n gol Sau mai bine în local
deºi e primãvarã, deºi un piersic arde În juru-mi doar aproapele
c-o flamã rozã pîlpîind domol ªi aproapele
nimic nu mai zãresc din ce e scris în carte ªi aproapele

armura de erou o mucezeºte somnul Mã mai doare genunchiul

ar trebui s-o-mbrac ºi sã pornesc în lume Cu care
nebunul meu în van mai debiteazã glume Am îngenuncheat
crezîndu-mi-se domnul Cam deºucheat
În apele dulci de baltã
un trib îmbãtrînit în slujbe-mpãrãteºti ªi-n cele cu tors sãrat
face în juru-mi zid de dans bezmetic De mare
degeaba tot întreabã nebunu-mi „cine eºti?” De unde nu mai este întors
mã podideºte somnul

Mici piedici în calea poemului

Cantilenã
***
Aveam femei berechet aveam puþine o lunã de varã departe de cuvinte scrise
gînduri privitoare la ele neschimbare a vieþii – privitul pe geamul din
îmi duceam viaþa printre alcaline bucãtãrie spre acoperiºurile cartierului ºi
coºuri de nuiele vînzolirile porumbeilor de balcon

mereu ameþit de corul ºi pentru toþi pentru toate a trecut vara

copiilor de bloc din oraºul meschin
scãpasem cu totul de dorul ***
vreunui chin mica ceremonie a scrisului de duminicã
a ceea ce nu mai existã în viaþã
atît mai aveam: se xeroxez
lui Cristofor o scrisoare va sufla un vînticel
în rest doar diez ºi-mi va spulbera cenuºa
la portativul de sub picioare pe care am ºezut ºi am visat
ºi sarea pe care n-am apucat s-o ling
la ospeþe de neþinut minte
Iarna a venit mãzãriche vînt la þineri de minte ale unor ospeþe
cãrora li s-a izbit de perete uºa
Melancolii sub cuvînt ºi pe
Nu m-am fãcut mai sfînt ***
Nu mi-au crescut aripe binevoitor supus fãrã grabã

 20 Revista românã nr. 2 (44) / 2006

 peste frunzele cãzînd din ulmi Dacã-þi vine sã mori
poetul trece cãutînd fantome În singurãtate
spre facultatea de litere Du-te ºi mori în moarte
Ori întoarce-te
grãbit porneºte de-acasã Sã te mai joci puþin la ospãþ
de peste treizeci de ani aceeaºi grabã Sã-þi fîlfîie-n cap frunza de paltin
uitînd visele Ori foaia de cort de nuntã
Sã þi se-ncurce printre picioare
cu grijile ºi de o vreme cu agenda Cîinii de la þarã
sã mã iau sã mã duc Sã te ia de braþ o muiere uriaºã
sub frunze de nuc Sã te duci la culcare
la poale de deal Pe un pat cu cergã vãrgatã în alb ºi negru
lîngã izvor Sã-þi mai toarne pe gît vin roºu ºi gãlbui
ªi-ntre buze adormite sînul albãstrui
sã numãr morþii ºi sã-i las acolo ªi-n tot degetul mijlociu
ºi sã nu mã mîntuiesc oare în veci Inelul fierbinte ºi viu
Cu sclipociri de rãºini
ªi cu fãr’de ruºini.
Miercuri de iunie
Cantilenã
Moartea-i o piatrã de rîu pe care n-am apucat s-o
visez. Nu ºtiu de ce – fãrã frîu – am pomenit-o Lumina-i pe gãtate – se-apropie de iarnã
acum cînd n-am nici tãria, nici slãbiciunea tot ce dezvãluie rãmîne dezvelit
vreunui crez. Dar ce-a mai rãmas acuma sã se cearnã
„Fã s-aud dimineaþa mila Ta” e mainimicul de care-am mai vorbit
cã nu fac nimic. Întorc capul
ºi vãd cum sîngele Tãu se varsã în mine Mã chemi sã vin – ºi-ndatã voi veni
iar piatra nemaivisatã înalþã himeric un spic. atît de leneºã îmi e silinþa
cã nu mai am nimic din fiinþa
care-a mai fost ºi care va mai fi
Nunþile de-odinioarã
Invenþia? nimic. Construcþia? un pic
Dacã-þi vine sã te culci Cuvinte vii? Nici mãcar unul
Sã nu te duci Sunt doar un pai uscat de spic
Stai ºi crapã – pînã-n zori pe care l-a cãlcat cu ghearele pãunul.

Opinii critice: riguros, semnul unui sacrificiu. (...) Între

„Tocmai aceastã notare a stãrii de
fapt ºi echivalarea ei cu mainimicul indi-
vidualizeazã «noul sezon elegiac» al
poeziei lui Ioan Moldovan: insignifiantul,
precarul, derizoriul devin dominante pen-
tru prima oarã în scrisul poetului, expresie
a radicalizãrii viziunii sale, a refuzului
iluzionãrii. Este, în fond, ºi o profundã
crozã a «livrescului», refugiul cultural
pare a nu mai putea salva nimic”. Ioan
Moldovan este „poet al meditaþiei grave ºi
al emoþiei supravegheate de intelect, la
care confruntarea dintre scris ºi trãit
deþine o poezie centralã”
Ion Pop
„Arsã ºi cãlcatã-n picioare, prefãcutã-
n cenuºã pe «cîmpul cu fluierãturi deza-
mãgite», servitã cu aplomb la «praznicul
infernal», poezia regenereazã, creºte ca o
iarbã pe un teren ce pãrea pentru totdeau-
na sterp. (...) Senzaþia declinului apare
învinsã de cea a plinului expresiv”.
Gheorghe Grigurcu
„De sub aceste texte lehãmisite ºi la
capãtul acestei biografii angajate în
metafora decrepitudinii apare, aproape
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
vechile sale exerciþii de transparenþã ºi
actualul tratat de agonie, chiar dacã sub-
stanþa vitalã e declinantã, asociindu-ºi în
aceastã pantã, ca agent agravant, ºi maliþia
scripturalã, existã o linie de perseverenþã
care promoveazã idealitatea lumii în con-
trast suav cu delabrarea ei”.
Al. Cistelecan
„Fiind un virtuoz al imaginii, I.M.
realizeazã o conjugare între planurile
notaþiei concentrate ºi austere asupra
lumii elementare ºi nivelurile reflexive
referitoare la creaþie. El aspirã sã cuprindã
în cuvînt o experienþã dublã, efort genera-
tor de melancolie... (...) Sub aparenþa sim-
plitãþii s eremarcã efectul contrastelor,
rupturile de sintaxã, modul insolit de a
exploata alegoria, ermetismul distilat,
forþa de concentrare a expresiei ºi con-
strucþia supravegheatã. (...) Deºi e un ele-
giac mizînd pe clar-obscur, poetul se
dovedeºte ºi un visãtor care creeazã
reverii fantaste în tipare expresioniste”.
Mariana Ionescu
„S-a putut remarca la Ioan Moldovan
coexistenþa elementului livresc cu notaþia
unor date ale realitãþii cotidiene, nespec-
taculoase, tratate, ambele, cu o anu-
mitã detaºare ironic-melancolicã. (...)
Experienþa Cãrþii nu face decît sã
sporeascã nostalgia contactului cu ele-
mentarul, înregistrat însã la modul rafinat-
caligrafic, atent la forme ºi uºor intimidat
de pericolele virtuale disimulate în expre-
sie. (...) Simplitatea þine mai mult de
refuzul retoricii ºi al emfazei, cãci alt-
minteri discursul e construit cu subtilitate,
în linia aceluiaºi joc dintre trãit ºi citit,
real ºi fantezie. (...) Poetul realizeazã un
remarcabil echilibru între nivelele viziunii
aflate în concurenþã – cel al senzaþiei
proaspete ºi cel scriptural, al experienþei
filtrate prin culturã. Primul sporeºte în
acuitate, al doilea îºi pãstreazã subtilitatea
asociativã, libertatea jocului fantezist-
ironic-elegiac chemat sã devalorizeze
orice tentaþie pateticã, convenþionalã”.
Irina Petraº
Ioan Moldovan este „un poet care
descoperã proza vieþii cu uimire ºi
prospeþime adolescentinã, uneori cu
depresivitatea adultului deziluzionat, dar
neîncetînd s-o iubeascã, cu fineþea unui
«mitteleuropean», a unui Umberto Saba
trãind la Oradea”.
Adrian Popescu
 21
 GEOGRAFIE LITERARÃ
SADOVEANU, CREANGÃ ªI BIHORUL
N e propunem sã aducem în atenþie, la acest
prilej, un pasaj de geografie literarã, care are
legãturã cu biografia lui Mihail Sadoveanu ºi cu dru-
mul operei lui Ion Creangã în conºtiinþa românilor,
dînd pilduitor exemplu pentru oglindirea prin liter-
aturã a vechii unitãþi culturale ºi de limbã a neamului
nostru. Reconstituirea acestui pasaj, neluat deocam-
datã în seamã de istoriografia literarã, este posibilã
prin confruntarea dintre proza memorialisticã sadove-
nianã ºi presa localã din Bihor1. Am pornit de la fap-
tul cã, în anul 1930, Sadoveanu publicã în „Viaþa
româneascã” intervenþia Pe o ediþie nouã a lui
Creangã2, în care pledeazã, prin intermediul person-
ajului literar Ilie Leu, pentru editarea lui Creangã fãrã
glosar, deoarece limba povestitorului fãrã egal de la
Humuleºti este cunoscutã ºi înþeleasã suficient de
bine de cãtre cititori. Punctul sãu de vedere nu este cu
totul singular. Iatã ce spune, de pildã, prefaþatorul la
Opere complete de Ion Creangã, volum tipãrit prin
[1925] la Bacãu – Tecuci: „În aceastã ediþie popularã
am lãsat la o parte tãlmãcirea cuvintelor mai
neobiºnuite, fãcutã destul de complet în ediþia din
Bucureºti (1906) ºi în ediþia din Cernãuþi (1924).
Interesul acestor tãlmãciri este mai mult filologic ºi
folkloric. Pentru citirea curentã explicãrile sunt mai
mult o piedicã” (op. cit., p. 4). Argumentele pe care le
aduce Sadoveanu aceleiaºi idei sunt sub forma unor
lungi serii de cuvinte ºi expresii bihorene, care se
regãsesc întocmai în scrierile lui Creangã, mãrturisind
prin personajul menþionat cã acele lexeme au fost
culese la faþa locului. Se putea deduce cã Sadoveanu
a cãlãtorit în satele ºi oraºele Bihorului, fapt nereþinut
de cei care i-au reconstituit biografia.
Am început a cãuta urmele ipoteticei cãlãtorii în
presa localã, mergînd an de an mai în urmã, pînã cînd
i-am gãsit ecourile jurnalistice. Astfel, am putut sta-
bili cã Mihail Sadoveanu a sosit la Oradea în
dimineaþa zilei de duminicã, 22 august 1926, cu
trenul, determinat de prieteni, în special de O. Goga,
pentru a candida ca senator de Bihor în alegerile
parþiale din data de 8 septembrie, ºi s-a întors la
Bucureºti în seara de 9 septembrie, adicã dupã
aproape trei sãptãmîni, în care a aprofundat Bihorul.
El însuºi va pomeni astfel, mai tîrziu, cãlãtoria: „Am
fost acolo pentru treburi nu tocmai importante, însã
 22
Constantin MÃLINAª
mai ales pentru plãcerea mea. Cãci, cum þi-am mai
spus, mie îmi place foarte mult sã umblu prin locuri
depãrtate”3.
Deºi nu a cãlãtorit niciodatã la întîmplare, avînd
sezon ºi locuri preferate, demonul plecãrii îl ocupa
totuºi fãrã drept de apel ºi scriitorul însuºi descrie ast-
fel clipa:
„E timpul drumurilor! Am mai aºteptat, crezînd
cã, poate, mã înºel. Însã nu mã înºelam. Cuvintele
acestea m-au înjunghiat brusc. M-am socotit pier-
dut”.
O naturã interioarã îl biruia ºi singura cale de
urmat era cãlãtoria, care la Sadoveanu este de un tip
special, amestecã visul ºi realul, bucuria ºi tristeþea,
idealul ºi tehnicul; toate acestea se interfereazã ºi sunt
gãzduite de fiinþa unicã a scriitorului, care pãºea pan-
dur, cu cizmele prin glod ºi mintea plinã de eresuri.
A fost un odihnit, ce-ºi cãuta steaua sufletului în
suliþa drumurilor, drumuri fãrã sfîrºit, începute sub
cãlcîie ºi sprijinite în Calea Lactee, a umblat peste tot
– dacã nu el, atunci opera –, încît nu ne-am mira sã ne
iasã înainte de sub o geanã de pãdure, încheindu-ºi
fiinþa domneascã din rãsufletul pãmîntului. De ce a
umblat atîta, el însuºi explicã de mai multe ori ºi în
mai multe feluri. Dintre toate, însã, explicaþia de faþã
mi se pare cea mai curatã, tocmai pentru cã este cea
mai organicã.
În revista „Familia”, M. G. Samarineanu saluta
astfel prezenþa scriitorului în Bihor: „Frumuseþile
naturei se îmbie pitoresc cu minunatele calitãþi ale
poporului bihorean. Nici una, nici alta, însã, nu au fost
puse în valoare. Ne lipsea maestrul. Acum e printre
noi”. Adicã: „de o sãptãmînã colindã acest colþ
pitoresc de þarã. De o sãptãmînã... ne studiazã”4. La
rîndul sãu, scriitorul Tabery Géza scria cã drumul lui
Sadoveanu la Oradea: „a fost strîns legat de soartã cu
o cauzã culturalã maghiarã”5. Era vorba de sprijinul
dat pentru a se aproba concesionarea clãdirii teatrului
unuia dintre cei nu mai puþini de cinci directori, pe
care diferite grupãri maghiare din Oradea îi prop-
uneau. În numãrul din 24 august, ziarul „Nagyvárad”
îl anunþa astfel cititorilor pe scriitorul român: „M.
Sadoveanu este un domn înalt ºi elegant, cel mai
reprezentativ scriitor al literaturii române. Nu este
politician, iar ca scriitor ºi-a dat examenul de gînditor
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
umanist. Este în primul rînd un scriitor popular ºi un
foarte bun cunoscãtor al sufletului românului”6.
În interviul ce urma, în ziarul de la Oradea gãsim
mãrturisiri programatice ale lui Sadoveanu, pentru
buna înþelegere ºi comunicare prin culturã, muncã ºi
loialitate între toþi locuitorii þãrii, de orice naþionali-
tate ar fi:
„– Îmi este foarte greu sã exprim concepþii
politice, întrucît nu am fost politician, am fost doar
om… În faþa celor care îmi cunosc opera, nu este
nevoie sã mai spun care este concepþia mea în privinþa
minoritãþilor naþionale. Dar întrucît opera mea nu este
tradusã în limba maghiarã, subliniez cã nu este voie sã
cãdem în acea greºealã a fostei monarhii faþã de
minoritãþile naþionale din Transilvania. Fiecãrui
popor, Dumnezeu i-a dat dreptul la limbã ºi la culturã
ºi acest drept trebuie respectat, dacã toate acestea sunt
loiale statului în care trãiesc. Ca scriitor îi cunosc ºi
iubesc pe unguri. Cu un mare respect mã gîndesc la
Jókai Mór. – Noi aºa spunem, cã Dv. sunteþi consid-
erat ca un Jókai al românilor! – Ceea ce îmi face o
mare cinste. Din generaþia urmãtoare cunosc pe
Mikszáth, ale cãrui scrieri populare le-am citit… dar
cunosc ºi generaþia foarte tînãrã. În toate respect
strãlucirea gîndirii maghiare. Ca preºedinte al
ºahiºtilor din România… îi cunosc pe Réthy ºi
Maróczy, al cãror talent toatã lumea îl recunoaºte…
Sunt scriitor ºi ura de rasã nu poate fiinþa la un scri-
itor, cãruia omenia îi este mult mai presus”
(Traducerea Magda Iorga). Un interviu cu conþinut
similar a apãrut în „Nagyvaradi Napló”, unde
Sadoveanu este astfel salutat: „E cert cã sufletul
poporului nu este mai bine cunoscut de nimeni ºi
operele de acest fel l-au fãcut îmbrãþiºat de popor”. ªi
aici scriitorul þine sã precizeze: „Nu sunt politician, ci
sunt scriitor!”.
Din prima zi Sadoveanu a vizitat oraºul, iar dupã
amiazã a luat parte la un concurs de tenis. Începînd de
luni, a colindat judeþul, fiind, în 23 august, la Tinca ºi
Cefa, în 25 august la Marghita, apoi la Sãcuieni,
Aleºd, Vaºcãu, Beiuº ºi în satele din jur. Era condus
de fraþii Iosif, Lazãr ºi Ioan Iacob, de dr. Gheorghe
Popa, de senatorul Harºa ºi protopopul Horvath. În 30
august are o întîlnire la Clubul ziariºtilor, cu intelec-
tuali români ºi maghiari din Oradea, apoi e iar prin
judeþ, urcînd în cotloanele munþilor, sau coborînd în
pînza cîmpiei. Din datele ce le-am aflat în presa
localã, în 7 septembrie a stat la o serbare în Bãile
Felix, rãmînînd în Bihor încã 2, 3 zile. Mandatul de
senator al Bihorului, pe care l-a dobîndit detaºat, a
expirat în iunie 1927. Nu ºtiu, deocamdatã, dacã pînã
la acel timp a mai venit în Bihor.
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
Desigur, dincolo de datele strict biografice, care ne
dau însã satisfacþie, se pune problema ce efect au avut
cele trei sãptãmîni asupra scriitorului ºi operei.
Afirmãm cã, deºi nu a scris o carte despre Bihor, cum
a scris, sã zicem, despre Dobrogea, sau despre alte
locuri preferate din Transilvania ºi Moldova, real-
itãþile bihorene l-au urmãrit ºi problematizat peste ani.
În primul rînd e simptomatic cã nu a scris imediat, ci
dupã cîþiva ani, în care a ales esenþialul de întîmplã-
tor, limpezindu-ºi cugetul dupã delicata ºtafetã
încredinþatã de O. Goga. În al doilea rînd, a scris
printr-un alter-ego, personajul Ilie Leu, din memori-
alul Pe o ediþie nouã a lui Creangã (în „Viaþa
româneascã” din 1930). Acest Ilie Leu a avut „mai
multe prilejuri” sã constate cã Oradea „are o înfãþiºare
cochetã ºi curatã ºi-ºi oglindeºte clãdirile ºi monu-
mentele în apa limpede a Criºului Repede”, care „nu-
i profanat nici de fabrici, nici de guri de canale… ºi
unii orãdeni aruncã de pe fereastrã undiþa în unda lui.
Ici e restaurantul ºi cãfana, iar jos îs pãstrãvii”. Dupã
ce înºirã pe unde a fost (Uileacu de Beiuº, Vaºcãu,
Tinca, Beliu, Cihei, Rontãu, Bratca, Roºia, Cheresig),
conu Ilie Leu se dezvãluie „izbit de asemãnarea por-
tului ºi a locuinþelor cu portul ºi aºezãrile muntenilor
de la noi, din þinutul Neamþului”. Apoi zice: „am
ºezut la sfat cu domnul Vasile Sala, învãþãtor, cu
domnul senator Harºa, cu domnul protopop Horvat,
cu vrednicii fraþi din neamul Iacob ºi cu alþii ºi îndatã
am bãgat de seamã cã asemãnãrile merg ceva mai
departe”. Anume, sunt asemãnãri de mod de viaþã ºi
mentalitate: „În sat la Roºia am dat peste un bãtrîn de
108 ani, care stãtea încã dîrz pe prispã, în toatã firea
ºi în toate minþile - Mai este, zice, unul din vremea
mea, care-i cu trei ani mai mic decît mine. Aºa, noi n-
am fost decît de douã ori la Beiuº, în tîrg; o datã la
1848 pe vremea lui Kosuth ºi încã o datã acu, de cînd
cu þara. Vorba asta – continuã Ilie Leu – mi-a adus
aminte de Neculai Cãliman din susul Bistriþei, de la
ªarul-Dornei, care o viaþã de om nu trãise decît cu
oile, cu cîinii ºi cu soþii în singurãtãþile de piatrã”.
Apoi exclamã: „dintrodatã acolo la marginea
cîmpiei ungureºti mi-au ieºit în cale neamuri. Ele nu
m-au cunoscut, dar eu le-am identificat îndatã în
inima mea”. Identificarea fundamentalã, cea mai neli-
niºtitoare ºi mai plinã de bucurie s-a fãcut prin logos:
„vocabular moldovenesc ca-n Bihor nu mi-a fost dat
sã aud în altã parte de þarã”. ªi Ilie Leu pomeneºte în
1930 de un carnet „care-mi stã pe masã” ºi în care „tot
timpul cît am mai stat pe acele meleaguri m-am
îndeletnicit sã-mi însemn vorbele speciale, cu care
urechea mea a fost din copilãrie obiºnuitã în Valea
Bistrei”.
 23
 Urmeazã o listã de vreo 200 de expresii ºi cuvinte se declarã de acord sã vinã pe 13 octombrie la consfã-
precum: cocostîrc, curechi, o leacã, pitã, jumere, tuirea scriitorilor români ºi maghiari de la Stîna de
rînzã, nãnaºi, ai (= ani), oloi, mîþã, moare (de Vale, care însã nu a mai avut loc.
curechi), abros, a boscorodi, omãt, brãcinar, ºiurã ºi Ceva mai tîrziu, prin 1936, va scrie elogios în
multe altele, din care se poate vedea cum a dus-o trei „Însemnãri ieºene” (nr. 3, din 1 februarie) despre
sãptãmîni Sadoveanu pe la noi ºi despre care spune: „Familia” ºi Samarineanu. Îl preþuieºte pe Octav
„Acuma îmi vine ºi mie a zîmbi. Cine poate fi ªuluþiu, dar e deranjat nu de subiectivismul criticii lit-
emoþionat de o asemenea înºirare stearpã de cuvinte? erare ce o face, „deoarece domnia sa e liber sã aibã
Ei bine, eu eram emoþionat, ca de niºte prieteni preferinþe”, ci de un calificativ nedrept dat Iaºilor, la
regãsiþi în locuri depãrtate”. Revine la oameni: care Sadoveanu precizeazã: „Se poate; Iaºi e un
„Cînd treceam prin sate, copiii rãsãreau la porþi, cu asemenea tîrg, cunosc ºi alte locuri… Altceva ne
pãr de cînepã ºi cu ochi vii, ne salutau gãlãgioºi. Erau leagã de ele: mamele noastre nu sunt nici bãtrîne, nici
în cele mai sumare haine albe, pãreau veniþi de din- urîte. Acest Iaºi e al nostru. Nu simþi cã e ºi al d-
coace. Dar nu, ei înfloreau acolo de mult, generaþii tale?”. Lecþia era la obiect ºi avea nobleþe!
dupã generaþii. Ochii lor ºi zîmbetul ºi toatã atitudinea În contextul anilor patruzeci se aflã în opera
deosebitã ºi cunoscutã o recunoºteam ºi la pãrinþii lor. sadovenianã o reflectare intensã ºi nouã a realitãþilor
Sunt cei mai sãraci ºi mai nãcãjiþi oameni dintre toate transilvãnene, scriitorul îndatorîndu-se sã exprime cu
neamurile care convieþuiesc aici, dar s-au þinut cu mijloacele sale un rãspuns celor care incitau
îndãrãtnicie”. Concluzia lui este cã o nouã ediþie neînþelegerile dintre naþiuni. Încã în 1941, I. Pervain,
Creangã se poate trimite în Bihor fãrã glosar de în studiul Oameni ºi locuri din Ardeal în opera lui M.
cuvinte, deoarece este înþeleasã. Ideea l-a urmãrit atît Sadoveanu, apãrut în revista „Transilvania”, nr. 7 din
de mult pe marele scriitor, încît în 1952 revine într-un 24 septembrie, sesiza „prezentarea realã a complexu-
articol publicat în revista „Cum vorbim”, dezvãluind lui social din Transilvania” ºi analiza cum scriitorul
din nou liste de cuvinte comune bihorenilor ºi vede problema româno-maghiarã în povestirea
moldovenilor. Vechime, în care nareazã viaþa lui Kiss Ghergheli, fost
Desigur, rãmîne în seama lingviºtilor sã explice Gheorghe Micu, acuma soþ de vînãtoare în pãdurile
asemãnãrile, rãmîne în datoria editorilor mãsura în din secuime. La aceasta adãugãm povestirea
care sã þinã seamã de ele, pentru ediþiile care mai Modoras, tot din 1940, în care Sadoveanu dã pilda
sperãm sã aparã fãrã glosar la opera lui Creangã. Am animalelor sãlbatice, îmblînzite prin prietenie, de
restituit acest episod bihorean de geografie filologicã, cãtre pãrintele Isidor, ºi aduse sã coexiste în aceeaºi
datoritã razei de adîncã semnificaþie cu care curte din secuime. Naratorul, dupã ce ascultã limba
lumineazã unitatea veche ºi nouã a tuturor românilor. strãinã a lui Miklos-baci, ºi înþelege doar din gesturi
Un alt capitol al legãturilor cu Bihorul l-a mijlocit ºi exclamaþii cum acesta s-a luptat cu o ursoaicã
revista „Familia”, cînd în 1934-1935, prin feroce, coincide într-o idee programaticã, asupra
Samarineanu, poartã cunoscuta anchetã privind colab- cãreia planau amintiri ºi din Bihor: „Totuºi, mã gîn-
orarea culturalã româno-maghiarã. Primul dintre scri- deam eu cu emoþiune, nu numai animalele pãrintelui
itorii români care rãspunde este Sadoveanu, în nr. 5- Isidor se pot înþelege, ci ºi oameni care vorbesc limbi
6/1935, p. 70, arãtînd cã dragostea, prietenia, loiali- deosebite”, cãci dacã nu s-ar strãdui sã se înþeleagã, ar
tatea ºi buna credinþã trebuie sã stea la temelia trebui ca: „noi oamenii sã ne ducem în pãdure ºi sãl-
colaborãrii: „Dacã o asemenea acþiune e serioasã ºi bãticiunile trebuie sã rãmîie în oraº”7.
sincerã, ea va putea fi durabilã ºi va putea deci consti-
tui rezistenþa împotriva politicienilor…”. Sadoveanu
NOTE:
1. Constantin Mãlinaº, Popasurile bihorene ale lui Sadoveanu, în „Familia”, Oradea, 16, nr. 10, oct. 1980, p. 10; Idem,
Sadoveanu despre ospitalitatea bihoreanã, în „Criºana”, Oradea, 20 dec. 1980, p. 2; Idem, Bihorismele scriitorului din Humuleºti, în
„Îndrumãtor pastoral, misionar ºi patriotic”, Oradea, Episcopia Ortodoxã Românã, an 6, 1989, p. 123-125.
2. Mihail Sadoveanu, Pe o ediþie nouã a lui Creangã, în volumul Mãrturisiri, Bucureºti, ESPLA, 1960, p. 162-168.
3. Idem.
4. M. San Marino, Mihail Sadoveanu, în „Familia”, Oradea, seria 2, an 1, nr. 6, aug. 1926, p. 14.
5. Tabery Geza, De la Mihail Sadoveanu la Parlagi Lajos, în „Familia”, seria 2, an 1, nr. 6, aug. 1926, p. 14.
6. Sadoveanu megkezdte a biharmegyei programbeszedeit, în „Nagyvarad”, nr. 189, 24 aug. 1926, p. 7. Articole despre prezenþa
ºi activitatea lui Sadoveanu în Bihor apar ºi în zilele urmãtoare, de asemenea în publicaþiile periodice ale vremii „Nagyvaradi Naplo”
ºi „Nagyvaradi frissujsag”.
7. Mihail Sadoveanu, op. cit., p. 164.

 24 Revista românã nr. 2 (44) / 2006

 A T I T U D I N I
LA GRAMMAIRE
EST UN CHANSON DOUCE
A m împrumutat titlul lui Erik Orsena (premiul
Goncourt, 1988) pentru cîteva constatãri privind
stadiul românei ce-o vorbim. Cine s-ar fi gîndit cã, dupã
încremenirea în limba de lemn, cu lunga-i etapã scorniciza-
tã, vom asista la altã avarie lingvisticã? ªi asta sub presiunea
celor trei „subdialecte”, dacã n-or fi cu mult mai multe, pe
care le-am numit tocºoista, politicheza ºi SMS-izata. O
mostrã, culeasã de pe unul dintre posturile de televiziune:
„Ne vd p.l. trei shi juma”; „sa facut gata”. Iar fetele dichisite
au ºi site, cum ironizeazã G. Pruteanu romângleza plinã de
cuvinte prost stãpînite.
Jargonul submediocrilor (mulþumesc, Octavian
Paler!), al semianalfabeþilor inundã canalele TV, care s-ar
cuveni sã-ºi asume ºi rolul de catedre ale limbii române.
Dimpotrivã, se ridiculizeazã vorbirea ºcolitã, declarîndu-
se anacronicã exprimarea cumsecade, ca la carte. Un real-
izator de emisiune, cu limba scoasã dupã audienþã, a teo-
retizat chiar, în prezenþa regretatei lingviste Mioara
Avram, cã ratingul ar fi crescut tocmai din greºelile de
limbã. Cã publicul s-ar exprima în defavorul ºoarecilor de
dicþionare, care vorbesc „ca dupe carte”. „Oameni sîntem”,
ofteazã Naºu, luînd apãrarea popularului cuplu
Columbeanu-Gabor, mereu în dificultate de comunicare.
„ªi noi acasã scãpãm dezacorduri”. No comment.
Dar ce zic Oreste ori Radu Moraru, cînd ministeriabilii
noºtri se laudã frecvent cu chiulul de la ºcoalã? Cînd decon-
structorul de curriculã veche ne-a bombardat cu o miclezã
bucºitã de cacofonii ºi de dezacorduri, la Robert Turcescu în
emisiune? „Masteratul ºi doctoratul e o problemã”; „este cã
cred”; „cã competiþia” etc. Iar „jurnalul intelectual” (ce-o fi
oare?; memorialisticã la patru mîini, roman?) intitulat
R’Estul ºi Vestul în (ne)cunoaºterea cãrþii lui Roger Scruton,
Vestul ºi Restul, urmeazã trendu’, la concurenþã cu miºtocã-
nia canonizatã de manualul de literaturã românã, reco-
mandînd, psihoterapeutic pesemne, „gagica aia bunã”.
Nici grãmãticii nu par prea îngrijoraþi de generalizarea
limbajului grosier (strada nu-i stradã, ci peluzã B, scandal-
izînd firile mai introvertite), pe de o parte, de româna stri-
catã de împrumuturi neglijent folosite, care nu respectã nici
forma corectã, nici înþelesul xenismelor. Ba chiar laudã
bogãþia de neologisme, valorificate pe plan superior, cum s-
ar zice în limba de lemn, idiomul îmbunãtãþit postsocialist.
Par a nu vedea cã limba românã aratã ca þãrãncile îmbrãcate
sub bunde în tricouri achiziþionate de la second-hand, pline
de inscripþii deºucheate, al cãror înþeles rãmîne complet
strãin celor care le poartã.
 26
Magda URSACHE
„Lãsaþi cuvintele sã vinã la mine”.
George Pruteanu
Fãrã hainã româneascã, toacã Pruteanu nu ca popa, ci de
mai multe ori, pentru toþi surzii, aceste cuvinte nu sînt neol-
ogisme, ci xenisme; xenismele nu devin româneºti, neolo-
gismele da. Neologismele fiind, cf. DEX, cuvinte noi,
împrumutate recent din altã limbã sau create (sublinierea
mea) prin mijloace proprii limbii respective. Pamfletat ca
August Treboniu Laurian redivivus, penalizat ca neaoºist,
strigînd gohome anglo-americanismelor, Pruteanu nu pri-
dideºte sã amendeze poluarea produsã de pronunþiile anapo-
da.
Chiriþoaia a finit cu bonjurismul, pentru hello. S-a
englezit, neneaca. Linkuieºte tãtã noaptea, ieri a fornardat,
mîine îºi face lifting ca sã placã treinerului din boardul pri-
mariului. Altã isprãvniceasã scrie negru pe alb: „apetitul de
retrapare a trendului din afarã e modest”. „S’tem happy!”, se
aude în emisiunile de entertainment, de toate pentru tonþi.
Am spus-o ºi la momentul respectiv: o lege pentru pro-
tejarea limbii culte era ºi în România mai mult decît nece-
sarã, codul lingvistic nefiind acceptat ºi recunoscut de toþi
cu rigurozitate. Franþa a votat demult o Lege a limbii
franceze, Polonia a propus-o în 1993 ºi a aprobat-o în 1999,
pentru depoluarea polonei literare. La noi, proiectul
Pruteanu (promulgat cu chiu ºi vai în 2004) a împãrþit þara
în douã partide opozante (mã întreb cum o fi votat, dacã o fi
votat, Mona Muscã, cercetãtor ºtiinþific între ’82 ºi ’96 la
Institutul de Lingvisticã „Iorgu Iordan” al Academiei
Române). Reforma ortograficã a provocat alt rãzbel. Unii nu
vor douã litere pentru acelaºi fonem. Alþii acuzã decizia
politicã impusã de academicieni comuniºti. Î-ul din i e stal-
inist, vine replica, introdus în anii cînd ºi România se scria
cu î din i. Consecinþa? Nu avem numai douã þãri româneºti,
ci ºi douã ortografii... contradictorii. Ca sã nu-i mai pome-
nesc pe adepþii lui â care scriu ºi sunt cu â: sânt.
Dar cînd n-a fost lingvistica politizatã la noi? Dubovnîi
iazîk am schimbat-o cu limba de trandafir, apoi de ter-
mopan. Odatã cu „demantelarea structurilor comuniste” (ºi
bine le-a fãcut!), fostul premier Roman a implementat o
serie de vocabule. La vremuri noi, cuvinte noi ca
escaladeazã, antameazã, se observã pentru se respectã, plus
acquis comunitar.
Limbajul e relativ ca ºi istoria. Avînt, marº, rod (al
cîmpiei), dîrzenie (de secretar PCR) au ieºit din coloanele
gazetelor, de vreme ce dezideratele programelor ºi
plenarelor (culesul recoltei, lupta pentru pace, sporirea
natalitãþii) nu mai sînt de actualitate. În interviuri încheiate
cu „Dumnezeu sã vã ajute” ºi cu „Dea Domnul!”, reporterii
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
comunistichii au în faþã nu orizonturile roºii, ci verdele pri-
vate propriety. Cuvîntul hîd, pus deunãzi lîngã capitalism,
ºi-a rostuit alt semnificat. Macara, malaxor, turbinã, con-
ductã, furnal au ieºit din poezie, de cînd nu se mai cautã
rime-n Nicolae ºi nimic nu se mai construieºte pe ºantierele
socialismului fost biruitor. Am trecut de la limba de beton a
tovilor propagandiºti la diaconeasca veche, la ciorbea lentã,
la emilesca anacolutã, la becalia dezacordatã, la vanghelia
(dez)conjugatã. Cineva din stafful ieºean de control
sesizeazã nu nereguli, ci... neregularitãþi. O parlamentarã
excesiv de cacofonicã pornind de la nume, Anca
Constantinescu, face o bizarã legãturã între lustraþie ºi inun-
daþie: „cã comunitatea ar scãpa (ºi) de inundaþii dacã s-ar
aplica legea lustraþiei”, depãºindu-l în agramatisme ºi pe
Becali (cãruia nu i-ar ajunge 1 kg de Antigrafin pe zi, reþeta
Pruteanu): „Funcþiile alese numite are îndatorirea”, se
esprimã pedista în urechile lãrgite ale fostei ministrese
pedeseriste de la Educaþie ºi Cercetare: „Sã nu exagerãm!”.
Mass media încurajeazã incultura: cine nu ºtie cîºtigã!
Dupã Busu(ioc), nu Franz Schubert a compus Simfonia
neterminatã, ci Haendel. Un moderator e adînc nedumerit
de sintagma Les belles étrangeres. Cã de ce „frumoase”,
cînd trimiºii noºtri speciali în Hexagon sînt preponderent
bãrbaþi? Habar n-avea bietul om cã frumoasele strãine sînt
traducerile, nu scriitoresele. Dar pregãtirea profesionalã nu-
i condiþie esenþialã pentru teleaºti. Haina îl face pe om, pe
talk-show-man – bretelele, frizura, pãlãria ºi bastonul, vesta
ºi ºosetele.
La noi în telenoapte, prezentatorii meteo n-au habar de
hartã, o ºtiristã e convinsã cã Dunãrea trece prin Polonia, iar
Sulfina de la Ape crede cã viitura a intrat pe la Buziaº-bãi.
În special contribuþia prezentatorilor de ºtiri este esenþialã
în involuþia limbii române contemporane. Nu mai folosesc
nici din greºealã forma corectã pentru plural feminin:
douãsprezece. Dupã ce o speakeriþã ne-a anunþat cã au murit
la inundaþia din nu ºtiu ce comunã „doiºpe vaci”, alþii au
numãrat „doisprezece judeþe”, „doisprezece ore”, „dois-
prezece mii”, „doisprezece maºini ieºite în decor”, adicã
accidentate. Mîndruþã a pus vîrf la cãpiþã dînd ºtire despre
„cele doisprezece mãicuþe de la Tanacu”. „Cei doi procente”,
inoveazã un speaker de la ºtirile N, care nu dã – vorba lui
Becali – „douã cepe digerate” pe exprimarea corectã.
Avem un capitalism de maidan, poezie ºi prozã de maid-
an. De ce n-am avea ºi exprimare de maidan? „Mucles!”,
strigã senatorul Mãdãlin Voicu într-o emisiune. Madam’
Tatu tutuieºte pe toatã lumea (incultura relaþionalã a comu-
nicãrii e tutuiala), în afarã de Ileana Mãlãncioiu, care se
opune net acestui semn al relaþiei familiare cu femeia la cub.
O fãtucã e oripilatã dis-de-dimineaþã de pronumele de
politeþe matale („Al matale, Caragiale”), crezînd cã-i de
ruºine, de injurie, de lipsã de respect.
„Vã doresc Hristos a înviat!”, ni se ureazã în sîmbãta
Paºtílor, cu accent deplasat pe i. ªi, cã veni vorba de cele
sfinte, Alina Evanghelista (Mungiu-Pippidi) are ceva cu
„biserica care”, iar prinþul Duda cu „Soroca care”.
Rãspund ca la chestionarul lui Proust: Ce te enerveazã?
Acel OK, ca ºi cum n-am avea da, plus imbecilizantul „S-
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
aveþi o zi bunã!”, calchiat dupã Have a nice day! Retractez:
existã ceva mult mai enervant. ªi-ul care se strecoarã unde
n-are ce cãuta, chipurile din motive eufonice. Mihaela
Rãdulescu se bucurã de emisiuni de succes. Ea spune ca ºi
succes. În fapt, n-are nevoie de multe cuvinte ca sã spunã ce
are de spus: a se bucura, verb predilect ºi din suflet, de unde
mulþumeºte, toatã numai suflet ºi picioare; ca ºi Dana
Sãvuicã, al cãrei tic verbal e drãguþel, dar e invitatã ca agent
culturalizator, alãturi de Dan C. Mihãilescu, sã se pronunþe
despre cartea lui Paul Johnson, Intelectualii. Eu, ca ºi jur-
nalist, formuleazã un tip rîrîit ºi neras, la Miezul problemei.
Tot la Mãdãlin Ionescu, Mãdãlin Voicu vorbeºte de Nãstase
– ca ºi om politic percheziþionat, iar Guºã se pronunþã
despre sine: eu, ca ºi Guºã.
Le-aº atrage politicienilor noºtri atenþia cã... important
nu e trandafirul, ci cuvîntul. Scãpãciunea lui Ion Iliescu, acel
apelativ buclucaº, cu ecou din
spre congresul ºaiºpe PCR, tovarãºe (Nãstase), a produs
valul (ca sã nu-i spun tsunami) schimbãrii din aprilie 2005.
ªi la cuvîntul care dãrîmã cariere o sã revin.
Asumîndu-ºi condiþia de watchdog al limbii române, G.
Pruteanu se întoarce pe TVR 1, pus pe lucru. Taxeazã tot ce-
i de taxat, mereu în chestie. Deºi are grijã sã ne avertizeze:
„Nu emit dogme”, lecþii dã, cu siguranþã. Cere norme,
repere, mãsuri, înarmat mereu cu citatul potrivit. Pericolul e
cã, dupã Etiemble, „de la abandonul lingvistic la servitute”
nu-i decît un pas. Vorbim de corectitudine politicã, istoricã,
de memorie corectã. De ce n-am fi ºi lingvistic corecþi? De
ce n-am acorda lovituri de pedeapsã pentru stricã-vorbitorii
de limbã românã?
L-am vãzut pe George Pruteanu la Naºu, unde a dat
piept singur maneliºtilor (un meloman versus trei manelo-
mani). Arãta ca Ulise dupã masacrul peþitorilor: „Pãtat de
sînge ºi de praf ca leul/ Ce sfîºie un bou de la pãºune”. Am
urmãrit ºi bãtãlia (pierdutã) cu reprezentantele Primei TV,
care nu fãceau diferenþã între divertisment ºi culturã. Ce-i
drept, li s-a vãzut... nivelul intelectual. Ca ºi al partici-
panþilor la acel reality-show, Big Brother. Fãrã carte, calci în
ridicol. Pronunþi moþ-a-moþ, cînd þi se cere sã indici din ce
limbã provine mot-a-mot. În doar douã minute, cît urmãreºti
emisiuni cu vedeþi ºi vedete, cu vipi ºi vipe, nu se poate sã
nu cazi pe formulãri deficitare. Ca al zecelea inº, a colabo-
ra împreunã, primei chitãri a lu’ Elvis, excarcebat ºi cîte
altele. Sã nu constaþi, cu o sintagmã iliescã, „ampla deterio-
rare” a limbii române.
Mai cumpãtat, cu accente mai puþin dure, dar nu mai
puþin incisiv, profesorul de limbã corectã româneascã
Pruteanu are subiecte gîrlã. De la preþiozitãþi de limbaj (etno-
grafa Realitãþii TV foloseºte curent cuvîntul populaþional (la
ortografierea aºa-zicînd digitalã, fãrã diacritice); de la
accente greºite la vorbirea fals-neologicã. Pruteanu nu se ºi
nu ne flateazã: vorbim o variantã sãracã ºi urîtã a românei.
ªi-i grav faptul cã nu ne preocupã îndestul regresia ei majorã.
Ai dreptate, George: singura libertate cu care nu trebuie
sã fim de acord e aceea de-a te exprima oricum, oarecum,
aproximativ corect.
 27
 Iulian PRUTEANU-ISÃCESCU
NEVOIA MEA / ALTORA DE MODELE
A m citit pe nerãsuflate eseul Magdãi Ursache
(Nevoia de modele, în „Revista românã”, anul
XII, nr. 1 (43), martie, 2006, p. 44-45) ºi nu am înþe-
les de ce. Se porneºte de la o „caracteristicã a fracturii
’89: agresivitatea cu care s-a încercat anihilarea
modelelor, dar ºi a celor care se revendicau de la ele”
(subl. ns., I. P.-I.). Apoi, sunt vehiculate mai multe
NUME – Iorga, Blaga, Þuþea, Ionescu (Nae), Eliade,
Cioran, Noica, Cãlinescu (evident cã G.), Stãnescu,
Arghezi, Pârvan, Eminescu, Sîrbu, Sadoveanu, Barbu
(Ion), Ursachi, Coºbuc, Goga, Gyr, Militaru (Vasile),
Rebreanu ºi alþii –, care ar reprezenta „nevoia de mod-
ele”; pe de altã parte, mai mulþi negaþioniºti (Alina
Mungiu, Mihai ªora, Alexandru Laszlo, Paul Cornea,
Mariana Codruþ, Andrei Gheorghe, Mircea
Cãrtãrescu, Dan Chiºu etc.) sunt oferiþi drept exemplu
de anti-„nevoia de modele”…
La prima vedere eseul Magdãi Ursache are un
scop precis, clar, ºi anume tragerea unui semnal de
alarmã privitor la impasul (în care ne aflãm) „nevoii
de modele” datorat „mai tinerilor” relativizatori, ani-
hiliºti. Se impun douã delimitãri: 1. Delimitarea unui
grup (ce-i drept, restrîns), al celor care pot face
selecþia în „coºul” de modele ºi 2. Delimitarea altui
grup (mai larg), al celor care nu au cum face selecþia
(vina nu le aparþine, oricît ne-am supãra!), pe scurt, al
mult-blamatei „generaþii Harry Potter”.
Ce-ar însemna model pentru mine? Dacã ar fi sã-l
aleg, sã zicem… pe Ionescu (Nae) – model pentru ce,
pentru ce fel de-a fi, al meu? Nae Ionescu (se ºtie) nu
are o lucrare de cãpãtîi, au rãmas în urma sa doar tex-
tele stenografiate de studenþii sãi, între care cel mai
cunoscut este (probabil) Dumitru Neacºu… articolele
din presã, scrise pentru/despre un anumit public nu
mã încîntã cîtuºi de puþin… sau unele aspecte din
viaþa sa particularã (faptul cã pãstra (anume) un mis-
ter asupra doctoratului sãu, luat (sau nu?) în
Germania sau cã a trimis o celebrã telegramã (inter-
pretabilã) regelui Carol al II-lea, în ajunul anului
1939: Mãria Ta! Un vechi ºi statornic slujitor al
domniei, beneficiar, în douã rînduri, al dreptãþii
domneºti, ureazã prea plecat, Mãriei Tale, sã trãi-
ascã spre a vedea îngenuncheaþi pe toþi duºmanii
naþiei româneºti. Nae Ionescu, ca sã nu mai amintesc
de prefaþa (jenantã, de altfel) fãcutã, la cererea lui
 28
Sebastian, la romanul acestuia De douã mii de ani).
Nu, mulþumesc… Refuz, conºtient, sã-l folosesc,
într-un fel sau altul, drept model pe Ionescu (Nae)…
Sã-l aleg pe… Cãlinescu (G.)… care prin 1937, pe
cînd îºi pregãtea (cu scrupulozitate) dosarul de con-
curs pentru postul de conferenþiar la Iaºi ºi-a
„pregãtit” actul de naºtere, îndoindu-l exact pe rubri-
ca unde era înregistratã profesia mamei (deºi nu
acolo era locul firesc de pliere al actului), ºi l-a ars cu
multã îndemînare, tocmai în dreptul acelui cuvînt
umilitor (pentru Cãlinescu) profesia = menajerã,
þinînd apoi documentul ore întregi deasupra unui bec
pentru a-l „învechi” (Cf. Lucian Nastasã). Din nou…
nu, mulþumesc…
Personal, nu sunt un fan Ceao Darwin, dar am
avut ºansa sã vãd piesa Alinei Mungiu – interpretarea
tinerilor actori (orchestraþi de un talentat regizor
francez, Benoît Vitse) a contat mai puþin, cît piesa în
sine, iar scenele de nuduri ºi de sex oral (atît de mult
blamate de unii) întregesc (dupã pãrerea mea) imag-
inea unei lumi în care un anumit Pavel a pus la cale
(cunoscãtorii unui dram de istorie ar trebui sã ºtie)
ceea ce se numeºte astãzi religia creºtinã… Ce-ar fi
dacã am vedea în piesa Evangheliºtii doar purã ficþi-
une? Am lãsa loc de bunã ziua, nu?
Nevoia mea de modele se sustrage nevoii altora
de modele ºi ea rezultã din acumulãrile, mai mult sau
mai puþin decelate, din anii ce au trecut…
Mãrturisesc cã am ºi eu modele, ca ºi alþii, blamate pe
drept/nedrept (lucru greu de afirmat) ºi/sau adulate
voluntar sau doar din nevoia de modele.
Nevoia mea de modele ar cuprinde pe: Mateiu I.
Caragiale, Camil Petrescu, Mihail Sebastian, Marin
Sorescu, Gheorghe I. Brãtianu, Oscar Wilde, Arthur
Miller, F. Scott Fitzgerald, Edgar Allan Poe, Walt
Whitman, Ioan Petru Culianu, Octavian Paler, Ana
Blandiana, Corneliu Coposu, Martha Bibescu,
Marcel Proust, Carmen Sylva, Gabriela Melinescu,
Ezra Pound, C.S. Lewis, Edward Carpenter, Elena
Vãcãrescu, Nicolae Steinhardt, Elisabeta Rizea,
Ileana Mãlãncioiu, Gûnter Grass, Eugen Ionescu,
Salman Rushdie, Radu Pavel Gheo, Jose Saramago,
Jerome D. Salinger, J.K. Rowling ºi alþii ca ei… lista
ar putea continua, dar la ce bun? Ea reprezintã nevoia
mea de modele…
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
 ASTRA PENTRU ªCOALÃ

CERCETAREA ROMÂNEASCÃ
S-A ÎNTRUNIT LA IAªI

P este 250 de personalitãþi din domeniul cercetãrii,

din þarã ºi strãinãtate, au fost prezente la Iaºi cu
ocazia celei de-a 8-a Conferinþe Naþionale a Cercetãrii
România, pentru cercetare ºi dezvoltare este utilizat doar
0,4% din PIB, pe cînd media generala a UE este de 2%.
Excelenþa Sa a punctat: „este în interesul oricãrei economii
ªtiinþifice din Învãþãmîntul Superior – CNCSIS 8. naþionale sã facã investiþii în cercetare”, menþionînd cã
Organizatã de Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, prin România este în faþa unei mari provocãri, referindu-se mai
Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice din Învãþãmîntul ales la faptul cã cercetarea privatã nu este dezvoltatã deloc.
Superior ºi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, eveni- Ambasadrorul Germaniei a încheiat declarînd cã
mentul se va desfãºura la Iaºi în perioada 11-13 mai. „potenþialul de cercetare din România nu este nici pe
Manifestarea se va bucura de participarea ambasadorilor departe epuizat”.
Israelului, Germaniei ºi Franþei. Dupã discursurile invitaþilor au urmat intervenþii ale
Concomitent cu lucrãrile conferinþei, în Sala Paºilor celor din salã. Prof. Anton Anton de la Agenþia Naþionalã
Pierduþi s-a desfãºurat un Salon de Carte ªtiinþificã ºi de Cercetare ªtiinþificã a declarat cã „România va rãmîne la
Universitarã la care au participat peste 30 de edituri din graniþa Europei. Astãzi e în afarã, dar mîine va fi deja în
Bucureºti, Iaºi, Cluj, Galaþi, Timiºoara, Piteºti, Ploieºti etc. interior. Cercetarea ºtiinþificã româneascã este integratã în
Deschiderea manifestãrii a avut loc joi, 11 mai, la ora circuitul mondial, însã nu atît de mult pe cît am
18.00, cu un cuvînt de bun venit din partea rectorului dori”. Rectorul UAIC, Dumitru Oprea, a amintit de
Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza”, prof.univ.dr. Dumitru potenþialul ridicat pe care îl are România în domeniul
Oprea, ºi preºedintele Consiliului Naþional al Cercetãrii ºtiinþelor exacte.
ªtiinþifice în Învãþãmîntul Superior, prof.univ.ing. Ioan Sîmbãtã, 13 mai a.c., participanþii la conferinþã au dezbã-
Dumitrache. tut strategia naþionalã în domeniul Cercetãrii, Dezvoltãrii ºi
Sesiunile conferinþei au continuat vineri, cu începere de Inovãrii pentru perioada 2007-2013. Conferinþa s-a încheiat
la ora 9.00, fiind invitaþi sã ia cuvîntul, printre alþii, prof. cu adoptarea rezoluþiei CNCSIS 8.
Anton Anton – Preºedintele Autoritãþii Naþionale pentru Prin aceastã manifestare s-a urmãrit deschiderea/ dez-
Cercetare ªtiinþificã, prof. Ionel Haiduc – Preºedintele voltarea de noi direcþii de cercetare, identificarea de noi
Academiei Române, Gheorghe Nichita – Primarul proiecte de colaborare internaþionalã, promovarea rezul-
Municipiului Iaºi, Radu Prisecaru – Prefectul Judeþului Iaºi tatelor cercetãrilor ºtiinþifice româneºti, menþinerea contac-
ºi Lucian Flaiºer – Preºedintele Consiliului Judeþean Iaºi. tului ºi integrarea specialiºtilor români în activitãþile comu-
În cadrul evenimentului, a fost prezentat raportul CNCSIS nitãþii ºtiinþifice internaþionale, precum ºi creºterea capac-
ºi au fost înmînate Premiile CNCSIS 2006. itãþii de a oferi soluþii proprii.
Începînd cu ora 11.30, a avut loc
sesiunea plenarã cu titlul „Cooperare
internaþionalã ºi Cercetare ªtiinþi-
ficã”, la care au rostit alocuþiuni
Excelenþa Sa Rodica Radian-
Gordon, Ambasadorul Israelului,
Excelenþa Sa Wilfried Gruber,
Ambasadorul Germaniei, ºi Dr.
Jennifer Slimowitz, din cadrul
National Science Foundation, SUA.
„Potenþialul de cercetare din
România nu este nici pe departe
epuizat”.
Excelenþa Sa Wilfried Gruber,
Ambasadorul Gemaniei, a fãcut o
prezentare generalã a investiþiilor în
cercetare a þãrilor dezvoltate. Astfel,
în Germania se alocã pentru cercetare
2,4% din PIB, în SUA – 2,6%, în
Japonia: mai mult de 3%. În

 58 Revista românã nr. 2 (44) / 2006

FACULTATEA DE ECONOMIE ªI ADMINISTRAREA
AFACERILOR – ÎN COMPETIÞIE CU TIMPUL
Prof.univ.dr. Dinu A IRINEI,
IRINEI prodecan FEAA
1. Puþinã istorie pentru a da o mai mare libertate studenþilor în alegerea traseu-
lui de studii de specializare prin master academic sau profe-
Facultatea de Economie ºi Administrarea Afacerilor din sional.
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaºi este una din cele
mai dinamice facultãþi, din punct de vedere al programelor 2. Identitatea FEAA
educaþionale, al numãrului de studenþi, al perfecþionãrii
cadrelor didactice ºi al modernizãrii spaþiilor de învãþãmînt. În anul 2002, odatã cu aniversarea a 40 de ani de existenþã
Deºi facultatea apare în structura Universitãþii „Alexandru în cadrul Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza”, facultatea a
Ioan Cuza” în 1962, tradiþia învãþãmîntului economic la nivel realizat manualul de identitate vizualã, care constituie un
academic a început la Iaºi în 1843, odatã cu primul curs de cadru de referinþã pentru crearea ºi promovarea imaginii
economie politicã predat de Ion Ghica la Academia FEAA. Manualul de identitate asigura realizarea urmãtoarelor
Mihãileanã. Dupã 1860, la Facultatea de Drept din obiective:
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” s-au predat cursuri de Crearea ºi menþinerea unei identitãþi vizuale originale ºi
Economie Politicã, Doctrine Economice ºi Finanþe Publice. unitare;
Astfel, gîndirea ºi educaþia economicã au fost ilustrate la Iaºi Prezentarea facultãþii ca o organizaþie unitarã, dinamicã
de intelectuali reputaþi precum Ion Strat, Ion Ionescu de la ºi de înalt profesionalism;
Brad, A.D. Xenopol, Gh. Zane etc. Standardizarea prezentãrii grafice a facultãþii, sporind
Înfiinþarea, în 1962, a Facultãþii de ªtiinþe Economice sub astfel eficienþa ºi coerenþa imaginii proiectate;
auspiciile Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaºi a marcat Formarea unei autentice culturi organizaþionale în rîndul
începuturile consacrãrii „ºcolii ieºene de economie”. Pînã în personalului didactic ºi al studenþilor;
1990 au funcþionat în facultate urmãtoarele specializãri: Promovarea imaginii de marcã a FEAA în contextul larg
Economia Industriei, Construcþiilor ºi Transporturilor; Finanþe- al comunitãþii locale, al societãþii româneºti ºi al lumii.
Contabilitate; Economia Agriculturii; Contabilitate ºi Economie Elementele esenþiale care definesc identitatea facultãþii
Agrarã. Dupã 1990, programele educaþionale ºi structura fac- sînt sigla ºi culorile.
ultãþii au fost integral reformulate, bazîndu-se pe urmãtoarele
direcþii prioritare:
Recuperarea veritabilelor principii, evoluþii analitice ºi
scopuri normative ale ºtiinþelor economice ºi ale ºtiinþelor de
gestiune prin restructurarea planurilor de învãþãmînt.
Restructurarea activitãþii didactice ºi de cercetare ºtiinþi-
ficã, accentuîndu-se deopotrivã importanþa formãrii spiritului
critic, a gîndirii creative ºi a competenþelor profesionale ale stu-
denþilor ºi imperativul libertãþii academice, în alegerea ºi dez-
voltarea temelor de cercetare.
Ameliorarea calitativã ºi diversificarea ofertei edu-
caþionale, pentru a rãspunde exigenþelor reformei economice,
instituþionale ºi politice, pe de o parte, ºi dezideratelor instituirii
unei societãþi democratice ºi a unei economii de piaþã evoluate,
pe de altã parte.
Sincronizarea activitãþii de educaþie ºi de cercetare din fac-
ultate cu cea din ºcolile occidentale similare prin dezvoltarea
unor programe de cooperare internaþionalã.
În 1999, facultatea ºi-a schimbat denumirea în „Facultatea
de Economie ºi Administrarea Afacerilor”, pentru a contura
mai clar cele douã domenii majore ale educaþiei academice:
ºtiinþele economice – cu orientare spre teoria economicã – ºi
administrarea afacerilor – cu orientare spre „business”.
Din 2005, facultatea a trecut la aplicarea sistemului 3. Misiunea ºi obiectivele FEAA
Bologna: 3 ani cu 180 credite – studii universitare de licenþã,
2 ani cu 120 de credite – studii de master, 3 ani – studii uni- Misiunea FEAA: sã ofere educaþie de înaltã calitate în
versitare de doctorat. Studiile universitare de licenþã vizeazã scopul dezvoltãrii capacitãþilor intelectuale, a caracterului
dobîndirea de abilitãþi ºi competenþe generale, pentru a moral ºi cunoºtinþelor de specialitate ale studenþilor, ca prem-
rãspunde cerinþelor tot mai dinamice de pe piaþa muncii ºi ise esenþiale ale formãrii de elite profesionale ºi sã dezvolte

Revista românã nr. 2 (44) / 2006  59

cercetarea ºtiinþificã de înalt nivel, în scopul rãspîndirii veri- ªcoli academice postuniversitare
tabilei culturi economice, a valorilor libertãþilor economice ºi
politice ºi a spiritului antreprenorial, ca premise ale progresu-
lui economic ºi social.
Obiectivele FEAA:
 modernizarea programelor educaþionale;
 dezvoltarea programelor de studii aprofundate, postuni-
versitare ºi doctorale, pe baza performanþelor de cercetare funda-
mentalã ºi aplicativã;
raportarea la piaþa muncii din România ºi Uniunea
Europeanã;
extensia programelor de studii aprofundate ºi postuniver-
sitare (tip MBA) cu predare în limbi de circulaþie internaþionalã;
dezvoltarea unui mediu academic competitiv în educaþie
ºi cercetare;
 consolidarea ºi extinderea programelor de cooperare
internaþionalã;
 situarea facultãþii în topul „ºcolilor” universitare din
România;
 dobîndirea condiþiilor pentru recunoaºterea internaþion-
alã;
 dobîndirea unei poziþii de prim rang pe piaþa educaþiei
universitare economice din România.

4. Structura FEAA
Domenii de licenþã ºi a specializãrilor
Cf. H.G. 916/2005 ºi H.G. 88/2005,
în sistemul BOLOGNA
Studii universitare de licenþã (6 semestre, 180 credite)

5. Spaþii didactice Învãþãmînt la distanþã (ID) – ªtiinþe

ºi administrative economice
Management
Contabilitate ºi Informaticã de
Œ9 Amfiteatre cu 1430 mp ºi Gestiune
un total de 1445 locuri; Finanþe ºi Bãnci
Œ 28 sãli de curs/seminar cu
1800 mp ºi un total de 1800 Œ2 sãli de curs cu 100 locuri fiecare
locuri; Œ2 sãli de seminar cu 40 de locuri
Œ 14 laboratoare informaticã fiecare
cu 336 locuri ºi un total de 168 Œ1 laborator informaticã cu 12 cal-
calculatoare; culatoare moderne
Mastere, studii aprofundate Œ6 laboratoare specializate cu Œ1 bibliotecã
120 locuri; spaþii administrative de 100 mp
Studii aprofundate
ΠBiblioteca de economie:
Vatra Dornei
515 mp, 119 locuri, peste
Învãþãmînt la distanþã (ID) – ªtiinþe
80.000 de volume de speciali- economice
tate, 40 periodice româneºti ºi Specializãri:
20 strãine; Management
Œ Biblioteca on-line: peste Contabilitate ºi Informaticã de
100 de calculatoare, conectate Gestiune
la Internet; Finanþe ºi Bãnci
Œ 30 spaþii administrative:
Focºani
866,08 mp.
Învãþãmînt la distanþã (ID) – ªtiinþe
economice
6. Centre teritoriale de studii Specializãri:
Piatra Neamþ Management
Învãþãmînt de zi – ªtiinþe econo- Contabilitate ºi Informaticã de
mice Gestiune
Economia comerþului, turismu- Finanþe ºi Bãnci
lui ºi serviciilor

 60 Revista românã nr. 2 (44) / 2006

 P O E Z I A T Î N Ã R Ã

Mihaela ARHIP

Nãscutã la 31.01.1970, Botoºani.

Absolventã a Facultãþii de Filologie (5 ani) a Universitãþii „ªtefan cel Mare” Suceava.
Profesoarã de Limba ºi Literatura Românã la Liceul de Artã „ªtefan Luchian”, Botoºani.
A debutat în revista „Limba ºi Literatura Românã”, nr. 3, 1987. A mai publicat în „Opinia
Fãlticeneanã”, „Archaeus” – revistã de literaturã a studenþilor Universitãþii „ªtefan cel Mare”
Suceava, „Dacia Literarã”, „Cronica”.
Debut editorial: Sfîrºitul inocenþei, Botoºani, Editura Axa, 2002; în pregãtire: Omul cu masca
de cuvinte.
Premii obþinute: Premiul revistei „Dacia Literarã” la „Porni Luceafãrul…”, Botoºani, 1999,
secþiunea „Grupaj de poezie”; premiul revistei „Cronica” la „Porni Luceafãrul…”, ediþia
2000; premiul Editurii „Dionysos” din Kastellum (Germania) la „Porni Luceafãrul…”, debut
editorial (volumul Sfîrºitul inocenþei, apãrut în 2002).

Luciditate poduri de cuvinte

noaptea
Sufletul meu, de-atîta luciditate, ºi ziua le-or surpa
ºi-a prins fruntea în palme în aºteptarea veºniciei.
ºi plînge;
cît de departe sînt de mine, Pe urmã, cred,
ºi tîrziu sînt, am sã cad în adîncul cerului
ºi singur în toate, ca într-un gînd
ce surprins ai sã dai Tu de Tine în care ancorezi pînã pleci
în preajma zilelor mele de ieri – în uitare.
în lipsa Ta te-am cunoscut
numai închizînd ochii mai bine.
Iatã-mã: ªi plouã
sufletul meu are
doar 21 de grame de libertate. Rãcoare în umbra fiecãrei clipe,
Acum ºtiu lacrima pe unde cade, se vede, se aude
ºtiu în cîte cuvinte, cerul izvorînd dintr-o boabã de rouã.
dacã vrei, Un ochi de apã s-a ridicat odatã cu el
mã poþi frînge ºi plouã
sã mã împarþi celor singuri ºi mi-e greu sã aºtept fãrã tine
ai mei: rãsãritul,
în 21 de grame de singurãtate. mã doare,
ies în stradã ºi joc rolul celui dintîi trecãtor
pînã-ºi deschid pleoapa vînzãtorii de ziare.
Pe urmã
Amurg odihnesc un vis despre tine
ºi plouã,
ªi am sã mã pierd sub înaltul ierbii ferestre se închid peste paºii de afarã,
ca într-o privire – peste urmele dinãuntru
– cãdere fãrã sfîrºit. erupe
O sã-mi izvorascã necontenit ape dimineaþa unui septembrie necesar.
Din palma dreaptã –
– picãturi de luminã rãtãcesc deja
presimþindu-ºi apusul. Cuvînt
În palma stîngã
meºteri de piatrã Aspru
or sã ridice îmi creºte în suflet

Revista românã nr. 2 (44) / 2006  29

 un cuvînt de pietre, de frunze,
pe care nu-l pot rosti, de o fereastrã s-a spart vîntul,
pe care nu-l pot ºti, tãcerea, o luminã aprinsã, o voce,
uneori undeva
aproape dureros îi simt rãdãcinile un ceas se încãpãþîneazã sã creadã
sãpîndu-mi orbeºte în trup, cã este inimã,
înflorind pentru mine, ascultã
rodind pentru alþii, cum bate:
ºi Cineva îmi gîndeºte întrebãrile încrusteazã în lemnul zodiei tîrziul,
ca pe un reproº: aici
„Care din noi, fiecare gînd
avînd toate cuvintele ºi se rãsfrînge în ecoul fiecãrei clipe,
pierzînd unul, numai
nu îºi va uita celelalte cuvinte într-o carte în rãstimpuri
ºi va porni în cãutarea celui pierdut se aud cuvinte
ºi nu se va întoarce pînã ce din ziduri
nu-l va gãsi?” de luminã ºi de lut.

ªi de cele mai multe ori

Ca ºi cum… viaþa are patru pereþi
ºi o fereastrã.
E greu Închisã.
sã-þi prinzi inima în palmã
stîngã
ºi cu dreapta Fapt divers
s-o împarþi celor din jur
fãrã sã nu mai fie, Mi s-a oprit minutarul la ora cãderii,
fãrã sã þi se plîngã închid ochii ºi aºtept,
locul rãmas gol, ca în fiecare zi
ºi ca un fur de altfel
sã-þi iei singur porþia de viaþã, astãzi o sã mai cad o jumãtate de clipã,
porþia de moarte, o jumãtate de aripã
singur o sã mã uite
sã þi le joci ca pe un rol ºi o voi purta ca pe o ranã
de fiecare clipã, din care erupe fãrã încetare un fir
ºi ca un uitat de ceilalþi de luminã,
sã-þi vindeci rana cu ce-a mai rãmas un fir de nisip
din tine, îmi mãsura înainte nepãsarea,
ºi de fiecare parte a rãnii sã-þi iasã astãzi îmi mãsoarã frica,
cîte o aripã, mîine – ecoul,
ºi ca un zîmbet pe urmã va porni din nou minutarul
sã fii alãturi de toþi sã batã
ca ºi cum cu deget subþire la porþile timpului
inima ta ar fi ºi va rãbda sã nu i se deschidã
ºi te-ar privi… ºi se va poticni
cînd mã va simþi pe mine
poticnindu-mã
Aparenþe ºi va zîmbi
pentru cã mã va ºti pe mine
Ascultã zîmbind,
cum ca o umbrã se va cerne odatã cu mine
ploaia sfîºie liniºtea aparentã cîte o jumãtate de clipã,
a nopþii, de aripã,
ascultã întunericul, din destinul fiecãrei zile…
strigãtul disperat al picãturilor
care se lovesc
 30 Revista românã nr. 2 (44) / 2006
 CURCUBEUL ARTELOR
Traian MOCANU
MIRCEA ISPIR – IN MEMORIAM
L -am cunoscut pe profe-
sorul ºi pictorul Mircea
Ispir într-o dupã amiazã de
toamnã, elev fiind la Liceul de
Arte „Octav Bãncilã”, care dis-
cuta – ciudat! – problema
morþii. ªi, din primul moment,
chipul lui mi se înfãþiºa straniu.
În vreme ce noi, toþi, ne strã-
duiam pieptiº, cu pãcatele din
noi, sã ne desfacem de legã-
turile de dincoace spre a putea
privi în sus, convinºi cã de
acolo trebuia sã ne vinã mîn-
tuirea, fãrã sã ºtim ce înseamnã,
în vreme ce noi toþi ne zbãteam
astfel, sub povara aripei de
plumb a îngerului morþii – el
apãrea senin, de o seninãtate de
dincolo de apã, transfigurat de trãirea lãuntricã a unei
chemãri cãreia nu-i puteam încã da semnificaþie ºi
cãreia el îi dase un rãspuns. El pãrea dezlipit de toate,
imaterial, uºor, de-mi venea sã mã întreb dacã era om
sau arãtare.
Dacã viaþa creºtinului este pregãtire de moarte, din
clipa aceea, Mircea Ispir, tu erai gata... ºi stãruinþa ta
mai departe printre noi n-o pot privi decît legatã de o
menire specialã, de o solie de-mplinit aici, ca pe o
îndurare de la Domnul.
Intrãm de obicei în moarte ca într-un vis urît, de
întuneric, ºi nicicînd ruperea sufletului de trup n-are loc
fãrã durere; ºi totuºi noi, creºtinii, ºtim cã Isus Hristos
nu este moarte! Aceasta pentru cã ochii noºtri nu vãd
dincolo, sau vãd învãluit ca printr-o pînzã... ochii tãi
vedeau toate, ca o oglindã a lui Dumnezeu. Închideau
în ei comoara unei vedenii fãrã asemãnare, ºi deseori,
privind pasiunea ta de a vedea lucrurile, simþeam cum
sufletul tãu cãuta sã se desprindã dintre ele, spre a se
ridica la exemplarele care strãlucesc în înþelepciunea
cea dumnezeiascã, încercînd sã-ºi afle acolo îndreptar
spre zugrãvire.
ªi-mi ziceam cã aceastã contemplaþie a ta e rugãci-
une ºi-mi venea-n minte strigãtul lui Augustin: „vis
fugere a Deo, fuge in Deum”. Nu ºtiu dacã mulþi din cei
ce s-au apropiat de tine au avut acest sentiment straniu
cã intrã într-o împãrãþie sau dacã s-au bucurat de viaþa
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
bogatã pe care o revãrsai în
juru-þi, ºtiu numai cã ceasurile
petrecute la tine în atelier au
rãmas pentru mine unele dintre
cele mai clãditoare clipe de
viaþã.
Te vãd ºi acum scoþînd
pînzele mari pictate în person-
aje ciudate prinºi în elanul ciu-
lendrei sau în sãrbãtori onirice;
portretele prietenilor sau per-
sonaje terifiante. Le priveai cu
o pasiune minunatã, ispitindu-
le parcã înþelesul ºi cercetînd
de nu-i vreun farmec în lumina
soarelui dintr-însele... ºi în nici
o privire omeneascã n-am mai
vãzut atîta luciditate, unitã cu
atîta sete de cunoaºtere.
Privirea ta se juca cu lumile, urca lucrurile înapoi în
slãvi, cãtre rãdãcinile fiinþei, despica neînþelegerile,
împreuna împotrivirile, pãtrundea în cetatea tainicã a
înþelesurilor ce nu se pot rosti-n cuvinte, aºterne-n
slove sau zugrãvi pe pînzã, cu vopsele; se apleca apoi
asupra lucrurilor, cu o blîndeþe fãrã seamãn, ca ºi cum
ar fi vrut sã le mîngîie.
Pãtruns de gîndul cã Fiul Omului a venit sã mîntuie
aceea ce era pierdut, Mircea Ispir s-a strãduit a trage din
uitare ceea ce era menit pãrãginirii, a împlini ceea ce nu
împlinise, a adãuga aceea ce pãrea pe veci ursit sã nu se
întregeascã. Mircea Ispir a preferat astfel în picturã
cercetãrilor de avangardã, cu care avea totuºi atîtea
puncte de contact, mai ales cãutarea, aceastã operã de
restaurare, fie cã picta un portret, o compoziþie sau o
floare. ªi el mergea cãtre simplificarea ultimã
desãvîrºitã – numai cã simplificarea nu era la el un pro-
cedeu de tehnicã externã, ci o simplificare dinlãuntru, a
sufletului, a viziunii. Îmi spunea cã nu se apucã nicio-
datã sã picteze pînã ce nu vede totul în minte, dinainte.
Pictura era pentru el „lumina lumii” ºi pictorul „sare a
pãmîntului”, n-avea alt rol decît sã scoatã candela de
sub obroc, strãlucind ºi altora clipe de acestea, în care
ochiul, pregãtit pe dinãuntru cu o strãºnicie de ascet,
izbutea sã contemple lucrurile în toatã slava dintîi a
zidirii. Firea lui Mircea Ispir era parcã transfiguratã,
vãzutã cu ochii dinainte de pãcat, sau trecuþi cu Hristos
 31
peste pãcat, ºi cu nãdejdea restaurãrii finale. În chipuri
fãcute din pãmînt, din carne în care se vedea pãmîntul,
sufletul mãsura cãderea, þîºnind ca un strãin ce-ºi cautã,
dincolo de moarte, bunul, transfigurîndu-le.
Pictura lui era astfel înruditã cu cîntarea de la stranã.
S-a strãduit din toate puterile sã trãiascã, avînd în el
acea nemãrginitã comoarã de viaþã ºi luminã pe care i-
o dase Dumnezeu ca s-o rãspîndeascã în jurul lui, spre
a birui durerea. ªi iatã, cu toate acestea, cã în ajunul
zilei sale de naºtere a apus cu o mare seninãtate – ca ºi
cum ar fi vorbit cu o fiinþã nevãzutã: „aºadar, mîine tre-
buie sã plec”.
Aºa a fost Mircea Ispir, aºa cum mi-a fost dat sã-l
vãd în viaþã ºi aºa cum mi-a rãmas viu.
A dus cu el în moartea care l-a cuprins un zâmbet
mai mult, un har mai mult, ºi a lãsat un gol nemãrginit,
o tãcere ºi o tristeþe nesfîrºitã, neîmplinite decît de
nãdejdea durerii lui cea peste moarte, în care îl va fi
primit Domnul Hristos!
Pe urma lui cãlcînd ne simþeam parcã cu toþii mai
mîndri de a fi oameni.
Dumnezeu sã-l ierte!
ªi cînd fugi de Dumnezeu, fugi întru Domnul.
**************
Pictorul Mircea Ispir a venit pe lume în oraºul
Cernãuþi, în prima zi a primãverii lui 1939. Aceastã zi
a mãrþiºorului, bogatã în semnificaþii specifice neamu-
lui nostru românesc, i-a fost de bun augur, zînele
hãrãzindu-i la naºtere un dar deosebit, acela de a iubi
frumosul oriunde s-ar afla el, ºi pictorul Mircea Ispir l-
a cãutat asiduu în viaþã, l-a descoperit treptat, l-a imor-
talizat în opera sa urmãrind, totodatã, sã insufle
dragostea de frumos ºi altora, printr-o carierã didacticã
meritorie.
Provenind din familia unui militar de carierã, prin
forþa împrejurãrilor acelor vremi, familia se mutã
curînd la Dorohoi, unde M. Ispir îºi va trãi copilãria în
str. Spiru Haret, nr. 105. Familia, bunici, rude, l-ar fi
vrut preot, dar destinul a hotãrît spre artã, înclinat fiind
de mama sa, fire de artist, pãstrãtoare de adevãrate
comori artistice româneºti, care a întreit sensibilitatea
deosebitã a bãiatului sãu. Astfel, Mircea urmeazã
ºcoala primarã la Dorohoi, apoi gimnaziul. Rãmas
orfan la 17 ani, avînd încã doi fraþi, o sorã ºi un frate,
tînãrul Mircea Ispir este cãlãuzit în pragul vieþii de
mama sa, care îl conduce personal la Iaºi, la Liceul de
Artã „Octav Bãncilã”. Aici are profesori meritorii, care
i-au fost primii îndrumãtori în ale artei grafice, desen,
picturã. Printre aceºtia îºi aminteºte cu justificate
emoþii, neºterse de trecerea anilor, de profesorii Nicu
Popa, Hîrtopeanu, Cãmãruþ, Giligor. Liceul îl continuã
la Bucureºti, la Liceul de Artã „N. Tonitza”.
 32
În anul 1968 – absolvã Institutul de Artã „Nicolae
Grigorescu” din Bucureºti, secþia Picturã, clasa prof.
Gh. Saru.
Printre cei cãrora le datoreazã pãtrunderea în lumea
culorii, aminteºte cu mult drag de C. Baba, Alex.
Cumpãtã, Gh. Saru. Dupã absolvirea Institutului din
Bucureºti, M. Ispir revine la Iaºi, ca profesor la Liceul
de Artã „Octav Bãncilã”, unde el însuºi s-a format ca
tînãr artist ºi de la catedra cãruia va forma generaþii
întregi de elevi în devenirea lor artisticã – pînã în anul
1992 – cînd, în urma unor examene ºi concursuri,
devine conferenþiar universitar la Facultatea de
Teologie Ortodoxã „D. Stãniloaie” a Universitãþii
„Al.I. Cuza” Iaºi, secþia Patrimoniu cultural, pînã în
anul 2001-2002, cînd se pensioneazã.
În anul 1973 – devine membru titular al U.A.P. din
România, Filiala Iaºi.
Din anul 1968 – expune la numeroase expoziþii
colective, de grup, anuale, bienale, organizate în þarã ºi
strãinãtate..
Organizeazã 32 expoziþii personale la Bucureºti,
Iaºi, Focºani, Bîrlad, Vaslui, Suceava, Botoºani, Bãlþi,
Piatra Neamþ, Chiºinãu, dar ºi în Iugoslavia, Polonia
sau Franþa. Întreprinde cãlãtorii de studii ºi docu-
mentare în Italia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia,
Austria.
A colaborat cu Editura Junimea în ilustrarea unor
cãrþi pentru copii sau în executarea unor coperte, iar ca
autor are la activ volumul Studiul desenului, culorii,
compoziþiei ºi expresiei în arta eclezialã. Studiul
desenului ºi elemente de Antropologie Artisticã, pre-
cum ºi albumul de artã Mircea Ispir.
Pentru întreaga activitate didacticã ºi artisticã a fost
premiat în numeroase rînduri, iar în 2003, Biblioteca
Judeþeanã „Gh. Asachi”, în colaborare cu Direcþia pen-
tru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional Iaºi
ºi Filiala Iaºi a U.A.P., a organizat Seara aniversarã
„Portret de pictor: Mircea Ispir”. În sala „George
Pascu” s-au reunit cei dragi artistului, rude ºi prieteni,
personalitãþi ale artei plastice ºi ale scenei ieºene, cu
participarea directã a criticilor de artã Adrian Silvan
Ionescu – Bucureºti – ºi Valentin Ciucã – membru al
Asociaþiei Internaþionale a Criticilor de Artã.
Fiind un perfecþionist prin aspiraþie ºi educaþie, prin
întreaga sa activitate M. Ispir a cãutat sã atingã
supremul în artã, atît prin propria creaþie, cît ºi prin
cariera didacticã, sã formeze, sã modeleze la rîndul sãu
tinere talente, intervenind prin harul sãu artistic ºi expe-
rienþa acumulatã la identificarea lor artisticã. Mulþi
artiºti, astãzi, îºi pot aminti ºi se pot mîndri cã Mircea
Ispir le-a fost dascãl în ale penelului.
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
 Dragoº OLARU
DOCUMENTE INEDITE
DESPRE ARTUR VERONA
D e obîrºie dalmatinã, cu nume italian primit pen-
tru meritele avute de predecesorii familiei sale
faþã de oraºul Verona, Artur Verona ºi-a înscris numele
cu litere de aur în cultura româneascã, legîndu-ºi prin
destin întreaga sa viaþã de orãºelul Herþa, pe care, prin
lucrãrile sale, l-a proslãvit ºi l-a fãcut cunoscut atît în
þarã cît ºi în strãinãtate. Este, dupã Grigore Asachi, una
din cele mai proeminente figuri culturale cu care se
poate mîndri þinutul Herþei.
E semnificativ faptul cã prima sa mare compoziþie
(1894), expusã în 1898 la Salonul oficial din Paris ºi
reprodusã de marea revistã „L’Illustration”, se numea
nu altfel decât Codrul Herþei. ªi ultima sa lucrare
(1946), pe care o realizeazã din memorie (trãia la
Bucureºti), este tot o reluare a uneia din Horele sale,
proiectatã pe un desiº de codru herþean. Deci, putem
susþine cã þinutul Herþei, minunatele peisaje din împre-
jurimi ºi curãþenia sufleteascã a þãranului de prin aces-
te locuri i-au predestinat întreaga operã. La zecile de
expoziþii pe care le-a avut de-a lungul anilor la
Bucureºti, Paris, Verona, Viena, München, Veneþia,
Bruxelles, Moscova, Cernãuþi etc., la care a fost premi-
at nu o datã cu medaliile de aur, expunea Peizaje de la
Herþa, Fete din Moldova, Hora, Vara, Toamna, Iarna
(Biserica din Herþa), Pîinea cea de toate zilele, Între
nalbe (Fata cu ulcior), Interior de pãdure etc., adicã, în
mare mãsurã, nu altceva decît tot ceea ce alcãtuia
lumea þãranului român de prin pãrþile Herþei. Bucovina,
ce-i drept, într-o mãsurã mai micã, a fost ºi ea oglinditã
în creaþia pictorului, mai ales în perioada ce a urmat
dupã anul 1918 (Cazacii în Bucovina – 1914, Fete din
Bucovina – 1930, Frumoasa Bucovinã – 1932, etc.)
Ca cel mai de seamã urmaº al marelui Grigorescu ºi
ca unul din cei mai buni portretiºti români, alãturi de
Mirea, A. Verona s-a bucurat de cele mai elogioase
critici din partea exegeþilor vremii, care vedeau în liris-
mul lui rustic cea mai fericitã ºi autenticã expresie a
picturii româneºti. Toatã viaþa lui, întreaga-i sensibili-
tate, inima care-i bãtea într-un ritm precipitat, tempera-
mentul entuziast ºi activ, totul la Artur Verona vibra
pentru oameni, pentru þãranii herþeni, de care a fost
legat prin destin în cea mai productivã perioadã a activ-
itãþii sale.
Însemnãrile de faþã, în care, cu documente de arhivã,
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
încercãm sã dezvãluim cîteva aspecte, necunoscute
pînã acum, ale prezenþei sale la Cernãuþi ºi Herþa, vin
sã împrãºtie tãcerea care înconjoarã pe nedrept de mai
bine de jumãtate de secol, aici la el acasã, numele mar-
cantei figuri culturale care a fost pictorul Artur Verona.
Deºi nãscut la Brãila, tatãl viitorului pictor, Francesco
Spiridon Verona, îl trimite la vîrsta de zece ani la studii
tocmai la Viena, unde, conform unei notiþe din proto-
colul examenului de maturitate din 9 iulie 1887 din
Cernãuþi, terminã clasa întîi a ºcolii reale din capitala
imperiului austriac (Arhiva de Stat a regiunii Cernãuþi,
F-240, inventar 1, dosar 16, fila 13).
În toamna lui 1881, Artur a venit la Cernãuþi, proba-
bil la îndemnul fratelui mai mare Nicolae Henri, tatãl
pictorului Paul Verona, el însuºi cu o ºcoalã de artã apli-
catã absolvitã la Paris, care i-a descoperit talentul ºi
înclinaþia spre picturã ºi care vroia sã-1 aibã mai
aproape de dînsul, adicã de Herþa, unde se stabilise de
curînd. Aici s-a înscris în clasa a II-a a ºcolii superioare
reale greco-orientale (Griechich-orientalische
Staatsoberrealschule) (Ibidem, d. l5, f. 81-82). ªcoala
superioarã (mai tîrziu liceul ortodox „Mitropolitul
Silvestru”), înfiinþatã la 22 februarie 1862, acorda o
mare importanþã disciplinelor exacte, unele din ele
atingînd chiar nivelul universitar de predare ºi îºi avea
sediul pe Siebenburgerstrasse (actuala clãdire a ºcolii
medii nr. 2 de pe str. Principalã, 87). Directorul ºcolii
era Munzel Korn, iar diriginte de clasã i-a avut pe L.
Kirilowicz (clasele II-IV) ºi pe Wilhelm Steiner (clase-
le V-VII). În gazdã a stat la profesorul sãu de geografie,
ºtiinþele naturale ºi istorie Elias Nimigean mai întâi (în
clasa a II-a) pe Siebenburgerstrasse, 21, apoi (în clasa a
III) pe Austriaplatz, 9, ca în fine sã se stabileascã pe
Gerenngasse, 34, actuala clãdire de pe strada Catedralei,
12, colþ cu strada Kobîleanska, la cîþiva zeci de metri de
clãdirea ºcolii. Profesorul Nimigean închiria probabil
aici cîteva camere, cãci proprietar erau Mauthner ºi
Zgorczynski, monograma cãrora s-a pãstrat pînã astãzi
pe frontonul din strada Kobîleanska.
Grosul clasei o alcãtuiau bucovinenii (evrei, nemþi,
polonezi, români), dar erau copii ºi din Galiþia, Rusia
(Basarabia), precum ºi compatrioþi de la Botoºani,
Tulcea, Piatra, Moineºti, Podul Turcului ºi Iaºi (Karl
Linke, nãscut la Bãlþi ºi care era al doilea elev al clasei
 33
la învãþãturã).
În cataloagele de clasã, Artur Verona este înregistrat
ca nãscut la 24 august 1868 în Brãila, România, de
religie romano-catolicã. La rubrica „Pãrinþii, tutorele,
domiciliul, ocupaþia lor”, în clasa a II-a este trecut
numai tatãl – Franzisko Verona (Ibidem), iar în clasa a
III-a, anul ºcolar 1882/1883, se menþioneazã cã
„Franzisko S. Verona” este mort ºi se trece numele
mamei – Amalie Verona (Ibidem, d. l7, f. 65-66).
Astfel putem stabili anul morþii pãrintelui – 1882. Din
clasa a V-a (anul ºcolar 1884/1885), la aceastã rubricã
cuvântul „pãrinþi” este ºters ºi înlocuit cu „tutore, Alex.
Verona, mare moºier din Brãila” (Ibidem, d. l9, f. 53-
54). Din documentele pe care le prezentãm reiese cã
Artur a rãmas orfan de tatã în 1882 ºi se pare ºi de
mamã în 1884. Ion Zurescu, autorul unei monografii
despre viaþa ºi creaþia pictorului, susþinea cã bãtrînul
Verona ar fi fost acela care în 1888 hotãrîse sã-l trimitã
pe Artur la Academia militarã din Viena pentru a
îmbrãþiºa cariera militarã (Ion Zurescu, Verona,
Bucureºti, 1957, p. 12). Desigur, pãrintele putea sã aibã
o astfel de dorinþã, dar dupã moartea sa aceastã dorinþã
putea s-o îndeplineascã, probabil, numai acel tutore
Alex. Verona.
Referitor la rudele pictorului, inclusiv la acel Alex.
Verona, am depistat în fondul documentar al judecãto-
riei mixte Herþa pe anul 1913 un contract de arendare
încheiat între Henri Nicolae Verona, în calitate de pro-
prietar ºi ca „mandator al coproprietarilor D-nu
Alexandru Verona cu procura autentificatã de Trib.
Brãila din 15 octombrie 1910, D-nu Adelchi Verona cu
procura autentificatã de judecãtoria Herþa nr. 272/911,
D-ºoara Ida Verona cu procura legalizatã de
Legaþiunea Românã din Viena nr. 103 din 14/27 Iunie
1910, D-ºoara Mãrie Verona cu procura legalizatã de
Legaþiunea Românã din Viena nr.105 Din 14/27 Iunie
1910, D-na Elvira Verona cu consimþãmântul soþului
sãu D-l Dr. Adam Verona cu procura legalizatã de
Legaþiunea Românã din Viena nr. 102 din 14/27 Iunie
1910 pe de o parte ºi D-na Tirla Josefina Fundoianu pe
de altã parte...” (A.S.R.C., F-139, inv. 2, d. 6, f. l37).
Din acest contract, prin care se dã în arendã o moºie de
285 fãlci ºi 27 prãjini din Slobozia-Stolniceni, judeþul
Suceava, vedem cã membri ai numeroasei familii
Verona trãiau la Herþa, dar ºi la Brãila ºi Viena.
În clasa a II-a (anul ºcolar 1881/1882) a avut ca
obiecte de studiu religia (cu I. Fischer), germana (cu D.
Bressan), franceza ºi româna (cu Th. Olinski),
geografia ºi istoria (cu I. Fischer), matematica (cu C.
Maximovicz), ºtiinþele naturale (cu L. Kirilowicz),
desenul liniar (cu Georg Tarniwiecki), desenul (cu
Iustin Pihuleak), caligrafia (cu I. Hiroschkowicz) ºi
cîntul (cu Isidor Worobkiewicz). La sfîrºitul anului
ºcolar obþine rezultate excelente cu „lãudabil” la
 34
matematicã ºi „eminent” la celelalte obiecte (Ibidem F-
240,inv. l, d. l5, f. 81-82). Astfel Artur se clasificã pe
primul loc printre 40 de colegi ºi este promovat în clasa
urmãtoare cu menþiune. Acest prim loc îl va deþine pînã
în clasa a V-a, cînd se va plasa pe locul trei, loc ce-l va
deþine pînã la terminarea ºcolii.
Dintre profesorii pe care i-a avut în urmãtorii ani de
învãþãmînt îi menþionãm pe Gabriel von Mor la
stenografie (din clasa a III-a), Hiroteus (Erotei)
Pihuleak la chimie (din clasa a IV-a), Method. Luþia ºi
Simionowicz la românã (din clasa a V-a). Referitor la
învãþãtorul de desen, menþionãm cã el a fost primul om
care l-a învãþat sã mînuiascã penelul ºi tot ce-i posibil
cã tot el sã-i fi descoperit marele talent. Învãþãtor nu i-
a fost altcineva decît Iustin Pihuleak (1845-1919),
deschizãtorul de drum în pictura bucovineanã. Nãscut
la Mamaeºtii Noi lîngã Cernãuþi, I. Pihuleak a terminat
Academia de arte frumoase din Viena, dupã care se sta-
bileºte la Cernãuþi, unde va preda desenul la ºcoala
realã ortodoxã. În arta picturii s-a evidenþiat mai ales ca
un excelent portretist, dar a avut ºi pînze cu peisaje ºi
cu teme din viaþa ruralã a bucovinenilor. A avut ºi
urmaºi (Nicolai Ivasiuk), iar în multe lucrãri ale lui A.
Verona vom regãsi teme, motive ºi tehnica executãrii
ce amintesc de tablourile lui I. Pihuleak Fata cu traistã,
Huþani cãlãrind, La pîrleaz etc.
Examenele de maturitate le-a susþinut în 9 iulie 1887,
în prezenþa inspectorului ºcolar W. Vyslouzil (fostul
învãþãtor a lui M. Eminescu), cu nota „eminent” pentru
religie, istorie, fizicã ºi desen, cu „lãudabil” pentru
francezã, germanã, matematicã, ºtiinþele naturale,
chimie ºi cu „îndestulãtor” pentru englezã, absolvind
astfel ºcoala cu o diplomã de merit.
Urmãtoarele documente descoperite, legate de
numele lui Artur Verona, se referã la expoziþia
judeþeanã agricolã, zootehnicã ºi de industrie casnicã
din Dorohoi din toamna anului 1924.
Astfel de expoziþii, la care participau cu standuri
aparte aproape fiecare comunã judeþeanã, organizate
regulat în judeþele þãrii, aveau menirea de a face
cunoºtinþã vizitatorilor cu produsele agricole,
zootehnice ºi de industrie casnicã, specifice fiecãrei
comune. Rezultatul ei era comercial ºi mai ales de
reclamã, cãci aici se apreciau în primul rînd lucrãrile
meseriaºilor, care producea împletituri din paie ºi
nuiele, oale, cãruþe, hamuri, traforaje, unelte agricole
etc. Standul fiecãrei comune era împodobit cu þesãturi
ºi covoare þãrãneºti, costume naþionale, obiecte intere-
sante prin vechimea sau forma lor din toate domeniile
vieþii gospodãreºti, casnice sau artistice.
Un alt moment interesant, legat de expoziþie, era
alcãtuirea unei monografii sau istorii a comunei care
trebuia sã cuprindã situaþia ei din punct de vedre
geografic, întinderea, numele cãtunelor, populaþia, bis-
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
erica, ºcoala, monumentele istorice, administraþia
comunalã. Se alcãtuia un istoric al comunei din cele
mai vechi timpuri, arãtînd care au fost proprietarii
moºiilor, cum se lucrau ele, de aveau herghelii, tama-
zlîcuri de vite, stîni, crescãtorii de porci, iazuri de peºte
etc. O atenþie deosebitã se acorda oamenilor fruntaºi a
cãror activitate a fost de mare folos comunei.
În fondul documentar „Primãria oraºului Herþa” se
pãstreazã un document referitor la organizarea acestei
expoziþii, din care am depistat cîteva documente. Într-o
listã de obiecte, trimise la expoziþia din Dorohoi de 25
de locuitori ai Herþei, pe primul loc este trecut „Artur
Verona, pictor” cu „tablouri pictate ºi costume”, iar pe
locul doi – Paul Verona cu „tablouri pictate” (Ibidem,
F-46, inv. l, d. 75, f. 86). S-au pãstrat pe foi cu antet
(„N.H. Verona, moºia Herþa, jud. Dorohoi”)
inventarele acestor tablouri ºi obiecte scrise cu mîna
proprie a donatorilor lor, posibil singurele autografe ale
renumiþilor pictori pe care le posedã arhiva
cemãuþeanã. Le reproducem integral în continuare,
fiindcã ele sînt foarte semnificative în conturarea imag-
inii pictorilor herþeni (îndeosebi a lui A. Verona), cu
dragostea lor nemãrginitã pentru costumul naþional
românesc, pentru arta popularã în general.
„Inventarul obiectelor trimise la Expoziþia din
Dorohoi la 20 oct. 1924 de pictorul Artur Verona,
Herþa.
1) 1 ladã-cufâr de lemn conþinînd:
14 desenuri încondiate cu sticla, desenuri originale ºi
2 tablouri în ulei.
2 oale
2) 1 ladã de lemn conþinînd:
O colecþie de 26 cãmãºi naþionale alese cu desenuri
caracteristice.
8 prosoape brodate în culori.
8 catrinþe lucrate în fir aur-argint ºi diferite culori.
4 covoare naþionale vechi.
1 suman mare roºu lucrat cu ºireturi în diferite culori
(piesã unicã).
1 cojoc vechiu lucrat în ºireturi.
2 îmbrãcãminte de surugiu lucrate cu diferite ºireturi
– roºii.
2 jambiere lucrate de surugiu.
2 genþi mari de pãdurar.
geantã micã de pãdurar de metal.
2 baltage (toporaºe) de pãdurar.
2 scãri de alamã boiereºti.
3 scãri de alamã boiereºti.
2 cingãtori de piele cu bumbi de metal.
1 spadã a unui pîrcãlab cu stema Moldovei.
1 brîu de femeie lat.
1 oalã naþionalã.
oalã naþionalã (albastrã cu pãsãri ºi flori naturale).
bãnci sculptate în nuc masiv.
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
1 scãunaº mic sculptat.
1 scaun sculptat vechiu original.
Obiectele în valoare minimã de lei 250000 (douã sute
cinzeci mii). 14 desenuri ºi 2 tablouri în valoare de lei
douã sute mii (200000).
2 Oct. 1924 . Artur Verona.
4 batiste de mãtasã de îmbrobodit.
1 cãciulã.
1 pãlãrie de pãdurar” (Ibidem, f. 91).
ªi cel al lui Paul Verona: „Inventar, Obiectele trimise
la Expoziþia din Dorohoi la 27 septembrie 1924.
Una scoarþã neagrã, fondal negru cu medalioane
împrejur, dimensiunile aproximative: lung – 4 m, lat –
1,1 m
2) Una scoarþã, fondal albastru cu desen, crengi ºi
pãsãri, dimensiunile aproximative:
Lung – 4 m, lat – 1,1 m.
Un tablou pictat în ulei, flori.
Un tablou pictat în ulei, barcã.
Un tablou pictat în ulei, biserica din Herþa.
Un tablou pictat în ulei, interiorul bisericii Herþa”
(Ibidem, f. 94).
Aici gãsim ºi menþiunea cã toate tablourile sînt
„iscãlite” de pictorul Paul Verona.
În încheierea acestor rînduri, venim cu propunerea de
a întreprinde unele mãsuri pentru înveºnicirea numelor
acestor douã personalitãþi herþene, atît la Herþa, cît ºi la
Cernãuþi. Ne-am îndreptãþi poate în oarecare mãsurã în
faþa memoriei lor cît ºi a urmaºilor dacã la Herþa, pe
clãdirea fostului conac boieresc, proprietatea familiei
Verona, s-ar instala o placã comemorativã, iar unei
strãzi din apropiere i s-ar da denumirea de „Strada pic-
torilor Verona”. La Cernãuþi, pe clãdirea fostei ºcoli
superioare, la fel s-ar putea instala o placã comemora-
tivã cu numele celebre ale celor care au studiat aici.
Alãturi de numele scriitorului Gregor von Rezzori ºi de
numele „celui mai mare poet al secolului XX”, cum l-a
numit acum la începutul mileniului trei o revistã
parizianã pe inconfundabilul Paul Celan, s-ar potrivi de
minune ºi numele marelui pictor Artur Verona. Sperãm
cã ar fi ºi un semn de recunoºtinþã faþã de aceastã insti-
tuþie, faþã de învãþãmîntul practicat aici, faþã de cultura
ce domnea la Cernãuþi spre sfîrºitul secolului XIX –
mijlocul secolului XX. De fapt, dupã cum spunea
regretatul academician Vladimir Trebiº, acest spirit
cultural, prin personalitãþi ca cele amintite mai sus,
continuã sã iradieze într-un spaþiu extins în mai multe
colþiºoare ale lumii, peste tot unde soarta i-a dus pe
foºtii „alumni” ai instituþiilor cernãuþene de odinioarã.
 35
 DIN GRÃDINA EDITORIALÃ
DIN NOU, PETRU CARAMAN
F iecare carte apãrutã sub semnãtura lui Petru
Caraman sporeºte recunoºtinþa ºi uimirea în
faþa unui fenomen de culturã ce se întregeºte exem-
plar prin noi ºi noi faþete, încredinþîndu-ne cã, prin
Profesor, ne întîlnim cu o per-
sonalitate de dimensiuni pe care
cultura românã rareori ºi le-a
putut permite. Este impresia pe
care ne-o provoacã ºi ultima
carte a savantului ieºean,
Vechiul cîntec ucrainean despre
ªtefan Voievod, editatã în 2005
de Editura Universitãþii „Al.I.
Cuza” din Iaºi, sub îngrijirea lui
I.H. Ciubotaru.
Oferit cititorului la opt ani
distanþã de cartea Descolindatul
în Orientul ºi în sud-estul
Europei, volumul amintit
impune prin aceeaºi rigoare în
cuprinderea obiectului, precum
ºi prin bogãþia unui material de
teren ºi bibliografic care-i per-
mit autorului sã avanseze
ipoteze noi ºi sã le argumenteze,
apelînd la metodele comparativã
ºi istoricã, dar ºi la analiza de text. Dacã în
Descolindatul profesorul Caraman construia o lucrare
monumentalã, miºcîndu-se pe orizontala geograficã a
prezenþei colindelor ºi descolindelor, în cartea de faþã
un studiu de aceeaºi amploare se structureazã în jurul
unui cîntec de douãzeci ºi unu de versuri, avîndu-l ca
erou pe marele domn al Moldovei.
Prezenþa cîntecului respectiv în tot spaþiul slav a
fost prilej pentru analistul sãu sã ne propunã, aºa cum
singur o mãrturiseºte într-o scrisoare din 1958
adresatã lui G.T. Kirileanu, „un studiu amplu de slav-
isticã, în sensul cel mai complex ºi mai cuprinzãtor al
termenului: deopotrivã de folclor slav pe plan com-
parativ slav, dar ºi de lingvisticã, în special de dialec-
tologie slavã”. Iar darul acesta de copleºitoare ºtiinþã
de carte ºi de rigoare analiticã îl face Profesorul,
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
Livia COTORCEA
îndepãrtat de la Catedra de slavisticã a Universitãþii
din Iaºi ºi supus la tot felul de umilinþe existenþiale,
„vremii viitoare”, cînd, sperã el, „oamenii se vor
trezi, în sfîrºit, din nebunia furibundã, distrugãtoare
de valori, care-i bîntuie de atîþia
ani de zile”. Nu s-ar putea spune
cã oamenii de acum chiar s-au
trezit, aºa cum nãdãjduia
Profesorul. Altfel cum sã-þi
explici lentoarea cu care i se
publicã scrierile, multe ºi
însemnate pentru cultura
românã, mare parte dintre ele
rãmase în manuscris chiar ºi
acum, în anul de graþie 2006? E
adevãrat cã a-i restitui opera
culturii române ºi universale
înseamnã a te putea miºca prac-
tic prin întreaga culturã univer-
salã, înseamnã sã stãpîneºti
impresionantul numãr de limbi
ºi de dialecte pe care le ºtia
Caraman, sã te simþi la tine
acasã în domenii pe care el le-a
cãlcat cu perfectã stãpînire a
obiectului ºi a instrumentelor,
între care: folclor, etnografie, etnologie, lingvisticã
indoeuropeanã ºi lingvisticã româneascã, istorie a
limbii ºi literaturii române ºi a literaturilor slave, cul-
turologie ºi antropologie, istorie etc. Dacã adãugãm
la toate aceste daruri ale lui Caraman, ce pot deveni
tot atîtea complexe pentru editorii lui, spectacolul int-
electual eclatant la care ne face martori cu fiecare
lucrare, claritatea ºi disciplina adecvãrii la obiect pe
care cu greu le mai poþi întîlni astãzi cînd se cultivã
improvizaþia chiar ºi în lucrãrile declarat ºtiinþifice,
înþelegi zãbava cu care îi sînt publicate scrierile, dar
te simþi ºi obligat sã te înclini în faþa eforturilor de
restituire pe care le face, de ani buni la Iaºi, I.H.
Ciubotaru, unul dintre cei mai avizaþi editori ai
Profesorului. Cã-i datorãm recunoºtinþã o dovedeºte
ºi publicarea, sub îngrijirea sa, a volumului Vechiul
 37
cîntec ucrainean, volum însoþit de un bogat corp de
note ºi comentarii ale editorului, volum impecabil
acordat cu noile norme ortografice ale limbii române
ºi controlat cu maximã atenþie în multele secvenþe de
text provenind din limbi, dialecte ºi literaturi slave,
plasate într-un spaþiu vast avînd la extremitatea esticã
limba rusã ºi la extremitatea vesticã, idiomul de vest
al limbii slovene.
Iniþiind studiul cîntecului ucrainean despre ªtefan
Voievod, Petru Caraman îºi propune sã evite erorile
editorilor ºi comentatorilor acestuia, respectînd trei
principii metodologice esenþiale: a) sã ofere textul
cîntecului fãrã nici o intervenþie, adicã sã ni-l trans-
mitã ºi sã-l analizeze în forma în care se aflã el ates-
tat în Gramatica cehã a lui Blahoslav, din 1571; b) sã
se refere la acest cîntec ca la un complex de
fenomene de limbã ºi de culturã ce se cer studiate; c)
sã facã o distincþie clarã între locul în care a fost cules
cîntecul ºi locul unde a fost el creat.
Ipoteza de lucru iniþialã este aceea cã forma în
care ne-a parvenit cîntecul dupã Gramatica cãlugãru-
lui ceh este una din multiplele lui variante regionale,
singura care a avut ºansa sã fie consemnatã în scris.
Ipoteza respectivã a impus autorului studiului cel
puþin douã direcþii demonstrative: aflarea altor vari-
ante pe teritorii slave diferite ºi, respectiv, cãutarea,
în varianta atestatã în scris, a „urmelor” fonetice,
morfologice, sintactice ºi prozodice pe care le-a lãsat
cãlãtoria oralã a cîntecului în spaþiul limbilor ºi cul-
turilor slave într-un interval de timp ce numãrã cîteva
secole.
Dupã o Scurtã privire introductivã asupra liricii
populare ucrainene, în care a identificat cele mai
vechi manuscrise ºi tipãrituri care conþin înregistrãri
de folcLor ucrainean sau referinþe la acesta, Petru
Caraman ne prezintã istoria deloc simplã a editãrii
Gramaticii cehe, alcãtuitã de cãlugãrul Blahoslav în
secolul al XVI-lea ºi tipãritã abia în 1857, dupã un
manuscris neautograf aflat în Biblioteca Terezianã
din Viena. Interesul filologic pe care l-a suscitat
aceastã Gramaticã explicã, în mare parte, discuþiile
de naturã lingvisticã ce s-au purtat în jurul ei, cîntecul
popular citat în ea pãrînd a atrage mai puþin atenþia,
deºi editorul Gramaticii, Hradil, îl publica, separat, în
1855, iar ucraineanul galiþian Vasyl Kovalœkyj îl
reproducea într-o publicaþie ucraineanã, un an mai
tîrziu. Dar ecourile produse de publicarea Cîntecului
nu au lipsit, ºi Petru Caraman le consacrã un examen
prob într-o Privire critico-istoricã asupra
cercetãrilor despre Cîntecul lui ªtefan Voievod (p.
49-80). Respingînd, argumentat, unele erori de naturã
filologicã sau de atribuþie ºi avansînd propriile soluþii
 38
pentru anumite chestiuni, Petru Caraman ne previne
cã pune „pentru prima oarã cîteva interesante prob-
leme folclorice, între care unele îi privesc pe români”
(p. 47).
Printre altele, este respinsã ideea, aparþinînd ºi lui
B.P. Hasdeu, cã textul Cîntecului a fost cules în
Veneþia italianã, în locul acesteia fiind propusã
ipoteza cã Veneþia invocatã în Gramatica lui
Blahoslav este una dintre Veneþiile slave din zona
sud-vesticã locuitã de cehi ºi horvaþi. Cu un ton cas-
ant, susþinut însã de o argumentare logicã ºi clarã,
amendeazã Petru Caraman ºi pãrerea unui alt cercetã-
tor al Cîntecului, Anton Balotã, care, în 1958,
avanseazã ideea cã respectiva creaþie folcloricã îºi
datoreazã existenþa unei culturi slavo-române din
secolele XV-XVI. Din multiplele argumente aduse
de profesor pentru a-ºi susþine pãrerea contrarie celei
a lui Anton Balotã, reþin atenþia întinsele studii de eti-
mologie ºi de semanticã asupra unor cuvinte cuprinse
în Cîntec, adevãratele dizertaþii despre Limba cance-
lariilor domneºti din Moldova sec. XV-XVI, despre
relaþiile lingvistice româno-ucrainene în aceeaºi
epocã, sau despre semnificaþiile grafiei chirilice ºi
latine pentru identificarea limbilor din documentele
epocii ºtefanine. Acestora li se adaugã referiri la sem-
nificaþia etnograficã ºi geografico-istoricã a topon-
imului „Moldova” sau a etnonimelor „rusin”, „rusni-
ak”, „rusnak” ºi huþul, precum ºi discuþia, foarte
importantã pentru filologia românã, asupra modi-
ficãrii funcþiei limbii slavone dinspre funcþia cultualã
spre funcþia culturalã (p. 73). Secvenþele privitoare la
problemele enunþate sînt niºte micromonografii val-
oroase în sine, care atestã nu numai competenþa
autorului lor, dar pun în evidenþã ºi modul cu totul
original de a construi o demonstraþie ºi o carte dupã
principiul unitãþii de profunzime.
Analiza elementelor ucrainene din limba
Cîntecului ºi corespondenþele lor în domeniul dialec-
tal slav prilejuieºte un spectacol intelectual de o mare
strãlucire ºi rigoare, în care Petru Caraman ni se
relevã nu doar ca un mare slavist, ci ºi ca un impor-
tant lingvist ºi etnolog. Urmãrind transformarea
Cîntecului, dupã ce acesta a trecut peste „graniþa
etnograficã natalã”, Petru Caraman radiografiazã,
mai ales, zona de maximã interferenþã ucraino-slo-
vacã, caracterizatã de un întreg proces lingvistic
transformator care explicã anumite aspecte lingvis-
tice ºi semantice ale Cîntecului ºi care, la rîndul lor,
sînt atestate de textul acestuia. E acest pasaj, ca ºi
întreaga carte, o ilustrare vie pentru profunda ºi fru-
moasa zisã helmslevianã cã „limba îºi aminteºte ºi
vegheazã”.
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
 La graniþa etnograficã ucraino-slovacã de la
poalele Carpaþilor de nord-vest identificã Profesorul
Caraman ºi „tîrgul Veneþia”, locul unde a fost cules
Cîntecul, asociindu-se astfel pãrerii predecesorului
sãu Tomašivœky, dar adãugînd argumentelor acestu-
ia un corp impresionant de dovezi venind din exam-
inarea folclorului zonei respective.
Propunîndu-ºi sã rãspundã la întrebarea dacã
existã în Cîntec vestigii de sîrbo-croatã care sã
susþinã ipoteza lui Balotã cã acest cîntec a fost creat
ºi rãspîndit de guslarii sîrbi, Petru Caraman între-
prinde o amplã ºi convingãtoare Analizã (a) ele-
mentelor neucrainene din limba Cîntecului… ºi core-
spondenþele lor în domeniul dialectal slav contempo-
ran (p. 80-91). Autorul foloseºte aici, ca ºi în alte
secvenþe ale lucrãrii dealtfel, fiºe personale, alcãtuite
în urma contactului direct cu acest teren dialectal,
precum ºi date oferite de colecþii de texte unanim
apreciate. Fonetismele slovace, morfologia slovacã,
sintaxa dialectalã slovaco-polonã sînt convocate pen-
tru a demonstra în ce mãsurã ºi cum s-a putut produce
influenþa slovacã asupra textului folcloric ucrainean
ºi pentru a explica cum a avut loc transformarea
Cîntecului pe terenul slav de apus. Reþine atenþia, în
acest context, valoarea micromonografiilor dedicate
cuvintelor „wyjwoda”, „woloska”, precum ºi opta-
tivului prezent cu auxiliarul la aoristul compus (117-
139) la slovaci, vest-ucraineni ºi polonii silezieni.
Adãugînd la aceste elemente ºi analiza fondului
ucrainean lexical al Cîntecului (191-253), Petru
Caraman ne pune în faþa unei chestiuni de principiu,
ºi anume cã nu totdeauna ceea ce este evident într-un
text poate explica provenienþa lui adevãratã. În con-
secinþã, concluzia la ampla ºi copleºitor de erudita
demonstraþie anterioarã este cã „în ciuda aspectului
lingvistic atît de pregnant slovac (...) este incontesta-
bil cã limba – ºi mai ales limba lui (a Cîntecului) de
bazã – e cea ucraineanã” (p. 192).
Ceea ce surprinde ca o noutate în ansamblul de
argumente caramaniene este studiul versificaþiei
Cîntecului, studiu care ni-l relevã pe Profesor în pos-
tura ineditã de specialist în domeniul ritmologiei ºi al
versificaþiei. Astfel, pentru a convinge cititorul cã
textul Cîntecului aparþine folclorului ucrainean,
autorul cãrþii abordeazã probleme de domeniul
metricii ºi ritmicii istorice ºi comparative în subcapi-
tole, ca: Veneþia italicã ºi slovacii, Versificaþia
Cîntecului ucrainean despre ªtefan Voievod ºi recon-
strucþiile lui metrice, Metrul Cîntecului... ºi gradul
lui de rãspîndire în folclorul ucrainean, Originea ºi
geneza metrului fundamental din Cîntecul lui ªtefan
Voievod la ucraineni ºi la ceilalþi slavi (264-286).
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
Pornind de la ideea foarte modernã cã versul este
un complex ritmico-sintactic ºi prozodic, adicã o for-
maþiune ce se miºcã într-o relativã libertate faþã de
exigenþa metricã, Petru Caraman comenteazã situaþia
metrico-prozodicã din Cîntec prin aportul unor influ-
enþe complementare – întîlnirea dintre versificaþia
occidentalã cu cea bizantinã ºi influenþa acestei inci-
denþe asupra sistemului metrico-prozodic slav din
Peninsula Balcanicã. Astfel, de exemplu, prezenþa în
Cîntec a dodecasilabului cu rimã interioarã tip 6+6 îi
prilejuieºte profesorului un sensibil ºi documentat
excurs în domeniul formelor metrice atestate în latina
popularã din secolul al X-lea, cu consemnarea trans-
formãrilor pe care le-au suferit aceste forme pe solul
unor culturi ºi literaturi diferite: italianã, francezã,
idiomurile din Peninsula Balcanicã, slavii de apus, de
sud ºi de rãsãrit. Se remarcã, în acest context, ºi acest
lucru este foarte important, vechimea apreciabilã a
acestei forme ritmice ºi în folclorul poetico-muzical
al românilor, „înainte ca ei sã se fi separat în grupe
dialectale distincte” (p. 312), dar ºi în folclorul
ucrainean, în special în dumele din perioada
cãzãceascã. Investigarea comparativã a unui material
folcloric bogat din zona Galiþiei, Pocuþiei, precum ºi
din zonele învecinate îl îndreptãþeºte pe autorul
lucrãrii sã stabileascã zona aceasta ca fiind locul de
naºtere a Cîntecului ºi sã amendeze ca neºtiinþifice ºi,
uneori, fanteziste, reconstrucþiile lui propuse de
Kovalœkyj, Potebnea ºi Franko.
Ca întotdeauna, examenul analitic-descriptiv al
unui fenomen îi prilejuieºte lui Petru Caraman
enunþarea unei chestiuni de principiu ºi de metodã.
Aºa se întîmplã ºi în cazul analizei stilistice, gramat-
icale ºi fonetice a reconstrucþiilor Cîntecului (p. 336-
367), cînd studiul pune urmãtoarea problemã a recon-
strucþiei textelor folclorice în general; un text fol-
cloric nu poate fi judecat doar dupã varianta în care a
fost cules, el trãieºte prin variante, ºi orice recon-
strucþie, în acest caz, nu poate genera decît „o creaþie
hibridã ºi artificialã” (p. 358).
 39
 În sfîrºit, referitor la eroul acestui Cîntec,
Profesorul aduce suficiente ºi convingãtoare argu-
mente cã este vorba chiar de domnul moldovean. Un
viitor cercetãtor poate glosa pe tabloul celor trei oºti,
cu foarte fugarele, dar semnificativele, atribute care
le diferenþiazã, tabloul deschizînd, în cazul oºtii
„vlahe”, cîmp unui epic liricizat care ar putea fi
urmãrit ºi în alte texte folclorice de la noi sau din altã
parte. Cu alte cuvinte, Cîntecul ar putea prilejui ºi
studii de mentalitate ºi de antropologie culturalã, mai
ales cã profesorul Caraman oferã însemnate sugestii
în aceastã privinþã, dar ºi pentru cã primul lui cercetã-
tor român, savantul B.P. Hasdeu, solicita, la rîndul
lui, acest punct de vedere.
O carte atît de complexã ca Vechiul cîntec
Iulian PRUTEANU-ISÃCESCU
IZVOARE DE ISTORIE MEDIEVALÃ
A nul trecut a vãzut lumina
tiparului un important
instrument de lucru, atît pentru
profesori ºi cercetãtori, cît mai
ales pentru studenþi.
Universitarii ieºeni, Alexandru-
Florin Platon ºi Laurenþiu
Rãdvan, au îngrijit, dupã exact
35 de ani de la apariþia unei ast-
fel de lucrãri (Francisc Pall,
Crestomaþie de istorie univer-
salã medie, partea I, “Evul
mediu timpuriu”, Bucureºti,
1970), un bogat volum de
izvoare de istorie medievalã inti-
tulat, De la Cetatea lui
Dumnezeu la Edictul din Nantes.
Izvoare de istorie medievalã
(secolele V-XVI).
Textele selectate sunt grupate
în zece capitole tematice, întinse din punct de vedere
cronologic între secolele V-XVI. Documentele pub-
licate au fost traduse dupã cele mai autorizate ediþii
publicate în Franþa, Regatul Unit ºi Statele Unite ale
Americii.
Primul capitol (p. 13-68), Regatul franc ºi
Imperiul carolingian (secolele V-X), propune citi-
torului cîteva documente legate de începuturile
 40
ucrainean despre ªtefan Voievod nu poate fi prezen-
tatã decît în cîteva aspecte ale ei, ºi acelea, probabil,
selectate subiectiv. Ceea ce se poate afirma cu obiec-
tivitate certã este cã studiul lui Petru Caraman înscrie
o paginã esenþialã în cercetarea folcloricã, etno-
graficã, lingvisticã ºi etnologicã de la noi, cã el este
un important moment al slavisticii, ºi nu numai din
România, cã, publicîndu-l, I.H. Ciubotaru a oferit
ºtiinþelor umaniste din þara noastrã un model de pro-
bitate ºtiinþificã în care se înscrie ºi el însuºi. ªi mai
sîntem convinºi cã, atunci cînd a publicat aceastã
carte, Editura Universitãþii „Al.I. Cuza” din Iaºi
(redactor Mariana Codruþ) ºi-a oferit sieºi, dar ºi cul-
turii române, o carte de vizitã care-i atestã o valoare
ce meritã luatã în seamã.
medievalitãþii europene, semni-
ficative în acest sens fiind frag-
mentele din Legea salicã (p. 19-
36), precum ºi unele capitularii
din timpul lui Carol cel Mare
sau mãrturiile privitoare la fran-
ci ale lui Grigore din Tours,
celebrul autor al Istoriei fran-
cilor.
Cel de-al doilea capitol (p.
69-117), Regatele anglo-saxone
ºi Anglia dupã cucerirea nor-
mandã (secolele VII-XIII), oferã
celui interesat cîteva documente
de bazã ale istoriei locuitorilor
din Albion (legile lui Wilhelm
Cuceritorul, mai multe frag-
mente din Domesday Book
(1085-1086), Magna Carta
Libertatum sau Prevederile de la
Oxford (1258) etc.
În capitolul trei (p. 120-135), Seniori ºi vasali,
putem descoperi documente care ne pot lãmuri
asupra formãrii ºi evoluþiei relaþiilor feudo-vasalice,
mecanisme ale societãþii medievale occidentale
destul de greu de interpretat ºi de înþeles.
Capitolul al patrulea (p. 137-171), Imperiul ºi
Papalitatea (secolele X-XIV), scoate în evidenþã
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
conflictul dintre Împãrat ºi Papã; fragmentele despre
Imperiu sunt extrase din cronicile lui Thietmar de
Merseburg, Lambert din Hersfeld sau din diferite
edicte imperiale ale lui Frederic al II-lea ºi Carol al
IV-lea; pentru a evidenþia punctul de vedere al
papalitãþii, editorii au selectat mai multe fragmente
din decretele papilor Grigore al VII-lea (Dictatus
Papae) ºi Inocenþiu al III-lea (Venerabilem, Per ven-
erabilem, Novit ille) sau din deciziile Conciliului
Lateran III (1179).
Capitolul al cincilea (p. 173-219), Biserica în
Antichitatea tîrzie ºi în Evul Mediu (secolele V-
XIII), oferã o imagine a situaþiei religioase din
Occident în partea de sfîrºit a Antichitãþii (Aurelius
Augustinus cu a sa De Civitate Dei – Despre
Cetatea lui Dumnezeu (413-427); pontificatul lui
Leon I (440-461), Scrisoarea papei Gelasius I cãtre
Împãratul Anastasius despre superioritatea puterii
spirituale asupra celei temporale (494), convertirea
anglilor la creºtinism etc.) ºi din timpul Evului
Mediu, de la cel mai cunoscut fals din istorie,
Donatio Constantini (cca. 750-800), pînã la sta-
bilirea regulii Sfîntului Francisc din Assisi (1223).
Capitolul urmãtor, Cruciadele ºi evreii (p. 221-
243), prin documentele alese, încearcã sã aducã mai
multe lãmuriri într-o problemã extrem de delicatã,
acum, dar ºi atunci, chestiunea evreiascã.
Capitulariile din timpul carolingienilor (814), unele
fragmente interesante din Cronica lui Solomon Bar
Simeon (1096), decretele papilor Eugeniu al III-lea
ºi Inocenþiu al III-lea sau documentele emise de
regele Richard I Inimã de Leu în timpul cruciadelor,
deciziile Conciliului Lateran IV (1215) ºi decretul
de expulzare a evreilor din Spania (1492) sunt cîte-
va dintre coordonatele celui de-al ºaselea capitol.
Cel mai cuprinzãtor capitol din volum este cel
de-al ºaptelea (p. 245-362), dedicat dezacordurilor
doctrinare dintre regnum ºi sacerdotium ºi metafo-
rei corpului politic (secolele XI-XV). Aflãm aici do-
cumente reprezentative pentru secolele XI-XV,
pornind de la Hugo de Saint-Victor (De institutione
novitiorum), John of Salisbury (Polycraticus),
Aegidius Romanus (De regimine principum libri III,
De ecclesiastica potestate), Jean de Paris (De potes-
tate regia et papali), Dante (Monarchia), Marsiglio
din Padova (Defensor pacis), pînã la Christine de
Pizan, cu a sa Le Livre du corps de policie etc.
Capitolele opt (p. 365-396) ºi nouã (p. 397-462)
sunt dedicate oraºului, universitãþilor ºi istoriei men-
talitãþilor (Oraºul ºi universitãþile; Atitudini, con-
duite ºi sensibilitãþi colective). Astfel, volumul, prin
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
ultimele capitole, se întregeºte, documentele selec-
tate de editori avînd intenþia de a oferi o imagine cît
mai completã a lumii medievale occidentale. Sunt
traduse cîteva fragmente din Statutele universitãþii
din Paris, precum ºi unele pãrþi ale unor lucrãri ce
trateazã subiecte privind mentalitatea omului
medieval occidental (Aurelius Augustinus, De nup-
tiis concupiscentia, De sancta virginitate;
Hildegarde din Bingen, Liber divinorum operum
simplicis hominis; Étienne de Bourbon, De supersti-
cione; Johannes Nider, Formicarius etc.).
În ultimul capitol (p. 461-473), Reforma (secolul
al XVI-lea), editorii au publicat unele documente
semnificative privitoare la fenomenul Reformei.
Putem consulta aici fragmente din cele 95 de teze
ale lui Martin Luther, Actul de supremaþie (1534),
unele decrete ale Conciliului de la Trento (1545), ale
Pãcii de la Augsburg (1555) sau ale Edictului din
Nantes (1598).
Alãturi de cele zece capitole tematice, structura
lucrãrii este completatã de o Bibliografie (p. 475-
480) a izvoarelor (ediþiilor) folosite în traduceri, dar
ºi a literaturii secundare pe care editorii au consul-
tat-o, precum ºi de un Index nominorum (p. 481-
492).
Recomandãm cu cãldurã aceastã lucrare tuturor
celor interesaþi de o mai bunã cunoaºtere a Evului
Mediu european.
Alexandru-Florin Platon, Laurenþiu Rãdvan (editori), De la
Cetatea lui Dumnezeu la Edictul din Nantes. Izvoare de istorie
medievalã (secolele V-XVI), Polirom, Iaºi, 2005, 492 p.
 41
 Ion POPESCU-SIRETEANU
SUCEVIÞA. SAT AL OBCINILOR BUCOVINEI
ªI GROPNIÞÃ A MOVILEªTILOR
C entrul de Studii „Bucovina” ºi Editura
„Septentrion” din Rãdãuþi au publicat, în anul
2003, cartea cu titlul de mai sus, semnatã de Valerian
I. Procopciuc, 310 pagini + 25 pagini fotografii.
Autorul acestei cãrþi a adunat în timp îndelungat
informaþii despre satul Suceviþa ºi ne-a dat o mono-
grafie bogatã ºi bine realizatã, aºa cã scrierea sa poate
fi consideratã o carte de referinþã ºi, în acelaºi timp,
un model de lucrare de acest tip.
Cartea se deschide cu un Cuvînt înainte semnat de
prof. dr. Dimitrie Vatamaniuc ºi cu un Prolog al
autorului.
Unul dintre primele capitole este cel intitulat
Toponimia localitãþii, cu prima menþiune a numelui
Suceviþa la 1443. Sînt prezentate aici Þarinile,
Reþeaua hidrograficã, Dealurile, Vîrfurile, Vãile,
Luncile, Pãdurile din zonã, Drumurile ºi podurile,
Plaiurile ºi potecile, Stînile*. Urmeazã Date privind
geografia fizicã satului Suceviþa. Consideraþii asupra
începuturilor localitãþii, capitol care ne reþine atenþia
în mod deosebit, întrucît autorul aduce în atenþia citi-
torului atît informaþii din tradiþia oralã, cît ºi din doc-
umentele cunoscute. Problema care se pune este dacã
satul poate fi considerat ca anterior mãnãstirii ºi
rãspunsul autorului este pozitiv, bizuindu-se pe doc-
umente, deducþii ºi nume topice între care
Dragoºinul ºi Berchez („Runcul lui Berchez”), apoi
existenþa stînilor, a unui baci Samson. Oricum, satul
este anterior chiar anului 1443 ca primã datã de
atestare a numelui Suceviþa. În acest capitol se
vorbeºte despre moºiile mãnãstireºti ºi relaþiile lor cu
locuitorii lor, despre Suceviþa în perioada austriacã,
vreme în care se desfiinþeazã o seamã de mãnãstiri,
schituri ºi sihãstrii, despre conducãtorii spirituali ai
mãnãstirii Suceviþa de la sfîrºitul secolului al XVI-lea
pînã în prima jumãtate a secolului al XX-lea, cînd
Suceviþa devine mãnãstire de maici. Ca ºi în cazul
întregii Bucovine, au existat în viaþa mãnãstirii douã
epoci „care au lovit cu cruzime în viaþa economicã ºi
spiritualã a mãnãstirii”: este pe de o parte o lungã
perioadã de ocupaþie habsburgicã ºi pe de alta „cea a
venirii comunismului la putere în România, cînd
 42
averile mãnãstireºti ºi nu numai ale lor au fost jefuite
cu neruºinare” (p. 60).
Lucrarea continuã cu un capitol intitulat
Exploatãrile forestiere ºi industriile din Suceviþa, cu
Agricultura ºi formele ei, Cãile ºi mijloacele de
transport, Alte activitãþi economico-financiare.
Ne reþine mai mult atenþia capitolul Viaþa politicã
ºi organizarea administrativã a satului unde, în sub-
capitolul Al doilea rãzboi mondial ºi consecinþele lui
asupra Suceviþei, se vorbeºte despre arhivã ºi
pierderea unor bunuri ale mãnãstirii, despre evac-
uarea populaþiei, despre abuzurile soldaþilor sovietici,
despre arestãri ºi deportãri în Uniunea Sovieticã.
Suceviþenii s-au opus comunismului ºi mulþi au lup-
tat ca partizani în pãduri ºi în munþi, unii cãzînd în
lupta cu forþele de securitate, mulþi au fost prinºi ºi
condamnaþi la ani grei de puºcãrie, unii murind în
închisori.
Impresioneazã listele cu morþii ºi invalizii din
primul rãzboi mondial, din al doilea rãzboi, cu morþii
în evacuare ori cu gospodãriile arse în cel de-al doilea
rãzboi.
Capitolul Etnografie ºi folclor începe cu subcapi-
tolul Cîte ceva despre grai, în care se prezintã „cîte-
va trãsãturi caracteristice” cu privire la graiul din
localitate, care aparþine subdialectului moldovenesc,
în care se pãstreazã numeroase elemente lexicale ger-
mane. Din lista prezentatã, trebuie eliminat cuvîntul
stroh „resturi mãrunte de fîn”, care nu este german, ci
vechi cuvînt românesc. Autorul remarcã faptul cã
„graiul suceviþenilor are deosebiri marcante faþã de
cel al mãrginenilor” (p. 209). În continuare, se prez-
intã portul, clãcile, ºezãtorile, alte obiceiuri.
Un capitol amplu este dedicat culturii ºi oamenilor
de culturã. Aici, autorul are în vedere Arcãºiile,
Cabinetele de culturã, activitatea Societãþii pentru
cultura ºi literatura românã în Bucovina, dar ºi alte
forme de organizare, care au contribuit la a þine treazã
conºtiinþa naþionalã.
Acordîndu-li-se cele mai bune pãmînturi din
moºiile mãnãstirilor Suceviþa ºi Putna ºi bani pentru
procurarea de unelte agricole, coloniºtii „au devenit
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
puternice enclave de sprijin în ºtergerea mãrturiilor
care dovedeau existenþa de necontestat a românilor
pe aceste locuri”.
Era activã o politicã de înstrãinare prin care
coloniºtii, mai ales cei veniþi din Galiþia dupã 1786, îi
ajutau pe austrieci în încercarea lor de a înãbuºi viaþa
româneascã. Printre coloniºti „se aflã preoþi, învãþã-
tori, funcþionari pe la primãrii, care în mitrici, matri-
cole ºcolare, certificate ºi alte acte de stare civilã
înstrãineazã numele româneºti, adãugînd sufixe pre-
cum –iuk, -schi etc., mai ales în cazul nou-nãscuþilor
ºi al elevilor. Astfel, dupã 143 de ani de ocupaþie – 27
octombrie 1918 – au apãrut în Bucovina atîtea nume
strãine, unele înstrãinate, altele apãrute în urma colo-
nizãrii sau imigrãrii”. Printr-o dispoziþie a guvernului
austriac, la 22 aprilie 1799 li se cer instituþiilor ca
orice cerere sã fie fãcutã în limba germanã.
Promisiunile imperialilor de la 1775-1776 au fost
încãlcate, cum ºi era de aºteptat.
Germanii, polonii ºi rutenii înfiinþeazã asociaþii
culturale în Bucovina, cu scopul de a se afirma ca
naþiuni pe pãmînt românesc. Românii înfiinþeazã la
Cernãuþi Reuniunea românã de Lepturã la 1 mai
1862, ca peste scurt timp sã fie schimbatã denumirea
în Societatea pentru Cultura ºi Literatura Românã în
Bucovina. Aceastã societatea avea, între membrii sãi,
personalitãþi din Moldova, Muntenia ºi Transilvania
(V. Alecsandri, M. Kogãlniceanu, Andrei ªaguna, T. fice sînt folosite în diferite capitole, mai cu seamã la
Cipariu, B.P. Hasdeu). La Suceviþa se înfiinþeazã o p. 207-209 (la p. 69 este truparne „casa praznicelor”,
filialã a Societãþii în 1909. care era în cimitir, cuvînt necunoscut Dicþionarului
Autorul vorbeºte despre rolul cultural al mãnã- limbii române ºi Micului dicþionar academic).
stirii ºi prezintã pãreri ale unor vizitatori privitoare la Avînd în vedere cã Movileºtii au adus la lucru
acest monument de artã, „cea mai frumoasã dintre oameni din Polonia, în localitate sînt unele nume
mãnãstirile Bucovinei” (Episcopul Melchisedec), sînt poloneze sau rutene, dar nume româneºti de familie,
prezentaþi în scurte medalioane Iraclie Porumbescu, precum Rotilã, existent ºi astãzi, au fost rutenizate în
Toader Siretean, Nicodim Iþcuº, Atanasie Boghean, ºcoalã, încît în sat este cunoscut ºi numele Rotiliuc.
Dimitrie Vatamaniuc, Valerian Procopciuc, Gruia În lumea blajinã a satelor Bucovinei au venit
Bodnarescu, Constantin Hrehor, Ionel Corjân- foarte mulþi galiþieni, între aceºtia ruteni, poloni ºi
Corinescu. evrei, aceºtia din urmã devenind cîrciumari, cãmã-
Ultimele capitole sînt Învãþãmîntul, Date cu tari, antreprenori.
privire la situaþia demograficã a localitãþii, Despre Cartea lui Valerian Procopciuc se alãturã celor-
starea sanitarã a populaþiei. lalte scrieri monografice dedicate Suceviþei (mãnã-
Într-un Cuvînt de încheiere semnat de Vasile I. stirii ºi satului), fiind cea mai documentatã ºi mai
Schipor sînt amintite monografiile dedicate unor completã, încununînd munca de trei decenii a autoru-
localitãþi din Bucovina ºi, spre satisfacþia noastrã, lui, fiind o serioasã ºi credibilã carte de vizitã a local-
vedem cã numãrul acestora este impresionant. Mai itãþii.
adãugãm: Ion Popescu-Sireteanu, Oraºul Siret ºi
*. Noi am cercetat numele topice din hotarul comunei
împrejurimile, Iaºi, Ed. Bucovina, 1999; Vasile Suceviþa ºi am publicat lucrarea Toponimia comunei Suceviþa în
Diacon, Cronicile Suhei Bucovinei, 2 vol., Iaºi, Alfa, „Analele Bucovinei”, VIII, nr. 1, 2001, p. 105-150. Facem pre-
2005; Gheorghe C. Paþa, Istoricul ºi graiul comunei cizarea cã un mic numãr de nume topice ne-a scãpat, acestea
ªaru Dornei, Bucureºti, Ed. Christiana, 2002. regãsindu-se în cartea lui Valerian Procopciuc.
Cartea nu are un glosar, dar multe cuvinte speci-
Revista românã nr. 2 (44) / 2006  43
 Ioan ÞICALO

SUFERINÞA – STAREA EXISTENÞIALÃ

A POETULUI TEOFIL LIANU

C artea de prozã Hai, panã,

cu mine-ndãrãt! a lui
Teofil Lianu, apãrutã la
Biblioteca „Mioriþa” din
Cîmpulung Moldovenesc, prin
strãdania d-lui I. Filipciuc, se
citeºte dintr-o rãsuflare. Fiorul
liric, prezent ºi aici, se încarcã de
un anumit dramatism, autorul
pendulînd între Paradisul
copilãriei din satul bucovinean
Capu Cîmpului, aflat „sub
patrafirul” a douã mãnãstiri
(Voroneþ ºi Slatina) ºi Infernul în
care a fost aruncat mult prea
devreme.
Calvarul lasã urme adînci,
însã nu-l doboarã, cãci Teofil
Lianu îºi trãieºte clipa „cea
repede” ca un veritabil cãlugãr,
raportînd-o la experienþa
duhovniceascã a trecutului, pen-
tru a o trece înnobilatã în cea a
viitorului, iar drumul Golgotei nu înseamnã altceva
decît ridicare întru spirit, adicã înveºnicire. Cronotopul
vîrstei de aur îl recheamã cu insistenþã, mãrturie fiind
cele cîteva interogaþii din primele pagini:
„Unde eºti livada luminii mele de demult?”
„Unde eºti, luncã de la apa Moldovei.. .?”
„Unde eºti, þarnã, de jos... ?”
„Unde eºti, casã de demult...?”
„Unde eºti, bãtrînã casã, în care am învãþat graiul
pãrinþilor mei...?”
Lumea trãieºte aici sub crugul ceresc într-o rînduialã
de nimic tulburatã. Bunicul apeleazã la pedagogia cîrjei
pentru a-ºi îndrepta fiul pe calea cea bunã a cãsniciei,
corecþia aplicatã în livadã ducînd la grabnicã îndreptare:
„Nu da, tatã, cã de-amu am sã mã port bine”, în vreme
ce bunica, aplecatã cu mare atenþie spre creºterea nepo-
tului în cultul muncii, îl fereºte de eventuale primejdii pe
drumul de întoarcere spre casa pãrinteascã, dîndu-i în
braþe, ca pe un talisman, o bucãþicã de lemn. Gospodarul
nu înþelege sã plece la arat altfel decît cu rugãciune ºi cu
ajutorul sfintei cruci fãcutã cu fum de tãmîie peste sem-
inþe ºi boi, apoi „spre casã, spre grajdi ºi spre poartã”.
Unele personaje din carte par
desprinse din legendã, cum e
moºul Mihalache, un alter ego al
lui Dragoº Vodã, în timp ce
altele, cît se poate de veridice,
sunt surprinse prin cîteva trãsã-
turi definitorii, tatãl Grigori, de
pildã, fiind „înalt, frumos,
muncitor harnic, vînãtor ºi
trompetist”.
Anii de dupã primul rãzboi
mondial aduc dupã sine destrã-
marea. Unde înainte vreme
oamenii se întrec în a-ºi cere
iertare unii altora, pãzind cu
sfinþenie obiceiurile locului ºi
smulgîndu-i autorului o altã dra-
maticã interogaþie („O, bãtrînii,
bãtrînii de demult, s-au dus cu
rîndunelele ºi privighetorile.
Frumuseþi Dumnezeieºti. Unde
sunteþi?”), satul se goleºte de
înþelepþii de altãdatã ºi se
pãtrunde în mare grabã de un duh stricãtor. Se risipesc
familii ºi se destramã rînduielile, locul lor fiind luat de
zavistie ºi de vicleºug. Teofil îºi gãseºte alinarea de-o
clipã în Ortansa Matcãboje (întîlnirea lor în faþa bis-
ericii nu e deloc întîmplãtoare, dacã avem în vedere cele
douã nume), traversînd împreunã un ocean de necazuri
pînã la stingerea acesteia în chinuri groaznice. „Adînc
martiraj. Adînc martiraj. Adînc martiraj!”, exclamã
autorul rãmas în bãtaia vîntului dinspre rãsãrit, vînt care
l-a azvîrlit, pentru o vinã inventatã (moda proletariatu-
lui victorios din elegantele haine securiste), opt ani în
puºcãrie, devenitã pentru el ºi pentru cîþi alþii o ade-
vãratã bisericã.
Pãrãsit de toþi ai sãi ºi batjocorit de atotputernicia
politrucilor omniprezenþi, Teofil Lianu are puterea sã-i
ierte pe toþi (ce risipã de suflet e prezentã în carte!),
retrãgîndu-se, ca un ascet, în Cetatea lui Dumnezeu:
„Maicã a Domnului ºi Sfîntã Fecioarã Mãrie, (...) mã
închin Þie din icoanele cãlcate în picioare, din icoanele
azvîrlite pe foc, din icoanele scuipate, din icoanele
ascunse, din icoanele vãzute doar în vis, din icoanele

 44 Revista românã nr. 2 (44) / 2006

neºtiute decît de pãsãrile cerului ºi de chinuitele de
muncã animale (…), din icoanele care nu mai sunt, dar
la care s-au închinat, cu lacrimi, pãrinþii, bunicii ºi
strãbunicii pînã în adîncul veacurilor”. De aici iertarea
este totalã ºi necondiþionatã, pentru cã doar aici omul
reuºeºte sã se dezbrace de toate cele lumeºti, asigurîn-
du-ºi condiþia unei stãri energetice nepãmîntene, ceea ce
exprimã motto-ul volumului, luat din Pitagora:
„Calmul eter te-nfãºoare
Cînd trupul se-ntoarce-n þãrînã
Veºnic fiind ca un zeu
Nesupus stricãciunii ºi morþii”.
Hai, panã, cu mine-ndãrãt! e un grav monolog pe
tema asumãrii suferinþei („… omul cînd se naºte,
plînge; ºi cînd moare, plînge. O, ºi cît mai plînge ºi în
viaþã”) ºi a ruperii relaþiilor cu determinismele „astei
lumi”, cum se exprimã N. Berdiaev în Sensul creaþiei,
prin jertfi ºi renunþare, pentru a accede la ceea ce
numesc teologii înfierea omului de cãtre Dumnezeu:
„Numai trupul
Pe pãmînt,
Mircea-Cristian GHENGHEA
CARTEA „REVISTEI ROMÂNE”
C ea mai veche ºi mai cunoscutã asociaþie culturalã
neguvernamentalã româneascã, Asociaþiunea pen-
tru Literatura Românã ºi Cultura Poporului Român –
ASTRA, a devenit, din anul 1994, o prezenþã obiºnuitã ºi
în mediul intelectual ieºean, datoritã înfiinþãrii
Despãrþãmîntului „Mihail Kogãlniceanu”, precum ºi
apariþiei, din 1995, a publicaþiei acestuia, „Revista
românã”.
În anii 2004 ºi 2005 s-a concretizat, ºi datoritã spri-
jinului Prefecturii judeþului Alba ºi Ministerului de
Externe (Departamentul pentru Relaþiile cu Românii de
Pretutindeni), o mai veche dorinþã a astriºtilor ieºeni –
realizarea unei lucrãri care sã cuprindã diverse materi-
ale publicate, cu începere din 1995, în „Revista
românã”, ºi în care este analizatã situaþia comunitãþilor
româneºti din arealul sud-est european. Este evident
faptul cã acest aspect reprezintã ºi tema-pivot a lucrãrii
– soarta comunitãþilor româneºti, a reperelor cultural-
spirituale ale acestora ºi a limbii române în statele
vecine. Lucrarea a fost proiectatã în douã volume, la
sfîrºitul anului 2004 apãrînd primul dintre acestea, în
vreme ce al doilea a apãrut la sfîrºitul anului 2005.
Volumul I al Cãrþii „Revistei române” cuprinde
materiale publicate în revistã în intervalul iunie 1995 –
iunie 2000. În structura sa se gãsesc douã capitole, inti-
tulate Peninsula Balcanicã ºi Basarabia, Bucovina, pre-
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
Sufletul la
Domnul sfînt”.
Paginile cãrþii vorbesc despre o superbã forþã inte-
rioarã care îl conduce pe Teofil Lianu spre asceticã
smerenie ºi comuniune întru slujirea adevãrului trecut
prin focul purificator al iubirii faþã de aproapele, con-
cretizatã în aceste versuri de final:
„Cer iertare ce-am
Fãcut
Altora, ºi n-am
ªtiut.
Altora ºi
Am ºtiut”.
Acesta e semnul ieºirii din labirint cu ajutorul firului
credinþei, Teofil – nume predestinat –, regãsindu-ºi
Paradisul (sensul e cel de existenþã autenticã) între
zidurile Ierusalimului românesc al Bucovinei prea
iubite, ca monahul Teodot.
cedate de un Cuvînt înainte (p. 3-4) semnat de fostul
redactor-ºef al revistei, Victor Durnea, ºi de o serie de
trei articole, cu rol mai degrabã introductiv, în intenþia
de a familiariza cititorul, de a-i explica, prin conþinutul
lor, obiectivele ASTREI ºi legãturile Asociaþiunii cu
românii din afara graniþelor. În final au fost inserate
Cuprinsul ºi un colaj de 16 fotografii color (8 p.),
prezentînd aspecte de la diferite manifestãri ale
Despãrþãmîntului ASTRA „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi.
Structura celui de-al doilea volum este, practic, iden-
ticã – douã pãrþi (În Peninsula Balcanicã ºi Basarabia,
Bucovina), precedate de Cuvîntul înainte din volumul
întîi, urmat de un pasaj explicativ al îngrijitorului
lucrãrii, Cercet. dr. Victor Durnea. La sfîrºit, Cuprinsul
ºi un colaj de 16 fotografii color (8 p.).
Capitolele I din ambele volume – Peninsula
Balcanicã, respectiv În Peninsula Balcanicã, cuprind
diverse articole, eseuri ºi însemnãri în care sunt anal-
izate, în primul rînd, diverse faþete ale evoluþiei istorice
ºi lingvistice caracteristice romanitãþii sud-dunãrene, în
vreme ce capitolele Basarabia, Bucovina ale celor douã
volume sunt alcãtuite dintr-un numãr considerabil mai
mare de materiale (44 faþã de 23 în volumul I, 86 faþã de
12 în volumul al II-lea), ce vizeazã o multitudine de
aspecte ºi realitãþi, atît din trecutul, cît ºi din prezentul
celor douã zone româneºti.
 45
 Indiferent de natura, de tipul lor (articole, note, inter- impresia precizãrii ºi urmãririi, fãrã contenire, a
viuri, prezentãri ºi cronici de carte, impresii de cãlãto- împlinirii dezideratului unitãþii naþionale încã din perioa-
rie), materialele incluse în acest volum abordeazã man- da medievalã. Regretabil este faptul cã astfel de cliºee
ifestarea specificului cultural-istoric al comunitãþilor fac victime ºi printre autorii tineri, despre care se pre-
româneºti din regiunile menþionate. Sunt avute în supune cã ar trebui sã prezinte o garanþie pentru
vedere condiþionãrile din statele în care aceste regiuni reaºezarea corectã a reperelor trecutului naþional – Tineri
au fost înglobate, tradiþiile comunitãþilor, politicile bucovineni în vizitã la Iaºi (volumul al doilea, p. 496-
statelor respective faþã de minoritãþile naþionale, în gen- 498), material semnat de Vlad Hogaº. Preferãm sã con-
eral, ºi faþã de minoritatea româneascã, în special, siderãm, însã, cã pasajul de la începutul articolului –
gradul de alterare etnicã ºi lingvisticã etc. Toate aceste „Bucovina! Simpla rostire a acestui nume ne provoacã
materiale reprezintã interesante mãrturii, din perspecti- adînci fiori. Este imaginea însãºi a unui destin tragic,
va unor contemporani, în ceea ce priveºte identitatea care a rãpit-o de douã ori din trupul þãrii. Ultima datã,
etnico-lingvisticã a comunitãþilor româneºti de la sud de
Dunãre, precum ºi de la est ºi nord de Prut. Reprezintã,
totodatã, semnale de alarmã pentru cei de aici, din þarã,
prea adesea indiferenþi ºi nepãsãtori la soarta conaþion-
alilor lor (denumiþi, în funcþie de tradiþie, de atitudine ºi
stereotipuri, de statul în care se aflã, moldoveni, vlahi,
armâni, cuþovlahi, fîrºeroþi etc.). Oricum, numai români
nu. ªi aceasta într-un areal care se doreºte a fi integrat,
în viitorul mai apropiat sau mai îndepãrtat, în Uniunea
Europeanã, organism care, din punct de vedere legisla-
tiv, garanteazã recunoaºterea ºi protecþia minoritãþilor
etnice. Astfel de legi par a avea, însã, o aplicabilitate
utopicã în cazul comunitãþilor româneºti din teritoriile
aflate în închegãri statale strãine. Asimilarea forþatã,
ridicatã adesea la rang de politicã de stat, nu lasã nici o
ºansã realã de pãstrare sau afirmare a specificului iden-
titar românesc.
Materialele inserate în Cartea „Revistei române”
sunt semnate, în destule cazuri, de personalitãþi ale medi-
ilor intelectuale ieºene ºi naþionale, acestora alãturîndu-
li-se diverºi diplomaþi, oameni de culturã, analiºti ºi
cercetãtori de origine românã, dar ºi reprezentanþi ai
comunitãþilor româneºti din Serbia, Bulgaria, Republica Bucovina a fost încorporatã Uniunii Sovietice, dupã ce
Moldova, Ucraina: Mihai-Rãzvan Ungureanu (actualul visul de secole al românilor, UNIREA [subl. ºi cu majus-
Ministru de Externe al României), Ioan Caproºu, Mircea cule în text – n. n., M.-C. G.], se înfãptuise cu mari
Ciubotaru, Dumitru Acu, Areta Moºu, Adrian Turculeþ, greutãþi ºi sacrificii” (p. 496) – este rezultatul unei
Ioan Lãcãtuºu, Victor Durnea, Florin Faifer, Liviu scãpãri de moment din partea autorului ºi nu reflectã
Papuc, Ion Popescu-Sireteanu, Gavril Istrate, Nicolae adevãrata sa percepþie asupra a ceea ce înseamnã ideea
Turtureanu, Valentin Ciucã, Lucia Cireº, Anatol de unitate naþionalã româneascã în sens modern.
Petrencu, Eugenia Guzun, Dorin Lozovanu, Vitalie În ultimã instanþã, se poate aprecia cã meritul princi-
Josanu, Valentin Alexei Constantinov etc. pal al volumului este cel de a oferi cîteva opinii, mãr-
Din pãcate, în unele materiale se regãsesc idei-ºablon turii ºi perspective interesante, poate inedite pentru unii,
ale istoriografiei noastre, fapt ce reflectã persistenþa a asupra a ceea ce înseamnã românii de lîngã noi. Însã, în
diverse cliºee ºi automatisme mentale cu privire la condiþiile tirajului intim înregistrat (doar 150 de exem-
momentul de maximã importanþã pentru istoria naþionalã plare primul volum ºi 225 al doilea), precum ºi al opac-
– anul 1918. Un exemplu suficient de concludent este itãþii ºi pasivitãþii anumitor medii din þarã, impactul unei
articolul inserat în primul volum, intitulat Unirea astfel de lucrãri se regãseºte, ca mai întotdeauna, în
Basarabiei cu România, primul mare pas cãtre destrã- primul rînd la nivel sentimental.
marea unitãþii naþional-statale a poporului român, sem-
nat de Prof. univ. dr. Dumitru D. Rusu (p. 163-167). Este Cartea „Revistei române”, ediþie îngrijitã de Victor
lesne recognoscibilã promovarea manierei liniare de Durnea – vol. I, Iaºi, 2004, 396 p. + 8 p. cu fotografii color;
abordare ºi prezentare a istoriei românilor, creîndu-se vol. II, Iaºi, Casa Editorialã Demiurg, 2005, 514 p. + 8 p. cu
fotografii color.
 46 Revista românã nr. 2 (44) / 2006
 Nicolae TURTUREANU
FILIERA CANADIANÃ
Î n urmã cu vreo 6-7 ani
am scris despre extraor-
dinara aventurã – povestitã de
el însuºi – a unui tînãr arde-
lean care fuge din þarã, imedi-
at dupã instalarea, aici, a ocu-
paþiei sovietice ºi, dupã
numeroase încercãri, (arestãri,
lagãre, deportãri), ajunge în
Canada, þara visurilor sale.
Acolo trãieºte o prelungã
crizã de adaptare ºi de inte-
grare, însã, dupã alte munci ºi
zile penibile, acest Fãt-
Frumos carpatin nu doar cã
rãzbeºte, se integreazã, dar
devine o somitate în domeniul
industriei miniere.
Recenzia mea a avut un
neaºteptat ecou: am început sã
primesc telefoane, scrisori
prin care mi se solicita cartea
sau relaþii privind librãria,
biblioteca unde ar putea fi gãsitã. Era perioada frenet-
icã a plecãrii în Canada (cum este acum în Spania),
iar solicitanþii doreau, înainte de a se arunca în
necunoscut, o cît de cîtã iniþiere, o cãlãuzã spre cheia
succesului, dacã nu chiar soluþia unei reuºite miracu-
loase. Volumul a început sã circule, a ajuns chiar ºi la
Focºani, de unde s-a întors nevãtãmat. În acelaºi
timp, soþia mea (Dumnezeu s-o odihneascã ºi s-o rãs-
plãteascã, acolo unde e) îi iniþia pe prezumtivii emi-
granþi în franceza minimalã, fãrã de care nu puteai
trece testul ºi traversa oceanul. Putem spune cã, între
miile de români care populeazã aceastã þarã cît un
continent, 4-5 sînt trimiºii noºtri speciali...
Au fost ºi cazuri dramatice: o familie, soþ ºi soþie,
a avut mult de pãtimit pînã sã-ºi vadã visul cu ochii.
Doamna prindea repede franceza, dar uita la fel de
repede, domnul era mai permisibil, dar transpira
abundent ºi îl toropea somnul. De fapt, amîndoi
veneau „la ore” extenuaþi de munca de peste zi ºi de
diversele tracasãri, dar dovedeau o voinþã admirabilã.
Pînã la urmã, au luat testul, însã cînd sã zicã hop!,
domnul, mergînd în satul natal ca sã-ºi ia rãmas bun
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
de la rude, a fãcut un accident
de maºinã. Plecarea era com-
promisã, întrucît canadienii,
ca sã te accepte, îþi cer sã ai
cazierul „curat”. Dupã vreo
doi ani, au reuºit totuºi ºi ne-
au transmis „Salutãri din
Montreal”.
Ce fac românii în Canada?
De toate, dar mai ales munci
pe care s-ar simþi jigniþi sã le
practice în þarã. Jigniþi mai
ales nu de munca în sine, cît
de salariul mizer de-acasã.
Acolo, însã, vorba cîntecului,
„toate meseriile sînt bune”,
din moment ce-s bine plãtite.
ªi, mai ales, orice meserie
este rîvnitã, doritã, vînatã, cea
mai mare victorie (personalã)
fiind obþinerea unui loc de
muncã stabil, vieþuirea din
ajutorul social fiind stresantã,
ca peste tot în lume. Existã, desigur (mai ales în
ultimii ani), o categorie de performeri, în meserii de
vîrf (calculatoare, management, servicii bancare), dar
cei mai mulþi români „canadienizaþi” duc o viaþã la
limitã, cu (aproape) aceleaºi bucurii ºi necazuri ca ºi-
n patria-mumã.
O descindere în aceastã lume de second hand a
fãcut – ºi ne-o relevã ºi nouã – Mircea Gheorghe,
într-o absolut fermecãtoare carte, Partida de canastã,
apãrutã la Editura Polirom. Emigrat din România
dupã revoluþie (ºi dupã mineriada din iunie ’90),
Mircea Gheorghe s-a ignorat, pînã acum, ca prozator,
debutînd la o vîrstã cînd alþii îºi fac deja bilanþul. Dar
cartea sa de schiþe, povestiri, „momente” afirmã un
scriitor format, fãrã nici o ezitare de construcþie sau
de „scriiturã”. Glisînd printr-un spaþiu deopotrivã
ºocant ºi tern, contrariant ºi amuzant, umil ºi þanþoº,
personajele lui Mircea Gheorghe au coloraturã ºi dau
dimensiunea unei pitoreºti periferii româneºti, mutatã
peste ocean. Funcþionari, gestionari, chelneri, patroni
de restaurante (cu specific „de-acasã”), administra-
tori de bloc (mai ales!), casieri, avocaþi ºi traducãtori
 47
(cu patalamale dubioase), gazetari, corectori (care nu
ºtiu nici franceza, nici engleza!), fufe, codoaºe, ºuþi
(meserii stabile!), „foºti” (comuniºti, securiºti,
legionari), cãlugãri reciclaþi, cîntãreþi solo sau în
diverse formaþii (care cîntã la colþ de stradã), pãgubiþi
ai Caritasului (vã mai amintiþi?) – o lume pe cît de
simpaticã, pe atît de combinativã (ºi intrigantã) în
încercarea de a-ºi face loc, de a supravieþui alãturi de
alþii, tot ca ei, veniþi din alte colþuri ale pãmîntului.
Nu lipsesc, desigur, dramele, angoasele, disperãrile
provocate de inadaptare, de reintegrare. Dar mititeii,
mãmãliguþa, sarmalele, naiul lui Zamfir, þambalul, o
cununie (la biserica româneascã), o onomasticã la
care se cîntã sau se recitã cu un patos neistovit ame-
lioreazã oarecum starea acestei minoritãþi care ºi-a
Gheorghe MOLDOVEANU
CREAÞIE ªI NAÞIONALISM
L a sfîrºitul anului 2003 apãrea la editura „Bukrek“
din Cernãuþi volumul de versuri al lui Arcadie
Opaiþ Salonul de reanimare, în ediþie bilingvã, românã-
ucraineanã, ?i?a?i??? ??????, tra , traducerea în limba
ucraineanã aparþinînd distinsei poete ucrainene Tamara
Severniuk.
Mãrturisesc din capul locului cã slabele mele
cunoºtinþe de ucraineanã mã împiedicã sã judec textul
tradus în ucraineanã; m-am mulþumit cu aprecierea Mariei
Toacã, cunoscut ziarist ºi critic literar din Cernãuþi, care, în
postfaþa volumului, considerã cã Tamara Severniuk
reuºeºte „sã exprime în rezonanþã slavã întreaga muzicali-
tate ºi armonia perfectã a poeziei“ lui Arcadie Opaiþ, „orig-
inalul ºi traducerea asemãnîndu-se ca douã picãturi de
rouã“. De altfel, traducãtoarea era familiarizatã cu poezia
lui Arcadie Opaiþ, cãci anterior transpusese în ucraineanã
ºi alte poezii ale acestuia, apãrute în publicaþii ca
„Bucovina“ sau „Literaturna Ucraina“.
Volumul are o þinutã ireproºabilã; adevãratã „carte de
elitã“, bucurã nu numai sufletul, ci ºi ochii ºi mîinile. Dar
înainte de toate încîntã breºa pe care cartea aceasta o face
în zidul ce-l despãrþea nu numai pe Arcadie, ci în general
creaþia literarã româneascã, de cititorul ucrainean
necunoscãtor al limbii române, invitat sã facã acum
cunoºtinþã cu valori ale creaþiei românilor din regiunea
Cernãuþi, sã se apropie de aceºtia, sã-i aprecieze dupã o
judecatã deschisã, plinã de încredere. Faptul cã prefaþa
volumului este semnatã de Raul Cilaceava, doctor în
filologie, recunoscut poet kievian, Maestru Emerit al
Artelor din Ucraina, care foloseºte drept titlu o afirmaþie a
lui Arcadie din Sãrut predestinat, „Condamnat pe viaþã la
poezie“, întãreºte autoritatea poetului nostru în rîndul citi-
torilor ucraineni. ªi tot aºa ar putea fi interpretatã prezenþa
 48
schimbat doar locaþia, nu ºi condiþia.
... La Montreal, ca ºi la Paris sau la Madrid, în
orice clipã poþi sã te „ciocneºti” de un român.
Îmi povesteau doi prieteni de familie, Carmen ºi
Cãtãlin, la întoarcerea din Canada, unde ºi-au vizitat
copiii (situaþi în categoria celor pe deplin realizaþi):
„Eram la Montreal, în metrou. Undeva, pe scaune,
stãteau o doamnã ºi un bãieþel de 6-7 ani, încãrcaþi de
sacoºe. Bãiatul se tot agita, iar femeia îl boscorodea,
dar nu se auzea ce-i spune. La un moment dat, neat-
ent, copilul a rãsturnat o sacoºã, din care s-au rosto-
golit, prin tot metroul, cartofii. «Þi-am spus sã fii
atent, a izbucnit femeia. Cînd þi-oi da cîteva sca-
toalce!». ªi chiar a început sã-i dea”. Erau, desigur,
românaºi de-ai noºtri...
portretului poetului, cu
care se deschide volumul,
în realizarea renumitului
pictor ucrainean din
Cernãuþi Ivan
Holomeniuk; foarte suges-
tiv, tabloul poate fi apreci-
at ca o posibilã cheie de
interpretare a scriiturii lui
Arcadie.
Editura are grijã sã ne
prezinte succint universul
poetic al volumului:
„chinuri ºi izbãvire de
nebunia lumii […] Mamã
ºi Pãmînt, drumuri ºi…
mers pînã mai e luminã în
priviri… Un mers prin abis, prin perfidia timpului, dar mai
înseamnã ºi Credinþã, Speranþã, eternul sentiment de
dragoste pentru tot ce este viu ºi mort, ce se pãstreazã în
memoria inimii – Poetului, Fiului, Tatãlui, Iubitului…“.
De aceea nu vom insista asupra acestui aspect.
Vom aduce însã în discuþie o observaþie fãcutã în pre-
faþã de Raul Cilaceava: „versurile lui [Arcadie Opaiþ] sunt
transnaþionale, fãrã sforþãri patriotarde ºi jurãminte extat-
ice. «Românismul» creaþiei sale poate fi intuit doar dupã
niºte detalii pur exterioare (consacrãri lui Eminescu,
referiri la realitãþi folclorice etc.)“. Aceastã afirmaþie îi
serveºte probabil autorului ei sã argumenteze cã poezia lui
Arcadie este „de facturã modernã“, ca atare trebuie sã fie
„transnaþionalã“ ºi astfel mai uºor de tradus ºi de interpre-
tat de cititori aparþinînd altor limbi, altor universuri cultur-
ale. Numai cã aceasta ar însemna judecarea naþionalului ca
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
un orizont închis, în opoziþie absolutã cu universalul, fapt
posibil numai în cazul unui naþionalism exterior, declara-
tiv, nedecantat poetic, ceea ce nu se potriveºte cu poezia
lui Arcadie Opaiþ, pentru care naþionalismul este o compo-
nentã primordialã. O afirmã el însuºi în Recurs: „Spuneþi/
cã viaþa/ nu-mi aparþine/ ºi dorm pe treptele valului/ alãturi
de þãrm/ întru liniºtea mãrii/ ºi acestui nisip/ cãlcat de
piraþi…// Atunci/ la ce bun/ sã vin ºi eu pe acest pãmînt/
îndumnezeit/ de durerile neamului…“. Iar Dumnezeu,
dupã ce „a ieºit din mine…/ S-a dus/ Apoi/ s-a întors/ Cãci
n-a gãsit în lume/ un adãpost mai bun“, se laudã Arcadie în
poezia de deschidere a volumului, Acasã.
În strãfundurile fiinþei sale se simt reverberaþiile celor
cu care „Venim printre troiene/ de tãceri/ cãzuþi la pãmînt/
în veºnicie/ trecînd deºertul/ de la Azi la Ieri/ ne-am risip-
it destinu-n geografie“ (Colind sfîrºitului de veac).
Nu strigare patriotardã, cu care poezia n-are vreo legã-
turã. Ipostaziere a universalului, naþionalul se identificã ºi
în modul de a iubi, de a ierta ºi chiar de a constata cã „nu-
nþelege Hrist ce se petrece:/ – Iubiþi-vã, – ne-a spus. Noi ne
iubim,/ dar din iubiri pe zi ce trece/ dispare cîte-un heru-
vim// – Iertaþi-vã. – ªi ne-am iertat cu toþii…/ ªi-am mai
ierta, dar n-avem ce ierta/ ne-au logodit din naºtere cu hoþii/
ºi-am trãdat tot, de n-avem ce trãda…“ (Fulgi de secunde).
Lucian-Valeriu L EFTER
UN GLAS DIN BUGEAC
U n grup de oameni iubitori
de culturã din satele de pe
valea Elanului, din judeþul Vaslui,
adunaþi în jurul a doi dintre ei,
Marin Rotaru ºi Gheorghe
Gherghe, un învãþãtor ºi un profe-
sor, au scos acum cîþiva ani, sub
egida ºcolii „Ioan Mihai Botez”
din satul Giurcani, comuna
Gãgeºti, o revistã numitã „Elanul”.
Totodatã, aceºtia au întemeiat o
asociaþie culturalã: „Academia
Ruralã Elanul”. Aºadar, apãrutã
sub egida celor douã instituþii cul-
turale, revista „Elanul” ajunsese,
anul acesta, în ianuarie 2006, la nr.
47. Ritmicitatea apariþiei este, în
medie, trimestrialã, deoarece
depinde de sponsorii pe care cei
doi redactori reuºesc sã-i gãseascã.
În paginile acestei publicaþii,
au fost gãzduite articolele unui
învãþãtor, absolvent al ªcolii Normale din Bîrlad
(1944), Petru Ujeuca (nãscut în anul 1924 în satul
Caragaci), care constituie adevãrate mãrturii de viaþã
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
Cea mai convingãtoare în acest sens este, neîndoielnic,
Biograficã, unde ruptura cu trecutul se echivaleazã cu o
evadare „într-un destin confuz“, al cãrui rost ar fi „a-l elibera
definitiv pe Mamona/ din piatrã/ de unde vorbeºte/ neîntrebat“.
Ascuns în poemele trecute, „întemniþate-n memorie“,
poetul trebuie „vãzut printre cuvinte“, rãmînînd „de
negãsit“ (Din trecutul aproape trecut).
Cã naþionalul nu se opune universalului, cãruia catã sã
i se asocieze, sublimîndu-l, o probeazã fericita ilustrare a
volumului cu fragmente din creaþia pictorului olandez
Hieronimus Bosch, iar coperta, probabil a designerului
Serghei Bordeian, ar putea sugera universul spiritual
ucrainean, dar pare a trimite la unul din peisajele cele mai
semnificative pentru spaþiul românesc dominat de
„Mãicuþa bãtrînã cu brîul de lînã“ mereu în cãutarea celui
bãtut de noroc: „Ochilor tãi tulburi pentru veci li-i dat/
Legãnat pe triluri, palid, sã îl vadã,/ Paºilor sã-l cate, pen-
tru veci li-i dat/ În pãdurea lungã de baladã…“ (Nicolae
Labiº, Mioriþa).
Tentaþia „istã“ de negare a naþionalului, de teama de a
nu fi considerat înzidit între niºte limite mãrginaºe sau
marginalizante, te priveazã de perspectiva necesarã asupra
universalului ºi este mai curînd o pretenþie a criticii decît o
realitate a creaþiei.
din satul natal; stabilit în
România, dupã 1945 nu a putut
activa multã vreme în aceastã
profesie. Între anii 1950 ºi 1952 a
fost închis, iar apoi a avut domi-
ciliu obligatoriu la Hunedoara,
pînã în 1964, dupã care a lucrat
ca electrician la Galaþi, pînã în
1984, cînd iese la pensie. Din
1989 s-a stabilit la Fedeºti, comu-
na ªuletea, judeþul Vaslui.
Satul natal îl gãsim descris în
mod plastic de un prieten arde-
lean al autorului lucrãrii, în 1942,
într-o scrisoare folositã În loc de
prefaþã: „Satul se numeºte
Caragaci, nume tãtãrãsc, este
aºezat la dracu-n praznic în
mijlocul stepei basarabene,
departe de drumurile umblate de
om ºi ascuns în dosul unui frunziº
de salcîmi” (p. 5). Satul mai era
numit ºi Mahala. În cele Cîteva cuvinte care urmeazã,
Marin Rotaru ºi Gheorghe Gherghe traseazã unele
repere din biografia autorului.
 49
 Avînd un titlu inspirat, Un glas din Bugeac, prefaþa
profesorului Dan Ravaru îi evocã în mod plãcut pe
românii din afara graniþelor þãrii; de asemenea, destinul
trist al autorului lucrãrii, Petru Ujeuca. Evident, numele
satului Caragaci a fost transformat de ocupanþii ruºi în
Viºnevoie.
Petru Ujeuca, în Cuvînt înainte, Caragaci, sat din
Bugeac, furat de ruºi prin pactul Ribbentrop-Molotov
(p. 21), se descrie ca fiind din Basarabia, comuna
Caragaci, plasa Tatarbunar, judeþul Cetatea Albã:
„Acolo m-am nãscut, acolo am copilãrit”. Un lucru
deosebit, care se aflã la originea scrierii de faþã, ne este
mãrturisit: „Din copilãrie ºi pe tot timpul cît am fost elev
la ªcoala Normalã, mi-a plãcut sã-i ascult pe bãtrînii sat-
ului povestind despre neamul Mahalenilor, cum a fost
denumitã la început aceastã aºezare româneascã”.
Autorul este un om onest ºi nu pretinde realizarea unei
lucrãri ºtiinþifice despre satul sãu, ci doar atît cît i-a stat
în putinþã. De altfel, nu partea de istorie propriu-zisã
constituie valoarea acesteia, ci, eventual, amintirile,
întîmplãrile trãite în perioada de pînã în 1944, cum ar fi
aceea a deportãrii multor sãteni în Kazahstan.
Ca în orice lucrare monograficã, autorul are în vedere
coordonatele geografice ale localitãþii, instituþiile, ocu-
paþiile etc. Însã partea valoroasã ºi cea mai consistentã a
cãrþii o constituie informaþiile de ordin etnografic, privi-
toare la tradiþiile caragacenilor, aºa cum se mai pãstrau
înainte de 1945, fie cã acestea sînt despre locuinþa
tradiþionalã ºi mobilierul aferent (p. 90-100), fie de altã
naturã. Interesante sînt ºi tradiþiile despre vechii meºteri
fîntînari ºi despre credinþele privitoare la fîntîni (p. 107-
110), paginile dedicate portului popular al oamenilor din
Caragaci (p. 133-140).
Poate cea mai valoroasã parte a lucrãrii, cea mai con-
sistentã de altfel, este datã de capitolul al IV-lea, Magie
ºi credinþã în Caragaci (p. 141-233). În ansamblu, toatã
cartea este impregnatã, pe ici pe acolo, cu informaþii
despre tradiþii strãvechi, auzite de la pãrinþi sau sãteni,
însã materialul fiind, pe alocuri, mai puþin organizat,
face ca acestea sã fie uneori mai greu de gãsit. Sînt
redate vechi obiceiuri româneºti ale caragacenilor,
începînd cu pornitul plugului, în luna martie, reminis-
cenþã a vechiului an nou agrar, cînd era adus, de altfel,
colacul Ajunului ºi al Crãciunului, pãstrat la icoanã, care
acum se dãdea la cai, firimiturile fiind puse în sacul de
semãnat, în semn de belºug. În continuare trecem doar în
revistã alte obiceiuri: Mãrþiºorul ºi Babele, Lãsatul
Secului, Mãcinicii, Focurile din Joia Mare ºi Sîmbãta
Paºtelui, ale cãror strãvechi simbolistici sînt legate de
cultul strãmoºilor. Joimãriþa este Zeiþa Morþii, dupã cum
menþioneazã chiar autorul (p. 164), Joia Mare fiind ziua
morþilor, care acum ies pe pãmînt ºi rãmîn aici pînã la
Moºii de Varã. De aceea, în Joia Mare, fiecare gospodar
face un foc mare în faþa porþii, locul strãmoºilor, de alt-
 50
fel, cãci la rãscruci, hotare etc. este „poarta” pe unde trec
morþii dintr-o lume în cealaltã. Deºi autorul cunoaºte
aceste lucruri ºi le menþioneazã ca atare, îi scapã ade-
vãrata semnificaþie a acestor practici, dîndu-le mereu,
tuturor acestor obiceiuri pãgîne foarte vechi, o inter-
pretare creºtinã. Însã toate acestea n-au nimic de-a face
cu creºtinismul, ele sînt cu mult mai vechi. Tot strãvechi
este ºi obiceiul ca în ajunul Sfîntului Gheorghe, noaptea,
vrãjitoarele sã umble goale ºi sã ia sporul cîmpului ºi
mana vacilor etc. Paºtele Blajinilor, de asemenea, este
închinat morþilor, ouãle roºii, simbol al vieþii, acum sînt
devitalizate, avînd o culoare gãlbuie (despre care nu se
menþioneazã aici), însã cojile acestora fiind aruncate pe
Apa Sîmbetei ajung pe lumea cealaltã. Multe alte obi-
ceiuri sînt avute în vedere de Petru Ujeuca: Paparudele,
Sfîntulul Andrei (Noaptea strigoilor), Ignatul, Ajunul
Crãciunului ºi Crãciunul, ºezãtorile din lungile seri de
iarnã, clãcile. Nu sînt uitate nici obiceiurile privitoare la
nuntã (p. 199-231).
Pagini emoþionante sînt dedicate demolãrii bisericii
din sat, în 1947, de cãtre autoritãþile sovietice, cu con-
cursul unora dintre localnici, ceea ce este foarte grãitor!
La acestea se adaugã cele despre cimitir, locul unde
autorul a aflat cine-i sînt strãmoºii; a gãsit vechi cruci de
piatrã, unde a aflat un prim strãmoº cunoscut, Ion
Hãrjauca (1745-1839), apoi un Gheorghe Hãrjauca
(1772-1807), un Ion Hãrjauca Uje (1788-1857) – cu
nume rusificat, aºadar – apoi Gheorghe Ujeuca (1801-
1868) – sergent în armata þaristã.
O carte de suflet, aºadar, a unui „glas din Bugeac”,
care a considerat o datorie de onoare faptul de a scrie
despre oamenii ºi locurile natale, aºa cum a ºtiut mai
bine. O carte care nu trebuie judecatã decît prin prisma
viziunii unui om care mãrturiseºte cu sufletul sãu despre
oamenii ºi obiceiurile lor strãvechi dintr-un sat care altã-
datã a aparþinut României ºi care acum se aflã într-o altã
þarã.
Înv. Petru Ujeuca, Caragaci – sat românesc din Bugeac. File
de monografie, Editura Sfera, Bîrlad, 2006, 268 p.
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
 O REPEDE OCHIRE.. .
U n editorial de un scepticism dezarmant, de un
conformism suspect semneazã Augustin
Buzura, în revigorata revistã CULTURA, editatã de
Fundaþia Culturalã Românã. Prozatorul deplînge fap-
tul cã „intelectualii (români, n.n.) au lipsit din locul pe
care, în general, trebuie sã-l ocupe în momentele de
mare cotiturã ºi nu numai, n-au fost nici de astã datã
la înãlþimea generozitãþii istoriei, iar cei împinºi în
faþã, mult mediatizata elitã, fabricatã în grabã dupã
reþetele atît de eficiente care l-au dat pe Novicov,
Roller, A. Toma, Vitner etc., este, din pãcate, pe
mãsura clasei politice”. Pãcatul acestei aserþiuni este
generalizarea fãrã relief. Nu, domnule Buzura, o ºtiþi
prea bine, de la 1848 pînã la, sã zicem, 1948, elita
româneascã n-a lipsit de la „marea cotiturã”, chiar ºi-
n 1989 a fost acolo, unii în prim-plan, alþii pe fundal.
Lista e prea mare ca s-o reiterãm. Chiar ºi Dv. aþi fost
– sînteþi ºi acum – preºedintele Fundaþiei Culturale
Române, o funcþie onorantã. Dezonorante sînt com-
pararea elitei actuale cu torþionarii culturali ai anilor
’50 ºi declasarea „clasei politice”. Pornirea furibundã
împotriva actanþilor politici, întîlnitã ºi la alþi comen-
tatori, nu mi se pare fertilã, pentru o societate care îºi
aºazã edificiile democratice. E vorba de a combate
politicianismul, nu politica. Altfel s-ar înþelege cã era
mai bine pe vremea partidului unic ºi a aplaudacilor.
Ceea ce este absurd, pentru un prozator care a scris în
rãspãr.* A.B. are rezerve ºi în ceea ce priveºte oportu-
nitatea Legii lustraþiei, care i se pare nu doar tardivã,
ci ºi inutilã. Ba chiar maladivã (ar duce „la sporirea
urii, agresivitãþii ºi prostiei”). Cred cã ura, cu atît mai
mult agresivitatea (prostia este incurabilã) s-au disi-
pat, s-au estompat în cei trei luºtri ce trecurã de la rev-
oluþie, aºa încît, acum, putem sã ne asumãm trecutul
cu mai mult calm ºi discernãmînt.
C am în acest spirit se discutã „Despre lustraþie ºi
lustrabili” într-o revistã proaspãt lansatã – ºi
proaspãtã! – VERSO, editatã la Cluj de Fundaþia Ideea
Europeanã (ºi avîndu-i ca artizani pe Ion Mureºan,
Ovidiu Pecican, Alexandru Vlad, Alex. Cistelecan,
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
Nicolae TURTUREANU
Graþian Cormoº, Alex. Goldiº, Adriana Stan). Dorin
Dobrincu apreciazã cã Legea lustraþiei este necesarã
pentru „asanarea moralã a naþiunii”. Este vorba de
„înlãturarea tuturor puternicilor «epocii de aur», printr-
un vot al Parlamentului României, din diverse pîrghii
ale puterii” (Marius Oprea). Deocamdatã, însã,
„afiºul” presei culturale este þinut de cazul Ion Ianoºi,
care a fost un blînd, urban de mult din viaþa politicã.
Alþii au fost ºi încã mai sînt puternicii zilei.
N
-am înþeles mobilul sfintei mînii ce-l
cuprinse pe Alexandru Nemoianu (Michigan,
USA) împotriva lui H.R. Patapievici (OGLINDA
LITERARÃ, mai 2006). Poate cã distanþa prea mare
ce ne desparte îl face pe A.N. sã vadã în H.R.P. „o
figurã dubioasã a noilor conducãtori din România”,
cu „o cutremurãtoare sãrãcie de gîndire ºi imagi-
naþie” ºi care „în chip sfidãtor a fost instalat ca
«Preºedinte» al Institutului Român de Culturã”.
Precum se observã, A.N. îi reproºeazã lui H.R.P. toc-
mai ce acesta posedã cu asupra de mãsurã. Faptul cã
proaspãtul preºedinte al I.R.C. vrea sã schimbe imag-
inea României în USA prin, la început, activarea a
vreo 20 de profesori de limba românã, i se pare lui
A.N. nici mai mult, nici mai puþin decît o tacticã...
comunistã. Dupã A.N., „Imaginea României în SUA
o fac faptele ºi performanþele (unde am mai întîlnit
acest limbaj? n.n.) celor cîteva sute de mii de Români
Americani”. Desigur. Doar cã aceste „fapte ºi perfor-
manþe” ar trebui sã devinã, cumva, vizibile, iar
H.R.P. tocmai la asta se gîndea, cu lipsa lui de imag-
inaþie...
 51
FLASH  FLASH  FLASH 
Dacoromania,
publicaþie a Fundaþiei
„Alba Iulia 1918, pen-
tru unitatea ºi inte-
grarea României”, a
ajuns la nr. 24/2006, în
care Ion Mãrgineanu
se exprimã În
apãrarea Congresului Spiritualitãþii Româneºti, Ioan
Pleºa vine cu Gînduri privind itinerarul albaiulian al lui
Mihai Eminescu din anul 1866, Melania Mutu ne
aminteºte cã au trecut 141 de ani de la moartea economis-
tului Dionisie Pop Marþian, iar Petru Olosu îl aduce În
memoria posteritãþii – Vasile Damian, protopop al
Zarandului.
11
Procust, revistã de experiment cultural, Editor
Biblioteca „Stroe Belloescu” ºi director fondator Marian
Constandache, apare cu sprijinul Primãriei
Bîrlad (de lãudat niºte diriguitori care gãsesc
bani pentru sprijinirea culturii!). Acest prim
numãr de primãvarã-varã ne aduce poeme de
Lucian Vasiliu ºi Gellu Dorian, prozã de
Iorgu Gãlãþeanu, Gabriel Marineasa, Mihaela
Butnariu, Costel Baboº, eseurile Poezie, raþi-
une ºi mister de Daniel Corbu, Eminescu – o
posibilã hermeneuticã pentru destructurarea
lecturii de Marian Constandache, Cãlãtorie
spre centrul discursului de Dan Bogdan
Hanu, Prin este, spre „VESTETICÔ de
George Ceauºu.
11
AntiCamera se
intituleazã proaspãta
revistã a Cercului de
Istorie „Regele Ferdi-
nand” aflat sub
patronajul Despãrþãmîntului „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi al
ASTREI, avîndu-i la timonã pe Iulian Pruteanu-Isãcescu
(director) ºi Claudia Lascãr (redactor-ºef). „Titlul reflectã
obiectivele pe care ni le-am propus spre realizare: de a
pune în luminã oameni, locuri, monumente ce se aflã în
urma unor mecanisme, instituþii, sau pur ºi simplu a timpu-
lui, ºi care sînt de o mare importanþã pentru instituþia pe
care o reprezintã, pentru culturã, pentru istorie” – ne
previne editorialul.
11
Constelaþii ieºene se intituleazã o nouã revistã, editatã
de ASTRA - Organizaþia de Tineret a Despãr-þãmîntului
 52
Liviu PAPUC
„Mihail Kogãlni-
ceanu” Iaºi (director
Areta Moºu, redactor-
ºef Mircea-Cristian
Ghenghea), din care
spicuim: Leonid
Dimov – Cuvîntul ca bazar ºi paradis al realitãþii de Anca
Voicu, Un român printre români: Onisifor Ghibu în
Basarabia de Mircea-Cristian Ghenghea, interviu cu Hans
Peter Lund, Reprezentãrile votive ale familiei regale de la
bisericile „Sf. Trei Ierarhi” ºi „Sf. Nicolae Domnesc” din
Iaºi de Iulian Pruteanu-Isãcescu.
11
Marian Olaru, Elena Olaru, Colegiul tehnic Rãdãuþi. Studiu
monografic, Editura „Septentrion”,
Rãdãuþi, 2005, 325 p.
Cu o postfaþã de Vasile I. Schipor
(Tradiþia studiilor monografice în
Bucovina), cartea înglobeazã o mare
cantitate de informaþii, amintiri,
evocãri, interviuri, imagini care au în
vedere viaþa de o sutã de ani a presti-
giosului liceu din Rãdãuþi, fost de fete,
care ºi-a deschis porþile la 1 octombrie
1905. Printre absolvenþii de marcã ai
instituþiei de învãþãmînt figureazã scriitori, artiºti, cadre
universitare: Matei Viºniec, Mihai Tatulici, Lucia Olaru-
Nenati, Radu Ciobotari, Didina Hrenciuc, Valeriu
Drãguºanu, Margareta Clipa, Brînduºa Popescu, Liviu
Papuc º.a.
11
Ioan Suciu, ªtiinþele suave, poezii, Societatea
Scriitorilor Militari, Bucureºti, 2005, 114 p.
Scriitorul braºovean ºi-a sãrbãtorit
cei 60 de ani prin al unsprezecelea
volum de versuri, din care alegem o
Doinã: „De-ar fi fost sã mi se pace,/ Nu
ºtiu iarbã ce m-aº face/ De-ar fi fost sã
mi se rîu,/ Pasãre þîºnind din grîu/ Aº fi
fost, mai mult o razã –/ Aº fi fost mai
mult o razã…/ Mai du-mã prin cer ºi
azi/ Din înþeles – la amiazi,/ Din tãcere
– pînã-n miere,/ Din adîncuri – în put-
ere,/ De din vale – pînã-n gînd/ Cu
aripã de pãmînt…/ De-ar fi fost sã mi
se floare/ Aº mai ºti ce nu mã doare/
Încã, ºi m-aº duce-n ploi/ Duce-m-aº pînã la voi…”.
11
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
 Cosmin Duluj, ªoapte (poezie), Editura „Floare de
latinitate”, Novi Sad, [2005], 50 p.
„Nesiguranþa ºi simplitatea
indicãrii unui model erotic care se vrea
a fi lilial ºi virtuos dominã întreaga
culegere de faþã. (…) În mai toate
poeziile apare un lirism îndrãzneþ, care
sugereazã bucuria iubirii, care pentru
moment abandoneazã celebra pudoare,
punînd în paginã un rai ascuns. (…)
Din poeziile sale substanþa materialã se
evaporã ºi ele ca întreg reprezintã un
peisaj, o imensã arie de culoare inter-
minabilã, cu un limbaj de adoraþie
foarte sensibil ºi plãcut, pe alocuri puþin trist ºi pesimist”
(din prefaþa Mariei Miclea).
11
Ioan-Paul Valenciuc, Volovãþ. Viaþa unui sat în pagini
de presã 1882-1945, Biblioteca „Mioriþa”, Cîmpulung-
Bucovina, 2006, 122 p.
Inspiratã alegerea tînãrului autor, de a veni în sprijinul
unei eventuale monografii cu extrase
sugestive din presa vremii („Candela”,
„Deºteptarea”, „Gazeta Bucovinei”,
„Gazeta poporului”, „Glasul
Bucovinei”, „Foaia poporului”, „Foaia
Oficialã a Mitropoliei Bucovinei”,
„Junimea literarã”, „Patria”,Revista
politicã”, „Viaþa nouã”) ºi din manu-
scrise ale locului, prin intermediul
cãrora se contureazã viaþa unei comu-
nitãþi, cu bune ºi rele. Aparatul ºtiinþific foarte bogat,
întocmit cu acurateþe, constã în numeroase note de subsol
(pe baza cãrora sînt situate în epocã ºi în comunitate figuri
de prim plan sau episodice), într-un indispensabil Glosar ºi
un Indice de nume.
11
Scrisori cãtre N.I. Herescu, Ediþie îngrijitã de Victor
Durnea ºi Vasile Pop-Luca. Cu un studiu introductiv de
Victor Durnea, Editura Alfa, Iaºi, 2005, 304 p.
Impecabil, documentat, exact, fãrã parti-pris-uri, se
prezintã amplul studiu al lui Victor
Durnea, N.I. Herescu – o carierã, un
destin, din care prinde viaþã chipul
unui cãrturar cvasi-uitat (1906-1961),
chiar dacã a fost, la un moment dat,
preºedintele Societãþii Scriitorilor
Români, profesor universitar, dirigui-
tor de reviste. Din cele „peste 700 de
scrisori ºi în jur de 300 de cereri de
înscriere în S.S.R.” ale unui fond
descoperit la Piatra Neamþ, existente actualmente la
Arhivele Statului din Iaºi, îngrijitorii ediþiei au extras o
parte din misivele adresate omului de culturã, printre expe-
ditori figurînd: Agata Grigorescu-Bacovia, Otilia Cazimir,
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
Emil Cioran, Simion Mehedinþi, Em Panaitescu, Ion Pillat,
Dimitrie Popovici, Horia Rãdulescu ºi multe alte nume
notabile ale culturii române.
11
Bogdan Petriceicu Hasdeu, Corespondenþã ineditã.
Corespondenþã cu „probleme” politice. Corespondenþã
spiritistã. Corespondenþã mãruntã. Ediþie criticã de I.
Opriºan, Editura Vestala, Bucureºti, 2005, 511 p.
Volumul vine ca o completare
necesarã a ediþiei B.P. Hasdeu ºi con-
temporanii sãi români ºi strãini,
apãrutã în trei volume în 1982-1984,
cuprinzând epistolele neglijate acum
peste douãzeci de ani, dar figurînd la
Arhivele Naþionale. Dupã cum se vede
din subtitluri, avem de a face cu
scrisori de interes secund, dar atîta
vreme cît unele dintre ele conþin sem-
nãturi notabile (Al. Antemireanu, A.C.
Cuza, Iuliu Dragomirescu, C.D. Fortunescu, ªtefan
Vîrgolici, mitropolitul Ghenadie Petrescu etc.), nu pot
decît sã contribuie la conturarea unui tablou de epocã, al
unor relaþii stabilite în pofida graniþelor.
11
Bogdan Ulmu, Jurnal teatral, 3, Editura Cronica, Iaºi,
2005, 150 p.
Inteligenþa, savoarea de bunã sorginte ºi cultura
temeinicã ale scriitorului, profesorului
universitar, regizorului Bogdan Ulmu,
ne încîntã ºi ne cuceresc la fiecare
nouã apariþie în volum. De sub pana
incisivã ºi spumoasã a diaristului ies
pagini memorabile, care creioneazã
personalitãþi, spectacole ºi pun în
prim-plan cãrþi de care ar trebui sã se
þinã seama. Nu în ultimul rînd, urmare
a periplului neostoit al bucureºteano-
moldoveano-bãnãþeano-europeanului
B.U., în timp ºi spaþiu, prinde contur o întreagã viaþã artis-
ticã ce ar trebui sã ne fie aproape. ªi, ºi, ºi... biciuieºte (pe
bunã dreptate!) fãrã milã moravuri ºi moravuri...
11
Constantin Profir, Prin grãdina sufletului, Editura
Alfa, Iaºi, 2005, 104 p.
Debutant la o vîrstã coaptã (poate cu atît mai mult plinã
de adîncime), nelipsit de o sensibilitate
aparte, Constantin Profir este purtãtorul
unui frãmînt existenþial, ale cãrui
rãdãcini se lasã întrevãzute în poemele
selectate. Deºi furtuna, vulcanul,
noroiul nu lipsesc, poetul este un opti-
mist incurabil, un solar: „Soarele-ºi
picurã mereu aurul/ razelor sale, sîn-
gele-mi scînteiazã”.
 53
 A R H I V A

Iulian PRUTEANU-ISÃCESCU DIN CORESPONDENÞA

CASEI REGALE A ROMÂNIEI.

REGINA MARIA ªI RAY BAKER HARRIS

Ray Baker Harris ºi Regina Maria nu s-au întâlnit niciodatã ºi totuºi au avut o corespondenþã constantã
începând cu anul 1933 (prima scrisoare trimisã de tânãrul american este datatã – 19 decembrie 1933)1, pânã în iulie
1938, când Regina Maria a murit. În patru ani, “bãiatul american” a scris 31 de scrisori, la care regina a rãspuns numaid-
ecât2. Prima scrisoare trimisã de Regina Maria acestuia este datatã – 14 februarie 1934 ºi este trimisã de la Palatul
Cotroceni3.
Ray Baker Harris s-a nãscut în 1907, în insulele Filipine. A studiat la Universitatea Stanford din California, pentru o
vreme lucrând ca editor la New York, mai apoi devenind bibliotecar ºi cercetãtor la Biblioteca Congresului din
Washington D.C.
În iunie 1938, Regina Maria se afla în Germania, la Dresda, la sanatoriul Weisse Hirsch, unde îºi trata boala cu cei
mai renumiþi doctori ai vremii4. De aici îi trimite lui Ray Baker Harris o ultimã scrisoare (în fapt o carte poºtalã)…

nevoitã sã depind de ei iar acest lucru este enervant,

cum mie îmi place sa fiu liberã…

Scrisoarea-rãspuns trimisã de Ray Baker Harris

Reginei Maria6

28 iunie 1938

Maiestatea Voastrã,

Cartea poºtalã mi-a parvenit tocmai când pãrãseam

* cãrticicã de 40 de pagini intitulatã The White Way, pe
C artea poºtalã trimisã de Regina Maria lui Ray
Baker Harris5
Weisse Hirsch, 20 iunie 1938
Treptat îmi revin dupã douã luni cumplite, extenu-
ante… Am suportat tratamente care nu mi-au lãsat
putere nici sã pot þine un stilou… Mi-au plãcut atât de
mult ultimele scrisori… Vreau sã fiu independentã
din nou. Oamenii sunt extrem de amabili, dar sunt
 54
locuinþa, în aceastã dimineaþã ºi a fost o mare bucurie
sã o pot primi. Într-un fel, bãnuiam cã Keisse-Hirsch7
nu Vã va dezamãgi ºi Veþi descoperi drumul spre o
însãnãtoºire sigurã ºi m-am bucurat negreºit sã aflu
cã aþi gãsit un doctor energic în care sã Vã încredeþi
de-a-ntregul. Chiar dacã recuperarea nu pare sã vinã
atât de repede, cel mai important lucru este cã ea va
veni ºi se va întâmpla cu siguranþã.
V-am trimis un exemplar din cartea lui Beverley,
News of England8; am sã Vã trimit, de asemenea, o
care o puteþi citi în mai puþin de o orã. O puteþi gãsi
amuzantã. Au fost tipãrite doar câteva exemplare
acum câþiva ani ºi am descoperit unul întâmplãtor.
Cartea – bine scrisã – povesteºte o întâmplare prin
care trece George Washington, la întoarcerea din
rãzboi, în ajunul Crãciunului, spre Mount Vernon9.
Puteþi aprecia povestea, mai ales cã aþi vizitat Mount
Vernon ºi cred cã acele pasaje care mi-au atras
atenþia sigur Vã vor intriga. Dupã cum ºtiþi, Sally
Fairfax10 a fost una din iubirile neîmplinite ale lui
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
Washington. pul, încotro se îndreaptã ºi ce face sau ce încearcã sã
Când Veþi putea scrie din nou, voi aºtepta cu nerãb- facã. Progresiºtii nu au fost niciodatã de nãdejde, au
dare impresiile despre cartea lui Beverley. Cartea sa fost numai pentru ei, s-au folosit de partid pentru
este un stimulent pentru orice cititor, dar pentru cine- propriile avantaje, rareori au stat pe ambele
va care cunoaºte ºi iubeºte Anglia, ea are o semnifi- picioare, lasând mereu un picior de rezervã, gata sã
caþie ºi mai mare. Aceasta este cea mai importantã sarã ºi sã impresioneze publicul, ca ºi cum lumea s-
întreprindere a sa dupã Cry Havoc! ar fi sprijinit pe umerii lor…
Scrisoarea aceasta am scris-o în micul meu birou
din podul Bibliotecii Congresului. Este locul ideal
pentru a lucra – toate materialele la îndemânã, în per-
fectã izolare, departe de orice deranj. Existã o singurã
problemã – trebuie sã stau cu spatele cãtre fereastrã!
Priveliºtea este atât de minunatã, încât dacã aº sta
invers nu mi-aº mai putea continua munca. Pot vedea
întreg oraºul Washington, a cãrui priveliºte este, într-
adevãr, excepþionalã. Ieri searã a trebuit sã mã
opresc, pentru un timp, din lucru ºi sã privesc un min-
unat spectacol ce se desfãºura deasupra oraºului –
fulgere luminoase, nori ameninþãtori, pãrþi din cer
încã aflate sub un soare care nu se da apus – tot felul
de variaþii ale cerului… ºi vântul ºuierând de jur-
împrejurul ferestrei podului meu, ca cel mai cumplit
vânt de martie. Este posibil sã treci prin aºa ceva într-
una din camerele unui turn din Castelul Bran!
Mi-am terminat treaba pentru aceastã zi ºi Vã scriu
aceastã scrisoare înainte de a pleca acasã, ca sã o pot
trimite prin poºtã în drumul meu de plecare.
Pe mãsurã ce mã apropii de finalul cãrþii mele11,
totul devine din ce în ce mai interesant ºi îmi acord
tot timpul din zi pentru acest lucru; aºa cã, o datã sau
de douã ori pe sãptãmânã, iau o “pauzã” ºi astfel fac
o treabã, într-adevãr, bunã. De obicei lucrez câteva Destul cu citatele; ºi poate pentru Maiestatea
ore seara, finalizez ultima “parte”, asamblez tot ce Voastrã nu este atât de relevant ca ºi pentru mine. Pe
are de-a face cu ea, citesc, adnotez, scriu unor per- de altã parte, cred cã oamenii politici de pretutindeni,
soane care mã pot ajuta; ºi apoi, la venirea weekend- fie ei conservatori sau “progresiºti” sunt la fel. Am
ului, pot scrie serios. S-ar putea spune cã am un pro- unele simpatii faþã de ceea ce a spus, deºi sunt exas-
gram greoi, dar nu mã deranjeazã. În unele dimineþi perat de atitudinile reacþionare; am avut ocazia sã
joc golf, iar duminica, câteodatã, ies cu barca pe râu întâlnesc unii „progresiºti” ºi impresia pe care mi-au
pentru câteva ore sau cãlãresc. Astfel, mã þin în formã fãcut-o a fost de egoism, egocentrism – neseriozitate.
ºi mã simt mult mai bine decât iarna trecutã. Biografia unui preºedinte implicã, inevitabil, ºi
Astã-searã, în timp ce citeam un fragment din unele repere politice; personal, în cartea mea, am
cartea mea, am dat peste un citat scris de cel care a devenit interesat în a creiona un portret real al doam-
fost procuror general în timpul Preºedintelui nei Harding. A avut o influenþã mare în viaþa soþului
Harding. El este un om politic din vechea ºcoalã, dar ei iar relaþia sa cu acesta reprezintã o muncã intere-
de la prima noastrã întâlnire mi s-a pãrut destul de santã pentru un biograf. A avut un caracter ºi o per-
interesant. Are punctele lui de vedere pentru care a sonalitate pline de contradicþii. Putea fi foarte rea, ca
fost de multe ori contrazis. În fine, iatã frazele care un Tartar, ºi apoi foarte femininã; putea fi necioplitã
m-au amuzat: Senatorul Penrose a spus întotdeauna ºi lipsitã de tact, apoi putea fi înþelegãtoare ºi bunã;
adevãrul, câteodatã prea direct, dar ne-am înþeles. putea fi isteaþã ºi practicã ºi, în acelaºi timp, foarte
Era un conservator. Ca ºi mine. Încã mai sunt; ºi superstiþioasã. A avut o sãnãtate zdruncinatã, trãind
mereu voi fi; sunt chiar mândru de asta. Un conser- din adoraþia pentru soþul ei. De cealaltã parte, soþul ei
vator ºtie unde se aflã, de unde vine ºi, mai tot tim- a fost mereu rãbdãtor cu ea ºi i-a respectat felul de a
Revista românã nr. 2 (44) / 2006  55
fi; putea, foarte uºor, sã nu o facã. Nu a înjosit-o
niciodatã, chiar dacã nu erau de aceeaºi pãrere într-o
anumitã problemã, având un mod elegant de a ceda în
faþa ei. Aceastã bunãtate spontanã l-a ajutat pe
Harding sã fie mereu graþios ºi plin de eleganþã,
dovedindu-se a fi ºi singura slãbiciune a unui carac-
ter, de altfel puternic; sincer, nu cred cã acest lucru l-
a discreditat – ruºinea este pentru aceia care l-au
respectat prea puþin ºi i-au trãdat prietenia pe care le-
a acordat-o.
Se înþelege cã acestea sunt sentimente pe care nu le
exprim în cartea mea. Spun doar povestea iar cititorul
îºi va forma propria judecatã ºi va trage concluziile
conform percepþiilor sale. Nu scriu în “apãrarea”
nimãnui, scriu adevãrul aºa cum este el – scriu ca ºi
cum nu s-a mai scris despre acest subiect pânã acum
ºi nu aº avea cui sã-i iau “apãrarea”. Nu contrazic pe
nimeni, spun doar povestea – ºi voi arãta, de aseme-
nea, la sfârºitul cãrþii mele ceea ce am folosit pentru
încercarea mea.
Este amuzant sã descopãr (nu numai în cazul lui
Harding, dar ºi în cazul altora) cum oameni onorabili
pot fi murdãriþi de oameni mai puþin onorabili; iar,
acum publicul acceptã, fãrã discuþii, tot „scandalul”,
dar cere cele mai de netãgãduit dovezi, înainte de a da
crezare la orice ar fi revelatoriu din partea celor deja
 56
murdãriþi. Iatã un aspect foarte neplãcut al vieþii, care
are explicaþiile sale, cred, în natura omului, explicaþii
ce sunt înrãdãcinate în trecutul întunecat ºi îndepãr-
tat.
Am simþit cã lucrurile bune din lumea asta,
inevitabil, atrag o contra-forþã a rãului, ºi cã lucrurile
care sunt, prin naturã, bune, trebuie, mai devreme sau
mai târziu, sã treacã prin asta. Este mai mult o
chestiune a spiritului decât una umanã – ca ºi cum
forþele binelui ºi ale rãului s-au folosit de oameni în
aceastã încleºtare (…)
Dar cum am ajuns la acest subiect nesfârºit ºi
nehotãrât?
Doi amici de-ai mei se pregãtesc pentru o excursie
de varã în Guatemala. Pentru mine, Guatemala pare
cel mai neinteresant loc din lume, dar prietenii mei
sunt plini de entuziasm ºi extrem de nerãbdãtori sã
plece. Þãrile ecuatoriale, paradoxal, mã lasã rece. Mi-
ar place sã plec sã vizitez Manila, locul unde m-am
nãscut; cel mai mult aº vrea sã merg în Anglia, iar pe
Continent, în Germania, Austria, Dalmaþia – ºi,
bineînþeles, într-o zi la malul Mãrii Negre. De curând,
am avut un interes crescând pentru þãrile scandinave,
de când un prieten de-al meu, ce lucreazã în domeni-
ul transporturilor intercontinentale, s-a mutat la
Stockholm. A cãlãtorit atât în Norvegia, cât ºi în
Suedia trimiþându-mi relatãri ºi fotografii extraor-
dinare care mi-au schimbat pãrerea despre aceastã
parte de lume. Mi-a plãcut, în mod deosebit, de pro-
gresismul þãrilor scandinave.
Cartea lui Francis Stuart12 tocmai a fost publicatã.
Nu am apucat sã o termin, dar este o nouã dezamã-
gire. Personajele din aceastã carte nu sunt, sub nici o
formã, la fel de atractive ca acelea din The White
Hare – dimpotrivã! Toate sunt la fel, cred cã am sã
Vã trimit un exemplar al cãrþii – ºi atunci când o Veþi
începe a citi ºi Vi se pare plictisitoare, liniºtitã o
puteþi pune deoparte.
Aþi citit pânã acum ceva de Graham Greene13, scri-
itorul englez? Mie îmi place mult prima sa carte,
numitã The Man Within – în ultimul timp i-am
urmãrit apariþiile. Se pare cã este obsedat de inadap-
tãrile din aceastã lume, iar în niciuna din cãrþile sale
recente nu prezintã mãcar un personaj admirabil sau
atractiv.
Nu încerc sã fac o comparaþie cu Francis Stuart,
pentru cã mi-au plãcut cele mai multe dintre cãrþile
sale – fiind de puþine ori dezamãgit.
Vã Veþi întoarce în România dupã pãrãsirea
Dresdei, sau, poate Veþi vizita Sonnberg sau
Belgrad? Presupun cã sunteþi nerãbdãtoare sã fiþi, din
nou, la Balcic ºi la Bran.
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
 Se face destul de târziu iar scrisoarea devine fãrã
sfârºit – aºa încât ar fi mai bine sã o închei ºi sã mã
îndrept spre casã.
Vã Voi scrie din nou14; pânã atunci – sentimentele
mele pline de devoþiune,
Ray Baker Harris
Maiestãþii Sale Maria,
Regina României
Note:
1. Cf. Hector Bolitho, Ray Baker Harris and Queen
Marie, în vol. Americans and Queen Marie of Romania. A
selection of Documents, edited by Diana Fotescu, The
Center for Romanian Studies, Iaºi, Oxford, Portland, 1998,
p. 89.
2. În prima scrisoare, din 19 decembrie 1933, Ray. B.
Harris se confesa Reginei Maria: “Nu am mai scris pânã
acum niciunui suveran, aº adãuga doar contactele pe care
le-am avut cu câþiva preºedinþi din þara mea (…) marea
distanþã dintre o Reginã ºi un bãiat american poate sã
existe doar datoritã respectului ºi admiraþiei mele. Oamenii
fãrã nici un pic de imaginaþie sau înþelegere nu pot aprecia
aceastã relaþie, eu însumi vorbesc adeseori de bunãtatea pe
care mi-aþi arãtat-o” (Letters from Ray Baker Harris to
Queen Marie, în vol. cit., p. 144).
3. „You can imagine that I receive many letters, but there
are very few I really care to answer… And today I have…
An „American boy” who believes in me… I think I am
very human and that my heart has remained very young. I
am so pleased that you like The Story of my Life” (Îþi poþi
imagina cã primesc multe scrisori, dar cã nu rãspund decât
la câteva… ªi astãzi am rãspuns… Un “bãiat american”
care crede în mine… În cele din urmã, cred cã sunt o fiinþã
umanã, iar inima mea a rãmas încã foarte tânãrã. Sunt
extrem de încântatã cã þi-a plãcut Povestea vieþii mele), cf.
op. cit., în vol. cit., p. 91.
4.Hannah Pakula, Ultima romanticã. Viaþa Reginei
Maria a României, traducere de Sanda-Ileana
Racoviceanu, Editura Lider, Bucureºti, 2003, pp. 524-525.
5. Textul ultimei cãrþi poºtale trimise de Regina Maria
lui Ray Baker Harris a fost publicat, în limba englezã, în
volumul Americans and Queen Marie of Romania. A
selection of Documents, edited by Diana Fotescu, The
Center for Romanian Studies, Iaºi, Oxford, Portland, 1998,
p. 141.
6. Scrisoarea lui Ray Baker Harris cãtre Regina Maria a
fost publicatã, în limba englezã, în vol. cit, p. 271-275.
7. De fapt este vorba despre sanatoriul Weisse Hirsch
Clinic din Dresda, celebru pentru oaspeþii sãi, Franz
Kafka, Thomas Mann, Kurt Tucholsky sau Rainer Maria
Rilke. La Weisse Hirsch Regina Maria a putut fi corect
diagnosticatã, profesorii Stõrmer ºi Warnerkrose au
descoperit cauzele sângerãrilor multiple ale reginei: cirozã
a ficatului, neprovocatã de alcool – caz extrem de rar.
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
8. Nichols Beverley (1898-1983), romancier englez,
autor al mai multor romane: Prelude, 1920; Patchwork,
1921; Crazy Pavements, 1927; Cry Havoc!, 1933; News of
England or a Country without a Hero,1938 etc.
9. Mount Vernon a fost plantaþia primului preºedinte al
Statelor Unite ale Americii. Plantaþia se gãseºte în comitat-
ul Fairfax, Virginia, pe malurile râului Potomac.
10. Sally Cary Fairfax provenea din rândurile celei mai
distinse familii coloniale (Fairfax). În tinereþea sa George
Washington a avut o idilã neîmplinitã cu Sally Fairfax,
soþia principalului sãu susþinãtor, lordul George William
Fairfax.
11. Ray Baker Harris va publica, în 1943, o biografie a
preºedintelui Warren G. Harding, intitulatã Background
and Youth of the Seventh Ohio President (Trecutul ºi
tinereþea celui de-al ºaptelea preºedinte american origi-
nar din Ohio).
12. Francis Stuart (1902-2000), poet ºi romancier irlandez
nãscut în Australia, autor al mai multor romane: Women and
God, 1931; Pigeon Irish, 1932; Try the Sky, 1933; The White
Hare, 1936; Julie, 1938; Redemption, 1949; Good Friday’s
Daughter, 1952 etc.
13. Graham Greene (1904-1991), dramaturg ºi romanci-
er englez, autor al mai multor romane de succes: The Man
Within, 1929; It’s a Battlefield, 1934; England Made Me,
1935; The Confidential Agent, 1939; The Ministry of Fear,
1943; The Quiet American, 1955; The Comedians, 1965
etc.
14. Ray B. Harris a mai scris o scrisoare (ultima) datatã
15 iulie 1938; privitor la data morþii Reginei Maria suntem
de acord cu opinia lui Guy Gauthier, care susþine cã suver-
ana a murit în trenul ce o aducea din Germania în þarã (17
iulie 1938) ºi nu cum a declarat oficial, apoi, Carol al II-
lea (Sinaia, 18 iulie 1938), cf. Guy Gauthier, Missy, Regina
României, traducere din francezã de Andreea Popescu,
Humanitas, Bucureºti, 2000, p. 333-334.
 57
 A S T R A Î N E X PA N S I U N E
M.-C. GHENGHEA
UNIREA BASARABIEI LA IAªI
Î n data de 27 martie 2006, la Iaºi, în Sala „B.P.
Hasdeu” a Bibliotecii Centrale Universitare, s-a
desfãºurat, la iniþiativa Organizaþiei de Tineret a
Despãrþãmîntului ASTRA „M. Kogãlniceanu”,
Simpozionul Internaþional 88 de ani de la Unirea
Basarabiei cu Regatul României. Actualitatea unei
idei – între poduri de flori ºi integrarea în Uniunea
Europeanã. Au participat Prof. univ. dr. Anatol
Petrencu, de la Universitatea de Stat din Chiºinãu
(Republica Moldova), ºi o delegaþie a românilor din
Halova (Serbia) – alcãtuitã din Liubomir Bulibaºevici
(preºedintele Societãþii Culturale a Românilor din
Halova), Slobodan Mavrovici (vicepreºedinte), Ivan
Ionovici (secretar), Dragoliub Marinovici (directorul
Ansamblului folcloric din Halova) ºi Liubomir
Hristovici (casier). Moderator al Simpozionului a fost
Prof. univ. dr. Ion Agrigoroaiei, de la Universitatea
„Al.I. Cuza” Iaºi.
Manifestarea a fost deschisã de prof. Areta Moºu,
preºedintele Despãrþãmîntului ieºean. Dupã o scurtã
alocuþiune a Prof. univ. dr. Ion Agrigoroaiei, a luat
cuvîntul Prof. univ. dr. Anatol Petrencu, relevînd difi-
cultãþile întîmpinate de reprezentanþii miºcãrii
naþionale în Republica Moldova, precum ºi dorinþa int-
electualilor basarabeni de integrare a þãrii în Uniunea
Europeanã. La rîndul lor, reprezentanþii românilor din
Halova au reliefat dificultãþile specifice comunitãþii
din care fac parte.
Au urmat prezentãrile revistelor Despãrþãmîntului –
„Revista românã”, anul XII, nr. 1 (43) – ºi „Constelaþii
ieºene” – anul I, nr. 1 –, prezentãri efectuate de cãtre
redactorii coordonatori ai celor douã publicaþii, Dr.
Liviu Papuc ºi Drd. Mircea-Cristian Ghenghea.
Dînd curs invitaþiilor primite din partea organizato-
rilor, la manifestare au luat parte ºi reprezentanþi ai
mass-media din Iaºi – Tele M, Radio Iaºi, Radio Hit,
„Ziua de Iaºi”, „24 de ore” –, care au reflectat în mod
mai mult sau mai puþin corespunzãtor evenimentul.
Întrucît membrii delegaþiei din Halova s-au aflat
pentru prima datã la Iaºi, au beneficiat de un program
ce a cuprins vizitarea cîtorva obiective de interes
istoric ºi turistic reprezentative – Complexul Muzeal
Moldova, Mitropolia, Biserica Trei Ierarhi, Biserica
Sf. Nicolae, Bojdeuca lui Creangã, Universitatea „Al.I.
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
Cuza”, Muzeul „Mihai Eminescu” – ºi au asistat la un
spectacol folcloric desfãºurat la Teatrul „Luceafãrul”,
unde au susþinut recitaluri cunoscuþii interpreþi de muz-
icã naþionalã Sofia Vicoveanca ºi Mihai Ciobanu. Au
efectuat, de asemenea, o deplasare simbolicã pînã la
malul Prutului ºi au primit, înaintea plecãrii spre
Serbia, donaþii în cãrþi ºi obiecte religioase din partea
Editurii Trinitas ºi a preotului Dumitru Merticaru, de la
Biserica Banu.
Trecînd peste semnificaþiile intrinseci ale unui ast-
fel de moment – aniversarea a 88 de ani de la Unirea
Basarabiei cu Þara –, considerãm necesar sã subliniem
un fapt prea puþin îmbucurãtor pentru ceea ce mai
putem denumi, încã, patrimoniul istoric ºi cultural
naþional. Anume bagatelizarea momentelor de maximã
importanþã pentru devenirea noastrã istoricã. În ansam-
blul acþiunilor organizate în Iaºi cu ocazia aniversãrii
momentului 27 martie 1918, Simpozionul
Internaþional coordonat de Organizaþia de Tineret a
Despãrþãmîntului ASTRA „M. Kogãlniceanu” a fost,
din pãcate, aproape o excepþie, atît prin reliefarea ºi
actualizarea unor repere, cît ºi prin modul de gîndire ºi
finalitatea sa. Am dorit sã punctãm aceastã chestiune,
întrucît ultimii ani au demonstrat o alunecare spre der-
izoriu a tuturor aºa-ziselor manifestãri iniþiate ºi pro-
movate de diverse asociaþii ºi organizaþii din Iaºi.
Pesemne cã discotecile ºi barurile sînt mult mai favor-
abile însuºirii ºi înþelegerii corecte a semnificaþiilor
unor astfel de momente, de vreme ce tot mai des „man-
ifestãrile” dedicate acestui gen de aniversãri se
desfãºoarã în asemenea locaþii. Dar sã nu ne mai
mirãm ºi sã-i dãm dreptate unui ilustru strãmoº, Pliniu
cel Bãtrîn: In vino veritas!
 61
 Doina FOCªA ROMÂNI ÎN VIZITÃ
LA ROMÂNI
Î ntre realizãrile de primã mãrime ale
Despãrþãmîntului ,,Iulia Hasdeu” Cahul din
anul curent pînã în prezent se înscrie cãlãtoria real-
izatã de grupul de profesori de la instituþiile de
învãþãmînt din urbe ºi judeþ pe itinerarul Iaºi-
Botoºani-Ipoteºti-Putna. Unul din principalele scop-
uri a fost vizitarea Iaºului cu toate zonele frumoase ºi
interesante, unde fiecare clãdire e încãrcatã puternic
cu parfumul istoriei. Inimoasa profesoarã Areta
Moºu, preºedintele Despãrþãmîntului ,,M.
Kogãlniceanu” Iaºi, vicepreºedinte ASTRA centralã,
ne-a întîmpinat cu drag ºi, în calitate de ghid, ne-a
însoþit peste tot: Palatul de Culturã, Casa Dosoftei,
bisericile Sf. Nicolae, Trei Ierarhi, Mitropolia,
Bojdeuca lui Ion Creangã, Casa G. Topîrceanu. Spre
searã am asistat la festivitatea de 50 ani ai televiziu-
nii române, care a avut loc lîngã monumentul lui
ªtefan cel Mare ºi Sfînt din faþa Palatului de Culturã.
Înainte de a ne deplasa spre Miroslava, unde domnul
D. Bunea ne-a pregãtit cazarea, am întins o masã
mare cum numai la români poate fi. Doamna Areta a
stat împreunã cu noi la masã ºi ne-am bucurat toþi de
cele vãzute ºi admirate. Mulþumim mult doamnei
Areta ºi domnului D. Bunea.
A doua zi am þinut calea spre Botoºani, unde tre-
buia sã ne întîlnim cu domnul Corneliu Filip,
preºedintele Despãrþãmîntului ASTRA Botoºani. La
aproximativ 17 km de Botoºani am vizitat Mãnãstirea
 62
Zosin, ctitoria boierului Tudorache Baºotã. Am fost
întîmpinaþi cu multã cãldurã sufleteascã ºi, dupã slu-
jbã, am fost serviþi cu o ciorbã (ºi nu numai) foarte
gustoasã, care ,,s-a lipit” de minune.
La orele amiezii am ajuns la destinaþie, adicã la
Botoºani. Aceeaºi cãldurã sufleteasca am simþit-o
ºi la întîlnirea cu domnul Corneliu Filip. Împreunã
am vizitat Casa Memorialã ,,Nicolae Iorga”. Am fost
ºi în postura de pietoni, cînd la marginea Botoºanilor
am mers pe o cãrare pavatã prin pãdure, pînã am dat
de un lac cu o vegetaþie neobiºnuitã – nuferi îmbobo-
ciþi. Sincerã sã fiu, mã încerca un sentiment de
copleºire, de uitare de toate, cã, într-adevãr, mi-am
lãsat geanta pe o bancã, unde ne-am odihnit, ºi
apoi am pornit agale la vale în trilul pãsãrilor ºi
orãcãitul broaºtelor. Ne-am întors în Botoºani, ne-am
plimbat pe strãzile curate ale Botoºanilor, încîntaþi
fiind de povestirile domnului Corneliu Filip. Prin
bunãvoinþa gazdei am plecat la Ipoteºti, unde am viz-
itat Memorialul Ipoteºti cu suflu eminescian la orice
pas. La întoarcere s-a îngrijit de cazare tot domnul
Corneliu Filip ºi, capac la toate, ne-a dãruit fiecãruia
cîte douã cãrþi: America sub spectrul terorismului ºi
Bun gãsit, Japonie, autorul fiind acelaºi Corneliu
Filip. Îi mulþumim din suflet. În urmãtoarea ºi ultima
zi ne-am deplasat spre Putna, unde mereu ne cheamã
spiritul lui ªtefan cel Mare ºi Sfînt. Am vizitat mãnã-
stirea, ne-am închinat, ne-am aºezat în bãnci în med-
itaþie, apoi am aprins lumînãri
pentru cei vii ºi pentru cei
morþi, aºa cum se cuvine la
ortodocºi. N-a rãmas nevizitat
nici muzeul de pe lîngã mãnã-
stire, la fel ºi magazinul, de
unde fiecare a procurat cite un
obiect scump sufletului. Ne-
am simþit mai purificaþi, mai
liniºtiþi.
Noi, românii basarabeni, ne
închinãm în faþa celor ce ne-au
ajutat sã realizãm aceastã cãlã-
torie de suflet ºi sîntem con-
vinºi cã spiritul ASTREI e
peste tot unde e istorie, liter-
aturã, culturã, artã.
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
 I. PRUTEANU-ISÃCESCU
ªEDINÞA COMITETULUI
DIRECTOR AL ASTREI

O delegaþie a Despãrþãmîntului Astra „Mihail Areta Moºu, vicepreºedinte al Astrei ºi preºedinte al

Kogãlniceanu” Iaºi a participat în data de 15 despãrþãmîntului „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi.
aprilie 2006 la ºedinþa Comitetului Director al Au luat cuvîntul mai mulþi preºedinþi de
Asociaþiunii Astra. Selecta Salã a Senatului despãrþãmînt, prof. Liviu Dîrjan, preºedinte al
Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu a gãzduit, ºi despãrþãmîntului „Fraþii Popeea” Sãcele, prof. Ioan
de aceastã datã, ºedinþa Comitetului Director, Seni, preºedinte al despãrþãmîntului Nãsãud, prof.
deschisã de Prof. univ. dr. Dumitru Acu, preºedintele Silvia Pop, preºedinte al despãrþãmîntului Blaj, col.
Asociaþiunii. Lucrãrile ºedinþei au fost conduse de (r.) Ioan Roman, conf. univ. dr. George Pruteanu, ec.
Prof. univ. dr. ing. Octavian Bologa, vicepreºedinte drd. Radu Gavrilã, preºedinte al despãrþãmîntului
al Astrei, preºedintele Despãrþãmîntului Central Dej, Ion Oltean, preºedinte al despãrþãmîntului Fãget,
Sibiu. prof. univ. dr. Aurel Papari, preºedinte al
Au fost reprezentate mai multe despãrþãminte din despãrþãmîntului „Andrei ªaguna” Constanþa etc.
þarã (Blaj, Nãsãud, Dej, Lipova, Sãcele, Bacãu, Intervenþia col. (r.) Ioan Roman a fost cea mai
Braºov, Bucureºti, Constanþa, ªomcuta Mare, Fãget, articulatã, acesta a venit cu o serie de propuneri real-
Tîrgu Mureº, Miercurea Ciuc, Baia Mare etc.) ºi din iste, care ar aduce un suflu nou Asociaþiunii; prop-
Serbia ºi Muntenegru (Uzdin). unerea acordãrii distincþiei de preºedinte de onoare al
În cadrul ºedinþei s-au pus în discuþie mai multe Astrei Excelenþei Sale, preºedintelui României,
probleme, mai vechi sau mai noi, ale Asociaþiunii, Traian Bãsescu, care sã se pronunþe anual printr-un
însã fãrã a se lua vreo hotãrîre. Conf. univ. dr. Mihai comunicat cu privire la starea culturii naþiunii, a fost
Sofronie, secretar I al Astrei, a anunþat înfiinþarea extrem de bine primitã de participanþi („frumoasã
Editurii Astra, de asemenea a propus înfiinþarea unei idee!”, a exclamat conf. univ. dr. George Pruteanu),
secþiuni sportive, cu scopul de a atrage tinerii. precum ºi observaþiile (necesare) legate de implicarea
Pentru prima oarã s-a realizat o listã a „cu vehemenþã” a Astrei la nivel central… „nu ºtim
despãrþãmintelor fruntaºe. Era ºi timpul sã fie sã ne prezentãm efortul” sunt corecte ºi trebuiau ros-
recunoscutã activitatea unor despãrþãminte; cele mai tite în cadrul oficial al unei astfel de întîlniri.
active sunt: Iaºi, Blaj, Nãsãud, Orãºtie (în aceastã
ordine!).
Raportul financiar pe anul
2006 (parþial, datoritã neserioz-
itãþii celor mai multe dintre
despãrþãminte, doar nouã trim-
iþînd raportul cerut de Sibiu!) a
fost unul echilibrat, în anul tre-
cut înregistrîndu-se un exce-
dent de 10.000 lei noi.
Starea pregãtirii celei de-a
102-a Adunãri Generale, ce se
va desfãºura la Lipova (judeþul
Arad), între 12-15 octombrie
2006, a fost prezentatã de d-na.
Ana Costovici, preºedinte al
despãrþãmîntului-organizator
„Atanasie Marinescu” Lipova.
Situaþia românilor din afara
graniþelor a fost prezentatã într-
o scurtã intervenþie de prof. Prof.univ.dr. Gavril Istrati, membru fondator al ASTREI, la Liceul „Pan Halippa” din Edineþ

Revista românã nr. 2 (44) / 2006  63

 Silviu Silvian FUSU
CONTINUITATE LA PARCOVA
I deea creãrii unei tabere de creaþie în satul sãu de
baºtinã, Parcova, aparþine unui mare om de
suflet, om de culturã ºi de simþire româneascã, ce
provine dintr-o familie de vechi gospodari ai locului:
Ion Bîlba, membru fondator al ASTREI, cel care a
înãlþat ºi un monument lui Mihai Eminescu. El este ºi
preºedintele Asociaþiei Culturale „Parcova Nouã”, din
care fac parte figuri proeminente: actorul Dumitru
Fusu, dramaturgul, poetul, prozatorul, publicistul ºi
omul politic Andrei Strîmbeanu, Silviu Silvian Fusu,
director artistic al Festivalului – Tabãrã Internaþionalã
de creaþie „Parcova”.
Prima ediþie a Festivalului-Tabãrã de creaþie s-a
desfãºurat în perioada 25 iulie – 9 august 2003, sub
genericul „450 de ani de la Atestarea documentarã a
comunei”, la care au participat artiºti plastici de la
Chiºinãu, de la Iaºi, din Rusia, Olanda ºi Transnistria.
La festivitatea de închidere au participat ºi scriitorul
Corneliu Filip de la Botoºani, împreunã cu ansamblul
folcloric „Sireþelul”, doamnele Areta Moºu ºi Tatiana
Lupu, preºedinþi ale Despãrþãmintelor „Mihail
Kogãlniceanu” din Iaºi ºi, respectiv, „Pan Halipa” din
Edineþ ale ASTREI.
Ediþia a II-a, în perioada 25 iulie – 8 august 2004, s-
a desfãºurat sub genericul „ªtefan cel Mare ºi Sfînt –
500”, bucurîndu-se de prezenþe notabile din Republica
Moldova, România (Iaºi), Franþa, Georgia, Olanda,
Rusia, Gãgãuzia. La festivitatea de închidere, în cadrul
cãreia sculptorul Ion Chitoroagã a fost distins cu
Marele Premiu ºi a devenit „Cetãþean de onoare al
comunei”, a participat ºi Ansamblul folcloric
„Hangiþele” din Cricova, condus de Emilia
Rusu, director Valeriu Rusu. Cu tot sufletul s-au
implicat în organizarea amplei manifestãri de
suflet românesc, pe lîngã Ion Bîlba ºi Silviu
Silvian Fusu, autoritãþile locale: primarul Sergiu
Doliºinschi, viceprimarul Valeriu Iachim, secre-
tarul Anatol Cucoarã, preotul Grigore ºi ºeful
Direcþiei Culturã Edineþ, Ion Sitari. Momentul
culminant l-a constituit dezvelirea ºi sfinþirea
statuii lui ªtefan cel Mare ºi Sfînt, oficiatã de
pãrintele Grigore ºi susþinutã artistic de Mihai
Prepeliþã, Iurie Colesnic, ansamblul „Hangiþele”
ºi Dumitru Fusu, care a prezentat monospecta-
colul ªtefan, ªtefan, Domn cel Mare.
 64
La ediþia a III-a, din 25 iulie – 9 august 2005, aflatã
sub genericul „Eminescu ºi strãmoºii”, accentul a fost
pus pe portretisticã (peste 200 de lucrãri), Mihai
Prepeliþã a alcãtuit cartea Cerul de la Parcova (99 de
haiku-uri), Silviu Silvian Fusu a aranjat spectacolul
Oltea, mama lui ªtefan cel Mare, dupã o piesã a lui
Andrei Strîmbeanu. La momentul festiv din final ºi-au
dat concursul ansamblul folcloric „Busuioc moldove-
nesc” al R.A.T.C. Iaºi (însoþit de preºedinta
Despãrþãmîntului ASTRA „Mihail Kogãlniceanu” din
Iaºi, Areta Moºu) ºi cele din Edineþ ºi Fîntîna Albã.
Au fost evocate trei personalitãþi ale Taberei: Dumitru
Fusu, Andrei Strîmbeanu (la 70 de ani) ºi Anatol
Lazarev, cîºtigãtorul Marelui Premiu pentru Opere
complete de Mihai Eminescu.
Într-o continuitate fireascã, ediþia a IV-a, progra-
matã pentru 25 iulie – 15 august 2006, sub genericul
„Ciuhurul”, aºteaptã cu braþele deschise participarea
la o tabãrã ecoartisticã-itinerantã, de la gurile
Ciuhurului (Ocniþa) spre scurgerea în rîul Prut
(Rîºcani), la care ºi-au anunþat deja prezenþa oaspeþi
din Republica Moldova, România, Ucraina, Rusia,
Georgia, Franþa, Polonia, Anglia, S.U.A., Germania,
Ungaria, Cehia.
Înainte de aceasta însã, între 1 – 15 iulie 2006, va
avea loc ediþia I a Festivalului Internaþional de teatru
istoric „ªtefan cel Mare ºi Sfînt”, cu statut bienal.
Persoanã de contact: Silviu Silvian Fusu, tel.
079628449, Str. Burebista nr. 40, ap. 5, Chiºinãu,
Email: teatrul_liber_fusu@yahoo.com.
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
 Bogdan ULMU

FILE DINTR-UN JURNAL TEATRAL

C itesc o cronicã a unei tinere condeiere, cu

bucuria cã mai aflu ce se-ntîmplã în teatrele
alternative. De la Iaºi, ori Timiºoara, nu am cum
vedea spectacole off sau off-off.
Bucuria-mi este de scurtã duratã, deoarece cron-
icãreasa cu pricina, dupã ce o laudã cu asupra de
mãsurã pe regizoarea care a semnat montarea cu pric-
ina („Carmen Vidu mi se pare, în momentul acesta,
singura experimentalistã autenticã ºi unica regizoare
care îºi construieºte spectacolele plecînd de la multi-
media”), gazetara face o apreciere destul de gravã,
prin necompetent/ imprudentã generalizare: „teatrele
de stat sînt epuizate de montãrile lor pline de praf”.
Chiar aºa, jun(c)a tatii?!
Sigur cã e bine sã experimentãm, evident, plecînd
de la multimedia se pot descoperi limbaje artistice
pline de o oarecare prospeþime... dar chiar sã deni-
grezi teatrele de stat, in corpore, pentru cã-s înve-
chite, ni se pare exagerat. Pentru cã, la urma urmei,
Carmen Vidu nu are (încã) la bursa valorilor, cota
unor Ciulei, Pintilie, ªerban, Mãniuþiu, Purcãrete,
Tompa, Darie, Dabija º.a. prãfuiþi care au avut ghin-
ionul sã lucreze în bãtrînicioasele teatre de stat...
&
ªi fiindcã tot vorbim de cronicari: o altã tînãrã,
vorbind despre o montare de pe scena Comediei
(teatru de stat deci, plin de praf, ne-am înþeles!),
exclamã afolatã: „în teatru e prea mult teatru!”.
Chiar! De ce n-o fi în teatru mult film, mult balet,
multã arhitecturã, multã muzicã, multã literaturã,
mult sport, multã politicã etc., ºi s-or încãpãþîna,
anacronicii din teatrele care nu-s tari în multimedia,
sã aducã teatru, în teatru?!...
Ciudat! Insul pãrea blajin ºi afectuos! Dar proba-
bil cã Grigurcu are dreptate.
Trãim o vreme a dezvãluirilor: m-a ºocat sã aflu,
spre exemplu, despre vechiul & mai vîrstnicul meu
prieten, Lazãr Vrabie, cã fusese, cum zice Smaragda
Olteanu într-o carte, „braþul lung al K.G.B.-ului, pe
lîngã madam Bulandra”. M-a uluit dezvãluirea lui M.
Berechet despre acelaºi cald prieten, L.V., cum cã ar
fi fost... bãtãuº la Securitate! Brrr!!!
Da’ se-ntîmplã ca sã fiu la o premierã, în compa-
nia actorului V., care-mi dezvãluie, la rîndu-i, cã
respectivul Berechet era tocmai ãla care, cu ajutorul
Securitãþii, se mutase în casa doamnei Sadova: cînd a
ieºit marea artistã din puºcãrie, la ea în casã era insta-
lat regizorul Berechet ºi i-a zis sã plece, altfel cheamã
poliþia... Mda.
Mai trece puþin timp ºi citesc, în Petre Pandrea,
cum cã marele Marin Preda ar fi devenit, din „costo-
boc, xenofil: unealtã oarbã a confreriei ºablonarde
Tertulian (sibarit sfertodoct), G.Horodincã (savantã
cocoþatã), nimfa exasperatã ºi crudelã Nina Cassian,
elegiacul baºbuzuc Jebeleanu” º.a.m.d.
Morala? Nu credeþi în nimeni: într-o zi, cineva vã
va demonstra cã bine faceþi...

&
Dar sã trecem la scriitori mai vîrstnici. Gh.
Grigurcu face un portret sinistru, în revista
„Tribuna”, unui ex-coleg de redacþie de la Oradea
(St.V.), pe care am avut ocazia sã-l cunosc, în
tinereþe. Respectivul, secretar de redacþie, pe vremea
aceea, al „Familiei”, este acuzat de toate relele posi-
bile, plus cîteva pe deasupra (cum ar spune Pico).

 36 Revista românã nr. 2 (44) / 2006

 R E C U P E R Ã R I
Emil MANU
RADU CIOCULESCU
C ine rãsfoieºte colecþia „Revistei Fundaþiilor
Regale” dintre 1934-1940 ºi citeºte lista
redacþiei aflã cu surprindere cã „redacþia” funcþionalã
era compusã numai din trei oameni: Paul Zarifopol
(între 1 ianuarie-1 mai 1934, deci pînã la moarte),
Camil Petrescu ºi Radu Cioculescu. Cititorul de azi
este suficient de informat asupra activitãþii lui Camil
Petrescu ºi chiar a lui Paul Zarifopol, dar nu ºtie
aproape nimic despre al treilea redactor, se pare cel
care constituia permanenþa colectivului, Radu
Cioculescu. Rîndurile de faþã îºi propun sã realizeze
un crochiu asupra activitãþii acestui publicist de tal-
ent, a cãrui operã a rãmas risipitã în reviste, aºteptînd,
cel puþin în privinþa eseurilor ºi cronicilor muzicale,
gestul unei generozitãþi editoriale.
În istoria publicisticii româneºti, mai ales în istoria
presei noastre literare ºi artistice, Radu Cioculescu,
secondînd la început pe Paul Zarifopol, a asigurat,
împreunã cu Camil Petrescu, apariþia uneia din cele
mai bune reviste româneºti din perioada interbelicã,
publicaþie ce se plasa la antipodul „Gîndirii” ºi oferea
spaþiu unei literaturi sincronizatã ca structurã cu peri-
odicele de prestigiu mondial. În aceastã revistã, ca ºi
în altele, printre care „Adevãrul literar ºi artistic”,
Radu Cioculescu a scris în mod organizat eseuri ºi
cronici muzicale ºi uneori chiar articole literare.
Eseurile sale muzicale erau în realitate studii erudite
privind, de cele mai multe ori, nu interpreþi, ci
fenomene muzicale ºi probleme ale artei muzicii. Iatã
spre exemplificare eseul Salzburg, oraºul muzical
mozartian, din „Revista Fundaþiilor Regale”, an II, nr.
12, decembrie 1935, p. 665-685, în care se face un
adevãrat istoric al festivalurilor muzicale din acest
oraº al muzicii universale sau oraº universal al
muzicii: „Este adevãrat cã festivalurile salzburgiene
purced de la Mozart. Însã ideea mozartianã este cu
mult mai cuprinzãtoare, cãci muzica lui Mozart este o
muzicã universalã. Minunat este amestecul ei de
«Sturm und Drang», de graþie rococo, de sensibilitatea
ºi nobleþea italianã, de fast catolic ºi de seninãtate
romanã. Pînã în prezent nici un alt compozitor nu ne
oferã un amestec mai desãvîrºit de elemente spirituale
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
atît de preþioase”. Acest citat este edificator.
La Muzeul Literaturii Române se pãstreazã cîteva
scrisori de la Camil Petrescu, Mihail Sebastian ºi Al.
Rosetti, în care redactorul „Revistei Fundaþiilor
Regale” este apreciat pentru munca sa de organizator
ºi îngrijitor al publicaþiei. Participase la întocmirea
primului numãr (1 ianuarie 1934) ºi încetase sã mai
facã parte din redacþie în al doilea trimestru al anului
1940; aceste date spun suficient de mult despre pro-
filul sãu moral.
Dar cine a fost Radu Cioculescu, dincolo de
„Revista Fundaþiilor”? S-a nãscut la 20 februarie
1901, la Turnu Severin, a murit la 9 ianuarie 1961. A
studiat chimia la Cluj ºi pianul la Conservatorul din
Viena. A îndeplinit diferite funcþiuni în instituþii
muzicale ca: subdirector al Operei Române (sub
directoratul lui Ionel Perlea), în 1930, director
adjunct al Filarmonicii din Bucureºti, în 1934,
administrator delegat al Radiodifuziunii, între 1944-
46, inspector la Ministerul Artelor (sub ministeriatul
lui Mihail Ralea) între 1946-1948, consilier artistic al
Operei din Bucureºti, între 1945-1947 etc. Între
1936-1940 a fost secretar general al PENCLUB-ului.
Ca literat, Radu Cioculescu este cel mai bun tra-
ducãtor al lui Marcel Proust; împreunã cu soþia sa,
Eugenia Cioculescu, a tãlmãcit À la recherche du
temps perdu, 10 volume, seria fiind continuatã de
Eugenia Cioculescu, cu ultimele douã volume. La
aceastã strãlucitã versiune româneascã se adaugã ºi
alte traduceri, printre care citãm: Dialoguri asupra
Comendamentului de André Maurois, Stanley în
Africa de Iackob Wassermann, Dombey ºi fiul de Ch.
Dickens etc.
Fie în paginile „Revistei Fundaþiilor”, fie în alte
publicaþii (ca „Revista românã”, „Azi”, „Dimineaþa”,
„Adevãrul”, „Ordinea” etc.), Radu Cioculescu a scris
articole ce traduc frãmîntãrile unui om cultivat, cu o
inteligenþã sclipitoare ºi cu un stil alert. Colaboratorii
„Revistei Fundaþiilor” ºi cunoscuþii spuneau adesea
cã un asemenea organizator, dacã n-ar fi existat, tre-
buia inventat. Era o butadã amicalã ce ascundea un
mare adevãr.
 25
 SUMAR
EDITORIAL:
Nicolae TURTUREANU – ...Aceeaºi piesã / 1
Mircea-Cristian GHENGHEA – Criticã interzisã / 1

Romanian connection. Interviu cu actorul Bogdan STANOEVICI / 3

Editor: ASTRA
INEDIT: Aurel DUMITRAªCU / 9

Director: Areta MOªU AMFITEATRU

vicepreºedinte al ASTREI, Maria-Daniela PÃNÃZAN – Eminescu – poet al iubirii creºtine / 12
preºedinte al Despãrþãmîntului Florin FAIFER – Priu cu absolutul (I) / 15
„Mihail Kogãlniceanu” – Iaºi Petru URDSACHE – Mulþimea de „Þãri” / 17

POESIS: Ioan MOLDOVAN / 20

Redactor-ºef:
Liviu PAPUC GEOGRAFIE LITERARÃ
Constantin MÃLINAª – Sadoveanu, Creagã ºi Bihorul / 22
Senior Editor:
Nicolae TURTUREANU RECUPERÃRI
Emil MANU – Radu CIOCULESCU / 25
Colegiul de redacþie:
ATITUDINI:
Dumitru BUNEA, Ioan CAPROªU, Magda URSACHE – La grammaire est un chanson douce / 26
Ioan CIUPERCÃ, Florin FAIFER, Iulian PRUTEANU-ISÃCESCU – Nevoia mea/ altora de modele / 28
Mircea-Cristian GHENGHEA,
Iulian PRUTEANU-ISÃCESCU, POEZIA TÎNÃRÃ: Mihaela ARHIP / 29
Bogdan ULMU
CURCUBEUL ARTELOR:
Traian MOCANU – Mircea Ispir – in memoriam / 31
Culegere computerizatã: Dragoº OLARU – Documente inedite despre Artur Verona / 33
Elena ÞÎRDEA Bogdan ULMU – File dintr-un jurnal teatral / 36
DTP: Doina BUCIULEAC
DIN GRÃDINA EDITORIALÃ:
Banca Comercialã Românã Livia COTORCEA – Din nou, Petru Caraman / 37
Sucursala „Al.I. Cuza” Iaºi Iulian PRUTEANU-ISÃCESCU – Izvoare de istorie medievalã / 40
Ion POPESCU-SIRETEANU – Suceviþa... / 42
cont lei:
Ioan ÞICALO – Suferinþa – starea existenþialã a poetului Teofil Lianu / 44
RO07RNCB0178011093390001 Mircea-Cristian GHENGHEA – Cartea „Revistei române” / 45
Nicolae TURTUREANU – Filiera canadianã / 47
Redacþia: Gheorghe MOLDOVEANU – Creaþie ºi naþionalism / 48
Iaºi, str. Titu Maiorescu nr.2, Lucian-Valeriu LEFTER – Un glas din Bugeac / 49
Bl. B, ap. 43, cod poºtal 700460
Nicolae TURTUREANU O repede ochire... / 51
Liviu PAPUC – Flash... Flash... Flash... / 52
Telefon:
0232/219213 ARHIVA:
e-mail: Iulian PRUTEANU-ISÃCESCU – Regina Maria ºi Ray Baker Harris / 54
astraculturalaiasi@yahoo.com
liviu@bcu-iasi.ro ASTRA PENTRU ªCOALÃ:
pagina web a Despãrþãmîntului: Cercetarea româneascã s-a întrunit la Iaºi / 58
http://360.yahoo.com/astraculturalaiasi Dinu AIRINEI – FEAA – în competiþie cu timpul / 59

Coperta I ºi IV: ASTRA ÎN EXPANSIUNE:

Imagini din holul Fundaþiei „Regele Ferdinand I” M.-C. GHENGHEA – Unirea Basarabiei la Iaºi / 61
din Iaºi (actualul sediu al Bibliotecii Centrale Doina FOCªA – Români în vizitã la români / 62
Universitare „Mihai Eminescu”), I. PRUTEANU-ISÃCESCU – ªedinþa Comitetului Director al ASTREI / 63
cu statuia fondatorului, topitã în anii ’50. Silviu-Silvian FUSU – Continuitate la Parcova / 64

Numãr ilustrat cu reproduceri din

ISSN 1224-2454 O istorie a Iaºului în imagini medalistice, de Andone Cumpãtescu

Se distribuie GRATUIT Revista românã nr. 2 (44) / 2006

 Corespondenþã
Belgrad
Mult stimatã Doamnã profesor Areta Moºu,
Am avut mare bucurie sã primim scrisoarea de la D-voas-
trã ºi Vã urãm multã sãnãtate ºi succes în viaþã ºi activitate în
anul 2006.
Vã mulþumim pentru revistele primite de la D-voastrã, din
care am avut prilej sã cunoaºtem ceva mai multe despre acti-
vitãþile D-voastre ºi ale Despãrþãmîntului ASTRA din Iaºi.
Dorim sã Vã aducem la ºtire despre activitãþile noastre: în
primul rînd lucrãm la legalizarea actelor de înfiinþare a
Societãþii Culturale ASTRA „Pr. Bujorel Lupºici” din
Deliblata, la care pe lîngã alþi sîntem membri ºi noi, Mirko
Trailovic, Vlasta Petkovic ºi Pr. ªtefan Lupºici. Pe lîngã aceas-
ta mai sînt ocupat cu înfiinþarea Consiliului pentru Vlahi din
Serbia, [...] în oraºul Bor, la care ºi eu particip în organizare ºi
am adunat semnãturi ca sã particip la alegere ca elector.
Vã mulþumim pentru invitaþia primitã sã participãm la
manifestãrile „Denii eminesciene”, ediþia a XII-a, în iunie
2006, ºi cu mare bucurie ºi onoare de a participa Vã anunþãm
participarea noastrã.
Cu speranþã cã nu am întîrziat sã Vã rãspundem ºi cã ne
vom vedea la varã, Vã mulþumim.
Cu alese gînduri de stimã ºi consideraþii.
Pr. ªtefan Lupºici, Mirko Trailovici, Vlastimir Petkovici
Q româneºti, precum ºi alte minoritãþi din þarã ºi din afara
Cluj-Napoca, 6 aprilie 2006
Stimatã Doamnã Areta,
Confirm ºi mulþumesc, în numele ASTREI noastre, prim-
irea „Revistei române” (nr. martie 2006), format nou, de
carte. E mult mai bine aºa. ªi acest numãr va lua drumul bib-
liotecii, ca ºi suratele anterioare.
Mã bucurã faptul cã aþi reuºit înfiinþarea „Constelaþiilor
ieºene”, a Organizaþiei de Tineret. Vivat, crescat, floreat! Sã
încercãm ºi noi, aici, aºa ceva, urmîndu-vã exemplul, demn de
urmat. Vã mulþumesc, de asemenea, ºi pentru „Constelaþii”.
Cu sãrutãri de mîini ºi cele mai bune gînduri,
D. Protase*
* Istoricul Dumitru Protase (n. 1926) este Membru de Onoare al
Academiei Române din anul 2003; are peste 250 de cãrþi, studii ºi articole
privitoare la istoria Daciei romane ºi de dupã retragerea aurelianã, numis-
maticã romanã etc. Este Cetãþean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca
ºi Doctor Honoris Causa al mai multor universitãþi din România ºi din
strãinãtate.
Q ASTRA Iaºi, str. Titu Maiorescu, nr. 2, cod 700 460.
Herþa
Mã numesc Nectarie Balan. Sînt originar din satul Crasna,
raionul Storojineþ, regiunea Cernãuþi-Bucovina (Ucraina).
Dupã absolvirea studiilor teologice din þarã (România), cu
voia lui Dumnezeu, în 1997, am devenit paroh al Bisericii
„Sf. Spiridon” din oraºul Herþa.
Prin mila Tatãlui Ceresc, pãstorind al 8-lea an creºtinii
ortodocºi din Herþa, am cunoscut îndeaproape bucuriile ºi
necazurile lor. Cu pãrere de rãu, triste ºi îndoliate sînt multe
pagini din istoria acestui sfînt lãcaº, ce a trecut prin distrugere
pustiitoare ºi abandonare. Dar dragostea ºi pacea lui Dumnezeu
fiind nemãrginite, s-au revãrsat ºi peste pãmînturile Herþei. În
bunã înþelegere cu enoriaºii, am realizat în ultimii ani o nouã
reparaþie a sfîntului lãcaº ºi am dus aproape de sfîrºit lucrãrile de
ridicare a casei parohiale. Citind însã în ochii ºi inimile
Revista românã nr. 2 (44) / 2006
creºtinilor mei dorinþa de a cunoaºte mai profund tainele lui
Dumnezeu, le-am propus înfiinþarea unei biblioteci de carte reli-
gioasã în curtea bisericii. Ca-ntotdeauna, ºi de data aceasta am
fost înþeles ºi susþinut de cãtre ei. Dar ceea ce nu putem realiza
singuri aici pe loc, este fondul de carte româneascã religioasã, ce
constituie pentru noi o mare problemã. [...]
În cele din urmã, doresc [...] sã Vã aduc cele mai sincere
felicitãri ºi binecuvîntarea lui Dumnezeu în realizãrile de mai
departe, ce Vi le propuneþi. Sã trãiþi întru mulþi ºi fericiþi ani!
Cu o deosebitã dragoste frãþeascã ºi mult respect vi s-a
adresat
Preotul Paroh al Bisericii „Sf. Spiridon” din or. Herþa
Concursul Internaþional de Artã Plasticã „N.N.
Tonitza”, ediþia a VII-a, 2006
Concursul Internaþional de Artã Plasticã „N.N. Tonitza” se
desfãºoarã la doi ani, organizat de Cercul de artã plasticã „N.N.
Tonitza”, de la ªcoala Generalã „B.P. Hasdeu” Iaºi, condus de
Prof. Mihai Zaiþ, ºi Asociaþiunea ASTRA, Despãrþãmîntul „M.
Kogãlniceanu” Iaºi, ºi a ajuns, cu succes, anul acesta, la cea de-
a ºaptea ediþie, însumînd splendide lucrãri de o realã valoare ale
tinerilor români de pretutindeni ºi nu numai, uniþi prin spirit ºi
culturã, dragoste de frumos ºi adevãr, reflectînd în picturile lor
toatã puritatea ºi plinãtatea sufletului candid.
Participanþii la acest concurs reprezintã comunitãþi
graniþelor: Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, Serbia ºi
Muntenegru, Ungaria etc. În urma concursului, juriul compe-
tent, constituit din personalitãþi remarcabile în acest domeniu al
artei, va selecta cele mai valoroase lucrãri, oferind mai multe
premii, urmînd ca ulterior sã se organizeze o expoziþie cu
lucrãrile laureaþilor.
Se vor elabora cataloage ale lucrãrilor, programe, afiºe, iar
laureaþii vor fi invitaþi la sfîrºitul lunii august la o tabãrã de
creaþie ce se va desfãºura în România, împreunã cu laureaþii con-
cursului „Veronica Micle”. Aici vor avea prilejul sã participe la
diferite discuþii din domeniul artelor, sã viziteze expoziþii de pic-
turã ºi diferite obiective culturale din zonã.
Se admit la concurs 10-15 lucrãri pentru grupuri ºi 3-5
lucrãri pentru cei care participã individual (picturã, graficã, artã
decorativã, artã fotograficã ºi iconografie), format A4 sau A3.
Tematica ºi tehnica de lucru la libera alegere. Pot participa tineri
cu vîrsta pînã la 20 de ani, lucrãrile vor fi însoþite de un curricu-
lum vitae ºi vor fi trimise pînã la data de 15 iunie 2006, la adresa:
Informaþii suplimentare se pot obþine la telefoanele:
(40)0232-219 213, (40)0232-265 085, 0742196994.
ASTRA
mulþumeºte cordial urmãtoarelor firme
ºi instituþii pentru susþinerea activitãþilor culturle:
Inspectoratul ªcolar Judeþean Iaºi;
Episcopia Catolicã; Institutul Misionar
Biblic Trinitas Iaºi; Regionala CFR Iaºi;
S.C.C.F. Iaºi Grup Colas S.A.; S.C. Construcþii Hidro
S.A.; I.T.E.L.S.; T.M.U.C.B.; S.C. Iasicon S.A.; Direcþia
Regionalã Drumuri ºi Poduri Moldova; Direcþia Apelor
Prut; S.C. Brutãria Silvia S.R.L.; S.C. Vinia S.A.
Se distribuie GRATUIT