MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȚIEI

CATEDRA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

REFERAT
„Învățătura filosofică a lui Socrate”

Autori:

_________________________

Chișinău – 2022
 Cuprins

Introducere:
1. Biografia
2. 7 citate înțelepte
Cuprins:
1. Cele mai importante contribuții ale lui Socrate
2. Metoda maieutica
Concluzia
Bibliografia
 Biografie
Socrate (născut în jurul anului 469 î.Hr. - murit în 399 î.Hr.) a un filozof grec antic. Tatăl său era
zidar de piatră, iar mama lui era moașă. Nu se știu prea multe despre primii ani, cu excepția
faptului că s-a alăturat meseriei tatălui său și a participat de trei ori la Războiul Peloponezian ca
soldat cetățean. Mai târziu a început să exploreze filosofia și foarte curând a adunat o echipă
loială de discipoli. A fost una dintre cele mai mari și mai misterioase figuri din istoria lumii. El
nu a notat nici măcar un cuvânt, și totuși a inspirat și inspiră până astăzi, nu numai filosofi.

Socrate este cunoscut ca unul dintre fondatorii filosofiei occidentale, cu toate că foarte puține
înregistrări despre viața și opera sa au supraviețuit timpului. Dintre puținele înregistrări pe care le
avem, multe se referă la gândirea sa rațională și la descoperirile importante pe care le-a făcut,
cum ar fi epistemologia. Numele său a fost folosit în denumirea celebrei metode de interogare
socratică, cunoscută și sub numele de elenchus.
Cele mai interesante fapte despre Socrate:
1. Nu a lăsat niciun text scris. Tot ce se știe despre el provine din alte surse, în principal din
scrierile studenților săi și ale oamenilor fascinați de figura sa.
2. Cele trei surse principale de cunoaștere despre Socrate - Ele provin de la Aristofan,
Platon și Xenofon.
3. Lipsa lui de frumusețe a devenit de-a dreptul proverbială. Potrivit unor surse, acesta avea
nasul plat, ochi bombați, buze groase, picioare strâmbe și chel.
4. Se știa că avea forță, rezistență la toate greutățile și sănătate perfectă, astfel încât nici
iarna nu purta haine mai calde și mergea desculț pe zăpadă și gheață. El o datora, susținea
el, exercițiului fizic. Potrivit lui Diogene, Laertios urma să fie singurul atenian care nu s-a
îmbolnăvit în timpul ciumei de la Atena din 430. B.C.E.
5. Se spunea că are un curaj remarcabil în timpul expedițiilor de război. Comandantul din
Laches, după înfrângerea atenienilor de la Delion, avea să spună că, dacă toți s-ar fi
purtat ca Socrate, nu ar fi trebuit să se retragă și Atena nu și-ar pierde onoarea. 
6. Om ciudat și sărac - Așa s-a prezentat atenianului obișnuit. Căci petrecea zile întregi
vorbind cu oameni de la care nu percepea nicio taxă pentru învățăturile sale.
7. S-a căsătorit cu Ksantypa.Datorită caracterului ei presupus certăreț și insuportabil, ea a
devenit un simbol al soției străveche.
8. Deşi a criticat adesea autorităţile şi a subliniat greşelile conducătorilor, el a fost un
cetăţean exemplar, îndeplinindu-şi atribuţiile, care erau participarea la expediţii militare
şi exercitarea funcţiilor politice. El considera respectarea legii drept datoria lui, atâta timp
cât aceasta nu încălca justiția.
9. Se spunea că Socrate a auzit o anumită voce interioară spunându-i să aducă oamenii mai
aproape de adevăr. El a considerat activitatea lui un fel de misiune a lui Dumnezeu.
10. Unii oameni se referă la el ca “Părintele eticii” deoarece a fost primul care a distins
bunurile morale care fac obiectul cercetării etice.
11. Ultimele momente ale lui Socrate , Xenofon le-a descris astfel: „Toți admit în
unanimitate că niciun om încă, din câte ne amintim, nu s-a uitat în ochii morții cu mai
multă demnitate”.
12. Moartea lui Socrate - Acest lucru s-a întâmplat prin băutura unei cani de otravă.
 7 CELE MAI ÎNȚELEPTE CITATE ALE LUI SOCRATE PE CARE LUMEA TREBUIE SĂ
LE ÎNȚELEAGĂ ASTĂZI

1. "Nu sunt atenian sau grec, ci un cetățean al lumii."

În loc să luptăm pentru granițe, trebuie să ne acceptăm pe noi toți ca cetățeni ai acestei lumi.
Suntem toți oameni și suntem cu toții pe aceași barcă. Nu contează cine are cea mai mare cameră
dacă lupta pentru acea cameră va scufunda barca.
2. "Înțelegerea unei întrebări este jumătate din răspunsul său."
Uneori, întrebarea însăși este mai importantă decât răspunsul. Întrebarea este direcția în care îți
deschizi mintea spre a alege un răspuns. Nu avem nevoie de răspunsuri mai bune, ci de întrebări
mai bune.
3. "Singura înțelepciune adevărată este atunci când știi că nu știi nimic."
Adevărata înțelepciune vine la noi atunci când ne dăm seama cât de puțin înțelegem despre viață,
despre noi înșine, despre lumea din jurul nostru.
4. "Schimbarea este legea şi nicio cantitate de prefăcătorie nu va modifica această
realitate."
Dacă nu obţii ceea ce îţi doreşti, suferi; dacă obţii ceea ce nu îţi doreşti, suferi; chiar şi atunci
când obţii exact ceea ce îţi doreşti, tot continui să suferi pentru că nu poţi păstra acel lucru pentru
totdeauna. Mintea ta este necazul. Ea vrea să fie liberă de schimbare. Liberă de durere, liberă de
obligaţiile vieţii şi ale morţii. Dar schimbarea este legea şi nicio cantitate de prefăcătorie nu va
modifica această realitate.
5. "Cunoaște-te pe tine însuți."
Începutul liberei voințe este cunoașterea ta. Scufundându-te adânc în propria minte și
concentrându-te asupra propriei tale umbre. Prin a te cunoaște mai bine câștigi o libertate mai
mare asupra alegerilor tale. Privind propriile umbre vindeci întunericul din inima ta.
6. "Există un singur bine – cunoașterea și un singur rău – ignoranță."
Prin dobândirea cunoștințelor, înțelegi mai multe. Cunoscându-te, te poți confrunta cu
problemele tale. Prin înțelegere poți face alegeri proprii care te pot ajuta să ajungi acolo unde îți
dorești. Ignoranța este locul de naștere al tuturor monștrilor. Introdu frica în viața ta și vei avea
ura. Introdu ura și vei avea un monstru cu care să lupți.
7. "Fii bun pentru că orice om pe care îl întâlnești duce o grea bătălie."
Cu toții ne luptăm cu problemele noastre, cu grijile noastre, cu demonii noștri. Toată lumea are
răni dificile. Toți avem oceane de emoții din diferite motive, emoții pe care trebuie să le
confruntăm și să le îmbrățișăm. Ultimul lucru de care avem nevoie este judecata noastră. Putem
cel puțin să ne sprijinim și să fim buni deoarece suntem cu toții împreună. Cu cât ne vom vindeca
mai repede, cu atât lumea va fi mai bună.
 Cele mai importante contribuții ale lui Socrate
1. Tehnica socratică
Cea mai importantă contribuție a lui Socrate la filozofia occidentală a fost tehnica sa de a
argumenta un punct, cunoscut sub numele de tehnica socratică, pe care a aplicat-o multor lucruri,
cum ar fi adevărul și dreptatea. Acest lucru este descris în „Dialogurile socratice” ale lui Platon.
Unde o problemă ar fi împărțită într-o serie de întrebări, răspunsurile date duc progresiv la
rezultatul dorit.
Tehnica socratică este o strategie negativă pentru respingerea treptată a teoriilor nedorite,
lăsându-te cu cea mai logică. Tehnica își propune să facă individul să-și examineze propriile
credințe și să conteste legitimitatea unor astfel de convingeri.
Importanța acestei strategii nu poate fi subestimată, făcându-l pe Socrate să câștige titlul de
„părinte al filozofiei politice, al moralei și al logicii bune”. Tehnica socratică este adesea privită
ca o parte esențială a sistemului juridic american.

2. Credințe filozofice
Credințele lui Socrate, separate de cele ale lui Platon, sunt greu de definit, întrucât există prea
puține dovezi solide care să-i separe pe cei doi. Marea majoritate a „schimburilor” lui Platon ar
putea fi pur și simplu gândurile lui Socrate reinterpretate de Platon, mai mulți cercetători cred că
Platon a adaptat stilul socratic pentru a face ca Socrate și celelalte personaje să fie greu de
recunoscut. Alții susțin că el ar fi avut propriile sale ipoteze și credințe.
Prin urmare, este dificil să îl izolăm pe Socrate și opera sa de cea a lui Platon și este necesar să se
țină cont întotdeauna că opera lui Socrate ar putea fi de fapt atribuită lui Platon și invers.
Problema persistă în continuare deoarece Socrate a fost faimos pentru că a pus mereu întrebări și
nu a oferit un niciodată un răspuns, lăsându-i pe alții să își formeze propriile concluzii.

3. Paradoxuri socratice
Un număr semnificativ de credințe în general atribuite lui Socrate sunt confundate în mod
deliberat, deoarece prezintă idei care, la început, par contradictorii. Acestea se numesc
paradoxuri. Cel mai cunoscut paradox este: „Știu că nu știu nimic”.
În acel paradox Socrate susține că nu știe nimic, dar dacă acest lucru este adevărat, atunci cum ar
putea el chiar să știe că nu știe nimic.
Expresia „captura 22” poate fi aplicată tuturor paradoxurilor lui Socrate, fiind probleme care nu
pot fi rezolvate cu ușurință, deoarece nu au un răspuns evident.

4. Învățarea
Paradoxul „Știu că nu știu nimic” este introdus în Apologia lui Platon și este un indiciu al
conștientizării de sine a lui Socrate, deoarece mărturisește despre propria sa lipsă de cunoaștere.
Socrate credea că pentru a ajunge la o concluzie, o persoană trebuie să o abordeze cu „gândire,
sens, judecată, cunoaștere viabilă și prudență”. De asemenea, el a crezut că un comportament
rău ar fi fost rezultatul ignoranței iar cei care au făcut greșeli, au făcut acest lucru pentru că nu
știau mai bine.
Unul lucru pe care Socrate a susținut sa-l cunoască a fost „specialitatea afecțiunii”. Acesta este
legat de cuvântul erôtan, care înseamnă să punem întrebări, arătând că Socrate a legat ideile
iubirii și a pus întrebări despre aceasta.

5. Dreptatea
Socrate credea că oamenii ar trebui să se axeze pe facerea de bine și nu pe interese materiale,
cum ar fi averea. El i-a încurajat pe ceilalți să se concentreze mai mult pe companie și pe crearea
legăturilor cu alte persoane, deoarece a considerat că aceasta este calea ideală pentru ca indivizii
să se adune ca grup. El împărtășește această idee atunci când își acceptă calm propria sentință de
moarte. Chiar dacă ar fi putut evada și ar fi putut trăi în exil, își acceptă pedeapsa din partea
societății pentru că a încercat să fie împotriva credințelor generale ale populației.
Socrate s-a concentrat pe etică și moralitate în multe din învățăturile sale. Aceste idealuri
vorbeau despre caracteristicile esențiale pe care un individ ar trebui să le dețină, dintre care ce-a
mai importantă era excelență filosofică sau savantă. El a declarat că „viața neexaminată nu
merită trăită [și] cumpătarea morală este principalul lucru care contează”.

7. Mai bine să suferi o nedreptate decât să comiți una

Socrate îl supără pe Polus cu argumentul că este mai bine să suferi o nedreptate decât să comiți
una. Polus susține că, deși este rău să comiți o nedreptate, este mai rău să suferi una. Socrate
susține că o faptă rea va duce la o alta, mult mai rea, iar acest lucru este rău pentru sufletul unei
persoane. Făcând o faptă rea subminează spiritul și, prin urmare, este cea mai gravă jignire pe
care un individ o poate comite împotriva propriei persoane. Socrate continuă să spună că dacă
comiți o infracțiune împotriva altuia, este mai bine să căuți o pedeapsă decât să o sustrangeți,
deoarece pedeapsa va curăța sau purifica spiritul.

8. Înțelepciunea umană
Ideea cunoașterii umane este o temă crucială în apologie, deși este posibil să nu fi fost rezolvată
pe deplin. Înțelepciunea umană a lui Socrate înaintea profetului lui Apollo este pusă la îndoială
prin afirmarea lui că el nu știe nimic, afirmând că înțelegerea umană nu poate merge decât în
„filozofie”. Socrate a demonstrat înțelegerea umană înaintea profetului, deoarece el a epitomizat
cunoașterea, chiar dacă nu și-a dat seama că a făcut-o. Această afirmație este confirmată de
provocările formulate în apologie, în special de întrebarea: De ce Socrate a continuat să caute
cunoașterea despre care spunea este greu să o dobândească?

9. Etica socratică
Accentul lui Socrate pe moralitate avea un scop cert. Se aștepta ca filozofia să determine o
schimbare a stării sufletești și a activităților critice ale indivizilor, ceea ce ar avea un impact mai
larg asupra lumii.
Adesea îl vedem pe Socrate doar prin ochii celorlalți, dar atât tovarășii săi
(precum Platon și Xenofon), cât și adversarii (precum Aristofan) sunt de acord că el crede că un
individ poate afecta societatea în general prin deciziile lor. De asemenea, el credea că această
teorie era aplicabilă în viața noastră de zi cu zi. Întrebarea centrală a lui Socrate „Ce ar trebui să
facem?” Poate fi utilizată în orice circumstanță în care trebuie luată o decizie și este universal
aplicabilă.

10. Îngrijirea sufletului

Socrate a constatat că de multe ori o persoană se preocupa de ea cu gânduri despre bani, faimă
sau aparență și își ignora sufletul. El credea că sarcina pe care i-a pus-o zeii era să le amintească
oamenilor de importanța sufletului sau a spiritului. El a susținut că bogăția nu duce la măreție, ci
a fi un cetățean bun duce la bogății pentru toți.
Socrate credea că îngrijirea sufletului ar trebui să se aplice întregului oraș Atena și că zeii l-au
oferit orașului ca o binecuvântare și pentru a ajuta la îmbunătățirea acestuia. Prin urmare, el a
susținut că acest lucru dovedește că lucrează în favoarea zeilor nu împotriva lor. Socrate s-a
comparat cu o muscă de cai încercând constant să trezească orașul adormit și să-l ridice la
acțiune. El a crezut că, fără dezbatere filozofică, guvernul majoritar va sfârși înfășurat, mulțumit
de sine și în pericol de a-și provoca daune pentru sine și pentru oameni.
Socrate a considerat că este de datoria lui să confrunte și să provoace oamenii, astfel încât să ii
facă să se inspecteze singuri.

Una din metodele lui Socrate folosite în zilele noastre este maieutica.
Prin maieutică se înțelege o metodă prin care se urmăreste ajungerea la adevăr pe calea
discuțiilor și a dialogului. Pornește în filozofie, pe principiul neștiinței. În arătarea adevărului,
Socrate ia ca principiu prim teza: "Știu că nu știu nimic". Principiul ignoranței are, în discursul
socratic, un sens deliberat sau accentuat critic. El este îndreptat tocmai împotriva ignoranței.
Ironia este pandantul maieuticii, pare intrinseca acesteia, așa încât sensul ei poate fi mai adecvat
înțeles dacă se corelează cu cel al maieuticii. În sens literal, maieutica este arta moșitului.
Acest sens este păstrat de Socrate, pentru că, pe urmele mamei sale, considera că și el moșește.
Dar el moșește bărbații, scopul acestui moșit îl constituie punerea lor pe calea adevărului. Prin
moșitul adevărului, Socrate înțelege, deci, capacitatea sa, a filozofului, de a scoate la lumină, din
ascunzișul lor, gândurile. O asemenea aducere la lumină a gândului este NAȘTERE sau o
renaștere a lui, iar aceasta deoarece gândul (ideea) există deja în subiect. Prin întrebări insistente,
Socrate îl pune pe interlocutor în situația de a descoperi, în aparență singur, adevărul.
Socrate este cel care pune întrebările, exprimă rezerve față de răspunsuri, se miră, atrage atenția
asupra unor inadvertențe sau inconsecvențe ale interlocutorului, provoacă nemulțumirea acestuia
față de ceea ce știa și receptivitate față de celălalt, în fine, îl determină la analize și implicații
care conduc la definirea a ceea ce se dorea definit.
Metoda socratică implică principiul neștiinței, ironia și maieutica, nu în separație, ci în unitatea
lor. În privința metodei, ca una logică, aceasta este metoda inductivă. Fără a fi formulat teoria
inducției, Socrate o practică. Prin aceasta, Socrate a descoperit ESENȚA și NOȚIUNEA: esența
în, plan ontologic, și noțiunea, în plan logic.
În concluzie putem spune că Socrate este un model istoric în cadrul filosofiei grecești.

Opera lui Socrate înseamnă o dezvoltare nouă în dezvoltarea filosofiei grecești .Figura
stimulatoare și incomodă din dialogurile de tinerețe ale lui Platon, Socrate a reprezentat punctul
de cotitură al filosofiei grecești, prin care reflecția autocritică asupra naturii conceptelor și
gândirii noastre s-a impus ca preocupare majoră alături de speculația și cercetarea
cosmologică.

Filosofiile de dinainte de Socrate sunt, la o prima evaluare, mai curând divergente, pentru că,
deși în cele din urmă în aceeași finalitate, totuși ele se deosebesc prin faptul că fiecare are altă
dominantă. Semnificativ este că și-a luat drept maximă a vieții sale, cea scrisă pe frontonul
templului lui Apollon din Delphi: Cunoaste-te pe tine însuți, care devine tema dominantă a
filosofiei sale.Cunoașterea de sine, cu simbolismul ei complex, devine astfel un izvor de energii
spirituale care duc la demnitatea socială a individului.

Socrate, printr-un fel de pedagogie a cunoașterii creatoare, deșteptă în celălat simțul adevărului
deja prezent dar neconștientizat. Acest fapt denotă încrederea sa fundamentală în om,
încredere ce-și are izvorul în conștiința lui și în curajul lui exprimat prin forța cuvântului.

Bibliografie:

https://www.wanano.ro/cele-mai-importante-contributii-ale-lui-socrate/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Maieutic%C4%83
https://ro.travel-question.com/15204528-100-interesting-facts-about-socrates
https://www.kudika.ro/articol/good-vibes/55205/cele-mai-intelepte-citate-ale-lui-socrate-pe-
care-lumea-trebuie-sa-le-inteleaga-astazi.html