Teoria

Haosului

Elev Toma Gabriela Stefania Prof. Fusea Sorin

Introducere:
Teoria haosului sau teoria sistemelor complexe este o ramură a matematicii şi fizicii
moderne care descrie comportamentul anumitor sisteme dinamice neliniare, a acelor sisteme
care prezintă fenomenul de instabilitate numit sensibilitate faţă de condiţiile iniţiale, motiv
pentru care comportamentul lor pe termen relativ lung (deşi se conformează legilor
deterministe) este imprevizibil, adică aparent haotic (de unde şi denumirea teoriei).

Numele de Teorie a Haosului vine de la faptul ca în sistemele descrise de aceasta există o

dezordine aparentă. Teoria haosului este un domeniu de studiu în matematică, fizică, economie
și filozofie și se ocupă cu studierea comportamentului sistemelor dinamice care sunt foarte
sensibile față de conditiile inițiale. Aceasta sensibilitate mai este numita și efectul fluturelui.
Mici modificări ale condițiilor inițiale (cum ar fi rotunjirea numerelor cu care se lucrează) au ca
efect rezultate haotice, facând ca anticiparea efectelor pe termen lung sa fie imposibilă. Acest
lucru se întamplă chiar daca sistemele sunt deterministe, ceea ce înseamna că
comportamentul lor viitor este determinat în întregime de condițiile inițiale, fără intervenția
altor elemente aleatorii. Cu alte cuvinte, natura deterministă a acestor sisteme nu le face
Comportamentul haotic a fost observat în laborator pe o varietate de sisteme care include
circuite electrice, lasere, reacții chimice oscilante, dinamica fluidelor și aparate magneto-
mecanice și mecanice, dar și în simulări virtuale ale proceselor haotice. Una dintre aplicațiile
cele mai de succes a teoriei haosului este în ecologie, unde sistemele dinamice de genul
modelului lui Ricker au fost folosite pentru a arata cum creșterea populației în raport cu
suprafața ocupată duce la o dinamica haotică.

Sistemele complexe sunt sistemele care conțin atât de multe elemente în mișcare încât e
nevoie de un calculator care să calculeze toate posibilitățile de interacțiune. Acesta e
motivul pentru care Teoria Haosului nu avea cum sa apara inainte de sfârșitul secolului al
XX-lea. Mai există un alt motiv pentru care aceasta teorie a aparut atât de recent, acel motiv
e Revoluția Mecanicii Cuantice și felul în care a terminat Era Deterministă.
Până la apariția mecanicii cuantice, oamenii credeau că fenomenele sunt cauzate de alte fenomene și
că tot ce se duce în sus trebuie să vină în jos, și numai prin descoperirea și etichetarea fiecărei
particule din Univers am putea să cunoaștem tot ce urma să se întâmple. Sisteme întregi de gândire au

fost bazate pe aceasta idee și din nefericire încă sunt.

Atunci când Sigmund Freud a inventat psihanaliza, el a pornit de la ideea ca problemele mentale sunt

rezultatul unor traume din trecut. Terapia psihanalitica permite pacientului să își străbată amintirile,
să găsească, să înfrunte si sa rezolve problema generatoare de conflict. Toata această idee se baza pe
o cauză și un efect liniar.

Teoria Haosului ne arată că natura lucrează după anumite tipare care sunt suma mai multor impulsuri
mărunte.
Efectul se referă la diferența dintre punctele de pornire ale celor două curbe din grafic, care
este atât de mică încât poate fi comparată cu bătaia aripilor unui fluture.

"Mișcarea aripilor unui fluture azi poate produce o mică schimbare a atmosferei. Din această
cauză și de-a lungul unei anumite perioade de timp, atmosferă se va schimba. Peste o luna
poate, o tornadă care trebuia să lovească coasta Indoneziei nu va mai apărea. Sau din
contră, tocmai din această cauză va apărea."

Acest fenomen este cunoscut mai ales pentru dependența sa de condițiile inițiale. Cea mai
mică schimbare a condițiilor inițiale duce la rezultate complet diferite. Această schimbare
poate proveni de la zgomot experimental sau de fond, lipsa de acuratețe a instrumentelor
etc. Acest gen de probleme sunt imposibil de evitat, chiar și în cel mai performant și dotat
laborator existent. Dacă se folosește ca bază a experimentului numărul 2, rezultatul va fi
complet diferit față de experimentul în care este folosit 2.0000001. Un asemenea nivel de
acuratețe este practic imposibil – de exemplu, este dificil de măsurat 0.0000001 cm.
Un exemplu de sistem complet dependent de condițiile inițiale este
aruncarea unei monede. Există două variabile în aruncarea unei monede:
cât de repede lovește pământul și cât de repede se rotește. Teoretic,
este posibil să se controleze aceste variabile, reușind astfel să se
stabilească ce față va cădea în sus. Practic însă, este imposibil de
controlat în mod exact viteza de rotație a monedei și înălțimea la care e
aruncată. Este posibil să se stabilească o medie ai acestor parametri, dar
este imposibil ca în baza lor să se facă estimări exacte asupra
rezultatului final. Această problemă poate fi regăsită în biologie la
estimarea populațiilor biologice. Ecuația ar fi simplă dacă acele populații
doar ar crește, dar efectul prădătorilor și a rezervei limitate de hrană
schimbă totul.
 Curba lui Koch
Un alt matematician, Helge von Koch, a creat o construcție matematică numită Curba lui
Koch. Pentru a crea curba lui Koch, imaginați-vă un triunghi echilateral. Adăugați pe fiecare
latură un alt triunghi echilateral și continuați să adaugati pe fiecare din laturile triunghiurilor
un alt triunghi echilateral, ceea ce rezultă e o curbă Koch. Orice parte a ei, marita, arata
exact ca originalul. Aceasta e o figură autosimilară. Curba lui Koch prezinta un paradox
interesant. De fiecare dată când un nou triunghi este adaugat la figura centrală, lungimea
liniei crește. Dar aria interioară a curbei lui Koch rămâne mai mică decât aria unui cerc
desenat in jurul triunghiului original. În esență, este o linie de o lungime infinită ce
înconjoară o zonă finită.
 Fractalii

Pentru a putea depăși aceasta dificultate, matematicienii au inventat dimensiunile fractale. Cuvântul fractal
provine din cuvântul fracțional. Un fractal este “o figură geometrică fragmentată sau franta care poate fi
divizata in parti, astfel încât fiecare dintre acestea sa fie (cel putin aproximativ) o copie miniaturala a
întregului”. Dimensiunea fractală a curbei lui Koch e de 1.26. O dimensiune fractionala e imposibil de perceput,
dar are sens. În comparatie cu o simpla linie sau curba, care au o singura dimensiune, curba Koch e brută și
încrețită. De aceea ea ocupă spațiu mai ușor, dar nu il poate umple asemenea unui pătrat cu doua dimensiuni,
deoarece nu are arie. Prin urmare dimensiunea curbei Koch e undeva între cele doua. Termenul de fractal a
ajuns să descrie orice imagine care prezintă atributul de auto-similaritate.

Mai târziu, un cercetător pe nume Feigenbaum studia bifurcațiile unei diagrame și încerca să iși dea seama
cât de repede apar acele bifurcații. A reusit să își de-a seama că au o viteză de apariție constanta. El a
calculat-o la 4.669, cu alte cuvinte, a descoperit scara la care diagrama devenea auto-similară.
Dacă se micșora diagrama de 4.669 ori, ea ar fi arătat ca una din regiunile bifurcației. A decis să studieze
si celelalte ecuații căutând un factor de scalare a lor. Spre surpriza sa, factorul de scalare era același. Nu
numai că această ecuație complicată dădea dovada de regularitate, dar regularitatea era identică cu cea a
unei ecuații mult mai simple. Aceasta era o descoperire revoluționară. El a descoperit că o întreagă clasă
de funcții matematice se comportau în acelasi fel. Această universalitate putea să îi ajute pe alți cercetători
care studiau ecuațiile haotice. Universalitatea oferise cercetătorilor unealta necesara pentru a studia
sistemele haotice. Acum ei puteau utiliza o simplă ecuație pentru a afla rezultatul unei ecuații mai
complexe. Structurile fractale au fost observate și în alte locuri în afara minții unui matematician. Vasele
de sânge care se ramifică, ramurile unui copac, structura internă a plămânilor, graficele de la bursă, etc.
Toate acestea au un singur lucru în comun: auto-similaritatea.
 Primii fractali faimosi
Triunghiul lui Sierpinski
Polonezul Waclav Sierpinski a pornit de la un triunghi pe care l-a divizat în patru parti egale. Apoi a divizat cele
trei parti marginale în acelasi mod, continuând procesul la infinit. Figura obtinuta este numita "Triunghiul lui
Sierpinski".

"Covorul lui Sierpinski" este o alta forma care a nedumerit matematicienii, format la fel
 Avantajele utilizarii fractalilor

Fractalii prezinta anumite avantaje datorita carora sunt larg folositi în modelarea aspectului si
comportamentului unor sistemelor naturale:
· Fractalii pot reprezenta cu usurinta forte similare actionând la mai multe niveluri ale scarii, în timp ce
geometria liniara nu poate.
· Fractalii ofera deseori o metoda mai compacta de înregistrare a imaginilor si datelor complexe decât
vectorii liniari.
· Cu ajutorul fractalilor, se pot gasi curbe fractale care sa aproximeze un set de date (precum
temperaturi înregistrate într-o anumita perioada de timp, preturile unei actiuni la bursa într-un interval de
timp, etc.)
· Fractalii pot fi folositi pentru a construi modele folositoare ale unor sisteme imprevizibile si haotice,
unde ecuatiile liniare dau gres.
Fractalii sunt folositi în diverse discipline, precum: economie, astronomie, fizica si dinamica fluidelor,
chimie, cardiologie, ornitologie, etc.
Economie
Benoit Mandelbrot si-a întemeiat geometria fractala bazându-se în principal pe simularea sa încununata de
succes a tendintei preturilor bunurilor de consum, iar analiza pietei ramâne una dintre cele mai atragatoare
aplicatii ale geometriei fractale.
În economie, probabil cel mai important lucru este prezicerea într-un mod cât mai sigur a ceea ce se va
întâmpla pe piata dupa o perioada de timp. Pâna recent, teoria dominanta folosita în acest scop era Teoria
Portofoliului. Conform acesteia, probabilitatea schimbarilor de pe piata puteau fi modelate prin clopotul lui
Gauss:

Probabilitatea schimbarilor de pe piata:

Presupunând ca aceasta teorie este corecta, putem conchide ca schimbarile foarte mici sunt si cele mai
frecvente, iar schimbari foarte mari au loc extrem de rar. Acest lucru nu este însa adevarat în practica. Pe
aceasta curba, putem observa probabilitatea schimbarilor rapide apropiindu-se de 0, schimbari care pot
fi vazute lunar pe piata. Recent, la 20 de ani de la descoperirea fractalilor, Benoit Mandelbrot introduce o
noua teorie fractala care poate fi folosita mai eficient decât Teoria Portofoliului în analiza pietei.
 Astronomie
Unul dintre cei mai frumosi fractali matematici a fost inventat de un astronom. La începutul
anilor 1960, Michel Henon de la observatorul din Nisa din Franta a observat o comportare
tulburatoare într-un simplu model al stelelor care orbiteaza într-o galaxie. Câteva dintre orbite
erau line si stabile, în timp ce altele pareau aproape aleatoare. La început, a ignorat orbitele
anormale, crezând ca ele apar datorita unor erori de calcul inexplicabile.
În cele din urma, Henon a descoperit ca acest tip de comportare haotica era o parte esentiala
a dinamicii orbitelor stelare. Planetele, ca orice obiect din Univers, se supun legii gravitationale a
lui Newton. Însa desi legea lui Newon pare relativ simpla, poate fi greu de pus în practica,
deoarece într-un univers real, atractiile gravitationale ale altor planete si stele fac ca orbita
planetei analizate sa fie mai putin previzibila. Folosind aproximatii, astronomii pot prezice care va
fi traiectoria orbitelor corpilor ceresti din sistemul nostru solar saptamâna viitoare sau peste
douazeci de ani; unii dintre ei cred însa ca nu putem afirma sigur unde se vor afla ele peste un
milion de ani.
 Meteorologie
Meteorologii, ca si economistii, investesc o cantitate enorma de efort, bani si energie încercând sa
prezica ce se va întâmpla mâine si saptamâna urmatoare. Ambele categorii fac sute de previziuni zilnic,
folosind teorii binecunoscute, bazate pe secole de calcule si cercetari, dar dau gres, previziunile
economice si cele meteorologice fiind cunoscute pentru inexactitatea lor. Vremea poate fi previzionata
suficient de bine pentru cel mult doua zile, dar dincolo de aceasta, predictiile sunt slabe. Fractalii nu au
fost de mare ajutor în jocul previziunii meteorologice, dar au ajutat explicând de ce aceasta nu da
rezultate.
Înregistrarile pe termen lung ale datelor climaterice deseori prezinta cicluri auto-reflectoare: valuri
de arsita care dureaza câtiva ani, un deceniu sau chiar secole de caldura. Înregistrarile facute pe fluviul
Nil dezvaluie perioade uscate de un mileniu. Viata de zi cu zi ne sugereaza ca ciclurile neregulate de
temperatura au loc si în perioade de o luna, sau o saptamâna. Figura urmatoare confirma acest lucru.
 Fizica
Exista patru clase fundamentale de sisteme fizice:
- sisteme liniare conservative (pendul fara frecari care oscileaza liber)
- sisteme neliniare conservative (pendul fara frecari, împins)
- sisteme liniare disipative (pendul care oscileaza liber într-o atmosfera care îi opune
rezistenta)
- sisteme neliniare disipitave (pendul împins într-o atmosfera care îi opune rezistenta).
Sistemele neliniare au fost mereu considerate ciudate si mai putin importante.
Sistemele neliniare disipative sunt chiar iremediabile. Dar lumea reala este alcatuita tocmai
din astfel de sisteme, iar modelarea acestora se face tocmai prin atractori fractali haotici.
Fizicienii au ajuns la concluzia ca o gama larga de comportari complexe, unele de o mare
regularitate, rasar acum din ceea ce înainte era doar haos. Multe sisteme fizice si chimice
fluctueaza printr-o serie de schimbari majore de la ordinea liniara la complexitatea haotica si
înapoi. A doua lege a termodinamicii are si o fateta surprinzatoare: multe sisteme se auto-
organizeaza si creeaza spontan o ordine proprie acolo unde nu era nici un fel de ordine.
 Grafica pe calculator
Domeniul cel mai larg în care sunt folositi fractalii astazi este grafica pe calculator.
Multe scheme de comprimare a imaginilor folosesc algoritmi fractali pentru a comprima
fisiere grafice la mai putin de un sfert din dimensiunea originala. Artisti ai graficii pe
calculator folosesc forme fractale pentru a crea peisaje si modele intrinseci; productii
cinematografice importante îi folosesc pentru efecte speciale.
Multumesc pentru vizionare!