Elemente de teorie a haosului

Proiect realizat de: Stîngaciu Ioan Valentin

Clasa a XI-a A
 Teoria Haosului este
studiul sistemelor complexe aflate
în permanență mișcare, bazate pe
concepte matematice ale
recursivității, fie sub forma unui
proces recursiv, fie un set de
ecuații diferite care modifică un
sistem fizic.
 Se împarte în:

 Determinism și predictibilitate
 Determinism și imprudictibilitate
 Descrierea comportamentului haotic
 Geometrie fractală
 Determinism

Este o presupunere filizofică conform căruia

orice acțiune este determinată de un lanț
neîntrerupt de acțiuni precedente.
 Predictibilitate

Se referă la gradul de corectitudine,

calitativă sau cantitativă, a unei previziuni sau a
stării unui sistem.
Pentru a exprima predicitibilitatea sau
impredictibilitatea, rata divergenței traiectoriilor în
sistemele fazoriale poate fi măsurată.
 Comportamentul haotic a fost observat în laborator
într-o varietate de sisteme incluzând: circuite electrice,
lasere, reacții chimice oscilante, dinamica lichidelor,
dispozitivele mecanice și magneto-mecanice.

Comportamentul haotic din natură cuprinde:

dinamica sateliților în Sistemul Solar, evoluția în timp a
câmpului magnetic al corpurilor ancestrale, creșterea
populației în ecologie.
 Pentru ca un sistem să fie haotic, majoritatea oamenilor de
știință sunt de acord ca acesta trebuie să îndeplinească trei reguli:

• Să fie sensibil la condițiile inițiale;

• Să se îmbine topologic;

• Orbitele periodice să fie dense.

 Spațiul fazelor

Poincaré a definit ceea ce numim “spaţiul fazelor”,

un spaţiu a cărui dimensiune corespunde ansamblului de
variabile ce caracterizează sistemul la un moment dat
(poziţii, viteze, etc.).
Starea sistemului la un moment dat, caracterizată printr-o
serie de parametrii independenţi este reprezentat printr-
un punct în acest spaţiu.
 Dacă un sistem tinde către o stare de
echilibru (ex. oscilatorul amortizat), vom
vedea că, indiferent care ar fi starea iniţială
a sistemului, acesta va evolua astfel încât
traiectoriile în spaţiul fazelor vor fi curbe ce
converg către punctul de echilibru. Un astfel
de punct se numeşte atractor.
Geometric, un atractor poate fi
un punct, o curbă, o varietate sau chiar un
set complicat ca un fractal, structură
cunoscută ca un atractor straniu.
Atractorii sunt de 2 feluri:

• Clasici

• Stranii
Atractor
Straniu
 Geometrie Fractală

Fractalul, ca obiect geometric, are în general următoarele

caracteristici:
• Are o structură fină la scări arbitrar de mici.
• Este prea neregulat pentru a fi descris în limbaj geometric euclidian
tradiţional.
• Este autosimilar (măcar aproximativ sau stochastic).
• Are dimensiunea Hausdorff mai mare decât dimensiunea topologică
(deşi această cerinţă nu este îndeplinită de curbele Hilbert).
• Are o definiţie simplă şi recursivă.
 Tipuri de Fractali:

1. Luați un triunghi echilateral plin.

2. Uniți mijlocul laturilor triungiului. Astfel veți împărți triunghiul
mare în 4 triunghiuri mici. Eliminați mijlocul (zona va rămâne
albă)
3. Continuați la infinit acelasi procedeu pentru
restul de 3 triunghiuri mici rămase și pentru noile triunghiuri
generate.

Acest proces duce la sita

lui Sierpinski
 Fractali iterativi

Aceștia sunt probabil cei mai spectaculoși

și arătoși fractali.

Setul Mandelbrot, cel mai celebru fractal

O porțiune mărită. Se observă apariția de

noi și noi vârtejuri la infinit.
Un fractal care modelează suprafaţa unui
munte.
O magnificare a mulţimii phoenix
Sfârșit.