Sunteți pe pagina 1din 5

TEORIA HAOSULUI

Teoria haosului este studiul sistemelor complexe aflate in permanenta miscare,


bazate pe concepte matematice ale recursivitatii, fie sub forma unui proces recursiv, fie un
set de ecuatii diferite care modifica un sistem fizic.

Numele de “Teoria haosului” provine de la faptul ca sistemele pe care teoria le


descrie sunt aparent dezordonate, dar teoria haosului cauta de fapt ordinea interioara in
aceste aparent intamplatoare date.

In matematica sau fizica, ea reprezinta comportamentul unui anumit sistem dinamic


nonlinear care in anumite conditii prezinta dinamici care sunt sensibile conditiilor initiale.Ca
rezultat al acestei sensitivitati, comportamentul sistemelor haotice este intamplator datorita
unei cresteri exponentiale de erori in conditiile initiale.Aceasta se intampla desi aceste
sisteme sunt deterministe.Acest comportament este cunoscut ca haos deterministic sau
simplu,haos.

Comportamentul haotic a fost observant in laborator intr-o varietate de sisteme


incluzand:circuite electrice,lasere,reactii chimice oscilante,dinamica lichidelor,dispozitivele
mecanice si magneto-mecanice.Comportamentul haotic din natura cuprinde:dinamica
satelitilor in Sistemul Solar,evolutia in timp a campului magnetic al corpurilor
ancestrale,cresterea populatiei in ecologie.Exista anumite controverse asupra existentei
haosului in dinamica placilor tectonice si in dinamica economiei.

Teoria haosului porneste de la ideea ca trebuie sa cautam în natura termeni contrarii,


tensiunea generata de contradictii, de cumulare si relaxare, de invatare si uitare etc. Natura
"lucreaza neliniar" si implicit haotic. De exemplu, o mica întârziere a autobuzului de
dimineata poate sa strice întreg programul din aceeasi zi ( o adevarata catastrofa).

Cea mai des intalnita conceptie gresita in legatura cu teoria haosului este aceea ca
aceasta teorie se refera la dezordine. Nimic nu e mai departe de adevar ca aceasta
afirmatie. “Haosul” din teoria haosului inseamna ordine in cel mai simplu sens al acestuia.
Astfel, teoria haosului nu pune accent pe dezordine(caracterul imprevizibil mostenit
al unui sistem), ci pe ordinea mostenita a sistemului(caracterul universal al sistemelor
similare).

Pentru ca un sistem sa fie haotic,majoritatea oamenilor de stiinta sunt de acord ca


acesta trebuie sa indeplineasca trei reguli:
- Sa fie sensibil la conditiile initiale;

- Sa se imbine topologic;

- Orbitele periodice sa fie dense.


Istorie
Descoperitorul teoriei haosului este Jaques Hadamard, care in anul 1989 a publicat
un articol important despre studiul miscarii haotice a unei particule care gliseaza fara
frecare pe o suprafata plana.In sistemul studiat de el,Hadaamrd a aratat ca toate
traiectoriile sunt instabile.

La inceputul secolului XX, Henri Poincare a demonstrate ca pot exista orbite


neperiodice neapropiindu-se sau indepartandu-se de un punct fix.marea parte a teoriei a
fost elaborate de matematicieni sub numele de ‘’teoria ergodica’’.Alte studii despre aceeasi
teorie au fost efectuate de catre G.D Birkhoff, A.N. Kolmogorov, M.L Cartwright, J.E
Littlewood si Stephen Smale.

Desi miscarea planetara haotica nu fusese studiata, oamenii de stiinta au descoperit


turbulente in dinamica fluidelor si undele radio oscilante fara sa poata demonstra aceste
lucruri. Teoria haosului a progresat rapid atunci cand a devenit evident pentru oamenii de
stiinta din vremea aceea ca teoria liniara nu putea explica comportamenul unor
experimenta ca harta logica.Catalizatorul principal pentru toeria haosului l-a reprezentat
calculatorul.Unul dintre primele calculatoare,ENIAC, putea rula modele simple de
prevestire a vremii.

Unul dintre pionierii teoriei haosului a fost Eduard Lorenz, al carui interest asupra
haosului i-a venit atunci cand studia prevestirea vremii in 1961.Lorenz folosea un calculator
simplu.A vrut sa ruleze inca o data o secventa de date si pentru a economisi timp l-a rulat
de la mijloc.Spre surprinderea lui, vremea pe care aparatul o prevestise era diferita de cea
initiala.

Teremnul de haos a fost folosit prima data in mateamtica de catre James A. York.
De-a lungul instoriei, matematicienii au elaborat mai multe feluri de a exprima cantitativ
comportamentul haotic:dimensiunea fractionala a atractorului, exponentii lui Lyapunov(
),recurenta harta lui Poincare,diagramele de

bifurcatie,operatorul de transformare .

Predictibilitatea
Se refera la gradul de corectitudine, calitativa sau cantitativa, a unei previziuni sau a
starii unui sistem.In timp ce legea a II-a a termodinamicii poate sa ne spuna de starea
echilibrata in care un sistem poate evolua,in fizica nu exista o regula care prezice evolutia
sistemelor care sunt departe de a fi echilibrate (sistemele haotice) decat daca ele nu se
apropie de o forma de echilibru.Pentru a exprima predicitibilitatea sau impredictibilitatea,
rata divergentei traiectoriilor in sistemele fazoriale poate fi masurata (entropia Kolmogorov-
Sinai,exponentii Liapunov).

Atractorii
Unele sisteme dinamice sunt haotice pretutindeni insa in multe cazuri comportamentul
haotic numai intr-un subset al spatiului fazorial.
Un mod usor de a vizualiza un atractor haotic este de a porni intr-un punct de la baza
si apoi sa-i stabilim traiectoria.
De exemplu, intr-un sistem cu pendul, spatial fazorial poate fi bi-dimensional
continand informatii despre pozitie si viteza.Cand aceasta formeaza o curba, se numeste
orbita.Pendulul din imagine are un numar infinit de orbite formand o adunare de elipse in
jurul originii.

Primul adevarat experimentator legat de aceasta teorie a fost meteorologul Edward


Lorenz. In 1960, el lucra la o problema de prezicere a vremii.
Lorenz construise un calculator cu un set de 12 ecuatii dupa modelul vremii. Nu
prezicea vremea, teoretic, acest computer prezicea cum ar putea sa fie vremea. Intr-o zi
din anul 1961, el a vrut sa revada o anumita secventa. Pentru a salva timp, a pornit de la
mijlocul secventei si nu de la inceput. A introdus numerele din documentele printate
anterior si a asteptat rezultatele. Intorcandu-se dupa o ora, a observat ca secventa
evoluase diferit. In loc sa urmeze acelasi algoritm ca mai devreme, a divagate de la acesta,
sfarsind complet diferit fata de original. Intr-un final, a realizat ce s-a intamplat. Computerul
a stocat numerele pana la 6 zecimale in memorie. Pentru a economisi hartie, el le-a printat
cu numai 3 zecimale. In secventa originala, numarul era .506127, iar el a intodus numai .
506.

Conform tuturor ideilor conventionale de timp, rezultatul ar fi trebuit sa difere foarte


putin de secventa originala. Lorenz a demonstrat ca aceasta idee este gresita. Acest effect
a ajuns sa fie cunoscut ca si “The butterfly effect”. Diferenta initiala intre doua curbe este
atat de mica incat se poate compara cu un fluture care da din aripi.
Acest fenomen, comun teoriei haosului, este de asemenea cunoscut ca o
dependenta senzitiva de conditiile initiale. O mica schimbare in consitiile intiale poate
schimba drastic comportamentului unui sistem pe termen lung. Pornind de la aceasta idee,
Lorenz a afirmat ca este imposibil sa se prezica vremea cu exactitate.Totusi, descoperirea
l-a condus pe Lorenz la alte aspecte care in cele din urma au ajuns sa fie cunoscute drept
teoria haosului.

Lorenz a dorit ca creeze un sistem mai simplu decat cel cu 12 ecuatii care sa
depinda la fel de mult de factorii initali. Astfel, a reusit sa creeze un system cu numai 3
ecuatii dependenr de factorii initiali. Mai tarziu, s-a descoperit ca aceste ecuatii descriau
precisa a morii de apa. Cand a reprodus graphic rezultatele, Lorenz a observat ca acesta
se incadra mereu intr-o spirala dubla. Astfel, ecuatiile lui Lorenz nu se intalneau in acelasi
punct niciodata, dar pentru ca nici nu se repetau nu erau nici periodice. A numit aceasta
imagine Atractorul Lorenz.

In 1963, Lorenz a publicat ceea ce a descoperit, dar pentru ca nu era nici


matematician, nici fizician, descoperirile sale nu au fost luate in considerare decat dupa ce
au fost redescoperite de altii.
Mandelbrot se intreba despre lungimea linie de tarm, asa ca s-a ghidat dupa o harta
care cuprindea multe golfuri. Cu toate acestea, masurand lungimea coastei direct de pe
harta, el a pierdut din vedere micile golfuri care erau considerate prea mici pentru a fi
trecute pe harta. Oricat de mult ar fi marita harta, tot ar exista multe golfuri vizibile doar
daca s-ar mari mai mult. Matematicianul Helge von Koch, a folosit aceasta idée pentru a
crea curva Koch. Pornind de la un triunghi echilateral, la care a adaugat inca un triunghi
echilateral pentru fiecare a treia parte a triunghiului initial. Acesta curba aduce cu sine un
paradox: de fiecare data cand sunt adaugate triunghiuri noi, lungimea liniei creste. Totusi,
zona interioara a curbei ramane mai mica decat aria unui cerc desenat in jurul triunghiului
original.

Exemple:
Aruncarea unei monede
Sunt doua variabile de care depinde: cat de repede loveste pamantul si cat de rapid
se invarte. Teoretic, ar fi posibil sa se controleze aceste variabile pentru a controla
moneda. Este posibil sa se puna variabilele intr-o anumita ordine, dar este imposibil sa fie
controlate destul de bine astefel incat sa se cunoasca rezultatul finalo problema similara se
intalneste in ecologie, in prezicerea populatiei. Ecuatia ar fi simpla daca populatia ar creste
indefinit, dar efectul unui stoc limitat de mancare face aceasta ecuatie incorecta.

Aplicatii in viata de zi cu zi:


Tehnicile teoriei haosului au fost folosite pentru crearea de sisteme biologice, care
sunt unele din cele mai haotice sisteme imaginabile. Sisteme de ecuatii dinamice au fost
folosite pentru aflarea a orice de la cresterea populatiei la bataile neregulate ale
inimii.Inima omului urmeaza un model haotic. Timpul intre bataile inimii nu ramane
constant, ci depinde de activitatea cardiaca, printre alte lucruri. Analiza batailor inimii, care
pot incetini sau se pot intensifica, pot ajuta cercetatorii stiintifici sa gaseasca cai sa readuca
un ritm anormal intr-o rata stabila.
De fapt, aproape orice sistem haotic poate fi imitat cu usurinta — piata de
specialitate ofera tehnologii usor de utilizat. Arta computerizata a devenit mult mai realistica
folosind haosul si fractalii. Acum,cu o simpla formula, un computer poate crea un copac
realist. Fractalii au rasarit peste tot, dar cel mai evident este in aplicatiile grafice cum ar fi
renumitele serii de productie Fractal Design Painter. Industia efectelor speciale folosite in
filme ar fi fost mult mai putin realistica fara tehnologia “fractal graphic”.
De asemenea, teoria haosului ii face pe oameni sa devina mai interesati de
matematica, pana de curad acest domeniu fiind unul din cele mai nepopulare.
Haosul a avut un efect de durata asupra stiintei, dar inca este mult de descoperit.
Multi oameni de stiinta cred ca secolul al XX-lea va ramane cunoscut pentru 3 mari teorii:
relativitatea, mecanica quantica si haosul.
Aspecte ale haosului se regasesc oriunde in lume, de la curentii oceanici la dumul
sangelui prin vasele de sange, la crengile unui copac. Haosul a devenit o parte a stiintei
moderne. Teoria haosului a schimbat directia in stiinta: in ochii publicului, fizica nu mai e
un simplu studiu asupra particulelor subatomice intr-un accelerator de particule care
valoreaza bilioane, ci este un studio asupra sistemelor haotice si cum functioneaza
acestea.