= Elemente de geometrie fractala=

Elev: Lungeanu Nicolae,clasa a X-a A

Indrumător prof.Ghionea Dana Elena
Lic.Tehnologic ,,Radu Negru,, Galați

Fractal ‘’…un ansamblu care prezintă aceleași

neregularități la orice scară ar fi privit’’

FRACTAL - termen creat și introdus în 1975 în matematică de matematicianul francez

Benoît B. Mandelbrot
Calculatorul, această unealtă , minune a gândirii colective s-a constituit într-o poartă
prin care Omul a intrat în lumea fractalilor, lume definită în 1975 odata cu apariția primei
carti a lui Benoid Mandelbrot.Natura pare să arate diferit în functie de scara la care se
vizualizează obiectele. Lumea cristalelor sau Universul corpurilor Cerești pot fi descrise
prin aproximații geometrice (prisme, piramide, poliedre, sfere).Realitatea observabilă la
scara omului se lasa mai greu aproximată prin geometria clasică. In jurul nostru, obiectele
au forme neregulate, asemanatoare scoarței copacului, stîncilor și fulgerelor, fracturilor și
structurii complicatei structuri arhitectonice a neuronilor din creier.Geometria Fractală
devine astfel un inceput de descriere matematica a formelor complicate, o geometrie a
Naturii
Istoria fractalilor nu este lungă. A început brusc, în 1975, cu lucrarea revoluţionară a
matematicianului Benoit Mandelbrot, "O teorie a seriilor fractale", care mai târziu a
devenit cartea sa manifest "Geometria fractală a naturii".Mandelbrot a inventat cuvântul
"fractal" pentru a reuni munca multora dinaintea sa.Matematicieni ca Waclaw Sierpinski,
David Hilbert, George Cantor şi Helge von Koch au creat primii fractali, în general ca
exerciţii abstracte, neavînd nici o idee despre semnificaţia lorEi au simţit că descoperiseră
ceva ce sfida şi ameninţa câteva din convingerile cele mai preţioase.
În 1982, Mandelbrot şi-a extins două eseuri anterioare, creînd lucrarea
deschizătoare de drumuri "Geometria fractală a naturii". El a inventat cuvântul "fractal"
(din latinescul "frangere" care înseamnă "a sparge în fragmente neregulate"), astfel încât
inversele forme au putut fi unificate sub un singur nume.Pentru a fi clasificată oficial ca
fractal, o formă trebuie să aibă dimensiunea Hausdorff-Besicovitch mai mare decât
dimensiunea sa topologică tradiţională. Pe scurt, fractalii sunt toate acele ciudăţenii care
umplu spaţiul şi pe care matematicienii le abandonaseră ca fiind dezarmant de
complexe.Mandelbrot nota patetic: "deoarece cuvântul algebra derivă din cuvântul arab
jabara (a lega împreună), între cuvintele fractal şi algebră este o contradicţie etimologică

Benoit Mandelbrot şi-a întemeiat geometria fractală bazându-se în principal pe

simularea sa încununată de succes a tendinţei preţurilor bunurilor de consum, iar analiza
pieţii rămâne una din cele mai atrăgătoare aplicaţii ale geometriei fractale.Piatra
Filosofică a oricărui analist al pieţii este, desigur, să precizeze comportarea preţurilor cu
destulă exactitate pentru a se umple de bani cât mai repede. Dacă cineva a pus mâna pe
aceasta Piatră, probabil că îşi foloseşte câteva din miliardele sale pentru a-şi apăra
secretul.În domeniul pieţii, ca şi în alte domenii în care fractalii şi haosul dau rezultatele,
rareori se dovedesc atât de folositori pentru prezicere, pe cât sunt pentru simulare.

Simularea fractală poate modela şi prezice natura general statistică a unui sistem,
fără să-i prevadă comportarea specifică într-un anumit moment.De exemplu, simulările
din 1953 ale lui Mandelbrot asupra preţului bumbacului continuau sa prezică cu
exactitate cantitatea de variaţie din preţul bumbacului, atât lunară cât şi anuală.Totuşi, ele
nici măcar nu pot pretinde cât ne indică preţul bumbacului în 2002.

Fractalii sunt forme si modele extraordinare create cu ajutorul ecuatiilor

matematice. Un fractal este o figura geometrica fragmentata sau franta, care poate fi
divizata in parti, astfel incat fiecare dintre acestea sa fie (cel putin aproximativ) o copie
miniaturala a intregului.

Benoit Mandelbrot – “parintele fractalilor” – a cercetat relatia dintre fractali si

natura. El a aratat ca in natura exista multi fractali si ca acestia pot modela cu precizie
unele fenomene. Fractali aproximativi pot fi observati usor in natura: arborii, ferigile,
conopida (broccoli), norii, fulgii de zapada, cristalele, lanturile montane, fulgerele,
retelele de rauri, liniile de coasta.

Fractalul, ca obiect geometric, are în general următoarele caracteristici:

 Are o structură fină la scări arbitrar de mici.

 Este prea neregulat pentru a fi descris în limbaj geometric euclidian tradițional.
 Este autosimilar (măcar aproximativ sau stochastic).
 Are dimensiunea Hausdorff mai mare decât dimensiunea topologică (deși această
cerință nu este îndeplinită de curbele Hilbert).
 Are o definiție simplă și recursivă.
Deoarece par identici la orice nivel de magnificare, fractalii sunt de obicei considerați ca
fiind infinit complecși (în termeni informali). Printre obiectele naturale care aproximează
fractalii până la un anumit nivel se numără norii, lanțurile montane, arcele de fulger,
liniile de coastă și fulgii de zăpadă. Totuși, nu toate obiectele autosimilare sunt fractali—
de exemplu, linia reală (o linie dreaptă Euclidiană) este autosimilară, dar nu îndeplinește
celelalte caracteristici.

Istorie

Matematica din spatele fractalilor a apărut în secolul 17, când filosoful Gottfried Leibniz
a considerat autosimilaritatea recursivă (deși greșise gândindu-se că numai liniile drepte
sunt autosimilare în acest sens).

Abia în 1872 a apărut o funcție al cărei grafic este considerat azi fractal, când Karl
Weierstrass a dat un exemplu de funcție cu proprietatea că este continuă, dar
nediferențiabilă. În 1904, Helge von Koch, nesatisfăcut de definiția abstractă și analitică a
lui Weierstrass, a dat o definiție geometrică a unei funcții similare, care se numește astăzi
fulgul lui Koch. În 1915, Waclaw Sierpinski a construit triunghiul și, un an mai târziu,
covorul lui Sierpinski. La origine, acești fractali geometrici au fost descriși drept curbe în
loc de forme bidimensionale, așa cum sunt cunoscute astăzi. Ideea de curbe autosimilare
a fost preluată de Paul Pierre Lévy, care, în lucrarea sa Curbe și suprafețe în plan sau
spațiu formate din parți similare întregului din 1938, a descris o nouă curbă fractal, curba
C a lui Lévy.

Georg Cantor a dat, de asemenea, exemple de submulțimi ale axei reale cu proprietăți
neobișnuite — aceste mulțimi Cantor sunt numite astăzi fractali.

Funcțiile iterate în planul complex au fost investigate la sfârșitul secolului 19 și începutul

secolului 20 de Henri Poincaré, Felix Klein, Pierre Fatou și Gaston Julia. Totuși, fără
ajutorul graficii pe calculator moderne, ei nu puteau vizualiza frumusețea numeroaselor
obiecte pe care le descoepriseră.

În anii 1960, Benoît Mandelbrot a început să cerceteze autosimilaritatea în lucrări precum

Cât de lungă este coasta Marii Britanii? Autosimilaritate statistică și dimensiune
fracțională. În sfârșit, în 1975, Mandelbrot a inventat termenul "fractal" pentru a denumi
un obiect al cărei dimensiune Hausdorff-Besicovitch este mai mare decât dimensiunea
topologică a sa. A ilustrat această definiție matematică cu imagini construite pe
calculator.

Exemple

O clasă de exemple simple este dată de mulțimile Cantor, triunghiul și covorul lui
Sierpinski, buretele lui Menger, curba dragon, curba lui Peano și curba Koch. Alte
exemple de fractali sunt fractalul lui Lyapunov și mulțimile limită ale grupurilor
Kleiniene. Fractalii pot fi determiniști (toți cei anteriori) sau stocastici (adică
nedeterminiști). De exemplu, traiectoriile mișcării browniene în plan au dimensiunea
Hausdorff 2.

Mulțimile lui Cantor

Triunghiul lui Sierpinski Covorul lui Sierpinski

Sistemele haotice dinamice sunt uneori asociate cu fractalii. Obiectele din spațiul fazelor
dintr-un sistem dinamic pot fi fractali . Obiectele din spațiul parametrilor al unei familii
de sisteme pot fi de asemenea fractali. Un exemplu interesant este mulțimea lui
Mandelbrot. Această mulțime conține discuri întregi, deci are dimensiunea Hausdorff
egală cu dimensiunea topologică — dar ceea ce este surprinzător este că granița mulțimii
lui Mandelbrot are de asemenea dimensiunea Hausdorff, un rezultat demonstrat de
Mitsuhiro Shishikura în 1991. Un fractal foarte înrudit este mulțimea Julia.

Chiar și la curbele simple se poate observa proprietatea de autosimilaritate. De exemplu,

distribuția Pareto produce forme similare la diferite niveluri de grosisment.

Fractalii in arta

Tipare de fractali au fost descoperite în picturile artistului american Jackson Pollock.

Deși picturile lui Pollock's par a fi doar stropi haotici, analiza computerizată a descoperit
tipare de fractali în opera sa.

Fractalii sunt de asemenea predominanți în arta și arhitectura africană. Casele circulare

apar în cercuri de cercuri, casele dreptunghiulare în dreptunghiuri de dreptunghiuri și așa
mai departe. Astfel de tipare se găsesc și în textile și sculpturile africane, precum și în
părul împletit în codițe.

Fractali in natura

Fractali aproximativi sunt ușor de observat în natură. Aceste obiecte afișează o structură
auto-similară la o scară mare, dar finită. Exemplele includ norii, fulgii de zăpadă,
cristalele, lanțurile montane, fulgerele, rețelele de râuri, conopida sau broccoli și sistemul
de vase sanguine și vase pulmonare.
Un fractal ferigă obţinut printr-un sistem de funcţii iterate

Arborii și ferigile sunt fractali naturali și pot fi modelați pe calculator folosind un

algoritm recursiv. Natura recursivă este evidentă în aceste exemple — o ramură a unui
arbore sau o frunză a unei ferigi este o copie în miniatură a întregului: nu identice, dar
similare.

În 1999, s-a demonstrat despre anumite forme de fractali auto-similari că au o proprietate

de "frequency invariance" — aceleași proprietăți electromagnetice indiferent de frecvență
— din Ecuațiile lui Maxwell.

Bibliografie : http://ro.wikipedia.org/wiki/Fractal

https://math.wikia.org/ro/wiki/Fractal