Clasa 12 C seral 06.05.

2020
Modelul atomic Bohr
Modelul atomic Bohr este primul model de natură cuantică al atomului și a fost introdus în anul 1913 de către fizicianul danez Niels Bohr.
Acest model preia modelul planetar al lui Ernest Rutherford și îi aplică teoria cuantelor.  Modelul lui Bohr este aplicabil ionilor
hidrogenoizi (He+, Li+2, Be+3, etc, adică ionii care au un singur electron în câmpul de sarcină efectivă a nucleului).

Modelul atomic al lui Bohr se bazează pe două postulate:

Primul postulat al lui Bohr

Starile legate ale atomului sunt stari in care atomul nu emite si nu absoarbe energie, Aceste stari se numesc stari stationare
deoarece atomul poate sa se gaseasca intr-o astfel de stare un timp oricat de lung daca nu este perturbat prin alte interactiuni.
Intr-o stare stationara energia sistemului este constanta in timp. Valorile energiilor starilor stationare  formeaza un sir discret de
valori: E1, E2.........En.

Al doilea postulat al lui Bohr

 Atomii emit sau absorb radiație electromagnetică doar la trecerea dintr-o stare staționară în alta. Energia pe care o primește sau
o cedează este egală cu diferența dintre energiile celor două nivele între care are loc tranziția. Radiația emisă sau absorbită are
frecvența dată de relația:

unde:

o reprezintă constanta lui Planck;
o νmn frecvența radiației emise/absorbite;
o

energiile stărilor staționare între care are loc tranziția.

Atomul trece dintr-o stare staționară în alta cu energie superioară doar dacă i se transmite o cuantă de energie corespunzătoare
diferenței dintre cele două nivele. La revenirea pe nivelul inferior se emite o radiație de aceeași frecvență ca și la absorbție. Acest
fapt exprimă natura discontinuă a materiei și energiei la nivel microscopic. De asemenea, frecvențele radiațiilor atomice depind de
natura și structura atomului și au valori discrete, spectrele lor fiind spectre de linii.
 
Conditia de cuantificare
 
 Cuantificarea momentului cinetic
 
Condiția de cuantificare se exprimă, de obicei, în legătură cu momentul cinetic L al electronului aflat în mișcare circulară pe o
orbită în interiorul atomului.

 
 Condiția rezultă din primul postulat al lui Bohr, considerând ipoteza lui de Broglie referitoare la dualismul undă-particulă. Pentru
un atom aflat într-o stare staționară, electronul trebuie să se deplaseze pe o orbită stabilă, adică unda sa asociată sa fie staționară.
Acest lucru este posibil dacă lungimea traiectoriei electronului este un multiplu al lungimii de undă λ a undei asociate. Dacă r este
raza traiectoriei, condiția se poate scrie:
 

 Cuantificarea razelor orbitelor electronilor

Pornind de la aceasta și considerând egalitatea forțelor de atracție electrostatică cu cele centrifuge, se poate deduce condiția pentru
cuantificarea razelor orbitelor electronilor. Pentru atomul de hidrogen (Z=1) se obține:
 numită și prima rază Bohr.
 Relația exprimă faptul că un electron se poate deplasa doar pe anumite orbite în cadrul atomului, raza acestora crescând cu pătratul
numărului cuantic principal n.
 
Cuantificarea energiei totale
În modelul planetar, nucleul este considerat fix, iar energia totală a atomului este dată de suma energiilor cinetice și potențiale ale
electronului aflat în mișcare circulară. Introducând cuantificarea razei calculată de Bohr în expresia energiei, se obține pentru
atomul de hidrogen:

unde cu 
se notează energia atomului de hidrogen în stare fundamentală (n = 1). Se observă că energia este minimă pentru n = 1, adică starea
fundamentală este o stare de echilibru și are un timp de viață infinit. În acest caz, energia de legatură a electronului este maximă,
fiind egală cu valoarea absolută a energiei unei stări legate. Celelalte stări (n > 1) se numesc stări excitate. Atomul are o infinitate
de nivele de energie situate la intervale din ce în ce mai apropiate. La limită, pentru  energia tinde la valoarea zero.
Valorile pozitive ale energiei sunt continue, iar electronul se deplasează liber pe o traiectorie deschisă, în afara nucleului.
 
Deficiențe ale modelului .Acest model nu poate explica spectrele de emisie și energia de ionizare decât pentru atomul de hidrogen
și ionii hidrogenoizi. Nu a putut fundamenta stiintific spectrele unor atomi grei. Nu a putut explica formarea legaturilor duble. Nu a
putut fundamenta scindarea liniilor spectrale intr-un camp perturbator.Aceste deficiente au fost rezolvate prin aparitia modelului
atomic Bohr-Sommerfeld.