www.referat.

ro

Modelul atomic Bohr

Modelul atomic Bohr Este primul model de natur cuantic al atomului si a fost introdus n anul 1913 de ctre fizicianul danez Niels Bohr. Acest model preia modelul planetar al lui Ernest Rutherford i i aplic teoria cuantelor. Desi ipotezele introduse de ctre Bohr sunt de natur cuantic, calculele efective ale mrimilor specifice atomului sunt pur clasice, modelul fiind, de fapt, semi-cuantic. Modelul lui Bohr este aplicabil ionilor hidrogenoizi (He+, Li+2, Be+3, etc, adic ionii care au un singur electron n cmpul de sarcin efectiv a nucleului).

Modelul atomic Bohr - pentru atomul de hidrogen (Z = 1) si ionii hidrogenoizi (Z > 1), cu un singur electron n cmpul de sarcin nuclear efectiv. Orbitele permise (stationare) sunt redate prin cercuri de culoare gri. Este reprezentat saltul (tranzitia) electronului de pe o orbit stationar superioar pe o orbit inferioar, cu emisia unei cuante de energie. Modelul atomic al lui Bohr se bazeaz pe dou postulate: Primul postulat al lui Bohr Este legat de orbitele atomice si presupune c electronul se roteste n jurul nucleului numai pe anumite orbite circulare permise, fr a emite sau a absorbi energie radiant. Aceste stri se numesc stationare si au un timp de viat infinit si energie constant, atomul trecnd pe alte nivele energetice doar dac este perturbat din exterior. Electronul se mentine pe o orbit stationar datorit compensrii fortei centrifuge cu forta de atractie coulombian.

Primul postulat a fost introdus pentru explicarea stabilittii atomului. El este n contradictie cu fizica clasic. Conform teoriilor acesteia, o sarcin electric n miscare accelerat emite radiatie electromagnetic. Aceasta ar duce la scderea energiei sistemului, iar traiectoria circular a electronului ar avea raza din ce n ce mai mic, pn cnd acesta ar "cdea" pe nucleu. Experimental se constat, ns, c atomul este stabil si are anumite stri n care energia sa se mentina constant. Al doilea postulat al lui Bohr Afirm faptul c un atom emite sau absoarbe radiatie electromagnetic doar la trecerea dintr-o stare stationar n alta. Energia pe care o primeste sau o cedeaz este egal cu diferenta dintre energiile celor dou nivele ntre care are loc tranzitia. Radiatia emis sau absorbit are frecventa dat de relatia obsinut n cadrul teoriei lui Max Planck , unde:

reprezint constanta lui Planck; mn frecvena radiaiei emise/absorbite; Em,En energiile strilor staionare ntre care are loc tranziia.

Atomul trece dintr-o stare stationar n alta cu energie superioar doar dac i se transmite o cuant de energie corespunztoare diferentei dintre cele dou nivele. La revenirea pe nivelul inferior se emite o radiatie de aceeasi frecvent ca si la absorbtie. Acest fapt exprim natura discontinu a materiei si energiei la nivel microscopic. De asemenea, frecventele radiatiilor atomice depind de natura si structura atomului si au valori discrete, spectrele lor fiind spectre de linii.

Conditia de cuantificare Cuantificarea momentului cinetic

Conditia de cuantificare se exprim, de obicei, n legtur cu momentul cinetic L al electronului aflat n miscare circular pe o orbit n interiorul atomului.

unde

n = 1,2,3,... este un numr ntreg, numit numr cuantic principal; reprezint constanta redus a lui Planck

Conditia rezult din primul postulat al lui Bohr, considernd ipoteza lui de Broglie referitoare la dualismul und-particul. Pentru un atom aflat ntr-o stare stationar, electronul trebuie s se deplaseze pe o orbit stabil, adic unda sa asociat sa fie stationar. Acest lucru este posibil dac lungimea traiectoriei electronului este un multiplu al lungimii de und a undei asociate. Dac r este raza traiectoriei, conditia se poate scrie

Aplicnd ipoteza lui de Broglie se obtine

unde p simbolizeaz impulsul electronului.

De aici,

Cuantificarea razelor orbitelor electronilor Pornind de la aceasta si considernd egalitatea fortelor de atractie electrostatic cu cele centrifuge, se poate deduce conditia pentru cuantificarea razelor orbitelor electronilor. Pentru atomul de hidrogen (Z=1) se obtine

unde mrimile reprezint

, permitivitatea electric a vidului; h, constanta lui Planck; , masa electronului; , sarcina electronului; , raza corespunztoare numrului cuantic n = 1, numit si prima raz Bohr.

Relatia exprim faptul c un electron se poate deplasa doar pe anumite orbite n cadrul atomului, raza acestora crescnd cu ptratul numrului cuantic principal n

Cuantificarea energiei totale n modelul planetar, nucleul este considerat fix, iar energia total a atomului este dat de suma energiilor cinetice si potentiale ale electronului aflat n miscare circular. Introducnd cuantificarea razei calculat de Bohr n expresia energiei, se obine pentru atomul de hidrogen

unde cu se noteaz energia atomului de hidrogen n stare fundamental (n = 1). Se observ c energia este minim pentru n = 1, adic starea fundamental este o stare de echilibru si are un timp de viat infinit. n acest caz, energia de legatur a electronului este maxim, fiind egal cu valoarea absolut a energiei unei stri legate. Celelalte stri (n > 1) se numesc stri excitate. Atomul are o infinitate de nivele de energie situate la intervale din ce n ce mai apropiate. La limit, pentru , energia tinde la valoarea zero. Valorile pozitive ale energiei sunt continue, iar electronul se deplaseaz liber pe o traiectorie deschis, n afara nucleului.

Deficiente ale modelului Acest model nu poate explica spectrele de emisie si energia de ionizare dect pentru atomul de hidrogen si ionii hidrogenoizi. Nu a putut fundamenta stiintific spectrele unor atomi grei. Nu a putut explica formarea legaturilor duble. Nu a putut fundamenta scindarea liniilor spectrale intr-un camp perturbator. Aceste deficiente au fost rezolvate prin aparitia modelului atomic BohrSommerfeld - modelul precuantic.