1.

Noțiunea de sistem definiție; diverse naturi ale sistemelor;

sisteme dinamice versus sisteme staționare; evoluția temporară a
sistemelor; descrierea sistemelor.(pg.5-9 1.3 ex.)

Sistemul este unul dintre cele mai generale obiecte rationale asupra caruia omul s-a
aplecat cu interes de-a lungul istoriei. Un sistem este o entitate constituita din
componente aflate in interactiune. Sistemele pot fi de mai multe naturi: fizice,
electrice, sociale, etc..Sistemele pot fi stationare sau dinamice, in functie de
evolutia in timp a acestora. De exemplu, un sistem static poate fi un pendul intr-un
vid ideal. Acesta va avea mereu aceeasi stare. Un sistem dinamic evolueaza in
timp.

2. Generalități privind modelarea sistemelor noțiunea de

model; tipuri de modele; modelarea matematică; modelare
– simulare – emulare.(pg.9 1.3 – 12 fig.1.1 inc.)
Modelarea sistemelor avand ca scop testarea acestora este impotranta din
urmatoarele puncte de vedere: considerente de cost, de siguranta si de
realizabilitate.
Modelul poate fi de diverse naturi: mental (avand ca suport psihicul uman),
verbal (cu suport lingvistig, bazat pe calcul propozitional), fizic (de aceeasi natura
fizica cu cea a sistemului originar, sau cu o natura fizica diferita), matematic (aflat
la cel mai fundamental nivel de descriere).
Prin intermediul modelului matermatic, relatia modelare-simulare-emulare
se exprima in mod direct ca in figura 1. Faza de emulare asigneaza parametrilor de
stare ai sistemului simulant unii dintre parametrii de stare ai sistemului simulat,
astfel incat evolutia sistemului poate fi anticipata. Sistemul simulant este un model
al sistemului simulat.
 3. Modelul matematic al unui sistem fizic definirea
sistemelor fizice; descrierea evolutivă a sistemelor prin ecuații
diferențiale; sisteme fizice liniare versus sisteme fizice neliniare;
sisteme cu reacție.(pg.12-15 1.4 ex.)

Caracterul evolutiv al sistemelor dinamice poate fi scris prin intermediul

ecuatiilor diferentiale. Aceasta ecuatie trebuie tratata pana la nivelul rezolvarii
𝑑𝑦
problemei Cauchy asociata. Fie ecuatia diferentiala =f(x,y), cu variabila x
𝑑𝑥
independenta(argumentul), y- functia de iesire(variabila dependenta), si dy/dx
derivata variabilei dependente in raport cu argumentul. Cu f(x,y) s-a notat relatia
de legatura intre variabila dependenta si argument, adica o functie care exprima
viteza de variatie a primeia in raport cu cea de-a doua. Sistemele liniare sunt acelea
care, în orice condiţii, verifică principiul superpoziţiei (suprapunerii efectelor):
suma efectelor cauzelor este egală cu efectul sumei cauzelor. Sistemele neliniare
sunt acele sisteme care nu satisfac în toate cazurile principiul superpoziţiei.
Sistemele liniare sunt descrise prin ecuatii matematice liniare (algebrice,
diferentiale,..), spre deosebire de cele neliniare.
Prin liniaritatea unui sistem intelegem acea proprietate a sistemului de a-si
modifica de n ori marimea de iesire atunci cand marimea de intrare se modifica de
n ori in acelasi sens.
In faza de stabilire a modelului unui sistem compus (tip serie, paralel, cu
reacţie etc.) se utilizează forma primară (standard) de reprezentare a sistemelor
liniare. In faza de calcul al răspunsului sistemului la o intrare dată de tip original
se utilizează însă forma secundară de reprezentare a sistemului, care nu conţine
derivate ale mărimii de intrare. La sistemele compuse cu reactie, calculul
raspunsului la o intrare data se face pe baza sistemului compus, obtinut din
modelele subsistemelor componente prin eliminarea variabilelor e si v, inclusiv
derivatele acestora.
 4.Formalisme de reprezentare a sistemelor fizice
formalismul intrare – ieșire; conceptul de cutie neagră;
formalismul intrare – stare – ieșire.(pg.15-19 1.6)

Teoria clasica a sistemelor trateaza doua formalisme: intrare-iesire si intrare

stare iesire.
Formalismul intrare-iesire considera sistemul ca fiind o cutie neagra, adica o
entitate despre care nu se poate spune nimic referitor la structura sa interna si nici
despre mecanismele fizice ce au loc in intimitatea sa. Tot ce se poate afla despre
sistem este comportarea sa la intrarea semnalelor de intrare u, conform evolutiei
semnalelor de iesire y. E vorba de o descriere cu ecuatii diferentiale de ordin 1,2
sau mai inalt, functia a carei cvadratura o determinam este functia de iesire.
O cunoastere mai detaliata asupra sistemului este posibila prin utilizarea
formalismului intrare-stare-iesire. In acest caz, caracteristicile sistemului se reflecta
prin intermediul marimilor de stare x. Deoarece in model sunt considerate
marimile de stare x, sistemul poate fi analizat in mod mult mai specific, nascandu-
se posibilitati de abordare matematica sistematica si de prognoze caracterizate prin
acuratete mai inalta si orizonturi temporale mai ample. Sisteme de ecuatii
diferentiale, fiecare fiind doar de ordin 1, existand o scriere matricial-vectoriala
unde apare matricea de evolutie, matricea de i/o.

5.Simularea sistemelor fizice echivalența descrierii

sistemelor prin ecuații diferențiale; simularea unui sistem
mecanic prin intermediul unui sistem electric.

Sisteme cauzale => variabila de intrare afecteaza mai intai variabila de stare,
prin ecuatia diferentiala de stare

,iar variabila de stare furnizeaza prin intermediul ecuatiei algebrice, variabila

de iesire a sistemului.
 Analogiile dintre sistemele mecanice şi electrice se bazează pe faptul că
modelele matematice ale acestora cuprind ecuaţii cu o structură similară, care pot fi
deduse, în ambele cazuri, pe baza ecuaţiilor lui Lagrange.

Astfel se poate face analogia forta-curent electric cu avantajul ca mentine structura sistemului
mecanic. Sunt de asemenea aplicabile cele doua legi ale lui Kirchoff: fortele/curentii dintr-un nod,
respectiv vitezele/tensiunile electrice dintr-un ochi de retea au suma egala cu 0.

6. Oscilatorul liniar modele de ordin doi; oscilatorul liniar

obținut prin anularea factorilor disipativi; regimuri
comportamentale ale sistemelor de ordin doi;

Un sistem descris printr-o ecuatie diferentiala liniara de ordin minim 2, in

anumite conditii, admite o comportare oscilanta, adica marimea considerata in
iesire variaza periodic in timp. In timp s-au pus bazele modelarii matematice
pentru aceste tipuri de sisteme, gasindu-se diverse cai de analiza si sinteza a
acestora.
 7. Relații energetice în cadrul oscilatorului liniar relații
energetice generalizate; parametri generalizați: coordonate
generalizate și viteze (impulsuri) generalizate.

Valorile posibile pentru energia unui oscilator armonic cuantic

unidimensional sunt date de formula:
unde:
 En reprezintă setul valorilor permise pentru energia unui oscilator armonic
cuantic.
 n numărul cuantic principal.
 h este constanta redusă al lui Planck, numită și constanta lui Dirac.
  w pulsația (frecvența) oscilațiilor.

În aceste ecuații punctul denotă derivata în raport cu

timpul a funcțiilor p = p(t), numit impuls generalizat, și q = q(t), numită coordonată
generalizată.

8. Oscilatorul neliniar; exemplu de oscilator cu tranzistor;

specificarea neliniarităților; modalități de liniarizare sistemică.

Pentru studierea oscilatoarelor neliniare se poate utiliza metoda parametrului

mic. Fie ecuatia , unde u este un parametru de valoare mica.
Metoda parametrului mic este o metoda de aproximatii succesive. Pentru inceput
se considera μ=0 si se obtine integrala: x = K ∙ cos t = φ0 (t) − adica aproximatia de
ordin 0 a lui x. Un oscilator neliniar produce o iesire non-sinusoidala, cum ar fi un
val patrat, dinte de fierastrau sau triunghi. Se compune dintr-un element de stocare
a energiei (un condensator) si un dispozitiv de comutare neliniar (un tranzistor),
conectat intr-o bucla de feedback. Tranzistorul incarca si descarca periodic energia
stocata in elementul de stocare, provocand astfel modificari bruste ale formei de
unda de iesire. Oscilatoarele cu unde patrate sunt utilizate pentru a furniza
semnalul de ceas pentru circuite logice secventiale.
 9. Sisteme complexe – Modelul Lorenz; modalități de
simulare (platforme); interpretarea rezultatelor simulării.

Modelul Lorenz este un sistem diferential, tridimensional care deriva dintr-o

trunchiere inteligenta a unei expansiuni a ecuatiilor de convectie. Un exemplu

reprezentativ este:
Acest sistem poarta numele de sistem Lorenz. In urma simularilor efectuate
pe calculator, Lorenz a descoperit asa numitul efect fluture. Modelul Lorenz poate
fi simulat pe urmatoarele platforme: Matlab, Mathematica, Python, Modelica,
Julia.
Lorenz a observat in reprezentarea grafica a sistemului sau de ecuatii ca
rezultatul se mentine pe o curba, o spirala dubla. Erau cunoscute numai doua stari
de ordine: stabila (in care variabilele nu se schimba niciodata) si comportament
periodic (in care sistemul intra intr-o bucla, repetandu-se la infinit).
 10. Sisteme complexe – Modelul Rössler și modelul Chua
modelul Rössler și modelul Chua; modalități de simulare
(platforme); interpretarea rezultatelor simulării.

Modelul Rossler: un sistem de trei ecuatii diferentiale neliniare ce definesc

un sistem dinamic in timp continuu si care prezinta o dinamica haotica ascociata cu
proprietatile fractale. Dx/dt= -y-z
Dy/dt= x+ay
Dz/dt= b+z(x-c)
O orbita in interiorul atractorului urmeaza o spirala exterioara apropiata de
planul x si y in jurul unui punct fix instabil. De indata ce graficul spiraleaza
suficient, un al doilea punct fix influenteaza graficul, provocand o crestere si o
rasucire in dimensiunea z. In domeniul timpului, devine evident ca, desi fiecare
variabila oscileaza intr-un interval fix de valori, oscilatiile sunt haotice.
Modelul Chua este un circuit electronic simplu care prezinta o componenta
haotica. Aceasta inseamna aproximativ ca este un „oscilator neperiodic” ce
produce o forma de unda oscilanta care, spre deosebire de un oscilator electronic
obisnuit, nu se „repeta” niciodata. Dinamica circuitului lui Chua poate fi modelata
cu acuratete prin intermediul unui sistem de 3 ecuatii diferentiale ordinare
neliniare.
Putem simula modelul Rossler pe platforma Matlab, iar modelul Chua pe
platformele Python si Scilab.