1. Să se definească conceptele de sistem și sistem automat .

Un sistem reprezintă un ansamblu elemente ce interacţionează între ele şi cu exteriorul, în vederea atingerii
unei finalităţi (sens, obiectiv, scop).

Sistemele automate sunt sisteme tehnice cu ajutorul cărora se realizează supravegherea şi comanda
proceselor şi instalaţiilor tehnologice, fără intervenţia directă a omului. Un sistem automat (SA) este alcătuit din două
părţi principale: procesul de automatizat (P) şi dispozitivul de automatizare (DA)

2. Să se enumere și să se definească mărimile fizice asociate unui system

Mărimile fizice variabile asociate unui sistem sunt de trei feluri: mărimi de intrare, mărimi de stare şi mărimi de
ieşire.

Mărimile de intrare sunt independente de sistem (deci sunt de tip cauză) şi influenţează din exterior starea şi
evoluţia sistemului.

Mărimile de stare sunt dependente de mărimile de intrare (deci sunt de tip efect) şi au rolul de a caracteriza
starea internă curentă a sistemului.

Mărimile de ieşire sunt dependente de mărimile de stare, uneori şi direct de mărimile de intrare (deci sunt de tip
efect), şi au rolul de a transmite în exterior informaţie referitoare la starea curentă a sistemului. Unele mărimi de ieşire
pot fi în acelaşi timp mărimi de stare.

3.Să se enunțe principiile cauzalității și superpoziției

Principiului cauzalităţii- orice efect este rezultatul unei cauze, efectul este întârziat faţă de cauză şi, în plus, cauze
identice generează în aceleaşi condiţii efecte identice.

Principiul superpozitioe (suprapunerii efectelor)-efectul sumei causelor este egal cu suma efectelor cauzelor

4. Să se definească sistemul continuu, neliniar, cu memorie, staționar

La sistemele cu timp continuu (continue), mărimilor de intrare, de stare şi de ieşire li se asociază valori la orice
moment de timp t aparţinând mulţimii numerelor reale R.

Sistemele neliniare sunt acele sisteme care nu satisfac în toate cazurile principiul superpoziţiei (adică acele
sisteme care nu sunt liniare).

Sistemele cu memorie (numite şi dinamice) se caracterizează prin prezenţa regimurilor tranzitorii, ca o consecinţă
a faptului că includ în componenţa lor elemente capabile să acumuleze şi să transfere, cu viteză finită, cantităţi
semnificative de masă şi energie.

Sistemele staţionare (invariante sau cu parametri constanţi) au structura şi parametrii interni constanţi în timp, iar
sistemele nestaţionare (cu parametri variabili) au structura variabilă în timp, sau cel puţin un parametru intern variabil
în timp.

5. Să se definească sistemul discret, monovariabil, staționar, cu parametri distribuiți

La sistemelor cu timp discret (discrete), mărimilor de intrare, de stare şi de ieşire li se asociază valori numai la
anumite momente discrete de timp tk = kT , k∈Z .

Sistemele monovariabile au o singură intrare şi o singură ieşire.

Sistemele staţionare (invariante sau cu parametri constanţi) au structura şi parametrii interni constanţi în timp.

Sistemele cu parametri distribuiţi sunt acelea la care cel puţin o mărime fizică asociată unui element dimensional
al sistemului are valori care diferă sensibil de la un punct la altul, adică are valori distribuite de-a lungul unei linii, în
plan sau în spaţiu.
 6. Să se definească sistemul liniar, multivariabil, cu timp mort
Sistemele liniare sunt acelea care, în orice condiţii, verifică principiul superpoziţiei (suprapunerii efectelor): suma
efectelor cauzelor este egală cu efectul sumei cauzelor, adica:

E(c1+c2+….Ck)=E(c1)+E(c2)+…E(ck) unde prin E(ci) am notat efectul cauzei ci.

Sistemele multivariable au cel puţin două intrări şi două ieşiri. In plus, cel puţin o ieşire este influenţată de
minimum două intrări.

In cazul sistemelor fizice cu parametri distribuiţi, la care viteza de propagare a fenomenului este relativ redusă
(cazul proceselor cu transfer de masă şi transfer caloric), între mărimile de ieşire şi mărimile de intrare poate fi
evidenţiată o întârziere pură, de tip timp mort.

7. Să se enumere și să se definească principalele metode de modelare matematică

Modelarea unui sistem real, adică operaţia de obţinere a modelului matematic, se poate efectua prin metode
analitice, experimentale sau mixte.

Modelarea analitică a sistemelor tehnice se efectuează pe baza legilor generale şi particulare care guvernează
fenomenele fizico-chimice asociate sistemului real (legea conservării masei sau volumului, legea conservării energiei,
legea conservării impulsului, legile echilibrului fizico-chimic, legile gazelor etc.)

Modelarea experimentală (numită şi identificare) se efectuează prin acţiune directă asupra sistemului,
permiţând fie identificarea globală a modelului (cazul sistemelor de tip „black box”), fie determinarea valorii unor
parametri ai acestuia, atunci când se cunoaşte (din modelarea analitică) structura modelului

8. Să se scrie forma primară și forma secundară a modelului I-E pentru un sistem continuu, liniar,
monovariabil

9. Să se scrie forma primară și forma secundară a modelului I-E pentru un sistem discret, liniar,
monovariabil
10.Metodologie de obținere a discretizatului aproximativ pentru un sistem continuu