Lucian Blaga Gorunul

n limpezi deprtri aud din pieptul unui turn cum bate ca o inim un clopot i-n zvonuri dulci mi pare c stropi de linite mi curg prin vine, nu de snge. Gorunule din margine de codru, de ce m-nvinge cu aripi moi atta pace cnd zac n umbra ta i m dezmierzi cu frunza-i jucu? O, cine tie? - Poate c din trunchiul tu mi vor ciopli nu peste mult sicriul, i linitea ce voi gusta-o ntre scndurile lui o simt pesemne de acum: o simt cum frunza ta mi-o picur n suflet i mut ascult cum crete-n trupul tu sicriul, sicriul meu, cu fiecare clip care trece, gorunule din margine de codru.