Sunteți pe pagina 1din 1
 
Mihai EminescuDIN VALURILE VREMII...
Din valurile vremii, iubita mea, r 
ă
saiCu bra
ț
ele de marmur, cu p
ă
rul lung, b
ă
lai -
Ș
i fa
ț
a str 
ă
vezie ca fa
ț
a albei ceriSl
ă
 bit
ă
e de umbra duioaselor dureri!Cu zâmbetul t
ă
u dulce tu mângâi ochii mei,Femeie între stele
ș
i stea între femei
Ș
i întorcându-
ț
i fa
ț
a spre um
ă
rul t
ă
u stâng,În ochii fericirii m
ă
uit pierdut
ș
i plâng.Cum oare din noianul de neguri s
ă
te rump,S
ă
te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Ș
i fa
ț
a mea în lacrimi pe fa
ț
a ta s-o plec,Cu s
ă
rut
ă
ri aprinse suflarea s
ă
 
ț
i-o-nec
Ș
i mâna friguroas
ă
s-o înc
ă
lzesc la sân,Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o
ț
in.Dar vai, un chip aievea nu e
ș
ti, astfel de treci
Ș
i umbra ta se pierde în negurile reci,De m
ă
g
ă
sesc iar singur cu bra
ț
ele în josÎn trista amintire a visului frumos...Zadarnic dup
ă
umbra ta dulce le întind:Din valurile vremii nu pot s
ă
te cuprind.
(1883, decembrie)

Răsplătiți-vă curiozitatea

Tot ce doriți să citiți.
Oricând. Oriunde. Orice dispozitiv.
Fără obligații. Anulați oricând.
576648e32a3d8b82ca71961b7a986505