Mihai Eminescu

Att de fraged...
Att de fraged, te-asameni
Cu floarea alb de cire,
i ca un nger dintre oameni
n calea vieii mele iei.
Abia atingi covorul moale,
Mtasa sun sub picior,
i de la cretet pn-n poale
Pluteti ca visul de uor.
Din ncreirea lungii rochii
Rsai ca marmura n loc S-atrn sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi i noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireas blnd din poveti,
Nu mai zmbi! A ta zmbire
Mi-arat ct de dulce eti,
Ct poi cu-a farmecului noapte
S-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde oapte,
Cu-mbriri de brae reci.
Deodat trece-o cugetare,
Un vl pe ochii ti fierbini:
E-ntunecoasa renunare,
E umbra dulcilor dorini.
Te duci, -am neles prea bine
S nu m in de pasul tu,
Pierdut vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
C te-am zrit e a mea vin
i vecinic n-o s mi-o mai iert,
Spi-voi visul de lumin
Tinzndu-mi dreapta n deert.
-o s-mi rsai ca o icoan
A pururi verginei Marii,

Pe fruntea ta purtnd coroan Unde te duci? Cnd o s vii?