mult mai rar, Că cu tristeţe capul tău Se-ntoarce în

zadar. Căci azi le semeni tuturor La umblet şi la port,

Şi te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. Tu
trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt, Şi or c-un
cânt Singuratece izvoare, Blânda batere de vânt;
Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri-
rânduri. Venin și farmec Venin și farmec port în
suflet, Cu al tău zâmbet trist mă pierzi Căci fărmecat
sunt de zâmbirea-ți Și-nveninat de ochii verzi. Și nu-
nțelegi că-n al meu suflet Dureri de moarte tu ai pus
Cât de frumoasă ești pot spune, Cât te iubesc nu e
de spus! Din valurile vremii Din valurile vremii, iubita
mea, răsai Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai
– Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri Slăbită e de
umbra duioaselor dureri! Cu zâmbetul tău dulce tu
mângâi ochii mei, Femeie între stele şi stea între
femei Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng, În
ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng. Cum oare din
noianul de neguri să te rump, Să te ridic la pieptu-
mi, iubite înger scump, Şi faţa mea în lacrimi pe faţa
ta s-o plec, Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec Şi
mâna friguroasă s-o încălzesc la sân, Aproape, mai
aproape pe inima-mi s-o ţin. Dar vai, un chip aievea
nu eşti, astfel de treci Şi umbra ta se pierde în
negurile reci, De mă găsesc iar singur cu braţele în
jos În trista amintire a visului frumos… Zadarnic după
umbra ta dulce le întind: Din valurile vremii nu pot să
te cuprind. Ce te legeni codrule Poezii de Mihai
Eminescu
Citeşte întreaga ştire: Poezii de Mihai Eminescu -
poezii celebre scrise de Eminescu