Sunteți pe pagina 1din 4

Mihai Eminescu S-a dus amorul...

S-a dus amorul, un amic


Supus amndurora,
Deci cnturilor mele zic
Adio tuturora.

Uitarea le nchide-n scrin


Cu mna ei cea rece,
i nici pe buze nu-mi mai vin,
i nici prin gnd mi-or trece.

Atta murmur de izvor,


Att senin de stele,
i un att de trist amor
Am ngropat n ele!

Din ce noian ndeprtat


Au rsrit n mine!
Cu cte lacrimi le-am udat,
Iubito, pentru tine!

Cum strbteau att de greu


Din jalea mea adnc,
i ct de mult mi pare ru
C nu mai sufr nc!

C nu mai vrei s te arai


Lumin de-ndeparte,
Cu ochii ti ntunecai
Rensctori din moarte!

i cu acel smerit surs,

Cu acea blnd fa,


S faci din viaa mea un vis,
Din visul meu o via.

S mi se par cum c creti


De cum rsare luna,
n umbra dulcilor poveti
Din nopi o mie una.

Era un vis misterios


i blnd din cale-afar,
i prea era detot frumos
De-au trebuit s piar.

Prea mult un nger mi-ai prut


i prea puin femeie,
Ca fericirea ce-am avut

S fi putut s steie.

Prea ne pierdusem tu i eu
n al ei farmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu
Precum uitarm toate.

i poate c nici este loc


Pe-o lume de mizerii
Pentr-un att de sfnt noroc
Strbttor durerii!