Mihai Eminescu S-a dus amorul...

S-a dus amorul, un amic

Supus amndurora,
Deci cnturilor mele zic
Adio tuturora.

Uitarea le nchide-n scrin

Cu mna ei cea rece,
i nici pe buze nu-mi mai vin,
i nici prin gnd mi-or trece.

Atta murmur de izvor,

Att senin de stele,
i un att de trist amor
Am ngropat n ele!

Din ce noian ndeprtat

Au rsrit n mine!
Cu cte lacrimi le-am udat,
Iubito, pentru tine!

Cum strbteau att de greu

Din jalea mea adnc,
i ct de mult mi pare ru
C nu mai sufr nc!

C nu mai vrei s te arai

Lumin de-ndeparte,
Cu ochii ti ntunecai
Rensctori din moarte!

i cu acel smerit surs,

Cu acea blnd fa,

S faci din viaa mea un vis,
Din visul meu o via.

S mi se par cum c creti

De cum rsare luna,
n umbra dulcilor poveti
Din nopi o mie una.

Era un vis misterios

i blnd din cale-afar,
i prea era detot frumos
De-au trebuit s piar.

Prea mult un nger mi-ai prut

i prea puin femeie,
Ca fericirea ce-am avut

S fi putut s steie.

Prea ne pierdusem tu i eu
n al ei farmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu
Precum uitarm toate.

i poate c nici este loc

Pe-o lume de mizerii
Pentr-un att de sfnt noroc
Strbttor durerii!