Mihai Eminescu

Te duci...
Te duci i ani de suferin
N-or s te vaz ochi-mi triti,
namorai de-a ta fiin,
De cum zmbeti, de cum te miti.
i nu e blnd ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tu este
Cu chip de marmur frumos.
n fa farmecul palorii
i ochi ce scnteie de vii,
Sunt umezi nfiortorii
De linguiri, de viclenii.
Cnd m atingi, eu m cutremur,
Tresar la pasul tu cnd treci,
De-al genei tale ginga tremur,
Atrn viaa mea de veci.
Te duci i ru n-o s-mi mai par
De-acum de ziua cea de ieri,
C nu am fost victim iar
Nenduratelor dureri.
C-auzu-mi n-o s-l mai ntuneci
Cu-a gurii dulci suflri fierbini,
Pe frunte-mi mna n-o s-o luneci
Ca s m faci s-mi ies din mini.
Puteam numiri defimtoare
n gndul meu s-i iscodesc,
i te uram cu-nverunare,

Te blestemam, cci te iubesc.

De-acum nici asta nu-mi rmne
i n-o s am ce blestema,
Ca azi va fi ziua de mine,
Ca mini toi anii s-or urma O toamn care ntrzie
Pe-un istovit i trist izvor;
Deasupra-i frunzele pustie A mele visuri care mor.
Viaa-mi pare-o nebunie
Sfrit fr-a fi-nceput,
n toat neagra vecinicie
O clip-n brae te-am inut.
De-atunci pornind a lui aripe
S-a dus pe veci norocul meu Red-mi comoara unei clipe
Cu ani de prere de ru!